CAP.

V – BALANŢA DE PLĂŢI

4.1 Structurarea informaţiilor privind fluxurile valutar-financiare în

balanţa de plăţi;

4.2 Factorii care influenţează asupra echilibrului balanţei de plăţi;

4.2.1 Factorii care determină echilibrul balanţei contului curent;

4.2.2 Factori care influenţează mişcările de capital;
4.2.3 Conexiunea dintre creaţia monetară şi balanţa de plăţi.

42
 CAP. V – BALANŢA DE PLĂŢI ŞI FACTORII CARE
INFLUENŢEAZĂ ECHILIBRUL SĂU

CONCEPTE: balanţa contului curent, balanţa contului de capital,

balanţă de plăţi globală, deficit, excedent, produs intern, economisire brută, rata
economisirii, absorţie.
4.1. Structurarea informaţiilor privind fluxurile valutar-financiare în balanţa de
plăţi
În vederea analizei echilibrului în balanţa de plăţi a unei ţări se deosebesc
următoarele componente: balanţa contului curent, balanţa contului de capital şi
variaţiile rezervelor de valută.
a) Balanţa contului curent
Balanţa contului curent (BCC) reflectă intrările şi ieşirile de valută ale unei
ţări provenite din: exporturile de bunuri, importurile, serviciile, veniturile externe şi
transferuri curente.
În cadrul contului curent se reflecta încasările din export şi plăţile pentru
importuri de mărfuri, încasările şi plăţile pentru servicii internaţionale, încasările şi
plăţile cu titlu de venituri şi transferurile unilaterale curente.
Echilibrul balanţei contului curent reflectă faptul că ţara poate să-şi finanţeze
importurile de bunuri şi servicii pe seama exporturilor şi a veniturilor nete din
străinătate. Excedentul balanţei contului curent se manifestă prin sporirea creanţelor
asupra străinătăţii care pot fi păstrate în devize, plasate sau folosite în vederea
rambursării unor datorii externe. Deficitul balanţei contului curent reflectă gradul de
îndatorare externă a ţării, ceea ce presupune solicitarea unor împrumuturi din
străinătate.
b) Balanţa contului de capital (BMC)
Balanţa contului de capital cuprinde intrările şi ieşirile de valută determinate
de investiţiile directe în străinătate, de investiţiile de portofoliu, de împrumuturile
interguvernamentale, de plasamentele financiare ale sectorului privat nebancar.
În contul de capital se reflectă transferurile de capital, achizitia sau lichidarea
de active nemateriale.
În condiţiile unui sold pozitiv BMC>0, se manifestă intrări nete de capital, iar
un sold negativ al contului de capital reflectă ieşirile nete de capitaluri BMC<0.

43
c) Balanţa de plăţi globală
În cadrul balanţei globale de plăţi, cele două componente, balanta contului
curent şi balanţa contului de capital, exercită influenţe diferite asupra echilibrului
valutar al unei ţări.
În condiţiile unui surplus la balanţa contului curent şi la balanţa contului de
capital pe total se înregistrează o balanţă de plăţi excedentară (+ BCC+ BMC =
+BPG ).
Deficitul balanţei contului curent poate fi compensat de intrările nete de
capital din balanţa contului de capital sau prin împrumuturile din străinătate. (- BCC
+BMC≡ +BGP)
Excedentul balanţei contului de capital poate să acopere deficitul balanţei
contului curent şi să asigure echilibrarea balanţei de plăti. (- BCC + BMC ≡ +BGP)
Excedentul balanţei contului curent poate să compenseze deficitul balanţei
contului de capital şi să determine echilibrarea balanţei de plăţi, sau să se efectueze
plasamente în străinătate, ceea ce va determina ieşiri de capital din ţara respectivă (+
BCC – BMC ≡ + BGP).
Excedentul balanţei contului curent care nu acoperă deficitul balanţei contului
de capital generează pe total un deficit al balanţei de plăţi ( + BCC – BMC = - BPG).
Dacă balanţa contului curent înregistrează un sold negativ care nu este
compensat de excedentul balanţei contului de capital pe total se înregistrează deficit (
- BCC + BMC = - BPG ).
d) Variaţia rezervelor de devize
În condiţiile unei balanţe de plăţi globale excedentare schimburile comerciale
de capital generează intrări nete de devize care se reflectă în rezervele internaţionale
de la băncile centrale şi în plasamentele în străinătate. Deficitul balanţei de plăţi
globale necesită acoperirea acestuia pe seama rezervelor sau altor fluxuri de intrări de
valută din străinătate.
4.2 Factorii care influenţează asupra echilibrului balanţei de plăţi
Echilibrul balanţei de plăţi a unei ţări poate fi analizat în funcţie de accentul
care se pune asupra unei componente din structura sa: abordarea prin absorţie
presupune să se exercite influenţă asupra balanţei de plăţi prin balanţa tranzacţiilor
curente, abordarea prin mişcările de capital, ceea ce înseamnă că mişcările de capital

44
influenţează substanţial asupra balanţei de plăţi şi abordarea monetară în cadrul căreia
se pune accent pe variaţia rezervelor valutare.
Prin intermediul balanţei de plăţi se reflectă relaţia dintre produsul intern
(PIB) şi sectorul extern al unei ţări, deoarece consumul final (CF), investiţiile (I) şi
exportul de bunuri şi servicii net (En) formează căile de realizare a produsului intern
brut.
PIB = CF + I + En ; PIB = CF + I + ( E − M )
(Y )

Pe baza datelor din balanţa contului curent, respectiv a consumului final (CF),
a investiţiilor (I), a exporturilor nete (E), precum şi a veniturilor externe nete (Ve) şi a
transferurilor curente (Tc) se determină venitul naţional brut disponibil (VNBD).
VNBD = CF + I + E n + Ve + Tc

VNBD = CF + I + ( E − M ) + Ve + Tc

Soldul balanţei contului curent (Scc) poate fi expresia influenţelor exercitate

de exporturi, venituri nete şi transferuri curente.
S cc = E n +Vn + Tc ; S cc = ( E − M ) +Vn + Tc

Economisirea brută (EB) care rezultă din balanţa soldului curent este expresia
sumei investiţiilor şi a soldului balanţei contului curent.
EB = I + S cc

Rata economisirii unei ţări se exprimă prin raportul dintre economisirea brută
şi produsul intern brut (EB/PIB).
Rata investiţiilor unei ţări se evaluează prin relaţia dintre investiţii şi produsul
intern brut (I/PIB); I/Y.
În vederea reflectării relaţiei dintre economisire, investiţii şi soldul contului
curent, se raportează soldul contului curent la produsul intern brut (Scc/PIB) sau se
calculează diferenţa dintre rata economisirii şi rata investiţiilor (EB/PIB – I/Y).
4.2.1 Factorii care determină echilibrul balanţei contului curent
Balanţa contului curent este dependentă de exporturile de bunuri şi servicii
(X), de importurile de bunuri şi servicii (M), de veniturile nete din străinătate şi
transferurile unilaterale curente.
BCC = ( X − M ) + Vn + Tc

45
 Valoarea exporturilor unei ţări depinde de cererea din străinătate cu privire la
bunurile şi serviciile naţionale. La rândul său cererea de bunuri din străinătate este

influenţată de activitatea economică, respectiv de venitul din străinătate (Y *) .

Exporturile unei ţări (X) sunt o funcţie crecătoare de venitul din străinătate (

Y * ). Importatorii din străinătate compară preţurile produselor din străinătate cu

preţurile produselor din ţara lor, de aceea exporturile unei ţări depind de raportul
dintre preţurile relative ale produselor naţionale şi de preţurile produselor din
străinătate, respectiv de cursul de schimb real.
În aceste condiţii, exporturile unei ţări sunt o funcţie crescătoare de cursul de
schimb real e r ( er = e ⋅ P * / P ). Creşterea cursului de schimb real e r reflectă
diferenţele între preţurile produselor din străinătate şi preţurile produselor naţionale şi
determină îmbunătăţirea competitivităţii preţ a produselor naţionale (stimulează
exporturile).
În general, exporturile unei ţări depind de venitul din străinătate şi de cursul de
schimb real.
X = X ⋅ (er , Y * )
Forma liniară a acestei relaţii se exprimă astfel:

X = x1er + x 2Y * cu x 1 > 0 şi x 2 > 0

x1 si x 2 – indicatori de elasticitate preţ şi de elasticitate venit ai exporturilor

Importurile unei ţări sunt o funcţie crescătoare de venitul intern (Y). În

condiţiile creşterii volumului activităţii economice interne, sporeşte cererea internă de
bunuri şi servicii. În cazul în care o parte din cererea internă de bunuri şi servicii se
acoperă prin importuri, acestea sporesc de la o perioadă la alta. Importurile sunt mai
scăzute/sau mai ridicate, cu cât preţul relativ al produselor din străinătate este mai
ridicat. În acest context, importurile (M) sunt o funcţie crescătoare de cursul de
schimb real.
În general, importurile unei ţări depind de venitul intern şi de cursul de schimb
real:
M = M ( er ⋅ Y )
Forma liniară a acestei relaţii se prezintă astfel:
M = m1er + m2 y cu m1 < 0 si m2 > 0

46
 m1 şi m 2 - indicatori de elasticitate – preţ şi elasticitate – venit ai

importurilor
Influenţa venitului intern asupra echilibrului balanţei contului curent
O altă modalitate de a identifica factori care influenţează asupra echilibrului
balanţei contului curent presupune evaluarea impactului producţiei, cererii şi
venitului.
Producţia de bunuri şi servicii presupune asigurarea unei concordanţe între
venitul intern (Y) pe de o parte şi consumul final (C), investiţiile private (I),
cheltuielile publice (G), exportul (X), mai puţin importul (M) pe de altă parte.
Y = C + I +G + X −M
În condiţiile unei economii închise, venitul naţional (VN) în totalitate provine
din produsul intern: Y = VN. În cazul unei economii deschise, venitul naţional este
egal cu venitul intern (produsul intern) plus veniturile nete din străinătate VN=Y+Vn.
Produsul intern al acelei ţări este expresia diferenţei între venitul naţional şi veniturile
nete primite din străinătate.
Y = VN −Vn
VN −Vn ≡ C + I + G + X − M

VN ≡ C + I + G + X − M + Vn + Tc
ABSORŢIA (A) reprezintă partea din venitul naţional destinată (absorbită)
acoperirii cererii interne, respectiv consumului, investiţiilor private şi cheltuielilor
publice ale ţării respective.
A≡C+I+G

În condiţiile în care soldul balanţei contului curent este expresia diferenţei

între valoarea exporturilor şi valoarea importurilor, la care se adaugă veniturile nete
primite din străinătate, venitul naţional reflectă relaţia dintre absorţia internă şi balanţa
contului curent.
VN ≡ A + BCC
Potrivit acestei corelaţii, soldul balanţei contului curent exprimă diferenţa dintre
venitul naţional şi absorţia internă.
BCC = VN − A
Diferenţa dintre venitul naţional şi cererea internă se reflectă în soldul balanţei
contului curent:

47
 - excedentul balanţei contului curent ( BCC > 0 ) exprimă faptul că
venitul naţional nu este absorbit în întregime de cererea internă ( A < VN ) respectiv,
absorţia internă este mai mică decât venitul naţional;
- deficitul balanţei contului curent reflectă faptul că cererea internă este
mai mare decât venitul naţional ( A > VN ).
În situaţia, în care într-o ţară venitul naţional este mai mare decât
consumul se formează creanţe asupra străinătăţii. Excedentul balanţei contului curent
este expresia procesului de economisire şi a formării unei capacităţi de finanţare.
În cazul opus al unei ţări, la care consumul este mai mare decât venitul
naţional, urmează să se împrumute din străinătate pentru a acoperi o parte din
DEFICIT.
Soldul balanţei contului curent se explică şi prin prisma raportului dintre
venitul naţional şi cererea internă de bunuri şi servicii.
BCC ≡VN– A ≡VN – ( C + I +G )
Venitul naţional este expresia consumului privat (C), al economisirii
private (S) şi al impozitelor mai puţin subvenţiile (Tn).
VN = C + S +Tn

Soldul balanţei contului curent fiind expresia diferenţei dintre venitul

naţional şi absorţia internă reprezintă diferenţa dintre consum, economii şi impozite
pe de o parte şi consum, investiţii şi cheltuieli publice pe de altă parte.
BCC ≡ VN − A ≡ C + S + Tn − C − I − G

C şi −C se anulează
BCC ≡ ( S − I ) + (Tn − G )
Din abordarea echilibrului balanţei de plăţi prin absorţie rezultă o altă
semnificaţie a deficitului sau excedentului balanţei contului curent.
Deficitul balanţei contului curent ( BCC < 0 ) este expresia diferenţei
dintre investiţiile private şi economisirea privată ( S − I ) < 0 şi/sau a unui deficit al
administraţiilor publice (Tn −G ) < 0 . Ecedentul de cheltuieli publice şi/sau
insuficienţa economisirii care exprimă deficitul extern sunt rezultatul raportului dintre
opţiunile private şi politicile bugetare publice
.
În cazul unei politici bugetare expansioniste, respectiv al unui deficit
bugetar se va produce o creştere a deficitului balanţei contului curent.

48
 Politica bugetară restrictivă care îşi propune să asigure echilibrarea
bugetului de stat se va reflecta şi într-un excedent al balanţei contului curent.
4.2.2 Factori care influenţează soldul balanţei contului de capital.
Deţinătorii de capitaluri îşi modifică comportamentul privind capitalurile în
funcţie de dobândă.
În cazul economiei deschise, deţinătorii de capital au posibilitatea să opteze
pentru plasarea capitalurilor în ţară sau în străinătate.
Dacă rata dobânzii într-o ţară (i) este mai mică decât rata dobânzii din
străinătate ( i * ), i < i * , deţinătorii de capital vor reduce din plasamentele din ţara
respectivă şi le vor deplasa în străinătate generând o ieşire netă de capitaluri.
În cazul în care rata dobânzii dintr-o ţară este mai mare decât dobânda din
străinătate ( i > i * ), se manifestă o intrare netă de capitaluri în ţara respectivă.
Balanţa contului de capital (BMC) reflectă diferenţele dintre intrările şi ieşirile
de capitaluri, fiind dependentă în principal de variaţia ratei dobânzii.
BMC = BMC (i − i * )

Intrările nete de capital se produc în condiţiile unei rate a dobânzii dintr-o ţară
mai mari decât rata dobânzii din străinătate ( i > i*).
Plasamentele în ţările în care se produc intrări de capital necesită convertirea
în moneda ţării respective. Intrările de capital contribuie la creşterea cererii din
moneda ţării respective pe piaţa valutară. În momentul în care cererea de monedă
depăşeşte oferta, moneda se apreciază, în funcţie de gradul de mobilitate a
capitalurilor şi de politica valutară a bancii centrale.
Investitorii dintr-o ţară se aşteaptă la aprecierea monedei ţării respective, în
cazul în care, creşte rata dobânzii în ţară faţă de rata dobânzii din străinătate. În
condiţiile anticipărilor aprecierii monedei se corectează variaţia ratei dobânzii pentru
a aprecia avantajul net al plasamentelor în moneda ţării respective.
Mişcările din contul de capital depind de diferenţialul de dobândă corectat

(i − i* + eˆ) de variaţia procentuală anticipată a cursului de schimb (ê).

BMC = BMC (i − i * + ê)

În cazul în care diferenţalul de dobândă (ê) este negativ, scăderea anticipată a

lui e evidenţiază o apreciere anticipată a cursului de schimb care diminuează
rentabilitatea plasamentelor în ţară si reduce rentabilitatea anticipată.

49
 În situaţia creşterii anticipate a lui e (un ê pozitiv) se manifestă o depreciere a
cursului de schimb care sporeşte rentabilitatea plasamentelor din străinătate în ţara
respectivă.
BMC = K (i − i * + ê) cu K > 0

K - reprezintă un coeficient pozitiv care se interpretează ca un indicator de

elasticitate a mişcărilor de capital în raport cu variaţia dobânzii.
4.2.3 Conexiunea dintre creaţia monetară şi balanţa de plăţi
În cazul unei asemenea abordări sunt evidenţiate conexiunile dintre soldul
balanţei de plăţi si creaţia monetară.
Creanţele asupra trezoreriei şi creditele destinate economiei formează creditul
intern al unei ţări (CIN). Creanţele asupra străinătăţii sunt constituite din mijloacele de
plată internaţionale deţinute de sistemul bancar ( inclusiv banca centrală), respectiv
rezervele internationale (RI). Moneda unei ţări are drept contrapartidă creditul intern
şi creanţele asupra străinătăţii.
M = CIN + RI
Variaţiile masei monetare sunt compensate de variaţiile în acelaşi sens a
creditului intern şi/sau rezervelor de valută (RI).
∆M = ∆CIN + ∆RI
Excedentul balanţei de plăţi contribuie la creşterea rezervelor internaţionale,
iar după convertirea devizelor în moneda nationala la o sporire a masei monetare care
poate să stimuleze inflaţia.
∆RI = ∆M − ∆CIN
Excedentul balanţei de plăţi ( ∆RI > 0 ) exprimă o cerere de monedă
superioară cerinţelor interne ( ∆M > CIN ), care poate fi destinată agenţilor din
străinătate. Crearea de monedă peste cerinţele interne contribuie la propagarea
inflaţiei şi la reducerea puterii de cumpărare a agenţilor rezidenţi.
În condiţiile unui excedent rezultat din balanţa contului curent, bunurile şi
serviciile care se livrează în străinătate au o valoare mai mare decât valoarea bunurilor
şi serviciilor cumpărate din străinătate destinate satisfacerii nevoilor interne.
În cazul practicării unor cursuri fixe, excedentul sau deficitul balanţei de plăţi
se reflectă prin diminuarea sau creşterea masei monetare pe plan intern. Autorităţile
monetare sunt neutre faţă de oscilaţiile monetare determinate de relaţiile externe.
Banca centrală poate să intervină pentru a contracara variaţiile masei monetare de
origine externă, respectiv sterilizând oscilaţiile monetare.

50
 În situaţia unui excedent, care determină o intrare de devize şi sporeşte masa
monetară, banca centrală poate să intervină pentru a frâna creaţia monetară internă.
Instrumentele de care dispune o bancă centrală sunt mai limitate într-o
economie închisă. Banca centrală nu poate să sporească ratele dobânzii deoarece
reducerea creditului intern ar putea fi compensată de noile intrări de capitaluri din
străinătate. În schimb, banca centrală poate să utilizeze rezervele obligatorii şi să
exercite control direct.
În cazul unui deficit extern care se reflectă prin reducerea masei monetare,
banca centrală poate să adopte o politică monetară expansionistă pentru a compensa
efectul restrictiv al balanţei de plăţi. În măsura în care banca centrală promovează o
scădere a ratei dobânzii destinată să stimuleze creaţia monetară, este contracarată de
către ieşirile de capitaluri în străinătate.

51