UN CICLU COMPLET

Totul se naşte în jurul meu, iar eu zâmbesc privind Cum dintr-o sămânţă se naşte-un pom cu alte flori Trăiesc din plin, peste tot văd oameni murind În păienjenişul de gânduri, în visuri fără de culori. Aşteptau după dragoste, când Iubirea pură e pricăjită În inima pietrificată de atâta praf purtat prin vene A stat acolo, cu lumina plăpândă şi ceară mânjită De mizerie lumească, pe corpul plin ce-ţi geme. O clipă stai, priveşte un anotimp cu ochii de copil Pe care i-ai uscat cu atâtea lacrimi nefolositoare Priveşte-o cum prin plămâni, de sânge purtata e subtil Te ridică şi-ţi trezeşte condiţia de fiinţa nemuritoare! Când simţi trăind Natura în splendoarea sa sublimă Cu mintea inocentă de copil ce se joacă-n soarele zilei Atunci cu adevărat creşti şi-o carte pare puţină Să descrie ce trăieşti adânc în infinitul clipei. Iar nu scânci când piedicile te-nconjoară-n ape tulburi Lasă-te purtat de năvala curentului la mal sau în aval Spre cascada inevitabilă sau înverzite plaiuri De unde poţi mulţumi Vieţii însuşi într-un final. Totul moare în jurul meu, iar eu privesc zâmbind Cum dintr-un pom se naşte-o sămânţă între alţi pomi Gândesc puţin, din infinit se aude Liniştea născând Lumi de culori şi sunete, în care Tu dormi…