You are on page 1of 5

PARACENTEZA (punctia peritonealã

)

INDICATIILE PARACENTEZEI

> analiza unui revarsat peritoneal diagnosticat clinic > depistarea unui hemoperitoneu la pacientii politraumatizati la care se suspecteaza leziuni ale organelor interne

> evacuarea unui revarsat lichidian peritoneal în vederea ameliorarii functiei respiratorii si circulatorii > ascita în tensiune (în cadrul unei insuficiente cardiace, ciroze hepatice sau sindrom nefrotic) > ascitã la pacienti decompensati (febrili, cu distensie abdominalã dureroasã, iritatie peritonealã, hipotensiune, encefalopatie) > evidentiere a colectiilor pelvine, la femei (sarcina extrauterina rupta, chist de ovar, hidrosalpinx, piosalpinx), prin punctionarea fundului de sac Douglas > suspiciune de ascitã neoplazicã > pacienti cu dializã peritonealã care acuzã dureri abdominale, febrã sau alte semne si simptome de sepsis

CONTRAINDICATIILE PARACENTEZEI

> colectii închistate (peritonita tuberculoasa, ascita închistata) > prezenta de aderente peritoneale (zone cicatriciale posttraumatice sau postoperatorii) > diateze hemoragice (necorectate) > pacienti cu meteorism abdominal > infectii tegumentare (celulitã) la locul punctiei

TEHNICA PARACENTEZEI

Materiale necesare: antiseptic (tinctura de iod), câmpuri sterile, pansament steril, ac/trocar/cateter special din plastic siliconat, tub de drenaj, recipient colector, materiale pentru fixare la perete, manusi sterile. Pozitia pacientului: > pentru punctia peritoneala cu abord în fosa iliaca stânga pacientul este asezat în decubit dorsal, usor înclinat spre stânga (sau chiar în decubit lateral stâng), la marginea patului. > pentru punctia fundului de sac Douglas pacientul este asezat pe masa ginecologica, în pozitie anti-Trendelenburg. Locul punctiei: Punctia se practica de obicei în fosa iliaca stânga (colonul descendent fiind situat într-un plan posterior, spre deosebire de cec, care este foarte aproape de peretele abdominal anterior în fosa iliaca dreapta), pe linia spinoombilicala, la unirea 1/3 distale cu 2/3 proximale (corespondentul punctului McBurney pe stânga) sau la jumatatea distantei dintre cele 2 repere (punctul Monro). Acul se introduce în plina matitate percutorie, evitând vasele superficiale (paracenteza se efectueaza des la pacienti cirotici, cu hipertensiune portala, la care desenul venos este adesea accentuat). Punctia se

poate realiza si sub ghidaj ecografic, pentru mai multa siguranta si pentru depistarea colectiilor localizate. Descrierea tehnicii propriu-zise: > se dezinfecteaza zona cu tinctura de iod si se izoleaza cu câmpuri sterile > se poate practica anestezie locala cu xilina 1%, strat cu strat (tegument, strat muscular, peritoneu parietal) > se ataseaza trocarul la mandren sau acul la o seringa > se introduce acul/trocarul perpendicular pe peretele abdominal (3-4 cm); depasirea peritoneului este semnalata printr-o senzatie de "scapare în gol" > la scoaterea mandrenului sau aspirarea cu seringa apare lichid peritoneal > initial se recolteaza eventualele probe pentru analiza lichidului peritoneal (biochimica, citologica, bacteriologica) > daca punctia este evacuatorie, se ataseaza tubul de dren la ac/trocar/cateter si se permite scurgerea lichidului în recipientul colector; nu se vor evacua mai mult de 5-6 litri/sedinta si nu se va depasi un debit de 1 litru/5 minute (dacã se tenteazã evacuarea a mai mult de 5 litri, pacientul va primi simultan lichide în perfuzie intravenoasã). > daca punctia este terapeutica, dupa evacuarea colectiilor septice/neoplazice se introduc antibiotice/citostatice > dupa evacuarea cantitatii de lichid stabilite, se extrage brusc acul/trocarul, apoi se maseaza zona pentru stricarea paralelismului planurilor si se panseaza. În ceea ce priveste punctia fundului de sac Douglas, aceasta se face diferit în functie de sexul bolnavului: i) la femeie: înaintea procedurii se realizeaza spalatura vaginala (cu hipermanganat de potasiu) si dezinfectie a vaginului (cu alcool). Cu pacienta aflata în pozitie ginecologica, se prinde buza inferioara a colului cu pensa Museux, se vizualizeaza fundul de sac vaginal posterior si se introduce acul (1,5-2 cm), dupa care se începe aspirarea lichidului. ii) la barbat: înaintea procedurii se realizeaza clisma evacuatorie si dezinfectia mucoasei rectale (cu alcool). Cu pacientul în pozitie ginecologicã, se introduce acul usor oblic si în sus (1-2 cm), apoi se extrage lichidul.

INCIDENTELE si COMPLICATIILE PARACENTEZEI

> imposibilitatea patrunderii trocarului (se incizeaza tegumentul cu vârful bisturiului ) > punctie negativa, prin obstructia acului cu fragmente tisulare (se introduce xilina sau ser fiziologic pentru dezobstruare sau se repeta punctia în alt loc) > oprirea scugerii lichidului peritoneal denota obstructia acului cu un franjur epiploic sau cu membrane fibrinoase (se va încerca minima mobilizare a acului sau repetarea punctiei)

> sincopa (reflexul vagal sincopal poate aparea datorita înteparii peritoneului sau evacuarii prea rapide a unei cantitati mari de lichid): se va practica resuscitarea cardiorespiratorie. > hemoragii digestive sau intraperitoneale (apar datorita decompresiunii bruste a cavitatii peritoneale, în special la persoanele cu risc hemoragic - cirotici, ulcerosi, malnutriti) > hematoame (prin lezarea vaselor parietale) > lezarea splinei (la pacientii cu splenomegalie importanta) - necesita hemostaza chirurgicala > lezarea ficatului (la pacientii cu hepatomegalie importanta, când punctia se practica în fosa iliaca dreapta) > lezarea viscerelor cavitare (anse intestinale, vezica urinara) > fistule parietale la locul punctiei > supuratii locale (aparute ca urmare a nerespectarii masurilor de asepsie si antisepsie) Dupã paracentezã, pacientul trebuie monitorizat sub aspectul tensiunii arteriale, frecventei cardiace, temperaturii si frecventei respiratorii.