MAI – IUN 2010 #II

Ce se întâmplă cu corpul tău dacă bei o Coca-Cola ACUM?
Te-ai întrebat vreodată de ce zâmbeşti când auzi de Coca-Cola? Se întâmplă din cauză că această băutură îŃi induce o stare de bine. Au eliminat cocaina din această băutură acum aproape o sută de ani. Ştii de ce? Are acelaşi efect şi fără! În primele 10 minute, 10 linguriŃe de zahăr (100% din doza zilnică recomandată) ajung în corpul tău. Nu vomiŃi imediat de la această dulceaŃă excesivă din cauza acidului fosforic, care îi taie gustul şi-Ńi permite să o digeri. După 20 de minute, nivelul glicemiei îŃi creşte, provocând o explozie de insulină. Ficatul răspunde, transformând în grăsimi tot zahărul pe care-l găseşte, şi găseşte suficient în aceste momente. După 40 de minute, absorbŃia de cofeină este completă. Pupilele Ńi se dilată, îŃi creşte tensiunea, şi, ca răspuns, ficatul dă drumul zahărului în organism. Receptorii de adenosină din creier sunt blocaŃi, ca să prevină somnolenŃa. După 45 de minute, corpul tău creşte producŃia de dopamină, stimulându-Ńi centrii plăcerii din creier. Fiziologic, exact aşa funcŃionează şi heroina, apropo! În mai puŃin de 60 de minute, acidul fosforic blochează calciul, magneziul şi zincul în intestinul gros, intervenind, încă o dată, în metabolism. Acest lucru se întmplă din cauza dozelor mari de zahăr şi de îndulcitori

artificiali, care cresc şi nivelul de calciu în urină. ProprietăŃile diuretice ale cofeinei îşi intră în roluri (adică îŃi vine să faci pişu). Acum e sigur că vei elimina calciul, magneziul şi zincul care erau destinate oaselor tale, precum şi sodiul, electroliŃii şi apa. În timp ce frenezia din organismul tău se linişteşte, vei avea o scădere bruscă a glicemiei. Vei deveni irascibil. De asemenea, la propriu, ai pişat toată apa care era în doza de Coca-Cola. Dar nu înainte de a o infuza cu nutrienŃi valoroşi, pe care corpul tău i-ar fi putut folosi la lucruri precum hidratarea întregului organism sau menŃinerea oaselor şi dinŃilor tăi în stare de sănătate... virtualNICK

Editorial
Primul număr al paginii.de.stânga a apărut pe fugă. Trebuia să aibă editorial. Şi mai multe pagini. De stânga. Am vrut să-i dăm drumul odată cu concertul organizat în sprijinul programului Crucea Roşie din Haiti. Şi a ieşit. Şi a avut un relativ succes. Şi concertul, şi fanzinul. Dar, cum pentru pagina.de.stânga nu e absolut deloc relativ succesul, vreau să fac acum ceea ce nu am făcut atunci: să mulŃumesc persoanelor care merită! MulŃumesc lui Mircea MPTY, pentru că a fost alături de mine de la început şi pentru că m-a ajutat fără să-i cer (cu logo-ul şi cu cel mai frumos poster de concert!). Şi... în general, aşa... că e prieten cu mine chiar dacă ascult OCS! Haha! MulŃumesc Biei Anopsia pentru că a avut încredere în mine. Acum, pagina.de.stânga este şi partener media Anopsia. MulŃumesc firmei la care lucrez, pentru că îmi printez fanzinul pe banii lor (ei nu ştiu asta...). MULłUMESC! În numărul II veŃi avea parte de un alt fel de perspectivă asupra lucrurilor cu care ne-am obişnuit, şi cu care sub nicio formă nu ar trebui să ne obişnuim. Lectură indignată vă doresc! Să ne vedem cu bine la numărul III (dacă nu mai apare, ştiŃi, mau prins ăştia de la Coca-Cola...). xoxo, pagina.de.stânga

pagina.de.stânga nu promovează nicio ideologie. Se vrea a fi un meeting-point pentru ideologiile de stânga, fără a o favoriza pe una anume. E o tâmpenie să crezi că toŃi oamenii sunt sau ar putea fi la fel. Diferite probleme trebuie abordate diferit. Suntem aici ca să discutăm soluŃii; avem încredere în creierul colegilor noştri de supravieŃuire că vor face alegerile corecte! În multe locuri din afara României, treaba e deja bine organizată. Nu preluăm articole din lipsă de inspiraŃie. Există site-uri foarte bune care nu sunt cunoscute. Noi invităm oamenii să se uite pe ele, şi, totodată, traducem nişte informaŃii de pe acestea pentru a le face mai accesibile.

Marketingul reprezintă „arta şi ştiinŃa de a vinde”. Publicitatea se ocupă cu promovarea bunurilor, serviciilor, companiilor şi ideilor. Scopul direct al publicităŃii este stimularea dorinŃelor potenŃialilor clienŃi, scop care este atins prin folosirea metodelor de manipulare psihologică.

7 motive ca să nu mai bei CocaCola
Coca-Cola îŃi distruge sănătatea!!!

OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii încearcă să găsească soluŃii pentru situaŃia obezităŃii şi a diabetului la nivel mondial. Un raport recent al OMS recomandă scăderea vânzării şi promovării sucurilor. Se presupune că există o relaŃie între creşterea incidenŃelor unor boli precum obezitatea şi diabetul şi marketingul agresiv al companiilor producătoare de sucuri. Coca-Cola şi componenŃii acesteia slăbesc oasele şi dinŃii, cresc riscul de diabet şi obezitate, complică problemele de circulaŃie şi pe cele cu inima; pot cauza atât probleme serioase din punct de vedere fizic, cât şi psihic, precum depresie, dereglări alimentare şi scăderea respectului de sine. Coca-Cola creşte de asemenea riscul de gastrită. Coca-Cola genetic!!! foloseşte produse modificate

băuturi care apar în raportul acestui centru. În Mai 2003, Autoritatea NaŃională de Mediu din Panama a sancŃionat Coca-Cola pentru neglijenŃă, din cauză că aceasta a contaminat cu coloranŃi Panama Bay şi a afectat ecosistemul oraşului. Coca-Cola fură apa oamenilor!!! Mexic este unul dintre cei mai mari consumatori de Coca-Cola la nivel mondial, iar Chiapas este unul dintre statele care consumă cel mai mult. În Chiapas există ciocniri violente între comunităŃi din cauza consumului şi distribuŃiei apei. În timp ce într-o comunitate oamenii se omoară pe apă şi li se taie utilităŃile dacă au restanŃe mai mari de 50 de pesos, Coca-Cola este compania care suge cea mai multă apă de la stat, şi beneficiază de toate înlesnirile şi facilităŃile ca să poată face asta. Cel puŃin cinci comunităŃi din India au probleme cu rezervele de apă din cauză că vecinii lor, îmbuteliatorii de Coca-Cola, folosesc cantităŃi enorme de apă pentru a produce sucuri. Ba mai mult, suferă şi din cauza poluării cauzate de aceiaşi producători. Mii de familii din sate sărace sunt afectate de aceste probleme. Coca-Cola a finanŃat campaniile lui George Bush şi, implicit, politicile sale militariste!!! Pentru mulŃi, consumul de Coca-Cola a însemnat susŃinerea războiului din Irak şi a ocupaŃiei de acolo. De ce? Coca-Cola a fost una dintre companiile care a finanŃat campania prezidenŃială lui George Bush. Coca-Cola violează drepturile muncitorilor săi, nerespectând contractul colectiv de muncă!!! În Ńări precum Guatemala, Filipine, Pakistan, India, Israel şi Venezuela, sindicatele au denunŃat Coca-Cola pentru utilizarea, directă sau indirectă, prin filialele sale, a violenŃei, pentru violarea legilor muncii, pentru abuz şi pentru finanŃarea sau participarea în campanii împotriva unor guverne alese democratic.

MultinaŃionala a fost dată în judecată pentru discriminare rasială, pentru folosirea iraŃională a apei, şi pentru distrugerile pe care le cauzează mediului înconjurător; nu au acceptat să nu mai folosească materiale nemodificate genetic. Coca-Cola contaminează resursele de apă la nivel mondial!!! Într-o zonă din India, Kerala, Coca-Cola a fost acuzată că distribuie reziduuri toxice fermierilor pe post de îngrăşăminte. Greenpeace a avut o campanie care a durat mai bine de un an împotriva unei fabrici Coca-Cola din Plachimada, din cauză că aceasta polua apa satului în care funcŃiona, iar acest lucru afecta populaŃia. Centrul Indian pentru ŞtiinŃă şi Mediu a menŃionat că în August 2003 Coca-Cola a contaminat apa freatică din Plachimada. Parlamentul Indian a interzis distribuŃia a 12

În 2001, Coca-Cola a plătit despăgubiri de 20 de milioane de dolari pentru 1100 de muncitori care au susŃinut că această companie nu le-a plătit orele suplimentare. În 2002, 9 angajaŃi ai Coca-Cola au raportat că nu au fost plătiŃi mai mult de 200 de milioane de dolari muncitorilor, pe o perioadă de 4 ani. Auditorii Departamentului Muncii din Statele Unite au auditat compania în 2002, şi au ajuns la concluzia că muncitorii nu sunt remuneraŃi corect. Coca-Cola are probleme cu muncitorii şi în alte părŃi. De exemplu, în Uruguay, FederaŃia Fetrabe a decis să oprească distribuŃia produselor Coca-Cola în 4 departamente, ca urmare a abuzurilor din contractul de muncă. Coca-Cola are legături cu crime, torturi, dispariŃii şi ameninŃări cu moartea, şi este conectată cu armate şi organizaŃii paramilitare care le apără interesele!!! La 2 Ianuarie 1980, Uniunea InternaŃională a Muncitorilor în AlimentaŃie (UIM), a anunŃat că sindicalistul Pedro Quevedo, care lucra la Coca-Cola, a fost ucis. Câteva luni mai târziu, în Mai, au fost ucişi alŃi patru sindicalişti. În multe Ńări din America Latină, protestatarii, revoltaŃi, au dat jos reclamele stradale cu CocaCola şi au schimbat posterele companiei cu sloganul: COCA-COLA: BULELE MORłII! Armata guatemaleză şi forŃele armate ale multinaŃionalei au ocupat fabricile şi sediile sindicatelor. Într-una dintre aceste fabrici, la 21 Iunie 1980, a fost torturat şi ucis Rene Aldana Edgar Ruano. În 1989, este ucis primul sindicalist columbian al Coca-Cola, Avelino Chicanoy. Acest lucru a reanimat protestele şi reacŃiile la adresa companiei. În 1994, doi lideri sindicali sunt ucişi în Columbia. La un an diferenŃă, mai pică unul. În 1996, încă doi lideri sindicali ai Coca-Cola sunt ucişi de organizaŃii paramilitare. În 2001, alt sindicalist al Coca-Cola moare. Şi în 2002, altul. Sângele curge încontinuu, iar între 2002 şi 2003 se lansează cea mai mare campanie anti CocaCola cunoscută.
REVUELTA VERDE

„La 21 Iunie 1980, la 4 după-amiaza, au intrat violent în fabrica Coca-Cola nişte body-guarzi din partea companiei şi şase poliŃişti ai ForŃei Militare Ambulante, care, şi aceştia, ofereau pază fabricii. După ce au ameninŃat muncitorii cu armele, l-au capturat şi l-au torturat pe colegul nostru Edgar Rene Aldana Ruano, până l-au omorât. Cu noaptea în cap, l-au băgat întro maşină a companiei şi s-au descotorosit de cadavrul lui la câteva străzi mai încolo.”
+ + + + + + + + + + + + + + + + + +
Utilizări casnice practice ale CocaCola
În multe state din SUA, poliţia de autostradă ţine în portbagaj sticle de Coca-Cola pentru a curăţa sângele de pe şosea după un accident. Şoferii de pe camioanele companiei folosesc băutura, de 20 de ani încoace, pentru a-şi curăţa motoarele. Pentru a transporta siropul Coca-Cola (concentrat), camioanele trebuie să aibă semnul de “Material periculos”, din cauză că acest sirop este foarte coroziv. Poţi curăţa vasul de toaletă turnând o doză de Coca-Cola în bol, şi, după o oră, doar trăgând apa. Acidul citric curăţă petele de pe porţelan. Ingredientul activ din Coca-Cola este acidul fosforic; cu un pH de 2.8, va dizolva un cui în 4 zile. Acidul fosforic scoate calciul din oase şi creşte riscul de osteoporoză. Un os lăsat în Coca-Cola se dizolvă în aproximativ două zile. Coca-Cola curăţă muştele moarte de pe parbriz. Dacă vrei să cureţi rugina de pe capetele bateriei auto, toarnă o doză de Coca-Cola peste ele.

Mircea vs. Alexa: Unul mai punk decât celălalt!

Mircea: Eu beau Cola la mişto. Ăştia de la alimentară au Cola la intrare... şi mi-e lene să caut sucuri naturale. Şi sucurile naturale sunt mai scumpe. Alexa: ÎŃi dai seama că ceea ce tocmai ai zis e o mega campanie de marketing? Instinctiv pui mâna pe Cola, că e aproape. E „mereu aproape”. Cola şi Antena 1. Mircea: Da! Alexa: Well, stăteam de vorbă de curând cu nişte prieteni despre drogurile legale şi despre faptul că e bine că le-au interzis, fiindcă erau nişte porcării. Şi eu le-am zis că dacă ar fi după mine, eu aş interzice şi Coca-Cola. Ce crezi că s-ar întâmpla dacă cineva ar interzice CocaCola? Am avea revolte pe străzi? Mircea: Cred că oamenii ar trebui mai întâi să se gândească că în lume sunt probleme mult mai importante decât „a nu avea Cola”; în fond, Coca-Cola a ajuns „cunoscută”, ca să zic aşa, datorită publicităŃii... a ajuns să se vândă. În consumerismul nostru de zi cu zi... ambalajul face toŃi banii, prezentarea, reclama... Poate să fie tratată şi cu căcat... dacă e ambalată bine, e OK! Alexa: Evident că sunt probleme mai importante, dar mă refer la altceva: Ar vedea lumea o măsură ca asta ca pe ceva rău din punct de vedere individual, din cauză că (unfortunately) le limitează libertatea de a alege, sau ar vedea-o ca pe un bine social, fiindcă s-ar impune o autoritate în faŃa hoardelor de cretini care nu-s în stare să gândească pentru ei? Ar învinge hoardele de cretini? Adică, e cam acelaşi lucru ca şi cu armele. Dacă aş interzice toate armele, eu, statul român, sau ăla maghiar, sau oricare, unii s-ar supăra că le limitez drepturile. Dar mult mai multă lume bea Coca-Cola şi mănâncă la Mc decât are arme. Mult mai mulŃi oameni mor de infarct, diabet, obezitate, atac cerebral, decât împuşcaŃi. Mircea: Hmmm... Dacă ai interzice CocaCola... Nu ar ieşi lumea pe stradă să

Alexa: Sunt în fanziiiiin! Sunt în fanziiiiin! Mircea: Da, da! Alexa: Fii atent! Vreau să te întreb nişte lucruri... Mircea: Zi! Alexa: Vreau să vorbim despre mărci. Să-mi zici tu ce părere ai despre chestiile astea. Mircea: OK. Adică ce să mă întrebi? Alexa: Păi, despre Coca-Cola. Despre de ce nu e bună Coca-Cola şi de ce ar trebui să fie ilegală, din multe puncte de vedere. Mircea: Păi eu beau Coca-Cola, mă!! Alexa: Da, bei. Multă lume bea. Mircea: Cola e bună cu CARNE! Cu carne friptă! Carne în sânge... Alexa: Lasă-mă cu carnea. Fii atent, deci: Sunt chestii care nu ne mai şochează şi care ar trebui să ne şocheze. Gen, Coca-Cola îŃi DISTRUGE stomacul şi fură apa oamenilor. Coca-Cola a ajuns să fie reprezentată în Muzeul łăranului Român!!! Crezi că oamenii nu mai văd chestiile rele despre Coca-Cola din cauză că e famous? Sau din ce cauză? Adică, tu de exemplu, de ce bei? Că sigur ştii toate fazele astea.

protesteze... Cred că s-ar orienta spre American Cola! Dacă vorbim strict de România, îŃi pot spune că lumea nu ar ieşi pe stradă dacă s-ar interzice Coca-Cola, pentru că nu i-ar interesa. Come on... L-au votat pe Băsescu! În Mexic s-a mărit taxa pe transportul în comun... A doua zi erau proteste în masă. În România nu se revoltă ăştia nici dacă le iei casa! Oricum, protestele în România sunt în felul următor: iese unu’ anti, anti de tot... îşi dă foc... ceilalŃi spun „bravooo frate!!!” şi, după ce moare ăla, se duc acasă şi se uită la TV...

Mircea: Păi suntem în epoca fast-food... Suntem cu toŃii business-mani. Bem cafeaua pe fugă... Lucrăm cu calculatoare... Mâncăm la Mc. După care mergem la fitness. Avem toŃi Facebook. Alexa: Ştii că a apărut un nou restaurant la Unirii, în Bucureşti? Se numeşte BFC, Bucharest Fried Chicken. Vizavi de KFC. Nu fac mişto de tine. ...E gol! KFC-ul... plin! Deci nu e about being fast, it’s about a brand. Mircea: La noi este un restaurant... Se cheamă McDobre’s. Şi e gol. Mai mult chiar! A fost dat în judecată că a copiat M-ul de la McDonald’s. Vorbesc serios. E lângă Delfinariu. Şi vinde kebab. Vizavi de McDrive. Şi, fii atentă, scrie McDobre’s cu Mul galben, cum e logo-ul de la McDonald’s. Şi, pe lângă faptul că toată lumea face mişto de el, au un kebab foarte, foarte bun... Adică, am mâncat o dată acolo (că eu nu sunt vegan), şi nu era nimeni. Şi a fost dat în judecată de McDrive, că au furat logo-ul...

Alexa: Cam... Acum, care crezi că e faza cu big brands? De ce se duce lumea să mănânce la Mc în loc să mănânce la shaormeria de la colŃ, care îi dă mai mult, mai ieftin şi mai bun? De ce? Eu nu pricep! Mircea: Păi, hai să-Ńi zic ceva: în ConstanŃa, Mc-ul e în faliment. Kebab-ul e la putere aici! Avem o stradă de shaorma şi o „Casă a kebabului”... Alexa: Păi, uite, la faza asta, constănŃenii-s mai deştepŃi. Adică, na, io-s vegană, eu nu încurajez mâncatul de kebab. Dar, între a mânca un kebab şi un sandviş de la Mc, dude, go for kebab!! În Bucureşti, şi în multe alte locuri, dacă te duci la Mc, nu ai unde să stai. E bătaie! E coadă la locuri! ToŃi kizii de oameni cu bani se duc la Mc după ore; toŃi liceenii; toŃi afaceriştii în pauza de masă. TOATĂ LUMEA mănâncă la Mc, şi nu înŃeleg de ce. Mc-ul oferă o mâncare care a pornit ca ceva ieftin care să-Ńi umfle burta repede. It used to be for construction workers... Nu înŃeleg de ce e o fiŃă! Adică, aici eu nu mai vorbesc despre nocivitate, ci despre brand. Şi despre cum un brand ajunge să fascineze lumea, la modul în care le spală creierii.

Alexa: Zi de adidaşi. Ai shoes Abibas acasă? Mircea: Da. Am o bluză, tricou, teneşi... (Trece una pe lângă mine acum. Mănâncă o plăcintă de la Mc.) Alexa: De ce crezi că dă lumea 3-4 milioane pe bucăŃi de cauciuc copiate după ceva ce odată se făcea pe vapor? Adică, de obicei, e invers. Ştii, se face ceva, şi apoi se contraface. Dar, de pildă, cu Converşii, situaŃia a fost cam invers. Mircea: Hai să-Ńi zic... În primul rând, nu sunt genul de om care dă foarte mulŃi bani pe haine.

În general, mi le iau de la Mini Prix, unde au diverse defecte şi costă mai puŃin. Şi, Adidasul, pe lângă faptul că sunt nişte „nenorociŃi de exploatatori”, fac nişte chestii faine. Şi dacă le iei şi ieftin, e OK. Iarăşi e vorba de reclamă. Aşa, am putea vorbi despre Vans... Uite, la punk e cool să ai Vans. Alexa: Reclama se aplică la tot. La food, la clothes, la music, la zines, la tot, tot, tot! De ce ne conduc brandurile? Şi de ce încercăm să fim pe aceeaşi lungime de undă cu gagica din celălalt capăt al crâşmei, bând aceeaşi porcărie caustică pe care o bea şi ea? Vanşii costă 80 de euro. Mă piş pe Vanşii lor.

Mircea: Depinde de Ńară. La noi se aplică perfect sloganul „Ambalajul colorat face produsul parfumat” (na, că am scos şi un slogan!). După atâŃia ani în care ne-au fost interzise toate produsele „bune” (şi, să fim serioşi, cine vroia o portocală de Crăciun, o avea; doar că... nu se lăuda că a mâncat o portocală), imediat după „marea răscoală”, neam dus cu toŃii la turci şi am cumpărat blugi şi Turbo şi ne-am făcut consignaŃii... A fost începutul magazinelor „mari”; încet, încet, pieŃele şi alimentarele au făcut loc hypermarket-urilor. Pentru că am intrat în era de consumerism. Am început să importăm diverse branduri de afară, doar ca să fim şi noi „în pas cu lumea civilizată”. Încă facem acest lucru, indiferent de domeniu. Importăm totul. Când eram mic şi vedeam că Ńestoasele Ninja mănâncă pizza, îmi doream şi eu pizza. Acum, mi s-a împlinit visul: avem 100 de pizzerii şi delivery shops!

Mircea: Punk-erii în Vans vorbesc despre capitalism şi exploatare, dar pe Vans scrie tot „made in China”, ca şi pe Adidas. Deci, ca şi Adidas, exploatează muncitorii. Şi, ca şi pe Adidas, sau pe Nike, dai 100 de eurOi pe ei. Dar, pentru că Tim de la Rancid poartă Vans, e cool să ai şi tu! Alexa: Crezi că treaba asta cu brandurile este aplicabilă peste tot? Adică, nu e OK să mănânci la Mc, să porŃi Adidaşi şi să bei Sprite. Dar oare e OK să te uiŃi strâmb la cineva care habar nu are ce cântă Rancid sau care poate are o mega-atitudine, da’ ascultă dance? Şi aici ajungem şi la (ce înŃeleg eu din) numele fanzinului tău: în România e un battle. Toată lumea e din ce în ce mai cool. Cum putem schimba asta? Cum putem să ne dăm seama de ce avem în comun şi să fuckin’ grow up, să nu ne mai dăm în petec?

Prima marcă de adidaşi fair-trade, Veja, a fost lansată în 2005, în Londra, Paris şi Tokyo. Materialele folosite sunt bumbacul organic şi latexul natural din Amazonia. www.veja.fr Ubuntu Cola este un suc certificat de The Fairtrade Foundation (www.fairtrade.org. uk). Făcut din zahăr fair-trade din Malawi şi Zambia, Ubuntu Cola este prima băutură de cola certificată a fi fair-trade. Se poate cumpăra în UK, Suedia, Norvegia, Irlanda, Belgia, FranŃa, Italia şi online. Se găseşte în cutii de 330 ml, în sticle de plastic de 500 ml şi în sticle de sticlă de 275 ml. www.ubuntutrading.com

Strategii publicitare şi strategii de marketing – minciună şi violenŃă

Nu ar fi mult mai uşor pentru toată lumea să gândească cu propriul creier? Desigur, ideal (utopic, ar zice cârcotaşii...) ar fi să nu avem niciun nume pe produse, nicio marcă. Dar cum discuŃia asta despre cum să ajungem acolo, ar dura în sine la infinit, şi ar atinge puncte sensibile (poate prea sensibile chiar şi pentru noi), ne plasăm în societatea actuală, şi ne întrebăm (eu cel puŃin...): de ce e nevoie de reclame şi de strategii de marketing? Răspunsul la această întrebare este extrem de simplu: ca să fim convinşi că ne trebuie ceea ce cumpărăm. Cea mai celebră şi enervantă strategie publicitară este aceea a plasării produsului „reclamat” (aşa-mi place mie, să inventez cuvinte şi sensuri, da!) în competiŃie cu alte produse. Întotdeauna, evident, „reclamatul” iese câştigător. AŃi văzut vreodată vreo reclamă în care sloganul să fie „#2 la nivel mondial în...” sau „Conform unui studiu recent, 3% dintre cumpărători au fost satisfăcuŃi”? Cum ar fi?! Din punctul meu de vedere, eu ştiu deja că toate reclamele sunt nişte minciuni îngâmfate. Nu zic că detergentul x nu e bun, o fi bun pentru unii, pentru anumite mărci de maşini de spălat, pentru anumite Ńesături. Nu cred însă că team-ului creativ îi pasă. Cred că ei, şi dacă produsul este cel mai prost de pe planetă, tot aşa îl vor promova. Este o minciună prin omisiune. O minciună pe care nimeni nu se presupune să o creadă. Şi cine o crede este la fel de cretin ca cei care o

spun cu convingere. Aşa că nu mai dezbatem aici acest aspect. Celălalt aspect pe care, însă, vreau să îl dezbat, referitor la această minunată strategie, este mesajul subliminal pe care ea îl sădeşte în creierele fragede ale umanităŃii. Mă refer la, cu alte cuvinte, următorul mesaj: „Eşti în competiŃie. Trebuie să câştigi! Produsul nostru te va ajuta”. Problema cu acest mesaj este că oamenii, în general, nu Ńin minte decât primele două propoziŃii, iar pactul acestui tip de comunicare le implică pe toate trei. Într-o Ńară în care predomină sărăcia şi mizeria, mesajul ăsta încurajează ceea ce, generic, numim „cocălărie”. Dacă ai maşină de teren marca Y, eşti cel mai cool! Dacă mesteci gumă Z, ai respiraŃia cea mai proaspătă, etc. E ca un efect placebo, te face să capeŃi o încredere cretină şi nejustificată în tine. CHIAR crezi că ai genele mai lungi cu 300% dacă iei rimelul ABC!!! Eu văd aici o problemă.

A doua strategie pe care vreau să o discut, şi ultima, promit, este aceea a plasării reclamelor. Ele obişnuiau să fie, în România cel puŃin, doar la televizor. Era OK, le vedeam pe TVR (care, by the way!!! nu ar trebui să emită reclame DELOC, fiind televiziune finanŃată public,

adică din banii mei şi ai tăi şi ai altor proşti care încă nu au scos taxa TV de pe factura de lumină) între filme, că sunt „drăguŃi” şi nu întrerup filmele după 5 minute de difuzat. Admisibil, să zicem. Apoi s-au lăŃit prin reviste. Pe şerveŃele. În lifturi. Pe staŃiile de autobuz. Pe hârtia igienică. Pe radio. Pe internet. Pe site-ul MEU de internet. Pe site-ul TĂU de internet. Pe caietele şcolare. Pe pixuri. Pe natură.

acolo, m-aş uni cu consumerismul într-o asemenea măsură încât l-aş vomita şi l-aş mânca iar. E o lume bolnavă!

Pe mine mă instigă treaba asta la o violenŃă fără limite. Trăiesc într-o lume care e violentă cu mine. Cum fac, de pildă, dacă vreau să intru prin tunelul ăla, pentru care oricum EU dau bani, că plătesc rovignetă şi din astea, plus taxe pe maşină, şi pe venit, şi pe tot ce vor ei, aşa, deci vreau să intru fără să văd reclama aia? Cum fac??? De ce sunt munŃii de vânzare? Bine că nu au văzut proştii noştri (încă) metoda asta mirifică, că atât le mai rămâne ne„reclamat”: muntele şi castraveŃii... În ceea ce priveşte minunatele strategii de marketing, acestea sunt o infinitate a inutilităŃii, plecând de la produse aşezate extrem de calculat pe rafturi, până la balsamul pe care Ńi-l oferă gratuit firma JKL la cumpărarea unui şampon (apropo, NIMIC nu e gratuit!). Dacă m-aş băga în ele, aş rămâne

Mă şochează oamenii care vânează reducerile şi laudă firmele pentru reducerile pe care le fac, când, în mod cert, firmele nu fac, în vremea reducerilor, decât să-Ńi strige în gura mare: „Prostuleee! Iar te-am fraierit! Nu vezi că eu dau cu 60% mai ieftin şi tot îmi permit chiria pe Magheru? Nu îŃi pui întrebări referitoare la cât profit fac eu?” Ei bine, tot ce sper este că, după ce am terminat de vândut tot ceea ce (nu) avem (de fapt), nu ne vom mai vinde pe noi. La propriu şi la figurat. Pentru a fi cool. Atunci când vom învăŃa să nu mai cumpărăm decât ceea ce ne trebuie, atunci când vom cumpăra ceea ce ne place, nu ceea ce e la modă, atunci poate se va opri şi exploatarea. În mod cert, se vor atenua diferenŃele dintre exploataŃi şi exploatatori. Atunci ne vom elibera creierii de monopolul brandurilor, monopol creat de un grup de oameni care, probabil, în timpul în care eu am scris acest articol revoltat, beau margueritas pe plajă în Bahamas. pagina.de.stânga

HAUTE CULTURE\by OAMA Campaign me!
Găsesc campaniile finanŃate de stat a fi extrem de haioase. Cel mai mult îmi plac mesajele împotriva fumatului, de pe pachetele de Ńigări. SituaŃia e ca într-un film cu virgine indecise, cu drăcuşorul pe un umăr şi cu îngeraşul pe celălalt. Evident, îngeraşul fiind statul... Şi, dintre toate tâmpeniile de pe pachetele de Ńigări, cel mai tare mă amuză aia cu „Fumatul dă dependenŃă, nu începeŃi să fumaŃi!”. Adică, eu mi-am luat Ńigări pentru prima oară şi, fiindcă statul mă sfătuieşte să nu mă apuc de fumat, am să le arunc! Statul ăla, care chiar acum e reprezentat de „ucigă-l toaca” (nu pot să-i pronunŃ numele, fiindcă îmi vine în vis la noapte, şi eu am treabă de dimineaŃă, nu pot să pierd nopŃile aşa...), de „necuratul” care apare la TV mort de beat, cu Ńigara-n bot. Statul ăla, capitalist, care face grămada de bani din accizele pe Ńigări! AHAHAHAHA!

Interesante mai sunt şi campaniile împotriva discriminării, în care, ghiciŃi cum sunt reprezentate „modelele”: jegoşi şi cu hainele rupte! Campaniile astea antidiscriminare se finalizează de obicei cu rezoluŃii precum cea a locurilor din facultăŃi dedicate minorităŃilor. Care rezoluŃii, ia ghiciŃi!, la ce fel de atitudine duc?! Îmi mai plac mult de tot reclamele la medicamente, care se termină cu bâlbâiala aia indescifrabilă despre medici şi farmacişti. Farmacişti care îŃi zic efectiv că ei nu-Ńi pot da decât 4 pastile de antibiotic dacă nu ai reŃetă. La mine la complex sunt nu mai puŃin de şase farmacii. 6 x 4... Şofer fiind, îndrăgesc deosebit de mult tăbliile alea cu morŃi şi răniŃi (ştiŃi voi, alea cu „ViaŃa are prioritate”...), plasate strategic fix acolo unde nu ar trebui să te uiŃi pe pereŃi după morŃi şi răniŃi, ci la şosea...

Dar, de la statul român nu mă mai miră nimic. Şi ca să nu ziceŃi că sunt rea cu România, mă iau şi de arabi, care, deşi mari fanatici religioşi, s-au dovedit a fi

extrem de toleranŃi uneori. Totuşi, nu cu femeile, fiindcă femeile nu sunt oameni...

Aceasta este o campanie arăbească pentru portul “hejab”-ului. Copy-ul înseamnă: “Nu te poŃi ascunde de ei, dar îi poŃi ocoli. Dumnezeu îŃi ştie bunele intenŃii.” Adică dacă porŃi treaba aia pe moacă, bărbaŃii te vor lăsa în pace şi Dumnezeu te va iubi pe vecie! În plus, mai eşti şi dulce ca o acadea, şi bărbaŃii sunt nişte muşte jegoase! Eee? E? Ce pot să zic? La mai multe! Şi, nu uitaŃi! FeriŃi-vă de APĂ!

Stencil-urile au o existenŃă dovedită destul de îndelungată. Ele pot fi recunoscute şi acum, dar şi pe pereŃii peşterilor de acum mii de ani, locuite anterior de oameni preistorici. Aceştia aveau un soi de „pai” (un os găurit de-a lungu’), în care puneau praf colorat, pe care apoi îl suflau peste mâna trântită pe perete, pentru a obŃine un contur. MotivaŃiile de atunci, nu le cunoaştem. Pe cele de-acum, e foarte simplu să le identificăm: stencil-ul este o „nouă” formă de comunicare şi, alături de graffiti, reprezintă „vocea străzii”, „reclama” şi „campania” celor fără acces la spaŃii de emisie. Nouă, zic, pentru România, unde a început să prindă contur (like the pun?) în anii 2000. The M♥nk s-a apucat de stencil-uit prin 2003. A avut o scurtă relaŃie şi cu graffitiurile, dar a realizat că the real love o reprezintă stencil-urile, care au „un mesaj scris, simplu şi clar, şi este mult mai vizibil”. Dintre multele lucruri care pot fi exprimate prin stencil-uri (da, am văzut campanii electorale făcute cu stencil-uri şi, nici nu merită menŃionat – totuşi menŃionez!, campanii publicitare...), The M♥nk îşi caracterizează munca ca fiind „socio-politic-nonsense”. Nu are o temă preferată; este, în schimb, atent la tot ce mişcă, şi dacă ceva „merită scos în evidenŃă”, devine imediat stencil.

Stencil-ul – un alt mod de exprimare
Pentru acest articol, l-am hăituit pe The M♥nk, care a fost suficient de amabil să ne împărtăşească câte ceva despre stenciluri.

Cum oameni (de stânga, eu cel puŃin) suntem, nu ne place distrugerea (şi mai

multă) a spaŃiilor publice şi încercăm să deranjăm cât mai puŃin. Întrebat unde îşi „dă” munca, The M♥nk menŃionează: „Niciodată nu am realizat un stencil într-un loc care să nu fie deja vandalizat, aşa că mă uit în special după locuri mai murdare cu tag-uri, şi mă gândesc ce aş putea să desenez ca să se potrivească în acel loc.” BineînŃeles, există şi cazuri în care locul în sine a strigat după un stencil, iar monsieur s-a întors să-l stencil-uiască. Cum strada e un organism viu, şi spaŃiul public – al tuturor (artişti sau nu), stencilurile nu rezistă nici ele prea mult. „Dacă dau într-un loc bun, se mai întâmplă să vină cineva care face graffiti şi să dea peste. Cand mai desenez cranii, se mai întâmplă să le şteargă cineva. Dar, cel mai des, se întâmplă să se pună afişe la UltraManele-Concert-2010 peste desenele mele! Asta este cea mai mare problemă, pentru că posterele acelea ocupă foarte mult spaŃiu şi sunt amplasate ilegal.”

Dincolo de a fi un „artist al străzii”, The M♥nk se află în luptă cu graniŃa undergroundului; nu vrea ca stencil-urile să devină un fenomen cunoscut şi „cool”, probabil pentru a nu fi denaturate, dar se zbate pentru acest fenomen: „Am fost implicat în multe proiecte, pe la galerii şi expoziŃii de artă, am reuşit să organizez prima expoziŃie exclusivă de stencil din România, care s-a Ńinut în 2008 la Galeria Mora. Şi în permanenŃă documentez fenomenul de graffiti şi stencil, şi alte forme de street art.” Treburile astea le puteŃi găsi pe site-ul stencil.ro

bansky

Vrăjitorul din (slob)OZ
R1: Colonia e o comunitate. Are la centru ceva care se cheamă comunitate. Deci e foarte important... A: Păi nu, colonie înseamnă să invadezi pe cineva. R1: Păi oricum noi am ajuns peste tot. Suntem 7 miliarde de oameni! A: Păi asta e ideea, că tre’ să-Ńi faci comunitatea ta, gen, într-un loc unde nu sunt deja... R2: Da, cu oamenii care-Ńi plac, man! Dacă vrei... Într-o săptămână mergem în Mozambic. A: Da mă, e vorba că... şi R2 are dreptate, ştii, nu? Peste tot sunt oameni OK şi oameni neOK, adică... R1: Sunt peste tot aşa, da’ eu nu mai vreau locul ăsta! Asta e ideea! R2: Eu am înŃeles. Eu te-am înŃeles de la început. Mai Ńii minte când vorbeam despre Into The Wild? R1: De fiecare dată când văd filmul ăla e ca şi cum stau cu degetu’ pe butonu’ de „Eject”. Plec, să-mi bag pula! Oaa! Sunt aşa... Eu...eu am dat eject. Trebuie doar să pleci. Te duci unde vrei tu... A: Am citit despre un tip care în 9 ani de zile nu a cheltuit niciun ban. Hahaha! R1: Daaa! Da’ eu am vorbit cu un hipiot când am fost la Transilvania Calling, am vorbit cu un hipiot francez... Omu’ avea vreo 65 de ani. Şi am stat de vorbă cu el. Tipu’ fusese în India la 30 şi ceva de ani; a plecat cu avionu’ şi s-a întors pe jos până în Europa. PE JOS! Pe picioare! Deci mi-a zis că a trăit tot ce putea să trăiască în 12 ani. Deci în India a stat aşa... În India în sud. În sud, acolo, lângă, zi, cum se

numeşte, lângă Sri Lanka, acolo. Şi a luat toată India la picior... Şi, mă rog, n-a mers în linie dreaptă, a mers aşa... Adică, oh my God, dacă vrei să dai eject, dă eject în Asia, cel puŃin. A: Nu, frate, eu aş pleca... Singurul loc unde aş pleca, bine, na, să zicem afară din Europa, ar fi în America Latină. R1: Mergem, mergem! Noi chiar o să facem chestia asta. De 3 ani de zile ne gândim la asta. De 3 ani planificăm chestia asta. Oricum, asta o să fie... E o băbuŃă acolo care a studiat liniile Nasca timp de 23 de ani, nu, mai mult... Cu un VW Transporter de-ăla, van. Şi-a rămas acolo. A: Nu cred c-aş rămâne în altă parte... R1: Mă! Momentan vreau să călătoresc. Sau, uite, să muncesc un an de zile în Noua Zeelandă. A: Băi, Noua Zeelandă! E...feeric! R1: Exact, tu eşti nebun? Într-o Ńărişoară atâtica ai de la pădure tropicală, palmieri, de-alea, până la 3000 şi ceva de metri şi pereŃi verticali de unde faci sky-diving. Deci eu dacă ajung acolo... Mommy! Whatta fuck! Nu ştiu, mă duc, curăŃ WC-uri, ce vor ei să fac, trăiesc acolo. Planul meu cel mai îndrăzneŃ, ca să zic aşa, ar fi să-mi iau barcă. Nu vă gândiŃi la chestii luxoase. Să aibă o bucătărie, un pat şi un mic depozit. Să arunci acolo echipament. Te-ai suit la bord, şi în 2 săptămâni şi ceva eşti ORIUNDE pe glob. Faci „x”, te uiŃi pe GPS, îŃi setezi alea, şi...te-ai dus! R2: De ce nu te gândeşti la un avion uşor? Sau la o caravană. Am văzut oameni cu carvană pe drum şi lucrează pe unde apucă. Stau într-un loc cât muncesc, să economisească puŃin... A: Frate, that would be...ideal! R1: Ce ziceŃi, mă? Hai cu caravana! Cu caravana de bărci! Haha!

Stare socială (Eugen Jebeleanu)
Nefiind cîine de rasă şi nici nume bun neavînd, CranŃ e Ńinut pe-o murdară terasă în ploaie şi vînt…

Concurs (Marin Sorescu)
Într-o încăpere ca toate celelalte, Amenajată cu plafon zdravăn, Ne întrecem la sărituri în înălŃime. Ştim precis Că nu poate sări nimeni Mai sus decât tavanul, Să fie şi Dumnezeu, Asta din cauza gravitaŃiei Care ne trage mereu în jos, Încă din cele mai vechi timpuri. Dar continuăm Cu o îndârjire diavolească, Pentru că nu putem sta altfel, Când avem în noi genialul inălŃimii, Ca peştii zburători Dorul aripilor adevărate. Zi şi noapte continuăm În plafonul nostru scund. Cel mai sprinten, Care are muşchii cei mai oŃeliŃi, mai dresaŃi Şi stăpâneşte cel mai bine Legile avântului Ia şi cele mai multe pocnituri în cap.

În definitiv, aşa-i semnul de toamnă: Dinte scos moarte înseamnă... Mai bine să ne suim în primul tren, Oriunde ne ducem ajungem în Eden, Edenul edenat, edenul ardent, Cu livezi de caişi cât un continent Încăput tot în căputa roasă Din vitrina cizmăriei de-acasă. E, desigur, tot noapte, trec tot tramvaie Parcă vorbind singure-n ploaie Şi tot intrăm cu exemplare fox de zgardă La urgenŃă, în camera de gardă, Aflată chiar la gară, pe peron, lângă tren, Sub felii de lumină emanând arsen.

Recviem invers (Dan Deşliu)
Dacă ne-am fi gîndit la timp la importanŃa obiectivă a brontozaurului ca element de varietate şi dacă i-am fi creat condiŃii de supravieŃuire cu preŃul unor eforturi infime şi dacă brontozaurul ar fi fost printre noi acest mare predecesor al rumegătoarelor - deci util în principiu – atunci nu era oarecum altceva? Nu era totul mai colorat? Nu era preferabil să ştim că avem încă un brontozaur în carne şi nu numai în oase? Şi dacă ne-am fi gîndit la timp la timp la timp

Vis cu dentişti (Leonid Dimov)
Miezul nopŃii. Dincolo de rampă S-au aprins braŃele terminate cu lampă. E-o clădire albă până la stele Cu dentişti în alb şi cleşti de oŃele, Şi tuturor, aşa cum şedem cuminte, Ni se va scoate, la semnul cuvenit, un dinte. Apoi vom ieşi, cârduri, pe marile portaluri, Mereu alŃii, mereu noi, valuri, valuri, În sunet de fanfare, în noaptea uleioasă, Care pe jos, care-n caleaşcă de patru iepe trasă,

Die Befindlichkeit des Landes Über dem Narbengelände das langsam verschwindet, so nur Phantomschmerz bleibt... Es dringt kaum hörbar ein fieses Lachen aus der roten Info-Box und in den Gräbern wird leise rotiert... Alles nur künftige Ruinen! Material für die nächste Schicht... Einstürzende Neubauten este o trupă „experimentală” nemŃească care mereu a ştiut cam ce vrea să transmită şi, mai ales, cum. În afară de a-şi declara aversiunea faŃă de noul stil arhitectonic european prin însuşi numele formaŃiei („Clădiri nou-construite prăbuşinduse”, „Neubauten” numindu-se clădirile construite după anii 1945, în contrast cu „Altbauten”, sau clădirile vechi), ei au ales să şi-o exprime şi prin versurile multelor lor materiale audio (dintre care merită menŃionate pentru titlu colecŃiile Best-Of Startegies Against Architecture, I, II şi III...), dar şi printr-un documentar la care au participat cu soundtrack-ul, Berlin Babylon. GhiciŃi despre ce este acest documentar! Mela, Mela, Mela, Mela, Melancholia, Melancholia, mon cher... Mela, Mela, Mela, Mela, Melancholia schwebt über der neuen Stadt und über dem Land. Über den Schaltzentralen, über dem Stoppelfeld aus Beton, über den heimlichen Bunkeranlagen die nicht wegzukriegen sind; Marlene go home! Auch über dem Marlene-Dietrich-Platz, die neuen Tempel haben schon Risse künftige Ruinen; Einst wächst Gras auch über diese Stadt, über ihrer letzten Schicht... Mela, Mela, Mela, Mela, Melancholia, Melancholia, mon cher... Mela, Mela, Mela, Mela, Melancholia schwebt über der neuen Stadt und über dem Land. Im zerschnittenen Himmel von den Jets zur Übung zerflogen hängt sie mit ausgebreiteten Schwingen, ohne Schlaf, und starren Blicks, in Richtung Trümmer; Hinter ihr die Zukunft aufgetürmt steigt sie langsam immer höher, übersieht letztendlich das ganze Land!

Was ist die Befindlichkeit des Landes?

pagina.de.stânga: Cine şi ce e ANOPSIA? ANOPSIA: Istoria e lungă. Am început în 2006, împreună cu un amic al meu, să „construim” e-net radioul şi să-i dăm drumul cu difuzarea muzicii. Buget limitat, post de radio doar pe internet. Pe vremea aia ne numeam Aici.Haos. A plecat el şi l-a înlocuit cel mai bun amic al meu; astfel am schimbat şi profilul radioului, fiind înainte pe heavy metal şi punk, după 2007 băgăm punk, industrial, deathrock, etc. Am schimbat şi numele. Nu ştiu cum mi-a venit ideea de nume. Căutam ceva care să arate că nu avem nevoie de ochişor ca să ascultăm muzichie. pagina.de.stânga: Şi în afară de radio, ce mai face ANOPSIA? ANOPSIA: De un an avem concerte. Înainte era panică; eram doar eu cu Andrei de la UNCB. Mă mai ajutau câŃiva amici, ba cu un poster, ba cu lipitul, etc. Ca şi acum. Dar ideea principală a ANOPSIA este să susŃină scena: facem concerte, te ajut cu zine-ul, băgăm o compilaŃie, ne băgăm coada şi-n alte oraşe ca să ajutăm cu promovarea, etc. Încerc întodeauna să implic căt mai mulŃi oameni, că am nevoie de ajutor. Nu am găsit pe nimeni apropiat care să facă 100% parte din ANOPSIA, fiindcă mulŃi oameni nu sunt deschişi către altceva decât ascultă ei. Avem nevoie de oameni flexibili, deschişi. Nu se fac doar concerte de punk, ci şi de hardcore şi alte genuri. pagina.de.stânga: La început, chemai tu trupele? Sau îŃi vindeau ponturi alŃi oameni din alte oraşe? Cum ai ajuns să faci primul concert? ANOPSIA: Wow! E de povestit! Mi-a luat 2 luni să fac concertul din Hanul cu Tei.

Headlineri erau Cobe! Au cântat cu 747 şi Stoned Addams. Punk-rock show by the kids, for the kids. Trebuia să fac numele cunoscut şi vroiam să fac concerte; asta mi-am dorit eu de mică, nu să hang out cu punk-rock stars, ci să fac ceva pentru muzica care-mi place. Căutam un club care să ne dea ziua de Sâmbătă şi să avem intrare gratuită; neauzind nimeni de noi şi neavând experienŃă, am facut concertul undeva unde nu avusese demult loc un eveniment. Şi am atras atenŃia până şi naziştilor. Dar a fost OK atunci, nu au avut loc incidente. pagina.de.stânga: Şi de atunci până acum, ce s-a schimbat? De ce eşti singura persoană care face evenimente muzicale mai altfel în Bucureşti? De ce crezi că în Timişoara, în Cluj, în Craiova totul e mult mai bine organizat? ANOPSIA: Primul pas era făcut, atrăsesem atenŃia! Apoi a venit Hest (Riot Seed Distro) să-mi spună că el se cară din Ńară, aşa că-mi face cadou patru trupe din afară. Haha, să vezi panică pe mine, nu credeam că o să fac faŃă unui fest de 2 zile. E vorba de vara trecută, când au venit PO Box, Libido Wins, Kingdom, etc. Primesc mailuri de la contactele din Timişoara, Craiova, Cluj cu trupe care trec prin România. Cei de la BHCB din Cluj fac mult mai multe (turnee, festuri) şi au mai multe contacte şi de fiecare dată cand e vorba ca o trupă să treacă pe la noi, pac mail, pac se face concert. Sunt sigură că-s mai mulŃi oameni în alte oraşe. Ştiu că-n Cluj sunt opt. Şi nu d-ăştia care ajută pentru două, trei concerte, ci oameni serioşi, constanŃi... pagina.de.stânga: Lately, lumea nu mai vine la concerte in Bucureşti. ANOPSIA: Băi, nu ştiu ce-i cu oamenii, poate nu cunosc, nu află de eventuri, au crescut, sunt pe altă felie... Trupele care deschid nu stau la headlineri... Adică, nu eşti măcar curios cum bagă trupa pentru care ai deschis??? Şi nu ar trebui să se plângă membrii unei trupe că nu le vine lumea la show, pentru că nici ei nu reuşesc să meargă măcar la un show, frate!

pagina.de.stânga: De peste tot pe unde ai făcut concerte, unde îŃi place cel mai mult să chemi trupe? ANOPSIA: Hanul cu Tei, Suburbia, Fire, Obey... Este mai comod, mă gândesc, pentru public, să vină într-un loc familiar, central; şi mai uşor pentru noi în ziua concertului, că nu-i nevoie să cărăm scule, deoarece sunt deja la club (vezi Suburbia, spre exemplu). Dar mie îmi place mult să văd lume multă la concert; de fiecare dată când s-a schimbat clubul, a venit mai multă lume ca de obicei (poate că-s curioşi să vadă rezultatul). Cu trupele e OK, atâta timp cât există condiŃii să cânte. Eu vreau să văd că oamenii se distrează, deci deocamdată trebuie să mai explorăm locuri noi. pagina.de.stânga: Ce trupă Ńi-ai dori foarte mult să aduci, dar nu ai adus-o încă, şi de ce? ANOPSIA: Îmi plac foarte mult trupele mici, D.I.Y., astea care sunt la primul turneu european, plini de entuziasm, şi care sunt oameni super faini. Dead Swans trebuia să ajungă la Craiova, dar s-a anulat. Mă oftic că n-am făcut un show cu Pavilionul 32. De trei ori i-am chemat, dar nu s-a putut. Şi Stuck in a Rut trebuie să ajungă neapărat în capitală!!! Haha! Dacă i-aş putea reînvia pe Send more Paramedics, am ascuta nişte zombiecore foarte fain aici la noi. Ca trupă mare... Necromantix! pagina.de.stânga: Deci eşti deschisă cam la orice gen, underground să fie! ANOPSIA: Da, da, cam aşa stă treaba. Şi mai ales că, în principal, am vrut să promovez trupe mici de punk de la noi. Dacă veneau şi trupe din afară pentru un concert, super. Ajutam trupele de la noi să-şi facă un CV mai bogat. Asta a fost ideea principală. pagina.de.stânga: ANOPSIA? Ce ne pregăteşte

Forbidden Kings, Nipel Twist, Hang The Bastard, Voodoohealers... Restul, rămâne surpriză! Let the black flag fly!

ANOPSIA: În viitor avem showuri cu trupe de la post-rock la straight-edge hardcore. Ca de exemplu: Korrozao, The Detectors,

Phoai! Ce-mi plac articolele care încep cu: „Vreau să va prezint/să vă povestesc despre...” Neah! Aici nu povestim! Aici facem! Ce facem? Stăm acasă! Ei şi ce? Păi uite ce: se întâmplă o gramadă de evenimente (ştiu că aici dai din cap aprobând) şi oamenii stau acasă! Avem şi noi concertele/festurile noastre, evenimente de tot felul, petreceri săptămânale, zine-uri, reviste, trupe care încă mai activează, ateliere, discuŃii, filme, cărŃi, articole, albume… Hai să participi şi tu măcar la unul dintre aceste evenimente, aşa cum ştii şi poŃi tu. Dacă ai o idee, vrei să faci/schimbi ceva, nu sta întrun colŃ mut! Cu cât suntem mai mulŃi, cu atât ne mobilizam mai repede! Chiar dacă şi tu şi eu simŃim deseori sentimentul de marginalizare şi, culmea, chiar din partea apropiaŃilor, nu o lua ca pe un semn că ar trebui să cedezi. Gândeşte-te că nu trebuie să renunŃi la ce îŃi place, în ce crezi şi la cine eşti! Nu te îndeamnă nimeni să te mişti de pe fotoliu, faci cum crezi, dar nu sta acolo bombănind că scena-i de rahat, fiindcă nu este! ANOPSIA

Este evident că nu Coca-Cola reprezintă Răul Suprem (though, it’s a damn good impersonator!); fiecare dintre noi are principiile şi „războaiele” sale. Ideea este să ne gândim puŃin înainte de a consuma tot ceea ce EI vor să consumăm, să ne cântărim principiile şi să ne întrebăm “Merită?”. În timpul lucrului la acest număr al revistei, am renunŃat total la a mai consuma sucuri acidulate, îmbuteliate. Este o hotărâre pe care o iau în urma descoperirilor despre ce fac aceste sucuri cu stomacul meu, cu banii şi cu Pământul meu. Să nu mai vorbesc despre ce le fac altor oameni. Vanşi am şi eu o pereche, luaŃi cu 16 EUR de la un outlet. Am şi Skecherşi. Şi Puma. Dar niciunii din piele. Ăsta este principiul meu cel mai puternic, în cazul de faŃă. În rest…eu îmi cumpăr ce-mi place. Am o tendinŃă ciudată de a ignora complet şi trendurile, şi reclamele, şi strategiile de marketing… În lumea actuală, este cam imposibil să nu deŃii ceva care nu este fair-trade, care nu este eco, care nu este bio, care este “întruchiparea capitalismului”. Nu o să ne uităm niciodată urât la cineva fiindcă are anumiŃi shoeji în picioare, dar ne vom uita urât la cei care pentru o pereche de Vans şi-ar vinde sufletul. Nu o să comentăm niciodată în faŃa unei sticle de Coca-Cola, la fel cum nu comentăm în faŃa unui carnivor la masă, dar ne va deranja teribil să auzim afirmaŃii de genul “sunt alte lucruri mult mai rele pe lume, iar tu te iei de Coca-Cola” sau “Dumnezeu a lăsat puiul ca să fie mâncat”... DESCHIDE OCHII şi fă propriile alegeri, şi atunci, nu te va judeca nimeni. Fă-le conştient, informat şi responsabil. Este greu să recunoşti “beau Cola fiindcă îmi place şi nu mă interesează altceva”, dar acesta este singurul argument pe care cineva îl poate accepta în legătură cu aceste lucruri…

pagina.de.stânga
„Coca-Cola nu este nimic altceva decât zahăr, arome şi multă apă (carbonatată). Are acelaşi gust cu nenumărate alte mărci de Cola; totuşi, în jurul lumii, oamenii par să creadă că Coca-Cola este unică, fiind gata să îi glorifice numele şi să plătească sume destul de mari pentru ea.” GEORGE RITZER, The Globalization of Nothing
„E adevărat că nu te obligă nimeni să mănânci la Mc şi se aude aşa printre oameni că meniul de la Mc nu face bine deloc... Dar asta este altă mâncare de "Filet-O-Fish"!” Destăinurile unui angajat McDonald’s
www.myspace.com/paginadestanga www.scribd.com/paginadestanga paginadestanga.wordpress.com

pagina de stânga eşti tu! scrie-ne pe adresa paginadestanga@myspace.com. spune-ne ce facem bine, ce facem rău, ce ar trebui să facem, etc.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful