ANALELE

....
UNIVERSITATII
,
Ş
LIMBA Ş LITERATURA Ă
I EXTRAS I
ANUL XLXX - 2001
IMAGINARUL CA Ă DE "NARARE" A ISTORIEI.
PROPUNEREA UNUI "MODEL CmERNETIC"
LAURA MESINA
AbordAri, domeniu, metode, concepte
Discursul ş ţ istoriografic al ultimului secol a participat el ş
din punctul de vedere al metodologiilor ş al filosofiei sale, la o ă ş
ă aventura ă În fapt, a oglindit ţ ă ţ ş în
special, ă decisive din ţ ş istoria ă Istoriografia,
ţ la a mai reda o "istorie ă - cum a fost ă în general ă
la ă ş veacului al XIX-lea -, a devenit o ş ţ ă extrem de ă care,
mai mult sau mai ţ evident, ş spune cuvântul la ora ă în aproape
toate domeniile umaniste.
În descendenta unor precursori ţ (Giambattista Vico) sau a unor
ş ă de idei, cwn ar fi ş ă ă ş spiritul ei ţ filosofia
istoriei în secolul al XX-lea ş ă ş cel mai amplu demers
interpretativ din existenta sa, discipline ş "zone" ale întregii culturi ş ţ
Absorbind concepte vehiculate de gândirea ''noii istorii" a lui Friedrich
Nietzsche, Martin Heiddegger, Ludwig Wittgenstein sau Michel Foucault, celebra
Ş de la Annales" a dezvoltat un nou tip de discurs istoriografic ce a condus,
ă ă ţ ă de ă ă ă interdisciplinaritate, dar pornind din domeniul ş ţ
istoriei. Unul din rezultatele sale: studiul ă ţ Lui i se vor ă (uneori,
subordona), cu ă ţ ş ţ respective, studiul ţ (sub toate
aspectele), cel al socialului, al culturii, al religiei, al politicului.
Caracterul ă actual guvernant este ţ teoretic, de o filosofie
ă extrem de coerent, în cadrul unor curente ş ş de sorginte
ă ă ş ă în special. ă ă ă fie de gândirea
ă

fie de ţ non-pozitiviste
2
, filosofia istoriei a oferit ş o
I v. DANTO ARTHUR Analytical Philosophy of History, Cambridge University Press,
Cambridge, 1965.
2 COLLINGWOOD G. ROBERT, The [dea ofHistory, Clarendon Press, Oxford, 1956 ş
MINK L. O., Mind. History and Dialectics: The Phi/sophy of R.G. Co//ingwood,lndiana
University Press, Bloomington, 1969.
50
LAURA MESINA
2
ă modelului deductiv ş nomologic, respectiv dezvoltând conceptul de
"Verstehen" ţ În ţ spre exemplu, perspectiva ă
se ţ ă la Michel Foucault ş Paul Ricoeur
4
(în primul rând), prin
Încercarea de conciliere ă a modelului nomologic cu analizele ă
istorice a ţ umane. În istoriografia ă ă ţ
ă a devenit mai ă prin drumul deschis de Hayden White
S
ş
a fost continuat, În acest spirit, de ă F.R. Ankersmit
6
, pentru elaborarea unei
metodologii naratologice a istoriei.
Spiritul foarte modem al "noii istorii", practicate în ultimul secol sub
semnul gândirii celor mai ţ filosofi ş istorici, se desparte ş
definitiv de ţ ţ ă ă ă postmodern,
non-pozitivist, "istoria" este ă din ă noua ă ca o
ţ sau având caracterul unei "opere deschise" (În sensul semiotic
acordat textului de ă Umberto Eco). Noua istoriografie ş noua filosofie a
istoriei sunt ă În sine, un alt tip de discurs - ă de ă a trecutului
-, ă ă a nega rolul jucat În continuare de demersul istoriei analitice. Premizele
acesteia din ă sunt recunoscute ş "dreptul lor de cetate" le este de
asemenea acordat' În continuare. Jerzy Topolski le identifica astfel:
"1. la convinzione che il passato esista indipendemente dai soggetto che
10 studia, dunque «all'esterno» rispetto allo storico (premesa ontologica);
2. la convinzione che esista una certa veritâ concemente il passato e che
raggiungerla, al di la delle difficoltâ per conquistarla, sia il fme della ricerca
(premessa epistemologica);
3. Ia convinzione che la via giusta e relativamente sicura nella
ricostruzione della veritâ concemente il passato sia la fonte storica (premessa
prammatica). ,,8
3 DROYSEN J. 0., HistoriJe. ed. de R. Hubner, Munich ş Berlin, 1943.
4 FOUCAULT MICHEL, Les mots et les choses, Gallimard, Paris. 1966 ş Archiologie du
savoir, Gallimard, Paris, 1968; RICOEUR PAUL, La Metaphore vive, Seuil, 1975 ş Temps et
recit, 3 voI, Seuil, Paris, 1983-1985.
S WHITE HAYDEN, Metahistory. The Historical Imagination in Nineteenth Century
Europe, The Johns Hopkins University Press. Baltimore, 1973
6 ANKERSMIT R. FRANKLIN, Narrative Logk. A Semanlic AnaJysis of the Histarian 's
Language, Martinus Nijhoff Publisher, The Hague, Boston, London, 1983 ş The Reafily F/fict in the
Writing ofHistory. The Dynamics ofHistoriographicaf Topology, Koninldijke Nedertandse Akademie
van wetensehapen Noord-Hollandschapen, Amsterdam, New-York, Oxford, Tokio, 1989.
7 HEMPEL CARL GEORG, "The Function of General Laws in History", in Theories of
History, ed. de P. Oardiner, Frec Press, New Yod" 1959; MANDELBAUM MAURlCE, The
Anatomy of Historicaf Knowledge, Liveright, New Yorlc, 1938; GARDINER PATRlCK, The
Nature ofHistorical Explanation, Clarendon University Press, London, 1952, The Philosophy of
History, Oxford University Press, London, 1974.
8 TOPOLSKI JERZY. Narrare la staria. Nuovi principi di metodologia storica (con la
collaborazione di Raffaello Righini), Mondadori, Milano, 1997, p. 10.
3
IMAGINARUL CA Ă DE "NARAIlE" AISTOIUE1. PROPUNEREA UNUI "MODEL C\llEIlNEllC"
SI
"Noua" filosofie a istoriei propune ă acestor premise
fundamentale, prin:
"1. L'abbandono delia convinzione che la pratica storiografica sia
incentrata sulla spiegazione del passato, da cui derivava una ricerca prevalente
di regole logiche (modello deduttivo e nomologico, modello razionale ecc.), per
passare a un' analisi del racconto storico concepito non soltanto come
procedimento narrativo, retorico e culturale;
2. I'abbandono delia convinzione che il fine delia ricerca storica consista
nella ricostruzione del passato per mezzo delia lingua e del racconto, facendo
ricorso alia nozione di veritâ, nel senso di una rispondenza del racconto con la
realta. Nella versione piu radicale (rispetto a tale punto di vista), tale
abbandono sfocia nella proposta di una ricerca senza la nozione di verita; nelle
versioni meno radicali, l'abbandono del realismo non tocca le constatazioni
relative a fatti semplici e individuali, poiche tutte le constatazioni piu generali
non fanno riferimento aIIa realta.,,9
Trecerea ă de Arthur Danto, printre primii, de la o ă filosofie
ă a istoriei spre o ă a "povestirii istorice", s-a ă printr-un
abandon treptat al categoriilor pozitiviste, printr-o ţ ă a
discursului despre categoria ă ţ "Factorul timp" ă deja la
istoricii ş filosofii pozitivistivismului anilor '70 modelele logice, bazate pe
ţ deductive ş nomologice date istoriei.
"Povestirea" începe, astfel, ă ş asume statutul de categorie ă a
metodologiei istoriei. ş ă ă temporalitatea,
ă perspectiva asupra "istoriei" ş impune caracterul mozaicat al
"istoriilor". Introduce "multiplul" în reconsiderarea trecutului, neneglijând
apelul necesar la "materialul istoric" (de fapt, la ţ "martori", care nu
ă ci "dau" modo grosso "semnul" istoriei). în rest, ţ
tinde ă ă conceptual, orice manifestare a trecutului, ă în ă
ă sau ă
ă viziune se ă în special textelor, iconografiei, artei profane ş
sacre, domeniilor în care ş ţ care ă între "o realitate ă ş
"lector" este ă de distorsionare a sensurilor, ţ ă sau nu,
ă în orice context. Consacrarea rolului decisiv jucat de o ţ ă
ă în procesul de ş a trecutului este una dintre principalele
ă în epistemologia ă de "noua istorie". De aici s-a ajuns la
impunerea conceptului de ţ aplicat "imaginilor", "simbolurilor" ş
"imaginarului", fapt ce ă fundamental nu doar filosofia ă
istorice, ci ş metodologia cu care este abordat trecutul.
9 ldem, p. 11.
52
LAURA MESlNA
4
Ş de la Annales" ş ă din anii '30, necesitatea
studierii interdisciplinare a acestui trecut. Tipul de ş ă se
extinde în toate domeniile ţ sociale, economice, politice ş culturale. Pentru
primele ţ ă studiul se ă tocmai în virtutea caracterului
închis al epistemelor din momentul respectiv. Prin ţ de istorici din
anii '70 (Georges Duby, Jacques Le Goff etc), deschiderea ă
ă de ş lui Marc Bloch ş a lui Fernand Braudel include major
fenomenele de mentalitate ş pe cele culturale, cu statut bine precizat, ş nu
subordonate sau adiacente faptului social, economic sau politic. Contemporan
cu faimosul "linguistic turn" (care sublinia ţ ă a limbii asupra
conceperii lumii, proces din care ă "povestirea" - Roland Barthes,
A. J. Greimas, Julia Kristeva, Umberto Eco, într-o prima ă chiar Michel
Foucault ş Paul Ricoeur), Ş de la Annales" ş aproprie demersul
antropologic ş ş ţ psiho-sociale, în general (un reprezentant interesant:
Emmanuel Le Roy Ladurie).IO Astfel se ă ceea ce J. Topolski ş
atingerea "nivelului 3", ă filosofia ă ş ă prima ă a
desprinderii de pozitivism, prin "linguistic turn": "E un paradosso che la critica
postmoderna del «logocentrismo» ă la Jacques Derrida, n.n.) e al
contempo la critica crescente al relativismo postmoderno - la quale pone
l'accento sull'etica e la responsabilitâ dello storico -contribuiscano entrambe
aUo studio dei meccanismi (deHa produzione) del racconto."l1
Paradox ş în cele din ă "Epuizarea" ţ structura-
lismului de tip "greimasian" ă un câmp larg de ş unei episteme
aflate mai curând sub semnul unei "politici a postmodernismului", în sensul cel
mai democratic al conceptului. Inclusiv studiile ă de la "Annales"
ă spre ă ş anilor '90, ă acorde un loc mai important ş
psiho-sociale, ă ţ ş imaginarului, convergente, mai mult sau mai
ţ disimulat, Înspre politic, evidenta ă preocupare în filosofia
ă a istoriei.
Responsabilitatea istoricului ş etica pe care le pretind orice abordare ş
metodologie, chiar în cadrele conceptuale ale postmodernismului, presupun
ă În limitele unei ş specifice, un "context of invention
(construction, imagination)", În locul unui "context of discovery". Dar procesul
de substituire (nu de negare, ă care se poate baza pe forme deductive ale
ă logice, nu are loc în cadrul filosofiei ă ("context of
justification"), construite strict pe ţ ă a adeVArului, ci "su un
ideale di sapere sicuro corne obiettivo della scienza. ţ invece di
condividere una filosofia deH'argomentazione che ponga l'accento su un
10 LE ROY LADURlE EMMANUEL, Mon/aillou. village occitan de 1294 Il 1324,
Gallimard, Paris, 1975.
II TOPOLSKI, op. cit., p. 15.
5
IMAGINARUL CA FoRMA DE "NARARE" AISTORIEI. PROPUNEREA UNUI "MODEL CIBERNETIC"
53
processo di formazione del sovoir e rifiuti Pesistenza du una veritâ unica e
privilegiata.,,12 Acest tip de "realism intern". teoretizat de Hilary Putnam
13

ţ ă etic vorbind. între ă ş un sistem de ş ş de
valori ş rlspunde "aUe esigenze del racconto storico sia come costruzione sia
come processo culturale:·
14
Istoricul (se ţ ş istoricul literar. istoricul artei, al ţ în
ansamblu. al culturii. al ă ţ etc). în baza ş sale. a acelui
"savoir" personal. acumulat În cadrele socio-culturale ş profesionale
respective. Într-un acord negociat ş discutabil. ă asupra trecutului o ă
de ă proprie. ş total responsabilitatea În ă ă cu
metodologia, conceptele originale introduse ş concluziile sale. Rezultatele sunt
supuse ă ·permanent ţ de ă a ş în baza unui
"contract" În care ambele ă ţ ă moral ş etic chestiunile de ţ
ş strict ş ţ materialul istoric utilizat.
Noua ideologie a istoriografiei postmoderne ş aspectele etice ale
ă ş construirii metodologiilor ă un cadru foarte larg ş ă
ă Interdisciplinaritatea ă ca ă de studiu, actualmente.
domeniile umaniste ş ş ţ sociale. Epistema ă extrem de
ă în ceea ce ş "colaborarea" dintre domenii ş ă ţ de
"glisare" a conceptelor. nu ă ă probitatea în definirea instrumentelor
de cercetare. Interdisciplinaritate nu ă amalga-mare ă de ţ ă de
ă ă ă etc. Se ţ respectul pentru un
vocabular specializat ş pentru ţ specifice, dar se ă la nivel de
mentalitate ş ţ ă posibilitatea a ă ţ concluziilor, a
traseelor de cercetare paralele, care pot deveni apoi convergente.
Unul dintre cele mai interesante exemple de acest tip îl ă studiile
ă Ş de la Annales". aplicate pe toate perioadele istoriei
europene, indiferent care este domeniul principal.
ă stabilirea diferitelor trasee metodologice. uneori foarte specia-
lizate. alteori generos interpretative la nivelul sintezei, dupl "experimentul"
bine condus al marilor cicluri de genul Istoriei vielii private, coordonate de
G. Duby ş de Ph. Aries, ultima ţ de ă a trebuit ă se ă
mai mult asupra aspectelor metodologice ş de concept. Prin câteva lucrlri de
ţ ă semnate de Marc Bloch. Lucien Febvre, J. Le Goff ş Ph. Nora
lS
, au
12 TOPOLSKI, ibidem.
13 PUTNAM HILARY, Reason, Ti'uth and History, Harvard University Press. Cambridge
(Mass.), London, 1981 ş Realism with a Human Face, cd. de 1. Conant, Harvard University
Press, Cambridge (Mass.), 1990.
14 TOPOLSKI, idem, p. 16.
IS v. MARTIN HERVE. MentaIites medievales. XI-XV siecle, Presses Universitaires de
France, Paris, 1998, pentru cea mai completA bibliografie a domeniului istoriei ţ in
ţ francez, pentru Ş de la Annales".
S4
LAURA MESINA
6
fost precizate de-a lungul istoriei Ş coordonate ş ţ de cercetare,
au fost fonnulate ''teze'' ale "noii istorii", ă de istoriografia ă ş
de "istoria ă a generatiilor veacului al XIX-lea. Apropierea ă de
discursul filosofic, preocuparea pentru coagularea unor metodologii conver-
gente ş pentru captarea unei ă ţ conceptuale a domeniului a fost provo-
ă în ultimii ani, din ă directii: ş ţ sociale ş istoria imaginarului.
ţ filosofiei non-positiviste postmodeme la conceptualizarea
istoriei ca ţ ş la rediscutarea ă ţ sale a modificat,
treptat, în ultimele trei decenii, ş perspectiva istoricilor asupra propriului
obiect de cercetare. Procesul însi a fost absorbit mai întâi cvasi-spontan,
intuitiv-intelectiv, mai ţ prin ă realizate chiar în interiorul
ă ţ lor. ă ă a fi fost ă afiliat Ş de la Annales", Michel
Foucault a lansat ş a "practicat" cu succes noul tip de discurs istoriografic,
având ca baza de plecare filosofia istoriei ş a puterii.
Noile tipuri de interpretare a ''textului'' (lucrarea deja ă a lui Paul
Ricoeur, Temps et recit, ă o ă exemplificare) a demonstrat istori-
cilor francezi ă toate ă iconografice ş iconologice pot ţ noul
. val al discursurilor asupra ă ţ ''Întoarcerea'' ă cultura spiritualA
ş relativa ă de cultura ă de tip economic, agrar etc au dus la
- re-evalulri importante în domenii adiacente istoriei ţ istorie ă
(pentru cea medievali, Paul Zumthor), istoria artei (readucerea în primul rând a
lui Erwin Panofsky ş Emst Gombrich, dintre ţ ţ teorie literari ş teoria
imaginii (pierre Fraocastel), istoria textului ş a ă religioase
(H. I. Marrou). întregi pleiade de ă au preluat puncte de vedere asupra
imaginii din teoria literari (Julia Kristeva), din teoria artelor plastice etc
l6

ă ă în momentul de ţ ă în ş francezi, o ţ ă
filosofiei imaginii, prin unul din cei mai ţ ţ ai ă Jean-
Jacques Wuneburger
l7
• Scrierile sale ş ă sistematizeze tipurile de
imagine ş ă subordoneze aceste seturi ("genuri proxime", le-am putea numi
mai sugestiv) unor paliere ideologice ş filosofice, ă însi a transfigura
imaginea ca unitate ţ ă a imaginarului, configurat doar ţ
ă strict în domeniul imaginarului au fost cantonate în zona
antropologiei (prin Gilbert Duraod
18
) sau în cea a literaturii ş a istoriei artei;
16 Pmtru toate aceste trimiteri, v. MARTIN HERvE. op. cii., bibliografie,
pp. XI-LVIII.
17 WUNEBURGER JEAN.JAQUES, Filosofia del/e immagini, Einaudi, Torino, 1999
(ed. fr. 1997).
II DURAND GILBERT, Stnlcturile anlropologice ale imaginarului (vers. rom.),
ş 1977; v. ş BURGOS JEAN, Pentru o poeticlJ a imaginarului (vers. rom.),
Univers. ş 1988.
7
IMAGINARUL CA Ă DE "NARARE" AISTORIEI. PROPUNEREA UNUI "MODEL CIBERNETIC"
55
mult prea ţ corelate cu domeniul ă ţ ş aproape ă cu
ţ ţ în ansamblul ei, cu atât mai ţ cu fenomenul istoric.
Imaginarul, conceptual, a ă în interiorul textului sau al imaginii plastice,
aceste ă tipuri de iconicitate fiind ele însele rareori ţ pânA în
preajma ultimului deceniu.
Propunerea unui "model cibernetic" al imaginarului
Imaginarul politic apare, în ă de acest tip, ca o posibilitate de
concentrare ă a unor concepte, a unor instrumente de ă ş a
unor ţ din domenii diferite, ă mai mult sau mai ţ timp de
decenii, ă ă ă a se fi constituit ă într-un corpus teoretic cu identitate
proprie, bine ă
Prin grilele lui de configurare, imaginarul, coroborat cu categoria
ă ţ ş cu ţ istoriei ca o ă de ţ uni", ă
definitiv statutul, conceptele, viziunea ş în definitiv, identitatea domeniului
istoriei ă ţ în care istoria textului nu este decât o parte ă
direct ă de noua epistemologie a istoriografiei.
ţ imaginarului asupra tuturor formelor de reprezentare a
Sinelui ş a ă ţ ş ţ conceptului ş remarcabila capacitate de
ţ ş de ţ a domeniului ş "Loc geometric" în care se
ă imaginea ă (a se vedea teoretizarea la Julia Kristeva ş
J. J. Wuneburger, în ă citate), ă de ţ a reprezentlrii
senzoriale cu reprezentarea ă imaginarul ş ă ţ
simbolizat, atemporal, în durata ă în conjunctural sau în ţ
Dihotomia ă real-imaginar nu este o ă ci o ţ ă
provocatoare, ă ş ă spiritului. Practic, prin configurarea
imaginarului nu se ă ş ş o desprindere de perceptibil, ci o cuantificare
ă a sa, care ă nevoii de tezaurizare a ă ţ istorice, de
acreditare, de rigoare ş de ordonare a ţ de codificare ş de jalonare a
traseelor ţ ş spirituale. La rigoare, pot fi reamintite dezbaterea
ă asupra impactului cu limita destinului ş ţ ş ă de a
descifra chipul ş vrerea ă ţ
Imaginarul este cel mai adesea univoc, cel mult binar ca modalitate logici
de coagulare ă ş ş ş ierarhii foarte bine regie-mentate ş
coerent normate de un logos ordonator, care traduce orice mesaj imagistic.
Dincolo de hermeneutica structurii sale abstracte, dar schematizate pe corpusul
aparent neordonabil al tezaurului de imagini ş de simboluri, ă ş un sens
latent programat, indestructibil: ţ ă a demonstrat o ţ
ă în respectarea unor coduri de mentalitate timp de secole ş chiar de
milenii, pe care nici schismele religioase ş nici ă ideologice sau crizele
56
8
economice nu au ş si le tnllture. Indiferent de stadiul la care se situeazl o
ţ indiferent cit de bogati este cultura scrisi ş cAt de variate stmt
devierile fali de codurile centrale ale ţ public sau ale ţ private,
imaginarul ş pistreazI tabelele de concepte ş stlUctura interni, la care adaugi
sau din care eliminA, la nivele inferioare, contextele, ţ conjuncturale,
modelele ş modele efemere. Schema sa ideali ţ in modul, plecând de la
un model pentru a fi suprapusA oricirui alt tip de imaginar intilnit in ah ţ
Imaginarul, ş cum apare in civilizatia europe8DI, iti pistreazllogica interni ş
articularea modular-conceptuall, indiferent de granita celor trei zone majore de
mentalitate religios, anti-religios), fiecare ţ in ţ de
tipul de culturi laici, religioasl (canonicl, gnosticl, ereticl) ş de sistemul puterii
(bicefal sau pluricefal).
Ca "loc geometric" de proiectare ş de configurare a ţ
imaginarul intri, alAturi de "nivelul zero de reprezentare" (sau de aspectul
acesteia de ţ primari, nesimbolizatl), in componenta mentalului
colectiv. TIpul de ţ pe care il asimileazA este ţ ca o provocare
creativl, semnul pe care il recepteazl este preluat in directi ţ cu
ţ sale, iar imaginea ş simbolul stmt cele doul ţ ţ
minimale in baza clrora ş organizea2i structura.
Primul nivel este cel al detenninlrilor supraordonatoare, al ţ
(categoriale). Se opereazl Cu arhetipuri, subimplrtite in modele
ş tipUri (plus subtipurile), abstractizlri în principal marcate de sacralitate, dar
obligatoriu nescenarizate. ţ subadiacente sunt mutate intr-un registru
inferior, pulsatiI, legat de timpul istoric, in care au loc modificlrile
nefundamentale ş racursiurile la structura ordonatoare arhetipall. Acest prim
palier reprezintA ş zona cea mai compactl ş tixI, tocmai pentru ci se
ş pe perioade nedeterminate de timp clase paradigmatice care
ş temporalitatea mitologiilor sau contextualizllrile regionale sau
religioase ale codurilor mentale. Originare, arbetipurile sunt provocatoare
pentru intreg sistemul mentalului colectiv, pentru planul reprezentlrilor
ţ pentru definirea ţ ţ dar ş a celei a ţ sau a
celei individuale. Arhetipurile, sumA restrAnsll numeric, garanteazi ş
sintetizeazA chipurile prismatice ale ţ sau ale ţ performând
prin modele ş tipuri valoarea generici a imaginii lor. ReprezintA ş un prim
filtru iconic sau ideatic al agresiunii Celuilalt asupra ţ anuleazi spaima
intrinseci de propria ftagilitate, tocmai prin ţ intemeierii,a
deja..existentului. Reverbcratia lor este cel mai adesea mult mediatA, ţ
in sine constituind deja semne ale mitului.
. Al doilea nivel de reprezentare este cel al ţ sintagmatice
ţ la care apar sistemele (cu complexul ţ intern ş extern).
Pot fi dolimi1ate patru tipuri de sisteme ordonate lintagmatic, respectiv
mitologiile, religiile, ţ ş ideologiile, toate operAnd cu o unitate
morfologicA, mitul. Daci in cazul primelor trei sisteme, mitul, la rAndulslu,
9
57
coreleazA mitogeme ş acestea se desfac in miteme, în dimensiunea ţ
in cazul ideologiilor ţ mitului sunt ideologemele, respectiv
ideolomele, care supraordoneazl ţ profan. Toate, insi, se definesc prin
ţ scenariului, a epos-ului, reflectat ş la nivel dogmatic, dar ş in planul
impactului in receptare. Miturile, la rindul lor, ş configureazA paradigme
.nominale: sunt contextualizate cele generale (cosmogonice ş ontologice) ş
cele particulare, istorica-ideologice, care, la rindul lor, pot fi proiective-
programatice ş retroproiective. O altA gamA de mituri este a celor corelate cu
factorul temporal: arhetipale (geneza cosmosului), continue (ontologia ţ
periodice, contemporane obiectului ş posterioare ţ obiectului. O
ultimi structuri ţ este raportatA la obiect: mituri universale
(referitoare la cosmos, ţ ă ţ zonale (areale, ţ comunitare
(etnii) ş individuale (modele/tipuri).
Al treilea nivel de reprezentare a imaginarului este cel al ţ
morfologice (structurale), in care se ş structurile instrumentale: coduri
de mentalitate ş coduri ritualice (nescenarizate), "complexe" imaginare (in
sens bachelardian) (scenarlzate), bestiare ş cronotopoi (ambele nescenarizate).
Dacl bestiarele ş "complexele" comporti in chip obligatoriu dimensiunea
ţ codurile ş cronotopoii se pot manifesta ş în ţ profan. în
schimb, fiecare tip de structuri este caracterizat printr-o figuri sau trop care îi
semnificl mecanismul logic de articulare: codurile, de metonimie, dati fiind
puterea de reprezentare prin contiguitate, prin obiecte simbolice a referentului
absent ş sublimat, "complexele", prin ţ ş metaforA, alternând
adevArul ş falsul, valoarea ş non-valoarea, plinul ş golul etc, bestiarele, prin
eufemism, figuri care redi cel mai exact atitudinea de sublimare a fricii de
neant în Evul Mediu, cronotopoii, prin simbol.
Ultimul nivel este constituit de cel ţ dialectice de bazA, în care
intrA ş imaginea ş simbolul, nescenarizate ş a ciror încirclturl sacrall
este facultativl, dar între care existi o relatie izomorfl ireductibili.
Imaginea, la rindul du, comporti un discurs personalilJlt, filosofic,
conceptual, istoric etc, ca ş simbolul (mult mai bine reprezentat in
bibliografiile de specialitate teoretice). Dar tot imaginii i se pot decanta patru
dimensiuni, In ţ de raportul stabilit cu tipul de reprezentare ş de gindire
din care, de fapt, reiese. Astfel, daci ţ se ş cu o reprezentare
senmriaII, "zero", strict informativi, atunci dimensiunea in care ţ ă
imaginea este ontici fi ea ş subordoneazl un traseu care duce de la universul
real fie la modele arhetipale (la "Ideea" platonicianl), fie la "re-prezentare",
nivel minimal de traducere a perceptibilului. DacI ş un raport cu
ţ de imaginare, dimensiunea este onirici ş traseul contextualizeazl ideile
tntr-un scenariu, ce duce la un univers ne-real, iar reprezentarea ţ ă este
dianoici fi ţ O a treia ţ cu gindirea mitici, produce
dimensiunea simbolici, In care, din ş mixaj al ideii ş al scenariului, se
58
LAURA MESINA
10
ajunge la un univers real sau nu, dar simbolizat, care ă ş produce
infinit un complex imagistic mitico-simbolic. Cea mai ă ţ ă ţ ă
de real este ţ ă prin ţ cu ţ de "fantazare", care ă
dimensiunea ă ş care, în baza ideilor scenarizate, duce ă un univers
ţ ş produce ţ
ă identificarea acestor trasee ale imaginii, ă discutarea ă
a termenului ş configurarea sa ă simbolul poate fi mai curând considerat
pereche ă imaginii în activitatea de reprezentare ă dar
ă în apelul conceptual la ă ţ ne-imagistice, care ă pot fi ş
traduse imagistic. Simbolul ă ă ş registre de fundal,
terminologice, conceptuale etc, în ţ imaginii, dar nu o exclude în chip
autoritar, pentru ă faptul în sine este imposibil. ţ ă este o
ţ a imaginii, nu în mod obligatoriu a simbolului, care oricând poate
deveni un referent simbolizat. Alteritatea ş Ipseitatea se ă în primul
rând imagistic ş abia apoi simbolic, dar nu în chip necesar. ţ
ă a ă ţ ţ ă ş ţ de regimul imaginii,
ă ş certitudinea traducerii binare a lumii prin simbol.
Imaginarul se ă ş cu ţ ă proprie de coagulare a
tezaurului de imagini. În baza mecanismelor mnemotehnice ale memoriei
colective, mai întâi, ş ş registrele ă ţ cu care ă ţ
colectWi de reprezentare ş de auto-reprezentare, articulat ş logic. În fazele
ulterioare ale ţ se ş ă nu ţ ă nici la modul în care
ă asupra ş colectiv, prin intermediul imaginii ş al
simbolului, nici la instinctul de ţ deci de control permanent, a noilor
ţ ale realului. Analiza asupra imaginarului colectiv contemporan trebuie ă
se delimiteze de cea a imaginarului creat de ş ţ autorului modem,
individualizat etc. Dar nu se poate afirma ă se ă structural fundamental
ţ ă de cel pre-modem.
Grila de ă ă a ş din analize ale urmelor materiale, ale
imaginii vizuale ş literare ş ale desprinderii codurilor de mentalitate prin
intersectarea ă pluridisciplinare (personale sau în baza bibliografiilor
critice de specialitate). Ea vrea ă asigure, în principiu, nu atât o ă ci mai
curând un procedeu, o cale de ă mai ă în corpusul imaginarului
unei culturi de tip european. Aparent ă structuralist, ă ţ ă
ă a imaginarului ă un ă ş ţ validat de întreaga
lume a ă perioada culturii pre-moderne se ă la structurare,
tocmai din cauza ţ formelor orale de reprezentare, a ă ţ
colective controlate prin imagine ă ş prin oralitate. Nu în ultimul rând,
din cauza sistemului puterii, bicefal, ca în zona ă sau mozaicat, ca În
occidentul ş ş care ă ţ de reprezentare, ă ş ă
Pentru ca acestea ă ă ă ţ ş ă nu ă insurgente ţ ă de ele
Il
IMAGINARUL CA Ă DE "NAIlARE" AISTORIEI. PROPUNEIlEA UNUI "MODEL CIBERNE11C"
59
insele, pentru ca ţ lor de persuasiune ă se ă integral, apelul puterii
se face cltre structuri fixe de mentalitate, cltre arhetipuri ş ă modele
ordonatoare, cAtre afecte sociale puternice, provocate de ţ tragicului
impact cu limita "destinului adamic".
Imaginarul ş ordonator ş categorial imaginile, simple sau
combinate, ş le livreazi dupA alte recombiniri în cadrul sistemului cAtre
individ, în ă in care acesta sau comunitatea o cer. dar ş retortl
ă imaginarul nu este ş un simplu "loc geometric" de ţ
oarbA, ci guverneazi tabelar comportamentul ţ garantându-i explicit
ţ identitatea ş ţ ş veghind, implicit, prin etica fragilului
ă de imagine, la reglarea ş ţ ă ţ sale morale. Imaginarul
are ca autor o ţ ă ş dar ă de o ă ţ ă ă ş
concentreze ţ asupra traducerii cât mai ţ tulburate a ă ţ ş a
ă ţ Pe de ă parte, ş imaginar vizeazA, prin puterea sa de
exemplaritate ţ ă în modele ş mituri, un receptor ideal. ţ sa nu
este doar de stocare, de normare ş de ierarhizare a dimensiunilor mentale ş a
ţ imaginare, nu doar una terapeuticA, taumaturgicA, în stare ă ofere
ţ pentru orice tip de ă ci ş una ă formativA, la care se face
apel de ă puterea laicA ş cea religioasA în ţ ă
ţ ţ ă de sistem sunt cu atât mai interesante cu cât ele sunt
foarte ţ numeroase ă târziu, pânA. în modernitate. Discutând istoric
paradoxul ideologic al imaginarului, se poate constata cu ş ţ ă faptul ca
ă se ă nu pe lumi alternative, ci pe excluderea imaginii din
sistemul de reprezentare ă ş de reinstaurare este, astfel, perfect
previzibilA, pentru ă locul ă gol, subiectul nu se ş ş cu un
substitut, ci se ă nostalgic ţ ă de ţ ă Abia modernitatea, prin
ş spiritului din constringerile dogmatice, creazi infmit ţ
ă ş zone imaginare netolerate ă atunci de spiritul
ă ţ cu atât mai ţ de cel al ţ sale.
Manifestarea imaginarului în spiritul ă ţ nu este ă ş nici
ă ţ sa nu este cea a ţ el este doar instrumentul de care
puterea se poate folosi sau care poate fi contestat de "marginali". ţ sa
ă este insA. ă cu atât mai mult cu cât transformarea ă pe
care o suferi, ă cu ţ ş ii ă caracterul ş pirghiile
de control social ş spiritual. Practic, se poate vorbi de un alt tip de imaginar în
ţ ă ş ă de ă ă dogmatic, mult mai coerent ş
mult mai ă ă este folosit cu aceastA ţ Schimbându-se
fIlosofia puterii ş cea a ţ imaginarul ş ă ş el datele primare.
Sistemul conceptual propus este însa. atemporal. El include toate
structurile majore determinative ale gindirii europene, independent de
ă ş ă ţ Ele nu sunt însa. excluse virtual din sistem. Pot
fi subordonate în paliere corespondente nivelelor categoriale, astfel încât se pot
60
LAURA MESlNA
12
ţ corpusuri mobile, care au în comun doar ţ ă (cea
ă dar care pot fi absolut individualizate în subteran. Acestei
ă ţ de tip "informatic" de a supra-structura coordonatele gândirii ş pe
cele ale psihismului colectiv îi corespunde, într-o oarecare ă ă modelul
structuralist. În timp ce acesta, ă nu permitea ţ ţ
cu alte domenii sau zone ale ă spirituale, pentru ă ţ
obiectul ş îl de-hermeneutiza ă la ultima unitate de ţ ş de ă
sistemul "cibemetic" al imaginarului constituie o articulare ă a unor
module fixe, care cunosc o ierarhie ă ă ca o ţ
ţ ă dar care pot fi apelabile separat sau în ă de toate
tipurile, în ţ de obiectul istoric sau artistic sau de mentalitate.
Din acest motiv, sistemul se ă mai curând ca o ţ a
post-structuralismului sau ca un produs al zonei de ţ ă de contiguitate
dintre structuralism ş curentul care îl ă În nici un caz ă nu este o
ă ş nu ă ş o valorizare ă a celor ă modele, pentru ă
metodologiile sunt absolut opuse. Dar dezvoltarea epocii imaginii compu-
terizate a început în anii în care modelul structuralist încerca ă ţ ă
unitatea ă ş ă a lumii, în preajma ş imediat ă al doilea
ă mondial. ţ ă a celor ă modele, oricât de diferite, nu
exclude o ă ţ ă Numai ă ţ de tip
"informatic" ţ ş celei structuraliste, ceea ce ă tocmai
receptarea ei indiferent aproape de ş celeilalte.
ţ evident ă ă mai ales în atitudinea ţ ă
de obiectul ă refuzând impunerea grilei de ă ca o ă care ă
consacre un ă unic, sistemul propus pentru ţ imaginarului
relativizeaz! tocmai "marginile" ş ţ "centrului". ă o ă
ă la toate nivelele, ă posibilitate de ă de mutare, de
afirmare ş de ţ de comutare ş recombinare, ceea ce îi ă un caracter
tolerant, democratic, ţ ă de orice segment al ă permanent sau temporar.
Nivelele fixe nu ă nicidecum un centru de putere sau o modalitate
ă de ă a ă imaginarului, ci sunt doar cele mai.
importante ţ pe care se ă ă imaginarului european în
oricare din vârstele sale. De aceea, ele pot fi privite ţ sau nu ş
pot fi "activate" în ţ de interesul demersului demonstrativ. ă
mai curând o ă de clase ţ necesare ş suficiente pentru a aborda
obiectul, indiferent de ţ stabilite.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful