A.

NOUR

CUILTUL. LUI ZALM XIS

~CREDINTE, RITURI $1 SUP'ERSTITII GETO~DACE

ANTET

(c) Antet xx Press

Redactor: Turturel Nastase

Tehnoredactare CC>!n1)LltPI'az' ata: Cabriela Chi

~ , " '1' ", c C, u( U (c" urCP'l

Copcrta: Ion Nastase ' -c

Pclrtea I currut ... L1JI ZALMOXIS

ISBN 973·635015-6

Tj~~~;':l-'~{ fost ~~~~~~;~(kti;:,';'~fl~

i\HfET XX PHESS Filipestii de T~\l'g, Prahova Str. Max Heberlin, nr. 6'77 tel.: 021/2234945, 0:21/2221245 E-m(!il: Cllltet@fxIO www.antet. ro

PF~EFATA

,

Cu multi ani in tUm,'!, de cuid am inceput sii euleg ,'Oi sa pastrez produciiile tolcloiicc ale popotului roman, am fast cucerit de coniuiutul religio« al aces/or proclueti{M-au intereseilndeoeebi scele productii poporene care pels/Tau in ele.eiemenie religioese, pclgclnc ei crestine, sf care pareatl sci deschkla drum de cercetere $j intclegete 1W numsi in otiinele vtemi ale crestinismului roman esc, dar chier dincolo de eceste vremi. Din unboldul scestei cuuossteri em cercetst tot ee s-a tipiirit in domeniul literstutii popotune ~;i am insemnsi toeie intrebiiIile f;i tiedumeridic care lOa opresu in Icc in aceastii cercetare. Apoi am purees sa colitu! dm1T1111il'e sate!or $i culeg cu i'nmultila griJt cees ce tm se parea ca se pute: adauga la accle nedumetiri sau ca er putee raspuncle Intrebiuilor care imi stuuiu: ill minie. Am cules meterisi tnult ,;>1 bogst, de.~1 nu ma opresm dedit 1a descuitece ;>i vriiji, 1a bocete ,;;1 orsiii de nWJtii $11a diferite obiceiuii $1 ITacli!ii lnieg<ltur<! eu sa.rbiitorile pOP0111- lui. 0 parte eli fJ scest msteiie) 1-am strsns in brosuti ssu lem publicat fn revistele de tolclot ale viemii.

DUjJ<1 GltfyC;] ani de gOClfli? dUPel eceste produciii Iolcloiice, in care limp culegetile se inmultisen'i foartc mull; tniem det seems cii oiizontul nedumeririlor ,;;1-a1 intreba.rilor se liiIgea tot mal tnult $i di accst materis! mi-mi pute: cia nieiodat;~ un raspun,'O, csie ma multwneasccl pe deplin. Incepusein sa·m.i pun tntiebsre» des pre fondul prr:nitiv religios pe care se sltoise ciesunismul; jjindca intfilnisem idei $1 [0111le religioese crcstine, tninuie seu toleiete de Bisetici; pe care nu ie au vecinii ortodocsi :;;1 el eirorizvor metgee depeitc in timp, in In tunciicul pil,gi.1Jlismului roinsn ~:i nutobion. in chipul scesi: miem propus sellas la 0 pnite tolclotul $i sa intreb istoti«

Ceiceiuile istoiice mi-su dcschis dnuuuti noi si In-au fndemnat gclscsc putin!a de dezlegare a 1111ei probleme mult mai mali. CI sa ajung fa ceea ce ma cuceiise 1a lnceput, adica 1a cre$tinismLlI primitiv din care produciiile tolclorice piistrau w:me adanci, a tiebuii sa-mi pun inireberea: ce clemente teligiosse a g-asit cresiinismu! in Dacia PI' care S-;] puiut altoi, ea sa ajungci intr-un titnp relsiiv Ioerte scurr 1a iuchegeree unci Biserici puiemice? Pa8/inismul roman de aiei, si En general din tot SudEstul european, ,,?a cum l-eu evut secolele /111<11 duisiute si de

Htistos; nu era de ajllJJE; SiJ explice crestinismul primitiv din p:mjnc~e, a!llTllat. timpuiiu S1 atat tle binc inchcgnt pe larga sa }'az;l {it: rasp;:U1(brc. Nlci chis: cultele orientsle, iudeosebi el lui Mithras inrudiic prin multe clemente cu crestinismul primitiv, uu pot cont1;bui ,~ai tnult ]~ ~/ceasta ex€li~·a.re: J4;a ~ ajL~ns sa mii intreb care ersu eredintele rcligwase ale ba~lllla.?llor din Decis .. ca din cercetare: lor si a cul t:~lor I:OI1lanC si OJientaici'Inpamclntenitc aid, sc1 in ire veld i()J]duj tnimiI]V teligios care a slujit de temelie crestinismului. Problema estenu nur~ai [o<:rte vl:Isl;:i, dar iii desiui de dliicila, tiindd pretinde ceicetsri multiple ~Itera~'c, arhcologice .'}il epigteiice), inti-un msierisl risioit, 11esistematizaE;>1 flU totrleiuns destu! de peiiect spre a ti concludent.

Dupa eprospe douelzeci de ani de culegere si de sistemstizsre a ucestui metcriel, am socotit d <1$ pute« incercs ~ii incheg primele re .. dactari ale lucruii. A:?a am ajW1S, in UlInJ aprobiiJii de piincipiu ad-lui ProfCSOT Scetlet Lsmbtiuo, sa piezint ca ieza pentru exemenul de doc .. tarat peite: ptuus a lucisrii. cirei» i-sm zis la inceput"Creclinte reliei .. oas~ fnlJacia protoistoticii" $i epoi "Credinteie religioese ~le geto .. dscilor". La cxsminsren ecesiei teze d. Proiesor Letnbtino a scos in 111- mimi lipsurilc ce se sirecuizseri in luanre, dintre care utiele de caractel' esentie), s1 pc care tiu le-es 11 putut implini decat dupa ulte 110i CCF cctsri (i =: redectsre, Ina} precisi'i :;;1 msi sigma. A binevoit

sa udmiti: ca petitru exeinenul de doctoral prezint numsi un capitol din ceea ce redectssem, sf <illume ecels eLl privire la cultul lui Zalmoxis.

Asupr« lui Zalmoxis s .. a scris inult. Top eutotii, de la cei ma! vechi pan~ ls cci I.ndi noi, au foJosit aproape acelea~j izvoare, 11indcaill piivint« lin LalnwxJs nu avem la !ndem;ln<l dedit stiiiie liternre ale clssicilor. Conchrnik: lor sunt ins;'1 diielite, ceca ce z'ndrepl;lteste lucrsrei de i~l/fi uiicsrpentn: uceee de a pune in discutic toute t~telc si toet« rezulta: ide cercetcuijo1 de p/wa scum sf de-a incercs sa dee ° iJ~iitisare unilauJ iigurii eiioitului lui Zslmosis. Isr clad voi Ii izbutit ca ir; lLl crere« de

, v I?!'czint jnehe~cri petsotuile ill problema religiei geto-decilor,

\/01 g~s~ l1!deI~11l ca sa dsu tipniului ~i celclnlte lucriri ele uccleesi preocupen. In once csz expiun aid toata recunO$tint", cl. Profesol.x'aria! Lambrillo, in a/entia dil1.lia am inchegat pagiTliie ~fe tatii si toata multumire::! d .Pr?lcsor roan Andriei'cscu penlnl inclrumi!ril~ sj sLlgestiiie ce am pnlTIlt.

INTRODUCERE

Istoria geto-dacilor este, in general, putin cunoscuta. Mai ales par .. tea de inceput a acestei istorii, pfu1~11a eontactul getilor ell Sudulrnediteranean si In special ell civilizatia greceasca, alcatuieste 0 taina in care patrunderea este Ioarte anevoioasa. Sapaturile arheologice facute in , ultima vrerne au seos in lumina un bogat material informativ, dar nici acesta nu este indestulator ca &1 ing~lcluie 0 reeonstruire istorici a Daciei si a stapanilor sai. Sunt inca imense goluri in aceasta reconstruire, careia Vasile Parvan i .. a inchinat opera si viata sa intreaga, si este, fara indoiala, peste putinta ca, prin ceea ce cunoastern pana acum, sa spunem un cuvant hotarator si eomplet despre Dacia si bastinasii sai. Numai cercetarile viitoare, inmultite si staruitoare in rascolirea pamantului pot indreptati nadejdea unci rnai hune cunoasteri a geto-dacilor.

Popor simplu, plamadit si crescut in forme rudimentare de viata, barbari dupa intelesul grecesc, geto-dacii n-au cunoscut scrisul si nu ne-au transmis niei 0 marturie sigura si precisa despre ceea ee era viata lor. Nici caiar legaturile lor cu grecii nu ne-au pastrat prea multe stiri despre ei. Cele pe care le avern sunt intamplatoare, razlete S1 uneori chiar contradictorii, astfel di in istoria stramosilor nostri staruie Indl goluri de intuneric si nesiguranta pe care vremea de fata Ie cere pe deplin indepartate.Lipsa stirilor precise si complete cia loc larg ipotezei :;;1 interpretarii, si face sa nu se poata inchega pareri unanirne intre cercetatorii diferitelor probleme getice.

Un domeniu in care parerile sunt si mat impartite, sunt credintele religioase ale geto-dacilor. Aici stirile sunt putine, vagi si apartinand uno I" epoci prea distantate in tirnp, ca sa poata alcatui un fir conducitor. Alaturi de aceste cateva informatii past Tate In operele literare ale vremii, de la Herodot si pana la Iulian Apostatul, se adauga cele ce au putut da sapaturile arheologice, din inventarul foarte reclus al morrnintelor, Cu acestca toate este foarte greu sa se inchege 0 vedere complctll si precisa despre ceca ce alcatuia religia stramosilor nostri. Saracia stirilor $i con1;inutullor redus, indoielnic 3i contradict0l1u, au facut ca parerile cereet~ttOl ilor S~l fie lmpartite $i aproape imposiblla formularca unci juded~i sigLln~ clespre credintele religioasc ale b;i$tinasijor din Dacia.

Este adevarat ca in pantheOlmi g'eto-dac, simplu :;;i lipsit de straIucirea si de complexitatea celui grccesc si romaJ1, 0 singur{t iigura de

8

A NOU!?

Z~~;}i.st~:p{m se !nI81is~a~~1 clrel?t rnarturie a :lcestei r~li;Sii Este ZaJmox.":. D(I} to~mal.el alcatuieste ideea cca mai contTachctClie si mai difi~~la cle~,~re,C1~~t tld~_iJ)~h~gat din t(:a~i religia geto-dacior Asupra lui Z:~lm,?'..Js ~~el cetatorii din toate epocile au emis teoriile cdc mai deose~lle ~,l mal opu,se. b~u, rege, profet, sclav, medic !?i magician, sunt ipos,az~:l~ cele m~ cunoseute ale acesteifiguri mitologice, despre care is(onel! n:?c1:~rn~ n-au incetat a se preccupa, patrunsi nu nurnai deellli;~~tate \'tu~tifica, dar si de sentimentul pe care l-a starnit In lume de la

Herodot incoace, noutatea si seninatatea acestui mit '

p "1 1 . x , v' . ,

, ~l~"~ ( e fata l:lar~s~sc pr~oc~par~~a cu telul unei intelegeJi per-

so~aj~ a lUI Zalmoxis sr, fara sa nazuiasca 0 reconstruire definitiva si u,ltll~a a acestei figuri de mit, ele yin sa se aseze, In tirrp si spatiu, i~1

sirui acestor preocupari. ' ,

-----------~------.--

* Ac!~Pt{111l pentru paginile,acestea redactarea Zalllwxis (ZC(AIlD~I(), care a rost transmiS{l de ~€l adot Oil pe care au p~sb·at~o cea mai mare parte dintre cercctatori, moderni si inlatuI'~J:I ]J:.loaLe ;ele!al~e,<Zuf.Loj\(I~, ZUA1l0A(U; ~j ;;:6)'11O[,L<;), intiilnire la cliver~i ~crijtorj vechi ~l nor. (f U\ I'O N, Charmides, 5; I'AlIIBENI R art. "Dad' in Fllcic/()J)f:!d;~' ['1/1"1)" V'I) XlI ')]2')]1' JAr'OI)". ... .. . ..", ",n d,

, ., , Jl. ~~ .,.~' ", ~ .' J, art .Herodotosu Faulj·'·Wis30wa "'11)·1 I',' ';('It:t·,Tal't '. ('1"

i ')()C 5"0 ,T, , ... , ,." ~, .... ! y. )

co . '". ,}- 6 ; '>'. POlJQOnOAOC" i1r;pl Bv 185?) '-'" ,

Stirile literare des pre Zalmoxis*

Trebuie Sa recunoastem de la inceput ci privitor 1a Zalmoxis nu avem la indernana decat stiri literare si nu toate de valoarea unor izvoare pe care te poti bizui fara nici 0 teama, Stiri arheologice lipsese, in afara de aceles care dau informatii despre starea generala religioasa a geto-dacilor, rnai ales eu privire la riturile de inrnormantare si la diferitele superstitii in legatura cu aceste rituri. Reminiscente onomastice sau toponimice, vechi sau noua, iarasi lipsesc'. Ramanem astfel nurnai la ceca ce ne-al transmis scriitorii eei vechi.

eel dintai si eel care ne da stirea cea mai veche si mai precisa despre geti si despre Zalmoxis este Herodot'. Peregrinarile istorieului gree in partile noastre, mai corect 1a cetatile grecesti de pe coastele nordice ale Marii Negre, l-au pUS in situatia sa afle mu1te lueruri despre geti, Se cuvine totusi sa fun atenti eu aceste inforrnatii, care i-au venit lui Herodot prin a doua mana SI sa nu le acordam.cum face el uneori, in toate imprejurarile, nesovaielnica incredere. Izvorul de informare al lui Herodot sunt negustorii greci, care patrunsesera dupa treburile lor de negot inauntrul titrii si deci puteau sa-i cunoasca bine pe geti. Dar cine ne da siguranta d in preocuparile lor comerciale, celelalte infermatii, lipsite de orice interes pentru ei, nu sunt pline de fantezie? Asa ne putem explica sovaielile lui Herodot asupra unor informatii pentru care, e1.1 simtamantr.l de raspundere al istoricului, atrage el insusi atentia eititorului.

Herodot spune:

"lata care este credinta lor despre nernurire: ei soeotese ca nu mor, ci cred ca cei raposati merg la zeul Zalmoxis; unii dintre ei dau aeestui

* Textele originale despre care se vorbeste in acest capitol se gasesc la sfarsitul lucrarii. I.Jncercarea de a stabili 0 legal:ura intr« etimologia SARMIZEGE11lUSEI (care poate avea ,,0 origine istorico-pclitica si deci 0 numire in legatura ell fondatorul.un vechi rege dacic al carui nume a fostZlu<MOS sau SARMOS, rlaca Ill! cumva avem aid defaptnumele zeului getie 7.J\LIvDS, ZALMOXIS, ZALMOZIS") sugerata de Par van in Getiea, p. 264, nu .se poate sustine, cam vreme IlU avem dovada existentei intennecliarului ZARMOS-ZALIvlOS.

2. HERODUT: rv 94,95,96.

10

A. NOUR

zeu numele de Cebeleizis. La ficcare patru ani ei trimit ca 5011a Zalmoxis pe unul dintre ei, tras la sorti, pe care 11 insarcineaza ell toate cele de care all nevoie in vremea aceea. lata cum 11 trimit: cativa, care au aceasta indatorire, tin In rnaini trei sulite, iar altii, luzmdu-j de maini si de picioare pe eel care trebuie sa mearga la Z31moxis, ii fac vant in aer si 11 arunca in varful sulitelor. Daca este strapuns si moare, ei cred d zeul le este binevoitor. Daca nu moare, 11 invinov~ltesc pe trimis spunand ca este un om rau. Dupa ee au aruncat vina asupra acestuia, trimit la zeu pe un 31tu1; instructiunile i se dau pe cand e indl in viata. Tot acesti traci, cand tuna si cand fulgera, arneninta divinitatea arul~cand sagt;ti in sus, catre cer; fiindca ei nu cred ca exista alt zeu dedit a110r"3. .

.Dupa cum am aflat de la green care traiesc la Hellespont si la Pont acest Zalmoxis a fost om, sclav la Sames, si anume sclav aJiui Pythagoras.fiul lui Mnesarchus. Dupa ce s-a eliberat, a facut avere si s-a intors acasa. Si fiindca t:racii duceau 0 viata proasta si inculta, acest Zalmoxis, stiutor cum era de chipul de trai ionian si de obiceiuri rnai delicate decat ale tracilor deoarece traise printre greci si inca pe lal1ga unul dintre cei mai distinsi intelepti ai grecilor, pe langa Pythagoras, si-a facut 0 odaie in care prirnea si ospata pe fruntasii concetatenilor sii si ii invata ca nici e1, nici oaspetii lui si nici urrnasii acestora I~Ll vor muri, ~i vor merge intr-un loc un de vor trai vesnic si vor avea to ate bunatatile. In odaia aceea in c,:re ficea si spunea cele expuse mai sus, e1 a pus' sai faca 0 subterana, Indata ee a fost gata subterana, el s-a facut nevazut dintre traci, sa scoborat in subterana si a trait acolo trei ani, iartracii 11 regretau si-l jeleau ca pe un mort In al patrulea an insa s-a aratat printre dansii si asa s-au incredintat tracii ca cele ce spunea Zalmoxis erau adevarate, Asa spun ca ar f facu! Zalmoxis.

.Eu despre aceasta si despre subterana nici lIU zic ca n-au fost, niei nu cred tare ca ar f fost. Banuiesc nurnai ca Zalmoxis acesta trebuie sa fi trait cu multi ani inainte de Pythagoras. Dar ori ca arf fost om Zalmoxis, ori dt ar:fi fost zeu pamantean al getilor, treaba lui'".

Din cele aratate mai sus clesprindem, mai Intai, ideea ca Heroclot arc asupra celor reJatate doua izvoare de informatie: unul re!ativ la ere,. dinta getilOI~ ca dogma ~i ritual; 31tulla persoana lui Z31moxis. Pentru

3 .. Folosesc tracluccrea dlui Prof. S. ]jIJ\I[BJ~INO din .. Cursu} de is tone ;uJ!ic,j" (1itogratiat) clin 1929·1930. p 179-180.

4. A. PHILIPPI)) E, (Jijginea RomAni/or. T.

1923. j). i)()-8J

Cultul lui Zalmoxis

Il

de-al doilea, informatorii sunt "gTecii care traiesc let Hellespont si la Pont". Pentru eel dintai, izvorul este nemarturisit, insa pare a se intelege ca istoricul grec detine stirea chiar din gura getilor, caci altfel nu vedern motivul ce l-a indemnat S~l precizeze c21 asupra lui Zalmoxis informatorii sill SUl1t grecii. Mai mult decat atat; rnarturiseste chiar indoiala di eele aflate de 1a ei nu par adevarate si ea parerea lui este d .Zalmoxis trebuie sa fi trait eu multi ani inainte de Pythagoras".

Herodot are 0 1:i1.m{1 metoda de a se inforrna si de a-~i fixa inforrnatiile'. El recurge totdeauna la un localnie, gree sau cineva care vorbeste greceste si care cunostea oamenii si lucrurile din localitate si din regiune Tot ceea ce i se parea interesant si dernn de retinut era insemnat pe tablete si pastrat pentru vremea scrisului. Alaturi de aceste insemnari vii, luate pe loc si de la oricine U putea oferi 0 stire, 0 data sau un fapt, Herodot .consulta metodic izvoarele cele mai variate, orale, literare sau arheologice si le interpreta Ctl bun-simr". Ajuns la Olbia, el a putut gasi aid fie negustori greei, care in afacerile lor comerciale cunoscusera bine pe geti, fie chiar oameni de afaceri geti, care veneau in Olbia pe uscat sau pe apa eu diferite treburi, Astfel unele informatii ale lui sunt sigure si precise, rostite cu siguranta omu1ui documentat si lamurit, dar altele sunt nesigure, si despre acestea nu se sfieste sa-si arate indoiala. Metoda lui de Iucru este exprirnata precis si ffu-a posibilitate de dubiu: "in toata naratiunea mea mi-am facut 0 regula de a scrie cele ce-am auzit de la fiecare in parte'". In ceea ee-l priveste personal, ca istoric, cu un sistem critic bine inchegat, Herodot face 0 declaratie de 0 insernnatate deosebita: .Eu sunt dator sa spun ce mi se povesteste, dar nu sa cred totul f{u-a rezerva. Aceasta declaratie se aplica intregii mele opere'". Pentru acest rnotiv indoiala sa, exprimata precis ell privire la persoana lui Zalmoxis, dobandeste 0 sernnificatie peste care l1U se poate trece.

Astfel aceste informatii au pecetea indoielii. Herodot ii cunostea bine pe conationalii sai din Pont si Hellespont si stia cat sunt de dispusi sa dca frau liber fanteziei, In cbestiuni in care nu aveau niei interesul, nici curiozitatea :;;tiin(ilica sa Ie afle. ,Acest Z31moxis a fost sc1avullui Pytha-

5. WELLS J. Studies in Herodotos. Oxford. 1923; HOW W.·WELLS, A comllJenlalY all Herodot. 2 vo!.. Oxford. 19l2; JACOBY. art. Herodotos, in Paulys. Real Encyclopiiclie. slIpL (;iuellenanaiyse des Werkes. col. 119AG7.

(). GLOTZ G .. I-listoire grecque. !I·e partie. tome II. Paris. 1929. p. 3.

7. HEROOOT II. 123 .• rae!' lAlVlBRlNO. op. cit. p. 188.

8. Iclem. \F[[. lS2. tr3e1. S LA!VIBHlNO. op. cit. p. 189.

!2

A. NOUl?

goras", au zis ei, in mandria lor de greci civilizati S1 cutreieratori ai PZl rnantului. Dar nu era cu putintal Heroclot soseste in Atica in 446/4459, dupa ce terminase lungile sale peregrinari, Izvoarele clespre Pythagoras" ne intorrneaza cii filosoful isi lntemeiaza scoala sa din Crotona catre

52011 • v v A'

:;;1 ca moare catre anul 500. Intre moartea fi10sofului si peregrina-

rile istoricului arfi abia 0 jumatate de secol si in acesti cincizeci de ani nu era ell putin1:c1 raspandirea atilt de profund; a in~atittUli1or lui Za1- moxis in lumea getica, in asa fel ea Herodot sa po at'! co.rstata 0 religie bine inchegata; nici ca istoricul grec sa nu poati avea stiri cornpletesi precise despre zeu si cultul sau. Dar pe la 450 filosofi~ui Pythagoras

A t v ~1' 12 v b

era In oata stralucirea sa .astfel ca nu se putea ca c1in scoala sa sa 1111

f iesit si Zalmoxis; pretindea acest lucru intreaga mandrin greceasca elin cetatile Pontului. Asa ca rnoelestul zeu al geto-dacilor a rost infitisat ca un eliscipol docil si apropiat p~ma la sclavie defi1osoful cl in Crotona, pc care 11 insoteste chiar in calatoriile sale 1a Sybaris si Tarent in 52613.

Herodot insa nu credea aceasta poveste, fiindca isi dadea seama d daca ar fi fost adevarata ar fi putut s-o afle mai temeiric din celelalte izvoare ale sale. Astfel marturiseste 0 indoiafi, cawe in chipul cum este exprimata si pusa alaturi de grija ele a prezenta adevarul care stapanest«

toata opera istoricului, dobandeste 0 valoare deosebita. .

Dupa Herodot, contemporanul si urmasul sau HeLanjcosl4 snune

despre zeul getic: "','

,,(Zalrnoxis) ... a fost un oarecare grec care a dlauzt de la inceput pe getii din Tracia si le-a spus c:a el insusi nu va rnuri si nici cei ce sunt alaturi de el, ci VOl' avea l1umaibine. Mai inainte de ~ zice aceasta si a cladit 0 locuinta subterana, in care a trait retragilndu,se pe furis din ochii tracilor, Getii i-au simtit lipsa in adevar, dar in aloatrulea an s-a

aratat iarasi :;;1 tracii au crezut in spusele sale". ..

Noutatea pe care ne-o transmite Hellanicos este ca lace din Zalmoxis "un grec oarecare", deci nu un get, :;;i-l prezinta ca pe un magician,

1'111

9. GLOTZ, G., OJl. cit. p. 2; BUEY]. B .• 71JC 3ncientgreek historians, London, 1909. p. 11; JACOBY, op. cit., col. 440.

10. vezi POl\PHIRIUS, De vita Pytagome ~i IA1\tfBUCUS. De vita Pythagol,1e (f!rpl 6lot) Ttu6aY0:ITlxot .1.clyOs), ambele ill ed. Kuster.

11. cf DELlATE A., Etude sur 1a jitter. Pytheg., 1915 si La vie de Pyl;'Jagore de Diogeoe

Laerce, Bruxelles. 1922.

12. CLOTZ, C .. op. cit volI, p. 549; vo!' II, p. 490.

13. TEODOT':ESCU, C. DEM .. [stOJiafr/osoiiei antice. I, 1893, p. 63.

14. HELlJ\NICOS, ill Fragmeilia HistOlicol111ll Grsecotum, eel. Mu!ler;'innin Diciot, Paris, 1885, voL I, p. 171

1111

Cultul lui Zelinoxi«

13

care se pricepe sa insele naivitatea concetatenilor sai, simuland moartea si reinvierea. Mandria greceasca este satisficuta in aceasta stire.fiindca zeul care a invatat pe geti nemurirea sutletului intr-o forma superioara celeimediteraneene, era un grec, nu un get.

Plston", in dialogul sau .Harmide" (XP<Xfl101V;), infati:;;eaza pe Zalmoxis, pe care 11 considera rege si zeu, cu un atribut nou, acela de medic:

"Vazilncl cii Harmicle e de aceeasi parere cu mine prinsei inima, irni regasii increderea in mine.putin cate putin, rna inflacarai si ii zisei: .Tot asa si Cll descantecul asta, Harmide: l-am invatat in oaste de la un doctor trac, unul din ucenicii lui Zalmoxis, despre care se spune d au puterea sa te faca nemuritor. Acest trac spunea d doctorii greei au mare dreptate sa fad observatia de care pomenii. Dar, adauga el, Zal: moxis, regele nostru care este zeu, spune d precum nu se caele sa incercam a vindeca ochii fad sa ne ocupam de cap, 00 capul fara trup, tot astfel nu se cade sa incercam a vindeca trupul fara sa vedem de suflet, si ca tocrnai din pricina asta sunt multe boli la care nu se pricep c1oct;)Jii greci, fiindca nu cunosc intregul de care ar trebui sa se ingrijeasca, Cad daca aceasta ar merge rau, este peste putinta ca partea sa mearga bine".

.Toate relele si bunurile trupului si omului indeobste pornesc de la suflet, care inraureste asupra trupului, precum calm] inraureste asupra ochilor. Prin urmare, tnail de toate si mai presus de orice trebuie sa ne ingrijim de suflet, daca vrern S{l fie in bun a stare capul si trupul intreg. Iar sufletul, dragul meu, se cauta prin anumite descantece si aceste descantece sunt cuvantarile frurnoase. Multumita lor, intelepciunea prinde radacim in suflete si, 0 data ce a prins radaeina si traieste, e usor sa dam sanatate corpului :;;i intregului trup". Si cand rna invata leac~lri si descantece zise: "Adu-i~ aminte si nu te lasa induplecat de nimeni sa-i ~indeci capul ell acest leac, pana ce nu-ti va fi incredintat mai intai sufletul, ca Sfl-1 vindeci cu acest descantec, Astazi oamenii fac greseala de a gandi ca pot sa fie doctori ai unei parti, £ara sa fie si ai celeilalte". Ma sfatui foarte mult sa nu rna las induplecat de rugamintea nimanui ca sa fac alttel, oricat ar f de frurnos, de bogat sau de neam. Eu 11 voi asculta, fiindca rn .. am legat cu juramant si trebuie sa-l ascult, iar tu daca vrei sa-mi dai sufletul tau sacl descant cu descantecele acelui trac, po-

15. PLATON, Duilogun, Hannidc 5<1[1 despre I11tciepciune, v, tracl. $'I BEZDECHI. Cultura Nationala. BlICLl1e~ti 1922, p, 176178,

14

A NOUR

trivit CLI sfaturile lui, iti vOL da Ieacul de durere de cap, de nu, D-am ce-~i face, dra,ga Ilarmide.,

Din dialogullui Platon se desprinde ideea ca, desi Zalmoxis este DL! mit rege (PCWlA£1.ic;), totusi el este conceput ~i ca zeu (EI£oC; (;)v).Orn si zeu, se intrevad aici primele infiripari din filosofia evhei nerista de mai tarziu, cafe a avut 0 covarsitoare influenta in In~elegerea ~i explicarea miturilor. Zalmoxis este insa si medic, si ellntTebuinteadi in stiinta sa de a insanatosi pe oarneni nu'numai buruienile, ci ~i'desd\nt~~cel~~. in dialogul din care am luat citatul de mai sus, Platen atribuie lui Socrate, care cunoscuse pe medicul trac si care se oferise sa vindece durerea de cap a lui Harrnide, urmatoarele cuvinte: "Cand rna intreba daca stiu vreun leac pentru durerea de cap, Ii raspunsei, nu Blra greutate, ea stiu. Ce anume? rna intreba el. Eu Ii raspunsoi ca e 0 buruisna, dar ca pe langa Ieacul asta, mai trebuie si un descantee; dad ia cineva leacu1 pe cand i se descants, se vindeci cu desavarsire, insa buruiana fara des. cantec nu e buna la nimic," Practica descantecelor este sraveehe si puternic indatinata la poporul roman, iar ritualul lor, In care se pastreaza reminiscente din m.ituri pagane, precrestine si apartinand unui fond religios indo-european, poate izvori din vrernea getica a Daciei,

Dar ceea ce aduce C1l adevarat interesant stirea lui Platen, este COI1- ceptia getici despre suflet, pe careil con sid era ca parte intregitoare a trupului, de care medicul trebuie &1 tina seama in combaterea bolilor. Acest sutlet este nernuritor, iar nemurirea nu este numai in mainile lui Zalrnoxis, ci si in ale ucenicilor sai, liincid, spune Platen despre medicii traei: .dcspre care se zice ci pot face pe oameni nernuritori". Desigur ca daca se intelege prin suilet un atribut al materiei, care este trupul, si prin nemuriro un produs al iscusintei medicale, Zalmoxis ramane doar medic si invar~lturile sale depasesc cadrul religios, spre a patrunde in stiinta lui Apolon ;;i-a lui Asklepios. Astfelnu poate f verba despre un zeu si despre puterea lui divina, pentru care nil trebuie explicatii si justificari, ci avem in fa~ un medic iscusit, n:ge si zeu. Dar toate accstea nu trebuie puse pe seama ge~lor. Este d,~ vazut aici pe filOSOi'lll care da 0 intelegere personalii ;;i 0 prczentare proprie unci ~tiIi religioase cc i-a ajuns prin gllra unui medic trac, poate chicu- preot, care se lauda an fost ucenicul lui Zalmoxis nLUllai in masllra in eare stiin~a insfulato~ilii poate sa ap~in{l dogmei ~i ritualului religios.

Dupa Platon, care moare la 317 i.Hr., istorieii greci pclna la Posei-

donios, 135-51 1. Hr. nu ne mai dau nici 0 slire dcspre ,~eti si rdigia

I III

Cultul lui Zeltuoxis lor. Va fi scris, desigur, Polybius, care a deserts r{lzb~ajele JOr~lanil.OJ" pentru cucerirea Macedoniei si va Traciei, cl~: ~ee~l~ta parte._: Iston_el sale s-a pierdu ~ si fragmentele pastrate sunt = mc~ 0 valoai E. penti ~ problema noastra. Nici opera istorica a.lui !oseldol1los, car.e s;; ocup~ ell vremea de la 1441a 82 i.Hr. si continua astfel pe Polybius ,nou 1:~ s-a pastrat dect in fragmentele citate de Strabon si ~le Di?dor. ~el dintai a cunoscut bine si a utilizat larg, atat opera lui Polybius, = n:al ales!:Je-a lui Poseidonios, astfel ca buna parte din stirile acestuia elm ur:l1~l cu privire la evenirnentele si starile de lucruri din Peninsula Balcanica, se

vad in "geogrclia" lui. .

Strebon" re cia aceste stiri despre geti: 0

,,4. Dar fim! a se tine seama ca se poate parea cle prisosva ne atinge de ceva admis si pastrat de veacuri, este mult mai probabil ca in Europa, ca si in Asia, numele mysienilor este vechiul nume ~l ca acelal,moeSle. nilor, care se ca astazi aeelor populatii din Tracia'vn~ este de~at,? ~terare a forrnei primitive. Nimeni n-ar voi sa creada ca expr.esla a6.tO~c: de care se shneste Homer nu se refera la privatiunile celibatului, cat rnai ales la acelea ale vietii nornade, ale vietii .hamaxoeceIn g~neral nedreptatea sifrauda se nasc din invoielile la c~re dau loe p?ses~u.nea,. dobandirea btl nurilor. Se intelege deci perfect ca Homer nUll1l_:e eel tniu drepti dintre oemeni, dintre popoare (cuno~e~l1i prin ~c~'ea ca nu l~O~~ dau nimic) si pentru ca traiau cu atilt de putina cheltUl~a,;;1 po~te Chl~ spune d ni~ic nu este mai firesc, cu atat mai mull ca filosofii nostri, astazi chiar, par sa identifice intr-un fel oarecare dreptstea ell =»: rente, tinandu-se, cum 0 fac, mai ell osebire, d~ a-~l, re(~u.ee ne~Olle ;1 a-si simplifica viata, uneori chiar cu riscul de a cadea ill cuusrn pnn exa~ gerarea principiului lor. Dar celibatul, II? i~deile pop~ar:lor trac~ lll~~ ales, in aceea a getilor in special, I1U implica absolut nll111C l~ tve: ve:le? mai CLl osebire portretul pe care li l-a facut Menandru (si fara .ll1d~lal~ ca el nu scorreste nimic, ei nurnai descrie dupa natura): "nol: ;=el.laltl traci toti cati suntem, dar mai ales noi, getii, (dici eu sunt ,get Sl um ~lC o ciri'st~ dil~ criginea mea), nu suntem, ffu·a ineloiala, modele de 1l1- frfmare" - ceE a ce poetullamure?te ceva mai jos,. eland cateva e~empl: de drarz:~ste necumpcltat;l penh-u femei: "niciodat~, la nm, nu se L?so,ara cineva'cu rnai putin de zece, unsprezece sau douasprezece femel, cand

1S

16. LAMBll.lNO, Sc. 0(1. cit, p. ~m .. ., " .' )._ '0 'C, RT' 1'1 STIV\BON. 'vn. [fl, 4 si;) In traclu('erea lw Amedee I archeu, I ill IS, ]"bl-lc J.

16

A. NOUR

inca n-a luat mai rnulte; si dad prin intamplare cineva rnoare si nu lasa decat patru sau cinci neveste, ~titi ce-i spun conationalii? Sarm'cU1ul om el n-a fost insurat si n-a cunoscut dragostea". ' . ,

«Si inca alte marturii confirms ce spune aici Menandru. Se recunoaJte totusi - nu este nimic mai adevarat - ca popoarele care consi?era ca ~ ~enorocire a vietii a nu avea un mare numar de sotii, privesc ll1 acelasi timp ca omul cel rnai virtu os, ca eel mai just prin excelenta pe aeela care se incredinteaza celibatului, Daca era adevarat de altfel ~i in oC?ii getilor, c~i.mai zelosi adoratori ai Divinitatii, acei pe care noi ii nurrum theoeebi c: cspnobsti, au fost cu siguranta aceia care au avut de-a face C11 femeile, este totusi aici ceva care se opune obiceiurilor generale, fiindca numai femeile sunt de regula cele carora li se atrib~ie inJtiativa practicilor religioase si numai ele sunt acelea care ti'Lrasc pe barba~ la cerernonii, la acele rugaciuni si adorari nesfarsite, in timp ce rareon se vede un om neinsurat care se deda la asemenea lucrari. Con. sulm~ in~a pe Men~dr:1 asupra acestei chestiuni si ascultatil cum pledeaza pnn gura unui barbat insurat, pe care 11 pune in scena sa arate toti banii pe care femeile ii cheltuiesc pentru sacrificii: .Zeii ne ruineaza mai ales pe noi, barbatii insurati; caci totdeauna este cate 0 sarbatoare pe cm:e trebuie &D celebram", Ascultati! cum marturiseste inca aceeasi rapacitate prin gura Mysoginului sau: "In socoteala rotunda sunt cin~i sacriticii pe zi; sapte tinere sclave aranjate in cere injurul nostru faceau

sa huiasca cimbalele, pe rand altele urlau in cor". '

«Spuneti acum daca nu este absurd a pretinde ca getii au considerat celib,attd :ap~rfectiun.ea pietatii, In schimb este lucru' care se poate pune Ia indoiala ~) care rerese nu nurnai din amanuntele pe care ni le cia Poseidonios, dar din toata desfasurarea istoriei getilor: zelul religios a fost u: toate til:1PUl~e trasatura dominanta a caracterulu! acestul pl;])or.

«b. As!fellstona ne vorbes.te de un oarecare get numit Zarnolxis, care,. dupa ce fusese sclavul lui Pythagoras si prinsese din gura stapa- 111l1Ul sau cateva notiuni din stiinta astrelor, pe care Ie completeaza in Egipt uncle 11 dusese viata sa vagabonda, se reintoarce in patria sa si aid atr'ase atentia frunm~ilor ~i poporullli pIin ni~te preziceri pe care stia sa 1<; SC?ata din se~1I1ele si fenomcnele terestr'e ~i sHlr~i ptin a sta;'lli pe !anga rege ca sa asocieze puterij sale un om care, ca el, plltea sa fie 1l1t(:~!)retul vOint:i zeilor. Fu nurnil apoi mare preot al zeului pc care getu 11 ado~'au mall11ult, ~eea ce a fost numai un inceput, caci cu timpul a fost conSlderat el insusl un zeu. Trebuie sa spun ca gasind intr-lln 10c

Cultul lui Zalmoxis

17

accesibil 0 pestera adanca se ascunse acolo, neiesind dedit foarte rar si necomunicand decat cu regele si cu ministrii sill; S~l aclaugilln d regele insusi l-a ajutat sa insele poporul, vazand ca devenise mai supus poruncilor sale, decat se crezu ca sunt dictate prin inspiratia insasi a zeilor. Numai ca obiceiul s-a perpetuat p{ma in timpul nostru si dupa Zarnolxis s-a g/lsit totdeauna cate un inselator ca el, gata sa devina sfetnicul regelui care domneste si Sol primeasca de la geti numele de zeu. Chiar muntele unde se retrasese Zamolxis, si care din tirnpul sau se consi- . dera ca sfant, este adesea chiar astazi numit Muntele-secni, dar adevaratul saunume (pe care 11 are 9i rausorul ce trece la poalele sale) este Kogaeonon. Sub Burebista, acest rege al getilor contra caruia divinul Caesar se hotarase sa porneasca, era un oarecare Decaeneus, care era investit cu aceasta mare demnitate. In cele din urrna getii au continuat intr-o oarecare rnasura abstinenta, oricarui aliment care avusese viata, conform preceptului pithagorician introdus la ei de Zamolxis.»

In stirile pe care le-arn prezentat mai sus, Strabon aduce multe arnanunte din viata getilor si uncle informatii noi, cle 0 desavar9ita importanta pentru intelegerea lui Zalmoxis ~i a religiei sale. Ceograful grec, care traieste intre 59 i.Hr. si 25 d.Hr., si care cunoaste epoca ceamai stralucita a geto-dacilor din timpul si de dupa Burebista, poate avea informatii sigure din Dacia, nu numai din izvoarele rornane, cercetate In Roma uncle sosise dupa 441.Hr. si unde petrece 0 vreme destul de lndelungaa, dar chiar din geografii si istoricii inaintasi, ale carol' opere Ie avusese la indemana. Acolo, la Roma, a avut, poate chiar In biblioteca maestrului sau Tyrannion, operele lui Herodot, Hellanicos, Polybius si Poseidonios de ]a care se informeaza despre timpurile mai vechi ale tinuturilor despre care vorbeste in scrierea sa. El porneste, in ceca ce priveste pe de la Hercdot si Hellanicos si se opreste mai mult b ceea ce spunea Polybius, dar mal ales Poseidonios caruia ii acorda t.n credit desavarsit.

L1s~tnd la 0 parte stirile care se refera Ia celibatul getic, Strabon are intorrratii bogate despre Zalmoxis. Dupa aceste ~tid zeul getic 31'5 lOSt: sc1avul si adeptullui Pythagoras, de 1a care c10bandise oarecare pricepere in stiinta cerului; asociat hi domnic al regeilli pe care n apropiase prin meste~ugul sau de a interpreta voin~a zeitor; male preolal zcului eel mai de seamzl, al getiIor; si In tine zeu insllSi, [aima sa intrase In fabuJ~l ~i In tradij:ie. StrabOll apreciaza incleosebi

18

A. NOUN

ultima afirrnare ~j ca nu cumva safie considcrat ca un simplu pdrtas al teoriilor evhemeriste, nu sc sfieste sa precizeze Cd la geti obiceiu(dc a zeifica pe sletnicii regelui, deveniti apoi mari preoti, erainca curent in vrcmea sa, amintind chiar numele lui Decaeneus. Stirile lui Strabon cornpleteaza pe Herodot in ccea cc priveste epifania zeului, aratand ca disparitia se face intr-o pestcra pe varful muntelui Kogaeonon, si !1U in odaia subterana despre care Herodot se indoieste si pe care '0

afirrna Hellanicos. . ,

Stirile care urmeaza dupa Strabon nu aduc nimic mai rnult eu privire 1a Zalmoxis, in afara de uncle inforrnatii laturalnice, ci pastreaza acelasi fond istoric pe care l-am vazut pima acum. Pentru a avea totusi 0 biblio-

grafie cornpleta a scriitorilor antici, le vom da mai jos. '

Diodor din Sicild~, care traieste in vremea lui August si care curioscuse operele lui Poseidonios si Strabon, spune d "gerii, cei ce se socotesc nemuritori, cred ca Zalmoxis ar fi in legall1r:i cu Hesta". Stirea este din izvor grecesc, astfel cd 0 apropiere intre zeul geto-dac, d~tt;'ltor de nemurire, si aceasta zeita, care era considerata ca izvor de viata yes nita ce se r~spande:;;te lasuprafata pamantului'", este foarte usorde e~plicat, Po ate f si numai 0 simpla 1egattlJa pe care 0 face istoricul, care ar Eisa sa se inteleagii ca Zalmoxis nu este dedit un profet al Hestiei. dupa cum Moise ar f fost allui Iehova. ][n once caz 1ns;1 stirea nu merita o discutie mai larga, avand numai valoarea unui argument, intr-o terna din afara problemei de care ne preocupam.

Clement din Alexandlia, intre 150 si 220 d.Hr, in opera sa intitnlata I~'CPWfllX1:T1C; sail L:pO~LO:1(X, reluand vechea legenda cu privire la scolaritatea lui Zalmoxis pe langa Pythagoras, il considera "unul dintre prietenii cei mai apropiati" ai filosofului din Crotona".

Porphirius (IIOP<!J[plOC;f\ unul dintre cei mai straiuciti discipoli ai lui Plotin, (232-305 d.Hr.), intr-una din operele sale filosofice. 'illata lui

Pylilagol-"S, spune despre Zalrnoxis: . . .

,,14. Pythagoras avea pc lfmga el inca un tan;'ir pe care l-a cumparat din Tracia, al carui nume era Zalmoxis, pentnl ca la nastere i s-a aruncal asupra 0 pie1e de urs :;;i pieJea se numeste de traci '721111105. Pytha goras, fiindc;lll lube-a foarte mult pe acesta, Il invWl desprc sacrlucii si,

18 D1ODor, DIN SICiUl\ 1:J,.(l).t()(:hjXY1' IUTopll:'l(; l. 94, ed. Lip",,!:, 1875.

19. DEC}-Li\RME P, lvlytiloiogie de Iii Grece ,mlit/ve Paris, 1) 177

20. CU~MENT DIN IILEXA!\JDRlA StOlllilt,11V, S, ed. Migne. 1857: 0 or Zcip.o}._t,1. \' '1\1 cC-;v lIuOrxy6pou ,(U(')Pl[lOV.

~1. PO RPllYRfUs. f)(' vita l'itiJagol'(" crl. I\ustt'r.

Cultnl lu! Zalwoxis

i9

despre tot ceea ce nrivestc cultul zeilor. Sunt unii care spun ca el se nu-

,. " . 1"

mea Tales; barbarii (get ii ?) 11 mai adorau ca pe Hercu c.

,,15. Iar Diosophanes spune ca acesta (Zalmoxis) a slujit lui Pythagoras inscluindca fusese stigrl1atizat de hoti, in mainile carora cazuse cand Pythagoras se ascunsese de agitatori, trcbuia sa }!o~~~te un b,01:et pentru ascunderea stigmatelor. AWi spun ca numele nn Zalmoxis m-

seamna om care calatcreste"

Iembiicbus (' IaflW),.l X 0(,), un filosof din epoca imparatulu.i C?n-

stantin eel Mare, elev al1ui Porphirius si m(:rt la 333rd~Hr., ~c~~~ ~l el o viata a lui Pythagoras" in care vorbeste ~l despre Zalmoxis .

" ,,173. Zalm;)xis fiind trac si sclavul1ui Pythag?ras, as,:u10ncllec~iile lui Pythagoras si eliberandu-se, s-a re!ntor~ l~\tre ~etl v9: Ie-.a dat legi, dupa cum am aratat mai inainte, chemandu-l ca~~~ ba_rb.att,e, ~1 ~?n: vingandu-i ca sufletul este nemuritor, De acee.a Galatt~ toti ~11nbal11 ~l multi dintre barbari il socotesc ca pe fiul lor 91 cred ca sufletul nu este rnuritor ci face parte dintre cele vesnice, netemandu-se astfe1 de moart~ si infruntand pericolele cu mult1tlnddLZneala. Si acesta lllvatand pe geti ~,i scriindu-lc legi, a fost socotit de ei ca eel mai mare zeu." .

, In iniormaiiile lui Iamblichus, Zalmoxis apare cu un atnbut nou: legislator, deci organizator de popor ca Solon si Lycurg, ceca ~e ar p~tea sa fie sinonim en acela de rege si stapan. 0 notiune 110ua se alc:~ lura In aceasta stire la vechea conceptic a nernuririi: iofruntarca mOt111 si netemerea d~ ea. Ideea aceasta este reluata In ultima stire pe care scriitorii lumii vechi ne-o dau despre religia getilor,

v •• f v,. A tr ')') 1 . ')~(3 1 1-1 -

Julian Aposlatul, imparat SI filoso . care traleste m e ~)J . _$I .,).' c'. I.,

cand scrie despre Traian, cuceritorul Daciei, aminteste marile virtuti ale

poporului din :lceste tinuturi": . ....

.Iar eu, 01 jupiter". zice (Traian aclresandu-se zeilor) 91 V~l zet, I:P-

mind de let inceput imperiul si g:!tsindu-l intr-o starcyde letargie, aplln~ inauntrul sail de 0 titanic destul de lunga si in afara de navahnle geti lor, am fost totusi singurul care am indraznit sa pornesc In.lpob-iv~ po: pom'elor de dincolo de Dunare ;;i ;un subjugat poporul gct1ior, ~Cl m~l razboinici din dte au fost vTeodata, nil atat prin puterea trupun]or, cat prill invat;ltUlil,~ lui Zalmoxis, eel mai de cinste dintre ei, ca ou.vor lOuri: ci socotind d-si schimba lOCllinta merg 1a moarte mult mat degraba

22. 'Trlfl~Aixo<;, lq)l6[ov HU()C(,(OPl)WD :\0,(0(;. eeL KllSicr.

23. d. ALLARD P .Julien J"A]Justat, P~ris. 1')03. 2'1. In eel Teubne' ! .. 420.

20

A. NOUR

ar men.re intr-o oarecare alta Gllatorie. Si en n-am Intrebuintat

~ ..

pentru aceasta decat cinci ani".

Nimeni mai mult ca Iulian Apostatul nu ne dii un mai dar al

nernuririi getice. Din fragmental citat reiese ca moartea nu exista ~i nu trebuie a se teme de ea; sufletul lsi schirnha doar locuinta.fiindca el nu niciodati; rnoartea corpului este 0 scapare pentru sufletul care

ia zborul; razboinicia lor Slii in aceasta dorinta de eliberare a sufletului, de aceca merg la moarte razboinica Hllcl teama.

Din cele prezentats mai sus se poate intelege ce putine si ce de

amanunto sunt izvoarele literare antice cu privire la Zalmoxis si in generalla religia geto-dacilor. In afara de ceea ce ne clii Herodot si Strabon, toti ceilalti scriitori amintiti nu fac decat sa repete inforrnatiile lor.

Aceasti'l JipsA de stiri antice mai bogate 9i mai precise va impiedica o lnfati:;;are completa a religiei geto-dacilor si 0 infilti:;;are lamurita 91 cornpleta a lui Zalrnoxis si va sill, de multe ori, plutim in ncsiguranta si sa recurgern la ipotezi.

II

I

o chestiune care se pune de la inceput si care poate c~ntribLli l~l larnurirea multora dintre nedumeririle ill leg~ltura ell ZahnmCl~ = 011- zinea si intelesul acestui nume. Acelasi lucru pentru Cebeleizis, care, cum vorn ~ecl,~a mai este un alt zeu, deosebit Zalmoxis. _ v

Porphirius, eel dintai, incearca t{!lmi'leea~cave:vaotuL. El afirma ca in limb a traca .zalmos" inseamna "piele" si (:a ~almoxls .IlU este, decat "purt[ltor de pieIe", ceca ce n face crea~a c~ personaJ:!1 "ar f1 fost acoperit dupa nastere cu 0 piele urs". J\la~n de aceasta . catie, acelasi autor arata cil "a1tii - cine sunt acestia nu spune - ZIC numele lui Za]moxis inseamna om care calatoreste".

. Nici una, nici cealalta din aceste explicatii date de Porphirius nu SUI:t convingatoare intrucat sunt simple afirmatii Este adevarat_ pl:l,e~ ell: feritelor animale a fost un obiect de ritual in multe culte stravechi. ~:a! putea ca la origine animalul insusi fi fost cons~de_r2:t ~n t~)t:l:l pe care credinciosii II sacrificau cu scopul de a se tmparta~t din divinitatea lui. In generalcultele de origine tracica sau macar practicatt: in Hal cani an ritualuri legate de: Orpheus, Asklepios, Telcsforus, Dionysos, Mithras etc. ~,·ar putea astfel ca numele zeului fie i~1 .~egatura :~ practica straveche a vreunui ritual in care intrebuintarea pieu de urs sa j~ I[ost un faptobisnuit Este important de retinut lflsa C<l Porphirius ~:auta sa explice forma transmisa de Herodot a deci Zalmoxis, nu aceea de Zamolxis pe care 0 gtlsim la Strabon.

v'l' '1· 1 'L .... f:", 1111'1(,

Aceeasi explicare 0 incearca OCt esc:u: ".AO,~I.Oc., 1(; , ,ll .• t ..

rrac, deriv~ din (oJ.flO, GUT dupa Lagarde si Rosier ar fi ssk.r. ~aramar:: piele, invelit ell piele. Fick5 observa corect in contra acestei etimologn

1. VASILE pARVAN fagaduis« un sturliu amanuntit desprc Zalmoxis (Gelie;), p. tJ3), pe

care, surprins rnoartea sa prea timpurie, nu l-a rnai scris.

2. PORPHlRllIS, op. cit; p. 11

:l REINACIJ, OlpiJCIIS, Paris, E);;::i, p. 25, 123, 1:37.

TOCILESCU, GR, Dacia ineintc de romani, Bucurr-sti, p. 197.. . o-vo

'5. d. FICK, Die eiJeruaJige SpraciJeinlieit del' lndor-Gennnncn Eurois«: Cottingen, lell,'.

A. NOUN

existenta lui 11n cuvantul trac ~i faptul d tracicul si phrigicui Iprovirlc dill gsau gb, ~ar IlU ~lin originalul k; el compara (o:X~iO cu grecul Xilo:WX;, ce se raporta ca ~l X}dX-vu'5 si X)dX,VO: 1a radacina l5hal, a acoperi: iar a dona parte din ZU).I-I,(H)X~lC; 0 reduce la radacina europeana valk i:Axw, care ,in li.mbile slavoletice are insemnarea de "a se imbraca' ; compara

vilk-ti, a scoate, a tAri, a sc imbraca; vilk-eti a se irnbraca ell haina; uz-valkas acoperarnant vechi slavon; go vleks f. idem. ZO:A~LO~lC; este dat in loe de ZO:A~OyO},~l(; si inseamna purtator de piele salt manta".

Pornind de la cele relatate de Porphirius, 0 interesanta explicatie dft Rohde": Daca Bassareus inseamna "lmbracat cu piele de vulpe", Zalmoxis (Z&},jJ.of,tc; .~ Zo:A'.lO~tC;) trebuie sft derive de la (o:l.,p.o oop« apx,ov:;;i inseamna .imbracat intr-o piele de UIS"I, dupa cum numele de L:o:po:owc; trebuie derivat din oct<pa(£(;J = £uo:(n vc"nO:10v yevo (X,U10V VCWIJ,0V C0nao[.lov)b.

Dupa ctimologia lui Bessell" cuvantul Zalmoxis insemneaza .cel care locuieste sub pamant": "In lingua vera zendica vox zem est sanscr. gam, graec.: a. v. zem sumptum est zemsr i. e. sub terre. Sauser. kschi est zend. ksi i e. habitare. Atqui nihil obstat ex legibus etymologicis sententiae, ex zerrnarksi effectum esse Zamolxi i. c. is., qui sub l-ena habitat: Que derivatio eo magis placet, quod Zamolxis vel Zalmoxis per plures annos sl:b terra habitasse dicitur; idque £\1 XO:To: rat(,j Olrcrjl.lo:n quae toret versio v. ZCq.lO),~~C; ad verbum facta". As1f'el Bessell porncste de la radacina zendica zem, care ar fi un indicativ "sub pamant" si pe aceasta 0 leaga eu altIt radacina zendica ks1, care ar insemna ,» locui", ca sa ajunga apoi a talmaci d Zalmoxis ar insemna .Jocuitor sub pamant". Aceasta etimologie n-ar fi cu putin\a decat in cazul cand cuvan-

Zalmoxis $i I1U Zamolxis ar fi format din radacinile zem si ksi si nu din zel $imox cum este cazul. Atras de stirea lui Herodot, dupa care Zalmoxis ar 11 petrecut cativa ani sub parnant, Bessell cautao etimologie de circurnstanta si astfel ajunge a traduce pe Zalmoxis prinJocuitor sub pamant?".

Asupra lui Gebelcizis etimologiile sunt si rnai sumare. Nurnele este necunoscut scriitorilor antici, caci ill afara de Herodot care il cornunica

b. [\.OEDE, ERWIN. Psych I'. Paris, Payor, 1928, p. 269. nota 1.

7 FICK up. cit, j).'113; HELM, CuftwpfJ. Il, eel, p. 47/1, cit. Rohde, op. cit

8. ~;C!-i( )1.. Ar Av. 874: LY::;. :)38. cit. ROHDE op. II 269 nota 1.

BESSELL. G. Dc rebus gelicis. IS5!!, p. 44.

10. ct. p()1JCiO"o!co~. Hcpl ZGIW).(lOO,. 'Ev J'on;lYY11, 1852. stO-ll.

. 1111

Cultul iui ZaJrnoxjs

23

o singura data, nici un alt scriitor nu-l mai aminteste. Yom cerceta mai jos existenta acestui nume fata de Zalmoxis si vom vedea concluziile la care putem ajunge. 0 etimologie a cuvantului nu exista. Tocilescu, fara nici 0 explicate, traduce cuvantul prin .ce! care locuieste sub pirnant''", dar aceasta traducere nu este dedit 0 adoptare de sens la cele aratate de Herodot. £1 mai da si alte traduced: .zeu al muntelui sau al

'1 "I" d v v d un 1 1 ·"ll c[' c t

munti or ';" atator e repaus .; .zeu ai scare Ul . reate aces ea nu

sunt decat ipoteze foarte subrede, intemciate mai mult pe fantezie, decat izvorate dintr-o argumentare stiintifica. Asttel Gebeleizis ramane inca o taina de nedezlegat pe cale etimologica". Asupra identitatii dintreel si Zalmoxis vorn reveni mai jos.

* **

Tntre stirile transmise de Herodot si de Strabon este $1 aceea d Zalmoxis a fost sclavul lui Pythagoras. Parintele istoriei detine stirea de la grecii din cetatile Pontului si Helespontului, iar urmasul sau 0 reproduce. Este aproape sigur ca Strabon, care se informeazi si se documenteaza cu multa grija asupra celor pe care le al11'1113, a cercetat stirea si a verificat-o la Hellanicos si la Poseidonios, cad numai astfel CJ putut S,O intregeasca cu amanuntele care lipsesc laHerodot.

Neoplatonicienii-pythagoreni, Porphirius si Iamblic1.~s au facut din Zalmoxis BU sclavul, ci discipolulfilosofului din Crotona. In aceasta calitate el 19i insotise rnaestrul in toate peregrinarile sale din Fenicia, Asiria, Arabia si Egipt, ajungand pe la 530-526 la Sybarissi de ac010 la Crotona.

n. TOCiLESCU. GR. OJ) cit., Jl. 321

12. d. GUJ(~NAUTJ, D .. Religion» dc !';\n6quit6. lEWJ, p. lOG?: cmMM. Uebcrjordenc-;

unci die Geten, p. 23.

13. CHARDDN DE LA ROCHE1TE. /v!danges. p. 69.

14. ROSLEF:, RUlli. Studic», lK'?1, p. ()()

IS. Int!-u co .ifcrinta asupra hi; "Z~Jm()xis. rcge si zeu", tinuta la lustitutul de Istorie Universala dill Eucuresti in ziua de 23 marrie 1940, c1.10AN COI'vV\I\f. asistent Ia Facultatea de LMn' si Filosofi~, sp!.1jininc\u·se pe T' Kretschmer, it sustinut cl Zalmoxis ~i Gcbeleiz;s inseaillnil acelasi lucru. rege ~i stapzil1 Confcrentiarul, intr-un studiu mai iarg (ZalmoxJs, in ._lalmoxis. revue des etudes re!igi<,tlsps". If. I, 1939. p. 8,1). sprijinindu-s« tot pe Kretschiller (Zull113;i1can ._. Sc·hythiscllf.·II. I( Skvthen und Tranker, ill .,e:;]otta" XXIV Band. 193(), p. it!).) pm"c S(\ In lp;:lrUtSl.·(lSG~1 il!l dt'/~a cLlv[mtu.! Zapo)~(l(; din care;1 dtTivat ZoJ-c~_w(t(, vir:t-' de la nigia.nul ,~r~[Af v nrn:-;i eli;) scyticuJ (l "0 reg-e. ceea cc 1 Hl cs!e pe nim..ic intenlf'~ iat. ;_it~lta vretne Celt Jipsesc din r(-id21Cjn~l fOl"ineif' intc'rmec!iare (sp ",. ((U.~ ((~)c o-c_ ZuJ ..

24

A NOUR

Aici Pythagoras" interneiaza 0 scoala celebra de filosofie 7, dar in urrna unci miscari revolutionare parasi orasul si se refugie la Metapont, uncle muri".

Am examinat mai sus cronologia in legatura eu afirrnatia lui Herodot si revenirn aid eu mai rnulte precizari. In lumina cu nostintelor pe care le avem despre Pythagoras si despre sisternul sau de filosofie, este peste putinta sa adrnitem ca Zalmoxis ar f fost sclavul $1 .liscipolul sau. In acest caz, daca si-arfi urmatmaestrul numaiin Egipt, de undo CU' f putut lua cunostintele meteorologice si astronomice ca S~l poata talmaci vointa zeilor, cum spune Strabon, s-ar f rein tors in patrie catre 530. He, rodot, eare afirma eel dintai legatura dintre Zalmoxis si Pythagoras, ar il aflat acest lucru la Olbia mai precis, catre 454-45019, deci abia cu optzeci de ani mai tarziu de la aceasta intoarcere. jn acest rastimp nu este eu putint.a ca sclavul si discipolul lui Pythagoras sa 11 putut intemeia 0 religie si el insusi din om ce era sa fi ajuns zeu. De altfel, cum am vazut rnai sus, chiar Herodot nu acorda crezare informatorilor sal., ci inclina mai degraba sa creada ca "aces! Zalmoxis trebuie saf trait cu multi ani inainte de Pythagoras",

Iar dad Zalrnoxis, om fiind, CU" f fost adeptul filosofiei pythagoreice, urrnele acestei scoli filosofice s-ar recunoaste chiar in atat de putinul pe care 11 stim despre cultul zeului getic. Doctrina lui Pythagoras are doua dogme fundamentale: una asupra originii lumii; alta asupra sufletului. .Principiul si cauza producatoare a universului este divinitatea (0 Giod, putere a naturii, innobilata prin insusiri morale (bunatatea si adevarul). Acest. 8lot:;, cauza primordiala sau primara (mioi«, apXTj), nefacut de cineva, ci de sine insusi nascut (cnJ10:Y£VTj) este inteligenta suprema (voiic); nesupus pasiunilor urnane, inaccesibil simturilor noastre si nesupus coruperii, caci numai cu mintea 11 putern concepe. EI e unic, simplu si in acelasi timp quadruplu, uniune (I.l.OVai'nj) si patrime (C:"£'cPO:J{1;Us), fiindci cuprinde urmatoarele patru parti: eterul, materia, timpul ~i destinul?". Pythagoras vede .originea universului nu intr-un principiu fizic, caci, dupa el, calitatea dematerie n-are decat 0 minima importanta, ci inb'-un principiu fonnal, a ~ti ca tnate iiinte1e, toate

16. CICER 71Jsculalll. J. 16,8; TV, 1.2.

17. TEODOl\ESCU, G., DEM., Istoria Jiloso1iei antice, Bucll:esti, 1893. p, 63.

18. GLOTZ, G. Histoire greC(jU2. J, Paris, 1925, p. 510.

19. JACOBY, art. "Hemr/ol". in Pauiy.dVissOWil, col. 25:5

20. TEODORESCU, G, DEM., op. cil, p. 67.

25

( ·ultl.lJ lui Zafmoxis I enomenele nat.rrii potf simbolizate in nun:ere ~i cii ~mr~lE::r::le flll?~~ ;:};menIde tuturor luc-urilor, lumea nu este decat armonie :;;1 aritmenca .

A doua baza fundamentals a doctrinei lui Pythagoras estc sufletul.

Eyistz, un suflet universal, asezat in centrul sferei ceresti, monada per:

Iccta divinitatea (8ioc;); zeii se nasc din cl, ca ernanatii ale acestui suflet, nascancu-se unii pe altii, Oamenii sunt emanatiile cele mai individuale ale acestui suflet si se g;:lsesc Ia capatuJ scarii de deveniie ale. cmanatiiior. Ei au valoare numai ca suflet, Jiindc;i t11lpurile sunt tuuiuu iotme ~'edtoare, prin care tree suflctele dupa ce au iesit din divinitate, spre a se reintoarce de unde au pm?e~, adic,3 in. su.n.e~~ universal. Astfel sufletul individual este un numar, izvorat elm divinitate, care face drumuri de ducere si intoarcere, parcurgand niste ciduri infinite si dureroase mai inainte d~ a ajunge la fericirea perfecta, Aceasta trecere a suGet.el;r, vesnica emigrare, se numeste "methcmpsiho7A:1" ~Etq.llVUXUlotQ sau "palingem:sie"., v •

Este adevarat ca religia geto-dacilor cuprinde unele .~se::lana~ .c~ doctrina pythagoreica, ceea ce a facut ca multi dir:t~c scriitoru ~laslCl ?l moderni sa vada 0 legatura de fapte lntre ele. Originea a~estel ~sel11anwi trebuie cantata insa in alta parte si depaseste cu mult timpul in ~e ar fi avut loc in fluenta scolii din Crotona in cultul lui Zalmoxis. Doua ar putea fi caile prin care 's-a realizat aceasta asemanare; m~i intai un fond comun religios, stravechi, care apartine originii comune md()-{~uropen: a grecilor ~i a tracilor; apoi influentele unui cult tracic, destul ?e vechi, atat in nord la geti, cat si in sud la greci, care ar putea fi orphismul pe care i1 vom examina mai jos,

Astfel credinta in nemurirea sufletului si in emigrarea lui, ~e este fundamentala In doctrina pythagoreica si pe care 0 are intr-o forma oarecare si cultul lui Zalmoxis, este un strzlVechi patrimoniu al tuturor popoarelor indo-t:uropene. Tot asa credinta in perpetuitatea vietii, di!; ~are a derivat ideea de nernurire a sufletului, conceput ca 0 substanta 11m:teriala", se pierde in noaptea paleoliticului. .Faptele constatate cu pr~· we 1;1 mormirtele paleolitice dau = ?andit cii~ in credintele'~;1 atunci, mortii pastrau si dupa moarte 0 viata analoga cu a celor ~l. Ivd~ea sufldului calator ~i independent de trup este foarte veche ,depa:;;md

21. CLOTZ. G. OJ). cit., p. 549.

22, TY1J) 1\, E., .1-"'. civilisation primitive, Paris, 1920. f,p. 530; Il. p.258. . C' ')

23. UJQU1:;t: G., rI., L'ilrt et la religion des homines jUS:iIlIes, Pans. Ma~s()[l. 1.J26, p. 9"

24. GEPNEH·BOI JLAj\jGER Le Cc'nic grec clans Iii reiIgJOIl, Pans. p. Ih

26

/1. NOUR

vrernea lui I'ythazoras si a scoli 'oj di C ' .

.' '"' (b· =>, :~COl1Sdelm ~.lotona.()dcosebJreesenti-

ala e~te insa mtT:: n~I:1Unrea sufletului si parilsirea trupului, pe C;ll:C o aveau geto-dacii, ~I mtre transmigrarea methenlpsihozid din pitha~re~. ···.1

Inc .. ercarea pe care 0 face Rohde" si Pettazzoni" d j li un.f .1"

I rietl . ,'j" v , • ". u e a ( oveclI un ,)Cl

( e mL. 1~mpsllo~ 111 acea tetntoorcere a mortuJui despre care vorbeste

Pornponius Mela" nu este cu nimic sustinuta De' . x: " 'I

' " ' " . • 0 IlICaJe11 nu se vee e

;a ~ fi v,or~~a de ° "rem_toar;e.re".la via~1 p{un(lnt:easca ~i mai putin una m_tJ 0 !Ol!TIa met.h~mPvslhozlca, CI toate izvoarele, in frunte cu Herodot, ~tirma ca nu e. mCI macar yorba de 0 .reintoarcero" ci de 0 sirnpla trec~re :a nernunre, acolo uncle se afla imparatia lui Zalmoxis. Astfel in~e ,;ga~du-l p~ Hero~?t, care nu lasa nici 0 indoiahl asupra acestei idei

OVt~ a~OeVTjox£,l.V, £WUT0UC; VO!H(O~Gl, {ivaL re TOV cbwUl.) ~l£VOV nap~ (a).~~o~t v O~l/-lOva; socotesc ca nu mor ci, dad! au raposat, merg l~ :cullor .~alll:~X!S), n~l poate fi Yorba, cum spune Pettazzoni, ,.,c3. f~ eschatol(WIa lui Zalmoxis, methempsihoza trebuie sa fi avut u .. l i _ sernnat"2K. - n roi m

hi Aprop~~~r~a i?~~::fthagoras si Zahnoxis mai este posibila prin or~. .ismu] tJ acre. Sf. 1 ecu~ose, ,cum vorn vedea mai jos, fara sa jie esen- 1Jt1e, unele eler?ente de l~rUG~-e intre Orpheus si Zalmoxis, dar aceste e:men~: ap;_u1m fonduln] stravechi prirnitiv religios t~a.co-get, dintr-o ~ em~~ eaI~d influenrele ~u?u1ui mediteraneaJ1 nu coplesisera pe traci.

rp~l~rnu! a lJlflu~ntat ~I ~!osofia lui Pythagoras ~i astfel se pot recul:~~~te un:1: slabe ~lrud~l mtre. f~ultulll1i Zalmoxis si filosofia pythago- 1,:lca. (~ ;~~,tlnenea Ul~U?~re ar fi mterdic(ia consumului de carne'", pe cdf_e,~ f£asl:~l ,(~eopotnva In cultul lui Z~rnoxis si in :filoso:fia lui PythagOla",., C:E~. cEI~ de~s~be~te este motivu! acestei interdictii. Pentru ~yt~agOl ;~:~l,p~rt~zalll at m.ethempsihozei, iJlterdic1ia izvora 'din teama

e ,<1 n~ ga:,1 U1 anirnalul UClS. pentru rnancare vreun strarn os, pornit in pet e?,llnal e pentru a se purifica", pe rand pentru credinciosii lUI' Zal-

moxis nu er- d ,At-, ,. A

v v 0 a eca. 0 masura care eorespundea eu viata lor simpla si

austera. ' . (.,

----~.-"- ---_._----_

25. ROHDE, E., op cd, p. 287.

26. PETrAZZONl. R,.! Mi5teri, Bologna. I) ill 62 J73 "'l7 S'l' 301.' l' lIe. III [. ·· .. 1··· .! .11

G·,' '. ., , ,to.. "', . .a Ie JOJOJ/f' 1:(' 'I

lCCla 3l1tJe3 fino ad AJessandro BoiogJn p 1" j b .. .,

27. POM. MEL!\, 2, 2,18. " " . ,1

28. ROHDE, E, OJ) cit..p. 28B.

29. SmA.BON, VII, 3, :So

30. CICER DE l?epuiJlica, TIL 11, 19.

, '1/ ltul lui Zelmoxis

27

Din cele infatisate mai sus, nici cronologia, nici ascrnanarile de docII ina nu pot. alcatui 0 rnarturie, siglldl :;;i hotaratoare, pentru sustineI ('Ct stirii lui Herodot si Strabon dl Zalmoxis ar 11 fost sclav si discipol Ii lui Pythagoras. Aceasta ins{1 nu inliitura presupunerea dl vreodata, dcsigur rnult inainte, zeul geto-dac ar fi fost mai intai om pamantean, III carne si oase, si apoi zeificat.

lnaharea ornului 1a rangul de zeu este un [apt repctat de atatea ori, dill tirnpurile cele mai primitive, pana in civilizalia cea mai inaintata, De<igur, idee a de zeu trebuie luata aiei in sensu 1 cel rnai larg eu putinta.

cxistat totdeauna un cult al stramosilor, deci 0 recunoastere a lor ca .ivand 0 existents in afara de viata:;;i inzestrati ell puteri supraornenesti, ocrotitori ai vietii si intermediari intre oameni si rnarii zei. Aclorarea stramosilor este unul dintre cele rnai vechi culte din religia chineza si japoneza". Romanii au pastrat cultul stramosilor in acele spirite bune care sc numeau iusnes", identici CLl pia] din mitologia indiana". Cultul eroilor in mitologia greaca si romana nu este decat zeificarea oamenilor pentru rnarile lor fapte, intrate in legends si traditie, exagerate si proslavite. Orpheus a fost un trae care a indepartat pe concetatenii sm de la anthropofagie si i-a invatat artele utile". Epoca hornerica este plina de eroi; Iliada ~>i Odyseea, ca fapte eroice, soot operele lor. In epoca creslina, sfintii nu sunt dedit oameni divinizati, spre a fi intermediari intre credinciosi :;;1 Dumnezeu. Pilde de asemenea divinizari, vechi sal! noi, pagane sau crestine, sunt nenumarate.

Popoarele trace aveau 0 inclinare speciala catre zeificare si adorare a oamenilor zeificati, Mitologia greaca pastreaza urrnele unor zei veniti din Tracia, care acolo au fost eroi, Astfel Dionysos, Asklepios, Telesphorus si chiar Apolon sunt originari din Tracia sau veniti dinspre nord, peste Balcani. Au inilorit in Tracia multe culte, care au patruns apoi in mitologia greaca, pastrand legende despre originea umana si traca a zeilor; Astfel sunt, IJl atara de Orpheus si Dionysos, Theses, Erou! trac, Lycurgos ~i Brauro35. Din grupul acestora face parte si Zalmoxis.

Cfmd IIeroc1ot a inregistrat ~tirea ea Zalmoxis al' fi Lost un get care ajunsese in apropierea lui Pythagoras ~i a pl1mit inv8\{lbuile sale, b'ebuie

31 CLEiV1EN, C .. Les religion cit! JlIolJdt, Paris, Payot, 1930. p. 118.

32. GRENIER A., Ie genie romaill dans la reli,gion, Paris, 1925, p. 115,456 33 Kl~f\PPE, H. H, lvf:lthoiogie UnilltJ:selle, Paris, 1930, p. 156.

34. REINACH, S, op. cil, p. 122; GEnNETBOULiil\JGER, op. 01.. p. 254-2ii5: DECHARME, p, j\!jytiJoiogie de Ia Gn:ce antique, I:'aris, p. GEj.(i20.

3:>. PERl)fdZEC P, Cu/tes ct my till'.'; rlir I'angec. Pari,;, 1910, p. ;!~!.

28

A. NOU[( s~~ fi,{:xi~ta: Ie: ~'eci,i de I~ngil ~)O:lt si Hellespont 0 veche si r;;lsp;'mcIit:t ~~ dch~l: m dee~t Se!lS, Afirmatia Istoneultu care ne cornunica stirea si :~lr: ?,tia ~urn sa se tn!onneze si ce sa retina din tot ceea ce vazuse, allzis~~ ~1 cruse, I,U = decat reproduccrea acestei traditii IIsI't'('·} ne-, .' -1

, ,y v r, c -': ,11.. vd djUnS a

c:mo~tl!1ta v~stea ca.ZalnlOXlS a fost om si pentru meritde sale deose

bite, ?~ntru intelepciunea si puterea sa de convjngere, conationalii sai I-a~ ndlc~t la !'ar:g~I de zeu._Herodot, cand redacteaza stirea, l~u'si st{lpa, ~l~~t; 0 ~n~~lal~ :~ nu, s~ stieste s<l-:;;~ sp~.l~a parerea raspicat, Despre I~ ",at(~t:lI? zeuh,ll silocuinta sl~bterana, ~lCl nu pune laindoiala, nici nu cr cd? m,l!ltr,q.;rme. "Cred- ztce e1- ca Zalmoxis trebuie sa fi trait cu mult,l am mainte ?e Pythagoras", Astfe] Herodot afirrna hotarat d Zalmoxis a fo~t ~m:;;l ?~:pyre aceasta nu se indoieste, fiindd altminteri H-CU' fi ,~pus:? rasplca~ $1 tara putinta de Indoiala: .cred C1 Zal.noxis trebuie sa n tJ~t::u ,multi ani inainte", Verbul yl yuop.(X]. insemneaaa "a ii naselle'· "a f ti ait ~l nu ?oat: avea alt inteles care sa schimbe c.iprinsul stirii. C~e~ ce, adauga mal departe, .fie ca va fi fost om, fie cit va f fos; zeu p~ma1:te~n, s~!:, fi: de bine" - nu schimba credinta sa cii Zalrnoxis "b ~bUle sa ii. b·~t , cr apare ~wnai ca 0 iesire dintr -0 situaie nelamurita em e n~t J.~rezJJ!ta prea mare interes pentru preocuparea sa 81 ell care Dt;

vrea sa-:;;1 bata capul. '

. Vasile ~~I":,aD:l6, in dorinta de a in,'i.lta pe Zaltnoxiscat rnai sus In ~deea. de CliVlIutlte, ,re~pinge orice afirmare despre orisinea uma~a a ze~h~1 ~et0;iae, :a :;;1 cand aceasta ar scadea din frumuseea si noutatea religiei stramosilor nostri .. "

, ? ~tin:'~,c~e'nu mai'p~~lte ingadui r~ici 0 indoiaV'lln ceca ce priveste d~:asta ongme, est; data de Strabon" cu privire la Decaeneus. G~o, gl c:fu1 grec, CLttloscand nu numai tradiiia orala a vrernii dar chi' , .·1 " sense 1 ' intasii .~ . , elf ce c ),': c ~ . mau: asn Sell, incep~d de la Heroclot s, si~1r~incl cu

r ,?~~:dOfll()S, gaseste. 0 pertecta asem~ll1are intre Decaeneus, care ~.me~~e ~pr~ape. :le vremea sa" si Zalr.lloxis, "Obiceiul acesta (ca cl1:e.v~, sa, fie ,~eI11cat)~- spUl~e Stra~on'~ - a dclinuit pi!l1':l In vremea noas~l a, :fimchl ?e.la Z~lhnoxls s-a gasit totdeauna cimva care s(1 fie sfetmc aI regelUJ ~I apo[ getii s2d socoteascil clrept zeu"Mare1e preot

--------------

36. pAIN AN, op. cit., p. 157.

37. ~lflfonni\\j~~: I.Lu Strab()n,aS,~pra "pocii lui 13urebista sunt de am;'mullt SI ele precizie, llimlciL ~. putuse sa.;;e lllfOJ melt' (ureet de 13 petu pe care ii intiitnise in ciLlitt,)riile sale, preClltn )0 ~llJlpRI\a[llllhLu U SI uegnstOrtl romitrll Cill\' cllnoslcau stilrile cle lucrmi • I ill Tr'w!'\ [l'll'l'l JI.) .• .).\I .. ~()N, VIr. 3, S. '"'' ,,' (. _(_( .c.

Cultul lui Zslmoxis

29

cd lui Burebista, care cillatorise prin Egipt si invatase acolo cum sa prevesteasca vremea si sa explice vointa zeilor, a sfarsit ca si Zalmoxis prin a fi zeu .. "De la 0 vreme- continua Strabon" - getii il considerara zeu, ca si pe Zalmoxis, CLUll am vazut mai inainte". 'inv~l\atUJile lui Decaeneus pentru interzicerea eonsurnului de carne si a infranarii abuzului de vin, care a dus la distrugerea viilor, sunt primite si rcspectatc cu sfintenie de poporRetragerea lui pe munte, in pestera, viata aspra pe care a dus-o acolo si lipsa de contact cu poporul au alcatuit atatea motive ca in mintea getilor sa se inchege icleea d preotul a devenit zeu. Accsta era, dupa afirrnarea lui Strabon, un obicei eurent la g~ti, ca si la celelalte popoare trace",

Intre stirile despre zeul geto-dac, Platen aduce 0 idee noua: Zalmoxis Cat rege. Este adevarat d aceasta stire apare lipsita cle orice precizie, 0 sirnpla afirmare intr-o fraza care se refera la alta idee; ,,~i zicea acel trac d Zalrnoxis, ... regele nostru ... " Inforrnatia ne vorbeste despre mestesugul de medic al zeului si mai ales despre 0 metoda proprie in vindecarea bolilor, Meclicul trac pe care II cunoscuse Socrates si de Ia care detine afirrnatia ca Zalmoxis era chiar regele getilor, nu ficea decat sa repete 0 veche traditie orala, raspandita rnai ales intre medici, Ideea "regele nostru" exprimata de medical trac la prezent, nu trebuie considerata ca atare, ducand astfel la presupunerea ca Zalmoxis traia inca pe vrernea lui Socrates. Aceasta idee are aici echivalentul unui fapt perpetuu, ca aceea de .zeul nostru" pe care () presupune imediat.

Existenta unui Zalmoxis ea rege dobandeste la Strabon precizarea istorica, In adevar; cum am vazut mai sus, despre Zalmoxis se spunea pe vremea geografului si poate se pastra in operele inaintasilor sai, ca "ill

de din urma a induplecat pe rege sal ia tovara{> la dotnnie "11, Iar mai departe, ca 0 completare a ideii, ca 0 rnotivare a acestei idci si ca 0 justificare a acestei hotarari, Strabon da mai multe amanunte: .Pentru a se [ace ascultat de geti, Burebist:a isi ia ca ajutor pe Decaenells, un fel cIe magician care cal~!torise mult in Egipt ~i cm'e invatase acolo cunoa:;;te· rea semnelor ca S~I talm~}(:easd vointele zeilor"<J,,

Lipsa acestei irrformatii la Herodot, care pare S~l fi ClU10SCut toate Iegendele orale despre Zalmoxls ~i Cll mull mai inainte decM Platon, este

39 .. STRi\BON, VIr. 11, 10.

40. Inionnatia llli DIO CfIRYSOSTO.YlOS, la JORDANES. Get xr, 73 pare sit. dllcci la icleea ea si C:ornosiu, .. mare preot si rege, ar fi stItrsi! plin zei.licare.

41. SIHABON, '1[[,3,

42. Idem, VII. 3. It.

30

A. NOUR

indiciul unei puternice indoieli despre Zalmoxis ca rege.Ramane totusi un adevar, dupa stirea lui Herodot, ca Zalrnoxis chcma la el pe fruntasii poporului, pe care Ii ospata ~i-i illva~a sa creada in nemurire. Acestia il ascultau supusi si urrnau sfaturile lui, ceca ce intr-un sees oarecare insernna ca primeau autoritatea lui spirituala, echivalenta toate cu aceea a regelui. N umai in acest sens poate fi considerat chiar rege. Faptul deci nu este eu totul imposibil, daca personajul get a fost mai intai orn si apoi zeu. Om fiind, autoritatea sa ca mare preot ~i profet putea s(1-1 indice ca sfetnic al regelui si asttel, intr -{) masura oarecare participant la domnie. 0 domnie insa efectiva, care presupune actiure si zbuciurn, n-ar fi fost cu putinta pentru simplul motiv d viata relibrloasa a marelui preot implica retragere de lumesi ascetism.

Daca poate fi astfel inteleasa legatura dintre Zalmoxis, ea mare preot si zeu, 9i rege, ea si aceea de mai tarziu dintre Decaeneus si Burebista, se poate vorbi despre 0 teocratie getica", Parvan se ridica impotriva acestei idei44, pe care 0 considera ,,0 poveste diletantica" si pe care nu voieste s-o examineze mai atcnt Dar din moment ce se admite, cum 0 face, 0 mare preotie la geti si un mare preot in rolul de sfetnic al regelui, 11U numai intru cele spirituale, dar chiar intru cele omenesti, atingatoare direct cu dornnia si cu stapanirea poporului, nimic nu se impotriveste a admite 0 theocratic getica, In sensul larg al acestui cuvant.

Strabon, care pare a se interneia pe 0 traditie orala din vremea sa sau reprodusa de scriitorii de dupa Herodot, spune ca Zalmoxis "a staruit pe langa rege sa-l ia tovaras la domnie, ca unul care putea sa ta!maceasca vointa zeilor". Aceasta asociere la domnie n-are un caracter fictiv si nominal, ci este reala si efectiva, fiindca - spune Strabon _" de cand se ;lf1ase in popor ca poruncile regelui sunt dictate de zei prin intermediullui Zalmoxis, poporul devenise mai supus Lata de aceste porunci. Asttel regele si ministrii sai suiau deseori in pestera uncle traia Zalmoxis, ca sa-i ceara sfatul in treburile domniei. Acela~i lucru se petrece si CLl Decaeneus, zerncat e1 insusi cum am vazut mai Sl.S. CLlI10astcm chicu" 0 porunca clata de rege din'indcmnu! accstuia, ace,~a cu privire 121 stlrpirea viilor, care a fost executab de ge~, ~i care intra in c10meniul efectiv si omenesc a1 domniei.

Nu ~unt to ate acestea m{uturii ale unci theocra\ii geti:e'! Autol1tatea regclui in trebutile publice izvora din putcrea divin{l, Clle se lnanifesta

43 ROESLER /?o!l1iin Studien. 1371, p. 61: TOM!\SCHEK Dit' alten 7J: raken,Wien, 1894, I, p. 103.

44. pARVAi\f. op. cit, p. 159.

31

Cultul lui Zelruoxis plio marele preot si se exereita invocand e~enta sa divina. Dad ~~~r~a lui Strabon desore Zalmoxis, asociat 1a domnie, ar p:ltea avea 0 1l.mbJ a oe mdoiala, fiind sprijinita numai pe vreo traditieorala, sau l~e un lZVOl.' ne .. marturisit, aceea cu privire la Decaeneus are 0 pertecta valoare istorica, fiindca se retera la tirnpulin GU'E: traieste autorul. Astfel roll:l ma:-c" lui prcot al lui Burebista este intr-o oarcc~lre l.na~ura la !~l ~u al lui ~Olse si Mohamed, conducatori de popoare mspirati de chV::I11t;~te, desi !)e .. caeneus nu conduce efectiv, ci doar inspira pe rege, talmacind vC:ll1ta zeilor. Ideea U [lei theocratii getice ramane deci un fap~ ce:'t, daca ~d~ mitem ca marii preoti au avut rolul de asociati la domnie st de sfetnici

ai regiior, asa cum spun izvoarele.

* * *

Despre Zalmoxis ca zeu rarnane putin de adaugat, v • lncepand ell Herodot, ideea de zeu este strans le~ata d~ ~umele lui Za1moxis. De cite 011 pomeneste acest nurne, de atatea on ideea care- 11mbraca este aceea de divinitate. Asttel "cei raposati merg 1a zeu.l ~almoxis"; tot catre el si ill aceasta calitate trimit la fiecare patru am. ca~; un sol, care daca moare pe sulite confirma "ca ze~llle este bl~eV?lt~r ; si, In fine, cand trag cu sagetile spre cer pe vren~l d: fu~'~una, "el cI.ed ~a nu exista alt zeu afara de a110r", Dar nu nu:nal ~~lt, ~l intreaga stire despre Zalmm:is il priveste ca zeu, chiar daca rr_:a1l11au:te h~ses: om, sclav si discipol al lui Pythagoras. In momentulm care lst~~I~ulla c~nostir{t1 de numele san, Zalmoxis era zeu: asa 11 adorau getll, ~l a~~ pn .. m~sc invatiitutile sale. Celelalte stiri despre originea uman~l a .hll.~<~~ moxis nu intereseaza din acest punct de vedere, fiindca crec1mclo~~l sa:

II concepeau C;1 zeu si acest lueru este principal pentru intelegerea justa a personaiului. Toate celelalte discutii, puse in n~iscare de greer, sunt

in aJara de cultul zeului, pe care getii 11 pastreaza nealtcrat. ,

In stirea tr,msmisa de Platon, icleea centreua, singura care de:tine~te pe Zah~10xis if concep\ia gelica, este accea c~e ze~,' Me?~Cl~ (}"ac spun~ lui Socrates: "Zeumoxis, regeIe nostril, zeu fimcL (ewe, ~)v)~ Aceasta idee se pastredlin tot dialogul ell pri:vi!~e 1a n~etoda, medlC~,lc~ de ca!'~ vorhcste tract! si plin nimic nu cste mlaturata sau mtunecdt'l, N~ 111

- , ' .. d . Z 1'· .' 'zeu Cl' C'lre en credmta

lcreseaza cc cecleau grecll . e un ~a moxlS ca_," ' .. c . (. . ,

.I.;etilor despre el, creclin\:3. care nie!odata ]1-a iesit dm conceptta ea zeu si din culLul COl atare allui ZahTlOxls.

32

A. NOW?

Chiar Strabon, GU'C nu este un religios si care cauta S~l explice evhe meristic originea lui Zalmoxis, nu poate sa conteste ca acesta traia in conceptiile religioase ale getilor, ca zeu. Instirile lui deosebim dOU~1 conceptii diferite despre Zalrnoxis: una a grecilor, care analizeaza si cerceteaza originea umaria a lui Zalmoxis si care vad in acest personaj mi tologic un om inaltat la rangul de zeu prin procedee omenesti, 91 alta a getilor; pe care nu-i intereseaza aceasta origine umaria a lui Zalmoxis si care creel in el ca zeu. Un lucru insa ramane perfect valabil in amandoua conceptiile: ideea de zeu a lui Zalmoxis. Strabon, dupa ce prezinta viata personajului, spune: "cu tirnpul a fost considerat el insusi zeu". Aceasta consideratie i-au dat-o getii, si aceasta intereseaza, fiindca pentru greci, si in special pentru Strabon, Zalmoxis a fost un om, ridicat insa in credintele getilor la conceptia de zeu.

Pentru cercetatorul obiectiv nu intereseaza deci ce credeau contemporanii straini, fie ei greci din Cetatile Pontului 9i Hellespontului, fie filosofi ca Platen sau geografi ca Strabon; ei puteau avea orice pareri despre acest zeu nordic, care dad use un inteles 9i un cuprins non ideii de nemurire. Ceea ce trebuie sa intereseze pe acest cercetator este ce C'Tedeau getii in9i9i despre zeul lor. Or acest lucru reiese luminos la toti scriitorii antici, de la Herodot 13 Iulian Apostatul. De nicaicri nu se iveste vreo indoiala, care sa stirbeasca aureola cle zeu getic a lui Zalrnoxis, catre care credinciosii siii 19i indreptau nadejdile lor supreme, cele de dincolo de viata trudnica a pamantului.

Zatmoxis. Gebeleizis §i alte divinitati

A fost Zalmoxis unicul zeu al geto-c1acilor?

Intrebarea aceasta deschide una dintre cele rnai controversate probleme din religia geto-dacilor. Chestiunea daca str~llno~~ no?:n ~u f{~st politeisti sau monoteisti a dat nastere Ia un sir lung de discutii. Parerile au r3rl~aS insa lmpili1.ite si, se pare, un acord nu este cu p~til1t~. C~ea ce prilejuieste aceasta neintelegere este lipsa unor stiri precise 91 mal complete in izvoarcle antice.

Vom incerca sa dcsprindem din textele eu privire la religia getodacilor mtdesu1 eel mai just, care poate raspunde la intrebarea din fruntea acestui capitol.

*

In textul lui Herodot\ alaturi de Zalmoxis, apare si un alt nume, beleizis: "socotesc ca nu mor, ci cred c3. cei r<lposati merf; ~a}eu~ 1m:

Zalmoxis; unii dintre ei i1 socotesc pc acesta drept C,ebelclZls : Ol Of <X.tnCiv rov aucov roiirov vO~{(OUOl rf~d£i:(lV. Despre acest Cebeleizis nu mai raporteaza nici unul din izvoarele vechi. Explicarea aces tei taceri nu poate f gasit3. decat in faptul ci urrnasii hlivHero?otn-a~ dat nici 0 importanta acestui nume si nu s-au preocLipat sa explice legatura

dintre el si Zalmoxis.

. Cercetatorii moderni au retinut numele si au incercat s6·i 0 ex:

plicare. A~;tfd Bessell" are doua pareri total deosebite una de alta; n~al intai creek cii Gebeleizis I1Ll este dedit un "cpitheton" clat lUI Zalmoxis: apoi ca ar fi yorba de doi zei, dintre care unul repr~zin0 idcea, binelui si altul pe aceea a raului. Nici una din cele doua p(~ren l.ltl seintemeiaza pe nimic, ci ramln simple afirmari. Existenta unui dualism mazdean,

1. HERO])CiT. IV, 94. Z' l .

2. BESSELL. G., De rehas g-el.icis, Giittingcn, lS:-,!J, p. 45: .itaquc fieri poterat, ut .~a mOXIS

epithetor: tan tum esset dii Gebe!cil,;'"

34

,'\. NOUR

de strAvcehc originc ariana', care ar fi putut sa 2j'D{1 afinitati in Dacia uu este U1S~1 ell nimic dovedita pentru vrcmea in care scrie IJ.~rodot. GO~SS1 admire ca .Zalmoxis, zeu al razboiului, nu este decat forma mai tanaril si mal reinnoita a lui Gebeleizis, zeu al soarelui, care facu loc cclui din till, precum Chronos face loc lui Saturnos si acesta lui ZEUS' sau ca Zal rnoxis csto 0 ipostaza a lui Cebeleizis'". Nici cele doua ipoteze ale lui Gooss nu se sprijina pe nici 0 dovada si pe nici un argument, iar numai !xu'alelismul cu religia greaca nu spune nimic, In ceea ce priveste a doua l])ot!,za, desi interesanta, I1U este totus] sustinuta de texDJllui'I:Ierodot.

v In~~u~ studiu it~teresant, dar fundamental gresit, fiimlca presupune c~ traCl~ ~l geto-dacii au ~vllt aceleasi forme de viata, Kazarow" spune ca. Cebeleizis nu este decat un ETClXATjOll; allui Zalmoxis, ceca ce este cam acelasi l~c~u .Cll ,:epithet~lflul'~ lui Bessell. Dar nici acest tTCfxAT)Ol~, "" ~ste cu n:ml~ IUs~ifi(::at, fil~1(ka textullui Herodot are multi'! preci zie m aceasta pnvinta ~1 respmge ideea unui epitet.

o parere deosebita are Tocilescu', care crede ca ambele nurne nu SIU1t decat doua forme, unarnistica, Gebeleizis, si alta comuna Zalrno:us, ale acelu~a~i l,nteles. Gre~e~te insa, prin neij~telegerea cad;'u]ui de independenta fat2l de traci, cand credo ca aceste doua iorme sunt ale zeului chtonic si orgiastic Sabazius, una din divinitlttile de mana intai ale tracilor, Vom vedea mai jos ce adanca deosebire este intre cultnllui Sabazius-Dionysos si al lui Zalmoxis, ca sa poata f posibiIA vreo idenritate intre acesti zei

v Xenopol, interpretand stirile lui Herodot intr-un mod personal, crede ca Zalmoxis nu este dedit preotul zeificat allui Cebeleizis, pe care I-a inlocuit in stapanirea cerului, ca sub ambele nurnc se adora soarele" si d relig-i~ getilor "s-a s~?in~bat prin Inv3t'iturile lui Zalmoxis intr-o religie reflcxiva, care poarta 111 sme caracterul dualistic al lnvat3tuIii lui Orrnuzd si Ahrirnan a rasei iranice, de care geto-dacn se aprop·icllult"". Afirmarea acestui dualism religios getic, cum am vazut mai sus, nu are nici

:3. DARMESTETER Les cosmogonies arVenllf'S. in ,,J<ev. de Phil", din mai 1881, p. 1'71 4. GOOSS, Slazzen zur Vorriimischen J(ultwgesciJicte des Mittler ])onaugegenden in " :~\n:lliv,llf~s Vel:emes fur ~Iebenbiirghische Lmdeskuncie", N. F )1]11, p. 24.

,'. I OCILESCU, (>1'<.. DaDi! rnalllte de romi1lli, Buc:., p. 323-::24.

6. f(J\ZAROW, Zal!1lOXis in "Klio", 1912, jJ. 356 "Mall ktJPl1te vielleicht :len Cebeleizis nul'

als des Zalilloxis abfa::;"cn unci annehrlJen"

'1_ TOCILESCU. CR, Dacia inainte rie mmani. Hucllresti, p. 324.

8. XENOPOL, A., [sioria ROIll,)niior dill Dacia 19H, p 8.

9. Idem, OF cit, vol. I, IJ. 87.

5

( 'ultul lui Zelmoxis 1111 sprijin documentar, ci porneste de la tcoriile fanteziste ale lui Bessell .i Roesler, care nu pot ramane in picioare fat~l de stirilc cele noi pe care IIi Ie pune la indcmana arheologia, pentru intreaga istorie a Daciei si a leto·dacilorio.

Vasile Parvan, inunele privinte de acord cu Seure", crede ca Gebekizis si Zalmoxis .sunt simple atribute explicative ale puterii ori infati-

arii divinitiitU,,12; cii n:pe/..£t(l~: ca nume dat aceleiasi divinitati, conf1rm~ perfect calitatea de sirnplu atribut divin si al numelui de Zalmoxis":

XepcA£1(lC; nici nu a fost absolut corespunzat~r lui Zalmoxis, :i.:~ra. par~ Iicular unui san unor anume neamuri getice din dreapta Dunam, direct inraurite de concentele dionisiace din sud?"; ."ea aici e yorba de doua concepte diterite, privind poate chiar doi zei diferiti"15; si ca in fine "to ate ( oncluziile pe care le trag Kazarow" si Seure" ell privire la 0 identitate l'cpcAr.t(tC; = Zl~)CAr.l(t,~ = Z~EAOOUpOOC; = ZlP£AWOUUOOC; si ZaA.flO~l(;, ca epitete ale unuia si aceluiasi zeu atat de caracter uranian, cat :;;i dio-

. . b . t: cl l I .. t ,,18

rusiac, tre me lim amenta revizune .

Sa ne oprira mai mult asupra ipotezelor lui Parvan.

Un Gebeleizis, etribut divin el lui Zslmoxis, nu reiese de nicaieri.

Care este acest atribut? La ce functie se refera? Numai atunci ar fi posibila parerea cand s-ar cunoaste perfect etimologia celor dona cuvinte si s-ar putea deduce sensul lor, ca sa gasirn in acest sens atributul despre care este yorba. Atata vreme ins;! cat nu se stie precis intelesul celor doua onomastice, nu este ell putinta aceasta ipoteza.

Fara indoiala ca Zalmoxis nu este corespunzator lui Cebeleizis, dar nu reiese de nicaieri d acest nume apartinea unor nearnuri gotice din dreapta Dunarii si, mai rnult, "direct inraurite de conceptele religioase elin sud". Textul·;pune precis ot i)£ (XUCClV tOV cx{n:ov unii dintre dansii, deci IlU din afara lor si mai putin de peste Dunare, ci () parte dintre geti, dintre eei de care vorbeste istoricul, ceea ce pare sa fie un onomastic local. Cat priveste ideca' unor influente dionisiace, exercitate asupra

10. pARVAN. op.ci«, p. 156.

l l. SEURE, res ullages de Zeus J(erilV1iOSfn .. Rev. des etudes grecs", )(\'VI, 1903, p. 25il sq.

12. P.ARVAN, op .. j,f, p. 157.

13. Ibidem.

14. Ibidem.

IS. Idem, p. 158.

16. KALAROW, op. cit. p. 3::,5 sq.

17. SEURE, 01'. cie, (l. 253-261.

18. PAAVAN, op. ::it., p. 1:,8.

A NOUR

rnitului Gebeleizis, nu este eli nimic indreptatita, ci apare rr.irnai ca 0 ipoteza fantczista.

Am discutat mai sus ideca .epitetelor" ~i a .epikliselor" LJ care s-au oprit Bessell, Kazarow si Seure, astfel di Par van are dreptate cand respinge aceasta ipoteza prea fantezista, mai ales Glue! se incearci a se da lui Zalmoxis, prin "epitetuI" Cebeleizis, in acelasi timp un caracter uranian si chronic. Textul lui Herodot in care se ath incadrat onornasticul Cebeleizis este asa de strans si de precis meat este de mirare cum a putut sa izvorasca atata fantezie din cateva cuvinte.

Ramane 0 singura ipoteza, care pare cea mai verosimila, aeeea ca .este yorba de doua concepte diferite, privind poate chiar doi zei diferiti", asupra careia vom insista, Textul lui Herodot este dar Ot Of CdJU.0V rov «urov vOIl{(OO~l I'cf3eAti:(lV ceea ce inseamna ca "unii dintre dansii (adica dintre getii de care vorbeste), il socotesc pe acesta drept Gebeleizis". Doua idei se desprind din acest text: cii este vorba de unii dintre ei, deci apartinand aceluiasi neam si avand aceeasi viata. si aceleasi credinte religioase; si ca acestia 11 co~sjdenl, 11 socotesc. 11 lau pe Zelmoxis drept Gebeleizis. Pentru ca sa exprime ideea de ,;a fi considerat drept cutare", de "a fi luat drept cutare", Herodot intre buinteaza verbul VOIl((u), care are exactintelesul acesta Daca ar f vrut sa aflrrne ideea ci .unii dintre ei 11 numesc pe acesta Cebeleizis", ca sit fie yorba de 0 identitate de persoane, ar fi intrebuintat verbul ()VOl.J,[~(O, care exprima aceasta idee. Folosirea insa a verbului VOllt()l, ell intelesul "de a f luat drept cutarc", ne indeamna sa vedem in Gebeleizis un alt zeu, pe care unii dintre geti II iau drept Zalmoxis, deci il confunda ell Zalmoxis. Aceasta confuzie 0 fac numai .unii dintre ei" si nu tori ceea ce presupune dl ceilalti care nu fac aceasta confuzie, deosebesc pc Zalmoxis de Cebeleizis.

Aceasra interpretare a textului lui Herodot, care se pare au cea mai judicioasa, ne cluee la urrnatoarele concluzii:

1. cit este yorba de doi zei, unul numit Zalmoxis, altul Cebelcizis, care peotru unii dintre geti, untIl trece drept ceElla]t;

2. c{l am::mdoi zeii sunt de ace1a~i caracter, dei altfel nu s·ar :fi putut ea unul sa fie luat drept ce131alt;

3. dt ideea exprimat:a prin cuvintele "unii dintre dfmsij" nu se refera la alt nearn gene, a~ezat din colo de Dunare, cum afir~dl fara nicillfl tern_ei P;:lt"van, ci unii clintre geti, 0 parte a lor.

In chipul acesta apare Ellllllrit chiar in textul1ui Hcrodot, cii estc yorba de dOl zei, nu Ilumai de Inu1 cum ar p{lrea c111P~1 0 cercctare

37

( 'nltu! lui Znhnaxi» «umara si grabiti Continuand lns~l interpretarea stirii lui Heror}ol von: vcdea cil ;e vorbeste de incii un zeu. Sa exarninam textul; OUTOt 01. I~utol (0pfJ{f~ xo:t rrpoc; ~pOVt1lV 1-':: x~f aOT~(X~ll\1 .. ;O~f~O\}T~C;. ItVW rrpoo rov oupo vov Cl.TIElJ\.::;OlJOl TIll bt:1~, CWOfVIX. cuc),ov B~o~ VOfl1(oVTfv f:vo:t d ~lT) rov oqb~pov "t.ot~ee~ti traer dll:d tu~~a Sl lulger« arunci, ell s~lge\ile spre cer ~l ameninta pe zeu, socotind eel nu

mai este alt zeu afara de a110r". .

Aceasta stire a Iost i111madtii in diferite feluri, dar nu ne vom opr:

decat asupra interpretarilor elate de Rohde ~iPfu-van, ca fi~~:clveele mat deosebite. Se pare 1nsa ca interpretare~ 1~1 Rohde se ~pnJtn,a ~I a lUI Kazarow", iar a lui Parvan, cum afirrna sm~ur, pe .. ~ lu~ ~<oesle, .

Rohde spune cu privire la acest text; .Daca lye~Ule sa 1l1teleg~m sub zeul pe care getii n am. en inta in timp de iur~un,a.?: ze~l101; (Zalm~ xis) , cum se intelege de obicei, ratlunea amenmt.anl, faenta fat;a de ~cesl zeu- stiindu-s~ ca pe el 11 considera singurul adevarat .- va fi, desigur, ciudat~ si absurda. Dar l~J Gri;) arata mai mult cerullmd; b.U?llle .fur .. tuna, potrivit uzului limbii grece~;ti, cu.sta~gac~eraplica~ aici g,e~ilor. Acest zeu tunator nu este deloc Zalmoxis (fundca Zalmoxis nu este n~mai, cum se crede de obicei, un zeu aJ cemlw); getii nu a~ ca zeu decat pe Zalmoxis; eel care tuna nu este pentru ,ei ~n ze~l adevarat (eel ml~t un spirit rau sau un magician); pentru ~"l, ara~ c.a nu se te~ de el, 11 ataca en sagetile, sperand, clesigur, ca sa imprastie furu:n.a .

Ar fi vorba: dUP~l Rohde, de un spirit rau, de un magJCJa~, care"tLl1- bura cerul lui Zalmoxis si pe care getii, solidari eu zeullor,.ll ~taca ell sagetile. Textullui Herodot este insil precis si nu lasa lnelo~ala asupra identitatii ca putere zeiasca intre Zalmoxis si adversarul sau. :entr~ amando'i, auto]"ulintrebuintcaz{i. aceeasi Yorba, ceca ce 1nsc~na .zeu in eel mal bogat inteles al eLlvantului, deci intre ei "" face ~11C~ 0 deose bire, ci ii consi:ler{\ pe picior die cgalitate. Constructia frazei lui ~Ierod_ot sugereaza eu prisosinL21 aeeas({l egalitate, ea S{l ~e n~voic inc;a de.chscutii. in nid un caz tQJ (JEW nu inscamna eeru!. fimdca ~:cea:t~l nO\lllflC este redata chi;u' in aceea~i [faz;\. Plin OlJpaVOC;, care, daca ar:b tost cazul, ar t1 fost.lntTebuintat in acceptia de loeuinta zeiasea. Aici Ek6c; inseamna Dumai zeu, zeitat~, Dumnezeu. Astfel te)"1:ulll:i tler?do,tvorb~~te ~lc un zeu, nu de un spirit, care ir;rrnantJl eerul C1.I jurtum naprasmce ~l care

._------"-_._._

--.--"-~----,---

19. KAZAf{OvV. ou cit., p. 3:i9 sq

20. ROESLER, Wimische Studien, Leipzig. 1871. p. bl.

21. ROHDE, (lp. cit, (l. 21)6, nota 2.

A. NOUR

tulbura linistea lui Zalmoxis. Pe acesta il ameninta ge~ii eli sagetile, jar amenintarile lor sunt teribile.

Parvan d~l un inteles ~i mal departat textului pe care il examinam.

El spune: "tulburarea firii e adusa de dcrnonii cei rai ai furtunilor, norilor, grindinii: de aceea Getul aiuta zeului suprern la linistirea Iumi], trag[mcl el insusi ell arcul in nodi care ascund si intuneca fata zeului din cer'" , far mai departe: "d nu pentru a ameninta pe Zalmoxis, ci pentru a se solidariza cu el, trimitand alaturi de trasnetele lui sagetile lor" trag cu arcele. Si Parvan, motivand oarecum aceasta amenintare, crcde ca "c posibil ca in (x-rn::l;\,6icn sa avem numai un terrnen impropriu, poatc chiar 0 coruptelaf",

Getii amenintau, iar amenintarea lor, insotita de sageti, este dintre cele mai teribile, Cuvantul aTC£l),CW-{.) trebuie luat in intelesul de "a ameninta cu strasnicie", "a face amenintari foarte grave". Dar aceasta amenintare nu se indreapta catre Zalmoxis, pe care 11 venereaza, ei era pornita in sprijinul S3U, iar nicidecum pentru .Iinistea lumii"; pentru apararea sa trageau getii eu sagetile catre cerul framantat de furtuni, uncle zeullor se lupta sa-si apere stapanirea. Furtunile aces.ea aveau in mintea getilor proportiile unor puteri zeesti, dusmane lui Zalmoxis, nu numai a unui spirit marunt, incarcat de rautate, dar neputincios, ci a unui zcu strain, puternic si deopotriva eu zeul lor.

Astfel din textul prea 1a~onic a11uI Herodot trebuie inteles ca este vorba de un zeu, strain si dusman, care necajeste :;;1 ameninta eu detronarea pe Zalmoxis, far cand acesta se apara cu tunetele si fulgerele sale, getii se simt indatorati sa ia parte la apararea zeului lor, tragilnd cu sagetile spre eer. Motivul solidarizarii lor cu zeul reiese cu prisosinta din text: .pentru ca ei ered d nu mai exista alt zeu afara de-al lor". Aceasta idee trebuie imcleasa astfel: pentru cd ei nu admit S2't mai existe si alt zeu alaturi de Zalrnoxis. Dar acest zeu exist"l:;;i tulbura cerul, cautanrl sa dispute cu Zahnoxis domnia suprema a lui. Numelc acestui zeu nul cunosteau sau nu-l rn~trturiseau getii, fiinclca ei de regul~l tlU d{\deau nurnc zeita1j)or lor sau nu Ie proI1n!1\atl. Existcnta unui alt ZCl! In afar~l de :la1moxis si Gebeieizis apare astfel eu prisosinta; ca este con.firmata de lextullui Hcrodot, care flU ingaduie nid 0 indoiala. Bun sau rau, acest zeu pxist.J si de el sc teme nu nurnai Z;:Jmoxis, cel tulburatln :;t~lpanirea

:2:> pAI<VAN, op. cit., p. J:)I-I:i3 si 458. 23 [dem, p. i:i3, not:\ L

39

1111111 lui Zalmoxis I \ Ilui, dar chiar gctii si de aceea ~e l~dica ~n~)()~riV~l l~i. fe;~~t,::u \:jt:~: undeva de pe pamant, de sub pamant, elm apa, din dl!cl par le a lumii, 1(' deci ::train de eerul getic, ~ar vine eu g~md c\~ :~Pt;:~, ~pl~e, a sc:)at(~ III domnia cerului pe Zalmoxis. De aceea geLll rsi apara eel ul ~l pe

-ul lor, 1 . t sunt - \

Asadar conduziile care se desprind din textul examllla S\lIlL Ul rna-

n.uele: . ".' .... ti 1 .' aei-:

Lea este vorba de un zeu, nu de un SpU'lL:;;1 mat puun DC un me g

1,111; • v C7 I . ,,' .ine s:;

2. d acest zeu este consider-at deopotriva cu La 1110)(IS ;;>1 \ v"

lispute acestuia domnia cerului; ..... r-

3. ca cetii 11 ml1eninta si-l ataca en sageli1e spre a Sl?n]JJ1l pe Zalmo-

is fiindcaei creel ca nu trebuie sa existe alt zeu afar a _de-~110r;.

. , .' 1 ., 1 tic se afirma mal mult

4. d. prin negarea existentei . Ul 111 eeru. ge 1 ". c 1. .

I[casta existenta·

* **

Materialul arbeologic aflat in Dacia poate. eontt:ibui ~i ella raspun"L1l intrebarii care desehide acest capitol, Mal al::~ mventaruJ mot m~I -lor va pune In lumina credinte, rituri si ~u~ersl\~ll ~eto·d~(~e :a:e;~1cdtuiesc fondul religios al stTfuno~ilor nostn t?l ne va a.J~ta ~a l.nc~egom~) intelegere generala asupra religiei lor. N,u vom afl~ msa n~l:lK; cu p~vire l; alte zeitati adorate in Dacia, fiindca getodaetl, ca ton m~tO-e~l.opcnii primitivi, ~u dadeau,,,ehip doplit" zeilor lor:.~ p~-: c(~? :l::e~,cl~elie sacerdDta1~l nu ingadUla reprezentarea materiala a Z:l~Ol .'. d.~cl.\U.l1 ~e [acea in Sudul hclleno-mediteranian. Ul:e01i aceasta mlenhetie nu

lngaduia nici macar sa, se dea un nm:ne zel:01'. c " '" .: j __ , " '" _

Abia til epoca de stapanire roman a apar 1I1 Dacia inset Ip,H ell car ac

l .. 'elizi .. ios Teate aceste inscril)(ii apartin lns2\ popula .. tiilor ad.Lls\: de roel J '"" :>. J.' J.t .' c " ., , 1" 1. ']"1 ta .

a ' dar SI' tJ:lst·]'lla",·!·!·t-()ll1,anizati au adOj)t:.'l. t O.I)lCell.tl (_,.C .a nr ... l.ca a, .-.re., S.'.I

mam cu. < LV> .•. ' " • 1 1 'it -'t

a s~l\;a ins~:rip~i zeilor. S-~lr pl~te~ ca ~ul~ ~hipuJ SI,SUI:,:l;UJl:~.e l1_e~{ ~lor zeitati adorate in DaCIa, ba~tma$lt sa i1 ascuns pc I,~I\ luL As!_k L~ poate, e~m spune P¥van, ea "Hercules fie .d_oar Lin Sl~l:luc~ltn~~:L ,

1· . '1 " .,,,25 l'l'('!"c'u"-'a elL> '1 clcc;copen 111 aceslc lOt lli ... 1 ClJLd,tle

zeu Hi lIme c aClc . II C c "<" \., c . cO.' - • . • ." ~

lransmis{'. de inscripj.ii ~j altare, divinitatilc euehance aie l)auel, cote

----~----~---------.-

II, Paris. 1'!lO. p 40~)-4 W

24. DECllFLETI'E.J.. Manuei c/'archc()J(,gie 2;;. pARVAN, DjJ. elL, p. lLUi,

40

A NOUR

~nsa ~iifi.~:i~{l si lis.canta,fiinddt, in general, laconisrnul firesc al acestor inscnptii ingaduie foarte putin a se vedea dincolo de cleo

Astfe.! sul~/ zeii cu caracter general si multilateral ea Liber", liber Pater, DIana" : Puer _BO~lUSJb, Terra Mater, prec:um si aceia care apartin unor anumite regnnu, cum ar f de pilda Cavalerii Danubieni" Emu} Trac si Zeul (,.1ililret, inrrati in mitologia Daciei romane, s-ar putea aseurJd~ uncle zeitati bastinase, care au imbracat aceste forme fie din trebuinta disimularii, fie dintr-un proces sincretic. De asemeni sub nurnele de .rieus" si .rlea" se pot ascunde divinitati bastinase". 0 obs~rvatie ~ltel:ta a a?'ibut:~l~)r si a epitetelor pe care le'poat~ta zeii, precum 510 explicatie aJ~~nuntlta a lor, pot duce la aflarea unor indicii pentru determinarea zeitatilor locale. Nationalitatea dedicantilor, desi nu tot

deanna, poate fi inca un indiciu in aceasta plivinta.' ,

Sa putut crede in existenta unui "deus Sanr{andus"Jl ca 0 divini tate bastinasa a Dade? Asupra acestui nurne" au fost candva discutii foarte interesante". Se vedeau in particula Ser din Sarmandus rezonanr~ eu prima silaba din Sarrnizegetus si din Zalmoxis, iar in partea finala mandus inrudiri cu Mendis, numcJe Arthemisei trace", Mom msen, care a publicat inscriptia, crede insa dl este vorha de 0 eroare a lapicidului si propune lectura Sarapidi, in 10e de Sarmando.

.~"alta zeitate considerata ca ba:;;tina:;;a in Dacia" este Sule sau Suo IeV1~", care i.se cornpara ell tracicul SoM3, bessicul Susulla si Zalo

26. D()MASZEWSCHI, Die Religion d. Rom. Henes, p. 54.

27. PARVAN, ContI·. epi,:rr. In is!. crestinisrnnlui daco·mmcln Bucuresti 1911 p 121-123 ~8. d. DICUl..ESCU, c, Elcment« grece!)ti itilimb» rom/lilil. Cl:!j, J 926, I;. ~:: /\ceSl I;l!cr BO~I;s

a av~t un cult foarte putemic ill Dacia romana I se spune Puer Bouus Phosphoros si HU· m.u (11 Alba lull" ,;-all gl'tsit 9 inscriptii dedicate acestui "ell (C I I III 11'·'O-I10Q: .,.

_ .. ' I, ~., .,', ,. ,) ... >u) idl

prefectul Legiunei V Maced. li ridica un templu lntrc 253-2()O. '

~9. ct. T~Dor~, I;., ! cavalieri denubinn), ill "Ephemeris Dacoromana" \TIl, p. 189-356.

so DflIU)V!Cn~, c. Ccotnbutiiu» la slIIcrc/lsnnli re1igiosin Sannizeg,"tlwzil in .Anuarul InStil: de Studu Clasice", 1, Cluj, 1928-1930, p. 81. nota 4; veei:;;i STJ\HaJN, Di; Scliwci:

J[) ROiIlISchezeJI, p 459. .

31. C. 1. L. in, 954.

~~. lUNG, lUI:IUS, RO;~JJ]ef(lI:d Romonen in die DonaulaE1J(lem, 1887, p. 146. J3. ct. MULLER DIC ]\OCI7J!Sl'IlCIJ inschniren 1Il Dilcla Nr. 664

:;; ~O~SS:,U~)ters,[JchllngeJl tiber die IJ)nelverhiJ}tnhs~ des Ti';ljanisch ~n Decicn« iJ 132. ,JJ. lOClLbUJ, e,R, op Cit. p. 351. nota 425.

36. GOOSS, O{). cit., jl. ri9

37. C.l.L III, 1136, 1601. ::\B, ( r, III, 737.

l ~_

{ ·1I1tullui Zalmoxis

41

nius", sciticul 3aulis1o si mai multeu zeita Sol (1'1'! o£ijJ ~WA), careia I cgele bosporanic Rhoemetalkes ii riclid un monument in Panticapcum" din Chersonezul tauric".

In fine 0 alta zeitate dacica, al carei nume pare a se citi in doua in,niptii41, este ~'urmasgada. Hirsch:felcll( crede ca este 0 dedicatie unei Icitati locale dn Dacia, pe care Tocilescu 0 socoteste un geniu 10ca1(5. Mornmsen" insa, flira a se pronunta daca este yorba de 0 zeitate dacica, propune lectura Turm(ma) Masgad(e).

Parvan", s)lijinindu-se pe 0 foarte vaga in1'ormat;ie a lui Herodoes, (',ire spune ca femeile din Tracia si Paeonia adorau 0 divinitate de origlne nordica, atribuie geto-dacilor aceasta divinitate pe care 0 regi'tse~te sub numele de Diana. Despre aceasta Diana izvoarele nu stiu nimic si uici un fapt precis nu-i afirrna existenta. Parvan 0 ghiceste sub cateva inscriptii din Dacia romana, inchinate unei Diana, sancta potcntissllrlcil9, "care prezinta anume caractere ciudate de sincretism cu Nemesis de-o parte, cu Iunno Regin» de alta". "Unica si atotputernica, apare in Illyricul latin si in Dacia sub toate numele. Natura ei de Nemesis, adica de stapana 'a destine lor omului si pamantului, e documentata in numeroase inscriptii dacice'?". Numele obisnuit sub care este insa cu predilectie ndorata e cel latin: "Diana sancta potentissima'?'.

Inventarul mormintelor din Dacia a documentat existenta diferitelor culte practicate de bastinasi, Exista un puternic cult a1 mOl1ilorchiar din sfarsitul psleoliticului, care se pastreaza in neolitic si eneolitic, mai putin in mormintele de inhumatie si peste tot In necropolele de incinerare, care scoboara in Bronz, in l-I~ll1statt si in La Tene. In aceste morminte s-au ga~it statuete de lut, feminine in marea majoritate", foarte numeroase in campia Dunarii si in Moldova. Fara indoiala ca aceste

39. ORELU. 3552

40. HERODm~ l'T,76. '11. C. 1. L III, use, add.

42. TOCILESCU, GR., op. cit., p. 321

43. C. L L. Ill. 13~8

44. HIl\SCHFELl), O.,lopigTaphisciJe Naclese ZUIll C. I. L. Ill, p. 41.

45. TOCILESCU, GR. op. cit, p. 351 nota '125.

16. MOMMSEN, Ephemeris EpigrapiJica, n. p. 320. 47. pARVAN, Geuc«, p. 163.

118. HERODO'C r;, 33.

19. C. J.L. 1lI, 141-l, inscr. din Sarmizegethusa. 50 C. 1. L., index.

51. pARVAN, Contr., p. 122.

52. DECHELETTE.I, oi: cit; I, p. 594,598,603.

1'1 ,I

'I'II .1

'III

",11

,

42

A NOlJl?

~g~l~inc5l,~care ~U:lt CC~ mai veche expresie al1tropomorf~l a divinitatii, mfatl~eaza 0 zeiya a pamantului, de caracter chtonian", avand mi.~tu~leade a protep,morma.n.tul ¥i caclavrul. Zeitatea aceasta, nelipsita c1~n.~;,~Cl un 11!?rmant neoh~c din Europa, la locuitmii din carnpia Du naru .pre- si indo-eurooen; ar putea f de caracter uranian'" asa cum un zeu solar subteran era adorat in Greeia prehellenica". ' ,

MO~'~lt~Je du: Dacia atesta, de aserneni, un cult el soerelui, existent mel din timpurilo cele mai vechi. Multimea de simboluri si amulets ell caracte!' solar gasite aici, precurn si foarte numeroase vase de Iut ~ar: pom·t~1 pe ele, in culori si incizii, semnele acestui cult, sunt m{u.turil lI1dlscuta?lle. Toate simbolUlile solare, ca discul, roata, zvastica, barca, calul, lebad~, sec~rea etc., s-au gasit in numar considerabil, apartinand t~~ror ep?,;ilor ~l.dovedind acest cult din neolitic si pana la aparitia crestImsmu!UI m DacIa. M~ltimea vacestor marturii solare se explica prin faptul ca, cu~~u soarelui, de straveche origine pre- si indo-europeans" l-au a;ut ge~ ca ftm?ame!lt definitiv si puternic al religiei lor. Apoi l.at: a?~s m ~aCl~ SC?:m1i, a ca.ror religie uraniana adora soarele cu deose blta predilectis 91 ill cele din urma l-au adus celtii, inchinatori si ei catre marele astru alluminii si vietii, Din aceste trei izvoare se trage~u1timea

semnelor solare din Dacia. '

, .~latuli de a~est cult al soarelui si dependent de el, gctodacii aveau _!nca un ~ult al trasnetului si al tunetului, simbolizat prin securea dubl~l59. Intrebum~3.rea funerara a acestui simbol'", ca amulets mai ales, 0 gil-

----------

53. DECHELETTE L, op. cit., I, p. 301.

;j4. cf.) MI~S l~ISON, Prolegomens to the study o/greek Religion, Cambridge, 1902,

55. CRlS1ESCU, V., Les stations prebistorique« de ~~'ldastTa in D'wi'\" vol IIJ .. lV 1()'n 1(1'.")

p.2OJ, . "~, ... < '. """"'>">

56. ClEMEN, C, Les religiolJs du lIlunde, Paris, 1930, p. 23. La unele din acestc fil'urine fruntea si nasu] al! formaunei securi dubio, eeea ce Ie eli! un caracter de zeu ceresc. intrucat

seClil ea dubla este simbolul c1lvinitatjlor solare, .

~7, PIGANIOL, A, Essui sur les origines de Rome, Paris, 1916, p. 103.

J8, Idem, p. 104.

59. DECHELETfE I Of) cit 1I p 48')' Ac~ct· sir 1, I . 'I ' , '] .

• • ,.": • J -', •• ".--cu_". v.o ~ )1)0 era III egatnra cu tu gerul ~l ell tras-

netul, penu u ca el da nastere la ze: antropol1lorfi asunilati eu Z~lIS (7 eus I ahranrlus 'J' Z'

D r h ) ,.', . , , , ~. lA, " .c a . " ceus

ole enus , care rnspun ceopotriva de trasnet SI de sf'curea-dubl'l Cl .' ·t·· '.' '. ,.'

b·... '[.!., . ,'" c. IIll PIlllUWIl dlll-

~Iah 0 o,ngme COlTIllml tugerulUl "I rdlelor de SOMe, au gindit ca zenl triisnen.lI11i treb .

:afie ,strans legat de chvinitatiJe ~jclu]uj solar, ceea ce explicit asocial:ia asa de :frecve~:~

a Sll11 lJo1unlor solare (cal, lebacla> roata, zV3slica) 51 secllrij". .

6O.,CL~fI1~N, op. 01" p. 18: "seL111iie de piatril sau ele b;·onz. care se 11lgropaU 0 dalit Cll morbi III val ~tL~ de I;JatJ ct, C~SJ mepoca de bro.\IZ,. secll1i irnproprii f()lo:;iru practice, serveau mai lllult ca dmllJete, ... nmdca se creclea ca dlspun de fOi'te cieosebite care se PUIE"W 1J" '. mIte 1ll0lttior 0) 20) ... 1i.incl simbol iiI ciivinit;itii"· , ., .. ,< dns

( ultul lui Zelmoxis

43

uu din belsug in Dacia. Aces! sirnbol reprezinta doua divinitati, deci 0 onjugare divina sau un proces de sincretism intr-o divinitate locala si II alta venita de aiurea. In Dacia, uncle se atesta un cult al Dioscurilor, divinitap stravechi indo-europcne, securea dubla ar putea sa fie un sirnhot allor.

Si, in fine, in Dacia se dovedeste un cult emmslier, foarte raspandit

i bogat reprezentat prin arnulete si sirnboluri diferite. Intre animalele rcprezentate se pot arninti: calul, boul, berbecul, taurul ~i mai putin mistrctul, care au 0 origine celtica; apoi cainele, lupul si sarpele, avand prerise radacini scitice; si in fine lebada si in general palmipedele, care .iduc stravechi reminiscente de cult solar, precum si animalele fantaslice si terimorfe, de pura origine scitica, dar de Jactura greco-scitica". Intre' acestea din urrna IlU trebuie sa socotirn .baiaurul getic", care este lin produs propriu de arta si conceptie religioasa.

Animalul care s-a bucurat de cea mai larga raspandire in Dacia - si se pare ca in to ate timpurile -- este fara indoiala sarpele. Asupra lui ne vom opri rnai staruitor,

.Sarpele este un animal chtonian prin excelentii"62. .Mert Seger, zeita funerara a Thebei avea forma unui sarpe"G:l. 0 veche statuie a zeilei 'Ceres, g.asita la Roma, 0 infari~eaz~l cu mainile incolacite de serpi". Un stravechi obiect chaldeian, datand din anul 3800 i.Hr., poarta pe el doi serpi incolaciti". Rornanii'" ca si grecii" credeau ca dupa moarte sun~tele traiesc it; pamant in fo~ma' dt~ serpi, In mitologia vedica, Siva, unul dintre zeii cei mai aspri ai Indiei, este infa~9at incolacit de serpi". Babilonienii si asirienii credeau ca eel dintai zeu iesit din haos era Tiamat, care era irlfari:;;at ca un sarpe urias'". Chiar evreii, a carer lege nu lngaduia nici un fel de idolatrie, all avut cultul sarpelui". Astfel, Moise lsi transforrna bagheta magica intr-un sarpe si ca sa vinclece muscaturile

61. Pi\RVt\r\l> OjJ. cit., p. 332, :m, 33t; si 337. 62, .KRAPPE, 0)). cit, 103.

63. Idem, p. 258.

64. lVIOMMSEN> RUIll Gcscbicbtc. p 440.

65. REINACH S" AmaiatiJe, II, Paris, 1931, p. 31.

66. KRAPPE> op. cit., p. t~52.

67. REINACB S" Orpheus, Paris, 192:';, p. 118.

68. Idem, p. 88; vezi BERGAlGNE, La reh~jon Feciique,:3 voL, 18781883; idem, Lesdieux S()[WeI,tins de /a rclhdon vediCjue. IST7; HARDY E., Inrlische Reli.~joJlgeschichte, 1904.

69. REINACH S" op. cit, p, 51; VE'Zi L.OISY, Les mythes iJaiJijonielles et la genese, 1901.

70. Idem, p. 268.

44

A. NOUR

acestui animal a ficut un sarpe de arama eu care atingea·cma7J. De asemeni, In ma~~l~ tem~:lu din Ierusalim se gasea un sarpe cJ,~ arama, poate toternul farniliei David, care n·a fost distrus decat in urma predicilor lui Ezechil, in anu1700 i.lir.".

Astfel, sarpele face parte din toate religiile si In toate vremurilc. In Grecia, 1:1illile culteals lui Zeus, Athena si Deln'et:ra considerau sarpele ca un animal sfant, In ultimele doua see ole ale paganismului greco-roman, canel, cultull~i ~sl~ep.ios-Esculap atinsese apogeul S2lU, sarpele a a:rut ~~l 1'01. cu desavarsire importanr", L-au avut de asernenea scythii ?l celtii; m~; ales acestia din urma credeau, ca si orphicii", intr-un sarpe cu c .. carne", d. in 31 carui ou s-a nascut lurnea", La celti.Ia balti I~ ger-

. . 1 1'7/ . " . "

mani .91 vas avi sarpele personi:fica acel "genius loci", divinitate

chtoniana, protectoarea cladirilor", care infitisa sufletul stramosilor si cii reia ~ se aduce~u sa~~'rqcii cand se incepea constructia unu'j ediflciu pl~b!Je sau particular". In cultul lui Sabazius, considera: ca un zeu de ongine traca .sau traco-fri!:,ri:::na, foarte raspandit in Dacia, sarpele avea un 1'01 toarte Important, mal ales in practica misterelor de initiere ale

acestui cult". .

Nelipsit ~in Hid.O religie, din nici un cult, sarpele nu putea sa lips:-asca mel din credintele religioase ale geto-dacilor. In Dacia, rnai ales din Hallstattul II seitic, imaginea sarpelui este foarte r.lsp;'mdita prin amulete, purtats la gat si puse in mormant pe fruntea l1!ortului. Toate a:este ??i~et~ traduceau :fig11ral credinte si superstitii, mai toate de origme scnica, :;;1 aveau rostul de a apara pe purtator de eventualele nenorociri". Element chtonian ca nici ill) alt animal sacru, introducerea

71. Exegesn, 7, 9-12.

72. Regil~ 18,4.

73. Sarpele atasat de cultullui Asklepios este Glycon, originar ciin Paflaconia: el avea inch inatori si in Dacia, la Apuhun, (C I L lIT, 1021. lOgS) Cultul lni Ciycon ~;:te oarecum recent misterele .lui au fost nascocn» pe vremea imparatului Marc·Al1rcliu )61-180 d. Hr.) de: falsul profet Alexandru.

74. CLERC, CHARLY, Le: theories n!lahves all culu: des linages. Paris. [915, p. 82.

75. f<EINACH S., Cultes, Mytlie« et Religions, I, p, 72-73. .

hi. Idem, vol. II, j). 64; CLEMEN, op. cit., p. 242.

77. SCHf<EEDER Renliexicon, I, 23; II, p. 319 sq.

78. Se pastreazii inca in superstitiile popular- rornane credinta C<\ iiC'care casa si chiar fiecare taJ1lJ!te aJ'C un sarpe protector, care traieste intr-un ascunzis de temeli" care apara casa si familia de rele 'II care urmeaza familia cand paraseste casa. .

79. KRAPPE, op. cit., p. 105; T~EINACH, op cit, 1, p. 72-73. SO. PfTTAZZONI R., I Misleri, Bologna, p. 8G.

81. PARVAI\ 0[1. cit, p. 61 ivl2; DECHELETCE, op. cit.. If, 3, p. 1300.

45

uliul lui Zelmoxis I III accste credinte, at'lt de larg raspandite in Dacia, ar parea sa arunce 111c1oiala asupra c~racterului uranian al religie! stramosilor nostri Vom runoaste totusi C;1 participarea acestui animal in religia geto-dacilor

4· "cduc~~ Ia un ;'01 cu totul neinsemnat. Sarpele nu face parte din rnaIt, cult al lui Zalmoxis, ale carui clemente raman de pura esenta ura- 1I.llla. Nici na avut un 1'01 important in ansamblul credintelor religioase, de rnai multe de origine straina, a carer existenta se atesta in Dacia.

III toate marturiile arheologice gasire in Dacia, ca inele, brat3ti, arnulete, indantive etc., sarpele este un animal ornamental sau apotropaeic <XTC(HPOTHXWV); este intrebuintat ca element profilactic in diferite su>I'I'stitii, care nu angaiau cu nimic fondul religios uranian a1 religiei bastinasilor din Dacia. ,,A.ceasta imagine, ca to ate simbolurile respingatoare .urtate ca amulete, nu reprezinta in 1£1 Tene .. ul dacic un element de cult .ropriu-zis, ci 0 forma de superstitie populara, de simbol utilitar, pornind de la credinta straveche in talismane, pur tate pentru apararea im-

potriva raului si a' nenorocirii'". "Se intrebuinta de asen~enea imaginea .icestui animal in contra muscaturilor de sarpe, fie curativ, fie preventiv, precum si contra oricaror accidente demonice. Pentru La Tene-ul dacic ,11limalut'dasic irnpotriva deochiului este ~(U'Pele"83. Astfel, rolul acestui .mimal in credintele geto-dacilor apare cu totu! redus si nu trebuie sa i se dea importanta din cultele chthoniene.

CM priveste imaginea sarpelui ca steag de lupta din vr~me~ imparatului Traian (101--106 d.Hr.), chestiunea nu pare asa de simpla. Daea ixarninam atent acest .balaur dacic", asa cum se vede pe Columna lui Traian, se poate constata cit nu este yorba de un sarpe propriu .. zis si nici de un balaur, asa cum traieste el in imaginatia poporului roman: c~ de un animal fantastic, ell cap de lup sau de caine si eu trup asemanator sarpelui. Sunt alaturate deci doua clemente distincte, care n-au nici 0 afinitare rnitolozica si pe care rareori le gasim impreuna,

b . &1 1 .

Lupul nu apare in mitologia popoarelor orientale ; e apartine nu-

mai religiilor europene, continentale si nordice. Mitologia greceasca nu-l are decat in ciclul lui Apollo si allui Ares", amandoi zeii considerati ca avand 0 origine nordica. Inmitologia italica prerornanica, Marte

82. pj·JTVAN, op. cit, [1 .. 641.

83. pARVAN, OfJ. cit., P 643.

8~. in milologia egipl:eanil, Osiris [Jutea sa ia forma unui lup in perel;,'-rint,rile sale [)Jin lume, dar acest fapt este 0 aparitie secwldaril si Intiunplatoare foarte tarzie. in urma une, SIOcretizi,ri eLl Apollo.

8~, RE:INACH, S .. Olpheus, [l. 120.

46

A. NOUR

era infatisat ca [up, iar mai tarziu .victima favorita" a ac estui zeu era lupul. Samnitii s-au nurnit Hupi sau Hirpini, ceea ce inseamna "I up!". "Romulus si RemusKh, fiji lupului Marte" si ai lupoaicei Silvia (padureata), au lost hraniti de o lupoaica. VechiuJ zeu Silvan (P~.duretul) este desigur, la origine un lup; el trece rnai tarziu ca vfmator de lupi si poarta ea vesrnant 0 piele de lup"&I. Celtii si gain eonsiderau ca str~l[n'os al lor un zeu nocturn, pe care Cesar 11 traduce prin Dis Patel9, care era Jrnbdlcat cu 0 piele de lup'"; lupul era considerat in Calia ca animal sacru". Germanii si scandinavii92 adorau lupul; Odin" apare insotit totdeauna

de un lup". .

Astfel fiind, lupul trebuie sa f facut parte din fondul de superstitii indo-europene, pe care l-au mostenit geto-dacii. in originea sa ell~u inia1i$a un element chtonian, ci mai mult 0 zeitate noctuma, dar de caracter uranian. Cu aceasta insusire a patruns in cultullui Mollo si al lui Odin; chiar asociat ace lui Dis Pater galic el aducea un element u'ranian in acest cult subp{unantean si deci chtonian.

Cel de-al doilea element care inlT{\ in cornpozitia steagului dacic este asazisul trup de ssrpe, prevazut cu fasii de panza libere, care falfaiau zgornotos in biitaia vantuhu, dand steagului 0 infatisare :,erpentifonl1{t orizontala. Pe Columna lui Traian se vad soldati (laci purtand acest "steag de Iupta" ; dar se vad de asenH~nea si steaguri de forma romana (vexilum), patrulater de stoia ell insigne brodate pe el, foarte asernanatoare cu steagurile romane $1 avanr] aceeasi sernnificatie ca ill armata romana. Care din aceste doua steaguri era'simbolul m'ilitar al armatei dace? Raspucsul este dificil, fiindca pe Columna se vad amandou{t steagurile, dar se pare ca intr-un numar rnai mare acela cu ini;1tisarea de balaur. Dar acest nurnar nu dovecle$te calitatea deosebita a sin'lbolului, care ar ramane rnai degraba de partea celor mai putin numeroaso, ci

--------._---------------- -

86. vezi: FRANCLIN. A., M .. Laperculie in Revue A1'cheo)ogique" 1922 rr 1 'Hi')

87. REfNACH, S., Cultes, my the" et religio;;s, I. 1, 295." "", J ••.

88. Idem, Orpheus, p. 144.

89. KRAPPI-:, l\.. B., Etudes de mytliologi« ct de Iolklore german/que, Paris, 1928, p. 11 sq.

90. IlliINACH S, op. cit .. p, 172.

91. KI<APPE, A, H. Myrh%gie Universelle, p. 289.

92 .. vezi: MOCK ELIe .. Gennanische Religiongeschicfite und Mvti)()/,)gie. Berlin. 1921; idem, Gennanische IVlythoiogie, 1906; MEYE H., Genuencn, SlI·asbllrg. 1903.

93. ver,i CHADWICK A.. M., 1hcniftof()lh/n.l..ondon, 1899; OLWKA, Oc!Jns tit. "Dansk"

Stuclier". 192:). .

94. REIN/\CH S, OJ) cil. p. 204.

iltu! lui Zaimoxis

47

.I de caracter oficial-militar, dand acestui steag numai un caracter relOS, de superstitie militara. Semnul acesta se vec1e clesepri in imagii' iconografi;e ale zeilor Cabiri sau Cavaleri Danubieni. In adevar pe III' monumentele in legatura cu acesti zei se vede sarpele de Jactura

"ilaurului dacic" si pe unele chiar balaurul sub forma de steag purtat

II zcul sau zeii cal'areti de pe aceste monumentc". In acest caz expliIlia balaurului eu steag de lupta in armata dad nu este dedit una sinI('it: a fost 1a inceput un simbol religios, atribut aI Zeiler Cavaleri, care Iscnma biruinta de toate felurile, dar mai ales biruinta in lupta, apoi I rst simbol a intrat si in armata eu aceeasi semnificatie, traducand insa III rest cul: pe cale de disparitie, care s-a pastrat mai mult ca 0 SUo crstitie in to ate actiunile militare ale dacilor din epocile lor de unitate I de inchegare a u;lei stapaniri puterniee. Acest simbol a fost unicul tcag mi1itar r:ana dupa anu185 d.Hr., cand Deeebal impune lui Dorni-

11;111 sa-i dea oiiteri rornani ca sa-i organizeze armata: e11 acest prilej se mtroduce in arrnata daci si steagul patrulater (vexilum), dupa moda iomana.

Parvan atrbuie acestui .balaur dacic,,9I) origini prescitice, asiro-babiloniene sau hitito-aramaeice, raspandite atat spre Estul irano-indic, cat ~i spre vestul traco-cirnmero-getic". Daca se admite aceasta ipoteza mseamna sa-l intalnirn deopotriva 1a tracii pc care-i cunoastem mat bine dupa cucerirea rornana; dar nu-l aflam nicaieri si niciodata la popoarele trace din sudul Dunarii. Icoanele votive ale .Zeilor Cavaleri", zeitate dubla, prin excelenta indo-europeana", pun in mana celor doi zei gemeni balaurul dade, exact in forma in care 11 gasim pe Columna lui Traian, ca pur tat de luptatorii daci. Aceste icoane dau zeilor ~~o.st~mul dacic sau in mice caz nord-dunarean, chiar cand ele s-au gasit 111 rcgiuni .departa'e de Dunare, ceea ce indeamna sa credere ca acest cuplu divin este daca nu dacic, in once caz apartine popoarelor de la nord de fluviu.

95~1DI;OR-[;:-I..(~~~li~;iDiI1JlIbjallj. Roma, 1927, fig. 81; ANTONESCU,TEOHA.RI, Cultul Csbirilor in Dacia, Bucuresti, 1889. plansa VI, fig. 7; pl YIII, fig. 12 si 13; pl. IX, fig. 15;

pl. X, fig 16. .. ... . " .

96. [ORCA, N., lstmii poporului TOJJlcin, vol.l, p. 85: "A1' trcbui deci sa ,:cill1ltelTl ca bala~l ul de pe steagurile dace nu e numai un sirnbol annnalic, ci esents iiJsasi a iebgic: strstnosesti', Este 0 exagerare la\a de un element de superstitie dacid. de () valo,u'e rehglOasa c1e~t111 de indoielnica.

97. pARYAN. op. cit .. p. 521.

98. TUDOI\ D., C'jJ. cit., p. 7 sq.

48

A. NOUR

II " I

Ceea ce este de luat in searna in mod deosebit, este ca .balaurul dacic" n-arc nici un element chtonian" in conceptia sa de simbol gios, ci marturiseste un pur caracter uranian, pe· care 11 atest{l zeitatea care il poarta. Nu poate f deci in nici un caz de orizine babiloniana sau asiro-babiloniana. El arc () origine iraniana straveche pre-cimmero-scitica, sau chiar indo-europeans asocial Cybelei, mama zeilor, si reimprospatata 0 data. eu raspandirea cultului lui Mithras, atM de puter nic in vrernea irnperiului. 0 zeitate local a de caracter uranian, sincreti zata ell altele de provenienta persana, au plamadit pe acesti .Cavaleri Danubieni". Persii, ca ~i manechienii, credeau intr-o multil;le cle spirite bune si rele, zei si diavoli, care aveau ca sef pe Satan, pe 'care si-l inchipuiau ell cap de leu si trup de sarpe'". Acest Satan nu era 0 z~itate infernala, subpamanteana, ci una nocturna de caracter ceresc, un JeJ de Lucifer din mitologia crestina'".

De asemeni nu "exista I'lid UIl fel de inrudire, nici de art.a nici de conceptie :~Jii?i,oas{l, intre animalel,e fantastice de la Mikalkovo, Dalj si Pasachioi ~l intre balaurul dacido,. Aceste flare sunt reprezentari theriomorfe, decorative, de origine scitica, stravechi reminiscente cimmeriene d~n Caucaz, eu inrudiri ce trebuie cautate in mitologia Asiei centrale'". Figurile acestea n-au fost niciodata simboluri religioase, nici la traci si mai putin la geto-daci. Ele apartin artei scitice, dill inrudirea acesteia cu arta cimrneriana, fara sa fie un (PUACO{1:11PWVw1, ci infatisand doar un ~otiv ornamental, fara nici 0 rezonanta religioasa. F~,~tura acestor anirnale fantastice, cu linn nervoase si infricosatoare H"are niHue din fantasticul asiro-babilonian, eli liniile ~ale simple, lipsite de exagerari in atitudini si oarecum pline de 0 tearna blanda si rezervata'".

Cat priveste interpretarea lui Parvan'", ca acest balal;r dade ar II un zeu al furtunii, pe care Dioscurii, ea zeitati solare, 0 biruie imprastiind-o si purtanr] ca trofeu in varful sulitei insusi balaurul, se pare prea plina

11"1 II

99. KRAPPE, A H., 0]). cit .. p. 105: .Inco-europenii Jj-3U ClU10SCUt sill]:de ca animal chtonian" 100. REINACH, S., Orpheus, p. 106. . . .

Iul. ANTRr'\.N, CIL'\ELES, Mithr», Zoroestn- et Iii prehistoir« aryenne dll cluistinnisine,

Pans, 193~), p. 94.

102. pARVAl'IJ, op. cit; p. 337.

103. Compara animalele fanrastio- om.uuenrak- dill arta chinezit iaponeza tibet3n~ ''-1 chiar

indiana. . , . ., .J , {. ': A __ C

104. pARV/i.N, op cit., p. 520.

lO~i. CAROL, Nlllivt' (Inri Babyhm, Leipzig, 1926. p. 44, 6], 71, 1~)8.

106. OJ!. cit, p. '721

( 'ultu! lui Zslmoxis

49

dl' imaginatie S1 prea nesustinuta de religioasa si

\ rcmii. Ar fi sa ne reintoarcern la primele alcatuiri ale religiei mo.-r,u'·"··{.' uiainte chiar de a se limpezi cultul lui ca S{l admitern cu pulin\:a in acel tulbure si eonfuz haos religios din preajma Crestinismului, () rcnastere a stravechiului cult al furtunii, personificat in imaginea lnurului dacic, stilizata in atatea influente si conceptii religioase. Daca ~ ar putea dovedi existenta acestui balaur, fie In arta plastics, fie in izvoaIde literate macarla inceputul La Tene-ului dacic, 0 asemenea inten)rE~· I,lre ar putea sa reziste pentru inceputul veacului al Il-lea d.Hr., de cand " ' pune it discutie steagul dacic.

Trebuie iarasi sa renuntam a vedea in acest .balaur" un simbol nationAl al dacilor 1m. Nici religia lor, 3?3 cum se poate afirma eel putin pentru vremea lui Burebista, nici arta lor, asa cum apare din sapaturile rerente, nici intreaga lor civilizatie, asa cum 0 cunoastem din materialul tlocumentar pe care il avem la indernana, 1111 ne indreptateste sa vedem III acest "draco" un simbol national, in care s-ar fi topit intreaga lor con. ccptie religioasa. Acest balaur, lipsit de mice inrudire ideologica cu ,,Zmeul,,lo8 mitologiei noastre populare, trebuie considerat, cum am aratat rnai sus, eel mult 0 stilizare imperfecta a unei superstitii confuze, re .. zultat al unui sir lung de procese sincretistice, in care nici capul nu suo gcreaza in linii perfecte pe lup, nici trupulnu prezinta indiscutabil pe

sarpe. Ceca ce ramane, dupa cele cu privire la si la sarpe,

cste aceasta realizare rnitica, care daca exprima ° cat de re-

ligioasa, ea apartine rnitologiei uraniene, ea intreaga religie P\c\{}i]<!(:lC;l ..

* * *

DUP~i aceasta Illng~l incursiune in religioase din Dacia, ne

cste mai U90r sa caracterizam religia geto-dacilor.

Vasile Parvan, dupa ce respinge pe bun a dreptate dualisrnul de ongine iraniana, pe care Bessell, Roesler si Xenopol il

opreste la 0 Iorrnula de origine In stiinta

se arata In credintele lor benoteisii

107 op. cit. p. G10.

lOS. Idem. r ()4I.

109. cf. MUller Max, Essais Sllr 1a lnyth%gie, 18:iO: iciem, Nouveaux leeo]]s

du 13;)6.

110. up. cit, j). 156.

scicnc«

so

A. NOUR

pe greci Sil caute explicatia pentru prezenta lui la niste barbari, fie in filosofia lui Pythagoras, fie in filosofia religioasa egipteana?".

Henoteismul (din gr. st(;, rvos linn si orac; zeu) este un termon creal de Max Muller pentru a caracteriza religia vedica, care a-a fost 111S;1 acceptat de cercetatorii problemelor religioase din India'". Se Intelege prin henoteism 0 .concentrare mornenrana a adorarii catre 0 singura divinitate, invocata 01 adorata ca unica si singura, fanl a se urea prin aceasta la 0 adevarata si proprio conceptie.monoteisti; este deci verba de un fen omen care reprezinta 0 forma ~;i 0 categorie stabila S1 bine determinata a ideii de divinitate (Dumnezeu)"113. Se considera~1 ca religii henoteiste, in afara de cea vedica, pentru care Muller a creat termenul, religia egipteana si babiloniana. Aceasta caracterizare n-a fos1: lnsa acceptata nici pentru egipteni'", nici pentru mesopotarrueni'", care sunt considerati ca popoare de pur politeism. Parvan face din religia frcto-dacilor un henoteism, care nu sc sustine ins{t prin nimic.

Intr-adevar; henoteismul getic ar presupune un Zalmoxis in centrul credintelor religioase getice, conceput ca zeitate unica si singuril, in fata careia ceilalti zei dispar ca niste urnbre. Acest lucru nu se vede in ni~i una din stirile clasice pe care le-arn examinat rnai sus. Din contra in textul lui Herodot se vede lamurit eft pe langa Zalmoxis sunt si alii zei dintre care unul este si numit, Gebeleizis, iar altul este doar i~di~at in actiunea pe care 0 intreprinde de a tulbura cerul lui Zaboxis. Din examinarea textului reiese eft intre Cebeleizis si zeul anonim si adversar, si Zalmoxis este un raport de perfects identitate ca subs~nj1 si valoare divina. A0a se explica de ce unii dintro geti il socotesc p~ Zalmoxis drept Cebeleizis si de ce zeul anonim revendica stilpanjr~a cerului, provocand fulgerele si tunetele lui Zalrnoxis si soliclcuizarea getilor cu el in apararea cerului. Henoteismul, care ar prcsupune invocarea si adorarea lui Zalrnoxis ca unic 0i sigur zen, I1U este asitel cu putinta ch'icu- dupii textullui Herodot. Cu atat rnai puiin dupa cele de mai tarziu, dar mai ales dupa al lui Strabon, care afirrna ca getii aveau un obicei curent de a-I zeifica pe madi preoti.

111. pARVA.N, op. cic, p. 1)7

1.12. KRA.PPE, A K., j\{vl/i%gie uIlivcrseJle, p. 13;;

113. PE'TTAZZONC R, art. .,j,_/)()tej,s1))O" in Ellcidopedia !t.1/ialla, vol. XIV, p. 4. Il4. Ef\MAN, ADOIYI-lE, La Religion (lcs E;;'YPIKflS, Paris, 1937. p. 71.85.

115. DELAP()lnE, I., La MeSOfJor3mic. P;ilIS,:~.'2:'.. p. 151.

ultulIui Zelmoxis

51

Vasile Parvan, pe bng~l adanca cunoastcre a Daciei, pe l{mga maroa

isiune de a afla, de a ~,e documents :;;i de a inchcga 0 viziune cornpleta ! .icestei Dacii getice, era 9i un calel indragostit al unci Getii pure, ideIII' si simple, care ar fi vrut sa traiasca 0 viata aparte intre Carpati si )\Irdtre. Pentru aceasta orice element care putea sa tulbure aceasta iziune a Dacici, era aspru si staruitor combatut. lata de ce un politeIII getic, la Eel ell toate religiile lurnii vechi, dar mal ales la fel cu poli-

-ismul mediteranean, trebuia sii fie inlaturat spre a nu intuneca imagiIII'a pura si ideals a Daciei, in care religia, ca rnanifestare de superioara I uritualitate, trebuia sa fie eel putin henoteista. Urmasii si discipolii sill 0 onsidera chiar monoteista. Trebuia acest lucru, dupa convingerea lui 'arvan spre a iesi mai mult in stralucire ace! minunat concept al ne-

muririi. care for~eaza latura cea mai nona :;;i mai originala a spirituaI!;\\ii getice, ;;i care totusi I1U pagube;;te cu nimic chiar daca este asezat 1t1 centrul une; religii politeiste. Astfel, Par van a alungat idee a de poliI,j m, spre a 1111 pune pe geti in randul popoarelor comune, si a primit hcnoteismullui Max M liner pentru a distinge pe geti. Henoteismul a fost ,l<;tiel formula care satisfacea viziunea unei Dacii ell 0 spiritualitate pura

i ideala, care traia in s;lfletul savantului istoric si arheolog.

Cu toate acestea religia getodacilor, ca toate cele din jurul lor, este rum am vazut de pur caracter politeist, Alaturi de Zalmoxis, de Gebe kizis si de acelanonim zeu, provocator de furtuni, trebuie sa asezarn, I um spunea insusi Parvan, pe acel ,,Apolo Hyperboreul de care poves !l'SC legendele helene 'in legatura cu cultul soarelui si al lebedei la ncaniurile din miazanoapte"!"; pe Marea Zeita subpamanteana, .preindo"llropeana, a productiei, a rodirii, a vietii, a mantuirii", atestata printr-o hogatie deoscoita de relieve arheologice'"; pe Zeul Cavaler, Cavalerii I ianubieni sau Eroul trac" helenic, iranian, dar si claco-tracic, zei cercsti si eroi cli'/;~izati, ale c~r()r icoanc se intalne~c des in Dacia'"; pe ! )iana Regina, sincretizata cu Nemesis. cu Arthemis-Bendis, care, cum spune Herodot'", era adorata in Tracia si Paeonia ca 0 clivinitate de orifine nordicilm. sl Ind. atati zei S1 zeite fara nume si f{lr{\ chip pc care

I , ; '" ,

116. Pt\f\VAN, 01;. cit, p. 29')

117. ldeln, p. 458. lIS. Idem, p. 640.

119. llERODCn; IV, 33.

120. pARVAN, 0]:. dt., p. Hi3

II

I

IIII1 II III1I

II'

III

III

I

II

S2

A NOUR

~: r~1~r~:l1i,s;~te~nlultime<~ ~Ie. S!1:1bolwi si arnulere dlspandite peste tot Ll_,)acla.~ ~?~te aeeste chvlllltafl, tnai ?u~i sau mai mari, genii sau spi~tc, ,bulle )1 I de, au. populat sufletul SI rruntea geto-dacilor si au inchegat 1~1 p~nthe~nvgehe, :n~ simplu ?i rnai Iipsit de fast, este adevarat, dar t~t:l~~ de(~p~hiva de frarnantat de nadejdile si temerile omencsti, care

all zarnislit ideea de Dumnezeu 1;'[ de religie. .

Cultul lui Zalrnoxis

Zalmoxis este prin cxcelenta un zen 211 cerului,

Afirmatia lui Rohde d zeul getic "nu cste tutmei cum se crede de obicei, un zeu al cerului'", nu se splijioa dedit pe () interpretare prea larga a stirilor literare. Din analiza textelor vechi, pe care am prezentato rnai sus, reiese ell prisosinta caracterul uranian al acestui zeu. Asticl nimic chtonian nu se Ieaga de Zalmoxis, nici ill conceptia lui ca cliviI 1 i tate , nici in teologia sa, dar I11c~ ales, cum vom vedea, nici In cultul sau.

Zeul sta deasupra pamantului, in cerul senin 9i albastru. Cand acest rcr se imbrobodeste de non, cand se dezlantuie furtum, cand se aud I unete si se vad fulgere, este sernnul ca pacea cerului este tulburata. Un zeu dusrnan a patruns acolo ell ganduri rele, iar Zalmoxis se apara, nruncand trasnete. In lupta lui intervin parnantenii, care-I ajutl cu sagctile lor. Ded aeolo in cer locuieste permanent Zalmoxis, ca siZeus, ca si Apollo, ca toti zeii cerului,

Dovada locuintei ceresti a lui Zalmoxis este insasi practica sacrificiului Din patru in patru ani, getii trimit un sol la zeu. Misiunea lui este sa duca lui Zalmoxis stiri despre geti, poate rugaminti, poate rnultumiri; regele si poporul sunt de fatA la aceasta mare sarbatoare religioasa. Tri misul Illl este ales, ci cste tras la sorti, pentru ca fiecare get revendica cinstea de a se iofati9([ lui Zalrnoxis ?i toti sunt dornici de a implini aceasta sffmta rnisiune. Cel indicat de sorti este prius de maini si de picioare si aruncat in sus, spre cer; dar pentru ca puterile ornenesti nu-l pot zvarli pana in taria cerului, el este oprit in varful sulitclor de a C3.Ilea pe pamant, [n acest eaz el trebuie sa moad11~lra a atinge pamamul, Iiindca numai asttel sutletul sau, desprinzandu-se de trup, isi poate lua zborul spre a duce zeului rnisiva credinciosilor sai. Dar dad! se intampia ea trupul s.i-i fi atins pamantul inainte de a-si fi dat duhul, este scmnul ca sufletul '3<'ill este prea incircat de pacate si nu se poate iniu~l pana let Zalmoxis. Zeul respinge deci pe trimis. ceea ce inseamna di misiunea

1. ROHDE, ERWIN, Psych,>, Pans, l~r~t:. p. 28b, nota 2.

'III I'I

),

I

54

!I NOUR

.rebuie incrcdintata altuia. Minunat observa Parvan, raspunzand lui Kazarow si lui Rohde: .Raiul getie nu este sub pam/mt, ci III eel'; solul uirnis Ia zeu nu este injunghiat in fundul unei gropi ~i acoperit cu pelmant, ci e aruncat in lanci, eu fata spre eel' si la lumina zilei'".

Pamantul si alaturi de el tot ceca ee este material, deci si haina earnala a suflctului, nu se bucura de nici 0 consideratie la geti. Era de ajuns ca solul saf atins pamantul inainte de a-si da sulletul, C~l intrcgul sacnfi~iu sa fi fost p;mgarit de aceasta atingere si sa trebuiasca a f repetal, In aceasta credinta sta adanca conceptie religioasa uraniana a lui Zalmoxis. Nimic din ceea ce este pamantean nu se putea infatisa zeului. Odata pornit de pe pam ant, solul nu se mai putea intoarce viu ci in puterea acelei zvarliri catre cer, sufletul trebuia si-si continue drumul, si dczbracat de haina pamanteasca sa se infatise~e zeului numai duh. P{UI13Illul si trupul, care au 0 valoare deosebici in cultcle chtoniene, sunt dupa conceptia getica doua clemente care incatusau sufletul, de aceea getii le desconsiderau.

. 0 mare deosebire este intre sacrificiul getic, care avea ca seop neVOla de a comunica zeului anumite stiri de pe pamant si care insemna dorinta de legatura perrnanenta intre cer si om, ;;i sa~rificiilc sangeroase, care erau facute cu gandul de a irnblanzi mania zeului sau de a potoli foamea cu crize temporale fixe ale zeilor din infern. In Locrida. cand noaptea era mai adanca si mai neagra, se practicau injunglneri de oameni, spre a potoli mania .zeilor buni" (oa{!!ovec; f-LEtAiXlOl)'I. "Hegele Moabitilor", fiind pe punetul de a pierde 0 batalie, consacra mortii pe Iiul sau eel mai mare, Bigaduind sa-I arda pe zidurile cetatii, Fenicienii, ea sa potoleasca mania zeilor, sacrificau pe cei mai dragi copii ai lor. Ei ridicau valoarea sacrificiului alegand pe copiii eelor mai nobile farnilii ;;i dupa ei, dovada celci mai mari ccrtitudini a eficacitatii sacrificiului, sta in jalca provocata sacrificatorului, caci pentru sacriiit~iile anuale alegeau eopiii unici (xp6vov yap (PO(VDU:;C; X(X Oi2XCW1;OV £COC; 1: E}VOVTLt aY(X7trln~ xO::t f.!0\iOA£vrj lWV Cf:XVO::V). Heliogabalintrodusesein Halia acest hidos rit oriental;;i alegea ca victime pe care Ie saerifica divinit~ltilor solan~ pc tineJii eei mai nobili ai imperiului. Dar din toate aceste exemple, viol area legii snnte a ospitalitcl\ii, sacrificand pe oa:opetele lui Jupiter Hospitalis (Zeoc; ~£VLOC;) este aeda care dovede;;te in chipul eel

;~. pARVAN, op. cit. p. 151, nora 8.

3. PAUSANIAS, V 38. 8.

4. TYLOR B. V, civiiisilt.ion jJi1witive. Paris. 1920. ll. p. 512:,13

II It ul lui Zalmoxis

55

!l1<1i evident ca la popoarele semitiee satisfactia data zeului era in r~port lircct cu valoarea pe care 0 avea ofranda in ochii sacriticatorului''''. FeIIlcienii invinsi de Agathokles, sacJiticar~l lui Moloch, ca sa-l imb1a.n·

l'<1sdl doua sute de copii din familiile cele mai alese''. .

Practica sacrificiilor omenesti era in mare cinste si la tracii primi uvi. Noap.ea, la marile serbari trieterice, cand se celebra "epjfzUli~" lui nionysos', se saerilicau victime omel1e~ti, spre a fi pe placul acestUl zeu

1I1gTozitOls.

Ce rost avea sacrificiul?

in Locrida, la cultele semitice pe care le-arn amintit, ca si 1a traci,

-acrificiul era un dar catre zeu, pe care credinciosii i-I faceau spre a·

I imbuna sau a-i atrage simpatia sa ocrotitoare. Moartea saetificatului, sangele ~i trupul sau, aldtuiau acest dar; fumul !;'~ [:liro~t:1 carn,ii ~m~ ncsti, p3rjolita pana la serum in pantecele de arama inrosita de valvatal~ .tl statuti lui Moloch, mergeau sa potoleasca poftele carnale ale zel:lUl Carnea si sangele, dcci trupul, adica omeneseul nccaruia, erau place rca zeul~i si pe acestea le cerea el, fie in momentele de invocare a ocro-

t irii sale, .ie la marile serbari cu data fixa inchinate lui. Ideea car~ se desprinde imediat din intelesul acestui sacrificiu, ca 0 compensat1e 2, lnterventiei zeuJui si ca 0 plata a acestei interventii, este aceea a pier· rlcrii, a durerii, a intrlstaJii, a suferintei, care asigur~u sprijinul ze.ului f?!' i satisfaceau multumirea. De aeeea zeul pretindea fiintele cele mat dragi. cele mai scumpe, cele mai distinse, ca durerea sft fie cat mai adanca ~i pierderea cat mai ireparabila. Numai sacrificiul pUltit scump, cu durer~: si suferinta, satisfacea pofta nebuna si teribila a zeului". Tot sensul sacnGciului st;1111 valoarea pierderii si a durerii, in sentimel1tul de intrangere

$i de neputinta pc care 11 starnea, ~ . ..... . r·

Sacrificial geti10r avea cu totul all earacter. Credinciosii lUI Zalmo

xis, la patru ani 0 data, simteau nevoia sa-i comunice stiri din lu~ne~ lor pamanteasca. Pentru aceasta se tragea 1a sorti eel care trebuia sa se Watiseze zeuluiiO• h1 aeeasta irldicare a sor\ilor dOU~1 elernente erau pre· zent~: OIEmrea care putea reveni fieearuia ;;i indicatia !ns(l~i a zeulUl.

5. cit. 'IYLDR, II, jl. 513; !?cgii. Ill, 27; ElISEB hop EVilng., I. 10,. IV. 156; lAUD

CONSTJ\J'\!TXIll; PORPHYRIUS, Dc abst. ll. 56; MOVERS. PilOerIJ71l'r. I, p. 300.

ii. DIODORSIC.,XX.14.

7. PEIIDIZET, P. ell/tes t't Myt.!ws du Piwgee, Paris. 1910, [l. 73

8. POI-lDE, E .. op. cit. p. 29!f.300

~) REINACl-!, S .. OfjJ!Jeus. Paris. 192:). p. 271, 2Sl.

LO. HEROUOT; IV. 94.

56

.4. NOUR

care era indicat de S0l1i primea jertfa en nespusa bucurie,

avea prilejul se urce la zeu, in ceruri, sa ia parte la ospatul sau11:;;i

se imp~trtft;;easdi cu nemurirea. Dar numai sufletul sau rnergea in ccr, trupu] ramanea pamantului, ca ceva care-i apartine. Nu era verba deci de durere, de intristare, de mahnire, cad rnisiunea de a se infa1i~:a zeului era considerata drept suprema recompensa pentru eel care parasea viata de pe pamant, spre a doband! nernurirea. Astfe! acest sacrificiu depasea in maretie toata viata omeneasca.

pentru c3 Zalmoxis sta in ceruri, locurile de rugaciuni si de adorare erau cat mai aproape de eel', pe varfu] muntilor", "in imensa singuratate a naturii"; acolo stateau pustnicii, care isi consacrau viata pa. manteasca in adorarea zeului ~i in adanci meditari, spre a-i lntelege vointa f?i a 0 comunica celor de pe pamant", Popor si rege, la rnarile zile de inch in are, urcau acolo ca sa afle vointa zeului ~i sa primeasca sfaturi de felul cum sa se poarte in scurta lor trecere prin viata pamanteasca.

Zalmoxis, prin intermedin] schimnicilor, comunica credinciosilor

porunca sa de a f drepti, de a duce 0 viara austera, de a nu manca vi etati, spre a se pregati in acest chip pentru viata cea de din colo de moarte, care era fiiJ-a sfarsit, Acesti preoti ai lui Zalmoxis. spre a se pastra cat mai departs de cele parnantesti, fugeau de lume si traiau In pes-

teri 91 in scorburi de munti, in meditare continua14.' ,

Zalmoxis nu statea numai In cer, ci din cand ill cand cobora pe pamant Elementele acestei "epifanii" se gasesc, desigur, in legenda vietii sale pamantene, transmisa de Herodot: "puse sa-i [aea 0 locuinta subterana; indata ce a fost gata locuinta se facu nevazut pentru traci si acolo ramase trei ani, iar acestia II regretara 91-1 planseraca pe un mort; iar in a1 patrulea an, iar se arata printre traci?". Aceasta disparitie sim-

moartea dar zeul nu moare,fiindd el este de

escntflllepieritoare. Simularea este pilda vizibila i. incetarii vietii

pentru dupa care urmeaza renasterea la viata cea vesnica Zal.

moXIS ascuns in subrerana trei iar in al patrulea apare iara~j

11 ImRODO'I: lV, SYJ.

1.2. In cultullui Ja traci, toate f;e .lilceau lil

s,mclll,U'ele cek mai renumite, dar aceste ceremonii aveau loc nOiJptea, la lumina fa clelol. in zgomote sunle de timbale ~i Oaute (cf E:SCHll.E, . H,'k,)\,!) , nu in tileeri si me. riitatii, ziua. ell Dehii ridicitti spre rer, Cd in cultullui Zalrnoxis.

VII. 3.

O[J. 1:)3.

t) HERODO'f, IV.

Cultul lui Zelruoxis

lntre oameni, simbolizand reinvierea si adeverind astfel cele ce predi-

case pe pamant, , .

Disparitia lui Zalmoxis dintre credinciosi nu este provocata pr~ntr-L:n act de violenta cum ar fi uciderea, urmata de devorarea trupului, ca 111 cultul lui Dk;nysoslb sau imprastierea in bucati de catre ferneile trace, ra In mitul Iui ':)rpheus17• Zeul nu moare in sens dionisiac sau orfic, ci dispare, lasand pe geti sal jeleasca, sp!-e ~lle arata l~ r~apariji,e ,ca 1110arlea este un ma-e bine, fiindca da putinta sufletului sa treaca ll1 nernurire. Astfel taina mortii este 0 poarta deschisa spre nemurire, P1111 care eel care trece, merge fara teama si fara pared de rau.

In aceastaidisparitie" subterana nu este nici un element chtonian.

Zeul nu-si trece viata aici, ea Rhesos, ca sa fie posibila vreo apropiere intre ace'sti do! zei de natura atat de deosebita", ci el traieste la lumina

, ~ , • 1'1 D . v

zilei, intre oameni, aeolo unde se reintoarce dupa remviere .. e,mca-

i ri nu reiese, nici 13 Herodot, nici la Strabon, 6i Zalmoxis ca zeu sa st~a "permanent intr-o pesters muntoasa, intr-un ,~':1:pwo.t~ vTtXOPl,?V dill muntele Kogaonon", cum afirma Rohde, ca sa fie posibila asernanarea ell Rhesos, "care locuieste xp1.nnex; tv &.vrpOlC; Ti)C; umxpyiJpov X?OVUC; In muntele Pangeu?", Zalmoxis nu locuieste permanent in aceasta pesI era si nici pe rnuntele Kogaionon, ci stain eerul senin si albastru, si ~umai la patru ani 0 data se scoboara pe pamant, Pesterile sUJ;t lo~unle de refugiu si de cult ale preotilor si sihastrilor, iar muntele Kogaionon cste Iocul de retragere al marelui preot al getilor, eel care comurnca credinciosilor vointa zeului. Rhesos nu sta in eeruri; e1 nu este un zeu uranian, ~i Ioc.iinta sa perrnanenta este pe muntele Pangeu, dar intr-o pestera, intr-o scorbura a muntelui, avand astfel un caraeter subteran. i\e~~asta este riarea deosebire intre el si Zalmoxis.

Cum se serbau epifaniile quatrienale ale lui Zalmoxis?

Stirn d epifania lui Dionysos, celebrata la doi ani () data, era prilejul unor mari serbari orgiastice, ell dansuri nebunesti si cu rnuzica. .Acei care luau parte la aceste dansuri se afundau InlT·un fel de manic, Inu--() cxcitire extraordinara a intregii lor fiinte; Ii apuca un extaz in care

16. PERDRlZET', OJ). cit., ]l. 102.

17. DECHARME P, NlythoJogie de 1a Greee antique, Paris, 1886.]l. 619. . .

l~. PERDWZET, P, 01'. cit., p. 29: "qui viI deWS line demeure souterainc, resemble a cel [JlIlre trace, .,:aimoxis, Ie diet) clu pellple gt'te"

19. OJ}. cil., p. 152, nota 4.

2(J ROHDE, E., cp. cit. jJ. 2~7, !lota 2.

1"1

58

A. NOUR

II

pareau, fata de ei insisi sau de altii, ca atinsi de nebunie si obsesie. Aceasta surescitare a sensibilitatii, impinsa pa[J~1 la stari vizionare, era produsa 13 oameni impresionabili de vartejul dansului, de muzica, de intuneric, prin toate amanuntcle acestui cult exasperant''". Iar in timpul dansului, cand acesta atingea culmi delirante, zeul isi facea aparitia printre dansatoare sub forma unui taur; pe care-I intampinau mugind si catre care navaleau cu to ale spre a se uni cu el, sfarsind prin a·l devora de ViU22. Astfel se sarbatorea epifania lui Dionysos-Sabazius la traci".

La geti nu existau asernenea .nebunii religioase?". Nici 0 stire antid nu ne comunica nimic in aceasta privinta. Sar parea ca epifania lui Zahnoxis, sarbatorita la patru ani 0 data, era, dupa felul cum se inHlj:i:;;a insasi viata getilor, prile] de abstinenta, de adanca reculegere, de purificare trupeasca, de meditare indelunga, ca la coborarea zeului, eredinciosii s~i poata fi gata a se reintoarce cu el in nemurirea cereasca si vesnica de din colo de moarte.

* * *

III

Doua atribute maiinsemnate se recunosc lui Zalmoxis in cultul sau: acela de vindecator si acela de oracular. Yom examina pe fiecare in parte.

Intre stirile vechi asupra lui Zalmoxis, aceea transmisa de Platon", relativ 1a puterea vindecatoare a zeului, este deosebit de importanta. El vorbeste de niste medici traci, care se socoteau a f .rlintre ucenicii lui Zalmoxis" si care aveau 0 anumita metoda in vindecarea bolilor, deosebita de a medicilor greci. Principiul calauzitor al acestei metode era ca ei considerau d toate bolile isi au originea in suflet, astfel ca intili sufletul trebuie vindecat si apoi boala insisi. Metoda impunea un regim special pentru intregui trup si dupa aceea urma tratamentul bolii. Asttel pentru teribilele dureri de cap de care suferea Charmides, Socrate ii okra, dupa reteta medicului trac, doctoria preparata din ierburi c1escantate.

Practica descantecelor in prepararea medicarnentelor ne indeamna sa credem ca vindecarea bolilor era considerate ca dar divin, incredintat

21. f<OHDE, E., op. cit, p 273.

22. Idem, p. 275.

23. PETD\ZZONJ, R, I lvliste/i, Bologna, p. 57·71.

24. ROHDE, E., OF cit, p. 278, nota 2.

25.IULJfu\!, APOS'TKIlJL. eel. Hertei» Trubner, p. 244.

Cultul lui Zalmoxis

59

numai preotului, care era medic lccrp6c; si vrajitor yoY)c; "(;. Anumite.retete se transrniteau oral, in cea mai mare taina, din preotin preot, fiind ~ocotite a f inspirate de Zalmoxis. Descantecele constituiau in prepararea ierburilor 0 exercitare a puterii de vindecare a zeului si prin de se invoca de catre preotii vrajitori aceasta putere. Se pare C;3l cJesca.nte~ cele se cantau": .,oare nu ne puteam aminti cuvintele lui Zalmoxis :;;1 repeta dlntaJile pe care Socrate, aducandu-le la Atena. le-a cantat bunu-

lui Charmides, pentru a-i alunga durerea de cap"ZB? .'

Dupa stirilc transmise de Dioscuride" si Lucius Apuleius", ge1:odacii cunosteau 0 suma de ierburi pe care le foloseau 1a prepararea medic<Ul1e~telor. lntre acestea se poate cita .fumigatia eu samantci de dmepa, pana astazi tolosita de taranii n09ID si pc care 0 l:e~as~ intocmai, rau inteleasa de helleni, "ca un fel de narcotizare specials, tinand ~oc de betie, I~ geto-scythii de la Tyras si Borysthenes", de altfel ca si la tracii din Sud" (Meia, II, 2, 219i Pseudopiut., De iluv. et mont I:Om. III, 3; la MUUER, Geogr. Gr Minores, II, 6413~. Dioscurides, m~lta.vreme medic in arrnatele romane de la Dunare, ne transmite in cartile sale pastrate fragmentar, 0 lista de ierburi intrebuintate ca medi~al?ente pe vremea "lui Nerem. Din aceasti lista intregit.a eu acea transmisa de Apuleius, de pe vremea lui Antonius Pius si Marc Aureli~s, 0 suma destul de importanta de ierburi par a avea nume geto-dace", ceea ~e ar co~firma 0 data mai mult larga dezvoltare pe care 0 avea practica medicinii 1a geto-daci. Iar dad practica medicinii era 0 fu~c~ie religioasa, lasata pe mana preotilor, ca singurii inspirati de Zalmoxis m tratarea b~ lilor, dupa cum afin~na Platon, pe buna dreptate i s-a putut spune zeului

. - , , A

gene owe; UX'IpOe; . v v,

Deli' nici din acest punct de vedere nu exista vreo asem:Ula~'e 1!1?·~ Zalmoxis si ceilalti zei vindecatori. Unul dintre marii zei ai Antichitatii

26. PLATON, Channic/es, 156, V.

27. Pl\RVA.N, op. cit, p. Hit

28.IUUAN, APOSTPITUL, lac. CIt. .,. ,

29. Ilepi ·Icnprxi\<; y hlC si Ilcoi . EUTCOPWCC0V editia eea mai buna a lUI Curtius Srengel,

Lipsca, 1829, doua volume. .'

30. De vi/1utiiJus herbenur; in editia Dr. Ackermann, Norimbergae, 1788.

31. HERODO'C IV, 75.

32. pARVAN, op. cit., p. 145. . ,.

33. TOCILESCO,. GR., Dacia fll[linte de romani. p. 202-216; PAPADOPOL-CALIMAH.

Dioscwide sj Iuciu Apuleiu (flotanjea f3uc.1879.

34. Pl\RVAN, op. cit, p. 737.

60

A. NOUR

pagane, care avea atributie speciala in vinclecarea bolilor este Asklep~os-AesculaplUs, care dadea oracole vindecato<u'e alaturi de H" 'o-~"):'~l eF'OI- 'It 1" izinar rf 3' '. • .y"Ud, u .c. .. ell .. es.e onginar C lJ1 Thesalia" daca nu chiat f .. 1'" .: .. '

']' 'I, "1, v", .." c , C.c .' ." (Ill I dua, SI

a :,scp l?J :l~" a Cal't:l 01:~gl:1e = n~~cloielnic tracica. Originea oordici a

cestor ze~ vindecator! ill mitologiei grecesti este incaan iridic 1'-

"'P" re 1)1'3. -to . d' , '" 1 " urciu U:. "', . (C rca merucinn 111 umea tracica si deci si 121 zei Ret tele 't

VlI~cle~~~e pc ~'~'e levd~de,a Asklepios, Ie p'rimea directb(;h1aVl~fi~ ~el~~ pIU;l( l~e oraculani, m timpul somnuluf". Pentru aceasta fiee,u'e ternp~u e~21,mzc,s~atcu oincapere anume fikllta spre a gazdui pe bolnavi LA'l Epidaur CI a eel 1113! renumit templu" Inaints de" ... J..-' " tai ind v.. '... • c.< a Uu a sr a prtmi

,~n~ ~~. ;caru 91~ partea zeului, fiecare bolnav trebuia sa urmeze CLi

11g1JJ OZlt1IJe desaVarSlQl un tratarnent oreliminar SI' sa' fac v ifi .. 1

. 'U 39 R . " ~ '~ . (.U., c I.a saen ell c e

:lillc . ~. ete~ele prescns~ de zeu, ca si numele bolnavului si descrie- 1 ea bolii, se, scnau pe 0 placa de marmura si se pastrau io'ep1r;Iu4() C ~,

~: c~~c:er:.za cu1:uI,lui Asklepio~ e~te ca :,zeul se prezenta in per~o~~ (,elUl Cal e n cerea vindecarea, cao altfel oracolul nu i se putea dawn.

:~r~a ~u~ c:al': s~ p~ezent~ d~ (~bieei zeul era aeeea a unui sarpe, eeea ce tlCe.d ca acest animal sa mba un 10e foarte insemnat in cultul lui Asklcpios. ~ 1 1

., Nim~c d!n toate vac~stea la Zalmoxis. Niei incubatii', ace! sornn In t,emplu, ill timpul canna zeul p3:trundea in corp si vindeca boala, care t.~t~ u~ lU:~~l comun tuvturor ctl~telor ~n?edtoare, si nici macar pre .... scnerea pe cale ~r~culara a l~etetel nu exista in mltu11ui Zaimoxis. Preoti.i h~ ,~veau 0 ~~ctic.a mult mal sUll~lara: invocau numele, puterea si, poate, ~I e~:nta .1n.l 111 preparar:a medlcamentelor, prin descantece cantate ar:~~ <~~:n!mstrau ~oln~",lIo~' l:aclIl. Nici 0 stire antioi nt confinna alti PI dct:~a 1:1 ~a:easta. pnV1I1 ta,' '". cei moderni, carora le place sa inrud~as(a pe Zaln~oxlS cu toti zen chtonieni ai Sudului mediteranean II-au putut s-o afirmo. '

III' I

I

I'll

I

35. S'IRABON, lX. p. 437.

36. PAUSANLA.S, II. 27.

37. cf. C;AUTHIEH A Recherche', hist·· -}', -i-. I I • I .

1844' PANOFK~.\ Akl . . '~, ; . '.:';111, ,Xcwee ~,e ,iI mel eClIIe dam IE'S leroples. Lyon,

13 Ar';'SE~I"r'E G s. LInd ilsJdc{JhUi, Ul ,,Abhancrl. del' Berlin. Akademie" 1845 p. 27'"

, . n J,. . ' ., Hl[Jocratc, Pans. 19:31. . , i.,

38, PAUS, II, 10-13,2,1 si 26.

39. Iclem. .

40. SMET[US, Jnscrip Anliq .. p. 20.

41. ROHDE E., O[J. cit:, p. 1IX), nota 2.

42. Iciern. p- :)10, nolL) 3: Vincleearea ~i III general toate oracolele zeilor I'll 'honl'cr '" rl-l" [lUllnl [Jf' cali" . J t' - L" . . -" U .,C.al Cdll

I .. ' Z. '.1 ... :'d lnCIL la.lel. l!l'ia er este 0 dovadt, mai lliull: cie.sl)l't' Cil"iu'lenti 111"\11'0'1 -Ii

III Ji1 moxts ' , ',.,'. c, lr.H (

/lli//ui Zslmoxis

61

I iintre to ate productiile folclorice romanesti, cele care au pastrat II multe rerniniscente stravechi, sunt fara indoiala descantecele si VTa". IJractica lor chiar azi este foarte raspandita in sudul Europei, dar uanii 0 folosesc in mod deosebit. In practica descantecelor deose-

111. doua p;111.i total distincte: descantecul propriu-zis, deci versurile canII' sau abia soptite, si leacul, medicamentul care insoteste descanteII. Descantecul f{u'a leac n-are nici un efect, exact cum spune Platon" , pre medicul trac care sfituise pe Socrate. Fiecare descantec incepe

11\(1'-0 invocare a bolii sau a spiritului rau care produce boala si 0 cheurc a zeului vindecator si a acolitilor sill. Cele mai multe descantece I indreapta chemarea catre Maic~ Domnului, sub care Parvan" vede . .ybela, mama a zeilor si mare zeit;l a regiunilor dunarene. Altele,

1I,Ii ales cele de dragoste, se adreseaza lunii si stelelor, noptii si cerului. kmentul care g-a pastrat neschirnbat in practica descantecelor, din II ;Ivechime perna astazi, este caracterul de taina, de secret pe care tre-uic sa-l aiba vraja si care este ceea ce pastreaza eficacitatea. De aceea II descantec se rosteste abia soptit, mitre buze si numai in prezenta bolivului. Un descantec spus fiira motiv isi pierde puterea de vindecare.

tI,l studiu mai adancit asupra descantecelor si vrajilor practicate de 1'0- II:tni ar putea scoate la lumina multe resturi de culte stravechi, care au Wilt in Dacia getica si romana epocile lor de inflorire.

Despre puterea oraculara a lui Zalmoxis ne relateaza numai Strabon: .pcntru d prezicea semnele meteorologice ... "; .ca unul ce era in stare ~\ anunte ce se intfunpla pe 1a zei .. .',4G Practica divinatiei nu apartine unor anumite culte, uraniene sau chtoniene, ci este aproape generala; o serie destul de lungii de zei si zeite au in cultullor prorocirea oracu- 1,II·a.4? Oracolele sunt Ioarte numeroase in lumea veche, incepanrl ell .ucla al lui Apollo de la Delphi," vcstit nu numai in lumea greceasca, si p;ina la stravechiul oracol din Cos,491oeul de nastere al Iui Hippocrat ,j sediul fairnosului ternplu al lui Asklepios. Prezicerea se exercita in temple, de catre preoti si preotese special pregatiti, pe care nu trebuie

13. NOUR A., M., Descantcce!ii vraji, Turnu Maglu'ele, 1913.

14. PlATON. xpocillorl'; V. ,15. pARVAN, OJ). cit., 164. 16. S-f1(ABON, VII, 3, ~,

~7. cf. BOUCHE-LECUmCQ, Histoire de la divination dans l'antiqllite, 4 VO!., 1879,1882. 'IS. GERNETBOUl.J\NGER Le gt$nie 8Tec dans fa rcli,!,rion, Paris, 1932. p. 151-189;

CHANfEPUE DE LA SAISSAYE, Manuel de l'histoire des religions, p. :)50-553. ,19. I3AISSETE, G .. op. cit., p. 4964.

62

A NOUR

sa-i confundam eu proorocii ambulanti. Erau doua feluri de preziceri: 15e ca vointa zeului se releva irnediat, fie ca Sf: interpreta :lin fapte eontingente. La Doclona, unde era oracolul lui Zeus, zeul lsi facea cunoscuta vointa prin Irearnatul frunzelor steperilor batuti d~ vant sau prin sunetul pe carel facea un vas de ararna batut cu 0 curea, Preotesele sau profetesele Dodonei se numeau potumbite, dupa cum acelea ale Artemisei se chemau albine. Aceasta dovedeste ca oracolele se interneiau altadatl pe observarea zborului porumbitelor si albinclor si fara indoiala ca la origine era yorba de culte toternice, al ~aror obiect erau aceste animale, .Oracolul eel mai celebru din Antichitate, acel de la Delphi, avea ca interpreta pe 0 tanara fata numita Pythia, care, inspiratli de Apollo, profetiza in accese de delir; Cu mult lnainte, aceia care veneau sa consulte oracolul se asezau ei insisi pe un trepied si primeau inspiratia zeului prin vaporii care se exalau din pestera profetica, S-a parut mai tarziu ca 0 tanara fata bolnavicioasa era mai docila la inspiratia zeului si a preotilor sm, decat clientii 101'.,,50 Pe vrernea lui Herodot profetizarea se facea la greci numai In temple si sanctuare. Erau asa de legate ideea de sanctuar si de prorocire, incat aproape d nu exista ~111C' tuar care s~ nu dea oracole si s~i nu exercite prin oracole 0 puternica influenta." Inca din secolul VI ajunsesera la oarecare celebritate mai multe oracole din Crecia continentala."

Desipe vrernea lui Strabon'" oracolul si in general divinatia nu mai erau la moda, totusi el singur ne vorbeste in aceasta privinta despre Zalmoxis. Dar, intrucat rnedicina, socotita ca un dar zeesc era in legatura cu divinatia, desigur d preotii lui Zalmoxis practicau si arta de a face prorociri, Ei talmaceau pe aceasta cale vointa zeului, prevestind nu nurnai timpul viitor, dar chiar unele manifestari actuale si concomitente ale acestei vointe in legatura cu viata omer.easca Mare1;e preot al zeului, care 19i avea locuinta pe sfantul munte Kogaionon in vreo pestera oarecare, dadea rnarile oracole care priveau statul gctodac si pe regele S~IU. Totusi de nicaieri nu ne vine 0 stire cu privire la vreun oracol insemnat al getilor. Neexistand temple marete sau macar sanctuare mai modeste, divinatia o-a avut un r01 pre} 'insemnat in cultullui Zalrnoxis, astfel di nici un topic nu ni s-a transmis arnintitor

50. REINACH, S, Orpheus, Paris, 1925, p. 136-137.

51. BOUCHE LECLERCQ. OJ!. cit., ll, p. 332; Ill, p. 15 sq.

52. HEROD 01; I, 46.

53 STRABON. X,;;. 23; BOUGIE-LECLERCQ. Ill. [J. 253.

uliul lui Zelmoxis

63

dl' vreun templu sau oracol. HerodotS4 rclateaza ca Bcssii si Satrii, in

hinatori lui Sabazius, aveau "pe eel mai inalt munte, care fi Hae-

I1lUS, un vestit oracol, in care ca la Delphi profetiza 0 femeie, dar ale r.uei oracole nu sunt mai cu mestesug alcatuite decat cele de la Delphi". I )aca ar fi existat si la geti un asemenea oracol, inca in vremea lui HeI odot cand divinatia avea un rol covarsitor in religie, desigur ca istoricul grec cere oe vorbeste eel dintai despre Zalmoxis, near fi dat si dcspre el vreo stire.

Ramanem deci 1a parerea ci divinatia, care in cultele chtoniene ale 'ludului mediteranean se bucura de 0 practica si de 0 organizare de"{lvar~ita, 11-a avut aceeasi cinste in religia geto-dacilor, Dionysos-Sebazius-Bacchus, cu cele doua fete ale lor, una orgiastica si alta apolonizata, ale carer culte se sprijineau adanc pe oracol, ca si Rhesos al Bessilor din Rhodope, socotit uneori ca TCpOrp~T~C; BaxxovJ6, na intluentat nici macar in arta oraculara pe geto-daci. Cultul lor a ramas uranian si din acest punct de vedere.

54. HERODm~ll1, Ill.

55. TOClI.ESC1, GR. OJ!. cit; p. 326, nota 284.

56. PERDRIZET P. op. cit: p. 28.

Nernurirea sufletului §ii viata viitoare

Latura rea mai desavarsit originala a religiei geto-dacilor este con;eptia lor desl~re nemurire si viata viitoare. Credinta ca nu exista moarte, :n sensul. de distrugere totala a fiintei ornenesti, si cii dincolo de moarte mcepe vVlat~ Ve911lea.a s~1et1l1ui, a uimit pe scriitorii greci ai timpului. Cercetatorii moderni, eel mai multi socotind ca geto ... dacii, si din punct de .v~dere a1 :ultUlii 91 spiritualitatii lor, sunt traei nordici, au interpretat religia lor pnn cea tracica 91 au prezentat-o profund gresit, rnai ales in

ceca ce priveste ideea de nernurire. .

Herodot rarnane si de clataaeeasta singurul izvor de informatie: "eft s~nt n:mUli~01i, ei si-o explica in modul urrnator, Socotesc ca ~u mor, cr, claca au raposat, merg la zeullor Zalmoxis'". Jar mai denarte completand ideea: .nici el (Zalmoxis), nici oaspetii lui, nici cei ce ~ vor naste L<~ veci dintr-insi; I1U vor m~lriJ ei 'lor merge intr-un joe unde Val' trai vcs me, avand toate bunatiltile"l. Prill urrnare este yorba de 0 nemurire care ill~ep~ 0 data ~1l moat-tea, care se desfisoara in irnparatia lui Zalrnoxis, al~tlU1 de el, 91 IT: ca:e nu vor lipsi nici una din bun~ltiltile vietii vesnice. "Ceca ce s-a mar adaugat la aceasta caracterizare, in vrernurile elenistice, e, in cea mai mare parte, de inlaturat din nurnarul informatiilor objective despre geti si de socotit drept un comentariu tendenti~s aJ

unei credinte rau intelese'". .

. Desprindem din conceptia geto-daca asupra nemuririi, 111ai int<li ~deea ea .?ceasta nernurire este de esenta divina. Omul dupil moarte se mdreapta napa ZaAJ-Ieo( 1 v oal/Jova, uncle se confunda eu zeul insusi in se!l~ul de participare la aceeasi viata eterna, bucur[mcluse de toat~ bunatatile acestei vieti. Este usor de rernarcat aici ideea d sufletele ridicandu-se la Zalrnoxis devin spirite divine, dobandind astfel 0 oarecare identitate cu zeul ~i avand atributii zeiesti, ocrotitoare sau

L HERODOr: Iv, 94. 2. :3

,( 'ultul lui Zelmoxis

65

relor ramasi 111 viata pamanteana, asa cum vedern aproape In intreaga mitologie mediteraneana, dar mai ales in cea italica. Din tot ceca ce of era raiul lui Zalmoxis celor ce s-au ridicat la el, este numai aceasta nemurire, dill care nu lipsesc bunatatile care 0 pot face placuta si dorita. 1n religia lui Zalmoxis sufletele, chiar inviata lor pamanteasca, sunt de rsenti divna. Nemurirea lor in cepe 0 data ell crearea lor, numai ca nu se manifesta ca atare decal dupa ce au parasit haina carnala a trupului. De aid a izvorat nevoia incinerarii trupurilor si spulberarea cenusii in . vant sau numai depunerea ei intr ... o urna simpla', alaturi de care sunt asezate doua vase rituale, cupa si cratita, a carol' semnificatie 0 vorn vedea mai jos,

Unuii dintre istoricii rnoderni au facut 0 stransi:i apropiere intre geti si trausi, un neamasezat 13 sud de Nestos, in apropierea Edonilor; care se intindeau pana in masivul Rhodoe, deci la rasant de traci. Origines acestui neam este controversata. Tornaschek crede ca sunt traci, veniti dinspre Carpati' si asezati la limitele rasaritene ale asezarilor balcanice. Dar tocmai aceasta asezare, oarecum izolata de rnasa tracilor, ar fi putut da de gandit pentru 0 alta origine a 10f. Parvan, spriiinindu-se pe Hesychius (i'ovoC; I;XUOlX0V) si 1-)(= Steph Biz. e6voc; oue; ot 'EUllVEC; 'AyaolpoouC; 6vOIlO:~OUc;) ii considers "Scili, complet tracizati ineil de pe vremea lui Herodot, intocmai ca agathyrsii din Dacia"(" impinsi pana in aceste regiuni de marele curent de migratiune scitica, inceput inca din sec. VII in Europa centrala si sud-estica'. Oricare arfi ins~l aceasta origine, abita vreme cat nu pot fi considerati ge~ sau macar getizati, cum au fost agathyrsii, ci un neam scitic tracizat, problema originii lor nu intra in cadrul accstor preocupari, Ne intereseaza Insa credintele lor religioase, pe care scriitorii moderni, intre care si Parvan, Ie apropie de ale getilor, si pe acestea le vom cerceta.

Stirea cea mai cornpleta asupra trausilor ne-o transmite Herodot" .Am vorbit mai sus despre obiceiurile getilor care se cred nemuritori. Trausii nu se deosebesc de restul tracilor decat cu privire la mortii si la nou-nascutii lor. In jurul copilului care se naste se strang rudele si

4. ANDfm::iESCU. L, PiSCllJ Crasani. Me:n. At:. Rom., p. 27, 29. 32.

') TOMASCHEK, Die eltcn Tlireker, I, f). if} aile Thraker, so waren die Trims! a.rs

'\;Wl"1fI1O'n gekommcn" ~i p. 90.

Ide-tTl. p. :::32.

8. HERODUr: V,4.

66

A. NOUR

bocindu-sc insira to ate rclele pe care trebuie sa le indure in viata. Dad. moare cineva, in timpul ingroparii, glumesc si sc vesel esc, bucUl:andu-se ca a scapat de rele si ca este tericit'".

Ideea cea rnai pretioasa din acest text, care ne indeamna de 1a inceput sa vedem in trausi un neam deosebit de geti si fill-a nici 0 inrudire eu acestia, este ca ei isi inhumau mortii. tn text yj'i XP1)n:coUat to arata ca ei practicau, ca si scitii, ritul inhumarii nu ca getii care l~i in-

. .. 1 . di f1 . 1 "J J

cmerau rnortii or .pentru a usura rn icareasu etc or spre cer .

Obiceiul inhumarii estc aproape 0 regula la toate cultele chtoniene. Mortii erau incredintati pamantului, fiindca era resedinta zeilor datatori de nemurire si fiindca acolo urrna sa continue viata omeneasca ell nevoile si bucuriile sale de pe pamant, Cultele uraniene se dispensau de trup si-l incinerau pentru ca slobozirea sufletului sii fie perfecta, Getii in tot lungul mileniului dinaintea erei crestine au practicat acest rit, spre deosebire de invadatorii Daciei .. scitiisi celtii, care practicau inhumarea. Pentru acest motiv au pot fi, cum spune Parvan, "scythi getizati", adica un fel de agathyrsi tarzii pe care Herodot Ii gaseste aUlt de departe de masa getilor, Ei raman sciti, dad nu un rest cimmerian, uitati in acest colt de pamant, care se tracizasera in cursul vremii,

Cit priveste obiceiurile lor 1a nasteresi la inmormantare, pe care ni le comunica lamurit Herodot, acestea nu pot fi puse in '!egatUr3. cu nemurirea geto-dacilor. Intristarea la nastere si bucuria 1a moarte BU pot gasi un punct de inrudire eLI aceasta nemurire. De nicaieri nu reiese ca geto-dacii considerau viata pamanteasca ca 0 povara, ca un lucru urat, ca 0 grea suferinta incarcata de toate relele naturii omenesti, La aceste credinte ar:fi corespuns 0 viata pasiva si negativa, lipsita de virtuti, fara enhl~iasm si duiosie, pe care air fi d~rit-o cat rnai scurta si in care practica sinuciderii ar fi fost 0 reguJ{t si un tit religios. Geto-dacii insa erau un popor muncitor, asezat si cuminte, adanc creclincios, vesel si voios, CU un puternic simt a1 onoarei :;;1 al demnitatii, sobri si hotarati la fapta indrazneata, deci insusiri care nu pot indipea int:r-o via~i paSiV;]l, ce in cepe prin bocete $i prin teama de a tdli. Ei nu aveau nid bucuria l1lortii, asa cum au avuto trausii, care s~l-i fad sa glumeasca, sa joace $1 si}·petr:eaca in urma mortului, 1a gand~d ca au scapat de rdele vietii.

9. Fentru t:raclucerea acestlll (ext vezi: IARCHEK 1885; CrGtin: E Paris, J870 ';.i PHILlPP[DE, A. Ori,.'.rin1'a /?o!)J;)ni/or, p. 78.

10. BMLLY, A, Die. Gr-Fian .. ]l, 11,1: yfl KPU'l:U0 a clcpune >;llb Cliptil sub II10rnlitnL

11. l<EINACH, S., op. cit., P 73

Cultul lui Zelmoxis

67

Geto-dacii mureau bucurosi in lupta, fZlr;\ teama de moarte, dar nu aruncandu-sein cea dintai ~llU~l dusmana ivita in cale, (furl nici 0 opu nere si veseli c21 scapa de viata. Ei luptau si inca CLl indarjire, eu hotarare, cu apriga vitejie, fiindc~ numai moartea dobandita prin aceasta darzenie era placula lui Zalmoxis si deschidea poarta nemuririi,

Aceste obiceiuri ale trausilor nu reprezint~i, CUlTl spune Parvan, ,,0 rnentalitate nordica uraniana", ci, elin contra, una chtoniana, sudica si mediteraneana. Petrecerea si bucuria in fata mortii sunt mal degraba asemanatoare ell practica n~sterelor dionisiace, cand credincioasele devorau de viu taurul sub care vedeau pe zeu, sau cu cele din cultullui Orpheus si Rhesos. De altfel insusi Herodot, cand vorbeste despre trausi Ii inglobeaza in grupul tracilor sudici, de care nu-i deosebeste intru nirnic, in opozitie cu getii, care dintre traci .sunt eei mai drepti":

"Am vorbit de obiceiurile getilor care se cred nemuritori; trausii nu se deosebesc de restul tracilor decat eu privire Ja morti si la nounascuti?", Deci Herodot vede in trausi un neam care se aseamana perfect cu tracii, de care se deosebesc prin aceste obiceiuri, deci diferiti de geti, si peste aceasta precizie nu se poate adauga nimic. Este surprinzator ca Parvan 11-a dat stirii lui Herodot interpretarea aceasta, care este cea mai justa, si s-a lasat condus de 0 argumentare ce nu se poate mentine.

III afar~ de aceasta, Herodot ne spline despre ~e~ un lucru precis si sigur, cu privire la atitudinea lor in fata mortii: .Jndata ce locuinta a fost gata, (Zalmoxis) se facu nevazut pentru traci, In care ramase trei ani; iar acestia fl ref:,rretara {ii-l p1a.nst'J(1 ca pe un molt (of O£ fl£vi;n:68wv re X(xl b1:£v6rov we; Tr8vdJn~). Deci obiceiul lor, spre deosebire de a1 trausilor, era de a regreta si a jeli pe mort, l1U de a juca de bucurie. Regretul si jalea flU priveau decat pe cci ramasi, erau deci senti mentele celor din viata, cat priveste pe eel raposat, acesta se considera tericitfiindci sUl1et;ll sau, dezrc;bit de trup, se indrepta spre viata vesnica,

Astfel din cele de mai sus (I singura concluzie ramane in aceasta privinti trall~ii sunt "scytbi tracizati", care n-au nimic a face ell gelii, ale caror obiceiuri Ja na:;;tere :;;i inrnormantare sunt ehtoniene, spre

12. Penrru liirllurirea cleplina a icleii dau dOlla traciuceli ale acestui text GIGNET: J'ai elit les coutumes Jes Getes, qui S1' croicnt irnmortels; les Trauses ne different clu rest de Traces qu'au snget de leurs morts tet ele leurs nouveau-nes. IAECHER Jill parli~ aillelLrs des couturnes des Cetes, qui se clitselllt immortels: quancl il celles des Tr<lllSeS, dIes res .. semb1ent par!litement iU:< usages clu resre des Traces.

68

A. NOUR

deosebire de ale getilor, indicate de textullui Herodot, care sunt uraniene si se pot incadra in conceptia lor despre nernurire.

Green primitivi nu concepeau nernurirea decat pentru zei. Omul era ursit pieirii ell trup si sutler. Ideea de .nemurire" presupune pe aceea de .zeu" in conceptia greceasca. Religia greceasca primitiva "se intemeia pe principiul ca, in oranduirea divina a lumii, urnanitatea si clivi nitatea sunt si trebuie sa ramana despartite si deosebite in asezarea ei si in esenta lor". Nu toate fiintele divine erau hemuritoare1:'" cici se pare d numai olirnpicii se bucurau 1a inceput de nernurire". Hades, stapanul Infernului, nu era venerat in nici 0 cetate greceasca", ceea ce ar confirrna parerea cii nu se bueura de imortalitatea zeilor olimpieni".

Abia mill tarziu se raspfmdi credinta in nemurire si pent:ru oameni.

Trecerea omenescului spre nemurire au ficuto, mai intii, eroii (sernizei). Se pare ca acest lucru se datoreste cultului lui Dionysos, "a carui esenl:a si natura intima se intemeiau pe exaltarea presentimentului unei vieti eterne?", Dar aceasta nemurire era conceputa ca 0 continuare a vietii pamantesti si dineolo de moarte", astfel ca mortul trebuia :;a aiba cu sine in mormant, care nu era decat 0 noua locuinta, tot ceea ce avusese si-n viata; mancare, bautura, animale si chiar s~rvitod9. Abia tarziu aceasta existenta de dupa moarte incepu sa dobandeasca forma .unei vieti superioare, vesela si fericita,,20, considerata insa tot ca 0 continuare a vietii pamantesti". 0 profunda deosebire fata de conceptia nernuririi,

atilt de spiritualizata, a geto-dacilor, .

De uncle lsi trage originea aceasta nemurire la stramosii nostri?

, , ,

13. PRELLER, Gtichische MytllOiogie, Berlin, 1994, II, p. 722.

14. OTlU, W., Die Gutter GriellchehUldes. De» Bild des Gottliclien in Spiegel de: Crichischo» Geists, Bonn, 1929. p. 176.

15. PAUSANIlIS, VI, 25, 2-11

16. cf HESJOD, Thcog, 311,769 sq.; PRELLER, Theogonie unci Goetier, 3erlin, 1894, p. 798-834; DECHARME P, Mvtiwiogie de la Grece antique, p 408-431.

17 ROHDE, E, op. cit; p. 266.

18_ CHA"iTEPLlE DE IA SAlSSAYE, O]J. cit., p. 499.

FUSTEL DE COUfANGES, L1 cill' antique, Paris, Hachette, 1920, p. 8 .,~'oarte multa vreme s-a crezut ca in cea de-a doua existenta, sufletul ramane legat de COIp. Nascut eu el, moartea DU-] desparte, ci se inchicle ell el in mormfuJt".

20. CHAl'iTEPLIE DE LA SAISSAYE. op. cit., p. 537.

21. FOUSTEL DE C()ULANGES, op. cit, p. 8: St:-avechile eredinte ale italienilor ~i f,'1'ecilor nu concepeau 0 !tune a nemuririi prea depiirtata de aceea a existentei omcnesti. Jliata viitoare" i~i avea dOlneniui "ub pillmlnt. Credinp cil spiIituI se rielid ~pre eel', si)I-e imp;,ratia lumii, este, ia aceste popoare, foark recentiL La ]nceput aceasta nellillrire era <leordat;'t llumai dlt:orva nanleni Hlari, bincbdttori ai ulnanita~i.

( 'nltul lui Znltuoxis

69

Am vazut rnai sus ca in fondul primitiv religios indo-european, getcr rlacii au mostenit credinta in nernurire". Este dificil sil dam un continut precis accst~i idei. Ceea ce este sigur, este d. conceptia spiritnaEl a ncO. muririi, asa cum 0 gasim in timpurile istorice 1a geto-claci, era forma superioara la care ajunscse evolutia acestei credinte. Viata austera, in mare parte datorita climei si pamantului, a prilejuit dezvoltarea acestei ronceptii; iar pe de alti! parte, sufletul dace-get, stapanit la expansiuni si dom~lla avant, reflectand in adancul sau aceasta viata aspra, a conIlibuit la formularea ~i inchegarea acestei credinte originale asupra nemuririi, Asa-zisele rituri ale nemuririi, cum este "ospa~lll imortalitatii'"; a carui existent;i se atesta in Hellada inainte de venirea grecilor", precum si "bautur~ nernuririi", care in stravechea Grede era un amestec de lapte eu hydromel", sunt, Huril indoiala, mosteniri indo-europene, pe care trebuie sa le fi avut si stramosii nostri. Daca interpretam inventarul unui mormant geto-dac in min~nat~ lui saracie, stravechea 1110~tenire indo-europeans a nemuririi apare destul de evidenta in cele doua vase care in so lese totcleauna si in toate epocile" urna funerara. Rostul acestor vase ar fi: cupa sau ceasca pentru bautura nemuririi; talerul, cratita sau strschina pentru ca sufletul celui treeut dincolo de moarte sa p~at{\ lua parte 1a ospatul nernuririi la masa lui Zalmoxis.

Cum se dobandea nernurirea getica?

La greci, ~'. in general la toate popoarele de religie chtoniana, ne rnurirea se dobandea la capatul unui lung sir de practici, atat in viata pamanteasca, dlt si dupa moarte. In viata erau ceremoniile cle ado rare a zeului, cele mai multe orgiastice, care tineau zile intregi si in care se invocau clernenta si bunavointa zeiasca, atat pentru viata de aici, cat si pentru cea de diin~olo. in eultullui Dionysos-Sabazius-Bacehus, cum

22 FOlJSTEL DE COUIANCES, op. cit., p, 7: .,Oricftt de sus vorn parrunde in istoria rasei 'indo-europene, nu sc vcdcla aceasta rasa cit ar fi existat vreodata ideea ca dupa aceasta scurta viata totu! se sfilrse,te pentru om. Cele mai straveclu gcneralii, mult inainte de a f aparut fih;sofii, au crezut Tlltr-o a doua existenta. Ele si-au inlatisat moartea I1U ca 0 destramare afiintei, ci ca 0 simpLi schimbare de viata" -'D\yLOR EDWArd), La civilisation primitive, II, p. 2:3: .Daca consideram ansamblul ideilor religioase ale raselor primitive, credem ca docrina existentei viitoare a sutletului constituia unul din elementele princi-

pale ;;i cel~ mao generale ale acestor i,.1ei religioase". '.. .' .

23. cf. DUMEZIL. c., Le fi:'stm (/'i/llJllortalite, etude de mytiJOlogIe comparee JIlclo-euro-

peenne, Paris, 1924.

24. GERN.l-:r: BOUU\NGEFt, Ie genie grec dans Ia rdigiolt, 19:33. p- 49.

25. Idem, OfJ· cit, p. 70.

26. pARVAN, op. cit., p. 428.

IIIII '1111 II

70

ll. NOUR

am ararat mai sus, aceste ceremonii orgiastice luau inl-atisari de nebunie colectiva". Dupa ee sufletele treceau hotarele vietii, spr« a :3C bucura de nemurirea din irnperiul lui Hades, aveau inca de trecut 0 multime de piedici. .Mai intfli trecerea PIID poarta lui Pluton, pazMl de vestihtl caine neimblanzit, Cerber; apoi trecerea Styxului, ell barca batranului morocanes Charon, pe care muritorul si candidatulla nemurire trebuia S;\· l plateasca ell banutul de argint pe care i-l puneau in dinti cei ramasi in viata. Aiuns pe malul celalalt al Styxului, care dcsoartea 'Ereba de It'tmea celor vii, sufletele se imparteau In doua grupe; inidatii si neinitiatii Cei dintai se bucurau de tavoarea lui Hades, care le daruia vi'ala vesnica, iar celelalte ramaneau umbre nestatornice, ursite s{t falfai~ ves~ic in demi-viata crepusculara a Erebei", In drumullor spre cele eteme sufletele se lnfaJi~au to tala tribunalului lui Hades, unde judecatorii Minos, Eak si Rhadamanthe, carora Ii se adauga mai tarziu Triptolem, judecau faptele cornise in viata terestra, Sentinta acestui tribunal hotara ceea ce trebuia sa se petreaca cu sufletul, iar nemurirea incepea abia atunci in sensul sau de beatitudine".

La geto-daci nemurirea nu era conditionata de nimic. Viata parnantease? insa, cu ceea ce alcatuia aceasta viata in sirul zilelor d~ trai tragea in balanta lui Zalmoxis, fiindca daca u~ get, 'eu sufletul illduT~t de pacate, iesea la sorti spre a merge sa se infali~eze inaintea lui, jertfa nui era primita, cad omul nu-si dadea duhul in varful sulitelor; In acest caz viata pamanteasca a solului respins de zen aparea ca un blestern, fiindca, nevrednic a se infatisa lui Zalmoxis, era inca nevrednic a vietui intre semeni; nenorocitul era un .paria", sortit sa fugcl dintre ai sai si sa-si risipeasca zilele urgisit de lume si de zeu. Nevrednicia lui avea 0 'sin.£,rura pedeapsa, aspra si irevocabila in dureroasa ei semnificatie: osanda la moartea eterna a vietii trupului".

Cand jertfa era primita sau cand sufletul putuse s;} se descatuseze de trup, nimic nu mai impiedica acest zbor napa ZaA[lO~1 v oa{}l~m. Sufletul este in tirnpul vietii pamimtene incAtu~at de In.!p; el t1-ebuie lasat slobod spre a se ridica spre ccr.Moartea este eliberarea lui, astfel dl ea nu erista pentrll ge\i in sensu! pe care i-I dam astiizi si it; care sunt amestecatc sentimentc de fricii, de regret, de revoltll, fiindca totul sc

'27. cf. P[!ELLER, up. cil, jJ. 659-718; DECHARiVIE, up. cit, p. 432 sq. 28 .. FOHDE. 0[1. cit., p. 241

29. cf; HAPJ{]SON, JANE. lnlmriuctioll to the study of greek reiigion, Cambridge, 1908. :10. PARVAr-,J, op. cit., jJ. 5'>.

( 'ultul Iui Zalmoxis

71

I educe pentru noi la ceea ce suntern ca oameni ai paman tului. Cetii

t'llV't 1 id v'

IlLl aveau rnoar e' .caci recerea spre ee e eterne era consic erata ca 0

usurare a sufletului, 0 liberare a sa, 0 desimparnantenire dorita cu cea mai inflacarata ardoare. Sufletul era marele principiu eteric" al existenI 'i neintrerupte: parte din divinitatea eterna pentru scurta sa trecere prin viata pamanteasca, el trebuie sa se reintoarca la Zalmoxis, in mal' .le tot din care a fost desprins,

Aceasta credinta In nemurire avea adanci reflcxe in viata de toate zilele a geto-dacilor. Austeritatea traiului cu masa frugala de lapte si I gume, lipsita de carne, cu locuinta simpla pana la saracia cea mai expresiva, cu ocolirea tuturor poftelor trupesti, izvora, fara indoiala, din marea credinta a nemuririi sufietului. Toate acestea: masa bogata, traiul corned, bautura, precum si femeia in sens poligam, erau pentru imbuibarea trupului, deci pentru mentinerea lui ca inchisoare a sufletului, ceea ce nu se potrivea ell dorinta de fiece clipa a lui de a-si lua zborul spre cele eterne, Sa zis cii geto-dacii erau poligami sau betivi si desfranati, fiindca s-au confundat totdeauna eu tracii din sud, fara sa se vada ca credinta lor in nemurirea sufletului si in general religia lor, nu puteau ingadui aceasta, fara a se nega pe sine"

Poligamia getilor" este una clin povestile pe care unii autori vechi ~i moderni le-an atribuit acestui popor sobru si auster. Heroclot ramane singurul izvor dernu de toat:cl increderea 111 ceea ce priveste istoria geti lor din aceasta vreme; cand vorbcste de agathyrsii din Transilvania el arata cii acestia practicau viata in cornun si femeile le apartineau in de valmasie". Dar acesti agathyrsi erau scitisi in vremea cand scrie I Ierodot ei nu se getizasera complet, astfel ca nu se poate atribui si geti· lor un obicei cunoscut al scitilor. Dad acest obicei J-ar f avut si getii desigur cit istoricul gree care-i cunoscuse atat de bine ar fi spus-o raspicat, Strabon" insa afirrna ell toata taria d getii practicau poligamia intr-o forma foarte exagerata. Izvorul S~lU cle informatie nu este in aceasla privinti vreun geograf sau istoric, ci el lsi eulege informatiile de la

31. POMPONIUS, MELA, II, reZllma minunatfilosofi" religioa&\ a 1Tl00-pi]a geto-daci: "emOli. melius esse qU,U11 vivere ... ", cad a rmui IJlse,([JlI1il .,;U1ums (putant) non estingui, sed ad beatiore transire".

32. '[YLOR E., op. cit .. II. p. 31: "tilosofia ra:,elor plim.itJVe recunoa~te in sullet llIl princlpiu

eteri.c, d~stinat (l supr(\vie~ujll.

33. ROESLER, op. cit. [J. 3G7; TOMASCHEK. up. cit, p 96. :H. HERODO'T; IV, 104.

35. STRABO;~, VII. 3, 4.

1III

72

A NOUR

Menandru. Pe acest comic 11 foloseste in mod deosebit. Temandu-se insa ca nu cumva S{l fie acuzat de exagerare, Strabon nu se sfieste sa-i ia apararea, aratand ca nimic nu este scm-nit, c1 totul reprezinta adevarul eel mai perfect: .Observati, mai ales, portretul pe care Menandru 11 face despre ei; fad! indoiala cil el nu-l inventeaza, ci zugraveste totul dupa natura".

Menandru, prin gura unui get adus pe scena, spune textual in citatul lui Strabon: .Noi, ceilalti traci, ata~ cati suntem, mai ell osebire getii, (fiindca eu sunt get si imi fac 0 glorie din originea mea), nu suntem, fireste, pilde de stapf mire de sine. Niciodata, 1a noi, nu se casatoreste cineva cu mai putin de zece, unsprezece sau douasprezece neveste. Iar daca din intamplare moare cineva care n-a avut dedit patru sau cinei sotii, stiti ce spune despre el gura lumii? Sarmanul, eJ nici nu se cheama ca a fost insurat si ci a stint ce e dragosteal" Numarul femeilor, exagerat pentru CCd mai grava forma de poligamie antica, este fara indoiala efectul comic pe care l-a urmarit Menandru; exagerarea are deci 0 SCU7,a. Dar este usor de apreciat nu numai lipsa de seriozitate a afirmarii, dar chiar faptul cil getii sunt si aici inglobati lin masa tracilor si judecati ca atare. Desigur ca tracii sudiei erau poligami si acest lucr-i este bine cunoscut in lumea greceasca Faptul ca Menandru aduee pe scena un get si-i pune in gura Iucruri care privesc pe traci se explica si prin confuzia generals care stapanea intre greei despre getisi despre tract.

o dovada perfecta ca Menandru nu face deosebire intre unii si ceilalti, este cand arata ritualul religios sav;lr~it de femei, care au initiative acestor lucruri si care antreneaza pe barbati la marile serbari religioase, Citatul Iui Strabon este foarte edificator: .Faceti socoteala, cinci sacrificii pe zi; sapte tin ere sclave asezate in cere in jurul nost:ru fae s{t chiue cymbalele, in timp ce altele urla cat le tine gura". Este aid Bira indoiala un tablou dupa natura, dar nu de la geti, ci de la tracii sudici care H adorau pe Dionysos. Tabloul in:fajisea711 Ioarte sugestiv (J sccna din marile serbari dionisiace.

Ceca ce alcatuieste ins{l 0 mare nedumirire in ceea ce priveste iz voarele de informarc ale lui Strabon, este de ce recurge la Menandru pentru a afla 0 stare sociala din Dacia, care prin nat.ira ei trebuie sa fie permanenta, si nu alege un alt mijloc de aflare a adevarului. Comicul pe care II utilizeaza, pe care nu·,1 intereseazel adevarul istoric,. traie:;;te ell aproxirnativ trei sute de ani inai:ntc de· Strabon, intr-u vreme cand stApc'l!lea in Dacia Drol11ichaites :;;i din care avem ace!

( 'ultul lui Zalmoxis

73

minunat tablou al ospatului pe care regele get: 11 ofcrA regclui macedonean, Lysimachos, invins ~i prizonier." Cum s-al' impaca masa ctSpdl ~i saraca a getilor de la acest ospat, cu accasta exagerata poligamie? Stnbon putea sa afle despre ge~ intreband chiar la Roma, unde a trait atat de multo} vrerne, si i s-ar fi spus cu totul altceva decat a gas!t in comediile lui Menandru. Este astfel ciudata inforrnatia veogTafului dintr-un autor atat de vechi, pentru un fapt pe care i1 considera inca prezent, cum este aceasta poligamie getica.

Dar ceea C2 este deopotriva de interesant, este modul cum incheie Strabon acest paragraf: .Spuneti daca nu este L\bsurcl a pretinde ca getii au considerat celibatul ca perfectiunea mild. In schirnb este un lucru de care nu seooate indoi nimeni si care reiese nu numai din arnanunlele pe care n le da Poseidon ius, ci din toata istoria getilor, acela ca zeiu! religios a fost trascllJJra dominanta a caractemlui ecestui pO]JOJ~ in toete timpuiile" Daca am cunoaste amanuntele lui Poseidonius din ,care Strabon ir"i trage consideratia aceasta, fundamental opusa celor aratate de Menandru, am putea vedea cu prisosinta ca nu poate f vorba de poligamie 1a un popor religios cum erau getii,

In mice caz insa, informatia lui Menandru nu se refera 1a geti, ci 1a lracii care erau poligami. Sc~na religioasa descrisa mai sus, este, cum am aratat, 0 seen a de ritual dionisiac, intr-o vreme cand cultul lui Dionysos avea 0 larga patrundere intre traci.

Asupra obiceiului de a bea vin de care su_nt acuzati getii, doua stiri aproape contemporane se contrazic, Strabon" ne vorbeste despre op:r~ lui Decaeneus in distrugerea vitei de vie si deci de combaterea betiei: anume au fost convinsi getii s;} distruga viile si sa traiasca far2\ vin". '{)omponius l\Ileia,3S car~ dovedeste 0 metoda mai constiincioasa de inIormare, spuner..vini usus quibusque ignotus."

Se pare c3 eel mai usor crezut a fost Strabon, did intre scriitorii moderni dom.na parerea ca getilor le placea vinul in a:;;a FeI, incat se poate vorbi de 0 adevarata destrabalare alcoolica". Xenopol, urrnand scriitorii moderni, crede intr-un viciu 311 betiei, dar se sprijina mai mult pe ceea ce este necontestat in aceasta privinta asupra tracilor." Par van

36. DlODOR xxt 12 i sq.

37. STFU\BON, VII. 3, 11.

:l8 POMPONHS, MEL!\' II. 2.

:\9. ROESI ER, Clllhele opt'r~ citate: TOIVIASCHEI( OJ!. cit" 1, jJ. 96. 40. XENOl'OL, l\, 1st. Rom. (lin Dacia fr, Buc.. 1914, I, p. 76?i 100.

74

;-t NOUI?

crede .geto-dacii au fost din cele mai vechi timpuri bautori de yin, intocmai ca si celtii" si aduce in sprijinul acestei pareri nu numai .amforele de Yin grecesc, de la Thasos, Rhodes si Cnidos, gasite pretutindeni in partile noastre, pan~l in creierii muntilor;" dar insasi .povestea banchetului dat de Dromichaites lui Lysimachos?" este 0 rnarturie a inclinarii spre bautura a stramosilor nostri." Si "at unci cand nu l-au avut la ei in tara, dovada peremptorie a consumarii vinului grecesc sla in Iaptul ca nu este asezare getica din epoca 121 Tene uncle sa nu gasirn numeroase resturi de vase grecesti si pontice".

Marturisim ca nu putern impartasi aceasta parere. Strabon, care ne arata ca sub indernnul lui Decaeneus au fost distruse viile, iar ",get.ii au :fost convinsi sa traiasca ffu'a 'lin", poate fi crezut numai in parte. E1 se refera la domnia lui Burebista, cand regatul geto-dac atinsese limitele sale cele rnai largi, cand stapanirea sa se intindea pe ambele maluri ale Dunarii, pana 1a Haemus, trecand peste illyro-traci si scordisci, cand insusi el era socotit, dupa inscriptia lui Aeornion din Dionysopolis," ca rege trac. Stirea lui Strabon poate fi inteleasa in doua felwi: sau ca actiunea de propaganda la abstinenta a lui' Decaeneus s-a indreptat asupra unui t:rib sau .popor" trac din sudul Dunarii, inglobat de curand in imperiul lui Burebista, sau ca acele vii distruse apartineau tot sudului, in tinuturile moesilor si tribalilor, vestite atunci ca si acum prin vinurile lor. Centrul stapanirii lui Burebista, dec! resedinta sa obisnuita, poate acea Argedava de care aminteste inscriptia din Dionysopolis, era pe Arges undeva, in nici un caz in Banat," fiindca el apartinea unui bib get din campia munteana sau Oltenia, intrucatva deosebit de celelalte. Acestia aveau poate inclinari spre bautura vinului, dar nu in masura in care ii invinuieste stirea lui Strabon. Po ate :fi iarasi adevarat ca aceasta stire sa se refere numai la stapanirea lui Burebista de peste Dunare.

In ceca ce priveste cealalta rnarturie, a amforelor grecesti presarate de-a lungul intregului tinut geto-dac, chestiunea nu trebuie viizut;\ TIU mai pe 0 singura fata. Cine poate afirma ell precizie d. aceste vase se gaseau aici numai pentru ca transporlasera Yin grecesc? EJe puteau S{l se gaseasd in tinuturile getice camarfa sau aduse eu untdelemo si in

41. cf. pAR'vAN. La penetration hellenistique clans la vall<':e ell! Danube. 1923. p. 3,1 sq

42. DIODOR, XAI, 12

'11 pARV/\N. Getica. p. 137_

M mn'Ei\BmCER Svl/. Ill. 7()2. ,-,1.ncluI2223

15. PMNAN. O{J. or, p. in, NOUR A (111(/(;' a lost .. basiicia" lui Burebisli)JBul'. 1910.

('uitullui Zelmoxis

75

I;eneral ell uleiuri, a caror specialitate si faima erau rezervate numai Surlului greeesc. Getll, ell predispozitiile lor religioase de care am vorbit, neconsumand animale, nici grasirnea lor n-o intrebuintau in opaite, astlcl ca erau siliti S~l consume untdelemnul grecesc.

Dar consurnul de vin, daca acest COnSLl1l1 exista cu adevarat ca sa laea din geti niste betivi si desfranati, nu ar 11 fost satisfacut cu oricate .unfore grecesti ar fi ascuns pamantul Daciei, Si daca totusi aduceau vin vrccesc manari de patima betiei, stirea lui Strabon ca S-3U distrus viile npare superflua, fiindca OIi aveau vii si nu le trebuia acele arnfore cu vin grecesc, ori I1U aveau vii ~?i amforele sunt indreptatite. In afara de aceasta, cate amfore cu Yin s-arfi putut aduce din Crecia, eu miiloacele ric transport ale vremii, ca vinul sa poata indestula un popor de betivi? Stirea nu poate sustine cu suficienta crezare defiimarea aruncata unui popor ell 0 viata atat de aspra ca a geto-dacilor,

Cat despre banchetul lui Lysimachos pe care II invoca Parvan ca un prilej de betic, trebuie sA tinem searna de eeea ee ni s-a comunicat despre acest ospat," Doua aspecte diferite avea aceasta masa: unul, masa de lux, bogata si indestulata, a macedonenilor, in cap cu regde invins si captiv; a1tul, masa simpla, saracacioasa, fadt stralucire si fad imbuibare a getilor, in cap eu Drornichaites. Nicaieri I1U se atesta prezenta vinului In aceasta stire, si dad se poate deduce pentru masa macedouenilor, pentru 0 rnasa fill'A carne, rcdusa la paine ingrosata cu tarate, () supa, lapte si branza, ca a getilor, vinul estc exclus. Dar avern stiri precise ca getii, popor de pastori si agricultori primitivi, se hraneau cu lapte, eu miere si ell legume, iar vinul nu-l cunosteau."

Deasupra oricaror argumente sta insa religia lor, care nu ingaduia vinul, nu numai sub forma orgiastica, ca la traci, dar nici macar sub .iccea a unui consurn rnoderat. Conceptia nemuririi, asa cum am vazut-o Iii geti, n-ar f putut izvori dintr-o minte tulburata de aburii ametitori ai vinului si nu s-ar fi impacat decat ell viata austera pana la asprime, care .xclude vinul si pe care ne-o atesta toate izvoarele.

o trasatura caracteristica a nemuririi getice este trecerea spre aeeastil nemulire, Egiptenii, in eea mai mare parte a i~;lOliei lor, credeau ca 1l10rtul intH) stare semimateriala, se cIueea dupa mocu'te sa munceasca p;nn{mtul in cfimpiile Hau, dar aeeasta dlatolie este pliJl~l de primejclii,

Ifi. DIODOR. XX!. 12. 17 MEIA. II. L.

76

A. NOU'"

de care nu poate scapa dccat urrnand sfaturile foarte complicate dill Cartee AIOJ1ilor, pe care urrnasii le copiaza ~i le pun la indcmana ill sarcofag." Este deci yorba de 0 trecere 1a nemurire prin emigiere, prin ratacire indelunga, spre a ajunge la tinuturile rezervate muritorilor, Si aceasta nernurire reducea fiinta omeneasca la ace! R;:l, 0 dedublare ;1 eului fieciruia, "imagine invizibila", ursita la 0 nemurire limitata, legara de rnorrnant, unde se prelungea intr-c forma oarecare viata pamanteasca." Assiro-chaldeenii credeau in aceeasi emigrare, pana in imperiul subparnantean a1 zeitei Allatu, de unde aceasta trimite sutletele intr-o grea calatorie, pi'ma la izvorul vietii eterne sau al plantei datatoare de viata, ascunsa sub fundul din urma al pamantului, de unde sufletel« puteau sa soarba nemurirea." Persii," ea toti iranienii, credeau ca nemurirea se dobandeste in Rai, dar spre a ajunge acolo sufletele, (de asta data numai sufletele), trebuiau conduse de Sraosha." care avea misiunea sa le apere de demonii din cale, care ciutau S~l le srnulga raiului si sa le duca in iad." Deci tot 0 emigrare. Crecii, 1a inceput, credeau intr-o emigrare a sufletelor in imparatia lui Hades, cum am vazut mai sus. Mai tarziu insa credeau ca purificarea sufletului nu se putea face decat punandu-l sa rataceasca lunga vreme prin trupurile diferitelor animale. Este 0 meternpsihoza sau 0 reinnoire. repetatiL Este adevarat insa ca aceasta credinta a existat la inceput sub forma populara la to ate popoarele din India pana in Grecia si in Italia meridionala Grecii insa 0 cles11dlr~ira, ca expresie mistica si poetica, prin orfisrn, iar ca filosofie prin scoala lui Pythagoras si a discipoilor sai.5-1 Tracii, ca adepti fanatici ai ltd Dionysos, credeau de asemenea in metempsihozi.

Geto-daeii ca sa ajunga la nemurire n-au acceptat nici indelunga ratacire pe sub pamant a egiptenilor si asiro-chaldecnilor, nici acea spalare de pacate printr-o trecere continua si succesiva prin trupuri de animale a meternpsihozei grecesti. Ei ajung la nemurire prin inaltare

48. REINACH, S., Crpheus, p. 15.

119. CHANTEPLlE, DE LA SAISSAYE, op cit, p. ]03. ~)O REINACH S., up. cit, p. 55.

:'il CHANTEPJ ,IE, DE LA SA1SSAYE, OJ). cit., p. 470; .Moartea I1U are pc.ntru pcrsi nici aneantizarea omului, nici 0 c1isolutie sau 0 contopire a sufietuiui in divin.tate. Ei credeaulll persistenta unei vieti individuale ~i constiente, chiar corporale, cillp:llluarte. flceast;·, viaLi se bllcura de ill10rtalitate la Mazcleeni, dar llllllldi 1a ei sinp.lri."

St. Nll C:UlTlVa e,;te 0 innulire etnnologicil inlre Sraosha si Scaraotchi) :i3. REINACH, S. op. cit, p. ~Xj.

A. Idem, OJi. cir., p. 12(H?:!

77

IIfluflui Zslmoxit; II ccr, prin eleva tie "Ca sunt nemUlitori ei :;;i"? explid in felul urn.uor: socotesc ca nu mor, ci, daca au raposat, ca merg la zeul lor ZalIH))(is".cs Dar Zalmoxis este in cer si ca sa ajunga la el se inalta la cer. ici peregrinare indelunga, nici amarnica si josnica ratacire prin tru-

jill ri de animale, ei 0 simp];'! ridicare la eer. .... .

DacA locu1 de desfatare intru nemurire este la greer, la eglptern ~l

1.1 assiro-chaldeeni in intunecimile piimfmtului, aco1o uncle se desfa,()(\r~l imparatia lui Pluton, Osiris si Themiz, iar la ~er~ii-l~az~eeni in 1 ai, undeva deasupra muntilor, dupa ce sufletele au tost dramu:t~ spre .1 se veclea daca merita raiul," la geto-claei aeest rai al nemunru ~ste Itillga Zalmoxis, in cerurile sale albastre si fara limite. Herodot cia in ,\ 'casta privinta precizari care inlatur~\ orice discutie: napa Z&)qlO~l v

(~cdIlOV(t. . .' r • _

Inzeniozitatca cercetatorilor moderni de a cia lui Zalmoxis un cal ac-

2:"" v v.

tt'r chtonian, dupa chipul trade allui Sabazills-Dionysos, gaseste ca r~i:~

cste de adaugat ceva in aceasta privinta. Rohde spune: "S~,ntem, far~ mdoiala, in drept sii completam povestirea lui Herodot, dupa care getu morti se indreapta napa ZaAllo~l v occtflova, ca sa vietuiasca acolo 11\ et~rnitate in sensu! acela ca ei se due sa intalneasea pe zeu 1;1 acea pajiste munt~asa, care este un iynperiu de incantare .~i de~fat:ari'~_"7 Este pestera din stirea lui Strabon", in care se a~tuahze.aza ~~pa mo~a vremii a retragerii in pesteri a preotilor, insusi reiuglUllUl Zalrr:o~s, pitagoreic si evhemeristic, asa cum l-au prezentat izvoarele elemsnce:

Rohde Insa comite doua gre~eli fundarnentale: una, despre care am mal vorbit cand judeca pe geto-daci ca parte integraLlt:a, sub toate raporturile (lin masa tracilor sudici, atribuindu-le deci trasaturile caractenstic~ ale religiilor sud-mediteraneene: alta cand nu se osteneste sit d_ea justa interp~etare stirilor antice eu privire la Zalmoxis si !a cu!tUl,S<l;I, mai ales cane! nu se constata nici un element chronic sr orgiastic 111

acest cult.

Din cele infatisate mai sus cu privire la conceptia nemuririi la geto-

dad si la caract~rjstiea generala a religiei lor, se pot desprinde urma-

toareleconcluzii, care raspund teoriilor lui Rohde: .

;i;) HEROOlrC 95.

56. CHANTEPLfE, DE tA SA1SSAYE, op. elt, p. !liO.

51'. POHDE, op. ell, p. 287, nota 2.

58. STRABON, VE, 3,:i

78

A. NOUN

. 1. T~imiterea solului la Zalmoxis nu estc un sacrificiu in sensu! chthorue, ?eCl nu est~ un .d~' anticipativ pentru vreo ruzaciune sau drept rnul }U.mlre pen~-u Implll:l1'~a unei dorinte, ci 0 rnisiune catre zeu a intreguj~l~ pOI~or, .ccUI;! ce! tlllTIl; e~te zvarlit spre cer, I1U in fundi.l pamantului, Cl impiedicat in varfu! lancilor de a mai atinge pamantul.

, 2. '1~LlI1etele :;;i fulgerele din cer sunt un semn pentru cei de pe phmant ca acolo, in imparat,ia lui Zalmoxis, 3 navalit un zeu strain si dusI~an, .con~ra ~arui~ el se a~{lra CLl tunetele si fulgerele sale, ajutat d~ sagetile pamantenilor; daca zeul nu soar ana in cer, ci sub pamant sau in vreo pestera oarecare, nu ne putern explica acest text precis al lui Herodot.

,3. Lipsa ~otala de stiri despre ospaturil« orgiastice si despre sarMtonl~ epifanice, atat de caracteristice si de csentiale In cultul lui DionvsosSabazius, cste~ind un indiciu sigur ca nu existau, astfel ca nici rapertul de dept;ndenta sau de contingenta intre religia tracilor si a getilor

I1U putea sa existe. . .

4,~~. aSe?lene~llipsa onean:i }ndiciu metempsihozi.: In conceptia nemum:u, atat de hmpede defimta de Herodot, este ind 0 dovada ca ~ultullUl Zaimoxis se mentine pe un plan de total a independenta fala de influentele sud-mediteraneene, in rnarea lor majoritats chtoniene.

. 5. As~el fiind, religia geto-dacilor; asa cum 0 inHlti$ea:~a textele analtz~t~.mm sus, se dovedeste afi de eel mai pur eaJdcterurmi<.m, ca toate rcl~~~le nord-europel1e, total deosebita din acest punct de vedere de religiile suclului mediteranean, care sunt sau numai citoniene ca a egiptenilor, sau 0 tesatudl de chtonisrn :;;i uranism ca a grecilor si ro-

manilor. '

Zalmoxis, Dionysos §i Orpheus

Cultullui Zalmoxis a fost considerat, rand pe rand, 0 varianta sau 0 krivatie din cultele lui Dionysos si Orpheus. Desi asupra acestei firmatii, dupa cele aratate mai sus, n-ar mai fi multe de spus, reluam ICllll$i chestiunea spre a-i da si mai multa precizie. Cu acest prilej ne It opunern S{l aratam ca religia geto-dacilor n-are nici un punet oruun cu aceea a popoarelor trace din sudul Peninsulei Balcanice.

Yom recunoaste de la inceput 0 stransa analogie intre orphism' si ultul lui Dionysos' adorat in Tracia sub numele de Zagreus dintr-o ,I' 'me foarte straveche. Aceasta analogie, observata de timpuriu de crcetatorii rnoderni, a dus chiar la parerea ca Orpheus I, ca divinitate

traco-greceasca, nu este decat 0 ipostaza a lui Dionysos',

Marele zeu al vinului si al orgiilortrace era adorat sub diferite epilI'le, iar cultul sau s-a asociat multor culte stravechi din Tracia, Greeia si \sia Mica, dar mai ales din Frigia. I!ltre epitetele mai putin obisnuitc lint Bessueus (~o:oaap£oc;)5, Ptonios (brunetul)", Evios si lacchos7. \ecla de Becchos, intrebuintat mai mult in onomastica religioasa roIliana, are un sens foarte nesigur" Apelativele pJID excelenta tracice

I. S-a crezut ca rr.itul lui Orpheus n-ar avea un caracter chtonian (REINACH, S., Cultes, II, p. 122), ell toate cit elementele rituale si dogmatice au pana In arnanunt acest caracter. Dar in afara cl:: inrudirea Cll cultullui Dionysos, chtonian prin excelenta, insasi etimologia cuvantului .orpheos" ne indic« acest k.cru. OI1JhCllS (OpqlfUC;) deriva, desigur, din radacina greceasca OplJl si Se uuudeste direct Cli calificativul OP(P()( innmecat, ObSCUl·, lipsit de lnrnina.

'!. REINACH, S., Cultes, 1lI, p. 104; ROHDE. op. cit. p. 352. nota 1

J ROHDE, O[J. cit., p. 269. nola 1: Tradiria nu ni-l lnfatiseazii pe Orpheus numai Cit un cantaret inspirat (,e zei, ci mai ales eel protet care CIU10a$te tainele viitorului si vointa zeilor, ca medic in vi lclecarea bolilor, rnester in artele magice si purificator de pacate.

I\. LERNORMAHC Aunali dcl'lnst., 18115, cit. I~EINACH, op. cit., p. lOt ~i. ROHDE, op. (it .• p. 269, nota 1.

(j DEC]-IAWvIE, P, op. cit, p. 4:;9.

7. CUHTlUS. Giiech. Etyi».. [J. 460. 576.

k. LERl\ORIVINrc F, art. "Bacchus"ln Diet. Des AntiC} Grec. et Rom Daremberg-Saglio afirma ch aces.epitet derivit ell' la pilrygialluIBay(xlo<;. care era un apelativ al lui Sabazius, Pl: care ll inl;\:nirn in Tracia sub numclc de Dionysos.

80

A. NOliR

sunt Zll;TCUS ~i Ssbnzios, la care in literatura veche se asociaza totdea una acela de Diotiysos, numindu-se Diouysos-Zegieus si Dionysos Ssbezius. Vorn observa de la inceput ca amandoua aceste epitete asociatc lui Dionysos reprezinta nurnele celui rnai mare zeu al orphismului, ca doctrina si cult".

Dupa parerea noastra, Zagreus si Sabazius sunt nU111e1e a doua divinitati din Tracia straveche, asociate mat tarziu cultului lui Dionysos, sub cele doua fete ale sale: una infemal-orgiastica, Dionysos-Sabazius; alta mistic-apollonizata, Dionysos-Zagreus, Arnandoua aceste divinitati trebuie sa 11 facut parte din fondul primitiv religios Indo-european, mos tenit de la tracii primitivi, 1a care s-a asociat, sincretizandu-se, 0 zeitate locala de tip chtonic-mediteranean, in care se gaseau clemente caracteristice din cultul de mai tarziu al lui Dionysos. Ne indeamna spre aceasta parere existenta lui Sabazius'" ca zeitate barbateasca a lumii 1a phrygieni", care nu era altceva decat 0 forma straveche a zeului Men". Despre un cult allui Sabazius in Tracia, in directa legatura cu cultul lui Dionysos, ne confirma 111ai rnulte izvoare antice, intre care Clement din Alexandria", iar mai inaintea sa Diodor", Strabon si Aristophan in Nodi. Acest cult allui Sabazius tracul po ate In formadionysiaca, a contribuit sa se alcatuiasca doctrina orphica" si s;l ia nastere

cultul Iui Zagreus". . "

Legatura dintre cultul lui Dionysos si orphisrn reiese chiar din legendele referitoare 1a aceste culte. Astfel, dupa 0 legenda greceasca, marele zeu orphic, Zagreus, ar f fost fiullui Zeus si al Proserpinei, careia tatal sau Ii daruise stapfmirea lumii inca de cand era copil. Dusrnanii lui Zeus, Titanii, indemnati de Hera, cautara sa-1 ucida pe copil de rnai

I

9. DUBOIS, CH., .Mi.T .. Zagreus", In Diet des Antiq., respinge acest epite: S1 mice analogie inrrc Zagrcns si Sabazius.

10. LASSEN, Ueber die Lykischct: Inscritien, p. 370, deriva pc Sabazius din sanscritul sa/mhz/i. inrurlit en greeul o£~o<; teama religioasa, teama amestec.ua ell respect ..

J 1. MAURY, Relig. De 1a Gn~ce, tom. Ill, p. WI; d. WELCKEH, Gticch. Gottcrlehn; 1, p. 427, II, p. 623.

12. jlll"udit poate ell egipteanul MIN (ct GAUnUER, HENRI, Le« tetcs chi dieu» Mu; le Caire, 1931, si Le personnel ell! dim Min. idem)

13. CLEMENT DIN iUEXANDRlA. Ptottept., Il, 16, 1 eel. Srahlin, cit. DUBOIS, in art. ,.Zagreus", cit. rnai sus.

14. DIODOR, rv 4,1.

1:) Cf. DIETRICH, Ueber cine Szebe der /\rislophanischen I'VoIken in "Rhein Mus". !lll.

1893. p 275 $1 Kleine Schrilten, p.117 sp. .

16. l'E'lTAZZCJNI, R. La reIigiorw lit' Iii Grcci« antica tino del Alessandro, p. 2('.2.

• 111111] lui Zalmoxis

xl

multe 011, imbracand vesminte ciudate, dar 11-;:\1.1 reusit, fiind impiedicati I., Uranus. In cele din urma daruindu-i 0 oglinda ~i in limp ce se privea II ca, incercara din nou Sil-l ucida, dar Zagreus sdtpa si de data «casta transformandu-se in diferite animale, pana cand sub forma "lui taur il prinsera Titanii, il sfartecara si-l devorara. Pales-Athena

t 'u$i insa 33.-i ia inima, pe care i-o dadu lui Zeus s-o inghita, renascand ipoi din nou pe Zagreus". Dar Titanii primira 0 groaznica pedeapsa: urlgereleiui Zeus' ii preficura in cenusa, iar din cenusa se nascura . sunenii, ca un amestec de bine, carnea devorata a lui Zagrcus, si 1(' rau, 1'i1:aniiI8. Dupa aceasta legends inima fusese inghitita de rmela, fiica lui Cadmus, care in mitul lui Dionysos trece drept 111cUl13 1, si care il renascu". Iar dupa 0 alta legend a, Zagreus, sub forma sa

Iv taur fusese devorat de Menadele adoratoare ale lui Dionysos". Foodul orphismului sta in aceasta legenda, care in:fa~9CaZa nasterea, uciderea ~j devorarea", apoi renasterea lui Zagreus". lata dar ca in .riginea legendara a miturilor, cei doi zei tracici, Dionysos 91 Zagreus, se uncsteca, se completeaza si se confunda, astfel d pe buna dreptate, inca Ill' la Hercdot", orphismul a fost considerat ca 0 derivatie a cultu1ui lui I lionysos sau ci instituirea acestui cult este opera lui Orpheus, ca adept 11 cultului dionysiac". De altfel arnandoi zeii au avut locuri comune de .ulorare: Pangea", Haemus, Smirna, I-IelikOl.2I;.

Orphismul insa, spre deosebire de cultullui Dionysos, se incheaga mlr-o doctrina precisa, cu deosebire eschatologica, care-l distinge nu

1"1. LERNORMAl'fr, in Rev. /uch. Nov-Dec. 1874; Ian. Ill"!:;. 18. ROHDE, op. cit, p. 3Gl!-36J.

I~). DUBOE;, loco cit.

~O. PIATU'l, Republica. p. 398, citand pe PROCLOS; ROHDE, op. cit., p. 273 sq:

PERDl\lZEl op. cit, p. 31.

.! I Ornophagia este COllll.1I13 in mitul lui Orpheus si allui Dionysos. Prill acest rit, adeptii cultulu. in stare de extaz voiesc sa se connmde en ;l1S:l~i divinitatea Tracii antici prarticau omophagia. (FERNELL, L, R, Cultes of the Greek states,:i vol., Oxford. 1896·1907, IV. p. 105; d. HAHRISON, L, E., Prolegomena to the stl1dy or greek religion, eel. II, Carnbridg«, 1908, p. 42:5.) Urrne despre aceasni ornophagie par sa se inrrevada pima astazi in unele obiceiuri populare prin Tracia. (GERNET·BOULANGEF, OfJ, cit., p. Ib, REINACH, Cil/tes, II. p. 58)

~2. EEINACH, Cuttes, II, pSt).

!1 HERODOT n. 49, 81; DlODOR I. 92.

~4. U\CTAiJTIU, lnstit., I. 22; /\.POLODOR ]Ji/;Jiotek, J, 3, 2, 3 cit. REINACH, Cuites, lI, p.lOLt,

~S. PERDmZE1: op. cit., p ·71 sp. !(j REINAC n. S., Cutte« p. 104

A NO[JR

numai de religia oficiala, dar chiar de orice alte culte din tirnpul sau". Originile acestei doctrine, ca si intregul S,lU ritual mistic, dupa CHIn ne comunica Diodor", sunt din Egipt, de uncle au fest aduse de insusi 0I1)he11s. Se vede si aici 0 reeditare a peregrinarilor lui Zalmoxis C;J intreaga poveste a influentelor egiptene", Doctrma orphica arc ca obiec tiv principal pe om, .pe care vrea sa-l invete ca 821 simta in sine pe Dumnezeu ~i s~ creada intr-o finala impreunare ell divinitatea, dincolo de moarte=". In ceea ce priveste lurnea, creatie divina, orphisrnul enunta () teorie cosmologica, pornind de la primele inceputuri ale lucrurilor pIma ce cosmo sul s-a constituit intr-o varietate desavarsita, care nu ex: c~ude~ insa .llnitatea. Aceasta evolutie a lumii apare teologilor orphici ca "lstona unei lungi serii de puteri si de fig-uri divine, care, iesind una din alta si biruindu-se una pe alta, se schimba in opera sa de a'fonna si de a stapani lumea, absorbind in ea Totul, ca sil-l restituie atoi insufletit de

un singur spirit, ca Unul in infinita sa pluralitate?". '

Ideea esentiala a orphisrnului este pacatul originar, ]11 legenda rnito logica a luiZagreus, cum am V3ZUt, oamenii erau urmasii Titanilor, care devorasera trupul zeului. Aceasta crima atarna greu pentru fiecare si numai initierea In misterele orphice era singura scapare". Dar alaturi de aceasta initiere, ceca ce se cerea fiecarui credincios era 0 anumita

. , ,

viata, asa-nurnita .viata orphica" OPCP1XOC; flt6C;'i3, care se definea printr-un

27. ROHDE, op. cit, p. 354-35;;

28. DlODOH, I, 96.

29. REINACI-] S., op. cit., I, p. 330-33l:.,Admite 1111 numai () inDllcl1til egipt:ana asupra orphis mului, ceca ce este posibi! falil a fi demonstrat, dar 0 str;'msa asemauare intre riturile orphice si c::le ,:'gi[~tene ... In Ill~i rnulte morminte din sec. III 'ii lI1.Hr., descoperite 111 Italia meridionala ::;1 III Creta, s-au gasit Iragrnente dintr-o micii poema orphica, gravata pe ta blete de aur, GUT este Cit lin ghid pentru mort in calatoria sa pe lurnea ccalalta si meniti. 8a-1 apere de rericolcle supanaturale caro-l amel1inii (lnscliptia grace!:' ftaliae numerek- 638,641,642, in .. Bull. de cores. hcllen., 1893, p. 121), Dar ;jCP~t I!hid ·'ste perfccr asemil nator cu sobrietatea g;indiril grecesti, in plus ell' CnrteeMonilor, c.in care se scoteau extrasc spre a f PLN: in ll1onni~Jtelc egipte:lC avand acelasi scop de a sustrage pe mort din prulle.lclllle care-l UlconJurau In c1nlJ nul san spre tinutJ.lriie preafeJicitilor. Aceasta apro piere, imlicatit Illai inlAl de DIE'l1<lCH, De hymn.is OJpliicis, Marblllrg, 1891, p. 41. a fost dezvolttta mgerllos clc FOllCAF'!) primul S,IU rnernoriu aSlIpra mj,terelor din Eleusis Pads. 189') ,

30. PETTI\ZZONI. R, OJ! cit, p 240-241.

31. ROHDE, op. cil, p. ?>:iG:'~i7.

32. r!EINAUI. OJ!. cit, T, p p. 566.

3:1. OrgilJe flU lipseal~ in rituah!l orphic, (];u· ,We;l\! un mull mai tempcrat

erau 1Jpslte de acele cla"suri p;"mii Ii! epUi.7Ilre, lit deli' si lit ext"z. Ore iile

na aveau, ret Ln cuituJ luj I)ionysos. ro~;tul S~t pregate(lsc(~ pe 0111 pentn. i~npreun,;lre(l' s~; eLl

Cultolln! Zaimoxis

desavarsit ideal ascetic, printr-o norma de abstinenta si de renuntare completa, care contrasta cu ritualul dionysiac". Aceasta era, de altfel, singura latura In care cultullui Dionysos se deosebea de orphisrn"'. Dar nici aceasra viali! orphica nu era de ajuns ca sa dea scapare sulletelor si sa le ingaduie pace a eterna. Pentru curatirea de marele pacat originar nu era nevoie decat purificarea sufletului printr-o lunga ITe .. cere prin corpuri de animale si de oameni, deci un lung sir de m011i si de reinvieri, Era credinta in metempsihoza. Iesit din corp, sufletul ca un abur pluteste in vazduh pana ce este aspirat 0 alta fiinta si apoi iarasi mereu, con tin .iu, mereu-mereu, pana ce implineste nesfarsita calc a mortii si a invierii",

() lc;tura caracteristica a orphismului sunt sectele. Orphicii savarseau ritualul lor adunati in asociatii secrete, In care principiul dominant era pur religios; .nevoia individuala de religiozitate interiorizata, de 0 doctrina mal adanci si de 0 viata mal pura, era singurul scop al acestor asociatii?", In aceste secte secrete pe care statul nu le cunostea sau le tolera, s-a alcatuit acea teorie dogrnatica ce caracterizeaza orphismul". Asemenea sectelor orphice sunt thiasele din cultul Iui Dionysos, grupuri de asociati pentru orgii, care devenira mal tarziu niste colegii oficiale, organizate si controlate de cetate. Se pare 6i in epoca istorica aceste .rhiase" erau organizate pe sexe; Baccai feminine si Baccoi masculine",

Intre orphism si pythagoreism sunt stranse l~gaturi de apropiere", care merg p~mii la absoluta identitate a esentei 10r'l1. Dar, cum foarte bine observa Rohde", orphisul este imbibat de 0 multime de clemente

zeul prin devorcrc, ci erau doar 0 practica religioasa care completa ascetismul ~i abstinenta Orphicii, in mod constient HU consurnau carne (HO HD E, op. clt., p, 31):;'366.). Orgiile religioase nu sunt un lucru rclig'iile vcchi. Astrel fonnau () bazit cscntialit in cultul lui Adonis (Ch;mteplie de la Saissaye, 0,0. cit., p. 181.). Cultul Cybelei ave,l in epoca rnmana un ritual orgiastic (idem, p. 627), d It" mal ales in cultul asiatic al lui Deus So! Elagabal. Ia Roma chiar, se practicau orgii publice, pline de dezmat si de CkZgllSI: (idem, p. 6(j L).

34. ROHDE, OJ). cit, p. 363.

35. CHANTEPLJE, DE LA Sf\JSSAYE, O(J. cit., p. 362363. 36 ROHDE, op. cit, p. 383.

37. CH.ANTEPLlE, DE Ill. SAISSAYE, O[l. cit, p. 36:2·363.

Jil. ROHDE, op. ,."it., p. 350. Una dintre renumitele ,lecte orphice din Athena este ,Ice"a infiin\ata de Or.omacrit, un autor de poeme orphice plicepul. in arta de a profetiza, Call' a trilit la curle" lui Pisistrate (PALJSANIAS, VIII, 38, 5.)

J9. GEHNET·B01Jl.J'u'IGEn, op. cit, p 122.

IW. REINACH, 'C Cultes. HI, p. 290.

11. LEOPOLD, H. M. B., fAl religione clt'i Rowani ncl svilupo sturieo, PallS. p. 1

12. ROHDE, op. cit., p. 35:;, nota 2.

84

A NOUR

teologice ale stravechiului cult tracic allui Dionysos, carelipsesc in pythagoreism, Dar acest lucru ne face sa banuim ca orphismul este mult mai vechi decat doctrina lui Pythagoras. Astfel ca pe b.ina dreptate, cei vechi considerau pythagoreismul ca 0 doctrina religioasa, ell aspecte stiintifice, izvorata din orphism", Asemanari sunt inca intre druidismul celtic si orphisrn; explicatia, care nu este cu tOl111 admisi bila, ar sta in lungul rastimp in care celtii au trait in stransa 1egatura ell tracii 7i illyrii. Dar cea mai insemnata influenta a orphismului se vede in crestinismul primitiv",

Pe calea acelorasi deductii s-a considerat ca cultullui Zalmoxis nu este decat 0 derivatie din orphisrn. Ba, ceva mai mult, ca Zalmoxis ca persoana, in carne si oase, a fost discipolul lui Orpheus", alaturi de care peregrineaza, parasind pe Pythagoras, pana in Egipt Ideea aceasta a fost sustinuta in Romania de Carol Blum, intr-o revista, foarte buna" si cu aspectul stiintific de rigoare. Autorul a avut ca .scop principal sa scoata in evidenta caracterul orphic a1 religiei lui Zalmoxis, in cadrul ideii ca Zalmoxis este un persona] real, ca Pythagoras, Empedocle sau Decaeneus, ca a avut 0 viata pamanteasca si ca, dupa implinirea misiunii sale profetice s-a confundat esentialmente cu Cebeleizis, zeitatea preconizata de e1"47. Trecern peste originea ca om a lui Zalmoxis, pe care am discutat-o mai sus, spre a ne opri asupra inrudirii dintre orphism si eultul zeuluigetic,

Remarcam de 1a inceput cateva inexactitati in ceea ce priveste cultullui Zalmoxis, izvorate nu numai dintr-o falsa interpretare a stirilor

antice, dar chiar din necunoasterea lor deplina. '

1. Reif1toara~rea suD.etelor spre puriticsre; textual "pc cand sufletele celor cu pacate se reintorc de atatea ori pana se purifica complet''". De unde reiese aceasta reintoarcere spre purificare in religia geto-dacilor? Nici 0 stire nu ne spune nimic in aceasta privinta; afirrnarea are doar scopul de a sustine meternpsihoza orphica in cultul lui Zalmoxis.

,13. REINACH, S., op. cit; ll, p. (3:). 44. Idem, III, p. 281, 290, 346.

4;), CREUZEF, Sym/;o/ik wId Mvthologi« del' alter Vijiker; p. 296 .und es ware Zamolxis in diesem Sinne ein Orpiker zu neme.i".

,IG. BLUiVt C; Zahnoxisin.,Analele Dobrogei", X, 1929. Studiul a tost extras dintr-o brosura;

(nate rererintele diu acest studiu trimit la paginile din extras. .

47. Idem, p. J~;, 43.lbiclcm.

Cultul lui Zalrnoxis

85

2 .• 5cepticisiTml CU pnivire 1£1 nemurire; textual: .Locul citat al Iui Pornponius Mela 01. 2, 7) ne arata ca printre ge~i s-an ivit spirite independente, care nu-si ascundeau scepticismul lor cu privire la nemurirca sufletului?", De uncle apare aceasta afirmatie? Religia lui Zalrnoxis, atat cat se poate infatisa in stirile antice, este strabatuta de eel mai larg entuziasm 91 optimism If! ceea ce priveste nemurirea: .merg la moarte mult mai degraba decat ar merge intr-o oricare alta calatolie"so, fiindca moartea este numai 0 schimbare de locuinta. Iar PornponiusMela, la locul indicat de d. Blum, spune precis: .ernori melius esse quam vivere"51. Uncle este scepticismul geto-dac, care la orphici era cu putinta fara de perspectiva vesnicei intoarceri?

3. Orpmsm bTeto-daCpe cale odrizici; textual: .Este verosirnil ca orphismul a trecut de la odrizi la geto-daci, chiar cu mult inaintea formam imperiului odrizic'". Despre orphisrn odrizic in forma dominanta IlU ne atesta nici 0 stire antica, iar intre cercetatorii moderni, in afara de Maas", este parerea unanima C31 in Rhodope si Pangeu, deci in tinutul odrizilor; n-a existat nici un sanctuar al lui Orpheus, fiindca zeul dominant era Rhesos", al carui rit se amesteca cu eel orphic, dar de care ca dogma se decsebea fundamental. Apoi intre geti si odrizi, afara de epoca lui Burebista, n-au fost niciodata stranse legaturi". Nici chiar pe vremea regelui Teres si a fiului sau Sitalkes, care au dat stralucireregatului odrizic", apropierea n-a fost atat de stransa ca sa poata fi posibila o influenta religioasa

4. Misterej~ oJpmae 1a geto·({aci; textual: .Acel care a introdus mislerele orphice la geto-daci a fost tocmai Zalmoxis·m. Numai pentru ca Strabon ne relateaza despre pesteri, care serveau ca adapost si refugiu pustnicilor, nu se poate ajunge la concluzia, cum face Creuzer", cit in aceste pesteri se practicau mistere, Misterele erau legate de un anurne

49. BLUM, c., op cit, p, 12.

50. IUIlAN, APO)]li\TUL, op. cit, p. 327 5L MEtA, II, 2.

52. BLUM, C., op cit., P 9.

53. MMS, Orpheus, 1895, p. 68.

54. PERDRlZET, op. cit., p. ,;931. 55, pAR\~'\N, op. :'jt, p. 43, 79, 83.

56. THUCYTI!DE.ll, 95-99.

57. BLUM c. op cit; p. 9.

58. CREUZER op cit., p. 29'1: .. in denen moh! horcre Etkcntniss«: in tninuscbcn DarstelJuIlgengen mitget:'Jciit'·.

86

A NOUR

ritual, despre a carui existenta ne-arfi vorbit nu numai izvoarele literare antice, dar chiar inventarul arheologic al acestor vremi.

5. Otpbismulteligie popWarii Is getxHlad; textual: .Este de remarcat ca, pe cand la ceilalti traci, orphisrnul s-a marginit la un numar restrans de adepti din patura de SLIS a triburilor, la geti noul curent 1'eligios a cuprins aproape tot poporul, Si la geti, Zalmoxis se adreseaza mai intt\i fruntasilor, de la care misterele 1111-a impartasite cercurilor rnereu crescande. Numai la geto-daci orphismul a devenit 0 religie populara, Numai la ei credinta In nemurirea sufletului s-·a inradacinat in asa fel, incat ei insisi se nurneau cei nemuritori?". Orphismul n-a fost nicaicri si ruciodata'o religie populara, Infatisarea sa cea mai deosebita este lat~ra filosofic-dogmatica In care scriitorii orphici au excelat, in afara de Onomacrit, interneietorul sectei orphice din Athena, caruia Herodot ii spune XPT]of_lu),6yor,;GO, talmacitor sau poate el insusi datator de oracole, autor de scrieri orphice, Suidas ne citeaza inca alte nurne" din Athena, dar mal ales din Italia meridionala. Teologia sa era dificila chiar mintilor dedate cu speculatiile religioase, dar inca unui biet popor de pastori si plugari, cum erau geto-dacii. Nici in Greda n-a fost popular orphismul, ci s-a redus numai la cateva centre de cultura elena sau elenistica. Cum ar fi fost posibil in Dacia? Autorul glumeste cand afirrna ca orphismul ,,<1 cuprins tot poporul", sau dovedeste 0 totala lipsa de intelegere a acestei religii, atat de complicata ca dogma 91 ca ritual.

G. Met:empsihoza in esdJ.atologia lui ZaJmoxis; textual: .Caracterizarea religiei lui Zalrnoxis ca doctrina pythagoreica ne face sa credern

in eschatologia lui Zalmoxis rnetempsihoza trebuie S~l 11 avut un rol insemnat''". Este interesant ca legatura dintre doctrina lui Pythagoras si religia lui Zalmoxis, spre a ajunge 1a existenta metempsihozei, se deduce numai din afirrnatia lui Herodot ca zeul a Lost sclavul lui Pythagoras la Sames. Se trece eu vederea pes: c ceea cc este mai de pret In aceasta privinta, indoiala istoricului grec asupra celor relatate: .Cred dt Zalmoxis trebuie sa f trait cu multi ani inainte Pythagoras'?". Pe

toate acestea d. Blum afirrna: .Reforma rcligioas£l a lui Zalmoxis nu este deci datorit1i unor ini1uente externC', ci ea izvora~te din insa9i

59. BLUM, C, OJ!. cd, p. 2.

60. HFRODm~ VII, 142. \tl3.

61. CHA.NTEPUE, DE U\ SAISSAYE, op. cit, p. 563 G2. BLUM, C, op. cit, p. 10.

G3. I-JERO[)OT IV, 96.

Cultullui Zalmoxis

87

spiritul etic al tracilor". Dar atunei cum ramane ell doctrina pythagoreana? Acea .reinvicre a lui Zalrnoxis", nu este tclnviere in sens chtonian sau crestin, pentru ca presupune moarte si Zalmoxis n-a murit: cl numai .se facu nevazut dintre traci'" timp de trei ani cat ramase I'll odaia subterana pe care Sl-O pregatise. Reinviere nu exista in tot cultul lui Zalmoxis, pentru ca getii nu stiau ce-i moartea; ei nu mureau, ci slobozindu-si sufletul din catusele trupului, se inaltau la cerul zeului, ra intr-o schimbare de locuinta, cum lamureste atat de frumos 1u11al1 . Apostatul Neexistand deci ideea mortii, nici aceea a meternpsihozei nu era cu putinta,

Dar autorul pe care 11 discutam putea sa vada ca intre cultul lui Zalmoxis si orphism nu exista nici un punet cornun din Insa9i definitia orphisrnului pe care ne-o da in lucrarea saG:). Ideea pacatului originar nu reiese de nicaieri din stirile antice S1 d rnetempsihoza nu se poate presupune. Intreaga teologie orphica ~i dionysiaca, cum am vazut mai sus, se reduce 1a aceste doua puncte esentiale, care le fac se infrateasca palla intr-atata incat una poate fi considerata ipostaza celeilalte. Observatiile celelalte se refera in cea mai marc parte Ia un fond de eredinte si 1;1 un ritual obisnuit tuturor religiilor din lumea veche. Ele nu se pot considera ca apartinand numai unora dintre aceste religii ~i nu pot afirrna decat un fond com un, cum am aratat mai sus. De pildiiGG. 1. intnwirea 1a rnese comune, care in adevar apartine ritualului getic, Illl cste un specific orphic; intregul politeism antic, dar mai cu searna eel grecesc, se sprijinea pe ideea banchetelor zeiesti, sub presedintia celui mai mare dintre zei, idee care a fost transpusa SI in viata muritorilor de pe parnant, in ritualul de adorare a divinitatii. 2. Credini» In nemuritee suiletului, asa cum am aratat mai sus, este de gasit in toate religiile: ceea ce le deosebcste este felul cum se concepe

64. HEROL{yC IV, 95.

G5. Se enville sit spun em aici cit aceasta definitie este luatfl aicloma dupa EEfNACH, S., Otpbcu«, Paris, 1925, p. 122. AsCI cum dovedcsc textele: BUIM. 0].'. cit., fJ. 9. "La baza

orphismului credinta despre Uti pacat originar u·m. Suflctul cinch is inlr-ur: corp

intr-un rnonnant sau intr--o ternnit;\, pen In! un pitcat vechi, de 'Titan.!,

oanlenilor, prin uciderea )ni~;eleascZt $1 devorarea Undlrului zeu Zag-reus REINACH S., J;orphism avail tlnc doctrine ell!. origincl. L:ame eta!t fOl'lllt' dims Ie corp conllne dane; tombeall. Oil et eela en punilion d'une iaute tn:,s ancicnne COllltDlSC par lesTitans. <1es hOlllmcc;, qui avaient trailTeuscment (uE' Ie jeune dicu Zagrew;."

6G, EXamln;)lll i.n oJ'clinea inclicata oillhis:n si cultullul ?ililTioxis

Hlum obscrvatiile sale ell jll'ivire la inruclireilclintre

A. NOUR

credinta. Si in orphism si in cultul lui Zalmoxis nernurirca incepe incii o data ell eliberarea sufletului de trup, nurnai ca orphicii credeau dt aceasta eliberare nu este ell putinta decat dupa ee sufletul sfarsea lungul drum al reincarnarilor methernpsihotice, Hlr~. sa se poata interveni pentru a seurta acest drum, pe cata vrerne gctii credeau ca cu cat sfaramau mai curand catusele trupului, cu atat dobandeau mai repede nemurirea, Orphicii nu admiteau deci decat moartea naturala, pe cand getii cautau si moartea violenta din razboi". 3. Ctedints d viet» p{!11Jfi~teasdi e;,te 0 contuiui. leg/iturii cu ZClI/, eu care se solidarizeaza la anumite momente, nu exista in orphism, lueru ec constituie latura cea rnai originals a religiei lui Zalmoxis, 4. "illvierea'" lui Zalmoxis, asa cum 0 concepeau geto-dacii, nu se aseamana cu a nici unui alt popor din lumea veche. Arn vazut cii nu e verba de 0 innoire, deci de un fapt care are loc dupa rnoarte, pentru ca zeul nu murea, dupa cum nu rnureau nici credinciosii sai. Si mai putin ca ,,Invie rea lui Zalmoxis trebuia sa convinga pe adepti ca sufletul omului poate reinvia si nu numai 0 singura data, ci de mai multe ori, fie in acelasi, fie in alt tr up" , cum spune C. Blum mistifictnd textul lui Herodot, Cetii concepeau ideea de "inviere" in sens spiritualizat, fa.ra .trup, ci doar in dub, despre care ei credeau ca este etem si de esenta divina. 5 .. Abtinere« de 1a consumul vitiului si-e ceinii. a[irnlai~1 deopotriva in orphism si in cultul lui Zalmoxi~, nu estc 0 dovada peremptorie despre inrudirea eel or doua culte. Aceasta abstinenta era mai mult nominal a in orphism, fiindca existau orgiile orphice, ca si cele bahice, care nu erau lipsite de vin si de carne, mai ales cand devorarea taurului era in ritual. 6. Ordiuele ~;j sectele mistice, recunoscute deopotriva la orphici si la geti, 11ll constituic ceva deosebit pentru aeeste culte, Se poate afirrna fara teama ca mai toate religiile, din toate tirnpurile, au avut ordine, secte si colegii, izvorate din nevoia de interiorizare mistica, care este l;n fcm;rnel1 psihologic

'-"

propriu sentimentelor religioase. Politeismul roman, poate mai

mult ca oricare, era organizat in colegii religioase extrcm de diferite si de numeroase'". Caracterul secret al sectelor orphice si

67. ROHDE. oo. cit. P 361

GR cf. MOMMSEN TIl, De colJegjis d soc/a/icis ROma1l0ITIJ)J, ]\iuae, 1843; MA.FQUAHD JOAKHIM. t» culu: chez Ies [(ollJains. Paris, 1890. I. [J. 281:384: n. [J. 1-274 SCHIESS. Die Wil1lisclwll .. collegia iuneretic." nncl: den lnschrittc», Muncher, 18S:1: BAESAN ("Cli,\STAI\ITA COie.liiiie In romani, III sJ)(~ciilla plil~·re aSI!pra celot (lill j)acia, Bucul"Csli

Cultul1ui Znlinoxis

89

dionysiace peat.e cornpleta numai ceca ce stirn despre stransele legaturi dintre cdc doua culte, did prin nimic nu sc asemanau aceste secte ell ordinul rcligios al "intemeietOlilor", pe care 11 aveau geto-

dacii'". '

lata pentru ce I1U ne putem opri la ideea unei inrudiri intre orphisrn si cultullui Zalmoxis, si rnai putin la 0 inrudire intre acesta din urma si

ultul lui Dionysos, Religia lui Zalmoxis, in toata sirnplitatea sa dogmatica si rituala, ramane un specific a1 vietii de saracie, de austeritate si de aelanca interiorizare religioasa a geto-dacilor, Aceasta religie se d~ fineste a fi fost izolata in esenta spiritualitatii sale nu numai fat.<l de cotropitorii sciti }i celti, C1l care nevoia vietii a facut sa vremuia~ca lungi secole de obida si impilari, dar chiar fa\£~ de intregul sud tracic mediteranean, framantat de patimase culte orgiastice si inca fata de mitologia plina de legende si traditii atragatoare a lumii grecesti.

fig. Pi\RVAN, op. cit., [J. 172.

TEXTELE ORIGINALE ALE SCRIITORILOR ANTIC I INTERPRETA TI

,

III I

I Ii I

HPOLlO1rO:E

Herodoti historiarum libri IX Parisiis, Firmin Didot, 1858.

Uh.rv

xem II(!ly <5& u7Uxeafhu b;t TQV "Lotoov; n(!wr:ovr; aiele! Ferat; T01.)t; dOm'ariC01"w,. OI p,r.'I' )lue o-q ,OY ZaApv{}'rjodp lxovter; e{!nlXSc; ;leaZ (msl? ' Ano,lA(,(iv{1/C; te nal Msoa,J}(!lr;<; m52wc; ol~,ue'Vot, xa.AI',Vpe'J!ot o§ ZnV(!f.uaom xal. Nupaios; &.flaXr;d oq:;lat; avtoVr; naeiooofJ.'J! L1aeelqr or. 08 That neo~ aypwf.wavyrrv reatropsvot utn{nu loov.i.(MhIOav, eerltxw~v eGyter; avoer,iwrawt nal Otnat6WWL

XCIV • AOavadCovm ~e ,6r.3s ,ov ,e6nV" oirce a:rwOvt)oXst'JI eruv1:OVC; J'o/J;{Cova., limt te ,OY UnOJ..J..V,uel'OV naea Z&,lPO{;IV oal,uo'lla' ol /56 avrwv ·~ov aVUJ)) ,ovrov ~'o,utCova, r~6dl.iCt'J!. dut nevTH'f]e{bo~' ot rov n&ltp l.axoYra aid arpiwv avuvy anonepnovat ayyeJ,()v nae,i T()')! ZdJ.,uo;tV, 6vreV.6p.eVO! rwv av br.aawre oiw'p,m, Ileustovo: Oi (Los' oi fib avrwv rax()e!ITt~C; Ux6VTla Tela. [Xoval, iVJol 06 otl.lAo6oywc; To·ii a~wm;pnoplvov :rcaea TOl' Z{fAflO~tJ' ,de; xe7(!ar; xa] WVC; n615a<;, avaY-tv"ljaayts<; avrov p.cdwl!ov, el;rmi5at 6<; tar; AoYXac;. ~ By uev (j?] anaiJaV17 & l'anaoei«, T07~i Of: ZAewr; (; eed~ boY-let elnu: .~y 5e fl~ d.noOavn, alneOJlTot mho)! lOY a:vyciloY, q?af.1S'l'o{ IUV al'(~ea xaxov elvac, alUr;aafJ8VO! M: TOVrov aJJ.OY o:no:rdflllOVO!' lvdXl.ov;rm AS en ~ (;JOllTL' ,o1)t'01 of. aiholl OI]"ljL'(£r; xal near; {JeOYt't)v 1"1, xat aaTemn)V TO~Sl)OlIUr; ('how near; 10, ovea'pov anetl.eVat up 1Ju'[J, oi,oeva {UAO'll 81'.01' vO,lllrovu(; elva: el p.i; rOI' oq:;i-reeoll.

94

A, NOr!/,

xcv

IIAAT(lN

Platonis opera ex recensione RB. Hirschigii VoL L Parisus, 1856.

XAPMI~E~

V. Kayo dxovaa; aiiwv brao'{;aan:or:; avdJ6.(!(}'laa rs, xai uoc xara o./itXeOI' naACY 1} OeOOllr1]<; ~V)!111,r;{ef.tO, xat d.ps~am;OeOIl)fl1]V. xol elxov, Toioctov ro{vvl' tany, J_, Xa(!plo'Y), :IIui 7:0 "WV"r?lr;rijc; bupO'IC;, l/-lof)ov 0' a')!~y t.yw be13r Enl aiocueicu; 1Caea nm, !QJ1! Berpdi>Y YWV Z .,lp.6l;:!Jor:; [arewv, or UyDl'"WI xai i'ma()amrf~f;tv. ;l}.EYIi 0'6 'Oei!; o'o'wc;, on '.afira pEl' (o[j lar[.oi ol "EUrjYIi;;, a viill Oij l}'rf.~ lAeyall, xalae; U:YOlE~" a,Va Z Ipo),!;u;, lrp1], Airel v 1Ipiu:(!0r:; fJam.kvr:;, (jed, WI', on wane(! orpbaApovr, (heV 'Y-ecpaJJjr, oii ocl EmXe1e£IV iaoOm ovoe xecpaJ,~y avw oWftarOC;, m'!rw\: ot"M owpa avw tpoxric;, ,cl.Ud; 7:(1)rO :ml ulnov dy rov blU'ptvynv wiil; nuea "Wi~:· EJ.1.rlol'P fareovr; Ta no.Ud 'lIoorlpara, 8n ro 8,1.01' aYJ'oo"it:v, ov MOl -cirv Em· lllHewv nou:l'aOm a15 p~ xa2w~ {Xovwc; d!Jv)!awy dry r.6 pteor, di IXoll'. nul'w )Iae terpTi b, ,ije; !pixije; dJ(!pl/ofJm xat ra XOldt xal ,drae;;'n!> oo)pan xa! navrl rw al0(!wrcp, Xo.xe"iO['l' hu(!e£T~ ciianfe Ix ,iif; xecpaJ,ije; btl .. 1 0f.lpam. o£lv OUy EXEZ>o xa! 1CgwWY xa.1 p6.J.tara BeeonS1IELv, d p£J.J.a y.al Tel rije; xe~oai..ijt; xa.1 7:a wi! iuJO)! owftaWr; )taAw, {XeIY' BeemuvcaOar ~Il ,~" !pvxijv lrp7J, iJj paxact6, bup<5ai'c; 'nol,' we; c3 'tnrp<'lda ravrae; rove; loyovc; elml rov; xalol1<;. Ill(. <38 tW., tot~vrwv Mywv tv !Cit<; tpvxai; awcpr;:oovyrrv EyyLrvwOm, f;, lY'!tJ'o-pEW}'; xat nH(2aVo1]<; Wowv ~,~ry elva: .~v vrtetav xm ,fj XfcpW.fj kal 'up a,Ur.p OW)lOJ:L 1tOQtCuv. ~1(5aoxwy 01)'11 p.£ 7:0 rs rpU(!IUJ.XO)' xal tat;

96

HEAAANIKO i::

in .Fragrnenta Historicorum Graecorum" Ed. Muller Firmin Didot, Paris 188:, VoL I, p.l7J

MOAOP02: din Sicilia in "Blp),lO(I~)('1)<' 'brOpt)('lC Cartea T. 94, ed. Lipsae 1875.

i::TPABONOr, rEOYPAtPIKON (flEpOs orqn:Epov) EN IIAPIZIOI~=

§ 2. or W[VVY ~ m.J.1'jyer;, TOlle; Tim" (:)I!f!-~ae; vnda,uoal'o'P' (,mov'P t/.t'l/ txau;l!a Toii "Toooo xal ovrot, xal ol MVGol, eef!.m::r; lim.;, xal a-6ro{, xal o{;i; VVY ilfotoO'l), xaJmJ(Jt'V' de' div dY(!f1//JYJoa'l' xal ol vii'll ,uer:a~1) Avliaw xal !pevyul1' xaL Tcd)(m' OlXiJ1)Ur; Mvoo{. Kat avwC 8' a CPC1J,/e, B(!lyer; dol, ee1x(6v n lbvoc;, xa/Jans(! )tal o[ M15yoow3:e;, ~lai {3c6(!vxer; xai ilfatt50 £ov'IIol, xa! BdJv'llo/. xal 8V'IIOL' ~o,,(h os xal '[01)C; .M U(!wvr5vvovr,. O{jWt /lev 0-0)) 're/.f.WC; bddofnaot nlhter; T~V EvewJt1'j1l, ol 06 Mvoot OV'P£fle/.ya1'. [(al vOp1)t}o1' os ot}8wr; tlu&Cetv POt OOXtt IIoo€!o(»1'LOe; xoiu; BV rEi E'v(!w!T/ Mvoovc; xcrovo~!(J.Cctv (Uyw IU TOW, i1' rfj 8fFIx1)), ,)Wy <pfj.

- ainde; os nai.LY T(!ene)! oaos (pastvcu,

N ooipcv icp' lnnonOAWP 0eTl'ciiIY xa()O(!LOpUOe; alav, !J1.vow <'ayxc:p.axwJi.

, End, el)le rot's ::lena ril?) 'Ao{ay M1.JOO?JC; 6f.xon6 1:1)" 6.n,11e- 11)flf.'VoC; 0:1' ely 0 M),o,. I'd rat} ano .W)! T(!wwv r(!B1pCWW Tilv 6(!oo<v int 7:ryY 8gq){;wv I'fjl', ovyxm:aUynv w,'JtT/ rryv niw Mvawv, !iVv 015 )JOOrp!)) Ol'1:wv, a.l).' dp.o(!wJI rri T(!wdbt, y.at &uo(}ev avrfj~ tl3(]vP.S'l'OJY "at b;auewe£v, Or.F.l(!)'op.svwv 0' and H}e; ()(!dy.1JC; nJ.m:d 'EAA1)Om)V7:£.u, GvYXiwro;; 111' etv re£(; ijnst(!Ovr;) ?Cal [ipa rEie; ,p(!dOeWC; O1)X dxovovtO~ .. 1'0 yae, Il6Jtv TeeneY, lui)wa piv imp elc; rouruaos: <5 6' dna ,[Wl'

98

Tooscov fJ,Gttlqif;(!w)J rrlr OIP!}', btl w{iG prJ omal9Ev avrov, 7) €7J ;CASytw)' lfVl:a;, neOOWr8(}W [LeV fJ,EWrpSQcr., its tolJnWW ,5.'0'1) na)1v. Eui ro enupeqouevov (ic WVUH' Wl(_tnJ(!UW, lin r:(I'i,c; 'I:rr.:;;C~'flOAY011r;, XW' J.'a},aierorpa.yovC;, ual ' A.3lov" ovvi)'pSJJ aVWlC;' Oi:TCS(! eta/'.' ot a,ua~O(UOL Exv(jm, xat Ea[!pawt. Kat JICe!! pVV d:vfI.,uipnnm wiJw ICe lWvry "[(1(; (}eaf;l, xai ra Bq.oaemf-Ce, paJJ-ov flB!" rare; iura; , Locou ,dUa ual 'lOte; brac;. T()1)wu; oe ){al rel Xei\J:'IXI1, o'l re Bolot, xai E'XOI!Moxot, Jwl Tovoioxoc. Tov;' 8d L:xoQMmcovc; [PWI Xxoe{J{xac; 1ta.,biim· xai toi»; T(1)(J{{],wvC; bE Tve{o)tow; xai Tovoioa; f{laoi.-

§ 3. Al)IS£ oe 'COv; Mvoovc; 0 lloonbw)'w;, ual ';fl1fVXWP anixwOa£ HaI' e13oeoE!aI', out oe WVW ual Oge,Upo.rWll• f1D.m OE xefja6at, xcrt yaJ.axrt, xal r1Jeo/. l;;wl'rw; uaO' rjaVXlav. (lttl /J6 roih:o xaJ.e'ioOal ()eooeo8"ic; ce )lal Kan;vo06.m,;· elvai 08 :>tJla, riih 0eq:;u:'in', ol lWe1c; rv: ''l'atUOe; /;;WOl)!, av.; Know; xa}.sTaliaL, &.'!!Leetao1~a{ 'C6 OlU 'fI,ur}'!!, 1mlltCTa ,d(Jdac;sfjp' -r6V7:0Vl; Or} a'V.v.1/~(Jrlv &w~"[J,; tOJI 'w'Y}n)p eineiv, A Y'1110V, l:t1T.7Jf1oAyoi)(;, ,),AC(){wq)(J.Y01)C;, &Uovc; is, Cltxwrdtovc; avOe'wnov;. ' AUov; (5E ngoaa,),oe131)6£p ,u6AWU, on XWQiC; Y1J11a!XWV, ~iyovp,e)lw ij,u£u;Mj 'tiro: ptop ro'p Xi)120)/, uaOanse xal tOP olxov ~fIotTCMi top JIeWTCOLMov, (h6n x~eo<;' ayxc,uc1xC?vr; M TOVe; M1IoovC;, Oll (L7C6eOYjrol, ;(.l~e() xa! .6.yaf)o{ 1T.o,lSflwa.l, OS;:V 0l; b r0 -reW"(II,Cis;,u1.up tyr'UfPS(l', [ Mm(Jwv r' ay,Xf.,uaxwvj, (hod ?:Ov, M V(J(;)')' t' ayxsp..ciXw'll.

9 4. To flip o15v r~v ')'eacp~JI )(t)'.elv BX waov!Ilw crwp :;v(30%tfl-;)aaoa)!, ns(!trloP tOwe;. 110?-6 yue mOopdm;(!o'V dY/iOflaaOal; fIoeJl i$ uexi)a Mvoovc;, fl",w'VoiuiaOm os Mowovr; J'Vv. Tov;' A~[oll~ oe W1Jc; X1/eo v, ov IlfiJJoJ',r; 'wile; 6:vso{o'v, xal rove; afuJ.~ofxove; ()e,;an;' al' rvc;' ;'111).£00. yaQ nee! TO. OO,U%Aaw, xat Til)! -do)! XQWlarW)! ,;yatryoo' oVPtoa,uEvwv TW'/! d].JtgWLTWV, rove; ovrwr; den' 6UywJI Evrf.M,; !;WP1:CI<;, 13/,%awnJ.wv, SVAOYOV x).-ryfHjvm. ' End xal oK qnA,joocpOl vii GwrpgoovvT/ 'tI)'}) oluaWOVVlj'}) iyy'Unirw uOs)Jre~, 10 ac~WeX8C; 7{a~ T,(~ AnOJl 6')1 rotc; ned)tol~ iZ)jJ.u)(w'V" arp' (1) ual xara 71oe6sxmrwOip !tv,;; a13-cclil' uafl8wa07Joa')l btt HlP XV)!w/ull,. To Os x:~covr; yvt'(t[uwp olxel», o.o(;fl-{ap ?:otmkr)'l' 8:rr.rpaO(V 1Jnoi'eacpSt, xa! fl-6JwI'J. naeo: TOLC; eC~(~{, xal -rovrw)' tOrs; r8rat~. <IDea o'a Uyn MsvayoeO'; nee' o:vrwp, 0)1 7T.AdOll;', wr; .,elxo;" d,V.' s~ looolai; .J.a~wv.

Ii(lvW; fl-h' of eJti'j.1ter;, flrl.l.wa 0' 01. I'hat 'llp.rTc; rlmiJlrwp (xa!. yue a:uT6. dJxo;.tat

111111 lui Zeliuoxis

99

, E1I:.sW£JI d)'Clt ro i'~1'()<;)' 011 "Ecuev,

ai vnc6Ct, ,'l1.)(.eov, ,ii, neel! 'C(l~ yv'Vabwc; <'o'eao[a(; -ciOl]al uaea- \,[Yfl.aw'

I'ep:s; )'l'1.c tlf1w:v (1)/11': elc, ei ,WI) (jfx', 17 "Evilf%a ym~(1Tuac;, owo£xa -c(; :'tAclO'U(,' nJltc;. "Av T£Ha[!a~ 0' ,f) ninE, yeya!Lr/'Kwr; -rVX?7 Kmao[!ocpijc; n:;-, d.'IJ'O,w;·Y(lwr;, aO}.w~,

~ i1v'vprpoC;, (lvr()(; tlmxaAeI'C' f.)! ,0(<; E){E;:.

'['uvra yae cpo}.oyeho .. 1 flep leal :;taea tooy d}.).Wl'. 013,.; el){OC; oee IOVr; mhovr;, l'lpa f1.Bv dO)'w'V Jlo,utCetY {lEo'!) nlv Mij pen'J. :'tOli.(l)V YV~C1LXWP, lip.a 9ii o:'I:OVOQ.IOp xac ob~alOv 'COOP yvvUt;:(wv xi}eo'V. To (Jii 011' )(al Oeooeoeic; ')!~I~[Cet'l', :~'ll Kmwo6a-wr;, i01Jr; ie~flovr; r,)pat)twp, af{l6~fa ~vav-rtoiJ-ca£ wk :%otYllr~ {moAr)''jJ6ow. ~ Auavre, rae '.fic; oewd)(J.'povwr;: t!ex11Y01J(; oloviai 'Ca, yvvarxa.;· cdiwl at "ai tOV~ llvi5eac; neoxaJ.ovV'C~£, nedr; nl.; bd nUov Oeearcela,; tlevV OSWl', xal toerac;, xal nornll(J,uo1Jc;' Q7WVLOp l/ a 1t,: Q.)!~e ;'(a(j' ai),op CWY eVe!Oxt:rm tOlOVro,' aOea be' na.1.w 1:0J' UVrJJI nonrc~}v, a JltyBt, do6.ywI" 'Clip axfJopSVO)! 'Care; neeii TIle; OvaLac; rwv YVV17.IXWp owto.JltLl" xd UYO)!'W'

'EmTl!tOOVm 0' l111i'ir; ol Owl

M 6.Awa 1:0V'-; y1/,uavrar;' aiel rae Twa "A')'8tP .loe'C1/" lo' clvayX1]

'E()vof1'~)' 013 mwraxt<; rijr; v,llf_ya;,

, E)tvp.od)lCOY b'inw Oeea:n:atHH utixA<p, KavwI.okoCm'.

To /-II;JI OUY EMw.; -rml.; ayv:v()v.; -rwv I'erw)! <-vared.; 'l'o/uCr;o()at" 7llll(!d,loy6l' -a [Jupa{vc! TO 0' hJX'VelY lv 'r0 lOVe! -;;ovrql ,plY nee' TO.

, " -'.< .a _.' ,,, a)! II,,; OWl'

6l;io" (mov<»Jv, woe ,,:O,t efl\~'I}XW)! U7{;"xe"'lat ,IC S1)OSVEt , -

elsu: 11'0061(0)1110;, ov d:nwrJu()v, Mal be tfj<; a:UrJ<; looolac,

§ 5. ALYI:rat I' tIl? 7:'1'17. Tivv I'euov, OYOfla Z6.f1o;'~t'V, b(1)4svoat JIv()a),<l(}q-' :%Ot n)!a .. U:,v 01lem'{oJP mu./ exeivov pO{)SLV, ta lie xat nae' A.lyvmuJ1I, nlavl'1f)B-I'w x,;lll tdl.1l't (Jw(!O' enaveW6vw 0' el, .r)V'

100

A NOUN

Dvdav, anovI~aOOi)YCH naga. ToTr;; iiycpom, xat ,(0 lOvu, n(!o.iciyona ,a.s bWJ/ra(){a~' ,d6vn:t)VW os, ueioai ,OY /Jaod6a "oo'wy(;h, '~Il' &(1))' llu6£Tv av,o)) , we; nl :naea rwy eEWV c;ayy6UwJ tXa1',)v' "al "or' aexa~ ,Ile)) hem xawaaOijllat WV JMJ).wa Uj1W!<{)'OY :nae' a1nOLc; Ueo». PEH'i ravra of: xai O£O)) :-ccooa)loQevlJiivat, xat y.a,a?a?o'Pw &vrewoic; u xwe{o'P iiiJaw·~ wt, anOL" BvwvIJa owt1:aoOal, onavwv e'PrllyxarOYTQ n/i.:; bUDc;, :n:l~Y ,o·V {JaolJ.8wc;, xat 'WY (jeeanovuJ)lI' aVj.lnea.rretll Si r01l {iaOI.Aia, OeWl"W rOll!; ih'OQwno'lJ, :rceoaexonw; iavrq; :no}v ;reMop, if :neVUo(!O)!, w~' £1<,rp£l!cwa TO: neoadypr~ra xara ovp.6oVArJv OSQ)v. Toutl Os 'ro lOor; ,5tfretvcv axel xal ere; i}ptic;, dd r£'I'OC; eVeWy.Ojl,{YOJ row1Jrov 1:0 ijIJoe;, Be; rrp pey {JaalJ.li;; O'1JpOOVAOr; rhcfjQX£, naea oe -role; I'etau; wl'opa~ero Oe6,. [(at TO 8eoe; {m:e}.ijrpfJ1] leoov ; xal :n(!ooaYII(!evovao' 01'hwr;' Bvopa {/ avuJ; Koryalcovov, opdwvpoy rep naQa r.l{J,~Oyrt 1£0- wp((>, ~a1 dry lhe Bo!(!co(aar; f]exB TWY FeU;)Y, irp' 8v -!joy! na(!wx£vaaaw KaraGa .) Oco, aeaUVELY, Lhxa{)J{;oc; clX£ ravT1]p ,·7V rl,lt~jJ' ltal nwc; n) nov i!,UlpVYWY ru.excoOal , vOayoeetov vno wil Za;U)}.~to, <~pewe ;;meaooOip.

8. , .. 8 rs L1eopi. xa£rY)c; ,wTIl rove; Otaooxov, :fjy rCr:Wll ,~aar).evc;· f,oelvor; rOiVVII Aa{1ec))J l;wyelf! AvalflaXov f,wJrl2ar:E'uoavra (!th{~, oe[~a, rryv zievla» T:t)P te iavrofi Ita/ rou lJO'l'o'))" 0po[wc; oe xat nlv avweXBlaY, eUI!lcevoc wie; TowVwtC; pry noAcp.sLV allcl rptJ.oc; xeijaOat' wfiw 0' finrIw, ~e)ftaac; xat allyeew.~,oc; rptUav dmUvaev avrdy.

14 .... Awtp.ayor; 0' von:(!OV areau;'vaac; btl I'eia; xaL rill' {1amUa deOpLxu.t"1]Y ovx s:>cm'Jvycvoc f!(}YOl', d}Ja l(aL td,1()) l;())Yeif!' nUAII' /j'ioWf):q rVX(J.,v d,yvwpovoC; wfi {1aefJueOY, X(lOa7~Se elstov neouQOY.

IAl'vfBLICUS

De vita Pithagore, Ed. Kuster

PORPflYRII: Philosophi Platonic!

Lipsiae, Teubner, 1886

MOtAxot t ~'WtA.O' llte"'fOPQt ~to\.

14 ;;"" - "OL eu r,oy ueiotixiov iJ ix O(!~I'1]C; i'xTryaaro,

" ""'1'1' (J avrq; ~ r ~

{) Zafwil;tC; 1111 lhopa, in! 'YBVV'I'}l'}tvn O:lrcq; baea aeXLOV bu;{3A:t){)Yj· I , • _ , - 0'" '[[11 'fa Tl)V rile t50eav ,o[ fJefj.:u;,; Ca?pop uaAovatv. uya1Cwv I avroy 0 J 1 ~

y6eac; '~rp' p.edweoy O!«1eWV erm{oevae Ttl rIO neel teeov(!)'lar; ~al Tar; dUo<; etc;; owv<; Oe1]axsto.{;' tly/;r; oe xat fla):ijY wihoJl rpaatv o)topuCeooat' w~ 'HeaxUa {/ av,ol' neoox·vvo·umv ol p&'e{3al./oL,

102

A. NOUJ?

15. J w7Jvaoq;avl]'; de }iret ~ovAeiiow Il-Sl' av tov Hp IIvOa.yoea, ip.nwona. Nelc;; A?1a7!lC;; xut onrJJr::vw, Ihe xarwraau'taOlJ 0 II vOayoeal; xed l!,rpWYEI', (Jijacu 1:0 ,t!;rwnoy iita Til adypara. l'!.vCc; 0' i!:e.U111!81)COOat ,,) r!I'Ofl,a tpaoi ZaAI,to~t)! ,~lvoc; avtl(l. voo~aaw 08 rov (VteEX1JOr/V iv ,cJ1AW Ihgwu'uolIC; 0 IlvOaroeac; xed an:oi9w'6n'rr 8mpar:; el; J::6/wy f'naviFfJE no()q> 'WV ovyys)!f.oll<u 'E(!poi56povH T(O xeeorpv2d!{J, x.e01lov bl~ tiva ain01J /jtm(jlf3wv E-u(JvpiJ1ovc; '[Ofi Lapfoll dfJJl)'toii erui.w?,r;lro, OC; 1:il [J1Jf}ayof}ov oorptq. xalto; aptxeoc; 1:0 Dwpa 0)1' no.U(i)v ;.co.! {lEydJ.wv iXear61 xal Bvlx(J. 'Okvpn{aalY. ,WI' rae ltV,(J)Y &(j):ryrCw :>cani Hlv aexaw)' En reOnO)! lV(!OY xal ouxa OI7:oVPSV(;)l', ovwc; 1lvOay61'f!. m:tfJ6- IU!'Or; neu)'wc; xeear; '{.sraY,wiyop eoO{wv ip' lXaOT!IV l1]Y ~fJi~av toXVY

oa;p.au n6ellmOl~a(lW; "afro! ')'S neoL'ciw qj oocp[f!. ,) IhOayoeac; dOI.Elv ",Cll naenrJSt, VIICaV oe Ptl, O)e; oeov TOVr; "tty no!'o'lJ(; 1);r0pSJleW, rove; 0' ex rov vtxii» IpfJovovc; pmJycLp· av!~f3a''Pel,V rae ~I<li u?}.w, f.lTjO' e.oaYSLr; elva. wi" J!l>c(.ovw<; xai PV?';'ofJoAOVJI..EvOVr;.

JULIAN APOSTATUL Ed. Hertleim Teubner, p. 327

, Eyw M., elxe», (D Cew ;'£fl2 OwE, r~'P a!!Xy)" naea}.a/!(nV vae,£lonav lJlaneQ xal OWAtl.vILbrJv '11m) re rij<; o LXOI, nOAVII XOl'Ol' hr.bcea- 'f1}oaor}G rvem'p[(Joc; xal tifr;rwv Terwl' vfJgevr;' ;JO)!D(; v:rr.ie ttl)! ~ iaeov hOAflUJIY. neoatltxhr.v lIJvI} xal td l'erwv /fOvor:; (~~elAov, ol ran n:dmo7:/: flaXlpanarol YI3YOJ!(!OO',IJ't'X vno u:vbedac; POpO)! 'tOv ac{ilurros', ana xai (ll]; bu:w{:;v avwvc; 6 T!!ldrpr.vo, nl1(/ (!VrOlr; ZapoA';u;' 00 yae dJCofJv~aXe!V, iiVr'!; ,r,tcYOlxfCwOcu POftlCovrsc; trolflOU:()()V mho JColOi]olv f) Tag , anof)qp.{a,; {mopC-povrJlv. 'Ene6.xOrJ Ot; pO/, T(J [lerov wih:' IS)' 'bwvroiic,: rowe; roD :r.ev1E.

(dupa AL. SANDULESCU, 01', cit., p. 28),

POMPONIUS MELA

in "Collection des Auteurs Latins publiee sons 13 direction de M, Nisard"

Paris, Didot, 1863

Liv II, Cof. II Tracia

Una gens, Traces, habitant, aliis aliisque praediti et nominibus et moribus. Ouidarn fed sunt et ad mortem paratissirni, Getae utique, Id varia opinio perficit: alii redituras putant animas obeuntium; alii, etsi 110n redeant, non exstingui tamen, sed ad beatiora transire; alii cmori quidem, sed id melius esse, quam vivere. Itaque lugentur apud quosdam puerperia, natique deflentur: fun era contra sunt, et, veluti sacra, contra lusuque celebrantur. Ne feminis quidem

.st animis. Super mortuorum virorurn corpora interfici simulque sepeliri, votum eximium habent: et quia plures simul singulis nuptae sunt, cujus id sit decus, apud judicatures magno certamine affectant. Moribus datur, estque maxime laetum, cum it, hoc contenditur, vincere. Moerent aliae vocibus, et cum acerbissimis placitibus efferunt. At quibus consolari eas animus est, anYla opesque ad rogos deferunt; paratique, ut dictitant, cum fato jacentis, si detur in manus, vel

vel decernere, ubi nee pugnae nee pccuniae locus sit, manent dorninas proci. Nupturae virgines non a parentibus viris traduntur, sed

.mt locantur ducendae, aut veneunt. Utrum flat, ex specie et rnoribus causa est. Probae forrnosaeque in pretio sunt: caeteras qui

mercede quaeruntur, Vini usus quibusdam est: epulantibus

tamen ubi super ignes, quos circumsident, quaedarn semina

sunt, similis ebrietati ex nidore

,I

II

Partea a II-a CF~EDINTE, RITURI

,

~~I SUPERSTITII GETO .. [)ACE

INTRODUCERE

In privinta credintelor religioase din Dacia protoistorica, mai

II seama acelea practicate de geto-daci, stirile sunt foarte sarace.

Viata prea aspra a bastinasilor, alaturi de-o adanca inclinare catre ntcriorizare si stapanire, precum si-o izolare voita, de caracter hIensiv, in pamantul si hot.arele lor, au contribuit sa nu ramana Iccat foarte putine informatii despre gandurile religioase care au ripanit sufletul si mintea geto-dacilor, Astfel, in afara de stirile unoscute, uneori foar te vagi si confuze, si dematerialul whcologic, cu deosebire ace1a scos la iveala de sapaturile din rllimele doua-trei decenii, inca neclasat si nesistematizat spre a luce la orientari precise si sigure, nu stim nimic despre viata eligioasa din Dacia.

Este adevarat ca ceea ce a interesat mai mult in cuprinsul I )(lciei au fost urmele stapanirii si civilizatiei romane, care s-au hucurat de 0 deosebita atentie si care sunt astazi mai bine si mai omplet cunoscute. Dacia geto-dacica, aceea dinainte de 106 d. 11', 11-a alcatuit niciodata pentru arheologi si istorici in afara de asile Par van si cativa dintre discipoli sai, 0 preocupare aparte cu III tel bine deterrninat si de caracter general. Asa se explica de ce uoblematica daca, ell toate intrebarile si nedurneririle pe care Ieru sugerat putinele lucruri stiute despre istoria si civilizatia tramosilor nostri, n-a reusit sci inchege un centru de cercetari, I.lca nu chiar 0 institutie de Stat, asa cum merita pe buna dreptate recutul geto-dac al acestui pamant, Chestiunea dad, pusa in kzbaterea presei zilnice $i saptarnanale, ell cornpetenta fireasca a «clora care 0 agita, nu va reusi niciodata sa prezinte incheieri

il

l08

A /YOUR

temcinice si definitive. Credem chiar ca, asa cum s'a pus in ultima vreme, cu improvizatii si superficialitati, mai mult va pagubi decat ar izbuti s.a atraga interesul stiintific si politic.

Problema daca, deci a Daciei ca hotare, ca stapanire si ca civilizatic, este 0 chestiune a noestrs, a acelora care continuam viata pe acest pamant si care suntem mostenitorii lezitimi ai stdlV;'chilor stapani ai 'Daciei. Aceasta problema nu" arc nUI11ai un caracter stiintific, care satisface orgoliul nostru de bastinasi: mai rnult decal atat, ea are in vremea de fata, cand se m.jeste c; HOUa oranduire a lumii \,i-a Europei, un sens caruia trebuie sa-i acordam toata grija si atitudinea no astra.

Sunt in pama~tui Daciei adevaruri care nu pot fi contestate si pe care se cuvine sa le cunoastem si sa le punem in valoare. Sta;l ingropate in acest pamant marturii care nu potfi dezmintite si care pot afirma ca viata de astazi curge pe albia vrernii, in continuare cu aceea de acum doua si trei mii de ani, fiir{l ca vreodata s-o intrerupa eei veniti de aiurea si oplositi pe pamantul Daciei. Nu numai interesul stiintific trebuie sa fie indemnul catre lamurirea problemei dace, ci, mai muIt decat atat, interesul national si politic poate precumpani in vremea de fata., cu atat mai mull: ell cat acest interes este. adanc satisfacut de. adevarul stiintific pe care 11 ascunde inca pamantul Daciei. Sa ne gandim numai la cetatilc geto-dace, risipite din belsug pe varful muntilor Car pati, pc care nu Je cunoastem si care pot ascunde atatea adevaruri despre ceca ce era in Dacia intr-o vreme cand puterea ei SE masura cu Macedonia si ell Roma si cand cuvantul regilor geto-daci era ascultat in Sud-Estul si Centrul Europei. Cat poate vorbi de mult $1 de cuprinzator materialul inforrnativ pe care ni l-ar pune Ia indemana cetatile geto-dacel Adevarurile pe care le-arn gasi acolo ar veni SZI se adauge 1a toata silinta pe care 0 cheltuim astazi sa documentam si sa justificam prezenta si stapanirea noastra pe aceste rneleaguri.

Cercetarile pe care Ie prezentam in aceste pagini sunt in cea mai mare masura interpretarea materialului arheologic din Dacia. Aceste cercetari urmaresc mai intai sa puna in lumina gandurile religioase (mituri, rituri \,i superstitii) pe care le-au avut geto-dacii si, apoi, atrag atentia d urrnele acestor credinte se pastreaza inca, In forme variate, in manifestarile c.e arta ~i de

109

rcdinte, iituti !,>i superstitii gelo-dace I'ligie ale poporului nostru, ca un adevar nccontestabil ca ne !Il{l;n pe firul de viata al acestui parnant din stravechime pana "Lilli Hlra indoiala ca cercetarile noastre pot prezenta goluri care l' resimt si care nu pot fi implinite cu ceea ce ne poate da naterialul arheologic studiat, Soeotim insa ca acest lucru va 1(\i:lllt:Ta un motiv rnai mult spre a se vedea ca rascolirea I<lm~;1tului dac, mai in larg si mai in adanc, revine deopotriva de niperativ pentru cunoasterea deplina a adeva.rului istoric cu urivire la daci cat ::;;i pentru afirmarea politics si nationala a acestu~ «levar in vrernea de fata, Astfel stand lucrurile, suntem totusi uupacati ell stradania noastra, daca cele ce a~uc ace~t~ pagini pot II 'atui macar un inceput de cercetare sistematica a Daciei

protoistorice.

Iunie, 1941

Fondul prirnitlv reiigios al geto-clacilor

I'll II

. Fortna cea mai veche a ideii religioase a exprimat-o fetisismul si a sugerat-o ~e.cu~a, ca adanca manifestare a instinctului dl conservare. ~etr~;>l~tll nu adora obieetele de fetis pentru ele inselt-, pentru vreo insusire a lor ca maretie forta frumuset t '

PE t v A • " " / e e c., (I

r;:n :-u ca 111 ~l se naste ideea ca aceste fetisuri (fie obie~te inerto,

ne.fimt; s~u fenomenc) s~nt .inzestrate ell vointa si cu putere ell ~ctiune . F e?tr·u ace~t motiv It se adreseaza rugarninti si Ii se ara t: ad?rcu'e? :e~el~atie. Rugaciunea a izvorst din nev~ia' de a cere, ~l abia mal tarzll,l 1 s-a adaugat multumirea recunostinta PI" tr

_ I 'r Y • • -Y " ", ,.11 1 II

rugacumea satistaorti De aici n-a fost decat un pas' ,- ; I.

ifi '" '~ panel d

~:cn. ~1U, care.a parut n~llna! ca 0 plata pentru cererea implinita,

~.d: ~l.~a? adl1t~c antr~lp?ta a Iucrului cerut. Astfel, rugaciunea ~l sacr ificiul au apar~t,dl11. timpurile cele mai indepar tate ca bazelc fundamelltale ale oncarui cult religios',

[~nl1~lUl pe care l-~l urrnat feti.:;;ismul ca 0 concepti- religioasa a. fost f?drte lung. Fetisul a apartinut unor domenii extrern de va n~te~ Se .ad()r(~u anima.lcle (~oolattie), arborii (fitolatrie), apek (hidr olatrie), ~letrele 01to]atne), focul (pirolatrie) , apoi fcnome~e1e,~l ~o?lml~. c~r:~t: (astrologie), ea sa se aju!1g'i la concepti a supcllOa, r a a uner divinitati spmtuahste unlversale. In aeest cornpl . dE' tii vclici ex

~ co~cep,ll, rc igioase IlU se poate desprinds 0 regula de

ev?lut1c, dupa care sa putern spune di zoolatria szu litolatria se afla pc treapta cea mai de jos a acestui suis, Omul stap':lllit de senti _:_e~:~~fnCll a adorat in aceiasi tirnp un animal, 0 piatra, un izvor

1. PLOIX,-C;f:lt\I"n;:S; La nature des dieux Paris Vi"'Weg 1880 ) 2, Idem, p" 8. ' , ".,' ' , , '. p,",

III

I r 1IIII

rtlinte: tituti :,;i supersiiti) geto-dsce

11 J

til un astru. ~)e pare totusi ca focul a a,1J t de la incepu t eultul S~lU, II ' ar putez fi eel mai vechi cult omenesc. .Silexul lustruit si uplit, descoperit de Thenay, fusese desigur supus actiunii calabile a Iocului. Aceste scule fusesera ultima sfortare, capoipera unei rase quasi-umane, care traia in epoca tertiara, Cll trei Iii de secole in urma'". Adorarea focului a inceput chiar din nornentul in care a fost provocat de om. Ramane cu totul nesusrlua parerea ca omul n-a avut idei religioase decat in neolitic'. Din

11.1 'net, din cruptia vulcanilor, omul primitiv a cucerit Iocul, Iindu-si searna de imensa lui putere si de primejdia permanenta (. i-o aducea De aici a inceput adorarea; iar cand omull-a putut ivca la indemana, dupa Iibera sa vointa, aceasta ado rare a mbracat forme de cult extrem de variate si de complexe.

Indo-eurooenii au avut cultul focului inca de cand triburile nu ipucasera caile migratiilor si nu se separasera unele de altele. Sta «ris in Rig- Feda: "Inaintea tuturor celorlalti zei, trebuie invocat \gni. Sa pronuntam numele sau venerabil inainte de a] tuturor rclorlalti nerruritori. O! Agni, oricine ar fi zeul pe care-I cinstim cu ;acliflciul nostru, mereu catre tine se indreapta jertfa no astra'", La risipirea lor in Europa, Arienii au adus cu ei cultul focului. Daca nu putem spune ce cult a avut prioritate in alcatuirea unei conceptii II naginare a lumii, totusi inclinam a vedea in foe primul concept de adorare, centrul si pivotul oricarui organism religios la indoruropeni".

Un alt cult al carui inceput trebuie sa se piarda in viata cea mai primitiv i a ornenirii, este f~lra indoiala cultul mortilor, Fetisistul deprins sa acorde vointa obiectelor inorganice, vede si 111 cadavru 0 asemenea vointa, care se poate rnanifesta pentru binele sau pentru diu! celor din jurul sau. Sufletul IlU paraseste niciodata corpul, fiindca viata continua si dupa moarte. Corpul pierde nurnai facultatea de a se misca, pe cand tot ceea ce alcatuia viata continua aceleasi nevoi, cu aceleasi sentimente, cu aceleasi aspiratii'. De aici isi trage izvorul cultul mortilor, fiindca

3. LI':l:"EV!~E,~~Jl)RE~l;ireJjgion, Paris, Reinwad, 1892, p. 121.

4. cf ANDFIESE:SCU; Conttibutii 1.'1 Dacia inainte de romnni, 1911. 5, cit, FUSTEL, DE COlJIAKGES; La citi: antique, Paris, p. 27.

Ii, LEFt~VRE, i\~!DI&, op, cit. p. 127

1 J 2

ceea ce se adora in acest cult nu este dedt .fiinta invizibila can este in noi, forta morala si g;'inditoare care ins~f1eteste si can carmuieste COl1)111 nostru'". Si aceasta forta nu pi ere ~li~iociata.

Soarele a avut de asernenea cultul sau din timourile cele 111;11 stravechi. Toate popoarele lumii vechi, incepand cu chinezii indienii, egiptenii si asiro-chaldeenii, au adorat soarele ca sinzurul principiu de viata. Indo-europenii au avut acest cult de la ori:~iniJ(' lor. Asa ne putem explica rolul deoscbit pe care l-a avut marel« astru in mitologia elenica si rornana. Calii, germanii si slavii all ado:~~ soarele intre zeii 10L Intru prearnarirea lui .aprindeau d;Ul~l~ foc:l1 .. solstitial?! frigeau victime omenesti pe rug rk: rachita, Sfasiitorul Gargantua a Lost un zeu solar. Ambasadorii germani la Roma au jurat pe soare in tam Senatului roman".

par in afara de aceste credinte care 'au alcatuit fondul relizios al mdo-europenilor, se poate vorbi chiar de un pantheon i;;cloeuropean din timpurile cele mai stravechi. Un cercetator al rnitologiei universale, d. Alexandre Krappe", urmarind pe noi linii de smteza problemele religioase, fixeaza un pantheon inainte de despartirea indo-europenilor in popoare:

1. un zeu al Cerului, al carui nume era derivat din radacina di

infa1js;fmd eerul stralucitor. Acest zeu era presupus a fi sotul: .

2. zeitei Pamantului-mama, cu care se impreuna 0 data {)e all in l~t~J l£poc;yaW)(; sau casatoria secreta, care trebuia sa proclu~a fer~llitatea campurilor si a anirnalelor; numele acestei divinitati vana de la dialect la dialect; .

. 3. un z;u al ~u~etului, cunoscut si el sub diferito nume; nu estc sigur daca la ongme nu a fost identic cu zeul cerului;

4. ,un ze~ al fcr~litatii vegetale si animale, zeitate ichtyphalica, care 111 India cupr!ndea unele din aspectele precedentului SZlll

(Th(Indra)) :;;1 care in partile Gcrmaniei se contopise cu zeul tunetuIui or;

5., un zeu .al pastorilor, al turrnelor, al drumurilorsi al potecilor, car~ III C?r;Cla se contopise.cu precedentul (Hermes) si in par~ile Gel maruei cu zeul tunetului (I110r);

7. PLOIX, Cll. op. cit. p, 23.

8. FUSTEL, DE COULANGES, op cit p. 31.

9. LEFEVEE. AI'll lEE, op cit p. 368.

10. KFAPPE, ALEXf\NLll<E, HAGGEHTY; MvrlioJo<Tif' UI!ivf'(s('!'e Paris P'I\,O'

1~)20, p. 51. .,." -" , " '" L.

I cdinie, rituri si superstiti! geto-dece

113

6. 0 zeita destul de nelamurita, Aurora, despre care este H loiala sa fi avut vreodata vreun r01 mai de seam a decat aeela din unpurile istorice".

Se recunoaste in acest pantheon primitiv indo-european uri mestec de ur~nism si chtonism, in care principiul vietii este

f 'prezentat prim impreunarea zeului masculin Cerul (Soarele), II Zeita Pamantul-mama. Este adevarat ca preponderenta 0 are ('U] ~erl11ui ca principiu masculin si vivifiant. Aceasta ne : ndeamna sa vedem ca indo-europenii incepusera sa paraseasca irizonturile tu1buri ale chtonismului, pentru a se indrepta spre uranism.ceea ce va alcatui la mai toate popoarele indo-europene

-aracterul definitv al religiei 10r'2. Transforrnarea chtonismului in uranism s-a savarsit, poate, chiar in timpurile migratiilor, prin inlocuirea nevoii sexuale, bruta si severa, cu iubirea care putea sa Ii a mai mare siguranta tainei germinarii,

*

* *

In grupul sudic al popoarelor indo-europene, tracii au reprezentat foarte de timpuriu 0 civilizatie originala si avantata, care se deosebea profund de a celorlalte popoare". Iar in istoria traditiilor religioase din stravechea Helada, ei au 0 parte de 'onh~ibutje de care trebuie SEt se tina seama", fiindca numai astfel se poate obtine un raspuns complet si definitiv multora dintre problemele rnitologiei grecesti. Deci, ca indo-europeni, tracii au adus cu ei in sud-estul Europei :;;1 pana dincolo de Carpatii nordici, ace! fond religios care se recunoaste la toate popoarele apartinand grupului indo-european, Acest fond avea un caracter pur uranian, sprc deosebire de populatiile bastinase preindo-europene, a carer caracteristica religioasa 0 alcatuia chtonismul.

Dar tracii, 111 asezarile lor europene, au inceput sa se desparta in doua grupe, din ce in ce mai distincte: grupa din sudul

~11. ct. (;ui~liR;fiI;-L)e'~ tuische Weltkijni.g lind Heiland. fTCIlle, 1923. 12. LEFEVRE, i'I. op. cit. p. 161 si 383.

11 d. I·m(r~ H., Die lniiogcrrnenen, ihre Verbrei/ullii. ihre Heims: utu! ih:« Kultur.

Strassburg, 190c): Kazaro«, G.!.: Bfitriige TUI kultlllgeschiclic del Thrskcv:

Sarajevo, 1916.

H GEI\NEr LOUIS; BOUlANGER. /\NDT<E: Lc g(\nje gTCC cia/IS fa Relir;Jol!. pag. 4.

114

A. NOUN

Dunarii, cunoscuta in istorie sub numele de tracii propriu-zisi, si aeeea din nordul marelui fluviu, geto-daci. Cei din sud impanzesr 1a un moment dat toata Peninsula Balcanica, inclusiv Grecia; bel unii tree si in Asia Mica, alcatuind eu clementele bastinase pc phrigieni". Originea tracica a phrigienilor cste astazi in totul dovedita". Tracii au gasit stravechi populatii bastinase pe care le-au topit in masa lor. Religia acestor bastinasi, era, ea a tuturor sudicilor, chtoniana, ell prepondenrenta Marei-Zeite (mama zeilor, Parnantul, Gaia) . Astfel ca la elernentele chtoniene pe care le adaptasera in cursul migratiilor in mare a masa indo-europeana se adauga intreaga religie chtoniana a bastinasilor balcanici, dand fondului lor religios un foarte pronuntat caracter chtonian.

Care este fondul primitiv religios al tracilor, inainte de chto nizarea religiei lor prin contopirea cu bastinasii balcanici, este (I problema a carei dezlegare depinde de cercetarile arheologice care sunt in curs si care nu ne of era deocamdata destul material pc baza caruia sa se poata inchega 0 sinteza,

Un zeu al Cerului de origine indo-europeana, eli atributii de unic si de suprem, nu mai pastreaza religia traca. A disparut si zeul Tunetului, de aceeasi origine ca all Cerului. Astfel religia traca a pierdut elementele de baza ale caracterului S2lU uranian. Atributiile acestor zei au trecut asupra lui Dionysos-Sabazios, UII zeu prin excelenta subpamantean,

Cu to ate acestea religia tracilor n-a pierdut C1 desavarsir« elernentele uraniene ale fondului situ indo-european. Este mai int[ti credinta in nemurirea sufletului, care n-a disparut niciodata dill religia tracica. Este adevarat dl aceasta credinta a suferit transforrnari profunde, dar s-a pastrat. Si alaturi de credinta ill nemurirea sufletului, ceea ce a caracterizat religia tracilor fata de a grecilor, Cit 0 consccinta it sa, a fost credinta in viata viitoare.

Tracii nu prea obisnuiau sa puna inscriptii pe mormintc.

Obiceiul lor era de a sapa in piatra diferite figuri si scene ell subiecte religioase, mai eu deosebire din cultul atilt de raspandit al

IS pAHVAN; Cetice, p. 131. lli. v. :)TIV\BON, X. 471.

17. ROHDE EFWTN; P"yciJe. Paris, Payor. 1928. p. 171

Crediate, rituii si supcrstitii geto-dnce

l15

lui Dionysos (BadIUs) t8. Cu toate acestca, clil~tH; foar~e v raJ:e1e inscriptii, una ne releva conccptia lor clespre viata vesmca '. Este verba de 0 inscriptie in limba latina gaslta la Doxato in Tracia, de catre Heuzey", sensa in versuri pe marrnura, pe care Tocilescu 0 dateaza din sec. III d. Hr. Transcriem cea de-a doua strofa:

Et rcparatus item vivis in Elysiis.

Sic placitum est divis a (ejterna vivere forma Qui bene de supcro (ljumine" sit meritus; Quae tibi castifico promisit numera cursu Olim jussa deo simplicitas facilis.

Nunc seu te Bromic signatac mystidis Aise Florigero in prato congregtat) in satyrum; Sive conistiferae posunt sibi Naidis a (e) quturn), Qui ducibus taedis agminafista trahas.

Ideea care se desprinde de aici este aceea a unei vieti noi (reparatus), pe care 0 vor duce in Elyseu, asa ~':lr: au hotarat zc.~ ii toti cei care au binemeritat de Ia puterea divina, sub 0 forma eter~a (aeter na vivere forma). Nemurirea apare deci ca ~n ?a~ al zeilor, pe care nu-l dobandesc decat alesii lor, pe cand c~lla~ti pier, c1ispar fara urma. Conditionarea nemuririi este 0 crcchnta ~~hto~ nica, preindoeuropeana, pe care traciiau adoptat-? d:~ 1a ba~tina.$l si care lipseste geto-dacilor. Aiuns in Elyseu, doua ~al se deschl(~ lnaintea nemuritorului: una care-l duce, ca Satyr, catre trupul lui Dionysos; alta care-lfndreapta sa devina tovaras ~aiad~lor, sprea conduce 1a lumina faclele procesiunii sacre (qui ducibus taedis agmina festa trahas). lar eel care hotaraste pe ce cale sa apuce

nernuritorul este AlOTj- Destinul" . v , . •

In cultele chtoniene nemurirea este sub pamant, la Iumina faclelor, uncle are 10e banchctul divin al lui Dionysos. In cele

. 18. cf. ~;EURE, -G~;;;·ch~ologje I.'ace. Premiere Serie Documents incdits ou _ peu connus, Paris, 1913; Idem, Deuxiellic serie (premiere partie) Paris. 1920; Idem, Deuxieme serie (seconde partie). Paris, 1924.

19. HEUZEY, Mission ardu'o]ogique de Macedoine, p. 131, cit de TOCILESCU G.; Dacia insinte de Ronuu.i, Bucuresti lS80, p. 31:)-318.

20. Aici lsi are lccul mai bine idees de llU/nell, dec;"lt cea de lumen, fiind verba d:c un cult chtonian, undo lumen, cu intclcsul de .lumina zilei", (a cerului) n-are ce cauta. de aceea am tradus cu .numen".

21. S·ar putea ca in inscriptio acest!1is[~Arorl s,\ iie (J fonmi d~fecta .

care ell spnjinul Illi Thanatos (()((V,O~) transporta sufletele 1I1 lurnea subpilmant:ea:Jit. ceea u; s-ar potrivi ell mirologia iUI Bacchus-DioIlYSOS.

! 16

A. noi:

uranicne aceasta oem .i., afla A', , ,

, , . ~t .' .' '.v , ur IJ e se ~ a In Iunpeziciunea ceru 1111

alb(~sL: u, lei sti alucl1'ea soarelui, in lumina eterna a vie: llep,JCntoa1'e, pe care 0 patrone az aV z eul Cerului T ," , d (_: I

, ,'_, _ ..': A, :,' (V ,L , 1'aC11 ere eau II

nernur II ed, Sl~?p~,mallteana, aceea a lui Dionysos si Hades fii id ,

~}atr~n. al ~l;t~l pamanten~, ca si al celei de dincolo de moa;te,l~s\;1 vD'l~el zeu sl:,)len_l, de profund caracrcr chtonian, numit mai tarziu

lOnysos-SabazlOs!2, '

rata ~eci ca ideea de nemurire si de viata viitoare C(l"e ficc' p~rtc elm fon~ul pri~itiv, relizios indo~europear;' ~o\laned ":11:: ~l onl1n~at carc:cLer uralllvan: si-a pierdut acest caracter sub int1uen!;1

culteloi chtomene ale bastinasilor cu care s-au contopit tracii. '

* * *

,,' in mar;a ~an~lie tr~cica, geto-dacii se rernarca de timpuriu pi m,t,r'o adanca ;;1 severa religiozitate23, Si inca spre de o bi 'I ' trac sudici v ' o"e Ire C ( dell su lei, ei au pastrat mai pur fondul prirnitiv religios inc!

eurbpe,~' D~ aceea re~igia geto-daca este de caraeter ur,;nian, ()

~,:a ~m lllc~rca sa despnndem din religia geto-dacilor ceC"1 ~e , a e~tUle?t~ ,fondul primitiv indo-european incercarea ,~~ l~tan~r:ma ,:;;~ aJ;l mult~ greutati. Mai intai, fiincl~a to ate stirile 111 aC,ea~ta pnvinta SU?! literare, recluse numai 1£1 ceea ee r{e-au co l~,mlcat,~~oclot :;;~ ~~abo~, iar, c~le arJ1eologice nu ne dau deca: pci:a putl?~ 1l1f~nn~tl1, ApO!, religia stramosilor nostri este asa de ~, ~nc originala fata de vremile si tinutul in care s-a desfasurar meat pre~ putine puncte de orientare gasim la vecinii lor mai bin : cunoscun, l

Cero-dacii erau traci, dar tracisrnul lor era deosebit de ee-l sud F t dev. v ' '" ! , . , rc. z.ste a, evarat ca tracismul geto-dac era afirrnar mai t'",

I)nr t ' t j I' ", c " ,cue 1 In ell

'I I-un, om ll1.r-,'Vlstlc comun dar lirnba vorbita d' I '

D v ' ,<U , lI1:oace C('

. unare se deosebea profunc1 de aceea din sud Existau 1_ ' ,

, v v 'J f I I 'v ' , o rc ,C eS10ur

a~emanal~ m C 11 de ,vlata, de imbnicaminte, in inventarul ca;ni(:

:;;: ~~ l~IP~, poa.te,chl~l.r in uIH:le credinto de ordin religios, dai tJ ~C~1:.1 b ~to-:l~Cll el au ~lo~a popoare deosebite, inn-atite III OllglllCcl,101, dar perfect chstmcte unul de altul in ceea ce stim

~~ree, ~

22, P/~NAN, op. cit. p. 156,

~2:< PJ\RVAN, up, cit. p 1;11, 1(i~! si 739.

rcdinte, rituii si superstiiii goto-dnce

117

Stirilc liter arc vechi pe care le avem clcspre religia lor faceau 111 aceste popoare unul singur; cercetatorii moderni au continuat I acelasi spirit. Astfe!, ne gasim p{lna acum in fata unui material uforrnativ trzco-geto-dacic, din care trebuie sa desprindem ce partine unora si ce apartine celorlalti, ca sa putem ajunge la 0 udecata justa despre unii si despre altii. Vasile Parvan, eel dintai,

precizat granitele problemei, intrevazuta cu oarecare claritate de uaintasul sau, Crigore Tocilescu".

Geto-dacii au adus in tinuturile noastre un total de credinte

.ligioase de caracter uranian. La acestea n-au lipsit unele mfiltratii religioase chtoniene, dobandite in cursul migratiei, care III apartinut, cum am vazut mai sus, fondului religios indoruropean, Intre aceste credinte ehtonice un loc important il ocupa rultul zeitei Pamantul-mama, care exista in Europa din timpuri ,lravechi. Cand s-au desprins din trupul com un, :;;1 aceasta 0 data I'll migratia, tracii prezentau 0 singura masa migratoare. Dupa nsezarea lor de-a dreapta si de-a stanga Dunarii, a inceput .liferentierea, impartirea in doua mase distincte, care a dus la formarea a doua popoare: tracii propriu-zisi si geto-dacii. Aceasta diferentiere este rezultatul unui lung proces de evolutie care se desfasoara intr-un lung rastimp si la care contribuie mai multe cauze: 1. un sol si 0 clima deosebita; 2, populatii bastinase, pe care le-au asimilat, deosebite; 3. doua feluri de viata diferite: 4. lipsa de legatura perrnanenta intre unii si ceilalti etc, Populatiile bastinase din stanga Dunarii, spre deosebire de cele din sud, abia prezentau mici insule razlete si Ioarte putin numeroase, care duceau 0 viata mai mult decat simpla. Pe acestea tracii le-au asimilat usor si fara sa lase urme pre a adanci despre existenta lor, Drept urrnare, religia geto-daca si-a pastrat caracterul sau uranian si deci a mostenit mai mult din fondul religios Indo-european,

Aeestui fond apartine cultul eel mai insernnat al geto-dacilor.

Zalmoxis" este un zeu al cerului, deci de pur caracter uranian: toata teologiz acestui cult este uraniana. Zeul geto-dac iofati:;;a

24, TOCILESCU, GRIGORE; Dacia inuint« de Romani, Bucuresti 1880, D 594 si 39 planse.

25. NOUR, 1\.; CJitulllli Zit/maxis, B'IL 1941,

III I

l18

A. NOU/,

cerul albastru.,:Tulburarca firii e adusa de dernonii rai :II furtunilor, norilor, grindinei; de aceea getul ajuta zeului suprem b linistirea lurnii, tr{tgand el insusi cu arcul in norii care ascund si intuneca fata zeului din eer. Si de aceea zeul e adorat pe muntii inalti, in singuratatea unde nurnai vulturii, iar nu oamenii rnai pol urea'?". Deci cat mai sus, cat mai aproape de cer,

Zalmoxis este zeul unie al geto-Dacilor. Unic eu acel inteles ell' suprem, de singur stapan, pentru ca. influentele straine si superstitiile lor mai creasera inca multe si marunte divinitati, care nu s-au putut ridica pana la Zalmoxis,

Viata viitoare si deci nemurirea sufletului, care este tot WI element de religie indo-europeana, sta in puterea lui Zalmoxis, si acolo la el, in eerul senin si albastru. La moarte sufletul isi paraseste haina parnanteasca spre a se ridica, abur nevazut, sprc cerul lui Zalmoxis, acolo uncle 11 asteapta viata cea vesnic.i. Toti eel care mor se indreapta catre marele zeu; nimeni nu este impiedicai si nimanui nu i se cer conditii speciale spre a dobandi aceasta viata eterna. Mare deosebire deci fata de nemurirea pe care Dionysos Sabazios 0 of ere a tracilor. Aceasta viata nu era sub p.imant, b lumina tortelor, ci in ecr, 121 stralucirea zilei eterne.

Mai era in eer un zeu al tunetului si al furtunii, care aparea «I un razvratit fata de Zalmoxis si pc care geto-dacii il tinteau ell sageti cand intuneca fata cea senina a marelui zeu. Zeul acesta cste stravechiul stapan al furtunii si al tunetului din mitologia indo-europeana, caracter uranian, pe care geto-dacii l-au mostenii fld nici 0 alterare.

Urme chtoniene se gasesc, fara indoiala, si la geto-daci, fir: reminiscente bastinase", fie influente din epoca migratiei, Multi mea dcfigurine antropomorfe :;;i zoornorfe, neo- si eneolitice carr s-au gasH peste tot in Dacia, .sunt desigur in legatura Cll credink rcligioase, civile si funerare'". Nu poate lipsi nici credinta intr-o zeita a pamantului, 0 Gaia elenica salt 0 Cybela romana, mult mai veche decat accstea, dar ell siguranta de origine preindo-euro

;;G. pARVAN, op. cit. p. 15H5? 27. pAEVAl'\), op. cit. p. :2'J:).

~t:. i\.~~[)RJESESCU, L, Contributuuu fa Dacia iuninn: de romani, Iasi 1912 p. 97.

119

Credini«. riiuri 'iii superstitii geto-decc peana. Europa este plina de asemeneafigurine feminine . raracter rcligios, dar nu toate infa~i?caza P~Hnfll1tu_l, deci principiul feminin al germinarii, ci uncle ~U.~1L oc~ot1toarelc mormintelor", in legatura ell stravechi superstitu ale carer urme se pastreaza ptma astazi in credintele si basmele populare

29. Dl~CFELETrF, J. /,huwci d'archcolop,ie Romnin», Paris, Plead, 19~~4. p. b03.

cettuii«: c! Gal()

lnfluente religioase scitice

Am examinat in alta parte' chestiunea celorlalte divinitati geto dace, care fac parte din fondul primitiv religios at stramo silo I· nostri. Vom incepe aici prin a cerceta influentele pe care l~all exereitat scitii asupra religiei geto-dacdor. Vom spune insa dintru inceput ca suntern mtr-un domeniu in care stirile literare si arheologice, descoperite pana acum, nu ne dau clezlegali depline, astfel ca, pentru concluziile la care vorn ajunge, ipoteza apare ca 0 necesitate a argumentarii", De al tiel , cercetatorii cei mai elf' seama' ai problernelor scitice au dat curs Iarg ipotezei in incheie rile lor.

In pantheonnl scitic, dill timpurilc cele rnai indepartato, Sf atesta existenta unui cult al soarelui sau a unui zen-scare, care nil Iipseste nici unui popor iranian', sincretizat mai tarziu ClI clemente straine, grecesi si phirigiene, sub numele lui Mithras. Acest zeu al soarelui era conceput, in epoca patriarhsla, ca un Zeu tata, de origine prototemistica', care caracteriaeaza religia popoarelor nomade" si pastorale'. Dar acestui zeu i s-a dat de la

1. NOUR A. Cultul lui Zelnioxis, Bucurosti 1941

2. REINACH. S .. Cultes, etc., vol. I, 84: ·"On peut done, tres legifiment, user de la deduction et de la Jogique pour reconstruiro l'etat d'une societe qu'on connait seulement par quelques faits gt!nr:raux au par des survivances"

3. cf. MINNS, E., H., Scythinn« and Greeks, Calnbridge, 1913; RosrovrZEFF:

Iranians anci Greeks in south Russia, Oxford, 1922.

4. !'A!~VAN. Getica, p 457.'

5. ct. LANG., A., 1\IJaking· of religio!), 1899; idem, Magic end Rd~;ioJl, 1501, idem, Origins of religion, 1908.

6. PIGANIOL, ANDI<t, Essai sur len oniJ1JJb; de Rome, Paris, Broccard, EilG, p. 140

7. TlKTr; v, 5; ex Evreii

121

redinte, rituri $i superstitii geto-dece uiceput 0 tovarasa feminina, numita, poate,~ailis, care sur~ iumele de Tubiti (rex0nt), dupa cum comunica Herdot', deveni apul unei tria.de din care faceau parte IIexT[exloc;, ca zeu suprem si ) zeita Amr]. Pantheonul se completeaza apoi CUFexl:~OU~tlc,; si

grimpase", iar in popasul lor din Rusia mericlion~la, scitii ~~lmes~ mfluentele locale ale unei zeite de caracter chtonian, numita dupa Cl versiune a 11i Herodot", ,,[;ica fluviului Borysthene" sau dupa 0 IIta versiune c aceluiasi, .femeia sarpe" (lV1t~OT[expEJ£voc; EXl()Va) II. vstfel veehea Anaitis iraniana, sincretizata cu elementele rhtoniene ale divinitatii gasita in Rusia sudica, deveni in curand Marea Zeit3-, al du-~i cult, din sec. N i.Chr, si pfma in epoca romana, a' fost foarte raspandit in toata Rusia, dar mai ales in

'limeea..

La acest pantheon se adauga 0 suma de credinte si superstitii, clespre a carer existenta ne vorbeste inv~n~rul Il:orrnmtelor scitice, atat din Rusia meridionala, cat si din tinuturile noastre. Sunt, in primul rand, batranele spirale terminate in ~ro~oame ,de serpi, a carer origine trebuie cantata in inele!e semispirale, Zl.S~ scitice", si apoi multimea de amulete, purtatoare de supersl~l tainice, exprimate zoomorf si, mai tarziu, chiar antropomorf':

Aceste superstitii sunt, desigur, si orientale, apartinand fondulu~ religios primitiv scitic, cele mai multe de caracter uraman, dar ~l locale mai totdeauna de caracter chtonian. Este dar de remarcat cii 0 data eu invazia scitilor se produce un eurent sudic seitie, iar mai tarziu unul greco-scitic, de superstitii foarte variate, exprimate deobicei zoomorf si uneori chiar antropomorf". In acest curent, cum vom vedea maijos, sarpele, ell exagerarile sale stilistice de balaur, se va adauga superstitiilor geto-dace de origine preindo-europeana, pana la a determina chiar un cult al sarpelui-balaur

s. Hf~ROD01: I\', 59-63. . . . •

9. ROSTOVIZEFF; Le culte de grande deesse dans 1a Ruesie inetidionslc, In "Revue-

des Etudes Cr ecques", XXXII, p. 474.

10. HERODOT, IV,5:;:i 8. •

11. f{OSTOVlZr:H~ op. cit. p. 473; PARVAN, op. cit. p. 458.

12. Idem, p. 640. ]3. Idem, p. 619.

14. Idem, p. 453--154.

122

ANO/I,

o Anaitis scitica se afirma in Dacia prin gtupu! de 1a Niien? . , mica statueta de bronz masiv, inalta de 15 em, care reprezinta I femeie calare pe un leu, pe care-I tine cu stanga de coama si ( I dreapta de coada, avand la dreapta sa un personaj barbatesc Gil I sta in picioare, tinand cu drcapta coama leului, iar eu stfu),l~, sprijinind de spate femeia. Parvan a observat, cu multa dreptat« ca aeest grup se intregea, pe stanga, cu un alt ascmcnea person.n care a fost rupt. si pierdut, AtM Iemeia, eat ~i insotitorul sau, ;111 imbracamintea caracteristica scitilor, Dupa agatatoarea care .« vede la spatele femeii, aeest grup este 0 amuleta care se ataru.: mai de graba de gatul calului de calarie, decat In eapul oistei sau la un hamasament de car, cum crede Parvan'".

Este Anaitis la originea sa 0 zeitii iraniana?

S-a crezut, intrucat pantheonul iranian este in general lipsit <1, zeite, ca Anaitis are 0 origine straina", Observatia este justa Cil argumentul este convingator, fiindca religia iranienilor prezara thustrieni exprima un cult a1 naturii, in care soarele, ca principiu asexuat, era unicul zeu". Iar dupa Zarathustra, mazdeenii credeau in lupta dintre Ahura-Mazda, principiu luminos a1 binelui ~i adevarului, si Ahriman, principiu obscur al raului si minciunii, ]11 care eel dintai biruieste". Cele sase Amesha-Spenta, principii nemuritoare, care erau creatia lui Ahura-Mazda S;i care completau pantheonul mazdeean, nu exprimau in nici un fel ideea de sex, Cil si cele doua mari grupe de genii, Yazatas, ceresti si pamantesti, ill care Analuta apare ca un neinsernnat geniu al apelor". Din acesl Yazatas al apelor fertilizante, pe calea sincretistica, Anahita devine "zei~ia fertilitatii, a rodirii, a vietii, a mantuirii'?'.

Este interesant de urrnarit procesul de sincretizare al Anahitei. pana in momentul in care scitii 11e marturisesc c111t111 ci prin amuleta din Naeni si printr-o suma de reminiscente arheologicc

1'S. pArNAN, op. cit p. 11-16; vezi tlg. 1.

16. in pantheonul primitiv iranian, Anartis era zeita victoriei si protectoarea casei regesti; ea asigura succesullnlupte (d. GEAlLLT. Le culte de CybeIc, p. I(3) si ii apara de moarte pe calareti.

17. REINACH, S, Orpheus, PAris, 1925, p. 97.

18. PAETo\V, SHlRAZPOU, Zerntbustr«, p. 21-2S

19. Idem, p. 150.

20. Jd;:cm, p. 1:,1.

21 PARYAN, op. cit., P 458

udint«; rituri si slJpcrslitii geto-clacc .

" la noi si din Rusia. Total cleosebiti de toate pop?arele lumii '('hi, ma~deenii iraniei, en religia lor dualista, bazata pe 0 p~~~~r~

I 'n' teologie morala care era mai mult un ansamblu de traditii :;>1

( ., " " . ., fl t

II- rituri decat un corp de doctrine", primira de t:mpU~Itl. m uen,a

-lizioasa a Chaldeei, .Divinitatile celor doua reh~ll au. ~o~t I('~tificate, legendele lor apropiate si peste astrologia s.elmtlca, I I let al lungilor observatii stiintifice, se suprapun ~TIltunle na~t"te ale iranienilor: Ahura-Mazda a fost asimilat 1.~:;2Pel,. Anahl~a .iharei si Mithra, lui Shamosh, zeu al soarelui .. !)m ~emu

l1lazdeea~ fara sex, Anahita devine zeita rodirii, Pr:n s~ncretlzare \1 lsthar, zeita vegetatiei in Babylon". E~te ?ine s.a ttnTI, p~n~T~ 1Il1Ul1rCa deplina a procesului de evolutie smcretista. a. An~hlt~l «lin Dada scitica, faptul ca nici Isthar nu est~ o~lglJlara d~n 11,lbylon, ca zeita a rodirii, La inceput babylomerm ve.?eau in lsI har 0 zeit:a masculina", tntrucat reprezenta Iuceafirul d,e limineata", ~.aruia i se asimileaza 0 zeita de OI~g~?e nec~noscu.ta,

numita NanaN311ai26 din Uruk, zeita fecunditatn 1uxUl~ante ? a .unorului sexual", in a carei legenda se pierd urrnele stravechl ale

mitului Isis-Osiris, . ,

Influenta teologiei chaldeene asupra religiei 11_laz~eene st, in

~reneral, asupra religiilor tuturor iranienilor, trebUl~ sa fi a~ut lo~ ratre inceputul celui de-al do ilea mileniu 1. Hr., daca nu ch~ar :n~u din vreme, Geniu a1 apelor cu1'gatoare si p~n ace~st~, pnnciptu r 'cundativ al naturii vegetale, An ahna-Anaitis , asociata A cu ~ an alsthar, devine zeita fecunditatii generale: ."ea p~n~ "'. ~a!~~l! s~1111,1nta, in femeie gerrnenul; ea da acestel~ SaJ~c1l1.a tericita ~~-l I imple 'sanii cu lapte"28. Persii eei vechi ~i-o mchipuiau 0 femeie

22. C~~[O~·~~~~~~LcS Religions orientales dans le paganisme rOUlain Paris, Genthner, 1929, p. 1tl6.

23. !'(EINACH, op. cit p, 51-52 . .. " f . . SMITH

24. cf pcnrru sohimbari de sex in mithologie COOK, S, A, Chang!, 0 sex 111 ,

W.R., Religion, HI, p. 516 sg. . .

2"FFVPIER J C La reli"'iolls des Paimyreniens, Pans, Vnn, p. 136, .

,I.., , .' , , 1., 5' ., I.' clativ sunune-

2G. Carui pantheon apartine Nana·N;U1ai l1U se stl~. Se crer e ca e unapc ',' " ,

riau si presernitic al Istharei (BAUDISSIN E. E, Hank, tom. XIII art "Nalld13 sau

, " . I' ..•. (DE' LAG ,\ RDF S:VPlInJct'l p 95) sal! mal

urrnele turanice ale vreunei clvlruta\I:.. :''-.'" _', . "iOFFMA.I'lN, pulin probabil un stravechi vocaiJlIllnchelll opean: NANA l\lAMA (l

Allsiige, p. 160).

27. ClIANTEP!E, DE 1A SAISSAYE, o.c. p. 144

28. Idem. jJ 45G.

, I

124

A. !YOU/,'

voinica, solida, puternica, frumoasa si luminoasa, plina ci( voluptate si do mica in fiece clip a de dragoste sexuala. Cultul sau avea loe pe margine a raurilor si a laeurilor, departe de zgomotul si de zbueiumul cetatilor, intr-un complieat ceremonial orgiastic, in care orgia se termina intr-un desfrau sexual neinchipuit. C:I zeita a fecunditatii si deci a dragostei, avea in cultul sau un ritual deosebit, asa-zisa prostitutie divina. In tempul sau din Acilisen veneau fecioare sa se prostitueze pentru bani, din care 0 parte II dadeau ternplului, iar eu cealalta se casatoreau". Dreot sacrificii s( injunghiau tauri, cu sangele carora se botezau si seimpartaseau credinciosii (taurobolium-ccupodo.ciov)". Cuitul Anahitei' S-<l raspandit foarte de timpuriu in Asia Mica, pana in Libia, uncle ;1 fest identificata cu Cybela, mama-zeilor", mai ales dt amandou.i ave au in ritualul lor taurobolium".

Revenind 1a grupul din Naeni, dupa aceasta lunga incursiun« necesara, sa vedem ce elemente aducea Anaitis in cultul sau dill Scitia. Mai intai, zeita in~. tn trasaturile sale stang ace si destul de sumare, nu ne vorbeste nirnic despre conceptia stravech« iraniana, care 0 infaji;;a pe Anahita ca pe 0 ferneie voinica, zdr. I vana si plina de voluptate. Oricat de putin rnester ar fi fost artistul care a lucrat statueta, n-ar fi uitat sa-i dea pulpe si brate soli de, d.u mai ales pieptii mati 9i plini, simbol al amorului sexual si ill fecunditatii. AtM cat se poate distinge", indepartarea sanilor P~SI ( proportia normala este, fara indoiala, un element .le atestare » arhaismului sau". Cu to ate acestea, .indicele mamar", car. intotdeauna este inferior sau eel putin ega! in sculpturile care II infati;;eaza pe zeita protectoare a fecunditatii si a amorului SI' xual", 121 aceasta Anaitis din grupul de 1a Naeni, este vizibil SUIh'

29. STRABON, XI, 14, 16.

30. HEI<.ODOT I, 93.

31. PLUT LAlcull,24.

32. WINDISCHMi\NN, Die petsiecbe Anahila oder Anailis, Muncl.en, p. 21.

33. PRELLEf{, Rom, mytbol. II, p. 391, not) 1; FONCARf, Asso:'. Reljg. chez I,

gn~ces,p. 99-101.

34. pArNAN, op. cit. p. 13 si pl. l fig. 4.

35. REINACH S., Uindice mauunaire in "Revue des Etudes Crccqucs' . 1908, XXII, pi:

36. vezi AJPHRODI1A: Aphrodita Capitolina in Muzeul Napoli O\.epert. I 331, .:1 DEMETRA, in Muzeul Vaticanului (FURTWAENGLER, 1VIa,lelpieces, p. i, I AfHENA din Olirnpia (COLLIGNON, His: de ln Scull'. Greco p.457)

'redinte, rituii si supersLitii geio-dece

125

I ior, Si inca mai mult: plinatatea mamelelor, care le caracterizeaza III sculptura arhaica pe aceste zeite", lipseste cu desavarsire la modelul nostru, Si atunci ne putem intreba, pe buna dreptate, Ilaca aceasta Anaitis 0 mai mfatiseaza pe vechea Anahita a iranienilor. Parerea noastra este ca amuleta din Naeni ne vorbeste de n Anattis noua, produs sincretistic al unor clemente pe care le v m examina mai departe.

Apoi: lew, Marele animal a1 desertului nu exista in mitologia primitiva a Iranului. El este originar din Chalcleea sau chiar din Fp;ipt;;i se pierde in epoca animismica a religiilor mesopotamiene. I abilonienii au avut zei-animale, si intre acestia au fost leul, taurul, pcstele, porumbelul etc., vechi totemuri terestre de tendinta uraniana". Un stravechi zeu chaldeean, Nergal, este infatisat ca leu. Mitul a trecut apoi in Lydia, unde helenicul Herakles, asociat unei zeitati locale, Sandon, este infatisat sub forma unui leu, rcminiscenta totemistica a unui indepartat cult al leului", Dupa 0 1cgenda lydiana Sandon fusese fiul unui rege din Sardes, nascut leu, care avea in paza sa apararea cetatii, Crecii, pastrand urmele vechiului totem lydian, 11 infitisau pe Herakles ca pe un om voinic, care purta pe umeri 0 piele de leu, trofeu al leului ucis in vale a Nemeei din porunca regelui Eurystheu din Tirynth". Cressus, regele Lydiei, trimisese la Delphi, drept ofranda pentru un oracol, LI n leu de aur, simbol al zeului protector, in greutate de zece talanti". Ca la toti semitii, evreii numarau intre ispravile lui Samson, care nu ';ste dec~t un Herakles evreiesc, uciderea unor l j12, desigur; 0 legends de origine totemistica. Chaldeenii au ncordat un spatiu si mai mare leului in religia lor. Un mit al leuluizeu, nenumit sau eu numele Nergal", face parte dintr-o mitologie zoomorfa mult mai cornplexa. Alaturi de leu a mai fost: taurul, pestele, scorpia, berbecul, racul, tapul etc., () intreaga galerie de mituri cu care chaldeenii, ca astrologi desavarsiti,

:1'1. vezi cl.p. "zei\a cu serpi" din Cnossos REINACH, AmaIthee, Ill, p. 188 38 REINACH, Utpheu«, p.50.

: 9. REINACH, Cultes, etc. I, p. 293.

40. DECHARI'vIE, Mythoiogie de Ii! Grecc antique, Paris 1906, p. 518. Ill. HERODOT JI, 50 si 84.

1[;: REINACH, Orptieu«, p. 2G9.

1j.3. Babilonianul Nergal este LIn zeu al soarelui care ucide si care devoreaza, illcliil'llil iconic ca un leu inaripat cu cap de om (cf. MAC ROB, Saturn, I, 21, 8 ,;i 17)

126

A. NOUN

au insemnat pe eer marile constelatii". De la babilonicni, leul P;I trunde in religia iranienilor, asociindu-se mitului Anahitei, ill forma in care 0 gasim dupa ce i se substituise marea zeit,l semiti Isthar. 0 legends ne spune ca Ghilgamesh, un rege vestit dill Uruk, care avea ca tovaras pe Eugidu (Eabani), vestit ca ucises« un leu, (el insusi cu par de leu pe trup, deci un Herakles babilo nian), pentru ca respinsese dragostea Anahitei, aceasta trimite (I ceata de lei sa-l sfasie, dar el scapa punandu-i pezoana". Este pentru prima data cand leul intra in cielul mitologic al acestci zeite. Ceca ce trebuie sa retinern este ca originea lui este din Babilon, deci nu pur iraniana, De aici inainte leul 0 va insoti pe Anahita in to ate peregrinarile sale peste Caucaz si in Rusia meridionala, luand parte la evolutia ei sincretistica, Ce inseamna leul in cultul Anahitei? Desigur: putere, indrazneala, salbaticie, dar, ca principiu masculin, mai inseamna si barbatie, CUrCI!, dar mai cu seama virilitate. In nici un caz animalul din grupul de la Naeni nu poate fi leoaica, cum inclina a crede Parvan", fiindcaleoaica nu se intalneste mai nicaieri in cultele asiatice, eu deosebire in cele feminine. Ceea ce trebuia sa completeze ideea de fecunditate in mitul Anahitei era leul, ca eel mai puternic, mai mandru si mai frumos animal salbatic. Artistul a dat zeitei inc 3. mal multi! sernnificatie cand a infitisat-o calare pe leu, eu stanga tinandu-l de coama si cu dreapta, de coada, El exprima astfel ideea de st~panire a animalului, ca principiu suveran in exercitarea atributelor sale zeiesti.

Si in line: cei doi insotitori, Stirea lui Strabon" clespre cei doi amesha-spenta, care se intalnesc in cultul Anahitei persane, este foarte pretioasa, dar creclem ca nu se poate apliea monumentului de la Naeni. Strabon traieste si ne vorbeste clintr-c vreme cand eultul stravechi al Anahttei, dupa lungi peregrinari la toate neamurile Asiei Mici, se reintorsese in Persia incarcat de clemente semitice si, mai ales, babiloniene. Ea cauta in tara de origine 0 noua nationalizare, 0 reimpamantenire, ell aerul sau dobandit aiurea d;~.,stapana", de zeita suverana, de. suprema divinitate.

44. EEINACH, Orpheus, p. 56

45. Idem, p. 53

46, pAnVAN, op .cit. p. 12. 47. SIT~ABON, XI, 8,4.

127

( 'redinic, ritiui si sLlpcrstjtii geto-dnce ! 'crsii, care pierdusera mult din teologia lui Zarathustra si care

\Ib'int1uenta cultelor semitice din Babilon si Armenia inclinau rMre politeism, acordara Anahitei locul de cinste in pan~he(:nul lor. Astfel ca dintr-un simplu yazatas, geniu al apelor alatun de '\rdvicura40, un geniu similar, ea devenise marea zeita a vi:tii, c:va mult mai inalt in rang decat cele sase amesha-spenta, disputand chiar intaietatea lui Ahura-Mazda', marele principiu al binelui", p{ma la intronarea lui Mit:hras. In aeest" stadiu este cu p~tint3 .isocierca la cultul Anahitei a acelor doua amesha-spenta, tic ele Vohu-Man6, gandul eel bun, si Amerat;lt, longevitatea, c~_lrn crede Meyer", fie.Yaurvatat, sanatatea, si Amerat:lt, nernunrea, cum

crede Parvan".

Dar acest lucru se petrece mult timp in urma epocii din cc:r~ dateaza amuleta din Naeni, dad 0 socotim ca un produs al artei !?l al religiei scitice. Se scursesera eel putin 0 mie ~: ani intre poposirea scitilor 1a Marea Neagra si epoca in care traieste Stra?~n. I~ acest r~stimp Iranul acceptase din plin influenta religioasa semitica, sub care se transforma Anahita, dintr-o .divi.nit1.~e. a apelor, in marea zeita a fecunditatiisi a vietii, Si atu~lcl cei doi din grupul de la Naeni nu pot fi, in nici un caz, vreunul dintre cele !?~se amesha-spena ale pantheonului I~ersan. Ei .sunt, Cl~m .::Ol.n arat~l mai jos, zeitati locale, poate acei "cavalen da~lUbleI1l -dioscuricabiri atat de controversati in cercetarile de pana acum,

Dar acest lucru pune in discutie chiar prezenta Anahitei in grupul din Naeni. Lipsita de cei doi, ca ,?oi dintre cei sase an~e~h,aspenta, numai leul singur nu poate sa afirme prezenta ~:ltel.lll acest grup. C aci daca Anahita soseste in Dacia pe cale ~cltlca si 0 datA cu eel dintai val iranian, ea pariise~te Iranul eel mal c1evreme In prima jurn.itate a celui de-al doilea mileniu 1. Hr. Si ir~ acest caz doua lucruri se opun: rnai intai prezenta celor doua amesl~aspenta care se asociaza cultului Anahitei n~ma~ ~UP~l, ce zeita iesise din cercul sau de geniu al apelor si pnmmd influenta Istharei devenise zeitate de primul rang, fapt care se petre~e catre inceputul primului mileniu 1. HL; apoi, zeii I1U dobandesc in

48. PATEOW, op. cit. p. 151.

49. Idem, p. 158

50. \1F:VER ED, In ROCllER, Myth. Lex. art. resp. ~;l. pAEVAN, or cit. p. 15.

128

A. NOUN

Iran irnagini antropomorfe dedit de Ia Artaxerxe Mnemon (401 3611. Hr.), care eel dintai ingaduie sa fie adorati zeii sub forma omeneasca, ridicand el insusi statui Anahitei la Babilon, 101 Suza, Ecbatana, in Persia, la Damase si la Sardes"; deei grupul de la Naeni sau nu 0 iniati~eaza pe Anahita sau apartine unei epoci posterioare anului 400 1. Hr.

o alta explicatie ar rnai fi eu putinta spre a se afirma prezenta Anahitei in grupul din Naeni: sa f venit pe alta cale, dedit pe cea scitica, de la nordul Marti Negre. Daca se poate afirrna nedez mintit ca Sacii, popor iranian, asezat in doua puncte diferite iin Dacia", n-au venit pe calea scitica, ci prin sud, prin Cappadoeia si Pont", si ca aceasta amuleta este un produs de arta si credinta ~I lor, atunci, desigur, ea in grupul din N aeni se aflii Anahita, de ~sth data Anaitis in forma Iydiana, si cei doi pot fi doua din eele sasc amesha-spenta persane sau doi dioscuri ai mitologiei grecoasiatice. Un singur lucru ar ramane indoielnic si in acest caz sti1izarea, care nu infatiseaza, cum am vazut mai sus 0 zeita a fecunditatii si a amorul~i sexual, asa cum era concepuciAnairj's in ultimele 3·4 secole dinaintea erei crestine.

Dupa cele aratate mai sus, concl~iile noastre asupra grupului din Naeni sunt: mai intai amuleta, avand to ate insusirile scitice apartine scitilor propriu-zisi sau mai degraba napaeilor, asezati in campia Baraganului si sositi aici pe caJlea rnarelui val scitic"; apoi d. femeia din grup nu este Anahtta iraniana si mai putin 0 Anattis lydiano-greco-sacizata, ci este Marea Zeita Cybela, .rnama zeilor", iar insotitorii sill sunt cei doi .cavaleri danubieni". De altfel Parvan, apropiindu-si concluziile lui Rostovtzeff", inclina sa creada ea zeii cavaleri stau in Icgclturii cu Marea Zeil~ a rodniciei, dar gresea cand vedea in aceasta Mare Zeita pe Anaitis de forma siroanatoliana". Faptele care indreptatesc aceste concluzii sunt evidente si elocvente.

52. C~EMENT DIN ALEXANDHIA Fregm. Histor, ed. Diot, n, p. 508 sq

53. FArNAN, op. cit p. 15 si 271-272.

54. Idenl, p. 16.

55. Idem, p. 260; vezi harta II.

56. ROSTOvTZEFF, Une teblette votive treco-mytlutuquc clu Louvre in .Jvlem prescntes par div. savant," t. XlIJ, II, Paris 1923.

57. P;\RVAN, op cit. p. 15.

Credint«, rituri iii superstiiii geto-dece

129

Marea Zeij.a face parte, [{lrA indoiala, din marele pantheon al relei mal primitive umanitati. .Dornnise in tot neoliticul si rueoliticul Daciei o;;i urrne ale cultului sau traiau inca pretutindeni III tinutul tracic. Pretutindeni in asezarile premetalice gasim ncnumaratele sale imagini'?'. Dintr-un inceput ea a fost privita ca .rnama a zeilor" si adorata sub multe si diferite nume. in Asia

ica si m insulele egeice ea dateaza din timpurile cele mal mdepartate. In Europa cultul sau era pe primul plan eu mult ruainte de sosirea indo-europenilor Urrne ale cultului sau in

.reta" au 0 vechime mai mare de 3500 de ani. Este stravechea Rhea-Cybela a grecilor, stapana rnuntilor si a pesterilor pazita de 1 'i si vesnic insotita de 0 fiara salbatica'". In Grecia ea trecea drept sotia lui Cronos, dar cultul S{lU a pierdut din stralucire, mentinandu-se numai in Peloponez si in Arcadia, uncle s-a asociat unor divinitati locale. Era de obicei reprezentata printr-o femeie voinica si frurnoasa, asezata pe un tron inalt ;;;i avand in ambele par? cate un leu". La Delos se atesta urme stravechi de cult a1 zeitei "Mama Zeiler", nesincretizata luca. eu Cybela, care de data aceasta are langa ea doar un leu, asezat la stanga tronului". In Asia Mica, divinitatea principala a phrygienilor este Mares-Mama prehelenica, zeita a pamantului si a Iecunditatii, stapana muntilor si a fiarelor salbatice, existenta aid inainte ca phirigienii stl fi trecut in Tracia (sec. XII. 1. Hr.) Sl cunoscuta de hittiti, SI In Lydia

, J,'

sub numele Ma, a1 carei cult a primit adanci influente semitice".

o suma de epitete 0 dovedesc in intreaga Asie Sipyleiu: (L:l TCDA YJv~), Dindymena (l11l)OUfl YJv~), Berecyntha (Bepcxuvrtc) ctc., peste tot insa ea este zeita muntilor G4 si a pesterilor".

58. Idem, p. 4;)8.

59. SVORONOS, J·N, Numismntiqu» de le Crete nncicime, Macon, Protat 1890, pl.

XXX, fig. 18: pl. XXXVI, fig. 11.

60. GI\AILL(n~ BENEI, Le culte de Cybel«, mhe des dicux, Paris. Fontemoing, 19?1, p.1-2.

61. GERNETBOULANGER, 1.12' genic grec clans la religion. Paris. 1932, pag. 4~i2.

G2. PI..ASS'\Wf, ANImt~, lc: snnctunirc« et lc« cultr» dn mont Cynthe, Paris, Broccarrl, 1938, p. 269: Creel c;\!1,'ZuI3 de parnan! ars (p. li2,fig. ~)5), dar rnai ales rnica figurina de faianta, rcprczcntand 0 cu sanii mari si plini (fig. 56) o straveche CybelaMama.

li3 O[). cit. p. 451 sq.

G4. Kl?APPE, MythoJogie nmvcrscllc, Paris, Payot, 1930, p. 2'7D.

DF:UiM\ME, up. p.

130

. Pastratoare ~ l.umi stravechi cult chtonian, un nesfarsit rastimp zeita B-3 avut ruci un nume. I s-a spus (poate mai mult in urrna decat l~ inceput), "Marea Zeita" sau "Mam;i a Zeiler", apoi Ma si Rhea, tar in timpul din urrna liniile generale ale cultului sau l~carca~e de a~tea adausuri sincretistico, au fixat-o in chipul Cybelei, la greer, dar mai ales Ia romani. Cand a intrat in istorie III p}ina epoca a bronzului, era la capatul unei nesfarsite evolutii "Inainte de a se inconjura de flare salbatice, iii fost ea i~sasi 0 fia;'~1 inainte de a se statornici pe varful stancilor, a fost 0 3tan~a sfanUI inainte de a fi un stalp de piau-a sau de lernn, fusese 'J pian-a bruta sat! un arb~re fn1I1~os. Lunga vreme alaturi de imaginca antropomorfa s-a mentinut tipul intermediar al stalpului aniconic Totemismul primitiv lasase foarte numeroass urrne care traiau'" Si acest proces de evolutie a continuat inca in lumea de zei si zeit« ~p~~t~i~ml~lui a~ti~. Prin natura sa de zeita a pam~ll1tului,'apoi';1 fertilitatii si mal tarziu a fecunditatii animale, dar mai ales omenesti, a avut largi posibilitati sa-si atraga si sa-si asimilez« p~zd,erii d~ zei :;;1 de z.e~te, intalnite 1I~ lung-a sa' caJe 'dto-a lun&~11 pa~lan~ulu.l. ~-a l?st Z~lt:a in tot politeismul antic care sa fi acceptai rnai ad,iilIlcl ~11:1a~ variate transforrnari si adausuri sincretistice C;I aceasta Cybela··pamant-mare, Zeita-Mama-Zeilor si inca Chee» D~meter-~ahita-Atargate~, Dea Syria" -Ap,ql~'~ BaolAT)tYj, Dlan~ Regina, daco-rornana" - Dana celtica" -- Freya, germanica" - Maica Domnului". Ar 11 imposibil de fixat toate su prapunerile si l~ruvd~Jile ace~t~i zeite In acest nesfarsit puboi de ani, din neoliti~' pana m crestinismul secolului al Vlea, cand pare :;a i se piarda urma.

Di~ aceasta lunga percgrinarc ~;i·a cules toate atributele. Leu] sau leii, simbol astral, pentru a parcurge victorioasa spatiul", ii datoreaza ,Egiptului, primiti mai degraba pe calc: cretana san chaldeeana, asa cum au venit ~i s-au amestecat in cultul sau serpii

II

I

~IL__

66. GIWLLm: op. cit p.Z.

67. Idem, p. 191·192

63. pARVAN, op. cit p, 660.

69. KEAPPE, op CiL p 227.

70. Idem, p. 194

n P!\HV!\1'\i, OJ}. cit p. 458. 72 GRArLLOT. op OJ p. ]%.

I 'redinte, tituri si superstitii geto-dece

13]

,i taurii". Sacrificiul omenesc, desi poate aparea ca 0 straveche influenta semitica, totusi, in ceea ce priveste cultul S~ILI de Ia Duiare si din Rusia meridionala, pare sa fie un produs local, preindo-

• 'U ropean , ale carui reminiscente se vad si in cultul lui Zalmoxis". I 'aurobolium , care este in cultul Marii Zeite sacrificiul eel mai »bisnuit, rnai ales in Asia Mica", e 0 reminiscenta chaldeeana, pastratci din asocierea sa ell Anahita, eu Men, eu Afrodita Urania 'au eu Artemis Tauropola", Sarpelc, care 0 insoteste uneori pe Marea Zeita in reprezentarile sale iconice", este, flira indoiala, rlementul eel mai arhaic din cultul sau", iar cei doi delfini, indio rand stapanirea apelor marine, au origine pontica si nord-pontica ~i sunt primele infiripari ale asocierii eu Dioscurii si ell Zeit

'avaleri danubieni.

Din asocierea sa ell Anahita, pe care Marea Zeita 0 intampina in sudul Rusiei, dobandeste atributiile sale de zeita a apelor .urgatoare si statatoare. Yom remarca aici ca doar la Dunare si In Rusia sudica Marea Zeita apare eu atributii de pro tecto are a apelor fertilizante, asa cum era prima atributie a Anahitei iraniene prezarathust.iene si la aceasta atributie isi asociaza .cavalerii lanubieni", care prin Cabirii din Samotracia primisera 91 atributii de zei protectori al calatorilor pe ape.

In afara de monumentul din Naeni, in care 0 vedem pe Marea Zeita, 0 Cybela-Mama a Zeiler de factura scitica, dar reprezentand iconic stravechea divinitate feminina, preindo-europeana, a rodirii si a vietii", asociata unei A11a11'ite oarecare iraniene, 0 suma de monumente arheologice ne documenteaza prezenta acestei zeite". Ea venea din Rusia, unde, dupa atestarea lui Strabon si a mai multor inscriptii gasite aiei, cultul sau era In Iloare prin

73. Idem, p. 4; A >IOUI:, Cuitlllilli Xillrnoxis, Bucurcsti. 1941.

74, PARVAN, Cop. cit. pl. 54, I\. 8 si p. ;~59), luancl rnarturie pc Ammianus Marcellinus (XXXll, 8. 39 :;c;) erode ca practice acesnri sacrificiu 0 aveau doar napaeii, adoratori ai unci Diane-Oreiloche. inainte de sciti, dar fiindca () gllsirn si la Geti ca urma straveche, nimic nu ne opreste so atribuim tuturor triburilor trace. care se VOl' fi inchinat Marii Zeite.

75. CLL x. 1591;.

76. CIV\ILJ Dl~ op. cit. p, 153.

77. Idem, pl. tx.

78, CUM00lT Fr. til "revue des Studes Anciennes", 190(). p. 2S1

79. pAVAN, op. cit. p. 458.

80. Idem, p. l64.

132

:,;:::}V 1. I Ir., rnai ales in ,C:imeea si in peninsula Taman de la gu t ,I Marii Azuv uncle s-au gasit nurneroase sanctuare", Dar venea ~I din ~u:l, pe. calc lycliano-phrygiana, ca 0 Zeit;1-Mama Iydian.i asociata unei Artemis-Anaitis, asa cum se va pastra pana in ultimul crepuscul a] pagfmismului82, Pretutindeni la Marea Neagra S( gasesc numeroase urrne arheologice ale Marii Zeite: la Olbia' cultul sau era bine organizat" si irnaginea iconozrafica foart« raspandita in figurine si in opaite de lut ars; 1a Panti~apaion uncle, fa plclOarele Acropo1ei, s-a gasit 0 statuio de marmun; infatisand o pc zeita tronand intre doi lei (cu siguranta de factura recenta") . la Tyra:, s-au.gasit monede numeroase cu zeita pe tron, din epoc;; romana (Adnan, Antonio, Sept. Sever); 1a Tomis"; Ia Callatis"; Lt Ode~us.~poi in Moesia Superioara (Naisus, Viminacium): 111 Dacl~ ~Ampelum)8\ Apulurn", Drobeta'", Napoca'" ,~~u':n1Z,egetusa92, Tibiscum"; in Tracia, la Amchialos, la August;; i raiana, la Bizantion", la Gallipolis, Deulturn", la Hadrianopolis ~I~se~l!)fia, Pcm~al!a, Serdica, Traianopolis, Amphipolis, Philippi~iI" $1 mea 111 Panonia" in Norica", in Rhetia'" si in DalmatialO".Pre. . tutinde~E.ana i~ Africa, de-a lungul si de-a Iahl1lmperiul~i Roman,

81. RO~U\~EFI;: Lcs culte de 1a grande deese dans 1.1 Rusie meridiomle, in "Rev. des E,[llCIeS Crecques'', XXXII p. 464,

82. IvlDEe Cybele, dude sur Ies tnmsforrnations plastioue, d'un type divib, in "Bib I

des Universires du Midi" XIII, 1909, p. 59.

83, Hms:: Jh~ cults «oiu: 1n Journal of HelL St. XXII, 1902, p. 266 sq 84.U\TI SCHEV; Inscr, mae sept Ponti Eux.I 107.

85. .Antiq. de Ia Rusie Meridionale" p, 7 si 106.

86. CJ.t II 764. .

~i7. PICK: Ant. tnz. V Dncicn Nf. Moesien, 1898, p. 111,292, pl. II. d8. CI.! III 1336.

89. CLL II r noo, nOI, 1102.

90. U.L HI H20, 8016.

91. 0 statuetii a zeitei, tronand pe doi lei, la Gimnaziul din Dej (cf Jahresbette" V

1902) , , ,'. - ,

92. ClL III 1496.

93. c.u, m Ei52.

94. Cl.G. 2039.

95. c.u, VI 3828.

9G. CJ.L Iff 639; CLG. II 2010,

97. c.u. HI 3471; 10224, 10764,11076,13460, 1:iEi4 etc.

98. CI.L III 5021, 5194, :)195 etc

99. c.u. 1lI 51-\71

lUi;. c.i L fll 311 ;:;,l:l97::. EJ;i3, gG75 etc.

«tintc, rituri si superstitii geto-dece

133

III nenumarate inscriptiile, altarele si statuetel« acestei zeite, in I careia luraea intreaga s-a inchinat aproape doua mii de ani. I'! utindeni cultul sau a tras si a contopit stravechile culte locale, .ciindu-se sau alipindu-se tuturor marilor si micilor zei ai utheonului european, asiatic si african. Aceasta zeita poate f . tita ca primul pas al piigitnismului spre monoteisrn si spre

«stinism.

, el mai (IE seama dintre atributele sale este leul. Dupa acest .unal vom recunoaste-o pretutindeni, iar dupa pozitia pe care 0 j' fata de el, vom putea preciza epoca din care dateaza monuu-ntul. Sunt extrem de rare, fatii de numarul imens al celorlate,

.ele mai multe indoielnice, reprezentarile Marii Zeite-Cybela-

I lama Zeiler neinsotita de nici un animal salbatic sau intr-un car .IS de caini-lupi'". i~ general, zeita are cinci atitudini iconiee: 1) I picioere pe un leii", una dintre cele mai vechi atitudini ale I'itei, asa cum s-a gasit intr-un templu din Philadelphia, imitand-o ,~' Astarteea Ieniciana: 2) cslere pe leu, destul de numeroase reI zentari iconice, cele mai multe datand din sec. V si IV i. Br.I03; ) a!}ezata pe tron, avand in parti cate un leu, sau numai intr-o .irte, sau un leu cuIcat la picioare, reprezentare relativ recenta, latand eel mai tarziu de la inceputul Imperiului'"; 4) intr-uti car oman ell doua sau patru roti sau intr-o quadriga trasa de lei, uitudinea invingatorului de eire, reprezentare republicana, dar si nnperial romana'"; 5) ill fine, foarte putine, sunt reprezentarile

.itei pe 0 trireme, lipsita de toate atributele sale si neinsotita de 1,·ii'credinciosjl'J6. 0 straveche reprezentare, datand din sec. VII:;;i \'[ L Hr. de origine orientala dar rasp,lndita de negustorii ionieni III Grecia Si-11 ltalia, pana 111 Etruria, 0 infatisa pe zeita cu aripi; iar ilta, purtand marca civilizatiei egeene, 0 infatisa goala, ell bratele pc capetele a doi lei si cu picioarele sprijinite pe corpul altui leu'".

101. Bull. Con. Hdll. 1908, I' 214 sq. si 416 :fig. 2.

102. GHAILUn: op. cit p, 397.

103. DESSAUD ii "Rev, ArcheoL", 1904, II p. 219 sq.; SIX in "Numisrn. Chronicle", 1878, p. 103, 11;82 p. 112; DE VOGUE, "Mel d't'\rch" p. 47; BABELON, Monnnies gr. pers. el. ph.'n. pl. LIltig. IS.

l04. GRAILL01~ »p. cit p. ::m.

105. VIRGILlUS Aelleis, III 11.3.

106. GRI\1LLCn; 'JI> cit. p, 340.

107. MILANI, Sti.di e Meter, r pl. I. tig 7.

134

ANOI/,

II' I,

N u este de mirare deci ca in Dacia s-o recunoastem 10 VC~II giile arheologice cele mai stravechi, sub haine scitice, ca il amuleta din Naeni, 9i celtice, sau in tinuta rnandra si impunatoan a marmorei greco-romane. Marna a Zeilor, stapami a rodului VI getal, animal sau uman, protectoare a calatorilor pe apa, stapan;1 , regilor si oamenilor, omnipotents si omniprezenta'", ea detin. virtualmente in mainile sale puterile multiple ale tuturor zeik» iesiti din ea'",

o chestiune ne ramane inca: cultul Marii Zeite-Mama Zeik» Cybela, in forma in care 11 cunoastem in Dacia, n datorarn scitik» Stramosii nostri n-au cunoscut-o pe zeita in forma si structui« culturala sud-mediterana. Ei, asa cum am vazut, 0 ave au acasa, ;11 liniile sale simple si dure de zeita a parnantului, asa cum o gasisc: ,I aid din stravechile vremi neolitice 9i eneolotice'", Peate dill timpurile lor totemistice au adorat-o sub forma unei stanci sal! ;J unui arbore, dar in stravechea sernnificare a pamantului care (\" viata rodului vegetal si, poate, din ea si din zeul soare, lumina ~I via! a, un Zalmoxis primitiv, ei ficusera 0 pereche, asa cum ~I petrece in toata istoria religiilor de inceput ale civilizat« 'I omenesti'". Dar 0 mare zeit~l, asa cum 0 putem avea in Dacia ]ll la inceputul rnileniului I 1. Hr., 0 datoram scitilor, fiindca ave au III ea eeva din batrana Anahita iraniana, zeita 'a apelor curgatoarc. fertilizante si navigabile. Cu acest atribut si-a asociat de aici de 1;1 noi, .Cavalerii Dunareni", cu care 0 vedern in grupul din Naeni si care, sub influenta greceasca a dioscurilor si a cabirilor, lsi VOl Llrgi cornpetenta zeiasca, luand in seama lor si protecti.i

calatorilor pe mare si pe fluvii. .

Influenta religioasa scitica pare sii se fi oprit aid. Nici un ;\11 zeu scitie, dintre cei cativa pe care ni-i cornunica Hcrodot'", nu I mai intalnim, sub forma scitica, la bastinasii Daciei. Si daca totusi acestia au existat aici inainte de fixarea coloniilor grecesti pi malul nordic al Pontului, s-au contopit ell total In marel« pantheon elcnic. Procesul acesta de contopire trebuie sa f fost III

108. APULMel. VIII, 26.

109. GHAILLOT, op cit. 204.

UO CHPlSTESCU, VASILE, l.cs stations pri"historiques de Vadastra, h "Dacia" III IV, l-erc partie, p. 20 I si 224.

111. DUSSAlJD, R. Les civilisation» pn·'!;eiicf)iques, p. 359. ll2. HERODOl, IV 5CJG3.

135

icdinte, rituri si superstitjj geto-dnce urs pe vremea cand Hcrodot calatorea in Scitia, fiindca el ne d~l -hivalentul fiecarui zeu scitic in pantheonul grecesc. Astfel iexvccwc;; este Zeus, Aru cste Rehea, OtWOOPC; esteApolon, exxlI_l(X.ouoac; este Poseidon etc. '. : v

Nici in materie de ritual nu putern recunoa9te vreo influenta ritica la bastinasii Daciei. Scitii aveau obiceiul de a aduce zeilor .icrificii de animale, mai cu searna cai, pe care, dupa ce ii ugrumau cu funia, ii fierbeau intr-un cazan u.ria~. ,Aeest. fd. c:e' .acrificiu nu-l atesta niei un contemporan 91 mel un indiciu uheologic pentru geto-daci. Ca si bastinasii Daciei, ~eiti~ practicau sacrificiul omenesc, dar spre deosebire de ace9~1a, :~

ncrificau prinsii de razboi, dintr-o suta, unul, pe ~are dupa ce lJ tropeau capul eu yin, il injunghiau deasupra umu butoi m ~are tranzeau sangele ea sa-l intrebuinteze la ceremomalul 'acrillduluil!3. Afumarea cu seminte de canepa aprinse'", care le daciea 0 dispozitie de extaz si care pare s~ se fi ~racticatvln r~~u~lll I zligios, obicei atestat si la geti, poate sa fie 0 influenta ~elt1ea l~ .icestia, dar nu face parte din fondul primitv comun al ritualului

indo-european. _ . v

Influentele religioase scitice nu se opresc aici, Daca este ade-

varat ca pantheonul getcrdac nu a primit nici un zeu ,seitic fi daca lundamentul rcligiei stramosilor nostri a dimas total d;oseblt (~e :u scitilor "om recunoaste totusi 0 suma de intrepatrunden l~ T~dintele bastinasilor din Dacia. Riturile, superstitiile ~,i cultelc m(~ marunte, cUI~ VOl~1 vedea in cele ce urmeaza, marturisesc 0 adi'lIlc~ lnfluenta scitica, pe care n-o poate explica numai 0 vreme de ?oana si de refugiu, ci 0 adevarata epoci de stapanire scitica in DaCIa.

1l3. ldem, 62 1101 Ideal, 75.

lnfluente reliqioase celtice

Influentele religioase celtice sunt mai usor de recunoscut in n: ligia bastinasilor din Dacia. Cercetarile arheologice din ultima vreme au scos 1a iveala un material documentar foarte bogat, ill care se poate urrnari 0 puternica influenta celitca in viata geto dacilor. Mai ales ceramica atesta cu prisosinta aceasta influenta

In jurul anului 300 1. Hr., celtii vin in atingere Cll tinuturil.

Daciei si cu populatiile ei, intr-o vreme dud infiltratiile scitic. intrasera intr-un proces complet de getizare si cand patrunderik helenilor inauntrul tarii nu-si formasera statornicii durabik-' Drumurile pe care celtii patrund in Dacia sunt doua: prin Nord, P' vaile Nistrului, ale Somesurilor si ale Muresului, din Panonia si Boemia', unde cu mult inainte i;;i injghebasera asezari durabile, si altul prin Sud, pe valea Dunarii, care le of ere a 0 minunata cale el( mers si de popas', Un brau puternic de celti inconjura astfel Dacia pe toate partile' strangandla mijloc getii care de mult incepusera sa-~i alcatuiasca 0 civilizatie proprie.

Asezarile celte din Dacia sunt astazi indeaiuns de cunoscute, ('<I Sfl putern trage conduzli definitive despre influenta lor asupr.i bastinasilor, Nu numaiMoldova, mai ales cea sudica, unde Vasil. Par van precizeaza asezarile cotensilor si ale britogalilor, dou.i populatii celte, la care Tomaschek adauga pe pirobori', dar in vale; Dunarii, in ostroave, ca la Cruia, in Oltenia severineana, spn

1. P/I.RVA1'\J. V. Getice, Bucuresti, 192G, p. G20. 2.. Idem, p, 297.

3. Idem, p. 65.

4. Idem, p. 461

:S TOMASCHEK, Die ii/ten trekeu. II 2, p. (,4

t'redinte, ritut! ~;j supersiitii geto-dece

137

l .etatea Severinului"', 81 chiar in intregul Ardeal, sunt urme numeroase si caracteristicc ale acestor asezari'. in Carpatii nordici se r icunoaste "c larga baza de civilizatie celto-getica", prod us al cotinilor, al anartilor si a1 teuristilor, populatii ceite,. cu a?ez~lri puternice in aceste parti". Vreme de cateva sute de am, Dunarea a lost un drum al celtilor, pe care 191 asezasera "burgUli de aparare 'i de prada", puternice puncte de sprijin in toata actiunea lor spre nordul, dar mai ales spre sudul fluviului. Regiunea dintre Singidunum (Belgrad) si Bononia (Vidin), imediat dupa anuI300}. Hr:: rand incepe miscarea lui Brennus spre Grecia, este 0 fortareata celtica, careia getii uniti en tribalii nu-i pot face nimic". Se intelege usor ca in aceasta situatie in care se afla Dacia, nu se poate vorbi d~ 0 alta stapanire intre hotarele ei decat de a celtilor, Vreme de rcl putin doua veacuri a tinut aceasta stapanire", care a Iasat urrne adanci in viata si-n credintele religioase ale geto-dacilor.

Mai int<1l ~ puternica influenta celtica se simte in toate produsele ceramice din Dacia, pfma in epoca de influenta romana, daca nu chill- palla la inceputurile stapanirii romane. Valea Dunarii, unde celtii si-an durat mai putine ateliere, radiaza s~r~ Carpati si dincolo de ei, anumite tipuri deovase, dintr-o .ceran:lca

eu totul caracteristica si extrem de bogata", care apartme noilor ~tiipi'mitor1. Din nord, u~de in jurul anului 400 1. Hr. abia s~ gases~ ici si colo rare exemplare din atelierele de la Lovacska si Gallishegy, vin pc toate vaile Ardealului noi modele ceramice de [abricatie celiica. Cotinii par sa fi fost mati mesteri, cu ateliere bog-ate' si bine utilate, ale acestei ceramici. Formele ei stabiles~ icg{tturi ell centrul Europei, cu Boemia si Bavaria, care de multa vrerne erau in mana celtilor".

Dar in afaa de ceramica, siderurgia dacica din primele trei sccole inainte de Hristos, are in cea mai larga masura () caracteristica celtica. Spiritul geometric al acestei industrii, care nu se

G. IORGA, N .. lsotie RomflJlilor; Bucuresti, 1936, vol. l-I, p. 236. 7. pARV,tJ,.N, op. ,:it. p. 56!1.

0. Idem, p. 564. . .

q pARV;\N, Coneuleintion» stir te: sepultures celtiquc» de Grui« in "DaCIa", rv, 1924,

p.45.

10. GH;RESC, C C, fstona ROi11i!mlor BUCLlI'f'!?ti, 1935, L p. 50.

11. pARVAN, Gcticn, p. 56!)

138

A. NOli, pute~ im~J(lea eu realismul vegetal si animal"g~lseste ill Da. I :e~tllul ~l.sfiosul ge?met11sm getic, atat de stravechi, pc care I In~r~~~;; r~! eok:reaza in modele noi, facute mai atent si mai me te~ug~t . Ioate miluentele antropomorfismului si zoomorfismum helenic sau gl:eco-scitic, care i~i f;kusera drum pe valea Dunai il d.ar vcare nu .l:!aseau rezonante in sufletul getic, incep s;l se pian I ~l sa se localizeze in centrele comerciale ale Dunarii S1 ale IV!;'III Negre, Sabia, celtica, fal)J1eatcl mai cu osebire in at~lierele rlil Ardeal, se gaseste pretutindeni in Dacia, in Olt-nOJ'~1 ca si 'II Moldova", ,., -,-,,' '; I

. In ~e~c:~ c~ prive\'te fab1ic:area monedelor, influenta celtilor es: ( ~l mal. V1~;]blla. S-a~r putea spune chiar - Const. 1\1[oi:;il' este fi{ aceeasr parere - ca cele dintai monede dacice, aparute In veacul al Iv-lea Sll1:t .c?piate dupa cele fabricate in Bavaria si Boern 1;1 Art: monetariai, care niciodata n-a fost desiivarsitii' in Dacia dob,ande~te ~otu~i 0 tehnica noua dupa asezarea eeltilor .. Influent» lor l~ ~ceasta privinta este covar~itoare, si nu num;Ji ca executu tehnica, dar ChICH' ca subiect de reprezentari simbolice.

!nfluentele religioaso au fost si mai puternice,

I ' v

. n epoca m. care patrund in Dacia, celtii nu-si alcatulssra 1111

sistem d~ c:edmte religioase si nu-si formasera un pantheon de» tre::usera cate~a vve~.curi de dine! injghebasera 0 alcatuire etniC<1

La mceputul mrscarn lor in Europa Centrals SI' Sud-' T . ti v •

, ,; . " ~ v U c j r 0 ,_, - ves .ICa, Cl nt I

reprezenta~ll:lca u~ p0_P0r o~ogen, ci apareaumai mult ea grup« de a~entunen, de diferite etnii, unite prin pasiunea invaziei si prin nev,oile comunc de viata", Este adevarat ca, apartinand rc~l1lurii occld~ntale a grupurilor indo-europeno, in momentul in care S(' ::p~~~ ~le0~sces~e gTUpUl~ si i~jung sa se diferenfieze de ere politi, SI I eligios ',el mostenisera Iondul primitiv religios al indo euro~:1111or, In aceasta epoca "to ate populatiile dintre 1\11in si ~nllntll d~~ sud, acelea din carnpii, ca si cele din tinuturile mai inalte, oncare arfi fost idiomul si temperamenhtllor au continua:

--.---'" .. ~,-----~ ~ - --- ~- ' .. . (

12. pARVA1\T, op. cit. P 462,620 13 [OHGA, N, op. cit p. 238.

14. l'v]lAHQUI::. B., t» cheval totem dans l'antj(iuittO pi lc» ol]crif]{-'s pn'celtiout,

ce ttques, 1 ulle, 1930, p. 25. c- - ." .' . _,

J:l. DEVOTO, GIt\C0l\10, art .. Cf'iti"ill

ilalia{lii" vol. L'I(, p. 67(}HJ1

I 'rediate, rituri ei superstitii geto-dnce

139

,,\ adore fortele nestramutate si nenumarate care zamisleau multirnea lucrurilor pe pamant"."

In fondul primitiv religios indo-european, cand populatiile

preceltice din Europa Centrala incepusera sa se inchegc si sa se tatorniceasca, trebuie sa fi existat si cultul plantelor" si al unor mirnale diferite", intre care calul ar 11 avut 10cu1 de absoluta preponderenta. De altfel "toternismul cavalin a fost foarte I aspandit in Antichitate si roIu! sau a fest de 0 importanta rxceptionala in formarea etnica a preceltilor si a celtilor"." Sub influenta acestui cal-totem, foarte raspandit in regiunea balcanica, s-au inchegat p1111O.ele forme definitive ale religiei celtilor, pe care ci au raspandit-o apoi in campiile Dunarii si, mai deoparte, in !~uropa Centrala." Pantheonul zoomorfic, foarte redus de altfel, al indo-europenilor si rnai ell seama 31 preceltilor ~i celtilor, .nu este, la drept vorbind, totemismul, dar il presupune ca si cum blocurile cratice marturisesc fluviile de gheata disparute"."

Nu exists nici 0 indoiala ca, incepand din sfarsitul neoliticului, singurul animal care putea sa of ere ornului siguranta si rapiditate In deplasarile sale, a fost calul." Se pare ca celtii, in miscarile lor catre Europa Centrala si sud-estica, pana in sudul Peninsulei Balcanice si chiar In Asia Mica. fiind mai mult calareti decat pedestrasi", au intrebuintat caii.· De altfel "keltat inse~mna in clialectul'dorilan .cei care 'se deplaseaza repede", adica .rapizii'?' Adjectivul grec comun, luat ca substantiv la plural keltes si chiar adiectivul latin corespondent, celeres, aveau acelasi inteles. 1aT mai departe, .adjectivul grec keletes a sfarsit prin a Ina sensul de

16. JULUAN, CAM[LLE, Histoirc de In Gaede, Paris, 1924, Il, p. 130.

17, 0 credinta popular», care s-a perpetuat pitn!1 in zilele noastre tacea ca palamida Sil fie corrsiderata ca un antidot 31 veninului de vipera. Pentru acest rnotiv palamida si cocorul au tost venerate in tarilc celtice. Inrr-adcvar, de fiecare parte a toiler de paiillniclii, rernediu rccunoscut ca eficace contra veninului, figureaza cataliga luptand contra scrpilor. (MORLr::!; A., Ls uecropole du COlirroIl, in "Revue Archeol.", tome X)(XrV; 1931, p 287),

18. MOftlJ~l~ op. cit p. 286. 19,MAF~QUE, op. cit p. G 20.1c1em, p. 21.

21. RE[NACH, S, in "Revue Celtique" 1900, p. !:W30Ci.

22. KFAPPE, Mvth. Univ. p. 71,

23. DEOlELEITE, If, p. nos

24. MAPQUE, op. cit. p. 21

140

A. NOUN

"cavaler", pentru ca din intrebuintarca lui repetata a provenit, du pit toata evidenta, verbul keletizo (Xf,krrr:-t(,w) a merge calare":

Deci la inceput kelt:1i reprezenta un nume totemic" ceea ce s(, adevereste si mai mult prin faptul ca "galarii, cavalerli nordici, si chiar celtii brachicefali alpini sau dinarici, erau considerat i deopotriva copii de iapa, .

Si dad intelegem prin totem "orice cauza misterioasa care an' asupra ornului influenta utila", ne este usor s{\ gasirn 0 explicati« suficienta pentru calul-troian al celtilor si, in general, a1 populatiiloi stravechi din Europa Centrala SI sud-estica, Fara indoiala ea oricc animal-totem Ia originea sa reprezenta un anirnal-tabu.Tnvestil inca de pe atunci cu un caracter sacru." Una din formele de investire a animalului-tabu cu acest caracter sacru, era inter zicerea de a:fi ucis :;;1, mai ales, de a i se folosi carnea ca hrana", ceea ce s-a pastrat pana astazi, 1a mai to ate popoarele europene. dar mai eu seama 1a romani. Un totem cu 0 raza intinsa de 1'8.8- pandire l:;;i complica si lsi largea din ce in ce functiile divine, cultul si figuratiile. Credinciosii acestui totem inventau toate mijloacek spre a-I atrage protectia; mastile, tatuajele, deformatiile corporalc, portul amuletelor si a1 fetisurilor alcatuiau de 0 bicei, acestc mijloace, la care se adaugau ciuclate si barb are ceremonii culturale". .Totemismul a fost forma cea'mai veche a religiilor. Mult mat inainte de a avea zei, salbaticii au avut animale sacrc, carora le erau protectori si de care 19i inchipuiauca erau protejati La originea acestui fenomen nu este numai simpatia pe carr: animalul a inspirat-o salbaticului, ca si copilului, ci curiozitatea S;i teama pe care i-a trezit-o acest animal"." Cand toate acestea atin geau forme si 0 raspandire generala, totemul era ricicat 10 ranzu I de zeu, la inceput unic, apoi principal, spre a disparea 0 data<~:11 nevoile vietii care i-au dat l1i.nta. .Ceea ce completa si varia imperiul zeilor erau fetisurile sau animalele care fisesera date,

25. MAnQUE, op. cit. p. 22.

26. Idem, p. 27.

27. Idem, p. 26 _. Un emu al basrnelor noastre se numeste pfma '.StilZ) .Firicel, 11111

iepii", desigur, 0 straveche ril!nilSi1il totenuca, de origin« celtica.

28. BAYE'r, A, Totemismc, religion etmornlc en Gnnte, Melun, p .. 1.

29. REINACH, S, Olphells, Paris, 19L~5, p. 170.

30. ]\;lAHQUE, op. cit. p. 7.

31. REINACH, S, Cultc«, rnvthc·s et retigion», Paris, 1908, p. 9:r

141

redint», rituii si superstitii i~eto·dace It ca servitori, ci ca dusmani. Unui zen li trebuie dusmani: acesta

le mijlocul de a scoate in lumina gloria sa, de a-i umple viata ~i \' a-i atrage interesul poporului asupra stralucirii sale. Chiar ( rnbatand 0 divinitate galica, cei vechi ii tntareau natura sa, isi

irgeau ciclul numelui si traiau in orbita sa"." .

Din fondul primitiv religios indo-european, celtii au mo~tem~ I'chea conceptie a mortii si a vietii viitoare pe care au avut-o :;>! rto-dacii, de care se deosebeau tnsa printr-o bogata imaginatie II care reprezentau aceasta conceptie. Moartea, mai ales in rib: ioaie nu era considerata un lucru rau, nedorit, care intervenea sa

, v di

urme fericirea p{unanteasca, ci ca 0 usurare, ca 0 scapare Jl1

.hiarele unei vieti plina de truda. Mom-tea in razboaie era un lime privilegiu a'][ vietii, pentru care dobandea binecuvantarea preotilor, Astfel dorinta de a muri se infatisa mai mult .ca 0 urioasa nevoie de a trai"."

Mortii nu mureeu, mal ales cei bravi, ei mergeau sa traiasca

nlr-un ;ai care se gasea in cer sau undeva departe, "alio otbe'", ntr-o tara necunoscuta de 1a marginile lumii", in funclul unui lac au al ~ceanului,36Viata care se continua acolo se asemana rnult cu ca petrecuta pardt atunci, cu to ate ale sale: mancare, bautura, lupta si chiar dragoste." In drumul sau catre p~rad~s, yseVp~e c~

ufletul trebuia sa treaca .dintr-un om intr-altul'?", pana sa ajunga la locul vesnicei vieti in odihna Si"11 indestulare. Conceptia aceasta I vagabon~lajului sl~fletese si a trcoerii lui .xiintr-un om intr-altul", '1\talnit~l mai tarziu la celti, este desigur ° d'un{\?itil curioasa c1i~tr.) straveche metempsihoza celtica, disparuta in timpul din urma", oarecum imud.ita ell meternpsichoza pytagoriciana.40

Necropolelc celtice din Dacia, ea si acelea ele pretutindeni pe unde au trecut si s-au straduit celtii, au un invcntar destul de bogat.

:12. JULUAN, C., op. cit.ll·p 141 :11 Idem, l-p. 360.

:I~, LUU\N, Phars. J.

'15. ELlEN, Hist. Var. XII, 2:~: SILJUS, v. G52. :16. I<10\PPE, op. cit. p. 235.

:17. Idem. p. 232.

:18. DIODOR, V, 28, G

:lli. REINACH, S, Orpheus, Paris 1925, p. 182. 10. JULUAN, C. op. cit. II p. 179.

142

A NOli,

Aceste necropole au confirmat stirile literare ale scriitorilor vel I, despre practica "inmonnantarii" pe care 0 avcau populatiile u Lice. Sefii, comandantii si regii morti primeau pe rugul10l: de ir II I nerare, spre a se consuma inrru slava lor, obiectele cele mai pi! tioase, animalele folosite in viata s; chiar sclavii si cientii cei 111.1 iubiti. Toate si toti acestia n u se considerau victi~le de ~,acrific ill ci slujitori, care primeau rnoartea din iubirea fata de stapan 91 elil datoria de a-l servi si 111 noua viata catre care se indrepta".

Tot din fondul primitiv religios indo-european, celtii au prin III o suma intreaga de superstitii, Ia care s-au adaugat altele de-a luu gul istoriei lor 42, mereu inflorate si mereu arnplificate de iIll:1 ginatia lor atat de bogata si de colorata. Toata seria destul de Iunu.: de simboluri, pur tate ca amulete, reprezentand ar.imale, plant. sau diferite obiecte, sunt marturii ale acestui sir de nesfarsite SII perstitii care colorau mitologia celtica. Intre animelele pe care I. reprezentau aceste simboluri erau, mai ell osebire, sarpele, S1ll1 plu sau cu cap de berbec, calul, corbul, vulturul, cocorul, taurul 'I mistretul. Tot laTene-ul getic, sub influenta celtismului, este pliu de bratali, de colane si inele care pur tau irnaginea sarpelui, III ca.re il gasim chiar pe stindardul dade. La aceste 1 ~e adauguu .simbolurile solare si ceresti, roti mici de metal, pe care le pUne;JII chiar pe frunte, in mormant, protoame de lebede, securi dub]! . stilizate ca trapeze juxtapuse, on simple ca triunghiuri, cinci cru. ' simple, cinci gammate ori cercuri crucifere, bratari si cohere CII capete de palmipede"." Originea acestor simb~luri: fiecare ]I' ferindu-se la un mit aparte, disparut in negura vremil si pastraml numai amintirea lui, este foarte veche si, in general, se pierde ill acel fond primitiv religios din leaganul umanitatii europcn:

Cultul securii, de pilda, este atestat deopotriva In Babilon, in Asi I Mica, in Creta, in Roma straveche, ca si in Calia." Roata ~I crucea, de argila ori de bronz, care serveau drept arnulete, repr. zen tau soarele sau focul." Crucea gammata sau svestics, aparu L I

---.---~~-,--~--.----------

41. JULUAN, Cop. cit. Il-p 172.

42. CAESA]<', De BelJo Gnllico, VI, 1: Nation st ornis galorum admodum decili.

religionibus.

B. Pj,r<VAN, V,: Getic« [J. 641-6112.

,14. REINACH, S.; Orpheus, Paris, 1925, p. 165. IEl. ImINJ\CH S, op. cit. P 1 Tl.

'tcdinte, tituri o;i supcrstiiii geio-clece

143

.itre sfarsitul celui de-al doilea mileniu inainte de Hristos in 10- uintele lacustre din Ungaria, este eel mai vechi simbo1 al renasterii, care facea parte din cultul soarelui si care s-a pastrat deI lungul lurnii vechi ca sernn al puterii absolute, care dadea . urtatorului drept de viata si de moarte asupra semenilor sai."

Teate aceste simboluri aveau un singur rost si 0 explicate mica si logica: sit apere de nenorocire si sft aduca fericire purtatorului lor . .Nu reprezentau un obiect de cult divin propriulis ci 0 forma de superstitie populara, ele simboI utilitar, pornind de la credinta straveche in talismane pur tate impotriva raului si a ncnorocirii?" Este aid () deformare a stravechilor amintiri din uoaptea timpurilor, care a dat nastere monstrilor din povestile I cligioase. "Aproapte totdeauna la originea acestor fantezii st,l .unintirea catorva fiinte tetralogice, aparute in viata departata a stramosilor. Faptele reale ale trecutului, deforrnate fadi masura, au dat nastere neincetat celor noi, aile prezentului"." Dernonismul ~j in general fantasticul basmelor din vremea noastra sunt ri\ma?j~e din acest stravechi trecut, in care imaginatia si fantezia reltica s-a imoletit adrnirabil cu a bastinasilor din Dacia.

Celtii, P~lr~l a nu veni in contact cu !u'mea romana si mai ales cat au stat in Dacia, n-au avut reprezentari antropomorfe ale ideii de divinitate": reprezentarea figurii omenesti, pentru zei si pentru oarneni, n-a aparut in Calia dedit dupa cucerirea romana." In general, zeii celtilor n-aveau nume, erau invizibili si anonimi", nu Ii se ridicau a tare si nici temple." Din acest punct de vedere exista () minunata apropiere intre celti si geti, care a inlesnit 0 viat~l cornuna si 0 influenta reciproca in materie religioasa. Religia lor, spre deosebire de a getilor, in care nu se intrezareste nici un totem, era In:;{l de origine toternistica.

Calareti si crescatori de cai neintrecuti, celtii, cum am vazut mai sus, adorau calul ca animal tabu, consideran~lu-I un totem protector si, poate, unic. Din calul-troian, s-a inchegat mai tarziu

1.(i. rAHVAN 0[1 cit. p. 641. 47. MARQUE, op. cit.p .. 13, iJ8. JULLlAN, or'. cit. I-p, 142.

49. pARV,I\N op. cit p. [i23

50. PEINACH Sop. cit. p. iss. 51. C. on. cit 1-[1. 119.

op. Cit p, 624.

144

Epona, zeitate protectoare a cailor si, In general, a animalelor ell turrna, care a fost multa vreme considerata ca 0 zeitate rornana : I a1 carei cult a fost raspandit in toate tarile celtice sau pe unde ,III avut popasuri mai durabile aceste popoare. Numele zeitei III seamna "source cbevslinc" (cpos, ana), care se aseamana cu Hip pocrene, numele izvorului, dupa Helicon, care a tasnit din rnunt. in urma loviturii data cu copita de Pegas, calullui Apolon (HiPI)(! cretie-hippo« si hretie'). Cultul Eponei a fost foarte raspandit III Calia, mai ales dupa cucerirea romans, unde s-au gasH numeroa« reprezentari." In general, zeita este infatisatf calare, asezata Inti o parte, avand li'mga ea un manz ell '\;are formeaza 0 gnl]J:1 inseparabila. Poarta 0 haina drapata si 0 diadema: atributele s,d( sunt cornul abundentei, un vas ritualic (pater) si fructe ceea ce (I

iniatif?eaza ea zeita a belsugului agricol." ' ,

Nu avern nici un indiciu la indemana sa putem crede ca in sec II si III a. Hr., cand celtii se gaseau in Dacia, cultul Eponei ar fi fO~1 pe deplin inchegat. Din contra, toate stirile literare si arheologir. pe care Ie avern despre ei ne indreptatesc sa afirmam ci acest cult era Inca in faza de trecere de la totem la zeu. De altfel, este foart. greu sa formulam 0 parere precisa si cornpleta despre religi; celtilor si, mai ales, despre pantheonul lor in epoca 111 care ii stim in Dacia. Trasatura caracteristica a acestei relizii este f~II;1 indoiala, animismul, care excludea reprezenta~:ile t!g~lrak Aclorau fortele naturii pe care ;;1 le inchipuiau insufletitc. temandu-se de ele si chernandu-le in ajutor. Aceste forte n-aveau nurne; era poate interzis sa li se dea vreunul. jrntre aceste fort« trebuie sa fi fost una superioara tuturor, generala si poate ullicil car~ a putut depasi tirnpul S1 spatiul.

In pantheonul galic, atat cat 11 cunoastem din stirile literal ( . verificate apoi cu cele arheologice, 1'eL;tates !;G pare sa fi avui acest caracter, A fost zeul principal al galilor, cornun in Irlanda. pe valea Rhinului, in Spania, ca ~i in Calia; eel care avea cele m.u

53. EEINACH S. op. cit. 167.

54. RCrI1-f-GUIlv\UD, Mytliologie celtique in .Mythologie Cenerak." Paris Larous-,

p.203.

55. TClUTAJN, J, Les cukes paii't1s dans I'Euipit» Romain, p. 390 sq.

56. CAESAR De .Bello Gsllico, VI. 17. 1.

57. [\EINACH, S, tCulthes, Mythe« et. Religions, I-p :2(5), ill contra tuturor stirilor h rare si arheologice, il credea 0 divinitare locala, a unei populatii de unc1ev,; diu G;II(;I

'redintc, rituri !;'i superstiiii gcto-dece

145

multe sanctuare si statui in toata Galia"; eel care primea omagiul ilectiv si sacrificiile solemne ale dr uizilor"; principalul omponent al triadei galice, alaturi cu Taranis si Esus, Asa cum i1 indica numele (Teut=popor), era zeu1 "national" al galilor, .parintele poporului galic'?', .zeul public", eel care protejeaza I' ~tatile f? natiunile. Ca toti zeii galilor din epoca preromana, Ieutates era adorat in spirit, rnai rnult decat in imagine, cu.toate d 'aesar ii atribuie statui, .enormi stalpi de Iemn sau de piatra, care iminteau pe zeu, dar care nu-l infitisau"." Camille Iullian, care este lin adanc cunoscator al Calilei S1 al galilor de pretutindeni, interpretand toate stirile literare cu privire la cultele din Calia, .Ilribuie lui Teutates caracterul de zeu principal si unic, un zeu al r rului si al vietii, al soarelui si al eternitatii sufletului; el, singurul /cu cin{ia dru~ii Ii aduceau omagii intrunite si sacrificii omenesti", invizibil si etern, fill-a reprezentari figurate si fara sanctuare sau

t .mple. Traia in Teutates prima conceptie divina a soarelui si a locului, acerului si a vietii pamantene din neoliticul indo-european,

Credern ca nu se greseste daca se vede in Teutates al galilor si desigur si al celtilor, pe Zalmoxis al geto-dacilor, Si unulsi altul rcprezinta aceeasi idee de divinitate; si unul si celalalt au acelasi caracter de zen superior, general si, intr-un fel, unic; si unul si altul izvorasc din fondu1 primitiv religios indo-european, semnificand cerul si soarele, viata si focul, eternul si ornnipotentul. Existenta lui Teutates ca zeu, eu insusirile pe care le-arn vazut, este recunoscuta de cercetatori inca din epoca in care celtii se straduiau sa lcnneze un neam $i sa-~i fixeze un nume, si s-a pastrat de-a lungul Furopei, pe toate drumurile celtilor, pi'mA pe rnalurile Dunarii, In vremca stapanirii rornane." Teutates ea onomastic divin este, fadl lndoiala, un cuvant nou, galic, din epoca prerornana. Functia sa in patheonul din Calia a fost asimilata eu a lui Marte, Apolon f?i Mercur din pantheonul greco-latin, fiindca nici unul singur dintre acesti rnari zei ai politeismului nord-rnediteranean uu putea exprima cornplet Iunctia lui Teutates in mito lo-

58. LUCAN, I. 441-445

59 E(yni-GUIW\UD, op. cit. p. 205.

GO. JULLIA\f, IIp. cit. ltp 119 (cit. Lucan, m. 412413) si. Idem, p. 1:19.

(i2 C.I.L fE, 5320.

146

A.NOUH

gia celtilor, Zeu al razboiului si deci al razboinicilor, Teutates, (";1 si Zalmoxis, acorc1a viata vesnica vitejilor rnorti in lupta; viata eterna, dobandita prin moartea in lupta vitejeasca, era viata 1)(" care 0 doreau deopotriva si celtii ~i geto-dacii,

Dupaanul 300 i. Hr., cand incepe invazia celtilor spre Dacia. religia geto-dacilor era deplin inchegat.a ell cateva veacuri m;11 inainte, asa cum ne-o confirma Herodot Strabon si ceilalti istorici

, ,. ,

ai vremii si cum 0 pot marturisi necropolele getice.cu inventaru I lor sumar, dar elocvent, aflate pretutindeni intre hoarele Dacici In cele doua veacuri de convietuire lin Dacia celtii si getii S-i:\11 cunoscut, s-au imprietenit si si-an imprumutat unii altora din teza urele lor de arm, de religie si poate chiar de limba. Feligia getilor, atat de simpla si de lipsita de fast, pastratoare a vechiului fond religios indo-european, eu zeul sau principal si cu tendinta de a Ii unic in conceptia de divinitate superioara, a facut apropierea intr« Zalmoxis si Teutates". Sar putea presupune ca si unul si celalal: reprezinta aceeasi idee de divinitate, daca nu chi~- cii zet;1 celtic si mai tarziu galic, nu este in esenta decat ideea divina, reprezentata de Zalmoxis ~i imprumutata de celti de la geti.

Un fapt care ar veni sii intareasca aceasta ipoteza este existent» druizilor, atat de asemanatoare ca organizatie si ca preocupari religioase si ritualice cu a calugarilor din Dacia, acei XTta-rcn si 11 A. tOHtl , pe care Flavius Josephus Ii asearnana cu secta essenienilor run Palestina."

Sub numele de druizi (druides, i5pv{OOcl, druydae"), se In telege clerul national din Calia." Numele pare sa insernne dtu-vul, clarvazator, chiar pre vazator, proroc, profet." lVI embrii aces

6~{. Caesar, in Insemnarilc sale din razboiul de cucerire a Galiei, afirrna ca gali crodeau intr-un zeu fiira nume, pe care el il nurneste Dis·Pater. fiindca cuceritii i socoteau stramosul cornun al tuturor, Acest zeu avea numeroase imagin: in c'ali;' si era infati:;;at ca purtand 0 piele de lup pe nrneri. Acest Dis Patel" nu poate f dedi un vechi Teutates, care, ca si Zalmoxis, purta pe urneri 0 i)Jana de animal crOMASCIIEI< D.W. Reslcs de le Langue Dace, Louvain. 181)3, p. 19)

64. FLAVIUS, JOSEPHUS, Antin. Iudsi«, XVIII, 1, 5. 22. G5. JULL1Al>.J, C., op. cit. II p. 85.

GG. ImrNACH. S, Onsheu«, )J. 17(,.

(ii CAMILLE,]lJU.li\N, (op. cit lJ p. i3ij) Cl"t·(ll: ca cuvantul (\p,{C,OOl ar f sinonim u' o£[lvoth:oll(;. citat de Diogene La-rriu (I, pro 1) sau 0 transcriere greccasca a UJlli

Credinte, rituri s1' superstiUi geto-cuice

147

tui cler galle se alegeau dintre nobilii tineri, ca si cavalerii, si net prin ereditate", ci prin libcra-vointa, stu: spont(ji', dupa un noviciat care dura douazeci de ani cu mari eforturi de memorie", fiindca toata literatura religioasa, co. si toate formulele rituale se pastrau oral. In ceea ce priveste atributiile druizilor, stirile literare ale vremii sunt foarte sarace in prccizii. Cu toate acestea se poate vedea ca, in afara de misiunea pur religioasa, druizii aveau si rolul de a stimula bravura luptatorilor", de a preda filosofia practica, intelepciunea", (numindu-se chiar magistros sapientiaeTl) si .filosofia etica" nationala". Ca filosofi, dar mai ales ca adepti ai ideii de imortalitate si de metempsihozi, scriitorii cei vechi" crecleau ca druizii sunt influentati de scoala lui Pythagorasi", asa cum s-a spus si despre Zalmoxis si preotii sai.

Existenta ~lruizilor la popoarele ccltlce este foarte straveche; ea se pierde in noaptea timpurilor indo-europene si sta la leaganul insusi al celtismului. Nimic nu ne indreptateste sa credem, cum 0 face S. Reinach", ca druidismul i9i are originea in Britania si ci de aid s-a coborat cam ell 500 de ani inainte de Christos. Din contra, existenta unui asemenea cler misterios la geto-daci, ca si la stravechii germani, ne indeamna sa-i atribuim 0 origine indoeuropeana, pierzandu-se In neolitic,

La inceput druizii detineau toata viata spirituala, sociala si

politics a populatiilor celtice"; erau regi, magi strati, conducator~ de triburi S1 de cetati mostenitori ai dinastiilor patriarhale, el

, ,"

unui text relijrios celtic (cf. SE[v'lNONES, Tilcit,GERNl. 39) sau chiar un echivalent aJ M ~llA(JqlqCilXV'C~ a lui Cl.EMENT DIN ALEXANDRLA,. (Stromata, I, 15, Ii, 4), care are acelasi iZVOf ca si DIOGENE Ij\,]\ETHJ.

68. JULLlAN, C. op. cit. P 90.

69. CAESAR, Vl, 6, 14,2: annes nonullivicenus in disciplina permanent.

70. mON, CRY30STOlVl, Orati!), XUX.

71. POMPON IUS, MEtA, !II, 2.

72. STltABON, IV, 16.

73. DIODOR V, 28, 6; VALERIlI, M}\XIMUS.ll, G, 10; Al'vllEN, MARCELLlN, XV, 9, 8; CLEMEl\T DIN AL.EXANDRIA (dupa Polyhiston) Stomat, I, IS, p. 4>1;

OmCENE, Puito». I, ;; 22.

74. JUUEIN, C. op cit. J[-p. 179.

75. REINACH, Top. cit. p. 177.

7G. '[,OUfAIN,.I. op. cit. III-p. 405406.

77. JULLlAN, Cop. cit. lJ-p 89.

78. Idem, l-p. l(i4.

148

lL NOUN

III

II

'I

detineau toata puterea in numele legilor stravechi, al zeilor si ill fortei, ell dreptul de viata :;;i de moarte, fara nici 0 deosebire intr« ceea ce era rit religios sau act public". Ca sefi, detinatori ai puterii divine si lumesti, druizii nu erau numai reprezentantii unei cetat: sau ai unei colectivitati umane, ci puterea si autoritatea 101 depaseau aceste granite, imbratisand ideea celtjsmului general, oriunde s-ar fi gasit el, inchegand astfel intr-un mod oarecan ideea de nationalitate", "In viata privati, ca si in viata publica, functia clruizilor era absolut necesara. Nici un sacrificiu uu era ell putinta far~l ei", mai ales in ceea ce priveste victimele omenesti; de bU11UI lor plac atarna sanatatea si salvarea oamenilor, cauzc obisnuite de sacrificii". Ei supravegheau indeplinirea riturilor, fixau practicile cerute de zei, ceea ce le dadea drept de control asupra tuturor faptelor si obiceiurilor. Ca si pontifii din Roma, ci erau jurisconsulti, alesi si permanenti, ai legilor divine, aribitrii forrnulelor religioase", detinatorii fortelor supranaturale."

Astfel, la inceput, inaine de epoca migratiunilor si in timpullor, druizii exprimau ideea de stat ~i de natiune, ale carer puteri lc detineau dupa bunul plac. Dupa aceasta epoca de framantari, cand popoarele celtice incep sa se aseze in inchegari durabile si mai ales in contact cu lumea romana, druizii incep sa-9i piarda din rolul lor atotputernic. Autoritatea spiritual-religioasa se desparte de cea politica, astfel ca druizii raman numai cu functiuni religioase."

o adanca asemanare se poate constata intre organizatia si rolul durizilor in viata celtismului si acela exercitat de ascetii din Dacia in viata geto-dacilor, "Ma~ele preot cunostea sel~ne1c cerului si de la el 'lor fi invatat si ceilalti preoti", astfel ca sa poata face precizari si da oracole. Ca si rnarele preot, asa si discipolii sai, asceti, vorfi locuit prin pesteri, pe varfurile neurnblate ale muntilor, Dar loc sfant, de pelerinaj, vor fi fost numai muntekxwYUtovov, langa apa cu acclasi nume, unde era sihastria marelui preot (&mpc::.)()8C;; 1T X(,)p{O)3G; pe care numai regele si servitorii

79. CAESAR. \11.13.4; STRi\BON, IV. 4. 5; DIODOI<, V. 31, 11. so CAESAR, V[, 16, 2.

81. Idem. 13,4_

82. Idem, 13, 4_

(;3 JULLIAN, C. op. cit II-p. HH.

84. Idern, IIp. 90.

85. SfI?J\BO:.J p. 297' XC" trvo; Hilv ooprxvicov Teap b,,'vtJouc; ~lCi1if'f< SG. POSElDONIOS la STRABON. p. 298.

Creditiie, rlturisi slIperstitii gcto-cIxc

149

lui il vedeau, spre a-i cere sfaturi, caci el era oot6poo),oc; si }COl VW\lOC; '* apx*, singurul TO: TCupCiv ,0)\1 bi:(~)~ f;~uyyi:)"Jn v 1){(X\lOC;,;7. Cat priveste clasa preoteasca, putem ~orbl de ea ca de un adevarat OHlin calugaresc: ei traiau tara femei", se abtineau de la mice hrana vie" si din mice creatura['\ hdmindu~s~ nu;nai ell miere, lapte si branza"; poporul ii numea preacuviosi ~l calatori prin nouri (C):cl;oepct(; iT xuf XCC/lVOPUTUC;), ii tinea in mare cinste (;1.flr)) pentru viata lor stanta si nimeni 11;1 ,~e atingea de dansii". Numele lor era la getii din dreapta Dunarii acela de ){no"'Cu~'n, 1a cei din stanga Dun~rii si 1a Dad TW),HHUl. Flavius Iosephus" ii aseamana cu aceasta secta din Pale~tina pe care o cunoastem sub numele de essenieni (Eocnvof) ~l care aveau ca si calugaIii geto-daci o organizatie foarte stricta si austera, al carei rost era de a oferi ajutoare celor nenorociti si saraci cu duhul practicand purificarea prin ascetism, simplicitate ~~ renuntar~ h; once bun pamantesc pentru dobandirea nemunru sufletului; el traiau in comunitate de avere si se intretineau muncind pamantul. Faptul ca oameni ca Poseidonios si Flavius Iosephus ii c~t'lU pe calugarii getica pi1de general cunoscute, spre a putea eX1?hca alt~ organizatii mai putin cunoscute, dovede~!e vec~lmea. ~1 seriozitatea acestei institutii social-religioase getice. Desi 1a pnma vedere, numele acestui :,ordin pare dublu, totusi el se arata corespunzator uneia si aceleiasi vorbe getice: X'501:T)C; e .fondator"; 1wILwnls .fondator de oras'iIn limba greaca ~um~:; preotilor geti a trebuit deci sa inser,nne "i~t~meleton, .resrauratori". Inaltul sens moral al acestei denumiri nu poate, credem, scapa nimanui?".

Atat druizii, din informatiile pe care ni le c1a Caesar", eM si dtlugarii din Dacia, dupa stirile lui Strabon, aveau un sef ca~c exercita autoritatea religioasa peste tot poporul $1 care era in

87, Idem p. 297.

88. POSEIDONIOS la STRABON p, 297,

89. Idem. p. 2% si 298_ 90_ Idem, p. 296.

91. Idem, p, 296.

92, Ibidem

93. Ibidem.

94. FlAVIUS lO:,EPHUS, Autiqc; judith', XVII!, 1,5,22.

95, Pi\RVAN, op. cit. p. IGI-IG2 . . . .

9G. CLEMEN. C, Les religions rill monele, Paris, Payor, 1930, p. ~47

A. uoi.« acelasi timp un fel de jurisconsult al regelui, Un asemenea ~;t religios in Calia este Divitiac, iar in Dacia lui Burebista e:---II I?e~aeneus (ti:-:xa{ V£Or;) , marele preot al intregului imperiu gel il din jurul anului ~() 1. Hr. caruia pare sa-i urrneze Comosicus" reL'1 si preot, intrunind ambele puteri. Atributiile unuia si ale celuilah ca si intregul oficiu a1 acestor doua ordin;,; calugaresti, sunt foar« asemar~atoare: ceca ce ne indreptateste sa credem ca au 0 origir« comuna sau ca s-au format in imprejurarisi sub influente comun. Calugarii geti si druizi aveau autoritate si functii sacre ~,I religi~as~"~; ei erau deopotriva medici, profeti.judecatori; aveau ~) o,rgamza\ie corporativa cu caracter initiatic si ezoteric"; ~;flVarSC;111 ntualul pe munti, in pesteri sau in round de paduri'"; la un anum. rastimp, patru ani la geti, trei pana 1a cinci ani la Cali, aveau mai I solemnitati religioase, cu sacrificii umane'"; credeau intr-o viat.i viitoare si in nemurirea sufletului'", dispretuind moartea'" ~I i~bjnd br~vura si ac~ele de curaj'"; intr-un ctlVa~1t, druidismul gal« ~l r~"lOI:a~lsmul getic au }tatea puncte cornune incat este peste putmta sa nu credem ca intre geti si celti trebuie sa fi existai apropieri stranse, nu numai pe acelea pe care le cunoaste istoria din primele secole dinaintea erei crestine, dar si altelt: eu mull

mai inainte, incepand poate din neolitj~. ' ,

Ca d~spr:tuitoti ai Inf;lti~ilrij zeilor sub forme antropornorfe, ell' lut, de piatra sau de bronz, galii si getii n-au lasat statui :;i statuet« eu imagini divine, Zeii lor abia daca aveau un nurne; ei si-i inchipuiau deasupra vietii pamantesti, de cele mai multe OIi ano nimi si invizibili. Sub influenta antroporfismului helenic si latin 11 I epoca i? care stapanirea romana trecuse Dunarea :;;i' i\Jpii,' s(' ~=~~r_~~~~n_<lJ21c~=: religios intre cultele celtice si getice si cell

150

97. I9~ANE..C;, GEt. Xl, 73: et rex illis et pontifex ob suam peritiam habebatur (cit

Pi\T\VhN, op. crt. p. 154).

98. CAESAR, VI. 13,16: DIOD. 5. 31

99. AMlvHl'.;\!, M.AJ{c., 15, 9, 8.

100. POMP MELA.., Ill. 2:. aut in specu. aut in abditis saltibus, JOt HEW)D(JC IV, 94, s.s, SUET Claud 2:).

102: HE~OD(n; iv 93; POMP MEI.A. II, 2, 8 si 3, 2, 19: acternas esse animas.

CAf-,SrI.R, VI. l~ .:1()~ llltt;nre animas; STRABON, IV, 4, tI &(pOapw(;.. nXc; qJuxa~:

ANIMIAN MAhL .L), 9, 3: animas immortales.

103. FOM. MEtA, II 2, 18; AlVIN!. MI\.f(C. 1:), 9, 8 animas immortak-s.

104. rOM. ME!J\ m, 2, ]l);DlOC LAER'llU, I proem 6.

( (('dinte, rituii :;;i supetstiti! geto-dece

151

umane. Cum zeii celtici nu aveau nume :;;i nici functii divine uccis stz.bilite si general cunoscute, rornanii ca stapanitori, i-au II ;\l1SpUS in pantheonul lor, irnprumutandu-lc, dupa imprcjurzni,

numele zeilor lor.

in Dacia nu s-a petrecut acest fenomen.filndca geto-dacii au ulmis cu greu si destul de tarziu convietuirea cu invingatorii si uur-o vreme cand stapanirea romana incepusc sa se clatine sub presiunea valurilor barbare, care amenintau tot mai vijelioase.:

Fpigrafia Daciei nu pastreaza decat urine foarte palidc din 'Lravechile credinte religioase ale geto-dacilor. Cat priveste de"pre amintirile mithologiei celtice din epoca de stapanire a celtilor 111 Dacia, aceasta s-ar fi putut mentine si mai putin.

Este adevarat insa ca epigrafia din Dacia rornana p?.streaza nume din pantheonul celtic, mai exact galic. Sunt adorati in Dacia i':pona10S Campestris'" :;;1 Ouadriviac'", carora li se ridica dedicatii III. Sarmizegetusa ~i Apulum de catre soldatii romani originari din Calia sau din regiunile celtice. Aceste inscriptii, cat si cultele pe rare le rdirtutisese, apartinand vremii de dupa cucerirea Daciei de catre romani, nu se pot incadra in cercetarile de fata.

Cat priveste B altis lOB , despre care se crede ca ar fi uu zen reltic'" ~j care are urme in Daciallo, ramanem la pararea ca aparline unui pantheon oriental,

10;). Cl.L. 11179(11; d. TOUT/\IN, op. cit. p. 427-428

106. C.LL J II, 7904

107. C.LL. Ill, ]140.

108. d. CUvrONT art. in P<luiy-Wissova, real-enc. n. 2842.

109. JONE~;. LESLIE, WEBBEE, DJe cults 0/ Dacia, Cal.Ioruia, 192, p. 290. 110 CI.L Jll Suppl. 10393, JO%4

Stravechi inftuente qreco-lllyro-itatice

III

. In afara de influentele scitice si celtice pe care le-arn examinat = sus, D.aciayreromana a primit, fiira indoiala, si influente sudicc :;;1 sud-vestice. Intr~ ace~te influente, alaturi de eele helenice, foartc numeroas.e !a ~un~~ 9~ 1a mare, se pot recunoaste, mai putin insa, e:le de ongine illyrica :;;1 altele foarte timpurii, nurneroase in Banat si-n pat:ul~terul transilvan, de origine italics, veneto-villanoviene Domeruul J11 care s-au exercitat III mod deosebit aceste influente :ste acela <~ o~iec~el:)r ~le podoaba si utile view, care inca de la l~cepu~l mileniului dinaintea erei crestine au cutreierat drumurile Europei centrale ca marfa de vanzaresi de schimb. Dar, pe langa aeest~ infIu~nte ?e.ordin artistic si utilitar, se pot recunoaste totusi, lln~on precise :;;1 srgure, alteori abia schitate sau ipotetice, 0 sU~'l de influente de ordin religios, prin obiecte de cult, simboluri sau amulete. profilactice, raspandite din belsug si pe 0 mare intindere In tot cuprinsul Daciei preromane.

Influentele helen ice se exercita in Dacia pe doua cai: indirect intre 7°9-300 1. He prin scitii' care cunosteau civilizati~ gre~.e~sea :le la M~rea Neagra si de pe Dunare, si mai putin prin celtii ajunsi la Dunare, intre 300-1001. Hr2, si direct prin asezarile g~e~e~;tl (h~l ,Clceste ti~uturi. Este adevarat eft in epocade staparure celtica la Dunare aceste influente au fost mai slabe, Se ~at~e t?tu:;;i eft vcacurile IV si III 1 .. Hr. au cunoscut mai adanc mra~l~r~a. La marc,. si chiar inauntrul Dobrogei, se vorbea deo~_~~~:~~_~~~~:_geta :;;1 cea greaca, ceca cc dovedeste ca legaturile

1. pARVAN, Y, Geticn, Buc. 1924, pag. 37075, 416. 2 Idem. p. 462.

Credinie, tituti si superstiUj geto-dace

153

III tre si colonisti erau foarte stranse'. Astfel nu nurnai banii cetatenJor greci circulau de-a lungu1 Dunarii, la Turnu Magure1e :;;1 mai departe, in sus, dar chiar inele de aur si alte obiecte se gasesc aici inca de la inceputul veacului 211 patrulea'.

Zeitatile lumii grecesti sunt bine reprezentate nu numai la Marea Neagra, in marile orase cornerdale a caror viata se prelungea pana departe in tinuturile getice din Dobrogea, dar rhiar pe Dun.ire si indo In inima dlmpiei.AstfeJ, inca din sec. VI 1. [11'. in ternpul zeitei din Histria' se gasesc figurine de lut, infa\ i:;;and-o pe Aphrodita; aceste figurine circulau constant ca obiecte profilactice, perpetuancl stravechile credinte bastinase (po ate chiar sub Icrma antrooomorta a unei Cybele locale), care oxprimau civilizatia preistorica a Daciei.

Tot comertul Daciei este in mana negustOlilor greci vreme de doua-trei veacuri, daca nu chiar mai mult, pana la cucerirea rornana. Mai lntfli olbienii si histrienii, inca din sec. VI ajung p2ma in Carpati cu produsele lor metalurgice; apoi thasienii, care aduceau in special vase, vin si ulei in sec. IV si III; in fine, rhodienii si cnidienii, care stiau sa foloseasca marile cursuri de apa si sa patrunda pana in inima Daciei. Numai asa ne explicam existenta monedelor sudice, mai ales staterii lui Philip II si tetradrahrnele din 111a80s, pan~l in Maramures si-n Slovacia.GInfiuenta greceasca continua inc.i mai puternica dupa ce stapanirea celtilor s-a sfarfunat si pana ce romanii ajung Sa'9i fixeze stapanirea lor in Dacia. Astfel secolele I, inainte si dupa Hristos, marturisesc 0 puternica circulatie greceasca in Dacia. Marele Burebista, el insusi, estc ui sprijinitor hotarat at culturii grecesti, care gaseste drumuri libere si sigure de-a lungul Daciei'.

in aceasta stransa legatur<l comerciala dintre lumea greceasca si cea geto-daca, se exercita, Hlra incloiala, influentele religioase ale Sudului helenic. Acel E'roui Damn (Heros Domnus) si tovarasa sa Eroin« Domna, care isi gasesc felurite expresii pe

3. Idem, p. 739.

4. pARVAN Y, illceputurile vietii nJmane fa guril« Duniui), Buc. 1923. p .. 6{}GL

::J. [d~m. p. 20, fir. :Hi.

6. PARVAN. Get'c3. p. 797. 7.. ldem. p .. 78 sq si 481.

154

A. NOUR

pietrele funerare din Dobrogea", sunt recditarea in forme grecesti si apoi romane a stravechiului cult getic al .xluhului nepieritor", imortalizat de Zalmoxis, poate el insusi pluralizat in fiecare duh. Mitologia greaca de Ia Pontul Euxin a adaugat din sec. III incoace la vechea credinta getica a cluhului nepieritor conceptia eroului vcsnic invingator, vesnic calarct, club lata de aceea a .zeilor gerneni" (Acvinii-Dioscuri-Cabiri), sincretizata apoi in Helios", poate chiar in Dioscurii celti" si apoi in Mithras. Este deci in aceasta vreme de influenta greceasca 0 reinsufletire in forma noua a stravechiului cult bastinas al nemuririi, despre care ne-a vorbit Herodot.

in ceca ce priveste influentele sud-estice etrusco-veneto-villanoviene, venite fie pc caile Europei centrale. fie prin Illyria, acestea se reeunosc foarte de timpuriu si destul de pronuntat, Astfel din primele secole din mileniul lntai 1. Hr. incepand chiar din jurul anului 1000 i. Hr. Dacia sta intr-o stransa legatura comerciala si culturala eu Italia si cu vestul illyro-celtic, Elemente villanoviene se gasesc din belsug in Ardeal, dincoace de Carpati, pana la Dimare si chiar mai departe in sudul Moldovei". .Negustorii italo-illyri au inceput sa aduca marfa, intocmai ca in Europa Centrals asa :;;1 la noi, panain fundul Carpatilor moldoveni si chiar dincolo, in Galitia, pana la Nistru. Pe tot acest cuprins se gasesc proclusele frumoase ale industriei de bronz atestine, villanoviene si etrusce, Clasa nobila din Dacia s-a grabit S3 cumpere nu numai ciste si situle ori alte vase, ci mai ales armuri in noul stil: pieptare, coifuri, cnernide etc., eu caracteristicik ornamente "au repousse, ori de linii punctate?". Produsek industriei italice se gasesc pretutindeni in Dacia", care fabrica, alaturi de modelele specific vcneto-villanoviene, si cde de caracter

local sau adaptate la nevoi locale. '

Dintre toate provinciile Daciei, Banatul, desigur, a avut 0 rnai puternica orientate spre sud-vest. Intre 10001 ·:;;i 700 1. Hr. in

8. pARVAN, lncepututil«, p. IGC~lfi7.

9. Idem, p, 187, zos.

10. KRBPPE, iVlythol. Univer.. p. 91. n. pARVAN, Getics, p. 319

12. Idem, p. 295.

B. F';\RVfl.N Y, Dacia, Civilizatiit« slliivechi din regiunil« Csrpato-Dunubiei«: Hue. 1937, IJ. :::1

Credinie, tituri si superstiiii gcto-dace

155

aceasta parte a Daciei se simt rnai stranse ;;1 mai puternice leg~lturile cu Italia. Illyria este poarta de patrundere a elementelOl.veneto-hallstattiene in Banat. Dar alaturi de Banat, in aceeasi vreme, daca nu chiar mai inainte, Ardealul insusi este strabatut de negustori italieni, care veneau aid pe marile drumuri de cornert ale Europei Centrale. Astle 1 .villanovienii au constituit primul val italic in Dacia, iar a patra perioada a Bronzului carpato-danubian a fest prima epoca de occidentalizare a acestor regiuni'?'.

Aceste legaturi cu Italia se intrerup insa 0 data cu navala scitilor (anul 700 L Hr.) si cu fixarea stapanirii lor la Dunare". Intreruperea lnsa nu poate fi considerata absoluta si radicala, in sensul ca nici un negustor italic n-ar fi intrat in Dacia in lungul rastimp de preponderenta scitica. Scitii n .. au exercitat, mai ales in Ardeal, 0 stapanire in intelesul deplin al cuvantului, ci s-au rnultumit sa faca din cand in cand incursiuni de prada peste munti. Nll~lai asa ne putem explica re1ativa saracie de documente scitice in Ardealul care si-a continuatviata, stanjenita de navalirile si expeditiile scitice, dar niciodata intrerupta si sfaramata. Astfel dupa stingerea presiunii scitice, la inceputul L, Tene-ului, usor s-au putut relua, si inca mult sponte legarutile dintre Italia si Dacia intreaga, asa cum le aflam in toata perioada a doua a Fierului. In aceasta vreme .orientarea geto-dacica spre sud-vest si in special spre Roma, este confirmata si arheologic prin descoperirile din Banat, Ardeal, Oltenia si Muntenia, ba chiar Moldova, de monede grecesti din Apolonia si Dyrrachium si mai ales de denali republicani, din vremea celui de-al doilea razboi punic, cand dupa cum se stie romanii tree in Illyria si incepe penetratia lor din ce in ce rnai puternica in Peninsula Bal~:anica".16

In ce a constatat influenta sud-vesticain Dacia?

Este bine sa precizarn ~a din acest sud-vest european, Illyria sau mai bine zis illyrii n-au exercitat nici 0 influenta insemnata in Dacia. Graclul reclus al civilizatiei lor nu le-a ingadnit s~l faca acest lucru, mai ales cand ei in:;>i:;;i· se gascau sub influenta directa si atilt de puternica a civilizatiei etrusco·villanovienc. Astfel Illyria a

14. Idem, p. 37.

15. pARVA.:'l, Geticn, p. 5S5. ifi Idem, p. 7:2-7T

156

A.NOli/,'

~os~ doaro poarta de trecere, fara actiune proprie, a expansiunj Itahce spre Peninsula Balcanica si spre Dacia".

Italia a exercitat insa 0 lunga si puternica influentii In Daci.r incepand :foarte de timpuriu, cam din anii 1100-1000 i: Hr., ce 8-;[ mentinut, mai putin evident, intre 700-3001. Hr., pana la sfarsitn: secolului III d. Hr". Nu este vorba numai de 0 inl1ucntii economir.i rezultat fires« al expansiurui comerciale a veneto .. ;illanovienilo!' ~ndustri~~i si negustori abili si indrazneti, cat de 0 profunda m:fluenta cultural-religioasi'L .Astfel, peste diferentierllo ce s(' :tabilisera in varsta Bronzului (perioadele IV-I, cca. 1700-900 t Hr.) mtre vestul Pensinsulei BaJcanice de 0 parte, Panonia de alta :c,j regiunile"trace" carpato-danubiene de a treia, varsta Fierului (cca. 900 i. HI: -- 100 d.Hr. 19) restabilests unitatea culturii italodanubiene din Uguria si din Apulia pana in Carpatii nordici, in Moldova si chiar in Ucraina. Cauzele capitale ale ac~stei unificari fusesera in primul rand extraordinarul avant industrial si comereial ~l Italiei de Nord-Est, cu splendida ei industrie de bro~l~lIi artistice; ~enom~n~l analog din regiunea siderurgicii a Alpilor nordici, ell 0 mdusinel a bronzului aproape tot atat de insemnata ca cea, care ii este proprie, a fierului; in sfarsit reluarea intr-o forma mai activa decat in varsta Bronzului a cornertului de arnbra, care acum nil se mal aduce din Iutlanda, ci din Prusia 0l1entaJa"2o.

~rodusele indu~biei italics, care s-au revarsat din belsug in Dacia, nu ~rau destmate numai nevoilor de viata casnica, de gust de podoaba sau pentru razboinici, ci veneau sa impace si latura spirituals a acestei vieti, pe care nu trebuie s-o considerttn~ atat de sirnpla si atilt de redusa ca expresie. Din categoria obiectelor rezervate vietii spirituale, pentru a cia exprese culturala sentimentului religios s-au gasit in Dacia cateva, care pot sa preci zeze credinta religioasa in care se concretiza acest sentiment. Astfel cerul de bronzvotiv, care poarta pe el un cazan emisferic de bronz, impodobit cu cate ~?ase protome de lebada de fie care

[7. C:AS.SONST: Macedonia, Trece and illyti», Oxfiorrl, 1926, p. 281-:328.

18. Crollologlil elm DUIvIlTRESCU VI, Cart prehislO!ique en Rounuuiie Buc Fqry, ,

p. 34, . .,. , 7~

19. pAR VAN , Dacia

20. Idem, p. 29·30

157

ndinte, iiturisi supersiitii geto-dece II'Le. gasit la Orastie, precum si berce votive, decorata eu aceleasi I otome, gclsita la'Satu Mare, fie ca sunt fabricate in Italia, tie ca pnrtinindustriei locale, dar realizate sub influenta culturii artjsti:~ «ligioase a italienilor, ne indreptatesc sa ajungem la concluzii uecise In ceea ce priveste religia bastinasilor din pragul epo~ii II -rului, Aceste obiecte erau destinate eultului si anume aceluia uchinat soarelui, Cultul acesta, marturisit printr-o suma inteaga II' simboluri solare de provenienta italica, nu este intamplator in I ) (lei a; el, cum am vazut rnai sus, face parte din stravechile culte lie indo-europenilor si se gasea adanc irnpamantenit in toata

hlropa Centrala, in Italia nordica si In Dacia. . 0

Simbolurile solare, cu caracter apotropaic de provenienta sau de influenta italica, sunt foarte nurneroase dincolo de Carpati.

stfel protomele de lebada, discurile ornamentale, crucifere sau J(ammate, securile duble etc., nu sunt numai obiecte de p~d?a~a 'au de utilitate, ci apartin acestui cult solar, transformat mal tarzru 1l\ cultul marelui zeu ~1 luminii si al cerului, care era Zalmoxis. Acest cult stravechi, reinsllfietit' sub influenta italica, apartinea iutregii populatii bastinase, Nu' stim cum s-ar putea sustine.c~ in sanul aceleaiasi populatii geto-dace, ell foarte slabe deosebiri de clasa pe care Ie putea prezenta alcatuirea societatii in aces~ inceput de rnileniu dinaintea lui Hristos, patura de sus, mai avuta si mai puternica, putea sa aiba alp zei, fata de patura de jos, Un popor si inca dintre cele stravechi, oricat ar fi de plap~ndve_Iegil~ sale de cornpunere, macar in ceca ce priveste cultul se infatiseaza unitar si omozen. Nu se poate sustine deci ca bastinasii Daciei puteau sa ail~;1 doua religii: una uraniana (cerea:"c3) a cla~ei stapanitoare, cu zei de caracter luminos si ceresc, 91 alta chtoniana, a clasci supuse, cu zei pamanteni si subpamanteni, Dac:a n~ gandim ca la societatile primitive singurul e!e~ment de .leg~lt~ra cste cultul, religia, nu se poate concepe 0 societate unitara, irnpartit;i totusi in doua, prin doua religii. Se poate, fara inrloiala, ca alat~tri de e~racterul predominant al unei religii, de pilda eel ura .. nian, safi coexistat, mai nou sau mai vechi, superstitii de caracter chtonian, dar nu este cu putinta ca in sanul unui popor 0 clasa, cea stapanitoare, S;1 creada in zei ceresti si clasa de jos "sa aiba simpatii pentru cultele chtoniene", fiindca trebuie S~l presupunem neaparat ,,0 diJercn(a de origine ctnid, la ede doua

158

A. IVOI t.

clase", care sa justifice aceasta dualitate religioasa, Astfel fii 1111 cultul soarelui si idolii de pamant sau de bronz gasili in Dacia, ( si Marea Zeita subpamantcana a rodirii, a vegetatiei si a mortii S;II nu sunt coexistent; in tirnp (cei dintai fiind bastinasi, iar ~eil(i11 veniti pe calea unor influente scitice), sau apartin unor neamiu deosebite. Aceasta in ceca ce priveste ideea fundamentala . religiei, nu diferitele credinte si superstitii care au c iracter la« '1.1 si I1U angajeaza aceasta idee.

. In rezumat, penetratia italica in Dacia, fie pe cale illiryca, lie IH drumurile de comer] ale Europei Centrale, nu s-a redus numai I. stabilirea unor legaturi comerciale. Mai mult decat atat, aceast penetratie a stabilit 0 anumita unitate culturala italo-carpato danubiana, eu adanci legaturi de arta si de cult, care s-au pastr.u in ciuda stapanirii scitice, mai bine de un mileniu.ln cadrul acest. I unitati, cultul soarelui, element de viata indo-europeans, a gao,lI prilej si mijloace de stralucire noua, deopotriva in Dacia si-n Itali.i nordica. Inventarul acestui cult, atilt de variat si de numero reprezentat, gasit in Dacia dintre 1000-600 1. Hr., ell factura "I italica, dovedeste ca etrusco-villanovienii au sustinut la bastina-u

din Dacia stravechea adorare a soarelui si a cer~lui. ,.

II·

II

Diferite culte stravechi in Dacia

Sapaturiie din Dacia au scos la iveala un inventarfunerarfoarte bogat, care ne ingaduire S~l precizarn un numar destul de iusemnat de culte care au alcatuit fondul religios al bastinasilor si care s-a putut pastra de-a lungul vremurilor. Este faxa indoiala ca unele dintre aceste culte, a caor existenta se atesta in Dacia foarte timpuriu, apartin fondului primitiv religios al umanitatii preistorice despre care am vorbitrnai sus'.

Cultul Dl011i1or

Omul, oriunde s-ar fi gasit si oricarei colectivitati ar fi apartinut, a inceput prin a-si pune problema mortii'. Trecerea de la viata la moarte, flira putinta de a fi inteleasa si justificata, l-a impresionat adanc pc omul prirnitiv si prima atitudine pe care a luat-o in fata mortului a fost, fara indoiala, parasirea'. Gestul acesta, izvorat dintr .. un sentiment de teama' sau de egoism", se pare a fi stabilit primul regim funerar al umanitatii.

t. Vezi A NOUK Cuhu! lui Zalmoxis, Bucurcsti, 1911-

2. Ll~·FtV:RE, A'lDRr:. Le wIte des morts chez les latins. In "Revue des Traditions Popuiaircs",D04, cit. de PAUL DE MORTILLET, Ortginc ilu cutte des mods. Paris, 1911, p 1.

3. P/\UL DE MORTILIE[ op. cit. p. 1.

~. CLEMENC;;:, ]::tOYER Les tits fu/lt;raires ct lein' orighJ{' in "Revue

d'anthropologie", No .. 3,1876, cit. Mortillet. op. cit. p. 2.

S. POLILET V;' sEpulture chez If'S peupit's a1Jciennes et 1l1odcrncs. in .Bull. Societe d'Anthropologie de Lyon", 1801. cit. Mortillct, 0]). CIt p. 2

160

A NO [I!,'

In adevar, cadavrul n-a putut S~l starneasca la inceput decat [III sentiment de curiozitate, apoi de nedumerire. Moartea a fo,,1 socotita ca un somn greu, ceea cc a determinat intre apropialn mortului incercari de trezire, de redesteptare. La capatul lor ,I intervenit indiferenta, apoi parasirea si, In fine, uitarea. .Senri mentul de teama a aparut mai tarziu, ca 0 urmare a ideik» superstitioase si religioase, cand inteligcnta ornului :;( perfectionase; atunei, atat pentru a aseunde vederii corpul ill putrefactie, cat si ca masura de siguranta, cadavrul a fost acopcru cu craci, cu pamant si eu pierre, poate ehiar afundat putin III pamant'". Dar chiar in aceasta situatie, sentimentul care 1-,1 stapanit pe omul primitiv a fost acela de parasite, \II dezinteresare, de uitare. Cercetarile vechi si noi au stabilit (",I intregul paleolitic, eu nemasurata lui durata in timp si cu evolul i:( atat de importanta a neamului omenesc, 11-a cunoscut alt Iii funeral' decat parasirea', Abia tarziu, catre sfarsitul paleoliticului si numai 0 data cu aparitia ideii despre existenta si apoi nemurina sufletului, omul a inceput sii acorde cadavrului grija si protecl i:l sa. Inceputul ideii de religie BU poate sa existe dedit in credint.i existentei sufletului si in intrebarea ce devine el dupa moart:

Cultul mortilor pare sa fie deci cea dintai manifestare religioasa ;[ umanitatii. Trogloditii quaternari, 1a care s-a putut dovedi grija [31:1 de morti, au lasat cele dintai morminte din Europa", Groll II Grimaldi, din sud-vestul Frantei, din Belgia si Europa Centrale. afirrna incontestabil existents unui cult: funerar la vanatorii de ren i, care aeordau mortilor lor un ultim adapost in scorburile stance as, " Putinele schelete care s-au pastrat din aceasta epoca, in afara (II cele contestate ca au apartinut neoliticului la inceputul S,'III. dovedesc ell prisosinta practica acestui lit funerar; Nu exista nici (I indoiala ell privire la existenta unor oarecare credinte religioase II rasele quaternarc; .rnobilierul funerar al acestor stravechi mormii III din Europa atesta malta antichitate a acestei religii a Manilor' I ,

6. PJ\UL DE MOR'l1LLFf, op cit. p. 3 7,ldern, p. (;·23

8. J. DECHELE1TE, Msuuel d'arc];eo!ogie pd:liislonqlle ccltioue et gill/oroill;"!/,' vol. I, An.:heoJogie prc'historique, Paris, 1908, p, 302.

9. Idem, p. 300. 10. Idem, p. 302.

Credinte, rituri ~i superstitii geto-dsce

161

iar dovezile aduse de ultimele cercetari sunt cele mai stralucite cuceriri ale presitoriei".

Cercetarile din Dacia, incomplete in ceea ce priveste J aleoliticul, n-au dovedit contrariu, ea safim constransi sa ramancm la ideea ca primii locuitori ai sai, preindo-europenii, au practicat alt regim fata de morti, ca peste tot in Europa.

Neoliticul inseamna 0 mare transforrnare in viata umaria. 0 data CLl inceputul acestei noi perioade, ic1eile si sentimentele religioase se dezvolta si se perfectioneaza. Omul incepe sa deprinda ocupatii cu caracter stabil si sa renunte la un mod de viata datorat in~mplarii si neprevazutului. Incepe S~l munceasca pamantul, sa cultive diferite plante de hrana, sa creasci si sa inmulteasca animale, sa-si creeze un instrumentar casnic ~i agricol din piatra slefuita, sa fabrice vase de lut. Tot atunci se incheaga in diferite 0 biceiuri cultul mortilor, a carui practica este atestata cu prisosinta de nurneroasele morminte si cimitire presaratc de-a lungul si de-a latul Europei.

Ideeafundamentala a acestui cult, aceea care exprima respeetul si teama fata de morti", abia schitata la sfarsitul pale oliticului , ineepuse sa inehege ill min tea omului neolitic gandul intr-o viata viitoare, Iipsita de zbuciumul ornenesc si protejata de zei, Teama de moarte a dat nastere ideii intr-o viata viitoare si l-a indemnat pe om sa poarte de grija cadavrelor, ascunzandu-le la vederea semenilor si aparandu-le de atacul animalelor,

Teama este poate prirnul izvor al acestui cult. Omul mort, aparand In visele celor vii, continua astfel 0 viata noua intre urmasii sai; o viata de inchipuire, de amenintari, de razbunare, de protectie sau de pareri de ran, care a dat nastere unui sir lung de superstitii si de credinte confuze, din care s-a despins gandul unci vieti vesnice de din colo de rnoarte. Aceasta viata trebuie sa se fi bazat pe credinta intr-o existenta corporala a mortilor, ceca ee a dus la alcatuirea inventarului funerar, care 1111 po ate avea alta explicatie si care apare atat de timpuriu III necropolele omenesti".

11. DECIIELE1TF:, op. cit. p. ~71.

12. CLEMEN, C, Les religions dn motulc Paris 1930, p. 24 "Crf'dinta inrr-o viata viitoare ii in fortele suuruomcnesti al" mortilor, exista In varsta de piatra, in cea mai veche pcrioada a sa".

13. Pt\UL DE MOETILLf<::'C op. (lr. p. 27

162

A. NOUN

Grija pastrari] cadavrelor si a apararii lor de profanatori si d. animale carnasiene l-a silit pe om sa acorde mortilor 0 ingrijirc deosebita". Astfel, de-a lunguJ intrcgului neolithic omul i:;;i In gropa mortii. 0 dovada ca pastrarea aceasta era in vederea unci vieti viitoare, care trebuia sa 0 continue pc cea pamanteasca, 0 alc~tuieste inventarul funeral', care n-a lipsit din nici 0 ncropola neolitid1s• Alaturi de cadavru se depuneau anne, instrumente si vase necesare unei vieti vesnice. "Se poate admite 11133. fara dovezi ca neoliticii practicau mesele funerare'?', asa cum practicau romanii, dupii inmonnantari, marile ospaturi comune pentru indestularea mortului in lumea celalta".

Practiea inhumarii in neolithic, care a fost singurul rit funeral a1 acestei epoci, a avut 0 evolutie foarte interesanta. Cele mai vechi neeropole neolitice se gasesc in grotele naturale si in ca verne, sau chiar sub sirnplele adaposturi de stanci sau ill scorburile facute de surpaturile pamantului. Alaturi de grote, dai cu 0 aparitie mai rara, se faceau inhumari si sub dolmene, lei inceput uriase si descoperite, pentru un numar mai mare de morti, apoi mai recluse, pentru doua pfma la cinci-sase cadavrc, avand poate un caracter familial, uneori acoperite de tumuli. S-a observat ca mai toate aceste dolmene au deschiderea SpIT rasaritul soarelui, marturisind prin aceasta un cult al soarelui .. despre care vom vorbi rnai jos si ale carui origini se pierd ill inceputurile neoliticului. "Dude din aceste morminte prezinta un interes cu totul deosebit, cad au doua lespezi de piatra, pe care sc afla 0 reprezentare feminina; una dintre lespezi acoperea mor mantul, iar cealalta inchidea intrarea':". Fill-~l lndoiala cii aceasta fi gura feminina", care este cea mai straveche expresie antropornorf a divinitatii, illHtti~eaz~i 0 zei1it a pamantului, de caracter chtoniarr" ell rnisiunea de a proteja mormantul si cadavrul. Zeitatea aceasta. nelipsita din nici un morrnant neolitic din Europa, let locuitorii de

H. NILSON, 1\1.. P, Exisie-t-iJ un conception primitive de l'ttm«? in .Revue d'Histoir«

et de Philosophie", 1l,2 (1930) p. 113,125. 15. PAUL DE MOlnlUJ:':I; op. cit p. 33. Hi. CLEMEN. op cit. p. 12.

17. REINACH S., OJpheus, Pari~, 1925. p.

18. PAUL DE MORTILLEI op. cit. p. 6970.

19. DECHELE'JTE, op. cit. p. 301.

20. vezi (\irS HARRISON. Pr(licgOllJcnfl to the "tlldy of greek religion. Cambridge, 19()'"

163

Credinie. rituri ;;i superstitij geto-dece pe malurile Dunarii, pre si indo-europeni, ar putea fi dt: eaJ:act~r uranian" asa cum un zeu solar subteran era ado rat in Grecia

, .

prehellenica". . . v •

De la dolrncnc se pare ell s-a trecut la ciste de pietr», un tel cl~

gropi prea putin adanci, ai carer pereti ~,e sp_rijineau .pe bolovani de piatra si in care se asezau unul, doua, trei san chiar patr:u cadavre cu un mobilier destul de saracacios. Trupul mortului este intinssau inc.oit, ea S~l poata incapea ell usurinta, si uneori invclit cu 0 stofa". Cistele, mai mult decat dolmenele, par sft :fi 3VUt un earacter famlial, astfel ca numarul cadavrelor Valia pfma. la. cel mult sase. U [1 astfel de mormant il alcatuiesc grotele ertiiiciele, foarte asemanatoare ell dolrnenele, care se intalnesc de obicei III regiunile eu sol favorabil. In unele dintre aceste grote s-an gasit sculptate aceleasi roprezentari feminine, alatm:i 51e un mobilier funeral' foarte bogat si variat, in care predomma vasele de lUi:

Catre sfarsitul neoliticului apar simulacre de vaste cavour! sepulcrale,· Cll mobilier variat si eu multe obiecte de podoaba

pur tate de morti, v ••

In general cinci categorii de morrninte ne confirm~ ncohtt.cul:

a) in paIIlAnt cu eadavrul acoperit; b) in grate sau adapO?tu.D na~ turale; c) sub dolmetie sau aid scoperite; d) sub g:otc artiiiC13i.c!;'l e) in ciste sau/;'1zi de piatri1A. Un 0 bicei care pare ~a ~ fost practicat deopotriva in paleolitic si in neolitic, dar asupra ,carma cereet~tom I1U sunt de acord, este descarnarea prefunerara a cadavrului.

Trecerea de la neolitic la epoca bronzului se pare ca a fost savfu:sit.a de tumuli. In aceste morminte se remarca deopotriva practica inhumarii si a incinerarii, care caracterizeaza epoca

bronzului

Cronologia preistorica a Daciei" cuprinde neoliticul intr~ ~O(~O si 2500 i. Hr. Sf eneoIiticullntre 2500 si 1600. Stirile din neolitic, I~ ~eea ce priveste credintele religioase, sunt ,m~ti pu~inv precis,e st uneori contradictorii Lata de Europa Centrala :;;1 vestica, aJe caror

-21. L~-~~~l~d~1 ace~~figurine fruntea si nasul au forma unei sec:lri duble (CLEMEN. op. cit. p. 23). ceca CE' Ii cia un caractcr de zeu ceresc, intrucat securea dubla cste simbolul divinitatilor solare.

22. PAGANIOL, A, Essai sur le« ongines de Rome, Pa11s. 1916, p. 103.

23. DECHELE1TE, op. cit, p. 69·70.

24. Idem, p. 450 . . ..... .'. .')

25. DUiVlITFFSCU V1ADIMm, C;u1 prcilisroriquc en ROllfllilnie. Bucuresn, 1937, p. ",1.

164

A.. NOUN

Iinii generale le-arn schitat mai sus. Sar parea ca in accasta CPOC;I, ca si in accea de rnai tarziu, se practica ritul incinerarii. La Piscul Crasanilor", cercetarile d-lui Andriesescu au confirmat practic.i incinerarii cadavrelor si pastrarea cenusei in urne de lut Mormintele de incinerate se sapau in pamant, 1anga locuinte sal! sub ele, obicei raspandit peste tot in Dacia, din Bronz pana Lt sfarsitul La Tene-nului", Absenta constants a morrnintelor ell' inhumatie in siturile neolitice din Dacia, precum si inventarul necropolelor de incinerare, confirrna cu prisosinta aceasta supo zitie. Cultul mortilor trebuie sa fi avut aiei ca b~a fundamentala credinta intr-o viata viitoare descarcata de materie, in care trupul se infati9<i ca 0 incatusare a spiritului eel etern si imaterial, can' prin moarte se elibera spre viata vesnica. De aceea arderea trupului apre ca 0 totala eliberare a spiritului si ea 0 perpetuate ;1 lui prin pastrarea cenusii trupului.

Eneoliticul confirma ell tarie incinerarea si pastrarea cenusii ill urne funerare, ingropate in pamant 0 data ell obiectele necesar« vietii eterne. Siturile cercetate din aceasta epoca", mai cu seama Boian", Cucuteni", Vadastra" si Cumelnita", ca tipuri ca racteristice de civilizatie, atesta incinerarea ea practica generala de inmcrmantare.

Nu numai in neolitic, dar si in epoca bronzului (1',100-900 1.

Hr.), ba chiar in Hallstatt (900-7001. Hr.) si In La Tene ({,OO-IOO d. He), toate sapaturile din Dacia au confirmat pentru populatia bas tinasa, ca singur rit de inmormantare, incinerarea. Populatiik invadatoare, scitii, practicau inhumarea. La Pischi in Hunc

26. ANDRIESESCU, LFiscu1 Crnseniior, Mem. Ac. Rom. 1926, p. 2&29.

27. PA,RVA1'\l, V, Gctice; Melli. Ac. Rom. 1926, p. l82.

28. Vezi: .ANDf<IE$ESCU, L PIscu/ Cresnni, 1926, Al\iDRIE$ESCU, L Contributie i, Dacia inninte de Homan!, Iasi, 1912; ANDR1E,?ESCC~ I Les fouilles el" Sultana, ill "Dacia"!, 1924; FADU si ECATERlNAVULPE, Lc« touillcs de Tinosi.l, in .Dacia" I, 1924; HORTENSIA DUMfTRESCU, La station Prehistotiqu« de Bontesti ill "Dacia" IIHV 19271932; VI. DUlvlrrRESCU, La stution Prelustoriquc de Bontcsii. in "Dacia" III-IV; 1< si E. VULPE, Les touilles de Poiins, in "Dacia" HI·] V

29. CmSTESCU, Y. S~ipiltwjle de 13 Boien, in .Dacia" II, 1925 si ell rARVAN III ,.O,viteus" Il, 1 sq.

30. DASCALlJ, C, in .Bul. COJll. MOll." m, 1910; DE CESIAV, AlvIBROJEVICI.

L'cpoquc ncolithique de lii Uasarabic du Nord-Ouest; "Dacia" IlL

31. CI<ISrE:X·U, V, l cs stution« pn"liisloriCjues c/e Vidasrrn, "Dacia" Ill-I

32. DUlvllTRESCU, VI, Decouvcits de Gumetnit: in "Dacia" Ul-IV, 1925.

165

Crediute, ritun si sl1pcrstiljj gdo-dace doara", la Aiud, la Craiova si Gambas pe malul Muresului san )(asit morrninte scitice care confirma inbl1m~rea. 'I~U1n~llii SU?t de obieei adapost pentru asemenea morrninte. In DaCIa dl~ penoac!.a Hallstatt s-au descoperit doua tipuri de tumuli: un tunp estic, practicat mai ales de sciti, si un altul vestic, caruia getii ii aeordau preferinta". Mormintele de rnhumare din Hallstatt s~n~ t:e provenienta scitica" dupa cum cele din La 'H:m: s~mt CeltlC~"'. In intregul La Tene, b;l:?tiIla~ii Daciei practicau 1l1cmerarea3, asa cum ;111 vazur ca au procedat inca din ncoliucScitii insa, si poate si alte neamuri amestecate eli ei, practicau inhumarea, Dar :;;! ::eltii in epoca lor de stapilillire in Dacia, au practicat totincinerarea obicei ell care venisera din apus. Cercetarile de pi'mz, acum n-au precizat nici 0 deosebire intre incinerarea getica si cea eeltica: doar inventarul funerar, despre care 'lorn von» rnai jos, poal:e ;a faca vreo deosebire intre mormintele getilor si ale. celtilor, Astfel, ceea CE ramane pe deplin stabilit, bastinasii at~" praciicat

intotdeauna arderea cadavrelor ca tit de tnmormantare". ..

Insemna aceasta ardere a trupurilor atinse de duhul rnortii 0 negare a eultului mortilor? Intr-un fel oarecare da. S-a: ~ute~ astfe1 presupune ca distrugerea prin foe a cadavre1~)r ~rma.lI:eX1stent<: cultului mortilor si contesta credinta intr-o viata ve~ml~a de dupa moarte. Bastinasii Daciei n-au avut un cult al trupului mort, a~~ cum se con~tat.a' la populatiile contemporane din apusul Eur~wel; ei n-au adorat IYUpu!, nu s-au temut de el si nu si-au dat ?st:ueala sa-l pastreze pentru 0 viitoare reintoarcer,e a su~et:ulUl. b" n-au crezut in aceasta reintoarcere a suflet~hu. la haina earni:~la.. . socotit trupul ea 0 catuse a sufletului ;;1 au ~lont 0 cat ma; urabnidi sfaramare a lui. Moarteafiind socotita ca .o ,suprem~ eliberare a sufletului spre a se inalta 13 zculluminii si.al focului, (~ra dorita si dutata.ltn fata acestei conceptii despre vi at a.viit:>arc, viata numai in spirit, trupul era considerat ca un lucru mu til , ba

33. lVI, ROSKA., ii .Dolgozatok" IV, 1913, p. 238 ~?i 247.

34. PARVAN, Y, op. cit., p. 37L

35. Idem, p. 3tl9-:l~,O,392.

36. Idem, p. 626.

37. Idem, p. 626.

38. Idem, p. 632.

166

A. NO(j[,'

chiar dispretuit ,fund incarcat de pacate, si de aceea se incredim., focului spre p,unnca:e. Ceea ce ramanea din eI, cenusa, era singurul lucru ccu'.e se mcr~~dinta pamantului. Astfel arderea cadavrejor aparr.: llU numar Cd 0 pun~care a trupului, dar chiar ca 0 suprema distruger« pentru ca:~tfletuI,sa.nu rnai irnbrace vreodata haina carnala, '

, Astfel fiind, bastinasii Daciei n-au avut cultul mortilor in forma ~n care acest cult a !ost practicat de popoarele lumii vechi, fiindc., ld:ea ,fundmnentala a acestui cult, reincarnarea, n11 putea S(;I alatun. de credinta in viata perpetna si imateriala a spiritului N_Ull_lat a9~ se po.ate explica lipsa aproape generala de necropolr bastinase in DaCIa. Ceea ce nu se poate contesta este ca au avu I ~otdea~n~ cultul sufletului si credinta intr-o viata viitoare eterna si

imateriala, despre care am vorbit mai sus. '

CultuJ soerelui

Prima inmugl.:rire a unei religii urnane trebuie sa fi inceput ell ad.or~n~a soarelui. Marele astru datator de lumina si caldura estc principiul g~nera~or si r:ge_nerator de viata vegetala ~j anirnala. i:dorar:a lui, mai ales in tinuturile continentale si nordice edt, Europci, cu sl!ccesiunea inegala a anotirnpurilor; trebuie Sa aparf ca prima maruiestare religioasa a ornului",

~opl1Jatiile preil1clo-europene au adorat soarele, iar indo-cum ~e~JJ au da~ acestei ~dorari o. forma precisa de cult, 0 re1igie de mchl1are ~l multumire umaria pentru binefacerile raspi'mdite de ;o~::)( ~aman\ ? _prir_n1t ~nanife~tare ~ ~ces~ei ad~r2ui a fost, nil';'! ncl~, la}<,;[~c1l1, 1 a~Pdndltor, ul de ~aldura, in zilele fnguruase, si de 11ll1:ma 111 mtuneneul noptilor, Alaturi de aceasta religie a soarelui ~.~~ lllJ,?rcbbat un cult al.fo,<:ul_Ui, Cl~ care mai tarziu s-a contopit, r,,~,ultcUlCt ur.) zeu al luminii \,1 al caldurii, reprezentat deopotriva pnn soare ,) foe.

Existe.n\~ acestui cult al soarelui in Europa Centrala si rna: ales p~ r:1Cllunlev.unmii, afirrnata din timpurile cele mai 'stravechi ramane un tc.t:t care nu mai poatefi contestat.Nu numai mul~lmea. (~C sn'1boluri si amulete eu caracter solar gasite aici _!~~~Cl~~~ .. foarte '1urneroasele vase de cult care poarta pe de, in

39 CLEMEN, op cit. p. )1.

Credinte, rituri si superetitii geto-dece

167

rulori san in incizii, semnele acestui cult, dar stirile literare se adauga Cll prisosinta la dovedirea unei Iargi raze de raspandire in Europa a acestui cult. Din acest punct de vedere epigrafia arheologica si textele vechi sunt de perfect acord". Astfe! Hecateu din Abdera" arata ca hyperboreenii din insulele Marii Nordului ridicasera un mare ternplu de forma circulara unui Apollo bastinas, zeu alluminii si al focului. Alaturi de el, Pindar" confirma de asemeni ca hyperboreenii de pe malurile Dunarii adorau in .Apollo ca zeu al luminii, pe eel mai de seama zeu al Ior?", Celtii au avut un adevarat cult al soarelui, atestat deopotriva in Galia si Irlanda p<'ma la raspandirea crestinismului". .Jnscriptiile din Aquileea afirma ca Apollo celtic sau illyrian, Belenus, zeul luminos, strilucitc«, erzetor, era marea zeitate a provinciilor venetoistriene. Fara nici 0 indoiala ca inscriptiile aquilee relative la Belenussi reprezentarile solare de pe sticele venete au aceeasi origine si se leaga de un stravechi cult heliolatric pe care 11 lntretineau locuitorii acestor regiuni'". De asernenea, gennanii adorau soarele: Odin, care era marele zeu al cerului, avea un singur ochi si acesta era soarele". Acest cult al soarelui la germani estre atestat de un grup de bronz, foarte vechi, gasit in insula Seeland, si infati~d un cal inhamat la un car pe care era asezat vertical un mare disc impodobit cu incizii", Existents acestui cult la popoare diferite si traind in epoci oarecum distantate in timp, dovedeste un fond religios comun, in care soarele a avut un loc de frunte".

In Dacia se confirm a foarte de timpuriu existenta unui cult al soarelui. Teate simbolurile de caracter solar (discul, roata, svastica, barca, carul, lebada, securea" etc.) s-au gasit in numar considerabil si din toate epocile aproape peste tot in cuprinsul

40. DECHELETrE, op cit. vol. II p. 430.

41. HECA'IEU din Abdera, 4, cit DECHELETTE, op. cit. p. 413.

42. PINDA\, Olympiqucs, III, 14·16, cit. DECBELETrE, OJ). cit p. 430.

41 SOPHOCLES, Fteg, cit. Piganiol, Essei sur lcs origines de Rome, p. 108.

44. KI&\PPE, A, E., Mythologic univcrsellc. Paris, 1930, p. 221.

45. DECHELE'ITE, O(J. cit. II, p. 431.

46. J\RAPPE, op. cit. p. ]92.

47. I~EINi\CH, S., Orpheus, Paris, 1925. p. 185: DECHELE~ITE. GjJ. cit. jJ. liB.

48. PIGANJOL, A, up. cit., p. 103.

49. j\NDRH'::;;ESCU, I. Contrit.ntiuni, p. 14.

I II I

I II II

I

I

I

168

A. NOI!/,

D~\~iei; l\~onninteJe izolate, precum si marile necropole, geti« sciticc'" si celtice, au scos la lumina, in amulete sau in incizii I){ vase, pe <u'~ne sau pe tot felul de obiecte, un mare numar dl asemenea .slmboluri solare, care sunt cele rnai evidente marturn despre e~s~enta c~lltului. Multirnea acestor marturii solare s( explica pr::11aptul ca cultul soarelui, eu 0 indepartat; origine indo ~UJ"opt:ana", I-<:u avut getii ca fundament definitv \,i puternic ill religiei lor; apoi l-au adus aici scitii, a caror religie uraniana adorn

soa:·.eI,e c~ ~eo~e~it:a predilectis, si in cele din urma l-au aduc~lt~, m::mnaton ~I ei cum am vazut, marelui astru al lurninii si ;11 vietii. D~n aeeste trei izvoara se trage marea multime a semneloi

solare din Dacia. '

MarcIe zeu geto-dac, Zalmoxis era considerat ca un zeu <II cerului, ,alluminii si deci a1 soarelui, al focului si al vietii, atat ce;1 de p~ pamant, cat si cea de dincolo de moart~. Prin ~ceast,a era pur~torul de ~T~j{l al. s{matiltii, deci un zeu a] medicinii. Preotii lui p:a~tJcau medicina, tar renurnele lor in aceasta arta patrunses. pana la Atena, intre mad scriitori din epoca de stralucire a acestci met!'o[)ol.e grecesti, Calitatea de medic a lui Zalrnoxis este ell desa~~~;;rre stra_veche; ea se pierde in prima epoca de zamislire ;1 adora:'u soarelui si focului. La toti arienii zeul soarelui si al foculni este ~l zeul medicinii si al chirurgiei'", Legatura dintre soare si foe o confirma insusi Hippocrate, marele medic al <mtichitiitii care ca p:'eot ~1 lui Asklepios, fiul lui Apollo, a confirmat ~alitate;1 v111de~atoare a focului:"Ceca ce fierul BU poate sa vindece, vindeca focu1; iar ceca ce nu poate vindeca focul este de nevindecat'?",

"Monumente din Bronz IV, si din Hallstatt II ne d.ocumenteaza in Dacia cultul solar: carul ell cazan de sacrificiu: si ceJe douasprezece protome de lebede (pasarea sacra a lui

... -'~-~, .. --~.-~-.--- .. --

50. PAAVAN, op. cit. p. 457: "Siranieni.i acestia isi avusosr-ra si ei aea,a., in Asia, un zeu

suprem ceresc, de caracter luminos: soarele".

51. PIGANJOL, op. cit. p. 104.

52. DECHELE1TE, OJ) cit vol. II p. 4Z7.

53. HIPOCI&\TE, Aphorism. Sect. 7, 8-9.

54 .. Vezi carul solar din Tr:lIlcl!lOlm (DECHELl::rTE, op cit vol. II p 414) precum ':" lell u! vol1v de bron> lim SkaJlerup (Danemerca) ,. care pare sil apartina Bronzulu, !II , ~ste eel mat veclll SpCClmen clintre carele solare (0 iR BUNKENBRG. Challdron elJ11sql/(·'s~lrroIlJeu(-"s . .. . Mr:.:EL de la desArlliquain:" ell! Nord, Copen hague 0896, p 70) fig. 1()() in DECIIELETlE. p 419.

'rctlinte, rituii si superstitii get-a-dace

169

\poIlo), gasit in partile Orastiei; barca solara" gasita In partile ):\tmarului; numeroase roti" oranamentale, indeobste cruciforme ,lc la Fizesul Cherlei, de la Aiud, de la Kemecse etc., pur tate ca nandative apotropaice, ori gravate pe cingatorile de bronz, ca la (;u~teri~a; nesfarsita intrebuintare a cercului de piele imprejurul unui buton central, pe podoabele de aur si bronz etc., spre a nu I nai vorbi de acelea cu floarea in forma de cruce, de pandativele 91 wavurile cu securea dubla, de gravurile cu cai consacrati iarasi <)oarelui si de toate ornamentarile solare italice de pe vasele originate 'sud-vestice de 13 110i. Teate aceste marturii arata ca sirnbolul sola.' BU putea fi indiferent getilor nostri, daca il acceptau si-l repetau ei insisi?".

. Alaturi de acest cult al soarelui si dependent de el, geto-dacii aveau inca til cult al trasnetului SI al tunetului, simbolizat prin sccurea-dubla", care se contopira 111 timpurile din urma, cand religia lor se inchega in doctrina lui Zalmoxis. Trasnetul si tunetul sunt manifestari ale cerului si in forma lor mitologica au apartinut mai intai unui cult al cerului, apoi s-au atasat de cultul soarelui". Un zen a1 trasnetului si al tunetului (la inceput cate unul pentru fiecare din aceste manifestari ale cerului), trebuie S~I fi facut parte din pantheor.ul indoeuropean. Existenta lui se atesta la indieni (in HIG VE~)A este Perjenve), la balti (Perkunsc, la slavi tPcmuy, la celti (Taranus) , la scandinavi tThort) pre cum si la gerrnani si la anglo-saxoni tDonsn, Aceasta existents se recunoaste astfe1 la toate popoarele care locuiesc regiuni bantuite

55. Vezi "bzirciie solere", dupa gravurile rupestre din Scandinavia (dupa MONTELIU;;-f<EINACH, Temps prdlist en Suede, p. 1lO-Ill) la DECHELE"ITE, op. cit. p. 419, fig. 1(8)

56. Vezi .iiiscuti solare" (dupa R A SlVllTH, Precedings of the society otsntioeties of London, Dec. 3, 19(3) ;;i "simbu/uri solerc" derivate din roata, fig. 166 9i 190 in DECHELEfTE, op. cit p. 419 fig HiS.

57. PMVAN, Getice, p. 457.

58 .. ( DECIIEU:TTE, op. cit 1I [J. 482: .Acest simbol era in legatun; Iara inrloiala cu fulgerul ~i cu irasnetul, pentru ca el rEI nastere la zei antropomorfi asimilati Cl.l Zeus (Zeus Labran Jeus si Zeus Dolichenus). care dispun deopotriva de trasnct ~i de sccurea-dubla. Cun:1 primitivii atribuiau 0 origine cornuna fulgerului si razelor solare, au gandit ca zeul trasnetului trcbuie sit tie str;lns legat de ciivinitatiJe ciclului soliu·, cee~ ce explica usor asoClatia a~a de jrecvent~l a simboluri]of soJare (cal, lebitda, roata., svasticil) ~i secureCl.

;)9 SOUPY, JULES, ELudes historiques surles religions, huis, 1877, p. ~~'~1.

170

A. NOI I

de furtuni'". St.raiucirea lui scade trer)tat-trel)t't ram "10" nc" n

b f .. - .. " .. " .u,lCI. C .. a J. till,

su ... orn;a ~le ml~n secu.ndare si apoi de superstitii. Acest Z('II

tunetului st al trasnetului, asa cum s-a desprins ('IJ'J't n antl r '

. 1 '. . ,.... '·.d., ,hi Ll\.~UIII

:n(: o·:~ropean, a, avut de suferit 0 lunga si complicata evolui ,

a~l~n~l~n,dl1-se ;>1 ~onfU!:d~\ndu-se intr-o serie nesHirsiUI d, ?lV1l11t~~1 local; :;;1 regionalc", dobandind atribute 'noi mchegandu-se mtr~unv n~mar mare de procese sincretistice, JlI ear~ nu este ell putinta sa le prczentam aici".

. In Dacia, acest ~tt~i'lveehi zen al trasnetulu: si al tunetului arc ( , 1 eprezentare plastica securea-dubla'il. Intrebuinbrf"l fur w",,'

tui '. 1 161 " , •. A . lle .. dld ,I

aces ! sun)o " ca amuleta mai ales si cu S('HS ct.> 0 .. ti ,. ,

, lui ' .. ,.010],(,1

morma~tu u;, ~:;;a cum 0 gasim din belsug in Dacia, este t()all,

ve~~h~ :;;1 .se mt~ln?:;;te aproape peste tot. Au avut-o etrusciiG";I\ I P?nut-? 1.oma:11l .~>1. au reprezenta~-~, mai ales in epoca imperia i:\ P~ moi n!mt~ C.li to! n.llI!~ "sub ascra sau "sub asci a dedicavir=; Sf' ga~~?te In Gal~a 9~lbca". :;;1 Narbonesa"; in tot bazinul oriental ;,1 ~arll Egee, pana UlvAsla, precum si In Tracia si in Thessalia ~Jmbolul ;~cesta se gaseste raspandit sub forma etrusca si italian, I 111. t~t bazm~I ~e~i~e.raneFn. Apare pe monumentele hittitt,71 ' i

at rna a u.ncl divinitati mascul. ine "2, si in Caria care 1)"'1' ~ "

I arat . . '" LI.. t til.

ac evara a patrie a securei-duble ca tip de rnonerl~til' ft'",: I ____ .,,______ " ,lD,a,L"dlll

60, KRAPPE, op. cit p. 42 sq.

6.1. SOGLIA E, art. Ascia in "Diet Antq. Gr: Rom" vol j'\r c, 11'70'.'.' ..

, I I: I ., " ' ,/. p, . , examma_pd I.

amu era ( esnnata a proteja de trasnet in forma de sec"uf,',d'u]Jj,e.: _." ,",

""{ . . _ ~. cr, a carel .tl)rtV:>

gaSI'~ $~, :)e,r~9;e mo~ede din Italia (Garruci. Moneta j)'Italla, UV, LXX'r;i,;;iI afirma ca aceasta forma presupune existenta :,;tr{lveche a unui zeu '11 t -, , ,t j ,

62. K~PPE, op. cit. p. '18-49, .".. c I asnetu U!

63, PARVAN, op. cit. p. 633,

61. CLEMEN, op. cit p. 1.8: "sceuriJe de piEltrii sail ell' brow. care St' - '.1'['

. "" r . ,-' ' . _, - ,- _l. - '" . u( cl 2\. \."II

n.lortlllll nco rue, ca '.,'] m epoca de brollz., securi irQnr')j')j'l'I'\",I()"I'll", nractice

. 1 I . -" "l- ,-. 11\ .. u . t/~' '._ ";:PfV,::-":lll

rna: mu t ne amulete ... se credea Gl dispun de forte deosebite care ,.:~,'~ ,:: transmite rnortilor (p, 20) .. fiind un simbol ai divinitiitij" .. . -, .,H." j IJd au

~5 Vezi MilANI. Musco Topogratico del! Etrurin, p. 3C_' ,

66. Ar! ,J:l!~CH~:" in "Die. Antiq G1. Rom" tom. IV, 2 P 1170,

67, REINi1.CH S" Orpheus, Paris, 192:5, p. 165,

~8, S~C:I;O'rE.,. art .Ascia" in .Dic.Antiq. Gr. Pom" tom, I, 1 p. 465,

69, SI'El ~~. (,!-T" An)): protos/onche sul« rnonete grechc in "Ephemi:~Ii;; D;h" ,', ROI:~;r:a ,Arm, Della Scola Rornena di Poma, V p. 124-125-

7v. ;,jEJ'AN, GH. op crt. p, IT? .

71 CLEMEN OJ) cit [1 178' Se '''\'('st,' A'" 'lA" 'j

""~ _~. - .• _ _-. _ . -. .. '" - be::-, .. ~ t_ In SId. l'Yllca, atn Jut al unui zeu hittit si rn~t;

Ull 2lU al lur J up1ter Dohchenus" . .

72. STEFi\.J\I GH. op cit. p. 13;>133.

( 'redinte, rituii si superstitiige(o-dace

lTl

1111 simbol-arma al lui Zeus Labrandeus, rezultat sincretistic al lui Zeus hellenicul si al unei zeitati locale, detinatoare a fortei supreme. Dar cea rnai interesanta aparitie a sa este in civilizatia minoico-miceniana", in amulete sau pictata pe vase", ca simbol al unei divinitati invizibile". Pe un sarcofag pictat din Haghia-Triada S(~ vede 0 scena de libatiuni pentru securea-dubla". Raspandirea cea mai mare a avut-o insa in Italia si mai ales catre nordul peninsulei", uncle exemplare din acest instrurnent-simbol amintesc timpurile cele mai indepartate.

Securea-dubla ca simbol a dat nastere unor lungi discutii, in care nu s-a ajuns la un acord, Nilson vede in acest instrument, reprezentat in amulete san picturi, un simplu element decorativ", Sir Evans vede in securea-dubla un simbol al unei divinitati conjugate, dintr-o divinitate solara ~i alta Iunara". Milani, referindu-se mai mult la materialul gasit in Italia si largind ipoteza lui Evans, vede un simbol al unei divinitati quadruple: KrenosZeus, Zeus-Apollo". Este, desigur, peste putinta a gasi 0 talmacire pentru toata lumea a acestui simbol. De altfel orice explicatie poate avea numai 0 valoare locala, fiind rezultatul unui proces sincretistic local, in care anumite zeitati, locale sau venite de aiurea, au primit ca forma plastica securea-dubla. Ceca ce ramane perfect castigat unei juste intelegeri a acestui stravechi

73. ~I'EFf'IJ'\, GlL op. cit p. 12:>-126,

7!J, Incepand ram din 1600 1. Hr. religia (miceniana) a primit 0 puternica influenta minoica, amestecata cu clemente indo-europene, intre care si simbolul securiiduble sau a vreunei divinitati pe care 0 simboliza, Nu se pare sustinuta parerea (CLEMEN, op. cit. p. 183) C;} Iii inccput In Creta se "dora securea-dubla fara sa fie nici sirnbol, nici atribut al vrennei zcitati, ci ,.I1Unl<l1 ca un obiect stant' Aceasta adorarefara cauza, fari\ vreo idee care 5;1 0 explice si s-o justifice, flU este eu putinta. .. Sfintenia" estc rezultatul unui proces de sentiment sau de ratiune si nu apare decat dup:\ consacrarea divinitiilii,

75, $T'EEI\N, GH" 01). cit p, 132-133. 7Ci. Idem, p. 136,

tt. EVANSARIB., Truc palace a/Minos, London. 1921, p, 440 fig, 317. ciL$TEfAN, Gl-I. op. cit p, 133,

78, MONTEI1US, 0, La ci~iI, primitive en itaJie, II, Stoch. 1904,

79. NILSON. 7]Je iI1inoan·lv1ycenian religio and its survival in Greek religion, p, 169- 170. cit. STEFA.N, GI'!., op. cit p, 138,

gO, SIR EVANS, J)'ee and pilar Cliit. p. 108, cit STEFAN Gb. op. cit. p. 1:18, 81. MILANI. Swdi c }uatt'nali, L p, 194, cit STEE'\.N GH .. cit. p. U8.

172

A. Nor I

s~n~b?l religios este d reprezinta dona divinitati, decio conjug.n divina sal! un proces de sincretism intre 0 clivinitate mai ve~'lll locala, ~i alta mai noua, importata; asa cum am vazut in Caria I Zeus Labrandes", dioscurii" ~i acvinii", precum si cultul lui Casi( I si Pollus" au avut ca simboluri securea-dubla; ceca ce este 1'1 argument in favoarea faptului ca reprezenta 0 dubla divinitate

Daca este adevarat ca dioscurii sunt divinitati indo-europcn, tot asa de vechi ca si zeii cerului si tunetului care Iac parte (L, pantheonul indo-european, fara indoiala securea-duh!a cste III simbol care dateaza inca din aceste vremuri stravechi. A. repr: zentat poate la inceput cupul divin al Cerului-tata si Pamantulu mama, iEpOs ya~LOsg7, apartinand pantheonulul preind: european, ca mai apoi sa reprezinte conjugarea dintre . ~r'u~et, sa~l P?ate ::hiar dintre Tunet si rrrasnet-Fulger, :;;1 sa ainng. I m timpurile lst~nce Ia zeii Cavaieri san Cavalerli D anubieni, /\ ceresti care stapanesc uraganul, Iar dad! Zalmoxis este, CUi i I spunea Par van, in acelasi timp Zeul Cerului si-a Fmlun;;' Tunetuhu st al Trasnet~lui, securea-dubla estc far~ Ind~;;;i"

simbolul sau". . .

Cu/t111 diferitelor snimal«

Cultul animalier n-a fost niciodat.a prea raspanrlit si pn'd puternic in Dacia, nici la bastinasi, nici la invadatori, sciti sau Chiar la inceputurils cele mai indepartan- ale re1ipiei lor gel') dacii, nu au adorat anirnale si nu au facut din ele '~ubiecte .deo s~~ite ~e cult. Se pare astfel ca aoimalelerotem n-au exist; I( niciodata in credintele rcEl?ioase ale bastinasilor 1'1 istri

, (_) -. VIU.\.._. J.. 'l_;u _~

ei, ca popor de conceptis uraniana, au a~lorat foarte 'de I

fortele naturale, care puteau sta in directa legMur;.i eu viata 10:

simpla de muncitori ai parmlntului. '

8;. ~EINACH,~S. O:phells: PAris, 1925, p. 114; DECHELE'ITE. op cit II, p. 482. 8". (xI<.EGOIRE, HENRI, SallltS}lIInCatLY et dieu» cavaliers, P}\,ris, :.905.

84. L. IvfYRIAl'ITHEUS, Die scvins, Munich, 1876.

8S.' MAURICE AlBERT Le culte de Castor et Pollux en ltntie, Pari 3, 188:) !lb. KRAPPE, op. cit p. 67.

1'.'1. Idem, p. lEI.

38. pAnVAN, op cit p. :)20·52.L

I 'redinte: rituri .:;i suoerstitii geto-decc

J73

far cand scitii au patruns in Dacia si au devenit intr-un fel .arecare st'ipar{i ai acestor tinuturi, religia lor, cum am vazut, in 'are zoolatria avea urrne adanci, i-a influentat pre a putin pe bastinasi. Influenta aceasta 1)-a fost atat de puternica incat sa det(:nnine culte animaliere intre geto-daci, ci abia s-a resimtit, intrI) masura foarte midi, in garna bogata de superstitii pe care, ca ioate popoarele primitive, au avut-o din belsug si autohtonii Daciei. Cat priveste arta scitica, care po ate oglindi ell prisosinta iceste superstitii, atat de patrunsa de stilul animalier, n-a creat niciodata un curent in Dacia".

Nici celtii, care aveau pe langa marile lor divinitati un numar msemnat de animale sacre si care la inceputurile religiei lor au avut animale-totem'", nu i--au putut influenta pe bastinasi transmitandu-le asernenea culte de animale. Se poate chiar ea la venirea lor in Dacia zoolatria celtica sa nufi avut decat un 1'01 eu totul asa cum ar reiesi din zoomorfismul artei celtice ~"2lsittl in Dacia",

. toate acestea, cercetarile arheologice ale ultimelor doua decenii au dat lor lumina 0 suma considerabila de amulete zoornorfe, care traduc figurat un belsug de credinte populate pe care le aveau deopotriva In Dacia atat bastinasii, cat si invadatorii", Dintre animalele care s-au bucurat rnai mult de 0 anurnita consideratie religioasa, prin superstitiile pe care le sugerau, se pot aminti: calul, bout berbecul, taurul si mai putin mistretul, care au origine celtica; apoi cainele, lupul si sarpele, avand precise radacini scitice; inca lebada si In general palmipedele, care aduc stravechi rerniniscente de cult solar si animalele fantastice si teriomorfe, de P'lla origine scitica si de Lactudl greco-scitica, d~r intre care nu trebuie siS socotim "balaurul getic", care este un produs propriu de arta si conceptie religioasa.

Este adevarat d de Ia inceputurile neoliticului omul s-a ararat dispus sa acorde adorarea sa diferitelor animale. Zoolatria a fost astfel foarte raspandita in Europa. Cultul bovideelor si in general al

mi. Idem, p. 453.

90. fv!IAl;jQlJE B., Lc cheval-totem dans J'antiquite et 110'5 origine: preceltiqus» et celtiques. TuEe 1920.

91.. pAr<.Vi'u'\!, op. cit p. 642. 92. ldem, 458.

174

A.N()UR

a~in:ale!or cornute a fost una dintre formulole cele rnai raspandite ale zoolatriei". Acestc culte animaliere rveau 1" 1''''17:,

• " :-4 lei. )<. . .:...tU

o credinta, general dtspclndita la primitivi, C!tIP;) care

sun~ socotite ca fiinte superioarc", inzestrate cu insusiri care I,,-~

depasesc pe cele umane. .

Dintre animalele care 8'311 bucurat de adorare reiigioasa din

parte.a omului, calul ocnpa locul frunte in toate religiile.

ales m~o-:uropeIlii, care pare sa fi avut In cal rrimul animal domestic, l .. au acordat 0 deosebita consideratio,

eel mai insemnat 91 mai stravechi cult al lor,' cultul soarelui"

zeu al trasnetului origine indo"f'un)r)'~')l'l/' er: ·l .•.. +.;.~t.l·S"l'

fl· .,_ _'/ ... } \. ... .(! (.Jl \._~ If.)j. aU.Lj_ .. ( ~

for:na cava.lula'J6. In Dacia, si in general pe malurile Dun~l:ii, C(}IIJ a fa:~ut p~rte din diferits culte .. Astfel l-a avut Epona, rnarea celta, apoi Cavalerii Dcillubieni, care erau zeitati so: are. In

nism este considerat ea un animal .. tabu, ' sc

un sacrilegiu uciderea calului si mai ales conSl.lmar,~a Silk

?in ~l~~e1a~i ciclu de superstitii solare ca si ca.ul face leba:la :;>1 In general palrnipedele. Aceasta pasare este considera(,., s~cra ~e eel care s-au inchinat lui Apollo sal! unui zeu al lumin» Sl11c:-etlzat ell acesta, Capetele de palrnipede atilt de raspfmdite 111 DaCIa pe bralari si pe fibule n-au numai un motiv or narnental" .j

t i d' v I v v r ,

SU? • 111 irecta egatura cu diferite credinte si super stitii din del! i 1 SOlar.

:Animalul ea~-e s-a bucurat de ceamai larga raspandire In

- :;>1 se pare ca In toate timpurile - este fara incoia.la saqJelc.

Asupra lui ne vom opri mai staruitor, '

.Sarpele este un animal chtonian prin excelenta"9~. Mei i Seger; zeita funerara a Thebei, avea forma unui sane:"''l. 0 " stauie a zeitei Ceres, gasitil la Rorna 0 Intati;ea;~{\ CD rnainik-

---.-~----.-- .. ---.--.

93. DEClIELErm, op. cit. II, p. 470.

94. CLEMEN, op. cit. p. 21.

95. K'RAPE, op. cit. p. 'It.

96. 0. ren~niscenr;l.stri\veche se pastrcaza inGI in crerlmta cii tri'sunetld nu ali"p,' niciodata ,CiUI :;;1 ca afL'mdu,se inrre cai pc vrerne de furtunil eli lulgere si tdsae~;' cstiferit ne aceasta primejdie. '. ,

9'1. PARVi\.N, op cit. p. 445.

98. KRAPPE, op. cit. p. 10:1. 9Y. Idem. p. 258.

Credinte. rituri sf supcrstitii geto-decc

175

incolacite de serpi'", Un stravechi obiect chaldeean, datand din anu138001. Hr. poarta pe el doi serpi incolaciti'". Romanii'", ca si grecii'", credeau ca dupamoarte sufletele traiesc in pamant sub forma de serpi. In mitologia vedica, Siva, unul clintre zeii eei mai

... '",. ',("".' 1""1 'F),! I) }'1 ....

aspn aJ 1I1(HC1, este intansa; mco ant (e serpi , sa .)1 oruenn si

asirienii credeau di eel dintai zeu iesit din haos era Timatcarc era infatisat ca un sarpe urias'". Chiar evreii, a carer lege nu ingadui~ ~ici un fel' de idolatric, aveau cultul sarpelui'". Astlel Moise transforrna bagheta magica intr-un sarpe si ea sa vindece rnus.aturile acestui animal a facut un sarpe de arama eu care atingea rana'". De asemenea, in marele templu din Ierusalim se gasea un sarpe de arama - poate toternul farniliei lui David- care n .. a fost distrus decal in urma predicilor lui Ezechil in anul 700 i. Hr.".

Astfel sarpele face parte din toate religiile si in toate vremile. fn Grecia marile culte ale lui Zeus, Athena si Demetra considerau :?arpelc un animal sfant, In ultimele doua sec ole ale pagfmisrnului greco .. roman, cand cultul lui Asklepios-Esculap atinsese apogeul

sarpele '1 avut un rol ell deosebire important'". Lau avut de asemeni scitii si celtii: mai ales acestia din urrna credeau, ca si Orphicii'", intr-un sarpe en coarne].'I, din al carui ou s-a nascut lumea'". La celti, la balti, la gerrnani si la slavi'" sarpele personifi-

lOO.l'vIOMMSF N, Rom. Ceschichete, p. 440.

101. REINACH S., AtrmJatlll;e IT,. Paris, 1931, p. 31.

102. I<J~PPE, ('p. cit. p. 252.

103. lmlNACH S, Orpheus. Paris, 1925, p. J 18.

104. Idem, p. 88: vezi: BERGAIGNE, La religion vedique 2 vol. 1878-l883 si Les dieux souvcreins d : fa religion vedioue, 1877; E. HARDY~ lndische rcligiongeschicbte, 190!1.

105. Idem, p. til; vezi: Loisy, Le» iuythes BiJbyioniennes e la genese, 190t lOG. Idem, p. 2(8.

J07.Exegesa, 7. 9-12.

lO8.Regif, 18.4.

109. Sarpele atasat de cultul lui Asklepios este Glycon, originar din Pailagonia: el avea in~hin;:ltori si' in Dac.ia, lit Apulum (CJ.t. lIJ, 1021, 1022. 1(88) Cultullui Glycon este oarecum recent, misterele lui au fost nascocite pe vremea imparatului Marc, Aureliu (lGl-WO d. Hr.) de falsul profet Alcxandru.

LIO. Vez: mai sus inrudirea dintre orfism si religia ccltilor. 111. REINACH S., Cuhee, niythes et religions, I, p. 72·73. H2. REINACH 0]). cit. 1101. [J p. 64; CLEIVIEN, op cit. p. 242. } l3. SCI-mADE l( Rcellcxicon, 1. 2:-l; n. 319 sq.

176

A. Nor

ca acel genius loci, divinitate chtoniana, protectoarea cladirilo: care infatisa sufletele strarnosilor si careia i se aduceau sacrifi. I cand se incepea constructia unui edificiu public sau patricular". i I cultullui Sabazio, considerat ca UD zeu de origine traca sau traci frigiana, mult raspandit in Dacia, sarpele avea un r01 importan: mai ales in practica misterelor de initiere ale acestui cult'".

Nelipsit din nici 0 religie, din nici un cult, sarpele nu putea s lipseasca nici din credintele religioase ale geto-dacilor. In Dacia mai ales din Hallstattul II scitic, imaginea sarpelui este foar« raspandita prin amulete, pur tate de gat si puse in mormant pi fruntea mortului. Teate aceste obiecte traduceau figurat credint.: si superstitii, mai to ate de origine scitica, si aveau rostul de :i I apara pe purtator de eventualele nenorociri'". Element chtonian ca nici un alt animal sacru, introducerea lui In aceste atat de larg raspandite in Dacia, ar parea sa arunce 0 indoiala asupra caracterului uranian al religiei stramosilor nostri. VOil' recunoaste totusi indata ca participarea acestui animal In geto-dacilor se 'reduce la un r01 cu totul neinsemnat, Sarpele Til face parte din marele cult a1 lui Zalmoxis, ale rami element« raman de pura esentauraniana. Nici II-a avut un r01 in ansamblul de credinte religioase, cele mai multe de origirxstraina, a carer existents se atesta in Dacia. In toate m~lrtu;-ii1: arheologice gasite in Dacia, ineJe, bratari, amulete, pandativ« etc., sarpele este un animal ornamental san apotropair (ano'(ponawv); este intrebuintat ca element profilactic in diferite superstitii, care nu angajau cu nimic Iondul religios uranian al religiei bastinasilor din Dacia. .Aceasta imagine, ca toa tc simbolurile respingatoare purtate drept amulete, nu reprezinta in La Tene-ul dacie un element de cult propriu-zis divin, ci 0 forma de superstitie populara, de simbol utilitar, pornind de la

114. Se pastreaza inc~\ ill superstifiile populare romane credinta ca ficcare casil fiecare familie are un sarpe protector, care traieste intr-uu ;~~;cu.nzj;s de apara casa si familia de rele si care urmeaza far;1ilia cand p;rri\Seste casa.

115. KI<APPE, op. cit. p. 105; F.EINACH, op. cit. I, 72-73. .

116. II.. PETTAZZOJ\I, l Mistcr), BOLOGNA, p.;':()

117. pARVAN, op cit p. GHVJ2;UECHELETfE, op. cit, II,:; p_ 1300

('hi:., CiJf{'

177

Creditiie, riiuri $i superstitii geio-dece straveche in talismane, pur tate pentru apararea impotriva raului si

a nenorocilii"ll,j. Se intrebuinta de asemenea imaginea acestui animal impotriva mw;;caturilor de sarpe, fie preventiv, fie curativ, precum si contra oricaror accidente dernoniace. Pentru La Teneul dade,' animalul clasic de aparare impotliva "deocbiului" este

arpele'". Astfel rolul acestui animal in credintele geto-daeilor apare ell totul reclus si nu trebuie S3 i se dea importanta ca in . cultele chtoniene.

Cat priveste imaginea sarpelui ca steag de lupta, asa cum 0

atribuie Farvan dacilor din vremea imparatului Traian (101-106 a. Hr.), chestiunea nu pare a fi asa de simpla, Mai intai nu este yorba de un same, ci de un animal fantastic, cu cap de lup sau de caine si Cll tJ:up'semanator sarpelui, deci doua clemente distincte si fadi

{lid () afinitate mitologica.

Lupul nu apare in mitologia popoarelor orientale!"; el a?aJ.iir:c numai religiilor europene, continentale si nordice. Mitologia greaca nu-l are dedit in ciclul lui Apollo si ~ll!.li Ar.esm, ~m.aIl:lo! zeii consderati ca avand 0 origine nordica. In mitologia italica preromanica, 'Marte era infatisat ca lup, iar mai tarziu "victima favorita" a acestui zeu era lupul, Samnitii s-au numit Hupi sau Hitpini, o~ea ce inseamna .Jupi". "Romulus si Remus'", fiii lupului Martel 23 si ai lupoaicei Silvia (padureata) au fost hraniti de 0 lupoaica. Vechiul zeu Silvan (paduretul) este, desigur, la origine un lup; el trece mai tarziu ca vanator de lupi si poarta ea vesmant o piele de lup'?", Celtii si galii considerau ca stramos a~ lor un zen nocturn, pe care Cesar 11 traduce prin Dis Peter" care era imbracat cu 0 piele de lup'"; lupul era considerat in Calia ca animal

- --~---,-----".--.~

118. P;\f{VhN, op. cit. p. 641.

119. Idem, p. 643. ..'

120. Apariti» acestui animal In mitologia egipteana _. Osiris putea saia forma unui lup

1\1 peregrinarile lui in lurne- este cu totul secundara $i intarnplatoarv, apc\riulci abia tarziu, in urma unui proces sincretistic cu Apollo.

1211\EINP.CH, OJ]J1Jeus. Paris, 1925. p. 120.

12:>'. Vezi: A.M. FIIi\NKLlN, Luix-rcehn, in .Revue Arc/JFOiogique" 192? II. 1,353.

123. RETNACH, S, Cuites, mytJles et religion. I. p. 295.

124. I\EINfl.CH. Otpheu«, p. 144. .' _ _,. ). :c . 0') , 12S. KIV\P,)E, A, H., I-iudes de myt1wTogie ct. de folkTolc gC1I1JdmqlJe. I an .. , L,,~8.

p. Il sq.

J2b. REIN/\'(H, op. cit. p. rn.

178

sacrum. Germanii si scandinavii'" adorau lupul; OdinL19 apar. insotit~otde.auna de doi Iupi'" si se Iasa inghitit de un lup'",

Astle! fiind, lupul trebuie sa iii facut parte din fondul (II superstitii indo-eruopene, pe care l-au mostenit geto-dacii. ill originea sa el nu infiiti:;>a un element chtonian.ci mai rnult 0 zeitat« nocturna, dar de caracter uranian. Cu aceasta insusire a patrunin cultul lui Apollo si allui Odin; chiar asociatacelui I>is F~lergalil el aduce un element uranian in acest cult subpamantean si dco

chtonian. '.

~el de-al d?ilea element care intra in compozitia steagului dacic este asa-zisul trup de serpe, prevazut CIJ fasii de panza liben ' care falfaiau zgomotos in bataia vantului, eland steagului (; infatisare serpentiforma orizontala. Pe Columna lui Traian sc vat! soldati daci purtand acest "steag" de lupta; dar se vad, rk asemenea, si steaguri de forma romana (vexillum), patrulater de stofa cu insigne brodate pe el, avand aceeasi semnificatie militara ca ill armata romana. Care din aceste doua steaguri er~ simbolul militar al arrnatei dace? Raspunsul este foarte greu de dat, fiindca pe Columna lui Traian se vad amandoua steagurile, insa intrun numar mai mare acela eli infap~area de balaur (draco). Dar aces: numar nu dovedeste calitatea deosebita a simbolului, care ell ramane mai degraba de partea celor :mai putin numeroase, ci Iipsa caracterului oficial-militar, dand acestui steag nurnai un caractcr de superstitie militara,

In afara' de aceasta nu trebuie sa pierdem din vedere ca I1C gasirn in primul deceniu al sec. II d. Hr., deci dupa treizeci si mai bine de ani de strans contact intre Iumea rornana si clad' cand incepusera sa patrunda in armata dacica ofiteri si ingineri romani potrivit pacii dintre Domitian si Decebal, si ctlI~d relatiile cconomice dintre Dacia si provinciile rornane din Balcani erau foartc stranse. In acest contact permanent dintre lumea dacica si zreco-

. ~,

I,

II II

127. KR/\PPE, Mytliologi« universelle, p. 289.

128. Vezi: H. M. CHADWICK, TIle cult of othin. London, 1899; A. OrBIT< Odin» Riu

Danske Stueber. Copengaha, ] 92.5. ,.

129. Vezi: EUG. MOGK, Gemuunsclie Religiongeschichte und A{,1'iwiogie Beriir 192]; ldem, Getnuinisclie Mitiiologi«, 190G; H. lYIEYEI(, Genunnische rVlytilOlogi("

Berlin, 1891; Idem, Mtlh%gl(: Germanen. Strasburg. 1903.

120. REINACH. op. cit., p. 204. ..

l31 KRi\PPE. op cit., P 201.

179

Credinie, rituti si supcrsLiljj geto-dace romana reliaia Qeto-dad nu-si mai putuse pastra caracterul sau pur, ci ~stet,;art~ posibil ca pe cale sincretistica sa fi _patruns 11: aceasta religie 0 suma de elemente religioase, oCCIdentale $1 orientale di;l pantheonul greco-roman. Primele doua secole dinainte si de dupa Hristos alcatuiesc din punet de vedere religios epoca c~lui mai nea:;;teptat si mai confuz. sir~cr~tism din A cate cunoaste istoria religiilor. Deci, religia geto-daca elm sec. Il. Lv Hr. este departe de a fi dimas aceea dintre 900 si 300 L Hr., sau macar aceea din vremea lui Burebista si Deeaeneus. .Ealaurul dacic", alaturi de acel signum militar de forma romana, poate sugera eel mult superstitii recente'", en mare putere de drcula.pe ~n _lumea greco-roman a imbacsita pilirla la contrari~t'1te d~. mitun :;;1 culte

venite prin armata romana din to ate colturile lumii. .

Parvan atribuie acestui "balaur dacic":" origini prescitice assyro-babiloniene sau hitnto-aramaice. raspandite atat spre estul irano-indic, dil si spre vestal traeo-cimmero-getid34• Ar fi insemna~ astfel sa-l intalnim deopotriv,1 1a tracii, pe care ii cunoastem mal bine dupa eucerirea romana, dar nu-l aflam n~ciiieri in yrt:1igia tracica. Icoanele votive ale .Zeilor Cavaleri". zeitate dubla indoeuropeana, prin excelenta uraniana, pun inA mana c;lor v d?i zeigerneni .balaurul dade", exact in forma 111 care 11. gasim pve Columna lui Traian. Dar aceasta zeitate este relativ recenta, fiindca lipseste in La Tene-ul dade si se int.alne$te lay Dunar~ nurnai in vremea Imperiului'". Aces! fapt He tndreptateste sa afirmam ea insusi conceptul militar-religios al balurului dade nu

depaseste vremea de influenta romana 1a Dunare. ..

O~ieum ar fi, acest "balaur" n-are nici LIn element chtonian.

NLI poate fi eleci in nici un caz de origine assyro-babi101~iana. »: mai deRrab~1 0 origine iraniana, persana, foartc recenta, venit in Dacia -pe calea mithraismului atat de puternic in vremea

132 Vezi: pARVAN, Gctu « p. ~)19-C)2:l. r- ." ••

133. IORGA N .. 15106a poporviui roman, vol. I, Buc,ure!?ti, 1936, p. 8;): tara .[l]C! UI; sprijin documentar, face 0 afirmare ell totul riscanta:,,/\r trebui den sa ;]elm: tel:] ca balaurul de pe steagurile dace nu e numai un simbol ammanc, C1 esen.ta Iflsa.5t 11 religiei striuno;;estl'. Esre 0 exagerare gratuit» fatA de un element de sUI;erstltJe populara dacica, de (I valoar« religioasa indoldnica si de 0 durara In urnp aproxil'nativ{t, care a disparut fiirf.l nici 0 urma.

134. pA.RVAN, op. cit., p. 521 1 :15 Idem. p. 640.

180

JL NOUN

Imperiulu], pastrandu-0i caracterul sau uranian.?" sincrctizat ai.i cu 0 zcitate locala, din care s-au plarnadit .Cavalerii Danubieni" [ntr-adev{lr, "manicheenii, care credeau ca si persii intr-o armata (I (' spirite bune si rele, de zei si de diavoli, socoteau pe seful acestora din urma, Satan, si 11 inehipuiall ell cap de leu si trup de balaur'". Acest Satan nu era 0 zeitate infernala, subpamantean{l, ci 0 zeitau noctura de caracter ceresc, un fel de Lucifer din rnitologil crestina'",

Nu vad nici un tel de inrudire - nici de arta, nici de conceptireligioasa ._ intre animaJele fantastice de la Mikhalkovo, Dali si Pasachioi si intre balaurul dacic'", Aceste .fiare" sunt tartl indoiala reprezentari teriomorfs, decorative, de origine scitica, :,tn'iveehi rerniniscenta cimmeriene din Caucaz, cu inrudiri ce trebuic eautate in mitologia Asiei Centrale'". Aceste figuri nu le-au putut avea ca sirnbolun religioase nici tracii si rnai putin geto-dacii; elo apartin artei scitice, din inrudirea aeestora ell arta cimrneriana, fill-a sa fie un <pyA.Q-;]-C'rlPWy14\ d infa\i~and numai un motiv ornamental, fara nici 0 rezonanta religioasa. Factura aeestor animaIe fantast ice, cu linii nervoase si infiieo!?atoare, n-are nimic din fantasticul assiro-babilonian, ell liniile sale simple, lipsite de exagerari in atitudini si oarecum pline de 0 teama blanda :;;i rezervataI42•

Cat priveste interpretarea lui Par van 143, di acest balaur dacic ar :fi un zeu al furtunii pe care dioscurii, ca zeitati solare, 0 biruie Imprastiind-o si purt'md ea t:rofeu in varful sulitei insusi balaurul, pare plina de imaginalie 9i nesus\inut:l de realitatea religioasa si istorica a vrernii. Ar trebui sa ne reintoarcem Ia prirnele alcatuiri ale religiei geto-dace, inainte chiar de a se lirnpezi cultul lui

-.----- .. --------------~--. "----------

136, KRAJ'PE, op. cit, p. 105: ,.lndoeuropenii n-au cunoscut ~al1}(clc ca animal chtonian".

137, REINACH S, Orpbea«, p. lOG.

t38. CHARLES ANTI0-'L"J, Mitlmi, Zoroastrc et ia prchistoire "IYt'JJ!le ciu ciJlistianisrne, Paris, 1915, p. 94,

B9. pARVAN, op cit, p. 337.

140. Compara animalele iantasticc ornarnclltale din arta chineza, japoneza si chiar

indiana.

141. pARVAN, op. cit., p. 5;;0.

1112. BEZOLD CAROL, Nitiive lind Babyl()n. Leip7.ig, 1926, p. 44, (51, "11, J 58. 143. rAI;:Vi\N, op. cit, p. 'r?:).

181

'redinte, rituri si superstitii geto-dece Za1moxis, si :;;\ admitem ca fiind ell putinta, in, aee!_ tu!l~urc ~i ronfuz haos religios din preajma c:-e9t:1Il;sn:uIU1" 0 1 eI:a~te~e u~ stravechiului cult al furtunii, per8omfica~ m, jmag1l1e~ t~~~l~lll~

t lacic, stilizata ell atatea influente de ar:a 91 eoncep,~ l~. ?10~~~~ Daca s-ar putea dovedi existenta acestui balaur dacic, fIe, mall '

acar la i ceputul La Tene-u UI lilastica fie in izvoarele literare, macar va m :e , . . . ,- 1

dade 0' asemenea interpretare ar putea sa l:ezlste pentru Inceputu

,'1 . ·1·11' Hr de cand se pune in discutie steagul dacic, "

veacu UI ,." . v . d.' .' ." st balaur

T -ebuic de asemenea, sft renuntam a ve .. ca 11l aces ,,( ..

" b10lul tla'tional al DacilorH1_ Nici religia lor, asa cum se poate ~,lm , bist , . ' t lor asa confirma cei putin pentru vremea lui Bure ista, mel, a:-,a .' ,(

cum apare din sapat1.tIile recente: nici intreaga lo~- Cl~lZ~tle: a~~ cum 0 cunoastern dupa stirile din ur~a, n~ ne ~nd: eI~~tesc. sa vedem in acest "draco" un simbol natlO;,1~ 11: Cat e S~~l ~ tOPl~ 0 straveche idee religioasa, Acest ,,~a!aur , Iipsit d_e one~ mfudu:e id 1 .: 1 zrneul":" mitologiei noastre populate, trebuie

J> eo oglea C1. " . . . v, itii confu;

considerat eel mult stilizarea imperfects a uner superstn I con ~e;

" c , isti , re mCI rezultat al unui sir indelung de procese sm~~etls ce, 111 ea . v

capul nu sugereaza In linii perfecte ,Pe lup, n~el trupul nu-l pr~z1l1ta indiscutabil pc sarpe. Ceea ce ramane, vdupa ~ele ara!a,t~v mat Sl:~ cu privire 1a lup si la sarpe, aceasta reallZa.r~ ,nutlca ,n~m~:a .balaurul dade", dad poate,expli:n~i 0 cat. de sh:l~a,ld{:~.re:lglO~S~, ea apartine fad! indoiala mitologiei uraniene, ca inti eaga religie geto-daca.

l44 pARVAN, op. cit, p. 640. 145. Idem. p. 641

Diferite rituri din Dacia preromar~la

Cea dint3i intre'· bare ca.re . Y Ii . ,

. < v.. pales'l 11" 't t· .

a fast salvarea sufletuluil A,' .. c. ar:1a? ~ mmtea oameniloi

, ' SIgUl ill ea unel VIet! v . A ,

spatiu, printr-o trecere biruito~re t .. . .. e;>~~lCe,. in ,tll~p si

suflet un inteles SUI)raOlne ,.,' pes ,e PI a?ul m,Or(:iJ, a dat ideii ell'

, A v' nesc 0 1l1SUSIn'> divi v ,

lzvorata dintr-o consacrare or'.' < " f·J.'· na 71 0 put,ere

t·· . 19u1dra entru aceas~;' bi '. v

trior :li, _omuI nu s-a dat in Eituri de 1 '" " . ' ,~. La lru~n,!A;'

sacnficlU, Teama de moart 1, A a ,WeI 0 sIlmta, de la rucr un

A . ' , • Ul e .. a Impms p ,v ,

mchlpmre 0 Iume pot1ivnic;;. . ~e om sa-;>l creeze In

1 • .u, pe care s-o blrl1ias" , ,

oc, eu mice unealta. Cu cat a v 1 . c: c~ pnn once mij

mai ne1mbhlnzit·av mal' 'l'~.f'"I'CO ~et asta ume se mfap:;;a mai aspra

,. ~, ..• 1W • sa oare c tat A",' , ,

adanca pregatire. Doua arme ~t;' t ' T ,u a ,1.?1 Impunea 0 mai

ca sa biruiasca aceastilume d LCti, e:~ ,a. mdeman~ omubi primitiv , 1 ..' !.(.. eclludo,me a mortn: am ints . Imp orarea. In amenintare S' '.. , "enm,area SI

, . , ,e IIlvoca msusirea di . v '

omeneasca si deci de dincoio (I ',. vina, supra-

vb' , - ". .. e moarte a sufletului ,. t b '

sa , irurasca, Jar in implorar- se infatisa ,... "care r~e W(J

se mvmge pc sine, silit} sa .,' . ." lleputJ?l<: omeneasca de it

dobftndi indurare"· 81' ': t~f.cU!ga la os!cneh :;;1 suferinta spre ;.'

',' . , H, '; ga a pentru cne '·tt" D"

atJtudme in fata mortii all l·'7V()I·"'.t 't .,).e ]el a.". 111 a,ceast;\

Iivii ' ,'. Dan ullie "are su t b

re Ig1110r primitive2, ., L< ,11 ala tuturor

In rit a stat tot secretul izb'lVl'j'l'j' I" ,'.

" I '1' , c C C moai te a sufletul 'N· .

me ep mlrea exacta a tutu' , . .... c. • . . til. umal

v .. • lor cu em0l111lor care .!. it '

putea sa asig)'ure a ceasta r o' .. t· .• . .." ( C a ca m~sc un rit,

- '. t melt! urre a suflet I '

un pret, nici 0 osfeneal v " . c ", _ ,l1 ur, pentrn care nici

r' . . . . . . (a, 111el un sal'nflclll ''''.

"J<..ttunleau 0 puterepl!rifica1o' " ~., .' I1U era prea mare

______ .... _. .. '." '. dre ~l mantUltoare; ele divinizeaZ2

1 Cf. LEvV!S i( F,\f<NF'[ ..

. . ." "0 L (']'{'("" Hero cuke: ' J 'f . ' .

2" PLO[X, CIT. [a nutun rl~" Vi' F' . c: , ., ,11)( u. ees oIlmm011aMy, Oxtorcll()21

,., ,.1 ,-,-,) I:'UX,' arts .lS8Q, p. 8. . .

Credinte, rituii si superstitii geto-dece

183

pe om si-l scapa de puterea duhurilor vrajmase si de stapanirea destinului'", Marea lume a superstitiilor, din afara si dinauntrul omului, nu poate fi biruita dedit printr-o savarsire atenta a ritului in care SE: amestecau laolalta amenintari, rugaciuni si sacrificii. In pragul omenirii eel mai stravechi rit a deschis portile religiei. Adevaratii menhiri sau marile pierre brute, aranjate de mana ornului, au avut un caractcr religios, in care domina superstitia: nurnai un ritual bizar, indeplinit cu sfintenie, le inlatura influenta'.

Aceasta practica a ritului, deci ceremonia propriu-zisa care alcatuia ritul, se compunea din mai multe parti care alcatuiau un intreg bine inchegat, 0 asemenea ceremonie rituala trebuia sa cuprinda 0 serie de fonnule, mai totdeauna magice, cu care se in voca zeul sau spiritul protector, apoi urmau rugaciunile propriuzise, care aratau scopul invocarii si, in fine, sacrificiul, care avea rostul sa castige bunavointa zeului sau spiritului invocat. Acestea erau in regula generala treptele rituale ale ceremoniei, dar, desigur ca lor li se adaugau inca alte practici bizare si tainice, potrivite cu natura si scopul ritualului. In locu! zeului sau spiritului se invoca Ull fetis, un tabu' sau un totem, cu un ritual special, dupa natura si importanta invocatului. .Eficacitatea rugaciunii BU depinde de dispozitiileintime ale credinciosului, ci de exactitatea cuvantului si a intonarii'". Forrnulele sacre se pastrau cu 0 exactitate perfecta, tara sa Ii se schimbe un cuvant sal! 0 silaba: chiar ritrnul era pastrat C1I sfintenie. Numai astfel aceste formule aveau eficacitatea dorita, "Dar nu nurnai formula, chiar actele ex terioare: costumul, gesturile sunt obiectul unei atentii riguroase. Natura ofrandei, cuJoarea victimei, felul in care se face a jertfa, chiar forma cutitului si a vaselor care serveau la sacrificiu, totul era stablit printr-o observatie prelungita :;;1 amanuntita. Ritul sfarseste prin a deveni un Iucru atat de insemnat, incat mai tarziu se atribuie Iormulei insas) toata puterea. Avand-o in stapanirea sa.

3. CUMONT FHANZ, Lcs religions otientslcs dans lc paganism romnin, Paris J92D.

p. XIII Fretace.

4. DECHELETTE,.J. Arclieologi« prehistorique, I, Paris 1908, p. 439.

5. REINACH, S" Orpheus, Paris 1925, p. 3()·J]

G. Ct. MORE1~ Lc vcrbc ere-a/cur dans le« mvstere« [~p'YfJtiens. Paris lDLl; MASPEfI.o, Sur Iii loute'pujssance ell" Ia parole, in .,Recucil de:; Travallx" XXIV 1902. p. 16317:).

184

A. NOL'!, ornul se crede stapanul naturii, atunci el nu se mai roagA (I poruncesm, si fetisul nu po ate sa-i reziste'".

CreAdinta in ato~puternicia ritului, dar mai ales a J"ormulelor I j tual:;, mtrecea once rnargini, supunea orice ackvar si ori« reahta~e. Pe cle~~upra o.dc~.rei evidente, miturile stravechi, din pi j mele mm~g~l~m .ale ideii de religie, s-au pastrat in sufleu II on:ene.sc pana m zilele noastre. Aceste mituri au avut epoca lor ti(. ~trahI:![(:': de nebu!~ie ~ivina, de atotputernicie, dar II-au disparu] Sunt ~~ca populatii, $1 nu dintre cele mai lllapoiate pe scar; I cult_ul11, care .cred inca intr .. o forp magica a unor pierre, a unor ar ~on, a unor izvoare, pe care le celebreaza in sarbiitodle lor rnis tice" .. Red~lse. I~ ee~a ce intelegem astazi prin supersridl, stra v~c~ile mituri dm primele varste ale omenirii, se pastreaza inca ill plina orvtod?xie a epocii, fara sa-i primejduiasca cu ceva existent) S~ll . straIuelr(~a. Ce svlint descanteceh. si vrajile", cu ritualul l~r tal~lC, care se praetica i~Aca ell adancii putere de credint;l $1 nadej?e ill f011a l~l~ nu numai in satele noastre mai departats, dar chiar in cele mal prospere si rnai luminate? Vechile si st:ravechilc formule de descantec in contra "deochiuJui"lo ~ brancii" '1

d l'j 1'1 ' " . ,(

"a . US~ ur . ~pte ll~ a vaci", a "reintoarcerii iubitului", a "indepartarii

strigoilor ;;1 stafiilor", pentru .Iunatici", pentru .Jnvocarea stelei" et~. ?U. su~t altceva decat resturi dintr-o puzdelie de rituri care au stapanit rnintea omului de-a lungulmultor rnilenii",

. In.ll1~nea ve~he ?i. s~raveehe .cultu! nu s-a deosebit de magie pnn mrruc. Dacav 0 divinitate fusese invocaUi ell resoectarea exacta a formelor, daea se stia, mai ales, sii i se prOllunte adevaratul n.ume, pt~teafi silit1 sa actioneze dUpi'l dorinta preotului sau. CuvlIlt~le s1inte sunt un descantec care supune puterile superioare celui ce le rosteste, oricare ar fi scopul ce se urmareste. Omul dobandeste .. P1i~ .cunoa9terea liturghiei () putere nemasurata _~upr~_~Ul~~':_~~lI~ltelor. Forphirius se mira si se rnanie cand

7. PLOlX CH, op cit., p, 10.

8. CUMONT FR. op. cit, p. 185.

9. cf NOURA, Descanlece si vrilji, Turnu Milgureie J913.

10. cf.CA1\I1\ILHAC. L'age cle pierre dans ies suuvcniJs ct SWJeT:5,itiOIlS populsires

Pans 18'0 . ., "

11 cf SELIGMAN, Die Bos« Blick lind VpJ\vlndte'i 1 (\10 Fl W(lRTHY 17 r"

tye, London 1895. .., ..., .' , '" .,. IC .ell/)

lSS

Credinte, rituri si superstiiii geio-dsce cgiptenii in rugaciunile lor indraznesc cateodata sa-i ameninte pe zei", L'1 consacrari, chernarea preotului Ii silea sa vina ca sa-si insufleteasca statuile S1 vocea sa crea astfel divinitati, intocmai ca la origine cand cuvant~ll atotputernic allui Tot crease lumea':".

Marile religii ale paganismului antic din preajma crestinismului, printr-un proces sincretistic care nu mai cunoastea nici' 0 piedica ?i nici 0 limita, alunecase In ultimele doua-trei secole catre un ritua care inlaturase dogma si doctrina si care pusese pe primul plan al preocuparilor religioase practica unor rituri salbatice. Culul Marii Zeite, a11ui Dionysos, al lui Asklepios, al lui Mithras etc., atotputenrice catre sfarsitul paganismului, transformasera religia intr-un vast laborator de stoarcere si de destramare a fiintei umane prin practica misteriilor. Spiritualismul cedase ritualului, iar misterele, care nu sunt altceva decat .produsul final al unui foarte lung proces", cu practicile lui barbare, crude si obscene", alcatuia ceea ce se numea religia pagana. Dar aceste misterii nu sunt decat actualizarea, eu posibilitatile vremii, a unor stravechi rituri. "In secolele III si N 1. Hr. se constata in practica misterelor elemente arhaice, care le-au insotit in dezvoltarea lor milenara, ca supravietuiri din fazele culturale primitive in care s-au format si din care lsi trage originea procesul care provocase constituirea 10r"15.

Re~:onstrlJirea stravechilor rituri s-ar fi putut face numai din car-tile de liturghie ale paganismului, care cuprindeau regulile si fon~ulele practice ale acestor mistere. Literatura antica n-a pastrat iUS{l decat foarte putin" din textele liturghice ale paganismu-

12. Porph., Episl ad Aneb., 29; Raspunsul lui Iamhlicus (De mysteiiis. VII. 5-7~ este caracteristic. EI sustine cit aceste arnenintari se adresau demonilor: torus: I~;l cia bine seama ca egipteni: nu faceau deosebire precisa intre descantece (Iarmece) ~i rugaciuni.

B. CUMONT F~, op. cit, p. 87.

14. Idem. p. 191.

15. P£TTAZZONI R. I misteri, saggio eli [[Ila tcoria sioiicoreligiose. Bologna, p. 283.

16. Cf.: DIETRICH ALBREOrr, tine Mitlirneliturg«: Leipzig 1903; KAIBEL. Epigr., 4028 (cateva mnuri inchinate zeitei Isis, g~lsite ill insula Andros); HYPOKTl'E, Philosoph, V, 9 p. Hi8 sq. (fragmcnre de imnuri dedicate lui Artis): ABEL, Otphicn '. 1883 (cateva imnuri orphice). Pentru magic cf. GRIFFnH, TIle demotic papyn'~ of London and Leule», 1904 (0 foarte buna cuJegere de texte din SE.'C. Ill i. Hr): HO PI< NI',R, Griech. Aegyptjscher Ojfimbarungszambe,~ in coL5Ludien zur Papyruskunde", vol. XXI, 1921 ~?i XXIIl. 1924) (dOLl:1 volume care infatiseaza eel mai

186

A. NO! I

lui; "cMeva bucati, cea mai mare parte mutilate, de imnuri I onoarea zeilor, sunt aproape tot ceea ce a scapat de distruger«

Pentru Dacia este si mai dificila problernatica riturilpracticate de bastinasi, pana in pragul stapanirii romane si patrunderii pagfmismului greco-roman si oriental. Lipsa totaia Ii, orice text in aceasta privinta, cateva vagi stiri literare antice ~i III material arheologic bogat, dar nesistematizat, este tot ceca , , avem la indemana. Pamantul Daciei inca ascunde comori Ii, informatii pretioase despre stramosii nostri. Sapaturile 00(1) mereu la iveala lucruri noi. Astfel si-n aceasta chestiui« concluziile de mai jos nu pot avea pretentia de definitiv si compki

Singurele informatii cu caracter precis pe care ni le (I. rnaterialul arheologic sunt cu privire la ritutile Iunetsre. In adev.u cum am vazut mai SUS18, din cercetarea necropolelor getice, facur. deopotriva in campia Dunarii si peste munti, rezulta ca bastinasu Daciei, in toate epocile, au practicat incinerarea". Se poat. presupune ca in paleoliticul dacic" se ingropau cadavrele, as,1 cum se pare ca era regula generala a acestei epoci". In orice Gil insa, ramane cu totul stabilit ca de la sfarsitul neoliticului, 1Tl,11 exact de la introducerea bronzului", si pana in epoea romana. stramosii nostri ardeau trupurile celor morti. De altfel, practica incinerarii aparuse in Europa chiar din sfarsitul neoliticului si S-;t mentinut alaturi de inhumare, care numai rareori era exclusiva".

Aceasta practica era, de altfel, cea mai potrivita cu conceptia lor despre nernurirea sufletelor", atat de precis ir;J"atji~ata 111

bun expozeu asupra doctrinelor $] procedeelor magice); AND 0 LLENT, Dctis» nutn Tabellae, Paris 1904 (0 culegere minunata de forrnule magice); PE[~Dl~IZE l Negotium perembulens ill tenebiis, Strasburg 1922; PREISENDi\;\/?:, /)'" Gticchischcn Zallbelpapyr in,Archiv fur Papyrusforsc:hung" Vll, p. 104· I. Ij', (cateva interesante texte magice grecesti); EITEM, Le« papyrus inngiques Cree» de Paris in .Skriften Videuskapseis-Kristiania", 1923.

17. CUl\1C) NT FR, op, cit, p. 9.

18. Cf. cap rituri funerare, incincrare

19. pARVAN, Getica, p, 643.

20 LUGUET. GR, L'aJ1 t't la religions des iJollJmes fossiles. Palis 1926, p. ill

21. NILSON, M,-P', Existe-t-iJ un conception prin)itive de l'ame? in "Eevue c1TIistoin

et de Philosophie religieuse", II-2, 1930, p. lIT

22. DECHELE1.TE, ArciJe%gie Preilistorique, Paris 1926, p. 450,465

23. DECHELETrE, op. cit. p. 468.

24. R.EINACH S., Olph<:'llS, Paris 1925, p. 73.

\87

'reciinte, riturt ?i SlIperstitii geto-dace "

, i . '., " .• •• Sufiel111,fiincl independent cl~ trup:'

IZvoarCLe liter are ale V1 em,l!. "',1'1' rare mai completa decat

, st d cesta nuseputeaoe1)e ,

si lncat11~a - e a e~ '.. ' -.. .' asa suHetul putea sa

prin mistuirea carm~ ~e ~ u~, .~1U:~!:1 -;

dobandeasca zborul sau lB"etel ~l1~te .. "lnta"'1 scitii si apoi celtii27,

1 . ," datoal'e m D1Cla mal " IV

Popoare e mVd (' ' ., ., C( s la ivea a

. ,,\.. 'Mormintele scitice au S) L

au practicat mtmmarea. .".." ' to'lte arrnele

. hi ite" precum slll1humared cu . ( . lrupUl1 intinse 91.C :1rcl e '.. .. ". '_ '" _ chiar carul de lupta".

si obiectele apartm(_~nd ~110:: t~l~l, m~~ E'~ c~r:dinta intT-O forma de Aceasta practica af:irma: lara mdOld~a'd . 1:;: ~ufletul nedespfu-~it

• v cl d v te catre care se 111 rep a ~ .

viata e \~p~ n;oar " ,~. 1" initiati mai mult in viata

de trup ~1 fc:cand .un~ C\:I e1. lCd~' \11, rna' u~ proces de asirnilare .. '1 suferind 111 tirnpu m ur . v ba~tma~l or ~~ Sv \_ . " -nuntat la inhumare ~l ca

cu viata getIca, se pare. ca au ~)e A' e'astaV topire a celtilor in

, v v ,., lerarea-. c '

incepusera sa pracuce mcn v • . . '.1 . nfluente pe care

masa bastinasilor se eviden\iaza pnn numeroase e 1 .

le-an exerdtat In D. ada. tatV' Dacl'" fleest stI-avechi

. . "'one" '1111 cr, n. ". ,.

Practica trepana\1el nu se c .~ < . ,,' rtul sa nu

v' <0 erstibe poate teama ea mo .

obicei, in legatura cu vreo "uP'" " ' ,.' > ai rar in Europa".

• v tat' " strigoi devemse elm ce ill cc m .

devina S le~. au ,', facea i hainele cele scumpe ale

A d t nlui pe rug se acea 111 • ~

r erea rup . ..:' bi > 0t le de podoaba. din aur sau

1 . ,. "Ire nu lipseau 0 lE.C e .

mortu ut, oe pe c; . ' 1 ~ simboluri profilactice.

bronzl2 cele mal multe am~ ete .s~u . x p> care traditia

, 1 . lepusa apOl mtr-o urna, e .c ,

Cenusa trupu in ars era c.. v c. 1 d dV noua celtica,

. " • -1 t' . hi caci urne e e rna a ,

getica 0 prefera L e IP vee, aslui ,,,: drept receptacul

id t . nure ca sa s ujeasca v .

puteau :fi cons! era e imp v: " hi b te viata sa de

3" re traia 111 forme nesc nn a , ,

ftmcbru ", la un popor ca '.<' , .imitirelc umane __ "d"l.mpun

'1·' U' de erau depuse 1Il Cl .

un nu e.mu. 1 n . c v d 1 _ " de ')iaiT3 san acapente

" . " 1 te aparate e espezl f c

de urnc-- sau 1Z0 a ,c ' . 1 .. a pentru ca

.. . v. t t "11'1 gropi si insotite totcleauna ceo lUP', " . .

cu paman ,,' ,

-------------------_. 1"· I Paris Payot, 1930, p. 14.

2- CLEMEN C LeneilgJOflsCLl1Jlollce, " . . P "'1910 p 160 .». '. ~ IT' -"l~G' AV '. h' oloeie ceItiq[]e ou proto}lIstonque, ans " . 2G. DECHlcL, ie, IC e '" ~. .

27. pARVAN, op. cit, p. 626.

28. Idem, p. 392. . 1" V1 191" p 18 'Sq. cit. pARVAl'!, gelica, p. 626.

')9 ROSKA ill .,Doigozato ( '. ' . ,.1, . ( ,

;;:) PI\RVAN, op. cit., p. 626, 632. .' '. 'J08 4Tl

' .. ' r)·I-Cl'I-.llO"r'fH' f\rciJeoiocrje pn5111stoflCjuc, Paris 1. ,p.

::;. L L:" 1 \ ,.L::..1.L.., _- b

3.2. pARVAN, op. cit, p. 457. 33. [clem, p. 633

188

A. uocn.

,mortii sa aiba cu ce bea 1'1 bancl tul di

, c ic 'c " le U r 111 cef"" """

pentru a primi in el mancarea divina'(l4 c eu zen, sr un Vii'

In urna funeradt, a carei forIn v ;"" A

" 1 A • ,a a vanat 111 decllr" ,I 'I

sau anga ea se !)tIIl~'''U 1"( -,"t bi ' su vremuo,

, '.f.< (hell e 0 lecte d .: ,

_os sau metal, rnici secmi-simboIUli . , . : e slle::c, lll:;t~Tlmente ell

Toate aeestea avealll-ostul ,,' d' uflde PI~tra ~lfiglinne de Iur'

c sa ea S "etul ' ,

continua viata pam~mt~a' / c , "" u: mal putin putinta de iI

instrumentele 'utilizate C 't sc~a, slu.l1ndu-se de obiecte SI

, ',,, ~ ,ca mal mult de a ;- , ufle ,] '" '

rele, ~,'l demonu care cautau s'-1 ' "ct,V 's pazr SU eLll de gen,]]ll'

, , v 'v,a pIal a ecurea d iat v d

sau slmpla, nu ca instrument ," "1 v , e pia ra, . ubl;1

. ',,, . " Cl ca amu eta sau simb I

am vazut mat sus <::1"!11bolul '" 1" '''' 0 , era, CUIll

, " v,. , zeu lU cere ' titor

care dobandeau nemurirea37 F" V,V sc, ocro tOJ al sufletelo.

majoIitate feminine38 insotesc 19~mnele de lut, ill imensa 101

Dacia" In"; ,',' ,:;-sc mal toate monnintde getice (I'

. : cu numei oase lI1sa in e' '. D v _.. 'A '. ,Ill

spus eel aeeste .fi.§,JUrine40. ~Pla" un~ 11 c?l 111 Moldova. Sd cele de pe vase sunt r" ca:e aveau U11e~r~ ornamente Ia fel ell

, 1" .,' ,t.prezentarea plastlca 'c

lllClJ~t.und "pam;:lnLltl care da hran~l" 1 " a unei ze1te locale,

eneol~tic(; de pe malurile Dunarii41' ~or~ta de toate popo~-e1(' chtomana, adorata SI' de G' ti ,,11 Yorba de 0 ZEltatc

, e 1 ceea ce'rr hi b c: ,

earacterul uranian aI religi "I' A' c se I111 a l!U1damental

, L leI or cest fapt '

rnai degrabA :figurinele de lut s nt v x. . , ~u se pote sustin«, ci

sau 0 mocia a vrernii celei . ,,~n:alna~lt~ dmtr-o lume straveehc

de cine ~tie ce superstitii C~OUl, 0 ~uenta,sud-d~ni~eal1a, legaU; inmor, miintarii. Aceas't:; ~~re I~u, PI oate schllnb, ~ rnrruc din, ritualul

, ~, " In lUll e sale largi 1 t '. ,

conilrma conceptia ltl-anI'ana" . ' .. ~ c ,comp e eaza 81,

' " d llI"munm srJ1 tul ' ,

lZVoarele literare in a1 A, C·v, . me UI pe care 0 atesta

din ' .gener msa Il1venhrul 'I

toate epocilo est'e sarac '" <u ur mormmte or getice

., .... c C S1 snnplu P tr "

concretA despre viata viito. ,,' " , ' ,'~ en u vizrunea lor

~~_. __ ~ __ ... ,~. __ _._ al e, pe care stim ca si-o gfudeau etenla,

cH. Pl~'0\i\T, O[J. cit, jJ. 457.

35. PARVAN, op cit I). 39:'>

"6 C ' " ' -.

<rcr. Hm~:ESCU V, Los Stations pn?hist ·'r,," 0 .i.s : , ' "

1927·1932, p. 203-204. ' OIJ./ut.., de Vdd"strilill .,DaCla", vol. II.TV

37. A')upra securii cf STEFAN C k o· • ' . ' . "Epbemelis DacofOJnana" V'''' 1,][ pJotolstonche nelJe monete greche in

38 DECHF' 1;"1']'" .,.

. ,L. I:, op Cit 1 I} ')94 '98 ('(,)"

"9 S " ' .. , ,,). 'J

,). e constata deopotriv1 h Sit··' B :

c·" . . . , II and, Oian Cur ·II't C"

.. : «sam" Piscul Coconilor, Tinosul M.' ; '.' ne !l.a, . a$clOarele, BOllte,;>ti,

SalcUf<l etc. ' ,Uldstll ea, Cucutem, Fedel'~?eni, Dr;iguSeni,

40. t,UQUET GIL, op cit, p, 131. ' ,

tiL CHRfSTESC(J v., op cit., P 201

Credinte. rituri "i superstitii geto-dsce

189

getii nu ne-au lasat, ca alti barbari, in special celtii, semne palpabile in inventarul lor funerar or; In reprezentarile plastice. Cu o aspra sobrietate ei inrnorrnanteaza doar cenusa, Utra mobilier; ca si in Bronz IV si in Hallstatt, cel mult doua vase, cratita si cupa intovarasesc urna funerara. Adesea insa nici atat. E un fel de ilustrare intru vesnicie a vorbelor lui Dromichaites catre Lysimachos: noi suntem un nearn sarac si simplu, traind intr-o tara necajita si de cer si de oameni'".

Asezarea urnei funerare si a vaselor rituale in pamant, trebuie sa fi fbst precedata de un ritu'a1 anumit, variincl dupa rolul social si politic 211 raposatului si dupa starea sa materiala, Fill-a indoiala cii orice inrnormantare se facea ell 0 ceremonie savarl?il1i de preot sau macar de un persona] laic, poate medic, vrajitor sau simplu initiat al ritului, caruia ii revenea sarcina acestui ceremonial si care facea invocarea zeului si rostea rugaciunile, precum si ritualul sacrificiilor pentru primirea sufletului In cer". In aceasta privinta lnsi'!. nu avem nici () informatie: numai inventarul funeral', si acesta atat de sarac, ne indeamna sa presupunem un anumit ceremonial a1 ingropaciunii. 0 imagine a unei procesiuni religioase, datand din sec, VI i, Hr. ne-o prezinta un tablou de pe 0 situla din Certosa (Bologna): .Un cortegiu de preoti si de servitori inainteaza solemn, precedati de 0 escort! de razboinici arrnati si m~lati de purtatorii de of ran de si de animale destinate sacrificiului, In centru merg doua perechi de preoti, Prima poarta o situla prin ale carei toarte trece un baston, asezat cu capetele pe umerii preotilor, Cei din a doua pereche tin fieeare cu 0 mana toartele unei alte situle (galeata, ciutura). Toartele uneia din cele dona situle se termina Cll capete de lebada?". Aceasta ceremonie religioasa cu caracter uranian atestat ell prisosinta de aceste protome de lebede, nu poate fi decat 0 inmormantare. Numarul preotilor si al asistentilor duce la conc1uzia ca este yorba de inmormantarea 1lTeUI1~li nobil sau sef Acest tablou de ritual funebru IlU se deosebea prea mult 'de cel din Dacia, dat fiincl legatutile care au existat totdeauna intre populatiile de aici ~i cele din ltalia nordici

4;~. pAEVAN, op. cit, p. 643,

43, MAl~TIN, Dr. F, Les cimetidres et la cn;lI1ation, Pilris 1881, p. 1"1. 44. DECHELETfE. op, cit, llrcheologic Celtique, Paris 1910, p. 445.

I II

190

s- A NOII/,'

~ atribuit,~eti1or obiceiul. de altfel' , '

una dmtre sotiile celui 111 t ' gene! all11do'european (

r=v-: or sa se sac iii ' ' ,

rugul sotului4S Despre acest 1 ,,_. r. ce ~e morndntuJ sau pt

afara de stirile literare care se uc~u ~l-avem mform2tii sigure i I confirms acest obicei: Cprcet{~1era 'hDai mU,It 1a tr~cj, nimic' 1111'

faptul" ~. " ... ' n e areolog1ce n' ti

c, , ,ayd cum S-a putut face 1 '1ti D -dU con (mill

dlfiCl1 sa se deosebe'lsca'~ _- a ce " e a1tfel, ar fi fost foarl(

b r.:» "C c 111 cenusa funer _ v

racarruno- femmmcl dnd A, ' tala urme de I'll

simplu si de saracaci~s~ . m general costumul getilor era atat ~I('

Este mult mai probabil eel Inm 'v, v

spre epoca romana erau Ins tit °ctrmantanle, maca]" din Hallstau

part 1 1 ' ,. ,0 he e IDese com 1

, ~ r~( e e st plietenii mortului si 1 •. ~, ur:e. a care luau

hbapUDl 1unebre, Stiri sinul'e" , a car e se faceau anumit('

, '6 nu avem 1a lode ' v U

comunlcant, gasit de Kovac ' Ard 1 mana, n vas l1iplu

vasele ha11stattiene eu cor~a~~~e v~~, (B,andul de Campie)47, si aur de la VaJci-Tran48 se p v VaSel?al e, precum si vasul de

, 1 ,. are ca atesta ' '

ntua ul funebru49, practica libapunilor ill

~Ti~m~~~ 5; ~~~IA II, 2, 19.

4G. Ir\R~AN, op. cit., p. 4:;7 632 47 KOVAC" '. '.'

4S' Cf;::i· In"Dolgozatok", IV. 1913 p 272

c. : ANDRfESESCU-pARVAN 7' . •. .

40 pA "V:1 'I •... • ezeuiu; de la rr·","(", . •

J. IV' z-u v Getlca. p. 423. ' VaiU-l1aJ), CIt. PiJxVA1Y

Superstitii', amulete, simboluri

Religiile primitive ale antichitatii erau 0 tesatudl confuza de mituri si supersritii, de credinte izvorate din tearna si din practici rnagice, in care sufletul omenesc gasea adapost si usurare. In paleolitic magia si religia erau sinonime". Puzderia de idoli, in mare majoritate feminini, si de :figuri hibride, pazitori ai mormintelor', care s-au gasit aproape peste tot in Dacia, scoboara din acest inceput de religie umaria pe care il ofera paleoliticul si afirma ea foarte posibila existenta practieilor si credintelor magic-religioase in aceasta epoca'". Toate stravechile credinte si mituri ale sentimentului religios de la izvoarele sale, create in jurul pietrelor, arborilor, aninalelor si apelor considerate tebu', au degenerat cu timpul in superstitii" si s-au inmormantat in folc1orul din zilele noastre.

In epocile mai tarzi! ale antichitatii, mai ales sub influenta

. .

greco-romano-orientala, nu to ate aceste superstitii care inlantuiau

viata au avut un fond si un caracter religios. Multe dintre ele, ale carer unne se vad ~i astazi, au izvorat din sentimente foarte dife-

1. Ideea de superstitie este foarte veche. Romanii intelegeau prin superstitio, un obicei reljgios de pnsos, necerut de ritual. CICERO da cuvantului 0 etimologie ciudata, socotindu! elf rivat din supers tare si-l face sinonim cu arta de a ghici viitorul (Nat. Deor. II. 28). VAI~ON considera superstitiosus un sinonim al grecescului 1i£\Ooat~wv (ap. AUGUSTIN. Civ. Dei., VI, 9).

2. LUQUE'r, GJL. op. cit. p. 119.

3. DECHELETI'E, op. cit. T, p. 591.603.

4. LUQe}-:1~ op. cit., p. 131.

5. REINACH S .. Orplu-u«, Paris 1925, p. 30.

6. ClJMONTFF, op. cit, p. 185.

II

III 192

. A. NOI I

rite, care n-au nici 0 legatura CL ."

teama, si nu aceea de 0 c t : di sentimentul religios, 1.11 (relH'1

, .. pu el e C In ala "' 1 . <,

la b.aza primelor manifestari _ 1" ra Ol:nu Ul,. care sta de obit

d . li"., -"L 1 C 19lOase' ct·· d

e neasteptat de ce . - -, 1 can1.:! e necuno"('l I .' ,. va care ar putea s' '.' .... ' .",

fi avut un efect bun a fost i . ,a se :~~ample, chiar daca ,II

mai multe din noian~l1 de ~u :~);~ll:.superstt~.llior. Negresit ca ni, fond religios si au izv _, t di litn al~lumll vechi au avut insa i I putintei omului fata d~ :~'1 In sentimentul inferioritatii si III

, fl tit "' ' . ,e e naturale pe care ~. 1 ' hi '. .

su e, e, 1;.lta de spiritele bu . .' r -I' '-.. .:;;1. e me apuia III

f1 t 1 " . ~ ne SI 1 e e care 1)0 l' '

e U omului primitiv dar m . J' f Y C pu au rruntea si SII

tr I. ,. at a es ata de tot ceea ce i '

u e moartea si nouavi til _ ',_ _ ea ce msemna PCI]

carnala. ,( VIa, cal e incepea dupa destrarnar,»

Pentru combaterea supe "'tifil '

loa.c.e, cu care a incercat v •• 1 ~I ~~1 or, omu! a inventat diferite m i i

<," sa ani uieze sau sa indul ,v .

asupra sa, Sirul act' stor miil u ceasca efectul loi

, ' .ot, IJ oace poate " f . "

n.oastre despre antichitate r d' sa ie nesfarsit; s.tirik

di t' .e ne-au at numai 't "

In re posibilitatile de b .. at ca eva. Nau lipsi:

descantecele, dal~s~n'l'" -11'baati~orrill a~e superstitiile: rugaciunik

1 " '--" un e Sl tot -t '1 " ,,'

a e until ntual foarte bogat ft. o. COl, egiu de tapte ~1 ziceri

foarte adanc infipt in 't" o~ e confuz, foarte raspandit si

t min ea si-n sufletul 1 ' '

aces .ea s-au adaugat obi t ' ' omu Ul primitiv J"I

lec e, instrumente '1' . al . ,-"

care ernul in dorinta de '1' ...., c uar tare S1 statui l.){'

t Y : • a 111 atura toate inf1 t l' ,

pu eau sa-1 tulbure viata 1- r., ' ' , uen,e e nefaste care

Cele mai obisnui~~ 'b~a inventat :i;} le-a retinut. -

t i v " 0 iecte pentru combat

sun msa etnuletele si simb 1.' '1 . . a erea superstitiilor

b 1 ,J" 0 uti e pe ore hI' ,

. e :;;ug Ia iveala. A1atuli d JI" ':< ar eo ogia le-a scos din

c ". Y t .. e E, e sunt obiectele de db"

.u seama .olJuteliile (CE'l"C~'l·. inek b.; v • _ po oa a, dar mai

d y L _" , e ratari -tc.) S

up.a textele si dupa cercetarea .obi (,., C c. : "c e poate afirma

foai te mare parte din bijute "1 ~ctelor Cat e s-au pastrat d eli tr-o rati .. . em e antice au fost fac te si ,(

n r-o ratiune superstitioasa'" .. aeu e ~] purtate

. Amu:letele sunt mi~i obiE~cte ~l" . . '

!orme toarte diferite J ' . _ ,t E. ~odoaba sau bijuterii de

chihlimbar maru;'mfi1ducrate dl~ pam;"mt, sticla os m~bl' ,t' , d " bC' L es sau duar pietref ' " .. , ~:ar na e gat, pe piept sau ia brate8 .• ' ". pn::?oase, Se puteau

Sd acorde purtfltorului protecltJ'e'c ,mt ... :l rl~~.l~ plClor. Rolul1or era

_______________________ ' . on I d cilentelor rele (influente

7 I AEATfYIT . ... '

.: '. U _',., at L ilmuieturn in I)' ··t A .

8. PUN, Hist. Nat., XXX, 1. " H" .. ttL Gr.-Hom." I, 1 p. 254.

\93

reciinte, rituri ?i superstitii gelo-dace

ncfaste, holi, accidente etc.). Erau deci obiecte profilacticc", a '~Il"Or lntrebuintare are origine comuml eu medieinalO, drora Ii se Ilribuiau puteri oculte de a ocoli, de a indep~lrta sau de a llwingc ,auI. Eficacitatea lor statea in forma, in anumite semne si pregatil'C .mterioar;i prin vraji si desdmtece, dar si prin proprietiitile materialului din care erau tucratc''. Unele contineau chiar prescriptii si fonnule magice". care 1e asigurau eficacitatea, I\numite -tonne simbolice erau consideratc ell puteri deosebite In' anumite cazuri. Sunetul de aeioaie, produs de clopotei la anumite .eremonu cultuale, avea calita~i pro:filactice10" i.ar micile securi de bronz, pur tate de gat si cunoscute sub numele de tin tinabula,

puteau sii apere de trasnet".

Sapaturile din Dacia au scos la iveala 0 suma de obiecte, in

mare majOlitate de podoabii, care dupa forma pot fi considerate ca amulete philactellce, Aceste "amulete de tip antropomorf ori zoomorf, analoage cu cele celtice si general enropene, fie din Hallstatl, fie mai ales din La Tene"'5, sunt foarte raspanduite in Dacia, .Dintre animale tot caluP, bonl si berbecuL ca si la celti (care ad2\ugau intr-un numar enorm mlstretul) sunt tolosite ca pandantive philacteriee", Aceste ani111a1e av~au inrudiJi cu stravechi culte pre si indo--germanice, despre care am vorbit mai sus, si se pastrau in timpul din urma in legatura cu diferite superstitii populare, f~tra safie obiecte de cult propliu·zis17, Fibll1ele cu:lig~li de animale, bra\1rrile cu protome de serpi si de palmipede, precum si diferite pandative cu reprezentari de fiare apotropaice, nu aveau numai un caracter ornamental, ci marlllliseau anume credinte;;i temeri, in dada vremii si il11prejurarilor de viata, cu sentimenhll ca sunt aducatoare de u;;;urare :;;1 ca pot ocroti fiinta omeneasca de to ate relele ce 0 pandesc la tot pasul. Astfel $arpe1c,

9. d. ,,AJnulete" la pARV/\.N, op" cit. 10. PUN., Hist. Nat, )(,I(X. 1.

11 LABAl'JT, op. cit., p. 252.

12 ATHEl\I., XlI, 70, p. ~)48; MACR, Sat, I, 691; VARR, De Ling. Lat. VII, 109, cit.

LABATtn:

13 lABATJT. op. cit, p. 258_

14. Cl; art TinlillaiJuia in ,Diet. Ant. (~r-RolIl" IV, 2, p. 1170.

IS PARVAN. op. cit, p. 642

16. M)<:YEf~ ED., Gesc!Jicltlc des AltertlllTlllS, ee\. ll, vol. 1. 2. p. 76k

17 PARI/AN, op. cit., p. b41

194

A. NOUN ale caru; reprezentiiJi sunt d ~ st I 1-

socotit ca animalul care -: _ :'" .:CSdll" c e numeroase in Dacia" er.

,," apaz a e deoch "I~ , , '

toate accidentele clemoniceJ') D" .."": ~ lI"J?l, In general, ric

, , , , ~, 31 nu sarnde "

VIU, canna 1 s-ar fi inj,vheb t "" ': "1-" • 111 sine, ca anima

. t"j' v, '" a un cult C1 numal re ,,"

C1 a 11 I lzata nnpotriva acest . . 1 "u' " " " PI "ezentarea It! I

v "C 01 1 e P n cult 'J I '

vazut mai sus, n-a existar '::, "'" "v, < sarpe U1, cum all I

pJ-o"r:j't' " "111(1,)(ata III Dac'!',), 1

uiac Ice S1 sunboluriIe c '. .' " c "", amu eteJe

obiecte de ~ult ci afi ~ " ,,,al d 1 epr e!entau acest animal n" u eran

, . , • c Ilnau oar dif "f, ,..'"'' (

rehgla gerilor fiind de prov '",v ente ~)uperstJ~11 straine d('

d 'll v A ementa ell totu1 re ' "tV Nf

e PI oa, m Dacia sau Aln ce tr 1,,' E ,,~een '"a" u s-a p-;.:lsil " n 111 urop " " ,,<'"

sau de piatra (cum s-au ga" 't A -, per, lUC~ 0 amulet~l de lUI

~ir: _perioada zisa ,,.Al·;O:~d~ ne:.roPolJeI(~. din Pol~nia, datand mtatlseze sarpel"~', v ), sunb01uJI cerestI20 care .:

, ,,' , e ,;>1 care sa ateste 0 vechi , ",," ' Sd

metalelor, Numai La T" er _ 1 daci ' urne rnai mare de epoca

He U aCIC apare r. I 1. '

asemenea reprezentar' " ,'" ,~U (eOSE:Olre bogat in

" .,'.." "I zoomorfe, ceea " v

exerCltaJ ea mfluentelor sud' " "ce <on COl da cu

D v , Ice,

aea am mcerca 0 " t " '

"v,' A " ,r." SlS ematlzare a marol , , v

gaslte In DaCIa soar purea s~' bili d 1; .UI nurnar de amulen-

bi ' "r ,La e a mceT) t d v

se ite: de tip uranian si d eo. D' L" ,c ry He oua categorii deo-

l· . P ClltOJ!1lan,j Cde d'" ""

ce e 111a1 Ilumeroase sunt 1 J v .~ , '. • mtc.!, care sunt si

existenta in Dacia se'Pierde~ egat~l:a, c!: culrele solare, a carOl" de straveehi culte preindo-g;l' neo ,tic, ~ateva sunt reminiscente

1"] " ,r mafllce tar altele '

U11leroase, sunt de data relati , ,,, " c... ' care sunt rnai

, I " c V I ecenta scitic ::J" i '

ce bee, vemts in Dacia pI, " " , v ce, sw·{ unarene sal!

d v ~ " e ca ca eea Jarga a co t 1 ' , "

o ata cu superstipile care Ie-a r " , . t. mer,!l III :;;1 a modei,

parr upezi de til) caucazi up. ovocat sj le-au pastrat. Monstrij

-c "Aan pn'('U1n ,,' ,

reprezentftrile lui, stilizate Sat ' r ~. \,1 sarpelo in toate

getic", nu SlUJt obiecte de 'c I"lt e~agel at~, ca ~1 aya-zisuI "balaur

, J' , ,,' U SI n-au faCllt·t, " v

1 c igia geto-daCIlor' to ate " "" " c__ pal f. I1lclOclata din

dif ' ' "C • ou sunt puse de At ' I v

11t:;nteIe superstitii care a /t., A; 'r, - . ca III egatura cu

i 0 '"'' .: "" ' " U pa 1 un:" I1l DaCIa.

L afat d de amuletde PI-O " '"" ,

-" "pnU'Z[se m'll s t A v

l1umeroase alteJe care l1-a " r,,,,, (, un nca destuI de

- "I '- u acest caracte ,,' C 1 " -

S1111 )0IuJi22 ceresti si "olar At l' _ (" • ~l.e e Dial multe sunt

_______ "' '" c e, 1O reoumtate in "',,, _I A • ..

------------ , ,,11 CUd san la cerClnol1UI

lSJI\H" ""'-" e

,,, '. N, 0", Ueber d vos('n B1J'c}(j""'11 I' '",,_'

lLJ ])'''RV' "" " """"."" .>('1 whtp rl ' " c· .. ,I", '

" " fi. !u{ op, CIt I) 6.,,11 ' '" El .)a(. lS" Gesellsch" 18W"2

20 Dr,," • " ." ",), p" '. .

'J ' ); :CHELETn:, op. cit n, p" 432"

~}" I ARVAN, op, cit, p" 723"

22. ct G" d'ALVIFLI A11 " .. ,,"

~ • ,'" J_gldilOn des symboles, 189.1.

Creditit«, rituri ,?i supeistitii gcto-clece

195

Iunerare, precum si pentru ocrotirea sufletului si cenusii trupului in trecerea spre viata de dincolo de moarte. Intre aceste obiecte simbolice 0 deosebita importanta au svastica, discul si roata", care sunt destul de vechi in Dacia, "in Bronzul IV si in Hallstatt, getii pur tau, ca si fratii lor ce1t;i, simboluri solare si ceresti, care sai apere de nenorocire si sa le aduca fericire: roti mici de metal, pe care le puneau chiar pe frunte, protorne de lebede, securi duble, stilizate in trapeze juxtapuse, ori simple ca triunghiuri, cruci simple, cruci grarnmate 01'1 cercuri crucifere, brat~lri ;;;i coliere cu capete de pahnipede'?'. La acestea se adauga: .carul ell cazan de sacrificiu si cele douasprezece protome de lebede (pasarea sacra a lui Apollon), gasit In partile Orastiei, barca solara g:lsitll in partile Satmarului, numeroase roti ornamentale, indeobste crucifere, de la Fizesul-Gherlii, de la Aiud, de la Kemecse etc. purtate ca pan dative apotropaice, ori gravate pe cingatorile de bronz, ca 1a Custerita - nesfarsita intrebuintare a cercului de perle irnprejurul unui buton central, pe podoabe de aur si bronz etc" spre a nu rnai vorbi de acele cu floarea in forma de cruce, de pandativele si gravurile eu securea-dubla, de gravurile ell caii consacrati iarasi soarelui si de toate ornamentele italice de pe vasele originar sudvestice de la noi?".

Tot acest bogat inventar arheologic, a carui vechime trece dincolo de primul mileniu i.Hr. marturiseste credinte religioase indreptate spre eel' si spre scare, confirmate de toate stirile lite" rare ale vremii, cu privire la religia geto-dacilor si cultul lui

23" DECHELETm, op. cit TIl, Premier age ths: fer ou l'epoque de llntlstett, p" 37&9:

"Am atribuit o origine religioasa acestor roti-amulere. care figureazil soarele. S-ar putea ea eficaciratea lor s~" reiasa din acei ansamblu de credinte superstitioase, care se inrudesre mai mult eu do"mel1iul magiei, deciJt ell al religiei propriu·zise. Ll cirept vorbind 21r tj dilled pentru tirnput'ile preistoric:e de a limita exact hotarele c:dor dou~\ ciomenii" Totll~i, dupa CUIn se observa. soarele IlU este 0 jJutere magiea dedit in sew; negativ, EJ pare Sfl reprezinte aici 0 putere religioasa si tUleiaril 0PUS;'1 puterii rnagice, oiensiva ~i ocult!!. Praclkile vdljitoriei reclam!l lImbr{J :;;i noapte, pe c:fmd astrul zilei pune la fug;; () data ell zorile fiintele rau faci1toare, pe purt1torij de blestematjj_ St{.pdnirea pe care e, exercit\ astlpra puteriio[ Intunericului ne explicit pentru ce imaginea sa a fost de limpuriu consideratft ea eel mai sigur ap;'uaLor contra r~lllta.tibr. i\ceast:l credin~l n-a jucat) fclrrl indoial~l, un rol a~a de inSCH1tlat in ornamentarea obiecteior de podoabit ca In Hal1statt:.

24" Pl\RVAN, op cit., p" 641. 2:)" Ichcnt, p" 4:)7"

196

il. NOUR

Zalrnoxis. Nu este o jntamplare ca toate aceste obiecte se pastreaza In timp p,lna sub st{lp~lnirea romans, de-a lungul unor vremi si in ciuda tuturor framantarilor politice petrecute in Dacia, in legatura cu invazia scitilor si celtilor, Aceasta bogata persistenta confirma faptul ca au apartinut stapanilor bastinasi, a carer religie si-a pastrat esenta si caracterul SaD uranian.

Dintre toate aceste simboluri, eel mai bogat reprezentat este zvestic«, eu toate transformarile sale. Originea aeestui simbol lnca este controversata. Se crede, indeobste, ca nu apartine Europei de Nord sau de Vest, ci este provenita din Asia", Nu este lnsa nici un simbol exclusiv oriental, fiindca se gaseste raspandita din extremul orient, paIla la extremul occident"; 0 au inca unele popoare indigene din America". In toate timpurile insa, zvastica a fost "emblema soarelui in miscare'?' si simbolul focului, inca de la nasterea lui, daca nu chiar de la nasterea umanitatii", Acest cult al soarelui si al focului, al fulgerului si al trasnetului, pe care il simbolizeaza zvastica, este dintre cele mai stravechi idei religioase care au stapanit sufletul si min tea umanitatii primitive din centrul Europei,

Zvastica se intrebuinta ca ocrotitoare de to ate relele care pot necaji pe om si se punea pe toate obiectele de care se slujea in imprejurarimai deosebite. Astfel 0 intalnim, sub forma unui S ornamental, pe spada celtica din La Tene-ul ardelean", p recum si pe obiectele de inventar funerar, Ca to ate simbolurile ceresti si solare", ea invoca puterile soarelui", ca zeu suprem a1 cerului si

26. DECHELETI'E, op. cit. II, p.156

n GUENON RENI~, l e svmbolisme de fa croix. Paris 19~1, p. 95-99.

28. GE/\..1\IDlDIEH G., le« Indlcns de l'istine de Panama in .Iournal des Df;bals",

Janvier 1929.

29. DECHE!EITE, op. cit. H, p. 451.

30 .. AMBIWJEVlCI, Dr. CESL'W, op. cit. p. 32.

31. Pi\RVAN, op. cit., p. 643.

32. DECHELETl'E, op. cit. Ill, Premier age de fer, p, 386: .Reprezentarle astrale ~i mai ales acelea alp rotii solare san ale derivatelor sale, au beneficial de aceleasi virtuti miraculoase. Cu c;ltevil secole inainte de Era Crestina nu existau poate alt talisman d,ruia sii i ~,e f acordat mai mult credit la popoarele din Europa meridionala

si centrala, cum rezulta din clocurnentele arheologicc".

:\3 pi\rNAN, Une nouvclk: inscription de Tonu, In "Dacia" I, 19L1. p. 2]8-9:

.Jvlarele leu solar nu poseda nici 0 imagine antropornorta. Ca si in Bronz, elsa si in epoca istoric8, el er~l reprczen1:at printr-un discfix.at in varful unei prajini"

\

\97

Credinte, rituri .;;i soperstitii gelo-dace ... .

ib t .,..,·~t'Jf"JlL' ale cOl1)ulUl

- . ' 'eall ca atn u e ue! t. •• L L '"

al vietH; "aces':e i0l1e nu ap~ { .. c .. 1: ale uneifiinte superioare yt.

ceresc, ci ca en:~g11 supr~Uld:~~a. ~ en risosin~a ca bogatu! ma-

Din cele irfatJ~a~e 1~~1 51.1" ;.~~e(=mul~te, pandantive, Obl~c.tetClial ar~e?lO?lC gas1': t~ D~~l . rea izvoarelor literare c~. pnvrrc <:imbolun) mtlre;;te dE.pIm a:fi,.tffi.a1 .. · '.·mp.1~' 101' aspra Spn)lmta pe ~, . '1 A . sta re ime 81 w ~ c, l 11 religia geto·claCl. or. ceas ". . ~> t' ,,' a ;Ylstrat de-a lungu

,. . ., . -ituale "'1 ceres 1, ~1'( . 1 C, .

ideea nemurrn SP1~ .. ~vl~ .':r' ,,('-a'1-'1~ter~i1 S~lU uranian.

'1 ceeasi "tJ a U{ 1 e . G

veacun or CU'k ,c<, ,... .'

-----~--~'~---.

34 CLEMEN, op. cit. p. 19.

--~~-------

Bibliografie'

ABEL - Orphic», 1883.

ABT-DieApologiedesApuleiu' d l' ". ' ~.

AI;IHEIM F' . s un cne :tamberel, (,lessen, 1901l

RA!'\fZ - Aftitalisdll:: lIll j 'It, . 'f '. .

.. Klj~", Bd: XXX, Heft r. 1937, p, 34-53. a « .I01ll1S( Ie Gottesvorste!!unr, articol III

_. 7 ern meter, untenuchUJwen XL r ult. till' ' .

Topehnann, 1931. r» ,', I, ische i?ehglOnsges(lIichle, Ciessen

d'ALVIEUA G - L 'lei';" ce D' p'

" • . • " c·c 'C leu. arJs, Alcan, 1892,

--1,,1Ig1'<lt1011 des symbo]es, 1891.

P.MBROJEVICI, DR CESLAV - L" .".

ouest, in "Dacia", III, epoque neolitlllque de Ja BassaeraUe ell! Nord-

AND"Dc""N

' ~ ].G.C. ·-A ;oumeyofe j . " ,~ .

ANDERSON, CUMONr G' xp OJ stion ill J ontus, Bruxelles, 1903.

1 . , REGOIRE - Recucil de' '., . .

atmesduPontetde.!'·'TI'lel·· B I] '. s iflSUlpllOns grequcs ('/

"-il ue, ruxe es, 1910. .

ANDOIlEN'l'., Defixionu[)] tsbetlu«, Paris lO()4 ANDRffiSI?"'C ' " J •

, A> U I. - Cateva consideratiuni ' , .,

credintii reHgioasa in DacLl timn 'j. .:'. asupra. urior stravechi clemente il,'

O ' r Ll11 VI' plelstonce articol , 0 . -

rtis", Bucure~ti, 1929, p. 13-18. ,e 1Il.. rnagm lui Ramiro

«- Conilibutiulli fa Ducie in . t I .'

" , ' .' c am c (e ROIIJ<lm, BucureSli 1912

u - Les fouilles de Sultana, in "Dacia" I, 1924, ."

- .. Piscul Crassni. in Mem ACid 1'0 " B '

d'iiNIVIU ,,". ", , m.. L!Cllre~ti, 1925,

, ,E - l\l[emolrc Sill' la nation des Gdes et des D: '" ' , . .

I AcademiC des InSCriptions et B .11 'r . )acc:>, In ".lvrcmOires de

. AJ' . . "c es- ..ettres" tome XXV

NI'ONESCUTEOH' _ =:». ',"'

« ". ". Am Letdtt.3 Sarrmsegetllza, Iasi, 190G « - cul!ul Cebirilor ill Dacia, Bucuresti, 1889, . '

- Ll trophee d'Adamclissi, Iasi, 1905.

ANTRAN CHARLES - M'J' -

" ". ' I[ 11 CI, Zoroastre et h:/'- t..

cnstIalllsme, Paris, 19:15. c pre nstoii e r'lyenne do

ANwYL E. -- Clctin "elwin- . 1 ' .

ARRHENIUS ':" ',',' ~ llli preCdrtstJan (lInes, Loudon, 190G,

. -- ,)W longmc du cultes de,' .. tr .... . , . .

BAEGEW _ [) JH '.0 '. ' .53" es, IU ,.I{eVlst.l ell SClcrvc", 1911

. . e vfaccdonulll sacns Halie '1°1" I IX244 '

BAI&SET ,~. , " .. , OJ,), 1. ,- ,

, IE b. - Hlpocrate Paris let)}

BARsAN CO Sf ' '. < ,., ",

. N, . - (o/Iegll!!:' la Romani eLi' .t. r "

Dacia, BUCllre"ti, 1889. ' ' specn d pnvu» £ISLIP'" celor din

~~YET :'- - TO/t'lIllSme,. religion et morale en gauje, Melun

HELUJCI - GlI all/uleti, Pefugia, 1907. .

, 'Se cuprind in aceasta BiblioVfill1(' tc'te 1 ,.; "

C Itate In pagillije lucrari, cle "tara.:> '}'_l iuct a: dc consultate, cbiar daca n-au _fost

Credinte, rituri $i superstitii geto-dnce

BERARD VICTOR- De l'oiigine des eLI lte« ntcsdiens, Paris, Thorin, 1894. BERCJlJ D. - Burri-Buitidnvn-Bin-ebistn, Bucuresti, 1932.

"- Colectin de flntic/Jit,iti nCb. Georgescu" Combin, Caracal, 1937. BERGAIGNE - Lcs dieux suvcnund de la rcigioti vedique, 1877 .

" - La / eligioti vedique, 3 vol., 187&1883.

BERTEii\ND A - La religion des Gal/lois, lcs druides el lc druidisme, Paris, 1897 BESSElL G. - De rebus geticis, Gottinzen. 1854.

BE1HKARIJ - Religion urul magic, Leipzig, 1927.

BEURHER E. - Le culte impcriel, Paris, 1891

BE7_DID CAROL-- Ninive utul Babylon, Leipzig,192G.

BIlNKENBERG - Cheudron cttusque sur roulettes trouve a Sknllerup, in "Mbn

de la Societe Roiale des Antiquaires ell! Nord", Copenhaga, 1896.

BWM CAROL -- Zalmoxis, Cernauti, 1929,

BOGDAN I.L -- Istoti« coloniei Sennisegetuzei, Iasi, 1885.

BOUCJ3FrIECLER(,,,Q - Histoire de In Divination, 4 vol, 1879-1881. BUI.ANGERA. - Ol])hee, rapports de l'orphisme et du ciistienisme, Pans, 1925. BRANDENBURG -, Les vestiges des plus anciens cultcs en Pbrygie, in .Revue

d'Histoire c.es Religions", LLX, 1909, p. l-lG,

BRUN T. -- () iodstvie getow s deksmi, in .Zapiski Odes skago Obsczestva Istorii i Drevnostci", Tom. Vll, p. 85,

CAIITJillRAC-- L'age de pierre dans les souvenirs et supcrstitiou« populsircs.

Pans, 1877 .

CASSON SfANlEY - Macedonia, Trace and Illyri», Oxford, 1920, CESNOlA LP. -- c..yPI11S, its ancient cities, tombs and temples, London, 1871'. CHADWlK H.M.- nit: cult of oa.». London, 1899.

CHANfEPIE DEIA SAIJSSOYE -- Metiuel de l'histoire des religions, Paris, 1921. CHARLES RH. - A critical history of the doctrine of a tutnrc life in Israel, judaism

and ill chiistisnity, 1900.

CHAV:\NNES - Le dim du so] dans l'nncicnne religion clunoisc, in "Revue

d'Histoire cles l{eligions", XLIII. 1901, p. 125,

CHRISIKC;CUV. -S;ip<iturije de fa Boisn, in "Dacia" II, 1925.

"_. Les stations prehistoriqucs de Vadastra. In .. Dacia" !II-IV, 19271932. CIEMEN C. - Die religion tlcrEtrusckct. Bonn, 1936.

" - Les religions du tnonde, Paris, 1930.

<: Rel;giwlsgf:schjcilte Europes, 1926,

<: Urgeschichte Religion, die Relieio» del' stein-Bronz und Elsenzcit, Bonn, 1932 CLERC CH ... lcs theories relatives au cultc des images, Paris, 1924. COlliGNON M, - Ex-vote au tlieu cavalier, III "Bull. COlT, Hell." IV, 188, p. 291. COULI\.c'\[GF-S F .... La cite entiaue, Paris.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful