CRIZA ECONOMICÃ ªI BANCARÃ DIN ANII 1929-1933: PRÃBUªIREA BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO.

DOCUMENTE REVELATORII 1904-1948 Volumul II

KIRSON

CRIZA ECONOMICÃ ªI BANCARÃ DIN ANII 1929-1933: PRÃBUªIREA BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO. DOCUMENTE REVELATORII 1904-1948

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI”
DOCUMENTE PRIVIND ISTORIA BANCARÃ ªI ECONOMICÃ A ROMÂNIEI NR. 2

CRIZA ECONOMICÃ ªI BANCARÃ DIN ANII 1929-1933: PRÃBUªIREA BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO. DOCUMENTE REVELATORII 1904-1948
(ACTE ªI DOCUMENTE ALE PROCESULUI BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO. CU MINISTERUL DE FINANÞE; PROCESE-VERBALE ALE CONSILIULUI DE ADMINISTRAÞIE)

Volumul II

Ediþie îngrijitã de ªtefan Petre Kirson, istoric de bãnci

KIRSON

E D I T U R A

Bucureºti 2010

Tehnoredactare ºi corecturã ªtefan Petre Kirson Realizare graficã Mihail Popescu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României Criza economicã ºi bancarã din anii 1929-1933: prãbuºirea Bãncii Marmorosch, Blank & Co.: documente revelatorii / ed. îngrij. de ªtefan Petre Kirson. - Buftea : Kirson, 20103 vol. ISBN 978-606-92420-0-1 Vol. 2: 1904-1948: (acte ºi documente ale procesului Bãncii Marmorosch, Blank & Co. cu Ministerul de Finanþe, procese-verbale ale Consiliului de Administraþie). - Bibliogr. - Index. - ISBN 978-60692420-2-5 I. Kirson, ªtefan Petre (ed.) 336.71(498)

© Editura KIRSON ISBN 978–606–92420–3–2 978–606–92420–5–6

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Prefaþã Continuãm sã editãm, în cuprinsul volumului al doilea dedicat prãbuºirii Bãncii Marmorosch, Blank & Co., documente ce au fãcut parte din dosarele procesului intentat de Ministerul de Finanþe Bãncii Marmorosch, Blank & Co. Astfel, în Capitolul I, sunt prezentate, sub forma unui singur document, concluziile redactate de avocaþii bãncii – Mircea Djuvara, Nicolae Corodeanu, Constantin Bãlescu ºi Mihai Arþãreanu – ºi depuse de aceºtia în ianuarie 1942 la Înalta Comisie de Apel. Documentul reprezintã forma sinteticã scrisã a ideilor exprimate de avocaþii apãrãrii bãncii în dezbaterile ce au avut loc în faþa judecãtorilor de la Înalta Comisie de Apel. Ca ºi documentele publicate în primul volum, ºi acest document prezintã o valoare istoricã ºi documentarã excepþionalã din cel puþin douã puncte de vedere: în primul rând, prin informaþiile furnizate, care ne determinã, chiar ºi sub rezerva unei analize riguroase privind subiectivitatea autorilor, date fiind condiþiile sub care a luat naºtere documentul judiciar, sã completãm înþelegerea mai profundã a evenimentelor care au condus la prãbuºirea, în anul 1931, a Bãncii Marmorosch, Blank & Co. În al doilea rând, prin stilul de redactare – concis ºi bine articulat în jurul formulei ºi a ideilor de apãrare a avocaþilor Bãncii Marmorosch, Blank & Co.–, astfel încât, la finalul procesului, banca sã fie exoneratã de eventualele impuneri de naturã financiarã sau penalã. Prin felul cum a fost redactat, el devine un model pentru cei care astãzi profeseazã în domeniul juridic sau judiciar, sau al experþilor din departamentele juridice, de conformitate ºi contencios din cadrul instituþiilor bancare. Informaþii despre declanºarea crizei economice ºi bancare româneºti din anii 1929-1933, precum ºi efectele acesteia asupra bãncilor ºi a mediului economic ºi social, prezentarea evenimentelor ºi a condiþiilor care au condus la provocarea unor anomalii monetare ºi financiare româneºti petrecute în anii menþionaþi mai sus, cunoaºterea mentalitãþii mediului bancar românesc sau a personalitãþilor din lumea bancarã ºi politicã a acelor vremuri, implicate în operaþiunile financiare ale Statului ºi ale bãncilor, le regãsim pe toate în aceastã capodoperã juridicã, devenind ea însãºi o paginã de istorie economicã ºi bancarã, ce are rolul de a ne ajuta în înþelegerea complicatului mecanism financiar-bancar al crizei din anii 1929-1933. În Capitolul al II-lea prezentãm anexele care au însoþit, ca suport informaþional, concluziile scrise ce au fost depuse de avocaþii apãrãrii Bãncii Marmorosch, Blank & Co. în cursul procesului amintit mai sus. Prin varietatea lor: decrete-legi, depoziþii de martori ale marilor bancheri sau guvernatori ai BNR din timpul crizei: Constantin Angelescu, Dumitru Burillianu, Victor Slãvescu, sau politicieni, ca, de exemplu, Constantin Argetoianu ºi Virgil Madgearu, corespondenþã secretã dintre BNR ºi Ministerul de Finanþe, expertize contabile etc., toate acestea dezvãluind cercetãtorului interesat, bancherului ºi funcþionarului de bancã, dar ºi cititorului care nu dispune de o culturã ºtiinþificã sau bancarã, elemente informaþionale importante, care dau posibilitatea de a percepe mult mai bine cu ceea ce s-a petrecut cu adevãrat în acele momente de tensiune ce au precedat prãbuºirea Bãncii Marmorosch, Blank & Co., precum ºi îmbogãþirea propriei noastre culturi de naturã economicã ºi bancarã, prin descrierea, sub raport tehnic, a mecanismelor ºi a ingineriei financiar-bancare. 5

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
În ierarhia superioarã a unei bãnci, Consiliul de Administraþie întruneºte puterea decizionalã cea mai mare. În general, el este organismul care hotãrãºte liniile strategice de dezvoltare, politica de afaceri, natura ºi cuantumul dobânzilor ºi al comisioanelor, politica de personal etc. Datã fiind complexitatea ºi diversitatea informaþionalã pe care o cuprinde documentele emise de aceastã structurã superioarã de conducere, am hotãrât editarea, împreunã cu documentele procesului din anii 1940-1942, ºi a unor procese verbale ale Consiliului de Administraþie al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. pentru o perioadã mai mare decât cea aparþinând crizei bancare din anii 1929-1933, sau a momentelor imediate de declanºare a prãbuºirii bãncii, aplicând o selecþie riguroasã în publicarea lor, prin alegerea doar a acelora cu valoare istoricã deosebitã. În fondul arhivistic al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. se pãstreazã doar registrele cu procesele-verbale ale ºedinþelor Consiliului de Administraþie care au avut loc între anii 1924-1948. Aºadar, avem astfel o proiecþie generalã asupra momentului de apogeu a activitãþii bãncii, asupra evenimentelor în care a fost implicatã banca în perioada culminantã a crizei ºi de intrare a sa în concordat, precum ºi mecanismele care au condus, ulterior, la despãgubirea creditorilor ºi a deponenþilor, precum ºi la lichidarea definitivã a acesteia în anul 1948. Prin conþinutul lor, procesele-verbale ale ºedinþelor Consiliului de Administraþie ne oferã un izvor bogat de informaþii, ca, de exemplu: politica bãncii ºi raporturile ei cu celelalte instituþii bancare, cu clientela sau alte instituþii economice, politice ºi sociale; cunoaºterea motivaþiei luãrii unor decizii de cãtre ierarhiile superioare – Adunarea Generalã a Acþionarilor, Comitetul de Direcþie sau cel Executiv; efectele mediului politic, economic, economic ºi social asupra activitãþii bãncii; percepþia acesteia asupra conjuncturilor economice, sociale ºi politice, a mecanismelor ºi pârghiilor de intervenþie ale unor organisme statale în diferite sectoare socio-economice; influenþarea proceselor ºi fenomenelor economico-sociale prin intervenþia bãncilor asupra unor structuri sociale sau segmente economice; cercetarea formãrii ºi distribuþiei capitalului, precum ºi dezvoltarea pieþei de capital, prin prisma afacerilor economice ale bãncilor ºi a operaþiunilor lor, ale relaþiilor cu clienþii ºi partenerii de afaceri. Pentru cazul de faþã, procesele-verbale ale ºedinþelor Consiliului de Administraþie mai sunt importante ºi din punct de vedere al modului cum a reuºit Banca Marmorosch, Blank & Co. sã-ºi lichideze datoriile în urma aplicãrii concordatului preventiv în anul 1931, adicã soluþiile identificate de conducãtorii bãncii pentru îndeplinirea prevederilor concordatului preventiv. Este interesant, de asemenea, sã aflãm, parcurgând aceste documente, mecanismul prin care s-a încercat revenirea în viaþa economicã a bãncii dupã încheierea celui de al doilea rãzboi ºi ceea ce a condus la lichidarea forþatã, adicã la dispariþia definitivã a acesteia, în anii atât de dramatici ai instaurãrii modelului economic sovietic în viaþa economicã a României. Lecturarea acestor procese-verbale, atât de cei iniþiaþi în domeniu, dar ºi pentru cei care nu dispun de o cunoaºtere a domeniului financiar-bancar, îi ajutã sã înþeleagã mult mai bine prin ceea ce trecem acum, prin ce experienþe au trecut bãncile ºi bancherii din trecut, ce greºeli s-au sãvârºit ºi ce trebuie evitat astãzi, ºi nu în ultimul rând ce soluþii s-au cãutat pentru rezolvarea multiplelor probleme care au apãrut în desfãºurarea fenomenului financiar-bancar cunoscut sub numele de criza economicã ºi bancarã a anilor 1929-1933.

6

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

CAPITOLUL I CONCLUZIILE SCRISE DE BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. PREZENTATE ÎNALTEI COMISII DE APEL, ÎN PROCESUL CU MINISTERUL DE FINANÞE 1942

7

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

8

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
LISTA DOCUMENTELOR 1. 12 ianuarie 1942. Concluziile scrise de Banca Marmorosch, Blank & Co., prezentate Înaltei Comisii de Apel, instituitã prin Decretul-Lege nr. 584/1941, în procesul cu Ministerul de Finanþe.

9

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

10

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
CONCLUZIUNI SCRISE Cuprinsul Capitolul I COMPETENÞA COMISIEI DE ANCHETÃ ªI A COMISIEI DE APEL 1/ Competenþa Comisiei de Anchetã. 2/ Competenþa Comisiei de Apel. Capitolul II TEMEIURILE DE DREPT ªI SISTEMUL DE DREPT ÎN MATERIILE CE INTRÃ ÎN COMPETENÞA COMISIUNII 1/ Decretul Lege nr. 3.441/1940 nu a derogat de la normele dreptului comun. 2/ S-a recunoscut valabilitatea legilor din 27 iunie 1930 ºi 1 aprilie 1936. 3/ Sancþionarea fraudelor sau a prejudiciilor grave nu poate avea loc decât în cadrul normelor dreptului comun. Capitolul III LEGILE DE BAZÃ 1/ Legea Monetarã din 7 februarie 1929. 2/ Legea pentru administrarea portofoliului trecut la Stat ºi de interpretarea planului de stabilizare din 27 iunie 1930. 3/ Legea din 1 aprilie 1936. Capitolul IV PRELUAREA SUCCESIVELOR TRANªE ªI CONVENÞIILE ULTERIOARE 1/ Tranºa de 300.000.000 lei. 2/ Tranºa de 600.000.000 lei. 3/ Tranºa de 108.000.000 lei. 4/ Legea din 1 aprilie 1936. Capitolul V COMBATEREA CRITICILOR DE LEGALITATE DE ORDIN GENERAL 1/ Valoarea legalã a convenþiilor ºi tranzacþiilor încheiate. 2/ Ce se înþelege prin efecte statutare? 3/ Plafonul de reescont. 4/ Scoaterea din obligo. 5/ Finalitatea legii din 27 iunie 1930. Capitolul VI RÃSPUNDEREA DE DAUNE 1/ Frauda sau culpa. 2/ Legãtura cauzalã între faptul incriminat ºi prejudiciul suferit. 11

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Capitolul VII COMBATEREA CRITICILOR ADUSE „POLITICII BÃNCII BLANK” 1/ Inadmisibilitatea discuþiei acestor critici faþã de competenþa restrânsã a Comisiei. 2/ Aceste critici sunt ºi nefondate, deoarece politica de investiþiuni industriale a fost susþinutã dupã rãzboi de Guvern ºi de Banca Naþionalã, ba uneori chiar impusã, în scopul industrializãrii þãrii ºi naþionalizãrii industriilor din teritoriile alipite. 3/ Banca Blank ºi-a îndeplinit cu prisosinþã „funcþia socialã” în tot timpul existenþei ei de la 1848 încoace. 4/ Pretinsele bilanþuri false. 5/ Cauzele adevãrate ale cãderii Bãncii Blank. Capitolul VIII INADMISIBILITATEA CONDAMNÃRII LA DAUNE INTERESE FÃRÃ RESTITUTIO IN INTEGRUM. Capitolul IX CUANTUMUL PRETINSULUI PREJUDICIU 1/ Toate ratele eºalonate, ce mai sunt de încasat, trebuie scãzute, contrar pretenþiunea Statului este prematurã. 2/ Trebuie scãzute ºi reducerile consimþite debitorilor cedaþi prin convenþiile ºi tranzacþiile încheiate. 3/ În ce priveºte bunurile date în platã /”Cultura Naþionalã” ºi „Buzãu-Nehoiaºu”/ trebuie avutã în vedere valoarea actualã. 4/ Aplicând normele de calcul ºi valorile de mai sus se constatã lipsa de prejudiciu. 5/ Dobânzi ºi cheltuieli de urmãrire nu se pot în niciun caz reclama. Capitolul X REZERVE DE NECONSTITUÞIONALITAE SUMARUL CONCLUZIILOR LISTA ANEXELOR

12

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

CONCLUZIUNI SCRISE DIN PARTEA APELANTEI BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. ÎN PROCES CU MINISTERUL DE FINANÞE Complexitatea procesului de faþã, care rezultã din natura particularã ºi din lunga perioadã de timp pe care o îmbrãþiºeazã substratul sãu de fapte, a fost mult agravatã atât din pricina chestiunilor neconcludente puse în discuþie prin Raportul Comisiunii de Anchetã, cât ºi prin acelea cu totul lãturalnice, puse în discuþie de onor. reprezentanþi ai Ministerului de Finanþe în instanþã. În concluziile noastre de faþã, vom cãuta sã clasãm pe cât posibil materialul, pornind de la ideea cã acele fapte constante, care nu au fost contestate, sunt dobândite cauzei ºi cunoscute, ºi înþelegem a ne referi cu privire la ele la însuºi Raportul Comisiunii de Anchetã, precum ºi la cererea noastrã de apel. (Anexa 1).

13

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
CAPITOLUL I COMPETENÞA COMISIUNII DE ANCHETÃ ªI A COMISIUNII DE APEL 1/ Competenþa Comisiunii de Anchetã. De la început trebuie sã precizãm care e cadrul de competenþã al prezentei cauze, tocmai pentru a stabili care sunt chestiunile ce pot fi în mod concludent examinate în aceastã procedurã, ºi care sunt strãine de ea. (Anexa 2). Iatã ce prevede decretul-lege 3.441 din 11 octombrie 1940 /”Monitorul Oficial” nr. 239 din 12 oct.1940/:
„Art. 1 Se instituie pe lângã Preºedinþia Consiliului de Miniºtri o Comisiune însãrcinatã sã ancheteze operaþiunile ºi lucrãrile în baza cãrora Ministerul de Finanþe a rãscumpãrat portofoliul de efecte aflat la Banca Naþionalã, potrivit legii din 27 iunie 1930 ºi legii din 1 aprilie 1936, precum ºi condiþiunile fixate sau convenþiunile încheiate pentru realizarea acestor efecte.”

Din simpla citire a acestui text, rezultã cã obiectul anchetei îl formeazã: a/ operaþiunile ºi lucrãrile în baza cãrora s-a fãcut rãscumpãrarea portofoliului de efecte; b/ precum ºi condiþiunile fixate sau convenþiunile încheiate pentru realizarea acestor efecte. Este vorba, prin urmare, de a se examina mai întâi operaþiunile ºi lucrãrile de rãscumpãrare ºi apoi convenþiunile ºi tranzacþiunile încheiate pentru realizarea efectelor rãscumpãrate, cãci, dupã cum se ºtie, în conformitate cu legile din 27 iunie 1930 ºi 1 aprilie 1936, aceste operaþiuni aveau douã etape: una, preluarea efectelor, alta, realizarea lor. Art. 3 din acelaºi decret-lege 3.441/1940 dispune urmãtoarele:
„Când se constatã fraude sau grave prejudicii aduse Statului, Consiliul de Miniºtri va putea, printr-un jurnal publicat în Mon. Of., sã declare la cererea Comisiunii de Anchetã blocate ºi indisponibile, fãrã îndeplinirea vreunei formalitãþi de inscripþie sau sechestru, toate bunurile mobile ºi imobile ale întreprinderilor ºi persoanelor ale cãror portofolii de creanþe au fost preluate de Stat, ale întreprinderilor afiliate sau controlate de acestea, ale organelor de conducere a acestor întreprinderi, precum ºi ale beneficiarilor operaþiunilor de pe urma cãrora Statul a fost prejudiciat. Aceleaºi mãsuri se pot lua ºi împotriva întreprinderilor ºi persoanelor care au garantat solvabilitatea creanþelor ºi au fost în urmã exonerate de obligaþia plãþii acestor creanþe...”

Prin acest articol se precizeazã cã ancheta va avea sã stabilescã ºi dacã s-au comis fraude sau grave prejudicii aduse Statului cu prilejul operaþiunilor de preluare de creanþe sau a exonerãrii de obligaþia plãþii lor, putându-se în atare cazuri lua ºi unele mãsuri de asigurare asupra averii celor rãspunzãtori sau beneficiarilor. Acest text precizeazã încã o datã cã obiectul anchetei îl formeazã operaþiunile de rãscumpãrare ºi cele consecutive lor. a/ Materia de examinat ºi, prin urmare, competenþa instanþei de anchetã se plaseazã, deci, în mod strict, în epoca în care s-au fãcut rãscumpãrãrile de portofoliu ºi actele de realizarea lui. În consecinþã, nu intrã în competenþa Comisiunii de Anchetã: epoca anterioarã rãscumpãrãrii de efecte; 14

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
gestiunea bãncii în general; reescontul de efecte ale bãncii la Banca Naþionalã etc., toate acestea fiind chestiuni strãine ºi ca materie ºi ca timp de sfera de competenþã, aºa cum e delimitatã prin art. 1 ºi 3 al D.L. 3.441/1940. Însãºi Comisiunea de Anchetã adoptã formal acest punct de vedere în privinþa competenþei ei, cãci iatã ce citim în raportul întocmit de ea /cap. IV, lit. B, pag. 31/:
„În adevãr, misiunea Comisiunii nu e aceea de a cerceta întreaga gestiune a Bãncii Blank ºi rãspunderea pentru aceastã gestiune, ci numai aceea de a cerceta operaþiunile ºi lucrãrile în baza cãrora Ministerul a fãcut rãscumpãrarea de portofolii, precum ºi condiþiile fixate sau convenþiile încheiate pentru realizarea efectelor respective /art. 1/...”

Totuºi, Comisiunea, în flagrantã contrazicere cu propria ei definiþie a competenþei sale, se ocupã ºi de acele materii ce nu intrau în cadrul legal al însãrcinãrii ei, ºi prin aceasta ºi-a excedat competenþa ºi astfel constatãrile ce pretinde a fi fãcut nu au nicio putere legalã ºi nu pot fi invocate în sprijinul concluziunilor din raportul ei, adoptat ºi chiar depãºit prin decizia de condamnare a Ministerului de Finanþe. Reprezentanþii Ministerului de Finanþe au cãutat a menþine, totuºi, în cadrul de competenþã a cauzei, ºi aceste materii ºi epoci, susþinând: cã art. 1, vorbind de ancheta asupra operaþiunilor ºi lucrãrilor în baza cãrora s-au rãscumpãrat efectele, aceasta ar însemna cã tot ceea ce s-a petrecut înainte de rãscumpãrare, poate fi util examinat în cauzã; cã, fiind vorba de stabilirea unor rãspunderi, acestea pot cuprinde ºi rãspunderi din epoca precontractualã, iar nu numai cele din epoca strict contractualã. Asemenea susþineri merg direct în contra textului legii, ele pãcãtuiesc ºi printr-o extensiune cu totul abuzivã în materie de rãspundere precontractualã. b/ Rãspunderea precontractualã îmbrãþiºeazã numai epoca de pregãtire prin tratative sau corespondenþe a încheierii unui contract, adicã epoca imediat anterioarã încheierii contractului ºi numai acea epocã, iar nu ºi raporturile ce pãrþile ar fi putut avea înaintea acestei epoci. Noþiunea de „fazã precontractualã” înglobeazã, de exemplu, timpul în care o parte putea, prin propunerile ce fãcea celeilalte pãrþi, sã o inducã în eroare sau sã exercite un dol asuprã-i, pentru a o determina sã încheie un contract. Dar aceasta nu are nimic de a face cu alte contracte anterioare între aceleaºi pãrþi, ºi mai puþin încã cu trecutul îndepãrtat al relaþiunilor lor. Cu atât mai puþin ar putea fi vorba în speþã de examinarea epocii anterioare celei din care au început rãscumpãrãrile de efecte, cu cât faptele reþinute sau discutate din acea epocã anterioarã aici nu privesc mãcar relaþiunile bãncii cu Statul. Dacã banca ºi-a condus bine sau rãu afacerile înainte de legea din 27 iunie 1930, aceasta nu avea nicio legãturã cu Statul, cu care nu era atunci în raporturi contractuale. Tot astfel, dacã banca a reescontat la BNR efecte mai bune sau mai slabe în acea epocã, aceasta priveºte cel mult raporturile ei cu BNR, iar nu cu Statul. Nu trebuie citat cã ne aflãm în faþa unei instanþe cu desãvârºire excepþionalã ºi specialã, a cãrei competenþã e cu totul derogatorie de la competenþa instanþelor ordinare ºi, prin urmare, strict limitatã, neputânduse extinde în niciun fel cadrul ei de activitate, excepþiile fiind dintotdeauna de strictã interpretare ºi aplicare. Se impune deci, ca primã concluzie, cã tot ceea ce pretinde a ni se imputa din epoca anterioarã rãscumpãrãrilor de efecte, trebuie înlãturat din discuþie. 15

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
2/ Competenþa Comisiunii de Apel. Conform principiului cã competenþa instanþei de apel e determinatã de cuprinsul hotãrârii de primã instanþã ºi al apelului /tantum devolutum, quantum apellatum/, onor. Comisiune de Apel nu poate avea o competenþã mai întinsã decât cea a primei instanþe. Trebuie, de asemenea, þinut seama cã Statul, nefãcând apel, nu se putea aduce în discuþie instanþei de apel chestiuni noi, nereþinute de Raportul Comisiunii de Anchetã, ºi cu atât mai puþin formula pretenþiunii noi, nereþinute de decizia de condamnare a Ministerului Finanþelor. Cu aceasta se eliminã din discuþie o serie de afirmaþiuni ºi pretenþiuni fãcute ºi ridicate în cursul dezbaterilor de cãtre reprezentanþii Ministerului de Finanþe. Dacã, totuºi, ne vom ocupa în cuprinsul acestor concluziuni de asemenea elemente noi ce rãmân, pentru motivele arãtate, afarã din sfera procesului, o facem numai cu titlu informativ, pentru cã nu dorim sã lãsãm impresia cã avem ceva de ascuns.

16

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
CAPITOLUL II TEMEIURILE DE DREPT ªI SISTEMUL DE DREPT ÎN MATERIILE CE INTRÃ ÎN COMPETENÞA COMISIUNII 1/ Din principiul cã D.L. 3.441/1940 este o legiuire excepþionalã ºi specialã, rezultã dintru început cã nu s-a derogat de la dreptul comun decât în mãsura în care o dispoziþie expresã în acest decret ar fi impus o asemenea derogare. Din redactarea textului, nu rezultã nici expres, nici implicit, o abandonare în totalitate a normelor de drept comun, care astfel rãmân principialmente valabile ºi obligatorii ºi pentru speþã. O aplicaþiune a acestei reguli elementare, o gãsim în însuºi raportul Comisiunii de Anchetã /cap. IV, lit B, pag. 31/, acolo unde se ocupã de rãspunderea conducãtorilor:
„Comisiunea, interpretând disp. art. 3 din D.L., a gãsit cã legiuitorul nu a înþeles sã deroge, în privinþa rãspunderii personale a organelor de conducere, de la dispoziþiile dreptului comun.”

Reprezentanþii Ministerului, ori de câte ori noi am înþeles sã invocãm principiile fundamentale de drept comun, ne-au dat un singur rãspuns: cã este vorba de o legiuire „revoluþionarã”. Acesta nu e un rãspuns pentru cã textele de lege se interpreteazã dupã aceeaºi logicã, chiar dacã sunt edictate de un guvern adus la cârmã printr-o schimbare de regim, nefiind permise confuziuni între natura unei miºcãri social-politice ºi natura unor texte de drept pozitiv. Nu existã revoluþie în materie de logicã juridicã. O altã formã a acestei susþineri a reprezentanþilor Ministerului de Finanþe, e caracterul pretins „special” al acestei legi, se susþine cã legea aceasta prevede, de exemplu, o rãspundere specialã, o rãspundere sui generis etc., fãrã ca sã se fi putut preciza ce înseamnã asemenea rãspunderi speciale sau sui generis ºi din care text al legii rezultã ele. Astfel, susþinerile pãrþii adverse rãmân simple alegaþiuni arbitrare despre înþelesul legii, care nu se pot sprijini pe adjective ca „special”, „revoluþionar”, sui generis etc. 2/ D.L. 3.441/1940 nu numai cã nu abrogã legiuirile anterioare, dar dimpotrivã se referã la ele ºi le confirmã, cãci art. 1 vorbeºte de anchetarea rãscumpãrirlor de efecte ce s-au fãcut potrivit legilor din 27 iunie 1930 ºi 1 aprilie 1936. Aceasta înseamnã cã ancheta poartã, în primul rând, asupra respectãrii sau violãrii acestor legi, prin modul cum s-au încheiat operaþiunile de rãscumpãrãri. De aici, consecinþa inexorabilã cã, dacã operaþiunile s-au încheiat în conformitate cu acele legi, ele nu pot fi criticate ºi cu atât mai puþin rãsturnate. De altfel, Ministerul de Finanþe nu tinde la anularea actelor intervenite, cãci aceasta implicã o restitutio in integrum, ºi vom arãta mai jos la ce consecinþe inadmisibile duce poziþia nejuridicã adoptatã de Ministerul de Finanþe în acest proces. 3/ Se susþine de partea adversã, ºi de astã datã în acord cu Comisiunea de Anchetã, cã ancheta purta ºi asupra fraudelor sau gravelor prejudicii ce s-ar fi sãvârºit cu prilejul rãscumpãrãrilor sau tranzacþiunilor ulterioare, fãcute în aplicarea ziselor legiuiri. Suntem ºi noi de acord cã o convenþie legalã ca formã poate, totuºi, sã fie pãtatã de fraudã, sau cã la încheierea sau executarea ei s-ar fi putut sãvârºi de vreo parte o culpã gravã, dar aceasta nu înseamnã cã ar fi vorba de o derogare de la dreptul comun. Dimpotrivã, noi socotim cã, pentru a stabili o rãspundere în sarcina noastrã din operaþiunile de rãscumpãrare ºi cele urmãtoare lor, trebuie stabilit dupã dreptul comun: a/ cã existã un fapt culpabil, adicã ilicit; b/ cã existã un prejudiciu ºi anume unul grav, dupã cum cere art. 3; c/ 17

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
cã între culpã ºi prejudiciu existã o cauzalitate directã ºi exclusivã. În adevãr, pentru ca un fapt sã fie considerat culpabil, el trebuie sã aibã un caracter antijuridic, adicã sã se gãseascã într-o relaþiune de contrarietate sau în opoziþiune faþã de ordinea juridicã, în contrast cu relaþiunea de conformitate. Numai prin aceasta actul devine ilicit. Savigny a demonstrat cã fundamentul oricãrui delict este lezarea unui drept primar /delict penal/ sau secundar /delict civil/. Fãrã asemenea caractere precis calificate, faptele nu sunt culpabile în drept. Vom vedea cã asemenea fapte nu ne pot fi imputate. Vom avea sã verificãm totodatã, pentru fiecare imputaþiune fãcutã nouã pe bazã de pretinsã culpã, dacã ºi întrucât aceste trei condiþii sunt îndeplinite.

18

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
CAPITOLUL III LEGILE DE BAZÃ Pentru îndeplinirea atât a rãscumpãrãrilor de efecte, cât ºi a convenþiilor ulterioare, ºi anume fie sub raportul legalitãþii lor ca fond ºi formã, fie sub raportul pretinselor fapte de fraudã sau culpã gravã, e nevoie de a preciza cuprinsul ºi scopul dispoziþiilor legale în materie, în lumina împrejurãrilor care le-au determinat. 1/ Legea monetarã, publicatã în „Monitorul Oficial” nr. 30 bis din 7 februarie 1929, a fost, dupã cum se ºtie, determinatã de necesitatea stabilizãrii valorii monedei naþionale, în urma devalorizãrii postbelice ºi a fluctuaþiilor ce au urmat. Stabilizarea s-a fãcut cu concursul bãncilor de emisiune din þãrile amice, care au cãutat sã dea un suport sãnãtos atât finanþelor publice, cât ºi în special institutului privilegiat de emisiune /Banca Naþionalã/. Iatã, în adevãr, ce citim în Programul Guvernului Român pentru stabilizarea ºi dezvoltarea economicã, care constituie anexa A a acestei legi monetare:
„Introducere Generalã Guvernul Român, dorind sã consolideze opera de restaurare financiarã urmãritã de România de la rãzboi încoace, sã aºeze în mod definitiv creditul þãrii ºi sã uºureze dezvoltarea sa economicã, asigurându-i în condiþiuni normale resursele necesare producþiei naþionale, a hotãrât sã stabilizeze leul pe baza aurului, la cursul actual al schimbului ºi sã ia mãsurile necesare pentru a da acestei stabilizãri un caracter definitiv. În acest scop, Guvernul Român a elaborat un program a cãrui realizare va trebui îndeplinitã în trei ani, sub rezerva unor termene mai scurte, prevãzute mai jos, pentru un anumit numãr de mãsuri. Bãncii Naþionale a României i se va da posibilitatea sã menþinã în þarã siguranþa ºi stabilitatea monetarã, statutele sale vor fi revizuite în aºa chip încât sã precizeze natura operaþiunilor sale. Lichiditatea ei va fi asiguratã, pentru a-i permite sã îndeplineascã funcþiunile monetare normale ale unei bãnci de emisiune, pe care le sãvârºea înainte de rãzboi...” Secþiunea II Mijloacele de a asigura lichiditatea Bãncii Naþionale. Revizuirea statutelor îngãduie definirea unor operaþiuni care vor putea fi efectuate în viitor de Banca Naþionalã. Pentru a-i pune la dispoziþie mijloacele necesare pentru aºi îndeplini rolul în condiþii normale, va trebui, de asemenea, sã fie ajutatã ca sã înlocuiascã anumite active rezultate din operaþiunile sale anterioare, cu alte active cu desãvârºire lichide. Totalul datoriei Statului cãtre Banca Naþionalã va trebui simþitor redus. Anumite creanþe litigioase, în special asupra strãinãtãþii, vor fi scoase din bilanþul bãncii, rezervându-ºi drepturi pe care ele le reprezintã. Alte creanþe interne, cu gaj sigur dar încasabile la o scadenþã prea îndepãrtatã, nu vor putea fi considerate printre activele menite sã formeze contrapartea unei circulaþiuni convertibile. În acest scop, se va proceda, pe de o parte, la anumite operaþiuni contabile, care vor permite purificarea unor anumite posturi ale bilanþului, pe de alta, împrumutul prevãzut va da bãncii, în mod direct sau indirect, mijlocul de a nu conserva decât active de bancã de emisiune.”

Dupã ce se vorbeºte mai departe de creanþe care vor continua sã figureze în bilanþ numai pro memoria, se mai spune: 19

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
„Pe de altã parte, se va proceda la amortizarea unei pãrþi importante din avansul consimþit Statului de cãtre Banca Naþionalã, precum ºi la ventilaþia portofoliului comercial al Bãncii Naþionale ºi al avansurilor consimþite de ea diferitelor institute de credite... 2. Pentru a elimina din portofoliul Bãncii Naþionale efectele cu o scadenþã prea îndepãrtatã, care figureazã azi în acest portofoliu, Statul va remite Bãncii Naþionale ... Totalul acestor sume, aproape 4.000-5.000 milioane, va fi întrebuinþat la cumpãrarea de cãtre Stat a portofoliului Bãncii Naþionale, care prezintã o lichiditate insuficientã, începând cu efectele care reprezintã imobilizarea cea mai mare. Pe mãsurã ce vor fi cumpãrate aceste efecte, vor fi retrase din portofoliul Bãncii Naþionale ºi girate de ea pentru contul Statului, în afarã de bilanþ. Încasãrile realizate vor fi afectate acoperirii cheltuielilor de investiþiune ale CFR.”

Din aceastã primã parte a legii se vede cã, la acea epocã, Banca Naþionalã avea în activul ei o serie de creanþe ºi efecte despre care legea se exprimã eufemistic, cã sunt „lichide”, sau „insuficient lichide”, sau „imobilizate”, sau „cu scadenþã prea îndepãrtatã”, dar a cãror naturã realã rezultã din faptul cã se impune îndepãrtarea lor prin „purificare”, „ventilaþiune”, din bilanþul Bãncii Naþionale, în care sunt nedemne de a figura, devreme ce se propune ca acea bancã sã nu conserve decât „active de bancã de emisiune”. Denumirea curentã datã mai târziu acestui portofoliu, de portofoliu „putred”, confirmã aceastã realitate perfect cunoscutã ºi forurilor care au tratat convenþiunile de stabilizare ºi Parlamentului care a legiferat stabilizarea, ºi, deci, cu atât mai mult Ministerului de Finanþe ce avea sã suporte sarcinile rezultate din stabilizare. Aceste sarcini luate asuprã-ºi de Stat, faþã de primul ºi cel mai puternic institut bancar al þãrii, se justificã prin aceea cã împrejurãrile rãzboiului ºi consecinþele sale economico-financiare au obligat Banca Naþionalã sã primeascã, prin scont sau altfel, o serie de efecte ºi creanþe greu de realizat sau chiar irealizabile, ºi cã, deci, Banca Naþionalã a trebuit ajutatã din fondurile Statului, pentru a redobândi o situaþie de lichiditate normalã, Statul preluând astfel anumite creanþe ºi efecte de micã sau nulã valoare. Cu toate aceste sacrificii fixate de Stat pentru Banca Naþionalã, situaþia generalã economicã ºi financiarã nu a putut fi îndreptatã. În primele luni ale anului 1930 au început sã se facã simþite efectele marii crize americane din toamna anului 1929 care, pornind de la deprecierea catastrofalã a produselor agricole, de la o crizã de supraproducþie ºi subconsumaþie, a provocat o prãbuºire a cursurilor acþiunilor la bursã ºi apoi o cascadã de insolvenþe pe piaþa bancarã, ajungând la închiderea ghiºeelor a mii de bãnci, cu capitaluri de miliarde de dolari. Repercusiunile acestei crize, ºi în ce priveºte preþurile ºi în ce priveºte cursurile de bursã ºi în ce priveºte insolvenþele bancare, nu a întârziat a se produce în Europa, agravându-se treptat cu trecerea timpului. Negarea ºi ironizarea acestor evenimente de cãtre onor. reprezentanþi ai Ministerului de Finanþe nu suprimã realitatea lor. România, ca þarã principialmente agricolã, cu o industrie tânãrã ºi cu resurse financiare limitate, a trebuit sã se resimtã într-o mãsurã ºi mai mare de efectele acestei crize. De atunci chiar a început a se vorbi ºi s-a ajuns la suspendãrile de executare /moratorii/ pentru datoriile agricole, ºi mai târziu la conversiunea agricolã, urbanã ºi chiar comercialã /v. art. 15 din legea de lichidare a datoriilor agricole ºi urbane din 7 aprilie 1934/. 20

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Anii 1930/32 au fost deosebit de grei pentru instituþiile bancare, prin aceea cã, alarma stârnitã din cauza insolvenþelor din alte þãri, a determinat pe deponenþi sã dea nãvalã la ghiºee, spre a obþine plata depozitelor lor. Astfel, bãncile au fost obligate sã-ºi lichideze în grabã activul, pentru a plãti pe deponenþi ºi sã solicite stãruitor noi credite de la Banca de Emisiune, pe cale de reescont, spre a cãpãta numerarul necesar restituirilor. În adevãr, bãncile, conform rolului lor normal ºi încã mai mult misiunii speciale, pe care unele bãnci, printre care ºi a noastrã /vezi depoziþia domnului profesor Victor Slãvescu înaintea acestei onor. Comisiuni/ au îndeplinit-o în þara noastrã în acea epocã, investiserã o mare parte din depozitele lor în întreprinderi industriale, creând astfel industrii noi ºi naþionalizând pe cele din teritoriile alipite. Aceste întreprinderi nu puteau sã fie lichidate imediat ºi nici nu puteau replãti imediat ceea ce datora bãncilor care le finanþaserã, respectiv ale cãror afiliate erau, mai ales cã, din cauza crizei, Statul nu-ºi plãtea furnizorii ºi el era tocmai unul din cei mai importanþi clienþi ai acestor industrii. Astfel, bãncile au fost nevoite a cere sprijinul Bãncii Naþionale, pe cale de reescont, prezentând acesteia la reescont, în mare parte, efecte emise de întreprinderile create ºi finanþate de ele, care le erau datoare, însã nu puteau plãti curând datoriile lor. Din aceastã cauzã, lichiditatea mai mare ºi mobilizarea portofoliului, care fusese obiectivul principal al redresãrii financiare a Insitutului de Emisiune, nu au putut fi stinse, iar bãncile private ºi-au vãzit mãrite angajamentele lor faþã de banca de emisiune, având drept cauzã efecte emise în mare parte de propriile lor afiliaþiuni, pentru datoriile existente, dar foarte greu de plãtit. Agravarea crizei a produs ºi o scãdere a preþurilor produselor industriale, cum ºi o micºorare notabilã a consumaþiunii, pricinuind prin aceasta o ºi mai mare slãbire a puterii de platã a întreprinderilor respective. 2/ Aceastã situaþie a obligat Statul Român, întocmai ca ºi foarte numeroase alte State, sã vinã cu noi mãsuri de asanare financiarã, de astã datã nu numai în privinþa Bãncii Naþionale, ci ºi tot atât de mult în privinþa institutelor de bancã privatã. Era vorba de astã datã nu numai de a statornici lichiditatea Institutului de Emisiune, ci ºi de a însãnãtoºi creditul privat, restabilind încrederea publicã în institute, care tocmai de aceea se numesc de credit, ºi permiþând astfel o circulaþie normalã a bunurilor ºi valorilor.(Anexa 2). Aceastã intervenþie a Statului s-a produs prin Legea pentru administrarea portofoliului de efecte trecute de la Banca Naþionalã la Stat, conform planului de stabilizare ºi de interpretare a planului de stabilizare, publicatã în „Monitorul Oficial” nr. 140 din 27 iunie 1930. Facem trimitere la textul acestei legi în mod general, totuºi vom reproduce aici, pentru necesitatea expunerii noastre, art. 1 ºi 2:
„Art. 1 Pentru administrarea portofoliului de efecte cu scadenþã prea îndepãrtatã, trecute sau care vor fi trecute de Banca Naþionalã Statului, conform prevederilor planului de stabilizare de la cap. I, Secþiunea II, pct. 2, ºi conform convenþiei dintre Stat ºi Banca Naþionalã din 7 februarie 1929, Secþiunea III, art. 8, Ministerul Finanþelor ºi Banca Naþionalã vor proceda precum se aratã în dispoziþiile de mai jos. Prin portofoliu de efecte cu o scadenþã prea îndepãrtatã se înþelege efectele care întrunesc toate prevederile statutare, afarã de lichiditatea în termenul prevãzut de art. 24 din statutele Bãncii Naþionale /art. 28 din vechile statute/. Art. 2 În urma propunerii Bãncii Naþionale, Ministerul Finanþelor e autorizat sã rãscumpere efectele vizate de art. 1 ºi care se gãseau în portofoliul

21

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Bãncii Naþionale la data de 7 februarie 1929, pânã la concurenþa sumei totale de Lei 3.250.885.742. Ministerul Finanþelor e autorizat, de asemenea, sã rãscumpere, în urma avizului conform al Bãncii Naþionale, alte efecte scontate de aceasta, oricare ar fi data intrãrii lor în portofoliu, în vedere de a contribui la asanarea financiarã ºi în mãsura în care resursele prevãzute de programul de stabilizare vor întrece totalul de mai sus.”

În completarea acestui text, citãm aici art. 24 din statutele Bãncii Naþionale din 1929:
„Art. 24 Nu sunt admise la scont decât efecte de comerþ la ordin timbrate, având o cauzã realã cu scadenþã de cel mult 100 zile ºi garantate prin 3 semnãturi solvabile.” Totuºi: a/ efectele cu 2 semnãturi pot fi admise în cazurile prevãzute ºi dupã modalitãþile fixate de regulamentul stabilit în Consiliul General...”

Mari discuþii s-au fãcut în aceastã instanþã în privinþa înþelesului art. 2 mai sus reprodus. În primul alineat din art. 2 este vorba de preluarea de cãtre Stat a efectelor care, conform articolului 1, întrunesc toate prevederile statutare, în afarã de lichiditatea la termenul de 100 zile ºi care se aflau la BNR la 7 februarie 1929. Aceastã preluare s-a fãcut evident în interesul lichiditãþii Bãncii Naþionale, urmãritã prin programul de stabilizare. Prin al doilea alineat al art. 2 se admite rãscumpãrarea altor efecte scontate de Banca Naþionalã, oricare ar fi data intrãrii lor în portofoliu, aceasta nu numai pentru a mãri lichiditatea Bãncii Naþionale, ci ºi pentru a contribui la asanarea financiarã a institutelor private de credit. Tocmai de aceea legea prevede, în chiar titulatura ei, cã este vorba ºi de „interpretarea programului de stabilizare” ºi anume în sensul de a proceda la noi operaþiuni în vederea asigurãrii stabilizãrii, mãsuri devenite necesare faþã de înrãutãþirea situaþiei pieþei din România. Aceste noi mãsuri priveau tocmai efectele altele decât cele care sã fi întrunit toate prevederile statutare ºi textul o spune formal: „alte efecte scontate de aceasta”, adicã altele decât cele prevãzute de art. 1 ºi menþionate în art. 2, al. 1. Reprezentanþii Ministerului de Finanþe au pretins cã art. 2, al. II, prin redacþiunea sa literalã a înþeles prin cuvintele „oricare ar fi data intrãrii lor în portofoliu” cã, între efectele din al. I ºi cele din al. II, diferenþa e numai în privinþa datei intrãrii lor în portofoliul Bãncii Naþionale. O asemenea interpretare nu rezultã din text, cãci pentru a fi înþeles în sensul voit de reprezentanþii Ministerului de Finanþe ar fi trebuit sã sune nu „alte efecte scontate de aceasta”, ci „efecte scontate de aceasta, oricare ar fi data intrãrii lor în portofoliu.” Efectele rãscumpãrabile conf. al. I sunt definite prin douã calificãrii: a/ efecte prevãzute de art. 1, ºi b/ care se gãseau în portofoliul Bãncii Naþionale la 7 februarie 1929. În al. II cele douã calificative sunt astfel înlocuite: a/ ”alte efecte scontate de Banca Naþionalã”, deci altele decât cele prevãzute de art. 1, ºi b/ ”oricare ar fi data intrãrii lor în portofoliu”, adicã ºi posterior datei de 7 februarie 1929. Adãugãm cã expresiunea „oricare ar fi data intrãrii lor în portofoliu” cuprinde ºi efectele care ar fi intrat înainte de 7 februarie 1929, dar care n-ar fi din cele prevãzute de art. 1, adicã n-ar îndeplini condiþiile statutare, cãci altminteri sar fi spus pur ºi simplu: „efecte intrate dupã 7 februarie 1929”. 22

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Acest înþeles al legii rezultã din lucrãrile pregãtitoare ºi este confirmat atât de cei ce au prezidat la alcãtuirea legii, cât ºi de cei ce au aplicat-o la acea epocã, în strânsã legãturã cu Ministerul de Finanþe. În adevãr, teza noastrã a fost combãtutã de cãtre reprezentanþii Statului în instanþã, menþinându-se cã nu era admisibil de a se rãscumpãra efecte nestatutare care ar fi putut deci produce pagube Statului, pe când noi susþinem hotãrât cã Statul, tocmai prin dispoziþiunile în chestiune ale legii din 27 iunie 1930, a înþeles sã facã sacrificii nu în interesul Bãncii Naþionale sau al bãncilor private ajutate, ci în interesul restabilirii încrederii ºi al asigurãrii stabilizãrii, deci al economiei naþionale în general. Chiar termenii de „a contribui la asanarea financiarã” implicã ideea de „sacrificii”, cãci „contribuþia” este o platã fãrã echivalent. În dovedire, citãm urmãtoarele din expunerea de motive a legii din 27 iunie 1930 /Mon. Of., Partea a III-a, Dezbateri Parlamentare, nr. 78/1930/:
„Pentru rãscumpãrarea portofoliului imobilizat al Bãncii Naþionale, programul de stabilizare prevede afectarea unei sume importante din împrumutul fãcut în acest scop ºi întregul beneficiu al monedei divizionare, acest sacrificiu fiind necesar Institutului de Emisiune spre a-i da putinþa sã rãspundã menirii sale ºi sã reintre în fãgaºul normal al funcþiunilor ce trebuie sã îndeplineascã. Cum încã zisul program nu aratã în mod desluºit felul cum va fi administrat acest portofoliu, proiectul de lege de faþã completeazã programul, fixeazã statutul de administrare a portofoliului cu toate garanþiile cerute unei bune gospodãrii, ºi îngãduie astfel recuperarea unei pãrþi importante din sumele destinate unor investiþiuni productive.”

Prin urmare, e vorba în mod mãrturisit de sacrificu, de completarea programului de stabilizare, adicã de ceva ce nu e în acel program, ºi de recuperarea – cu toatã buna gospodãrire – numai a unei pãrþi din investiþiune, deci evident de posibilitatea pierderii restului. Iatã ºi Raportul Delegaþilor la Camerã: /”Monitorul Oficial”, Partea III-a, nr. 78/1940/:
„Jertfa pe care a consimþit sã o facã Statul ... Prin acest proiect se lasã portofoliul imobilizat al Bãncii Naþionale în administrarea acestei bãnci, care va acþiona în numele ºi în contul Statului, ºi dupã normele stabilite de acesta: Ministerul de Finanþe capãtã autorizaþia de a încheia orice convenþiuni ºi a lua orice mãsuri pe care le va crede necesare pentru salvarea unei pãrþi cât mai mari din aceastã avere. Se stabileºte de la început situaþia ºi bonitatea efectelor, pentru ca urmãrirea debitorilor ºi lichidarea portofoliului sã se facã în cele mai bune condiþiuni...”

Se accentueazã, deci, din nou, cã e vorba de jertfã, cã nu se va putea salva decât o parte din aceastã avere, cã efectele trebuie examinate dupã situaþie ºi dupã bonitate, deci este vorba de ceva relativ, exprimându-se dezideratul unei lichidãri cât mai bune. Se vede, prin urmare, cât de conºtient era legiuitorul cã Statul va avea de suportat pierderi, pe care le justificã prin interesul general. (Anexa 5). A fost audiat de Comisiunea de Anchetã defunctul Virgil Madgearu, autorul legii în chestiune, în calitate de ministru de Finanþe la acea epocã, ºi iatã ce a declarat: 23

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
„Luând contact cu conducerea Institutului de Emisiune, am ridicat chestiunea suportãrii riscurilor eventuale, deoarece eram informat cã în portofoliul Bãncii Naþionale, cu toate cã prin operaþiunile preliminare stabilizãrii se decisese amortizarea din fonduri proprii a unei pãrþi din pierderile constatate, rãmãseserã efecte care cuprindeau pierderi virtuale.../pag. 1/. Recunoscând, totuºi, cã din totalul creanþelor de preluat, dintre care unele foarte imobilizate, s-ar putea ivi pierderi, /BNR/ socotea cã ele urmeazã a fi acoperite de Stat, din fondul creat prin planurile de stabilizare ºi girat în contul Statului de Banca Naþionalã. Recuperarea va servi a alimenta fondul de investiþiuni al CFR, care, în cazul adeveririi pierderilor pesimiste ale bãncii, va fi necesarmente micºorat cu aproximativ suma arãtatã mai sus, cca. 600-700 milioane.../pag. 2/. Aceastã dispoziþie, menitã sã permitã intervenþia excepþionalã pe piaþa financiarã în scopul sprijinirii bãncilor aflate în dificultate de plãþi, se explicã prin operaþiunea de la începutul primãverii 1930, a primelor fenomene de crizã, de neîncredere în solvabilitatea bãncilor, constând în retrageri precipitate de depuneri, îndeosebi de la Banca Blank.../Pag. 3/.

Prin urmare, nu numai cã autorul legii confirmã cã era vorba ca Statul sã preia portofolii la care consimþea sã aibã pierderi, dar aceasta se fãcea cu privire chiar la portofoliul ce urma sã se preia de la banca noastrã, legea neavând astfel, ºi în mod general ºi în mod special, pentru noi, sensul ce l-am arãtat mai sus. Cã era vorba de efecte nestatutare, despre a cãror prezenþã în portofoliul Bãncii Naþionale, Statul era perfect informat ºi tocmai de aceea înþelegea sã intervinã, rezultã ºi din depoziþia d-lui Constantin Angelescu, fost în 1931 guvernator al Bãncii Naþionale:
„Am fost întrebat cum s-a putut ca în portofoliul Bãncii Naþionale a României sã existe cambii greu încasabile.” Am rãspuns cã, în vremuri normale, Banca Naþionalã nu trebuia sã aibã cambii protestate, ºi, în fapt, în toate bãncile de emisiune nu existã asemenea cambii. Dar, e adevãrat cã, în vremuri anormale, la zdruncinãri economice neobiºnuite, nu e bancã de emisiune care sã nu sufere, dupã cum a suferit ºi banca noastrã naþionalã...”/Pag. 3/. (Anexa 6).

ªi dupã ce aratã cã originea acestor efecte nestatutare era politica de industrializare protejatã ºi chiar impusã de Stat, direct sau prin Banca Naþionalã, continuã:
„Se înþelege cã, în asemenea condiþiuni, Banca Naþionalã, oricâtã prudenþã ar fi întrebuinþat, se putea aºtepta la derutãri de portofoliu îngheþat, pentru ilustrarea acestei observaþii exemplul cel mai bun e cã a existat portofoliu îngheþat la Cooperative, la Creditul Industrial, la Creditul Funciar Rural, instituþii de Stat sau controlate de Stat /pag. 4/. Sunt realitãþi de care trebuie sã se þinã seamã, ºi în cele mai multe cazuri admiterea la scont a unui portofoliu mai puþin indicat susþine un institut serios, folositor economiei naþionale, ºi împiedicã de multe ori ºi cãderea altora care la început nu erau ameninþate. În momente de panicã, golul pe care-l lasã retragerea depozitelor trebuie sã fie acoperit cel puþin în parte, ºi rezistenþa de achitare a unora din creanþele de primã calitate altãdatã forþeazã conducerea Bãncii Naþionale sã fie mai puþin rigidã în judecarea portofoliului ce i se prezintã la reescont.” /Pag.5/.

Acest înþeles al legii e confirmat ºi prin depoziþia /luatã înaintea acestei onor. Comisiuni/ domnului Radu Romanescu, fost comisar al Guvernului la BNR ºi ªeful Serviciului Economiei Financiare din Ministerul de Finanþe, însãrcinat cu 24

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
aplicarea legilor de rãspundere de portofoliu:
„Printre aceste efecte /propuse de BNR spre a fi preluate de Stat/ erau ºi unele la care Statul cunoºtea insolvabilitatea debitorilor, dar nu le putea refuza, fiindcã tocmai scopul preluãrii portofoliului era de a debarasa Banca Naþionalã de asemenea creanþe, care nu se puteau niciodatã realiza. Ministerul de Finanþe cunoºtea imposibilitatea de realizarea integralã a efectelor preluate, cãci acesta era în parte scopul legii.” (Anexa 7).

Socotim, deci, cã am dovedit fãrã putinþã de îndoialã cã efectele, ce se puteau rãscumpãra pentru asanarea financiarã a bãncilor private, puteau fi ºi efecte de calitate inferioarã, Statul fiind hotãrât a face sacrificii, adicã a suporta pierderi prin preluarea acestor efecte în interesul general. b/ Pentru ce sumã se puteau rãscumpãra portofoliile? Am citat mai sus art. 2, al. II, din legea din 27 iunie 1930, din al cãrui prim alineat rezultã cã rãscumpãrarea de efecte prevãzute de art. 1, adicã de efecte statutare, dar nelichide, care se preluau în interesul asanãrii Bãncii Naþionale, se putea face „pânã la concurenþa sumei totale de Lei 3.250.885.742”. Al. II al art. 2 prevede cã celelalte efecte, adicã cele nestatutare, oricare ar fi fost data intrãrii lor la BNR ºi care se preluau în vederea asanãrii financiare a institutelor private de credit, se puteau rãscumpãra:
„În mãsura în care resursele prevãzute de programul de stabilizare vor întrece totalul de mai sus”.

Prin planul de stabilizare s-a pus la dispoziþia Statului pentru aceste rãscumpãrãri o sumã de Lei 4.069.041.735 în total, precum e evaluatã ºi prin depoziþia domnului Costin Stoicescu. Raportul Comisiunii de Anchetã considerã cã, pentru preluarea de efecte din cele prevãzute la al. II, ar fi fost disponibilã numai diferenþa între 4.069.041.735 ºi 3.250.885.742 lei, adicã cca 819.000.000 lei, pe când totalul efectelor preluate de la banca noastrã se ridica la 1.008.000.000. Acest lucru s-a putut face pentru cã, dupã cum constatã Comisiunea, s-au rãscumpãrat efecte din cele prevãzute în art. 1, numai pentru 2.507.000.000 lei, astfel încât au rãmas fonduri disponibile de Lei 1.515.000.000 în total. Putea Statul sã afecteze partea rãmasã neîntrebuinþatã din prima tranºã de 3.250.000.000 lei, pentru a mãri a doua tranºã ce era iniþial de 819.000.000 lei, ºi a rãscumpãra deci mai multe efecte din cele prevãzute în al. II al art. 2? Desigur cã da. Art. 2 pune la dispoziþia Statului totalul resurselor prevãzute în planul de stabilizare, în scopul de rãscumpãrare de efecte, iar în al. II rezervã pentru efectele nestatutare suma ce va depãºi totalul întrebuinþat pentru rãscumpãrarea de efecte statutare. Interpretarea contrarie ar fi însemnat ca acele câteva sute de milioane sã rãmânã fãrã întrebuinþare, deºi Statul le împrumutase ºi plãtea dobânzi pentru ele, în loc de a fi folosite pentru asanarea completã a pieþei financiare. Limita sumelor de întrebuinþat pentru rãscumpãrare o formeazã resursele puse la dispoziþia Statului prin planul de stabilizare ºi, deci, Statul putea merge pânã la epuizarea acestor resurse. De altfel, art. 2, al. I, fixeazã numai un plafon pentru rãscumpãrarea de efecte statutare, cãci întrebuinþeazã expresia „pânã la concurenþa sumei de Lei 3.250.885.742, nu cere în mod imperios ca sã se utilizeze întreaga sumã pentru preluarea de asemenea efecte. Dacã în al. II al art. 2 se prevede cã se va putea întrebuinþa pentru preluarea de portofolii nestatutare chiar ceea ce depãºeºte totalul de mai sus, a fortiori putea fi întrebuinþat ceea ce rãmânea disponibil din acel total, pânã 25

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
la totalul resurselor disponibile conform planului de stabilizare. c/ Procedura preluãrii. Art. 4 ºi 5 al. I ºi art. 7 aratã cum se preiau efectele de cãtre Stat – BNR propune preluarea ºi dacã Statul acceptã –, el va comunica expres Bãncii Naþionale adeziunea sa la propunerile fãcute ºi va remite Bãncii Naþionale contravaloarea efectelor primite în portofoliul sãu /art. 4/. O datã cu trecerea efectelor la Stat, BNR va prezenta Ministerului de Finanþe un referat cu o situaþie generalã detaliatã asupra situaþiei financiare a întreprinderilor debitoare ºi a debitorilor, /art. 6 al. I/ ºi o datã cu aceasta va arãta care sunt posibilitãþile de încasare prezente ºi viitoare asupra portofoliului trecut Statului, în cazul unei urmãriri sau lichidãri ºi în cazul încheierii unei convenþii sau tranzacþii /art. 7/. Este, deci, de reþinut cã acest referat ºi aceste informaþiuni BNR trebuia sã le dea nu înainte de preluare, ci o datã cu trecerea efectelor la Stat. Ministerul de Finanþe, cu avizul Bãncii Naþionale, fixeazã condiþiile de platã, garanþiile, termenele ºi dobânzile pentru fiecare efect /art. 5/. Dar, dacã din referatul Bãncii Naþionale, Ministerul de Finanþe îºi face convingerea cã întreprinderile debitoare sau debitorii nu pot fi cu folos urmãriþi sau lichidaþi pe baza pe baza efectelor trecute Statului, ci e recomandabil a se încheia cu aceºtia o convenþiune sau o tranzacþie pe care o va crede utilã sau necesarã pentru realizarea debitului datorat, luând orice garanþii personale sau reale, pentru ca realizarea lui sã fie bine asiguratã /art. 6/. Aceste convenþii sau tranzacþii vor fi fãcute cu avizul Comisiunii prevãzutã la art. 10, ºi vor fi supuse spre ratificare Consiliului de Miniºtri, iar în urmã comunicate Bãncii Naþionale, care administra portofoliul, spre aplicare. aa/ Este mai întâi de remarcat cã aceste convenþii sau tranzacþii implicã acele sacrificii de mai înainte avute în vedere din partea Statului. În adevãr, dacã debitorii ar fi putut plãti datoriile pe baza titlului de creanþã originar, nu ar fi fost locul la nici o convenþie ºi cu atât mai puþin la vreo tranzacþie ºi nu ar fi avut niciun înþeles sã se înconjoare încheierea acestor convenþii ºi tranzacþii de atâtea formalitãþi /avizul Bãncii Bãncii Naþionale, avizul Comisiunii ºi ratificarea Consiliului de Miniºtri/. Însãºi noþiunea de tranzacþiune implicã, conform definiþiei din Codul Civil, concesiuni, deci sacrificii, ºi cei doi termeni, convenþie ºi tranzacþie, sunt întrebuinþaþi ca echivalenþi în textul legii. Reprezentanþii Ministerului de Finanþe au încercat sã susþinã cã, deoarece convenþiile sau tranzacþiile urma sã se facã „pentru realizarea debitului datorat” ºi „luând orice garanþii personale sau reale, pentru ca realizarea lui sã fie bine asiguratã” /art. 6/, aceasta înseamnã cã ele urmãreau realizarea întregii datorii ºi încã cu bune garanþii. O asemenea interpretare este lipsitã de sens, deoarece, pe de o parte, dacã s-ar putea încasa întreaga datorie pe baza titlului originar, n-ar mai fi niciun motiv de a încheia convenþii speciale, necum tranzacþii, ºi n-ar mai fi nevoie de a lua garanþii suplimentare, pe de altã parte, debitorii nu pot fi în nici un fel de obligaþii sã mai dea garanþii suplimentare peste totalul creanþei originare. Se pot obþine de la dânºii asemenea garanþii, evident numai în cazul când li se oferã vreun avantaj, de exemplu plata eºalonatã pe termen lung sau reducerea de datorii, garantându-se mai bine restul de platã. Tocmai acesta era rostul ºi esenþa „convenþiilor” sau „tranzacþiilor” ºi, de aceea, legea vorbeºte de necesitatea ºi utilitatea unor asemenea convenþii sau tranzacþii. Conþinutul acestora rãmâne la libera apreciere a Statului, cãci legea zice „orice convenþii sau tranzacþii, pe care o va crede utilã sau necesarã”. Este, deci, bine lãmurit cã aceste convenþii sau tranzacþii puteau implica reducerea de creanþe ºi amânarea de platã, deci pierderi în capital sau ºi dobânzi, faþã de preþul de rãscumpãrare al acestor efecte de cãtre Stat. 26

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
bb/ În ce priveºte formalitãþile acestor convenþii ºi tranzacþii, este, de asemenea, de remarcat cã pentru rãscumpãrarea de efecte nu se cere nicio formalitate, decât acordul între Banca Naþionalã ºi Ministerul de Finanþe, rãscumpãrarea fãcându-se pe valoarea nominalã a creanþelor. Numai pentru convenþiile ºi tranzacþiile încheiate cu debitorii dupã preluare, se cere, dupã cum am arãtat, pe lângã avizul Bãncii Naþionale ºi al Comisiunii Portofoliului, ratificarea Consiliului de Miniºtri. Asupra înþelesului acestei din urmã formalitãþi, dacã este vorba numai de o ratificare ulterioarã sau poate fi ºi o autorizaþie specialã anticipatã, vom avea prilejul sã revenim la locul indicat. cc/ În orice caz, este de reþinut cã convenþiile de rãscumpãrare, adicã de preluare de portofolii, se încheie exclusiv între Banca Naþionalã ºi Stat, peste capul ºi fãrã întrebarea institutelor de la care provin efectele, care astfel nici nu au vreun amestec în aceastã operaþiune. Alegerea efectelor se face de cãtre Stat, din cele propuse de Banca Naþionale, instituþia debitoare neavând nici în aceastã privinþã vreo ingerinþã. Un raport direct între Stat ºi instituþia debitoare se stabilea de abia atunci când se încheia vreo convenþie ºi tranzacþie din cele arãtate mai sus, care aveau în general ºi caracter novatoriu faþã de titlul originar. 3/ Fizionomia acestei întregi legislaþiuni este întregitã cu Legea din 1 aprilie 1936 /Mon. Of. 77/1936/, ce conþine ratificarea convenþiei încheiate de Stat, prin Ministerul de Finanþe, cu BNR la 22 iunie 1935, cãci din ea se desprinde încã o datã ideea fundamentalã cã Statul ºtia cã rãscumpãrãrile de efecte implicã sacrificii, adicã pierderi pentru dânsul, ºi în ea se repetã, ca punct de plecare, cã debitorii preluaþi nu puteau plãti tot ce datorau:
„În vedere cã portofoliul imobilizat al Bãncii Naþionale trecut la Stat, pe baza planului de stabilizare ºi al legii din 27 iunie 1930, a fãcut în mare parte obiectul unor convenþii de platã pe termene lungi, încheiate de Stat cu debitorii respectivi; cã parte din aceste convenþii nu s-au putut executa, iar parte din datorii au devenit insolvabile; considerând, de asemenea, cã valoarea intrinsecã a acestui portofoliu a mai fost micºoratã ºi prin efectul legii pentru reglementarea datoriilor agricole ºi urbane, iar, pe de altã parte, cã orice întârziere în lichidare sporeºte procentul de insolvabili, deci pentru a se proceda la o lichidare a acestui portofoliu cât mai grabnicã ºi cât mai avantajoasã pentru Stat, se înfiinþeazã prin decizia ministerialã nr. 87.623/1935 o Comisiune etc....” (Anexa 4).

Se confirmã, deci, cã convenþiile cu debitorii trebuia sã fie pe termene lungi ºi cã, totuºi, nu s-au putut executa în parte constatarea imposibilitãþii de platã fiind, deci, un fapt obiectiv indiscutabil. Se constatã cã alþi debitori au devenit insolvabili; cã valoarea intrinsecã a portofoliului s-a mai micºorat ºi prin efectul legii conversiunii, cum ºi cã existã un procent de insolvabili ce poate încã spori etc. Iar mãsura pe care Statul o ia faþã de aceste rezultate ale preluãrii portofoliilor este de a face noi reduceri, în scopul unei lichidãri grabnice, aceasta fiind, totuºi, mai avantajoasã decât urmãrirea debitelor originale „care nu s-au putut executa”. De altminteri, dacã insistãm asupra acestei chestiuni este numai cã partea adversã a controversat-o cu îndãrãtnicie, însã nouã discuþia ni se pare oþioasã. În adevãr, dacã efectele ar fi fost bune, necesitatea preluãrii lor de cãtre 27

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Stat, mãsurã desigur foarte gravã ºi împovãrãtoare pentru tezaurul public, nu era imperios necesarã ºi s-ar fi putut gãsi mijloace mai benigne pentru restabilirea lichiditãþii institutelor de credit. Însuºi faptul cã Statul s-a socotit dator, cu ajutorul creditului de stabilizare primit din strãinãtate, sã facã operã de solidaritate naþionalã, preluând asuprã-ºi aceste creanþe, dovedeºte cã era vorba de creanþe slabe ºi cã aceastã slãbiciune era cu drept cuvânt atribuitã împrejurãrilor postbelice ºi crizei create de creºterea organismului economic-financiar al României întregite. A preda creanþe bune, fie ºi pe termene mai lungi, nu putea fi o necesitate absolutã pentru institutele de credit. Necesitatea era mai ales ca ele sã fie despovãrate de acele posturi din bilanþul lor care nu reprezentau active destul de serioase, ba chiar uneori trebuia sã figureze numai „pro memoria”. Acest termen „pro memoria” nu este necunoscut în drept. Codul Comercial, în art. 24, al. III, prevede urmãtoarele: „datoriile active greu de încasat sau îndoioase se vor preþui dupã probabilitate. Creanþele ce nu se pot încasa se vor scrie numai „pentru memorie”.” Iatã ce fel de creanþe urma sã treacã la Stat, pe lângã cele care, deºi nu erau cu totul reale, erau însã greu de încasat sau îndoioase. Dacã ar fi fost într-adevãr vorba numai de efecte cu scadenþã îndepãrtatã, nu exista nicio raþiune ca sã se rãscumpere asemenea efecte pânã ºi de la Creditul Industrial. Aceastã instituþie prin menirea ei de a ajuta industria naþionalã nu putea avea decât asemenea efecte ilichide sau imobilizate, cu scadenþe lungi, ºi nu avea nevoie sã fie despovãrate de ele pentru motive de lichiditate, ea neavând de asigurat nici stabilitatea monetarã /ca BNR/ ºi nici de restituit depozite /ca bãncile particulare/. Explicaþia trebuie cãutatã în calitatea proastã a acestor efecte, în lipsa lor de bonitate. Este tot atât de evident ºi firesc cã Banca Naþionalã care avea iniþiativa de a propune Statului preluarea de efecte, sã aleagã dintre debitorii acestor efecte, pe cei ce plãteau mai greu sau nu puteau plãti într-un termen previzibil ºi nici în totalitate. Altfel, Banca Naþionalã nu ar fi fost cu nimic uºuratã ºi operaþiunea nu ar mai fi avut scop practic. Tot asemenea, facultatea lãsatã Statului de a tranºa cu debitorii aceºtia indicã, dupã cum am arãtat, conºtiinþa legiuitorului cã trecerea la Stat a creanþelor contra acestor debitori nu poate fi suficientã pentru „epuraþiune”, „ventilaþiune” sau „mobilizarea” pieþei creditului, ci trebuia numaidecât încheiate convenþii sau tranzacþii cu sacrificii notabile pentru a obþine asemenea rezultate practice. Se ºtie de câte ori Statul a trebuit sã ia asuprã-ºi pierderile instituþiilor cooperative ºi ale bãncilor populare ºi nimeni nu a criticat vreodatã serios asemenea mãsuri din punct de vedere obiectiv ºi general, cãci ajutorarea unor instituþiuni de interes general în stare de dezvoltare, expuse ca atare dibuielilor, greºelilor, eºecurilor, deci pierderilor, este ea însãºi de interes general ºi deci trebuie fãcutã cu mijloace neobiºnuite. În toatã examinarea prezentei pricine, oricât ar fi ea de exorbitantã în drept, nu este permis a se pierde din vedere aceastã premisã fundamentalã.

28

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
CAPITOLUL IV PRELUAREA SUCCESIVELOR TRANªE ªI CONVENÞIUNILE ULTERIOARE Statul a preluat de la Banca Naþionalã efecte provenite de la noi, în trei tranºe: 300.000.000, în vara anului 1930, în schimbul cãrora am dat în platã un alt portofoliu de efecte ºi acþiunile Institutului de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”; 600.000.000 – prin convenþiile din august ºi octombrie 1931, preluare urmatã de o convenþie din iunie 1933; 108.000.000 – efect emis pentru plãþi fãcute la 21 octombrie 1931, de însãºi organele BNR în contul nostru, adicã în ajunul concordatului nostru, preschimbat ºi acesta prin dare în platã a altor efecte ºi creanþe ºi a 6.184 acþiuni Buzãu-Nehoiaºu, printr-o convenþie din august 1933. 1/ Tranºa de Lei 300.000.000 a fost preluatã de Ministerul de Finanþe, în seria preluãrilor fãcute de la diferite instituþiuni bancare, aceasta dupã înþelegerea prealabilã cu BNR ºi cu acordul consilierului tehnic, dl. Auboin. Tratativele se urmau în acelaºi timp ºi în vederea „convenþiei” sau „tranzacþiei” ce trebuia sã se încheie ulterior între Stat ºi Banca Blank, pentru acoperirea acestei tranºe de 300.000.000 lei. Tratativele au dus la rezultatul concretizat în adresa Ministerului de Finanþe nr. 5 din 15 aprilie 1930 cãtre BNR, care începe astfel:
„Având în vedere cã BNR, de acord cu consilierul tehnic, a fost silitã sã intervinã în ultimul timp pe piaþa financiarã, spre a salva situaþia unor bãnci de mare importanþã pentru economia naþionalã, care, din cauza neliniºtii publice, era ameninþatã, având în vedere cã portofoliul scontat provizoriu la Banca Naþionalã cu aceastã ocazie a fost în parte de categoria celui ce fusese retras dupã data de 7 februarie 1929, ca fiind imobilizat; Miniserul de Finanþe, pentru a asigura lichiditatea cât mai deplinã a portofoliului Institutului de Emisiune, a dispus a primi din efectele scontate cu ocazia evenimentelor de mai sus, de cãtre Banca Blank & Co., o sumã de Lei 300.000.000, care se va socoti în suma de cca. 4.000.000.000, prevãzutã în planul de stabilizare pentru ventilaþiunea portofoliului Bãncii Naþionale...” (Anexa 8).

Se vãd din aceastã adresã împrejurãrile care au justificat oportunitatea preluãrii acestei tranºe. Se vede, de asemenea, cã totul se fãcea cu ºtirea Bãncii Naþionale ºi a consilierului tehnic. În aceeaºi adresã se aratã cã, pentru 201.500.000 lei din cele 300.000.000 lei, Statul e dispus sã preia Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”, pe care îl va trece Monitorului Oficial, urmând ca acesta sã verse contravaloarea Bãncii Naþionale în timp de 10 ani. Restul de 98.500.000 lei se prevede sã fie girat de BNR în condiþiunile generale ce se vor stabili pentru toate efectele de aceeaºi mãsurã. Aceasta se explicã prin faptul cã hotãrârea de a prelua aceastã tranºã este de fapt anterioarã legii din 27 iunie 1930, care abia dupã aceasta a stabilit norme precise pentru modalitãþile de preluare, norme ce au fost apoi aplicate întregii tranºe de 300.000.000 lei. Banca Naþionalã a admis aceastã propunere prin adresa ei nr. 35.478 din 2 mai 1930. (Anexa 9). Perfectarea acestei operaþiuni nu a avut loc decât dupã promulgarea legii din 27 iunie 1930 prin urmãtoarele acte: 29

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
La 23 iulie 1930, Comisiunea Portofoliului, creatã prin art. 10 din aceastã lege, în baza referatului domnului Radu Romanescu, referent al Oficiului de Studii din Ministerul de Finanþe, dã avizul ei favorabil, cu nr. 2 pentru aceastã preluare. Prin jurnalul 1.208, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 167 din 29 iulie 1930, Consiliul de Miniºtri autorizeazã Ministerul de Finanþe sã preia Institutul „Cultura Naþionalã” pe preþul de Lei 201.500.000, în schimbul unui portofoliu imobilizat de egalã valoare al BNR, aparþinând Bãncii Marmorosch, Blank & Co. (Anexa 10). În ce priveºte însãºi preluarea Institutului „Cultura Naþionalã”, ea fusese pregãtitã prin laborioase tratative ºi dupã expertize amãnunþite, care se vãd menþionate în adresa nr. 10.008 din 14 martie 1930 a Regiei Autonome a Monitorului Oficial cãtre Ministerul de Finanþe, în care se justificã cum s-a ajuns la valoarea de 201.500.000, arãtându-se, totodatã, cã proprietara acþiunilor Societãþii „Cultura Naþionalã” ºi anume Banca Industrialã ceruse un preþ mai mare, redus în urmã prin tratative. (Anexa 11). Pentru restul de 98.500.000, pânã la completarea totalului de 300.000.000, rãmâneau trecute la Stat cambii emise de Banca Industrialã, ºi de alte 12.000.000 emise de dl. Florian Procopie Dumitrescu, toate reescontate ºi girate de noi la Banca Naþionalã. Acest portofoliu a fost mai târziu înlocuit prin altul ºi anume: la 30 octombrie 1930 am propus Ministerului de Finanþe înlocuirea poliþelor de 98.500.000 lei cu un portofoliu de la diferiþi debitori, în cea mai mare parte agricultori, cu datorii totalizând 145.673.000 lei. S-a luat avizul favorabil al Bãncii Naþionale, de acord cu dl. consilier tehnic, prin adresa nr. 86.330 din 6 noiembrie 1930 a Bãncii Naþionale. S-a luat, de asemenea, avizul nr. 18 din 27 noiembrie 1930 al Comisiunii Portofoliului, care, examinând chestiunea, conchide cã operaþiunea este utilã ºi conformã scopurilor legii din 27 iunie 1930. (Anexa 12). Acest Aviz este completat printr-un al doilea aviz cu nr. 20/1930 în care, examinându-se ºi garanþiile cu ipoteci ºi gajuri ale creanþelor oferite în platã, se ajunge la concluzia cã noul portofoliu urmeazã a fi transmis Statului printr-un act de cesiune, Banca Blank scoþându-se din gir ºi reducându-se efectele de înlocuire la un total de Lei 133.835.150. În sfârºit, aceastã operaþiune este ratificatã prin Jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 1.996 din 31 decembrie 1930, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 46 din 25 februarie 1931, ºi actul de cesiune se încheie sub nr. 90.936 din 24 martie 1931. Prin acest act, noi transmitem Statului efectele debitorilor cedaþi, printr-un gir fãrã regres sau obligo, în ordinul Bãncii Naþionale, ca mandatarã a Statului, dimpreunã cu toate garanþiile ºi accesoriile lor ºi primim înapoi poliþele de Lei 98.500.000. (Anexa13 ºi 14). Se vede din înºirarea acestei serii complete a actelor cã toate cerinþele legale, ca fond ºi ca formã, pentru regulata ºi valabila preluare a efectelor, cum ºi pentru încheierea convenþiei ulterioare, au fost îndeplinite cu prisosinþã: la preluare, acordul între BNR ºi Stat; pentru luarea în platã a Institutului „Cultura Naþionalã”, avizul Comisiunii Portofoliului, cum ºi ratificarea Consiliului de Miniºtri; de asemenea, la înlocuirea primului portofoliu de 98.500.000 lei cu cel de al doilea de 133.000.000, cu scoaterea din obligo a bãncii noastre, avizul Bãncii Naþionale ºi al Comisiunii Portofoliului, cum ºi ratificarea Consiliului de Miniºtri. b/ Numai printr-o eroare grosierã de fapt, în adevãr surprinzãtoare, afirmã Comisiunea de Anchetã în Raportul ei /pag. 9/ cã, pentru scoaterea noastrã din 30

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
obligo, n-ar fi existat autorizarea Consiliului de Miniºtri, deºi Jurnalul nr. 1.996/1930 prevede expres aceastã dispoziþie. (Anexa 13). În afarã de aceastã eroare de fapt, prin raportul Comisiunii de Anchetã nici nu se aduce acestor operaþiuni altã criticã de legalitate. c/ Care sunt atunci criticile fãcute acestor operaþiuni prin raport? Ele nu au nimic de a face cu legalitatea operaþiunii ca atare. În expunerea de fapt a operaþiunilor relative la prima tranºã se aratã cã, din cauza retragerilor de depozite, provocate de alarma cu care a debutat criza la noi la începutul anului 1930, Banca Naþionalã a socotit de bine sã mãreascã reescontul Bãncii Blank, pânã la 885.000.000 lei în primãvara anului 1930. În mod greºit, Comisiunea afirmã cã asemenea credite nu fuseserã acordate niciunei bãnci, dupã cum vom arãta în altã parte. Dar faptul cã creditul s-ar fi acordat dupã tratativele duse cu Ministerul de Finanþe, în urma unor „discuþii vii” ºi a „stãruinþelor” depuse, nu poate fi – credem noi – în niciun fel, vreo incriminare. Era oare mai bine ca asemenea credite sã se acorde fãrã maturã chibzuinþã ºi pripit? Tocmai faptul cã s-au acordat dupã o atentã examinare a situaþiei, dovedeºte cã ele erau necesare ºi utile. Raportul continuã pe temeiul depoziþiei domnului Costin Stoicescu, arãtând cã, acordarea acestui reescont mãrit, impunea Bãncii Blank mãrirea lichiditãþii ei, dar cã, în loc de aceasta, Banca Blank a fãcut faþã în special unor angajamente în strãinãtate ºi ºi-a mai procurat, prin noi sucursale ºi agenþii, fonduri pe care le-a întrebuinþat – zice Comisiunea – riscat, la întreprinderile ei. Comisiunea conchide cã, din aceastã cauzã, a devenit necesarã preluarea de cãtre Stat a celor 300.000.000 lei. Vom observa, în primul rând, cã critica de pânã aici a Comisiunii nu se referã la operaþiunea de preluare, ci la situaþia bãncii anterioarã preluãrii. Dar, în orice caz, aceste critici complet neconcludente sunt ºi nefondate. ªi angajamentele din strãinãtate trebuia plãtite ºi aceasta tot pentru sporirea lichiditãþii bãncii, ba putem zice cã ele aveau precãdere, pentru cã de plata lor depindea creditul bãncii ºi în parte creditul pieþei româneºti în strãinãtate ºi de altminteri criza, care ne venea de acolo, a fãcut ca alarma sã fie încã mai mare acolo decât în þarã. Deci, dacã în adevãr am fi plãtit pe unii creditori strãini mai exigenþi, am fi fãcut un act de bunã gospodãrie. Tot asemenea, deschiderea de noi sucursale ºi agenþii, când mãrirea numãrului sucursalelor ºi agenþiilor nu era interzisã ºi nu poate justifica nicio imputare. Deschiderea noilor sucursale ºi agenþii nu era o cauzã de micºorare a lichiditãþii bãncii. Numãrul sucursalelor ºi agenþiilor bãncii noastre a variat în decursul anilor prin înfiinþãri sau desfiinþãri de sedii secundare dupã necesitãþile pieþelor locale ºi corespundea, de obicei, cu numãrul sucursalelor ºi agenþiilor celorlalte bãnci mari, ca de pildã Banca Româneascã. În sfârºit, întrebuinþarea depozitelor în întreprinderi „riscate” este o chestiune de simplã apreciere, fãrã concludenþã. Se pierde din vedere, de altfel, dupã cum am mai spus, cã industriile noastre trebuiau sã fie menþinute în funcþiune, într-o epocã când Statul nu plãtea nici lefurile funcþionarilor sãi, nici chiar soldele militarilor ºi pensiile, necum pe furnizori. Politica contrarie ar fi însemnat sã provoace agravarea crizei financiare printr-un ºomaj industrial, ceea ce, desigur, era nepermis ºi ar fi avut încã ºi mai prompte rãsfrângeri pãgubitoare asupra situaþiei bãncii înºiºi. În fine, raportul Comisiunii de Anchetã mai observã cã propunerea noastrã de a se înlocui portofoliul de 98.500.000 cu altul de 145.000.000 31

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
/restrâns apoi la 133.836.150 lei/, sub motiv cã acest nou portofoliu este agricol ºi cã Statul urmãreºte încurajarea agriculturii, nu ar fi fost în totul corespunzãtor realitãþii, deoarece – zice Comisiunea – numai 52% din debitorii daþi în schimb erau agricultori. Noi nu ºtim cum a stabilit Comisiunea aceastã proporþie, cãci vedem cã chiar aceia dintre debitorii oferiþi în schimb, care nu erau personal agricultori, erau însã întreprinderi comerciale sau industriale agricole /Moara Röhrlich, Carol Röhrlich, Banca Sindicatului Agricol Ialomiþa, Hercules - Fabricã de mobile etc/. De altfel era fãrã importanþã dacã creanþele ce ofereau erau sau nu agricole, în tot sau în parte. În fine, Comisiunea reproºeazã cã portofoliul dat în schimb nu era destul de bun, de vreme ce dintr-însul nu s-a încasat decât o sumã relativ micã, de cca. 13.322.000 lei. Dar ceea ce Comisiunea omite, este cã am oferit un portofoliu mai mare cu 50% decât cel înlocuit, deci cu o marjã foarte suficientã în plus, adicã cu arãtarea explicitã cã nu tot acest portofoliu va putea fi încasat, altminteri nu aveam de ce sã oferim o valoare nominalã o datã ºi jumãtate cât cea înlocuitã. Era vorba, deci, de o convenþie evident aleatorie ca sumã, deºi creanþele erau prevãzute cu garanþii reale. Am vãzut cã, prin avizul nr. 20/1930, Comisiunea Portofoliului a opinat cã scoaterea din obligo a bãncii noastre era justificatã prin faptul cã ofeream un portofoliu de înlocuire mai mare /cu cca. 50%/ ºi cu garanþiile reale aferente. Dar simplu fapt cã aceste creanþe emise în 1930 nu au putut fi complet încasate, este fãrã îndoialã neconcludent în toate privinþele, cãci de atunci au urmat cunoscutele legi de suspendare a executãrilor, asanare ºi conversiune a datoriilor etc., care au înrâurit foarte grav solvabilitatea debitorilor, mai ales agricoli, reducând enorm atât valoarea nominalã a datoriilor lor, cât ºi dobânzile, ºi prelungind atât de mult termenele de platã încât creditorii au trebuit sã se mulþumeascã cu orice li se oferea de debitori. În aceaste condiþii, obiecþiunea Comisiunii de Anchetã cã nu au fost decât 52% debitori agricoli apare cu totul deplasatã. Ne rezervãm a discuta în alt loc chestiunea dacã, prin luarea în platã a „Culturii Naþionale”, Statul a fãcut o bunã sau rea afacere, cu alte cuvinte dacã a fost sau nu pãgubit prin aceasta, deºi aceastã chestiune nu este în sine concludentã. 2/ Tranºa de Lei 600.000.000. Dupã preluarea primei tranºe de 300.000.000 lei, situaþiunea Bãncii Marmorosch, Blank & Co., sub raportul lichiditãþii, s-a îmbunãtãþit, cum se dovedeºte cu faptul cã, pânã la finele anului 1930, reescontul ei la Banca Naþionalã a României se redusese la circa Lei 250.000.000, adicã aproape la un sfert din ce era în primãvara anului 1930 /vezi depoziþia domnului D. Burillianu, fost guvernator al BNR la acea epocã/. Este, deci, surprinzãtor cã raportul Comisiunii de Anchetã afirmã cã situaþiunea bãncii rãmãsese neschimbatã ºi cã banca ºi-ar fi continuat existenþa prin artificii contabile. a/ Adevãrul este cã criza s-a accentuat mereu, mãrind neliniºtea deponenþilor, în mãsura în care opinia publicã cerea tot mai mult sã se facã conversiunea datoriilor, care însemna o mare loviturã adusã, între alþii, ºi bãncilor. Acela care s-a alarmat din proprie iniþiativã de aceastã situaþiune precarã ce ameninþa bãncile, ºi în primul rând, banca noastrã, care avea cele mai mari depozite de altfel, a fost consilierul tehnic de pe lângã Banca Naþionalã, domnul Auboin, care a cerut în mod insistent sã fie uºuratã banca noastrã prin preluarea unui nou portofoliu important. Vom reveni ºi cu alt prilej asupra acestor rapoarte, care dovedesc cã Banca Naþionalã era perfect informatã de situaþiunea bãncii noastre: menþionãm 32

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
scrisoarea domnului consilier tehnic din 24 iulie 1931 cãtre dl. Manoilescu, guvernatorul Bãncii Naþionale, prin care arãta cã sprijinul dat nouã a avut efectul dorit:
„Pour sa part la Banque Blank a remboursé, dans le courant de l’année 1929, 140 millions. Au debut de l’année 1930, la Banque Blank a été obligée, par un mouvement de retrait de dépôts, de demander l’aide de la BNR /pag.2/. Depuis cette époque les différentes échéances à plusieurs reprises d’ ailleurs prolongées, ont été d’une manière géneralé couvertes par la Banque Blank, dont la situation a été grandement ameliorée par la decision prise par l’ Etat ...”/Pag 3/.

Dar cã în 1931 retragerile de depozite au continuat ºi conchide urmãtoarele:
„Le renflouement de la Banque Blank aparaît comme extrémement souhaitable dans l’intérét général du pays...”/Pag 7/.

Dl. Auboin a revenit asupra acestei chestiuni cu Nota sa despre Banca Blank din 30 iulie 1931, în care propunea, din proprie iniþiativã, preluarea unui portofoliu reescontat de banca noastrã la Banca Naþionalã de 600.000.000, întocmind chiar în acest scop un proiect de acord sub data de 1 august 1931. La rândul ei, Banca Naþionalã a gãsit, de asemenea, necesarã o operaþiune de acest fel ºi, cu adresa sa nr. 46.119 din 4 august 1931, a înaintat Ministerului de Finanþe proiectul de convenþiune întocmit de dl. Auboin, ce ºi l-a însuºit ºi prin care se prevedea preluarea a cel puþin 600.000.000 lei din totalul de 1.211.000.000 lei la cât se ridica atunci reescontul nostru la Banca Naþionalã ºi un nou credit de scont de Lei 400.000.000, cu pãstrarea garanþiilor aflate la Banca Naþionalã ºi altele noi. (Anexa 19). Cu adresa nr. 1 din 6 august 1931, Ministerul de Finanþe rãspunde Bãncii Naþionale cã, în principiu, este de acord cu proiectul de convenþiune, motivând astfel:
„Ministerul de Finanþe socoteºte în adevãr cã, în criza actualã ºi faþã de greutãþile prin care trece economia naþionalã, este de datoria Statului sã vie în ajutorul marilor noastre instituþiuni de credit, chiar cu preþul unor însemnate sacrificii.”

Totuºi, Ministerul de Finanþe declarã cã înþelege sã preia numai Lei 500.000.000. Banca Naþionalã a României, cu adresa nr. 46.756 din 7 august 1931, rãspunde Ministerului de Finanþe cã, examinând din nou chestiunea împreunã cu dl. Auboin, nu poate accepta reducerea sumei de Lei 600.000.000:
„În adevãr, este o imposibilitate a reduce la 500.000.000 lei portofoliul ce Statul urmeazã sã ia de la Banca Naþionalã, întrucât ar urma ca, pentru restul de 700.000.000 lei ce am reþinut în portofoliul Bãncii Naþionale, sã pãstrãm ºi garanþiile aferente în totalitatea lor, ceea ce ar face imposibilã o prezentare de nou portofoliu /cu o parte din aceste garanþii/ pe care Banca Blank, în orice caz, ar trebui sã-l prezinte la scont pentru ajutorul ei zilnic.” (Anexa 21).

Mai departe, Banca Naþionalã aratã cã o ajutorare pe o scarã atâta de întinsã se impune, fiind vorba de: 33

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
„...o operaþiune de mare importanþã, cum este aceea a redresãrii Bãncii Blank, operaþiune care ar interesa situaþiunea generalã a întregii pieþe româneºti.”

Dl. consilier tehnic Auboin insistã ºi mai departe, prin scrisoarea sa din 7 august 1931 cãtre dl. Guvernator, asupra urgenþei operaþiunii ºi condiþiunilor ei, ceea ce dl. Guvernator aducea la cunoºtinþa ministrului de Finanþe /dl. C. Argetoianu/ cu ocazia tratativelor urmate. (Anexa 22). De aceea, la 12 august 1931, dl. ministru de Finanþe confirmã Bãncii Naþionale a României cã este de acord ca Statul sã preia 600.000.000 lei din portofoliul reescontat la Banca Naþionalã. (Anexa 23). Cum una din condiþiunile puse de Banca Naþionalã prin proiectul de convenþiune era gajarea pachetului majoritar al sindicatului acþionarilor Bãncii Blank, mandatarii acestui sindicat constituie aceste acþiuni în gaj Ministerului de Finanþe, prin intermediul Bãncii Naþionale, cu scrisorile din 14 ºi 17 august 1931. Este cazul sã relevãm aici o altã eroare grosierã de fapt ce o comite raportul Comisiunii de Anchetã /pag. 11/, când afirmã cã nu s-au depus în gaj aceste acþiuni. /În ce priveºte cealaltã acuzaþie menþionatã în acelaºi loc din raport cã nu s-a numit în Consiliul de Administraþie al bãncii noastre o persoanã de încredere a Statului, nu ne poate fi pusã nouã în sarcinã, de vreme ce nu se dovedeºte cã Ministerul de Finanþe sã ne fi comunicat [...] pânã la intrarea în concordat, persoana aleasã în acest scop/. (Anexa 23 ºi 24). La 18 august 1931, Consiliul de Administraþie al Bãncii Naþionale, în unanimitate, faþã de situaþiunea creatã marilor bãnci prin retragerile masive din ultimul timp, aprobã intervenþiunile fãcute de dl. Guvernator ºi de Comitetul Executiv pe lângã domnul ministru de Finanþe, pentru a se lua mãsuri anume în interesul pieþei generale /constituirea Sindicatului Marilor Bãnci etc./, iar în ce priveºte pe banca noastrã decide:
„De asemenea, considerând situaþiunea dificilã a Bãncii Blank ºi intervenþiunea fãcutã pe lângã Stat pentru a consimþi la o serie de mãsuri ºi sacrificii în favoarea sa, Consiliul ia în discuþie un proiect de convenþiune propusã a fi încheiat între Banca Naþionalã ºi Ministerul de Finanþe. Dupã dezbaterile urmate, CONSILIUL Aprobã în totul intervenþiunea fãcutã pe lângã Stat ºi mãsurile propuse de Banca Naþionalã ºi autorizeazã pe dl. Guvernator sã semneze convenþia referitor la asanarea Bãncii Blank. (Anexa 26).

Aceastã convenþie se încheie în adevãr la 19 august 1931, sub nr. 49.413, ºi ea conþine în esenþã urmãtoarele clauze principale, a cãror motivare se vede în preambulul convenþiunii:
„Date fiind împrejurãrile pieþei financiare actuale ºi în scopul asanãrii situaþiunii Bãncii Marmorosch, Blank & Co....” (Anexa 27).

ºi anume: a/ Statul preia efecte de 600.000.000 lei – ce urmeazã a fi specificate de Banca Naþionalã – din totalul portofoliului reescontat de Banca Naþionalã de Lei 1.211.000.000, banca noastrã urmând a fi scoasã din obligo; b/ Banca Naþionalã pãstreazã în portofoliul sãu restul de 611.000.000 lei 34

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
efecte, stabilind un plan de rambursare pentru acelea care nu prezintã un scont comercial normal; c/ Banca Naþionalã deschide un nou credit special de scont de Lei 400.000.000; d/ Banca Naþionalã pãstreazã gajurile ce le are de la Banca Blank, care îi va mai da în gaj ºi activele ce nu sunt cuprinse între aceste gajuri; e/ se depun în gaj la Ministerul de Finanþe ºi acþiunile Bãncii Blank, iar în administraþia bãncii va mai intra o persoanã de încredere ca administrator delegat; f/ beneficiile ce se vor realiza din concesiunea distribuþiei produselor Casei Autonome a Monopolurilor /afacerea „Discom” încheiatã cu puþin înainte/ sã fie afectat pentru asanarea bãncii ºi amortizarea pierderilor. g/ în executarea acestei convenþiuni, prin adresa nr. 51.323 din 27 august 1931, Banca Naþionalã comunicã Ministerului de Finanþe cã, din portofoliul imobilizat prezentat la scont de Banca Blank, a ales efecte pentru 600.000.000 ºi anume: (Anexa 28) Lei 496.000.000 Banca Industrialã; Lei 52.000.000 Societatea de Armãturi; Lei 49.000.000 Societatea Mecano; Lei 2.000.000 Societatea Producþia; Lei 1.095.000 C. Rãdulescu. Care, conform convenþiunii, trec în proprietatea Statului. /Ulterior cu adresa nr. 55.398 din 18 septembrie 1931, BNR aduce o micã modificare compunerii acestui portofoliu, înlocuind efectul C. Rãdulescu de Lei 1.095.000 cu altele de egalã valoare/. Comisiunea Portofoliului de pe lângã Ministerul de Finanþe, examinând convenþiunea din 19 august 1931 ºi adresa Bãncii Naþionale din care rezultã efectele alese, opineazã, prin avizul nr. 39 ºi 27 august 1931 în mod favorabil pentru încheierea unei convenþiuni cu Banca Blank, prin care sã fie scoasã din obligo pentru acest portofoliu de 600.000.000 lei. Prin referatul nr. 269.803 din 1 septembrie 1931, Ministerul de Finanþe, fãcând referire expresã la Convenþia dintre Stat ºi BNR din 19 august 1931 ºi, arãtând compunerea portofoliului de 600.000.000 ales de BNR, cere autorizarea Consiliului de Miniºtri pentru încheierea acestei convenþiuni cu Banca Blank, propunând totodatã ca Statul sã încheie ulterior convenþiuni speciale cu fiecare din debitorii portofoliului trecut la Stat. Consiliul de Miniºtri, prin Jurnalul sãu nr. 1.198 din 10 septembrie 1931, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 213 din 12 septembrie 1931, autorizeazã Ministerul de Finanþe sã încheie aceastã convenþiune de care luase cunoºtinþã din referatul ministrului de Finanþe. (Anexa 29ºi 30). La 7 octombrie 1931 se încheie aceastã convenþiune între Ministerul de Finanþe ºi Banca Blank ºi ea prevede scoaterea din obligo a Bãncii Blank pentru aceste 600.000.000 lei efecte preluate. (Anexa 31). Banca noastrã nu a putut însã fi salvatã ºi, dat fiind cã alarma creatã pe piaþã, care îºi avea cauzele generale ce le cunoaºtem, dar care se agravase ºi mai mult din cauza chiar a ezitaþiunilor ºi ostilitãþii Bãncii Naþionale, îºi avea rãsunet ºi în presã, s-a ajuns, în urma ordinului domnului ministru de Finanþe din 21 octombrie 1931, la închiderea ghiºeelor bãncii, care a fost urmatã apoi de cererea de concordat. (Anexa 32). În aceste împrejurãri, Ministerul de Finanþe, punând ºi mai puþin preþ pe semnãtura noastrã de pe efectele preluate, a încheiat convenþiuni directe cu emitenþii principali ai acestor efecte /Banca Industrialã, Soc. Mecano ºi Prima 35

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Fabricã de Armãturi/, ceea ce s-a întâmplat prin actele urmãtoare: Avizul nr. 72 din 3 iunie 1932 al Comisiunii Portofoliului; Referatul nr. 248.339, din 23 august 1932, al domnului ministru de Finanþe /G.G. Mironescu/ cãtre Consiliul de Miniºtri, în care se face referire la convenþia prin care banca noastrã a fost scoasã din obligo; (Anexa 33) Jurnalul nr. 926 din 31 august 1932 al Consiliului de Miniºtri care, „în executarea Convenþiei din 7 octombrie 1931”, confirmând astfel din nou aceastã convenþie ºi scoaterea din obligo, decide încheierea unei convenþiuni directe cu Banca Industrialã, care va rãmâne unica obligatã, precum ºi cu Societãþile Mecano ºi Prima Fabricã de Armãturi, obligate solidar cu Banca Industrialã. Totodatã, se specificã în acest jurnal garanþiile ce urmeazã sã le constituie Banca Industrialã Statului.(Anexa 34). Convenþia din 12 iunie 1933, autentificatã sub nr. 15.322, prin care Banca Industrialã dã o serie de acþiuni ºi constituie, respectiv cedeazã, o serie de ipoteci ce le deþinea pentru garantarea datoriei sale, precum ºi cea a Societãþii Mecano ºi a Primei Fabrici de Armãturi. (Anexa 35). Din aceastã lungã înºirare a actelor referitoare la aceastã a doua tranºã de 600.000.000 lei, rezultã: a/ cã iniþiativa acestei operaþiuni nu a avut-o Banca Blank, ci Banca Naþionalã, de acord cu dl. consilier tehnic Auboin; b/ cã convenþiunea iniþialã din 19 august 1931 s-a încheiat de Banca Naþionalã cu Ministerul de Finanþe, fãrã amestecul bãncii noastre; c/ cã alegerea portofoliului de trecut Statului s-a fãcut de Banca Naþionalã, fãrã nicio ingerinþã a noastrã; d/ cã Banca Naþionalã a declarat cã înþelege sã treacã Statului efectele considerate ca mai puþin solide, ºi sã-ºi pãstreze ei garanþiile pentru restul efectelor reescontate la ea; e/ cã preluarea s-a fãcut cu respectarea tuturor formelor legale /avizul Bãncii Naþionale, Avizul nr. 39/1931 al Comisiunii Portofoliului ºi Jurnalul nr. 1.118/1931 al Consiliului de Miniºtri, deºi acesta nici nu era necesar/; f/ cã, ulterior, a intervenit o convenþiune directã cu semnatarii principali ai efectelor preluate de Stat, însumând Lei 597.000.000 din totalul de 600.000.000, banca noastrã fiind scoasã din obligo, convenþiune ce s-a încheiat tot cu respectarea formelor legale; avizul Bãncii Naþionale exista de la început, de asemenea, avizul Comisiunii Portofoliului chiar ºi autorizarea Consiliului de Miniºtri, totuºi a mai intervenit un nou aviz al Comisiunii Portofoliului cu nr. 72/1932 ºi un nou jurnal al Consiliului de Miniºtri nr. 926/1932. Raportul Comisiunii de Anchetã observã ºi cu privire la aceastã a doua tranºã cã ar fi lipsit ratificarea Consiliului de Miniºtri. Am arãtat însã cã ea existã ºi chiar de douã ori. O datã în septembrie 1931, sub nr. 1.198, ºi a doua oarã în august 1932, sub nr. 926, deci ºi aici o eroare grosierã de fapt ca ºi la prima tranºã. Reprezentanþii Ministerului de Finanþe au modificat în instanþã aceastã criticã, în sensul cã, deºi existã o autorizare a Consiliului de Miniºtri /nr. 1.198 din septembrie 1931/, aceasta nu întruneºte condiþiunea legalã de ratificare a convenþiunii; cu alte cuvinte, au susþinut cã mai întâi trebuie sã se semneze convenþiunea cu toate datele ei ºi sã fie prezentatã spre ratificare Consiliului de Miniºtri, iar nu Consiliul sã dea autorizare prealabilã, fãrã a cunoaºte condiþiunile convenþiunii. Susþinerea este, evident, fãrã temei. Principialmente, ratificarea echivalentã cu mandatul ºi, dacã s-a dat mandat, nu mai este necesarã ratificarea. Toatã chestiunea este ca mandatul sã 36

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
fie special, adicã sã cuprindã elementele necesare ale convenþiunii de încheiat, în care caz ratificarea ar fi complet inutilã. Or, jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 1.198 din 10 septembrie 1931 nu numai cã conþinea toate aceste elemente, dar el era dat în baza referatului ministrului de Finanþe asupra convenþiunii încheiate la 19 august 1931 cu Banca Naþionalã, astfel încât dacã Jurnalul vorbeºte de „Convenþiunea ce urmeazã a se încheia...”, aceasta nu se referã la convenþiunea cu Banca Naþionalã, care este implicit ratificatã, ci la aceea cu banca noastrã, care în adevãr s-a încheiat, în executarea celei dintâi, la 7 octombrie 1931. (Anexa 30). Dar am arãtat cã mai existã ºi un al doilea jurnal, nr. 926 din august 1932, care începe cu cuvintele: „În executarea convenþiunii nr. 309.467 din 7 octombrie 1931, încheiatã între Ministerul de Finanþe ºi Banca Marmorosch, Blank & Co. SA...”, adicã acela prin care am fost scoºi din obligo, iar acest jurnal a fost dat pe baza referatului domnului ministru G.G. Mironescu, în care se face vorbire expresã de scoaterea noastrã din gir. Nu mai încape îndoialã cã, în orice caz, acest jurnal aprobã ºi ratificã tot ce s-a fãcut mai înainte, precum ºi convenþiunea directã cu societãþile emitente ale portofoliului preluat în aceastã tranºã, astfel încât stãruinþa adversarilor în aceastã privinþã nu este numai zadarnicã, dar este de-a dreptul rãuvoitoare. (Anexa 34 ºi 33) Nevoind sã dezarmeze nici în faþa evidenþei, onor. reprezentanþi ai Ministerului de Finanþe au criticat ratificarea venitã un timp mai lung dupã actele de ratificat; dar nici ei nu au cutezat a susþine cã, prin aceasta, ratificarea nu ar fi valabilã, ºi nici nu ar fi putut-o susþine, fiindcã legea nu fixeazã niciun termen pentru darea ratificãrii, deci nu se pot crea sancþiuni de nulitate în lipsã de text, ºi pentru cã ratificarea prin natura ei are efect retroactiv, oricând ar fi ea datã, ºi tocmai de aceea momentul când este datã este absolut irelevant. Repetãm însã cã am discutat aceastã obiecþiune numai pentru a nu o lãsa fãrã rãspuns, dar, cã dupã cum am arãtat în Capitolul III, preluãrile ca atare nu au nevoie de nicio ratificare a Consiliului de Miniºtri, aceasta fiind cerutã numai pentru convenþii ºi tranzacþiuni ulterioare preluãrii, în scopul lichidãrii creanþelor preluate. c/ Raportul Comisiunii de Anchetã criticã însã caracterul oneros pentru Stat al acestei operaþiuni, dat fiindcã obiectele cu care Statul a rãmas nu acoperã suma de 600.000.000 lei, iar încasãrile din acest portofoliu au fost mici. Prin urmare, ceea ce reproºeazã acestei operaþiuni este numai cã Statul a avut de suferit pierderi de pe urma ei. Or, noi am arãtat ºi demonstrat mai sus /Cap. III/, la expunerea legislaþiei de bazã a preluãrilor de portofoliu, cã sacrificiile pentru Stat erau de mai înainte acceptate ca singurul mijloc posibil pentru asanarea – în interes general – a Bãncii Naþionale ºi a instituþiilor private de credit. aa/ În afarã de unele critici care sunt de ordin general ºi pe care le vom examina în altã parte, raportul mai obiecteazã, în mod special, cu privire la aceastã tranºã, cã Banca Industrialã, de la care emanau cea mai mare parte din efectele preluate în aceastã tranºã ºi de care þineau ºi acele societãþi emitente de cambii preluate, nu ar fi fost decât o creaþiune fictivã, lipsitã de orice avere realã. Aceastã afirmaþiune se datoreºte unei false impresiuni, rezultatã din rapoartele tendenþioase ºi pãtimaºe ale unor inspectori ai Bãncii Naþionale. Am dovedit cu actul constitutiv al Bãncii Industriale, autentificat la nr. 23.243/1921, cã aceastã instituþie fusese creatã cu 10 ani înainte de epoca acestor preluãri de portofoliu, deci în vremea când situaþiunea bãncii noastre era foarte bunã ºi când nimeni nu ar fi putut sã prevadã cele ce aveau sã se întâmple peste un deceniu. 37

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Crearea Bãncii Industriale, despre care raportul se exprimã cã era numai o „secþiune” a bãncii noastre, corespundea în primul rând unei necesitãþi de bunã gospodãrie. (Anexa 36). În adevãr, banca noastrã avea încã de pe atunci un numãr mare de afiliaþiuni industriale, care necesitau o administraþie unitarã ºi de specialitate; de asemenea, se cuvenea ca participaþiunea noastrã industrialã sã fie concentratã la un loc, noi având raport direct numai cu Banca Industrialã. Am arãtat, de asemenea, cã planul ce urmãream prin înfiinþarea Bãncii Industriale era acela de a emite, pe baza industriilor ce ea poseda, obligaþiuni ipotecare cu dobândã fixã, care ar fi permis un câºtig net important, dat fiindcã industriile trecute Bãncii Industriale aveau un randament mediu mult superior unei dobânzi fixe în asemenea materie. Voiam, cu alte cuvinte, sã facem ceea ce mai târziu ºi-a propus sã facã Creditul Industrial, înfiinþat cu concursul Statului. Tocmai faptul înfiinþãrii Creditului Industrial dovedeºte cã noi cunoºteam bine nevoile pieþei ºi cã planul nostru era bine chibzuit, iar dacã nu l-am mai adus la îndeplinire a fost fiindcã faþã de înfiinþarea Creditului Industrial, instituþie privilegiatã, nu s-ar fi gãsit lesne plasament pe piaþã pentru obligaþiuni emise de o instituþie privatã. bb/ Raportul acceptã ºi alegaþiunea nefondatã a experþilor-contabili cã nici capitalul Bãncii Industriale nu ar fi fost realmente vãrsat. Operaþiunea este descrisã de aceºti experþi-contabili în modul urmãtor: Societatea se fondeazã cu un capital de Lei 50.000.000, din care 30% se acoperã prin banca noastrã în numerar, dar se retrage dupã constituire. Vãrsãmântul de 30% s-a fãcut în numerar la Casa de Depuneri pentru a satisface cerinþele Codului Comercial ºi evident cã a fost retras dupã îndeplinirea formalitãþilor legale de constituire. Experþii contabili mai spun cã capitalul nu a fost vãrsat. Dar tot ei aratã cã s-au trecut Bãncii Industriale nu numai în schimbul capitalului de 50.000.000, dar pentru o valoare de sute de milioane /ajungând, mai târziu, pânã la circa 2 miliarde/ acþiunile întreprinderilor industriale din concernul nostru, ºi creanþele ce aveam faþã de ele din creditele deschise lor, Banca Industrialã rãmânându-ne datoare în cont curent surplusul peste capitalul ei, care mai târziu s-a majorat la 100.000.000 lei. Aceasta înseamnã cã s-a vãrsat capitalul, dar s-au cumpãrat cu el acþiuni ºi creanþe industriale. Este surprinzãtoare uºurinþa cu care se aruncã ºi se reþin asemenea învinuiri totalmente nefondate. cc/ Tot atât de neserioasã este ºi învinuirea cã scopul creerii Bãncii Industriale în 1921 ar fi fost sã obþinem posibilitatea unei prime semnãturi pe efecte, pe care, cu girul nostru, sã le putem reesconta la Banca Naþionalã, în 1931 acele prime semnãturi fiind, se afirmã, „de complezenþã”. Incriminarea este de mai multe ori gratuitã. Mai întâi, nu era vorba de poliþe de complezenþã, adicã fãrã nicio cauzã realã, cãci Banca Industrialã ne era datoare sume importante în cont curent, în schimbul participaþiunilor ºi creanþelor transmise ei. Datoria acestei bãnci cãtre noi a depãºit în 1931 douã miliarde lei, însã ea era o datorie de cont deschis. Când, mai târziu, am avut nevoie de numerar spre a-l restitui deponenþilor ºi am recurs la sprijinul Bãncii Naþionale pe cale de reescont, Banca Industrialã ne-a dat poliþe de altfel numai pentru o parte din datoria ei cãtre noi, iar noi le-am transmis prin gir Bãncii Naþionale; dar datoria Bãncii Industriale era realã ºi deci poliþele nu erau de complezenþã. Orice bancã, când acordã un împrumut în cont deschis, îºi rezervã dreptul de a cere la nevoie poliþe pentru mobilizarea creanþei sale. 38

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
De altfel, dacã aveam nevoie de o primã semnãturã pe efectele de prezentat la reescont, ne-o puteam procura tot atât de lesne de la întreprinderile cu care am dotat Banca Industrialã, astfel încât nu se vede ce avantaj am fi avut sub acest raport prin crearea Bãncii Industriale. dd/ Asupra afirmaþiunii cã poliþele trimise la reescont aveau numai douã semnãturi în loc de trei, vom reveni în altã parte, fiind o chestiune care nu s-a ridicat numai cu privire la efectele din aceastã tranºã. Dar s-a mers cu exagerarea pânã a se afirma pe simple impresiuni ale unui martor, funcþionar subaltern al Bãncii Naþionale la acea datã, cã efectele Bãncii Industriale ar fi fost create ad-hoc, pentru a fi trecute prin Banca Naþionalã Statului. Aceastã insinuaþiune pe nimic sprijinitã este categoric dezminþitã de actele cauzei. Am arãtat cã, încã înainte de preluarea acestei de a doua tranºe, preluare care s-a fãcut din iniþiativa Bãncii Naþionale ºi a consilierului tehnic, se aflau în portofoliul Bãncii Naþionale efecte reescontate de noi pentru 1.211 milioane, printre care ºi aceste efecte de 600.000.000 lei. Astfel, în „Note sur la Banque Blank” din 30 iulie 1931 a domnului Auboin, dupã ce stabileºte cã datoria noastrã la BNR este de 1.211 milioane, propune:
„L’Etat pourrait accepter de racheter au titre de portofeuille immobilisé, par exemple 600 millions de la créance de la Banque Nationale.”

ªi acesta este primul act ce vorbeºte de preluarea unui portofoliu de 600.000.000 lei, deci la data aceea exista deja acest portofoliu la BNR. Tot aºa ºi Proiectul de Convenþie din 1 august 1931 precizeazã cã e vorba de un portofoliu de 600 milioane, dintr-un total de 1.211 milioane existent la Banca Naþionalã:
„Totalul sumelor avansate pânã la 1 august la Banca Naþionalã Bãncii Marmorosch, Blank & Co. se cifreazã la 1.211.083.314 lei. Statul acceptã sã ia asuprã-ºi 600.000.000 din aceste avansuri, în portofoliul ce urmeazã a fi rãscumpãrat de la Banca Naþionalã... Banca Naþionalã va pãstra în portofoliul sãu efecte de ale Bãncii Marmorsch, Blank & Co. în valoare de 600.000.000 lei.”

Dacã scãdem din totalul de 1.211 milioane efecte de 600.000.000 lei de preluat de Stat, rãmâne în portofoliul Bãncii Naþionale un rest de 600 milioane circa, astfel cum se specifica în Proiectul de Convenþiune. Prin urmare, dacã Convenþia definitivã intervenitã la 19 august 1931, în art. 1 spune:
„...Statul primeºte în proprietatea sa cambii scontate de Banca Marmorosch, Blank & Co. SA la Banca Naþionalã în valoare de 600.000.000 din totalul de 1.211.083.312 reescontat Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA...”,

este clar cã e vorba de acel portofoliu preexistent dinainte despre care au fãcut vorbire ºi actele premergãtoare ºi nu de un portofoliu creat ad-hoc. În sfârºit, atât în adresa BNR nr. 51.323 din 27 august 1931 ºi avizul Comisiunii Portofoliului nr. 39 din 27 august 1931, cât ºi în referatul domnului ministru de Finanþe nr. 26.803 din 1 septembrie 1931, pe baza cãruia s-a dat jurnalul nr. 1.198 din 10 septembrie 1931, este specificatã compunerea portofoliului de 600.000.000, care se vede trecutã ºi în Convenþia din 7 octombrie 1931. (Anexa 28 ºi 29). 39

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Totuºi, printr-o inexplicabilã inadvertenþã, raportul Comisiunii de Anchetã comite eroarea grosierã de fapt sã afirme cã efectele compunând tranºa de 600.000.000 lei au fost emise:
„...în perioada de la 18 septembrie 1931 la 29 noiembrie 1931, când insolvabilitatea lor era public cunoscutã ºi au fost primite la reescont îndatã ce au fost emise.” /Pag. 21/.

Am arãtat, de asemenea, cã nu noi, ci Banca Naþionalã a ales aceste efecte spre a le trece la Stat. Astfel, cade cu desãvârºire ºi presupunerea cã am fi putut crea efecte adhoc pentru a fi preluate de cãtre Stat. Iatã, prin urmare, cã nici una din criticile fãcute, cu privire la preluarea acestor 600.000.000 lei din tranºa a 2-a, nu rezistã celei mai sumare analize. 3/ Tranºa de Lei 108.000.000. Istoricul acestei tranºe este mai simplu: a/ Din actele cauzei, rezultã cã situaþiunea Bãncii se agravase foarte mult în a doua jumãtate a lunii octombrie 1931, din cauza panicii tot mai mari a depunãtorilor; s-au examinat de cãtre Banca Naþionalã, dl. consilier tehnic Auboin ºi Ministerul Finanþelor, posibilitãþile de reorganizare ale bãncii noastre. Printre altele s-a pus condiþiunea demisiei domnilor Aristide Blank, Richard Soepkez ºi N. Tabacovici, ceea ce s-a ºi executat prin scrisorile de demisie ale acestora din 19 ºi 20 octombrie 1931. Astfel, la aceastã datã, ei nici nu mai erau conducãtori ai bãncii noastre. Din acest motiv, Banca Naþionalã a delegat la ghiºeele noastre pe domnii inspectori Mecu, Nestorescu ºi C. Opriºan, care au dispus la ghiºeele noastre plãþi cãtre depunãtori din fonduri primite de ei de la Banca Naþionalã, cãutând, prin aceasta, sã calmeze alarma. Deºi partea adversã a recunoscut acest fapt, totuºi socotim util a arãta cã el rezultã ºi din actele cauzei, ºi anume din raportul nr. 207 din 30 octombrie 1931 al domnului inspector general Ilie Nestorescu cãtre Guvernatorul Bãncii Naþionale /Dos. VI, fila 110 urm./, care începe astfel:
„Domnule Guvernator, Am onoare a vã aduce la cunoºtinþã cã, în baza delegaþiei ce aþi binevoit a-mi da, am mers la sediul Bãncii Blank, unde am supravegheat la 21 curent plãþile ºi depunerile ce se efectuau de susnumita bancã.”

iar la dosar existã ºi un tablou de aceste plãþi efectuate în ziua de 21 octombrie 1931, tablou semnat de dl. inspector general Mecu /dos. V, fila 216/. Plãþile astfel fãcute se ridicau la circa Lei 106.000.000. Totuºi, reorganizarea Bãncii Blank nu s-a putut face. Ea implica sprijin moral ºi material mai departe pentru redresare ºi, deºi Ministerul de Finanþe, Consiliul Bãncii Naþionale în majoritate, precum ºi consilierul tehnic, aprobaserã ºi stabiliserã modalitãþi de redresare, ºi se obþinuserã demisiile cerute, totuºi s-a produs, din cauza atitudinii domnului guvernator de atunci al Bãncii Naþionale, o situaþiune pe care o vom arãta în alt loc, ceea ce a obligat pe ministrul de Finanþe sã dispunã, prin scrisoarea sa din 21 octombrie 1931 cãtre preºedintele Consiliului nostru de Administraþie, închiderea ghiºeelor bãncii noastre. (Anexa 32). Ele nu au mai fost redeschise, deoarece singura soluþie ce a rãmas a fost cererea de concordat, care s-a încheiat mai târziu cu cota de 100%. 40

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
La 23 octombrie 1931, Banca Naþionalã, care fãcuse prin delegaþii ei, întrun moment când nu mai aveam conducãtorii noºtri la bancã, acea platã de 106.000.000 lei, a impus sã i se dea drept acoperire pentru aceastã sumã cu dobânzi ºi cheltuieli un efect de 108.000.000 lei, ce a cerut sã fie emis de Banca Industrialã ºi girat de noi. A trebuit, fireºte, sã ne executãm. Banca Naþionalã, în ºedinþa Comitetului Executiv din 23 octombrie 1931, a decis ca acest efect de Lei 108.000.000 sã fie trecut Statului, deoarece suma fusese avansatã în cadrul programului de reorganizare a Bãncii Blank, aprobat de Ministerul de Finanþe, ºi, cu adresa sa nr. 65.645 din 31 octombrie 1931, a cerut Ministerului de Finanþe sã preia acest efect. (Anexa 37). A urmat un lung schimb de corespondenþã între Banca Naþionalã ºi Ministerul de Finanþe, care refuza preluarea acestui efect. b/ În cele din urmã, Ministerul de Finanþe a consimþit sã preia acest efect ºi, prin jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 508 din 4 mai 1933, Ministerul de Finanþe a fost autorizat sã ratifice operaþiunea rãscumpãrãrii acestui efect, urmând ca, în locul lui, banca noastrã sã treacã Statului un portofoliu de efecte ºi creanþe în cont curent de egalã valoare, precizate de acord cu Banca Naþionalã. (Anexa 38). Se specificã, de asemenea, în jurnal, cã condiþiunea acestei convenþiuni cu banca noastrã va fi aceeaºi ca ºi pentru tranºa de 600.000.000 lei, deci cu scoaterea noastrã din obligo... Totodatã, jurnalul prevedea cã, pentru acoperirea eventualelor pierderi la aceastã nouã preluare, noi sã trecem Statului în plinã proprietate ºi 6.184 acþiuni ale Societãþii Române de Cãi Ferate Buzãu-Nehoiaºu. Convenþiunea, în sensul Jurnalului, s-a încheiat sub nr. 122.113 din 12 august 1933 ºi a fost semnatã de cãtre Stat prin mandatara sa Banca Naþionalã, iar în textul Convenþiunii se prevede cã noi reprimim efectul de Lei 108.000.000, fiind definitiv descãrcaþi pentru aceastã datorie, ºi cedãm efecte ºi creanþe de cont curent, cu garanþiile lor, de egalã valoare, cum ºi cele 6.184 acþiuni BuzãuNehoiaºu. (Anexa 39). Cu privire la aceastã tranºã, raportul Comisiunii de Anchetã afirmã cã s-ar fi cãlcat dispoziþiunile legale, prin aceea cã Banca Naþionalã nu ar fi înaintat Ministerului de Finanþe raportul detaliat o datã cu trecerea efectului ºi nici nu ar fi arãtat posibilitãþile de încasare prezente ºi viitoare ale acestui efect. Am arãtat în Cap. III, examinând dispoziþiunile legii din 27 iunie 1930 cã, conform art. 6 din acea lege, ceea ce Banca Naþionalã trebuia sã prezinte Ministerului de Finanþe o datã cu trecerea efectului la Stat era un referat despre situaþiunea financiarã a Bãncii Industriale; informaþiuni cu privire la posibilitãþile de încasare aveau a se da, conform art. 7, dupã preluare ºi anume în vedere unei urmãriri sau lichidãri, sau în vederea unor convenþiuni sau tranzacþii. În speþã, informaþiuni cu privire la efectul de preluat nu numai cã se cuprindeau implicit în cererile adresate de Banca Naþionalã Ministerului, cu arãtarea împrejurãrilor în care se emisese acest efect, dar situaþiunea era atât de bine cunoscutã Ministerului ca una ce în acel moment /1933/ era de notorietate publicã, încât nu mai era nevoie de nici un fel de referat. Actele dovedesc cã Ministerul era perfect informat încã din epoca preluãrii celei de a doua tranºe ºi cu atât mai mult în 1933, un an ºi jumãtate dupã concordatul bãncii noastre. În orice caz, acest referat nu este prevãzut sub sancþiune de nulitate ºi, deci, cunoºtinþa Ministerului despre situaþiune îl înlocuieºte cu prisosinþã. Însuºi faptul cã o datã cu preluarea efectului, Consiliul de Miniºtri a hotãrât ºi lichidarea lui prin înlocuirea cu alte efecte, aratã cât de bine era informat Ministerul despre situaþiune. 41

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Adãugãm cã o asemenea omisiune, chiar dacã ar fi existat ºi ar fi avut vreo importanþã, nu ar putea produce efecte juridice faþã de noi, fiindcã nu este omisiunea noastrã, ci cel mult a Bãncii Naþionale. ªi aici raportul obiecteazã faptul cã preluarea s-a hotãrât mult mai târziu decât a fost emis efectul, fãrã însã a arãta ce concluziune se poate trage în drept din aceastã împrejurare. Am arãtat mai sus cã legea nu a fixat niciun termen pentru ratificarea operaþiunilor de preluare ºi cã ratificarea are întotdeauna efect retroactiv. Este, totuºi, ciudat cã Comisiunea de Anchetã pare a prefera preluãrile rapide, celor care se fac dupã o discuþie mai îndelungatã, deci în ºi mai deplinã cunoºtinþã de cauzã. c/ În sfârºit, în dezbateri s-a mai pretins cã nu ar exista încuviinþare de scoaterea noastrã din obligo pentru aceastã tranºã. Am arãtat atunci împrejurãrile în care s-a emis efectul ºi s-a cerut Ministerului de Finanþe sã-l preia adicã dupã concordat. Din actele cauzei, rezultã cã nu s-a reflectat niciun moment ca banca noastrã sã rãmânã în obligo pentru acest efect, cã de altminteri, de la început, se socotise semnãtura noastrã ca fãrã interes în acel moment, deci s-a cerut sã se ia în platã de la noi alte valori creanþe ºi acþiuni. Aceastã menþiune clarã, ca sã fim noi scoºi din obligo, rezultã, de altfel, în mod expres ºi din jurnalul Consilului de Miniºtri din 4 mai 1933, care face trimitere la condiþiunile în care s-a preluat tranºa de 600.000.000 lei ºi v-am arãtat cã acolo, de asemenea, am fost scoºi din obligo prin convenþiunea aprobatã de Consiliul de Miniºtri. De altminteri, aceastã discuþiune este oþioasã, cãci prin înlocuirea efectului iniþial cu un portofoliu de efecte ºi creanþe ºi cu darea în platã a acþiunilor Buzãu-Nehoiaºu, chiar dacã am fi fost menþinuþi în obligo pe atunci, eram necesarmente liberaþi prin efectul novatoriu al acestei convenþiuni de lichidare. 4/ Este locul sã amintim aici din nou de legea din 1 aprilie 1936 pentru ratificarea convenþiunii încheiate la 21 iunie 1935 de Stat prin Ministerul de Finanþe cu Banca Naþionalã /”Monitorul Oficial” nr. 77 din 1936/, despre care am vorbit deja la Cap. III. (Anexa 4). Examinând preluãrile de portofoliu efectuate se fac urmãtoarele constatãri:
„Cã parte din aceste convenþiuni nu s-au putut executa, iar parte din debitori au devenit insolvabili. Considerând, de asemenea, cã valoarea intrinsecã a acestui portofoliu a mai fost micºoratã ºi prin efectul legii reglementãrii datoriilor agricole ºi urbane, iar, pe de altã parte, cã orice întârziere în lichidarea lui mãreºte procentul de insolvabilitate, deci pentru a se proceda la o lichidare a acestui portofoliu cât mai grabnicã ºi cât mai avantajoasã pentru Stat, s-a înfiinþat prin decizia ministerialã nr. 87.622/1935 o Comisiune...”

Prin acea convenþiune s-a destinat produsul acestor lichidãri acoperirii pierderilor suferite de Banca Naþionalã prin efectul conversiunii datoriilor, întrucât Statul se obligase, prin legea de conversiune, de a acoperi în parte aceste pierderi ale Bãncii Naþionale. Aceastã lege, care în realitate este o convenþie legiferatã, conþine, totodatã, o nouã sancþionare legislativã a tuturor operaþiunilor fãcute în cadrul legii din 27 iunie 1930, la care se face expresã referire în preambulul noii legi. Prin aceasta se confirmã, de altminteri, ºi preluãrile de efecte ºi convenþiile ºi tranzacþiile încheiate în urma acestor preluãri ºi aceasta într-un moment când pagubele rezultate din preluare erau perfect cunoscute, chiar ºi în 42

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
cifra lor de atunci, iar ºansele de a mai avea încasãri importante de la debitorii preluaþi de Stat direct sau prin înlocuire, erau foarte mult reduse, tocmai în urma conversiunii datoriilor, ca ºi prin rezultatul grelei crize strãbãtute de economia naþionalã de la 1930 pânã atunci. Este astfel încã o dovadã cã Statul a consimþit voluntar la sacrificii pentru îmbunãtãþirea pieþei financiare ºi, prin aceasta, a economiei naþionale în general.

43

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
CAPITOLUL V COMBATEREA CRITICILOR DE LEGALITATE DE ORDIN GENERAL Dupã cum am spus la începutul acestor concluziuni, raportul Comisiunii de Anchetã cautã a motiva rãspunderea noastrã pe douã temeiuri: a/ cã preluãrile de efecte s-ar fi fãcut fãrã respectul dispoziþiunilor legale; b/ cã s-ar fi sãvârºit mai înainte, ºi cu prilejul acestor preluãri, fapte care ar justifica o rãspundere pentru prejudiciul adus Statului. În ce priveºte primul temei al legalitãþii actelor, trebuie sã observãm din nou cã Ministerul de Finanþe, prin decizia sa, nu a dispus anularea actelor intervenite pentru vicii de formã sau de fond, pentru cã ea necesitã o restitutio in integrum. Totuºi, onor. reprezentanþi ai Ministerului de Finanþe în instanþã, invocând raportul Comisiei de Anchetã, au articulat o serie de pretinse vicii, fãrã a þine seamã cã acestea implicã anularea actelor intervenite, cu consecinþa inevitabilã a repunerii lucrurilor în situaþia de dinainte, ceea ce Ministerul de Finanþe nu a voit prin decizia sa. În aceste împrejurãri, am fi putut sã ne dispensãm de a mai discuta aceste pretinse vicii. O facem totuºi – cu toatã rezerva punctului de vedere exprimat – pentru a invedera cât de nefondate sunt ºi temeiurile bazate pe aceste pretinse vicii. În acest capitol, vom examina numai chestiunile generale de legalitate, deoarece cele speciale fiecãrei tranºe le-am cercetat în capitolul precedent. 1/ Înainte de toate este cazul sã subliniem cã ne aflãm în faþa unor convenþiuni încheiate de Stat în temeiul unor legi ce nu sunt anulate ºi la care, de altminteri, se face expresã trimitere prin chiar art. 1 din decretul-lege nr. 3.441/1940. Aceste convenþiuni legale ºi valabile, dupã cum am arãtat, au fost urmate de alte convenþiuni ºi tranzacþii, înconjurate ºi acestea de toate formele ºi precauþiunile prevãzute de lege. Acestea au fost apoi din nou confirmate prin legea din 1 aprilie 1936. Este de aceea greu de înþeles cum s-au putut repune în discuþie aceste convenþii ºi tranzacþii fãcute pe bazã de lege ºi neconfirmate prin lege. În sine, convenþiunile ºi mai ales tranzacþiile au, în dreptul nostru, cel puþin atâta putere cât o hotãrâre judecãtoreascã. Atacarea unei tranzacþii, de exemplu, nu se poate face în dreptul nostru decât în cazuri cu desãvîrºire rare, cum ar fi, de pildã, dovedirea falsitãþii titlului de creanþã asupra cãruia s-a tranºat. Rãsturnarea unor tranzacþii cãrora nu li se poate aduce nicio criticã vrednicã de acest nume, apare de aceea cu totul arbitrarã, cu atât mai mult cu cât nu vom înceta sã repetãm, este vorba de tranzacþii în aplicarea unor legi ºi reconfirmate prin alte legi. De aceea, pentru a se putea atinge cât de puþin efectul unor asemenea acte de valoarea unor hotãrâri judecãtoreºti definitive, ar fi trebuit arãtate temeiuri de o evidenþã ºi de o forþã cu totul hotãrâtoare, ori ceea ce ce invocã este de-a dreptul lipsit de seriozitate. 2/ Prima chestiune ce se discutã în raport, ºi s-a amplificat încã în dezbateri, este aceea a efectelor zise „nestatutare” preluate de Stat; pornindu-se de la art. 24 din statutele Bãncii Naþionale, menþionat în art. 1 al legii din 27 iunie 1930, s-a susþinut cã, pentru ca efectele sã fi putut fi preluate valabil de Stat, trebuia sã îndeplineascã o serie de condiþiuni riguroase. Am examinat pe larg în Cap. III, înþelesul art. 2, al. II, al legii din 27 iunie 44

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
1930, ºi credem cã am dovedit cã, pentru asanarea instituþiilor private de credit, se puteau prelua ºi efecte care nu îndeplineau toate condiþiunile cerute de art. 24 din Statutele Bãncii Naþionale. Totuºi, vom examina aici ºi fondul acestor obiecþiuni. Art. 24 din Statutele Bãncii Naþionale prevede:
„Nu sunt admise la scont decât efectele de comerþ la ordin, timbrate, având o cauzã realã, cu scadenþa de cel mult 100 zile ºi garantate prin 3 semnãturi solvabile.”

Totuºi:
„a/ efectele cu douã semnãturi pot fi admise în cazurile prevãzute ºi dupã modalitãþile fixate de regulamentele stabilite în Consiliul General...”

Dintre aceste condiþiuni nu se discutã dacã efectele trecute la Stat erau la ordin, timbrate ºi pe termen mai lung de 100 zile; de altfel, termenul nu este important, fiindcã însãºi legea de stabilizare, ca ºi legea din 27 iunie 1930, urmãreºte preluarea tocmai a efectelor cu scadenþã îndepãrtatã. a/ Se obiecteazã prin raportul Comisiunii de Anchetã cã efectele reescontate de noi ºi preluate de Stat nu aveau decât douã semnãturi, deci nu ar fi fost din acest punct de vedere statutare ºi nu puteau fi preluate legalmente. Din textul art. 24 de mai sus rezultã însã cã Consiliul Bãncii Naþionale putea admite reescontarea unor cambii cu numai douã semnãturi. În raportul Comisiunii de Anchetã se ºi recunoaºte cã banca noastrã a avut o asemenea încuviinþare din 1906, care nu ar fi fost însã reînnoitã cu ocazia tranformãrii bãncii în societate anonimã în 1924. Avem aici o nouã eroare grosierã de fapt, cum s-a lãmurit perfect ºi în cursul dezbaterilor. În adevãr, banca noastrã s-a constituit ca societate anonimã încã din 1904 cu actul autentificat la nr. 10.336/1904, astfel încât încuviinþarea primitã în adevãr în 1906 de a prezenta efecte cu numai douã semnãturi a fost datã societãþii anonime ºi niciodatã pânã la concordat nu a fost retrasã. (Anexa 40). Ne permitem a exprima ºi aici surprinderea cã s-au putut strecura în raportul Comisiunii de Anchetã atâtea erori grosiere de fapt, care nu se poate sã nu fi înrâurit prin impresiunea lor defavorabilã spiritul de obiectivitate al judecãtorilor acelei prime instanþe. b/ S-a pretins chiar cã aceste efecte nu ar avea decât o singurã semnãturã, pentru cã Banca Industrialã nu ar fi avut o existenþã realã. Am examinat ºi în altã parte realitatea economicã pe care o reprezenta la epoca emiterii efectelor Banca Industrialã, proprietara unui complex de numeroase întreprinderi, din care multe foarte solide ºi prospere cum sunt ºi astãzi. Nu trebuie uitat cã dacã Banca Industrialã a ajuns a ne datora nouã pânã la 2 miliarde, care, în adevãr, nu au mai putut fi complet acoperite cu averea Bãncii Industriale, efectele ei însã, reescontate la Banca Naþionalã ºi trecute Statului, nu au atins decât câteva sute de milioane, care atunci erau cu prisosinþã acoperite prin acele participaþiuni industriale. Pierderi de découvert puteam suferi deci noi pentru partea de credit de cont curent, depãºind efectele emise de Banca Industrialã, reescontate ºi trecute Statului, iar nu Banca Naþionalã, respectiv Statul. Prin ce împrejurare Statul a avut, totuºi, pierderi la o parte din aceste 45

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
efecte, vom arãta mai jos, dar aici am lãmurit pe deplin cã Banca Industrialã era o realitate economicã ºi juridicã, astfel cã semnãtura ei nu se putea considera ca inexistentã. /Lãsând la o parte faptul cã aici se confundã de adversari regularitatea formalã a efectelor cu bonitatea semnatarilor/. Întrucât priveºte subordonarea Bãncii Industriale faþã de banca noastrã, aceasta nu este întru nimic un motiv de a socoti drept ficþiune Banca Industrialã, chiar dacã îºi avea sediul în imobilul bãncii noastre ºi dacã conducãtorii principali ai ambelor instituþiuni erau aceiaºi. Viaþa comercialã ºi dezvoltarea societãþilor pe acþiuni a creat, fãrã niciun impediment legal, formele de societãþi anonime succesive, în care acþiunile unei societãþi sunt deþinute de o alta /societate fiind faþã de ea societate mamã/; aceste societãþi apar în mod frecvent în toate marile concerne industriale ºi financiare, când societãþile principale administreazã acþiunile altor societãþi subordonate. Dreptul german numeºte aceste societãþi „Kapitalverwaltungegesellschaften”. Aºa deþineam noi acþiunile Bãncii Industriale ºi aceasta, la rândul ei, deþinea majoritatea acþiunilor societãþilor pe care le administra. Cum poate cineva sã considere cã, în aceastã situaþiune atât de frecventã în comerþ, Banca Industrialã era o ficþiune, rãmâne un lucru pentru noi inexplicabil. c/ S-a mai pretins de cãtre adversari, în sensul unui punct din raportul Comisiunii de Anchetã, cã efectele emise de Banca Industrialã nu ar fi avut cauzã realã. Aceastã discuþiune porneºte de la o confuzie despre care am mai vorbit în altã parte. Am arãtat cã Banca Industrialã ne era datoare în cont curent pânã la 2 miliarde lei în ultima vreme, deci dacã a dat pentru o parte din datoria sa cambii, cauza cambiilor era tocmai existenþa datoriei de cont curent; iar aceastã datorie reprezenta preþul acþiunilor ce-i transmisesem ºi al creanþelor noastre contra întreprinderilor afiliate, ce, de asemenea, i le transmisesem; de asemenea, avansurile în numerar foarte importante, fãcute succesiv Bãncii Industriale pentru nevoile de finanþare a acestor întreprinderi. În dezbateri s-a mai fãcut aluzie la faptul cã efectele ce o bancã de emisiune are de reescontat, trebuie sã fie efecte rezultate din operaþiuni comerciale pe termen scurt. Aceastã cerinþã nu rezultã din art. 24 al Statutului Bãncii Naþionale, care cere cauzã „realã” ºi nu „cauzã curentã comercialã”. Nu este aici o eroare de redacþiune, ci o adaptare la nevoile speciale ale pieþei române, þinând seama cã Banca Naþionalã a trebuit sã înlesneascã ºi chiar sã încurajeze creditele pentru agricultori ºi cele pentru industrii, ambele prin firea lor destinate a fi achitate într-un termen îndelungat. Împrejurãri potrivnice postbelice ºi criza consecutivã au determinat chiar necesitatea epuraþiunii portofoliului Bãncii Naþionale de aceste efecte cu scadenþã îndepãrtatã. Dar aceasta nu înseamnã cã efectele cu scadenþã îndepãrtatã sunt efecte fãrã cauzã realã. Ceva mai mult, chiar pentru tranºa de efecte ce Statul a preluat-o conform art. 1 ºi 2, al. I, din legea din 27 iunie 1930 de la Banca Naþionalã ºi unde se cere în mod expres ca efectele preluate sã întruneascã toate condiþiunile statutare, se face abstracþie de lichiditatea lor la termen, deci implicit se recunoaºte cã pot fi ºi efecte care nu au la baza lor o cauzã comercialã curentã. Cu atât mai mult, aceasta este adevãrat pentru efectele din art. 2 al. II al acelei legi, care dupã cum am arãtat, nici nu trebuie sã îndeplineascã condiþiunile statutare. 46

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
d/ În fine, s-a afirmat cã efectele preluate de Stat nu aveau semnãturi solvabile, ceea ce s-a crezut a se putea deduce din faptul cã încasãrile din unele efecte au fost relativ mici. Aceastã interpretare a art. 24 din Statutele Bãncii Naþionale este cu siguranþã abuzivã, cãci nimeni nu poate admite ca regularitatea unui efect, sub raportul solvabilitãþii semnãturilor, sã se examineze dupã cum efectul este sau nu plãtit la scadenþã, ceea ce cere Statutul, este ca semnãtura sã fie solvabilã în momentul predãrii efectului la reescont, ceea ce era în general cazul cu efectele reescontate de noi, inclusiv cele ale Bãncii Industriale, care am arãtat cã cel puþin pentru suma acestor efecte avea cu prisosinþã acoperire în averea ei. De altfel, dacã raportul Comisiunii de Anchetã socoteºte cã Serviciul de Scont ºi Comitetul de Scont nu a ales cu destulã grijã efectele de reescontat, aceasta priveºte epoca reescontului, ce nu intrã în cadrul competenþei acestei instanþe ºi priveºte în orice caz pe Banca Naþionalã ºi organele sale, iar nu pe noi. Totuºi, este locul sã explicãm cum s-a fãcut cã, din aceste efecte emise de Banca Industrialã, s-a realizat o sumã în adevãr micã, cu toate cã, dupã cum am arãtat, la epoca când aceste efecte au intrat la BNR, Banca Industrialã avea un activ depãºind cu foarte mult aceste angajamente cambiale. Explicaþia stã în aceea cã în intervalul dintre reescontare la BNR a acestor efecte ºi preluarea lor de cãtre Stat, Banca Naþionalã a luat de la noi în gaj, pentru garantarea creditului de reescont ce ni-l acordase, aproape toate acþiunile de participaþiuni industriale pe care le avea Banca Industrialã, golind astfel Banca Industrialã de conþinutul ei. Iar, în urmã, Banca Naþionalã a ales spre a trece la Stat tocmai efectele provenite de la Banca Industrialã ºi ºi-a reþinut pentru sine toate gajurile pentru garantarea restului de 611 milioane efecte reescontate ce mai deþinea de la noi. În adevãr, în proiectul de convenþie din 1 august 1931 dintre Banca Naþionalã ºi Stat, se prevede cã Statul va prelua 600 milioane din totalul portofoliului reescontat la acea datã la BNR, de Lei 1.211 milioane, urmând ca BNR sã specifice care anume cambii trec asupra Statului. Aceastã specificare, BNR a fãcut-o prin adresa sa nr. 51.323 din 27 august 1931, ºi în ea figureazã tocmai efectele Bãncii Industriale, ale Societãþii Mecano ºi ale Fabricii de Armãturi, care au ºi fost preluate de Stat. Deci, este dovedit cã aceste efecte se aflau la BNR înainte de 1 august 1931. Or, pentru întregul portofoliu reescontat la BNR, aceasta a primit un numãr foarte important de acþiuni, cu actele de gaj din 16, 24 ºi 31 iulie 1931 ºi din 8 ºi 14 august 1931, recapitulate în Tabloul actelor de gaj de acþiuni aflat în Dos. V, fila 221, din care majoritatea covârºitoare provenea tocmai de la Banca Industrialã. Valoarea nominalã a acestor acþiuni este indicatã în tablou cu Lei 602 milioane. Valoarea lor realã a fost însã mult mai mare, cãci numai acþiunile Societãþii Generale de Construcþiuni /care reprezentau imobilele bãncii/ în valoarea nominalã de Lei 49 milioane, au fost evaluate la Lei 475 milioane: Vezi „Note sur les mesures à prendre avant la formatien du Syndicat”, a domnului Auboin din 16 august 1931, unde citim:
„Entre temps, la Banque Nationale a reçu en garantie des actions representant les immeubles de la banque, évaluée par celle-ci à 475 millions, évaluation à ramener à env. 400 millions.”/Pag. 2/.

Cã acþiunile gajate proveneau în majoritate de la Banca Industrialã, se 47

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
poate lesne vedea din comparaþia alãturatului tablou de gajuri cu tablourile acþiunilor aparþinând Bãncii Industriale, anexate la expertiza contabilã ordonatã de Comisiunea de Anchetã /Dos. VII, filele 66 ºi 67/. Dl. Auboin socotea cã este cazul ca mãcar o parte din aceste gajuri ºi anume 151 milioane din acþiunile Societãþii Generale de Construcþiuni, care reprezentau imobilele bãncii, sã serveascã la garantarea efectelor de 600 milioane de trecut la Stat; aºa scria el în nota sa din 16 august 1931, citatã mai sus:
„...il ne rèste en garantie des 600 millions réservés pour être passés à l’ Etat, que la solde des actions des immeubles, soit /400-153+96/151 millions, ou un peu plus, ci on admet une évaluation plus élevés de l’immeuble.” /Pag.2/.

ºi s-a vãzut mai sus cã evaluarea fiind de 475 milioane ºi nu 400 milioane, în realitate rãmânea o garanþie de 151,75-226 milioane pentru portofoliul de 600 milioane. Dar Banca Naþionalã nu a trecut Statului nimic din toate aceste gajuri. Dimpotrivã, i-a pus în vedere cã înþelege sã ºi le reþinã pentru sine. Astfel, cu adresa nr. 46.756 din 7 august 1931, BNR scrie Ministerului de Finanþe:
„În adevãr, este o imposibilitate de a reduce la 500 milioane portofoliul ce Statul urmeazã sã ia prin intermediul nostru de la Banca Blank, deoarece ar urma ca, pentru restul de Lei 700 milioane ce am reþinut în portofoliul Bãncii Naþionale, sã pãstrãm ºi garanþiile aferente în totalitatea lor...” (Anexa21).

Tot asemenea, în Convenþia din 19 august 1931, dintre Stat ºi BNR, este expres prevãzut:
„2/ Banca Naþionalã va pãstra în portofoliul sãu efecte de ale Bãncii Marmorosch, Blank & Co., în valoare de Lei 611.083.314. Se va stabili un plan de rambursare pentru acea parte a efectelor de mai sus, care nu reprezintã un scont comercial normal, cum s-a fãcut în 1930 pentru scontul excepþional, care se gãsea atunci acordat. Se vor lua suficiente garanþii pentru aceste efecte. 3/ Pentru a da Bãncii Naþionale putinþa de a mai acorda Bãncii Blank & Co. sprijinul sãu, în special în caz de retragere a depozitelor, se va deschide un nou credit special de scont de Lei 400 milioane. În scop de a face posibil acest scont, Banca Marmorosch, Blank & Co. va da în gaj activele ce nu sunt cuprinse în gajurile pãstrate de Banca Naþionalã, în virtutea paragrafului II.” (Anexa 27).

Se vede, deci, cã BNR punea expres în vedere Ministerului de Finanþe cã va da Statutului poliþe care nu reprezintã un scont comercial normal ºi cã va þine gajurile pentru restul poliþelor ce deþinea prin reescont ºi pentru noi credite. Toate acestea s-au petrecut între BNR ºi Stat fãrã amestecul nostru, dar este explicabil cã, în asemenea condiþiuni, efectele trecute la Stat, alese de BNR ca efecte mai slabe, de vreme ce substratul lor material îl reþinea chiar Banca Naþionalã, au produs atât de puþin. Este însã bine dovedit cã, în momentul reescontului, aceste efecte aveau acoperire ºi, deci, nu se poate spune nici mãcar cã semnãturile de pe aceste efecte nu erau semnãturi solvabile, în sensul art. 24 din Statutele BNR. Se poate cã tocmai aceastã experienþã a inspirat legislaþia de mai târziu ºi anume legea pentru înlesnirea ºi refacerea creditului, publicatã în „Monitorul Oficial” nr. 24 din 20 aprilie 1935, care, în art. 33, modificat la 1 noiembrie 1940, 48

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
conþine dispoziþiunea ca, cel puþin în favoarea instituþiunilor bancare, gajurile ºi ipotecile ce garanteazã o cambie se transmit beneficiarului de drept, prin însuºi girul cambiei. e/ Se mai fac discuþii ºi cu privire la suma provenitã din contravaloarea unor cecuri de lire sterline trase de noi, ºi care nu au fost onorate de banca trasã din Londra, susþinându-se cã aceste datorii n-ar fi avut o cauzã realã. În realitate, este vorba de obiºnuitele relaþiuni între bãncile mari din þarã, depãrtate una de alta, care îºi acordã reciproc credite „de curier”, pe cecuri trase reciproc de una asupra celeilalte, ºi care se lichideazã prin plata diferenþei. În speþã aºa s-au ºi lichidat o parte din cecurile trase de banca noastrã, iar dacã restul nu au fost onorate la Londra, aceasta se datoreºte alarmei întreþinute de însãºi BNR în jurul bãncii noastre, care lãsa sã se întrevadã o retragere pripitã a sprijinului la care avea dreptul. Când un administrator delegat al BNR declara cã se abþine de la orice deliberãri privitoare la banca noastrã, pe motiv cã cunoaºte situaþia de pe când era funcþionarul nostru, aceastã abþinere, pe care neprietenii noºtri aveau grijã s-o facã publicã, era mai gravã decât o opunere formalã. Reproºul ce ni se aduce cã n-am avut grijã sã informãm din ajun Banca Naþionalã cã cecurile nu vor fi plãtite, dovedeºte, din contrã, neºtiinþa în care ne aflãm asupra neonorãrii acestor cecuri ºi siguranþa ce o aveam cã raporturile existente între noi ºi bãncile din Londra vor continua sã se desfãºurare în mod normal ca ºi în trecut, de vreme ce nu existau cauze obiective de tulburare a acestor raporturi. Refuzul de onorare a restului de cecuri se datoreazã însã exclusiv zvonurilor pornite chiar de la BNR, întreþinute ºi prin articolele de presã ºi ajunse fireºte ºi pe piaþa din Londra. Dar întrucât priveºte procesul de faþã, este o eroare profundã de a se susþine cã efectele emise de Banca Industrialã ºi reescontate de noi la BNR pentru acoperirea avansului fãcut nouã de BNR pentru achitarea cecurilor acestea, n-ar fi avut cauzã realã. Între Banca Industrialã ºi noi, am arãtat cã Banca Industrialã ne era datoare o sumã cu mult mai mare în cont curent, deci poliþele aveau la baza lor aceastã datorie realã; între noi ºi Banca Naþionalã, cauza girului nostru era însuºi avansul fãcut de BNR. Prin aceasta s-a novat raportul anterior, astfel cã discuþiile în aceastã privinþã sunt lipsite de interes. Aceste discuþii se explicã tot prin confuziunea pe care adversarii o fac între „cauzã realã” ºi „cauzã curentã comercialã”, ce nici nu este prevãzutã în aceºti termeni restrictivi, în art. 24 din Statutele BNR. 3/ O altã criticã de legalitate este aceea cã reescontul nostru la Banca Naþionalã ar fi depãºit „plafonul de reescont”. De la început, aceastã criticã, care este una pur cantitativã, iar nu calitativã, apare bizarã, când este pusã sub aspectul unei pretinse ilegalitãþi. Nefiind mãcar prevãzutã de lege o limitã de reescont, un scont mai mare sau mai mic nu poate constitui o ilegalitate. Nici nu se aratã de adversari care sã fi fost plafonul de reescont, când s-a stabilit el, pentru ce epocã, ce putere obligatorie avea, când ni s-a fãcut cunoscut etc., sã presupunem cã BNR ar fi fixat la un anume moment un asemenea plafon; dacã, ulterior, ni se primeau efecte la reescont peste suma aºa-zisului plafon, aceasta înseamnã cã se mãrise plafonul ºi, deci, iarãºi nu putea fi vorba de o depãºire. Noi nu puteam forþa Banca Naþionalã sã primeascã efecte la reescont pentru orice sumã, ºi nici chiar pânã la limita plafonului, iar cât primea atât era plafonul. S-a mai pretins, în aceeaºi ordine de idei, cã banca noastrã a beneficiat de un reescont mai mare decât alte instituþiuni bancare, cãutându-se a se trage din aceastã concluzie cã reescontul nostru era anormal. ªi aici trebuie sã 49

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
observãm cã creditele de reescont nu sunt fixate prin lege ºi nici altminteri nu sunt fixate, ci variazã dupã împrejurãri, necesitãþi, aprecieri, ºi se pot, bineînþeles, modifica chiar în cursul anului. Nu noi singuri fixam creditele de reescont pentru noi ºi cu atât mai puþin pentru alte bãnci. Dar este ºi inexact cã banca noastrã ar fi beneficiat sub acest raport de un tratament de favoare. Alte bãnci, cu depozite mai puþine ºi cu operaþiuni comerciale mai puþin întinse, au atins cam acelaºi nivel de reescont. Anexãm un tablou comparativ de creditele de reescont de care au beneficiat Banca Româneascã, Banca de Credit Român ºi banca noastrã, între 1921-1932 /datele fiind luate pe ziua de 31 decembrie a fiecãrui an, dupã bilanþurile publicate/, din care tablou rezultã: 1/ cã ºi în trecut, de exemplu, de la 1923-1926, creditele de reescont ale bãncii noastre au atins ºi au depãºit chiar acele din 1929 ºi 1930; 2/ cã, în unii ani, creditele de reescont ale Bãncii Româneºti, de exemplu, au atins sau chiar au depãºit creditele noastre. (Anexa 48). Cu aceasta am rãspuns ºi la observaþia din raportul Comisiunii de Anchetã, cã scontul ce ni s-a acordat în primãvara anului 1930, mergând pânã la 885 milioane lei, a fost un scont neobiºnuit. De altfel, în aceastã privinþã, ne referim ºi la depoziþia domnului D. Burillianu, fostul guvernator al BNR în acea epocã, în faþa acestei onor. Comisiuni de Apel:
„În mod normal, Banca Blank se bucura de un credit de reescont de 300 milioane, maximul l-a atins la 800-900 milioane lei, dupã volumul afacerilor ei. Cum aceeaºi sumã se acorda ºi celorlalte bãnci mari, nici acest maximum n-ar fi anormal, cãci el nu se permanentiza.” (Anexa 49).

De altfel, pânã la finele anului 1930, sprijinul primit de la BNR ne-a permis sã reducem reescontul la 247 milioane. D. Burillianu, în depoziþia sa, confirmã ºi acest lucru:
„În 1930, ivindu-se pe piaþã panicã din cauza începutului crizei mondiale, am ajutat banca la cererea domnului Aristide Blank, pentru a face faþã dificultãþilor, cu o sumã de aproape 1 miliard lei. Suma a fost rambursatã chiar în cursul anului 1930.”

Din tabloul comparativ al reescontului se mai poate vedea cã plafonul atins de Banca Româneascã la finele anului de preluare /1931/ a fost de 1.649 milioane lei, adicã la fel cu cel acordat bãncii noastre, cu toate cã Banca Româneascã avea depozite mai mici decât noi. Þinem sã menþionãm cã capitalul ºi fondul de rezervã al bãncii noastre era tot atât de mare ca ºi cel al Bãncii Româneºti, în decursul anilor menþionaþi în tabloul comparativ al reescontului. 4/ O obiecþiune care la prima vedere ar avea aparenþa uneia de drept, este aceea cã banca noastrã a fost scoasã din obligo pentru efectele trecute la Stat. Se susþine, cu alte cuvinte, cã scoaterea din obligo nu ar fi fost permisã prin legea din 27 iunie 1930. Aceasta este o altã formã a interpretãrii legii pe care am combãtut-o ºi anume cã legea nu prevedea sacrificii pentru Stat, cãci, se zice, dacã nu am fi fost scoºi din obligo, Statul ar fi fost complet plãtit. Legea însã nu interzice nicidecum scoaterea din obligo a instituþiilor al cãror portofoliu se preia de Stat, deci de o dispoziþie legalã în acest sens nu poate fi vorba. Iar în ceea ce priveºte scopul legii, am arãtat pe larg, în Capitolul III, cã legea a urmãrit uºurarea situaþiunii atât a Bãncii Naþionale, cât ºi a instituþiunilor 50

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
private de credit, prin jertfe din partea Statului, astfel încât nu ar fi fost aici un ajutor dacã pentru efectele preluate de Stat aceste instituþiuni ar fi rãmas în obligo ºi ar fi trebuit sã le plãteascã integral. Am arãtat cã, chiar de la început, legea întrevedea imposibilitatea realizãrii integrale a efectelor preluate ºi dãdea, ca soluþie legalã, convenþii ºi tranzacþii cu debitorii preluaþi, ceea ce implicã lãmurit tocmai scoaterea din obligo a instituþiilor de la care se prelua efectele, cãci aceste convenþii ºi tranzacþii cu debitorii aveau efect novatoriu, Statul punându-se în legãturã directã cu debitorii; prin aceasta, ieºeau din obligo giranþii efectelor. Adversarii nu observã cã este o contrazicere între susþinerea lor, de care ne vom mai ocupa, cã banca noastrã avea goluri bilanþiere, cã, deci, pasivul ei nu va putea fi complet acoperit ºi între aceea cã nu trebuia scoasã din obligo, cãci ar fi putut plãti toate datoriile. În realitate, la aceea epocã banca poseda active ce constituise rezerve latente, dar care, de ar fi fost lichidate pripit, nu erau suficiente pentru a face faþã întregului pasiv de atunci. Astfel, soluþia problemei, care nu era una de interes special a bãncii noastre, ci, dupã cum am arãtat, una de interes general, era numai scoaterea din obligo pentru o parte din valoarea efectelor trecute la Stat. Simpla schimbare de creditor nu ar fi putut rezolva dificultãþile ºi aici nu ar fi permis mãcar speranþa achitãrii restului datorat Bãncii Naþionale ºi depunãtorilor, astfel încât operaþiunea nu ºi-ar fi atins scopul. Este locul sã menþionãm aici cã legea românã din 27 iunie 1930 nu este izolatã. Toate þãrile lovite de criza din 1929-1931 au avut ºi în orice caz au fãcut sacrificii, ºi chiar mult mai mari, pentru uºurarea situaþiei instituþiilor de credit ameninþate de panicã, prin jertfe ale statelor respective. Astfel, în Italia, pentru Banca Comercialã Italianã, Mussolini, om de stat cu vederi largi, a decis, într-o noapte, sã dea cca. 5 miliarde de lire italiene. În Statele Unite, unde criza ameninþa cu prãbuºirea a sute de bãnci, s-a cheltuit peste 1 miliard de dolari. În Germania, s-a dat pentru Darmstädter ºi Dresdner Bank miliarde de mãrci. În Franþa, Banque Nationale de Credit a primit de la Stat 2 miliarde de franci. În Austria, numai pentru Kredit Anstalt, a fost angajat aproape tot bugetul Statului austriac, ceea ce echivaleazã cu 40 miliarde lei. Dacã se examineazã aici oportunitatea acestor sacrificii, chestiune în afara competenþei onor. Comisiuni, aceasta este ca ºi cum s-ar critica, dupã o bãtãlie câºtigatã, cantitatea de muniþiuni cheltuitã, sub imperiul panicii ce cuprinsese atunci piaþa mãsurile trebuia luate urgent ºi fãrã precupeþire, altfel panica ar fi contaminat grav ºi alte instituþiuni ºi se ajungea la acea catastrofã generalã, despre care consilierul tehnic Auboin scrie în rapoartele sale: „Je n’ai pas le goût des catastrophes”. Trebuie sã reamintim ºi cu acest prilej cã ori de câte ori, mai ales în epoca postbelicã, s-a socotit necesar a se ajuta o instituþiune de interes general, Statul a fãcut sacrificii. Aºa, de exemplu, în agriculturã, Statul a acoperit de repetate ori pierderile de miliarde de lei ale instituþiilor cooperative. Tot asemenea, prin legea de conversiune din 1934, Statul se angajeazã sã plãteascã 450 milioane lei anual, timp de 15 ani, adicã aproape ºapte miliarde, pentru a acoperi pierderile Bãncii Naþionale, rezultate din conversiunea creanþelor. Or, Banca Naþionalã, ca instituþie de credit, ar fi trebuit sã suporte ºi ea efectele conversiunii, ca orice altã instituþie, pentru cã conversiunea a fost o necesitate generalã a societãþii româneºti dupã criza din anii 1929-1931. Totuºi, Statul a fãcut în favoarea Bãncii Naþionale aceste sacrificii imense, de care indirect au profitat ºi bãncile private, ale cãror angajamente faþã de Banca Naþionalã au fost reduse corespunzãtor pierderilor din conversiune, afarã de banca noastrã. 51

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Dar este locul de a examina ºi mai de aproape cum s-a petrecut aceastã scoatere din obligo, spre a se vedea cã ea este de fapt efectul juridic al naturii convenþiilor încheiate. În ceea ce priveºte prima tranºã de 300 milioane lei, pentru 201.500.000 s-au dat în platã acþiunile „Cultura Naþionalã”, deci cambiile au fost achitate ºi, prin urmare, nici nu a existat scoatere din obligo. Pentru înlocuirea efectelor de 98.500.000 lei s-au transmis printr-un act de cesiune alte efecte de 135 milioane, iar cedentul în legea noastrã nu garanteazã decât existenþa creanþei cedate ºi nu solvabilitatea ei, astfel încât încetarea obligaþiilor noastre cambiale este consecinþa actului de cesiune, prin care s-a novat raportul cambiei anterior. Or, nu se poate pretinde cã legea ar fi interzis a se face acte de cesiune pentru lichidarea efectelor trecute la Stat, când ea întrebuinþeazã formula „orice convenþii sau tranzacþii”. Pentru tranºa de 600 milioane lei, scoaterea efectivã din obligo este prevãzutã în orice caz ºi în convenþia încheiatã cu Banca Industrialã dupã concordat, la 12 iunie 1933, ºi este natural ca, dupã ce banca noastrã fusese silitã a cere concordat, menþinerea ei în obligo nu mai apãrea ca interesantã. Dar nici nu ar mai fi fost posibil, în mod practic, sã fim mai departe þinuþi în obligo, pentru cã, dupã cum vom mai avea prilejul sã arãtãm, Statul nu se prezentase ca creditor le verificarea creanþelor în procedura concordatarã, ºi astfel activul nostru era angajat cu preferinþã în favoarea creditorilor concordatari, înscriiindu-se chiar ºi o ipotecã asupra imobilelor noastre pentru pasivul concordatar, ipotecã existentã ºi azi asupra imobilului bãncii. Astfel, în realitate, scoaterea noastrã din obligo este un rezultat al neprezentãrii Statului la concordat. În ce priveºte tranºa a treia, de 108 milioane, situaþia este în total analoagã cu cea a primei tranºe. Aici s-au dat în platã, printr-un act de cesiune, alte efecte ºi chiar creanþe necambiale în locul celor preluate de Stat de la Banca Naþionalã, ºi este, deci, cu atât mai evident cã nu mai aveam nicio rãspundere pentru plata efectelor ºi creanþelor emise prin cesiune, dar totodatã s-au dat în platã ºi 6.184 acþiuni Buzãu-Nehoiaºu, care rãmâneau dobândite Statului, chiar dacã efectele ar fi fost integral plãtite, deci a ne mai menþine pe noi în obligo în aceste condiþii ar fi fost un lucru inadmisibil. Dimpotrivã, scoaterea noastrã din obligo, atât la tranºa a doua, cât ºi la a treia, apãrea ca un avantaj ºi ca un act de bunã gospodãrie, când noi ne aflam deja în concordat, iar nesocotirea noastrã din obligo nu fãcea pe debitorii cedaþi mai solvabili decât erau. Repetãm însã, încheind aceastã discuþie, cã, convenþiile fiind încheiate atunci, ele nu puteau forma obiectul unei critici de legalitate care nu e admisibilã decât în cadrul unei prevederi formale ale legii. 5/ Trecând pe deasupra textelor de lege, s-a susþinut, de cãtre reprezentanþii Ministerului de Finanþe, cã finalitatea legii din 27 iunie 1930 nu ar fi fost aceea de a ajuta o bancã care, totuºi, nu a putut fi salvatã. Aceastã pretinsã „finalitate” se deduce de cãtre adversarii noºtri dintr-un fragment al expunerii de motive din decretul-lege nr. 3.441/1940, unde se zice cã greºit au fost ajutate întreprinderile falimentare. A priori, aceastã tezã apare stranie din douã puncte de vedere: 1/ se interpreteazã legea din 1930 prin expunerea de motive la decretul-lege din 1940, lucru cu atât mai puþin admisibil cu cât nu numai cã o expunere de motive nu are valoare de lege nici mãcar pentru legea pe care o motiveazã, dar ºi pentru cã legea din 1930 era elaboratã de un Parlament, pe când un decret-lege este opera puterii executive. 2/ Se cautã a se examina sensul unei legi din 1930 dupã rezultatele cifrice ce se constatã cu un deceniu în 52

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
urmã. Dacã, deci, noi am fi putut fi salvaþi, atunci finalitatea legii era satisfãcutã. Am arãtat, în Cap. III, cât de conºtient era legiuitorul de la 1930 de ceea ce avea sã însemne pentru Stat ajutorarea bãncilor în dificultãþile de platã, ºi am vãzut cã autorul legii din 1930, defunctul Virgil Madgearu, pe atunci ministru de Finanþe, a confirmat, prin mãrturia sa, înaintea Comisiunii de Anchetã, nu numai cã Statul era hotãrât sã facã sacrificii cu pierderi pentru Stat în aceastã operã de ajutorare a creditului privat, dar cã s-a avut în vedere în mod special ºi banca noastrã. Iatã cum se exprimã defunctul Virgil Madgearu în depoziþia sa:
„Aceastã dispoziþiune /art. 2, al. II, din legea din 27 iunie 1930/ menitã sã permitã intervenþiunea excepþionalã pe piaþa financiarã în scopul sprijinirii bãncilor aflate în dificultate de platã, se explicã prin apariþia la începutul primãverii 1930 a primelor fenomene de crizã, de neîncredere în solvabilitatea bãncilor, constând în retrageri precipitate de depuneri, îndeobºte la Banca Marmorosch, Blank & Co...” /Pag.3/. (Anexa 5).

Lucrul rezultã, de asemenea, ºi din corespondenþa dintre Ministerul de Finanþe ºi Banca Naþionalã, pe care am citat-o la expunerea succesivelor preluãri de efecte. A pretinde, deci, cã scopul legii din 1930 excludea ajutorarea bãncii noastre, a cãrei situaþie bine cunoscutã determinase, între altele, voinþa legiuitorului, înseamnã a nega cu ºtiinþã adevãrul. Adversarii au susþinut chiar cã legea s-a fãcut pentru noi ºi, totuºi, tot ei spun cã nu ne încadrãm în finalitatea legii. În realitate, ceea ce se urmãrea nu era salvarea bãncilor ajutate ca întreprinderi, ci salvarea depozitelor ºi a încrederii depunãtorilor în sistemul bancar. Sub acest raport, banca noastrã prezenta o importanþã deosebitã pentru cã avea cele mai multe depozite. O serie de acte ºi mãrturii vin sã confirme interesul general ce nu impunea ajutorarea bãncii noastre. Însã cu ocazia acþiunii întreprinse în primãvara anului 1930, Ministerul de Finanþe scria Bãncii Naþionale în adresa cu nr. 5 din 15 aprilie 1930:
„Având în vedere cã Banca Naþionalã, de acord cu consilierul tehnic, a fost silitã sã intervinã în ultimul timp pe piaþa financiarã spre a salva situaþia unor bãnci de mare importanþã pentru economia naþionalã, care, din cauza neliniºtii publice, erau ameninþate...”

Aceastã neliniºte a deponenþilor, luând forme ºi mai acute în vara anului 1931, dl. consilier tehnic, care a dat o datã alarma prin scrisoarea sa din 24 iulie 1931 cãtre dl. Guvernator, scriind:
„Tout retard et toute faiblesse dans l’action que commandent les circonstances seraient de nature à compromettre gravement la situation de la banque et du pays tout entier.” /Pag. 9/.

Revine cu scrisoarea sa din 7 august 1931, adresatã tot domnului guvernator, amintind cã:
„Dans une conférence tenue le 21 juillet avec M-le Ministre des Finances, celui-ci a donné au Comitet l’assurance que l’Etat ferait au besoin les sacrifices necessaires dans l’interêt des deposants, afin d’eviter au marché les risques qui présenteraient en ce moment la chuté d une grande banque.”

53

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Conducerea Bãncii Naþionale, dându-ºi perfect seama de gravitatea situaþiunii generale, dupã ce înainteazã la 4 august 1931 domnului ministru de Finanþe proiectul de convenþie din 1 august 1931, în care se spune lãmurit cã scopul lui este:
„Pentru a evita în împrejurãrile de faþã cãderea bãncii, þinând seama de interesul depunãtorilor ei ºi al întregii pieþe...”

Stãruieºte, cu adresa nr. 46.756 din 7 august 1931, pe lângã dl. ministru de Finanþe ca sã accepte acel proiect pentru întreaga sumã de 600 milioane lei, propusã de a fi preluatã de Stat, accentuând cã este vorba de:
„...o operaþiune de mare importanþã, cum este aceea a redresãrii Bãncii Marmorosch, Blank & Co., operaþiune care ar interesa situaþiunea generalã a întregii pieþe româneºti”,

iar în procesul-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie al BNR din 18 august 1931 gãsim consemnate aceleaºi aprecieri asupra necesitãþii de a sprijini banca noastrã:
„Dl. Guvernator face cunoscut consilierului faþã de situaþiunea creatã marilor bãnci prin retragerile masive de depuneri din ultimul timp, domnia sa ºi apoi Comitetul Executiv al Bãncii Naþionale au avut mai multe întrevederi cu dl. Ministru de Finanþe cãruia, având în vedere interesul general al pieþei financiare, i s-a cerut concursul Statului.” (Anexa 26).

Care apoi se repetã ºi în adresa Bãncii Naþionale nr. 49.212 din 19 august 1931, cu care înainteazã domnului ministru al Finanþelor Convenþia din aceeaºi zi:
„Având în vedere toate acestea ºi, mai ales, interesul depozitelor la aceastã bancã, am cãzut de acord cu dumneavoastrã a se întreprinde o acþiune de asanare a ei, ºi în acest scop s-a ajuns la încheierea alãturatei convenþiuni...” (Anexa 50).

În depoziþia domnului Costin Stoicescu /dos. II, fila 92 urm./ gãsim, de asemenea, preþioase mãrturii pentru preocupãrile de atunci ale conducãtorilor finanþelor þãrii în legãturã cu situaþia creatã bãncii noastre prin panica deponenþilor:
„...s-a considerat mai degrabã cã ar fi o necesitate de ordin superior ca Banca Blank sã fie ajutatã a-ºi consolida ºi uºura lichiditatea, acea bancã fiind dintre toate bãncile din þarã aceea care avea cele mai numeroase ºi cele mai însemnate depozite.” /Pag.5/. Ministerul Finanþelor, fiind însã continuu preocupat de situaþia generalã a pieþei ºi a bãncilor, care erau asaltate de depunãtori, a insistat zilnic ca sã se continue acordarea de noi credite Bãncii Blank.” /Pag. 6/. „...Ministerul Finanþelor a continuat sã insiste pe lângã BNR ca, în interesul calmãrii pieþei, sã continue sprijinirea Bãncii Blank.” /Pag.6/.

Or, banca noastrã s-a conformat în totul scopului urmãrit de Ministerul de Finanþe, prin ajutorarea noastrã, cãci, deºi ni s-a retras în mod brusc ºi intempestiv sprijinul Bãncii Naþionale ºi am fost nevoiþi sã cerem concordatul, am oferit, totuºi, deponenþilor ºi creditorilor noºtri plata 100% fãrã nicio reducere, ºi 54

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
am renunþat sã ne prevalãm de art. 52 din legea din 7 aprilie 1934, pentru a obþine pe calea unui nou aranjament o reducere a datoriilor noastre. De altfel, între timp, am executat aproape în totalitate obligaþiile noastre, cu toate cã în interval ºi noi am suferit pierderi la debitorii noºtri în conversiune, toate vicisitudinile anilor ce au trecut ºi pe cele rezultate din lichidãrile forþate, din starea de rãzboiu etc. Am depus la dosar un tablou, arãtând cât ºi în ce mod am achitat noi pasivul existent la data concordatului. (Anexa 51). Din acest tablou rezultã cã pasivul bãncii noastre la data cererii de concordat se compunea, conform bilanþului din 21 octombrie 1931 depus de noi la dosarul acestei onor. Comisiuni, din: Lei 1.758.519.927 – datorii cãtre deponenþi ºi creditori, formând masa creditorilor concordatari propriu-ziºi; Lei 1.842.001.981 – datorii pe reescont cãtre BNR direct ºi prin Sindicatul Bancar /inclusiv efectul de 108 milioane preluat ulterior de Stat/; Lei 120.597.142 – datorie în valutã strãinã pentru acþiunile „Steaua Românã”; Lei 62.958.471 – datorii diverse pentru ordine de platã, cecuri etc. exceptate de la concordat; Lei 41.780.116 datorie pentru Fondul de Pensiuni. Lei 3.825.857.637 Total pasiv. Din acest pasiv total, am achitat, pânã la 31 octombrie 1941, urmãtoarele sume: Lei 1.532.245.073 cãtre deponenþii ºi creditorii concordatari propriu-ziºi; Lei 1.385.774.787 cãtre BNR, pentru datoria pe reescont directã ºi prin Sindicatul Bancar; Lei 42.566.061 cãtre Sindicatul „Steaua Românã”; Lei 58.826.455 cãtre diverºi creditori exceptaþi de la concordat; Lei 41.780.116 cãtre beneficiarii Fondului de Pensiune Lei 3.050.851.715 în total. În rezumat: dintr-un pasiv total la data concordatului /21 oct. 1931/ de ...Lei 3.825.857.637, banca a achitat, pânã la 31 octombrie 1941, Lei 3.050.851.715, ceea ce înseamnã 80%. În ce priveºte pe deponenþii ºi creditorii concordatari propriu-ziºi, raportul între plãþile efectuate /1.532.245.000/ ºi datoria de la data concordatului /1.842.001.000/ este chiar de 87%. În aceste condiþiuni, se mai poate spune cu bunã credinþã cã Banca Blank este o instituþie falimentarã? Mai existã vreo bancã în concordat care sã fi achitat datoriile ei într-o asemenea mãsurã? Neosteniþi încã de a lovi în orice chip în noi, reprezentanþii Ministerului de Finanþe au susþinut cã n-am fi plãtit efectiv pe creditori, ci cã plata s-ar fi fãcut prin compensaþiune cu livrete de economie ale bãncilor noastre. Or, din tabloul la care ne referim, rezultã cã asemenea compensaþiuni s-au fãcut numai pentru 50 milioane din totalul de 1.532 milioane, plãtit creditorilor concordatari, adicã o proporþie disparentã /3%/. Dar aceste plãþi prin compensaþiune nici nu au fost fãcute de bunã voie de 55

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
cãtre noi, ci ele ne erau impuse prin art. 72 din legea de lichidare din 7 aprilie 1934, astfel cã noi nu puteam refuza compensaþiunile. Ele nici nu erau în interesul nostru. În adevãr, cum s-au fãcut asemenea compensaþii? Debitorul unei bãnci în concordat, pentru a-ºi plãti datoriile, cumpãra de la un depunãtor livretul lui de economie, desigur cu o cotã redusã din suma figurând în livret, dar debitorul preda bãncii livretul pe valoarea lui nominalã pentru datoria sa de egalã valoare, cu alte cuvinte banca noastrã primea livretul pentru 100% din activul ei. Operaþiunea profita cel mult debitorilor, dar în nici un caz bãncii concordatare, pentru care era oneroasã ºi deloc doritã. În rezumat, dacã este adevãrat cã finalitatea legii din 1930 are de a ajuta întreprinderi ce aveau sã-ºi îndeplineascã angajamentele faþã de creditori, atunci suntem o instituþie ajutatã de Stat, care, primind sprijinul Statului, pe baza acelei legi, ºi-a fãcut un punct de onoare de a-ºi îndeplini angajamentele ºi le-a ºi îndeplinit aproape în totalitate. Nici din acest punct de vedere deci nu se poate pretinde cã s-ar fi eludat legea. Nici textul, nici spiritul, nici scopul legii nu au fost cu nimic violate, dimpotrivã, s-a procedat în strictã conformitate cu legea ºi, din acest punct de vedere, preluarea efectelor noastre ºi aranjamentele ulterioare nu îngãduie nicio criticã. De altfel, þinem sã relevãm cã, din însãºi legea din 27 iunie 1930, rezultã implicit cã se hotãrâse ajutorarea chiar ºi a instituþiilor cu situaþie slabã. Iatã, în adevãr, ce prevede art. 9 din aceastã lege:
„În cazul când convenþiuni sau tranzacþii ar privi o întreprindere la care Statul devine creditor pentru cel puþin o jumãtate din totalul datoriilor, Ministerul de Finanþe va putea numi un comisar al Guvernului, care va funcþiona pe lângã Comitetul ºi Direcþiunea acelor întreprinderi ºi care va fi retribuit de acele întreprinderi ... Îndatã ce Banca Naþionalã, la cererea instituþiilor de mai sus, va constata cã situaþiunea lor s-a consolidat, se va cere Ministerului Finanþelor încetarea funcþionãrii comisarului Guvernului pe lângã ele. Ministerul Finanþelor, în baza constatãrii Bãncii Naþionale, va referi Consiliului de Miniºtri ºi, cu aprobarea acestuia, va desfiinþa postul de comisar al Guvernului.” (Anexa 3).

Se vede, deci, cã puteau fi ajutate instituþii ce aveau protofolii slabe, întrucât chiar mai mult de jumãtate putea ajunge sã fie preluat de Stat. Aceasta aratã ºi mãsura foarte largã a ajutorului avut în vedere. Se mai prevede cã mãsurile de supraveghere nu vor înceta decât dupã „consolidare”, ceea ce presupune cã mai înainte instituþiile de bancã nu erau solide. Dar cine zice consolidare eventualã pune, totodatã, ºi ipoteza eventualitãþii contrarii. Puteau deci fi ajutate instituþii, preluându-se mai mult de jumãtate din portofoliu ºi, totuºi, ele sã nu se poatã salva. Cum se mai poate vorbi în aceste condiþiuni cã sensul legii din 1930 era acela de a ajuta numai întreprinderile puternice? Asemenea întreprinderi se puteau redresa ºi singure ºi, în tot cazul, dacã numai acestea ar fi fost ajutate, nu s-ar fi putut restabili piaþa creditului, adicã atinge scopul urmãrit.

56

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
CAPITOLUL VI RÃSPUNDEREA DE DAUNE Am vãzut cã raportul Comisiei de Anchetã cautã sã sprijine condamnarea noastrã la daune pe douã temeiuri: a/ pe pretinsele violãri de lege sãvârºite cu prilejul trecerii la Stat a efectelor; am vãzut însã cã nicio criticã de legalitate nu se poate face acestor operaþiuni; b/ pe o pretinsã rãspundere de daune, chiar dacã operaþiunile ar fi legale. Asupra naturii ºi temeiurilor acestei „rãspunderi” am arãtat, în mod sumar, în Cap. II al prezentelor concluziuni, cã decretul-lege 3.441/1940 nu prevede o derogare de la dreptul comun ºi, în special, nu prevede o rãspundere independentã de culpã ºi cã acest principiu este adoptat expres în raportul Comisiei de Anchetã. Reamintim pasajul, plasat – ce e drept – cu privire la rãspunderea conducãtorilor /Cap. IV, lit. B, pag 31, din raport/:
„Comisiunea, interpretând dispoziþiunile art. 3 din decretul-lege, a gãsit cã legiuitorul nu a înþeles sã deroge în privinþa rãspunderii personale a organelor de conducere de la dispoziþiunile dreptului comun, fãcând responsabile, fãrã nicio discriminare, pe toate persoanele care au avut un rol de conducere sau de control, ci numai pe acele persoane cãrora li s-ar putea imputa o culpã efectivã...” „...este evident cã, dacã legiuitorul ar fi înþeles sã facã responsabile toate persoanele care au condus, fãrã nicio discriminare, ar fi decretat aceasta în mod formal ºi nu ar mai fi atribuit Comisiunii de Anchetã rolul de a cerceta ºi identifica persoanele responsabile, rol care implicã necersarmente o verificare ºi o discriminare în sensul stabilirii unor culpe personale.”

Acest principiu pus de Comisiunea de Anchetã la temelia construcþiei ei – deºi ea se contrazice prin modul cum îl aplicã – rãmâne dobândit cauzei de vreme ce nu a fost apelat de Ministerul de Finanþe. Comisiunea de Anchetã stabileºte, conform normelor de drept generale ºi etern valabile pentru oricine, persoanã fizicã sau juridicã, ºi în orice calitate, cã nu existã rãspundere fãrã culpã efectivã; cã, dacã legea ar fi voit sã creeze o asemenea rãspundere, ar fi trebuit s-o prevadã formal; cã, dacã legea a instituit o Comisie de Anchetã, aceasta are tocmai drept misiune de a stabili dacã ºi întrucât existã culpã ºi cui este ea imputabilã. Este locul sã reamintim aici cã „culpa prezumatã” nu existã în drept. Într-o singurã materie de mare interes social doctrina s-a ostenit, timp de decenii, sã stabileascã existenþa unei asemenea rãspunderi prezumate: este materia accidentelor de muncã. Rãspunderea patronului pentru accidente întâmplate muncitorilor în stabilimentele industriale, în genere din cauza maºinilor, s-a cãutat a se sprijini pe teoria riscului profesional unit cu al profitului pentru întreprinzãtor. Dar jurisprudenþa n-a acceptat aceastã teorie, fiindcã este de esenþa dreptului, cã rãspundere fãrã culpã efectivã nu existã. ªi atunci a fost nevoie sã intervinã legiuitorul care sã creeze el, prin lege, aceastã rãspundere fãrã culpã, adicã o culpã prezumatã. Dar nici aceastã legiuire nu a rãmas în vigoare, ci dimpotrivã, legiuitorii cei noi au creat sistemul asigurãrilor sociale contra accidentelor de muncã, negând rãspunderea individualã a patronului fãrã culpã, ºi acesta este ºi sistemul aplicat în legile noastre asupra asigurãrilor sociale din 1912, 1923, 1933 ºi 1938, sistem ºi actualmente în vigoare. Aceastã inadmisibilitate a unei culpe prezumate este cu atât mai mare în 57

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
cazul nostru cu cât, pe de o parte, s-a dovedit perfecta legalitate a operaþiunilor fãcute ºi rãmase de neînþeles cum s-ar putea pretinde daune pentru operaþiuni conform cu legea; pe de altã parte, noi suntem o persoanã juridicã care poate avea o rãspundere a contractelor încheiate în numele ei, dar nu ºi pentru delicte sãvârºite de ea, cãci o persoanã juridicã nefiind o realitate materialã, nu poate sãvârºi delicte. Rãspunderea extracontractualã a persoanei juridice este numai pentru delictele sau cvasidelictele prepuºilor ei, temeiul unei asemenea rãspunderi a persoanelor juridice nefiind art. 998 Cod Civil, ci art. 1.000 Cod Civil. Or, este caracteristic pentru lipsa de temei juridic a condamnaþiunii de la prima instanþã faptul cã, în loc de a se sprijini rãspunderea noastrã pe pretinse fapte culpabile ale prepuºilor noºtri, se rãstoarnã problema ºi se aratã a stabili rãspunderea prepuºilor pentru pretinse culpe imputabile nouã înºine. Iatã unde se ajunge atunci când fãrã bazã legalã, ba chiar, dupã cum vom arãta, în contra termenilor ei, se cautã a se crea, contrar tuturor normelor de drept, rãspunderi sui generis, rãspunderi fãrã culpã, rãspunderi pentru acte legale, culpa prezumatã etc. – într-un cuvânt, un haos juridic. Constrânºi de aceste obiecþiuni ale noastre, onor. reprezentanþi ai Ministerului de Finanþe au cãutat sã gãseascã în textul decretului-lege 3.441/1940 un punct de sprijin pentru aceastã culpã prezumatã. Ei au trebuit sã formuleze teoria lor, în sensul cã simplul prejudiciu adus Statului, ar fi suficient pentru stabilirea rãspunderii de daune ºi cã aceasta ar rezulta din art. 1 ºi 6 ale decretului-lege în chestiune. Se zice de cãtre adversarii noºtri: art. 1, dispunând anchetarea operaþiunilor încheiate prin cunoscutele convenþiuni ºi în aplicarea ºtiutelor legi, se înlãturã efectul obligator ºi al convenþiunilor ºi al legilor menþionate, iar art. 6 din decretul-lege, dispunând cã:
„Comisiunea de Anchetã va înainta Ministerului de Finanþe rapoarte asupra constatãrilor ce va face. În baza acestora, Ministerul va da o deciziune prin care se va constata prejudiciile suferite de Stat ºi care va constata titlul legal definitiv în temeiul cãruia se va proceda la executarea, conform dispoziþiunilor din legea pentru unificarea procedurii fiscale”,

permite condamnarea pe simpla constatare a prejudiciilor suferite de Stat. Aceasta ar mai rezulta, dupã onoraþii noºtri adversari, ºi din finalul expunerii de motive din decretul-lege:
„Cum, prin operaþiunea preluãrii portofoliului acestor întreprinderi, Statul a suferit – dupã cum am arãtat – un important prejudiciu, socotim cã se impune revizuirea operaþiunii preluãrii ºi rãscumpãrarea portofoliului imobilizat.”

Dupã onoraþii noºtri adversari, deci, nu ar mai fi nevoie de vreo operã judiciarã; însãºi legea ne-a condamnat cu anticipaþie, iar Comisia de Anchetã nu ar avea altceva decât sã stabileascã cuantumul prejudiciului. Dacã aºa ar fi, era suficient de a se numi niºte experþi, iar nu magistraþi de la Înalta Curte de Casaþie ºi personalitãþi reprezentative ale celor mai înalte instituþiuni financiare. Or, dimpotrivã, nu numai cã Comisia de Anchetã era una de ordin judiciar, iar nu contabil ori tehnic, dar decretul-lege modificator din 10 martie 1941 a instituit aceastã onoratã Înaltã Comisie de Apel, motivând cã este cazul unei bune judecãþi, cu toate posibilitãþile de apãrare care stau la baza „oricãrei opere de justiþie”, precum sunã referatul domnului ministru al Justiþiei cãtre Conducãtorul 58

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Statului. Operã de justiþie cu condamnare anticipatã fãrã culpã, pentru acte legale, nu este însã de închipuit. Am atras atenþiunea cã art. 3 din decretul-lege nr. 3.441/1940 prevede posibilitatea luãrii mãsurilor de asigurare, atunci când se constatã fraude sau grave prejudicii. Faþã de corelaþia dintre cuvintele „fraude” ºi „grave prejudicii” nu se poate înþelege decât culpa gravã, conform principiului culpa lata dolus est, la care, desigur, s-a gândit legiuitorul. Spuneam, deci, cã legea exprimã prin acest text condiþiunea existenþei fraudei sau a culpei grave, pentru a stabili o rãspundere. Onoraþii reprezentanþi ai Ministerului de Finanþe au crezut cã pot rãspunde la aceastã obiecþiune, cã fraudã sau culpã gravã ar fi necesarã numai pentru luarea mãsurilor mãsurilor provizorii de asigurare, înainte de terminarea anchetei, spunând cã era nevoie de un text expres pentru asemenea mãsuri grave preventive. Straniu mod de a interpreta o lege! Aºadar, dupã onoraþii noºtri adversari, pentru a lua o simplã mãsurã de asigurare, este nevoie sã se stabileascã o fraudã ºi o culpã gravã; iar pentru a condamna definitiv, spre a proceda apoi la executare, nu se mai cere condiþiunea fraudei sau culpei grave! Cine poate înþelege ºi admite un asemenea sistem? El ar însemna, traspune în altã materie, cã un inculpat sã poatã fi deþinut preventiv numai dacã i se gãseºte vreo vinã, dar sã poatã fi condamnat definitiv la închisoare, deºi nu i se gãseºte vreo vinã. Raþiunea ºi simþul de dreptate refuzã în modul cel mai hotãrât un asemenea sistem, care nu ar fi legiuit, ci de-a dreptul scelerat. Cu toate acestea, noi fiind obligaþi a pune concluziuni complete ºi a nu lãsa impresiunea cã fugim de discuþie, vom examina mai de aproape aspectele sub care se prezintã aceastã învinuire de culpã. Pentru aceasta, vom reaminti cã orice rãspundere extracontractualã presupune trei elemente: o fraudã sau culpã, un prejudiciu, ºi o legãturã cauzalã directã ºi necesarã între faptul culpos ºi prejudiciul. În acest capitol, ne vom ocupa de primele douã elemente, rezervând discuþia prejudiciului pentru Cap. IX de mai jos. I. Frauda sau culpa. Ceea ce ni se imputã în mod special sub acest titlu, este cã am fi determinat preluarea de cãtre Stat a unor efecte ce nu au putut fi plãtite în totalitate, din cauzã cã atât emitenþii lor, cât ºi noi înºine, nu aveam suficientã solvabilitate. O asemenea culpã ar fi, în realitate, o fraudã, un dol, o inducere în eroare cu rea credinþã, în sensul cã Statul a preluat efecte a cãror slãbiciune nu ar fi cunoscut-o. Aceasta este ºi aplicaþia ce se cautã a se da termenului de „fraudã” din art. 3 din decretul-lege 3.441/1940. Or, nu existã fraudã atunci când obiectul convenþiunii a fost cunoscut, cu toate riscurile sale, pãrþii ce îl acceptã. Volenti non fit injuria zice adagiul roman ºi, desigur, cã cel ce îºi dã consimþãmântul, dupã ce i s-au pus în vedere însuºirile obiectului contractului, voieºte în mod liber sã contracteze ºi nu se mai poate pretinde nedreptãþit. Or, în privinþa faptului cã Statul se aºtepta la pierderi ºi înþelegea de mai înainte sã le suporte, ca un sacrificiu pentru asanarea pieþei, am citat dovezi mai presus de orice discuþiune, atunci când am arãtat scopul legilor din 7 februarie 1929 ºi 27 iunie 1930. Aici vom arãta însã cã, în mod special, în ce priveºte 59

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
efectele de preluat de la banca noastrã, calitatea lor a fost perfect cunoscutã atât Bãncii Naþionale cât ºi Ministerului de Finanþe. Iatã ce scrie dl. consilier tehnic Auboin domnului guvernator al Bãncii Naþionale la 24 iulie 1931:
„Il est devenu évident ègalement que la Banque /Blank/ èprouvait de plus en plus des difficultés à presenter à la Banque Nationale des effets d’un qualité non seulement satisfaisante, mais acceptable.” /Pag. 4/.

ªi în aceeaºi scrisoare, dl. consilier tehnic aratã cã existau goluri în bilanþ, care nu au putut fi compensate contabiliceºte, decât prin supraevaluãri de active. Din Nota sa asupra Bãncii Blank din 30 iunie 1931, prezentat domnului guvernator /vezi depoziþia domnului Costin Stoicescu pag. 7/, citãm:
„Pertes 1.790 millions ou 1.465 millions en plus du capital et des resérves” /Pag.1/.

Proiectul de convenþiune dintre Stat ºi Banca Naþionalã din 1 august 1931 „pentru a evita cãderea Bãncii Blank” /dos. IV, fila 2 urm./, începe în preambulul sãu cu constatarea cã, în urma examinãrii situaþiei bãncii noastre, s-ar fi dovedit cã:
„...existã o pierdere importantã de activ ºi un serios deficit de exploatare” /pag.1/.

Ministerul de Finanþe, primind acest proiect de convenþie, scrie la 6 august 1931 domnului guvernator al Bãncii Naþionale:
„Ministerul de Finanþe socoteºte, într-adevãr, cã, în criza actualã ºi faþã de greutãþile prin care trece economia naþionalã, este de datoria Statului sã vinã în ajutorul marilor noastre instituþii de credit, chiar cu preþul unor însemnate sacrificii.” /Pag.1/.

La rându-i, Banca Naþionalã subliniazã încã ºi mai mult cã vor fi pierderi, prin scrisoarea ei nr. 46.756 din 7 august 1931 cãtre Ministerul de Finanþe:
„Astfel este de prevãzut cã vor fi necesare operaþiuni ulterioare cu mijloace mult mai puternice ºi care ar necesita noi sarcini din partea Statului, singurul în mãsurã în circumstanþele actuale a le face.” /Pag. 2/.

În scrisoarea domnului consilier tehnic Auboin cãtre domnul guvernator Manoilescu din 7 august 1931, citim:
„Dans une conférence tenue le 21 juillet avec M-le Ministre des Finances, celui-ci a donné au Comite l’assurance que l’Etat ferait au besoin les sacrifices necessaires dans l’interêt des deposants, afin d’eviter au marché les risques que présenterait en ce moment la chute d’une grande banque.”

Consiliul de Administraþie al Bãncii Naþionale decide, în ºedinþa sa din 18 august 1931: 60

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
„De asemenea, consider situaþiunea dificilã a Bãncii Blank ºi intervenþiunea fãcutã pe lângã Stat pentru a consimþi la o serie de mãsuri ºi sacrificii în favoarea sa, Consiliul ia în discuþiune un proiect de convenþiune, propus pentru a fi încheiat între Banca Naþionalã ºi Ministerul Finanþelor.”

ªi Banca Naþionalã înainteazã acest proiect cu adresa sa nr. 49.212 din 19 august 1931 Ministerului de Finanþe, în care, dupã ce aratã cã existã un minus de 1½ miliard lei la banca noastrã, între valoarea activelor noastre dupã bilanþ ºi cea apreciatã de Banca Naþionalã, ºi mai evalueazã pierderea anualã de exploatare la 200 milioane lei, Banca Naþionalã scrie expres:
„În aceste condiþiuni, Statul, apreciind cã trebuie fãcut totul pentru a evita cãderea numitei bãnci, dupã cum a rezultat din conferinþa avutã de dumneavoastrã cu Comitetul nostru Executiv ºi Statul, fiind gata a face sacrificiile necesare pentru aceasta, s-a cãutat sã se precizeze în aceastã convenþiune mijloacele de a obþine, cu un sacrificiu limitat al Statului ºi graþie mãsurilor luate de Banca Naþionalã ºi considerate suficiente, o situaþiune amelioratã pentru a se putea lua o soluþie definitivã...” Prin urmare, acoperirea împrumuturilor fãcute ºi preluarea de cãtre Stat a unui portofoliu de 600 milioane, nu va putea, în niciun caz, garanta Statului cã va primi în schimb un activ real de egalã valoare.”

Aceste acte – ºi nu am citat decât câteva – sunt completate cu depoziþiile martorilor audiaþi. Citãm depoziþia domnului Costin Stoicescu, administrator delegat al Bãncii Naþionale /dos. II, fila 92 urm./:
„Cu ocazia discuþiunilor care au avut loc, s-a discutat cu Statul bonitatea întregului portofoliu al Bãncii Blank /pag.4/. Subsemnatul, cunoscând din propria mea activitate de mai înainte situaþiunea Bãncii Blank, am arãtat celor în drept cã, în realitate, aceastã bancã trebuie sã fie deficitarã cu o sumã importantã, pe care o evaluasem la circa un miliard /pag.4/. Am semnalat continuu Comitetului Executiv al Bãncii Naþionale cã portofoliul pe care Banca Blank îl prezenta la scont era cu desãvârºire slab, imobilizat, sau fãrã vreo garanþie din partea subscriitorilor.” /Pag.6/.

Domnul Radu Romanescu, fost comisar al Guvernului la Banca Naþionalã ºi conducãtor al Serviciului Economic din Ministerul de Finanþe, însãrcinat cu aplicarea legii de preluare din 27 iunie 1930 audiat de aceastã onor. Comisiune de Apel, declarã:
„Printre aceste efecte erau ºi unele la care Statul cunoºtea insolvabilitatea debitorilor, dar nu le putea refuza, fiindcã tocmai scopul preluãrii era de a debarasa Banca Naþionalã de asemenea creanþe, care nu se puteau niciodatã realiza. Ministerul de Finanþe cunoºtea imposibilitatea de realizare integralã a efectelor preluate, dar nu putea obiecta, cãci acesta era în parte scopul legii.” (Anexa 7).

Defunctul ministru de Finanþe V. Madgearu, în depoziþia sa, declarã:
„...în portofoliul Bãncii Naþionale rãmãseserã efecte care cuprindeau pierderi virtuale /pag.1/. Banca Naþionalã a recunoscut cã din totalul creanþelor de preluat, unele

61

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
foarte imobilizate, s-ar putea ivi pierderi. Conducerea Bãncii Naþionale recunoºtea existenþa la data stabilizãrii a unei pierderi de 6-700 milioane lei /pag.2/. Asanarea bãncii necesita sacrificii din partea Statului /pag.10/.” (Anexa 5).

În fine, domnul C. Argetoianu, fost ministru de Finanþe, audiat în faþa Comisiei de Anchetã, atestã si domnia sa:
„/ca ministru de Finanþe/ trebuia sã împiedic, fie ºi cu un sacrificiu din partea Statului, panica ce ameninþa sã cuprindã întreaga þarã /pag.3/. Aceste principii /de sprijinire cu sacrificii din partea Statului/ au condus pe toþi miniºtrii de Finanþe din toate þãrile.” /Pag.3/. (Anexa 51).

Socotim cã aceste citate nu mai au nevoie de niciun comentariu. Statul ºtia ce preia, ºtia cã va avea pierderi ºi consimþea la sacrificii în interes general. Prin urmare, despre fraudã sau inducere în eroare nu se putea vorbi. În treacãt, notãm dar cã s-a pus întrebarea cum este admisibil ca Banca Naþionalã sã fi primit la reescont efecte atât de slabe. Se insinueazã, deci, ºi sub aceastã formã fie o pretinsã fraudã, fie cel puþin o culpa lata – lãsãm pentru moment discuþiunea cine ar fi în aceastã privinþã culpabil, noi sau Banca Naþionalã, ºi vom reveni. Dupã ce am eliminat ipoteza fraudei, este locul sã examinãm ipoteza „culpei”, chiar de s-ar califica culpã gravã, spre a arãta, totodatã, cã epoca în care se situeazã faptele pretins culpoase nu intrã în cadrul de competenþã al acestei instanþe ºi cã, dacã ar exista o culpã, ea nu priveºte raporturile noastre cu Statul ºi nici nu este a noastrã. De la începutul examinãrii acestei chestiuni trebuie însã sã atragem din nou atenþiunea cã nu pot veni în discuþie, sub acest aspect, pierderile ce ar rezulta din simplul conþinut, sau din simpla executare a convenþiunilor ºi tranzacþiunilor, cãci atâta timp cât legalitatea lor este stabilitã, ele nu pot naºte nicio rãspundere. O convenþie legal fãcutã poate fi ºi pãgubitoare pentru una din pãrþi, dar aceasta nu poate atrage nicio consecinþã în sarcina celeilalte. Pe de altã parte, trebuie sã relevãm cã nu ni se poate imputa cã nu am fi executat vreo obligaþiune contractualã, cãci prin convenþiile în discuþie au fost scoºi din obligo. Când se vorbeºte în cazul nostru de culpã, trebuie deci neapãrat stabilitã o culpã extracontractualã, cãci culpa contractualã nu poate consta decât în neexecutarea convenþiei; or, repetãm, nu ni se imputã cã nu am fi executat vreo obligaþiune, ci, din contra, vina ar fi cã nu am avut obligaþiuni contractuale, cã am fost liberaþi de obligo, cã nu s-a obligat decât instituþii ºi persoane insuficient de solvabile etc. Vom urmãri însã în detaliu toate faþetele sub care a încercat partea adversã sã construiascã aceastã culpã. Înainte de toate însã trebuie sã reamintim un punct de drept câºtigat definitiv pentru acest proces ºi care se aflã exprimat în însuºi Raportul Comisiei de Anchetã la începutul Cap. III „Critica preluãrii portofoliului ºi prejudiciul adus Statului” /pag.18 urm./:
„Acestea fiind împrejurãrile ºi condiþiunile în care a fost preluat de Stat portofoliul imobilizat de Lei 1.008.335.241, este de observat cã operaþiunea preluãrii a trecut prin 3 faze: prima a fost prezentarea la reescontul Bãncii Naþionale a efectelor Bãncii Blank, operaþiune în care este evident cã rolul de cãpetenie l-a jucat Banca Blank,

62

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
obligatã sã prezinte efecte care sã întruneascã condiþiuni statutare; a doua operaþiune, în care Banca Blank nu a avut sã intervinã, a fost prezentarea portofoliului imobilizat de cãtre Banca Naþionalã la Ministerul de Finanþe, de efectele ce avea în portofoliul sãu de reescont; ºi a treia operaþiune, dupã ce efectele care formau portofoliul imobilizat au intrat în patrimoniul Statului, au intervenit o serie de convenþiuni, prin care Banca Blank a obþinut înlocuirea unor efecte din portofoliul imobilizat cu altele pe care le-a dat în schimb ºi în care rãspunderea Bãncii Blank este din nou angajatã, ºi o a doua serie de convenþii prin care Statul, ajuns în stãpânirea acelui nou portofoliu, a aranjat plata datoriilor cu debitorii ce-i fuseserã cedaþi.”

Din aceastã parte a raportului Comisiei de Anchetã, rezultã cã pretinsa noastrã culpã ar putea fi examinatã în cele 3 faze ale operaþiunii ºi anume: reescontul; preluarea efectelor; tranzacþii ulterioare. a/ În ce priveºte preluarea efectelor, Comisiunea de Anchetã însãºi constatã cã la aceastã operaþiune banca noastrã nu a avut a interveni ºi aceastã constatare, neapelatã de partea adversã, rãmâne câºtigatã pentru apãrarea noastrã. Am vãzut cã ºi din sistemul legii ºi din felul cum s-au fãcut preluãrile, rezultã cã trecerea de efecte la Stat ce trata numai între Banca Naþionalã ºi Ministerul de Finanþe ºi cã alegerea efectelor o avea exclusiv Banca Naþionalã, Ministerul putând accepta în tot, sau în parte, propunerile Bãncii Naþionale. Am vãzut chiar cã, în unele acte, Ministerul de Finanþe dãdea mandat expres Bãncii Naþionale sã aleagã efectele de trecut la Stat. Dl. Burillianu, fost guvernator al Bãncii Naþionale la data preluãrii primei tranºe, întrebat, ca martor înaintea acestei onorate Comisiunii de Apel, cine fãcea alegerea portofoliului de trecut la Stat, a rãspuns:
„Alegerea portofoliului imobilizat ce urma sã fie preluat de Stat, conform planului de stabilizare, se fãcea numai de cãtre Banca Naþionalã ºi se accepta de Ministerul de Finanþe. Bãncile nu aveau niciun rol în aceastã operaþiune. Din partea Bãncii Blank nu s-a prezentat nimeni pentru a influenþa alegerea efectelor de preluat; contrariul ar fi fost chiar o ofensã pentru Banca Naþionalã.” (Anexa 49).

Domnul Constantin Argetoianu, fost ministru de Finanþe la data preluãrii celei de a doua tranºe, în depoziþia sa, fãcutã înaintea acestei Onor. Comisiuni, declarã:
„În operaþiunea preluãrii, principalul rol îl juca Banca Naþionalã ºi experþii, consilierii tehnici strãini, Rist ºi Auboin. Nu am cunoºtinþã ca Banca Blank sau dl. N. Tabacovici sã fi intervenit în vreun fel pentru preluarea portofoliului ºi nici altcineva din direcþiunea Bãncii Blank. Dl. Auboin îmi semnalase cã ministrul de Finanþe avea nevoie de redresarea pieþei prin preluarea portofoliului preluat; domnia sa era spiritus rector în aceste operaþiuni. Domnia sa era chiar mai preocupat decât direcþiunea Bãncii Naþionale de aceste probleme. Opera de asanare a pieþei preocupa atât pe Guvern cât ºi pe Banca Naþionalã, însãºi iniþiativa era a Bãncii Naþionale. În chestiunea preluãrii portofoliului imobilizat, numai Banca Naþionalã avea iniþiativa.” (Anexa 52).

63

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Dl. Radu Romanescu, fost comisar al Guvernului pe lângã Banca Naþionalã ºi conducãtor al Serviciului Economiei Financiare din Ministerul de Finanþe, însãrcinat cu operaþiunile de preluarea portofoliului, ca unul ce a cunoscut în amãnunþime ºi partea tehnicã a operaþiunii preluãrilor, confirmã acelaº lucru cu ocazia audierii sale în faþa acestei onor. Comisiuni:
„Efectele care compuneau portofoliul Bãncii Naþionale ºi pe care le propunea sã fie preluate de cãtre Stat erau indicate numai de Banca Naþionalã.”(Anexa 7).

Deci, rãmâne bine ºi definitiv stabilit cã în faza de preluare nu se putea vorbi despre vreo culpã a noastrã, noi nefiind parte în convenþiunea de preluare ºi neavând nicio ingerinþã la încheierea ei. b/ Tocmai de aceea, Raportul Comisiei de Anchetã ºi concluziunile onor. noºtri adversari atacã cu deschidere operaþiunea de reescont, la care, în adevãr, am fost parte. Am atins în Cap. III al acestor concluziuni chestiunea cã faza reescontului iese din sfera de cercetare a Comisiunii de Anchetã ºi a acestei onor. Comisiuni de Apel. Am arãtat cã onor reprezentanþi ai Ministerului de Finanþe cred a putea justifica aceastã extensiune inadmisibilã a sferei de competenþã pe cuvintele din art. 1 al D.L. 3.441/1940 cã se ancheteazã „operaþiunile ºi lucrãrile în baza cãrora Ministerul de Finanþe a rãscumpãrat portofoliul de efecte...”, din care cautã a deduce cã nu se cerceteazã numai preluãrile, ci ºi lucrãrile ce stau la baza lor, printre care se susþine ºi operaþiunea de reescont. Am combãtut acolo aceastã adãugire la lege prin care se încearcã a se îngloba, în cadrul unor operaþiuni cu Statul, operaþiuni cu mult anterioare fãcute cu Banca Naþionalã ºi care, prin ele înºile, nu aveau nicio legãturã necesarã cu preluarea. Prin operaþiunea ºi lucrãri în baza cãrora s-au fãcut rãscumpãrãrile, nu se pot înþelege decât tratativele, corespondenþele, expertizele prin care s-au încheiat aceste preluãri. A confunda preluãrile cu reescontul, este a manifesta o lipsã de respect pentru seriozitatea cauzei ºi a Înaltei instanþe, în faþa cãreia se dezbate. Am combãtut, tot la Cap. I, abuzul de limbaj ce se face de cãtre onor. reprezentanþi ai Ministerului de Finanþe, când se menþine cã modul cum s-a fãcut reescontul ar putea justifica o rãspundere „precontractualã”. Am arãtat cã nu existã o asemenea rãspundere, ci o rãspundere obiºnuitã, care însã se poate referi ºi la „faza precontractualã”. Dar faza precontractualã este epoca imediat premergãtoare a unui contract, fãrã de care contractul nici nu se poate încheia, cãci orice acord de voinþe presupune o cât de scurtã comunicare ºi dezbateri între pãrþi ºi numai acestea formeazã faza precontractualã a contractului încheiat. A zice cã faza precontractualã a preluãrii de protofoliu între Stat ºi Banca Naþionalã, reprezintã faza efectelor reescontate de noi la Banca Naþionalã, este a confunda grav lucrurile, persoanele ºi epocile, ºi, în genere, a lega contracte ce nu au nicio legãturã între ele, numai pentru a apãra o tezã ce nu poate fi apãratã. Totuºi, trebuie sã ne oprim ºi asupra incriminaþiunilor fãcute privitor la reescont, oricât ar fi ele de neconcludente: aa/ prima întrebare ce se pune este explicaþia prezenþei unor efecte de slabã solvabilitate în portofoliul Bãncii Naþionale. Ne vom mãrgini sã citãm în aceastã privinþã pãrerea domnului C. Angelescu, fost guvernator al Bãncii Naþionale: 64

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
„Sunt realitãþi de care trebuie sã se þinã ºi în cele mai multe cazuri admiterea la scont a unui portofoliu mai puþin indicat, susþine o instituþie serioasã folositoare economiei naþionale ºi împiedicã de multe ori cãderea altora care l-a început nu erau ameninþate. În momente de panicã, golul pe care îl lasã retragerile depozitelor trebuie sã fie acoperit cel puþin în parte ... ºi forþeazã conducerea Bãncii Naþionale sã fie mai puþin rigidã în judecata portofoliului ce i se prezintã în reescont /pag.5/. ...a existat portofoliu îngheþat la Cooperaþie, la Creditul Industrial la Creditul Funciar Rural, instituþiuni de Stat sau controlate de Stat.” /Pag.4/.

bb/ Am arãtat cã în speþã au existat ºi cauze particulare, care au fãcut ca efecte date ca bune la origine sã nu poatã fi mai târziu onorate de cei angajaþi prin ele. A fost mai întâi criza din 1929/1931, cu toate consecinþele ei catastrofale; a fost conversiunea cu legile ce au precedat-o ºi au urmat-o ºi cu repercusiunile ei pânã la anihilarea conºtiinþei de platã a debitorilor; ºi a fost, cu deosebire, în privinþa efectelor emise de Banca Industrialã, absorbirea de cãtre Banca Naþionalã ºi reþinerea pentru ea a gajurilor din activele acestei bãnci, din care sar fi putut plãti poliþele reescontate, poliþe ce au fost însã trecute la Stat de Banca Naþionalã, complet golite de substratul lor patrimonial. Acestea nu sunt fapte de care sã avem a rãspunde noi, ci cel mult Banca Naþionalã în ce priveºte efectele emise de Banca Industrialã, deºi am arãtat cã Banca Naþionalã a pus expres în vedere Statului cã reþine pentru sine garanþiile acestor efecte ce i le transmite. cc/ Dar ceea ce nu trebuie pierdut din vedere este cã reescontul este un contract comercial care se încheie între o bancã ºi alta mai puternicã, în genere, Institutul de Emisiune, la care cea dintâi prezintã efectele, pretinzând reescontarea lor. Aceastã fazã precontractualã a reescontului este ceea ce Luigi Mosa – /”La Cambiale secondo la nuova legge I” pag.232/ – numeºte „precontracte de examinare”, în care se lasã efectele la banca de reescont spre examinarea lor formalã ºi luarea cuvenitelor informaþiuni despre angajamentele ºi solvabilitatea semnãturilor lor. Dacã în aceastã fazã organele bãncii de reescont fac greºeli sau omisiuni, aceasta nu poate în niciun fel influenþa validitatea contractului de reescont ce se încheie ulterior, fiindcã lucrarea de examinare are caracter intern ºi o datã dat consimþãmântul bãncii de reescont, nu mai intereseazã elaborarea acestui consimþãmânt în forul intern al bãncii de reescont. Astfel fiind, este inutil a discuta învinuirile aduse prin raportul de anchetã Serviciului Scontului ºi Comisiunii de Scont a Bãncii Naþionale; menþinem numai cã dl. Cantuniari, ºeful Serviciului de Scont la Banca Naþionalã, în depoziþia sa, aratã cã efectele prezentate la scont se triau ºi cele ce nu pãreau bune se restituiau. Adversarii pretind cã nu aveam dreptul a prezenta a doua oarã la reescont efecte o datã respinse, deºi aceasta este o pãrere pe nimic întemeiatã, dar am arãtat cã în fapt nu am prezentat niciodatã la reescont un efect respins motivat, ci numai efecte care nu erau respinse la reescont fãrã vreo motivare, astfel încât rãmâneam în drept, în mod firesc, sã le prezentãm din nou. În aceastã privinþã, citãm depoziþia domnilor Mihail Thanos, fost procurist, ºi Mihail Spiratos, fost funcþionar la Serviciul de Scont al bãncii noastre în acea epocã: M. Thanos /dos. II, fila 60 urm./:
„Efectele respinse, pe care totuºi le prezentam din nou, erau din acelea în privinþa cãrora Banca Naþionalã nu arãta motivele pentru care le-a respins.”

65

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Mihail Spiratos /dos. II, fila 62 urm./:
„Când Banca Naþionalã ne respingea anumite efecte fãrã arãtare de motive, se întâmpla adesea sã le prezentãm din nou cu alte ocaziuni...”

dd/ Dar, în nici un caz, nu se poate înþelege cum asemenea greºeli sau omisiuni în îndeplinirea atribuþiunilor, a organelor de reescont ale BNR, ar putea avea vreun efect juridic, cu privire la raporturile de mai târziu dintre emitenþii efectelor reescontate ºi pãrþile în mâna cãrora efectele ajung, prin împrejurãri de altfel imprevizibile, la reescontare. Operaþiuni petrecute între A ºi B. Nu pot avea efecte juridice între A ºi C. Mai este nevoie sã reamintim principiul res interalios? Dacã expunerea de motive a D.L. 3.441/1940 vorbeºte de posibilitatea de revizuire a convenþiunilor încheiate, este evident cã o asemenea revizuire nu ar putea-o cere decât pãrþile contractante, ori Statul este un terþ faþã de contractul de reescont ºi, deci, nu are calitatea de a-l discuta ºi revizui. Legea nu a putut prevedea, deci, o revizuire a contractului de reescont de cãtre Stat, cãci ar fi fost sã se legifereze o imposibilitate juridicã. ee/ Ceva mai mult, pretenþiunea Statului de a reclama daune în legãturã cu reescontul efectelor trecute mai târziu în proprietatea sa, apare cu atât mai puþin de înþeles cu cât Statul, care este un terþ cesionar al acestor efecte, nu are calitatea sã invoce pretinse vicii sau nulitãþi ale contractului cambial ce i s-a cedat. În adevãr, art. 1.396 Cod Civil prevede cã trece în favoarea cesionarului accesoriile creanþei cedate, precum cauþiunea, privilegiul ºi ipoteca. Iar acþiunea de nulitate pentru vicii, sau pretenþii de daune pentru vicii ale contractului din care rezultã creanþa cedatã, nu sunt accesorii ale creanþei; din contrã, creanþa nu se poate exercita decât de cel care recunoaºte existenþa contractului fãrã rezerve ºi aceastã recunoaºtere este evidentã la cesionar, cãci îl ºi însuseºte o datã cu creanþa, contractul din care se naºte. A exercita un drept de creanþã ºi a ataca, în acelaºi timp, baza ei contractualã, este o contradicþie ireductibilã: cel ce o face, taie el singur craca pe care s-a aºezat. Iatã ce gãsim în aceastã privinþã în Aubry ºi Rau, pag. 359 bis:
„Pe de altã parte, cesionarul, cu toate cã este subordonat cedentului în privinþa creanþei cedate ºi a mijloacelor de a valorifica, nu se bucurã prin aceasta de toate drepturile ºi acþiunile care aparþin cedentului, relative la ºi în virtutea convenþiunii sau actului din care derivã creanþa. Astfel, nu sunt permise, afarã de cazul când existã stipulaþiuni speciale, acþiuni în nulitate, sau resciziuni, nici chiar toate acþiunile în reziliaþiune, pe care cedentul le-ar fi putut intenta.”

ff/ Sub acelaº raport este inadmisibil ca cineva ce devine creditorul altuia sã discute faþã de acesta fapte petrecute anterior momentului când a devenit creditor. Este un principiu cã un creditor trebuie sã primeascã situaþiunea patrimoniului debitorului aºa cum este ea în momentul când devine creditorul acestui debitor. Astfel, chiar în acþiunea paulianã, creditorul nu poate discuta decât actele frauduloase sãvârºite de debitor, dupã naºterea datoriei sale cãtre creditor. Cu atât mai puþin ar putea creditorii sã se plângã cã, anterior stabilirii raportului de creanþe dintre el ºi debitor, debitorul a fãcut acte imprudente, care nici mãcar nu pot fi calificate de frauduloase, fiindcã frauda presupune o victimã cunoscutã ºi un creditor viitor este un necunoscut. Cu aceasta socotim cã am rãspuns la toate criticile de altfel complet nenconcludente, relative la legea reescontului. 66

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
c/ În ce priveºte faza convenþiilor ºi tranzacþiunilor ulterioare preluãrii, nici nu s-a articulat în ce ar fi constat culpa noastrã, ce anume fapte neîngãduite de lege, sau mãcar de moralã am fi sãvârºit cu prilejul acestor acestor convenþiuni ºi tranzacþiuni, mai toate încheiate direct de Stat cu debitorii preluaþi, fãrã participarea noastrã. În general, este greu de admis ca încheierea unui contract, care poate da ocazie cel mult unei rãspunderi de naturã contractualã, în caz de neexecutare, sã formeze, totodatã, ºi prin ea însãºi baza unei rãspunderi extracontractuale. Acest cumul este în general negat de doctrinã ºi jurisprudenþã. Dacã în faza precontractualã poate fi vorba de o rãspundere delictualã sau cvasidelictualã, este tocmai pentru cã în aceastã fazã încã nu existã contract, iar faptele imputabile pot consta în inducerea în eroare, dolul, sau violenþa exercitatã de o parte asupra celeilalte. În speþã, ceea ce s-a încercat a ni se imputa a fost inducerea în eroare a Statului asupra calitãþii efectelor ce le-a preluat, imputaþiune pe care am spulberat-o complet, astfel cã nu mai revenim asupra ei. II. Legãtura cauzalã între culpã ºi prejudiciu. Altã condiþiune cerutã de doctrinã ºi jurisprudenþã pentru existenþa unei rãspunderi pe bazã de culpã este, dupã cum am spus, legãtura cauzalã directã ºi necesarã între faptul incriminat ºi prejudiciul suferit. Nu ne vom extinde aici asupra numeroaselor ºi complicatelor teorii emise în aceastã privinþã, cãci ceea ce jurisprudenþa a adoptat din ele, este ceea ce bunul simþ, raþiunea ºi echitatea dicteazã ºi care se poate exprima în câteva principii elementare: Din tot ce a procedat prejudiciul ºi care a concurat la producerea sa, nu se poate reþine drept cauzã decât aceea care în mod direct l-a produs, cu alte cuvinte cauza imediatã, iar nu vreo cauzã a cauzei ºi cu atât mai puþin vreo cauzã cu totul îndepãrtatã în succesiunea faptelor. Dar chiar dintre cauzele directe ºi imediate nu poate fi reþinutã drept cauzã juridicã a prejudiciului decât aceea necesarã, fãrã de care, pe de o parte, prejudiciul nici nu s-ar fi produs, ºi care face a se prevedea efectele pãgubitoare. Ori de câte ori între un fapt culpabil, adicã ilicit, nedrept, ºi un prejudiciu, sau introdus alte fapte, legãtura cauzalã este întreruptã; ori de câte ori faptul va fi produs chiar direct un prejudiciu, dar urmãrile faptului nu se puteau prevedea, lipseºte, de asemenea, condiþiunea necesarã pentru existenþa rãspunderii. Sub acest aspect trebuie sã reamintim cã pretinsul prejudiciu suferit de Stat, chiar dacã am ales cã este rezultatul numai al faptelor sau omisiunilor noastre ºi am arãtat cã se datoreazã unor împrejurãri generale ºi de forþã majorã nu poate fi pusã în legãturã cauzalã directã, necesarã ºi previzibilã cu reescontul fãcut de noi la Banca Naþionalã ºi nici cu convenþiunile sau tranzacþiile ulterioare. a/ Reescontând efectele la Banca Naþionalã, puteam eventual sã ne gândim cã aceasta va fi prejudiciatã, dar în nici un fel reescontul la Banca Naþionalã nu trebuia sã aibã ca urmare directã ºi necesarã o pagubã pentru Stat ºi nici nu o avea. Aceastã pagubã, atunci când este, rezultã din preluare ºi nu din reescont, iar pentru preluare Comisiunea de Anchetã recunoaºte cã nu avem a rãspunde, deoarece alegerea efectelor se fãcea exclusiv de BNR ºi apel nu s-a fãcut asupra acestui punct. ªirul faptelor, ca ºi al persoanelor ce vin în consideraþie, este, deci, întrerupt obiectiv ºi subiectiv ºi astfel cauzalitatea creatã nu existã. b/ Am arãtat cã aºa numitul prjudiciu al Statului se atribuie scoaterii noastre din obligo. Or, nu s-a dovedit cã scoaterea noastrã din obligo este rezultatul unui fapt culpos al nostru, ea este rezultatul înlocuirilor de portofoliu, al dãrilor în platã, al novaþiunilor ce s-au produs, cum ºi al faptului cã cesiunile de 67

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
creanþã ºi chiar transmisiunile prin gir de efecte, ajunse la scadenþã – cum este cazul –, nu implicã nicio garanþie pentru plata lor. Deci, iarãºi zisul prejudiciu al Statului nu rezultã din vreun fapt culpabil al nostru, ci din natura ºi efectul contractelor încheiate, care, fiind legal încheiate, nu poate fi vorba de vreo altã rãspundere pentru noi. La aceasta se mai adaugã, dupã cum am arãtat, ºi faptul cã Statul nu s-a prezentat la concordat ca sã-ºi verifice pretinsa creanþã ºi prin aceasta el a lãsat ca creditorii concordatari sã obþinã dreptul de preferinþã prevãzut în art. 44 din legea concordatului preventiv ºi chiar ipotecile de garanþie, înscrise de Tribunal asupra imobilelor noastre, cea grevând imobilul bãncii existenþã ºi astãzi. Or, hotãrârea de concordat este opozabilã erga canes ºi Statul trebuie sã-i suporte efectul, dar a vorbi de culpã ºi rãspundere acolo unde existã o hotãrâre judecãtoreascã este un lucru complet ininteligibil. c/ Numai în treacãt vom reaminti cã rezultatul acestor operaþiuni de preluare de efecte ºi chiar preluarea însãºi, au devenit necesare în urma inflaþiei postbelice, care a determinat mãsuri de stabilizare. Unul din administratorii Bãncii Naþionale, dl. Bãlãnescu, într-o depoziþie rechizitorie, criticã cu vehemenþã stabilizarea, pe care o declarã funestã pentru finanþele României. Iatã o persoanã cu cunoºtinþele unui administrator al Bãncii Naþionale, care socoteºte cã, dacã s-au pierdut bani, este din cauza stabilizãrii. Toþi martorii, ca ºi toate actele cauzei constatã însã cã, chiar dupã stabilizare, au fost indisponibile salvarea finanþelor acestei operaþiuni care au justificat sacrificiile fãcute de Stat. În raportul Comisiei de Anchetã acest punct de vedere este principiul adoptat, cãci se admite în principiu a se scãdea din minusul de încasãri ale Statului, reducerile creanþelor cedate, rezultate din legea de conversiunea. Nu mai este necesar sã insistãm care a fost efectul legilor de asanare, de conversiune etc., asupra pierderilor la creanþe, bonitãþii debitorilor, conºtiinþei lor de îndatorirea de a plãti etc., ºi care au fost repercusiunile acestor legislaþii asupra bãncilor. Dar în aceste cauze de ordin general, s-a mai adãugat ºi reaua administrare de cãtre Stat a portofoliului ce i s-a cedat. Am arãtat cu titlu de exemplu unul din cazurile ajunse la cunoºtinþa noastrã, când Statul a neglijat inscripþia unei creanþe ipotecare ºi astfel nu mai are decât o creanþã chirografarã /vezi cererea de perimare fãcutã de Hans Mayer – creditor în rangul al doilea la Tribunalul Ilfov, Secþia Notariat, cu referatul grefei/; este vorba de o creanþã de 5½ milioane, garantatã în rangul I, asupra unor importante imobile din Bucureºti. (Anexa 53). Chiar în cuprinsul raportului Comisiei de Anchetã se poate vedea urmãtoarele: cã 23 debitori nu au fost deloc executaþi, nici mãcar acþionaþi, cã 35 debitori urmeazã sã fie verificaþi dacã au avere etc. Mai grav este însã faptul cum Statul a tranºat cu diverºii debitori, chiar înaintea acestei onor. Comisiuni de Apel au fost examinate unele din aceste tranzacþii /C. Bursan ºi Schapira/ ºi s-au obþinut suplimente de platã de câteva milioane în sarcina debitorilor. Cu toate acestea, Comisiunea de Anchetã ne þine la obligo ºi pentru reducerile la tranzacþiunile fãcute debitorilor cedaþi, ceea ce este o evidentã inconsecvenþã, aceste reduceri nefiind faptul nostru, ci faptul Statului. În rezumat, socotim cã am dovedit cã nu existã nicio culpã a noastrã, niciun fapt ce ar putea fi pus în legãturã directã ºi necesarã cu preluãrile de efecte ºi, în consecinþã, nicio rãspundere a noastrã nici sub acest aspect. 68

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
CAPITOLUL VII COMBATEREA CRITICILOR ADUSE „POLITICII BÃNCII BLANK” Am semnalat ºi cu alt prilej contrazicerea în care se aflã onor. partea adversã; pe de o parte, susþine cã legile relative la preluarea de portofoliu au avut în vedere ajutorarea bãncii noastre, pe de alta, susþine cã banca noastrã nu trebuie ajutatã, pentru cã „politica noastrã de afaceri” nu justifica o asemenea ajutorare. Aceastã contrazicere ar fi suficientã pentru a face inutil examenul criticilor ce ni se aduc sub acest titlu. Adversarii socot cã au dreptul de a se ocupa ºi de asemenea chestiuni, invocând pentru aceasta un crâmpei din Expunerea de motive de motive a D.L. 3.441/1940, unde se spune cã au fost ajutate unele bãnci care nici prin scopul, nici prin politica lor, nu ar fi meritat-o. Am mai arãtat ºi în altã parte cã nu este posibil a se interpreta textul legilor din 1929 ºi 1930 prin Expunerea de motive a D.L. 3.441/1940, cât timp acele legi nu sunt abrogate, ci dimpotrivã se face expresã referire în ele în D.L. 3.441/1940. De asemenea, am mai arãtat cã Expunerea de motive din D.L. 3.441/1940 nu se poate modifica textul categoric al decretului-lege însuºi ºi nu poate face utilã discuþiunea asupra unor chestiuni neconcludente. Consecvenþi însã cu disciplina ce ne-am impus-o, vom rãspunde ºi la aceasta: 1/ Socotim de la început cã examinarea actelor de gestiune ale bãncii noastre nu intrã în cadrul competenþei nici a Comisiei de Anchetã ºi, deci, nici a acestei onor. Comisiuni de Apel. Am trasat limpede limitele competenþei instanþei în faþa cãreia ne aflãm. Ea nu se întinde în timp dincolo de actele directe, legate de preluãrile de portofoliu. Dar discuþiuni asupra modului cum ne-am condus afacerile, asupra liniei generale de conduitã a bãncii noastre, cu ani ºi decenii în urmã, nu sunt numai evident inadmisibile, din cauzã cã trec peste marginile competenþei instanþei, dar sunt ºi inutile, din douã puncte de vedere: a/ nu existã nicio legãturã cauzalã directã ºi necesarã între aceste fapte îndepãrtate ºi prejudiciul ce Statul pretinde cã a avut prin preluarea de portofoliu. b/ asemenea acte de gestiune intereseazã exclusiv pe acþionarii bãncii, care însã au dat descãrcare conducerii bãncii ºi nu pe creditori. Cu atât mai puþin pot ele sã fie discutate de cei ce nu sunt nici mãcar creditori, ci criticã aceastã instituþie, pentru cã pe acest temei sã încerce a deveni creditorii noºtri. Am mai arãtat ºi cu alt prilej cã Statul, intrând în raporturi cu noi abia dupã preluarea efectelor, nu are calitatea de a discuta cele petrecute anterior naºterii titlului sãu ºi cu atât mai puþin epoci cu ani ºi decenii anterioare – chiar legilor din 1929 ºi 1930. Cu drept cuvânt s-a spus cã, cu sistemul acesta, se putea merge cu discuþia faptelor pânã la înfiinþarea bãncii noastre ca societate anonimã, sau chiar pânã la înfiinþarea ei ca simplã casã de bancã individualã sau colectivã, acum aproape un secol. Prin urmare, nici natura instanþei, nici competenþa ei, nici regulile de drept ºi nici logica juridicã nu îngãduia asemenea discuþiuni în speþa de faþã, în care se cautã a se stabili pretinse rãspunderi de daune-interese pentru prejudicii, deci chestiuni de drept, iar nu chestiuni de istorie economicã ºi financiarã ce nu pot avea vreo consecinþã juridicã. 69

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
2/ În fapt, ce se imputã „politicii noastre de afaceri”? Se zice: Banca Blank nu s-a menþinut în cadrul strict al operaþiunilor de bancã tipice, primiri de depozite ºi acordãri de credite comerciale – ci a fost „o bancã de afaceri” – , termen cãruia adversarii îi dau un sens peiorativ. Se zice: Banca Blank a creat ºi finanþat industrii ºi, prin aceasta, a investit pe termen lung în afaceri „riscate” banii depunãtorilor ºi astfel nu a mai avut lichiditatea necesarã în faþa panicii din 1929/1931. Rãspunzând caracterizãrii fãcute de onor. noºtri adversarii, noi, nu numai cã nu tãgãduim, dar ne facem un punct de onoare în a afirma cã, în adevãr, am finanþat întreprinderi comerciale ºi industriale, am creat sau dobândit multe ºi puternice, participând în mare mãsurã cu ele, ºi aceasta pentru cã, pe de o parte, am înþeles singuri care era la acea epocã rostul adevãrat al unei mari bãnci în România, pe de alta, am rãspuns prin aceastã a noastrã „politicã de afaceri” la cerinþele ºi directivele celor ce au imprimat dupã rãzboi ritmul economiei naþionale ºi impulsurile date de Banca Naþionalã însãºi. Cã aceasta era concepþia guvernãrii postbelice, ca ºi a sferelor conducãtoare în economia þãrii, este de notorietate publicã; în special regretatul Vintilã Brãtianu, unul din cei mai luminaþi ºi mai patrioþi conducãtori ai finanþelor ºi economiei þãrii, a exprimat prin deviza „prin noi înºine” tendinþa hotãrâtã de creare a unei industrii naþionale puternice, atât prin nostrificarea industriilor din teritoriile alipite, cât ºi prin înfiinþarea de noi industrii cu capital intern. Se ºtie cã, în acest scop, s-a utilizat chiar o dispoziþiune din vechea legiuire în vigoare în teritoriile alipite, care nu îngãduia majorarea de capital, sau mutarea de sediu a societãþilor comerciale ºi industriale, decât cu încuviinþarea Ministerului Industriei ºi Comerþului; de aceea, s-a înfiinþat pe lângã acel minister o Comisiune specialã pentru examinarea ºi rezolvarea cererilor de acest gen, iar Comisiunea ºi Ministerul nu încuviinþa asemenea cereri, decât dacã sporirea de capital ºi mutarea sediului erau fãcute în sensul nostrificãrii /naþionalizãrii/ acelor societãþi. Aceastã Comisiune a funcþionat pânã la trecerea atribuþiunilor ei asupra Camerelor de Comerþ ºi Industrie, prin legi cu mult mai recente. Tendinþa de creare a unei industrii naþionale a fost imprimatã activitãþii bancare ºi prin aceea cã Banca Naþionalã le cerea sã prezinte la scont un portofoliu în care efectele industriale sã prezinte o proporþie cât mai importantã. Iatã ce citim în Expunerea de motive la legea pentru organizarea ºi reglementarea comerþului de bancã din 8 mai 1934. Expunere de motive semnatã de dl. profesor Victor Slãvescu ca ministru de Finanþe, ºi nu trebuie sã uitãm cã domnia sa este, în acelaº timp, un mare economist ºi a fost mult timp conducãtorul Societãþii Naþionale de Credit Industrial. În partea de consideraþiuni generale, expunerea de motive spune:
„Dezvoltarea operaþiunilor de credit public ºi privat, înlesnitã de concretizarea creditului în efecte ºi comercializarea titlului de credit, corelatã dezvoltãrii necontenite a întreprinderilor comerciale capitaliste ºi a marilor investiþii provocate de dezvoltarea maºinismului, transformã în veacul al XIX-lea sfera operaþiunilor active ale bãncilor, pânã aici precumpãnitor comerciale. Bãncile, care pânã acum avuseserã cu principalã activitate sfera operaþiunilor comerciale de bancã, limitând finanþarea industriilor exclusiv la procurarea fondurilor de rulment necesare în momentul intrãrii în fabricaþie ºi momentul punerii în vânzare a mãrfurilor produse, îºi lãrgesc activitatea, interesându-se tot mai mult de crearea ºi dezvoltarea întreprinderilor industriale ºi de sprijinirea afacerilor rentabile. Prin aceasta însã bãncile dobândesc în viaþa economicã a statelor moderne o funcþie de prim ordin, cãci o datã cu interesarea bãncilor în afaceri se defineºte un nou rol al întreprinderii bancare, acela de

70

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
regulator al economiei naþionale... Din cele expuse mai sus, se desluºeºte cã fiecãrui regim de dezvoltare economicã îi corespunde o anume noþiune de bancã ºi fiecãrei noþiuni de bancã îi corespunde o formã deosebitã de organizare a acestei întreprinderi. Astfel, în þãrile occidentale, în care capitalismul s-a dezvoltat gradual, bãncile de afaceri s-au dezvoltat din bãncile comerciale propriuzise... Dimpotrivã, în þãrile cu evoluþie capitalistã recentã, fãrã tradiþie comercialã ºi fãrã mari acumulãri de capitaluri, s-a dezvoltat un tip intermediar de bancã, cumulând funcþiunile active ale bãncilor de afaceri cu a celor comerciale, întemeindu-se însã pe un pasiv asemãnãtor celui al bãncilor comerciale.”

Iar sub Capitolul II, „Situaþiunea bãncilor în România”, citim:
„a/ Înainte de rãzboi... Bãncile din România, indiferent de originea capitalurilor lor, erau aproape exclusiv bãnci de afaceri, în care participaþiunile de finanþãri industriale ocupau un rol preponderent, alãturi de creditele acordate marilor agricultori ºi de operaþiunile de comercializare ale produselor subsolului. Natura acestor plasamente, care prezentau o lichiditate redusã ºi incompatibilã cu existenþa unor angajamente pe termen scurt, obliga în special pe bãncile româneºti sã recurgã la instituþii de emisiune, pentru procurarea de disponibilitãþi. Primirea depozitelor în sume apreciabile putea sã pericliteze într-un moment situaþiunea lor... b/ Dupã rãzboi... Particularitãþile sistemului bancar din România, existente înainte de rãzboi, s-au accentuat prin modificãrile profunde intervenite în perioada postbelicã. Extinderea teritoriilor þãrii, lichidarea participaþiunilor foºtilor inamici în Þara Româneascã, reforma agrarã, precum ºi tendinþele de naþionalizare a industriilor din provinciile alipite, au impus bãncilor o continuare a politicii lor de participaþiuni ºi finanþãri industriale pe o scarã mãritã... În 1923, când în urma începerii inflaþiei a început sã aparã tensiunea creditului, bãncile erau angajate în numeroase întreprinderi industriale, unele naþionalizate, iar altele create dupã rãzboi, care reclamau fonduri de rulment importante, pentru menþinerea activitãþii lor. Lichiditatea defectuoasã a bãncilor nu a putut fi remediatã, deoarece lipseau de mijloace de acþiune ºi imposibilitate a unor emisiuni de obligaþiuni, au zãdãrnicit îndeplinirea integralã a scopurilor iniþiale. În acest mod, bãncile au fost nevoite sã constituie participaþiunile ºi finanþãrile industriale create de ele. Dificultãþile de trezorerie ale Statului, prin neplata furnizorilor sãi, au potenþat dificultãþile întreprinderilor care au fost nevoite sã recurgã la sprijinul financiar al bãncilor. Astfel, în momentul declanºãrii crizei în 1929, bãncile erau angajate în numeroase întreprinderi industriale, ceea ce a afectat în mod serios lichiditatea lor ºi în unele cazuri, chiar solvabilitatea lor.”

Tot atât de interesante ºi preþioase sunt ºi declaraþiunile ce le întâlnim în raportul Comitetului Delegaþilor la Senat, cu privire la aceeaºi lege:
„Aceastã politicã de bancã are o circumstanþã uºurãtoare, în ceea ce priveºte conducerea instituþiunilor de credit, în faptul cã, dupã rãzboi, însuºi

71

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Statul, în dorinþa de a naþionaliza industria, a sugerat, mergând de multe ori pânã ºi la obligaþiune, direcþiunilor bãncii sã ia parte la lansarea societãþilor create în acest scop… Imobilizarea în care se aflã majoritatea instituþiunilor noastre de credit, prin lipsa politicii de lichiditate a plasamentelor, a fost agravatã ºi de anchilozarea crescândã a activitãþii economiei noastre naþionale.”

ªi în raportul la Camerã:
„Nu trebuie uitat cã politica de participaþiune ºi de finanþãri industriale, atât de dãunãtoare bunului mers al bãncilor pe bazã de depozite, a continuat, ba chiar s-a amplificat între anii 1919-1922, ani de cunoscutã abundenþã de numerar, sub influenþa necesitãþii de a proceda la lichidarea participaþiunilor foºtilor inamici în þarã ºi mai ales sub influenþa stãruitoare a unei politici de naþionalizare a industriilor din provinciile alipite, la care s-au asociat toate întreprinderile bancare de oarecare însemnãtate, deºi ele nu se bucurau de resurse suficiente pentru a satisface necesitãþile de credit ale întreprinderilor industriale. Momentul declanºãrii crizei din 1929 a surprins bãncile noastre angajate în numeroase întreprinderi industriale, ceea ce compromitea prin aceasta nu numai lichiditatea, dar ºi solvabilitatea lor...”

În extrasele de mai sus, se face în modul cel mai concis un tablou complet al împrejurãrilor care au dus banca noastrã în situaþiune dificilã. Este cazul sã amintim aici de afacerea „Steaua Românã”, încheiatã dupã rãzboi „în interesul ºi dupã îndemnul Statului”, precum se exprimã Banca Naþionalã în adresa sa nr. 49.221 din 19 august 1931 cãtre Ministerul Finanþelor /aflatã în dos. IV, fila 46 urm./ ºi în care s-a investit de marile bãnci – între care ºi banca noastrã – peste un miliard de lei. (Anexa 54). Nu este vorba, deci, de o greºitã politicã a bãncii noastre, ci de o directivã de afaceri conformã cu nevoile þãrii de dupã rãzboi, susþinutã de forurile conducãtoare ºi la care banca noastrã a înþeles întotdeauna a rãspunde, neputându-se mãrgini într-o activitate mai curând sterilã pentru economia naþionalã, aceea de cãmãtar supraprudent. Domnul profesor Victor Slãvescu a confirmat ca martor, sub jurãmânt, înaintea acestei onor. Comisiuni de Apel, cã, în adevãr, banca noastrã a avut aceastã activitate specialã ºi aprecierea domniei sale se exprimã prin aceste cuvinte:
„Din punctul de vedere al principiilor /Banca Blank/ a contribuit la nostrificare, adicã la atragerea cãtre economia naþionalã românã a industriilor din teritoriile alipite.” (Anexa 55).

Dar ºi alþi martori au venit sã confirme cã „politica de afaceri” a bãncii noastre era pe acea vreme politica Statului Român ºi politica economiei naþionale. Citãm: Defunctul Virgil Madgearu:
„Fireºte, criza prin care au trecut în 1930/1932 bãncile româneºti, este a se considera ca o repercusiune a prãbuºirilor bãncilor în Europa Centralã. Dar situaþiunea extraordinar de gravã în care s-a aflat Banca Marmorosch, Blank & Co. se datoreºte particularitãþii ei de bancã de afaceri,

72

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
concretizatã în participaþiuni comerciale ºi industriale, ca fiind plasamente de lungã duratã, sau fundamental opuse modului de a aduna fondurile prin colectare de depuneri spre fructificare, care sunt fie la vedere, fie pe termen scurt.” (Anexa 5). „Cum sistemul participãrii bãncilor la afaceri industriale în þara noastrã sa introdus încã din 1914 ºi nu s-a limitat numai la Banca Blank, este surprinzãtor cã Banca Naþionalã, care are misiunea de a îndruma instituþiuni de credit, ºi nu a sesizat la timp caracterul primejdios al acestei politici bancare, ba chiar a îndrumat uneori bãncile la asemenea operaþiuni, cu scopul, de altfel, lãudabil al naþionalizãrii unor industrii strãine.”

Sã nu uitãm cã vorbeºte nu numai omul politic Virgil Madgearu, fost ministru de Finanþe ºi Industrie, dar ºi marele economist ºi profesor universitar. Domnul Constantin Angelescu, fost guvernator al Bãncii Naþionale, declarã:
„O serie de bãnci, în special marile bãnci, ajunseserã sã aibã portofoliu imobilizat din cauza împrejurãrilor înainte de stabilizare, când, printr-un optimism exagerat, se creaserã prea multe industrii ºi se deschiseserã credite cu prea multã uºurinþã. În acest pãcat cãzuserã chiar instituþiile unde Statul avea capital ºi cuvânt de spus la conducere, dupã cum era Creditul Industrial, Cooperaþia, Creditul Rural etc.” (Anexa 6).

Domnul D. Burillianu, de asemenea, fost guvernator al Bãncii Naþionale, declarã:
„Ceea ce a grevat patrimoniul bãncilor, a fost finanþarea importului ºi naþionalizarea industriilor din Ardeal. Prin prima operaþiune, bãncile s-au gãsit datorând în strãinãtate sume în valori strãine, care au crescut pe mãsurã ce scãdea leul. Prin a doua operaþiune, bãncile ºi-au imobilizat o parte din active în efecte ce nu erau bancabile. Aceastã politicã era impusã bãncilor în interesul general de cãtre Stat ºi Banca Naþionalã.” (Anexa 49).

Socotim cã am dovedit cu prisosinþã cã am fãcut nu numai politica cerutã de împrejurãrile epocii, dar cã ea ne-a fost chiar impusã de cãtre Stat ºi Banca Naþionalã. 3/ În aceste condiþiuni, susþinerea temerarã a unuia din apãrãtorii Statului în instanþã cã Banca Blank nu ºi-ar fi îndeplinit „funcþia socialã” – termen vag ce nu ar putea forma temeiul unei condamnãri juridice – este cu totul deplasatã în ce ne priveºte pe noi. Dacã vreuna din bãncile româneºti a îndeplinit în adevãr „funcþia socialã” cerutã ºi impusã în tot timpul existenþei ei, aceasta este cu siguranþã banca noastrã. Nicio altã bancã nu a creat atâtea întreprinderi folositoare economiei naþionale ºi nu a dat de atâtea ori sprijin neprecupeþit finanþelor publice. În aceastã privinþã înþelegem a ne referi la cele cuprinse în Volumul Jubiliar editat în 1923 cu prilejul a 75 de ani de existenþã a bãncii noastre, depuse la dosar, din care notãm în fugã urmãtoarele date:
Banca Marmorosch, Blank & Co, care existã sub formã de societate anonimã din anul 1904, are, sub alte forme juridice, o existenþã mult mai veche. Ea a fost înfiinþatã în anul 1848 de cãtre Jacob Marmorosch ºi a fiinþat sub formã de firmã individualã timp de 24 ani pânã la 1 ianuarie 1874, când Jacob Marmorosch îºi asociazã la conducerea bãncii pe Mauriciu Blank, dând naºtere

73

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
unei societãþi în nume colectiv. Sub aceastã formã, banca a funcþionat pânã la 1899, când, având nevoie de mari mijloace bãneºti, se transformã în societate în comanditã simplã cu un capital de 2.500.000 lei. Comandita fiinþeazã pânã la 1904, când banca se transformã în societate anonimã. Înfiinþatã în anul 1848, datã ce coincide cu redeºteptarea politicã ºi economicã a þãrii, Banca Marmorosch, Blank & Co. SA este cel mai vechi aºezãmânt de credit din þarã, împlinind 83 de ani de existenþã pânã la concordat /1931/, respectiv 94 de ani pânã azi /1942/, ºi evoluþia ei a urmat pas cu pas propãºirea ºi înãlþarea þãrii. O istorie economicã ºi financiarã a României moderne nu s-ar putea scrie ºi ar fi neînþeleasã, dacã s-ar face abstracþie de activitatea acestui aºezãmânt ºi de înrâurirea lui asupra mersului înainte al þãrii. Dupã terminarea rãzboiului ruso-turc, prin Pacea de la Adrianopole, Marea Neagrã este deschisã vaselor de comerþ a tuturor popoarelor, determinând acel moment mare care a zãmislit România de astãzi. O datã cu deschiderea Mãrii Negre, popoarele Apusului încep sã trimitã produsele lor Principatelor Româneºti, în schimbul grânelor necesare acestor popoare industriale. Preþul cerealelor urcându-se, producþia se face din ce în ce mai mare, fapt care dã extindere proprietãþii cultivate. O perioadã nouã începe pentru Þara Româneascã. ªi în aceastã perioadã ia naºtere ºi instituþia noastrã de credit, care ia parte la toatã aceastã miºcare economicã, organizeazã exportul produselor pãmântului; în acelaºi timp, organizarea finanþãrii exportului, fapt care o face din ce în ce mai cunoscutã peste hotarele þãrii, stabilind legãturi ºi relaþii de afaceri care folosesc mult economiei generale a þãrii. Rãzboiul de la 1877 constituie din punct de vedere economic o grea zdruncinare a temeliilor financiare a tinerei þãri. Banca noastrã a înþeles latura în care ea poate ºi folositoare þãrii ºi a secundat ºi ajutat aprovizionarea armatelor române ºi ruse, dând un puternic sprijin financiar diferiþilor furnizori ai armatelor ruseºti, oricât de riscate au fost asemenea întreprinderi. Rãzboiul dovedise o mulþime de goluri în cãile noastre de comunicaþii aproape inexistente ºi neîndestulãtoare. Perioada reorganizãrii începe imediat dupã rãzboi, construirea de noi linii ferate devine preocuparea oamenilor politici cât ºi a celor de bancã. Experienþele anterioare i-au fãcut sã se îndrepte spre capitalul naþional ºi în mod firesc asupra bãncii noastre s-au aþintit privirile celor cu rãspundere. Astfel, banca noastrã îºi dã concursul ei la construirea liniei PloieºtiPredeal, linie care strãbate cea mai bogatã ºi mai frumoasã regiune a þãrii, deservind câmpiile petrolifere ºi masivele forestiere ale Vãii Prahovei. De asemenea, linia feratã Buzãu-Mãrãºeºti, care este prima cale feratã construitã de ingineri români ºi de capital românesc, ºi nu este rãu sã amintim aici cuvintele marelui Rege Carol I, rostite cu ocazia inaugurãrii acestei linii:

74

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
„Celebrãm azi o îndoitã sãrbãtoare; deschiderea unei linii de o mare însemnãtate economicã ºi strategicã ºi inaugurarea întâiului drum de fier conceput, condus ºi isprãvit prin noi înºine. Salut cu bucurie ºi mândrie aceastã lucrare româneascã ºi mulþumesc tuturor acelora care au contribuit la aceastã frumoasã izbândã.” Tot cu colaborarea financiarã a bãncii noastre pe acest tãrâm se construiesc liniile ferate Dorohoi-Iaºi, Râmnicu-Vâlcea-Câineni, precum ºi tunelul Barboºi. Aportul Bãncii Blank la dezvoltarea industriei ºi exportului petrolului românesc este ºi el însemnat. Meritul bãncii noastre stã în aceea de a fi priceput din vreme rolul la care urma sã fie chematã bogãþia petroliferã în viitorul nostru economic. Prima conductã de petrol între Clodeni ºi Doiceºti a fost construitã cu concursul financiar al bãncii. Datoritã iniþiativei personale a defunctului Mauriciu Blank s-a întemeiat Societatea Românã pentru Comerþul ºi Industria Petrolului, din care avea sã nascã mai târziu Steaua Românã, puternica ºi bine organizata societate pentru extincþia ºi comerþul petrolului, la naþionalizarea cãreia apoi, dupã rãzboiul mondial, Banca Blank avea sã contribuie ºi ea. Tot de banca noastrã, cea dintâi, fu întreprinsã ºi organizarea ºi finanþarea exportului de petrol, prin care s-a atras astfel atenþia lumii financiare strãine asupra acestei mari bogãþii a subsolului nostru. Cadrul acestei expuneri nu ne îngãduie sã insistãm prea mult asupra tuturor participãrilor, pe care banca noastrã le-a avut în diferite lucrãri de interes general. Totuºi, nu trebuie sã uitãm participarea bãncii la lucrãrile de canalizare a Capitalei ºi la întreprinderile private, care prezentau un vãdit interes pentru economia naþionalã. Din numeroasele întreprinderi de acest fel, nãscute ºi dezvoltate graþie concursului bãncii noastre, citãm pe cele mai însemnate: Înfiinþarea fabricelor de hârtie de la Letea ºi Scãeni, transformarea în societate anonimã a Fabricilor Mandrea, a firmei Goetz & Co., care prezentau un deosebit interes ºi sub raportul politicii industriale ºi sub acela al apãrãrii naþionale. Tot în aceastã ordine de idei, în 1889 banca noastrã înfiinþeazã, cu I.G. Cantacuzino, prima fabricã de ciment din þarã, cu capital ºi conducãtori români. În 1895, banca noastrã face un nou fel de operaþiuni, care o pun în fruntea primelor aºezãminte de credit din þarã. Pentru prima datã, ea participã la emiterea unui împrumut public românesc în colaborare cu marile bãnci ale Apusului ºi efectueazã primul împrumut intern al Comunei Bucureºti pentru Lei 32.500.000 cu dobândã de 4½. /toate cele anterioare fiind de 5%/ destinat importantelor lucrãri de canalizare a Dâmboviþei, atât de necesare pentru ridicarea stãrii sanitare a Capitalei noastre. Un an mai târziu, banca noastrã opereazã, cu concursul aceluiaºi grup de bãnci din strãinãtate, conversiunea în obligaþiuni 4½% a mai multor împrumuturi ale oraºului Bucureºti de 5%, în valoare totalã de 60 milioane lei. Datoritã acestor conversiuni, în care meritul principal este al bãncii, situaþia financiarã a Capitalei s-a consolidat ºi a permis o serie de lucrãri edilitare, care sunt ºi azi în fiinþã.

75

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
În ramurile de asigurãri rãmase foarte puþin dezvoltate în þarã, banca noastrã ia o parte importantã la dezvoltarea lor, stimulând acest fel de întreprinderi. Ei i se datoreºte înfiinþarea Societãþii Române de Asigurare „GENERALA”, la al cãrei capital banca contribuie cu o sumã foarte importantã. La 1898, banca noastrã participã la transformarea Fabricii de zahãr Chitila, care a stat 15 ani închisã, în societate anonimã, dând prin aceasta impulsul pentru dezvoltarea industriei de zahãr în România. La 1904, Banca Blank, în dorinþa ei neîncetatã de a face þara cât mai puþin tributarã strãinãtãþii, introduce o industrie cu totul nouã, cea a decorticãrii orezului, înfiinþând la Brãila prima fabricã pentru cojitul orezului. Dar rolul cel mare ºi util, care n-ar trebui uitat, l-a jucat banca în marea crizã de la 1899, când situaþia era extrem de criticã: lipsa de rezerve naþionale; banca avea o îndoitã grijã, pentru ea ºi pentru interesul general. Graþie bãncii noastre, mulþi au putut strãbate acele vremuri critice. Dar nu numai faþã de particulari banca ºi-a îndeplinit datoria, ci ºi faþã de Stat ea a dus sacrificii considerabile, dacã avem în vedere clipele în care ele au fost fãcute. Spre a uºura gestiunea bugetarã, banca a preluat atunci în portofoliul ei bonuri de tezaur pentru lei 10 milioane cu o dobândã de 4½%, avansând, în acelaºi timp, Ministerului de Finanþe alte 6 milioane lei, echivalentul unor ordonanþe de platã urgente, a cãror achitare ea nu a cerut-o decât dupã un interval de 18 luni, când Casa de Depuneri ºi Consemnaþiuni, în acea perioadã grea, avea nevoie urgentã urgentã de fonduri pentru a face faþã plãþilor sale cãtre depunãtori, tot banca noastrã înlesneºte Casei de Depuneri un împrumut de Lei 13 milioane, care îi dã posibilitatea de a face faþã angajamentelor sale. Tot în aceste împrejurãri grele, împrumutul de Lei 175 milioane contractat de Stat cu concursul bãncii noastre, aduce o uºurare simþitoare a situaþiei. Alãturi de aceastã activitate desfãºuratã ºi în strânsã legãturã cu viaþa economicã a þãrii, conducãtorii aºezãmântului nu au uitat nici cealaltã activitate culturalã ºi filantropicã, care a contribuit la mersul nostru înainte. În 1916, lansându-se un mare împrumut intern pentru pregãtirea militarã a þãrii, Banca Blank a contribuit cu 55 milioane lei la subscripþiile pentru acest împrumut, care a ajuns sã atingã suma de 400 milioane lei, deosebit de mare pentru acea epocã. Victoria noastrã în urma rãzboiului mondial dã þãrii o înfãþiºare cu totul nouã ºi exproprierea executatã pe o scarã atât de mare schimbã ºi starea ei economicã. Marea proprietate dispare, cu ea dispar ºi marii agricultori, care constituiau majoritatea clienþilor bãncii. Nevoi cu totul noi îºi fac drum, prin mãrirea teritoriului, lichidarea participaþiunilor foºtilor inamici ºi tendinþa de industrializare a þãrii. Banca noastrã, urmând comandamentul politicii economice de dupã rãzboi, în parte într-o mãsurã largã la opera de naþionalizare a industriei þãrii, mãrind colaborarea ei la unele industrii, întreprinderi dinainte de rãzboi ºi contribuind la naþionalizarea altora din teritoriile alipite.

76

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Dacã nu toate aceste participaþiuni au dat rezultatele aºteptate, nu trebuie sã uitãm numeroasele afiliaþiuni ºi creaþiuni cu totul prospere înfiinþate de banca noastrã sau cu concursul ei, care continuã sã existe ºi azi, ca de exemplu: Fabrica de Ciment Cantacuzino, Fabrica de Zahãr Chitila, Societatea Forestierã Goetz & Co., Steaua Românã, Societatea de Asigurãri Generala, Atelierele Vulcan, Fabrica de Hârtie Petreºti, Fabricile de Zahãr Lujani ºi Jucica, Fabrica de Industrie Textilã Dorobanþul, Societatea de Cale Feratã Buzãu-Nehoiaºu, Societatea Românã de Navigaþie pe Dunãre, Societatea de Transport Internaþionala, Moara Steaua Galaþi, Prima Fabricã de Bere din Bucovina, Frigul, Continexport, Antrepozitele Obor etc. etc., care au adus foloase Statului prin impulsul dat economiei naþionale ºi prin contribuþiunile directe ºi indirecte plãtite în decursul atâtor zeci de ani. Pe alt tãrâm, al creerii de staþiuni balneare ºi climaterice, Banca Blank a fãcut operã de pionier prin dezvoltarea datã staþiunilor Olãneºti ºi Euforie. În afarã de operaþiunile de credit privat, Banca Blank a desfãºurat o mare activitate ºi pe tãrâmul operaþiunilor de credit public. Nu numai preluarea curentã de bonuri de tezaur, care au atins uneori cifre considerabile ºi aceasta în cele mai grele clipe pentru Stat , ci ºi operaþiuni de credit public de lungã duratã. Astfel, în afarã de împrumuturile din 1895 ºi 1896 ale oraºului Bucureºti, efectuate înainte de transformarea în societate anonimã, Banca Blank s-a asociat la cele mai importante operaþiuni de credit public realizate la noi în cursul primului deceniu de la constituirea ei în societate anonimã. În 1906, Banca Blank face parte din sindicatul marilor bãnci bucureºtene, în frunte cu Banca Naþionalã a României, pentru plasarea unui împrumut de 26 milioane lei al oraºului Bucureºti, tip 4%. Produsul acestui împrumut a servit pentru achitarea unor datorii ale comunei ºi la efectuarea unor însemnate lucrãri edilitare. În 1912, Banca Blank se asociazã sindicatului bucureºtean, care a preluat un alt împrumut al oraºului Bucureºti, în sumã de 30 milioane lei, tip 4%. Produsul acestui împrumut a servit pentru refacerea lucrãrilor de alimentare cu apã a Capitalei ºi la construirea unor anexe la abatorul comunal. În anul 1921, Banca Blank preia, împreunã cu alte bãnci, marele împrumut al comunei Bucureºti de 100 milioane lei, tip 3½% cu prime. În afarã de aceste împrumuturi ale comunei Bucureºti, Banca Blank a luat parte la efectuarea celor mai multe împrumuturi ale oraºelor din provincie, printre care vom aminti: Împrumutul de 3.600.000 lei al oraºului Ploieºti, pe care banca l-a efectuat împreunã cu Banca Generalã Românã. Împrumutul de 500.000 lei, contractat de oraºul Buzãu la 1906. Împrumutul acesta, purtând o dobândã de 5%, Banca Blank l-a plasat direct, fãrã a mai recurge la o subscripþie publicã. Împrumutul de 13.500.00 lei, 4½% al oraºului Iaºi. Împrumutul acesta a fost efectuat la 1906 de cãtre Banca Blank în asociaþie cu Banca Naþionalã a României, Banque de Bruxelles, Banque Internationale de Bruxelles ºi Banque Centrale Anversoise. Apoi, în anul 1910, un al doilea împrumut al oraºului Ploieºti ºi un al doilea împrumut al oraºului Iaºi. Tot în seria împrumuturilor comunale, trebuie sã menþionãm ºi participarea Bãncii Blank la împrumutul de 35 milioane leva, contractat la 1906 de cãtre oraºul Sofia ºi plasat de cãtre un consorþiu strãin.

77

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Banca Blank a participat, încã de la primele ei începuturi, la mai toate împrumutãrile lansate de Stat. Dar a participat ºi la acele împrumuturi nevãzute care n-au fost niciodatã lansate. Bonurile, ori de câte ori Tezaurul Public avea nevoie, au gãsit bunã primire în portofoliul bãncii. La împrumuturile cu caracter public, Banca Blank a participat cu un succes totdeauna egal, stând în chip neîntrerupt în fruntea aºezãmintelor noastre de credit cu caracter particular. Aºa, în anul 1905, banca participã împreunã cu Banque de Paris et de Pays-Bas ºi Société Générale pour favoriser le développement du commerce et de l’industrie en France, Disconto-Gesellschaft, S. Bleichröder, Norddeutsche Bank, la conversiunea în rentã 4% a celei mai mari pãrþi din împrumuturile 5% emise de Stat în perioada 1881-1888, precum ºi a împrumuturilor din acelaº timp, contractate în anii 1892 ºi 1893. Suma convertitã atunci a fost de 424.613.000 lei, amortizabilã în decurs de 40 ani. O datã cu aceastã conversiune, care a fost cea mai importantã din operaþiunile de acest gen fãcute la noi, Statul a contractat un împrumut de 100 milioane lei, prin mijocirea aceluiaºi sindicat. Dar partea însemnatã pe care o ia Banca Blank la împrumuturile Statului începe o datã cu era împrumuturilor interne. Epoca aceasta se inaugureazã la 1916. Rãzboiul mondial odatã început, þãrile strãine, cu care noi eram în relaþiuni financiare, erau în rãzboi ºi aveau nevoie de bani ca sã ducã ostilitãþile. În timpul neutralitãþii s-a fãcut un export larg ºi pe preþuri mari, iar importul a fost redus din cauzã cã strãinãtatea, absorbitã de industria militarã, nu mai fabrica articole necesare nouã. Într-o asemenea situaþiune internaþionalã, Statul a fost îndemnat de împrejurãri sã se adreseze pieþei interne pentru împrumutul necesar pregãtirii noastre militare. Dupã propunerea Guvernului, Parlamentul a votat o lege prin care Ministerul de Finanþe era autorizat sã contracteze pe piaþa internã un împrumut de minimum 150 milioane. Pentru aducerea la îndeplinire a acestei legi, Ministerul de Finanþe a instituit un sindicat de bãnci, ce avea sã garanteze minimum fixat pe cursul de 84%. Printre bãncile care au dat cel mai puternic concurs la reuºita acestei operaþiuni, despre care au mai vorbit, figureazã Banca Blank, la ale cãrei ghiºee s-au subscris 55 milioane, neîntrecând-o decât Banca Naþionalã, care a strâns 67 milioane. Trebuie sã adãugãm cã totalul subscrierilor a întrecut cifra de 400 milioane. Guvernul a fixat cifra împrumutului la 400 milioane. Participarea Bãncii Blank cu peste o treime din minimum fixat ºi cu peste o optime din totalul realizat, constituie pentru bancã unul din succesele ei pe acest tãrâm ºi dovedeºte, în acelaºi timp, popularitatea ºi încrederea de care se bucurã Banca Blank. Dupã încetarea ostilitãþilor, Guvernul a avut nevoie de mari sume de bani pentru consolidarea Unirii, mai cu seamã cã þãrile alipite cereau la început sume

78

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
însemnate, fãrã sã producã prea mult Tezaurului Public. S-a lansat atunci Împrumutul zis al „Unirii”, în sumã de 1.143.143.800 lei. Banca Blank a dat ºi cu acest prilej dovadã de puterea ºi popularitatea ei. La ghiºeele ei, s-au subscris atunci 56 milioane 233 mii lei. În anul 1920, Guvernul a apelat din nou la piaþa internã pentru împrumutul zis al „Refacerii”. Banca Blank a reuºit atunci sã subscrie la ghiºeele ei 247 milioane, adicã, dupã Banca Naþionalã, suma cea mai mare cu care au participat bãncile cu caracter particular. La împrumutul stabilizãrii ºi dezvoltãrii din 1929, Banca Blank, împreunã cu Banca Româneascã ºi Banca de Credit Român, au preluat 2 milioane dolari, în pãrþi egale. În categoria împrumuturilor publice la efectuarea cãrora a luat parte Banca Blank, trebuie amintit împrumutul de 1.500.000 lei contractat la 1910 de cãtre Camera de Comerþ din Bucureºti ºi afectat pentru terminarea noului ei palat. Cheltuielile construcþiei noului local, întrecând devizul iniþial, Camera de Comerþ din Bucureºti s-a vãzut nevoitã sã contracteze un împrumut amortizabil din veniturile sale. În acest scop, ea s-a adresat Bãncii Blank, care i-a plasat, în câteva zile, împrumutul în obligaþiuni tip 5%. Tot ca operaþiune cu caracter public, mai trebuie citatã convenþiunea intervenitã la 1905 între Banca Blank ºi statul bulgar, pe o perioadã de 5 ani, pentru fabricarea unei cantitãþi de 110.000 kg. de sare, anual. Pe baza acestei convenþiuni, banca a stabilit o înþelegere cu Regia Monopolurilor Statului foarte avantajoasã pentru Stat. În aceeaºi ordine de operaþiuni, vom aminti convenþia din 1906 încheiatã de Banca Blank cu Ministerul de Finanþe, în puterea cãreia banca se obliga sã facã avansuri asupra varantelor emise de vama Bucureºti-Antrepozite, înlesnind astfel pe comercianþi. Activitatea aceasta a Bãncii Blank s-a manifestat în chip deosebit la 1921, cu prilejul expoziþiei-târg din Parcul Carol. În pavilionul bãncii, el însuºi o operã arhitectonicã, s-au adunat, pentru întâia oarã laolaltã, toate produsele ºi fabricatele întreprinderilor grupate în jurul Bãncii Blank. Acolo s-a putut vedea dintr-o singurã ochire cât e de importantã înrâurirea bãncii asupra vieþii economice a þãrii ºi cât e de largã sfera ei de influenþã. În pavilionul din Parcul Carol se aflau adunate cele mai diverse produse ale solului ºi subsolului, prelucrate de mâna omeneascã. Contribuþia Bãncii Blank la expoziþia-târg din 1921 luase proporþiile unui muzeu al produselor româneºti. Din cele ce preced, s-a putut vedea cã Banca Blank a purtat interes, a ajutat ºi a sprijinit viaþa economicã a þãrii, în aproape toate manifestãrile ei. Nicio ramurã n-a fost neglijatã; unele din ele au cãpãtat primul lor avânt ºi au fost chemate la viaþã de aceastã bancã. Din totalul lor ºi din diversitatea bogatã a participaþiilor Bãncii Blank se degajeazã ideea cã n-a fost ramurã de activitate în Þara Româneascã de care

79

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
banca sã fi rãmas strãinã. Conducãtorii ei, înþelegãtori ai nevoilor reale ale þãrii, ºi-au fãcut datoria ºi n-au ezitat sã acorde sprijinul instituþiunii ori de câte ori a fost vorba sã se croiascã un drum nou, ori de câte ori a fost vorba sã se punã în valoare o bogãþie încã neexploatatã a acestei þãri. Înãlþarea economiei naþionale, reducerea importului prin stimularea producþiunii indigene, lupta necontenitã pentru independenþa noastrã economicã, au fost în chip permanent preocuparea conducãtorilor Bãncii Blank. Dacã azi Þara Româneascã aduce mai puþin zahãr din strãinãtate, dacã þara noastrã, în loc sã importe, ca în trecut, petrol din Rusia ºi Galiþia, exportã ea produse petrolifere, aceasta se datoreazã în parte strãduinþelor ºi sacrificiilor Bãncii Blank. Dacã statul român a putut trece criza cea mare de la 1899 pânã la 1900, dacã marea proprietate a putut înfrunta urgia din acei ani memorabili, aceasta se datoreazã în parte ºi patriotismului conducãtorilor Bãncii Blank, tãriei acestui aºezãmânt ºi autoritãþiii morale ºi creditului de care el se bucurã în þarã ºi în strãinãtate. Rãposatul Dimitrie Protopopescu, cãruia economia naþionalã îi datoreazã atât, a vãzut viaþa economicã a þãrii atât de strâns legatã cu existenþa ºi cu activitatea Bãncii Blank, încât atunci când a fondat Banca Româneascã s-a adresat domnului Mauriciu Blank sã-l onoreze cu prima subscripþie la acest atât de important aºezãmânt de credit naþional. Cu prima chitanþã, conþinând subscripþia Bãncii Blank, Dimitrie Protopopescu a purces la întocmirea bãncii ce plãnuia. ªi când în mintea unui om ca Dimitrie Protopopescu, Banca Blank împlinea un rol atât de important în viaþa economicã a þãrii, credem a nu fi greºit cu mult când am afirmat cã a face istoricul acestei bãnci înseamnã, în realitate, a a scrie o parte din istoria economicã a României moderne.

O apreciere interesantã asupra activitãþii institutului nostru, o gãsim în articolul domnului profesor Mihail Manoilescu, cunoscutul om politic, economist, fost ministru de Finanþe ºi Industrie ºi – printr-o ironie a sorþii – fost guvernator al Bãncii Naþionale în momentul închiderii ghiºeelor bãncii noastre, publicat în ziarul „Îndreptarea” din 22 octombrie 1923, cu ocazia aniversãrii de 75 de ani a bãncii noastre, ºi pe care ne permitem a-l reproduce:
„UN JUBILEU În cercul închis al personalului sãu, Banca Marmorosch, Blank & Co. ºi-a sãrbãtorit sâmbãtã un jubileu unic în România: 75 de ani de existenþã a unei instituþiuni de credit. Într-o altã þarã, o asemenea sãrbãtoare ar fi altfel înþeleasã. Când o instituþiune de progres social atât de fecundã ºi atât de complexã, cum este o bancã modernã, îºi recapituleazã o lungã activitate care reprezintã – cum ar fi spus Xenopol – o „serie istoricã” hotãrâtoare în dezvoltarea unui popor, guvernul þãrii ºi o datã cu el toate instituþiile oficiale conexe iau parte în mod solemn la sãrbãtorire. Aceastã participare nu este, de altfel, decât consacrarea unui fapt capital ºi caracteristic al vieþii contemporane; este recunoaºterea rolului dominant al instituþiilor naþionale de credit. O asemenea recunoaºtere solemnã a fãcut Guvernul belgian în anul trecut, când s-a sãrbãtorit împlinirea unui secol de la înfiinþarea marii bãnci din Bruxelles: „Société Générale de Belgique”. Ea nu s-a putut face la noi – nu voim sã aflãm pentru ce; ne este teamã. Discreþia manifestãrilor oficiale nu scade, totuºi, importanþa evenimentului.

80

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Vor putea „oficialii” de toate mãrimile sã considere mai sus în ierarhia valorilor ºi a prestigiului social pe cel din urmã birou de poliþie decât pe cea dintâi între instituþiunile private. Adevãrul nu va fi pentru aceasta mai puþin luminos ºi caracterul de „instituþie naþionalã” a unei mari bãnci, mai puþin vãdit. Banca Marmorosch, Blank îºi meritã, nu numai prin activitatea nu de trei sferturi de secol, dar ºi prin concepþia conducãtorilor sãi, aceastã caracterizare. Oriunde este o bogãþie naþionalã de pus în valoare ºi oriunde economia naþionalã reclamã împlinirea unei noi funcþiuni, de la galeriile de minã pânã la liniile aeriene, pe care face sã fluture steagul românesc, Banca Marmorosch, Blank este la postul sãu de stimulent al energiilor þãrii. ªi, pentru ca niciun domeniu sã nu-i rãmânã strãin, cultura noastrã naþionalã gãseºte, sub toate formele ce se pot închipui în aceastã instituþie de credit, un sprijin constant ºi priceput. /Extras din volumul „O operã ºi o viaþã”, pag. 102, depus la dosar/.

Ca ultim cuvânt la acest capitol, vom adãuga cã Comisiunea de Anchetã nu a reþinut învinuirile ce reprezentanþii Statului se cred în drept a ne aduce pentru politica noastrã de afaceri, pe care noi, totuºi, o considerãm ca un titlu de merit al nostru, dupã cum credea ºi dl. Manoilescu la 1923. 4/ Criticile onor. pãrþi adverse, sub un alt capitol, privesc întocmirea bilanþurilor noastre. Se menþine cã aceste bilanþuri nu erau în toate privinþele corespunzãtoare valorii reale a activelor ce posedau ºi cã ele ascundeau goluri interioare ºi beneficii nereale. Comisiunea de Anchetã a înþeles a se referi în aceastã privinþã ºi la rapoartele unor inspectori ai Bãncii Naþionale, rapoarte fãcute cu mulþi ani înaintea procesului de faþã, ca simple acte de informaþie pentru Banca Naþionalã. Asemenea informaþiuni culese, în afarã de orice cadru judiciar, de niºte funcþionari particulari ai unei instituþii de bancã, fie ea chiar banca ce se bucurã de privilegiul de emisiune, rãmân acte private, neopozabile nouã, nefiind fãcute contradictoriu cu noi. În mod special, aceste acte trebuie privite cu toatã circumspecþia, fiindcã ele au fost, desigur, influenþate de dorinþa de a complace superiorilor ierarhici de la acea epocã, care sunt rãspunzãtori, cel puþin moralmente, de retragerea sprijinului bãncii noastre, ºi a pricinuit cãderea ei ºi, prin aceasta, zguduirea gravã a pieþei române. Dar aceastã circumspecþie se impune ºi pentru motivul cã lipsa de obiectivitate a acestor inspectori s-a manifestat ºi în curprinsul rapoartelor lor, care conþin insinuaþiuni ºi incrimanþiuni fãrã indicaþie de dovezi ºi numeroase erori grave, din care unele au fost, din nefericire, sursã de inspiraþie pentru erorile din raportul experþilor ºi din raportul Comisiei de Anchetã. Ce se pretinde în rezumat prin aceste rapoarte ºi expertize? Se afirmã cã am avut în bilanþurile noastre posturi de activ evaluate exagerat ºi apoi supraevaluate, sau beneficii înregistrate, fãrã siguranþa realizãrii lor. Noi nu ne vom extinde mult asupra unor asemenea încercãri de diversiune. Am spus cã nu este acesta obiectul pricinii de faþã, nici atribuþiunea onor. instanþe ce ne judecã. În realitate, chestiunea evaluãrilor la bilanþ, ca ºi a beneficiilor prevãzute, este una ce priveºte exclusiv aprecierile întreprinzãtorului despre mersul prezent ºi, mai ales, viitor al afacerii sale. 81

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Existã valori care pot sã coteze puþin pe piaþã, sã nu coteze deloc la bursã, ºi totuºi sã fie valori foarte mari, care, câteodatã, tocmai de aceea, nu sunt puse în circulaþie. Întreprinzãtorul perspicace poate vedea în desfãºurarea viitoare a unei afaceri ºi poate înregistra rezerva latentã pe care ea o conþine, socotind, în felul acesta, compensate ºi eventual depãºite unele pierderi ce întreprinderea sa ar fi suferit. Noi am avut asemenea active, a cãror mare valoare ne era cunoscutã nouã ºi pe care, deci, eram în drept a le supraevalua în raport cu cifrele cu care figurau pe atunci în bilanþ. Vom da câteva exemple de acest fel. Aveam în bilanþ trecute imobilele bãncii cu un leu pentru evidenþã. Eram noi în drept sã le evaluãm ºi supraevaluãm în raport cu preþurile construcþiunilor pe piaþã, cu poziþiunea centralã a imobilului, cu valoarea comercialã pe care o aveau etc.? Evident cã da. Posedam majoritatea covârºitoare a acþiunilor grupului de industrii ºi zahãr Lujani ºi Jucica. Au fost vândute mai târziu cu 1½% miliard, afacere încheiatã dupã foarte îndelungate ºi laborioase tratative ºi care ne-a lãsat un beneficiu de 315 milioane lei /vezi procesul-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie din 8 iulie 1927/. (Anexa 56). Aveam noi dreptul, în prevederea acestei viitoare tranzacþiuni avantajoase, sã evaluãm aceste acþiuni cu cursuri ce nu-ºi putea gãsi corespondent în cursul altor acþiuni la bursã? Evident cã da, cu atât mai mult cu cât posedam – dupã cum am spus – majoritatea acþiunilor ºi se ºtie cã acþiunile majoritare se bucurã de aºa numita primã majoritarã, cãci cine le deþine este stãpânul real al societãþii, deºi nu are toate acþiunile. Acelaºi lucru pentru terenurile Bordei, actualul Parc Jianu, care, la o anumitã datã, valorau poate 3-400 lei m.p., pentru a ajunge sã se vândã cu mii de lei metrul pãtrat. Dupã ce s-au vândut douã treimi din teren, restul meritã însã un sfert de miliard. De vreme ce cunoºteau valoarea adevãratã a acestui obiect, eram în drept a face supraevaluãrile corespunzãtoare. Cã aveam în adevãr rezerve latente aceasta s-a vãzut mai întâi cu prilejul concordatului, când întregul deficit al bãncii, dupã un bilanþ care însãºi experþii numiþi de Comisia de Anchetã spun cã era un bilanþ sincer s-a dovedit a fi numai 184 milioane lei /vezi raportul Comisiei de Anchetã pag. 10/ „...singurul bilanþ întocmit fãrã artificii a fost acela din 1931, când Banca Blank, cerând concordat, ºi-a încheiat bilanþul cu o pagubã de Lei 184.575.325”/. Dacã scãdem din acest deficit capitalul de Lei 125 milioane, rãmâne ca aºa zisa pagubã de circa 60 milioane lei, ceea ce la un pasiv total de aproape 4 miliarde reprezenta abia 1½%, eroare de apreciere cu totul neînsemnatã ºi inevitabilã la evaluarea unor active de miliarde. Cã aveam rezerve latente o dovedeºte însuºi faptul verificat cã am putut achita pânã la finele octombrie 1941, dupã cum am arãtat, din 1.758 milioane datorii concordatare propriu-zise, 1.538 milioane ºi din totalul pasivului, de la data concordatului de Lei 3.825 milioane, o sumã de Lei 3.057 milioane: Una din rezervele cele mai importante, era afacerea „Discom” /concesiunea de distribuþie a produselor CAM/, care ne producea net 2½-3% din cifra vânzãrilor acestor produse ºi care deci trebuia sã conteze ca o avere importantã. Totuºi, s-a vorbit despre aceastã întreprindere ca de una care nu are altã valoare decât capitalul ei, când venitul singur era aproape egal cu capitalul! În aceastã ultimã privinþã – fiindcã suntem pe drumul diversiunilor – trebuie sã remarcãm cã aceastã afacere mult hulitã ºi de care am fost deposedaþi printr-un decret din octombrie 1940, fãrã niciun echivalent ºi fãrã 82

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
dreptul de a ne plânge în Justiþie pentru aceasta era, totuºi, o afacere din care CAM avea un folos netãgãduit. Datoritã organizãrii comerciale fãcutã de noi distribuþiei produselor CAM, cifra de afaceri a vânzãrii acestor produse s-a menþinut în ciuda crizei generale începutã în 1929; totuºi, câºtigul net pentru Stat era mai mare decât pe vremea când ºi organiza singur vânzarea, ºi aceasta fãrã cheltuieli ºi riscuri de organizare ºi cu o deservire a publicului infinit mai bunã. Este de ajuns a se vedea ce parc de vehicule ºi ce reþea de distribuitori ai produselor a preluat Statul dupã rezilierea unilateralã a concesiuii în octombrie 1940, spre a se vedea cã crease în totul din nimic. Menþionãm cã contractul de concesiune al Societãþii „Discom” a format o datã obiectul unei judecãþi cu CAM [...] dar onor. adversari au trebuit sã recunoascã cã aceastã sporire se datoreazã sporirii enorme a preþurilor, sporirii anormale a consumului, în urma mobilizãrii /armata cumpãrã pentru soldaþi produse CAM/ ºi prezenþei pe teritoriul român a trupelor alitate, care, de asemenea, consumã mult peste normal. Cã aºa este rezultã din comunicatul CAM-ului apãrut în ziarul „Universul” din 26 octombrie 1941 sub titlul „Mersul încasãrilor la CAM” în care se aratã cã, în septembrie 1941, s-a realizat un plus de încasãri de 511 milioane lei faþã de luna spetembrie 1940 /ultima lunã în care distribuþia se mai fãcea prin Societãþile „Discom”/. Acest spor de încasãri se descompune în: (Anexa 57). Lei 112.000.000 datoritã urcãrii preþurilor, Lei 131.000.000 vânzãri în Basarabia ºi Bucovina de Nord reîntregite, ºi numai diferenþa de Lei 268.000.000 reprezintã o creºtere efectivã de consumaþie. Dar ºi aceastã creºtere de consumaþie e trecãtoare, cãci din suma de Lei 268 milioane, numai circa 25-30 milioane, se spune în acest comunicat, reprezintã contribuþia factorilor permanenþi /creºterea normalã a populaþiei ºi îmbunãtãþirea sistemului de distribuþie/, iar restul se datoreºte factorilor accidentali /marile concentrãri de trupe ºi plusul de populaþie rezultat din refugieri/. Noi susþinem cã ºi pretinsa creºtere normalã de 25-30 milioane lei /care ar reprezenta 2,5-3% din consumul total al lunii septembrie 1941/ nu este realã, cãci luna septembrie a anului precedent 1940 a fost o lunã de mari frãmântãri politice cu consecinþele inevitabile de întreruperi de circulaþie ºi perturbãri ale vieþii economice ºi consumul din acea lunã a fost, desigur, cu mai mult de 25-30 milioane sub cel curent. Aºadar, afacerea „Discom” era ºi ca o bazã serioasã de apreciere a stãrii noastre de avere ºi cum ca datã din vara anului 1931 noi eram în drept sã vedem într-însa contra-partida unora din afacerile mai puþin prospere. Experienþa a dovedit cã noi aveam dreptate ºi, de aceea, nu este îngãduit a se vorbi, în chipul cum s-a fãcut, despre bilanþurile noastre. Þinem sã mai relevãm cã tocmai deceniul urmãtor crizei din 1929 a dat prilej la încadrarea legislativã a unor situaþiuni bilanþiere, permiþând menþinerea în activ a unor posturi ce nu constituie total sau parþial active, legiuitorul considerând cã este just ca unele întreprinderi sã poatã amortiza treptat anumite deficite, fãrã a arãta aceste deficite explicit în bilanþ, spre a-ºi menþine astfel reputaþia neºtirbitã ºi a putea traversa cu succes epoca dificilã de care nu erau vinovate. Astfel vom meeþiona art. 36 din Legea asupra asigurãrilor /”Monitorul Oficial” nr. 148 din 7 iulie 1930/:
„Cheltuielile de achiziþie ale asigurãrilor asupra vieþii, în limita de 3% din capitalul asigurat, vor putea fi amortizate treptat, pe timpul de cel mult jumãtate în durata asigurãrii.”

83

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Iatã dar cheltuieli fãcute, care totuºi nu se trec ca atare, ci apar timp de ani întregi în activ. Art. 71 din Legea lichidãrii datoriilor agricole ºi urbane din 7 aprilie 1934, prevede:
„Societãþile de asigurare, care pentru creanþele lor ipotecare au acceptat integral dispoziþiunile cap. I ºi II, vor putea menþine aceste creanþe ipotecare în calculul rezervelor lor, matematice ºi tehnice cerute de art. 27 ºi 28 din legea asigurãrilor, tot pe valoarea lor întreagã, aºa cum au fost primite de Oficiul Asigurãrilor, pe un timp ce nu va depãºi 5 ani de la promulgarea legii.”

Iatã, dar, din nou pierderi mascate în activ. Art. 73 din aceeaºi lege:
„Toate persoanele fizice, sau societãþile comerciale, obligate prin lege la þinerea registrelor, ºi care ar fi suferit prin aplicarea acestei legi reduceri ale creanþelor lor, vor fi în drept sã contabilizeze aceste reduceri într-un cont special ºi sã le amortizeze, fãrã ca sumele destinate acestui amortisment sã fie supuse la impozitele aferente.”

Iatã ºi art. 32, lit. C, al ult. din Legea pentru comerþul de bancã din 8 mai 1934:
„Pentru dobânzile neîncasate, calculate la creanþe dubioase, se va crea /în bilanþ/ un post rectificativ...”

Iatã dobânzi, desigur, mai dubioase încã decât capitalul creanþelor dubioase ºi care totuºi figureazã legalmente în bilanþ. Iatã ºi art. 5 din legea publicatã în „Monitorul Oficial” nr. 69 din 24 martie 1937 pentru convertirea în lei a prestaþiunilor din contracte de asigurare, încheiate în valutã strãinã:
„Pentru completarea eventualelor diferenþe de rezerve ºi plasamente, rezultate din sporul pe care întreprinderile de asigurare sunt obligate a-l plãti asiguraþilor, conform articolului precedent, se acordã întreprinderilor un termen de 7 ani, corepunzãtor exerciþiilor bilanþiere 1937-1943 inclusiv, cu obligaþiunea ca pentru fiecare bilanþ sã se completeze cel puþin 1/7 din aceastã diferenþã.”

Nu mai vorbim de Banca Naþionalã însãºi care a menþinut multã vreme în activ posturi de rezervã metalicã de mult dispãrutã ºi alte pierderi virtuale de 600700 milioane lei, recunoscute chiar de conducerea Bãncii Naþionale, precum neo spune defunctul Virgil Madgearu în depoziþia sa /Anexa 5, pag. 2/. De altfel, întreaga operã de asanare a Bãncii Naþionale pe baza Programului de Stabilizare din 1929 ºi al Legii din 1930, prin preluarea efectelor aºa zis imobilizate, dar care în realitate erau aproape irealizabile ºi pentru care Statul a destinat fondul de 4 miliarde, nu dovedeºte cã ºi Banca Naþionalã, þinând aceste efecte pe valoarea lor nominalã în activ, încheia bilanþuri fictive care nu au putut fi îndreptate, decât cu concursul Statului. Evident cã Banca Naþionalã a fost ºi ea numai o victimã a crizei economice, dar exemplul este edificator pentru demonstrarea principiului cã sunt împrejurãri excepþionale când rigurozitatea cifricã a bilanþului trebuie sacrificatã, pentru salvarea reputaþiunii întreprinderii ºi a organizaþiei financiare ºi economice din care face parte, aceastã soluþie fiind preferabilã alarmãrii 84

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
publicului, care ar deveni ea însãºi cauza cãderii instituþiei respective ºi ar antrena prãbuºirea unui întreg sistem economic. Când legea însãºi recunoaºte asemenea necesitãþi trebuie sã fie permis ºi întreprinzãtorului sã-ºi evalueze rezervele latente, fãrã a se putea spune cã prin aceasta a fãcut o rea administraþie, mai ales când el reuºeºte sã-ºi achite cinstit ºi integral datoriile sale, dovedind prin aceasta cã prevederile lui erau juste. 5/ Toate faptele incriminate, sau pur ºi simplu imaginate ºi puse în sarcina „politici de afaceri” a bãncii noastre, nu au încã legãturã cauzalã cu prejudiciul ce Statul pretinde cã l-a suferit. În realitate, vicisitudinile epocii strãbate dupã rãzboi ºi, mai ales, dupã criza din 1929-1931, erau cauze obiective suficiente pentru a zgudui cele mai sãnãtoase întreprinderi; iar împotriva noastrã s-au exercitat cele mai grele ºi aprige presiuni ºi s-au amestecat la dificultãþile obiective elemente personale ºi subiective, ce nu erau îngãduite faþã de gravitatea consecinþelor. Nouã ni s-a retras sprijinul Bãncii Naþionale în cel mai critic moment al existenþei noastre. Motivele le putem vedea, între altele, în urmãtoarele depoziþii ale martorilor audiaþi de Comisiunea de Anchetã. Dupã ce Banca Naþionalã a amânat – amânarea fatalã nouã – luarea în discuþie a proiectului de reorganizare a bãncii noastre, proiect de altfel elaborat de acord cu conducerea Bãncii Naþionale, sunt motive dilatorii inadmisibile în asemenea momente, /vezi procesele-verbale ale ºedinþelor Consiliului Bãncii Naþionale din 20 ºi 21 octombrie 1931/, în sfârºit, Consiliul BNR, în majoritate, a decis sprijinirea mãsurilor de asanare proiectate, domnul guvernator de atunci a fãcut sã eºueze însã aducerea la îndeplinire a hotãrârii Consiliului Bãncii Naþionale, avertizând pe ministrul de Finanþe cã înþelege sã demisioneze. (Anexa 58 ºi 59). Iatã cum relateazã ministrul de Finanþe de atunci, domnul Argetoianu, aceste fapte:
„Consiliul Bãncii s-a întrunit în ziua de 20 octombrie ºi a aprobat protocolul Auboin. Domnul Guvernator a venit însã seara sã-mi spunã cã Consiliul a fost în unanimitate contra, cã domnia sa a smuls votul ºi, considerând cã îºi îndeplinise însãrcinarea luatã, mi-a dat demisia din postul ce-l ocupa, conºtiinþa domniei sale nepermiþând sã-l ocupe mai departe. Am respins demisia domnului guvernator ºi i-am declarat cã, credincios politicii sale de a nu proceda la niciun act în desfãºurarea crizei, decât de perfect acord cu Banca Naþionalã, refuzam eu sã aprob o hotãrâre smulsã cu sila. – Dar mâine Banca Blank se va prãbuºi...” a declarat domnul Manoilescu.” – Se va prãbuºi ... am rãspuns eu.” /Pag. 6/. (Anexa 51).

Cã, într-adevãr, elemente subiective au fost cauza care ne-a obligat sã închidem ghiºeele, o afirmã ºi defunctul Virgil Madgearu în depoziþia sa:
„Am motive sã cred cã cearta dintre Ministerul de Finanþe ºi guvernatorul Bãncii Naþionale din acel moment a fost sursa unor grave erori în legãturã cu tentativele ºi acþiunea de asanare a Bãncii Blank. Repet, faþã de amploarea crizei, de situaþiunea ºubredã a bãncilor în genere ºi a Bãncii Blank îndeosebi, precum ºi faþã de însemnãtatea sumelor depuse la bãnci, o acþiune de asanare era absolutã necesarã, cu toate cã necesita implicit sacrificii din partea Statului, dar dacã s-ar fi acþionat pe baza

85

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
unui plan obiectiv, sacrificiul Statului s-ar fi putut limita ºi s-ar fi restabilit încrederea publicului în bãnci.” /Pag. 10/. (Anexa 5).

Iatã, în sfârºit, ce spune ºi dl. Burillianu, fost guvernator al Bãncii Naþionale în depoziþia sa fãcutã înaintea acestei onor. Comisiuni de Apel:
„În 1930, ivindu-se pe piaþã panicã din cauza începutului crizei mondiale, am ajutat banca la cererea domnului Aristide Blank, pentru a face faþã dificultãþilor, cu o sumã de aproape un miliard lei. Suma a fost rambursatã chiar în cursul anului 1930. Cred cã ºi în 1931 Banca Blank ar fi surmontat criza, dacã ar fi fost ajutatã de BNR. Cred cã ar fi fãcut faþã ºi datoriilor, þinând seama cum a fãcut faþã ºi angajamentelor concordatului.”

Faþã de aceste dovezi, a transforma o instituþie, victimã pe de o parte a unor împrejurãri generale defavorabile, pe de altã parte a unor conflicte personale între puterea executivã ºi guvernatorul Bãncii Naþionale, într-o vinovatã, este mai mult decât o nedreptate. Trebuie sã fim chiar mulþumiþi de faptul cã aceastã parte ne-a dat prilej sã arãtãm o datã care este adevãrul ºi care este cauza situaþiunii la care s-a ajuns ºi de care astãzi se plânge Statul.

86

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
CAPITOLUL VIII INADMISIBILITATEA CONDAMNÃRII LA DAUNE-INTERESE FÃRÃ RESTITUTIO IN INTEGRUM Pentru ipoteza când, contrar concluziunilor noastre, onor. Înalta Comisiune de Apel ar gãsi cã avem totuºi a rãspunde faþã de Stat de prejudiciul ce pretinde cã l-a suferit, punem urmãtoarele concluziuni subsidiare: Statul nu repudiazã convenþiunile încheiate în aplicarea legilor din 27 iunie 1930 ºi 1 iunie 1936. Nici D.L. 3.441/1940 nu le anuleazã. Ele rãmân astfel în picioare ºi Statul înþelege a rãmâne stãpân pe bunurile dobândite de el prin aceste convenþiuni: un mare stabiliment de arte grafice ºi majoritatea drepturilor într-o societate de cãi ferate, precum ºi un portofoliu de efecte ºi creanþe. De la început, apare bizarã poziþiunea juridicã a Statului. O parte contractantã poate acþiona în judecatã pe cealaltã în douã cazuri: a/ când aceasta nu ºi-a executat obligaþiunile contractuale, de exemplu, nu a predat lucrul vândut; în acest caz, i se poate reclama executarea cu daune interese; b/ când se cere desfiinþarea convenþiunii, adicã anularea, rezoluþiunea sau rezilierea ei, cu daune-interese. Dar cum în speþã Statul nu cere desfiinþarea convenþiunilor ºi nici nu poate pretinde cã noi nu am predat obiectul convenþiunilor dintre noi ºi el, iar obligaþiuni altele sau mai mari decât cele pe care le-am ºi executat nu avem din contractele încheiate, rãmâne inexplicabil temeiul de drept pe care am putea fi condamnaþi la daune-interese. A voi sã menþii un contract complet executat ºi a cere, totuºi, sub titlul de daune interese, sau sub oricare altul, mai mult decât prevede contractul, este un concept desigur imposibil de încadrat în drept. Este imposibil de a lãsa în patrimoniul Statului ceea ce Banca Blank i-a transferat prin aceste convenþiuni ºi acte, iar, pe de altã parte, sã fie obligatã Banca Blank sã plãteascã sume imense Statului, împotriva termenilor acestor convenþiuni ºi acte. În felul acesta, Comisia de Anchetã a ajuns de fapt sã oblige Banca Blank la plata unor efecte pentru care a fost scoasã din obligo, dar sã menþinã ceea ce Banca Blank a dat pentru liberaþiunea sa din obligo. O asemenea refacere a unui contract, este un lucru contrar tuturor principiilor de drept ºi echitate. Contractul este indivizibil; el stã sau cade în întregime. Cine voieºte altceva decât contractul, trebuie sã repunã lucrãrile în starea lor anterioarã. Sã dea înapoi ce a primit, ca sã-ºi ia înapoi ce a dat. Aceastã restitutio in integrum, nemaifiind posibilã ºi nefiind voitã de decizia Ministerului de Finanþe, pretenþiunile formulate sunt ºi din aceastã cauzã inadmisibile. Lucru cu atât mai evident, cu cât este vorba de tranzacþiuni cu caracter novatoriu ºi nu se poate concepe cum s-ar putea menþine o tranzacþie numai pro parte ºi anume numai în partea ei activã ºi modifica în partea pasivã. Imposibilitatea refacerii situaþiei create prin preluarea portofoliului de cãtre Stat, rezultã ºi din faptul cã, în interval, s-au produs alte situaþiuni juridice irevocabile: a/ prin încheierea concordatului Bãncii Blank, pe baza unei cote de 100%, faþã de creditorii verificaþi la concordat, la care Statul nu ºi-a anunþat nicio creanþã; b/ prin neuzare de cãtre Banca Blank a posibilitãþilor de aranjament, prevãzute de art. 52 din legea de lichidare din 7 aprilie 1934. 87

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
În adevãr, la concordat, Banca Blank fiind scoasã din obligo faþã de Stat ºi Statul neprezentându-se ca creditor, banca a contat pe un anume pasiv ºi de aceea a oferit plata integralã. Dacã Statul s-ar fi prezentat atunci ca creditor, sã zicem cu un miliard lei, pasivul concordatar /adicã fãrã cel garantat cu gajuri sau exceptat de la concordat, ca de pildã datoriile noastre cãtre BNR din reescont ºi celelalte arãtate mai sus/, ar fi fost de circa 2¾ milioane, dar ºi activul concordatar s-ar fi mãrit prin restiuirea valorilor primite de Stat prin cesiuni de creanþe ºi dare în platã, la circa 2¼-2½ miliarde ºi, în acest caz, am fi oferit creditorilor nu 100%, ci numai 80-90% ºi am fi putut plãti aceastã cotã, inclusiv pretenþiunea Statului. Numai prin neprezentarea Statului noi am fost determinaþi a oferi 100% ºi, dupã cum s-a vãzut, am achitat aproape întregul pasiv concordatar pe aceastã bazã. Am atras atenþiunea ºi în altã parte cã hotãrârea de concordat este ºi Statului opozabilã. Statul, neprezentându-se la verificarea concordatului, nu mai poate ridica astãzi pretenþiuni, fiindcã nu ne mai poate pune în situaþia de a oferi o altã cotã concordatarã mai micã, în aºa fel încât sã poatã fi plãtiþi la acea cotã mai redusã ºi Statul ºi ceilalþi creditori. Pentru ca noi sã fim repuºi în aceeaºi situaþie în care am fi fost, dacã Statul se prezenta la concordat, ar trebui sã recãpãtãm de la cei ce au beneficiat de cota de 100%, ceea ce au primit în plus peste cota de 80-90%, ce am fi oferit, dacã Statul se prezenta ºi el ca creditor. Cum însã nicio modificare a concordatului nu mai este posibilã, Statul nu mai poate pretinde astãzi ce nu a pretins la concordat, cãci îi opunem în compensaþie prejudiciul ce ne-a adus, prin determinarea noastrã de a oferi concordat cu 100%. b/ Acelaºi lucru trebuie sã-l spunem cu privire la faptul cã Banca Blank, ºtiindu-se liberatã din obligo faþã de Stat, nu a înþeles sã se foloseascã de avantajul ce-l oferea art. 52 din legea de lichidare din 7 aprilie 1934, prin care ar fi putut obþine o reducere foarte însemnatã a angajamentelor ei, cum au obþinut atâtea bãnci, deºi întrunea condiþiunile legii, având debitori în conversiune într-o proporþie chiar mai mare decât cea cerutã de lege, precum rezultã din alãturata expertizã din 22 noiembrie 1934 efectuatã de Tribunalul Ilfov, Secþia I Comercialã. (Anexa 60). Chiar înaintea acestei onor. Comsiuuni de Apel s-a discutat cazul unei bãnci care a fãcut un aranjament cu plata unei cote de 17% din datoriile ei, în 10 ani, ºi onor. Comisiune a decis cã Statul trebuie sã suporte pierderea rezultatã din acest aranjament. Acum, dupã ce termenul legal pentru facerea unor astfel de aranjamente a expirat de mult, ºi dupã ce noi am plãtit marilor noºtri creditori ºi deponenþilor aproape 100%, Statul nu ne mai poate repune în situaþiunea anterioarã convenþiunilor ºi actelor în discuþie ºi, deci, nu ne mai poate reclama plata pretinsului sacrificiu ce ar fi suportat, câtã vreme nu reparã prejudiciul ce-l suferim noi prin aceste revendicãri tardive din parte-i, dupã ce s-au creat situaþiuni de drept irevocabile. Iatã atâtea motive pentru care socotim cã obligarea noastrã la despãgubiri, deºi actele ºi convenþiunile încheiate au fost conforme cu legea, iar consimþãmântul Statului ºi buna noastrã credinþã nu pot fi contestate ºi discutate; deºi aceste convenþiuni sunt menþinute de Stat în toate efectele lor în favoarea lui, deºi nu mai este o posibilã o restitutio in integrum este inadmisibilã. Consecinþele ce s-ar produce dovedesc cã premisa onor. noºtri adversari, adicã stabilirea unui prejudiciu fãrã stabilirea ilegalitãþii sau culpei ºi fãrã restitutio in integrum, este fundamental greºitã. 88

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
CAPITOLUL IX CUANTUMUL PRETINSULUI PREJUDICIU Pentru ipoteza cã s-ar trece ºi peste aceste concluziuni subsidiare ale noastre, suntem nevoiþi sã discutãm cuantumul pretinsului prejudiciului suferit de Stat. 1/ Pentru calcularea cuantumului prejudiciului, înainte de toate sã þinem seama de faptul cã nici la data raportului Comisiei de Anchetã ºi nici astãzi nu erau încã încasate ºi nici chiar exigibile toate ratele creanþelor preluate de Stat. Parte din ele erau, de la început, de platã în rate. Altele au intrat sub regimul legii de conversiune ºi astfel au fost eºalonate pe termene foarte lungi. Raportul Comsiei de Anchetã nu þine seama decât de ceea ce Statul a încasat pânã atunci ºi, de aceea, pretenþiunea Statului astfel stabilitã apare prematurã. Noi cerem scãderea în orice caz din pretenþiunile Statului a tuturor ratelor ce mai sunt de încasat, chiar în ipoteza pe care o combatem, cã noi am fi rãspunzãtori ºi de plata creanþelor cedate. 2/ În ce priveºte pe debitorii cu care Statul a încheiat convenþiuni directe sau tranzacþii, reducânduli-se datoria, noi cerem ca totalitatea creanþelor contra acestor debitori sã fie scãzute fãrã nicio ºtirbire ºi excepþie. În adevãr, însãºi Comisia de Anchetã spune în raportul ei, în Cap. IV sub lit. C „Beneficiari”, /pag. 34 urm./ urmãtoarele:
„...Comisia de Anchetã ºi-a pus întrebarea în ce mãsurã legiuitorul D.L. 3.441/1940 a înþeles sã respecte sau nu aceste convenþiuni /cu debitorii preluaþi/. Este evident cã el nu a înþeles sã le ignore ori sã le înlãture de plano, fãrã vreo discriminare, cãci dacã ar fi vrut acest lucru, ar fi edictat cã reducerile consimþite printr-nsele nu se þin în seamã ºi nu le-ar mai fi supus cercetãrii Comsiei de Anchetã, astfel cum o face în art. 3. Pe de altã parte, am vãzut cã, potrivit art. 3, sunt beneficiari ai operaþiunilor ce au avut loc, în legãturã cu preluarea portofoliului imobilizat – ºi deci ºi a convenþiunilor de care ne ocupãm ºi sunt þinuþi ca atare sã rãspundã pentru prejudiciul Statului – numai acele întreprinderi sau persoane în contra cãrora se constatã fraude sau grave prejudicii, de unde consecinþa cã dacã nu se constata asemenea vicii, convenþiunile respective urmeazã sã fie respectate.”

Iatã cã, încã o datã, Comisia de Anchetã decide: cã unde legea nu a derogat formal de la dreptul comun, aceasta rãmâne în vigoare; cã nu se poate înlãtura o situaþiune juridicã, dacã este indemnã de orice viciu. Comisiunea spune chiar expres cã trebuie menþinute „reducerile consimþite” atât timp cât au fost fãcute cu bunã credinþã ºi pe bazã de lege; cã nu pot fi criticate decât „reduceri injuste”, prin înfãþiºarea inexactã a capacitãþii de platã a debitorilor, sau amputãri de creanþe prea mari, în raport cu capacitatea realã de platã” /pag. 35/, cãci, zice Comisiunea, numai în caz cã debitorii nu puteau plãti tot ce datorau, li se puteau face reduceri de datorie, conform legii din 1 aprilie 1936. Încã o datã deci, Comisia decide cã acolo unde nu s-a respectat legea, nu poate fi cazul la nicio revizuire ºi nu se pot acorda Statului daune. Iatã în ce grave contradicþiuni se pune Comisia atunci când pentru noi aplicã interpretarea contrarie a D.L. 3.441/1940, decât o afirma ea însãºi faþã de debitorii preluaþi. 89

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Dar contrazicerea nu se opreºte aici. Noi susþinem cã distincþiunea, pe care Comisia de Anchetã o face între reduceri ilegale sau frauduloase a datoriilor debitorilor ºi între reduceri legale ºi corecte, nu ne este nouã în nici un fel opozabilã. Comisia de Anchetã vorbeºte de vicii ale convenþiunilor încheiate de Stat cu debitorii preluaþi. De fapt însã Comisiunea de Anchetã, prin raportul ei, nu considerã ca viciate decât trei convenþiuni ºi anume cele încheiate cu Bursan /pag. 35 urm./, G. Navrodi /pag. 36/ ºi Schapira & Samuelly /pag. 40 urm./. Cazurile Bursan ºi Schapira & Samuelly au venit în cercetarea acestei onor. Comisiuni ºi au fost modificate în mãsura în care aceastã onor. Comisiune a gãsit cã e locul. Dar oricum ar fi, pretinsele vicii ale convenþiilor ºi tranzacþiunilor încheiate de Stat direct cu debitorii respectivi priveau în orice caz numai pãrþile contractante, adicã Statul ºi debitorii respectivi, ºi nu pe noi. Noi am cedat creanþe ºi nu avem a rãspunde decât de existenþa lor, iar nu de plata lor de cãtre debitori. Dar, în niciun caz, adicã chiar dacã prin imposibil noi am fi consideraþi ca menþinuþi în obligo pentru creanþele cedate, nu am putea sã mai fim þinuþi de ele, dacã Statul a încheiat tranzacþii directe cu debitorii, fiindcã aceste tranzacþii implicã, prin simpla lor existenþã, novaþiunea creanþei originale ºi în orice caz renunþarea la pretinsa noastrã rãspundere pentru platã. Cesionarul nu poate tranºa cu debitorul cedat fãrã acordul cedentului ºi, totuºi, sã mai susþinã cã acesta are vreo rãspundere pentru platã. De aceea, am spus ºi repetãm cã oricând Statul a fãcut vreo înþelegere cu debitorii, creanþele cedate trebuie considerate, în ceea ce ne priveºte, ca achitate ºi scãzute, în orice caz din sumele pretinse de Stat. În niciun caz nu ni s-ar putea pune în sarcinã reducerile consimþite debitorilor ºi prin convenþiile ºi tranzacþiile încheiate direct de Stat. Aceste reduceri ne profita nouã pe baza principiilor de drept consacrate /art. 1.141 ºi 1.142 Cod. Civ./, chiar ºi în ipoteza inadmisibilã cã am rãspunde nu numai pentru existenþa creanþelor cedate, ci ºi pentru încasarea lor. 3/ Ne-am ocupat pânã aici de creanþele cedate. Este locul sã vorbim acum de cele douã obiecte date în platã ºi anume: Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã” ºi acþiunile Buzãu-Nehoiaºu. În privinþa acestor douã bunuri date în platã trebuie sã revenim la cele susþinute de noi în capitolul precedent ºi anume la necesitatea în drept ºi echitate ca, dacã se procedeazã la o „revizuire” a situaþiei dintre pãrþi, atunci revizuirea sã se facã þinând seama de situaþia actualã, fiindcã ea implicã o restitutio in integrum. Aceastã tezã se dovedeºte a fi cu atât mai exactã, cu cât orice pretenþiuni de daune interese se fixeazã abia în momentul când se pronunþã hotãrârea de ultimã instanþã de fapt. Acest principiu cardinal în materie de daune interese, nu a putut fi combãtut de cãtre onor. parte adversã. Noi, din respect cãtre Înalta Instanþã ce ne judecã, am þinut sã arãtãm cã aceastã tezã a noastrã este cu totul acceptatã de autori ºi jurisprudenþe, aproape fãrã excepþie. Citãm în aceastã privinþã: Planiol ºi Ripert, VI, Droit civil français nr. 682 /pag. 922 urm./
„Calcul des dommages interêts”. „Le prejudice est évaluée au jour du jugement, ou à la date de l’arrêt en cas d’appel, qu’il ait augmenté ou diminué pendant l’instance”,

90

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
unde gãsim invocate în sens conform urmãtoiarele hotãrâri: Req., 20 juillet 1852; Reg., 21 mai 1928; Civ., 7 février 1876; Req, 10 novembre 1924; Req, 16 mars 1925; Paris, 27 juillet 1920, Lyon, 6 decembrie 1923; Paris, 31 décembre 1923. Sources des Obligations, vol. IV nr. 458, pag 118-119:
„À quel moment faut-il ne placer pour estimer l’indemnité. Des marchandises ont été détruites par la faute d’un tiers. D’apres les cours, elles valaient 1000 au jour de la destruction, 1.200 au moment de la demande, 1.300 le jour du jugement, ou au contraire elles valaient moins. Un ouvrier rendu incapable de travailler gagnait 15 francs par jous lors de l’accident, mais les salaires ayant augmenté, ses camarades gagnent 18 au jour du jugement. Le juge doit en prononçant le jugement tenir compte de tous les faits connus de ... et donner au demandeur indemnité suffisante pour acquérir une quantité égale de marchandises, il doit aussi tenis compte des accroissements de gains qu’aurait obtenus l’ouvrier. Cela este impose par le but de réparation assigne aux dommage-intérêts. Seul le jugement, dont la mise à exécution provisoire peut être ordonnée, sil s’agit de pension /art. 135 în fine Proc./, clôra la cours des éventualités dont il sera fait état. Cette solution concorde avec l’idée que nous developpons ailleurs /infrà, nr. 565 et suiv./ que le droit de la victime ne prend véritablement forme que par la transaction ou le jugement. S’il y a appel, il este même raisonable que le juge d’ appel apprécie le dommage ou jour ou il statue. L’art 464 Proc., en disant qu’il tiendra compte du préjudice, impliqué cette idée et favorise la théorie générale que nous défendons.”

Raþiunea acestui principiu de actualizare a calcului de daune interese este în esenþã aceea cã partea trebuie sã fie pusã în mãsurã a-ºi procura obiectul de care a fost lipsitã prin prejudiciul ce l-a suferit, ºi deci valoarea obiectului trebuie sã fie stabilitã la zi, indiferent dacã este mai mare sau mai micã decât la epoca faptului prejudiciabil. În speþã, neputându-se opera o restitutio in integrum, bunurile date de noi în platã ºi care ar fi urmat sã ne fie restituite trebuie sã fie calculate la valoarea de azi, cãci aceasta este valoarea de care suntem noi lipsiþi prin nerestituirea lor ºi acesta este avantajul ce-l realizeazã Statul din reþinerea lor. Iatã pentru ce am cerut, ºi onor. Comisiune de Apel ne-a încuviinþat, a se stabili prin expertizã valoarea actualã a celor douã importante bunuri date Statului în platã: a/ În ce priveºte Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”, înþelegem a ne referi în totul la raportul domnilor experþi C.S. Fãgeþel, directorul Institutului „Ramuri” SA din Craiova, ºi ing. Zaharia Constantinescu, directorul Imprimeriei CFR, numiþi de onor. Comisiune de Apel, care conchid la o valoare de 400 milioane, plus 26 milioane, beneficiul Imprimeriei „Cultura Naþionalã”, în primul an de funcþionare, adicã 426 milioane, deºi ei nu þin seama de vadul comercial preluat de cãtre Stat ºi exploatat mai departe, lucru îndeobºte cunoscut. /Amintim de exemplu de revista „Pandectele Române” ºi de numeroasele cãrþi juridice imprimate la aceastã tipografie/. (Anexa 61). Aceºti experþi, aleºi dintre specialiºtii cei mai emeriþi în aceastã branºã ºi care ºi-au ataºat, în scopul unei lucrãri ºi mai precise, pe domnul profesor arhitect Const. Nanescu, desemnat la cererea lor de cãtre dl. profesor arhitect Ioþu, decanul Facultãþii de Arhitecturã, au fãcut o lucrare în care þin seama de elementele tehnice ºi comerciale ce se cuveneau a fi luate în consideraþie la o asemenea lucrare. Ei motiveazã ºi justificã în toate privinþele constatãrile ºi aprecierile lor, în modul cel mai convingãtor. 91

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
În contra acestei expertize, onor. parte adversã a formulat urmãtoarele critici: aa/ au susþinut mai întâi cã experþii nu trebuia sã-ºi asocieze pe dl. profesor arhitect Nanescu, care nu a fost numit de aceastã onor. Comisiune de Apel. Aici este o eroare evidentã a onor. noºtri adversari. Un expert se poate ajuta în lucrãrile sale de orice auxiliar priceput în materie. Expertul nu este obligat sã mãsoare ºi sã calculeze singur, ci numai sã controleze lucrarea pregãtitoare a auxiliarului sãu ºi, dacã îºi însuºeºte lucrarea, expertiza conteazã ca fãcutã integral de dânsul. O lucrare-expertizã ca aceasta, prin volumul ºi durata ei, nu putea fi fãcutã fãrã auxiliari. Aceastã criticã este cu atât mai greu de înþeles, cu cât în speþã persoana la care experþii au recurs oferã toate garanþiile de seriozitate ºi pricepere, fiind chiar mai specializat decât experþii numiþi de Comisiune, în materie de terenuri ºi clãdiri; am arãtat, de altfel, cã nu a fost ales de cãtre experþi dupã placul lor, ci desemnat de cãtre cel mai înalt for de specialitate, decanatul Facultãþii de Arhitecturã. bb/ Se mai criticã evaluarea terenului, ca fiind fãcutã în vederea obligaþiei de mutare a Institutului „Cultura Naþionalã” din ªerban Vodã, prin schimbarea zonei industriale a municipiului. Or, experþii, cu drept cuvânt, au evaluat terenul ca atare, iar nu ca teren de fabricã, fiindcã, în adevãr, Institutul „Cultura Naþionalã” se aflã într-o parte a oraºului care nu mai este zonã industrialã. Dacã s-ar cere astãzi o autorizare de a face o fabricã pe locul unde se aflã acest institut, ea s-ar refuza. De aceea, terenul acesta trebuie privit ºi evaluat ca un teren de construcþii de locuinþe ori prãvãlii, cãci numai acestea sunt permise în cartierul respectiv. cc/ O altã criticã este aceea cã Institutul a figurat în registrele Societãþii Anonime „Cultura Naþionalã”, în 1929 ºi 1930, cu valori mai mici decât aceea cu care a fost trecut Statului. Chestiunea este neconcludentã, din moment ce se discutã pe baza valorii actuale a acestui stabiliment industrial, iar obiecþiunea este ºi nefondatã, cãci nu valoarea din registre este aceea care serveºte de bazã la o expertizã tehnicã ºi comercialã. Chestiunea a fost pe larg lãmuritã de dl. expert ing. ªerbulescu, audiat de Comisia de Anchetã, care a fãcut în depoziþiile sale /Dos. II, fila 165 urm./ distincþiunea celor trei valori: contabilã, tehnicã /intrinsecã/ ºi comercialã a unei întreprinderi. Când cineva vinde, preþul se fixeazã evident dupã valoarea obiectului în acel moment, iar nu dupã costul de altãdatã al obiectului. O întreprindere poate þine în registrele ei un activ ce îl are, pe valoarea iniþialã de procurare, dar chiar poate s-o reducã prin amortismente pânã la o simplã înregistrare de evidenþã cu un leu /cum am fãcut noi la un moment dat cu imobilele noastre/. În felul acesta, se creeazã ceea ce se numeºte „rezervã latentã”. Disparitatea între valoarea unui obiect ºi costul lui original se poate produce ºi s-a produs frecvent dupã rãzboi, din cauza fluctuaþiunii de curs a leului ºi fluctuaþiunii puterii sale de cumpãrare, care a mers, în genere, descrescând. Aºa se explicã, de exemplu, succesivele reevaluãri ale stocului de aur ale Bãncii Naþionale. dd/ S-a mai susþinut de cãtre onor. noºtri adversari cã maºinile „Culturii Naþionale” ar fi fost niºte maºini vechi, cumpãrate de ocazie de la Fabrica Ancora-Calafeteanu din Brãila. Nu ºtim care sã fie cauza acestei afirmaþiuni eronate /se face o confuzie probabil cu tipografia cumpãratã de firma Alcalay/. 92

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Noi am importat aceste maºini de la Viena. Ele formau marele institut tipografic „Freytag”, de renume mondial, cu maºini în cea mai perfectã stare, care însã nu a mai putut activa util în urma reducerii teritoriului austriac, iar o mare parte de maºini a fost comandatã de noi direct la fabrici, unele chiar din America, complectându-se astfel utilajul unui institut de arte grafice, se poate sta alãturi de cele mai importante din lume ºi care formeazã fala industriei grafice româneºti. Astãzi, dupã circa 20 ani de la înfiinþarea acestui institut, din care ultimii 11 ani în exploatarea Statului, cu o încãrcare excesivã de lucru datoritã nevoilor publice, ºi cu o întreþinere mult sub necesitãþi, din cauza economiilor bugetare, acest institut este încã în stare de a tipãri în condiþiuni de perfecþiune, neegalatã în România ºi cu greu egalatã în Europa. ee/ S-a mai contestat adãugirea la valoarea de expertizare pentru 1930 a sumei de 26 milioane, reprezentând avantajul avut de Stat de a fi dobândit un stabiliment gata montat, în plinã funcþiune, economisind astfel pierderile din timpul de un an cât ar fi durat montarea ºi cele din imprimarea la alte tipografii particulare în acelaºi an. Suma de 26 milioane nu reprezintã decât beneficiul realizat de Monitorul Oficial în primul an, ce nu l-ar fi avut dacã fabrica nu era în stare de funcþiune ºi utilatã ºi cu personalul tehnic necesar. Acest avantaj a fost subliniat ºi prin depoziþia defunctului Virgil Madgearu:
„Consiliul de Administraþie al Monitorului Oficial, constatând cã evaluãrile, fãcându-se separat, nu s-a þinut seama de valoarea comercialã; cã preluarea de cãtre Monitorul oficial a unei fabrici gata montatã este un avantaj, deoarece Monitorul Oficial nu are capacitatea suficientã de lucru, a aprobat cumpãrarea cu preþul de Lei 201.500.000.” /Pag. 6/. (Anexa 5).

Acest avantaj pe care experþii îl fixeazã la 26 milioane ºi îl adaugã la valoarea din 1930, cautã sã fie adãugat ºi la valoarea din 1941, fiindcã acest avantaj Statul l-a realizat efectiv ºi trebuie, deci, menþinut cu valoarea de atunci. Dar noi cerem sã se mai adauge ºi valoarea vadului comercial preluat atunci ºi evaluat, în baza expertizei, de însuºi Consiliul de Administraþie al Monitorului Oficial, la 24 milioane, sub titlu de valoare comercialã /vezi adresa nr. 10.008 din 14 martie 1930 a Monitorului Oficial cãtre Ministerul de Finanþe/. (Anexa 11). Onor. noºtri adversari susþin cã nu este locul a se þine seama de valoarea vadului comercial, spunând cã Statul nu face comerþ. Este o evidentã eroare. Statul, care exploateazã o industrie graficã, nu este comerciant, dar dacã lucreazã ºi pentru particulari, face acte de comerþ ºi poate realiza beneficii cu atât mai mari cu cât Statul nu plãteºte taxe ºi impozite ºi adesea impune unilateral preþurile. ªi, în realitate, Monitorul Oficial a preluat clientela veche a „Culturii Naþionale” ºi a lucrat ºi mai lucreazã ºi azi pentru particulari. Am atras atenþiunea cã Statul, preluând de la noi un complex de bunuri /teren, construcþiuni, maºini, instalaþiuni, materii prime, semifabricate, comenzi în curs etc./, formând o fabricã în funcþiune ºi încorporatã în totalitatea acþiunilor ce i s-au predat, implicit a preluat un vad comercial care avea o clientelã. Astfel, cu titlu de exemplu, amintim încã o datã de „Pandectele Române” ºi alte lucrãri importante juridice cunoscute ce se tipãreau în aceastã imprimerie. Obiecþiunea cã „Cultura Naþionalã” lucra în pierdere rezidã ºi ca pe o confuziune: „Cultura Naþionalã” avea trei secþiuni: una de imprimerie, la care avea câºtiguri importante; alta de editurã, la care fãcea sacrificii mari în interes cultural ºi secþie ocazionalã ºi tranzitorie de comerþ de hârtie ºi articole grafice, 93

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
care nu a dat rezultatele aºteptate. Statul însã nu avea sã continue decât afacerea de imprimerie ºi nici nu a preluat secþiunea de editurã, mãrfurile ºi creanþele. Or, la imprimerie câºtigul era asigurat, mai ales pentru Stat, care putea exploata în plin întreaga capacitate de producþie a imprimeriei. Prin aceste adãugiri, valoarea institutului „Cultura Naþionalã” totalizeazã 450 milioane lei /400 plus 26 plus 24/. Aceastã sumã reprezintã valoarea netã, deoarece, conform convenþiei, „Cultura Naþionalã” a fost transmisã liberã de orice pasiv, de care a fost liberatã, trecând în sarcina noastrã. Faþã de cele arãtate de noi în privinþa valorii actuale a „Culturii Naþionale”, este inutil a mai discuta expertizele care au servit de bazã la preluarea în 1930, în raport cu expertiza cu totul unilateralã ºi neobiectivã fãcutã dupã orânduirea Comisiunii de Anchetã. Aceastã din urmã expertizã, pe care Comisia de Anchetã pe nedrept o preferã expertizei din 1930, este fãcutã necontradictoriu cu noi ºi, deci, nu ne este opozabilã. Dar, în orice caz, critica ce raportul Comisiei de Anchetã o face expertizei din 1930 nu-ºi mai are locul, cu privire la expertiza fãcutã din ordinul acestei onor. Comisiuni de Apel: aici este vorba de experþi specialiºti, care au depus jurãmânt, ºi nu de unul, ci de mai mulþi, astfel încât toate exigenþele Comisiei de Anchetã sunt satisfãcute. b/ Venim acum la evaluarea acþiunilor Buzãu-Nehoiaºu. Cel puþin în aceastã privinþã, metoda cu care s-a examinat chestiunea de cãtre Comisia de Anchetã este vãdit nedreaptã. Comisia de Anchetã evalueazã acþiunile Buzãu-Nehoiaºu la valoarea lor nominalã de Lei 500, sub cuvânt cã acþiunile nu coteazã la Bursã ºi cã nu a avut timp sã ordone o expertizã. Este, desigur, o motivare fãrã precedent într-o hotãrâre: dezbateri se pot scurta din lipsã de timp, dar neefectuarea unei expertize indisponibile nu este admisibilã de lipsã de timp. Onor. Comisiune de Apel a orânduit o expertizã tehnicã ºi una contabilã, care au ajuns la urmãtoarele concluziuni: Expertiza tehnicã a fost efectuatã de domnii prof. ing. inspector general Gh. Stratilescu ºi prof. ing. ºef Cezar Orãºanu ºi ea conchide – dupã minuþioase lucrãri evidenþiate prin tablourile anexate ºi, þinând seama de amortismentul pentru uzurã – la o valoare totalã pentru 1933 de Lei 181.477.000 ºi la valoarea totalã actualã /1941/ de Lei 452.882.000. (Anexa 62). Niciun cuvânt, nicio observaþie, nicio criticã nu s-a articulat contra acestei expertize. Trebuie sã mãrturisim cã ea a fost efectuatã cu o excesivã severitate în dauna noastrã, deoarece, examinând preþurile unitare stabilite pentru 1941 de domnii experþi, am constatat, pe bazã de informaþiuni asupra preþurilor plãtite de CFR, diferenþe importante în defavoarea noastrã. Aceste diferenþe le-am concentrat în trei tablouri ce le anexãm ºi ele totalizeazã o sumã de Lei 103 milioane. (Anexa 63). Pentru a invedera natura acestor diferenþe, este suficient sã ne referim la unele posturi din aceste tablouri ºi anume la preþurile pentru ºine ºi materialul de legãturã. Aici preþul unitar trecut în raportul de expertizã este de Lei 21,25 kilogramul pentru ºine, când în realitate CFR plãtesc Lei 27,70 de kilogram, pe baza unui contract recent nr. 81.510 din 26 aprilie 1941, încheiat cu Fabrica Otto Wolf din Germania, conform informaþiunilor ce le posedãm ºi în privinþa cãruia se poate oricând cere lãmuriri de la CFR de cãtre aceastã Înaltã Comisiune. În ce priveºte materialul mãrunt de legãturã, domnii experþi au comis o îndoitã greºealã în defavoarea noastrã, apreciind mai întâi cantitatea acestui material mãrunt la numai 10% din cantitatea ºinelor ºi aplicând apoi acelaº preþ 94

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
de Lei 21,25 de kilogram. În realitate, raportul între materialul mãrunt de legãturã ºi ºine este cantitativ în medie de 24%, aºa cum rezultã ºi din contractul susmenþionat încheiat de CFR cu Fabrica Otto Wolf. Numai la aceste douã posturi uºor controlabile expertiza ne dezavantajeazã cu circa 50 milioane din totalul diferenþei de 103 milioane. De altfel, severitatea cu care a fost stabilitã valoarea liniei BuzãuNehoiaºu, rezultã din comparaþia valorii actuale cu cea stabilitã de aceeaºi domni experþi pentru 1933; dupã aceºti domni experþi, valoarea actualã nu ar reprezenta decât 2½ ori valoarea din 1933. Or, este de notorietate publicã cã toate preþurile s-au împãtrit, cel puþin, de la izbucnirea rãzboiului actual din 1939. În acest sens, ne permitem a cita un pasaj dintr-un articol intitulat „Problema transporturilor de persoane din Capitalã”, apãrut în ziarul „Universul” din 5 iunie 1941, din care se vede cã anumite investiþiuni ce urmeazã sã fie fãcute de STB costã astãzi cu 415% mai mult decât au fost proiectate:
„Trebuind a face faþã cu orice preþ circulaþiei din Capitalã, Societatea a fost nevoitã sã utilizeze toate disponibilitãþile, din care cauzã se gãseºte astãzi într-o completã lipsã de numerar. În asemenea situaþie nu se poate vorbi de o îmbunãtãþire a circulaþiei actuale în Capitalã, deoarece minimum de investiþii necesare momentan ar fi de 1.160.000.000 lei. Acest minim de investiþii se impune a fi realizat cât mai curând ºi el trebuie a fi comparat cu preþul din 1930, când ar fi costat anual 260.000.000, deci s-a ajuns la 415% urcare, faþã de tariful de cãlãtori ce s-a menþinut acelaºi.”

Pe expertiza tehnicã, întocmitã de domnii Stratilescu ºi Orãºanu, s-a grefat o expertizã contabilã, pentru stabilirea valorii acþiunilor Buzãu-Nehoiaºu, þinându-se seama ºi de pasivul acestei societãþi. (Anexa 64). Aceastã expertizã conchide: Pentru pachetul majoritar de 6.184 acþiuni, cedat de noi Statului la o valoare de 106 milioane pentru 1933 ºi la o valoare actualã /1941/ de 303 milioane. În contra acestei expertize s-au adus din partea adversã mai multe obiecþiuni. aa/ S-a obiectat mai întâi cã dl. expert-contabil, care a efectuat expertiza, nu a þinut seama de tot pasivul Soc. Buzãu-Nehoiaºu, ºi anume ar fi omis sã scadã fondul de amortisment de Lei 3.249.927 ºi capitalul de Lei 6.000.000. Or, expertul precizeazã cã a luat în consideraþie pasivul real, acel datorat cãtre terþi. Capitalul nu este o datorie cãtre terþi, ci o datorie cãtre acþionari ºi el reprezintã diferenþa între totalul activului ºi totalul datoriilor societãþii. Aceastã diferenþã exprimatã în bilanþul Societãþii Buzãu-Nehoiaºu prin suma de 6 milioane lei, reprezintã numai o indicaþie numericã, cãci, în realitate, tocmai valoarea realã a capitalului este aceea care forma obiectul expertizelor, având în vedere cã cantitatea numericã a capitalului arãtat în bilanþ reprezintã lei aur dinainte de rãzboiul mondial din 1914, a cãror valoare actualã constituie un multiplu al valorii numerice. Dacã ar fi sã ne cãlãuzim dupã valoarea realã a leului aur dinainte de rãzboi, ar trebui sã inmulþim valoarea numericã a capitalului cu coeficientul de 400-500. Dar nu s-a mers atât de departe, ci s-a procedat la stabilirea valorii capitalului ºi deci a acþiunilor, prin evaluarea bunurilor se compun activul societãþii, diminuatã cu totalul datoriilor cãtre terþi. 95

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
bb/ În ce priveºte fondul de amortisment, el cu drept cuvânt nu a mai fost scãzut din valoarea liniei stabilitã de domnii experþi tehnici, deoarece în expertiza tehnicã se precizeazã, precum, de altfel, suma ºi dispoziþia acestei onor. Comisiuni, cã s-a þinut seama de starea de uzurã în care se afla linia în 1933, respectiv astãzi, ºi în tablourile la raportul de expertizã tehnicã se calculeazã pentru unele posturi în mod distinct valoarea uzurii ºi se scade din valoarea luatã de bazã, ajungându-se astfel la valoarea realã. cc/ S-a mai obiectat cã domnul expert contabil nu calculeazã ºi valoarea obligaþiunilor datorate pe valoarea de lei aur antebelici. Motivul este lesne de înþeles: nici legislaþia noastrã ºi nici jurisprudenþa, de altminteri constantã, nu a admis calculul datoriilor în lei aur. Aceste obligaþiuni au fost de altfel plãtite în lei hãrtie pe valoarea lor nominalã ºi nici detentorii strãini nu au revendicat plata în lei aur, ci s-au mulþumit a reclama plata în franci francezi hârtie, ceea ce a format obiectul unui acord între Statul român ºi grupul acestor obligatari strãini, acord ce s-a publicat în „Monitorul Oficial” nr. 192 din 22 august 1934, pe care îl anexãm în extras ºi din care se vede cã Statul român se angajeazã numai ca, în schimbul acestor obligaþiuni socotite pe valoarea lor în franci hârtie, sã dea grupului de detentori strãini obligaþiuni de consolidare 4½%. Acest acord nu angajeazã Societatea Buzãu-Nehoiaºu, care nu este parte în convenþie ºi care susþine ºi astãzi cã nu are de plãtit decât lei hârtie, la paritatea de 1 lei egal 1 franc. De altfel, faþã de cursul scãzut al obligaþiunilor de consolidare 4½% se ajunge, în executarea acordului, la aceeaºi paritate de 1 franc hârtie egal cu 1 lei hârtie. (Anexa 65). Dacã ar fi însã sã examinãm pasivul, rezultând din datoria pe obligaþiuni, chiar la contravaloarea în lei pe cursul franci francezi hârtie, care este astãzi de circa 5 lei un franc, acest pasiv înscris în bilanþul Societãþii Buzãu-Nehoiaºu din 31 decembrie 1940 cu Lei 3.301.000, s-ar ridica cu încã Lei 6.600.000. Or, din raportul domnului expert contabil se poate vedea cã societatea are constituitã o rezervã de 7-8 milioane, pentru acoperirea unor eventuale diferenþe la plata obligaþiunilor /vezi pag. 4 din raport/, rezervã ce nu a fost scãzutã din pasiv, „pentru a nu determina prin aceastã diminuare o mãrire a activului”. Deci, sub toate raporturile, pasivul societãþii a fost bine calculat. dd/ În sfârºit, s-a mai obiectat cã concesiunea liniei a fost acordatã pe o duratã de 90 ani ºi cã, de la 1909, data înfiinþãrii societãþii, au trecut 32 ani. Or, la o duratã de încã 58 ani a concesiunii, valoarea actualã este pe deplin justificatã, iar conform actului constitutiv depus la dosar, tocmai în vederea acestei eventualitãþi, s-a prevãzut cã începând din al 51-lea an, adicã începând din 1960, acþiunile urmeazã sã fie rambursate, astfel cã, ºi aceastã ipotezã, valoarea lor este pe deplin asiguratã. De altfel, în mod obiºnuit durata unei concesiuni de cale feratã nu întrece 30 de ani. Deci, numai dacã termenul încã în curs ar fi scãzut sub 30 de ani se poate vorbi de o reducere din valoare, reducere care, repartizatã la 30 ani, înseamnã circa 3% pentru fiecare an în minus. Mai invocam în sprijinul susþinerii noastre art. 14 ºi 19 din Legea Timbrului, care echivaleazã folosinþa de 30 de ani cu o înstrãinare totalã. ee/ Nu mai insistãm asupra unor obiecþiuni lipsite de seriozitate, ca acelea cã acþiunile nu coteazã la Bursã, sau cã ar fi straniu ca o acþiune a liniei BuzãuNehoiaºu sã fie evaluatã la Lei 49.000 bucata, când alte acþiuni în circulaþie care nu coteazã la Bursã ºi sunt deþinute de un numãr restrâns de acþionari, pot avea valori aºa de mari, ºi de aceea detentorii lor preferã sã le pãstreze, cât sã le vândã. Dar mai existã ºi o explicaþie, pe care nu o putem îndeajuns repeta: Societatea Buzãu-Nehoiaºu este una din puþinele întreprinderi comerciale, 96

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
poate astãzi unica, care nu ºi-a reevaluat activul social ºi care, deci, nu a distribuit acþiuni gratuite pentru aducerea valorii unei acþiuni la situaþiunea actualã. Imediat dupã rãzboi, existau multe societãþi ale cãror acþiuni atingeau cursul fabuloase, datorite raportãrii valorii nominale aur la valoarea realã exprimatã în lei hârtie. Mai târziu, toate aceste societãþi ºi-au reevaluat activul ºi au mãrit în proporþie capitalul, prin distribuire de acþiuni gratuite. ff/ În ce priveºte rentabilitatea liniei, ea nu se pune pentru Stat, precum nici întreaga a CFR exploatatã de Stat, care reprezintã valori de zeci de miliarde, nu dã rezultate sub raportul rentabilitãþii. În speþã, este vorba de o linie de o importanþã covârºitoare naþionalã ºi strategicã, pentru cã serveºte la realizarea proiectului de creare a unei legãturi directe între Buzãu ºi Braºov, proiect ce a ºi fost pus în executare în ultimii ani înaintea izbucnirii rãzboiului actual. gg/ O altã criticã adusã raportului de expertizã contabilã priveºte prima majoritarã. Este o chestiune de bun simþ, care se impune când se face distincþiunea între valoarea unei acþiuni izolate ºi valoarea pachetului majoritar de acþiuni, care conferã titularului nu numai o cotã parte din beneficiul social, ci ºi un drept de administraþie ºi dispoziþie, care îi permite sã conducã societatea ºi sã dea directive în administraþia ei, dupã cum îi dicteazã interesele. Prima de 1/3, atribuitã de raportul de expertizã pachetului majoritar din acþiunile BuzãuNehoiaºu, este pe deplin justificatã. Ea se aplicã, cel puþin în aceeaºi mãsurã, în mai toate tranzacþiunile comerciale, care au de obiect transmisiuni de acþiuni majoritare ºi un exemplu recent /fãrã a mai vorbi de cumpãrarea acþiunilor Steaua Românã în 1920/ – ni-l oferã chiar tranzacþiunea încheiatã de Banca Naþionalã la 8 ianuarie 1941 cu detentorii pachetului majoritar al acþiunilor SAR de Telefoane. Aceste acþiuni care, la data tranzacþiunii, cotau la Bursã Lei 840 bucata, conform Cotei Bursei din „Monitorul Oficial” nr. 7, partea II-a, din 9 ianuarie 1941, pag. 204, ºi a cãror valoare realã, pe baza bilanþului încheiat de Societatea de Telefoane la 31 decembrie 1940, era de Lei 1.300, precum rezultã din nota alãturatã, au fost plãtite cu dolari 7 bucata, ceea ce, pe cursul ofical al dolarului de la acea datã de 217,97, face Lei 1.525 /Vezi „Monitorul Oficial” nr. 7, partea II-a din 9 ianuarie 1941, pag. 204/, iar dacã þinem seama cã acest curs este un curs reglementat, mult sub valoarea realã a dolarului ºi cã Banca Naþionalã a cedat dolari pentru o operaþiune similarã de cumpãrare de acþiuni ale Societãþii Socomet, sau Socotub, pe cursul de Lei 360, înseamnã cã o acþiune majoritarã a Societãþii de Telefoane a fost plãtitã cu lei 2.520, iar dacã ne raportãm la valoarea realã a dolarului în momentul acela de circa Lei 1.000, preþul unei acþiuni reprezenta Lei 7.000. (Anexa 66). Iatã ce diferenþã mare existã între valoarea de 840 lei, cu care se negocia la aceea datã o acþiune a Societãþii de Telefoane în Bursã, ºi valoarea ce s-a plãtit pentru acþiunile majoritare. Acest exemplu este edificator ºi din alt punct de vedere. S-ar putea crede cã plãtindu-se o acþiune majoritarã cu o primã, se mãreºte, prin aceasta, în mod factice valoarea intrinsecã a întreprinderii, reprezentatã prin acele acþiuni. Realitatea este alta: în mãsura în care se adaugã o primã la acþiuni majoritare, se scade valoarea acþiunilor minoritare. Aºa, în exemplul de mai sus al Societãþii de Telefoane, o acþiune izolatã se negocia în Bursã cu Lei 840, deºi valoarea ei intrinsecã era de Lei 1.300 pe baza bilanþului Societãþii de Telefoane, adicã 1/3 sub aceastã valoare, iar aceastã diferenþã de 1/3 a profitat tocmai acþiunilor majoritare, respectiv aceste acþiuni au fost plãtite cu o primã chiar mult mai mare. Iatã, deci, cã valoarea actualã de 303 milioane pentru pachetul majoritar 97

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
de 6.184 acþiuni Buzãu-Nehoiaºu este pe deplin justificatã iar dacã þinem seama cã la baza acestei valori stã o expertizã tehnicã, care ne nedreptãþeºte cu o diferenþã de circa 103 milioane, înseamnã cã valoarea actualã adevãratã a pachetului majoritar este de 303 milioane plus 67 milioane /reprezentând cota parte din diferenþa de mai sus, raportatã la pachetul nostru de acþiuni, inclusiv prima majoritarã/, adicã de Lei 370.000.000. 4/ Pe baza principiilor ºi valoriilor stabilite mai sus, se desprinde urmãtoarea situaþiune finalã a lichidãrii portofoliului preluat de Stat de la banca noastrã. Deºi, dupã cum am arãtat, cele trei tranºe formeazã un total ºi ca atare ele nu pot fi tratate separat, totuºi, din punct de vedere metodic, trebuie sã trecem în revistã fiecare tranºã separat, deoarece dorim sã pãstrãm întocmai cifrele din tablourile efectuate de Comisia de Anchetã. Expunerea ce urmeazã este concretizatã în anexatul Tablou General al lichidãrii portofoliilor preluate de Stat, ºi repetãm cã ea se bazeazã exclusiv pe cifrele din tablourile Comisiei de Anchetã aflate în Dos. I ºi anume: (Anexa 67). Tabloul pentru tranºa I-a, la fila 26; Tabloul pentru tranºa II-a, la fila 27; Tabloul pentru tranºa III-a, la fila 29-33. Singura deosebire priveºte valoarea bunurilor date în platã, pentru care ne referim la expertizele ordonate de aceastã Onor. Comisiune. Examinând acest Tablou General, constatãm cã asupra sumelor preluate de: Lei 300.000.000 a rezultat din: Încasãri Încasãri legale prin conversiune Reduceri convenþionale, aprobate de Comisie Resturi de platã eºalonate pe baza legii de conversiune sau a convenþiunilor încheiate ”Cultura Naþionalã” pe valoarea actualã Lei 600.000.000 Încasãri La care se adaugã preþul celor 2.300 acþiuni ”Fichet”, vândute în iulie 1941 cu autorizaþia acestei Onor. Comisiuni ºi depus la Banca Naþionalã, conform chitanþei alãturate no. 2327 din 31iulie 1941 /Anexa 68/ 98 Lei 13.322.653 Lei 38.807.545 Lei 68.833.532

Lei 23.474.824 Lei 426.000.000 Lei 1.421.086

Lei 1.150.000

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Reduceri convenþionale, aprobate de Comisie Resturi de platã eºalonate pe baza legii de conversiune sau a convenþiunilor încheiate Lei 108.335.241 Încasãri Reduceri legale prin conversiune Reduceri convenþionale, aprobate de Comisie Pachetul majoritar de acþiuni “Buzãu-Nehoiaºu” pe valoarea actualã ------------------------Lei 1.008.335.241 ------------------------3.190.000

38.249.194 10.026.612 7.368.930 33.277.409

303.000.000 ----------------------Lei 968.121.785 -----------------------

Scãzând din totalul de Lei 1.008.335.241 totalul rezultatului de Lei 968.121.785, înseamnã cã existã o diferenþã în minus de Lei 40.213.456. Aceasta ar fi pierderea suferitã de Stat ºi la atâta se reduce prejudiciul de Lei 826.280.403 prevãzut în decizia Ministerului de Finanþe pe baza raportului Comisiei de Anchetã, ºi trebuie sã menþionãm cã nu am þinut seama în calculul de mai sus nici de valoarea vadului comercial al „Culturii Naþionale” de 24 milioane lei, ºi nici de diferenþa de 67 milioane la valoarea acþiunilor BuzãuNehoiaºu, care fac sã disparã ºi aceastã pierdere minimalã de 40 milioane. În aceste împrejurãri, se mai poate vorbi de un prejudiciu grav? O pierdere de mai puþin de 4% este un sacrificiu pe care Statul nu a consimþit sã-l ia asupra sa? Am vãzut din expunerea de mai sus pânã unde putea sã meargã contribuþia ºi jertfa Statului ºi este suficient sã amintim cã la douã instituþii de credit, al cãror apel s-a judecat de aceastã onor. Comisiune, acordându-se câºtig de cauzã anumitelor instituþii, ºi anume la Banca Generalã a Þãrii Româneºti. Statul a pierdut 90 milioane din portofoliul preluat de 100 milioane, adicã 90%, iar la Banca Agricolã, pierderea Statului se cifreazã la 320 milioane din portofoliul de 400 milioane, adicã 80%, fãrã a mai vorbi de numeroase alte cazuri, care sunt încã pendinte. Cu drept cuvânt, s-a relevat în instanþã cã tot procesul poartã asupra unei ipoteze cã Statul ar fi putut sã piardã o sumã importantã, dar aceastã ipotezã nu s-a realizat. Prejudiciul Statului se examineazã astãzi de domniile voastre ºi pe ziua de azi urmeazã sã se stabileascã cuantumul prejudiciului, care, dupã cum am arãtat, este atât de redus încât nu ne poate fi pus în sarcinã. 5/ Raportul Comisiei de Anchetã ºi deciziunea Ministerului de Finanþe ne condamnã ºi la dobânzi. În materie de daune, Înalta Curte de Casaþie a statuat în mod constant cã dobânzile nu sunt datorate decât din momentul pronunþãrii judecãþii, cãci numai în acel moment daunele capãtã existenþã juridicã ºi devin certe ºi lichide. 99

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Condamnarea noastrã la dobânzi trebuie deci înlãturatã. De asemenea, nu ne pot fi puse în sarcinã cheltuieli de urmãrire, al cãror cuantum nu se precizeazã ºi care se referã la urmãrirea fãcutã de Stat, fãrã participarea noastrã.

100

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
CAPITOLUL X REZERVE DE NECONSTITUTIONALITATE Dacã contrar concluziunilor noastre, aceastã onor. Înaltã Comisiune ar admite cã, deºi operaþiunile supuse judecãþii domniilor voastre sunt legal fãcute ºi, deºi nu se constatã nicio culpã în sarcina noastrã, totuºi avem de plãtit vreo sumã Statului din aceste operaþiuni, atunci, precum am arãtat în apelul nostru ºi am susþinut ºi oral în instanþã, înþelegem sã susþinem formal neconstituþionalitatea D.L. 3.441/1940, care loveºte astfel în drepturi câºtigate, în proprietate ºi creanþe, în liberaþiuni definitiv dobândite prin convenþii, tranzacþii ºi prescripþiuni, toate aceste situaþiuni ºi drepturi apãrate prin art. 17 din Constituþia din 1923 ºi art. 16 din Constituþia din 1938. Pentru toate aceste motive, rugãm onorata Înaltã Comisiune sã binevoiascã a vedea cã apelul nostru este întemeiat ºi, admiþându-l ca atare, sã binevoiascã a dispune în fond reformarea în întregime a Deciziei nr. 10.082/1941 a Ministerului de Finanþe, înlãturarea Raportului Comisiei de Anchetã ºi ridicarea mãsurilor de indisponibilitate a patrimoniului nostru. p. Banca Marmorosch, Blank & Co., Societate Anonimã Bucureºti, 12 ianuarie 1942, (ss) Mircea Djuvara (ss) Nicolae Corodeanu (ss) Constantin Bãlescu (ss) Mihai Arþãreanu avocaþi

101

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
SUMARUL CONCLUZIILOR SCRISE ALE BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO. Capitolul I COMPETENÞA COMISIUNII DE ANCHETÃ ªI A COMISIEI DE APEL 1/ Competenþa Comisiuni de Anchetã este limitatã la examinarea operaþiunilor ºi lucrãrilor de rãscumpãrare a efectelor, precum ºi la convenþiile ºi tranzacþiile încheiate ulterior pentru realizarea lor. a/ Ea nu rãspunde: Epoca anterioarã rãscumpãrãrii efectelor de cãtre Stat; Gestiunea Bãncii Blank; Reescontul Bãncii Blank la BNR. b/ În faza precontractualã nu se pot încadra decât tratativele urmate între pãrþile contractante. 2/ Competenþa Comisiunii de Apel este ºi mai restrânsã pe baza principiului tantum devolutum quantum appelatum. Capitolul II TEMEIURILE DE DREPT ªI SISTEMUL DE DREPT ÎN MATERIILE CE INTRÃ ÎN COMPETENÞA COMISIUNII 1/ Decretul-Lege nr. 3.441/1940 nu a derogat de la normele dreptului comun. 2/ S-a recunoscut valabilitatea legilor din 27 iunie 1930 ºi 1 aprilie 1936. 3/ Sancþionarea fraudelor sau a prejudiciilor grave nu poate avea loc decât în cadrul normelor dreptului comun. Capitolul III LEGILE DE BAZÃ 1/ Legea Monetarã din 7 februarie 1929 ºi Programul pentru stabilizarea monetarã. Scopul urmãrit de aceastã lege nu a putut fi atins din cauza repercusiunii crizei declanºate în 1929 în Statele Unite. 2/ Legea pentru administrarea portofoliului trecut la Stat ºi de interpretarea planului de stabilizare din 27 iunie 1930. a/ Art. 2, al. II, din lege, autorizeazã preluarea ºi de efecte nestatutare, Statul fiind hotãrât a face sacrificii în scopul asanãrii pieþei financiare. b/ Art. 2, art. II, permitea rãscumpãrarea pentru toatã diferenþa între suma efectiv utilizatã pe baza al.I ºi suma totalã prevãzutã de programul de stabilizare. c/ Procedura preluãrii. aa) Încheierea de convenþii ºi tranzacþii implica în mod necesar sacrificii din partea Statului. bb) Numai pentru convenþiile ºi tranzacþiile încheiate cu debitorii dupã preluare se cer avize ºi ratificarea Consiliului de Miniºtri. 102

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
cc) Convenþiile de preluare se încheie exclusiv între Stat ºi BNR, fãrã nicio formalitate, prin simplul acord, peste capul ºi fãrã amestecul institutelor ajutate. 3) Legea din 1 aprilie 1936 confirmã fundamentul legislaþiei de rãscumpãrare: cunoºtinþa ºi voinþa Statului de a prelua efecte proaste ºi a suporta pierderile inerente, cãci, dacã ar fi fost vorba de efecte bune, nu era imperios necesar a se recurge la mãsura împovorãtoare a preluãrii. Capitolul IV PRELUAREA SUCCESIVELOR TRANªE ªI CONVENÞIILE ULTERIOARE 1/ Tranºa de 300.000.000 lei a) Actele de preluare ºi înlocuire s-au fãcut cu respectarea tuturor cerinþelor legale, ca fond ºi ca formã, cu avizul BNR, cu avizele nr. 2, 18 ºi 20/1930 ale Comisiei Portofoliului ºi pe baza Jurnalelor Consiliului de Miniºtri nr. 1.208 ºi nr. 1.996/1930. b) Printr-o eroare grosierã de fapt Comisia de Anchetã afirmã cã Jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 1.996/1930 publicat în Mon. Of. nr. 46/1931 nu prevede ºi scoaterea noastrã din obligo. c) Criticile formulate de Comisia de Anchetã cu privire la aceastã tranºã sunt neconcludente, ele neprivind nici legalitatea operaþiunii ºi nici fapte delictuoase ale noastre. 2/ Tranºa de 600.000.000 lei a) În urma accentuãrii crizei în vara anului 1931 ºi a panicii ce a cuprins pe deponenþi, Ministerul de Finanþe, sesizat de dl. consilier tehnic ºi de BNR, consimte sã preia un portofoliu de 600 milioane lei ºi încheie, la cererea Bãncii Naþionale, cu aceasta, Convenþia din 19 august 1931. b) Preluarea ºi scoaterea Bãncii Blank din obligo s-a fãcut, de asemenea, cu respectarea tuturor cerinþelor legale pe baza Convenþiunii din 19 august 1931 între Stat ºi BNR a avizelor nr. 39/1931 ºi nr. 72/1932 ºi a Jurnalelor Consiliului de Miniºtri nr. 1.198/1931 ºi nr. 926/1932. c) Criticile formulate de Comisia de Anchetã cu privire la aceastã tranºã sunt, de asemenea, nefondate: aa) Banca Industrialã, care a emis cea mai mare parte din efectele preluate, nu era o ficþiune, ci concentra la un loc participaþiunile Bãncii Blank pentru o mai bunã administrare ºi în vederea unei eventuale mobilizãri prin emisiune de obligaþiuni industriale ipotecare. bb) Capitalul Bãncii Industriale a fost realmente acoperit, fiind întrebuinþat la plata în parte a preþului de cumpãrare a acþiunilor industriilor Bãncii Blank ºi a creanþelor acesteia faþã de aceste industrii. cc) Banca Industrialã nu a fost creatã pentru o primã semnãturã de efecte, de vreme ce Banca Blank putea lua efecte direct de la industriile sale ce le putea reesconta cu girul ei; pe de 103

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
altã parte, efectele semnate de Banca Industrialã aveam o cauzã realã, deoarece ea datora Bãncii Blank, în 1931, circa 2 miliarde lei pentru industriiile ºi creanþele cedate ei de aceasta. dd) Nu este exact cã efectele emise de Banca Industrialã au fost create ad-hoc; ele au fost reescontate la BNR cu mult înainte de data când s-a decis preluarea unui portofoliu de 600 milioane lei din totalul portofoliului aflat la acea datã la reescontul BNR de 1.211 milioane lei, iar alegerea efectelor, corespunzând portofoliului preluat de 600 milioane lei, s-a fãcut exclusiv de BNR. 3/ Tranºa de 108.000.000 lei a) Efectul de Lei 108.000.000 a fost dat nu pentru un credit cerut de Banca Blank, ci pentru acoperirea plãþilor fãcute deponenþilor în ajunul concordatului de cãtre delegaþi ai Bãnci Naþionale, iar preluarea acestui efect de cãtre Ministerul Finanþelor a avut loc dupã repetate ºi stãruitoare demersuri ale Bãncii Naþionale. b) Formele legale au fost respectate, chiar dacã Jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 508 din 5 mai 1933 a ratificat operaþiunea cu oarecare întârziere; referatul Bãncii Naþionale era inutil, situaþiunea Bãncii Blank ºi a Bãncii Industriale fiind cunoscutã Ministerului de Finanþe. c) Scoaterea din obligo a Bãncii Blank era prevãzutã în Jurnalul Consiliului de Miniºtri ºi, în orice caz, liberarea Bãncii Blank a fost rezultatul necesar al efectului novatoriu al Convenþiei din 12 august 1933. 4/ Legea din 1 aprilie 1936 conþine o sancþionare legislativã a tuturor operaþiunilor de rãscumpãrare ºi lichidare ºi, deci, ºi a operaþiunilor referitoare la cele trei tranºe de mai sus. Capitolul V COMBATEREA CRITICILOR DE LEGALITATE DE ORDIN GENERAL Deºi Ministerul de Finanþe, prin decizia sa, nu a dispus anularea actelor intervenite pentru vicii de legalitate, pentru cã ea implica o restitutio in integrum, totuºi, reprezentanþii Ministerului de Finanþe în instanþã, invocând raportul Comisiei de Anchetã, au articulat asemenea pretinse vicii, fãrã a þine seama cã aceasta implica anularea actelor intervenite cu consecinþa inevitabilã a repunerii lucrurilor în situaþia dinainte, ceea ce Ministerul de Finanþe nu a voit prin decizia sa. Fãcând toate rezervele, þinem, totuºi, sã arãtãm cã ºi criticile de legalitate de ordin general sunt nefondate, cele speciale fiecãrei tranºe fiind deja combãtute de noi în Capitolul precedent. 1/ În dreptul nostru. Convenþiile ºi mai ales tranzacþiile au valoarea unei hotãrâri judecãtoreºti. ªi ele nu pot fi rãsturnate decât pentru motive grave admise de lege. 2/ Ce se înþelege prin efecte statutare? a) Banca Blank, care a fost transformatã în societate anonimã la 1904, 104

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
avea autorizaþia Bãncii Naþionale încã din anul 1906 ca sã prezinte la reescont efecte cu numai douã semnãturi, astfel cã numai printr-o eroare grosierã de fapt raportul afirmã cã aceastã autorizare trebuia reînnoitã cu ocazia transformãrii bãncii în societate anonimã în 1924. b) Banca Industrialã avea o existenþã realã de sine stãtãtoare, juridicã ºi economicã ºi, deci, semnãtura ei nu se poate considera fictivã. c) Art. 24 din Statutele BNR cere ca efectele primite de BNR la scont sã aibã o cauzã realã, nu o cauzã comercialã curentã; or, efectele Bãncii Industriale aveau o cauzã realã, devreme ce ea datora Bãncii Blank o sumã mult mai mare decât valoarea pentru care a dat efecte. d) Semnãtura Bãncii Industriale era solvabilã în momentul reescontãrii efectelor din tranºa de 600 milioane; dacã aceste efecte au rãmas, totuºi, în suferinþã, aceasta se datoreºte faptului cã BNR a reþinut exclusiv pentru dânsa gajurile de acþiuni din activul Bãncii Industriale ce garantau aceste efecte. e) Neonorarea unei pãrþi din cecurile în lire sterline se datoreºte alarmei întreþinute în jurul bãncii noastre. Efectele date de Banca Industrialã, pentru contravaloarea sumelor avansate de BNR pentru aceste cecuri, au totuºi o cauzã realã bazatã pe datoria mult superioarã a Bãncii Industriale faþã de banca noastrã, iar prin primirea acestor efecte la reescont s-a novat raportul anterior dintre BNR ºi banca noastrã. 3/ Nu poate constitui o ilegalitate depãºirea pretinsului „plafon de reescont” al Bãncii Naþionale, a cãrui limitã nici nu se precizeazã ºi care era ºi necunoscutã Bãncii Blank; Banca noastrã a beneficiat în anii 1921/31 cam de acelaºi reescont ca ºi Banca Româneascã. 4/ Scoaterea din obligo este o mãsurã permisã de legea din 27 iunie 1930, devreme ce la baza acestei legi stã – precum am dovedit – ideea de sacrificiu într-un interes general. Oportunitatea luãrii acestei mãsuri nu poate fi judecatã azi. De altfel, scoaterea noastrã din obligo nu era în realitate decât efectul juridic al naturii convenþiilor încheiate pentru lichidarea celor trei tranºe ºi a neprezentãrii Statului la concordat. 5/ „Finalitatea” legii din 27 iunie 1930 nu a putut fi decât de a salva depozitele ºi încrederea publicului în sistemul bancar. Acest scop a fost pe deplin stins în cazul bãncii noastre, care nu poate fi calificatã drept o întreprindere falimentarã, devreme ce a achitat pânã la 3.050 milioane (din care numai 50 milioane prin compensaþii) din totalul pasivului de la data concordatului, de 3.825 milioane. Capitolul VI RÃSPUNDERE DE DAUNE Rãspundere pentru daune fãrã culpã nu se poate concepe. Chiar raportul Comisiei de Anchetã recunoaºte cã decretul-lege nr. 3.441/1940 nu derogã în aceastã privinþã de la normele dreptului comun. „Culpa prezumatã” nu a fost admisã de jurisprudenþa noastrã, nici legiferatã în vreo materie. Dacã pentru mãsura provizorie a blocãrii se cere fraude sau grave prejudicii, ceea ce a pus în corelaþie cu fraude înseamnã o culpã gravã, a fortiori e nevoie de stabilirea unui fapt dolos sau culpos pentru condamnarea definitivã. Dupã principiile dreptului comun, o noþiune în responsabilitate presupune trei elemente: o fraudã sau o culpã; un prejudiciu; o legãturã cauzalã directã ºi necesarã între ele. 105

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
1/ Frauda sau culpa Sub acest titlu se imputã Bãncii Blank cã ar fi determinat preluarea de cãtre Stat a unor efecte lipsite de bonitate. Or, Statul ºtia ce preia, ºtia cã va avea pierderi ºi consimþea la sacrificii într-un interes general. În aceste condiþiuni, nu poate exista fraudã ºi nici culpã. Pierderile ce pot rezulta pentru una din pãrþi din simplul conþinut, sau din simpla executare a convenþiilor legal încheiate, nu pot naºte vreo rãspundere. Pe de altã parte, trebuie sã relevãm cã nu nu se poate imputa cã nu am fi executat vreo obligaþiune contractualã, cãci prin convenþiile în discuþie au fost scoºi din obligo. Când se vorbeºte în cazul nostru de culpã trebuie, deci, neapãrat stabilitã o culpã extracontractualã. Ceea ce se încearcã a se pune în sarcina noastrã pe lângã cã nu are caracter culpos, se referã la operaþiuni ºi epoci ce nu intrã în cadrul de competenþã al acestei onor. Comisiuni. a) În ce priveºte operaþiunea preluãrii efectelor, singura supusã cercetãrii, Comisia de Anchetã stabileºte cã banca noastrã n-a avut niciun amestec ºi aceasta constatare a rãmas câºtigatã cauzei, nefiind apelatã de partea adversã. b) Operaþiunea reescontului iese din sfera de cercetare a onor. Comisiuni. Rãspundem, totuºi, la incriminaþiunile neconcludente ce ni se aduc privitor la reescont. aa) Admiterea la scontul Bãncii Naþionale a unor efecte slabe este consecinþa inevitabilã a epocii de crizã prin care a trecut piaþa financiarã. bb) O serie de cauze particulare au concurat în cazul nostru la slãbirea calitãþii efectelor ulterior preluate. cc) Numai efectele respinse nemotivat se prezentau câteodatã din nou la reescont. dd) Statul, fiind terþ în contractul de reescont, intervenit între BNR ºi banca noastrã, nu are calitate de a-l discuta. ee) Statul, care este un terþ cesionar al efectelor preluate nu are nici calitatea sã invoce pretinse vicii sau nulitãþii ale creanþei cambiale ce i s-a cedat. ff) Sub acelaºi raport este inadmisibil ca cineva care devine creditorul altuia sã discute faþã de acesta fapte petrecute anterior momentului când a devenit creditor. c) În ce priveºte faza convenþiunilor ºi tranzacþiunilor ulterioare preluãrii, nici nu s-a articulat în ce ar fi constat culpa noastrã. 2/ Legãturã cauzalã între faptul incriminat ºi prejudiciul suferit. Aceastã legãturã trebuie sã fie directã, necesarã ºi previzibilã, ceea ce nu e cazul între pretinsul prejudiciu suferit de Stat ºi reescontul fãcut de noi la BNR sau convenþiile ºi tranzacþiile încheiate ulterioar de Stat. La preluare, însãºi Comisia de Anchetã recunoaºte cã nu am avut niciun amestec. 106

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
a) Reescontul la BNR nu trebuia sã aibã ca urmare directã ºi necesarã o pagubã pentru Stat, cãci nu toate efectele treceau la Stat, iar alegerea se fãcea exclusiv de BNR. b) În mod greºit se atribuie pretinsul prejudiciu al Statului scoaterii noastre din obligo, deoarece nu s-a dovedit cã aceasta se datoreºte unui fapt culpos al bãncii noastre, ci ea rezultã din natura ºi efectul contractelor legal încheiate ºi din neprezentarea Statului la concordat. c) Preluarea efectelor fiind edictatã din împrejurãri generale ºi de forþã majorã, pierderile suferite de Stat cu ocazia convenþiilor ºi tranzacþiilor pentru lichidarea acestor efecte, este urmarea necesarã a aceloraºi cauze, care au adus cu sine suspendãrile de executare, conversiunea, imposibilitatea de executare etc. Aceste pierderi au fost mãrite prin reaua administrare de cãtre Stat a portofoliilor preluate. Capitolul VII COMBATEREA CRITICILOR ADUSE „POLITICII BÃNCII BLANK” 1/ Inadmisibilitatea acestor critici faþã de competenþa restrânsã a Comisiei, faptele la care se referã neavând nicio legãturã cauzalã, directã ºi necesarã cu prejudiciul pretins, ºi ele intereseazã exclusiv pe acþionarii bãncii, care însã au dat descãrcare conducerii bãncii. De altfel, Comisia de Anchetã nici nu a reþinut învinuirile ce reprezentanþii Ministerului de Finanþe în instanþã s-au crezut în drept a le aduce bãncii. 2/ Aceste critici sunt ºi nefondate, deoarece politica de investiþiuni industriale a fost susþinutã dupã rãzboi de Guvern ºi de Banca Naþionalã, ba chiar impusã în scopul industrializãrii þãrii ºi naþionalizãrii din teritoriile alipite. Domnul profesor Slãvescu, în calitate de ministru de Finanþe, a confirmat, în Expunerea de motive la Legea bancarã din 1934, cã aceasta era politica economicã a þãrii ºi cã bãncile din România, indiferent de originea capitalurilor lor, erau aproape exclusiv bãnci de afaceri. 3/ Banca Blank ºi-a îndeplinit „funcþia socialã” în tot timpul existenþei ei de la 1848 încoace, precum o dovedeºte trecutul bãncii, bogat în fapte ºi acte sãvârºite în folosul economiei naþionale. 4/ Pretinsele bilanþuri „false” ies din competenþa Comisiei, ca ºi gestiunea bãncii; supraevaluãrile erau justificate de rezervele latente ale bãncii, care i-au permis, de altfel, sã achite pânã la 31 octombrie 1941 o cotã de 80% din întreg pasivul ei de la data concordatului. Cât de „false” erau bilanþurile bãncii rezultã din constatarea Comisiei de Anchetã pe baza expertizei ordonate de ea. Cã „singurul bilanþ întocmit fãrã artificii contabile a fost acela din 1931, când Banca Blank, cerând concordat, ºi-a încheiat bilanþul cu o pagubã de Lei 184 milioane” din care, scãzând capitalul de 125 milioane, rãmâne numai circa 60 milioane. 5/ Cauzele adevãrate ale cãderii Bãncii Blank.

107

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Capitolul VIII INADMISIBILITATEA CONDAMNÃRII LA DAUNE-INTERESE FÃRà RESTITUTIO IN INTEGRUM Decizia Ministerului de Finanþe se menþine în toate convenþiile intervenite ºi executate de Banca Blank. În consecinþã, nu se poate, totuºi, cere sub titlul de daune interese mai mult decât prevãd acele convenþiuni. Cine voieºte altceva decât prevãd convenþiile, trebuie sã repunã lucrurile în starea lor anterioarã. Aceastã restitutio in integrum nemaifiind posibilã ºi nefiind voitã de decizia Ministerului de Finanþe, pretenþiunile formulate sunt ºi din aceastã cauzã inadmisibile. Imposibilitatea refacerii situaþiei create prin preluarea portofoliului de cãtre Stat precum ºi prin preluarea bunurilor ºi creanþelor date în schimb, rezultã ºi din faptul cã, în interval, s-au produs alte situaþiuni juridice irevocabile; a/ Prin încheierea concordatului Bãncii Blank pe baza unei cote de 100%, faþã de creditorii verificaþi la concordat, la care Statul nu ºi-a anunþat nicio creanþã; b/ Prin neuzarea de cãtre Banca Blank – din aceastã cauzã – a posibilitãþilor de aranjament prevãzute de art. 52 din legea de lichidare din 7 aprilie 1934. Capitolul IX CUANTUMUL PRETINSULUI PREJUDICIU 1/ Toate ratele eºalonate, fie pe baza legii de conversiune sau a convenþiilor ºi tranzacþiilor încheiate ce mai sunt de încasat, trebuie scãzute, contrar pretenþiunea Statului apare prematurã. 2/ Pentru identitate de raþiune cu scãderile admise pentru reducerile din conversiune, trebuie scãzute în orice caz ºi reducerile consimþite debitorilor cedaþi prin convenþiile consimþite debitorilor cedaþi prin convenþiile ºi tranzacþiile încheiate direct de Stat; aceastã cerere de scãdere se bazeazã ºi pe art. 1.141 urm. Cod. Civ. 3/ Dacã se procedeazã la o „revizuire” a situaþiei dintre pãrþi, atunci trebuie sã se þinã seama în ce priveºte bunurile date în platã /Cultura Naþionalã ºi Buzãu-Nehoiaºu/ de situaþia actualã, fiindcã aceastã revizuire implicã o restitutio in integrum. Aceastã tezã se dovedeºte a fi cu atât mai justã, cu cât orice pretenþiuni de daune se fixeazã abia în momentul când se pronunþã hotãrârea ultimei instanþe de fond /Planiol ºi Ripert VI nr. 682 ºi Demoque IV nr. 458/. a/ Valoarea actualã a Institutului de Arte Grafice „Cultura Naþionalã” trebuie socotitã la cel puþin Lei 426 milioane, pe baza expertizei domnilor C.S. Fãgeþel ºi ing. Zaharia Constantinescu, ordonatã de Comisia de Apel, obiecþiunile formulate de reprezentanþii Ministerului de Finanþe nefiind fondate. b/ Valoarea actualã a pachetului majoritar de 6.184 acþiuni BuzãuNehoiaºu trebuie socotitã la cel puþin Lei 303 milioane pe baza expertizei tehnice a domnilor prof. Ing. Gr. Stratilescu ºi prof. Cezar Orãºanu ºi a 108

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
expertizei contabile a domnului expert contabil C. Dinulescu, ordonate de Comisia de Apel, obiecþiunile formulate de reprezentanþii Minsterului de Finanþe, nefiind fondate. 4/ Aplicând normele de calcul ºi valorile de mai sus se poate constata cã din totalul preluãrilor de Lei 1.008.335.241 a rezultat Lei 968.121.785, adicã cu o diferenþã în minus de Lei 40.213.456. Aceasta nu înseamnã un prejudiciu grav, ci reprezintã un sacrificiu neînsemnat pe care Statul a înþeles sã-l facã pentru asanarea pieþei financiare. 5/ În niciun caz, nu se pot reclama dobânzi la daune, cãci daunele nu capãtã fiinþã juridicã decât din momentul pronunþãrii judecãþii. ªi mai puþin se pot pune în sarcina noastrã cheltuieli de urmãrire, al cãror cuantum nu se precizeazã ºi care se referã la urmãriri fãcute de Stat fãrã participarea noastrã. Capitolul X REZERVE DE NECONSTITUÞIONALITATE Dacã contrar concluziunilor noastre s-ar admite cã, deºi operaþiunile în discuþie sunt legal fãcute ºi deºi nu se constatã nicio culpã în sarcina noastrã, totuºi putem fi condamnaþi la plata vreunei sume Statului din aceste operaþiuni, înþelegem sã susþinem formal neconstituþionalitatea decretului-lege nr. 3.441/1940. LISTA ANEXELOR /cuprinse într-un volum separat/

109

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

110

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

CAPITOLUL II ANEXELE LA CONCLUZIILE SCRISE DE BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO., PREZENTATE ÎNALTEI COMISII DE APEL ÎN PROCESUL CU MINISTERUL DE FINANÞE 1942

111

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

112

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
LISTA DOCUMENTELOR (cuprinzând documentele cuprinse ca anexe la dosarul „Concluziuni scrise prezentate Înaltei Comisiuni de Apel instituite prin Decretul-Lege nr. 584/1941 în procesul cu Ministerul de Finanþe”, numãrul de ordine de mai jos reprezentând numãrul curent de Anexã din dosarul menþionat mai sus ºi din capitolul I al prezentului volum de documente.) 1. 03 mai 1941. Apelul Bãncii Marmorosch, Blank & Co. 2. 11 octombrie 1940. Decretul-Lege nr. 3.441 pentru instituirea unei comisiuni de anchetã cu privire la rãscumpãrarea de cãtre Stat a portofoliului de creanþe imobilizate ale Bãncii Naþionale a României. 3. 27 iunie 1930. Legea pentru administrarea portofoliului de efecte trecute de la Banca Naþionalã la Stat, conform planului de stabilizare ºi de interpretare a programului de stabilizare. 4. 01 aprilie 1936. Legea pentru ratificarea convenþiunii încheiatã la 21 iunie 1935 între Statul român, prin Ministerul de Finanþe, ºi Banca Naþionalã a României. 5. 11 noiembrie 1940. Depoziþia martorului Virgil Madgearu în faþa Comisiei de Anchetã. 6. 31 octombrie 1940. Depoziþia martorului Constantin Angelescu în faþa Comisiei de Anchetã. 7. 12 iunie 1941. Depoziþia martorului Radu Romanescu în faþa Comisiei de Apel. 8. 15 aprilie 1930. Adresa nr. 5 a Ministerului Finanþelor cãtre Banca Naþionalã a României, referitoare la trecerea la Stat unui portofoliu de 300 milioane lei, aparþinând Bãncii Marmorosch, Blank & Co. 9. 02 mai 1930. Adresa nr. 35.478 a Bãncii Naþionale a României cãtre Ministerul Finanþelor, referitoare la aprobarea BNR privind trecerea sumei de 300 milioane lei, constând din efecte cu scadenþa îndepãrtatã a Bãncii Marmorosch, Blank & Co., în portofoliul Statului. 10. 23 iulie 1930. Jurnalul nr. 1.208 al Consiliului de Miniºtri, referitor la autorizarea Ministerului Finanþelor de a cumpãra Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã” de la Banca Industrialã. 11. 14 martie 1930. Adresa nr. 10.008 a Regiei Publice „Monitorul Oficial ºi Imprimeriile Statului” cãtre Ministerul Finanþelor, referitoare la aprobarea Consiliului de Administraþie al Regiei de cumpãrare a Institutului de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”. 12. 06 noiembrie 1930. Adresa nr. 86.330 a Bãncii Naþionale cãtre Ministerul Finanþelor, referitoare la satisfacerea cererii Bãncii Marmorosch, Blank & Co. de 113

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
înlocuire a unor poliþe, aparþinând Bãncii Industriale, trecute Statului, cu alte poliþe. 13. 31 decembrie 1930. Jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 1.996, prin care se autorizeazã Ministerul de Finanþe sã încheie cu Banca Marmorosch, Blank & Co. o convenþie de preluare a unui portofoliu agricol în valoare de 133.835.150 lei. 14. 24 martie 1931. Actul de cesiune nr. 90.936, încheiat între Banca Marmorosch, Blank & Co. ºi Statul român. 15. 26 iulie 1931. Scrisoarea consilierului tehnic de pe lângã Banca Naþionalã a României, Roger Auboin, cãtre guvernatorul BNR, Mihai Manoilescu (în limba francezã). 16. 30 iulie 1931. Notã referitoare la Banca Marmorosch, Blank & Co., a consilierului tehnic de pe lângã BNR, Roger Auboin ( în limba francezã). 17. 01 august 1931. Proiect de convenþie între Stat ºi Banca Naþionalã a României privind evitarea prãbuºirii Bãncii Marmorosch, Blank & Co., întocmit de Roger Auboin, consilierul tehnic de pe lângã Banca Naþionalã a României (în limba francezã). 18. 01 august 1931. Proiect de convenþie între Stat ºi Banca Naþionalã a României privind evitarea prãbuºirii Bãncii Marmorosch, Blank & Co., întocmit de Roger Auboin, consilierul tehnic de pe lângã Banca Naþionalã a României (în limba românã). 19. 04 august 1931. Adresa nr. 46.119 a Bãncii Naþionale a României cãtre Ministerul de Finanþe, referitoare la proiectul de convenþie întocmit pentru evitarea prãbuºirii Bãncii Marmorosch, Blank & Co. 20. 06 august 1931. Adresa nr. 1 a Ministerului Finanþelor cãtre Banca Naþionalã a României, referitoare la aprobarea de principiu a proiectului de convenþie privind evitarea prãbuºirii Bãncii Marmorosch, Blank & Co. 21. 07 august 1931. Adresa nr. 46.756 a Bãncii Naþionale a României cãtre Ministerul Finanþelor, referitoare la volumul portofoliului Bãncii Marmorosch, Blank & Co., ce urma sã fie preluat de Stat. 22. 07 august 1931. Scrisoarea consilierului tehnic de pe lângã Banca Naþionalã a României, Roger Auboin, cãtre Guvernatorul BNR, referitoare la proiectul de convenþie referitor la evitarea prãbuºirii Bãncii Marmorosch, Blank & Co. (în limba francezã). 23. 12 august 1931. Adresa nr. 2 a Ministerului Finanþelor cãtre Banca Naþionalã a României, referitoare la aprobarea ministerului de a prelua un portofoliu de 600 milioane lei, aparþinând Bãncii Marmorosch, Blank & Co. 24. 14 august 1931. Scrisoarea Bãncii Marmorosch, Blank & Co. cãtre Ministerul Finanþelor, prin care se remite cu aceasta pachetul majoritar de acþiuni Blankbanca. 114

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
25. 17 august 1931. Scrisoarea Bãncii Marmorosch, Blank & Co. cãtre Banca Naþionalã a României, prin care este remisã adresa în original cãtre Ministerul Finanþelor, referitoare la cedarea acþiunilor majoritare Blankbanca. 26. 18 august 1931. Proces-verbal al Consiliului de Administraþie al BNR. 27. 19 august 1931. Convenþia dintre Stat ºi Banca Naþionalã a României pentru asanarea Bãncii Marmorosch, Blank & Co. 28. 27 august 1931. Adresa nr. 51.323 a Bãncii Naþionale a României cãtre Ministerul Finanþelor, referitoare la alegerea portofoliului imobilizat de 600 milioane lei al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. 29. 01 septembrie 1931. Referatul nr. 269.803 al ministrului Finanþelor cãtre Consiliul de Miniºtri, referitor la preluarea portofoliului imobilizat de 600 milioane lei, aparþinând Bãncii Marmorosch, Blank & Co. 30. 10 septembrie 1931. Jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 1.198, privitor la autorizarea Ministerului de Finanþe de a încheia o convenþie cu Banca Marmorosch, Blank & Co. pentru preluarea unui portofoliu imobilizat de 600 milioane lei. 31. 07 octombrie 1931. Convenþia dintre Statul român ºi Banca Marmorosch, Blank & Co. ºi Banca Marmorosch, Blank & Co., privitoare la preluarea de cãtre Stat a unui portofoliu imobilizat de 600 milioane lei. 32. 21 octombrie 1931. Ordinul ministrului Finanþelor cãtre Banca Marmorosch, Blank & Co., referitor la închiderea ghiºeelor bãncii începând cu data de 22 octombrie 1931. 33. 23 august 1932. Referatul nr. 248.339 al ministrului Finanþelor cãtre Consiliul de Miniºtri, referitor la rãscumpãrarea portofoliului imobilizat de 600 milioane lei al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. 34. 31 august 1932. Jurnalul nr. 926 al Consiliului de Miniºtri referitor la încheierea unei convenþiuni privind modalitãþile de rambursare a datoriilor Bãncii Marmorosch, Blank & Co. din 1931. 35. 12 iunie 1933. Convenþie încheiatã între Statul român ºi Banca Industrialã, Societatea Anonimã „Mecano” ºi Prima Fabricã de Armãturi. 36. 1921. Actul Constitutiv al Bãncii Industriale. 37. 31 octombrie 1931. Adresa nr. 65.645 a Bãncii Naþionale a României cãtre Ministerul Finanþelor, referitoare la acordarea unui credit de 400 milioane lei pentru Banca Marmorosch, Blank & Co. 38. 04 mai 1933. Jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 508, privitor la ratificarea rãscumpãrãrii unui portofoliu de 108.335.241 lei al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. 115

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
39. 12 august 1933. Convenþie intervenitã între Statul român ºi Banca Marmorosch, Blank & Co. 40. 1904. Actul Constitutiv al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. 41. 16 iulie 1931. Contract de gaj încheiat între Banca Naþionalã a României ºi Banca Marmorosch, Blank & Co. 42. 24 iulie 1931. Contract de gaj încheiat între Banca Naþionalã a României ºi Banca Marmorosch, Blank & Co. 43. 31 iulie 1931. Contract de gaj încheiat între Banca Naþionalã a României ºi Banca Marmorosch, Blank & Co. 44. 08 august 1931. Contract de gaj încheiat între Banca Naþionalã a României ºi Banca Marmorosch, Blank & Co. 45. 14 august 1931. Contract de gaj încheiat între Banca Naþionalã a României ºi Banca Marmorosch, Blank & Co. 46. 1931. Tabloul actelor de gaj pe acþiuni, pentru garantarea sumelor ridicate de la Banca Naþionalã. 47. 18 august 1931. Notã a consilierului tehnic de pe lângã Banca Naþionalã a României, Roger Auboin, referitoare la mãsurile luate înainte de înfiinþarea Sindicatului Bancar (în limba francezã). 48. 1941. Tabloul comparativ al reescontului Bãncii Marmorosch, Blank & Co., Bãncii Româneºti ºi Banca de Credit Român. 49. 21 iunie 1941. Declaraþia martorului Dumitru Burillianu în faþa Comisiei de Apel. 50. 19 august 1931. Adresa nr. 49.212 a Bãncii Naþionale a României cãtre Ministerul Finanþelor, referitoare la neîndeplinirea unor angajamente în lire sterline ale Bãncii Marmorosch, Blank & Co. 51. 31 octombrie 1941. Tabloul Pasivului Bãncii Marmorosch, Blank & Co. la data concordatului (21 octombrie 1931), ºi a modului cum a fost achitat pânã la 31 octombrie 1941. 52. 04 noiembrie 1940. Depoziþia martorului Constantin Argetoianu în faþa Comisiei de Anchetã. 52 bis. 14 iunie 1941. Depoziþia martorului Constantin Argetoianu în faþa Comisiei de Apel. 53. 02 septembrie 1940. Cerere de perimare a unei ipoteci, adresatã Tribunalului Ilfov, Secþia Notariat. 116

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
54. 19 august 1931. Adresa nr. 49. 221 a Bãncii Naþionale a României cãtre Ministerul Finanþelor, referitoare la preluarea de cãtre Stat a acþiunilor „Steaua Românã”. 55. 1941. Depoziþia martorului Victor Slãvescu în faþa Comisiei de Apel. 56. 08 iulie 1927. Extras din procesul-verbal al Consiliului de Administraþie al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. 57. 26 octombrie 1941. Comunicatul asupra mersului încasãrilor la Casa Autonomã a Monopolurilor, apãrut în ziarul „Universul”, (lipsã din lista prezentã a documentelor). 58. 20 octombrie 1931. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie al Bãncii Naþionale a României. 59. 21 octombrie 1931. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie al Bãncii Naþionale a României. 60. 22 noiembrie 1934. Raport de expertizã referitor la constatarea creanþelor agricole ºi urbane asanabile din portofoliul Bãncii Marmorosch, Blank & Co. 61. 03 septembrie 1941. Raport de expertizã privind Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”. 61 bis. 07 august 1941. Ad Anexa 61. Memoriul asupra lucrãrilor solului de la Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã” (Anexã la Raportul de expertizã privind Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”). 61 bis. 23 august 1941. Ad Anexa 61. Expertizã asupra valorii terenului ºi clãdirilor Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã” (Anexã la Raportul de expertizã privind Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”). 62. octombrie 1941. Raport de expertizã privind linia feratã Buzãu-Nehoiaºu. 63. 1941. Tabloul recapitulativ al diferenþelor de preþuri în minus constatate în Raportul de expertizã tehnicã a liniei ferate Buzãu-Nehoiaºu. 63 bis. 1941. Ad Anexa 63. Caietul I – Teren, linie, clãdiri ºi diverse instalaþii. 63 bis. 1941. Ad Anexa 63. Caietul II – Vagoane cedate de CFR. 63 bis. 1941. Ad Anexa 63. Caietul II – Vagoane proprietatea Bãncii Marmorosch, Blank & Co. 64. 1941. Raport de expertizã privind acþiunile Buzãu-Nehoiaºu. 65. 22 august 1934. Extras din acordul încheiat de Statul român privitor la lichidarea obligaþiunilor Societãþii Buzãu-Nehoiaºu. 66. 1941. Notã asupra acþiunilor Societãþii Anonime Române de Telefoane. 117

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
67. 1941. Tabloul general al lichidãrii portofoliilor preluate de Stat de la Banca Marmorosch, Blank & Co. 68. 31 iulie 1941. Chitanþa nr. 2.327 a Bãncii Naþionale a României.

118

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 1 Ministerul Finanþelor, Oficiul de Îndrumare ºi Coordonare Financiarã Nr. 44 din 3 mai 1941 Domnule Preºedinte, Subscrisa Banca Marmorosch, Blank & Co., Societate Anonimã, cu sediul în Bucureºti, str. Doamnei nr. 4, reprezentatã prin domnii: Alexandru Pacsimade ºi M. Arþãreanu, conform publicaþiei din „Monitorul Oficial” nr. 540, declarãm cã facem, în termen legal, apel în conformitate cu dispoziþiunile art. 6 al D.L. nr. 584 din 10 martie 1941, împotriva Deciziunii nr. 10.082/1941 a Ministerului de Finanþe, comunicatã nouã în ziua de 28 aprilie 1941, ºi prin care, pe temeiul raportului nr. 146 din 23 decembrie 1940 al Comisiunii de Anchetã instituitã pe baza D.L. nr. 349, ne-am vãzut obligaþi a plãti Statului suma de Lei 828.280.403 cu dobânzi ºi cheltuieli de urmãrire, reprezentând prejudiciul ce ar fi suferit prin efectul preluãrii de la Banca Naþionalã a unei pãrþi din portofoliul nostru aflat acolo reescontat ºi prin faptul scoaterii noastre din obligo. Motivele apelului nostru sunt urmãtoarele: I Ca o urmare îndepãrtatã, dar inevitabilã, a rãzboiului mondial, care timp de patru ani a mãcinat toate resursele þãrilor beligerante ºi neutre, o crizã monetarã – de inflaþie – ºi o crizã economicã – de supraproducþie – au atras inexorabil o crizã de credit – de încredere. Bãncile – instituþiuni prin excelenþã destinate a face productiv capitalul tezaurizat, având de îndeplinit într-o epocã de refacere ºi de reconstrucþie o funcþiune socialã de o importanþã ºi amploare apropiatã de aceea a serviciilor publice ale Statului, au fost cele dintâi sortite a suferi efectele neîncrederii micului deponent care, prin importanþa sa numericã, primejduia existenþa însãºi a creditului ºi a instituþiunilor afectate valorificãrii sale. Fenomenul a fost universal. Manifestat pentru prima oarã în 1929 în America, unde un numãr impresionant de bãnci – ºi din cele mai serioase ºi puternice – s-au prãbuºit cu efecte catastrofale, fenomenul s-a produs în cursul anilor urmãtori pânã în 1933 ºi în Europa, cuprinzând toate þãrile ºi provocând crahuri rãsunãtoare. România, ea însãºi, nu putea fi scutitã de asemenea urmãri ale crizei, ºi a trebuit – la fel cu celelalte State – sã asiste la ruina economiei private întâmplatã prin cãderea unui numãr important de bãnci de prim ordin, din pricina alarmei ºi panicii în opinia publicã, justificatã subiectiv ca fenomen psihologic, ºi obiectiv ca fenomen economic. Statul însã, care trebuia sã vegheze la menþinerea ordinii ºi armoniei sociale interne ºi la asigurarea raporturilor internaþionale, nu a putut rãmâne indiferent la procesul de ordin privat al crizei de credit. El a intervenit pentru a salva o datã cu instituþiunile bancare grav afectate ºi creditul ºi economia naþionalã. Prin mãsuri eroice, în epoci de frâmântare, cu legiuiri excepþionale, Statul a cãutat ºi a reuºit uneori sã opreascã dezordinea ºi sã restabileascã încrederea micului capitalist, fãrã de care funcþiunea instituþiunilor de credit nu mai poate fi utilã interesului comun, sau devenea neinteresantã economiceºte. Dacã la aceastã preocupare a Statului se adaugã ºi acea specificã þãrilor cu 119

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
moneda devalorizatã – cum este România – de a avea cel puþin o monedã stabilizatã, înþelegem de ce guvernele ce s-au perindat la cârma þãrii noastre între 1929 ºi 1936 ºi-au propus ºi au avut mereu pe primul plan al preocupãrilor lor de a salva moneda ºi creditul – deopotrivã ameninþate. Numai la lumina acestor elemente de istorie economicã ºi financiarã contemporanã putem sã înþelegem restul ºi sã descifrãm înþelesul legiuirilor excepþionale care au fãcut obiectul ºi au statornicit armãtura juridicã a raportului Comisiunii de Anchetã, ºi numai sub perspectiva aceloraºi elemente putem fi în mãsurã ca, în chip obiectiv, cu respectul datorat adevãrului ºi dreptãþii, sã putem interpreta just dispoziþiunile pozitive ale celor trei legi speciale esenþiale pe temeiul cãrora s-a pronunþat Deciziunea atacatã cu prezentul apel. Legea monetarã din 7 februarie 1929; legea din 27 iunie 1930 pentru administrarea portofoliului de efecte trecute de la Banca Naþionalã la Stat conform planului stabilizãrii, ºi legea din 1 aprilie 1936 pentru ratificarea Convenþiei încheiatã la 21 iunie între Statul român, prin Ministerul de Finanþe, ºi Banca Naþionalã a României. La lumina aceloraºi elemente, în sfârºit, vom fi autorizaþi ºi îndreptãþiþi a ne formula temeiurile noastre de opunere asupra chipului cum Comisiunea de Anchetã a înþeles sã interpreteze întinderea puterilor sale de instanþã anchetatoare ºi dreptul sãu de cenzurare a unor fapte ºi situaþiuni care treceau dincolo de marginile ºi competenþele sale. În chipul acesta ºi sub rezerva datelor din expunerea noastrã prealabilã, se va putea satisface – aºa cum se exprimã cu atâta luminozitate raportul domnilor miniºtri de Finanþe ºi de Justiþie, care însoþeºte decretul-lege din 10 martie 1941 – „principiul care stã la baza oricãrei opere de justiþie, acela al dreptului de apãrare”. Înainte de a examina în special erorile de drept pe care le-a fãcut Comisiunea de Anchetã, ne permitem sã reamintim, în scurte cuvinte, cã dezvoltarea Bãncii Marmorosch, Blank & Co. se împleteºte cu dezvoltarea economicã ºi financiarã a þãrii, a industriei naþionale, cum ºi a creditului privat ºi public, pentru care a fãcut repetat sacrificii imense. În aceastã privinþã, înþelegem a ne referi la documentele din albumul jubiliar apãrut în 1923 cu prilejul împlinirii a 75 ani de existenþã a instituþiei, pe care-l depunem la dosar, ºi alãturãm la prezenta câteva acte ºi date, rezervându-ne a dezvolta aceastã chestiune de fapt ºi cu alt prilej. Socotim cã avem nu numai dreptul, dar ºi datoria de a stãrui asupra rolului Bãncii Blank ºi a jertfelor fãcute de ea în folosul þãrii, deoarece în dosarele ce au fãcut obiectul preocupãrii Comisiunii de Anchetã se gãsesc foarte numeroase acte ºi câteva depoziþiuni de martori care aduc Bãncii Blank învinuire, tinzând a face sã se creadã cã ea n-a meritat nicidecum de a fi sprijinitã de Stat. Aceste acte, pe care noi nu le-am putut cunoaºte fiindcã instrucþia era secretã, au cântãrit în mod evident greu în aprecierea Comisiunii de Anchetã, care se referã la multe din ele. Vom reveni ºi în cele de mai jos asupra unora din aceste acte ºi fapte, cu deosebire a celor din epoca preluãrii de portofoliu. Ceea ce þinem sã afirmãm însã în mod hotãrât este cã dificultãþile în care a ajuns Banca Blank se datorau tocmai participãrii ei largi la toate operaþiunile financiare în domeniul creditului privat, ca ºi în acela al creditului public, mai ales în epoca de dupã rãzboiul de întregire, când aceastã politicã de investiþii constituie pentru o bancã mare o elementarã datorie. Toate bãncile care au cãutat sã-ºi îndeplineascã aceastã îndatorire au suferit pierderi, pentru cã schimbãrile rapide nu numai conjuncturale, dar chiar structurale, ale economiei de dupã rãzboi pe piaþa internã ºi internaþionalã, inflaþia ºi devalorizarea leului, ºi apoi criza economicã din 1929-1933, au depãºit orice previziune ºi orice calcul, 120

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Banca Blank, îndeplinindu-ºi aceastã îndatorire într-o mãsurã mai largã decât celelalte bãnci, era natural sã se resimtã mai mult de pe urma acestor schimbãri care au provocat criza din anii 1931-1933. Adãugãm cã, în special, industriile au fost greu încercate ºi cã participarea bãncilor la industrii era pe acea vreme comandamentul principal al politicii economice oficiale. Astfel, Banca Naþionalã, în acea epocã, urmãrind crearea unei industrii naþionale, nu primea la reescont numai efecte emise de întreprinderi comerciale, ci cerea sã i se aducã în mare proporþie efecte emise de întreprinderi industriale. Banca Naþionalã ºi-a fãcut totdeauna un punct de onoare din a fi încurajat industria; dar atunci nu s-ar cuveni ca persoanele din sfera ei sã reproºeze, în felul în care au fãcut-o, Bãncii Blank, cã unele creaþiuni ale ei n-au dat bune rezultate, trecând cu totul asupra numeroaselor afiliaþiuni cu totul prospere, din care vom aminti aici, cu titlul de exemplu pe urmãtoarele: Societatea Anonimã Foreºti ºi Societatea Goetz & Co., Fabrica de Ciment Cantacuzino; Societatea de Asigurãri „Generala”; Fabrica de zahãr Chitila; Societatea de Cale Feratã „Buzãu-Nehoiaºu”; Moara Steaua, Galaþi; Atelierele „Vulcan”; Fabrica de hârtie „Petrifalãu”; Societatea Anonimã Continentala pentru exportul de cereale etc. Foloasele aduse de aceste afiliaþiuni Statului ºi economiei naþionale, în decursul atâtor zeci de ani, prin contribuþiuni directe ºi indirecte, prin impulsul dat economiei þãrii, prin propria lor activitate ºi prin aceea a clienþilor lor, nu pot fi nicidecum neglijate. Dar, chiar atunci când Banca Blank a fost forþatã a cere concordat din cauzã cã i s-a retras sprijinul Bãncii Naþionale, tocmai când aveam mai mare nevoie de el, ºi aceasta pentru chestiuni subiective, iar nu obiective, ea a cãutat sã-ºi îndeplineascã îndatoririle faþã de creditori ºi în special faþã de deponenþi, oferind un concordat cu plata integralã, chiar când mai târziu s-a deschis bãncilor posibilitatea de a face aranjamente pe baza legii de lichidarea datoriilor agricoile ºi urbane, Banca Blank n-a uzat de aceste înlesniri. Vom reveni mai jos ºi în aceastã privinþã. Iatã de ce spuneam cã se face o mare nedreptate ºi o deformare a adevãrului istoric, când se vorbeºte despre Banca Blank aºa cum se vorbeºte în acest dosar, uitându-se cã orice lovire adusã bãncii atinge ºi deponenþii ºi creditorii ei. II Prin legea stabilizãrii monetare din 7 februarie 1929, constatându-se, pe temeiul datelor ºtiinþelor financiare ºi ale verificãrii experimentale, cã stabilizarea monedei naþionale nu poate fi asiguratã dacã banca de emisiune nu dispune de lichiditate; observându-se, în acelaºi timp, – în cauzã – cã Banca Naþionalã a României are în portofoliul sãu efecte imobilizate, nu numai prin efectul scadenþei îndepãrtate (hoc sensu) ºi prin acel al aflãrii lor în suferinþã, s-a hotãrât a se proceda cu concursul Statului la „operaþia” acelui portofoliu. În acest scop, întrucât în vederea operaþiunilor de stabilizare se prevãzuse emisiunea unui împrumut de stat contractat pe pieþele strãine – s-a hotãrât ca o parte din acest împrumut la care s-au adãugat ºi beneficiile rezultând din înlocuirea unei pãrþi din circulaþia biletelor de micã valoare, cu piese metalice – în total, aproximativ 45 miliarde – sã fie întrebuinþate „la cumpãrarea de cãtre Stat a portofoliului Bãncii Naþionale care prezintã o lichiditate insuficientã, începând cu efectele care reprezintã imobilizarea cea mai mare.” În executarea acestor norme, prescrise în Anexa A a legii monetare din 7 februarie 1929, s-a atribuit Statului Lei 4.069.041.735 pentru preluarea efectelor 121

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
reescontate de la instituþiunile private de credit (din care fãcea parte ºi Banca Marmorosch, Blank & Co.). Nu însã întreagã aceastã sumã a fost utilizatã pentru preluarea de cãtre Stat a efectelor reescontate în portofoliul Bãncii Naþionale la data de 7 februarie 1929. Legea din 27 iunie 1930, prin art. 2, al. 1, stabileºte o nouã limitã maximã pânã la concurenþa sumei de Lei 3.250.885.742. Extinzând însã aplicaþiunea programului de stabilizare cum era ºi firesc ºi la asanarea financiarã a întreprinderilor ºi comerþului particular – de buna stare a cãrora este legatã funcþiunea normalã a Bãncii Naþionale, ca institut de emisiune ºi de reescont –, legea din 27 iunie 1930, prin dispoziþiunea art. 2, al. 2, a autorizat Ministerul de Finanþe sã rãscumpere cu avizul Bãncii Naþionale ºi alte efecte care nu intrã în categoria acelor prevãzute în al. 1 al art. 2, adicã vizate de art. 1 ºi, în afarã de aceasta, intrate în portofoliul Bãncii Naþionale dupã data de 7 februarie 1929. Din totalul de Lei 3.250.885.742, stabilit ca plafon al prelevãrilor de cãtre Stat, de fapt nu s-au transmis pânã la aceea datã efecte aflate în portofoliul Bãncii Naþionale la data de 7 februarie 1929 decât în valoare de lei 2.554.075.419. Rezultã, deci, cã a rãmas disponibilã – în limita sumelor afectate stabilizãrii, indiferent de mijloacele utilizate pentru aceasta, fie epurarea portofoliului Bãncii Naþionale, fie asanarea financiarã a întreprinderilor de credit – o sumã de 1.514.966.316 lei. Din aceastã sumã, de care se putea liber dispune pentru rãscumpãrarea efectelor intrate în portofoliul Bãncii Naþionale dupã data de 7 februarie 1929, s-a preluat efecte reescontate de Banca Marmorosch, Blank & Co. în valoare de Lei 1.008.335.241, în trei tranºe, ºi anume: Lei 300.000.000 – la data de 29 iulie 1930; Lei 600.000.000 la data de 7 octombrie 1931 ºi Lei 108.335.241 – la data de 23 octombrie 1931. Statul, reprezentat prin Banca Naþionalã, a primit în platã, pentru o parte din aceste efecte, bunuri ºi garanþii reale. A încasat apoi de la debitori, fie pe cale de executare silitã, fie benevol, fie prin diferite aranjamente de platã, sume de bani importante. Executarea efectelor ºi a aranjamentleor de platã se gãseºte astãzi încã în curs, fãrã a se putea prevedea care va fi în cele din urmã cuantumul exact al sumelor cu care Statul sã fi rãmas descoperit. Trebuie însã observat cã, în formã legalã, Banca Marmorosch, Blank a fost scoasã din obligo pentru o parte din efectele preluate. Mai trebuie încã observat cã, între timp – dupã 10 ani de la data operaþiunilor de preluare a portofoliului Bãncii Naþionale, cuprinzând efectele reescontate de Banca Marmorosch, Blank, o bunã parte dintre debitori, din consideraþiuni de ordin general, ce depãºeºte orice amestec ºi orice rãspundere a acesteia – au devenit insolvabili ºi au fãcut mai dificilã recuperarea sumelor datorate. Întreaga legislaþie privitoare la preluarea de portofolii nelichide de cãtre Stat avea de scop asanarea financiarã atât a Bãncii Naþionale, cât ºi a instituþiunilor private, adicã îndreptarea unei stãri nesãnãtoase, pricinuite de dezechilibrul finanþelor publice ºi private ºi care, în ce o priveºte pe Banca Blank, era prea bine cunoscutã de Banca Naþionalã ºi de consilierii tehnici, Statul român a înþeles sã facã un sacrificiu legal pentru asanarea finanþelor private, iar nu un plasament fãrã sacrificii, urmãrindu-se în special evitarea pierderilor la depozitele în bãnci. Din examenul legilor în chestiune, putem reþine de pe acum cã legea de stabilizare din 7 februarie 1929 vorbeºte categoric de lipsa de lichiditate a Bãncii Naþionale, cum ºi de necesitatea de purificare a bilanþurilor ºi ventilaþiunea portofoliului, iar legea din 27 iunie 1930 se referã la instituþiile private care trebuia uºurate de povara unor portofolii, pe care ele nu le puteau încasa ºi la care pierderile erau cu siguranþã de prevãzut. Astfel, în expunerea de motive a acestei 122

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
legi se spune categoric cã se tinde la recuperarea unei pãrþi din creanþele zise nelichide, cu sacrificii pentru Stat, ºi în raportul la Camera Deputaþilor se vorbeºte din nou jertfa pe care Statul a consimþit s-o facã. Chiar raportul onor. Comisiuni de Anchetã, în primele sale rânduri, recunoaºte cã „legea din 7 februarie 1929 urmãrea epuraþia portofoliului Bãncii Naþionale de efectele ce se gãseau imobilizate din cauza neacoperirii lor la scadenþã”, deci, în realitate, prin efecte nelichide sau imobilizate, se înþeleg efecte rãmase în suferinþã, prin neplatã, ºi deci la care pierderile erau de la sine înþelese. III Comisiunea de Anchetã cu privire la rãscumpãrarea de cãtre Stat a portofoliului de creanþe imobilizate ale Bãncii Naþionale a României, instituitã pe temeiul decretului-lege nr. 3.441 din 12 octombrie 1940, avea drept competenþã limitatã – aºa cum se exprimã art. 1 – pe aceea de a ancheta „operaþiunile ºi lucrãrile în baza cãrora Ministerul Finanþelor a rãscumpãrat portofoliul de efecte aflat la Banca Naþionalã potrivit legii din 27 iunie 1930 ºi 1 aprilie 1936, precum ºi condiþiunile fixate sau convenþiunile încheiate pentru realizarea acestor efecte.” Decretul-lege nr. 584 din 10 martie 1941, privitor la modificarea ºi completarea D.L. nr. 3.441 din 11 octombrie 1940 nu a schimbat cu nimic redactarea textului art. 1 ºi chiar de ar fi fixat-o nu ar fi avut importanþã în ce priveºte pe subscrisa, întrucât raportul Comisiunii era deja redactat ºi înaintat Ministerului de Finanþe la data de 23 decembrie 1940. Comisiunea mai avea cãderea sã cearã – dacã va fi constatat fraude sau grave prejudicii aduse Statutului – ca, printr-un jurnal al Consiliului de Miniºtri, sã se declare, cu titlu asigurãtor, blocate ºi indisponibile bunurile întreprinderilor al cãror portofoliu a fost preluat de Stat. Un asemenea jurnal, prin care s-a decis blocarea ºi afectarea de indisponibilitate a bunurilor aparþinând Bãncii Marmorosch, Blank, a fost semnat la data de 25 octombrie 1940. Þinem sã observãm ºi sã relevãm cu acest prilej cã mãsura atât de gravã, care a lovit patrimoniul bãncii noastre, a fost luatã de fapt mai înainte de a se fi început propriu-zis a ancheta fãrã a fi vorba, deci, oricât de departe, de vreo constatare a Comisiunii de Anchetã, întrucât primul martor – ºi acesta dintre cei mai puþini importanþi – a fost audiat la 23 octombrie 1940, expertiza a fost ordonatã la 5 noiembrie 1940 ºi raportul de expertizã – de altfel, lipsit de orice concludenþã – a fost depus abia la 19 decembrie 1940. Lãsând la o parte chestiunea condiþiunilor fixate sau a convenþiunilor încheiate pentru realizarea efectelor aflate în portofoliul preluat de Stat, ºi care nu priveºte ºi nu angajeazã o rãspundere a Bãncii Marmorosch, Blank & Co., rãmâne bine stabilit cã singura misiune cu care a fost investitã Comisiunea de Anchetã a fost aceea a controlului de legalitate privind rãscumpãrarea portofoliului de efecte, cu alte vorbe de a stabili dacã dispoziþiunile legilor din 27 iunie 1930 ºi 1 aprilie 1936 au fost sau nu respectate, dacã eventuala violare a legilor menþionate a fost fãcutã cu fraudã, adicã cu intenþia dolosivã ºi dacã, în mod necesar, prin aceasta, s-au acuzat prejudicii Statului. O datã formulatã aceastã normã principialã de interpretare, este necontestat cã, din raportul pe temeiul cãruia a fost pronunþatã deciziunea nr. 10.082/1941 a Ministerului de Finanþe, trebuie eliminate toate constatãrile, care nu intrau în competenþa Comisiunii de Anchetã, dar care, totuºi, în concluziile raportului au fãcut sã se afirme legãtura de cauzalitate, pentru a duce la stabilirea unor prejudicii – fictive sau reale – care nu pot fi primite ca sursã juridicã 123

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
de responsabilitate în sarcina Bãncii Marmorosch, Blank & Co. În aceastã ordine de idei, trebuie reformate din constatãrile Comisiunii de Anchetã, din care se pretinde a se stabili o obligaþiune de reparare a aprejudiciilor fictive sau reale a Statului. a) Acele ce se afirmã a fi fost suferite de Stat ca urmare a cedãrii Institutului de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”. Comisiunea – în urma unei expertize ordonate în cauzã – reþine ca justã valoarea de 108.041.282 lei a întreprinderii. Þinând seama apoi cã aceastã întreprindere a fost transmisã Statului pentru suma de Lei 201.500.000, printr-un simplu calcul aritmetic stabileºte prejudiciul la suma de Lei 98.458.718. Comisiunea, având a se ocupa numai de legalitatea operaþiunilor ºi lucrurilor de rãscumpãrare a portofoliului de creanþe, nu avea ºi cãderea de a statua asupra pretinsei leziuni suferite ulterior prin darea în platã a unor bunuri apreciate ca juste prin acte investite cu toate formele legale. Aceste bunuri se gãsesc astãzi în patrimoniul Regiei Autonome a Monitorului Oficial, transmise de Stat, care încaseazã regulat contravaloarea lor ºi orice judecatã obiectivã trebuie sã recunoascã anume cã întreprinderea denumitã „Cultura Naþionalã”, prin utilajul sãu ºi mijloacele tehnice de care dispune, constituie o adevãratã podoabã a tiparului românesc. Un negoþ juridic, consumat printr-un act încheiat în mod distinct de operaþiunea propriu-zisã de preluare a portofoliului de cãtre Stat, nu putea cãdea sub cenzura Comisiunii de Anchetã ºi nu putea, mai ales, justifica o imputaþiune de responsabilitate. b) Acele ce se afirmã a fi suferite de Stat ca urmare a insolvabilitãþii debitorilor. O atare mãsurã de determinare a responsabilitãþii ºi de calcul al prejudiciilor este inadmisibilã ºi depãºeºte competenþa Comisiunii de Anchetã. O imputaþiune de principiu nu poate fi fãcutã pe temeiurile unei aprecieri echivoce privind bonitatea efectelor reescontate. Comisiunea, cu însãrcinarea sa limitatã de caracterul excepþional al decretului-lege din 11 octombrie 1940 de a face ancheta operaþiunilor de preluare a portofoliului, pentru a stabili daune ºi rãspunderi, avea chemarea de a stabili ilegalitãþi, fraude ºi grave prejudicii, asimilate dolului prin stabilirea elementelor în concreto a acestor neregularitãþi; ea nu avea cãderea a statua în abstracto asupra unor elemente de fond, calitatea efectelor, asupra cãrora alte organe la timpul sãu ºi peste libera voinþã sau apreciere a Bãncii Marmorosch, Blank & Co. au avut sã se pronunþe; ºi, mai ales, asupra unor elemente asupra cãrora o apreciere justã nu se poate face prin raportare la rezultatele actuale, ci numai la starea de fapt iniþialã din momentul în care reescontul ºi preluarea portofoliului au avut loc. Socoteala atât de elementarã pe care Comisiunea de Anchetã o face, printr-un simplu calcul de scãdere din valoarea efectelor preluate a sumelor realizate de Stat ca urmare a executãrii acestor efecte, este inadmisibilã în principiu ºi neconcludentã în fapt. Rolul Comisiunii era de a duce mult mai departe investigaþiunile sale de organ anchetator, eliminând cu toatã grija elemente de fapt ºi de drept, care nu puteau justifica raportul de cauzalitate între daunã ºi responsabilitate. IV O acþiune în responsabilitate exercitatã pe calea atât de sumarã a anchetei ºi deciziunii ministeriale este astãzi prematurã, atâta timp cât lipseºte criteriul sigur pentru a se determina cu preciziune care este cuantumul prejudiciilor suferite de Stat. 124

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Comisiunea constatã cã, pânã în momentul întocmirii raportului, Statul a rãmas descoperit cu anumite sume de bani raportate la valoarea nominalã a efectelor rãscumpãrate. Dar, Comisiunea mai constatã cã Statul continuã, prin mijlocirea Bãncii Naþionale, ca garantã a portofoliului preluat, sã execute pe debitori ºi chiar sã încaseze sume de bani pe temeiul unor convenþiuni încheiate direct dupã efectuarea operaþiunilor de rãscumpãrare, fãrã niciun amestec al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. Care va fi valoarea sumelor încasate de aici înainte ºi, deci, care va fi cuantumul exact al prejudiciilor suferite, nu se poate deocamdatã stabili, ºi afirmaþiunea cuprinsã în textul Deciziunii nr. 10.082/1941 a Ministerului de Finanþe, care constatã cã Statul a suferit un prejudiciu de Lei 828.280.703, este fãrã bazã legalã. De altfel, raportul Comisiunii însãºi recunoaºte cã prejudiciul stabilit este susceptibil de a fi diminuat în mãsura în care debitorii cedaþi vor face plãþi de rate cu care au rãmas în suferinþã, sau vor deveni exigibile în viitor, ori vor fi urmãriþi silit. Dacã deciziunea Ministerului de Finanþe sau Comisiunii de Apel are caracterul unui titlu legal, în temeiul cãruia se poate proceda la o executare în conformitate cu legea pentru unificarea procedurii fiscale, este necontestat cã un titlu, a cãrui lipsã de lichiditate este recunoscutã prin însãºi activarea din contextul sãu, nu poate fi privit, nici potrivit normelor cuprinse în Codul de Procedurã Civilã, nici acelor cuprinse în legea pentru unificarea procedurii fiscale sau Codul de Procedurã Fiscalã, drept un titlu executoriu. În adevãr, potrivit dispoziþiunilor art. 371 Cod Procedurã Civilã, executarea silitã se va urmãri în virtutea unei hotãrâri judecãtoreºti sau a unui titlu executoriu, iar potrivit dispoziþiunilor art. 378, titlul trebuie sã constate o datorie certã ºi lichidã. Legea pentru unificarea procedurii fiscale din 22 octombrie 1938 prevedea anume prin dispoziþiunile art. 60 cã orice creanþe ale Statului, în afarã de impozite ºi taxe pentru care legea stabilea un anume titlu executoriu, au caracter executoriu în condiþiunile dreptului comun. Decretul-lege nr. 584 din 10 martie 1941 declarã deciziunile Ministerului de Finanþe sau ale Comisiunii de Apel drept titlu legal potrivit legii pentru unificarea procedurii fiscale, ceea ce demonstreazã cã era necesarã o anume derogare de la dispoziþiunile acelei legi. Ulterior, decretul-lege pentru Codul de Procedurã Fiscalã din 1 aprilie 1941 care abrogã în totul prin art. 272 legea pentru unficarea procedurii fiscale din 17 octombrie 1938, reproducând întocmai în art. 129 disp. art. 60 din legea abrogatã, fãrã a face nicio rezervã cu privire la titlurile executorii stabilite prin legi speciale, rezultã necontestat cã deciziunea Ministerului de Finanþe nu mai poate fi primitã ca un titlu executoriu fiind lipsit de caracterul cert ºi lichid al datoriei pe care o constatã. Ca atare, mai înainte de a constitui o creanþã care sã îndeplineascã condiþiunile dreptului comun pentru a fi abilã a deveni titlu executoriu, raportul Comisiunii de Anchetã nu mai poate servi drept temei a unei deciziuni ministeriale cu caracter executoriu. V Responsabilitatea care trebuie sã fie stabilitã anume pentru a naºte acþiunea ºi titlul examinatoriu nu poate, în cadrul dispoziþiunilor decretului-lege din 11 octombrie 1940, sau din 10 martie 1941, sã depãºeascã pe aceea civilã extracontractualã (delictualã). 125

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Elementele acestei responsabilitãþii trebuie, aºadar, verificate ºi întrunite pentru a legitima pretenþiuni de despãgubiri. Raportul Comisiunii de Anchetã constatã cã operaþiunea preluãrii de cãtre Stat a portofoliului de efecte imobilizate, aflate reescontate la Banca Naþionalã a României, a trecut prin trei fraze: a) prezentarea la reescontul Bãncii Naþionale a efectelor Bãncii Marmorosch, Blank; b) prezentarea la Ministerul Finanþelor a efectelor aflate în portofoliul imobilizat al Bãncii Naþionale ºi c) încheierea convenþiunilor cu Banca Marmorosch, Blank & Co., pentru înlocuirea unor efecte din portofoliul imobilizat cu acele pe care le-a dat în schimb. Raportul trebuia sã izoleze ºi o a patra fazã pe care a încorporat-o la cea de a treia ºi anume: d) aranjamentele pentru plata datoriilor intervenite între Stat ºi debitorii cedaþi. Dupã aceastã expunere analiticã, raportul conchide cã responsabilitatea Bãncii Marmorosch Blank & Co. este angajatã numai în ceea ce priveºte prima ºi a treia (inclusiv a patra) fazã – ºi exonerarea de responsabilitate pentru operaþiunile cuprinse în faza a doua. Procedând, raþionând ºi motivând astfel, raportul pe temeiul cãruia a fost pronunþatã deciziunea Ministerului de Finanþe, comite o serie de grave erori de drept ºi de fapt. A. Operaþiunea preluãrii portofoliului de efecte de cãtre Stat este numai în mod aparent complexã. În realitate, aceastã operaþiune se rezumã la una singurã, ºi anume aceea caracterizatã de Comisiunea de Anchetã drept faza a doua. În adevãr: 1) În ce priveºte efectele aflate reescontate la Banca Naþionalã la data de 7 ferbruarie 1929, niciun fel de discuþiune posibilã nu poate fi, nici nu s-a formulat vreo obiecþiune; 2) În ce priveºte efectele reescontate de Banca Naþionalã dupã data de 7 februarie 1929 ºi aflate în portofoliul Institutului de Emisiune la data de 27 iunie 1930, ori intrate dupã aceastã datã, Banca Marmorosch, Blank & Co. nu poate avea niciun fel de responsabilitate pentru cã faptul sãu – licit sau ilicit – de a fi transmis Bãncii Naþionale aºa cum se pretinde în raport – fapt, de altfel, inexact, precum vom arãta mai jos – efecte nestatutare sau lipsite de bonitate – nu are niciun fel de legãturã conexã de cauzalitate cu faptul preluãrii de cãtre Stat a portofoliului imobilizat al Bãncii Naþionale. a) Nu întreg portofoliul de efecte reescontate de Banca Marmorosch, Blank & Co. la Banca Naþionalã trebuia în mod necesar sã fie transmis ºi preluat de Stat. Creditul de reescont, de care Banca Blank se bucura ºi îl avea deschis la Banca Naþionalã, constituia o operaþiune cu totul distinctã ºi autonomã de acea subsecventã, incidentalã ºi aleatorie a rãscumpãrãrii de cãtre Stat. Aºa se explicã de ce Banca Naþionalã, în calitate de deþinãtoare a efectelor reescontate de Banca Marmorosch, Blank & Co. a putut sã-ºi valorifice o creanþã de reescont de Lei 1.734.000.000. b) Operaþiunea de primire la reescont a efectelor Bãncii Marmorosch, Blank & Co. este faptul exclusiv ºi propriu al Bãncii Naþionale, fãrã ca Banca Marmorosch, Blank & Co. sã fi putut sã-ºi exercite legalmente vreo imixtiune. Pentru a verifica bonitatea ºi caracterul statutar al efectelor reescontate de cãtre Banca Marmorosch Blank, Banca Naþionalã dispunea de organe proprii de 126

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
execuþie – Serviciul Scontului – ºi de dispoziþie – Comitetul de Scont. Nicio prevedere legalã nu putea împiedica Banca Naþionalã de a refuza primirea la reescont a efectelor care nu îndeplinea condiþiunile legale ºi statutare. Chiar dacã am fi fãcut stãruinþa, cât timp ele nu au îmbrãcat caracterul unui fapt ilicit ºi nu au fost însoþite de manevre menite a induce în eroare Institutul de Emisiune ºi Statul, nu poate exista nicio rãspundere sub acest raport. c) Inexistenþa raportului de cauzalitate între operaþiunea de reescont ºi aceea de preluare a portofoliului este demonstratã ºi din împrejurarea cã alegerea efectelor ce urma a fi trecute Statului a fost – aºa cum convine ºi raportul Comisiunii de Anchetã – opera exclusivã a Bãncii Naþionale, fãrã niciun amestec al Bãncii Marmorosch Blank. Raþionamentul, aºadar, apare limpede ºi concludent. Oricare ar fi fost natura – statutarã sau nu –, ºi valoarea – bunã sau rea – a efectelor reescontate, Banca Naþionalã putea sã treacã Statului pe cele mai bune ºi sã-ºi opreascã pe celelalte; putea sã treacã toate efectele sau sã ºi le reþinã pe toate. În oricare din aceste ipoteze, sau în aceea care a prilejuit o pretenþiune de despãgubire din partea Statului, adicã a transmiterii efectelor nestatutare ºi rele, o discuþiune asupra culpei ºi responsabilitãþii nu poate purta decât între Stat ºi Banca Naþionalã. Cele mai elementare norme ºi principii de drept ne demonstreazã cã nu poate exista responsabilitate fãrã culpã, iar art. 998 Cod. Civ., care reglementeazã materia responsabilitãþii extracontractuale, face sã cadã accentul juridic asupra faptei omului care a cauzat altuia un prejudiciu ºi dacã faptul constituie o greºealã, asupra obligaþiunii de a o repara. B. Operaþiunile de preluare ºi înlocuire a unor efecte cu altele s-au fãcut pe temeiul unor convenþiuni legalmente încheiate între Banca Marmorosch, Blank & Co. ºi Ministerul de Finanþe (de ex. actul de cesiune din 24 martie 1931 ºi convenþia din 7 octombrie 1931). Aici nu mai poate fi vorba de o responsabilitate extracontractualã, iar în ce priveºte responsabilitate contractualã, ea nu poate fi întemeiatã decât pe un viciu de consimþãmânt care nu a fost articulat de Comisiunea de Anchetã, aceasta mãrginindu-se a releva numai caracterul oneros, care în sistemul dreptului nostru pozitiv în vigoare nu-ºi gãseºte niciun fundament legal. VI În fond. În ce priveºte legalitatea operaþiunilor ºi responsabilitatea. Raportul Comisiunii de Anchetã, la Cap. III, intitulat „Critica preluãrii portofoliului ºi prejudiciul adus Statului” enumera, sub un prim paragraf, elementele pe care le considera a fi întemeiate pentru a justifica imputaþiunea nesocotirii unor dispoziþiuni legale privitoare la reescont ºi la convenþiunile de preluare, iar sub un al doilea paragraf, prejudiciile suferite de Stat, pentru a conchide sub Capitolul IV asupra responsabilitãþii. A. Raportul Comisiunii de Anchetã calificã drept nesocotirea unor dispoziþiuni legale faptul de a se fi primit la reescontul Bãncii Naþionale efectele nestatutare ale Bãncii Marmorosch, Blank & Co., adicã din acele ce nu îndeplinesc condiþiunile prevãzute de art. 24 din statutele Bãncii Naþionale, care prescriu în mod necesar existenþa a trei semnãturi pe efectele reescontate. Pentru a ajunge la calificarea juridicã a neregularitãþii dupã verificarea în fapt a lipsei celei de a treia semnãturi, raportul se întemeiazã pe interpretarea dispoziþiunilor art. 8, al. 2, al legii din 27 iunie 1930. În prealabil, trebuie observat cã, în fapt, alegaþiunea din raport nu este 127

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
exactã din punct de privire substanþial. În adevãr, încã din 1906, Banca Marmorosch, Blank & Co. avea obþinutã o autorizaþie din partea Bãncii Naþionale sã poatã prezenta la reescont efecte purtând numai douã semnãturi. Referatul invocat în raport cã Banca Blank ar fi pierdut acest privilegiu la 1925, când s-a transformat în societate anonimã, dovedeºte lipsa de informaþie, cãci, în realitate, Banca Blank se transformase în societate anonimã în 1904 (vezi actul constitutiv din 1904), deci nu a pierdut niciodatã acest privilegiu. Trecând peste aceastã observaþiune, trebuie remarcat cã interpretarea pe care Comisiunea de Anchetã o dã art. 8 a legii din 27 iunie 1930 este cu totul eronatã. În adevãr, dupã mai bine de un an de la data legii stabilizãrii monetare, simþindu-se nevoie a se reglementa, pe de o parte, chipul de administrare a portofoliului, pe de altã parte, nevoia a se statua asupra unor noi mãsuri pentru asigurarea cursului monedei peste programul de stabilizare, legiuitorul a prevãzut atât norme în legãturã cu chipul cum Banca Naþionalã, în calitate de mandatarã legalã a Statului, va îngriji de conservarea ºi încasarea efectelor din portofoliul preluat, cât ºi norme în legãturã cu „asanarea financiarã”. Constatându-se, ceea ce era foarte firesc, cã singura mãsurã a asanãrii portofoliului Bãncii Naþionale, aºa cum se afla imobilizat pe ziua de 7 februarie 1929, data stabilizãrii monetare, nu era suficientã pentru a apãra moneda de repercusiunile constante ºi crescânde ale crizei, care deveneau din ce în ce mai ameninþãtoare, cã dacã oficiul reescontului este special pentru Banca de Emisiune, în îndeplinirea misiunii sale de regulatoare a circulaþiunii monetare acest oficiu, în plinã desfãºurare a crizei, avea sã ducã din nou la imobilizarea portofoliului Bãncii Naþionale, prin faptul cã efectele reescontate ºi instituþiunile de la care proveneau erau, în mod necesar ºi iremediabil, afectate de urmãrile crizei – s-a înþeles nevoia de cãtre legiuitor de a se extinde facultatea de rãscumpãrare a efectelor cu scadenþa îndepãrtatã ºi asupra acelora intrate în portofoliul Bãncii Naþionale dupã data de 7 februarie 1929. Aºa se explicã ºi în acest sens trebuie interpretat textul art. 1 din legea din 27 iunie 1930, care, dupã ce defineºte ce se înþelege prin efecte cu scadenþã prea îndepãrtatã ºi anume acele care îndeplinesc toate condiþiunile statutare afarã de plata la termen prevãzut de art. 24 al Statului ºi dupã ce stabileºte în art. 2, al. 1, plafonul de Lei 3.250.885.742 al efectelor aflate în portofoliul Bãncii Naþionale la data de 7 februarie 1929, prevede în al. 2 al art. 2 un regim deosebit pentru efectele intrate în portofoliul Bãncii Naþionale dupã aceastã datã. Dacã þinem seama de scopul urmãrit prin operaþiunile de preluare neprevãzute expres în planul de stabilizare ºi anume acel de a se veni în ajutorul instituþiunilor private de credit, înþelegem uºor de ce, de data aceasta, nu mai putea fi vorba de respectarea întocmai a tuturor prevederilor statutare – întrucât dacã ar fi aºa, intervenþia ºi ajutorul Statului, aºa cum ar rezulta din litera ºi spiritul legii, ºi-ar pierde în mod considerabil din utilitatea sa –, ci ºi de efecte care nu îndeplinesc condiþiunile statutare altele decât aceea a lichiditãþii. Interpretarea aceasta – pe care o socotim cea justã – rezultã, de altfel, ºi din litera textului care vorbind de „alte efecte” nu s-a putut referi la diferenþa specificã specificã a datei intrãrii în portofoliul Bãncii Naþionale, întrucât despre aceastã diferenþã se face menþiunea separatã ca de aceea privitoare la condiþiunile statutare – singurele despre care se vorbeºte în art. 1 ºi art. 2 al. 1. Aceastã interpretare rezultã ºi din faptul cã, chiar în raportul la Camerã, se vorbeºte de stabilirea situaþiei ºi bonitãþii efectelor, deci se ºtia cã nu toate efectele sunt bune, precum ºi din aceea cã la Camerã s-a adãugat la art. 8, 9 ºi 128

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
10 din proiect, devenite 7, 8 ºi 9 din lege, dreptul pentru Banca Naþionalã, ca mandatarã a Statului, de a face nu numai convenþii, ci ºi tranzacþii cu debitorii, lucru care implica evident ca la portofoliul preluat va fi nevoie de noi concesii. B. Se pretinde cã una din semnatarele – alãturi de Banca Marmoorsch, Blank & Co. – ºi anume Banca Industrialã, nu ar fi putut depune o semnãturã valabilã din punctul de vedere al operaþiunii de reescont, întrucât ea însãºi nu era decât o simplã secþiune a Bãncii Blank, adicã o creaþiune fictivã, constituitã anume sub aparenþa unei întreprinderi autonome investitã în forma anonimei de a-i furniza o a doua semnãturã în vederea reescontului la Banca Naþionalã. ªi de data aceasta, Comisiunea de Anchetã comite o gravã eroare de fapt ºi o greºitã interpretare ºi calificare a unei instituþiuni de drept cunoscutã ºi rãspânditã în viaþa practicã. Mai întâi, Banca Industrialã a fost înfiinþatã în anul 1921. Aceastã consideraþiune cronologicã este decisivã, fiind notoriu cã la acea datã Banca Marmorosch, Blank & Co., în plinã ascensiune ºi cu un mare prestigiu în lumea afacerilor, nu avea nevoie de semnãturi fictive pentru a-ºi procura un credit de reescont la Banca Naþionalã, de care putea dispune în mod larg. În afarã de aceasta, Banca Industrialã nu a fost ºi nu putea fi o creaþiune fictivã. Nu a avut un patrimoniu autonom ºi a îndeplinit o funcþiune pe care în toate þãrile ºi în unanima aprobare doctrinarã era îndreptãþitã a o îndeplini, pentru a dirija activitatea întreprinderilor industriale finanþate de Banca Blank într-o epocã de inflaþie, atunci când plasamentul economiilor private în industrie era o necesitate ºi financiarã ºi economicã, legitimând, deopotrivã, fructificarea capitalurilor ºi procesul de industrializare atât de necesar pentru programul þãrii în epoca de refacere. Formule aºa zise anormale de societãþi anonime-societãþi mame ºi fiice (Societa madre e figlio); societãþi în lanþ (societa a catena) etc., recunoscute ca valabile pretutindeni, au putut sã aparã ºi la noi fãrã ca prin aceasta sã se aducã vreo atingere ordinii publice sau dispoziþiunilor cu caracter imperativ ale Codului Comercial, în materia societãþilor anonime. La lumina acestor constatãri, care, într-o epocã în care dreptul comercial este în plinã transformare, ar putea sã creeze, în spiritul acelor educaþi la cultul dogmelor ortodoxe ale instituþiunilor juridice, nedumeriri ºi aprehensiuni, ºi mai ales în al celor care – aºa cum sunt experþii contabili – nu au o completã educaþiune juridicã, toate argumentele din raportul Comisiunii privitoare la subscrierea capitalului, la persoanele administratorilor, la sediul social etc., apar cu totul neconcludente. De altminteri, dacã nu s-ar fi creat Banca Industrialã, Banca Blank putea prezenta la scont efecte emise direct de industriile afiliate ei ºi girate de dânsa ºi aceste efecte erau reglementare, fiindcã Banca Blank obþinuse încã din 1906 dreptul de a prezenta efecte cu numai douã semnãturi, inclusiv a ei. C. Comisia de Anchetã dã o greºitã interpretare art. 2, al. 1 ºi 2, din legea din 27 iunie 1930, atunci când socoteºte cã Statul nu putea sã rãscumpere efecte prevãzute în al. 2 al art. 2, decât numai pânã la concurenþa diferenþei dintre suma de Lei 3.250.885.742 prevãzutã în al. 1 al art. 2, ºi suma de Lei 4.069.041.735 acordatã prin planul de stabilizare, adicã numai 818.155.993 lei. Socoteala pe care o face Comisiunea este eronatã, întrucât suma de 3.250.885.742 lei nu reprezintã decât un plafon maximal, care trebuie, în mod necesar, atins prin preluãri de efecte aflate reescontate la 7 februarie 1929; putându-se foarte bine ca disponibilul, ºi am vãzut cã un disponibil a rezultat, nefiind utilizatã decât suma de lei 2.507.967.411, sã fie atribuit preluãrii portofoliului constituit dupã data de 7 februarie 1930, ceea ce s-a ºi întâmplat. D. Comisiunea de Anchetã calificã drept ilegalã convenþia din 19 august 129

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
1931 intervenitã între Ministerul de Finanþe ºi Banca Naþionalã, prin care s-a stabilit în principiu preluarea tranºei a II-a de 600.000.000 lei, întrucât nu a fost ratificatã de Consiliul de Miniºtri, aºa cum prevede art. 8 al legii din 27 iunie 1930. Aceastã constatare a Comisiunii este eronatã în fapt, întrucât în realitate convenþiunea din 19 august 1931 a fost ratificatã de Consiliul de Miniºtri prin Jurnalul nr. 1.198 din 10 septembrie 1931, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 213 din 12 septembrie 1931, pe baza cãruia s-a încheiat apoi convenþia definitivã de preluare a portofoliului din 7 octombrie 1931. E. Tot drept ilegalã calificã Comisiunea de Anchetã ºi preluarea efectului de 108.335.241, care s-ar fi fãcut fãrã a se respecta dispoziþiunile art. 4, 6 ºi 7 ale legii din 27 iunie 1930, care prevãd îndatorirea pentru Stat de a comunica expres Bãncii Naþionale adeziunea sa. Efectul de 108.335.241 a fost emis la cererea Bãncii Naþionale de cãtre Banca Industrialã ºi girat de Banca Marmorosch, Blank & Co. la 23 octombrie 1931, în preziua concordatului, dupã ce delegaþii Bãncii Naþionale au plãtit ei direct deponenþilor, în plinã larmã ºi panicã, suma de 108.000.000. Efectul a fost preluat de Stat mai târziu, în urma intervenþiunilor stãruitoare ale Bãncii Naþionale – în condiþiuni care dacã pot sã angajeze o rãspundere, în orice caz aceasta nu este ºi nu poate fi a Bãncii Marmorosch, Blank & Co. Mai mult decât atât, preluarea efectului a fost implicit aprobatã prin Jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 508 din 4 mai 1933, care a autorizat Ministerul de Finanþe sã ratifice operaþiunea. Pe baza acestui jurnal al Consiliului de Miniºtri, la 12 august 1933 s-a încheiat convenþiunea prin care efectul de Lei 108.355.241 a fost rãscumpãrat de Banca Marmorosch, Blank & Co. ºi înlocuit cu creanþe în valoare de Lei 108.309.271. F. Comisiunea de Anchetã calificã drept ilegale operaþiunile prin care Banca Marmorosch, Blank a fost scoasã din obligo cu privire la efectele care au fost preluate de Stat din toate cele trei tranºe ale portofoliului reescontat la Banca Naþionalã. Prin aceastã operaþiune, spune raportul Comisiunii de Anchetã, s-au nesocotit dispoziþiunile art. 5 al legii din 27 iunie 1930, care prevede ca Statul sã ia garanþii personale sau reale pentru a-ºi asigura drepturile de creditoare. În loc de a se proceda astfel, încheie argumentarea sa raportul Comisiunii, Statul a renunþat la garanþii ºi în special la cea mai importantã dintre ele – girul Bãncii Marmorosch, Blank, & Co., „pentru care fãcuse atâtea sacrificii”. Interpretarea Comisiunii este ºi de data aceasta eronatã, art. 5 al legii din 27 iunie 1930 nu prevede nimic altceva decât o normã de conduitã în ce priveºte acordul între Ministerul de Finanþe ºi Banca Naþionalã, cu privire la fixarea condiþiunilor de realizare ale efectelor. De nicãieri nu rezultã – din redacþiunea ºi spiritul legii – interdicþiunea Statului de a scuti de obligaþiunea de platã pe unul din semnatarii efectelor. De altfel, rostul contribuþiunii Statului la opera de asanare financiarã era tocmai de a da posibilitatea instituþiunilor lovite de efectele crizei de a-ºi restabili situaþiunea financiarã zdruncinatã. Dar, în afarã de aceasta, art. 8 al legii din 27 iunie 1930 autorizeazã Ministerul de Finanþe, cu avizul Bãncii Naþionale ºi cu ratificarea Consiliului de Miniºtri, sã încheie convenþiuni ºi tranzacþiuni. Scoaterea din obligo a Bãncii Marmorosch, Blank & Co. s-a fãcut tocmai pe temeiul unor astfel de convenþiuni ºi tranzacþiuni, aºa încât operaþiunea, prin ea însãºi admisibilã ºi utilã, a fost investitã ºi cu toate formele legale, ceea ce rãpeºte Comisiunii de Anchetã orice drept de a mai critica ºi oportunitatea, care a fost lãsatã la suverana apreciere a Statului ºi a Bãncii Naþionale. 130

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
În ce priveºte scoaterea din obligo a Bãncii Marmorosch, Blank & Co. cu suma de 98.500.000, rãmasã disponibilã din prima tranºã, ea îºi gãseºte drept echivalent tranzacþional cesiunea în schimb a unui portofoliu agricol de Lei 136.472.512, ºi drept fundament legal Jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 1.996 din 13 decembrie 1930, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 46 din 25 februarie 1931. În ce priveºte scoaterea din obligo pentru efectele aflate în portofoliu, ce a format obiectul celei de a doua tranºe de Lei 600.000.000, ea îºi are temeiul în convenþiunea din 19 august 1931 intervenitã între Ministerul de Finanþe ºi Banca Naþionalã în vederea asanãrii Bãncii Marmorosch, Blank, convenþiune ratificatã de Consiliul de Miniºtri cu Jurnalul nr. 1.198 din 10 septembrie 1931, publicatã în Monitorul oficial nr. 213 din 12 septembrie 1931, pe baza cãruia s-a încheiat apoi Convenþiunea definitivã din 7 octombrie 1931. În ce priveºte scoaterea din obligo pentru suma de Lei 108.355.241, Statul a primit în schimb, drept compensaþie, un portofoliu de valoare egalã ºi, în afarã de acesta, 6.184 acþiuni ale Societãþii Buzãu-Nehoiaºu, proprietara unei linii ferate normale de 72 km., cu numeroase lucrãri de artã tehnicã, de un deosebit interes de ordin militar ºi economic pentru Stat, pe care Comisiunea de Anchetã, mãrturisindu-ºi imposibilitatea de a fi reuºit sã stabileascã o evaluare din cauza scurtului timp acordat pentru desãvârºirea anchetei, le calculeazã la valoarea nominalã de Lei 3.092.000. În realitate, valoarea realã a acþiunilor poate fi socotitã astãzi ca un echivalent a portofoliului pe baza cãruia a fost fãcutã cesiunea ºi, în orice caz, valoarea stabilitã în raportul delegaþilor Ministerului de Comunicaþii din 1926, de Lei 79 milioane ce rugãm a se cere de onor. Comisiune sau aceea ce se va stabili pe baza expertizei pe care o solicitãm prin prezenta. De altfel, ca o observaþiune generalã, privind întreaga operaþiune a scoaterii din obligo, putem afirma, întemeiaþi pe textul convenþiunilor încheiate ºi pe actele de la dosar, cã atât Statul, cât ºi Banca Naþionalã, cunoºtea perfect de bine situaþiunea realã a Bãncii Marmorosch, Blank & Co. ºi, deci, valoarea semnãturii sale care, neadãugând o deosebitã garanþie la platã, putea foarte uºor forma obiectul unei renunþãri. VII În fond, în ce priveºte prejudiciul. A. Comisiunea de Anchetã, dând o amploare deosebitã operaþiuni transmiterii de cãtre Banca Marmorosch, Blank & Co. Statului a Institutului de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”, dupã o analizã amãnunþitã a evaluãrilor fãcute la diferite epoci ºi sub diferite criterii, precum ºi acelea ordonate în cauzã, constatã cã Statul ar fi avut de suferit un prejudiciu de Lei 95.458.718. Am arãtat prin motivul III de apel, lit. a, consideraþiunile pe care ne întemeiem pentru a cere anularea de plano a constatãrilor Comisiunii de Anchetã cu privire la stabilirea unui pretins prejudiciu care nu este în legãturã necesarã cu operaþiunea preluãrii portofoliului de efecte de cãtre Stat. Chiar dacã s-ar primi ca valabilã o atare conexiune ºi, deci, s-ar stabili ca intrând sub competenþa Comisiunii de Anchetã de a statua asupra prejudiciului, trebuie sã observãm cã este cu totul eronat ºi insuficient criteriul de apreciere însuºit de Comisiune, pentru a deduce valoarea unei întreprinderi care a intrat în patrimoniul Statului, ca fond de comerþ, cu toate elementele sale componente ºi nu numai ca un simplu complex de bunuri, ºi ca atare greºit s-a omis a se þine seama în calcul de acele elemente ºi îndeosebi de vadul comercial, care sunt determinate pentru o justã aprecierte a valorii întreprinderii. 131

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
În orice caz, pentru orice urmare a modului de a vedea al onoratei Comisiuni, cerem efectuarea unei expertize care sã se facã cu respectul tuturor datelor necesare unei drepte ºi complete evaluãri la data primirii în platã ºi pe data de azi. B. Comisiunea de Anchetã, cãutând sã stabileascã un prejudiciu rezultat din preluarea pentru schimbare a portofoliului de 136.672.512, dupã ce recunoaºte cã Statul trebuie sã suporte pierderea sumei de 36.807.545, rezultând din aplicaþiunea legilor de conversiune, decide, totuºi, cã Banca Marmorosch, Blank & Co. este rãspunzãtoare pentru sumele reprezentând reducerile consimþite de Stat pe temeiul unor convenþiuni încheiate direct cu debitorii, þinându-se seama de capacitatea lor de platã, pentru motivul cã aceste reduceri au fost fãcute „pentru motive personale debitorilor cedaþi din cauza capacitãþii reduse de platã a acestora”. Am arãtat la motivul III de apel, litera b, cã o asemenea socotealã trebuie înlãturatã de plano, întrucât ea nu priveºte direct operaþiunea preluãrii portofoliului de cãtre Stat. În afarã de aceasta, nefiind vorba de fapta Bãncii Marmorosch, Blank & Co., ci de aceea a Statului, nu poate fi vorba nici de o responsabilitate personalã a celei dintâi. Portofoliul cedat a fost administrat de Stat ºi tranzacþiile, de atâtea ori dezavantajoase ce Statul le-a fãcut din consideraþiuni de multe ori cu totul strãine de capacitatea de platã a debitorilor, nu pot fi imputate Bãncii Blank. Banca Blank, în calitate de cesionarã, nu poate fi fãcutã rãspunzãtoare decât de existenþa creanþei cedate, în niciun caz de încasarea ei. În ce priveºte prejudiciul ce se afirmã a fi fost suferit de Stat ca urmare la preluarea celei de a treia tranºe, Comisiunea ºi de data aceasta, dupã ce socoteºte legitim a fi suportat de Stat suma de Lei 7.368.930, ca urmare a reducerilor operate pe baza legilor de conversiune, face sã cadã în sarcina ºi rãspunderea Bãncii Marmorosch, Blank & Co. suma de Lei 33.277.409, reprezentând reducerile convenþionale consimþite direct de Stat în favoarea debitorilor cedaþi. Relevãm din nou cã, la evaluarea celor 6.184 acþiuni Buzãu-Nehoiaºu, din lipsã de timp, Comisiunea de Anchetã nu a efectuat o expertizã a liniei ferate Buzãu-Nehoiaºu, ci s-a mulþumit de a lua în calcul numai valoarea nominalã a acþiunilor, ignorând cã e vorba de o întreprindere care ºi astãzi pãstreazã în bilanþul ei capitalul de lei aur de la data constituirii din 1909, fãrã a-l fi revalorizat ºi cã are un pasiv neînsemnat, astfel cã valoarea actualã a liniei ferate BuzãuNehoiaºu de 72 km., cu numeroase lucrãri de artã, care a costat înainte de rãzboi 12 milioane lei aur, ºi apreciatã în 1926 de delegaþii Ministerului Comunicaþiilor /dl. ing. Stratilescu ºi prof. Vasilescu Carpen/ la 79 milioane lei ºi de atunci pânã la data trecerii la Stat s-au fãcut importante noi investiþiuni, reprezintã, în realitate, echivalentul capitalului social. Valoarea de azi a liniei ferate depãºeºte cu mult valoarea întregului portofoliu de 108 milioane lei. Am arãtat mai sus lipsa de temeinicie a unei astfel de soluþiuni ºi ne raportãm în totul la motivarea amintitã. VIII La 21 iunie 1935 a intervenit între Ministerul de Finanþe ºi Banca Naþionalã o convenþiune privitoare la realizarea portofoliului preluat în condiþiunile legii din 27 iunie 1930. Aceastã convenþiune a fost ratificatã prin legea de la 1 aprilie 1936. 132

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Prin efectul acestei ratificãri, legalitatea operaþiunilor de preluare a portofoliului Bãncii Naþionale aflat reescontat la Banca Naþionalã apare încã o datã confirmatã ºi face inadmisibilã orice discuþiuni privitoare la pretinse vicii de formã sau de fond. Operaþiunile fiind astfel confirmate ºi decretul-lege din 11 octombrie 1940 nelãsând în cãderea Comisiunii de a statua asupra oportunitãþii unei atari legiuiri, care dimpotrivã trebuia sã serveascã drept temeiu legal ºi juridic al anchetei, toate obiecþiunile privitoare la acte ºi fapte care nu sunt personale ale Bãncii Marmorosch, Blank & Co. urmeazã a fi înlãturate ca surse de responsabilitate. IX Modul de a judeca al Comisiunii de Anchetã nu corespunde niciunei norme de drept ºi nici echitãþii. Comisiunea, deºi afirmã repetat în raport cã nu sa derogat prin D.L. nr. 3.441/1940 de la normele fundamentale de drept comun, totuºi ajunge la crearea unor situaþiuni ce nu pot fi încadrate într-un concept de drept. În adevãr, nu este posibil sã menþii mai departe în fiinþã convenþiunile ºi actele încheiate de Banca Blank cu Statul, prin Banca Naþionalã sau direct, lãsând în patrimoniul Statului aceea ce Banca Blank i-a transferat prin aceste convenþiuni ºi acte, iar, pe de alta, sã obligi Banca Blank sã plãteascã sume imense Statului, în afara ºi împotriva termenilor acestor convenþiuni ºi acte în felul acesta. În felul acesta, Comisiunea de Anchetã a ajuns de fapt sã oblige Banca Blank la plata unor efecte pentru care a fost scoasã din obligo, dar sã menþinã ceea ce Banca Blank a dat pentru liberaþiunea sa din obligo. O asemenea refacere a unui contract este un lucru contrar tuturor principiilor de drept. Rezoluþiunea unui contract are de efect repunerea lucrurilor în starea anterioarã: dar când aceastã restitutio in integrum nu mai este posibilã, atunci obiectele de restituire trebuie apreciate la valoarea din momentul desfiinþãrii contractului ºi nu la aceea pe care a avut-o în momentul încheierii lui. Sub acest raport, la calculul prejudiciului ce se pretinde a-l fi suferit Statul, trebuie þinutã în seamã valoarea actualã a bunurilor primite de Stat în platã. Expertizarea acestor bunuri dupã valoarea de la data preluãrii lor este, în orice caz, neconcludentã ºi nedreaptã, cãci înseamnã cã Statul reþine avantajele acestor tranzacþiuni, repudiind însã toate riscurile ce comportã. Din acelaºi punct de vedere, o restabilire a situaþiunii create prin preluarea portofoliului nu mai este posibilã, deoarece în interval s-au produs alte situaþiuni juridice irevocabile prin încheierea concordatului Bãncii Blank, pe baza unei cote de 100% ºi prin neuzare de Banca Blank de aranjamentul prevãzut de art. 52 din legea de lichidare din 7 aprilie 1934. În adevãr, la concordat, Banca Blank, fiind scoasã din obligo faþã de Stat ºi Statul nemaiprezentându-se ca creditor, banca a contat pe un anume pasiv, ºi de aceea a oferit plata integralã. Prin aceasta, Statul a renunþat definitiv de a-i mai cere ceva Bãncii Blank, iar dacã ar voi s-o facã ar trebui sã poatã s-o repunã în situaþia de a oferi o altã cotã concordatarã mai micã, astfel încât sã poatã fi plãtiþi la aceeaºi cotã mai micã ºi Statul ºi ceilalþi creditori. Aceasta ar presupune cã cei ce au beneficiat de cota mai mare oferitã de Banca Blank ar putea fi obligaþi sã restituie ceea ce au primit în plus. ªi notãm cã, din pasivul de Lei 1.821.500.000 la data concordatului, s-au plãtit pânã la 31/X/1940 Lei 1.563.500.000. Cum însã nicio modificare a concordatului nu mai este posibilã, Statul nu poate sã pretindã azi ce n-a pretins la concordat, cãci i se poate opune 133

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
în compensaþie prejudiciul adus Bãncii Blank prin determinarea ei de a oferi concordat cu 100%. Acelaº lucru trebuie sã-l spunem cu privire la faptul cã Banca Blank, ºtiindu-se eliberatã din obligo faþã de Stat, n-a înþeles sã se foloseascã de avantajele ce-i oferea art. 52 din legea de lichidare din 7 aprilie 1934, prin care ar fi putut obþine o reducere foarte însemnatã a angajamentelor ei, cum au obþinut atâtea alte bãnci /de exemplu, una care a aranjat cu 17% plãtibile în 10 ani/. Acum, dupã ce termenele legale de facerea unor asemenea aranjamente au expirat de mult ºi dupã ce s-a plãtit marii majoritãþii a creditorilor ºi deponenþilor Bãncii Blank, 100%, Statul nu ne mai poate repune în situaþiunea anterioarã convenþiunilor ºi actelor în discuþie ºi, deci, nu poate sã ne reclame plata pretinsului prejudiciu suferit de Stat, câtã vreme nu reparã prejudiciul ce-l suferim prin aceste revendicãri tardive ale Statului, dupã ce s-au creat situaþii de drept irevocabile. Iatã atâtea alte motive pentru care socotim cã o obligare a noastrã la despãgubiri, deºi actele ºi convenþiunile încheiate au fost conforme cu legea ºi deºi nu mai este posibilã o restitutio in integrum, este inadmisibilã. Consecinþele inadmisibile ce s-ar produce dovedesc cã premisa de la care pleacã raportul Comisiei de Anchetã – adicã stabilirea unui prejudiciu independent de ilegalitate ºi culpã – este greºitã. X Fãrã a renunþa la toate motivele ce preced, mai arãtãm cã deciziunea Ministerului de Finanþe dispune la punctul 1, al. II, cã urmeazã sã se mai adauge dobânzile scãzute de la scadenþa diferitelor poliþe ºi creanþe precum ºi cheltuielile de urmãrire. Într-adevãr, fiind vorba de o procedurã de daune interese ºi nu de o datorie certã ºi lichidã, pânã la terminarea definitivã a litigiului nu se poate vorbi de dobânzi pentru trecut ºi, deci, în mod greºit s-a dispus cã urmeazã a se adãuga ºi dobânzile de la data scadenþei cambiilor. De asemenea, nu putem fi încãrcaþi cu cheltuielile de urmãrire, fiind vorba de operaþiuni la care noi nu am participat în niciun fel ºi nu putem rãspunde ºi suporta cheltuieli fãcute în condiþiuni de care nu putem fi fãcuþi rãspunzãtori, care nu au fost supuse Comisiunii de Anchetã, ºi fãrã a se stabili prin decizia ministerialã, care este cuantumul lor. Reamintim cã oricare ar fi fost situaþia, noi, ca cedenþi, nu aveam nicio rãspundere pentru încasare ºi, deci, nici pentru cheltuielile de urmãrire. XI Din cele ce preced, rezultã cã operaþiunile ºi tranzacþiile fãcute erau cu totul legale; cã Banca Naþionalã ºi Ministerul de Finanþe cunoºteau perfect situaþia Bãncii Blank, ca ºi a altor instituþii de credit, ºi cã tocmai de aceea s-a hotãrât sã fie ajutate; cã acest sprijin ce li se dãdea era fãcut pentru asanarea Bãncii Naþionale ºi a pieþei financiare în general, cã acest rezultat s-a ºi obþinut, astfel cã nu poate fi vorba de prejudicii pentru Stat, nici de rãspundere pentru Banca Blank, nici de un vreun profit al acesteia! Statul va fi fãcut sacrificii din fondul pus la dispoziþia sa, conform programului de stabilizare, dar nu pentru salvarea Bãncii Blank, care nici n-a fost salvatã, deci nici a valorii acþiunilor ei, ci exclusiv numai în favoarea 134

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
depunãtorilor, care au fost într-adevãr dezinteresaþi în cea mai mare parte, îngrãdindu-se astfel deruta pieþei financiare ºi pagubele particularilor. În urmã, Banca Blank, redusã a cere concordat, a fãcut propunerea de concordat cea mai lealã ºi anume cu plata a 100% din datorii. Cu cea mai mare lealitate ea a executat acest concordat, dând tot ce putea sã dea, atât Statului, pentru portofoliul preluat de el, cât ºi creditorilor particulari, ºi nici n-a uzat de noile reduceri la care era îndreptãþitã conf. art. 52 din legea conversiunii, în baza cãruia alte bãnci ºi-au redus pasivul la 40%, 30% ºi chiar 17% plãtibile în 10 ani. Legile de preluarea portofoliului de cãtre Stat au fost fãcute pentru asanarea pieþei. Degrevarea Bãncii Naþionale ºi a institututelor private de portofoliile zise „lichide” ºi „imobilizate” a servit pentru a permite îndeplinirea obligaþiunilor cãtre creditorii particulari, ºi Banca Blank le-a îndeplinit. Deci, pentru imputãrile ce i se aduc ºi din care se cautã a construi rãspunderi, lipseºte ºi orice bazã de drept, dar ºi orice bazã de dreptate. Nu este vorba de prejudicii suferite de Stat, ci de unele sacrificii la care Statul a fost obligat prin legii dictate de necesitãþile economiei naþionale ºi ale relaþiunilor financiare cu strãinãtatea. Dar, chiar aceste sacrificii, constând în realizarea incompletã a portofoliului preluat, portofoliu cunoscut de la început ca fiind de calitate foarte variabilã, se datoresc unor împrejurãri de care Banca Blank n-ar avea nici mãcar o rãspundere moralã sau istoricã. Cine afirmã contrariul uitã cã nu bãncile au cauzat conversiunea datoriilor, ci conversiunea datoriilor a lovit bãncile: uitã cã, conversiunea datoriilor, ea însãºi datoratã unei crize mondiale fãrã precedent, a zdruncinat baza instituþiei proprietãþii private a creanþelor ºi bazele constituþionale, constituind o adevãratã revoluþie pe cale legalã, ale cãrei consecinþe au fost mai mari decât se prevãzuserã. Criza mondialã, cu atât de grave repercusiuni pe piaþa noastrã, a fost astfel însoþitã ºi urmatã de neplata generalã a datoriilor ºi aceasta explicã suficient de ce o parte din portofoliul preluat de Stat nu a putut fi realizat, fãrã a mai vorbi de toate urmãrile stãrii de rãzboi, care nu a încetat nicio clipã de la izbucnirea rãzboiului din Spania. A pune aceste vicisitudini istorice în sarcina Bãncii Blank este prea mult. Mai bine de patru cincimi de veac, Banca Blank a stat în slujba dezvoltãrii economice româneºti, pentru care a fãcut sforþãri ºi jertfe, care nu pot fi trecute cu vederea. Ea a fost silitã sã se încline sub povara sacrificiilor fãcute ºi loviturilor primite în drumul ei, dar în niciun moment Banca Blank n-a disimulat forurilor în drept situaþia ei, nu a refuzat a îndeplini niciuna din condiþiunile de care se lega acest sprijin ºi nu a pregetat sã se despoaie ea de tot ce avea, pentru a-ºi îndeplini obligaþiunile. Recapitulând, rezultã din expunerea ºi dezvoltarea motivelor noastre de mai sus cã operaþiunile ºi lucrãrile referitoare la preluarea de cãtre Stat a portofoliului de efecte aflate la Banca Naþionalã sunt, în ceea ce priveºte Banca Marmorosch, Blank & Co., în perfectã regulã ºi conforme cu cea mai strictã legalitate. De asemenea, ºi convenþiunile ºi tranzacþiunile intervenite ulterior rãscumpãrãrii. Problema legalitãþii ºi regularitãþii pentru a cãpãta o dreaptã soluþiune, trebuie examinatã la lumina ºi în ambianþa situaþiunii locale ºi internaþionale economice ºi momentul în care au fost efectuate operaþiunile ºi lucrãrile preluãrii. Repetãm, este posibil ca Statul sã fi suferit prejudicii: aceasta a fost preþul salvãrii ºi redresãrii creditului fãrã de care prãbuºirea, care ºi aºa a fãcut destule victime, ar fi fost totalã ºi catastrofalã. 135

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Trebuie mai ales relevat cã sacrificiile, dacã au fost reale, au fost fãcute în profitul exclusiv al deponenþilor, care de fapt au ºi fost în parte despãgubiþi. În numele aceloraºi nevoiaºi exponenþi ai micii noastre burghezii româneºti, victime ale unor împrejurãri mai presus de voinþa ºi de bunãvoinþa oricui, solicitãm acestei Comisiuni ca, primind apelul nostru, sã exonereze Banca Marmorosch, Blank & Co. de orice responsabilitate ºi sã o apere de plata sumelor prevãzute prin Deciziunea nr. 10.082 din 5 aprilie 1941 a Ministerului Finanþelor, cu conºtiinþa de a fi fãcut o operã de justiþie socialã, în mãsura în care ultimul ban din activul Bãncii Marmorosch, Blank & Co. este destinat astãzi a fi plãtit deponenþilor sãi. Pentru aceste motive, solicitãm admiterea apelului ºi, în fond, reformarea deciziei Ministerului de Finanþe, înlãturarea Raportului Comisiunii de Anchetã ºi ridicarea mãsurilor de indisponibilitate a patrimoniului nostru. XII Ne rezervãm a invoca ºi inconstituþionalitatea D.L. 3.441/1940, care loveºte în drepturi câºtigate de proprietate ºi creanþã, în liberaþiuni definitiv dobândite prin convenþii, tranzacþii ºi prescripþii, toate situaþiuni ºi drepturi ocrotite prin art. 17 din Consitutþia din 1923 ºi art. 16 din Constituþia din 1938. Acest motiv de neconstituþionalitate, nefiind de competenþa onor. Comisiuni de Apel, ne rezervãm a-l dezvolta printr-un memoriu separat. Cu distinsã stimã ºi consideraþie, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. SA, (ss) Alexandru Pacsimade (ss) M. Arþãreanu

Anexe: Decizia 10.082/1941 Actele conf. listei alãturate Procura domnului av. M. Arþãreanu Coalã timbratã Pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. SA Societate Anonimã

136

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 2 „Monitorul Oficial” nr. 239 din 12 octombrie 1940 DECRET-LEGE pentru instituirea unei comisiuni de anchetã cu privire la rãscumpãrarea de cãtre Stat a portofoliului de creanþe imobilizate ale Bãncii Naþionale a României Art. 1 Se instituie pe lângã Preºedinþia Consiliului de Miniºtri o comisiune însãrcinatã sã ancheteze operaþiunile ºi lucrãrile în baza cãrora Ministerul de Finanþe a rãscumpãrat portofoliul de efecte aflat la Banca Naþionalã, potrivit legii din 27 iunie 1930 ºi 1 aprilie 1936, precum ºi condiþiunile fixate sau convenþiunile încheiate pentru realizarea acestor efecte. Art. 2 Comisiunea va fi alcãtuitã din 3 membri ai Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie ºi un secretar consilier de Curtea de Apel. Comisiunea va fi ajutatã de funcþionarii desemnaþi în acest scop. Art. 3 Când se constatã fraude sau grave prejudicii aduse Statului, Consiliul de Miniºtri va putea, printr-un jurnal publicat în „Monitorul Oficial”, sã declare, la cererea Comisiunii de Anchetã, blocate ºi indisponibile, fãrã îndeplinirea vreunei formalitãþi de inscripþie sau sechestru, toate bunurile mobile ºi imobile ale întreprinderilor ºi persoanelor al cãror portofoliu de creanþe a fost preluat de Stat, ale întreprinderilor afiliate, sau controlate de acestea, ale organelor de conducere a acestor întreprinderi, precum ºi ale beneficiairilor operaþiunilor de pe urma cãrora Statul a fost prejudiciat. Aceeaºi mãsurã se poate lua ºi împotriva întreprinderilor ºi persoanelor care au garantat solvabilitatea creanþelor ºi au fost în urmã exonerate de obligaþia plãþii acestor creanþe. Orice înstrãinãri de bunuri mobile sau imobile aparþinând întreprinderilor ºi persoanelor vizate mai sus, fãcute în scopul de a fi sustrase de la asigurarea acoperirii prejudiciului Statului, va fi nul de drept de la data prezentului decretlege. Art. 4 Comisiunea instituitã prin art. 10 al legii nr. 172 din 27 iunie 1930 se desfiinþeazã, iar atribuþiunile ei trec asupra Comisiunii de Anchetã înfiinþatã prin prezentul decret-lege. Art. 5 Ministerul Finanþelor va putea numi, prin deciziune, administratori giranþi, însãrcinaþi sã facã inventarul patrimoniilor lovite de indisponibillitate ºi sã ia toate mãsurile necesare pentru asigurarea drepturilor Statului. Art. 6 Comisiunea de Anchetã va înainta Ministerului Finanþelor asupra constatãrilor ce va face. În baza lor, ministerul va da o deciziune prin care se va constata prejudiciile suferite de Stat ºi care va constitui titlul legal definitiv, în temeiul cãruia se va proceda la executare, conform dispoziþiunilor din legea pentru unificarea procedurii fiscale. 137

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Dat în Bucureºti, la 11 octombrie 1940. Conducãtorul Statului Român ºi Preºedintele Consiliului de Miniºtri, (ss) general Ion Antonescu Ministrul Finanþelor, (ss) C. Cretzianu Ministrul Justiþiei, (ss) Mihai A. Antonescu nr. 3.441 pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

138

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA nr. 3 „Monitorul Oficial” nr. 140 din 27 iunie 1930, pagina 4.760-4.761 LEGE pentru administrarea portofoliului de efecte trecute de la Banca Naþionalã la Stat, conform planului de stabilizare ºi de interpretare a programului de stabilizare Art. 1 Pentru administrarea portofoliului de efecte cu scadenþa prea îndepãrtatã, trecute sau care vor fi trecute de Banca Naþionalã Statului, conform prevederilor planului de stabilizare de la cap. 1, secþiunea II, punctul II, ºi conform Convenþiei dintre Stat ºi Banca Naþionalã din 7 februarie 1929, secþia III, art. 8, Ministerul Finanþelor ºi Banca Naþionalã vor proceda precum se aratã în dispoziþiunile de mai jos. Prin portofoliu de efecte cu o scadenþã prea îndepãrtatã se înþeleg efectele care întrunesc toate prevederile statutare, afarã de lichiditatea la termenul prevãzut de art. 24 din statutele Bancii Naþionale /art. 28 din vechile statute/. Art. 2 În urma propunerii Bãncii Naþionale, Ministerul Finanþelor este autorizat sã rãscumpere efectele vizate de art. 1 ºi care se gãseau în portofoliul Bãncii Naþionale la data de 7 februarie 1929, pânã la concurenþa sumei totale de Lei 3.250.885.742. Ministerul Finanþelor este autorizat, de asemenea, sã rãscumpere, în urma avizului conform al Bãncii Naþionale, alte efecte scontate de aceasta, oricare ar fi data intrãrii lor în portofoliu, în vedere de a contribui la asanarea financiarã ºi în mãsura în care resursele prevãzute de programul de stabilizare vor întrece totalul de mai sus. Art. 3 Drept contravaloare a portofoliului prevãzut mai sus la art. 2, Ministerul Finanþelor a vãrsat Bãncii Naþionale, din împrumutul de stabilizare, suma de 10 milioane dolari, prevãzutã în planul de stabilizare la cap. 1 secþiunea II, punctul 2, litera 1, ºi este autorizat a mai vãrsa sumele prevãzute la acelaº capitol, lit. B, adicã beneficiul ce va rezulta din preschimabrea cu monedã metalicã a unei pãrþi din circulaþia biletelor de micã valoare, pânã la concurenþa sumei de 2.600 milioane lei. Art. 4 Banca Naþionalã va administra, în numele ºi pentru contul Statului, efectele trecute în portofoliul acestuia, conform cu cap. 1, secþia II, paragraful II, lit. c., alin. 3, din programul de stabilizare ºi în baza art. 3 al acestei legi, pe mãsurã ce ele vor fi preluate de Stat ºi anume din momentul ce Statul va comunica expres Bãncii Naþionale adeziunea sa la propunerile fãcute ºi va remite Bãncii Naþionale contravaloarea efectelor primite în portofoliul sãu. Art. 5 Ministerul de Finanþe, cu avizul Bãncii Naþionale, este autorizat a fixa condiþiunile de platã, garanþie, termen ºi dobândã pentru fiecare efect. Art. 6 Banca Naþionalã va prezenta Ministerului Finanþelor o datã cu trecerea efectelor la Stat un referat cu o situaþie generalã detaliatã asupra situaþiunii financiare a întreprinderii debitoare ºi a debitorilor. 139

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Ministerul de Finanþe, cu avizul Bãncii Naþionale, va putea încheia orice convenþie sau tranzacþie, pe care o va crede utilã sau necesarã pentru realizarea debitului datorat, luând orice garanþii personale sau reale pentru ca realizarea lui sã fie bine asiguratã. Art. 7 Banca Naþionalã, cu ocazia prezentãrii situaþiunii efectelor, va arãta care sunt posibilitãþile de încasare prezente ºi viitoare asupra portofoliului trecut Statului în cazul unei urmãriri sau lichidãri ºi în cazul încheierii unei convenþiuni sau tranzacþiuni. Art. 8 Ministerul Finanþelor, cu avizul Bãncii Naþionale ºi cu avizul comisiunii prevãzute la art. 10, va propune Consiliului de Miniºtri, spre ratificare, convenþiile sau tranzacþiile încheiate. Ele vor fi comunicate Bãncii Naþionale spre aplicare. Art. 9 În cazul când convenþiile sau tranzacþiile ar privi o întreprindere la care Statul devine creditor pentru cel puþin jumãtate din totalul datoriilor ei, Ministerul Finanþelor va putea numi un comisar al Guvernului, care va funcþiona pe lângã consiliile ºi direcþiunea acestor întreprinderi ºi care va fi retribuit de acele întreprinderi. Comisarii Guvernului vor lua parte la toate comitetele de direcþie ºi consiliile de administraþie ºi vor avea dreptul de control asupra tuturor actelor bãncii pânã la lichidarea convenþiei sau tranzacþiei. Comisarii vor þine Ministerul Finanþelor în curent cu mersul operaþiunilor acestor instituþiuni, vor supraveghea întreaga lor administraþie ºi conducere ºi vor avea dreptul de veto, cu autorizaþia Ministerului Finanþelor, la realizarea acelor operaþiuni pe care le va crede nepotrivite bunului mers sau scopului acestor instituþiuni. Pânã la obþinerea autorizaþiei ministrului Finanþelor, veto opus de comisarul Guvernului va suspenda de drept orice decizii ale Consiliului de Administraþie, Comitetului de Direcþie sau ale direcþiunii. Îndatã ce Banca Naþionalã, la cererea instituþiunilor de mai sus, va constata cã situaþiunea lor s-a consolidat, se va cere Ministerului de Finanþe încetarea funcþionãrii comisarului guvernului pe lângã ele. Ministerul Finanþelor, în baza constatãrii Bãncii Naþionale, va referi Consiliului de Miniºtri ºi cu aprobarea acestuia, va desfiinþa postul de comisar al Guvernului. Art. 10 Se înfiinþeazã o comisie compusã din directorul Contabilitãþii Generale ºi al finaþelor publice, comisarul Guvernului pe lângã Banca Naþionalã ºi preºedintele Camerei de Comerþ ºi Industrie din Bucureºti, cu scopul de a studia fiecare caz în parte ºi a referii Ministerului Finanþelor. Aceastã comisiune va funcþiona pe lângã Serviciul Economiei Financiare. Referentul Oficiului de Studii, însãrcinat cu conducerea serviciului, va funcþiona ca referent al acestei comisiunii. Art. 11 Banca Naþionalã va administra acest portofoliu în numele ei personal ca ºi portofoliul sãu propriu ºi va avea, în raporturile cu Statul, rolul de mandatar legal. Prin trecerea portofoliului de efecte, conform cu planul de stabilizare, Statul ia asupra sa toate drepturile proprii cambiale ce le avea Banca Naþionalã, ºi aceasta fãrã a fi nevoie de îndeplinirea vreunei formalitãþi faþã de debitorii respectivi sau faþã de orice altã persoanã fizicã sau moralã, autoritate judecãtoreascã sau administrativã. Banca va administra acest portofoliu întocmai ca ºi portofoliul ei propriu; va încasa la scadenþã dobânzile ºi efectele 140

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
pe baza convenþiilor sau tranzacþiilor. Sumele încasate ca dobânzi se vor trece în contul prevãzut de Convenþia dintre Statul român ºi Banca Naþionalã, privitor la revizuirea statutelor, la art. 4, lit. B, ºi art. 8, lit. B, al. 2; iar sumele încasate din capital se vor trece în contul de investiþie al Regiei Autonome a CFR, prevãzut în planul de stabilizare la cap. III, Banca Naþionalã va putea sã intenteze, în numele ºi pentru contul Statului, orice acþiune, sã exercite orice cãi de atac, sã ia orice mãsuri de asigurare, sã facã orice acte de urmãrire sau executare, ºi orice alte acte ar fi necesare pânã la efectiva încasare a creanþei. Art. 12 Portofoliul bãncilor populare, cooperativelor (astãzi Banca Centralã Cooperativã) ºi Creditul Industrial, prevãzut la cap. I, Secþia II-a, par. 3, din programul de stabilizare, ºi la art. 8, par. B, al. Convenþiei dintre Stat ºi Banca Naþionalã din 7 februarie 1929, reprezentând contravaloarea sumei de 15 milioane dolari, vãrsate de Stat Bãncii Naþionale, se excepteazã de la dispoziþiile de mai sus. Instituþiile prevãzute în acest art. Vor fi obligate sã ramburseze Statului contravaloarea sumei de 15 milioane dolari în condiþiile unei convenþii ce Ministrul Finanþelor este autorizat sã încheie cu ele ºi în care se vor fixa termenul de platã, dobânzile ºi amortizare, remiþându-se Statului obligaþiuni de aceeaºi valoare. Banca Centralã Cooperativã ºi Creditul Industrial vor fi obligate, chiar înlãuntrul termenului convenþiei, sã primeascã în condiþii egale cu acelea prevãzute în acea convenþie, creditele corespunzãtoare ce s-ar putea gãsi pe altã cale, pentru achitarea obligaþiilor sau pentru achitarea celorlalte avansuri pentru care nu se vor fi remis obligaþiuni. În cazul când instituþiunile de mai sus ar refuza aceste credite, convenþiunea se considerã reziliatã fãrã somaþiune sau judecatã ºi creanþa Statului devine exigibilã. Art. 13 Organul de legãturã între Ministerul Finanþelor ºi Banca Naþionalã, în toate chestiunile tratate în aceastã lege, va fi Comisarul Guvernului de pe lângã Banca Naþionalã. Art. 14 Pentru toate raporturile între Ministerul de Finanþe ºi Banca Naþionalã, unde prezenta lege nu dispune, se va aplica dreptul comun. pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

141

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 4 ”Monitorul Oficial” nr. 77 din 1 aprilie 1936 LEGE pentru ratificarea convenþiunii încheiatã la 21 iunie 1935 între Statul român, prin Ministerul de Finanþe, ºi Banca Naþionalã a României Art. 1 Se ratificã urmãtoarea convenþiune încheiatã la 21 iunie 1935 între Statul Român, prin Ministerul de Finanþe, ºi Banca Naþionalã a României CONVENÞIUNE Între Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanþelor, ºi Banca Naþionalã a României, a intervenit urmãtoarea convenþiune: În vedere cã portofoliul imobilizat al Bãncii Naþionale a României a trecut la Stat, pe baza planului de stabilizare ºi a legii din 27 iunie 1930, a fãcut în mare parte obiectul unor convenþiuni de platã pe termene lungi, încheiat de Stat cu debitorii respectivi: cã parte din aceste convenþiuni nu s-au putut executa, iar parte din debitori au devenit insolvabili; considerând, de asemenea, cã valoarea intrinsecã a acestui portofoliu a mai fost micºoratã ºi prin efectul legii reglementãrii datoriilor agricole ºi urbane, iar, pe de altã parte, cã orice întârziere în lichidarea lui sporeºte procentul de insolvabilitate, deci, pentru a se proceda la o lichidare a acestui portofoliu cât mai grabnicã ºi cât mai avantajoasã pentru Stat, s-a înfiinþat, prin Decizia ministerialã nr. 87.622 din 1935, o comisiune, compusã dintr-un magistrat, doi delegaþi ai Bãncii Naþionale a României ºi doi delegaþi desemnaþi prin decizie ministerialã de Ministerul Finanþelor. Aceastã comisiune va avea ca atribuþiuni verificarea întregului portofoliu trecut de la Banca Naþionalã a României la Stat, precum ºi propunerea modalitãþilor celor mai avantajoase, pe care le va crede de cuviinþã, pentru lichidarea acestui portofoliu. Comisiunea sus specificatã va examina ºi propunerile debitorilor respectivi, dând un aviz asupra modalitãþilor de lichidare a datoriilor. Dupã ce comisiunea va da vizul sãu, Banca Naþionalã a României, în virtutea mandatului legal încredinþat ei prin legea din 27 iunie 1930, pentru administrarea ºi lichidarea sus-menþionatului portofoliu imobilizat, va proceda pentru ºi în numele Statului la lichidarea acestui portofoliu, încheind orice fel de convenþiuni sau tranzacþiuni. Toate sumele ce se vor realiza din lichidarea zisului portofoliu se vor credita la Banca Naþiionalã a României într-un cont special, dupã ce va fi reþinut în prealabil toate cheltuielile operaþiunilor de lichidare ce ea va fi avansat. Având în vedere cã, potrivit art. 25 din legea pentru reglementarea datoriilor agricole ºi urbane din 14 aprilie 1933, aceste sume au fost atribuite Bãncii Naþionale a României pentru acoperirea pierderilor suferite de aceasta prin efectul zisei legi, derogându-se astfel în mod expres de la dispoziþiunile anterioare care le afectau investiþiunilor la CFR, iar prin efectul legii pentru lichidarea ale Statului care a preluat asupra sa aceastã sarcinã a pagubelor ce va suferi Banca Naþionalã a României prin plata sumei anuale de Lei 142

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
450.000.000 timp de 15 ani, cãtre Banca Naþionalã a României, conform art. 62 din zisa lege ºi convenþiunii speciale din 21 iulie 1934, intervenitã între Ministerul Finanþelor ºi Banca Naþionalã a României. Faþã de aceastã situaþiune ºi de necesitatea deseori afirmatã de Ministerul Lucrãrilor Publice ºi al Comunicaþiilor de a se aduce la îndeplinire programul excepþional de lucrãri pentru ºosele etc., ºi altele de interes general, alcãtuit de a se realiza anul acesta, cu mijloace speciale ºi extrabugetare, urmeazã ca sumele ce vor rezulta din lichidarea portofoliului mai sus specificat sã fie afectate la desãvârºirea lucrãrilor excepþionale mai sus stabilitate. Cum însã lichidarea portofoliului imobilizat va dura peste campania de lucru a anului 1935, pentru a nu se pierde aceastã campanie. Banca Naþionalã a României va avansa Statului suma de Lei 400.000.000, care se vor acoperi din operaþiunile de lichidare ale zisului portofoliu pe mãsura încasãrilor. Acest avans va fi vãrsat de Banca Naþionalã a României la un cont special, din care se vor pune la dispoziþiunea Direcþiunii generale a drumurilor toate sumele necesare pentru lucrãri de artã, de ºosele etc., precum ºi celorlalte instituþiuni publice pentru lucrãrile respective, pe baza dispoziþiunilor ce vor da, la cererea acelor instituþiuni prin Ministerul Finanþelor. La acest avans de Lei 400.000.000 se va socoti sarcina Statului ºi în favoarea Bãncii Naþionale o dobândã de 3%, care Banca Naþionalã o va percepe la încasarea tuturor sumelor provenind din lichidarea acestui portofoliu. Titlurile de rentã, prin depunerea cãrora unii debitori au dreptul sã se libereze, în conformitate cu legea reglementãrii datoriilor, vor fi reþinute de Banca Naþionalã ºi nu vor fi remise Statului pentru anulare, decât dacã, în termen de 5 ani, suma avansatã Statului va fi rambursatã prin încasãri, aºa cum se aratã mai sus. În caz contrar, ele vor fi reþinute de Banca Naþionalã în contul avansului. Prezenta convenþiune va fi supusã Parlamentului pentru ratificare. Pânã la ratificarea prezentei convenþiunii de cãtre Parlament, aceastã convenþiune va fi supusã încuviinþãrii Consiliului de Miniºtri, iar pe baza jurnalului de autorizare al Consiliului de Miniºtri, Statul ºi Banca Naþionalã vor putea proceda la executarea tuturor dispoziþiunilor din aceastã convenþiune. Art. 2 Imobilele intrate în patrimoniul Statului ca urmare a lichidãrii portofoliului preluat de Stat de la Banca Naþionalã a României, fie pe cale de execuþiuni silite, fie pe cale de tranzacþiuni, primindu-se în platã, se vor scoate în vânzare la licitaþie publicã, iar preþul realizat se va întrebuinþa în primul rând pentru acoperirea avansului de Lei 400 milioane, acordat Statului de cãtre Banca Naþionalã a României. Adjudecãrile provizorii, însoþite de avizul Oficiului Central de licitaþii ºi de avizul comisiunii prevãzutã în convenþiunea încheiatã la 21 iulie 1935 ºi ratificatã prin art. 1 al legii de faþã, se vor depune spre aprobare Ministerului de Finanþe. Art. 3 Tranzacþiunile sau convenþiunile de orice fel privitoare la creanþele care fac parte din portofoliul trecut Statului de cãtre Banca Naþionalã a României, sunt scutite de orice taxe de timbru ºi impozit proporþional. Art. 4 Sumele datorate pe baza portofoliului trecut Statului de cãtre Banca Naþionalã a României se vor putea urmãri în conformitate cu legea pentru perceperea ºi urmãrirea veniturilor publice. 143

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Art. 5 Toate dispoziþiunile contrare dispoziþiunilor prezentei legi sunt ºi rãmân abrogate. pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

144

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 5 PROCES-VERBAL Astãzi, 11 noiembrie 1940, s-a prezentat în faþa Comisiunii ºi a fãcut urmãtoarea: Depoziþie de martor Martorul Virgil Madgearu, de ani ..., domiciliat în Bucureºti, str. Vasile Conta 12, fost ministru, jurând pe Sf. Cruce, conf. art. 153 Pr. Pen., a declarat urmãtoarele: Pot sã dau urmãtoarele lãmuriri: 1. În calitatea de ministru de Finanþe am avut îndatorirea sã mã ocup de chestiunile în legãturã cu eliminarea din portofoliul de scont al Bãncii Naþionale a efectelor cu scadenþã prea îndepãrtatã, reprezentând o imobilizare ºi nemaicorespunzând cerinþelor de lichiditate impuse cu prilejul stabilizãrii de revenirea la o monedã convertibilã, în douã rânduri: 1. Între octombrie 1929 – iunie (8) 1930, 2. Între octombrie 1932 – noiembrie 1933. În cea dintâi perioadã am luat urmãtoarele mãsuri: Banca Naþionalã a comunicat Ministerului de Finanþe, la sfârºitul anului 1929, un tablou al portofoliului socotit de ea drept imobilizat, totalizând circa 3.376 milioane lei. Luând contact imediat cu conducerea Institutului de Emisiune, am ridicat chestiunea suportãrii riscurilor eventuale, deoarece eram informat cã în portofoliul Bãncii Naþionale, cu toate cã prin operaþiunile preliminare stabilizãrii se decisese amortizarea din fondurile proprii a unei pãrþi din pierderile constatate, rãmãseserã efecte care cuprindeau pierderi virtuale. Banca Naþionalã, prin rãspunsul trimis prin scrisoarea nr. 92.829 din 16 decembrie 1929, a adoptat punctul de vedere cã chestiunea riscurilor eventuale ºi de cine trebuie sã fie suportate a fost virtual rezolvatã o datã cu alcãtuirea planului de stabilizare prin dispunerea de rezervele bãncii. Recunoscând, totuºi, cã din totalul creanþelor de preluat, dintre care unele foarte imobilizate, s-ar putea ivi pierderi, socotea cã ele urmeazã a fi acoperite de Stat din fondul creat prin planul de stabilizare girat în contul Statului de Banca Naþionalã. „Recuperarea lor va servi a alimenta fondul de investiþiuni al Cãilor Ferate, care – în cazul adeveririi prevederilor pesimiste ale bãncii – va fi necesarmente micºorate cu aproximativ suma arãtatã mai sus” (circa 600-700 milioane lei). Prin urmare, conducerea Bãncii Naþionale recunoºtea existenþa, la data stabilizãrii, a unei pierderi de 600-700 milioane lei. Aceasta fiind în acel moment ºi punctul de vedere al consilierului tehnic de pe lângã Banca Naþionalã, ºi, nereuºind a-l schimba, la data de 13 februarie 1930 am rãspuns Bãncii Naþionale, acceptând preluarea în principiu a primei tranºe de 1.671 milioane din totalul portofoliului propus de bancã. Ceea ce m-a determinat sã dau aceastã acceptare a fost ºi necesitatea de a înlesni Bãncii Naþionale sã încheie bilanþul cu aceastã operaþiune desãvârºitã, contribuind astfel la întãrirea stabilizãrii monedei. 145

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Dând însã acest rãspuns, Ministerul ºi-a rezervat dreptul sã analizeze compoziþia portofoliului preluat ºi sã stabileascã pentru fiecare instituþiune în parte aranjamentele de platã. Programul de stabilizare ºi convenþiunea dintre Stat ºi Banca Naþionalã erau prea concise în ce priveºte administrarea portofoliului preluat de Stat, neprevãzând decât scoaterea sa din bilanþul Bãncii Naþionale ºi administrarea de cãtre aceasta în contul Statului, precum ºi destinaþiunea sumelor recuperate. Pe de altã parte, Ministerul de Finanþe nu dispunea de niciun organ capabil sã studieze situaþiunea financiarã a întreprinderilor debitoare ale Statului pe baza portofoliului rãscumpãrat, pentru a putea stabili aranjamentele de platã cu fiecare în parte. Pentru a înlãtura aceste lipsuri, am creat Serviciul Economiei Financiare ºi, prin legea pentru administrarea portofoliului de efecte trecute de la Banca Naþionalã la Stat în 27 iunie 1930, s-au completat lacunele planului de stabilizare, stabilind mecanismul operaþiunii de rãscumpãrare a portofoliului imobilizat ºi procedura de urmat. Prin aceastã lege s-a introdus o dispoziþie nouã, care nu fusese prevãzutã în Planul de Stabilizare. Într-adevãr, prin art. 2, alin. 2, Ministerul de Finanþe a fost autorizat sã rãscumpere efecte imobilizate ce nu se cuprindeau în totalul portofoliului socotit imobilizat la Banca Naþionalã la data stabilizãrii. Aceastã dispoziþiune, menitã sã permitã intervenþiunea excepþionalã pe piaþa financiarã în scopul sprijinirii bãncilor aflate în dificultate de plãþi se explicã prin apariþia de la începutul primãverii 1930 a primelor fenomene de crizã, de neîncrederea în solvabilitatea bãncilor, constând în retrageri precipitate de depuneri, îndeosebi la Banca Marmorosch, Blank & Co. În acest scop, exista un fond de circa 750 milioane lei, provenit din diferenþa dintre totalul disponibiliului afectat prin Planul de Stabilizare operaþiunii rãscumpãrãrii portofoliului ºi totalul portofoliului imobilizat aflat la Banca Naþionalã la data stabilizãrii. Concretinzând concepþiunea mea, manifestatã în diferendul cu conducerea Bãncii Naþionale, în legea sus amintitã s-a precizat cã prin portofoliul de rãscumpãrat se înþelege efecte imobilizate care întrunesc toate prevederile statutare, afarã de lichiditate. S-a prevãzut avizul obligator al Bãncii Naþionale pentru rãscumpãrarea efectelor neaflate la Banca Naþionalã la data stabilizãrii ºi s-a limitat totalul, acceptabil numai în mãsura resurselor disponibile din fondul creat de Planul de Stabilizare. De asemenea, tot cu avizul Bãncii Naþionale, care trebuia sã documenteze Ministerul asupra situaþiunii financiare a debitorilor ºi asupra posibilitãþii de recuperare, Ministerul de Finanþe a fost obligat sã încheie orice convenþiuni sau tranzacþiuni cu debitorii. S-a creat o comisiune a portofoliului pe lângã Serviciul Economiei Financiare cu misiunea de a elabora, în avizele date, un plan de însãnãtoºire sau când nu este cu putinþã un plan de lichidare raþionalã pentru fiecare întreprindere în parte. În sfârºit, Banca Naþionalã este desemnatã prin acea lege mandatarã a Statului pentru administrarea efectelor trecute în portofoliul acestuia. Trecând la 8 iunie 1930 de la Ministerul de Finanþe la Ministerul Industriei ºi Comerþului, în afarã de operaþiunea de asanare în legãturã cu cumpãrarea Institutului Tipografic „Cultura Naþionalã” de care vorbesc mai jos, n-am mai avut prilej în prima guvernare sã mã ocup direct de chestiunea aceasta. 146

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Cu toate acestea, sunt informat depre împrejurãrile care au determinat unele abateri de la prevederile legii. Operaþiunea a fost întârziatã din cauza greutãþii cu care Ministerul de Finanþe a obþinut de la Banca Naþionalã informaþiile necesare pentru aprecierea situaþiunii financiare a debitorilor, probabil ºi din cauza insuficienþei serviciilor Bãncii Naþionale de a procura datele în timp util. De asemenea, s-a mai produs divergenþe între Ministerul de Finanþe ºi Banca Naþionalã: asupra momentului trecerii la Stat a portofoliului ºi chiar asupra sumelor disponibile la Banca Naþionalã, în scopul rãscumpãrãrii portofoliului imobilizat. Opinez, de asemenea, cã, pe baza legii, s-au încheiat un numãr de aranjamente ºi convenþiuni cu debitorii preluaþi de Stat. În sfârºit, dupã cum am amintit mai înainte, intervenind panica bancarã din primãvara 1930, s-a impus unele intervenþiuni în sprijinul unor instituþii de credit. În acest cadru se plaseazã iniþiativa luatã de mine de a se prelua din portofoliul Bãncii Blank la Banca Naþionalã efecte imobilizate de 300 milioane lei. Într-adevãr, întorcându-mã în februarie 1930 de la Geneva, am fost informat de panica creatã în jurul Bãncii Blank, manifestatã printr-o retragere masivã de depozite, prin mãsurile luate de îndatã în acord cu Banca Naþionalã, am izbutit în scurt timp sã preîntâmpinãm pericolul extinderii run-ului ºi la celelalte bãnci. Cu acest prilej, din informaþiile Bãncii Naþionale, Guvernul a ajuns la convingerea necesitãþii unei intervenþiuni, în sensul preluãrii unui portofoliu al Bãncii Blank imobilizat la Banca Naþionalã. Operaþiunea s-a cifrat la suma de 300 milioane lei, din care pentru 201.500.000 lei a achiziþionat Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”, plãtind aceastã sumã prin preluarea din portofoliul imobilizat al Bãncii Naþionale a unor efecte pentru o sumã egalã de 201.500.000 lei, aparþinând Bãncii Blank, pe care numita bancã le-a scontat în utlimul timp pentru a-ºi procura fondurile necesare ºi a face faþã cererilor de rambursare a sumelor depuse, iar restul de 98.500.000 lei portofoliu imobilizat, care urma sã fie rambursat în termen de 5 ani în rate trimestriale cu dobândã efectivã a împrumutului de stabilizare (vezi J.C.M. nr. 1.209 din 23 iulie 1930, „Monitorul Oficial” nr. 167) 29.VII.1930 ºi adresa nr. 21 din 23 iulie 1930 a Ministerului de Finanþe cãtre Banca Naþionalã). Suma de 201.500.000 lei, cu care s-a achiziþionat „Cultura Naþionalã”, s-a determinat pe baza unei expertize fãcute de „Monitorul Oficial” ºi Imprimeriile Statului, prin domnii experþi arhitect, State Ciortan, ing. ªerbulescu, care au stabilit valoarea terenurilor ºi clãdirilor, maºinilor, mobilierului, literelor noi, materiilor prime ºi semifabricatelor la 159.476.318 lei. Consiliul de Administraþie al Regiei Monitorul Oficial, constatând cã evaluãrile fãcându-se separat nu s-a þinut seama de valoarea comercialã; cã preluarea de cãtre Monitorul Oficial a unei fabrici gata instalatã este un avantaj, deoarece Monitorul Oficial nu are capacitatea suficientã de lucru, a aprobat cumpãrarea cu preþul de 201.530.000 lei faþã de 350.000.000 lei, preþul cerut de ofertant (vezi adresa Monitorului Oficial din 14 martie 1930 cãtre Ministerul de Finanþe, înregistratã la nr. 10.008). Întreprinzând astfel o acþiune de asanare a situaþiei bancare din acel timp, Guvernul de atunci a înzestrat Statul cu cel mai însemnat institut tipografic, realizând avantajul de a concentra tipãriturile administraþiilor publice la Imprimeria Statului. Totodatã, a obligat administraþia Monitorului Oficial sã plãteascã costul în 15 rate, pentru ca fondul sã meargã la destinaþia legalã, ºi a 147

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
fixat plata preþului sumei de creanþe preluate de la Banca Blank în termen de 5 ani. 2. În cea de a doua perioadã, în care am fost ministru de Finanþe (19321933), situaþia era cu totul schimbatã, prin faptul cã, între timp, prin legea de asanare a datoriilor agricole din 1932, sumele realizate din administrarea portofoliului preluat de cãtre Stat fuseserã destinate sã acopere pagubele Bãncii Naþionale rezultate din acea operaþiune. Prin aceasta, Banca Naþionalã s-a socotit dispensatã de orice amestec al Ministerului de Finanþe. Neacceptând acest punct de vedere, prin adresa nr. 162.149 din 24 august 1933 ceream Bãncii Naþionale copii dupã aranjamentele pe care le-a încheiat în numele Statului cu debitorii acestuia, arãtând cã Ministerul de Finanþe trebuie sã ºtie cum se administreazã portofoliul, deoarece Statul se angajase a acoperi diferenþa pierderilor Bãncii Naþionale din conversiune, care n-ar fi acoperitã din veniturile prin administrarea portofoliului. Ceea ce ceream Bãncii Naþionale sã comunice pentru aviz aranjamentele încheiate, precum ºi situaþia contului sumelor recuperate din portofoliul imobilizat. Reiese clar cã cel puþin pentru perioada dintre cele douã legi de asanare a datoriilor agricole (1932-1934), Banca Naþionalã, nemaiînþelegând a lucra ca mandatarã a Statului, ºi-a asumat întreaga rãspundere a administrãrii portofoliului preluat de Stat. Tot în aceastã perioadã, am fost pus în poziþia sã rezolv chestiunea preluãrii de cãtre Stat a unei sume de 1.108.333.241 lei, reprezentând o sumã acordatã de Banca Naþionalã în momentul panicii din 1931, Bãncii Blank, prin reescontarea unui efect al Bãncii Industriale. Banca Naþionalã a socotit aceastã sumã trecutã asupra Statului pe ziua de 23 octombrie 1931, Ministerul de Finanþe prin adresele nr. 399/283 din 19.XII.1931, 170.557 din 2.VI.1932 ºi nr. 419.942 din 4.II.1933, a rãspuns Bãncii Naþionale cã nu poate fi de acord. Banca Naþionalã susþinând cã a consultat la timp pe ministrul de Finanþe din acea vreme ºi a obþinut acordul. Am precizat, prezentând chestiunea Consiliului de Ministri în expunerea J.C.M. din 29 aprilie 1933 (înregistratã sub nr. 30.206 din 26.IV.1933 Ministerul Finanþelor), cã „operaþiunea se impune numai din necesitatea de a nu lãsa sã apese asupra Bãncii Naþionale, fiind o consecinþã a operaþiunii de asanare întreprinsã de Ministerul de Finanþe în august-octombrie 1931. Prin urmare, numai grija de a nu apãsa Banca Naþionalã, a cãrei situaþiune era în acel moment clãditã din nou de consecinþele unei noi imobilizãri a creanþelor agricole, ne-a determinat a ratifica aceastã operaþiune. Cu toate acestea, pentru a compensa cel puþin în parte pierderea pentru Stat, am cerut ºi obþinut de la Banca Blank un pachet de 6.184 acþiuni ale Societãþii Buzãu-Nehoiaºu la care Statul mai era acþionar ºi prin aceasta linia feratã Buzãu-Nehoiaºu a intrat în patrimoniul Cãilor Ferate ºi am mai obþinut în locul efectului Bãncii Industriale, lipsit de orice valoare, efecte ºi creanþe în cont curent, alese din portofoliul Bãncii Blank. Cu aceasta se încheie rolul meu în chestiunea administrãrii portofoliului preluat de Stat de la Banca Naþionalã. 3. Pãrerea mea ca om de specialitate, cu privire la ansamblul operaþiunilor realizate în 1931/1932 pentru asanarea Bãncii Blank, se rezumã astfel: 148

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Fireºte, criza prin care au trecut în 1930-1932 bãncile româneºti este a se considera ca o repercusiune a prãbuºirilor bancare ºi Europa centralã. Dar situaþia deosebit de gravã în care s-a aflat Banca Marmorosch, Blank & Co. se datoreazã caracterului ei de bancã de afaceri, concretizat în vaste participaþiuni comerciale ºi industriale, ca fiind plasamnete de lungã duratã ºi riscante, sau fundamental opuse modului de a aduna fondurile prin colectarea de depuneri spre fructificare, care sunt fie la vedere, fie pe termene scurte. Cum sistemul participãrii bãncilor la afaceri industriale în þara noastrã s-a introdus încã dinainte de 1914 ºi nu s-a limitat numai la Banca Blank, este surprinzãtor cã Banca Naþionalã, care avea misiunea de a îndruma instituþiile de credit ºi prin scont chiar puterea de a le controla, n-a sesizat la timp caracterul primejdios al acestei politici bancare, ba chiar a îndrumat uneori bãncile la asanarea operaþiunii, cu scopul de altfel lãudabil a naþionalizãrii unor întreprinderi strãine. Fapt este cã, în momentul izbucnirii crizei bancare în 1931, Banca Blank se afla într-o situaþiune precarã, din cauza caracterului ei de bancã de afaceri. Când Guvernul în aceea vreme a început, în vara anului 1931, operaþiunile de asanare a Bãncii Blank, cercurile competente ºtiau cã situaþia bãncilor este compromisã. În afarã de Banca Româneascã, care avea un reescont mai redus, celelalte atinsese cifre excepþional de mari ºi, cu toate acestea, în septembrie acelaº an, Banca Blank ºi Banca Moldova, ca ºi cele mai mari bãnci din provincie, cereau zilnic noi sporuri de reescont, semn cã deponenþii erau în panicã. Înainte, deci, de a se proceda la acþiunea de asanare a Bãncii Blank, trebuia sã se cerceteze dacã poate fi salvatã ºi, în acest caz, sã se facã un plan de asanare. Una din erorile ce s-au sãvârºit a fost tocmai aceasta: s-au preluat de cãtre Stat sume însemnate, fãrã a se cerceta, în prealabil, dacã banca se poate salva ºi pe baza cãrui plan. Chiar constituirea în septembrie 1931 a Sindicatului Bancar, dovedeºte lipsa unui plan de asanare. Dupã constituirea acestui Sindicat, publicul ºi-a menþinut neîncrederea faþã de bãnci ºi, îndeosebi, retragerile de la Banca Blank au continuat. Lipsa planului a contribuit la mãrirea pagubei Statului ºi a Bãncii Naþionale. Consultat de cãtre fostul guvernator al Bãncii Naþionale, domnul Mihail Manoilescu, la 13 octombrie 1931, i-am declarat cã socot acþiunea Guvernului greºitã ºi periculoasã ºi am sugerat urmãtoarele soluþiuni: 1. Sã se impunã, ca condiþie a oricãrei existenþe, fuzionarea; 2. Sã se ia, în schimbul sumelor preluate, acþiuni de prioritate; 3. Sã se instituie un control asupra activitãþii bãncilor. Iar în faþa crahului iminent al Bãncii Blank, prin domnul administrator Costin Stoicescu, am sugerat la 20 octombrie ideea lichidãrii Bãncii Blank prin Sindicatul Bancar, idee pe care am confirmat-o ºi guvernatorului Bãncii Naþionale în ziua de 21 octombrie, în prezenþa domnului administrator Costin Stoicescu. Am motive sã cred cã lupta dintre Ministerul de Finanþe ºi guvernatorul Bãncii Naþionale din acel moment a fost sursa unor grave erori în legãturã cu tentativele ºi acþiunea de asanare a Bãncii Blank. Repet, faþã de amploarea crizei de încredere, de situaþiunea ºubredã a bãncilor în genere ºi a Bãncii Blank îndeosebi, precum ºi faþã de însemnãtatea sumelor depuse la bãnci, o acþiune de asanare era absolut necesarã, cu toate cã 149

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
necesita implicit sacrificii din partea Statului, dar, dacã s-ar fi acþionat pe baza unui plan obiectiv, sacrificiile Statului s-ar fi putut limita ºi s-ar fi restabilit încrederea publicului în bãnci. Chestionat în privinþa organizãrii conducerii societãþilor anonime în genere, ºi a Bãncii Blank îndeosebi, rãspund urmãtoarele: La societãþile anonime conducerea aparþine directorului general ºi administratorilor delegaþi. La unele societãþi existã încã comitete de direcþie sau comitete executive, care sunt asociate la conducere. Rãspunderea lor este limitatã la cercul competenþei stabilit în statute, sau în hotãrârile Consiliului de Administraþie. În speþã, în cazul Bãncii Blank, dacã a existat un Comitet Executiv, rãspunderile acestuia sunt colective. Dar dacã din acte s-ar dovedi cã o parte din membrii Comitetului Executiv ºi-au asumat atribuþiuni fãrã cunoºtinþa celorlalþi sau fãrã sã-i fi asociat la rãspundere, printr-o decizie sau acþiune colectivã, este, socot, firesc, ca aceºtia din urmã sã fie disociaþi de rãspundere pentru actele la care n-au fost chemaþi sã participe. (ss) Virgil Madgearu PREªEDINTE, (ss) Al. Stârcea SECRETAR, (ss) Barbu Scondãcescu

pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

150

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 6 PROCES-VERBAL Astãzi, 31 octombrie 1940, s-a prezentat în faþa Comisiunii ºi a fãcut urmãtoarea: Depoziþie de martor Martorul Constantin Angelescu, de 57 ani, domiciliat în Bucureºti, str. Cazãrmii 18, jurând pe Sft. Cruce, conform art. 153 Pr. Pen., declarã: Asupra întrebãrilor dumneavoastrã, rãspund urmãtoarele: 1. În 1929, Statul român, spre a putea face faþã situaþiei financiare ºi spre a reuºi sã stabileascã moneda, a fãcut aºa numitul împrumut de stabilizare, încheiat cu un consorþiu de bancheri strãini, contract ce a fost ratificat prin lege de Parlament. Între condiþiunile contractului s-a trecut obligaþiunea pentru Statul român ca sã rãscumpere de la BNR ºi sã fie trecut asupra Statului întreg portofoliul neîncasabil (putred), sub motivul cã BNR trebuie sã-ºi purifice creanþele ce nu le mai putea încasa. Aceastã condiþiune n-a cerut-o nici BNR, care devenea beneficiara, ºi se înþelege cã nici Statul român, ci au pretins-o bancherii strãini, care aveau interesul ca sã degajeze de greutãþi o serie de bãnci ce aveau legãturi de afaceri cu strãinãtatea ºi care, fiind adevãratele beneficiare, puteau mai uºor sã-ºi lichideze creanþele pe care le datorau în strãinãtate ºi sã ajute cu mai multã înlesnire diferitele aprovizionãri de materiale ºi de plãþi de capitaluri în folosul industriilor din þarã. În executarea acestei clauze contractuale ºi legale, Statul român a fãcut o lege specialã pentru procedura de îndeplinit spre a se alege acest portofoliu putred. Ministerul de Finanþe era cel care decidea ºi ce directive în aceastã privinþã, iar executarea se fãcea printr-o comisiune ce lucra la BNR. Banca Naþionalã avea interesul ca, înlãuntrul sumei ce i se fixase, sã prezinte întreg portofoliul ce ar fi fost socotit mai greoi la încasare, alegându-l de la diferitele bãnci prezentatoare la scont. Eu am funcþionat ca guvernator la BNR de la 10 martie 1931 ºi pânã la începutul lui iulie 1931, când am fost înlocuit de domnul M. Manoilescu. În urmã, am funcþionat din nou de la 27 noiembrie 1931 ºi pânã la 3 februarie 1934. La martie 1931, legea de stabilizare se executase în cea mai mare parte ºi portofoliul putred se transmisese în posesiunea Statului, astfel cã îmi reamintesc cã comisiunea mai lucra la BNR, dar avea sume foarte mici disponibile, mai cu seamã cã erau anumite instituþii cum era creditul industriei ºi altele, pentru care se hotãrâse sã li se ia din portofoliu anumite cote de creanþe, dar nu se ajunsese la identificarea lor. În tot timpul funcþionãrii mele n-aº putea sã precizez dacã am avut sã mã pronunþ asupra unei transmisiuni de asemenea portofolii, dar ºtiu cã n-au fost la mine cereri pentru vreuna dintre bãnci spre a i se trece din portofoliul BNR la portofoliul Statului. Îmi reamintesc, în legãturã cu portofoliul Statului, cã problemele ce mi se 151

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
prezentau spre soluþionare priveau administraþiunea acestui portofoliu ºi diferitele lichidãri de naturã contencioasã. Îmi reamintesc, de asemenea, cã toate aceste probleme, cum de altfel s-a petrecut cu întreaga mea administraþie ca guvernator, le aduceam în Comitetul de Direcþie sau în dezbaterea Consiliului de Administraþie, dupã importanþa lor. 2. O serie de bãnci, în special marile bãnci, ajunsese sã aibã un portofoliu imobilizat din cauza împrejurãrilor economice dinainte de stabilizare, când, printr-un optimism exagerat, se creaserã prea multe industrii parazitare ºi se deschisese credite cu prea multã uºurinþã. În acest pãcat cãzuserã chiar instituþiile unde Statul avea capital ºi cuvânt de spus la conducere, dupã cum era Creditul Industrial, Cooperaþia, Creditul Rural etc. Nu sunt convins cã a fost o bunã soluþie adoptarea preluãrii de cãtre Stat al unui anumit portofoliu, dar trebuie sã mãrturisesc cu obiectivitate cã bancherii strãini, punând ca esenþialã aceastã condiþiune – ºi am vãzut ce interes aveau –, împrumutul nu s-ar fi putut contracta altfel. 3. Cã s-a trecut la Stat portofoliul ce s-a trecut, la care, încã o datã, eu nam colaborat, privea interesele speciale ale Bãncii Naþionale, iar avantajele pe care le-au avut bãncile care au dat asemenea portofolii au vãtãmat interesele altor bãnci, care puteau ºi ele, la rândul lor, sã dea o parte din portofoliul putred, spre a-ºi uºura activitatea de mai târziu. În realitate, cu desfãºurarea evenimentelor economice, s-a dovedit cã o parte din aceste bãnci mari, cu tot portofoliul preluat de Stat, s-au prãbuºit la primele crize economice ºi financiare ce au survenit imediat dupã stabilizare, dupã cum au fost Bãncile Blank, Banca Generalã, Banca Moldova, Banca Berkowitz ºi au rãmas atinse Banca Chrissoveloni, Banca Agricolã ºi altele. 4. Am fost întrebat cum s-a putut ca în portofoliul Bãncii Naþionale a României sã existe cambii greu încasabile. Am rãspuns cã, în vremuri normale, Banca Naþionalã nu trebuie sã aibã cambii protestate ºi, în fapt, la toate bãncile de emisiune nu existã asemenea cambii. Dar, este adevãrat cã, în vremuri anormale, la zdruncinãri economice neobiºnuite, nu este bancã de emisiune care sã nu sufere dupã cum a suferit ºi Banca noastrã Naþionalã. Am fost guvernator dupã 1931, nu apãr, prin urmare, o gestiune la care eu sã fi luat parte într-o mãsurã oarecare. Dar, trebuie sã recunosc cã, imediat dupã rãzboi, noi nu am avut o politicã economicã bine definitã. În aparenþã, duceam politica clasicã financiarã, iar, în realitate, politica noastrã economicã era lipsitã de directivele care trebuia sã concorde cu politica financiarã a Bãncii Naþionale. Nu mai vorbesc de influenþa pe care conducerea de Stat a cãutat s-o exercite asupra conducerii Bãncii Naþionale. Politica monetarã a acestei instituþii nu era în concordanþã cu politica impozitelor de la Ministerul de Finanþelor, cu politica Tarifului Vamal ºi a încurajãrii industriei naþionale, cu politica de import ºi export, cu politica de producþie agricolã. Guvernele care s-au schimbat lucrau disperat ºi mai în toate au avut o concepþie greºitã în ce priveºte echilibrarea bugetelor prin împrumuturi – ca ºi în ce priveºte naþionalizarea industriei, crearea unor industrii naþionale parazitare ºi neglijarea totalã a debuºeelor în strãinãtate pentru produsele noastre agricole. La aceasta s-a mai adãugat lipsa unei organizaþiuni bancare naþionale, astfel încât la cele mai mici simptome de crizã economicã, capitalurile strãine evadau ºi, de multe ori, chiar capitalurile naþionale se ascundeau în strãinãtate. 152

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Se înþelege cã, în asemenea condiþiuni, Banca Naþionalã, oricâtã prudenþã ar fi întrebuinþat, se putea aºtepta la derutãri de portofoliu încheiat. Pentru ilustrarea acestei observaþiuni, exemplul cel mai bun este cã a existat portofoliul încheiat la Cooperaþie, la Creditul Industriei, la Creditul Funciar Rural, instituþiuni de stat sau controlate de Stat. Nu fac aici apãrarea nimãnui, am înþeles însã sã dau explicaþiunile de mai sus, pentru ca sã se înfãþiºeze mai uºor de judecat situaþiunea din momentul când s-au înfãptuit împrumuturile de stabilizare. 5. Banca Naþionalã nu are decât o singurã cale recomandabilã ca sã rãspândeascã biletele de bancã ºi anume admiterea la scont a portofoliului comercial, industrial, agricol etc., or, aceastã admitere la reescont nu se poate face decât prin intermediul bãncilor particulare. Se înþelege cã bãncile particulare au fost unele conduse mai bine, altele mai rãu ºi numai cine a trecut pe la Banca Naþionalã ºtie câte greutãþi au fost de învins, mai cu seamã în momente de panicã, când Banca Naþionalã, prin menirea ei, este datoare sã intervinã în asemenea împrejurãri în interes superior de stat, ca sã circumscrie alarma monetarã ºi sã micºoreze numãrul instituþiunilor ce sunt ameninþate sã cadã în faliment. Sunt realitãþi de care trebuie sã se þinã seamã cã, în cele mai multe cazuri, admiterea la scont a unui portofoliu mai puþin indicat susþine o instituþie serioasã folositoare economiei naþionale ºi împiedicã de multe ori ºi cãderea altora care, la început, nu erau ameninþate. În momente de panicã, golul pe care îl lasã retragerea depozitelor trebuie sã fie acoperit cel puþin în parte, ºi rezistenþa de achitare a unora din creanþele de primã calitate altãdatã forþeazã conducerea Bãncii Naþionale sã fie mai puþin rigidã în judecarea portofoliului ce i se prezintã la reescont. Am dat toate aceste explicaþiuni spre a rãspunde la întrebãrile puse ºi a da posibilitate Înaltei Comisiuni sã cunoascã evenimentele din epoca de la 1929 pânã la 1935. 6. În activitatea mea de guvernator, în epoca de la martie 1931pânã la iulie 1931, am avut panica produsã de cãderea Bãncii Generale din iunie 1931 ºi, cu aceastã ocaziune, am simþit cã va veni prãbuºirea Bãncii Blank, ceea ce va atrage o zdruncinare puternicã a tuturor instituþiunilor de credit. Am avertizat ºi pe ministrul de Finanþe de atunci, am comunicat ºi MS Regelui ºi am avertizat ºi pe defunctul I.G. Duca, care era preºedintele Bãncii Româneºti ºi a Bãncii Generale. Din nefericire, evenimentele s-au precipitat ºi, deºi la iunie s-a putut potoli prima panicã de retragerea depozitelor, mai târziu, în septembrie, Banca Blank, Banca Generalã, Banca Berkowitz ºi Banca Moldova au cãzut în concordat. 7. La începutul lunii iulie 1931, eu am demisionat din funcþiunea de guvernator din cauza deciziunii Curþii de Apel, care gãsise în procesul Burillianu cã numirea mea fusese neregulat fãcutã. În locul meu a venit domnul M. Manoilescu. Trebuie sã recunosc cã, în momentul plecãrii, criza începuse sã se accentueze ºi o serie de greutãþi s-au aglomerat asupra conducerii Bãncii Naþionale. Am revenit la Banca Naþionalã la 27 noiembrie 1931 ºi, în timpul lipsei mele, Banca Blank, Banca Moldovei, Banca Generalã, Banca Berkowitz, cãzuserã în concordat, cu toate eforturile fãcute de BNR ca sã le ajute. 153

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Pentru Banca Blank, Ministerul de Finanþe a intervenit cu toatã autoritatea de stat ºi, cu consimþãmântul consilierului tehnic strãin, i-a avansat un miliard de lei; celorlalte s-au dat sume mai mici. Când s-au reîntors la sfârºitul lui noiembrie, am avut ca principalã preocupare cum sã reintre Banca Naþionalã ºi Statul, care o garantase, în posesiunea sumelor avansate. Socotesc necesar a menþiona cã am refuzat de la început ºi pânã la sfârºit ca nici mãcar sã se mai discute avansarea de sume de bani Bãncii Blank. Este lesne de înþeles cã, din aceastã cauzã, am refuzat diferitele propuneri ce se fãceau ca, prin diverse alte societãþi, sã se mai obþinã noi credite. De acord cu Consiliul General, eram preocupaþi cum sã acoperim prin garanþii creditele descoperite pe care, în momentele de panicã, Banca Blank le obþinuse ºi Statul le garantase. Personal am avut destule neplãceri, fiindcã stãruinþa domnului Blank mersese aºa de departe încât îºi manifesta nemulþumirea pânã la autoritãþile cele mai înalte de Stat. Totuºi, nu i-au succes eforturile ce a fãcut ºi, în urma procedurii ce au admis ca în locul domniei sale la Banca Naþionalã sã nu se mai prezinte decât o delegaþie (domnii Simon Rosenthal ºi Grigore N. Filipescu), care sã discute cu o comisiune a Bãncii Naþionale (Guvernatorul, viceguvernatorul ºi domnul administrator I. Lapedatu) am încheiat cu Banca Blank, în mai 1933, o tranzacþiune autenticã prin care am asigurat restituirea sumelor datorate, luarea în posesiunea Bãncii Naþionale a diferitelor gajuri ºi ipoteci, pãstrarea de BNR a unui portofoliu de bunã calitate, a unor proprietãþi importante ºi a unei garanþii generale ipotecare pentru asigurarea sumelor datorate. Dupã încheierea acestei tranzacþiuni, domnul Blank nu s-a liniºtit ºi a încercat, în nenumãrate rânduri, obþinerea altor avantaje. Am fost nevoit sã refuz pânã la sfârºit ºi, înainte de a pleca de la conducerea Bãncii Naþionale a României, nu am mai discutat nimic din cererile ce se repetau. De altfel, ar fi fost ºi complet injust când tranzacþiunea ce fãceam cu domnul Blank fusese discutatã ºi aprobatã în Consiliul General al BNR-ului, cea mai înaltã autoritate de conducere. 8. Mi s-a arãtat cã, în anul 1929, Comitetul de Direcþie al Bãncii Blank era compus din domnii: C. Argetoianu, Aristide Blank, S. Rosental, R. Soepkez, iar în 1930 se adaugã domnul N. Tabacovici. În anul 1929 ºi 1930 eu n-am fost guvernator. Am apãrut abia la 10 martie 1931. În timpul funcþionãrii mele, Banca Blank, la început pânã la cãderea în concordat, era reprezentatã în relaþiile cu BNR prin domnul Aristide Blank, N. Tabacovici ºi Richard Soepkez. Ceilalþi membrii ai Comitetului de Direcþie nu sau interesat niciodatã la BNR de afacerile Bãncii Blank ºi am convingerea cã nu ºtiau ce se petrecea acolo. Membrii Consiliului de Administraþie cred cã ºtiau ºi mai puþin. Îmi reamintesc cã, înainte de cãderea în concordat sub guvernatoria domnului Manoilescu, s-a fãcut o cercetare mai aprofundatã a Bãncii Blank, de inspectorul Nestorescu, care oglindea toate greºelile fãcute acolo. Dacã nu mã înºealã memoria, am fost nevoit sã ordon mai târziu o nouã cercetare prin inspectorul general Mecu, spre a avea o înfãþiºare exactã a situaþiunii pentru tranzacþiunea ce s-a putut încheia mai târziu, ºi mai cu seamã spre a rãspunde multiplelor presiuni ce se exercitau. 154

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
De când am plecat de la Banca Naþionalã, 3 februarie 1934, nu m-am mai interesat de cum s-a procedat cu executarea tranzacþiei care asigura definitiv acoperirea creanþelor datorate de Banca Blank. Dupã câte îmi reamintesc, realitãþile acestei instituþiuni ºi garanþia generalã pe care o dãduse erau suficiente ca sã acopere toate sumele datorate. 9. La întrebarea ce mi s-a pus dacã în momentele de panicã în restituirea depozitelor nu s-ar putea gãsi ºi alte soluþii decât inflaþia de credit, rãspund: Incontestabil cã da! ªi anume reglementarea restituirii în timp a depozitelor. Aceasta însã se poate face numai prin lege ºi depinde de Guvernul þãrii. Pânã la o asemenea lege, conducerea Bãncii Naþionale este datoare, în interesul economiei generale, dupã cum am spus mai sus, sã fereascã instituþiile de credit sãnãtoase spre a nu cãdea victime celor ºubrede ºi rãu conduse. Este însã incontestabil cã o judecatã obiectivã nu se poate face decât având în vedere împrejurãrile în care s-a petrecut anumite evenimente, ºi soluþiile ce s-au admis au fost de cele mai multe ori influenþate de stãrile politice din acel timp. În ce mã priveºte, am avut de soluþionat în timpul meu greaua problemã a convertirii biletului de bancã, cãci legea obliga Banca Naþionalã ca sã libereze la prezentare devize aur sau chiar aur celor ce cereau mai mult de 100.000 lei. Am fost nevoit, în mai 1932, sã cer Guvernului o reglementare prin decret-lege, adicã sã se dea devize numai celor ce probau necesitatea plãþilor în devize, astfel încât am reuºit sã opresc evaziunea masivã a capitalurilor ºi sã conserv stocul metalic de aur pe care-l aveam în acel moment. Din acea epocã s-a menþinut ºi agravat reglementarea devizelor, dându-ne astfel posibilitatea sã augmentãm stocul metalic ºi sã pãstrãm prin acest fapt posibilitatea de redresare economicã a þãrii. Citindu-i-se, stãruie ºi semneazã. (ss) C. Angelescu Preºedinte, (ss) Al. Stârcea Secretar, (ss) B. Scondãcescu pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

155

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 7 DEPOZIÞIE DE MARTOR Radu Romanescu, 40 ani, preºedintele Societãþii Comagran, domiciliat în str. L, Parcul Jianu. Nu sunt rudã ºi nu am afaceri cu dl. Tabacovici. Am depus jurãmântul cf. art. 196 din procedura civilã ºi declar: În anul 1930 am fost numit comisar al Guvernului pe lângã Banca Naþionalã ºi conducãtor al Servicului Economiei Financiare, care, începând din 1930, a administrat portofoliul de la Banca Naþionalã preluat de Stat. În aceastã calitate m-am ocupat de preluarea portofoliului de cãtre Stat de la Banca Naþionalã, operaþiune ce intra în cadrul programului de stabilizare. Scopul preluãrii portofoliului de Stat era de a da lichiditate portofoliului Bãncii Naþionale. Efectele care compuneau portofoliul Bãncii Naþionale ºi pe care le propunea sã fie preluate de cãtre Stat erau indicate numai de Banca Naþionalã. Ministerul de Finanþe nu controla nici lichiditatea, nici solvabilitatea debitorilor. Printre aceste efecte erau ºi unele la care Statul cunoºtea insolvabilitatea debitorilor, dar nu le putea refuza, fiindcã tocmai scopul preluãrii portfoliului era de a debarasa Banca Naþionalã de asemenea creanþe, care nu se puteau niciodatã realiza. În acelaºi condiþiuni au fost preluate ºi portofoliile de efecte introduse la Banca Naþionalã dupã data stabilizãrii în conformitate cu prevederile legii de la 27 iunie 1930. ªtiu cã tabloul de efecte ce urma sã fie preluate era format de Serviciul de Scont ºi informaþii din Banca Naþionalã ºi apoi erau aprobate de Consiliul de Administraþie al Bãncii Naþionale. Nu ºtiu sã se fi chemat vreun delegat al bãncilor respective sau sã fi intervenit un asemenea delegat la alcãtuirea acestor tablouri. Ministerul de Finanþe cunoºtea imposibilitatea de realizare integralã a efectelor preluate, dar nu putea obiecta, cãci aceasta era în parte scopul legii. Nu ºtiu sã fi avut vreo legãturã N. Tabacovici la alcãtuirea tabloului de efecte imobilizate ce urma sã fie preluate de Stat. Când tratau din partea Guvernului cu Banca Blank, pentru a stabili necesitãþile ei de cassã imediate, mã adresam lui Aristide Blank ºi n-am tratat niciodatã cu N. Tabacovici. Nu ºtiu ce rol avea în conducerea Bãncii Blank. ªtiu cã era director. Rol hotãrâtor în conducerea Bãncii Blank avea numai Aristide Blank. Citindu-i-se, stãruie ºi semneazã astãzi, 12 iunie 1941. (ss) Radu Romanescu Consilier delegat, (ss) M. Possa Secretar, (ss) Rud. Üllrich pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã 156

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 8 ROMÂNIA MINISTERUL DE FINANÞE Nr. 5 Luna aprilie, ziua 16, DOMNULE GUVERNATOR, Având în vedere cã Banca Naþionalã, de acord cu consilierul tehnic, a fost silitã sã intervinã în ultimul timp pe piaþa financiarã spre a salva situaþia unor bãnci de mare importanþã pentru economia naþionalã, care, din cauza neliniºtii publice, erau ameninþate. Având în vedere cã portofoliul scontat provizoriu la Banca Naþionalã cu aceastã ocazie a fost în parte de categoria celui ce fusese retras dupã data de 7 februarie 1929 ca fiind imobilizat, Ministerul de Finanþe, spre a asigura lichiditatea cât mai deplinã a portofoliului institutului de emisiune, este dispus a primi, din efectele scontate cu ocazia evenimentelor de mai sus, de cãtre Banca Marmorosch, Blank & Co., o sumã de lei trei sute milioane, care se va socoti în suma de circa patru miliarde prevãzutã în planul de stabilizare pentru ventilarea portofoliului Bãncii Naþionale. În consecinþã, vã rugãm sã binevoiþi a dispune ca, din suma de lei ºapte sute douãzeci ºi trei milioane datoratã dumneavoastrã de Banca Marmorosch, Blank, în afarã de suma de lei douã sute douãzeci ºi opt milioane ce reprezintã portofoliul comercial reescontat înainte de 22 februarie 1930, sã treceþi asupra Statului un portofoliu de trei sute milioane lei, compus din efecte cu scadenþa cea mai îndepãrtatã. Pentru buna regulã, vã încunoºtiinþãm cã, din suma de lei trei sute milioane portofoliu imobilizat ce preluãm asupra Statului, pentru suma de lei douã sute unu milioane cinci sute mii, Statul a cumpãrat patrimoniul Institutului de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”. Acesta va fi trecut în proprietatea Regiei Publice Monitorul Oficial ºi Imprimeriile Statului, care va fi obligat sã verse Bãncii Naþionale suma de mai sus în rate trimestriale, în timp de 10 ani, astfel încât întreaga sumã sã se reîntoarcã pentru a servi destinaþiei prevãzutã de planul de stabilizare /CFR/. În ce priveºte restul de nouãzeciºioptmilioanecincisutemii lei, acest portofoliu va fi girat de Dvs. în condiþiunile generale ce se vor stabili pentru toate efectele de aceeaºi naturã. O datã cu aceasta, vã încunoºtiinþãm cã am luat notã de restul sumelor ce vã mai datoreazã Banca Marmorosch, Blank ºi de scadenþele ce aþi stabilit de comun acord. Aceste raporturi privind exclusiv institutul Dvs. ºi Banca Marmorosch, Blank, modul în care ele vor fi lichidate rãmâne exlusiv la aprecierea Dvs. În ce priveºte intervenþia Statului în chestiunea aceasta, noi socotim cã, 157

Bucureºti, în 15 aprilie 1930

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
prin preluarea unui portofoliu imobilizat, pentru o sumã aºa de importantã ca aceea de trei sute milioane lei, s-a fãcut sforþarea maximã pentru a se înlesni Bãncii Marmorosch, Blank sã acopere restul obligaþiunilor sale faþã de Banca Naþionalã ºi prin aceasta s-a oferit institutului de mai sus o contribuþie importantã pentru asigurarea lichiditãþii portofoliului sãu. În aºteptarea confirmãrii acestei operaþiuni din partea Dvs., vã rugãm sã primiþi asigurarea celei mai deosebite consideraþiuni. MINISTRU, (ss) Virgil Madgearu ªEFUL SERVICIULUI, (ss) Radu Romanescu

pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

158

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 9 BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI, Nr. 35.478 MINISTERUL DE FINANÞE Serviciul Economiei Financiare Intrare nr. 5 1930, luna mai, ziua 5 Se va rãspunde pentru confirmare ºi trimite în copie. (ss) V. Madgearu DOMNULE MINISTRU, Avem onoare a vã adeveri primirea adresei Dvs. nr. 5 din 15 aprilie 1930 /Serviciul Economiei Financiare/, ºi vã facem cunoscut cã suntem de acord cu propunerea Dvs. de a se trece în suma de circa 4 miliarde, prevãzutã în planul de stabilizare pentru ventilarea portofoliului Bãncii Naþionale, o sumã de 300.000.000 lei compusã din efecte cu scadenþa cea mai îndepãrtatã, considerate ca imobilizate, scontate de la Banca Marmorosch, Blank & Co. dupã data de 22 februarie 1930. Luãm notã cã din aceastã sumã de 300.000.000, portofoliu imobilizat ce se va prelua asupra Statului, Lei 201.500.000 /douãsuteunumilioane cincisutemii/ reprezintã preþul Institutului de Arte Grafice „Cultura Naþionalã” trecut în proprietatea Regiei Publice „Monitorul Oficial ºi Imprimeriile Statului”, care va fi obligat sã verse Bãncii Naþionale suma de mai sus în rate trimestriale, în timp de 10 ani, astfel încât întreaga sumã sã se reîntoarcã pentru a servi destinaþiei prevãzutã în planul de stabilizare /CFR/. În ce priveºte restul de 98.500.000 /nouãzeciºioptmilioanecincisutemii/, acest portofoliu va fi girat de Banca Naþionalã în condiþiunile generale ce se vor stabili pentru toate efectele de aceeaºi naturã. Primiþi, vã rugãm, Domnule Ministru, încredinþarea deosebitei noastre consideraþiuni. GUVERNATOR, (ss) Dimitrie M. Burillianu SECRETAR GENERAL, (ss) Cristescu Domniei sale Domnului Ministru al Finanþelor pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã Bucureºti, 2 mai 1930

159

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 10 „MONITORUL OFICIAL” nr. 167 din 29 iulie 1930 Consiliul de Miniºtri, în ºedinþa de la 23 iulie 1930, Având în vedere referatul domnului Ministru de Finanþe, înregistrat la nr. 221.918 din 1930, DECIDE: Art. 1 Autorizeazã Ministerul de Finanþe a cumpãra de la Societatea „Banca Industrialã”, Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”, pe preþul de Lei 201.500.000, în care se cuprind: terenul, clãdirile, maºinile, instalaþiunile, mobilierul, literele, materiile prime ºi semifabricate aparþinând societãþii „Banca Industrialã”, Institutul de arte Grafice „Cultura Naþionalã”, ce se gãsesc în patrimoniul sãu ºi a-l trece în patrimoniul Regiei Publice Comerciale a Monitorului Oficial ºi Imprimeriilor Statului. Art. 2 Ministerul de Finanþe va plãti suma de Lei 201.500.000, preluând din portofoliul imobilizat al Bãncii Naþionale efecte pentru o sumã egalã de 201.500.000, aparþinând Bãncii Marmorosch, Blank & Co., pe care numita bancã le-a scontat în ultimul timp pentru a-ºi procura fondurile necesare ºi a face faþã cererilor de rambursare a sumelor depuse. Art. 3 Regia Publicã Comercialã a Monitorului Oficial ºi Imprimeriilor Statului va vãrsa în rate trimestriale, în timp de 15 ani, suma de mai sus Bãncii Naþionale, pentru a servi destinaþiunii prevãzute de planul de stabilizare. (ss) Iuliu Maniu, dr. Alexandru Vaida-Voevod, Pantelimon Halippa, Ion Mihalache, Mihai Popovici, Virgil Madgearu, Grigore N. Iunian, general de divizie adjutant N. Condeescu. Nr. 1.208 pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

160

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 11 MONITORUL OFICIAL ªI IMPRIMERIILE STATULUI Regie Publicã Comercialã Ministerul Finanþelor Nr. 83.928 din 26 noiembrie 1930 REGISTRATURA GENERALÃ DIRECÞIUNEA FINANÞELOR PUBLICE ªI A CONTABILITÃÞII GENERALE Nr. 6.762 din 26 martie 1930 SERVICIUL ORDONANÞÃRILOR J. 5258 A/Ds. 91 Nr. 10.008 din 14 martie 1930 Cumpãrarea atelierelor grafice „Cultura Naþionalã” Ca urmare la aprobarea Dvs., de a trata ad referendum cumpãrarea atelierelor grafice „Cultura Naþionalã” oferite de Banca Industrialã, avem onoare a vã comunica urmãtoarele: Imediat dupã obþinerea aprobãrii Dvs., Consiliul de Administraþie a însãrcinat pe domnii: A. Grigorescu, membru în Consiliu ºi specialist în tehnica graficã, ºi E. Nicolau, consilier-controlor ºi specialist în chestiunile economice ºi comerciale, de a examina oferta ºi de a cerceta atelierele din punct de vedere al valorii lor industriale ºi comerciale, în raport cu nevoia sporirii capacitãþii de producþie a Regiei M.O. Raportul întocmit de dânºii fiind favorabil, Consiliul a delegat doi experþi pentru evaluarea activului numitelor ateliere ºi anume: dl. arhitect State Ciortan, directorul general în Ministerul de Finanþe, pentru evaluarea terenului ºi clãdirilor, ºi dl. inginer ªerbulescu, din Ministerul Industriei, pentru evaluarea acþiunilor. Rezultatele expertizelor a fost urmãtorul: Terenurile ºi clãdirile..........................49.976.318 Maºinile..............................................83.000.000 Mobilierul..............................................1.000.000 Litera nouã...........................................3.000.000 Materiile prime....................................17.000.000 Semifabricatele.....................................5.500.000 159.476.318 În care nu se cuprinde inventarul editurii de Lei 62.500.000. Pe baza rapoartelor experþilor, Consiliul, în ºedinþa de la 7 martie, a autorizat pe Dl. Preºedinte C.N. Teianu sã trateze ad referendum cu Banca Industrialã, domnia sa aduce la cunoºtinþa Consiliului cã, dupã laborioase tratative, a obþinut o nouã ofertã de la Banca Industrialã, prin care se reduce suma de 350.000.000 lei, cerutã prin prima ofertã, la 269.500.000 plus costul inventarului editurii, pe care, faþã de refuzul domnului preºedinte de a-l prelua, îl lasã la aprecierea Consiliului. 161

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Consiliul, luând cunoºtinþa de mersul tratativelor ºi de reducerea importantã consimþitã de Banca Industrialã la preþul iniþial oferit ºi luând îndeaproape în cercetare rapoartele de expertizã, a constatat: 1) ca rapoartele de expertizã sunt sever întocmite; 2) cã evaluãrile s-au fãcut izolate, fãrã corelaþiune între teren, clãdiri ºi maºini, omiþându-se, prin urmare, plusul de valoare comercialã, care se poate aprecia la 15% ad valorem – adicã cca. 24.000.000 lei la valoarea de 160.000.000; 3) cã preluarea unei fabrici în funcþiune reprezintã o importantã economie faþã de o fabricã ce ar trebui instalatã ºi cã acest avantaj este ºi mai important în situaþia specialã a Regiei M.O., care, neavând capacitate suficientã de lucru, prejudiciazã interesele Statului prin întârzierea lucrãrilor. 4) cã acest avantaj, raportat la capacitatea de lucru a tipografiei ce ni se oferã, se poate evalua la cca. 15.000.000 lei. 5) cã inventarul editurii nu intereseazã Regia M.O. Faþã de aceste constatãri, Consiliul de Administraþie a decis, în ºedinþa de la 12 martie, ca Dl. Preºedinte sã continue tratativele pe baza sumei de 200.000.000 lei, fãrã inventarul editurii. În ºedinþa de la 13 martie, domnia sa aduce la cunoºtinþa Consiliului cã a obþinut reducerea preþului oferit la Lei 201.500.000. În consecinþã, Consiliul de Administraþie a aprobat, în unanimitate, cumpãrarea activului atelierelor grafice „Cultura Naþionalã” compusã din teren, clãdiri, maºini, instalaþii, mobilier, literã, materii prime ºi semifabricate, pentru suma de 201.500.000 lei, plãtibilã în 36 rate lunare egale. Aducându-vã acestea la cunoºtinþã, avem onoare a vã ruga, Domnule Ministru: a) sã binevoiþi a aproba încheierea Consiliului de Administraþie; b) sã binevoiþi a autoriza facerea formelor legale pentru cumpãrarea numitelor ateliere de cãtre Regia M.O. DIRECTOR GENERAL, (ss) Indescifrabil SECRETARUL CONSILIULUI DE ADMINISTRAÞIE, (ss) Indescifrabil

pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

162

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 12 BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI Nr. Sod. Nr. 86.330 Bucureºti, 6 noiembrie 1930 COMISARUL GUVERNULUI pe lângã BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI, Intrare nr. 28 din 8.XI.1930 8.XI.1930 la Comisiune (ss) Indescifrabil DOMNULE PREªEDINTE, Ca rãspuns la adresa Dvs. nr. 58 din 29 octombrie a.c., avem onoarea a vã face cunoscut cã Banca Naþionalã, de acord cu dl. consilier tehnic, este de pãrere cã se poate satisface cererea Bãncii Marmorosch, Blank & Co. de a înlocui poliþe de Lei 98.500.000 ale Bãncii Industriale ºi altele din portofoliul trecut Statului cu alte efecte, conform tabloului ce a înaintat Ministerului Finanþelor. Primiþi, vã rugãm, Domnule Preºedinte, încredinþarea deosebitei noastre consideraþiuni. GUVERNATOR, (ss) Indescifrabil SECRETAR GENERAL, (ss) Indescifrabil Domniei sale Domnului Preºedinte al Comisiunii pentru Administrarea Portofoliului trecut de la BNR la Stat

pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

163

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 13 „Monitorul Oficial” nr. 46 din 25 februarie 1931 Consiliul de Miniºtri, în ºedinþa sa de la 31 decembrie 1930, Având în vedere referatul Domnului Ministru de Finanþe cu nr. 399.440 din 1930 DECIDE: Art. 1 Autorizeazã Ministerul de Finanþe sã încheie cu Banca Marmorosch, Blank & Co. o convenþiune prin care sã se preia un portofoliu agricol în valoare de 133.835.150 lei în schimbul portofoliului de 98.500.000 lei cu caracter industrial, preluat din portofoliul imobilizat al Bãncii Naþionale a României. Art. 2 Banca Naþionalã a României, în calitate de mandatarã a Statului, va elibera Bãncii Marmorosch, Blank & Co., din portofoliul girat pentru Stat, efectele în valoare de Lei 98.500.000 ºi va primi, în schimb, prin girul acestei Bãnci, o creanþã în valoare de 133.835.150 lei, constând în efectele cu caracter agricol, specificate în Convenþiune, dimpreunã cu actele de gaj ºi actele de ipotecã prin care aceste creanþe sunt garantate de debitori: Banca Marmorosch, Blank & Co. fiind prin aceasta scoasã din orice obligo faþã de Banca Naþionalã a României ca mandatarã a Statului cu privire la aceste efecte cedate prin gir. (ss) Mihai Popovici, Ion Mihalache, Virgil Madgearu, I. Rãducanu, general de divizie adjutant N. Condeescu, dr. Emil Haþiegan. Nr. 1.996 pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

164

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 14 23 martie 1931, vãzut de Ministerul Finanþelor, impozite în valoare de Lei 630.1000, achitate cu recipisa Ad-þiei Capitalei nr. 2.041/1931. ACT DE CESIUNE Între subsemnaþii: Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, cu sediul în Bucureºti, str. Mauriciu Blank nr. 4, reprezentatã prin dl. George Crãciun, ºi dl. I. Mãrgãrit, pe de o parte, în calitate de cedentã, ºi Statul Român, prin Ministerul de Finanþe, reprezentat prin dl. Mihai Popovici, ministru de Finanþe, pe de altã parte, în calitate de cesionar, a intervenit urmãtorul act de cesiune: Banca Marmorosch, Blank & Co. SA cedeazã Statului Român, care primeºte, în conformitate cu legea din 27 iunie 1930 ºi cu Jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 1.996 din 31 decembrie 1930, urmãtoarele efecte de comerþ ºi hotãrâri definitive: Grigore Alevra.....................................Lei I. Bãdulescu........................................Lei Petre Balaciu.......................................Lei Constantin Bursan...............................Lei Florian Procopie Dumitrescu...............Lei D. & L. Hernik......................................Lei ”Învãþãtorul Român”............................Lei George Navrodi.................................Lei Ion Pangal...........................................Lei Moara Röhrlich...................................Lei Carol Röhrlich.....................................Lei Mihail Seulescu...................................Lei B. Veisengruen...................................Lei Banca Sindicatului Agricol Ialomiþa.....Lei ”Chemix” S.A......................................Lei G. Mahler............................................Lei ”Hercules” Fabrica de mobilã..............Lei 9.710.300 2.226.320 4.538.150 10.607.588 25.122.975 6.000.000 7.143.000 2.734.630 3.586.980 10.965.860 3.743.795 13.582.140 1.930.142 24.475.610 3.468.472 2.370.000 1.628.988

Total Lei 133.835.150 În schimbul acestei cesiuni, Statul Român autorizeazã Banca Naþionalã a României, ca mandatarã a sa, sã elibereze Bãncii Marmorosch, Blank & Co. poliþele semnate de cãtre dl. Florian Procopie Dumitrescu ºi de cãtre Banca Industrialã SA, poliþe girate de cãtre Banca Marmorosch, Blank & Co. SA în valoare de Lei 98.500.000. În consecinþã, valoarea acestei cesiuni este de Lei 98.500.000. În acelaºi timp, Banca Marmorosch, Blank & Co. transmite efectele debitorilor cedaþi printr-un gir fãrã regres sau obligo în ordinul Bãncii Naþionale a României, ca mandatarã a Statului. 165

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
O datã cu cesiunea efectelor de mai sus, Banca Marmorosch, Blank & Co. SA cedeazã Statului Român, fãrã a mai pãstra nimic asupra sa, toate drepturile accesorii acestor creanþe ºi în special drepturile prevãzute în urmãtoarele acte de garanþie: 1. Actul de împrumut ºi cesiune sub titlul de gaj autentificat de Tribunalul Ilfov, Secþia Notariat, la nr. 3.849 din 24 februarie 1920, ºi înscris la Tribunalul Botoºani la nr. 30 din 2 martie 1920, pentru Lei 2.631.623 – debitor Gr. Alevra; 2. Actul de lichidare ºi constituire de ipotecã autentificat de Tribunalul Notarial Ilfov la nr. 25.728, din 24 octombrie 1924, ºi înscris la Botoºani la nr. 134 din 25 octombrie 1924, pentru Lei 852.750 – debitor Gr. Alevra; 3. Actul adiþional ºi modificator al actelor de ipotecã de mai sus, autentificat de Tribunalul Botoºani la nr. 1.557 din 22 aprilie 1926, ºi înscris la acelaºi Tribunalul Ilfov la nr. 45 din 22 aprilie 1926 – debitor Gr. Alevra; 4. Contractul de cont curent garantat cu cesiune de creanþe cu titlu de gaj autentificat de Tribunalul Ilfov la nr. 21.761/1928, Lei 6.000.000 – debitor Constantin Bursan; 5. Actul de ipotecã autentificat de Tribunalul Prahova S.I. la nr. 9.009 din 14 noiembrie 1930, ºi înscris la acelaºi Tribunal la nr. 851 din 14 noiembrie 1930, pentru Lei 12.700.000 – debitor Florian Procopie Dumitrescu; 6. Actul de împrumut garantat cu ipotecã autentificat de Tribunalul Ilfov sub nr. 9.900 din 23 aprilie 1930, înscris la Tribunalul Fãlciu la nr. 38 din 8 aprilie 1930, Lei 13.245.499 – debitor succesiunea M. Seulescu; 7. Act de împrumut garantat cu ipoteca aut. de Tribunalul Notariat Ilfov la nr. 13.885 din 15 mai 1930, înscris la Tribunalul Neamþ la nr. 79 din 29 mai 1930, Lei 550.000; 8. Actul de cesiune cu titlu de gaj autentificat de Tribunalul Notariat la nr. 28.072 din 27 august 1929 ºi transcris la acelaº Tribunal în registrul special de gajuri la nr. 358 din 30 august 1929, Lei 1.200.000 – debitor Veisengruen; 9. Scrisoarea Societãþii „Chemis” SA din 17 decembrie 1930 obligaþie constituire ipotecã rangul II, imobil urban pentru Lei 3.468.472, Societatea Naþionalã de Credit Industrial are prim rang pentru Lei 2.000.000; 10. Încheierea Judecãtoriei Urbane Oradea nr. 6.823 din 1929, c.f. intabularea asupra imobilelor cuprinse în c.f. nr. 137 comuna Grãdiºtea Lei 2.250.000 – debitor G. Mahler; 11. Act de obligaþie intabulat c.f. nr. 354 Oradea, Lei 800.000 plus dolari 5.000 – debitor Stabilimentele Industriale „Hercules” SA; 12. Act de împrumut ºi de ipotecã intabulat la Judecãtoria de Ocol Seletin, parcelele 501/36 ºi 500/3 c.f. David ºi Josif Harnik, pentru Lei 2.500.000, precum ºi pentru Lei 1.000.000 (20 martie 1930) – debitor David ºi Josif Harnik cu aceeaºi garanþie ipotecarã; 13. Deciziunea Curþii de Apel Secþia III-a Bucureºti nr. 202/1930 cu formula executorie de Lei 2.000.000, precum ºi sentinþa nr. 2.003/1930 a Tribunalului Ilfov, Secþia II-a Comercialã, investitã cu formula executorie, debitor Petre Balaciu. 14. Deciziunea Curþii de Apel, Secþia II-a Bucureºti, nr. 215/1930, investitã cu formula executorie Lei 2.808.600, precum ºi sentinþa nr. 2.007/1930, investitã cu formula executorie, debitor Petre Balaciu. Statul Român, prin Ministerul de Finanþe, declarã cã a primit mai sus menþionatele note împreunã cu deciziunile investite cu formula executorie a Curþii de Apel Bucureºti, Secþia III-a, cu nr. 202 ºi 205/1930. 166

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Banca Marmorosch, Blank & Co. SA ºi Statul Român, prin reprezentanþii lor, declarã cã consimt la cele de mai sus. Fãcut în dublu exemplar astãzi, 16 martie 1931. STATUL ROMÂN BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO., prin MINISTERUL DE FINANÞE, (ss) Mihai Popovici (ss) Crãciun, (ss) Mãrgãrit Nr. 90.936 24 martie 1931 pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

167

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 15 BANQUE NATIONALE DE ROUMANIE Conseiller Technique Bucarest, le 26 juillet 1931 Monsieru Manoilescu, Gouverneur de la BNR, Bucarest, Monsieur le Gouverneur, J’ai eu l’honneur de vous faire connaître par mes lettres des 28 juin et 14 juillet dernière, mon avis sur la situation de la Banque Nationale et sur les mesures à prendre pour faire face aux circonstances actuelles. La résultat des mesures prises est d’ailleurs encourageant, puisque les retraits massifs de dépôts ont été rapidement eprevés et que la Banque Nationale se retrouve, après l’aide exceptionnelle qu’elle a dû donner aux banques, avec un pourcentage de couverture relativement satisfaisent de 39%. Je pense être cependant tout à fait d’accord avec vous et avec le Comité de Direction en affirmant qu’une action energique s’impose maintenant pour defendre l’encaisse de la Banque et faire rentrer les crédits en excédent que la Banque a du jeter sur le marché au début du mois. La proximité du mois d’août ou normalement la vente de la récolte doit permettre d’exiger le dénouement de nombreux credits, facilitera d’ailleurs cette action indispensable. Il s’est passé cependent depuis le début du mois un certain nombre de faits qui ont fait l’objet des récentes deliberations du Comité, mais qui sont trop graves pour que je ne suis pas obligé d’appeler sur eux d’une manière très pressante l’attention de la Banque. La situation de la Banque Marmorosch Blank et Cie a fait à de nombreuses repriseal l’objet de l’examen du Comité de la BN depuis la stabilisation. M. Rist et moi-même avions, dès la mise en viqueur du Programe de stabilisation, insisté très vivement auprès de la BN pour qu’elle exerce sur le banques particulières admises à son escompte une surveillance legitime, qu’elle obtienne un exposé périodique et sincère de leur situation et exige, d’autre part, le remboursemont de tous les effets immobilisés, son déstinés à être rachetés par l’Etat en vertu du Programe de stabilisation. Certains progres ont été faits dans ce sens et c’est ainsi que les principales banques de Bucarest ont remboursé des effets immobilisés ou à trop lonque échéance, admis précédemment à escopmte de la BN. Pour au part, la Banque Blank a ramboursée dans le courant de l’année 1929, 140 millions. Au début de l’année 1930, la Banque Blank a été obligée, par un mouvement de retrait des dépôts, de demander l’aide de la BN. Celle-ci lui a donné cette aide d’une manière très large, puisque la Banque Nationale a accepté de réescompter, en outre du portefeuille normalement admis précédemment, d’abord 458 millions, puis 265 millions d’effets a deux signatures se presentent pas les conditions requises pour être normalement escomptés. 168

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Cette aide exceptionnelle qui a eu d’ailleurs le résultat espéré, en arrêtant complètement le mouvement de retrait de dépéôts, n’a pu être consentie par la BN qu’àdes conditions bien précises: 1. Gages et suretés pour pour le paiment des effets; 2. Programme de remboursement échellonné jusqu’à la fin de l’année; 3. Angegement format de la banque de profiter du répit ainsi accordé par l’ aide exceptionnelle de la BN pour prendre les mesures propres à éviter le retour d’une telle situation. Ces mesures consistaient notemment: a/ À se procurer dans le plus bref délai les crédits exterieurs absolument indispensables pour rendre à la banque les disponibilités dont l’experience avait montre qu’elle était absolument dépourvue; b/ À continuer, en faisant les sacrifices nécessaires un programme de liquidation de son immolisation; c/ À prendre d’une manière générale les mesures de reorganisation indiqées par la BN à qui, par ailleurs tous les renseignements nécessaires seraint fournis, pour connaitre exactement et suivre de très près la situation de la Banque Blank. Cette action de la BN et les conditions qui y ont été mises, ont fait l’objet d’ une lettre du conseiller technique au gouverneur de la BN en date du 17 mai 1930, qui résume les décisions prises, d’accord avec lui, par la BN. Depuis cette époque les differentes échéances, à plusieurs reprises d’ ailleurs prolongées, ont été d’une manière générale couvertes par la Banque Blank, dont la situation a été grandement améliorée par la decision price par l’ Etat d’accepter, au titre du portefeuiller racheté par lui en vertu du Programme de stabilisation, 300 millions d’effets exceptionnellement admis à l’escompte par la BN. J’ai donné mon accord à cette operation, bien qu’en principe le rechat d’ effets par l’Etat ait été réservé aux effets existent à la date du 7 février 1929, dans la portefeuille de la BN pour tenir compte de la situation particulière de la Banque Blank qui intéresse grandement l’economie du pays. On [...] cependant que pendant toute cette periode contrairement aux engagements formale qui avaient été pris, les renseignements fournis à la Banque Nationale par la Banque Blank sur sa situation, ne paraissent pas avoir été complets et que d’autre part le programme de désimmobilisation et de recherche de nouveaux capitaux liquides, sans lesquels il était évident qu’une consolidation sériouse de la Banque était impossible, ne semble pas avoir été activement poursuivi et n’a, dans tous les cas, pas pu être réalisé. On pouvait croire cependent, d’après les renseignements fournis à la BN que si le répit accordé par l’aide conjugée de la Banque et de l’Etat n’avait pas été employé à la recherche de concurs qui paraissaient indispensables, c’est que la Banque avait prévu des dispositions efficaces pour ameliorér elle-même sa position et reconstituer les disponibilités nécessaires à une grande banque de dépôts. Il est devenu évident toutefois, lorsqu’à la fin de juin et au début de juillet le mouvement de retrait de dépôts s’est déssine dans toutes les grandes banques de Bucarest, que la Banque Blank n’avait d’autres ressources pour y faire face, que de faire immédiatement appel à la Banque Nationale. Il est devenu évident également que la banque éprouvait de plus en plus de difficultés à presenter à la BN des effets d’une qualité non seulement satisfaisante, mais acceptable. 169

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Le Comité de la BN et le conseiller technique ont donc au dès ce moment l’impression très nette que, loin de s’améliorer et malgré l’aide reçue entretemps, la situation de la Banque Blank s’était, au contraire, considérablement aggravée. J’ai moi-même appelé sur ce fait l’attention de la Banque N. et, étant donne l’importance de faits, cru de mon dévoir d’informer de mes preoccupations le Ministre de Finances. Il s’est produit depuis differénts faits extrêmement graves. En premier lieu, la Banque Blank a tiré des chèques sens couverture qui n’ont pu être acquités que par un escompte précipité accordé par la BN dans des conditions tout à fait anormales. En second lieu, bien que la BN ait accordé à la Banque Blank une aide égale ou superieure aux retraits de dépôts qui se sont produits chez elle, la banque a manifesté, par des demandes journalières de réescompte extrêmement pressantes qu’elle ne disposait aucune ressource pour ses operations quotidiennes. Enfin différentes ventes de devises es faites par la Banque Blank à la BN a 11 jours n’ont pas été couvertes à l’échéance. La Banque Blank n’a même pas pris la précaution d’avertir la BN la veille que l’échéance ne serait pas couverte, si bien que le fait a été signale à la BN par la Bank of England, ce qui a porte non seulement à la Banque Blank mais au crédit roumain lui-même, un préjudice impossible à mesurer. Avant même que ces faits se soient produits, j’ai vivement insiste auprès de la BN pour qu’elle me communique une situation sincère de la Banque Blank contenent toutes les précisions indispensables, situation qui, depuis l’année derniere, n’a jamais pu être connue d’une manière satisfaisante. D’après les informations qui m’ont été fournies par la Banque Blank et que je vous ai communiquées, M. le Gouverneur, la situation au 30 juin aurait été à suivante:
/en millions/

Actif
Caisse Centrale et sucoursales /numéraire, coupons et devises/........................91 Effets publics et actions.....................................70 Débiteurs: Couverts /escomptes, avances etc./..................................651 Découverte.....................................229 880 Steaua Românã..............................................178 Immeubles..................................Lei 27 Bordei..............................................................429 Participations...................................................288 B. Industriale............................................... .2.615

Passif
Capital.............................................................125 Réserves........................................200 325 Créditeurs.............................Lei 1.268 Créditeurs devises..........................359 Créditeurs BN.................................331 3.381 Réescompte BN..............................................476 Fonds des pensions......................................... 41 Steaua Românã..............................................120 Réserve spéciale Steaua Românã ...................93 Transitoire........................................................115 4.551

170

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
En admettant comme exacts tous les autres postes de l’actif et tenont compte de la sous-évalution des immeubles qui componserait les surévaluation possibles, il reste qu’à aux seuls deux postes constituent les 2/3 de l’actif, soit 3.044 millions sur 4.551 au total, savoir les terrains de Bordei et la Banque Industrielle. D’après les explications qui m’ont été données, l’evaluation de 429 millions des terrains de Bordei serait exagérée de 200 millions. D’autre part, l’actif réel, au 30 juin, de la Banque Industrielle s’élevait a 1.025 millions, alors que les investissements ont ete de 2.615, valeur portée au bilan, soit une surévaluation de 1.590. En résumé la balance de l’actif et du passif n’a été obtenue dans le tableau ci-dessus qu’en surévaluant les actifs réels de 1.790 millions. Il est vrai que la Banque Blank espère conclura diverses affaires notemment avec l’Etat ou des sevices d’Etat, mais il este impossible de faire état d’operation non réalisées, d’ailleurs, si ces affaires sont avantageuses pour les deux parties, il on résultera un benefice annuel normal d’exploitation pour la Banque Blank qui les aura conclues, mais non un bénéfice exceptionnel de spéculation, qui ne pourrait être ettendu qu’en cas ou les affaires en cause seraint tellement désavantageuses pour l’Etat que le contrat, à peine conclu, pourrait être immédiatement recédé avec un gros bénéfice. Je ne vois donc aucun moyen d’admettre le calcul arbitraire qui capitalise à 1.200 millions l’actif des sociétés de distribution des produits de monopole, les fonds effectivement investis dans l’organisation de cette affaire étant infiniment plus petit et l’opération n’étant pas encore conclue. Le fait même de tenir compte d’un tel calcul, me paraît, je dois le dire, un symptome extremêment inquiétant. Dans ces conditions, il reste, qu’on admettant les évalutations mêmes de la Banque, la situation réelle de celle-ci diffère tellement des situation apparentes communiquées à la BN depuis deux ans, qu’elle comporte en realité une perte de 1.790 millions, soit 40% de l‘actif, alors que le capital et les réeserves ne sont que de 325 millions. Le découverte tardive de cette situation extraordinairement grave et qui indique une insuffisance très regrettables des informations que la BN possède par la situation réelle des banque particulières, place la BN en face de responsabilités très sérieuses, tant en ce qui concerne sa propre créance et sa propre situation, qu’en ce qui concerne la marché roumain tout entier. La renflouement de la Banque Blank, qui apparaît comme extremement souhaitable dans l’intérêt général du pays, est rendu extraordinairement difficile par le retard mis à reconnaitre la veritable situation et les irrégularités commises tant dans la publication des bilans que dans la distribution des bénéfices. Il est évident d’autre part que la BN ne peut, par ses propres moyens, retablir la situation. Un plan de redressement, si toutefois il este encore possible d’en etablir un, ne peut en effet être imaginé qu’avec de grande sacrifices intérieurs, auxquels l’Etat devrait participer et une importante aide extérieure, seul susceptibles de donner à la Banque les ressources liquides indispensables. Dans ces conditions, les mesures les plus urgentes parraissont être utiles, afin d’éclaircir dans le plus bref délai la situation de fait de la banque, sur laquelle la BN ne paraît posséder encore que les informations generales que j’ai eu l’honneur de vous communiquer, de prendre toutes les suretés possibles pour garantir la créance de la BN et de convier le Gouvernement à délibérer sur les décisions immédiates que la situation comporte. 171

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Tout retard et toute faiblesse dans l’action que commandent les circonstances, serainet de nature à compromettre gravement la situation d ela Banque et du pays tout entier. Veuillez agréer, Monsieur le Gouverneur etc. (ss) R. Auboin pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

172

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 16 30 juillet 1931 NOTE SUR LA BANQUE BLANK Situation actuelle. D’après les chiffres au 30 juin fournis par la Bnaque Blank, la situation était la suivante /en supposant que les évaluations du tous les postes autres que Bordei et Banque Industrielle soient, dans l’ensemble, exact/: ACTI F Actif plus ou moins liqide.......................1.046 Immobilisations...................... 3.505 Dont pertes: B-ca Industrialle......1.590 Bordei................... ....200 1.790 Reste......................................1.715 1.715 Perte totale.............................................1.790 4.551 P AS S I F c-tes cour. et depots..........................lei 2.691 Banque Nationale.....................................807 C-tes cr. Et dépôts desvises.....................359 Divers.......................................................369 Capital et reserves....................................325 4.551

Perte 1.790 millions ou 1.465 millions en plus du capital et des réserves. Depuis le 30 juin, la Banque Nationale a fait environ 400 millions d’escompte nouveau, se substituient ainsi à une partie des autres créditeurs, si bien que la situation du passif serait approximativement Comptes-courants et dépôts....................Lei 2.291 Banque Nationale.....................................Lei 1.211 c-tes courants et dépôts devises..............Lei 359 divers........................................................Lei 369 capital et réserves....................................Lei 325 Lei 4.555 L’avance globale du 1.211 millions de la Banque Nationale se décompose en Escompte normal........................................................................150 Rescompte exceptionnel.............................................................771 Découvert des devises vendues, mois non fournies.................. 290 1.211 millions millions millions millions

la Banque Nationale est couverte par: portefeuille normal.......................................................................150 millions portefeuille immobilisé............................................................................... ... hypothèques et autres gages anti-statutaires............................................ ... au total....................................................................................................... ... et à découvert de ...................................................................................... ... 173

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Cette situation ne peut se prolonger ni du point de vue de la Banque Nationale qui, d’accord avec l’Etat, s’est engagée momentemémont pour éviter une catastrophe immédiate, ni du point de vue de la Banque Blank qui n’a aucune ressource, dont les seuls actifs sont donnés en gage et ne peut continuer ni à faire de nouvelles pertes, ni à publier des bilans et à distribuer des bénéfices fictifs: Ou déposer immédiatement le bilan et prendre des mesures pour parer aux répercoussions. Ou prendre des mesures conservatoires permettant de préparer un renflouement, ou du moins une liquidation occulte. Cette deuxième solution n’est possible qu’avec l’aide de l’Etat, ni la Banque Nationale, ni aucune autre banque privée ne pouvent prendre à son compte les pertes. Aucun projet définitif de renflouement on peut être improvisé. Il faut donc envisager une période pendant laquelle l’Etat et la Banque Nationale present des engagements limités pour parer au danger immédiat, une gestion prudente de la Banque permettrait d’améliorer la situation, de la definir en tout cas exactement et du préparer une solution definitive qui devra intervenir de tout manière avant la 31 decembre, date à laquelle il faudra publier un bilan. Le but immédiat doit être: de dégager la Banque Nationale et la Banque Blank de la situation irreguliére et précaire actuelle; d’améliorer la gestion. L’Etat pourrait accepter de racheter au titre de portofeuille immobilisé, par exemple 600 millions de la créance de la Banque Nationale. Celle-ci garderait jusqu’à nouvelle ordre dans son portefeuille une quantité égale prise sur les effets les moins immobilisés qu’elle devrait primitivement céder a l’Etat. La Banque Nationale garderait 500 millions environ de créances dont ... millions représenteraient un escompte normal et ... millions devraient être liquidés le plus tôt possibles et, en attendant, seraient garantis par une fraction suffisante des gages actuels. La Banque Blank aurait ainsi 600 millions de dattes à long terme sens intérêt réduit, au lieu de 600 millions à court terme, portant intérêt élevé. Elle récupérerait en outre une partie de ses gages. Mois il ne suffit pas de mettre fin à la situation irréguliè actuelle. Il faut disposer d’une marge pour que la gestion soit possible pendant la période transitoire et faire face àdes retraits eventuels de dépôs. La Banque Nationale ne peut se réangager de nouveau au-delà des sommes actuelles sans annuler l’effet des mesures ci-dessus. La Banque Blank peut sans doute realiser à bref délai quelques actifs /immeubles de Paris etc/ ... mais ceci demande un peu de temps et ne donne pas un marge suffisante. Il est également impossible de trouver dans les circonstances actuelles un concurs extérieur et l’Etat ne peut fournir lui-même des disponibilites a la Banque. La seule possibilité paraît être que l’Etat donne à la Banque Nationale une aide indirecte pour lui permettre de faire les avances qui seraient nécessaires. Ces avances seraient consenties uniquement pour faire face aux retraits éventuels des déposants et devraient être garanties à défaut de portefeuille de la Banque Blank, par le portefeuille de deux autres grandes banque. Ce serait le seul sacrifice éventuel demandé à ces banques. L’Etat de son coté, sans faire aucun sacrifice pécuniaire, s’engagerait à ne pas tirer sur une somme déterminé – par exemple 400 millions du compte d’emprunt – avant un délai minimum de 6 moins et en tout cas tant que la Banque Nationale n’aurait pas récupéré 174

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
les avances supplémentaires ainsi consenties. La Banque Nationale pourrait ainsi ouvrir 400 millions de nouveaux crédits, en étant garantie au point de vue sécurité par des gages réels ou par l’intervention des deux banques et au point de vue monétaire par la possibilité de sortir des engagements à vue, si besion était, 400 millions des fonds d’emprunt. La direction de la Banque Blank disposerait donc avec les réalisations immédiatement possibles, d’environ 500 millions qui asureraient une sécurité raisonnable. L’Etat ne farait aucun sacrifice matériel immediat, demandent un vote du Parlament et garderait sa liberté de décision on pour le moment où un plan définitiv serait établi. La nouvelle direction de la Banque Blank devrait recevoir la mission: a/ de gérer la banque dans les meilleures conditions de manière à éviter toute panique des déposants; b/ de faire les réformes interieures necessaires pour supprimer les pertes d’exploitation et, si possible, dégager des bénéfices; c/ de liquides ce qui est immédiatement réalisable. L’Etat donnerait son aide pour facillier le cas échéant les point b/. et c/. d/ de dresser le plus tôt possible une évaluation sincère des actifs et une situation exacte de compte d’exploitation; e/ de soumettre à l’Etat et à la Banque Nationale un plan définitif le plus tôt possible et en tout cas avant la 31 décembre. L’Etat et la Banque Nationale conserveraient à l’égard de ce plan définitif toute leur liberté de décision. On garderai envers les déposants, comme moyen de défense, la possibilité de cesser les paiements et on éviterait d’engager financièrement les autres banques, pour ne pas les entraîner au cas où il s’ avérerait impossible d’aboutir à un renflouement définitif.

pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CIE.

175

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 17 1-er août 1931 PROJET D’ACCORD ENTRE L’ETAT ET LA BANQUE NATIONALE POUR EVITER LA CHUTE DE BANQUE BLANK La Banque Nationale, ayant soutenu par son escompte la Banque Blank au début de mois de juillet, par suite de mouvement de retraite de dépôts amorcé dans les principales banques à été amenée à verifier la situation réele de la banque. Cet examen et les défaillances constatées de la banque dans divers engagements, soit envers la Banque Nationale, soit envers des tiers, ont démonstré l’existence d’une situation très différente de celle qui apparaît dans les bilans, notamment l’existence d’une parte importante dans l’actifs et d’un serieux déficit d’exploitation. Dans le but d’eviter les circonstances actuelles une chute de la banque, dans l’intérêt des déposants et du marché tout entier, l’Etat et la Banque Nationale conviennent de prendre les mesures suivante: Les avances toutelles faites à la date du 1-er août par la Banque Nationale à la banque s’élèvent millions. L’Etat accepte de comprendre 600 millions de ces avance dans le portfeuille restant à racheter à la Banque sur les fonds prevue au Programme de stabilisation, la Banque Nationale gardent dans son portefeuille une somme equivalente d’effets primitivement compris dans la liste des effets à racheter par l’Etat. Ces effets, conservée par la Banque Nationale, seront choisis parmi les meilleurs. 1. L’Etat se réserve de procèder au rechat effectiv et de conclure avec la Banque Blank un arrangement à ce sujet avant, le 31 Décembre prochain. En attendent, les effets destinès à être rachetés par l’Etat seront mis dans un compte d’attente de l’actif et il sera bloqué sur la provision pour rachet d’effets de sommes suffisantes pour conserver en fin de réception des monnaies divisionnaires une somme réservée à cet effet d’au moins 600 millions. 2. La Banque Nationale conservera dans son portefeuille les 600 millions d’effets de la Banque Blank. Un plan de remboursement sera établi pour le partis de ces effets qui ne comportent pas un escompte commercial normal, comme il a été fait en 1930 pour l’escompte exceptionnel deja consenti a cette epoque. Pour ces effets, des garanties collateralles suffisantes seront conservée. 3. Pour rendre à la Banque Nationale la possibilité de fournir à la Banque Blank un appui éventuel en cas de retraits de dépots, un nouveau crédit d’ escompte de 400 millions sera ouvert. Pour rendre cet escompte possibile, la Banque Blank donnera en gage les actifs non compris dans les gages collatéraux conservée par la Banque Nationale en vertu du paragraf 2. Le cas échéant, il sera fait, appel aux autres grandes banques de Bucarest pour procurer à la Banque Nationale le portefeuille nécessaire contre garanties hypothecaires fournies par la Banque Blank. 176

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
4. Afin de permettre à la Banque Nationale d’utilliser ce crédit de 400 millions sans affaiblir au position monétaire l’Etat s’engage à ne pas tirer sur le compte J (Agriculture et travaux productifs divers) de l’emprunt de développement de 1931 jusqu’à concurence d’une somme égale de 400 millions avant 6 mois et dans tous les ces avant que les avances faites par la Banque Nationale à la Banque Blank au-delà des 600 millions conservès dans son portefeuille aient été rembuorsées. Cet engagement a pour but, sans modifier en rien l’affectation prevue des fonds d’emprunt, de permettre à la Banque Nationale de sortir, le cas échéant, une somme égale de ses engagement à vue. 5. Dans un but analogue, l’Etat prend l’engagement du ne pas tirer sur le compte G de l’emprunt (Chemins de Fer) jusqu’à concurrence d’une somme de 600 millions, avant que la Banque Nationale ait reçu le complément de monnaies divisionnaires à recevoir par elle en payement du portefeuille racheté par l’Etat et tant que la Banque Nationale n’aura pas mis en circulation au moins 600 millions de la deuxième tranche de ces monnaies. Cet engagement à pour but de permettre à la Banque Nationale de sortir, le cas échéant, une somme égale de ses engagements à vue, mais seulement en attendent de réaliser le bénéfice que doit lui rapporter, en vertu du Programm de stabilisation, la mise en circulation de monnaies et pour tenir compte du retard mis par l’Etat à remettre ces monnaies en payement à la Banque Nationale. 6. La Banque Nationale, d’accord avec l’Etat à pris des dispositions pour faire entrer dans l’administration de la Banque Blank un personne de confiance, tout en laissant la responsabilité complè de la gestion passée et future de la banque à ses administrateurs. Des dispositions ont été prises également pour s’ assurer qu’en échange de l’appui actuellement donné à la Banque Blank la majorité des actionnaires ne pourrait, le cas échéant, s’opposer au mesures qui devront être prises ulterieurement en ce qui concerne la Banque Blank, dans l’ intéret du marche, lorsque l’Etat et la Banque Nationale seront tombée d’accord sur ces mesures. 7. Un programme de travail immédiat devra être executé par la administration de la Banque Blank. Ce programme doit permettre: a/ de définir le plus rapidement possible la situation réelle de la Banque Blank notamment en ce qui concerne l’évaluation sincère des actifs et des passifs, les previsions de dépenses et de recettes annuelles, l’importance réelle des dépots et compte-courants susceptibles d’être retirés; b/ d’ameliorer des maintenent par des economies et autres mesures appropriees le compte de profite et pertes de maniere a supprimer le deficit et degager des benefices sur lesquelle il pourra être fait des amortisments; c/ de preciser dans quelles conditions pourrait être execute par les societes fondees par la Banque Blank le projet de contrat avec la Caisse Autonome de Monopoles, de manière que les conditions mises à ce contrat soient exécutées sans appel de la Banque Blank à la Banque Nationale et ques les sociétés aient une existence réelle pour permettent d’executer normalement le contrat, même en cas de défeillance de la Banque Blank. La décision définitive en ce qui concerne ce contrat sera donnée par l’Etat, après l’etude faite sur ce point: 177

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Les bénéfices qui seraient réalisées par la Banque Blank dans l’ execution du contrat de la Caisse Autonome des Monopoles seront affectés en prèmier lieu à combler le déficit et à amortir les pertes. d/ d’etablir un plan de liquidation énergique des actifs réalisables de manière en premier lieu à créer des disponibilités suffisantes pour porter à 500 millions avec le crédit de 400 millions de la Banque Nationale les disponibilités éventuelles; en second lieu de rembourser par tranches succesives les avances de la Banque Nationale en commencent par les avances faites sur le crédit supplémentaire de 400 millions et en continuant par les effets conservés dans le portefeuilles de la Banque Nationale qui ne correspondent pas à un escompte normale; e/ de dresser, d’accord avec la Banque Nationale et l’Etat, un plan définitif en ce qui concerne la Banque Blank avant le 1-er décembre, une décision devant être prise au plus tard pour la publication du bilan de fin d’annee. L’Etat et la Banque Nationale gardent leur entiére liberté, tant envers la Banque Blank qu’envers les tiers, en ce qui concerne l’adoption du plan qui sera ainsi établi. L’administration de la Banque Blnk, le Banque Nationale et l’Etat prendront toutes les mesures utiles pour éviter, dans toute la mesure du possible, des retraits de dépots pendent cette période transitoire. Le nouvelle administration désignée sera responsable de l’utilisation de tous les fonds avancés ou à avancer par la Banque Nationale et de l’execution du programme défini ci-dessus. Pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & Co. Societate Anonimã

178

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 18 PROIECT DE CONVENÞIE ÎNTRE STAT ªI BANCA NAÞIONALÃ, PENTRU A EVITA CÃDEREA BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO. Banca Naþionalã a României, dupã ce a susþinut pe cale de reescont Banca Marmorosch, Blank & Co. l-a începutul lunii iulie crt., în urma miºcãrii de retragere a depozitelor care se începuse la bãncile principale, a fost nevoitã sã verifice situaþiunea realã a numitei bãnci. Aceastã examinare, cum ºi neîmplinirea unor angajamente ale bãncii fie faþã de Banca Naþionalã, fie faþã de terþi, au dovedit cã situaþiunea realã a acelei instituþiii este foarte diferitã de cea care apare din bilanþuri ºi mai cu seamã cã existã o pierdere importantã din activ ºi un serios deficit de exploatare. Pentru a evita, în împrejurãrile de faþã, cãderea bãncii, þinând seamã de interesul depunãtorilor ºi al întregii pieþe, Statul ºi Banca Naþionalã convine sã ia urmãtoarele mãsuri: Totalul sumelor cuvenite pânã la 1 august de la Banca Naþionalã, Bãncii Marmorosch Blank & Co. se cifreazã la 1.211 milioane 083,314 lei. Statul acceptã sã ia asuprã-ºi 600 milioane din aceste avansuri, în portofoliul ce urmeazã a fi rãscumpãrat de la Banca Naþionalã din fondurile prevãzute în programul de stabilizare, banca pãstrând în portofoliul sãu o sumã echivalentã de efecte ce înainte se gãsea cuprinse în lista de rãscumpãrat de Stat. Aceste efecte, pãstrate de Banca Naþionalã, vor fi alese din cele mai bune. Statul îºi rezervã de a face rãscumpãrarea efectivã ºi de a încheia cu Banca Marmorosch, Blank & Co. un aranjament în aceastã privinþã. Deocamdatã, creanþele sortite a fi rãscumpãrate de Stat, vor fi trecute într-un cont provizoriu de activ, iar din proviziunea pentru rãscumpãrarea de efecte se va bloca o sumã îndestulãtoare pentru a pãstra, dupã terminarea recepþionãrii monedei divizionare, o sumã rezervatã în acest scop, de cel puþin 600 milioane. Banca Naþionalã va pãstra în portofoliul sãu efecte de ale Bãncii Marmorosch, Blank & Co. în valoare de 600 milioane lei. Se va stabili un plan de rambursare pentru acea parte a efectelor de mai sus care nu comportã un scont comercial normal, cum s-a fãcut în 1930 pentru scontul excepþional care se gãsea atunci acordat. Se va lua suficiente garanþii colaterale pentru aceste efecte. Pentru a da Bãncii Naþionale putinþa de a-i acorda Bãncii Marmorosch, Blank & Co. sprijinul sãu, în special în caz de retragere a depozitelor, se va deschide un credit de scont de 400 milioane. În scopul de a face posibil acest scont, Banca Marmorosch, Blank & Co. va da în gaj activele ce nu sunt cuprinse între gajurile colaterale pãstrate de Banca Naþionalã în virtutea paragrafului 2. În caz de nevoie, se va face apel la celelalte bãnci mari din Bucureºti care sã procure Bãncii Naþionale portofoliul necesar, contra garanþii ipotecare date de Banca Marmorosch, Blank & Co. Pentru ca Banca Naþionalã sã poatã întrebuinþa acest credit de 400 milioane, fãrã sã-ºi slãbeascã poziþiunea monetarã, Statul se obligã sã nu facã prelevãri din contul „J” (Agriculturã ºi lucrãri productive diverse) al Împrumutului de Dezvoltare din 1931, pânã la concurenþa unei sume egale de 400 milioane, înainte de 6 luni ºi în tot cazul înainte ca avansurile fãcute de Banca Naþionalã Bãncii Marmorosch, Blank & Co. peste cele 600 milioane pãstrate în portofoliul sãu, sã fi fost rambursate. 179

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Aceastã obligaþie are de scop sã permitã Bãncii Naþionale sã scoatã, în caz de nevoie, o sumã egalã din angajamentele sale la vedere, fãrã a modifica întru nimic destinaþiunea datã fondurilor rezultate din împrumut. Banca Naþionalã, în înþelegere cu Statul, a luat mãsuri ca, în administraþia Bãncii Marmorosch, Blank & Co. sã intre o persoanã de încredere, lãsând întreaga rãspundere a gestiunii trecute ºi viitoare a bãncii administratorilor ei. Sau luat, de asemenea, mãsuri ca sã asigure cã, în schimbul sprijinului ce se dã acum Bãncii Marmorosch Blank & Co., majoritatea acþionarilor nu va putea, întrun moment dat, sã se ocupe la mãsurile ce vor trebui luate mai târziu în ceea ce priveºte Banca Marmorosch, Blank & Co., în interesul general al pieþei, când Statul ºi Banca Naþionalã vor fi cãzute de acord asupra acestor mãsuri. În acest scop, acþiunile Bãnci Marmorosch, Blank & Co. vor fi depuse în gaj la Banca Naþionalã, cãreia i se va transmite ºi dreptul lor de vot. Statul va putea sã transforme creanþa sa asupra Bãncii Marmorosch, Blank & Co. în acþiuni privilegiate al pari, dacã va crede necesar. Administraþia Bãncii Marmorosch, Blank & Co. va trebui sã execute un program de lucru imediat. Acest program trebuie sã permitã: a) sã se defineascã cât mai repede situaþiunea realã a Bãncii Marmorosch, Blank & Co., mai ales în ce priveºte evaluarea sincerã a activelor ºi pasivelor, prevederea cheltuielilor ºi a veniturilor anuale, importanþa realã a depozitelor ºi a conturilor curente susceptibile a fi retrase; b) sã îmbunãtãþeascã de pe acum Contul de Profit ºi Pierdere prin economii ºi alte mãsuri apropiate pentru a suprima deficitul ºi a degaja ulterior beneficiile din care s-ar putea face amortizãri; c) sã precizeze în ce condiþiuni s-ar putea executa de cãtre societãþile înfiinþate de Banca Marmorosch, Blank & Co., proiectul de contract cu Casa Autonomã a Monopolurilor, pentru ca condiþiunile arãtate în acel contract sã poatã fi îndeplinite, fãrã ca Banca Marmorosch Blank & Co. sã facã apel la Banca Naþionalã ºi pentru ca societãþile de distribuþie sã aibã o existenþã realã, care sã le permitã a executa realmente contractul, chiar în cazul cãderii Bãncii Marmorosch, Blank & Co. Hotãrârea definitivã în ceea ce priveºte acest contract va fi luatã de Stat, dupã ce se va fi studiat acest punct. Banca Marmorosch, Blank & Co. ºi societãþile de distribuþie create de ea nu vor lua niciun angajament de niciun fel referitor la aceastã afacere, în afara de cel cu Casa Autonomã a Monopolurilor, care va fi în prealabil comunicat ºi Bãncii Naþionale. Beneficiile ce s-ar realiza de Banca Marmorosch, Blank & Co. din executarea contractelor cu Casa Autonomã a Monopolurilor vor fi afectate, în primul rând, pentru a împlini golurile lãsate de deficit ºi pentru a amortiza pierderile. d) sã se stabileascã un plan de lichidare energicã a activelor realizabile, pentru ca în prima linie sã se poatã crea disponibilitãþi suficiente, pentru a putea urca, împreunã cu cele 400 milioane de la Banca Naþionalã, la 500 milioane disponibilitãþi eventuale; în al doilea rând, sã se ramburseze prin tranºe succesive avansurile Bãncii Naþionale, începând cu cele fãcute din creditul suplimentar de 400 milioane ºi continuând cu efectele pãstrate în portofoliul Bãncii Naþionale care nu corespund unui scont normal; e) sã se alcãtuiascã, în înþelegere cu Banca Naþionalã ºi cu Statul, un plan definitiv în ceea ce priveºte Banca Marmorosch, Blank & Co., înainte de 1 decembrie, luându-se o hotãrâre înainte de publicarea bilanþului de fine de an. 180

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Statul ºi Banca Naþionalã îºi pãstreazã întreaga libertate atât faþã de Banca Marmorosch Blank & Co., cât ºi faþã de terþi, în ceea ce priveºte adoptarea planului care se va stabili astfel. Administraþia Bãncii Marmorosch & Co., Banca Naþionalã ºi Statul vor lua toate mãsurile necesare pentru a evita, pe cât va fi cu putinþã, retragerile de depuneri în aceastã perioadã de tranziþie. Noua administraþie desemnatã va fi rãspunzãtoare de întrebuinþarea tuturor fondurilor avansate de Banca Naþionalã, de executarea programului enunþat mai sus. pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

181

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 19 CONFIDENÞIAL Bucureºti, 4 august 1931 BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI Adresa telegraficã: Bancanat Nr. 46.119 Intrat sub nr. 1 din 04.08.1931 Domnule Ministru, Drept urmare la conferinþa avutã de Dumneavoastrã cu Comitetul nostru Executiv ºi reprezentanþii Bãncii Marmorosch, Blank & Co., în ziua de vineri, 31 iulie 1931, în scop de a clarifica situaþiunea numitei bãnci în raporturile ei de credit cu Banca Naþionalã, fiind necesarã ºi o intervenþie a Statului, am alcãtuit alãturatul proiect de convenþiune, pe care avem onoarea a-l supune aprecierii Dumneavoastrã. V-am fi foarte îndatoraþi dacã aþi binevoi, Domnule Ministru, a ne da avizul Dumneavoastrã pentru a putea perfecta aceastã convenþiune ºi, în aceastã aºteptare, vã rugãm a primi încredinþarea distinsei mele consideraþiuni. GUVERNATOR, (ss) M. Manoilescu SECRETAR GENERAL, (ss) Indescifrabil Anexa Domniei sale Domnului Ministru al Finanþelor

pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

182

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 20 MINISTERUL DE FINANÞE Cabinetul Ministrului Bucureºti, 6 august 1931 Confidenþial Nr. 1 Domnule Guvernator, Referindu-mã la adresa Dumneavoastrã nr. 46.119 din 4 august 1931, am onoarea a vã aduce la cunoºtinþã cã sunt în principiu de acord cu stipulaþiunile proiectului de convenþiune de încheiat între Stat ºi Banca Naþionalã a României, pentru a veni în ajutorul Bãncii Marmorosch Blank & Co. Ministerul de Finanþe socoteºte într-adevãr cã în criza actualã, ºi faþã de greutãþile prin care trece economia naþionalã, este de datoria Statului sã vinã în ajutorul marilor noastre institute de credit, chiar cu preþul unor însemnate sacrificii. Ministerul de Finanþe se declarã perfect de acord cu puntele 3, 5, 6 (paragrafele a, b, c, d, ºi e) din proiectul de convenþie anexat la nr. 46.119/1931. Întrucât priveºte punctul 1, Ministerul de Finanþe se declarã de acord cu Banca Naþionalã asupra conþinutului lui, afarã de cifra de 600.000.000 (ºase sute milioane) lei, specificatã în acel punct. Aceeaºi observaþiune Ministerul o face ºi pentru punctul 2. Într-adevãr, Ministerul socoteºte cã, faþã de situaþia actualã, o marjã mai mare trebuie rezervatã în posibilitãþile de rãscumpãrare de portofoliu imobilizat la Banca Naþionalã, în vederea necesitãþilor ce s-ar putea ivi de a se veni în ajutorul ºi altor instituþiuni de credit, care ar putea sã ajungã ºi ele în dificultãþi de platã. Pentru aceste motive, cred cã nu s-ar putea prelua din portofoliul Bãncii Marmorosch, Blank & Co. mai mult de 500 (cincisute) milioane lei, în condiþiunile, bineînþeles, presupuse de Banca Naþionalã. Întrucât priveºte punctul 4, în urma informaþiunilor pe care le-am luat de la Ministerul Agruculturii, suma de 400 (patrusute) milioane lei din contul „J” (Agriculturã ºi lucrãri productive diverse) din Împrumutul de Dezvoltare din 1931, nu ar putea fi imobilizatã pentru un termen de ºase luni, cum cere Banca Naþionalã, deoarece cheltuielile ce urmeazã a se plãti din acel fond au fost deja angajate. Aceastã sumã ar putea totuºi rãmâne blocatã însã numai pentru douã luni, iar pentru restul de patru luni dupã posibilitãþi. Rãmâne, bineînþeles, cã acest fond nu se va considera întru nimic gajat pentru acoperirea debitului Bãncii Marmorosch Blank & Co. ºi cã el va fi blocat numai pentru echilibrarea momentanã a stocului de devize în bilanþurile Bãncii Naþionale. Rãmâne, în fine, bineînþeles, cã convenþiunea proiectatã n-ar putea fi 183

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
încheiatã între Stat ºi Banca Naþionalã a României decât în urma unei cereri a Bãncii Naþionale adresate Ministerului de Finanþe, pe baza unei hotãrâri consemnate într-un proces-verbal special al Consiliului de Administraþie al Bãncii Naþionale. Primiþi, vã rog Domnule Guvernator, asigurarea deosebitei mele consideraþiuni. 6 august 1931 MINISTRU DE FINANÞE, (ss) Constantin Argetoianu pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

184

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 21 BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI Bucureºti, 7 august 1931 Adresa telegraficã: Bancanat Nr. 46.756 Confidenþial Intrat sub nr. 2 din 7.08.1931 Domnule Ministru, Drept rãspuns la scrisoarea Dumneavoastrã din 6 august 1931, prin care ne sugeraþi o serie de modificãri la proiectul de convenþiune între Stat ºi Banca Naþionalã, trimis Domniei Voastre cu adresa noastrã nr. 46.119 din 4 august 1931, avem onoarea a vã aduce la cunoºtinþã cã, examinând împreunã cu dl. Roger Auboin, consilierul nostru tehnic, rãspunsul Domniei Voastre, regretãm cã nu vedem posibilitatea de a face modificãrile indicate de Domnia Voastrã, referitoare la punctele 1, 2 ºi 4. În adevãr, este o imposibilitate de a reduce la 500.000.000 lei portofoliul ce Statul urmeazã sã ia prin intermediul nostru de la Banca Marmorosch, Blank, deoarece ar urma ca, pentru restul de Lei 700.000.000, ce am reþinut în portofoliul Bãncii Naþionale, sã pãstrãm ºi garanþiile aferente în totalitatea lor, ceea ce ar face imposibilã o prezentare de nou portofoliu (cu o parte din aceste garanþii), pe care Banca Marmorosch Blank, în orice caz, ar trebui sã prezinte la scont pentru ajutorul ei zilnic. În altã ordine de idei, o astfel de operaþiune, care constituie în fapt o derogare de la planul de stabilizare, care prevedea trecerea la Stat a portofoliului Creditului Industrial, nu s-ar putea face ºi nici justifica decât pentru o operaþiune de mare importanþã, cum este aceea a redresãrii Bãncii Marmorosch Blank, operaþiune care ar interesa situaþiunea generalã a întregii pieþe româneºti. Întrucât priveºte punctul 4 din proiectul de convenþiune trimis Domniei Voastre, suma de Lei 400.000.000 din Contul „J” (Agriculturã ºi lucrãri productive) din Împrumutul de Dezvoltare din 1931, este indispensabil a fi imobilizat pe un termen de minimum 6 luni, pentru satisfacerea punctului de vedere monetar indicat în proiectul nostru de convenþiune. De altfel, domnul consilier tehnic ne-a rugat sã atragem binevoitoarea atenþiune a Ministerelor de Finanþe ºi Domenii asupra faptului cã suma de Lei 400.000.000 Fond „J” nu poate fi angajatã decât dupã o deciziune a Consiliului de Miniºtri, cunoscutã de Banca Naþionalã ºi de consilierul tehnic. De asemenea, suntem nevoiþi a vã arãta cã, cu toatã operaþiunea propusã: a) 600.000.000 lei de trecut la Stat; b) 400.000.000 lei nou credit de reescont, acordat de Banca Naþionalã, aceastã convenþiune, care fixeazã prima etapã pentru redresarea Bãncii Marmorosch, Blank prin operaþiunile indicate în ea, nu este de naturã a satisface toate necesitãþile zisei bãnci. 185

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Astfel, este de prevãzut cã vor fi necesare operaþiunile ulterioare cu mijloace mult mai puternice ºi care ar necesita noi sarcini din partea Statului, singurul în mãsurã în circumstanþele actuale a le face. De asemenea, dacã s-ar întâmpla ca o parte din garanþiile aferente viitorului reescont de 400.000.000 lei, în cazul unei nereuºite a operaþiunii definitive de redresare a Bãncii Blank sã fie contestate cu succes de terþii interesaþi, Banca Naþionalã nu ar putea sã ia asuprã ºi acea pagubã. În fine, cu penultimul paragraf al scrisorii Dumneavoastrã din 6 august 1931, Banca Naþionalã este dispusã a împlini formele sugerate de Dumneavoastrã. Primiþi, vã rog, Domnule Ministru, asigurarea înaltei noastre consideraþiuni. GUVERNATOR, (ss) M. Manoilescu SECRETAR GENERAL, (ss) Indescifrabil

Domniei sale Domnului Ministru al Finanþelor

pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

186

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 22 BANQUE NATIONALE DE ROUMANIE LA CONSEILLER TECHNIQUE Bucarest, le 7 août 1931 Monsieur Manoilesco, Gouverneur de la Banque Nationale de Roumanie, BUCAREST Monsieur la Gouverneur, Vous avez bien voulu me communiquer le projet d’accord entre la Banque Nationale et l’Etat, que la Banque Nationale le compte soumettre au Ministre des Finance, au sujet de la Banque Marmorosch, Blank et Cie. J’ai l’honneur de vous communiquer mon accord sur ce projet, dont nous avons d’ailleurs délibéré ensemble. Je crois devoir cependant souligner divers points très importants: 1/ Les évènements se sont déroulés de la manière suivante. A la suite de l’aide donnée à la Banque Blank, comme aux autres banques fin juin et au début de juillet, lors du mouvement de retraite de dépots, certains indices ont montré que la Banque Blank, qui avait déjà été aidée en 1930 et avait tenu ses engagements, se retrouvait de nouveau dans ses situation très précaire. J’ai moi-même appelé l’attention du Comité Executif sur ce point et j’en si est retenu specialement M. le Ministre des Finances. Par la suite, les défaillances graves de la Banque Blank, tant envers la Banque Nationale qu’envers des tiers, ont montré la gravité de la situation. Dans une conférence tenue la 21 juillet avec M. le Ministre des Finances, celui-ci a donné au Comité l’assurance que l’Etat ferait au besoin les sacrifices nécessaires dans l’interet des déposants, afin d’evitér au marché les risques que présenterait en ce moment la chute d’une grande banque. Il a été pris dans ces conditions la décision de faire le nécessaire pour éviter la chute de la banque Blank, tirer au clair en situation et dresser un plan de renflouement. A la suite de cette reunion, la Banque Naþionale a continué à fournir à la Banque Blank l’aide necessaire pendant que des mesures étaient prises pour définir la situation véritable. C’est dans ces conditions qu’un plan a été établi sous forme de projet d’accord entre la Banque Nationale et l’Etat avec le triple objet: de mettre fin à la situation irrégulière actuelle, d’éviter une chute immédiate de la banque dans l’intérêt du marché, de permettre l’étude précise de la situation et le cas échant l’ établissement d’un projet de renflouement définitif. Il faut cepedant bine se rendre compte que ce renflouement définitif restera très difficile, puisqu’il faudra vraisemblablement combler une perte supérieure à 1.700 millions et fournir à la banque un apport de capitaux nouveaux sans lesqueles sa liquidation est inévitable. 187

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Le plan actuel ne peut donc, en échange de sacrifices limités de l’Etat et de la Banque Nationale, que donner les meilleures conditions un répit permettent de prendre au moment favorable une décision définitive. Il faudra alors choisir entre une liquidation qui risque de se transformer éventuellement en faillitte au un renflouement qui exigera certainement de l’Etat de grande sacrifices. Même le plan provisoire actuel comporte des risques puisque, malgré les mesures prévues, une panique grave des déposants peut acculer a tout moment la banque a une [...] de paiment. La Banque Nationale et l’Etat prennent d’autre part un risque important en acceptant de fournir de nouveau fonds à la banque, dans les circonstances actuelles. Ces circonstances constituent en effet évidemment la „période suspecte” visée par la loi et la validité même des gages qui seront pris pourrait être contestée. Il importe donc que l’Etat partage le risque que court la Banque Nationale en donnent de nouveaux fonds, même contre des gages réels. Il faut observer enfin que le fait pour le Banque Nationale de renoncer à sortir de son portefeuille 600 millions d’effets du Crédit Industriel qui devraient, d’ après le Programme primitif, être cédés à l’Etat, est un sacrifice important. Dans le but d’aider la Banque Nationale et le marche tout entier dans cette circonstance difficile, je ne veux pas y faire d’objection et suis prêt à justifier envers les autorités intéressées à l’exécution du programme de stabilisation la décision envisagée, mais il doit être bien entendu qu’aucune autre opération de ce genre ne pourrait plus être admise et que tous les autres effets destinés à être cédés à l’Etat doivent bine être effectivement cédés dès que la prevision nécessaire sera constituée. Veuillez agréer, Monsieur le Gouverneur, les assurances de ma haute considération. Pentru conformitate BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. SA

188

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 23 MINISTERUL DE FINANÞE Cabinetul Ministrului 12 august 1931 Nr. 2 Confidenþial Domnule Guvernator, Rãspunzând la adresa Dumneavoastrã nr. 46.756 din 7 august 1931, ºi ca urmare la adresa mea din 6 august curent, am onoarea a vã aduce la cunoºtinþã cele ce urmeazã: Ministerul de Finanþe, apreciind temeinicia argumentelor Dumneavoastrã din sus-arãtata adresã, consimte ca din portofoliul Bãncii Marmorosch, Blank & Co., scontat la Banca Naþionalã a României, o parte în valoare de 600 (ºase sute) milioane lei sã fie preluatã de Stat în condiþiunile specificate în adresa Dumneavoastrã nr. 46.119 din 4 august 1931. Ministerul de Finanþe consimte, de asemenea, revenind asupra rezervelor ce fãcuse, sã imobilizeze pe termen de ºase luni suma de 400 (patrusute) milioane lei din Contul „J” (Agriculturã ºi Lucrãri Productive) din Împrumutul de Dezvoltare din 1931. În conformitate cu înþelegerile noastre verbale, vã rog a-mi confirma cã aceastã din urmã sumã nu este consideratã ca un gaj în legãturã cu operaþiunile de ajutorare ale Marmorosch, Blank & Co., ºi cã imobilizarea se va face numai pentru a permite înscrierea unui mai însemnat numãr de devize în situaþiile actuale ale Bãncii Naþionale. În cazul în care, printr-o mai activã intrare de devize, Banca Naþionalã nu ar avea nevoie în scopul indicat de totalitatea sumei blocate, succesive tranºe dintr-însa se vor debloca. Aºtept, totodatã, procesul-verbal al Consiliului de Administraþie al Bãncii Naþionale, prin care se cere Statului efectuarea celor douã operaþiuni care fac obiectul de faþã. Vã rog sã primiþi, Domnule Guvernator, asigurarea osebitei mele consideraþiuni. MINISTRU DE FINANÞE, (ss) Constantin Argetoianu pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

189

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 24 Bucureºti, 14 august 1931

Domnule Ministru, Conform cererii Dumneavoastrã, transmisã nouã prin Banca Naþionalã a României, vã remitem o datã cu aceasta pachetul majoritar-sindicat acþiuni Blankbanca, în legãturã cu preluarea de cãtre Stat a Lei 600.000.000 – din portofoliul Bãncii Marmorosch, Blank & Co. Societate Anonimã, de la Banca Naþionalã a României. Restituirea acestor acþiuni cãtre noi se va face proporþional cu reducerea datoriei Bãncii cãtre Dumneavoastrã. Dreptul de vot aferent acestor titluri aparþine între timp Dumneavoastrã, în calitate de mandatar al nostru personal ºi al mandanþilor noºtri. Primiþi, vã rugãm, Domnule Ministru, asigurarea distinsei noastre consideraþiuni. MANDATARII SINDICATULUI MAJORITAR ACÞIUNII BLANKBANCA, (ss) Aristide Blank (ss) Richard Soepkez Domniei sale Domnului Ministru al Finanþelor

pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

190

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 25 Bucureºti, 17 august 1931 Domnule Guvernator, Portivit dispoziþiunilor date de domnul C. Argetoianu, ministrul Finanþelor, avem onoarea a vã înainta alãturat, în original, scrisoarea adresatã domniei sale, prin care mandatarii sindicatului majoritar-acþiuni Blankbanca pun la dispoziþia Statului: 126.000 bucãþi din totalul de 250.000 bucãþi pentru garantarea plãþii celor Lei 600.000.000 din portofoliul nostru la Banca Naþionalã a României, care urmeazã a fi preluat de Stat, împreunã cu dreptul respectiv de vot. Totodatã, am dat dispoziþiunile necesare pentru ca acþiunile sã fie depuse la Banca Naþionalã a României, pentru contul Ministerului de Finanþe. Primiþi, vã rog, Domnule Guvernator, încredinþarea deosebitei mele consideraþiuni. BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã, (ss) N. Tabacovici (ss) G. Crãciun

Domniei sale Domnului Guvernator al Bãncii Naþionale a României

loco pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

191

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 26 CONSILIUL DE ADMINISTRAÞIE ªedinþa din 18 august 1931 Preºedinte: Dl. Mihail Manoilescu. Prezenþi domnii: Bãicoianu C.I., Buzdugan Alexandru C., Oþoiu A., Kiriacescu Oscar, Stoicescu Costin. Domnul Guvernator face cunoscut Consiliului cã, faþã de situaþiunea creatã marilor bãnci prin retragerile masive de depuneri din ultimul timp, domnia sa ºi apoi Comitetul Executiv al Bãncii Naþionale au avut mai multe întrevederi cu dl. Ministru al Finanþelor, cãruia, având în vedere interesul general al pieþei financiare, i s-a cerut concursul Statului. În aceastã ordine de idei, s-a intervenit pe lângã domnul ministru al Finanþelor pentru ca Statul, printr-o serie de înlesniri ºi garanþii, sã uºureze constituirea Sindicatului Marilor Bãnci din Bucureºti, sã preia de la bãncile româneºti acþiunile Societãþii de Petrol „Steaua Românã” împreunã cu obligaþiunile de platã pânã la 1944, precum ºi sã dea garanþie Statului pentru o emisiune de obligaþiuni industriale. De asemenea, considerând situaþiunea dificilã a Bãncii Marmorosch Blank & Co. ºi intervenþiunea fãcutã pe lângã Stat pentru a consimþi la o serie de mãsuri ºi sacrificii în favoarea sa, Consiliul ia în discuþie un proiect de convenþiune propus pentru a fi încheiat între Banca Naþionalã ºi Ministerul Finanþelor. Dupã dezbaterile urmate CONSILIUL Aprobã în totul intervenþiunea fãcutã pe lângã Stat ºi mãsurile propuse de Banca Naþionalã ºi autorizeazã pe Domnul Guvernator a semna convenþiunea referitoare la asanarea Bãncii Marmorosch, Blank & Co. Dl. C.I. Bãicoianu voteazã pentru facerea convenþiunii cu Banca Marmorosch, Blank & Co., domnia sa va face, ulterior, anumite rezerve. Iatã textul convenþiunii: Conform cu originalul, Secretar General, (ss) Indescifrabil pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

192

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 27 CONVENÞIUNE INTERVENITÃ ÎNTRE STAT ªI BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI PENTRU ASANAREA BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO. SA Date fiind împrejurãrile pieþei financiare actuale ºi în scopul asanãrii situaþiunii Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA, a intervenit între Statul Român, reprezentat prin dl. C. Argetoianu, Ministrul Finanþelor, ºi Banca Naþionalã a României, reprezentatã prin dl. M. Manoilescu, Guvernator, ºi Dem. Cristescu, Secretar General, prezenta convenþiune, în condiþiunile urmãtoare: 1. În temeiul legii monetare, al planului de stabilizare ºi al legii pentru administrarea portofoliului trecut la Stat, ºi cu avizul conform al consilierului tehnic, Statul primeºte în proprietatea sa cambii scontate de Banca Marmorosch, Blank & Co. SA la Banca Naþionalã, în valoare de 600 milioane din totalul portofoliului de Lei 1.211.083.312, reescontat Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA în locul unui portofoliu de egalã valoare al Creditului Industrial ce urma sã fie trecut la Stat. Pentru realizarea acestei transmiteri de proprietate, Banca Naþionalã a României are dreptul sã specifice care anume cambii trec asupra Statului. Statul va încheia cu Banca Marmorosch Blank & Co. SA o convenþiune adiþionalã prin care ea va fi scoasã din obligo pentru portofoliul sus arãtat de Lei 600 milioane. 2. Banca Naþionalã va pãstra în portofoliul sãu efecte de ale Bãncii Marmorosch Blank & Co., în valoare de Lei 611.083.314. Se va stabili un plan de rambursare pentru acea parte a efectelor de mai sus care au reprezentat un scont comercial normal, cum s-a fãcut în 1930 pentru scontul excepþional care se gãsea atunci acordat. Se vor lua suficiente garanþii pentru aceste efecte. 3. Pentru a da Bãncii Naþionale putinþa de a mai acorda Bãncii Marmorosch, Blank & Co. sprijinul sãu, în special în caz de retragere a depozitelor, se va deschide un nou credit special de scont de lei 400 milioane. În scopul de a face posibil acest scont, Banca Marmorosch, Blank & Co. SA va da în gaj activele ce sunt cuprinse între gajurile pãstrate de Banca Naþionalã în virtutea paragrafului 2. În caz de nevoie, se va face apel la celelalte bãnci mari din Bucureºti care sã procure Bãncii Naþionale portofoliul necesar, contra garanþiei date de Banca Marmorosch, Blank & Co. SA. 4. Pentru ca Banca Naþionalã sã poatã întrebuinþa acest credit de Lei 400 milioane, fãrã sã se slãbeascã situaþia monetarã, Statul se obligã sã nu facã prelevãri din contul „J” (Agriculturã ºi lucrãri productive diverse) al Împrumutului de Dezvoltare din 1931, a unei sume egalã de 400 milioane, înainte de 6 luni. Aceasta sumã nu va fi în niciun caz consideratã ca un gaj, pentru avansurile fãcute de Banca Naþionalã Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA peste cele 600 milioane pãstrate în portofoliul sãu. Aceastã obligaþiune are numai de scop sã permitã Bãncii Naþionale sã 193

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
scoatã, în caz de nevoie, o sumã egalã din angajamentele sale la vedere fãrã a modifica întru nimic destinaþiunea fondurilor rezultate din împrumut. 5. Statul va lua mãsuri ca în administraþia Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA sã intre o persoanã de încredere, ca administrator delegat, lãsând întreaga rãspundere a gestiunii trecute a bãncii, administratorilor ei actuali. Se vor lua mãsuri care sã asigure ca, în schimbul sprijinului ce se dã acum Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA, majoritatea acþionarilor sã nu poatã, într-un moment dat, sã se opunã la mãsurile ce vor trebui luate mai târziu în ceea ce priveºte Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, în interesul general al pieþei, de câte ori Statul ºi Banca Naþionalã vor fi cãzut de acord asupra acestor mãsuri. În acest scop, acþiunile Bãncii Marmorosch, Blank & Co. vor fi depuse în gaj la Ministerul Finanþelor, pentru garantarea celor 600 milioane efecte trecute în proprietatea Statului, urmând ca dreptul de vot în temeiul acestor acþiuni sã fie transmis Ministerului de Finanþe. Acþiunile se vor libera numai dupã lichidarea angajamentelor Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA cãtre Stat ºi cãtre Banca Naþionalã, angajamente fie directe, fie fãcute prin Sindicatul bãncilor create acum, cu excepþia portofoliului considerat de Banca Naþionalã ca normal. 6. Statul, de acord cu Banca Naþionalã, vor cere Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA sã realizeze urmãtoarele: a) Sã defineascã cât mai repede situaþiunea realã a Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA, mai ales în ce priveºte evaluarea sincerã a activelor ºi pasivelor, prevederea cheltuielilor ºi a veniturilor anuale, importanþa realã a depozitelor ºi a conturilor susceptibile de a fi retrase. b) Sã îmbunãtãþeascã de pe acum Contul de Profit ºi Pierdere, prin economii ºi alte mãsuri apropiate pentru a suprima deficitul ºi a degaja ulterior beneficiile din care s-ar putea face amortizãri. c) Sã precizeze în ce condiþiuni s-ar putea executa de cãtre societãþile înfiinþate de cãtre Banca Marmorosch, Blank & Co. SA proiectul de contract cu Casa Autonomã a Monopolurilor, pentru ca condiþiunile arãtate în acel contract sã poatã fi îndeplinite fãrã ca Banca Marmorosch, Blank & Co. SA sã facã apel la Banca Naþionalã ºi pentru ca societãþile de distribuþie sã aibã o existenþã realã, care sã le permitã a executa realmente contractul independent de Banca Marmorosch, Blank & Co. SA. Hotãrârile definitive în aceea ce priveºte acest contract va fi luat de Stat, dupã ce se va fi studiat acest punct. Banca Marmorosch, Blank & Co. ºi societãþile de distribuþie create de ea nu vor lua niciun angajament de niciun fel referitor la aceastã afacere, în afarã de cel cu Casa Autonomã a Monopolurilor, care va fi, în prealabil, comunicat ºi Bãncii Naþionale. Beneficiile ce s-ar realiza de Banca Marmorosch, Blank & Co. SA din executarea contractului cu Casa Autonomã a Monopolurilor vor fi afectate, în primul rând, pentru a împlini golurile lãsate de deficitul sumei de exploatare ºi pentru a amortiza pierderile. d) Sã se stabileascã un plan de lichidare grabnicã a activelor realizabile pentru ca în prima linie sã se poatã crea disponibilitãþile suficiente, pentru funcþionarea bãncii ºi pentru a se rambursa prin tranºe succesive avansurile Bãncii Naþionale, începând cu cele fãcute din creditul suplimentar de Lei 400 milioane ºi continuând cu efectele pãstrate în portofoliul Bãncii Naþionale, care nu corespund unui scont normal. 194

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
e) Sã se alcãtuiascã, în înþelegere cu Banca Naþionalã ºi cu Statul, un plan definitiv de asanare în ce priveºte Banca Marmorosch, Blank & Co. SA înainte de 1 decembrie a.c., luându-se o hotãrâre înainte de publicarea bilanþului de fine de an. 7. Statul ºi Banca Naþionalã îºi pãstreazã întreaga libertate de apreciere faþã de Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, în ceea ce priveºte adoptarea planului care se va stabili astfel. Administraþiunea bãncii va fi rãspunzãtoare de întrebuinþarea tuturor fondurilor avansate de Banca Naþionalã ºi de executarea programului enunþat mai sus. Prezenta convenþiune înlocuieºte convenþiunea provizorie încheiatã la ..., care s-a aplicat de la 1 august 1931. Fãcut în dublu exemplar, astãzi, 19 august 1931. MINISTERUL FINANÞELOR, BANCA NAÞIONALà A ROMÂNIEI (ss) C. Argetoianu GUVERNATOR, SECRETAR GENERAL, (ss) M. Manoilescu (ss) Indescifrabil

pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

195

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 28 BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI, Nr. 51.323 Bucureºti, 27 august 1931 Domnule Ministru, Avem onoarea a vã aduce la cunoºtinþã cã, în conformitate cu art. 1 al convenþiei semnate între Stat ºi Banca Naþionalã a României la 19 august 1931, Comitetul nostru de Direcþie a ales urmãtorul portofoliu imobilizat prezentat la scont de Banca Marmorosch, Blank & Co., în valoare totalã de 600 milioane lei ºi anume: Lei 496.000.000 Banca Industrialã Lei 52.000.000 Societatea de Armãturi Lei 49.000.000 Societatea „Mecano” Lei 2.600.000 Societatea „Producþia” Lei 1.095.000 C. Rãdulescu care, conform convenþiei, se trece în proprietatea Statului. Vã rugãm sã binevoiþi a ne confirma acordul Dumneavoastrã, în sensul de mai sus, ºi a primi asigurarea înaltei noastre consideraþiuni. GUVERNATOR, (ss) Buzdugan SECRETAR GENERAL, (ss) Cristescu Domniei sale Domnului Ministru al Finanþelor

pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

196

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 29 Nr. 272 Septembrie 1931 (ss) I. Banciu Nr. 269.803 din 1 septembrie 1931

Domnilor Miniºtri, Prin convenþiunea încheiatã la 19 august a.c. între Stat ºi Banca Naþionalã, privitor la Banca Marmorosch, Blank & Co., s-a prevãzut ca, în baza planului de stabilizare ºi al legii din 27 iunie 1930, sã se rãscumpere de Stat un portofoliu imobilizat al Bãncii Marmorosch, Blank & Co., ce urma sã fie introdus la reescontul Bãncii Naþionale, în sumã de Lei 600 milioane. Aceastã operaþiune urmeazã sã se execute prin înlocuirea portofoliului imobilizat al Creditului Industrial în sumã de 800 milioane lei, ce urma sã fie rãscumpãrat de Stat cu un portofoliu al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. pânã la concurenþa sumei de 600 milioane lei. Consilierul tehnic, instituit de planul de stabilizare pe lângã institutul de emisiune, ºi-a dat, în prealabil, avizul sãu conform pentru realizarea operaþiunii expuse. Banca Naþionalã, prin adresa sa nr. 51.323 din 27 august a.c., comunicã Ministerului de Finanþe compoziþiunea portofoliului imobilizat în sumã de 600 milioane lei, prezentat la reescont de Banca Marmorosch, Blank & Co. ce urmeazã sã treacã în proprietatea Statului. Acest portofoliu este urmãtorul: Banca Industrialã ................496.000.000 lei Societatea de Armãturi...........52.000.000 lei Societatea „Mecano”..............49.000.000 lei Societatea „Producþia”..............2.600.000 lei C. Rãdulescu............................1.095.000 lei Statul va încheia, ulterior, convenþiuni speciale cu fiecare din emitenþii portofoliului mai sus menþionat, convenþiuni prin care se vor stabili condiþiunile ºi modalitãþile de platã cãtre Stat a portofoliului rãscumpãrat. Dacã admiteþi cele expuse, vã rog Domnilor Miniºtri, sã semnaþi alãturatul jurnal prin care se autorizeazã încheierea unei convenþiuni în sensul arãtat mai sus. Ministrul Finanþelor, (ss) C. Argetoianu pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

197

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 30 Publicat în „Monitorul Oficial” nr. 213 din 12 septembrie 1931 JURNAL nr. 1.198 Consiliul de Miniºtri, în ºedinþa de la 10 septembrie 1931; În conformitate cu prevederile planului de stabilizare ºi ale legii din 27/VI/1930 pentru administrarea portofoliului de efecte trecute de la Banca Naþionalã la Stat; Având în vedere referatul Domnului Ministru de Finanþe nr. 269.803 din 1 spetembrie 1931 Decide: Art. 1 Autorizeazã Ministerul de Finanþe sã încheie cu Banca Marmorosch, Blank & Co. SA o convenþiune pentru preluarea de cãtre Stat a unui portofoliu imobilizat reescontat la Banca Naþionalã în sumã de Lei 600 milioane. Art. 2 Convenþiunea ce urmeazã a se încheia va preciza compoziþiunea, urmând sã fie stabilitã de Banca Naþionalã a României. Art. 3 Statul va încheia, ulterior, convenþiuni cu componenþii portofoliului preluat, în care se vor preciza condiþiunile ºi modalitãþile de platã cãtre Stat. (ss) N. Iorga (ss) C. Argetoioanu (ss) general Constantin ªtefãnescu Amza (ss) Nicolae Vasilescu Karpen (ss) G. Siseºti (ss) C. Hamangiu pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

198

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 31 CONVENÞIUNE Între subscriºii: Statul Român, prin Ministerul de Finanþe, reprezentat prin dl. Constantin Argetoianu, Secretar de Stat la acest Departament, împuternicit prin Jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 1.198 din 10 septembrie 1931, lucrând în baza planului de stabilizare ºi a legii din 27 iunie 1930, pentru administrarea portofoliului de efecte trecute de la Banca Naþionalã la Stat, în calitate de creditor, de o parte, ºi Banca Marmorosch, Blank & Co., cu sediul în Bucureºti, reprezentatã prin domnii G. Crãciun ºi V.A. Urechia, autorizaþi sã semneze în numele bãncii în conformitate cu statutele ºi procurile publicate în „Monitorul Oficial” nr. 44 ºi 23 februarie 1929 ºi nr. 41 din 20 februarie 1929, în calitate de debitoare, de altã parte, ºi dupã luarea avizelor comisiunii pentru administrarea portofoliului ºi al Bãncii Naþionale a României, s-a încheiat urmãtoarea Convenþiune: 1. Statul Român devine creditorul Bãncii Marmorosch, Blank & Co. prin preluarea de cãtre Ministerul de Finanþe, conform prevederilor legilor arãtate mai sus, a unui portofoliu imobilizat de efecte reescontate de aceastã bancã la Banca Naþionalã a României, în sumã totalã de Lei 600 /ºasesute/milioane portofoliu, având urmãtoarea compoziþiune: Banca Industrialã Lei 495.872.500 /patrusutenouãzeciºicincimilioaneoptsuteºaptezeciºidouãmiicincisute/; Societatea de Armãturi Lei 51.404.500 /cincizeciºiunademilioanepatrusutepatrumiicincisute/; Societatea „Mecano” Lei 49.000.000 /patruzecinouãmilioane/ Societatea „Producþia” Lei 2.600.000 /douãmilioaneºasesutemii/; Societatea „Carmen Petrol” Lei 1.100.000 /unmilionunasutãmii/; Diverºi – Lei 23.000 /douãzeciºitreimii/. 2. Banca Marmorosch, Blank & Co. este scoasã din gir pentru aceste efecte, urmând ca Statul sã încheie, ulterior, convenþiuni speciale cu fiecare din emitenþii portofoliului mai sus menþionat, convenþiuni prin care se vor stabili condiþiunile ºi modalitãþile de platã cãtre Stat a portofoliului rãscumpãrat. 199

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Fãcut în dublu exemplar, astãzi, 7 octombrie 1931, la Bucureºti, luânduse câte unul de fiecare parte contractantã. MINISTRU DE FINANÞE, (ss) Constantin Argetoianu BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã, (ss) G. Crãciun (ss) V.A. Urechia Nr. 309.467 din 7 octombrie 1931 pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

200

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 32 MINISTERUL DE FINANÞE, Cabinetul Ministrului Bucureºti, în 21 octombrie 1931 Domnule Preºedinte, Ca urmare la horãrârile luate ºi pentru a avea timpul necesar organizãrii Bãncii Marmorosch, Blank & Co., precum ºi pentru instalarea noii Direcþiuni, vã cer sã dispuneþi închiderea bãncii ºi sucursalelor ei în Bucureºti ºi în provincie, pe trei zile, cu începere de mâine, 22 octombrie. Primiþi, vã rog, Domnule Preºedinte, asigurarea osebitei mele consideraþiuni. MINISTRUL DE FINANÞE, (ss) Constantin Argetoianu pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

201

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 33 Nr. 175-23 august 1932. /Ministerul Finanþelor/ Domnilor Miniºtri, Pe baza avizului Bãncii Naþionale ºi a Jurnalului Consiliului de Miniºtri nr. 1.198 din 10 septembrie 1931, Ministerul de Finanþe a rãscumpãrat un portofoliu al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. în sumã de Lei 600.000.000, renunþând la girul bãncii reescontatoare, urmând sã încheie, ulterior, convenþiuni speciale cu fiecare din emitenþii portofoliului preluat, în vederea fixãrii modalitãþilor de rambursare ale acestor creanþe. În acest portofoliu intrã ºi efectele urmãtoarelor societãþii: Banca Industrialã cu Lei 495.872.500; „Mecano” cu lei 49.000.000 ºi Prima Fabricã de Armãturi cu Lei 51.404.500. Comisiunea Portofoliului, instituitã prin legea din 27 iunie 1930 pentru administrarea portofoliului de efecte trecute de la Banca Naþionalã la Stat, studiind situaþiunea acestor societãþi pentru a fixa modalitãþile de recuperare ale acestor creanþe, ºi-a dat avizul nr. 72, fiind de pãrere sã se acorde numitelor societãþi un termen de rambursare de 27 ani, pentru a nu stânjeni lichidarea în curs a societãþilor „Mecano” ºi „Prima Fabricã de Armãturi”. Din aceleaºi motive ºi, þinând seama de gradul de imobilizare al activelor Bãncii Industriale, se propune ca plata anuitãþilor cãtre Stat sã înceapã numai dupã expirarea unui termen de 5 ani, pentru ca, între timp, Banca Industrialã sã-ºi poatã consolida situaþiunea financiarã, Ministerul de Finanþe urmând sã fixeze, din an în an, dobânzile ce va percepe la aceste sume, renunþând la dobânda ce i se cuvine de la data semnãrii convenþiunii ºi pe anul în curs. Lichidarea societãþilor „Mecano” ºi Prima Fabricã de Armãturi fãcându-se de Banca Industrialã, convenþiunea ce se va încheia va prevedea garanþia solidarã a Bãncii Industrialã pentru datoriile societãþi. Pentru a asigura respectarea convenþiunii, Banca Industrialã s-a obligat sã constituie Statului urmãtoarele garanþii: gaj asupra tuturor acþiunilor ce posedã, ipotecã asupra tuturor imobilelor ºi terenurilor ce-i aparþin ºi cesiunea tuturor ipotecilor ce deþine. Admiþând cele expuse mai sus, vã rog, Domnilor Miniºtri, sã binevoiþi a semna alãturatul jurnal, prin care se autorizeazã Ministerul de Finanþe sã încheie cu Banca Industrialã, Prima Fabricã de Armãturi ºi Societatea „Mecano”, o convenþiune în condiþiunile arãtate mai sus. MINISTRU DE FINANÞE, (ss) G.G. Mironescu Nr. 248.339-23 august 1932 pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

202

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 34 JURNAL Nr. 926 din 31 august 1932 Consiliul de Miniºtri, în ºedinþa de la 1932; În conformitate cu prevederile programului de stabilizare monetarã ºi ale legii din 27 iunie 1930 pentru administrarea portofoliului de efecte trecute de la Banca Naþionalã la Stat; Având în vedere referatul domnului Ministru de Finanþe, înregistrat sub nr. ... din DECIDE Art. 1 În executarea convenþiunii nr. 309.467 din 7 octombrie 1931, încheiatã între Ministerul de Finanþe ºi Banca Marmorosch, Blank & Co., în baza Jurnalului Consiliului de Miniºtri nr. 1.198 din 10 septembrie 1931, autorizeazã Ministerul de Finanþe sã încheie cu Banca Industrialã, „Mecano” ºi Prima Fabricã de Armãturi, societãþi anonime din Bucureºti, o convenþiune prin care sã se stabileascã modalitãþile rambursãrii datoriilor acestora cãtre Stat, în sumã de Lei 596.277.000, provenind din preluarea portofoliului imobilizat de la Banca Naþionalã. Art. 2 Banca Industrialã va fi unica obligatã pentru suma de Lei 495.872.500; pentru lei 51.404.500 va fi obligatã Prima Fabricã de Armãturi solidar cu Banca Industrialã; pentru Lei 49.000.000 societatea anonimã „Mecano” solidar cu Banca Industrialã. Art. 3 Rambursarea sumelor de mai sus se va face în 27 ani, în 22 anuitãþi, începând de la al 3-lea an de la data semnãrii convenþiunii, dobânda urmând a fi fixatã în fiecare an de Ministerul de Finanþe. Art. 4 Banca Industrialã va constitui Statului urmãtoarele garanþii: gaj asupra tuturor acþiunilor ce posedã, ipotecã asupra tuturor imobilelor ºi terenurilor ce-i aparþin ºi cesiunea tuturor ipotecilor ce deþine. Art. 5 În cazul lichidãrii societãþilor „Mecano” ºi Prima Fabricã de Armãturi, întreg excedentul net al activului acestora va fi vãrsat Statului în contul anuitãþilor. Art. 6 În aceste condiþiuni, Ministerul de Finanþe este autorizat sã încheie o convenþiune autenticã cu societatea anonimã Banca Industrialã, Prima Fabricã de Armãturi ºi „Mecano”, prevãzându-se cã nerespectarea de societãþile debitoare a obligaþiunilor contractate faþã de Stat sã aducã rezilierea de plin drept a convenþiunii, sumele datorate Statului devenind imediat exigibile. (ss) Alexandru Vaida-Voevod (ss) G.G. Mironescu (ss) Virgil Madgearu (ss) Dimitrie Gusti 203

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
(ss) D.R. Ioaniþescu (ss) Eduard Mirto (ss) dr. Voicu Niþescu pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

204

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 35 CONVENÞIUNE Între subsemnaþii: 1. Statul Român, prin mandatara sa legalã, Banca Naþionalã a României, cu sediul în Bucureºti, str. Lipscani nr. 25, reprezentatã prin domnii: G. Cesianu, administrator delegat, semnând pentru Guvernator, ºi G.I. Cazacu, semnând pentru Secretar General; 2. Banca Industrialã, cu sediul în Bucureºti, str. Mauriciu Blank nr. 4, reprezentatã prin domnii: N. Voinescu ºi L. Paltin, conform publicaþiei din „Monitorul Oficial” nr. 45/1932; 3. Societatea Anonimã „Mecano” în lichidare, cu sediul Bucureºti, str. Mauriciu Blank nr. 4, reprezentatã prin dl. lichidator C. Bursan; ºi 4. Prima Fabricã de Armãturi în lichidare, cu sediul în Bucureºti, str. Mauriciu Blank nr. 4, reprezentatã prin dl. lichidator V.A. Urechia, a intervenit urmãtoarea convenþiune: 1. În urma scoaterii din obligo a Bãncii Marmorosch, Blank & Co. prin convenþia din 7 octombrie 1931, ce a intervenit între aceastã bancã ºi Ministerul de Finanþe, întreaga datorie, însumând Lei 596.277.000, care rezultã din portofoliul prezentat la scontul Bãncii Naþionale de Banca Marmorosch, Blank & Co., ce poartã semnãturile Bãncii Industriale, Societatea „Mecano” ºi Prima Fabricã de Armãturi, rãmâne în sarcina acestor subscriitori ºi anume: a) Banca Industrialã datoreazã Statului Lei 206.015.000, în baza efectelor prezentate la scont de Banca Marmorosch, Blank & Co., plus Lei 289.857.500, sumã ce reprezintã soldul debitor al contului de lire sterline al Bãncii Marmorosch, Blank & Co., garantat cu efecte ce poartã semnãtura Bãncii Industriale. În total, Banca Industrialã datoreazã Statului Român 495.872.500, ca principalã ºi singurã obligatã. b) Banca Industrialã mai datoreazã, în mod solidar cu Societatea „Mecano”, suma de lei 49.000.000, Banca Industrialã înþelegând sã ia asupra sa datoria aceasta a Societãþii „Mecano”. c) Banca Industrialã preia, în al doilea rând, datoria Primei Fabrici de Armãturi de Lei 51.404.500, datorând, în mod solidar, cu aceasta din urmã, Statului Român suma menþionatã. În total, Banca Industrialã datoreazã în consecinþã Statului Român ca unicã obligatã 495.872.500, iar în mod solidar cu arãtatele societãþi încã 100.404.500 lei. 2. Rambursarea întregii creanþe de Lei 596.277.000 se face în 22 anuitãþi, dupã o pãsuire de doi ani, adicã de la împlinirea a doi ani de la autentificarea prezentei convenþiuni devine exigibilã prima anuitate. Pânã la completa achitare a datoriilor Societãþii „Mecano” ºi Prima Fabricã de Armãturi, aceste douã societãþi sunt obligate în mod solidar cu Banca Industrialã la plata anuitãþii, Statul Român putând exercita dreptul ce derivã pentru el din punctul comisoriu expres stipulat în prezenta convenþiune, în cazul 205

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
când vreo anuitate nu s-ar plãti la termenul stabilit. În acest caz, va putea urmãri averea acestor trei debitori arãtaþi mai sus. Nici Societatea „Mecano” sau Prima Fabricã de Armãturi ºi nici Banca Industrialã nu se vor putea împotrivi execuþiei, atât timp cât datoria lor respectivã nu va fi complet achitatã, sub cuvânt cã una singurã din ele era aceia care trebuia sã plãteascã anuitatea, sau cã aceasta n-a contribuit cu partea sa la plata anuitãþii. La primirea anuitãþilor stipulate, Statul va imputa sumele primite asupra datoriilor celor trei debitoare subsemnate, în felul urmãtor: 10/12 din anuitate se va scãdea din datoria Bãncii Industriale; 1/12 din anuitate se va scãdea din datoria Primei Fabrici de Armãturi. Dupã eliberarea completã de datoriile lor, a Societãþilor „Mecano” ºi Prima Fabricã de Armãturi, întreaga anuitate se va scãdea din datoria rãmasã în sarcina Bãncii Industriale. Dacã pentru achitarea completã a datoriei unora din aceste societãþi ar rãmâne un rest pentru achitarea cãruia ar fi suficientã o cotã din anuitatea stabilitã inferioarã 1/12 arãtate mai sus, ceea ce rãmâne din acea anuitate se scade, bineînþeles, din datoria Bãncii Industriale. 3. Pentru garantarea întregii creanþe a Statului de Lei 596.277.000, Banca Industrialã constituie acestuia urmãtoarele garanþii: Banca Industrialã gajeazã Statului Român urmãtoarele acþiuni: 7.200 6.000 300 185 30.000 1.000 350 2.000 18.710 1.500 10 40 4.000 54.574 bucãþi acþiuni ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” Agro Buna Speranþã Metalica Miniera Fabrica de Armãturi Rustica Banca Agrarã Mecano ”Învãþãtorul Român” Transilvania U.F.A. Valea Lungã F.A.R. Banca Centralã din Ploieºti

Pentru titlurile nominative depuse în gaj, Banca Naþionalã, ca mandatarã a Statului, are, prin acest singur act, mandatul irevocabil de a cere ºi obþine de la emitentul titlurilor facerea transportului în registele respective cu menþiunea „Valoarea în garanþie”. În caz de neîndeplinire a oricãrei clauze din prezenta convenþiune, Statul va putea, fãrã punere în întârziere, somaþie sau chemare în judecatã, sã procedeze la executarea gajului, potrivit dispoziþiunilor referitoare din Codul de Comerþ. Titlurile constuite în gaj prin acest act pot fi înlocuite prin alte titluri numai cu consimþãmântul expres al Statului. Garanþia constituitã asupra acþiunilor specificate mai sus nu prejudecã întru nimic niciunul din drepturile cambiale decurgând pentru Stat din posesiunea efectelor purtând semnãtura Bãncii industriale, Societatea 206

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
„Mecano” ºi Prima Fabrica de Armãturi, Statul fiind în drept a-ºi valorifica din drepturile independent de executarea gajului. B. Banca Industrialã cesioneazã Statului Român urmãtoarele ipoteci: I. Ipoteca de Lei 700.000 în primul rang, care greveazã imobilul din Bucureºti, str. Primãverii nr. 6-8, dupã cum rezultã din urmãtoarele acte: a) Actul de ipotecã autentificat de Tribunalul Ilfov, Secþia Notariat, la nr. 25.518 din 2 septembrie 1929, înscris la nr. 3.502 din aceeaºi datã a aceluiaºi Tribunal (dos. 20.184/1929) intervenit între Martin Blank ºi Atelierele Grafice „Cultura Naþionalã” SA. b) Actul de cesiune de rang ipotecar autentificat de Tribunalul Ilfov, Secþia Notariat, la nr. 34.043 din 15 noiembrie 1929, intervenit între Simon Haimovici, Atelierele Grafice „Cultura Naþionalã” SA ºi Martin Blank. c) Actul de cesiune autentificat de Tribunalul Ilfov, Secþia Notariat, la nr. 38.993 din 24 decembrie 1929, intervenit între Atelierele Grafice „Cultura Naþionalã” ºi Banca Industrialã. II. Ipoteca de Lei 441.200 ce greveazã imobilul din Bucureºti, str. Sft. Elefteriu Nou nr. 4, ºi lotul de împroprietãrire nr. 107 din comuna Bãneasa, în suprafaþã de 9.000 m.p., teren plantat cu pomi fructiferi, dupã cum rezultã din actul de împrumut garantat cu ipoteca, autentificat de Tribunalul Ilfov, Secþia Notariat, la nr. 1.078 din 15 ianuarie 1931, înscris la nr. 94 din aceeaºi datã. Toate drepturile, rezultând din actele specificate mai sus în favorul Bãncii Industriale, aceasta le cedeazã Statului Român. C. Totodatã, Banca Industrialã constituie în favoarea Statului Român urmãtoarele ipoteci: I. Ipoteca de Lei 400.000 asupra imobilului din Bucureºti, str. Stan Tabãrã nr. 28, proprietatea Bãncii Industriale în baza ordonanþei de adjudecare a Tribunalului Ilfov, Secþia Notariat, nr.6.847/1931, investitã ºi executatã cu procesul-verbal din 20 octombrie 1931. II. Ipoteca de Lei 50.000 asupra imobilului teren viran din Bucureºti, str. Radu Craioveanu nr. 9, proprietatea Bãncii Industriale, pe baza ordonanþei de adjudecare a Tribunalului Ilfov, Secþia Notariat, nr. 6.647/1931 investitã ºi executatã cu procesul-verbal din 20 octombrie 1931. III. Ipoteca de Lei 870.000 asupra urmãtoarelor terenuri din Braºov: a) Teren între fabrici aparþinând Bãncii Industriale, dupã cum rezultã din extrasul din Cartea Funciarã nr. 13.884; b) Teren sub Tâmpa, proprietatea Bãncii Industriale, dupã cum rezultã din Cartea Funciarã nr. 15.094. În ceea ce priveºte aceste din urmã ipoteci, Banca Industrialã declarã cã consimte cã acestea sã fie înscrise în cartea funciarã pe numele Statului Român. În caz de neîndeplinire a oricãror clauze din prezenta convenþiune, Statul Român va putea, fãrã punere în întârziere, somaþie sau chemare în judecatã, sã procedeze la executarea garanþiilor ipotecare specificate mai sus ce i-au fost cesionate sau constituite prin prezenta convenþiune. Garanþiile acestea ipotecare nu prejudecã întru nimic niciunul din drepturile cambiale decurgând pentru Stat din posesiunea efectelor purtând semnãturile Bãncii Industriale, Societãþile „Mecano” ºi a Primei Fabrici de Armãturi, ºi nici drepturile la ratele stabilite prin prezenta convenþiune. 207

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Statul e în drept sã-ºi valorifice aceste drepturi independent de executarea garanþiei. Imobilele ipotecare specificate mai sus se vor asigura de cãtre Banca Industrialã, care se obligã a plãti primele la vreme atâta timp cât va dura ipotecile în folosul Statului. În cea de sinistru, Statul e subrogat de drept în toate drepturile decurgând din poliþele de asigurare în folosul Bãncii Industriale, fãrã nicio înºtiinþare sau formalitate. 4. În caz de neîndeplinire a oricãrei din clauze din prezenta convenþiune, fie principalã, fie succesorie, pãsuirile rezultând din aceastã convenþiune devin de plin drept inoperante, fãrã somaþiune, chemare în judecatã sau punere în întârziere. În acest caz, întreaga creanþã devine de plin drept exigibilã, Statul Român fiind în drept a urmãri de îndatã pe toþi cei trei debitori subsemnaþi, în averea lor, pentru întreaga creanþã de Lei 596.277.000. Fãcut în cinci exemplare, fiecare parte luând câte unul astãzi, în 12 iunie 1933. BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI, (ss) G. Cesianu (ss) G.I. Cazacu BANCA INDUSTRIALÃ SA, (ss) N. Voinescu (ss) L. Paltin „Mecano” SA în lichidare, (ss) Constantin Bursan lichidator, cf. M.OF. 7/1933 Prima Fabricã de Armãturi SA în lichidare, (ss) Vasile A. Urechia lichidator cf. M.Of. nr. 305/ 1932 Urmeazã autentificarea Tribunalul Ilfov, Secþia Notariat, la nr. 15.322/1933. pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

208

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 36 BANCA INDUSTRIALÃ Societate Anonimã ACT CONSTITUTIV Subsemnaþii: 1/ Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, reprezentatã prin domnii Mauriciu ºi Aristide Blank, 2/ Banca Moldova SA, reprezentatã prin domnii Richard Soepkez ºi W. Dinermann, 3/ Banca Centralã din Ploieºti SA, reprezentatã prin domnii Richard Soepkez ºi M. Schapira, 4/ Mauriciu Blank, bancher, Bucureºti, str. Dionisie nr. 9, 5/ Aristide Blank, bancher, Bucureºti, str. General Berthelot 35, 6/ Richard Soepkez, bancher, Bucureºti, str. Alexandru Lahovary nr. 27, 7/ W. Dinermann, bancher, Bucureºti, str. Dumbrava Roºie nr. 5, constituim, prin prezentul act, o societate anonimã sub denumirea de: BANCA INDUSTRIALÃ, Societate Anonimã, sau în limba francezã „BANQUE INDUSTRIELLE” Société Anonyme. Sediul Societãþii este în Bucureºti, putând înfiinþa sucursale ºi agenþii ºi în alte oraºe din þara ºi strãinãtate, putând, de asemenea, comandita ºi alte instituþiuni de credit ºi case de bancã. Scopul societãþii este cel arãtat în articolul 4 din statute, ºi care statute fac parte integrantã din actul de faþã. Durata societãþii este nelimitatã. Capitalul social este de Lei 50.000.000 /cincizecimilioane/ împãrþit în 100.000 /unasutãmii/ acþiuni la purtãtor de câte Lei 500 /cincisute/valoare nominalã fiecare, purtând numerele de la 1-100.000, subscris în întregime de noi, fondatorii, dupã cum urmeazã: 1. Banca Marmorosch, Blank & Co...........................25.000.000 2. Banca Moldova S.A...............................................10.000.000 3. Banca Centralã din Ploieºti.....................................5.000.000 4. Mauriciu Blank.........................................................4.000.000 5. Aristide Blank..........................................................2.000.000 6. Richard Soepkez.....................................................2.500.000 7. W. Dinermann.........................................................1.000.000 Fiecare subscriitor va primi acþiunile corespunzãtoare sumelor subscrise dupã plata integralã a sumei subscrise, dupã ce societatea va fi autorizatã sã funcþioneze. Capitalul social se va putea spori prin emisiuni ulterioare hotãrâte de Adunarea Generalã. 30% din capitalul social, adicã Lei 15.000.000, a fost vãrsat de noi la Casa de Depuneri ºi Consemnaþiuni, sub recipisa nr. 921, ºi care se vor ridica imediat ce formalitãþile prevãzute de lege vor fi îndeplinite. 209

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Restul de 70% din capitalul social, fiecare din noi, fondatorii, se obligã a-l vãrsa la epocile ºi proporþiile ce se va hotãrî de Consiliul de Administraþie. Subsemnaþii, subscriitori ºi proprietari ai întregului capital social, exercitând ºi atribuþiunile de Adunare Generalã Constitutivã, numind membrii în Consiliul de Administraþie, pe o duratã de 4 ani, pe domnii: Mauriciu Blank, Aristide Blank, Richard Soepkez, Ioan Boambã ºi W. Dinermann. De asemenea, numim ca cenzori, pe intervalul pânã la convocarea primei adunãri generale, pe domnii: R. Paximade, F. Plachs ºi G. Pancu, iar cenzori supleanþi pe domnii: N. Bally, Gr. Georgescu ºi Radu Pascu. În puterea acestui act constitutiv ºi statutelor de faþã ce fac parte integrantã din acest act, declarãm Societatea Anonimã Banca Industrialã constituitã ºi în stare de a funcþiona imediat dupã îndeplinirea formelor legale de autorizare. Autorizãm cu depline puteri pe dl. avocat Alexandru Cantuniari, cu drept de substituire, ca pentru noi ºi în numele nostru sã cearã autorizaþiune legalã de a funcþiona Societatea înaintea instanþelor judiciare de orice grad ºi a îndeplini toate formalitãþile cerute faþã de orice autoritate. În acest scop, mandatarul nostru va formula ºi semna cererea de autorizaþiune, va primi citaþiuni, va lua cunoºtinþã de termene, va formula, semna ºi susþine eventual apelul, recursuri sau a renunþa la apel. Ne va reprezenta înaintea Camerei de Comerþ din Bucureºti pentru îndeplinirea formalitãþilor în legãturã cu acordarea autorizaþiei de a funcþiona. Va consimþi la orice modificare a statutelor ce s-ar cere de autoritãþile din Bucureºti în interesul legii, fãcând ºi semnând în numele nostru orice declaraþiuni. Va ridica actele de constituire, actele de proprietate relative la aportul social în naturã de la Grefã. Va cere investirea cu formula executorie a sentinþei sau a deciziunii de autorizare, luând-o în primire. Cu un cuvânt, va îndeplini toate formalitãþile legale de constituire a societãþii, precum ºi formalitãþile pentru înscrierea firmei sociale, fãcând ºi semnând în acest scop cererea respectivã, având dreptul a face orice declaraþiuni în numele nostru ºi a cere de la instanþele judiciare ºi administrative orice acte, copii ºi certificate în legãturã cu executarea acestui mandat; va cere, în sfârºit, transcrierea, afiºarea ºi publicarea actului constitutiv, statutelor ºi sentinþei de autorizare, conform legii. Autorizãm Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, str. Paris nr. 4 din Bucureºti, ca dupã ce societatea va fi legal constituitã, sã cearã Tribunalului recipisa Casei de Depuneri pentru vãrsãmântul de 30% asupra capitalului subscris, a încasa valoarea ei de la Casa de Depuneri ºi a o depune la cassa societãþii. /urmeazã semnãturile/ Urmeazã procesul-verbal de autentificare al Tribunalului Ilfov, Secþia Notariat, sub nr. 23.243/1921. pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã 210

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 37 BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI Nr. 65.645 din 31 octombrie 1931 Portofoliu Stat Ministerul de Finanþe, Serviciul Economiei Financiare, Loco, Domnule Ministru, Banca Naþionalã, dând urmare înþelegerii intervenitã între ea ºi Ministerul de Finanþe, prin corespondenþele schimbate, cât ºi prin proiectul de convenþiune din 19 august a.c., în care se stabilesc ca un nou credit special de 400.000.000 lei sã fie acordat Bãncii Marmorosch, Blank & Co., a reescontat numitei bãnci în ziua de 23 octombrie a.c., în vederea susþinerii ºi reorganizãrii ei, un efect semnat de Banca Industrialã în sumã de Lei 108.335.241 – ca un acont din aceastã sumã de Lei 400.000.000. Efectul a fost trecut asupra Statului pe ziua de 23 octombrie 1931, conform proiectului sus amintit. Cum proiectul de refacere al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. nu a mai putut fi realizat, vã rugãm sã binevoiþi a ne comunica acordul Dumneavoastrã ca numai suma de Lei 108.335.241, avansatã în scopul arãtat, sã fie trecutã asupra Statului. Primiþi vã rugãm, Domnule Ministru, asigurarea înaltei noastre consideraþiuni. BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI, p. Guvernator, Secretar General, (ss) Oscar Kiriacescu (ss) dr. G. Marinescu pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

211

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 38 JURNALUL NR. 508 Consiliul de Miniºtri, în ºedinþa de la 4/5/1933; În conformitate cu prevederile planului de stabilizare ºi ale legii din 27/6/1930 pentru administrarea portofoliului de efecte trecut de la Banca Naþionalã la Stat; Având în vedere referatul domnului ministru de Finanþe nr. 30.206 ºi 29.IV.1933, DECIDE 1/ Ministerul de Finanþe e autorizat sã ratifice operaþiunea rãscumpãrãrii unui portofoliu în sumã de Lei 108.335.241 al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. reescontat ºi trecut la Stat de Banca Naþionalã în octombrie 1931. 2/ În locul portofoliului de mai sus, Banca Marmorosch, Blank & Co. va trece Statului un portofoliu ºi creanþe în cont curent de egalã valoare, efectele ºi creanþele, urmând sã fie precizate de acord cu Banca Naþionalã prin convenþiunea ce se va încheia. 3/ Condiþiunile acestei convenþiuni vor fi aceleaºi ca ºi cele stabilite prin Jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 1.198 din 10.09.1931, pentru vânzarea portofoliului de 600 milioane al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. Pentru acoperirea eventualelor pierderi de la realizarea portofoliului ºi creanþelor noi trecute Statului, Banca Marmorosch, Blank & Co. trece Statului, în plinã proprietate, 6.184 acþiuni ale Societãþii Române de Cãi Ferate BuzãuNehoiaºu. (ss) A. Vaida-Voevod (ss) Virgil Madgearu (ss) G.G. Mironescu (ss) Pantelimon Halippa (ss) S. Sãveanu (ss) E. Haþieganu (ss) N. Titulescu (ss) D.R. Ioaniþescu

pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Scoietate Anonimã

212

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 39 CONVENÞIUNE Între: Statul Român, prin Banca Naþionalã a României SA, cu sediul în Bucureºti, str. Lipscani nr. 25, mandatara sa legalã în virtutea legii din 27 iunie 1930, reprezentatã prin domnii: A. Oþoiu, administrator delegat, semnând pentru Guvernator, ºi Gr.Eg. Ghica, semnând pentru Secretar General; Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, cu sediul în Bucureºti, str. M. Blank nr. 4, reprezentatã prin domnii N. Voinescu ºi Alexandru Cantuniari, în baza publicaþiilor din „Monitorul Oficial” nr. 225/1932, a intervenit urmãtoarea convenþiune: 1/ Subsemnata Banca Marmorosch, Blank & Co. rãscumpãrã efectul de Lei 108.335.241, care se restituie acesteia de cãtre subsemnata Banca Naþionalã a României, mandatara Statului Român, Banca Marmorosch, Blank & Co. fiind definitiv descãrcatã pentru aceastã datorie. 2/ În schimbul efectului specificat la articolul precedent, Banca Marmorosch, Blank & Co. cedeazã Statului, fãrã a-ºi mai rezerva niciun drept, creanþele de scont ºi în cont curent de egalã valoare, prevãzute în alãturatul tablou, care face parte integrantã din prezenta Convenþiune, împreunã cu garanþiile de orice fel aferente acelor creanþe. 3/ Banca Naþioanlã a României are dreptul, pe baza prezentului act care-i serveºte de mandat autentic, sã îndeplineascã singurã ºi fãrã concursul sau întrebarea Bãncii Marmorosch, Blank & Co. orice formalitate de notificare cãtre debitori, precum ºi orice menþiune sau intabulare a prezentului act de cesiune în registrele sau cãrþile funciare respective. Banca Marmorosch, Blank & Co. va remite, la cerere, Bãncii Naþionale a României, titlurile originale ale creanþelor respective, precum ºi actele de garanþie. În vederea pierderilor ce ar rezulta din realizarea creanþelor cesionate Bãncii Naþionale a României ca mandatarã a Statului prin prezenta convenþiune, în schimbul efectului de Lei 108.335.241, Banca Marmorosch, Blank & Co. cedeazã Bãncii Naþionale a României, ca mandatarã a Statului, în plinã proprietate 6.184 acþiuni ale Societãþii „Buzãu-Nehoiaºu”. Aceste acþiuni rãmân în proprietatea Statului, indiferent de împrejurarea cã au existat sau nu pierderi la realizarea creanþelor cesionate prin prezentul act. Fãcut în triplu exemplar, astãzi, 12 august 1933. STATUL ROMÂN, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO., prin mandatara sa legalã BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI, Guvernator, Secretar General, ................... ........................... 213

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Urmeazã autentificarea Tribunalului Ilfov, Secþia Notariat, la nr. 22.113 din 12 august 1933. pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã,

214

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 40 ACT CONSTITUTIV Între subsemnaþii: P.S. AURELIAN proprietar, domiciliat în Bucureºti, str. Luminei nr. 14; MAURICIU BLANK bancher, domiciliat în Bucureºti, str. Dionisie nr. 9; BANK FÜR HANDEL UND INDUSTRIE din Berlin; BANQUE COMMERCIALE LA HONGROISE DE PEST din Budapesta; BERLINER HANDELS-GESELLSCHAFT din Berlin; ION G. CANTACUZINO inginer, domiciliat în Bucureºti, Hotel Capºa ºi JACOB MARMOROSCH, rentier, domiciliat în Viena, s-a încheiat astãzi acest contract de societate, precum urmeazã: 1. Pe baza statutelor aici anexate, susnumiþii ºapte contractanþi fondeazã ºi constituie o societate anonimã pe acþiuni sub denumirea „SOCIETATEA DE CREDIT, Societate Anonimã”, în limba francetã ”Société de Crédit, Société Anonyme par actions”, având de scop realizarea obiectului stabilit la art. 2 din statut. Statutele prevãzute cu semnãturile celor ºapte contractanþi formeazã parte integrantã din prezentul contract /Prin Decizia Adunãrii Generale Extraordinare din 27.01.1905 s-a schimbat denumirea în Banca Marmorosch, Blank & Co. SA/. 2. Capitalul social este de opt milioane lei, repartizat în 16.000 acþiuni la purtãtor de câte Lei 500 fiecare. Acest capital este integral acoperit de cãtre contractanþii acestei convenþiuni, care au subscris, în virtutea chiar a prezentului act, tot numãrul de acþiuni reprezentând acest capital social, obligându-se fiecare din subscriitori a vãrsa la cassa societãþii suma ce-l priveºte individual ºi anume: P.S. Aurelian Mauriciu Blank Bank für Handel und Industrie Banque Commerciale Hongroise du Pest Berliner HandelsGesellschaft Ion G. Cantacuzino Jacob Marmorosch 100 acþiuni în valoare de Lei 50.000 3.700 ” ” 1.850.000 2.400 4.000 2.400 400 3.000 ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” 1.200.000 2.000.000 1.200.000 200.000 1.500.000

16.000 acþiuni în valoare de Lei 8.000.000 3. Treizeci la sutã din acest capital a ºi fost depus de cãtre fiecare societar la Banca Naþionalã a României, conform alãturatelor recipise, datate din 1 decembrie 1904 ºi anume:

215

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Lei ” ” ” ” ” ” 15.000 vãrsãmântul D-lui P.S. Aurelian, D-lui Mauriciu Blank, 555.000 ” Bank für Handel 360.000 und Industrie, ” Banque Commerciale 600.000 Hongroise du Pest, ” Berliner Handels360.000 Gesellschaft, ” D-lui Ion G. Cantacuzino, 60.000 ” D-lui Jacob Marmorosch, 450.000 ”

Lei 2.400.000 ºi restul de 70%, fiecare subscriitor este þinut a-l vãrsa la cassa societãþii dupã confirmarea ei definitivã, în cursul celor zece zile de la apariþiunea în „Monitorul Oficial” a publicaþiunii conþinând apelul la vãrsãminte. Acest apel la vãrsãminte se va face dupã trebuinþele societãþii într-o singurã datã, pentru restul de 70%. 4. Conform statutelor, capitalul social va putea fi sporit prin una sau mai multe emisiuni, dupã deciziunea Adunãrii Generale. 5. Îndatã dupã autorizarea de cãtre instanþele judecãtoreºti, se vor libera fiecãrui subscriitor titluri provizorii reprezentând acþiunile subscrise de dânsul; aceste titluri vor fi schimbate în acþiuni definitive la purtãtor. 6. Subsemnaþii, fiind proprietarii întregului capital social ºi ale tuturor acþiunilor, numesc ca administratori ai societãþii urmãtoarele persoane: Jean Andreau, P.S. Aurelian, Mauriciu Blank, I.G. Cantacuzino, Bernhard Dornburg, N. Filipescu, Carl Füurstenborg, Leo Lonczy, D. Protopopescu, Herman Spayer ºi Philippe Heiss. Durata funcþiunii acestor administratori este pânã la prima adunare generalã ordinarã, având a exercita atribuþiunile lor în limitele statutelor aici anexate ºi a legii. 7. Conform cu art. 124 din Codul Comercial, fiecare administrator va depune la cassa societãþii, la trei zile dupã confirmarea sa, cauþiunea de 30.000 lei titluri provizorii ale societãþii. 8. Subscriºii contractanþi, reprezentând societatea ºi întregul capital social, exercitã prin acest ºi funcþiunile adunãrii generale constitutive, în virtutea cãruia proced la numirea de cinci cenzori ºi cinci supleanþi, conform art. 185 Codul Comercial. Sunt numiþi cenzori domnii: Ioan. I. Boambã, Al. Constantinescu, Carl Lamberger, M.M. Seulescu ºi Max Feher; cenzori supleanþi, domnii: Victor Borceanu, T. Rãdulescu, Ion Odobescu, C.M. Vasilescu ºi Al. Apostol. Domnii cenzori vor depune la cassa societãþii cauþiunea de 15.000 lei în titluri provizorii sau acþiuni ale societãþii, trei zile dupã confirmarea lor. Domnii supleanþi o vor depune numai dacã vor fi chemaþi în cazurile legale la exerciþiul funcþiunii de cenzori. 9. În virtutea prezentului contract, societatea se declarã fondatã, constituitã ºi organizatã sub unica rezervã a autorizãrii legale din partea autoritãþilor judiciare competente. 10. Pentru obþinerea acestor autorizaþiuni, dãm mandat ºi delegãm pe dl. Mauriciu Blank ca sã cearã autorizaþiunea de a funcþiona Societatea la onor. Trib. Ilfov, Secþia de Comerþ, ºi eventual la onor. Curtea de Apel din Bucureºti; sã numeascã avocat, a semna toate cererile ºi declaraþiunile în scopul sus arãtat, 216

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
sã reprezinte pe subsemnaþii înaintea tuturor instanþelor ºi autoritãþilor, sã îndeplineascã toate formalitãþile cerute de lege pentru sus zisul scop, sã consimtã la modificãrile ce eventual ar fi necesare statutelor, în fine, dupã ce societatea va fi legal autorizatã sã primeascã recipisele mai sus specificate, reprezentând vãrsãmântul de 30% din capital, precum ºi sumele cuprinse în aceste recipise, dând chitanþã de primire onor. Bãncii Naþionale a României. Urmeazã semnãturile, Urmeazã autentificarea Tribunalului Notariat Ilfov nr. 10.336/1904. pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

217

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 41 CONTRACT DE GAJ Între Banca Naþionalã a României SA, cu sediul în Bucureºti, str. Lipscani nr. 25, reprezentatã prin domnii: Al.G. Buzdugan, administrator delegat, semnând pentru Guvernator, ºi N. Th. ªtefãnescu, semnând pentru Secretar General, ºi Banca Marmorosch, Blank & Co., cu sediul în Bucureºti, str. Doamnei, reprezentatã prin domnii: a intervenit prezentul act de gaj: Banca Marmorosch & Co. SA, pentru garantarea pânã la concurenþa sumei de Lei 750.000.000 a plãþii integrale, capital, dobânzi ºi orice alte cheltuieli a efectelor comerciale reescontate pânã azi la Banca Naþionalã, pentru garantarea oricãror alte cambii ce rezultã din preschimbarea totalã sau parþialã a acestor efecte, pentru garantarea plãþii a oricãrei alte cambii care poartã sau va purta semnãtura Bãncii Marmorosch, Blank & Co. ºi care se aflã sau se va afla în posesiune, Bãncii Naþionale sub orice titlu, ºi aceasta pânã la concurenþa sumei de mai sus, precum ºi pentru garantarea pânã la concurenþa sumei de Lstg. 400.000 (patrusutemii lire sterline), plus procente ce datoreazã sau va datora Bãncii Naþionale a României din operaþini de devize, constituie în gaj în favoarea acesteia acþiunile ºi valorile prevãzute în alãturatele anexe nr. 1 ºi 2, semnate de pãrþile contractante. În caz de noi emisiuni, Banca Marmorosch, Blank & Co. are obligaþiunea de a-ºi exercita eventualele drepturi de opþiune, stipulându-se în mod expres cã numai dacã aceste emisiuni se vor face cu titlu gratuit (dividend, revalorizarea activului, distribuirea de rezerve), noile acþiuni emise de plin drept vor fi constituite în gaj pentru garantarea datoriei menþionate. Acþiunile gajate pot fi schimbate cu altele numai cu autorizarea Bãncii Naþionale a României. Atât scrisorile de ridicare ºi depunere de acþiuni, borderourile de reescont însoþite de scrisorile respective, precum ºi anexele nr. 1 ºi 2, fac parte integrantã din prezenta convenþiune de constituire de gaj. În caz când Banca Marmorosch, Blank & Co. nu va fi urmãtoare angajamentelor sale deduse din creanþele garantate prin acest act, Banca Naþionalã este în drept a vinde gajul, fie dupã normele prevãzute de Codul de Comerþ, fie conform cu dispoziþiunile speciale prevãzute de Legea ºi Statutele Bãncii Naþionale. În caz când Banca Naþionalã nu s-ar acoperi prin vinderea gajului, este în drept a urmãri orice altã avere a Bãncii Marmorosch, Blank & Co. De altfel, cambiile ce se gãsesc sau se vor gãsi în portofoliul Bãncii Naþionale, purtând semnãtura în orice calitate a Bãncii Marmorosch Blank, îºi vor produce efectul lor, indiferent de urmãrirea ºi vinderea gajului. Toate noþiunile ºi valorile prevãzute în anexa nr. 1 au fost remise în posesiunea Bãncii Naþionale a României, astãzi la semnarea prezentului act, iar cele prevãzute în anexa nr. 2 sunt în posesiunea Bãncii de Credit Român cu sediul în Bucureºti, aleasã de pãrþi ca terþ detentor, în conformitate cu art. 480 Cod Comercial. Banca Naþionalã a României nu rãspunde de obligaþiunile prevãzute de art. 481 Cod Comercial. 218

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Taxele de timbru ºi înregistrare privesc pe Banca Marmorosch, Blank & Co. SA. Fãcut în dublu exemplar ºi semnat de ambele pãrþi atât contractul, cât ºi anexele nr. 1 ºi 2, astãzi, 16 iulie 1931. Banca Naþionalã a României, Guvernator, Secretar General, (ss) Al. Buzdugan (ss) N. Th. ªtefãnescu Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, (ss) G. Crãciun (ss) V.A. Urechia

pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

219

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 42 CONTRACT DE GAJ Între Banca Naþionalã a României SA, cu sediul în Bucureºti, str. Lipscani nr. 25, reprezentatã prin domnii: Al.G. Buzdugan, administrator delegat, semnând pentru Guvernator, ºi N.Th. ªtefãnescu, semnând pentru Secretar General, ºi Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, cu sediul în Bucureºti, str. Doamnei, reprezentatã prin domnii ..., a intervenit prezentul act de gaj: Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, pentru garantarea pânã la concurenþa sumei de Lei 750.000.000 a plãþii integrale, capital, dobânzi ºi orice alte cheltuieli a efectelor comerciale reescontate pânã azi la Banca Naþionalã, pentru garantarea oricãror alte cambii ce rezultã din preschimbarea totalã sau parþialã a acestor efecte, pentru garantarea plãþii a oricãrei alte cambii care poartã sau va purta semnãtura Bãncii Marmorosch, Blank & Co. ºi care se aflã sau se va afla în posesiunea Bãncii Naþionale sub orice titlu, ºi aceasta pânã la concurenþa sumei de mai sus, precum ºi pentru garantarea pânã la concurenþa sumei de Lstg. 400.000 /patrusutemii lire sterline/, plus procente ce datoreazã sau va datora Bãncii Naþionale a României din operaþiuni de devize, constituie în gaj, în favoarea acesteia, acþiunile ºi valorile prevãzute în alãturata anexã. În caz de noi emisiuni, Banca Marmorosch, Blank & Co. are obligaþiunea de a-ºi exercita eventualele drepturi de opþiune, stipulându-se în mod expres cã numai dacã aceste emisiuni se vor face cu titlu gratuit /dividend, revalorizarea activului, distribuire de rezerve/, noile acþiuni emise de plin drept vor fi constituite în gaj pentru garantarea datoriei menþionate. Acþiunile gajate pot fi schimbate cu altele numai cu autorizarea Bãncii Naþionale a României. Atât scrisorile de ridicare ºi depunere de acþiuni, borderourile de reescont ºi depunere de acþiuni, borderourile de reescont însoþite de scrisorile respective, precum ºi anexe, fac parte integrantã din prezenta convenþiune de constituire de gaj. În caz când Banca Marmorosch, Blank nu va fi urmãtoare angajamentelor deduse din creanþele garantate prin acest act, Banca Naþionalã este în drept a vinde gajul, fie dupã normele prevãzute de Codul de Comerþ, fie conform cu dispoziþiunile speciale prevãzute de legea ºi statutele Bãncii Naþionale. În caz când Banca Naþionalã nu s-ar acoperi prin vinderea gajului este în drept a urmãri orice altã avere a Bãncii Marmorosch, Blank. De altfel, cambiile ce se gãsesc sau se vor gãsi în portofoliul Bãncii Naþionale, purtând semnãtura în orice calitate a Bãncii Marmorosch, Blank & Co., îºi vor produce efectul lor, indiferent de urmãrirea ºi vinderea gajului. Cu sumele realizate din lichidarea gajului, Banca Naþionalã este în drept sã facã imputaþiunea plãþii dupã cum va crede de cuviinþã, atât în ce priveºte capitalul, cât ºi dobânzile ºi ce anume cambii înþelege a fi plãtitã. Banca Marmorosch, Blank & Co. declarã în mod expres cã valorile ce formeazã gajul de faþã sunt ºi rãmân afectate pentru garantarea oricãrei alte datorii ce a contractat sau va contracta la Banca Naþionalã sub orice titlu, ºi cã orice alte sume, titluri sau valori ce s-ar afla la Banca Naþionalã pe numele sãu, 220

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
fie în depozit, fie în orice alt mod, servesc drept gaj pentru garantarea sumelor ºi creanþelor mai sus arãtate. Toate acþiunile ºi valorile prevãzute în anexã au fost remise în posesiunea Bãncii Naþionale a României astãzi, la semnarea prezentului act. Banca Naþionalã nu rãspunde de obligaþiunile prevãzute de art. 481 Cod Comercial. Taxele de timbru ºi înregistrare privesc pe Banca Marmorosch, Blank. Fãcut în dublu exemplar ºi semnat de ambele pãrþi atât contractul, cât ºi anexa, astãzi, 24 iulie 1931. Banca Naþionalã a României, Guvernator, Secretar General, /urmeazã semnãturile/ Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, /urmeazã semnãturile/

pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

221

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 43 CONTRACT DE GAJ Între Banca Naþionalã a României SA, cu sediul în Bucureºti, str. Lipscani nr. 25, reprezentatã prin domnii: Al.G. Buzdugan, administrator delegat, semnând pentru Guvernator, ºi N.Th. ªtefãnescu, semnând pentru Secretar General, ºi Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, cu sediul în Bucureºti, str. Doamnei, reprezentatã prin domnii: .... a intervenit prezentul act de gaj: Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, pentru garantarea pânã la concurenþa sumei de Lei 750.000.000 a plãþii integrale, capital, dobânzi ºi orice alte cheltuieli a efectelor comerciale reescontate pânã azi la Banca Naþionalã, pentru garantarea oricãror alte cambii ce rezultã din preschimbarea totalã sau parþialã a acestor efecte, pentru garantarea plãþii a oricãrei alte cambii care poartã sau va purta semnãtura Bãncii Marmorosch, Blank & Co. ºi care se aflã sau se va afla în posesiunea Bãncii Naþionale sub orice titlu, ºi aceasta pânã la concurenþa sumei de mai sus, precum ºi garantarea pânã la concurenþa sumei de Lstg. 400.000 /patrusutemii lire sterline/, plus procente ce datoreazã sau va datora Bãncii Naþionale a României din operaþiuni de devize, constituie în gaj în favoarea acesteia acþiunile ºi valorile prevãzute în alãturata anexã. În caz de noi emisiuni, Banca Marmorosch, Blank & Co. are obligaþiunea de a-ºi exercita eventualele drepturi de opþiune, stipulându-se în mod expres cã numai dacã aceste emisiuni se vor face cu titlu gratuit /dividend, revalorizarea activului, distribuire de rezerve/ noile acþiuni emise de plin drept vor fi constituite în gaj pentru garantarea datoriei menþionate. Acþiunile gajate pot fi schimbate cu altele numai cu autorizarea Bãncii Naþionale a României. Atât scrisorile de ridicare ºi depunere de acþiuni, borderourile de reescont însoþite de scrisorile respective, precum ºi anexa, fac parte integrantã din prezenta convenþiune de constituire de gaj. În cazul când Banca Marmorosch, Blank & Co. nu va fi urmãtoare angajamentelor deduse din creanþele garantate prin acest act, Banca Naþionalã este în drept a vinde gajul, fie dupã normele prevãzute de Codul de Comerþ, fie conform cu dispoziþiunile speciale prevãzute de legea ºi statutele Bãncii Naþionale. În caz când Banca Naþionalã nu s-ar acoperi prin vinderea gajului, este în drept a urmãri orice altã avere a Bãncii Marmorosch, Blank & Co. De altfel, cambiile ce se gãsesc sau se vor gãsi în portofoliul Bãncii Naþionale, purtând semnãtura, în orice calitate, a Bãncii Marmorosch, Blank & Co., îºi vor produce efectul lor, indiferent de urmãrirea ºi vinderea gajului. Cu sumele realizate din lichidarea gajului, Banca Naþionalã este în drept sã facã imputaþiunea plãþii, dupã cum va crede de cuviinþã, atât în ce priveºte capitalul, cât ºi dobânzile ºi cu ce anume cambii înþelege a fi plãtitã. Banca Marmorosch, Blank & Co. declarã în mod expres ca valorile ce formeazã gajul de faþã sunt ºi rãmân afectate pentru garantarea oricãrei alte datorii ce a contractat sau va contracta la Banca Naþionalã sub orice titlu, ºi cã orice alte sume, titluri sau valori ce s-ar afla la Banca Naþionalã pe numele sãu, fie în depozit, fie în orice alt mod, servesc drept gaj pentru garantarea sumelor ºi creanþelor mai sus arãtate. 222

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Toate acþiunile ºi valorile prevãzute în anexã au fost remise în posesiunea Bãncii Naþionale a României astãzi la semnarea prezentului act. Banca Naþionalã nu rãspunde de obligaþiunile prevãzute de art. 481 Cod Comercial. Taxele de timbru ºi înregistrare privesc pe Banca Marmorosch, Blank & Co. Fãcut în dublu exemplar ºi semnat de ambele pãrþi atât contractul, cât ºi anexa, astãzi, 31 iulie 1931. BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI, Guvernator, Secretar General, (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO., /urmeazã semnãturile/

pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

223

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 44 CONTRACT DE GAJ Între Banca Naþionalã a României SA, cu sediul în Bucureºti, str. Lipscani nr. 25, reprezentatã prin domnii: Al.G. Buzdugan, administrator delegat, semnând pentru Guvernator, ºi N.Th. ªtefãnescu, semnând pentru Secretar General, ºi Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, cu sediul în Bucureºti, str. Doamnei, reprezentatã prin domnii: ... a intervenit prezentul act de gaj: Banca Marmorosch Blank & Co. SA, pentru garantarea pânã la concurenþa sumei de Lei 750.000 a plãþii integrale, capital, dobânzi ºi orice alte cheltuieli a efectelor comerciale reescontate pânã azi la Banca Naþionalã, pentru garantarea oricãror alte cambii ce rezultã din preschimbarea totalã sau parþialã a acestor efecte, pentru garantarea plãþii a oricãrei alte cambii care poartã sau va purta semnãtura Bãncii Marmorosch, Blank & Co. ºi care se aflã sau se va afla în posesiunea Bãncii Naþionale sub orice titlu, ºi aceasta pânã la concurenþa sumei de mai sus, precum ºi pentru garantarea pânã la concurenþa sumei de Lstg. 400.000 /patrusutemii lire sterline/, plus procente ce datoreazã sau va datora Bãncii Naþionale a României din operaþiuni de devize, constituie în gaj, în favoarea acesteia, acþinile ºi valorile prevãzute în alãturata anexã. În caz de noi emisiuni, Banca Marmorosch, Blank & Co. are obligaþiunea de a-ºi exercita eventualele drepturi de opþiune, stipulându-se în mod expres cã numai dacã aceste emisiuni se vor face cu titlu gratuit (dividend, revalorizarea activului, distribuire de rezerve) noile acþiuni emise de plin drept vor fi constituite în gaj pentru garantarea datoriei menþionate. Acþiunile gajate pot fi schimbate cu altele numai cu autorizarea Bãncii Naþionale a României. Atât scrisorile de ridicare ºi depunere de acþiuni, borderourile de reescont însoþite de scrisorile respective, precum ºi anexa, fac parte integrantã din prezenta convenþiune de constituire de gaj. În caz când Banca Marmorosch, Blank nu va fi urmãtoare angajamentelor deduse din creanþele garantate prin acest act, Banca Naþionalã este în drept a vinde gajul, fie dupã normele prevãzute de Codul de Comerþ, fie conform dispoziþiunilor speciale prevãzute de legea ºi statutele Bãncii Naþionale. În caz când Banca Naþionalã nu s-ar acoperi prin vânzarea gajului, este în drept a urmãri orice altã avere a Bãncii Marmorosch, Blank & Co. De altfel, cambiile ce se gãsesc sau se vor gãsi în portofoliul Bãncii Naþionale, purtând semnãtura, în orice calitate, a Bãncii Marmorosch, Blank & Co., îºi vor produce efectul lor, indiferent de urmãrirea ºi vânzarea gajului. Cu sumele realizate din lichidarea gajului Banca Naþionalã a României este în drept sã facã imputaþiunea plãþii dupã cum va crede de cuviinþã atât în ce priveºte capitalul, cât ºi dobânzile ºi ce anume cambie înþelege a fi plãtitã. Banca Marmorosch, Blank & Co. declarã în mod expres cã valorile ce formeazã gajul de faþã, sunt ºi rãmân afectate pentru garantarea oricãrei alte datorii ce a contractat sau va contractat la Banca Naþionalã sub orice titlu, ºi cã orice alte sume, titluri sau valori ce s-ar afla la Banca Naþionalã pe numele sãu, fie în depozit, fie în orice alt mod, serveau drept gaj pentru garantarea sumelor ºi creanþelor mai sus arãtate. 224

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Toate acþiunile ºi valorile prevãzute în anexã au fost remise în posesiunea Bãncii Naþionale a României la semnarea prezentului act. Banca Naþionalã nu rãspunde de obligaþiunile prevãzute de art. 481 Cod Comercial. Taxele de timbru ºi înregistrare privesc pe Banca Marmorosch, Blank & Co. SA. Fãcut în dublu exemplar ºi semnat de ambele pãrþi atât contractul, cât ºi anexa, astãzi, 8 august 1931. BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI, Guvernator, Secretar General, (ss) Al.G. Buzdugan (ss) R.Th. ªtefãnescu BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO., (ss) V.A. Urechia (ss) Alexandru Cantuniari

pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

225

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 45 CONTRACT DE GAJ Între Banca Naþionalã a României SA, cu sediul în Bucureºti, str. Lipscani nr. 25, reprezentatã prin domnii: Al.G. Buzdugan, administrator delegat, semnând pentru Guvernator, ºi N.Th. ªtefãnescu, semnând pentru Secretar General, ºi Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, cu sediul în Bucureºti, str. Doamnei, reprezentatã prin domnii: I. Mãrgãrit ºi G. Crãciun, ambii subdirectori, a intervenit prezentul act de gaj: Banca Marmorosch, Blank & Co., pentru garantarea pânã la concurenþa sumei de Lei 500.000.000 a plãþii integrale, capital, dobânzi ºi orice alte cheltuieli a efectelor comerciale reescontate pânã azi la Banca Naþionalã a României pentru garantarea oricãror alte cambii care poartã sau va purta semnãtura Bãncii Marmorosch, Blank & Co., ºi care se aflã sau se va afla în posesiunea Bãncii Naþionale a României sub orice titlu, ºi aceasta pânã la concurenþa sumei de mai sus, constituie în gaj, în favoarea acesteia, acþiunile ºi valorile prevãzute în alãturata anexã. În caz de noi emisiuni, Banca Marmorosch, Blank & Co. are obligaþiunea de a-ºi exercita eventualele drepturi de opþiune stipulându-se, în mod expres, cã numai dacã aceste emisiuni se vor face cu titlu gratuit (dividend, revalorizarea activului, distribuire de rezerve) noile acþiuni emise, de plin drept, vor fi constituite pentru garantarea datoriei menþionate. Acþiunile gajate pot fi schimbate cu altele numai cu autorizarea Bãncii Naþionale a României. Atât scrisorile de ridicare ºi depunere de acþiuni, borderourile de reescont însoþite de scrisorile respective, precum ºi anexa, fac parte integrantã din prezenta convenþiune de constituire de gaj. În caz când Banca Marmorosch, Blank nu va fi urmãtoare angajamentele deduse din creanþele garantate prin acest act, Banca Naþionalã este în drept a vinde gajul, fie dupã normele prevãzute de Codul de Comerþ, fie conform dispoziþiunilor speciale prevãzute de legea ºi statutele Bãncii Naþionale. În caz când Banca Naþionalã nu s-ar acoperi prin vânzarea gajului, este în drept a urmãri orice altã avere a Bãncii Marmorosch, Blank & Co. De altfel, cambiile ce se gãsesc sau se vor gãsi în portofoliul Bãncii Naþionale, purtând semnãtura, în orice calitate, a Bãncii Marmorosch, Blank & Co., îºi vor produce efectul lor, indiferent de urmãrirea ºi vânzarea gajului. Cu sumele realizate din lichidarea gajului, Banca Naþionalã a României este în drept sã facã imputaþiunea plãþii dupã cum va crede de cuviinþã, atât în ce priveºte capitalul, cât ºi dobânzile ºi ce anume cambie înþelege a fi plãtitã. Banca Marmorosch, Blank & Co. declarã, în mod expres, cã valorile ce formeazã gajul de faþã sunt ºi rãmân afectate pentru garantarea oricãrei alte datorii ce a contractat sau va contracta la Banca Naþionalã sub orice titlu, ºi cã orice alte sume, titluri sau valori ce s-ar afla la Banca Naþionalã pe numele sãu, fie în depozit, fie în orice alt mod, servesc drept gaj pentru garantarea sumelor ºi creanþelor mai sus arãtate. Toate acþiunile ºi valorile prevãzute în anexã au fost repuse în posesiunea Bãncii Naþionale a României astãzi, la semnarea prezentului act. Banca Naþionalã nu rãspunde de obligaþiunile prevãzute de art. 481 Cod Comercial. 226

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Taxele de timbru ºi înregistrare privesc pe Banca Marmorosch, Blank & Co. SA. Fãcut în dublu exemplar ºi semnat de ambele pãrþi atât contractul, cât ºi anexa, astãzi, 14 august 1931. BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO., Guvernator, Secretar General, (ss) Al.G. Buzdugan (ss) N.Th. ªtefãnescu (ss) I. Mãrgãrit (ss) G. Crãciun

pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

227

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 46 TABLOUL ACTELOR DE GAJ PE ACÞIUNI Pentru garantarea sumelor ridicate de la Banca Naþionalã
Data Actului Sumele Garantate Felul Acþiunilor Frigul, Antrepozite ªerban Vodã 16 iul. 1931 ( 750.000.000 lei ) 400.000 Lstg. Astra-Vagoane Ciment Cantacuzino Moara Steaua S.I.L. Techirghiol Frigoriferele de Vest Câmpulung Aluminia Petrifalãu Lurjan................................... Lei 273.874.500 Valoarea nominalã

-----------------------------------------------------Societatea de
31 iul. 1931 ( Idem ) ” Difuziune Radiotelefonicã, Tudor, Fab. Acumulator, Inst. Cred. Ipot. Tranzit, Mureºeni, Fab. Pielãrie, ªantierele Române de la Dunãre, Copºa-Micã, Cugir, I.A.R., Buzãu-Nehoiaºu, Buzãu-Nehoiaºi ºi Moscova, Creditul Basarabean, Soc. Anon. Rom. Telefoane, Olãneºti................................ Lei 110.586.500

-----------------------------------------------------( Idem Soniajul ) ” 24 iul. 1931 Frigex................................... Lei 209.400.000 -----------------------------------------------------( Idem Universul ) ” .................................... Lei 8.939.500 . 8 aug. 1931 -----------------------------------------------------Soc. General. Constr. 14 aug. 1931 500.000.000 Publice................................. Lei 49.655.000 -----------------------------------------------------Total Lei 602.800.500
Pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societatea Anonimã 228

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 47 Bucarest, le 18 août 1931 NOTE Sur les mesures à prendre avant la formation du Syndicat Il est indispensable avant la formation du syndicat de tirer complètement au clair toutes les mesures antérieures et notamment l’aplication de la convention du 4 août entre la Banque Nationale et l’Etat relative à la Banque Blank. La Banque Nationale a éxécuté cette convention notamment en faisant integralement l’avance de 400 millions prévus. Il reste par contre à régler: a/ la remise des actions de la Banque Blank à la Banque Nationale /ulterieurement à l’Etat, s’il y a lieu, après remboursement de la Banque Nationale/; b/ la question du contrat des tabacs; La question des gages afférents aux escomptes faits. En ce qui concerne ces gages, la situation se resume ainsi: Au 31 juillet, portefeuille et 1.211 millions découvert des Lstg................................ Dont il y a lieu déduire pour la Banca Generalã............................... Rest Cette somme totale est converte par: Portefeuille comercial........183 mill. Gages divers...................... 537 mill. Hipothèques......................110 mill. Reste découvert: 28 millions 1.183 millions

830 millions 353 millions

L’Etat acceptant de réserver pour être repris par lui sur les avances faites au 31 juillet 600 millions, il reste dans la portefeuille proprement dit de la Banque Nationale un soldo de 583 millions. Ces 583 millions sont garanties par Portefeuille commercial ........183 millions Gages diverses .................... 400 millions 583 millions Depuis la Banque Nationale a fait intégralement l’avance supplementaire de 400 millions prévue à la convention et elle a dépassé cette somme de 96 millions le 14 août à régulariser sur les operations du syndicat bancaire. 229

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Entretemps la Banque Nationale a reçu en garantie des actions reprèsentant les immeubles de la banque et évalués par celle-ci à 475 millions /évaluation à ramener à 400 millions environ/. Les 400 millions avancés en vertu de la convention avec l’Etat sont donc convertu à raison de Gages divers ... 137 millions Hypothèques ... 110 millions Et le reste mois: 153 millions par les actions des immeubles. Les 96 millions à régulariser sur les opérations du syndicat, peuvent être garantie par une somme égale d’actions des immeubles et il ne restera garantie des 600 millions réservée pour être passés àù l’Etat que la solde des actions des immeubles, soit /400-153-96/ 151 millions ou un peu plus si on admet une évaluation plus élevée des immeubles. Parmi les 600 millions passée à l’Etat doivent d’ailleurs figurer les 280 millions de Lstg. non couvertes, auxquels il y a lieu d’adjoindre comme gage un portefeuille au moins formal permettant le rachat ultérieur par l’Etat. En résumé la situation est actuellement la suivante: Tous les gages et immeubles ayant été donnés, il reste à régulariser 96 millions sur les opérations du syndicat pour lesquels il este possible de réserver une valeur égale d’actions des immeubles pouvant servir de garantie au portefeuille forni par les autres participante. De nouvelle avances ne peuvent être faites que sur la garantie du contrat des tabacs conformément aux deux derniers paragraphes du protocole de Sinaia du 12 août dernier. Pentru conformitate BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. SA

230

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 48 TABLOUL COMPARATIV AL REESCONTULUI MARILOR BÃNCI (în milioane lei)

Banca Româneascã 1921 1922 1923 1924 1925 1926 1927 1928 1929 1930 1931 202 584 867 824 681 635 261 830 148 1.649

Banca de Credit 382 529 304 248 239 224 236 57 1.428

Banca Marmorosch, Blank & Co. 372 613 875 932 791 800 567 344 235 247 1.643

pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

231

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 49 DECLARAÞIE DE MARTOR Dumitru Burillianu, 63 ani, agricultor, domiciliat în Bucureºti, 36 Aleea Alexandru. Nu am legãturi de afaceri cu Blank Banca. Am depus jurãmântul, conform art. 106 din Procedura Civilã. Am fost guvernatorul Bãncii Naþionale între 1927 ºi martie 1931. În acest timp, Banca Naþionalã a României nu a avut cu Banca Blank decât aceleaºi raporturi nominale pe care le avea cu celelalte bãnci. În mod normal, Blank Banca se bucura de un credit de reescont de 300 milioane, maximum l-a atins la 8 sau 900 milioane lei, dupã volumul afacerilor ei. Cam aceeaºi sumã se acorda ºi celorlalte bãnci mari. Nici acest maxim nu era anormal, cãci el nu se permanentiza. La moartea lui Mauriciu Blank începuse o micã panicã printre deponenþii bãncii ºi Banca Naþionalã a ajutat-o dupã cum îi promisese cu câteva luni înainte, cu ocazia îmbolnãvirii lui Mauriciu Blank, de a o sprijini pentru a face faþã tuturor cererilor de restituiri de depozite. Din partea Bãncii Blank îi ceruse ajutor Aristide Blank, iar la moartea lui Mauriciu Blank, s-a prezentat la mine atât Aristide Blank, cât ºi Tabacovici, pentru a-mi cere ajutorul bãncii. Apoi Aristide Blank a plecat în strãinãtate, ºi a rãmas, în relaþiuni cu Banca Naþionalã a României, N. Tabacovici. În 1930, ivindu-se pe piaþã panica, din cauza începutului crizei mondiale, am ajutat banca la cererea domnului Aristide Blank, pentru a face faþã dificultãþilor, cu o sumã de aproape 1 miliard lei. Suma a fost rambursatã chiar în cursul anului 1930. Cred cã ºi în 1931 Blank Banca ar fi surmontat criza dacã ar fi fost ajutatã de Banca Naþionalã a României. Cred cã ar fi fãcut faþã ºi datoriilor, þinând seama cum a fãcut faþã ºi angajamentelor concordatului. Ceea ce a grevat patrimoniul bãncilor a fost finanþarea importului ºi naþionalizarea industriilor din Ardeal. Prin prima operaþiune, bãncile s-au gãsit datorând în strãinãtate sume în valori strãine, care au crescut pe mãsurã ce scãdea leul. Prin a doua operaþiune, bãncile ºi-au imobilizat o parte din activ în efecte care nu erau bancabile. Aceastã politicã era impusã bãncilor în interesul general de cãtre Stat ºi Banca Naþionalã. Alegerea portofoliului imobilizat ce urma sã fie preluat de Stat, conform planului de stabilizare, se tria numai de cãtre Banca Naþionalã ºi se accepta de Ministerul de Finanþe. Bãncile nu aveau un rol în aceastã operaþiune. Din partea Bãncii Blank nu s-a prezentat nimeni pentru a influenþa alegerea efectelor de preluat. Contrariul ar fi fost chiar o ofensã pentru Banca Naþionalã. În privinþa reescontului, bãncile trimiteau un volum mai mare de efecte decât suma solicitatã, din care Servicul Scontului Bãncii Naþionale a României alegea pe cele mai solide. Banca Naþionalã nu a reescontat efecte care nu corespundeau statutelor. În privinþa semnãturilor erau unele bãnci mari, cãrora se accepta efecte cu douã 232

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
semnãturi, dar aceasta conform dispoziþiunilor statutare ºi încuviinþarea Consiliului General al bãncii. Volumul scontului diferitelor bãnci era stabilit la începutul anului de Consiliul de Administraþie al Bãncii Naþionale a României. Nu-mi aduc aminte sã fi depãºit aceste sume decât cu acoperirea Consiliului de Administraþie. Citindu-i-se, stãruie ºi semneazã, astãzi, 21 iunie 1941. (ss) Dumitru M. Burillianu Consilier delegat, (ss) M. Possa Secretar, (ss) Rud. Üllrich pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societatea Anonimã

233

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 50 BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI Bucureºti, 19 august 1931 Capital social 600.000.000 lei Adresa telegraficã: Bancanat Intrat sub nr. 6 din 19.08.1931 Nr. 49.212 Secret Domnule Ministru, Avem onoarea a vã înainta alãturat textul definitiv al Convenþiunii încheiate între Stat ºi Banca Naþionalã a României, în vederea asanãrii Bãncii Marmorosch, Blank & Co. Aceastã convenþiune este identicã în ce priveºte conþinutul ºi înlocuieºte proiectul de convenþiune ce am avut onoare a vã remite cu scrisoarea noastrã din 4 august a.c., pe care aþi binevoit a-l aproba cu adresa Dumneavoastrã din 6 ºi 12 august a.c. Ne permitem a constata cã aceastã convenþiune a devenit necesarã în urma faptelor noi ce s-au produs în situaþiunea Bãncii Marmorosch, Blank & Co. În primul rând, aceastã bancã nu a putut îndeplini, în luna precedentã, unele angajamente ale ei, fie faþã de Banca Naþionalã, fie faþã de terþi. În special, ea ne-a vândut devize pentru o sumã de Lstg. 400.000, din care nu a livrat la scadenþe 355.000 Lstg., aceste sume fiind vândute fãrã acoperire. De asemenea, în urma acestui fapt, Banca Marmorosch, Blank & Co. nea prezentat o situaþiune internã de bilanþ încheiatã pe 30 iunie a.c., din care rezultã cã aceastã bancã are însemnate pierderi ºi cã situaþiunea ei realã e foarte departe de a corespunde cu bilanþurile publicate. Rezultã anume din cifrele prezentate chiar de Banca Marmorosch, Blank & Co. cã între activele reale ale debitorului ei principal, Banca Industrialã, ºi numele inscrise cu titlul de activ la Banca Marmorosch, Blank & Co., existã un minus de 1½ miliard lei. Din constatãrile ulterioare, mai rezultã ºi alte supraevaluãri importante. Rezultã, de asemenea, din explicaþiunile date de Banca Marmorosch, Blank & Co., cã exploataþiunea se soldeazã printr-o pierdere de peste 200 milioane lei anual. În aceste convenþiuni, Statul, apreciind cã trebuie fãcut totul pentru a se evita cãderea numitei bãnci, dupã cum e rezultat din conferinþele avute de Dumneavoastrã cu Comitetul nostru Executiv ºi Statul, fiind gata a face sacrificiile necesare pentru aceasta, s-au cãutat sã se precizeze în aceastã convenþiune mijloacele de a obþine, cu un sacrificiu limitat al Statului ºi graþie mãsurilor luate de Banca Naþionalã ºi considerate suficiente, o situaþiune amelioratã ºi timpul pentru a se putea studia o soluþie definitivã. 234

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
E evident cã aceastã soluþie definitivã va reclama în special publicarea unui bilanþ sincer de fine de an. Prin urmare, acoperirea împrumuturilor actuale ºi preluarea de cãtre Stat a unui portofoliu de 600 milioane lei nu va putea în niciun caz garanta Statului cã va primi în schimb un activ real de valoare egalã, în situaþiunea actualã neputându-se face Bãncii Marmorosch, Blank & Co. noi avansuri, decât utilizându-se întreg restul de active reale de care mai dispune. Având în vedere toate acestea ºi mai ales importanþa depozitelor la aceastã bancã, am cãzut de acord cu Dumneavoastrã a se întreprinde o acþiune de asanare a ei ºi, în acest scop, s-a ajuns la încheierea alãturatei convenþiuni, aprobatã de Consiliul de Administraþie ºi de consilierul tehnic pe lângã Banca Naþionalã în ºedinþa de ieri, 18 august, convenþiune pe care avem onoarea a vã ruga sã binevoiþi a o semna. Alãturat, copia de pe procesul-verbal al ºedinþei Consiliului. Primiþi, vã rog, Domnule Ministru, încredinþarea deosebitei mele consideraþiuni. Guvernator, (ss) M. Manoilescu Secretar General, (ss) Indescifrabil Anexe: convenþiune, proces-verbal. Domniei sale Domnului Ministru al Finanþelor

pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

235

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 51 TABLOUL Pasivului Bãncii Marmorosch, Blank & Co. la data concordatului (21.X.1931) ºi a modului cum a fost achitat pânã la 31.X.1941 Lei 1.758.519.927 - datorii cãtre creditori ºi deponenþi, formând masa concordatarã propriu-zisã, cãrora li s-a achitat prin: a/ Cedãri de terenuri, imobile ºi diverse Lei 190.882.514 acþiuni b/ Cedãri de titluri: Obligaþiuni Com. Buc. 1924, 7% în val. nom. de Frs. fr. 9.406.000 Lei 52.364.001 Acþiuni Fb. Ciment Cantacuzino Lei 80.257.442 Acþiuni Fb. Hârtie Petrifalãu Lei 8.994.000 Oblig. Com. Buc. 1921 Lei 149.769.091 3½% Lei 8.153.648 Lei 50.361.000 c/ Compensaþiuni cu debitori d/ Plãþi în numerar realizat din vânzãri de terenuri, imobile, (incl. cercul vândut Bãncii Naþionale) acþiuni, efecte publice, încasãri de la debitori, Lei 1.141.232.468 venituri din participaþiuni etc. Lei 1.532.245.073 Lei 1.842.001.981 - datorie pe reescont cãtre B. N. R., direct ºi prin Sindicatul Bancar (inclusiv efectul 108 mil. preluat ulterior de Stat). Din aceastã datorie s-a achitat pânã la 31 oct. 1940. Lei 1.289.514.731 - plus Lei 96.260.056 - ce s-au imputat de B.N.R. as. unui cont de dobâzi Lei 1.385.774.787 Lei 120.597.142 - datorie în valutã strãinã cãtre Sindicatul ”Steaua Românã”, pentru acþiunile ”Steaua Românã”, din care s-a plãtit pânã azi Lei 42.566.041 Totuºi, datoria este azi mai mare decât la data concordatului, ºi anume de circa lei 140.000.000, din cauza diferenþelor de curs la lirele sterline. Lei 62.958.471 - datorii diverse pentru ordine de platã, cecuri, etc., ce au fost exceptate de la concordat ºi care s-au achitat în numerar pentru o sumã de Lei 58.826.455 Lei 41.780.116 - datorie cãtre Fondul de Pensiune, care s-a diminuat prin diverse plãþi ºi lichidãri cu Lei 31.439.339 236

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Lei 3.825.857.637 - total pasiv la concordat. CONCLUZIUNI: Din expunerea de mai sus, rezultã cã dintr-un pasiv total la data concordatului (21.01.1931) .........................................................................................de Lei 3.825.857.687 Banca a achitat pânã la 31.10.1941......................................Lei 3.050.851.716

pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

237

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 52 PROCES-VERBAL Astãzi, 4 noiembie 1940, s-a prezentat în faþa Comisiunii ºi a fãcut urmãtoarea: Declaraþie CONSTANTIN ARGETOIANU, în vârstã de 69 ani din Bucureºti, str. Regele Victor Emanuel nr. 36. Am fãcut parte din Consiliul de Administraþie al Bãncii Blank de pe vremea bãtrânului Blank. Când am intrat în Consiliu, reputaþiunea Bãncii Blank era la apogeul ei. ªi am fost foarte onorat de cooptarea mea. Am fãcut parte din Comitetul bãncii pânã la demisiunea mea din Consiliu, în aprilie 1931. Acest Comitet a fost creat în 1929 sau 1930, nu-mi mai aduc aminte bine ºi mi s-a oferit preºedinþia lui în urmãtoarele împrejurãri: Dupã declinarea puterilor bãtrânului Mauriciu Blank, banca a intrat sub influenþa covârºitoare a fiului sãu Aristide. Nominal erau doi directori generali sau administratori delegaþi, nu mai þin bine minte – Aristide Blank ºi Richard Soepkez. Foarte curând, aceºti doi conducãtori efectivi ai instituþiunii au intrat într-un conflict permanent, cu atât mai pãgubitor instituþiunii cu cât era latent. Domniile lor îºi împãrþeau atribuþiunile, dacã nu mã înºealã memoria dl. Aristide Blank se ocupa mai mult cu Banca Blank propriu-zis, iar dl. Soepkez cu Banca Industrialã /un „holding” al tuturor investiþiunilor industriale ale Bãncii Blank/. Domnul Tabacovici ºi Crãciun erau organe de execuþie pentru Banca Blank, iar dl. Dinermann pentru Banca Industrialã. Într-o zi a venit la mine socrul meu I. Boambã, membru în Consiliul de Administraþie al bãncii, cu atribuþiuni de sfãtuitor juridic, sã-mi expunã situaþia „antenabilã” creatã la bancã prin aceastã rivalitate ºi hotãrârea luatã „pentru a se îndulci frecãturile”, sã se înfiinþeze un comitet consultativ compus din dl. Aristide Blank, Richard Soepkez, Simon Rosental, Ioan Boambã ºi sub preºedinþia mea. La obiecþiunea mea cã nu puteam adãuga la ocupaþiunile mele sarcini de administrare ºi de control, mi s-a rãspuns cã nu era vorba de aºa ceva, conducerea bãncii rãmânând în mâinile în care se afla – ci numai de un Comitet Consultativ pentru afacerile ce i-ar fi supuse. Nu am sub ochi statutele bãncii, dar nu cred cã un asemenea Comitet sã fi fost prevãzut în ele, cãci, în acest caz, el ar fi trebuit sã funcþioneze ºi înainte de numirea mea. Este greu sã-mi aduc aminte de amãnunte dupã 10 ani ºi mai bine, dar cred cã pot afirma cã aceastã sarcinã a fost onorificã ºi cã n-am fost remunerat nici cu jetoane, nici cu tantiemã, în calitate de membru al acestui Comitet. La ºedinþe, care se þineau în fiecare joi, în afarã de membrii suscitaþi, mai asistau ºi domnii directori ca dl. Tabacovici, Crãciun ºi alþii. În ordinea zilei se puneau numai chestiunile aduse de domnii directori generali ºi, de obicei, dl. Aristide Blank fãcea ºi o scurtã expunere a situaþiei bãncii. Nu-mi aduc aminte sã fi fost supuse vreodatã Comitetului chestiuni de numiri, de administraþie sau de bilanþ. Cu privire la desfãºurarea crizei bancare din vara anului 1931, am de dat urmãtoarele lãmuriri: 238

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Politica mea, ca ministru de Finanþe în aceea epocã, a fost îndrumatã de urmtãoarele principii: 1. Sã salvez de la prãbuºire cât mai multe instituþiuni de credit ºi, mai ales, pe cele viabile. 2. Sã împiedic contaminarea celor câteva bãnci rãmase în picioare. 3. Sã salvez cât se putea mai mult din depunerile particulare, mai ales depunerile mici ºi mijlocii. Pentru aceasta trebuia sã împiedic, fie cu un sacrificiu din partea Statului, panica ce ameninþa sã cuprindã întreaga piaþã. Aceste principii sunt cele care au condus pe toþi miniºtrii de Finanþe, în toate þãrile, sub regimul capitalist, pe care nimeni nu s-ar fi gândit sã le nesocoteascã în acea epocã. În afarã de aceste principii generale pe care m-am hotãrât sã le urmez, m-am hotãrât sã nu fac niciun pas decât în perfect acord ºi cu colaborarea Bãncii Naþionale. Am luat aceastã hotãrâre, fiind de perfect acord cu dl. Auboin, consilierul tehnic pentru stabilizarea monetarã, am socotit cã Institutul de Emisiune monetarã era ºi regulator tranzacþiunilor ºi operaþiunilor bancare – ºi fiindcã o mãrturisesc, Banca Blank reprezentând punctul nevralgic al crizei, nu am vrut sã se zicã cã, în mãsurile ce le-aº putea lua, am fost influenþat de fosta mea calitate de membru în Consiliul ei. Am mers atât de departe pe aceastã cale încât am lãsat Bãncii Naþionale toatã iniþiativa în diferitele operaþiuni sãvârºite în lupta împotriva crizei, în lunile iulie, august ºi septembrie. Am fãcut sugestiuni Consiliului Bãncii Naþionale, dar nimic mai mult, ºi am adoptat întotdeauna concluziile ei. Banca Naþionalã a fost perfect de acord cu mine asupra acestei politici, ºi a exprimat acest acord ºi prin Guvernatorul ºi consilierul ei tehnic, precum ºi prin glasul întregului sãu Consiliu, pe care l-am întrunit pentru a-i lua avizul la începutul crizei. Pe aceastã cale: 1. Am aprobat propunerea Bãncii Naþionale de a trece din portofoliul Bãncii Blank la portoofliul preluat de Stat o primã tranºã de efecte în valoarea de 300 milioane lei. 2. De asemenea, o a doua tranºã în valoare de 600 milioane lei. 3. De a organiza un Sindicat Bancar compus din urmãtoarele bãnci: Banca Chrissoveloni; Banca de Credit Român; Banca Marmorosch, Blank & Co.; Banca Moldovei; Banca Româneascã, pentru susþinerea solidarã a bãncilor participante. La acest Sindicat, care a luat fiinþã la jumãtatea lui august, nu au intrat nici Banca Generalã, nici Banca Berkowitz, deoarece cea dintâi ceruse concordat la sfârºitul lunii iulie ºi cea de a doua se prãbuºise la sfârºitul lui iulie. Marea noastrã preocupare, a Bãncii Naþionale ºi a mea, în tot acel rãstimp din iulie-octombrie 1931, a fost Banca Blank, din cauza importanþei ei româneºti ºi mondiale, precum ºi din cauza marelui numãr de deponenþi ameninþaþi printr-o prãbuºire a bãncii, prãbuºire ce ameninþa sã atragã în vâltoarea ei ºi celelalte douã bãnci cu depozite mari, Banca Româneascã ºi Banca de Credit, rãmase pânã atunci în vigoare. 239

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Cu toate cã Sindicatul Bãncilor a pus la bãtaie un miliard de lei, suma n-a fost suficientã ca sã zãgãsuiascã panica ºi ne-am gândit la o nouã mãsurã, la o fuziune a bãncilor Româneascã, Blank, de Credit ºi Chrissoveloni. Guvernul a pregãtit un decret-lege pe baza cãruia fuziunile erau uºurate din punct de vedere al formelor, ºi încurajate din acela al aplicãrii taxelor de înregistrare ºi fiscale. Banca Naþionalã a dus negocierile cu cele patru bãnci ºi a ajuns la un acord cu ele abia la 16-17 octombrie. În ziua de 18 octombrie, bãncile fiind convocate la Banca Naþionalã pentru semnarea portofoliului definitiv, domnul Nae ªtefãnescu a declarat cã Banca Româneascã nu putea intra în nicio fuziune de niciun fel. Prin retragerea Bãncii Româneºti, întregul edificiu al fuzionãrilor se prãbuºea. Banca Blank era însã la sfârºitul mijloacelor sale de rezistenþã. În ziua de 19 octombrie, am fost chemaþi la Sinaia, de MS Regele, guvernatorul Manoilescu, consilierul tehnic Auboin ºi subsemnatul. Pe drum spre Sinaia, guvernatorul Manoilescu mi-a comunicat cã se gândise la o fuziune între Banca Blank ºi Creditul Industrial, cã fusese propunerea administratorului delegat Ghiþã Popescu, dar cã Consiliul de Administraþie al Creditului Industrial, întrunit chiar în acea dimineaþã, respinsese cererea. Sosiþi la Sinaia, am expus Regelui situaþia ºi, ca o ultimã încercare de salvare, am propus sporirea capitalului Bãncii Blank de la 125 milioane lei la 300 milioane lei, noile acþiuni în valoare de 175 milioane lei urmând sã fie subscrise de Stat. Banca, devenind astfel, în majoritatea ei, proprietatea Statului, încrederea deponenþilor putea reveni ºi retragerile zilnice oprite. Reprezentanþii Bãncii Naþionale au primit propunerea mea, care a fost gãsitã excelentã mai ales de cãtre consilierul tehnic Auboin. E metoda care salvase câteva luni înainte Banca Comercialã Italianã din Milano ºi care a fost adoptatã, câþiva ani mai târziu, la Berlin, alãturi de fuziune, pentru salvarea celor patru mari bãnci germane. Domnul Manoilescu a pus condiþiuni: 1. Demisia imediatã ºi prealabilã a domnilor Blank ºi Soepkez. 2. Cesiunea cãtre Stat a celor 126.000 acþiuni Blank, aparþinând familiei Blank ºi Soepkez ºi constituind majoritatea acþiunilor bãncii. A propus, în acelaºi timp, ca director al bãncii reînnoite pe domnul Tabacovici ºi unul sau doi delegaþi ai Statului. Eu am pus, ca condiþie, ca propunerea „etatizãrii” Bãncii Blank sã fie fãcutã de Banca Naþionalã. Regele a aprobat întregul proiect. Ne-am înapoiat la Bucureºti, împãrþindu-ne sarcinile: eu mi-am luat pe aceea de a obþine de la domnul Aristide Blank ºi Soepkez demisiunile cerute ºi cesiunea acþiunilor. Dl. Auboin s-a însãrcinat cu redactarea protocolului de supus Consiliului Bãncii Naþionale, iar dl. Manoilescu de a convoca, chiar pentru a doua zi, acest Consiliu ºi de a-i supune protocolul redactat de dl. Auboin. Înapoiat la Bucureºti, am convocat pe dl. Soepkez ºi Rosental (dl. Blank lipsea din Bucureºti) ºi am obþinut cesiunea acþiunilor ºi demisiile. Dl. Auboin a redactat un protocol pe baza unui plan puþin diferit de cel convenit la Sinaia. Prin noul plan, o „societate de gestiune” a Bãncii Blank se forma pe baza acþiunilor cedate, Statul având facultatea sã sporeascã ulterior capitalul noii instituþiuni. Consiliul Bãncii s-a întrunit în ziua de 20 octombrie ºi a aprobat protocolul Auboin. Dl. Guvernator a venit însã seara sã-mi spunã cã Consiliul a fost în 240

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
unanimitate al nostru, cã domnia sa a smuls votul ºi, considerând cã-ºi îndeplineºte însãrcinarea luatã, ºi-a dat demisia din postul ce ocupa, conºtiinþa domniei sale nepermiþând sã-l ocupe mai departe. Am respins demisia domnului Guvernator ºi i-am declarat cã, credincios politicii sale de a nu proceda la niciun act în desfãºurarea crizei decât de perfect acord cu Banca Naþionalã, refuzam eu sã aprob o hotãrâre smulsã cu sila. - Dar mâine Banca Blank se va prãbuºi...” a declarat dl. Manoilescu. - Se va prãbuºi ... am rãspuns eu. Înainte de vizita domnului Manoilescu, fusese la mine domnii: Aristide Blank ºi Tabacovici. Dl. Aristide Blank era purtãtorul demisiunilor semnate de domnia sa ºi de dl. Soepkez. La sosirea domnului Manoilescu, dl. Blank i-a remis cele douã demisii, iar dl. Tabacovici ºi-a scris în acel moment demisia ºi a remis-o ºi dânsul d-lui Manoilescu, care a protestat, spunând cã dl. Tabacovici trebuie sã rãmânã. Dupã cele ce se întâmplase, Banca Blank nu mã mai interesa. Îmi dam deja seamã de câtva timp cã nu mai putea fi salvatã. Prãbuºirea ei nu mai ameninþa bãncile rãmase în picioare, care, în rãstimpul de 3 luni cât am parvenit sã amân dezastrul, se mai întãrise, iar vremurile de panicã trecuse... Dl. Manoilescu ºi-a retras demisia, iar a doua zi, miercuri, am raportat MS Regelui cã nu mai rãmânea Bãncii Blank decât soluþia unui concordat... Urmãtorul comunicat a fost publicat: „D. Aristide Blank, Soepkez ºi Tabacovici, demisionând din conducerea Bãncii Marmorosch Blank, Banca a fost închisã pentru trei zile, în vederea instalãrii noii Direcþiuni ºi a preluãrii Serviciilor.” Ghiºeele bãncii au fost astfel închise în acea miercuri seara, 21 octombrie, ºi n-au mai fost deschise. (ss) Constantin Argetoianu Preºedinte, (ss) Al. Stârcea Secretar, (ss) B. Scondãcescu pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

241

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 52 BIS DEPOZIÞIE DE MARTORI Constantin Argetoianu, domiciliat în Bucureºti, str. Victor Emanuel nr. 7, 70 ani. Nu sunt rudã, nu am afaceri cu N. Tabacovici ºi moºtenitorii defunctului Richard Soepkez. În executarea planului de stabilizare al leului, s-a preluat de cãtre Stat de la Banca Naþionalã portofoliul de efecte imobilizate, pentru a da lichiditate Bãncii Naþionale. Vãzându-se însã cã, cu portofoliul de efecte existent pânã la data stabilizãrii, nu se atingea scopul urmãrit, s-a elaborat legea din iunie 1930, care a permis sã se preia efecte ºi dupã data stabilizãrii ºi pânã la data acestei din urmã legi ºi chiar dupã. În operaþiunea preluãrii, principalul rol îl juca Banca Naþionalã ºi experþii, consilierii tehnic strãini, Rist ºi Auboin. Operaþiunea preluãrii urmãrea ºi scopul de a facilita ºi normalizarea pieþei. Nu am cunoºtinþã ca Banca Blank sau dl. N. Tabacovici sã fi intervenit în vreun fel pentru preluarea portofoliului ºi nici altcineva din direcþiunea Bãncii Blank. Dl. Auboin îmi semnalase cã ministrul de Finanþe avea nevoie de redresarea pieþei prin preluarea portofoliului preluat; domnia sa era spiritus rector în aceste operaþiuni. Domnia sa era chiar mai preocupat decât direcþiunea Bãncii Naþionale de aceste probleme. În acest portofoliu intra pentru o mare parte portofoliul Bãncii Blank. Dl. N. Tabacovici era la Banca Blank un executant, nu un îndrumãtor. Nu cunosc ce situaþiune avea la Banca Industrialã. Guvernul a fost sesizat de cererea d-lui Auboin ºi a direcþiunii Bãncii Naþionale, în frunte cu guvernatorul M. Manoilescu, pentru a cere demisia domnilor Blank ºi Soepkez ºi a se încredinþa direcþiunea d-lui N. Tabacovici, însã a refuzat sã primeascã direcþiunea Bãncii Blank. Mai înainte de chestiunea preluãrii portofoliului imobilizat, Soepkez nu a mai participat efectiv la direcþia Bãncii Blank, deºi se prezenta la bancã, fãcea pe supãratul. Opera de asanare a pieþei preocupa atât pe Guvern, cât ºi pe Banca Naþionalã, însã iniþiativa era a Bãncii Naþionale; în chestiunea preluãrii portofoliului imobilizat, numai Banca Naþionalã avea iniþiativa. Citindu-i-se, stãruie ºi semneazã, astãzi, 14 iunie 1941. Adaug cã operaþiunea preluãrii portofoliului imobilizat de Statul Român a fost o operaþiune fãcutã în interesul Statului ºi al Economiei Naþionale ºi cã nimeni din cei care au avut vreo rãspundere în efectuarea acestor operaþiuni nau urmãrit un interes personal. Citindu-i-se, stãruie ºi semneazã, astãzi, 14 iunie 1941. (ss) Constantin Argetoianu Consilier delegat, (ss) M. Possa 242

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Secretar, (ss) Rud. Üllrich pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. SA Societate Anonimã

243

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 53 TRIBUNALUL ILFOV SECÞIA NOTARIAT Nr. 70.025 din 2 sept. 1940 2/IX/1940 Cu referatul Grefei ºi Arhivei, cerându-se dosarul (ss) C. Cnobloch 30 sept. 1940 Termen la 8 oct. 1940 în Camera de Consiliu. Citaþii prin Grefã (ss) Ioan. N. David Domnule Preºedinte, Subsemnatul dr. Hans Meyer, domiciliat în Pforzhein, Germania, prin procurator avocat I. Hacal, din Bucureºti, Calea ªerban Vodã nr. 41, unde îmi aleg domiciliul, în calitate de creditor ipotecar al d-lui Adolf Roller, în baza actului de împrumut garantat cu ipoteca aut. de Tribunalul Ilfov, Secþia Notariat, la nr. 9.631/1928 ºi înscris la nr. 1.024/1928, asupra imobilului din Bucureºti, str. Coþofeni nr. 71-77, fost 14, am onoarea a vã ruga sã binevoiþi a constata, în conformitate cu art. 1.786 Cod Civil, cã inscripþiunea ipotecarã fãcutã în registrul de inscripþiuni al acestui onor. Tribunal la nr. 53/1923 asupra aceluiaº imobil de cãtre Banca Marmorosch, Blank & Co. SA prin reprezentanþii sãi legali, cu sediul în Bucureºti, str. Mauriciu Blank nr. 4, în baza actului de ipotecã aut. de Tribunalul Ilfov, Secþia Notariat, la nr. 494/1923, cesionat Bãncii Naþionale a României în calitate de mandatarã legalã a Statului Român, prin actul autentificat de Tribunalul Ilfov, Secþia Notariat, la nr. 22.113/1933, este perimatã, întrucât aceastã inscripþiune nu a fost reînnoitã în curs de 15 ani din ziua de 4 ianuarie 1923, data luãrii acestei inscripþiuni, în consecinþã vã rog sã binevoiþi a dispune radierea inscripþiunii sus-arãtate luatã sub nr. 53/1922, din registrul de inscripþiuni ale acestui onor. Tribunal. Primiþi asigurarea deosebitei mele consideraþiuni. p.pr. dr. Hans Meyer (ss) I. Bacal, avocat REFERAT Conform rezoluþiei dupã pe petiþia înregistratã la nr. 70.025/1940. am onoarea a referi cu: Examinând registrele de inscripþiuni, de la 4 ianuarie 1923 pânã la 7 septembrie 1940, pe numele de Roller Adolf, nu am gãsit reînnoitã ipoteca înscrisã de acest Tribunal prin ordonanþa nr. 53/1923 ce greveazã imobilul din Bucureºti, str. Coþofeni nr. 14, pentru suma de Lei 12.000.000, cât sus-numitul debitor a luat cu împrumut de la Banca Marmorosch, Blank & Co. SA. Cercetat sarcinile. Grefier, (ss) M. Grãdinaru 9 septembrie 1940 244

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
REFERAT Conform rezoluþiei pusã pe cererea înregistratã la nr. 70.025/1940, am onoarea a referi cã, în afarã de lucrãrile din dosar, nu se mai aflã vreo cerere de reînnoire de inscripþie. Arhivar (ss) V. Popescu 25 septembrie 1940 nr. 11.213 GREFA Tribunalului Ilfov Secþia Notariat, Prezenta copie fiind conformã cu originala petiþie înregistratã la nr. 70.025/1940, aflatã în dosarul acestui Tribunal cu nr. 366/1923, se legalizeazã de noi, conform cererii înregistratã la nr. 63.551/1941. Grefier, (ss) Indescifrabil Domniei sale Domnului Preºedinte al Tribunalului Ilfov, Secþia Notariat pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

245

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 54 BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI Bucureºti, 19 august 1931 Intrat sub nr. 7 din 19.08.1931 Capital social: 600.000.000 lei Adresa telegraficã: Bancanat Nr. 49.221 Domnule Ministru, Fiind sesizat de marile bãnci româneºti cu o propunere privind preluarea de cãtre Stat a acþiunilor „Steaua Românã” ºi un proiect de emisiune de obligaþiuni industriale garantate de Stat, avem onoarea a vã exprima mai jos pãrerea noastrã: Suntem principial de pãrere cã, în situaþiunea actualã, când Banca Naþionalã cautã, în înþelegere cu Statul, sã asigure bãncilor o cât mai mare lichiditate, este de datoria Statului sã vinã în sprijinul lor. Or, în împrejurãrile cunoscute, dupã rãzboi, marile bãnci au constituit, în interesul Statului ºi dupã îndemnul acestuia, Sindicatul Român „Steaua Românã”, luând fiecare un numãr însemnat de acþiuni ale acelei întreprinderi, pentru care au plãtit pânã acum peste un miliard de lei ºi au mai rãmas cu angajamente importante, care constituie pentru ele o sensibilã imobilizare. Bãncile interesate propun, azi, ca Statul sã ia asuprã-ºi acþiunile lor, împreunã cu sarcinile ce mai greveazã aceste acþiuni. Ele vã vor supune un proiect de convenþiune, pe care vã rugãm a-l examina ºi eventual, a-l aproba. În ce priveºte obligaþiunile pe care industriile furnizoare ale Statului au intenþiunea sã le emitã în vederea sporirii lichiditãþii bãncilor de care sunt finanþate, ar fi util ca Statul sã dea garanþia, pentru a înlesni plasarea, în þarã sau în strãinãtate, a acestor obligaþiuni. Bãncile creditoare vor garanta, la rândul lor, Statul pentru eventuale pierderi. Primiþi, vã rugãm, Domnule Ministru, încredinþarea deosebitei noastre consideraþiuni. Guvernator, (ss) M. Manoilescu Secretar General, (ss) Indescifrabil Domniei sale Domnului Ministru al Finanþelor pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã 246

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 55 DEPOZIÞIE DE MARTOR Numele ºi prenumele, Victor Slãvescu, etatea 50 ani, domiciliul Aleea Alexandru nr. 43, Bucureºti, ocupaþiunea profesor universitar, jurând pe Sf. Cruce, conform Procedurii Civile, declarã: Banca Blank, ca mai toate bãncile mari, s-a ocupat îndeaproape, în perioada de dupã rãzboi, atât cu operaþiuni de finanþare, cât ºi cu operaþiuni de participare /cointeresare/ în întreprinderile industriale ºi comerciale. Multe firme particulare au fost transformate, prin ajutorul bãncilor, în societãþi pe acþiuni, apelându-se ºi la subscripþia publicã. Uneori bãncile lichidau stocul de acþiuni, alteori le reþineau, în care caz constituiau un capital imobilizat, cel puþin pânã se consolida întreprinderea ºi puteau vinde acþiunile. Astfel a lucrat ºi Banca Blank pânã în anul 1923, când aceastã activitate a fost încetatã de toate bãncile o datã cu crearea Creditului Industrial, care a avut de scop, între altele, ºi degajarea bãncilor de portofoliile industriale. Banca Blank a fãcut ºi operaþiuni de mãrfuri ca ºi alte bãnci. Aceastã activitate nu era în afarã de orice criticã. Din punctul de vedere al principiilor însã, a contribuit la nostrificarea, adicã la atragerea cãtre economia naþionalã româneascã a industriilor din provinciile alipite. Pe acel timp, acest fenomen s-a produs ºi în alte þãri, ca bãncile sã iasã din rostul lor bancar. În ceea ce priveºte întreprinderile industriale, erau consorþii de diferite bãnci care le crease ºi care îºi pãstrau participaþiile lor. Industriile mici au putut sã vândã acþiunile lor la Bursã ºi bãncile sã reintre cu câºtig în fondurile lor. Dupã 1923, din cauza instabilitãþii monetare, multe din întreprinderile la care participau bãnci au suferit pierderi, care s-au repercutat asupra bãncilor. Creditul Industrial nu a putut sã preia toate plasamentele de finanþare la întreprinderile industriale. El nu a luat deloc participãrile de capital ale bãncilor în întreprinderile industriale, cãci acesta nu era scopul sãu. În 1928-1929, prin planul de stabilizare s-a prevãzut preluarea de la Banca Naþionalã a portofoliilor diferitelor bãnci ce se gãseau reescontate, dar care nu aveau o lichiditate bancarã, fiindcã – în bunã parte – erau portofolii industriale. Scopul acestei operaþiuni a fost de a da lichiditate Bãncii Naþionale, iar nu de a degreva bãncile de datoriile lor. Pe atunci, nu era în mintea nimãnui ideea portofoliilor putrede. ªtiu cã ºi în alte þãri, precum în Austria, Italia ºi Germania, Statul a intervenit pentru a asana bãncile mari care se gãseau în dificultate, cum erau: Banca Comercialã Italianã, Darmstädter Bank etc. În unele cazuri, debitorul, a cãrui poliþe erau reescontate la Banca Naþionalã, cerea preluarea portofoliului sãu de cãtre Stat. La aceastã iniþiativã 247

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Banca Naþionalã supunea chestiunea Ministerului de Finanþe, care decidea. Nu ºtiu însã cum a procedat Banca Blank. Citindu-se, se stãruie ºi semneazã. (ss) Victor Slãvescu Consilier Delegat, (ss) M. Possa Secretar, (ss) D. Negulescu pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

248

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 56 BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã EXTRAS din Procesul-Verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie din 8 iulie 1927 Dl. administrator-director general Aristide Blank expune Consiliului urmãtoarele: Banca noastrã a încheiat o tranzacþie importantã cu un grup format din Banca de Credit Român, Internationale Suiker Maatschappij ºi Kredit Anstalt din Viena /grupul Rotschild/. Banca noastrã, care în urma rãscumpãrãrilor de la mai mulþi strãini /Schöeller etc./ a ajuns sã posede 96% din acþiunile Fabricii de Zahãr „Lujani”, a revândut, respectând cam aceeaºi proporþie de capital românesc ºi strãin, grupului de mai sus 86% din aceste acþiuni. În urma acestei tranzacþiuni, banca noastrã va încasa, în intervalul de la iulie pânã la decembrie a.c., cca. 1.400.000 Lstg., sumã din care va rãmâne, dupã achitarea tuturor datoriilor pe care le are în strãinãtate ºi a reducerilor cu 40 milioane lei /de la 671 la 631 milioane/ a reescontului la Banca Naþionalã, cca. Lstg. 600.000. În ceea ce priveºte situaþiunea bãncii în Oficiul de Vânzare al Zahãrului, deºi nu am mai rãmas participanþi la fabricã decât cu 10%, poziþiunea noastrã a fost redusã de la 100 la 60%, noi pãstrând un numãr de 3 din 5 reprezentanþi. Consiliul mulþumeºte domnului Aristide Blank pentru ducerea la bun sfârºit a acestei operaþiuni ºi îºi exprimã dorinþa de a da acestor mulþumiri o formã mai concretã. Dl. Aristide Blank cere voie sã se retragã, pentru ca deliberaþiunile unei asemenea chestiuni sã se poatã face în mai mare libertate de cãtre domnii consilieri, colegii domniei sale. Dl. Preºedinte C.P. Olãnescu încuviinþeazã aceastã retragere ºi dã cuvântul d-lui administrator Emilian Pantazi, care face urmãtoarea expunere: „Întrucât situaþiunea bãncii se schimbã în urma acestei operaþiuni într-un mod atât de favorabil cum s-a expus mai sus ºi, întrucât pentru ducerea ei la bun sfârºit, dl. Aristide Blank, de patru luni ºi jumãtate nu a încetat de a face cele mai mari sforþãri – meritul acestei încheierii îi revine în cea mai mare parte. Pe de altã parte, deoarece de la rãzboi încoace, domnia sa, într-un mare avânt patriotic ºi cu mari sacrificii bãneºti, din care o parte se traduce în actualul domniei sale sold debitor la bancã, a creat Societatea „Cultura Naþionalã”, identificatã de mult de opinia publicã cu Institutul nostru, iar scopul acelei societãþi a fost înlocuirea prin cãrþi româneºti, în Basarabia, Bucovina ºi Ardeal a cãrþilor ruseºti, nemþeºti ºi ungureºti – singurele care erau la dispoziþia tineretului – ºi, întrucât dl. Aristide Blank, o datã aceastã operã înfãptuitã, a trebuit s-o neglijeze fiindcã situaþiunea bãncii cerea din ce în ce mai mult atenþiunea domniei sale exclusivã /mod de proceda care a dus, dupã cum se vede, la cele mai bune rezultate pentru bancã, dar la mai puþin bune pentru domnia sa/, eu propun cumpãrarea „Culturii Naþionale” de cãtre bancã. Înainte însã de a face aceastã cumpãrare, aº dori sã se rebonifice dobânzi pentru cca. 60 milioane, 249

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
percepute d-lui Aristide Blank, ºi apoi, pentru anularea soldului rãmas de Lei 125 milioane, banca sã preia „Cultura Naþionalã”. Pentru a vedea cã aceastã sumã este justificatã, vã prezint expertiza „Creditului Industrial”, care evalueazã instalaþiunile ºi inventarul acestei societãþi, la cca. Lei 145 milioane.” În urma câtorva cuvinte de asentiment din partea d-lor C.P. Olãnescu ºi general C. Coandã, Consiliul, în unanimitate, aprobã vederile ºi propunerea d-lui Emilian Pantazi. (ss) C.P. Olãnescu (ss) Simon Rosental (ss) I.V. Stârcea (ss) general C. Coandã (ss) M. Seulescu (ss) Richard Soepkez (ss) Victor Romniceanu (ss) Em. Pantazi (ss) A. Vaida-Voevod (ss) Grigore Iunian (ss) I. Boambã

pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

250

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 58 CONSILIUL DE ADMINISTRAÞIE ªedinþa din 20 octombrie 1931 (dupã amiazã) Prezideazã dl. Guvernator, M. Manoilescu. Membrii prezenþi, domnii: Viceguvernator Oscar Kiriacescu, N. Bãlãnescu, Al. Buzdugan, C. Stoicescu, C.I. Bãicoianu, G. Cesianu, D.I. Gheorghiu. M. Demetrescu, comisar al Guvernului. Absenþi domnii administratori: I. Lapedatu. P. Poruþiu. Consiliul, luând cunoºtinþã de proiectele de scrisori ce urmeazã sã fie adresate de cãtre domnii: Aristide Blank ºi Soepkez, pentru retragerea domniilor lor de la conducerea Bãncii Blank, precum ºi proiectele de convenþiuni între Banca Naþionalã ºi Stat privitoare la ajutorarea Bãncii Marmorosch, Blank, constatã – ca o chestiune prealabilã – cã în aceste proiecte de scrisori ºi convenþii lipseºte o scrisoare de retragere din partea domnului Tabacovici, aºa cum fusese anunþatã de cãtre dl. Ministru de Finanþe. ºi decide: A se stãrui sã se producã – ca o condiþie prealabilã a discuþiunii acestor proiecte – o scrisoare de retragere ºi a domnului Tabacovici de la conducerea Bãncii Blank, ca astfel sã fie schimbatã întreaga direcþiune a bãncii. (ss) M. Manoilescu (ss) C.I. Bãicoianu (ss) O. Kiriacescu (ss) G. Cesianu (ss) N. Bãlãnescu (ss) D.I. Gheorghiu (ss) C. Stoicescu (ss) A. Oþoiu Dl. Al. Buzdugan face opinie separatã. Aceastã copie este conformã cu originalul din registrul Consiliului de Administraþiune pe anul 1931. Secretar General, (ss) Indescifrabil pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

251

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 59 CONSILIUL DE ADMINISTRAÞIUNE ªedinþa din 21 octombrie 1931 (dimineaþa). Prezideazã dl. Guvernator M. Manoilescu. Membrii prezenþi, domnii: Viceguvernator Oskar Kiriacescu, N. Bãlãnescu, Al. Buzdugan, C. Stoicescu, C.I. Bãicoianu, G. Cesianu, D.I. Gheorghiu, A. Oþoiu, M. Demetrescu, comisar al Guvernului. Absenþi domnii administratori: I. Lapedatu, P. Poruþiu. CONSILIUL Luând cunoºtinþã de îndeplinirea tuturor condiþiunilor acceptate de Banca Naþionalã a României în ºedinþa precedentã în ce priveºte reorganizarea ºi refacerea Bãncii Marmorosch, Blank & Co., împuterniceºte pe dl. Guvernator M. Manoilescu a semna scrisoarea de mai jos: „Domnule Ministru, Am primit scrisoarea Dumneavoastrã de astãzi cu urmãtorul conþinut: Domnule Guvernator, Ca urmare la scrisoarea noastrã de astãzi, vã comunicãm cã Ministerul de Finanþe înþelege a da concursul sãu spre a împiedica cãderea Bãncii Marmorosch, Blank & Co. în urmãtoarele condiþiuni: 1. Banca Naþionalã va ajuta Statul în luarea mãsurilor de urgenþã pentru a asigura o nouã direcþiune provizorie Bãncii Marmorosch, Blank & Co. 2. De asemenea, va da concursul sãu constituirii unei societãþi de geranþã a Bãncii Marmorosch, Blank & Co., denumit mai jos Societatea de Geranþã. 3. Societatea de Geranþã va cumpãra cele 126.000 (unasutãdouãzeciºiºasemii) acþiuni ale Bãncii Marmorosch, Blank & Co., vândute de cãtre semnatarii convenþiei sindicale din 20 decembrie 1930 la preþul de Lei 1.000.000 (unmilion), va fi vãrsat Statului pentru micºorarea avansurilor fãcute Bãncii Marmorosch, Blank & Co. 252

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
În termen de 3 zile de la data prezentei noua direcþiune a Bãncii Marmorosch, Blank & Co. va încheia un bilanþ provizoriu pe data de 30 septembrie 1931, din care va reieºi situaþiunea realã a activului ºi pasivului Bãncii Marmorosch, Blank & Co. Statul se obligã a acoperi în întregime pierderile se vor rezulta din acest bilanþ dupã scãderea rezervelor. Aportul Statului pentru acoperirea pierderilor va comporta rãscumpãrarea unei fracþiuni a portofoliului Bãncii Marmorosch, Blank & Co. la Banca Naþionalã, ºi în plus remiterea de cãtre Stat de titluri de rentã 6% amortizabile în 15 ani ºi decontate cu 80% din valoarea lor nominalã. Serviciul acestor titluri va fi asigurat, în primul rând, prin compensare cu impozitele datorate de Banca Marmorosch, Blank & Co., Statului. În caz de lichidare, Statul va avea dreptul de a relua partea din activ aferentã acþiunilor cumpãrate de cãtre Societatea de Geranþã, pentru preþul de 1 milion. De îndatã ce cifrele bilanþului pe 30 septembrie 1931 vor fi definitiv stabilite de cãtre noua direcþiune a Bãncii Marmorosch, Blank & Co., aporturile Statului, stabilite cum se aratã la par. 8 vor fi îndreptate conform cifrelor acestui bilanþ, definitiv. Primiþi, vã rog, Domnule Guvernator, asigurarea distinsei noastre consideraþiuni.” ªi vã comunicãm, prin aceasta, cã suntem de acord cu conþinutul acestei scrisori. Primiþi, vã rugãm, Domnule Ministru, încredinþarea distinsei noastre consideraþiuni. (ss) M. Manoilescu (ss) O. Kiriacescu (ss) Al. Buzdugan (ss) C. Stoicescu (ss) G. Cesianu (ss) A. Oþoiu

Pentru motivele arãtate pe larg pentru ultima oarã în ºedinþa din 18 octombrie a.c., (ºi pentru care au cerut permisiunea a le consemna într-un memoriu separat), fiind contra unei noi încercãri de salvare a Bãncii Blank care ar expune Banca Naþionalã la noi avansuri de sume ºi Statul la sacrificii enorme, în mod necesar suntem contra acestei împuterniciri. (ss) N. Bãlãnescu (ss) C.I. Bãicoianu (ss) D.I. Gheorghiu Aceastã copie este conformã cu originalul din registrul Consiliului de Administraþiune pe anul 1931. Secretar General, (ss) Indescifrabil pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã 253

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 60 TRIBUNALUL ILFOV, SECÞIA I COMERCIALÃ Dosar nr. 4484/1931 Bucureºti, 22 noiembrie 1934 RAPORT DE EXPERTIZÃ referitor la constatarea creanþelor agricole ºi urbane asanabile din portofoliul Bãncii Marmorosch, Blank & Co.

Domnule Preºedinte, Subsemnatul profesor Sp. Iacobescu, numit Numirea, jurãmântul expert în litigiul Bãncii Marmorosch, Blank & Co., ºi asistenþii expertului conform Jurnalului acestui Onor. Tribunal cu nr. 17.161 din 2 oct. 1934, am depus legiuitul jurãmânt la 4 octombrie 1934. Am avizat pãrþile prin scrisorile noastre recomandate nr. 54.715/21/1934, ataºate la acest raport de expertizã. Au rãspuns acestei invitaþii reclamanþii: Constantin Vasilescu ºi Gavril Noica, personal ºi prin dl. Av. Grüberg. Dl. Av. Grüberg a mai declarat cã reprezintã ºi pe reclamanþii Feny ºi pe Iulius Rothenberg, care nu au asistat ºi personal la constataþiile expertizei. Au lipsit reclamantele Elena Rãdulescu ºi Tiny Oscar Schnabel. Prin Jurnalul de numire mi se cere: Obiectul expertizei “Sã facã expertiza contabilã a registrelor societãþii debitoare (Banca Marmorosch, Blank & Co.) pentru a se stabili: a) dacã aceasta posedã în portofoliul sãu creanþe atinse de efectele legii pentru lichidarea datoriilor agricole ºi urbane din aprilie 1934; b) dacã debitorii respectivi au cerut beneficiul legii ºi c) dacã pârâta a acceptat pentru toþi debitorii condiþiunile Cap. I ºi II din acea lege ºi d) dacã procentul ce reprezintã aceste creanþe faþã de totalitatea creanþelor societãþii debitoare. Registrele ºi actele bãncii Registrele ºi actele Bãncii Marmorosch, Blank & Co. Pentru misiunea încredinþatã nouã, am cercetat cã ele sunt regulat þinute, vizate ºi parafate ºi încheiate conform legii. Menþionãm cã s-au urmãrit creanþele asanabile pânã la originea lor anterioarã datei de 18 decembrie 1931. 254

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
S-a cercetat, de asemenea, actele prin care s-au cerut ºi îndeplinit formele pentru lichidarea creanþelor agricole ºi urbane, atât de cãtre debitori, cât ºi de bancã. Explicaþiunea anexelor expertizei Am ataºat la raport un caiet mare de anexe cuprinzând: A. Situaþiunea Bãncii Marmorosch, Blank & Co., din care se poate deduce care au fost toate creanþele bãncii la 7 aprilie 1934, ºi din care s-au separat cele lichidabile urbane ºi rural, conform legii din 7 aprilie 1934. B. Recapitulaþia I este actul în care se constatã procentul de 32,64% creanþe lichidabile, în cazul când se admit ca existente în portofoliul bãncii ºi portofoliul pe care-l avea Banca Blank reescontate la Banca Naþionalã, precum ºi trei creanþe cesionate Companiei Industriale. C. Recapitulaþia II este actul în care se vede procentul de 55,05% creanþe lichidabile, conform legii din 7 aprilie 1934, în cazul când se þine seama strict numai de creanþele realmente aflãtoare în portofoliul bãncii la 7 aprilie 1934. D. Repertorul judeþelor datornicilor bãncii, cu creanþele supuse legii din 7 aprilie 1934. Urmeazã apoi: E. Tabloul debitorilor agricoli ºi urbani lichidabili, conform legii din 7 aprilie 1934. Acest tablou cuprinde 26 de foi în care sunt înºirate, pe judeþe, creanþele ce intereseazã raportul nostru. Tabloul de creanþe asanabile este alcãtuit cu urmãtoarele coloane, cuprinzând: 1. Numele debitorilor agricoli ºi urbani cu datorii reductibile, conform legii din 7 aprilie 1934. 2. Sumele datorate la: a. 7 aprilie 1934, dupã registrele bãncii; b. 18 decembrie 1931, cu dobânda convenþionalã; c. 7 aprilie 1934, cu dobânda de 2%, de la 18 decembrie 1931 pânã la 7 aprilie 1934. 3. Numãrul inscripþiei certificatului sau cererii de conversiune. 4. Registrele bãncii unde figureazã creanþa cu: a. numãrul sau denumirea registrului ºi b. numãrul paginii din registrul respctiv. 5. Ultimul girant, prezentatorul la scont al creanþei devenitã asanabilã, conform legii din 7 aprilie 1934. 6. Portofoliul aflat la reescont la Banca Naþionalã a României la 7 aprilie 1934. 7. Coloana de observaþiuni. În acest tablou de creanþe asanabile se gãseºte 255

Situaþia la 7 aprilie 1934

Asanabile cu reescontatele 32,64%

Asanabile 55,05% faþã de cele din reescontul BNR Repertoriul judeþelor

Tabloul creanþelor asanabile

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
tot materialul statistic din care s-au format elementele de rãspuns la întrebãrile puse de onor. Tribunal, dupã cum se aratã mai jos: Chestiunea a I-a Dacã Banca Marmorosch, Blank & Co. posedã în portofoliul sãu creanþe atinse de efectele legii pentru lichidarea datoriilor agricole ºi urbane din aprilie 1934. Pentru rãspunsul acestei chestiuni ne servim de situaþiunea bãncii încheiatã pe ziua de 7 aprilie 1934, în care vom gãsi toate creanþele bãncii, aflãtoare în seara zilei de 7 aprilie 1934. Din aceastã situaþie a registrelor bãncii, Anexa A, intitulatã Bilanþ General, prezentându-se toate creanþele debitoare la data menþionatã, noi trebuie sã alegem pe cele nelichidabil agricol ºi urban, conform legii din 7 aprilie 1934. În situaþia aceasta, totalul creanþelor bãncii pe ziua de 7 aprilie 1934 se formeazã de la urmãtoarele posturi: a. Portofoliul de efecte comerciale...................... .......................................................Lei 146.257.145,10 b. Avansuri pe: Efecte publice ºi acþiuni...Lei 4.138.884,00 Ef. com. ºi cesiuni...........Lei 14.719.271,00 Cereale ºi mãrfuri...........Lei 35.500,00 Total....................67.148.062,88 c. Debitori în cont curent..................................... ............................................................... 87.076.776,77 d. Debitori portofoliu din participaþii ............................................................. 139.152.165,00 Totalul creanþelor din registrele bãncii la 7 aprilie 1934...........................................439.634.149,75 la care, adãugând dobânda calculatã cf. Legii 7 aprilie 1934...............................................4.955.724,00 obþinem totalul creanþelor bãncii la aceastã datã.......................................................444.589.873,75 Separarea creanþelor asanabile Din acest total de creanþe trebuie sã separãm pe cele atinse de legea lichidãrii datoriilor agricole ºi urbane de la 7 aprilie 1934. Separaþiunea creanþelor asanabile însã ne obligã s-o alegem numai pe acele creanþe agricole ºi urbane pentru care Banca Marmorosch, Blank & Co. a primit dispoziþiuni Cap. I (rural) ºi Cap. II (urban). Aceastã obligaþie însemneazã cã pentru datoriile rurale trebuie sã stabilim cuantumul creanþelor asanabile aºa cum cere art. 3 legea 7 aprilie 1934. Prin urmare, nu ar fi îndestulãtor ca sã separãm numai creanþele asanabile cu cuantumul lor din registrele bãncii la 7 aprilie 1934, fiindcã legea impune 256

Toate creanþele bãncii la 7 aprilie 1934

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
refacerea acestui cuantum cu dobânda de 2% de la 18 decembrie 1931 ºi pânã la 7 aprilie 1934. Stabilirea cuantumului Într-adevãr, art. 3 legea 7 aprilie 1934 prevede creanþei conf. Legii cã: cuantumul fiecãrei creanþe (agricole) va fi cel existent la data promulgãrii acestei legi, inclusiv 7/IV/1934 procentele datorate. Aceste procente pentru dobânzile datorate însã vor fi calculate dupã acest art. 3 numai pânã la 18 decembrie 1931, pe baza convenþiunilor. Iar de la 18 decembrie 1931, dobânda acelor creanþe trebuie socotitã pe baza procentului de 2% pânã la 7 aprilie 1934 (art. 3, cap. I). Pentru creanþele urbane asanabile cuantumul este cel fixat de art. 32, adicã cel aflãtor la promulgarea legii din 7 aprilie 1934, cu procentele convenþionale. Astfel fiind, a fost nevoie ca sã arãtãm nu numai cuantumul creanþelor asanabile cu valoarea ce aveau ele în registrele bãncii, ci cautã sã stabilim ºi cuantumurile admise de art. 3 ºi 32 din legea de la 7 aprilie 1934. Creanþele asanabile potrivit legii din 7 aprilie 1934, aºa cum figurau la acea datã în registrele bãncii Marmorosch, Blank & Co. În tabloul debitorilor agricoli ºi urbani asanabili Creanþele asanabile (anexa E) avem în coloana nr. 2 a sumelor intitulatã conform registrelor litera a, înºirate sumele datorate de anumiþi debitori aºa bãncii cum figureazã în registrele bãncii la 7 aprilie 1934. Aceastã coloanã însumeazã un numãr de 1.511 creanþe, cãrora banca nu le-a calculat totdeauna dobâna convenþionalã din cauza legiuirilor care au intervenit pentru împiedicrea urmãririlor ºi din slãbiciunea solvabilitãþii acelor clienþi. În chipul acesta, Banca Blank aflatã în concordat încã de la octombrie 1931 nu ºi-a mai încãrcat conturile cu multe din dobânzile datorate, regulând dobânzile reale numai la datele când clienþii respectivi s-au prezentat la preschimbare sau achitarea parþialã a creanþelor respective. Aºa se explicã de ce cuantumul acestor creanþe aflãtoare în registrele bãncii la 7 aprilie 1934, este mai mic decât cele douã cuantumuri ce se gãsesc în coloana nr. 2, sub literele b ºi c, unde avem recalcularea indicatã de legea din 7 aprilie 1934. Astfel fiind, totalul creanþelor asanabile agricole ºi urbane, conform legii din 7 aprilie 1934, se gãseºte figurând în registrele Bãncii Marmorosch, Blank & Co. la 7 aprilie 1934, potrivit celor spuse mai sus cu suma de Lei 140.177.909,00, aºa cum rezultã din tabloul debitorilor asanabili Col. nr. 2 lit. A. Creanþele bãncii, inclusiv cele reescontate la BNR, asanabile ºi calculate conf. art. 3 ºi 32 din legea de la 7 aprilie 1934. 257

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Asanabile (portofoliul de reescont BNR) conf. Legii din 7 aprilie 1934 Dupã cum am vãzut mai sus, Banca Marmorosch, Blank & Co. are creanþe supuse legii de lichidare din 7 aprilie 1934, în numãr de 1.511 creanþe. Calculând aceste creanþe cu dobânda lor, aºa cum cere legea lichidãrii, ajungem ca sã avem mai întâi valoarea acestora la 18 decembrie 1931, de Lei 144.005.120,00. Adãugând la totalul acesta de creanþe calculate cu dobânda convenþionalã pânã la data de 18 decembrie 1931, adicã adãugând procentele cerute de art. 3 ºi 32 din legea de la 7 aprilie 1934........................... ....................................................... Lei 1.128.513,00 ajungem la totalul de.......................Lei 145.133.633,00 Aceastã sumã reprezintã cuantumul creanþelor asanabile calculate conform legii respective de la 7 aprilie 1934, dupã cum se vede în tabloul debitorilor asanabili col. nr. 2 literele b ºi c, pag. 26 tablou. Creanþele asanabile aflãtoare în portofoliul Bãncii Marmorosch, Blank & Co. La 7 aprilie 1934, fãrã creanþele reescontate la Banca Naþionalã a României ºi fãrã creanþele cesionate Companiei de Investiþiuni. Am arãtat la pag. 4 de mai sus cã totalul creanþelor Bãncii Marmorosch, Blank & Co. la 7 aprilie 1934 este de................................... Lei 444.589.873,75 În acest tablou însã intrã ºi urmãtoarele sume: Lei 241.322.863,59 – portofoliul reescontat la BNR ºi retras de acolo potrivit convenþiei de la 20 aprilie 1934 (Cap. III) ºi Lei 2.191.442,00 – trei creanþe cesionate Companiei de Investiþii, dar refuzate de debitorii cedaþi. Total Lei 243.515.305,59 Totalul creanþelor fãrã cele de la BNR etc. Dacã scãdem acum din totalul de........................Lei 444.589.873,75 Portofoliul de la BNR cesionatele..........................Lei 243.514.305,59 ajungem la suma de............Lei 201.075.568,16 adicã la valoarea creanþelor total existente în portofoliul Bãncii Marmorosch, Blank & Co. la data de 7 aprilie 1934 (fãrã reescontatele la BNR). Fãcând separaþia de mai sus în totalul creanþelor Bãncii Blank, astfel ca sã avem scãzute creanþele reescontate (241.322.863,59), cedatele (Lei 2.191.442) trebuie sã facem ºi separaþia respectivã a creanþelor asanabile ºi aflãtoare la 7 aprilie 1934 în reescont la BNR, dar retrase de acolo, conform cap. III din Conv. de la 20 aprilie 1934. 258

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Totalul creanþelor bãncii aflãtoare în reescont la BNR este suma de...........................Lei 32.237.372,00 arãtatã în tabloul debitorilor asanabili: la pag. 26, coloana nr. 6, la care adãugãm suma de.................Lei 2.191.442,00 Total Lei.......................34.428.814,00 de creanþe neaflãtoare în portofoliul bãncii la 7 aprilie 1934. Cele trei creanþe cedate Companiei de Investiþii ºi refuzate de cãtre debitorii lor sunt: Speranþa ºi Osias Siegler ............................Lei 1.061.068,00 pag. 4 tablou, Carol Finger (Prahova) .............................Lei 495.031,00 pag. 5 tablou, Rubin David (Satu Mare). .............................Lei 635.353,00 pag. 13 tablou, Total Lei 2.191.442 Ajungem astfel ca sã reducem totalul creanþelor asanabile de...........Lei 145.133.633,00 cu creanþe asanabile din reescont etc........................... ..................................................... Lei 34.428.814,00 rãmânând în cazul acesta numai................................... ......................................................Lei 110.704.819,00 Creanþe asanabile în portofoliul bãncii la 7 aprilie 1934, fãrã nici o preocupare de creanþele reescontate la BNR ºi cele cesionate contestabil. Concluzie pentru chestiunea I-a Banca Marmorosch, Blank & Co. are la 7 aprilie 1934: a) Totalul creanþelor sale (cu cele reescontate la BNR etc.)....................................Lei 444.589.873,75 b) Totalul creanelor fãrã reescontate la BNR etc. .....................................................Lei 201.075.568,16 Din aceste totaluri de creanþe banca are: a) Creanþe asanabile inclusiv cele din reescont BNR etc. ......................................Lei 145.133.633,00 b) Creanþe asanabile fãrã cele din reescont BNR etc. ............................................Lei 110.704.819,00 Chestiunea II ºi III Dacã debitorii respectivi (cei agricoli ºi cei urbani favorizaþi de legea asanãrii din 7 aprilie 1934) au cerut beneficiul legii ºi pentru rãspunsul acestor chestiuni am notat în tabloul debitorilor asanabili ataºat acestui raport în coloana 3 numerele actelor din care se constatã cã debitorii din acel tablou au fãcut formele pentru ca sã fie la adãpostul legii din 7 aprilie 1934 ºi cã Banca 259

Creanþele asanabile fãrã cele reescont BNR etc.

Îndeplinirea formelor cerute de legea 7/IV/1934

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Marmorosch Blank & Co. i-a suportat ca atare, potrivit acelei legi. Totalul sumelor asanabile conformate legii de la 7 aprilie 1934 s-a arãtat ºi în concluziile de la chestiunea Ia de mai sus. Chestiunea a IV-a a) Procentul ce reprezintã aceste creanþe (lichidabile) conform legii din 7 aprilie 1934 ( faþã de totalitatea creanþelor societãþii debitoare (Banca Marmorosch, Blank). Dupã cum am vãzut în concluzia chestiunii a I-a (pag. report) am prezentat onor. Tribunal ambele situaþiuni adicã: Situaþia I-a. Totalul creanþelor bãncii împreunã cu cele reescontate la BNR + cesionatele. a) Creanþele asanabile inclusiv cele aflate în reescont la BNR + cesionatele ºi Situaþia II-a. Totalul creanþelor bãncii fãrã reescontul de la BNR ºi fãrã cesionatele contestate. b) Creanþele asanabile fãrã cele din reescontul BNR + cesionatele. Comparând acum sumele corespunzãtoare celor doua situaþiuni vom avea rezultatele urmãtoare: 1. Procentul creanþelor asanabile în situaþiunea Ia, când contam cã ºi creanþele din reescont etc., o privesc pe Banca Marmorosch, Blank & Co. În cazul acesta avem: Creanþele asanbile Lei 145.133.633 x 100 Totalul creanþelor Lei 444.589.873,00 = 32,64% cu cele de la BNR. Aceastã situaþie ne aratã cã Banca Blank are creanþe asanabile în proporþie de 32,64% faþã de minimul de 15% cerut de art. 61 legea 7 aprilie 1934. Procentul acesta l-am obþinut însã numai pentru situaþia când se admite cã Banca Blank, deºi are trecutã o mare parte din creanþele sale la BNR prin reescont, totuºi ea trebuie sã se considere titulara acestor creanþe potrivit angajamentului ce ºi-l iau prezentatorii la scont cãtre BNR, ºi potrivit faptului cã convenþia din 20 aprilie 1934 i-a readus materialmente bãncii acele cambii reescontate la BNR. 2. Procentul creanþelor asanabile în situaþiunea neglijãrii creanþelor aflate la BNR în reescont etc. În cazul acesta vom avea: Creanþe asanabile Lei 110.704.819 x 100 = creanþe asanabile Total creanþe fãrã BNR Lei 201.075.568,16 = 55,05% asanabile BNR. Aceastã situaþiune ne aratã cã, în cazul când nu se þine seama de creanþele de la BNR, ci numai de 260

32,64% este procentul asanatelor faþã de toate creanþele bãncii

55,05% este procentul asanatelor excluzând reescontatele la BNR.

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
cele materialmente aflãtoare în Banca Blank la 7 aprilie 1934, atunci procentul creanþelor asanabile faþã de creanþele din bancã este de 55,05%, faþã de minimul de 15% cerut de art. 61 legea din 7 aprilie 1934. Dupã cum se vede, oricum s-ar socoti creanþele totale ale bãncii, ea are creanþe asanabile, depãºind cu mult minimul prevãzut de lege. Cu aceste constatãri încheiem lucrarea noastrã, rãmând la dispoziþia dvs. pentru orice lãmuriri le-aþi mai socoti necesare. Expert contabil, (ss) Sp. Iacobescu Profesor la Academia de Înalte Studii Comerciale ºi Industriale din Bucureºti Str. General Broºteanu 27 (fost Precupeþii Noi)

261

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 61 RAPORT DE EXPERTIZà privind „Cultura Naþionalã” Subsemnaþii C.S. Fãgeþel, directorul Institutului de Arte grafice „RAMURI” SA din Craiova, ºi inginer Zaharia Constantinescu, directorul Imprimeriei CFR, numiþi potrivit încheierii nr. 32 din ªedinþa de la 10 iunie 1941 a Comisiunii Speciale de Apel, instituitã conform art. 7 al Decretului Lege nr. 584 din 3 martie 1941, ºi adresei Ministerului de Finanþe nr. 373 din 11 iulie 1941, pentru facerea unei contraexpertize asupra Imprimeriei Naþionale fost „Cultura Naþionalã”, primitã în platã de cãtre Stat de la Banca Marmorosch, Blank & Co., în contul creanþei acestei bãnci, preluatã de Stat de la Banca Naþionalã a României, avem a rãspunde la urmãtoarele chestiuni: a)Stabilirea valorii investiþiunilor întreprinderii „Cultura Naþionalã”, la data achiziþiei ei de cãtre Stat; b)Valoarea aceloraºi investiþiuni în starea în care au fost cedate, raportate la preþurile de astãzi; c)Valoarea comercialã a întreprinderii ”Cultura Naþionalã” la data achiziþiei ei de cãtre Stat; Dupã lungi ºi laborioase cercetãri a tot ce putea sã se punã la îndemânã materialul care alcãtuia întregul inventar al fostei „Culturi Naþionale”, precum ºi în faþa unor expertize ºi evaluãri atât de disparate ca aprecieri, ajutã sã ne dezbãrãm de orice influenþã ºi indiferenþi de conjunctura în care s-a fãcut aceastã tranzacþie, am rãmas în faþa realitãþilor precise, ajungând la urmãtoarele constatãri: A. VALOAREA INVESTIÞIUNILOR ÎNTREPRINDERII „CULTURA NAÞIONALÔ Pentru o mai bunã orientare ºi pentru un control mai eficace al analizelor noastre, am împãrþit investiþiunile în categoriile de mai jos: I. MAªINI, UNELTE, SCULE La acest capitol, am apreciat fiecare piesã la preþul de cost din 1929, servindu-se de cunoºtinþele noastre, de vânzãrile reale din acea epocã, precum ºi de ofertele cerute special de la diferiþi reprezentaþi de maºini tipografice, confruntate cu facturile de vânzare ale anilor 1929 ºi 30. Am aplicat, dupã o vechime, uzurã ºi felul maºinilor, amortismente variind între 28 ºi 60%. ªi am obþinut: Atelierul de culegere mecanicã................ 22.066.000 lei ” ” manualã...................... 600.000 lei ” stereotipie.................................. 600.000 lei ” imprimare-tipo........................12.467.500 lei ” imprimare-litho.........................4.790.000 lei ” litho-desen..................................500.000 lei 262

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
legãtorie, desen, gumat, ºi liniaturã mecanicã....6.490.000 lei ” cartonaje ºi plicuri................... 4.250.000 lei 1.400.000 lei ” electromecanic......................... ” tâmplãrie.....................................150.000 lei ” turnat valuri................................ 200.000 lei ” spãlãtorie mecanicã................... 150.000 lei Uzina electricã.............................................. 600.000 lei II. LITERE ªI MATRIÞE Litera de fabricã....................2.200.000 lei Albiturã..................................1.800.000 lei Linii de alamã.......................... 235.000 lei Regleþi de fier...........................600.000 lei Matriþe, monotypo bune........1.749.750 lei ” ” potrivite...... 767.175 lei Material de literã................... 1.480.000 lei ”

54.265.500

8.831.925 63.095.452

III. INSTALAÞIUNI GENERALE În acest capitol sunt cuprinse: Instalaþiuni de încãlzire, curent electric (forþã ºi luminã), gaz aerian, telefoane, sonerii, apã, canal, incendii etc. Toate aceste instalaþii le-am evaluat la 30% din valoarea clãdirilor – expertiza Ciortan – deºi aceste instalaþiuni, în condiþiile de confort ale unei industrii moderne, trec de 40%. În felul acesta, valoarea acestor instalaþiuni se ridicã la suma de Lei 10.200.000. Din aceastã sumã am scãzut suma de 837.290, sumã cheltuitã ulterior de Monitorul Oficial pentru îmbunãtãþirea ºi perfecta lor funcþionare. Rãmâne deci Lei .....................................................................9.362.710. IV. MATERIALE Verificând inventarul materialelor de fabricaþie, aflat în dosarele „Monitorul Oficial”, ºi anume: hârtie, carton, mucava, cernealã, sârmã de legãtorie etc., am aflat exactã cifrã înregistrãrilor de la acea datã, adicã..........................................................................................Lei 13.661.947. V. SEMI-FABRICATE Valoarea corespunde cu înregistrãrile Monitorului Oficial, adicã.................................................Lei 2.167.321 VI. MOBILIER Idem, Lei 920.000..................................................................89.207.403

263

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
VII. TEREN ªI CLÃDIRI Pentru ca raportul nostru sã fie complet ºi pentru ca cercetãrile sã aibã un rezultat total, am socotit necesar pentru acest capitol: a) Sã ne adresãm arhitectului care a construit imobilul „Cultura Naþionalã”, d-lui arhitect C. Gicu. Domnia sa ne-a depus un memoriu asupra lucrãrii ºi o serie de planuri pe care le ataºãm actului nostru de expertizã; b) Sã cerem Facultãþii de Arhitecturã prin dl. Decan arhitect G. Iotso sã ne recomande un specialist în mãsurã de a ne pune la îndemânã elementele de judecatã. Domnia sa ne-a indicat pe dl. profesor arhitect C. Nanescu, care ne-a depus raportul ce-l anexãm, în original, noi înregistrând numai concluziunile domniei sale. Astfel, terenul este socotit la Lei 24.072.500 Clãdirile sunt socotite la Lei ... Aºadar, valoarea realã a întreprinderii „Cultura Naþionalã” este de Lei ... repartizat pe capitolele de mai sus astfel: Maºini, unelte, scule................................. 54.263.500 lei Litere, matriþe.............................................. 8.831.925 lei Instalaþiuni generale................................... 9.342.710 lei Materiale....................................................13.661.947 lei Semifabricate.............................................. 2.167.321 lei Mobilier...........................................................920.000 lei Teren (Dupã D-l Arhitect Nanescu)........... 24.072.500 lei Clãdiri (idem)............................................. ...

...

C. VALOAREA COMERCIALà A ÎNTREPRINDERII „CULTURA NAÞIONALÔ LA DATA ACHIZIÞIEI DE CÃTRE STAT Valaorea comercialã a unei întreprinderi este determinatã de anumiþi factori, între care cei mai importanþi sunt: vadul comercial, adicã situaþia geograficã în cuprinsul hãrþii comerciale a oraºului; deverul, în limbajul clasic comercial, adicã volumul operaþiunilor dintr-un an al întreprinderii. Fireºte nu se poate susþine cã ar fi vorba de un vad comercial atunci când cumpãrãtorul acestei întreprinderi este Statul, adicã Monitorul Oficial îngrãdit de avantajul unei legi speciale prin care imprimatul de stat este monopolizat. Nu putem trece însã cu vederea faptul cã întreprinderea „Cultura Naþionalã” a fost predatã în perfectã stare de funcþiune, lucru ce a îngãduit Monitorului Oficial, care nu avea o capacitate de lucru ºi prejudicia interesele Statului prin întârzierea lucrãrilor, dupã cum reiese din raportul Consiliului de Administraþie al Monitorului Oficial adresat Ministerului de Finanþe (aflat în dosarul procesului) se aflã faþã de urgentele nevoi ale Statului. O instalaþie de aceastã dimensiune nu poate fi adusã din strãinãtate (cca. 50 vagoane) montatã ºi pusã în stare de funcþiune nici în cursul unui an. Pe de altã parte, formarea personalului necesar ºi încadrarea lui ar fi necesitat cel puþin încã ºase luni. Or, acest personal a fost preluat în întregime de Monitorul Oficial ºi este notoriu cã tipografia aceasta era pe atunci cea mai calitativã din þarã. 264

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
De aceea, apreciem cã este cazul sã se adauge la valoarea realã suma de Lei 26.000.000, care reprezintã beneficiul Imprimeriei Naþionale în primul an de funcþionare (1931 din bilanþul M.O.) Aºadar, valoarea comercialã a întreprinderii se poate considera rotund la suma de Lei 180.000.000. D. VALOAREA ACELORAªI INVESTIÞIUNI ÎN STAREA ÎN CARE AU FOST CEDATE, RAPORTATE LA PREÞURILE DE AZI. Valoarea de astãzi a fostei „Cultura Naþionalã” este de aproximativ 400.000.000, sumã repartizatã pe capitolele de mai sus astfel: Maºini, unelte, scule................................140.000.000 lei Litere, matriþe............................................ 25.000.000 lei Materiale................................................... 26.000.000 lei Semifabricate.............................................. 5.000.000 lei Mobilier........................................................2.000.000 lei Instalaþiuni generale.................................. 32.000.000 lei Teren (Dupã D-l Arhitect Nanescu)........... 62.500.000 lei Clãdiri (idem)...........................................107.500.000 lei 400.000.000 lei Repetând din nou cã evaluãrile de mai sus sunt rezultatul unor severe ºi disciplinate cercetãri timp de mai bine de douã luni de zile, socotim cã mandatul ce ni s-a încredinþat l-am îndeplinit cu stricteþe ºi deplinã obiectivitate. 3 septembrie 1941, Bucureºti, (ss) C.S. Fãgeþel (ss) N.Z. Constantinescu pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

265

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
AD ANEXA NR. 61 MEMORIU asupra lucrãrilor sub nivelul solului cauzate de terenul slab la construirea Fabricii de Împletituri ºi Þesãturi din Calea ªerban Vodã nr. 143, transformatã apoi în Imprimeria „Cultura Naþionalã”, azi proprietatea Monitorului Oficial. Fundaþii de piloþi la fabricã (atelierele de tipografie „Cultura Naþionalã”). În anul 1907, începându-se construirea Fabricii de Împletituri ºi Þesãturi, s-au întâmpinat greutãþi la fundaþii, gãsindu-se terenul slab (umpluturã), iar la 2,00 metri de la suprafaþa solului, apã care era la nivelul mlaºtinii din dosul proprietãþii, în str. Lânãriei. S-a procedat la batere de piloþi de stejar ºi construirea unui rolier din grinul de stejar sub zidurile care cãdeau pe terenul slab. Planul nr. 1 aici alãturat aratã detaliat distribuþia piloþilor, care au un diametru între 20-25 cm. ºi o lungime care variazã între 5.00-8.00 m., lungimea totalã a piloþilor bãtuþi este de 1.619,50 m. Pe capãtul acestor piloþi retezaþi la nivel s-a construit radierul din grinzi longitudinale ºi transversale de stejar conform planurilor nr. 2 ºi 3. Pe acest radier s-au ridicat zidurile exterioare ale fabricii. În planul de situaþie suprafaþa haºuratã aratã porþiunea fundatã pe piloþi. Restul fundaþiilor la fabricã, ziduri exterioare, sunt fundaþii obiºnuite de beton, adâncimea lor variind între 3.00 ºi 4.20, iar lãþimea între 0,80 ºi 1.00. Fundaþii pentru maºinile tipografice din fabricã. În anul 1921, fabrica a fost preluatã de „Cultura Naþionalã”, care a transformat-o în tipografie, înlocuind planºeele vechi de lemn cu planºee de beton ºi litografie. Planul nr. 4 aratã fundaþiile tuturor maºinilor cu amplasament ºi mãrime. Adâncimea acestora este de 4.00 m. din cauza terenului slab. Fundaþiile corpului de clãdire de la stradã (Calea ªerban Vodã) denumit depou, se aflã pe teren bun ºi cu adâncimea normalã de 1,50 m. Dau aceste date ºi detalii tehnice dupã situaþiile definitive ale lucrãrilor executate sub direcþiunea mea. (ss) C. Gicu arhitect Bucureºti, 7 august 1941 pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

266

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
AD ANEXA NR. 61 Domnilor S. Fãgeþel ºi inginer S. Constantinescu, Loco, Conformându-mã însãrcinãrii ce aþi binevoit a-mi da pentru a evalua terenul ºi clãdirile fostei întreprinderi „Cultura Naþionalã” din Calea ªerban Vodã nr. 133, ºi a stabili valoarea lor din anul 1930, precum ºi cea de astãzi, am onoarea a vã aduce la cunoºtinþã urmãtoarele: A. Valoarea imobilului din anul 1930. I. Terenul arãtat în planuri, ºi situat în Bucureºti pe Calea ªerban-Vodã nr. 133, are o faþadã pe str. Biserica Alexe unde rãspunde, în lungime de 32,15 metri. Suprafaþa totalã a terenului este de 9.629 metrii pãtraþi. Deoarece acest teren, atât prin suprafaþã, cât ºi prin formã, îndeplineºte condiþiunile cerute de regulamentul comunal pentru a putea fi împãrþit în parcele mici pentru locuinþe, în cazul când sistematizarea oraºului Bucureºti ar prevedea îndepãrtarea industriilor dintr-un anumit perimetru al oraºului, valoarea acestui teren destinat locuinþelor ar creºte cu 30-35% faþã de valoarea actualã. Pentru acest motiv, valoarea lui se poate stabili la preþul de Lei 2.500 (douãmiicincisute) pe metrul pãtrat, adicã: m.p. 9.629 la Lei 2.500.....Lei 24.072.500. II. Clãdirile Având în vedere cã unele din clãdirile construite pe terenul arãtat mai sus sunt de construcþiuni speciale cu fundaþii pe piloþi de stejar, cu postamente speciale pentru maºini, iar altele de diferite categorii, valoarea lor am stabilit-o pe metrul pãtrat de construcþie, dupã cum urmeazã: a.- Clãdiri cu parter din cãrãmidã. m.p. 740,71 la lei 8.000............................................................... 5.925.680 lei b.- Clãdiri mici anexe. m.p. 29,68 la lei 1.500...................................................................... 44.520 lei c.- Clãdiri cu etaj (locuinþe ºi birouri). m.p. 691.40 la lei 10.000............................................................. 6.914.000 lei d.- Clãdiri cu 2 etaje din zidãrie de cãrãmidã pe cadre ºi planºee de beton armat. m.p. 1.037,76 la lei 18.000.........................................................18.679.680 lei e.- Clãdiri cu 2 etaje ºi mansardã, construcþie din zidãrie de cãrãmidã ºi planºee din lemn. m.p. 624,86 la lei 14.000............................................................. 8.753.040 lei f.- Magazie. m.p. 1.051 la lei 3.000................................................................ 3.154.620 lei g.- Clãdiri vechi de zid (locuinþe). m.p. 176,76 la lei 2.000.................................................................. 353.520 lei h.- Depozitul de benzinã. m.p. 37 la lei 1,500........................................................................... 55.500 lei i.- ªopronul de lemn. m.p. 48,75 la lei 1.000...................................................................... 48.750 lei 267

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
j.- Atenanse mici (closete) m.p. 5,50 la lei 1.000.......................................................................... 5.500 lei k.- Construcþii de lemn (legãturi între clãdiri) m.p. 57,50 la lei 1.000...................................................................... 57.500 lei Valoarea totalã a clãdirilor......................................................... 43.987.310 lei Se scade 10% uzurã ºi amortismente......................................... 4.398.731 lei Rãmâne valoarea clãdirilor............................. 39.588.579 lei Recapitulaþie: Valoarea terenului.................................... 24.072.500 lei Valoarea clãdirilor..................................... 39.588.579 lei Valoarea totalã a imobilului în anul 1930.............................................. 63.661.079 lei adicã ºasezeciºitremilioaneºasesuteºaizeciºiunamiiºaptezeciºinouã B. Valoarea imobilului în luna august a anului 1941. I.Terenul. Pentru motivele expuse mai sus, se poate evalua la preþul de Lei 6.500 (ºasemiicincisute) pe metrul pãtrat, adicã: m.p. 9.629 - la lei 6.500.................................................................62.588.500 lei II. C l ã d i r i l e, ca la ºi capitolul precedent, sunt evaluate la metru patrat de construcþie, avându-se în vedere felul construcþiei, dupã cum urmeazã: a.- Clãdiri parter din zidãrie de cãrãmidã. m.p. 740,71 la lei 22.000............................................................16.295.620 lei b.- Clãdiri mici anexe. m.p. 29,68 la lei 4.000.....................................................................118.720 lei c.- Clãdiri cu etaj (locuinþe ºi birouri). m.p. 691.40 la lei 25.000............................................................17.288.000 lei d.- Clãdiri cu 2 etaje pe cadre ºi planºee din beton armat. m.p. 1.037,76 la lei 50.000........................................................ 51.888.000 lei e.- Clãdiri cu 2 etaje ºi mansardã, construcþie din zidãrie de cãrãmidã ºi planºee din lemn. m.p. 624,86 la lei 38.000........................................................... 23.744.680 lei f.- Magazie, m.p. 1051 la lei 8.000................................................... 8.408.000 lei g.- Clãdiri vechi de zid (locuinþe). m.p. 176,76 la lei 7.000................................................................1.237.320 lei h.- Depozitul de benzinã. m.p. 37 la lei 4.000..........................................................................148.000 lei i.- ªopronul de lemn. m.p. 48,75 la lei 4.000.....................................................................195.000 lei j.- Atenanse mici (closete) m.p. 5,50 la lei 4.000........................................................................ 22.000 lei k.- Construcþii de lemn (legãturi între clãdiri) m.p. 57.50 la lei 4.000.................................................................... 230.000 lei Valoarea clãdirilor lei total........................................................119.572.340 lei Se scade 10% uzurã ºi amortismente........................................11.957.234 lei Rãmâne valoarea clãdirilor........................... 107.615.106 lei 268

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Recapitulaþie Valoarea terenului.................................................................... 62.588.500 lei Valoarea clãdirilor................................................................... 107.616.104 lei Valoarea totalã a imobilului în luna august 1941.............................................. 170.203.606 lei adicã unasutãºaptezecimilioanedouãsutetreimiiºasesuteºase lei. Bucureºti, 23 august 1941. Cu deosebitã stimã, (ss) Constantin Nanescu Profesor Arhitect str. ªtirbey Vodã nr. 131 pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

269

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 62 RAPORT DE EXPERTIZà I Lucrãri suplimentare Prin adresele nr. 0376 din 11 iunie 1941 ºi nr. 0403 din 13 iunie 1941, subsemnaþii: Profesor inginer inspector general Gr.G. Stratilescu, ºi Profesor inginer ºef Cezar D. Orãºanu, am fost desemnaþi de Comisiunea Specialã de Apel, instituitã conform art. 7 al Decretului Lege nr. 564 din 8 martie 1941, ca experþi tehnici pentru „evaluarea liniei de cale feratã Buzãu-Nehoiaºu ºi a întregii zestre a acestei exploatãri, în scopul determinãrii valorii acþiunilor Societãþii Buzãu-Nehoiaºu, cedatã Statului de cãtre Banca Marmorosch, Blank & Co. în august 1944, în contul unui portofoliu de creanþe imobilizate al acestei bãnci, preluat de Stat de la Banca Naþionalã a României. Evaluarea urmeazã sã fie fãcutã la preþurile din 1933 ºi la preþurile de astãzi, în ambele ipoteze þinându-se seamã de starea în care se gãseau aceste investiþiuni în anul 1933. Dupã ce am depus jurãmântul cerut de lege în faþa Comisiunii Speciale de Apel, anume acela al subsemnatului inginer inspector general Gr. Stratilescu, în audienþa din 12 iunie 1941, ºi acela al subsemnatului inginer ºef Cezar Orãºanu, în audienþa din 13 iunie 1941, subsemnaþii am convocat, conform legii, prin scrisori recomandate, în ziua de 20 iunie 1941, ora 10½, la locuinþa subsemnatului inginer inspector general Grigore Stratilescu, la Calea Dorobanþi nr. 184, Bucureºti, pãrþile interesate în cauzã ºi anume: 1/ Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanþelor, Calea Victoriei, Bucureºti, 2/ Societatea de Cãi Ferate Buzãu-Nehoiaºu, societate anonimã, cu sediul în Palatul Bãncii Marmorosch, Blank & Co., str. Doamnei nr. 4, Bucureºti, 3/ Banca Marmorosch, Blank & Co., Societate Anonimã, str. Doamnei nr. 4, Bucureºti, 4/ Dl. Aristide Blank, str. General Berthelot nr. 29, 5/ Dl. Nicolae Tabacovici, str. Sofia nr. 16, Bucureºti, 6/ ºi 7/ D-nele Margareta Soepkez ºi Vera Florescu, în calitate de moºtenitoare a defunctului Richard Soepkez, la procuratorul lor, dl. Avocat Emil Ottulescu, Calea Dorobanþi nr. 4, Bucureºti. 8/ Domnul inginer Alexandru Garvin, str. Sofia nr. 27, Bucureºti. Recipisele Oficiului Poºtal-Griviþa sunt aici anexate la dosar. Din persoanele citate la locul ºi ora mai sus arãtate au rãspuns: 1/ Statul Român reprezentat prin dl. Inginer Gradiu, din Oficiul de Licitaþii al Ministerului de Finanþe, 2/ Societatea de Cãi Ferate Buzãu-Nehoiaºu, prin dl. Teodor Teodorovici, secretarul general al societãþii, 3/ Banca Marmorosch, Blank & Co. prin dl. avocat Arþãreanu, 4/ Dl. Aristide Blank, personal, 5/ Dl. inginer Alexandru Garvin, personal. 270

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Lipsã cei citaþi ºi anume: 1/ Dl. Nicolae Tabacovici, 2/ D-na Margareta Soepkez, 3/ D-na Vera Florescu. În prezenþa celor mai sus arãtaþi, noi, experþii, am declarat începutã expertiza. Au luat cuvântul domnii: Teodor Teodorovici, avocat Arþãreanu, Aristide Blank ºi inginer Alexandru Garvin, dând diferite explicaþiuni. Pentru documentarea noastrã, am arãtat cã vom merge în primul rând la sediul societãþii Buzãu-Nehoiaºu, pentru consultarea planurilor documentelor referitoare la expertizã ºi apoi, în al doilea rând, la faþa locului, pentru a examina atât linia Buzãu-Nehoiaºu ºi zestrea ei, cât ºi a culege toate informaþiunile ce pot servi interesului cauzei. Pentru consemnarea cãrora am încheiat un proces-verbal semnat de toþi cei prezenþi ºi anexat aici /anexa 8/. II La sediul Societãþii Buzãu-Nehoiaºu în Palatul Bãncii Marmorosch, Blank & Co. str. Doamnei nr. 4. Neputând sã ne deplasãm la faþa locului din cauza dificultãþilor de tot felul, care la acel moment decurgeau din starea de rãzboi a þãrii, în special dificultãþilor de transport, precum de altfel ºi a faptului cã linia Buzãu-Nehoiaºu se gãsea întreruptã în mai multe puncte din cauza viiturilor apei Buzãului ºi neputând fi deci parcursã ºi examinatã în întregime, am început expertiza prin culegerea de informaþiuni la sediul Societãþii de Cãi-Ferate Buzãu-Nehoiaºu, unde dl. Teodor Teodorovici, secretarul general a Societãþii, ne-a pus la dispoziþie pentru consultare: 1/ Profilul pe lung ºi 2/ Planul de situaþiuni al liniei ºi ne-a comunicat: a) Cã nu are decât câte un singur exemplar din numitele planuri ºi, deci, consultarea lor urmeazã sã se facã numai la sediul societãþii, având ºi d-lor nevoie din când în când de aceleaºi planuri. b) Cã de la 1933, datã la care se face una din evaluãrile cerute ºi pânã astãzi, nu s-a produs nicio schimbare, nici relativ la traseu ºi nici relativ la inventar; cã, de altfel, în ceea ce priveºte traseul liniei ºi amplasamentul staþiilor etc., ele au rãmas aºa cum au fost construite în anul 1908. c) Dosarele din care se puteau lua informaþiuni privitoare la modul cum a fost fãcutã exploatarea liniei în timpul de la 1933 pânã în prezent /informaþiuni relative la întreþinerea liniei, reviziile ºi reparaþiile locomotivelor ºi vagoanelor etc./. III Raportul de expertizã al liniei-ferate Buzãu-Nehoiaºu, întocmit în anul 1925. Ca o altã sorgintã de informaþiuni asupra trecutului liniei Buzãu-Nehoiaºu, am folosit raportul de expertizã întocmit în 1926 de Comisiunea însãrcinatã atunci cu expertizarea liniei, raport pe care Oficiul de Studii ºi Coordonare Financiarã din Ministerul Finanþelor ni l-a pus la dispoziþie prin actul nr. 137.585 din 8 iunie 1941. 271

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
IV Examinarea la faþa locului a Cãii Ferate Buzãu-Nehoiaºu ºi a înregistrãrilor ei tehnice. Atunci când condiþiunile de transport ºi de stare a liniei Buzãu-Nehoiaºu înbunãtãþindu-se au permis deplasarea noastrã, ºi anume abia la 4 septembrie a.c., ne-am transportat la faþa locului, unde am examinat în toatã întinderea ei calea feratã Buzãu-Nehoiaºu, precum ºi toate înzestrãrile ei – staþiuni, înzestrãri ale liniei ºi staþiunilor, ca instalaþiunile de telegraf ºi telefon, alimentãri cu apã etc., depoul ºi atelierele pentru îngrijirea ºi reaparaþiunile materialului rulant ºi de tracþiune etc. – ºi am cules încã ºi toate informaþiunile de care mai avea nevoie pentru expertiza noastrã /verbale sau din acte/. Am constatat cele ce urmeazã: 1/ Calea feratã Buzãu-Nehoiaºu se gãseºte astãzi, în general, în bunã stare – afarã doar de punctele unde ea fusese ruptã de viiturile apei Buzãului /podul mare de la Ruºevãþ complet distrus, linia ruptã pe întinderi mici în cinci sute puncte spre km. 60 ºi pe o lungime mai mare /de 600 m./ spre km. 69 ºi este în curs de reparaþie peste tot – lucrãrile executându-se, de altfel, în bune condiþiuni. De asemenea, am constatat cã atât traseul liniei, cât ºi staþiunile ei, sunt aceleaºi ca în trecut, în special ca în anul 1933. 2/ Exploatarea liniei a fost fãcutã dupã normele stabilite pentru cãile ferate de aceastã categorie, cãile ferate de interes local – în special întreþinerea liniei ºi a materialului rulant ºi de tracþiune. 3/ Materialul rulant ºi de tracþiune care era existent în 1933 este ºi azi în fiinþã – cu excepþiunea unor achiziþiuni noi fãcute dupã 1933, precum automotoarele, remorcile lor ºi o drezinã automotoare – pe care însã noi nu leam putut lua în consideraþiune, însãrcinarea noastrã ca experþi prescriindu-se sã þinem numai de starea lucrurilor din 1933. Notãm noi cã, în afarã de vagoanele proprietate a Societãþii de Cale Feratã Buzãu-Nehoiaºu, calea feratã Bz.-N are încã în parcul ei de vagoane ºi 68 vagoane de marfã CFR de diferite categorii, cedate înainte de 1933 cãii ferate Buzãu-Nehoiaºu de Cãile Ferate Române, cu compensaþie pentru tot atâtea vagoane Buzãu-Nehoiaºu distruse sau pierdute în timpul rãzboiului 1916-1918. De aceste vagoane aici, s-a þinut seama în evaluãrile noastre, deºi ele nu sunt proprietate propriu-zisã ale cãii ferate Bz.-N, pentru consideraþiunea cã ele au fost cedate ca compensaþiune pentru niºte vagoane proprii ale sale, pierdute sau distruse într-o epocã când ele se gãseau rechiziþionate de CFR ºi cã aceastã cedare a avut loc înainte de 1933. Evaluarea au fãcut-o însã într-un tablou separat de celelate vagoane Bz.-N. 4/ Am constatat, în fine, cã starea lucrãrilor în atelierele ºi depoul de locomotive ale Cãii Ferate Bz.-N este aceeaºi astãzi ca în 1933, în special în ce priveºte maºinile-uneltele ºi instalaþiunile mecanice din ateliere. În magazia generalã de materiale /din staþia Drãgaica/, unde sunt þinute materialele necesare serviciilor cãii ºi unde se þine ºi inventarul lor, se gãsesc ºi azi, ca ºi în trecut, toate materialele foarte diverse, precum ºi sculele, uneltele ºi piesele diverse, care trebuie sã fie menþinute, pe mãsurã ce se tot consumã, necontenit în aprovizionare suficientã pentru necesitãþile curente, în special de bunã întreþinere ale cãii ºi înzestrãrilor ei. Am luat în consideraþiune materialele notate în inventar în scop de a determina valoarea lor pentru 1933 ºi pentru 1941, þinând seamã de preþurile corespunzãtoare epocilor considerate. 272

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
V Evaluarea Cãii Ferate Buzãu-Nehoiaºu ºi a înzestrãrilor ei tehnice. În baza celor constatate la faþa locului, ºi a informaþiunilor complementare culese, precum s-a menþionat mai sus, am fãcut evaluarea cãii ferate Bz.-N ºi a înzestrãrilor ei, þinând seama, cum am spus, numai de starea lucrurilor /cale ºi investiþiuni/ din anul 1932 ºi fãcând evaluarea aºa cum ni s-a cerut, atât la preþurile din 1933, cât ºi la preþurile de astãzi /1941/. Evaluãrile diferitelor pãrþi ale cãii ºi a investiþiunilor /înzestrãrilor/ ei, le-am fãcut atât pentru 1933, cât ºi pentru 1941, având în vedere, pe de o parte, preþurile din acel an privitoare la aceste înzestrãri ºi, pe de altã parte, þinând seamã ºi de deprecierea lor prin uzurã produsã de vechimea lor, în serviciu, adicã pe timpul de când ele fuseserã executate ºi luate în serviciu. Pentru stabilirea deprecierilor suferite de diferitele pãrþi ale Cãii, cu: lucrãri diverse, ºine, traverse etc., precum ºi de diferitele înzestrãri ale ei, ca: locomotive, vagoane, maºini-unelte etc. am urmat normele uzitate în general în industrie ºi, în special, de cãile ferate atât strãine, cât ºi române. Notãm aici cã preþurile adoptate de noi pentru evaluãrile privitoare la 1941 au fost aproximativ acele din ultimele luni /august, septembrie 1941/, ele nerãmânând constante în cursul anului ºi observam cã aceste preþuri manifesta încã o oarecare tendinþã de urcare. VI Rezultatele cercetãrilor ºi evaluãrile fãcute. Rezultatele calculelor fãcute de noi pentru a stabili valoarea Cãii Ferate Buzãu-Nehoiaºu ºi a înzestrãrilor ei, sunt indicate atât pentru 1933, cât ºi pentru 1941, în tablourile conþinute în 2 caiete /caietul nr. 1 ºi caietul nr. 2/ aici anexate, în mod detaliat, atât constitutiv, cât ºi ca valoare a diferitelor categorii de lucrãri sau înzestrãri ºi anume: 1/ Evaluarea cãii, cifra ºi suprastructura ei, cu staþiunile ei ºi cu instalaþiunile de pe cale ºi din staþiuni, este arãtatã în caietul nr. 1 ºi se rezumã precum urmeazã. I. II. III. IV. V. VI. VII. VIII. IX. Pentru 1933 Terasamante..........................11.637.003 Lucrãri de artã.......................21.272.254 Apãrãri ºi consolidãri.............10.913.607 Clãdiri....................................20.658.761 Material de cale.....................47.620.781 Pozã ºi balastare...................19.201.845 Lucrãri ºi accesorii cãi.............4.800.512 Alimentãri cu apã....................... 605.996 Exploatãri.............................. 10.584.197 Total 147.345.066 Pentru 1941 29.092.251 72.201.775 27.284.020 51.345.845 117.405.878 47.961.809 12.001.280 1.514.997 21.937.063 380.744.918

2/ Evaluarea materialului rulant ºi de tracþiune /vagoane ºi locomotive/, a maºinilor-unelte ºi instalaþiunilor mecanice din ateliere, precum ºi a materialelor de aprovizionare din magazie, sunt arãtate în caietul nr. 2, aici anexat, în 23 tablouri /30 file/, cu un total indicat în tabloul nr. 23, sub titlul „Recapitulaþiunea Generalã a materialului rulant ºi de tracþiune maºini-unelte ºi instalaþiuni mecanice din ateliere ºi materiale de aprivizionare din magazie a Cãii ferate Bz.N în fiinþã la începutul anului 1932”, ºi care se rezumã precum urmeazã: 273

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Pentru 1933 I. Material Rulant ºi de Tracþiune............. 27.322.074 II. Maºini-Unelte ºi Instalaþiuni mecanice în Ateliere..............................1.307.000 III. Materiale de Aprovizionare................... 5.503.100 Total 34.132.174 Pentru 1941 255.757.712 2.548.000 13.832.000 72.137.712

În rezumat, rezultã deci pentru întreaga cale feratã Bz.-N cu investiþiunile ei, în starea în care se gãseau în 1933, prin însumarea cifrelor de mai sus: Pentru 1933 1. Calea propriu-zisã /Caiet. No. 1/.....................................147.345.066 2. Material rulant,etc. /Caiet. No. 2/.......................................34.132.174 Total general 181.477.240 Pentru 1941 380.744.918 72.137.712 452.882.630

Adicã, în total general, evaluarea Cãii Ferate Bz.-N, cu investiþiile ei, în starea în care se gãsea în 1933, este: Pentru 1933: Lei 181.477.240 ºi Pentru 1941: Lei 452.882.730. Acesta fiind rezultatul cercetãrilor noastre, am încheiat prezentul raport de expertizã. Bucureºti, octombrie 1941. Experþi, (ss) prof. Ing. Stratilescu (ss) prof. Ing. Al. Orãºanu pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

274

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 63 TABLOUL recapitulativ al diferenþelor de preþuri în minus constatate în Raportul de Expertizã Tehnicã a liniei ferate Buzãu-Nehoiaºu, întocmit de d-nii prof. Ing. Gr. Stratilescu ºi prof. Ing. Cezar Orãºanu Diferenþa În Caietul I anexat la Raport Terasamente, ºine, material de legãturi, traverse, exproprieri În Caietul II anexat la Raport Vagoane ” 8.449.990 3.068.860 Diferenþa totalã 11.518.250 Lei 103.006.715 Lei -----------------------91.488.465 Lei

pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

275

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
AD ANEXA NR. 63 CAIETUL I Teren, linie, clãdiri ºi diverse instalaþii
Diferenþa între preþul real ºi preþul expertizei 9.697.759 26.214.264 Preþul la Contractul Regiei Autonome C.F.R. No. 81.510 din 26 aprilie 1941, încheiat cu firma Otto Wolf din Germania, de 35.000 tone, este de 27.71 lei/Kg. Greºit apreciat 10% din cantit. ºinelor. CFR apreciazã între 20 ºi 30% dec în medie 24% aºa cum a comandat la 26 aprilie 1941. Contr. No. 81.510 din 26.IV/41 încheiat cu firma Otto Wolf din Germania. Preþul variazã la materialul mãrunt între 29,24 ºi 40 lei/Kg. Deci, o medie de 33 lei/Kg. O traversã de stejar categ. III-a costã pe CFR 300 lei/buc. Greºit apreciat preþul la de 2 ori preþul din 1933, trebuie socotit la cel puþin de patru ori acest preþ.

Obiect

Cantitãþi

Preþ în expertizã Unitar Real 29.092.251 86.364.824

Preþ real Unitar Total

Observaþiuni

Terasamente 378.900,100 m.c. ªine 4.064.227 Kg.

75 21,25

100 38.790.010 27,40 112.579.088

Material mãrunt

10% din ºine adicã 21,25 406.423 Kg. greºit trebuie socotit 24% din ºine adicã 987.414 Kg.

8.636.482 33 lei/Kg. 23.584.662

23.948.180

Traverse

bune 35.145 176 s. bune 35.144 98 rele 35.145 44

6.185.520 3.092.672 1.546.380

300 10.543.500 150 5.271.750 75 2.635.875 18.451.125 41.540.756

7.626.553

Total: 10.824.572 Exproprieri 17.539.047

24.001.709

Diferenþã în minus la expertizã...........................................91.488.465 lei

pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã 276

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
AD ANEXA NR. 63 C A I E T U L II Vagoane cedate de CFR

În expertizã Tipul vagonului Nr. vag. Preþul unitar 1941 Preþul total Valoare totalã apreciatã 4.314.243 5.080.562 1.926.640 567.168 177.240 408.240 574.540 Proporþia deprecierii Preþul real în 1941

Preþul total real socotit cu depreciere 5.184.000 6.173.200 2.328.000 683.700 212.000 476.000 1.020.000 Total Lei

Diferenþa între preþul real ºi expertizã

[...] [...] [...] [...] [...]

24 22 12 3 1 1 3

442.000 10.776.000 594.700 11.103.400 401.800 443.100 443.100 510.300 486.600 4.821.600 1.529.300 443.100 1.020.600 1.434.400

0,40 0,46 0,40 0,43 0,40 0,40 0,40

540.000 510.000 485.000 530.000 530.000 620.000 850.000

[...] 1.112.645 [...] 116.532 34.760 87.760 443.640 3.058.260

-----------------------------------

pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

277

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
AD ANEXA NR. 63 C A I E T U L II Vagoane Proprietatea Bãncii

În expertizã Tipul vagonului Nr. vag. Preþul unitar Preþul total 1941 Valoare totalã apreciatã Preþul unitar real în 1941 Proporþia depr.

Preþul total real socotit în coef. de depreciere

Diferenþa între preþul real depr. ºi cel din expertizã

Persoane A. cl. I ºi B. II-a Co.cl.3 Dp. bagaje Marfã G. cu frânã G. fãrã frânã K. cu frânã K. fãrã frânã Kn. cu frânã Kn. fãrã frânã Knb cu frânã Knb fãrã frânã Le. cu frânã Ls. fãrã frânã L cu frânã L fãrã frânã

4 1.717.800

6.671.200

2.748.480 4.477.440 1.004.160 1.681.680 1.892.320 1.503.320 2.988.160 1.108.500 3.154.760 1.071.000 1.328.880 686.200 1.136.800 1.780.000 4.200.000

2.200.000 1.900.000 1.600.000 850.000 650.000 650.000 570.000 560.000 530.000 640.000 590.000 540.000 500.000 680.040 640.000

0,40 0,40 0,40 0,40 0,40 0,40 0,40 0,40 0,40 0,40 0,40 0,40 0,40 0,40 0,40

3.520.000 6.080.000 1.280.000 2.380.000 2.340.000 1.820.000 3.762.000 1.344.000 4.028.000 1.280.000 1.652.000 1.280.000 1.400.000 2.176.000 5.120.000

771.520 1.602.560 275.840 698.310 447.680 316.680 773.840 235.200 873.240 209.000 323.120 393.800 263.200 396.000 920.000

8 1.399.200 11.193.600 3 1.255.200 7 9 7 16 6 19 5 7 5 7 8 20 2.510.400

600.000 4.200.000 525.700 4.731.300 536.900 3.758.300 466.900 7.470.400 462.000 2.772.000 415.000 7.885.000 535.500 2.677.500 474.600 3.322.200 443.100 2.215.500 406.000 2.142.000 556.000 4.448.000 525.000 10.500.000

----------------------------------Total Lei 8.449.990

pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

278

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 64 RAPORT DE EXPERTIZà Domnule Preºedinte, Cu adresa nr. 402 din 15 iulie a.c. a Ministerului de Finanþe, Oficiul de Studii ºi Coordonare Financiarã, mi s-a adus la cunoºtinþã cã, în ºedinþa din 12 iulie a.c., Comisiunea Specialã de Apel, instituitã conform art. 7 al decretului-lege nr. 584/1941, m-a desemnat ca expert contabil, pentru ca pe baza lucrãrilor de evaluare a liniei de cale feratã Buzãu-Nehoiaºu ºi a întregii zestre a exploatãrii, a cãrei expertizã a fost încredinþatã d-lor prof. Ing. Gr. Stratilescu ºi Cezar Orãºanu, sã stabilesc valoarea unei acþiuni a Soc. Buzãu-Nehoiaºu la data de 31 august 1933 ºi 31 august 1941, þinând seama ºi de celãlalt activ al Societãþii ºi de pasivul ei, aceasta la data de 31 august 1933 ºi 1941. În executarea misiunii ce mi s-a dat, dupã ce am depus legiuitul jurãmânt, dupã ce am citat pãrþile în litigiu pentru a-ºi expune fiecare punctul de vedere, aceasta pentru o completã lãmurire a problemelor ce fac obiectul acestei expertize, am procedat la examinarea materialului necesar ce mi s-a pus la dispoziþie, la cerere, de pãrþile în cauzã. Menþionez cã, în examinarea ce am fãcut-o, am luat ca bazã bilanþul susmenþionatei societãþi încheiat la data de 31 decembrie 1933, întrucât, în intervalul de la 1 septembrie-31 decembrie 1933, nu a intervenit nicio modificare esenþialã în structura patrimoniului sãu, cifra investiþiilor, ce reprezintã postul cel mai important din activ, fiind acela la 31 august 1933, cifrã ce s-a menþinut ca stare pânã în anul 1940, când a suferit o majorare de Lei 16.247.360, reprezentând valoarea a trei automotoare „Malaxa”, procurate de societate în cursul acestui an. Din examinarea scriptelor la data de 31 decembrie 1933, am constatat urmãtoarea situaþie patrimonialã: ACTI V ------------Linie feratã, clãdiri ºi investiþiuni........34.918.826 Lei Materiale diverse....................................780.660 Lei Cassa Generalã a Staþiunilor...............3.192.574 Lei Disponibil la Bãnci................................1.385.070 Lei Obligaþiuni rãscumpãrate........................205.500 Lei Debitori diverºi.....................................3.988.127 Lei Garanþii diverse.......................................407.715 Lei P AS I V ------------Capital..................................................6.000.000 Lei Obligaþiuni în circulaþie.........................4.725.000 Lei Fond de rezervã statutar.........................300.000 Lei Fond de amortisment...........................3.249.927 Lei Creditori diverºi..................................30.603.545 Lei 279

44.878.472 -----------------

44.878.472 -----------------

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Posturile mai importante din Activ ºi Pasiv, ºi anume: postul debitori din Activ ºi postul creditori din Pasiv, le-am dezvoltat în tablourile anexate prezentului raport, pentru a se putea vedea cu uºurinþã componenþa ºi implicit lichiditatea ºi exigibilitatea fiecãrui element component, în vederea stabilirii unei cât mai reale situaþii care sã ne ducã la concluzii cât mai juste. Trecând peste postul investiþiilor ºi al materialelor asupra cãrora vom reveni în legãturã cu concluziile raportului celorlalþi domni experþi privind evaluarea acestora, sunt necesare câteva sumare consideraþiuni asupra celorlalte posturi din Activ. Posturile „Cassa Generalã a staþiunilor”, „disponibil la bãnci”, „obligaþiuni rãscumpãrate” ºi „garanþii diverse” nu pot suferi o discuþiune, întrucât toate aceste posturi reprezintã elemente de Activ lichide, ºi deci de luat în considerare ca atare în concluziile pe care le urmãrim. Stãruim un moment asupra postului „debitori diverºi”, care figureazã în Activ cu suma de Lei 3.988.127, pentru a vedea în ce mãsurã acest post poate suferi unele modificãri, în funcþie de lichiditatea elementelor ce-l compun. Din examinarea tabloului anexat /tabloul 1/, constatãm cã majoritatea debitorilor care figureazã cu sumele cele mai mare sunt diverse ministere ºi autoritãþi de Stat pentru transporturi creditate, celelalte posturi provenind din operaþiuni curente cu un caracter sigur de lichiditate. Considerând, deci, debitele diverselor autoritãþi de Stat ca realizabile integral, având în vedere caracterul de permanenþã al acestora ºi titlurile sigure de creanþã, suma de Lei 3.988.127, cu cât figureazã debitorii societãþii în Activul bilanþului sãu, o putem considera ca lichidã în calculele ce urmeazã a le face în vederea stabilirii valorii unei acþiuni. Din examinarea listei debitorilor întocmitã la 31 decembrie 1933, în comparaþie cu lista debitorilor întocmitã la 31 decembrie 1940 /tabloul 2/, se constatã cã debitorii ce au figurat la 31 decembrie 1933, rezultând din operaþiuni singulare, s-au lichidat între timp ceilalþi debitori, respectiv diferitele instituþii de Stat care au relaþii permanente de cont cu Societatea Buzãu-Nehoiaºu, continua a figura atât în lista din 1933, cât ºi în lista din 1940, bineînþeles cu solduri ce au rezultat, la acele date, din operaþiunile curente, ceea ce demonstreazã justeþea punctului nostru de vedere de a considera debitorii existenþi la 31 decembrie 1933, cu un Activ integral realizabil. De la Pasiv, singurul post ce suferã discuþiune este postul „creditori diverºi” /tabloul 1/, care figureazã cu o sumã de Lei 30.603.545 ºi care, pe conturi mai importante, se prezintã dupã cum urmeazã: Serviciul cupoanelor ºi obligaþiunilor.........14.358.380 Lei CFR trafic de tranzit....................................8.970.804 Lei Cassa de Pensii, Credit ºi ajutor..................6.046.930 Lei Diverºi creditori............................................1.227.431 Lei Total 30.603.545 Lei -------------------------------Dupã cum reiese din situaþia de mai sus, postul cel mai important – în afarã de „CFR trafic de tranzit”, care reprezintã operaþiuni de cont curent ºi „Cassa de Pensi, Credit ºi Ajutor”, ce-ºi gãseºte explicaþia prin prelevãrile din fondul sus-zisei casse de la CEC pentru nevoile temporare ale societãþii, prelevãri ce s-au rambursat, de altfel, în cursul anului 1934 – este „Serviciul cupoanelor ºi obligaþiunilor”, cu suma de Lei 14.358.380. 280

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
O sumã atât de mare poate surprinde la prima vedere, dar ea îºi gãseºte explicaþia în numãrul mare de cupoane exigibile ºi neplãtite la data de 31.12.1933 ºi prin numãrul obligaþiunilor ieºite la sorþi ºi nerambursate la aceastã datã, pe de o parte, iar, pe de altã parte, prin calcularea francilor francezi, în care sunt exprimate aceste valori, la un curs mai ridicat decât 1 Frs.fr.=1 leu, egalitate ce se aplicã în plata acestor valori. Prin aceastã operaþiune, Societatea a înþeles sã-ºi constituie o rezervã de cca. 7-8 milioane lei, pentru acoperirea unei eventuale diferenþe ce ar rezulta la plata obligaþiunilor, ce apar în Pasiv cu suma de Lei 4.725.000. În vederea acestei eventualitãþi, am considerat cã nu este cazul sã diminuez suma de Lei 14.358.380, reprezentând Serviciul cupoanelor ºi obligaþiunilor, cu rezerva de mai sus, pentru a nu determina, prin aceastã diminuare, o mãrire a activului ºi, implicit, a valorii unei acþiuni, în raport cu aceastã mãrire. Cu aceste consideraþiuni asupra posturilor din Pasivul bilanþului încheiat la 31.12.1933 ºi din cercetãrile fãcute în scripte, au ajuns la constatarea cã postul „creditori diverºi” ce figureazã cu suma de Lei 30.603.545 reprezintã un pasiv exigibil, ºi deci, de luat ca atare în calculele ce le urmãrim. Ca o consideraþiune de ordin general asupra bilanþului Societãþii BuzãuNehoiaºu, încheiat la 31 decembrie 1933, de Lei 44.932.229, ºi creditorii Societãþii ce figureazã în Pasiv cu suma de Lei 30.603.545, ceea ce ar putea sã facã sã se presupunã cã situaþia Societãþii este mult prea angajatã. Este evident numai o aparenþã ce rezultã din cifrele din bilanþ, în care Activul Societãþii, în speþã investiþiile ºi materiale de exploatare /tablou 3/, sunt înregistrate cu sume mult sub valoarea lor realã, respectiv cu valoarea lor antebelicã, dupã cum demonstreazã raportul d-lor experþi tehnici, ce au fãcut evaluarea la data de mai sus ºi la data de 31 august 1941. Cu aceastã situaþie ºi luând în considerare valoarea investiþiilor ºi materialelor de exploatare stabilitã de d-nii experþi tehnici în 1933, datele problemei, pe care le luãm în considerare pentru a stabili valoarea unei acþiuni în 1933, sunt urmãtoarele: LA ACTIV Linia feratã propriu-zisã, maºini, instalaþiuni, ateliere ºi materiale de aprovizionare.............. 181.477.240 Lei Cassa Generalã a Staþiilor................................... 3.192.574 Lei Disponibil în bãnci................................................ 1.385.070 Lei Obligaþiuni rãscumpãrate........................................ 205.500 Lei Debitori diverºi..................................................... 3.988.127 Lei Garanþii diverse....................................................... 407.715 Lei Total Lei 190.656.226 Lei -----------------------------------LA PASIV Luând numai Pasivul real cu excluderea capitalului ºi a fondurilor / fondul de rezerve statutar ºi fondul de amortisment / ºi anume: Obligaþiuni în circulaþie.........................................4.725.000 Lei ºi Creditori diverºi.............................................36.602.545 Lei -------------------------obþinem un total de............. Lei 35.328.545 Lei --------------------------------------------------------------281

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Calculând diferenþa între Activ ºi Pasiv, stabilitã conform celor de mai sus, se obþine suma de Lei 155.327.681, care reprezintã Activul net real la data de mai sus, în funcþie de care am stabilit valoarea unei acþiuni. Împãrþind, deci, suma de Lei 155.327.681 la 12.000 acþiuni emise la înfiinþarea Societãþii Buzãu-Nehoiaºu în anul 1909, rezultã cã valoarea unei acþiuni, în 1933, se ridicã la suma de Lei 12.945, faþã de valoarea ei nominalã de Lei 600, care, fiind din 1909, trebuie consideratã ca exprimatã în lei aur. Luând în considerare evaluarea inventarului stabilit de d-nii experþi tehnici în 1941, de Lei 452.882.630, precum ºi celelalte elemente din Activ ºi Pasiv la data de mai sus /respectiv la data de 31.12.1940, data ultimului bilanþ încheiat de Societate /dupã aceleaºi criterii ca ºi în 1933 ºi anume: LA ACTIV Linia feratã propriu-zisã, maºini, instalaþiuni, ateliere ºi materiale de aprovizionare.............. 452.882.630 Lei Cassa Generalã a Staþiilor..... ............................. 3.031.378 Lei Disponibil în CEC.............. .................................. 6.513.471 Lei Garanþii diverse......................................................... 88.574 Lei Efecte publice în depozit.......................................1.745.030 Lei Debitori diverºi...................................................... 7.887.217 Lei 472.147.300 ---------------------LA PASIV Obligaþiuni în circulaþie..........................................3.301.700 Lei Creditori diverºi...................................................27.119.479 Lei 30.420.921 ----------------------------------------Se obþine un Activ net real de................................. Lei 441.726.271 ------------------------------------------------------------------------------------------Împãrþind acest Activ social de 441.726.371 lei la 12.000 acþiuni, rezultã cã valoarea unei acþiuni în 1941 se ridicã la suma de Lei 36.800, faþã de valoarea ei nominalã de 500 lei aur ºi faþã de valoarea ei din 1933, de Lei 12.945, stabilit conform celor de mai sus. Prin stabilirea valorii unei acþiuni în funcþie de evaluarea inventarului fãcutã de d-nii experþi tehnici în 1933 ºi în 1941, ºi de celelalte elemente active ºi pasive ale Societãþii Buzãu-Nehoiaºu, constatate la aceleaºi date, conform expunerii de mai sus, rãspunzând misiunii ce mi s-a încredinþat – am onoarea a depune prezentul raport de expertizã. Nu pot încheia, totuºi, acest raport, fãrã a nu lua în considerare un fapt a cãrei importanþã nu poate fi trecutã cu vederea ºi care are o strânsã legãturã cu problema ce mi s-a dat spre rezolvare. Societãþile anonime sunt creaþiuni care au luat naºtere în viaþa economicã modernã din nevoia concentrãrii de capitaluri din rândul micilor deþinãtori de economii, pentru a pune în valoare imensele surse de bogãþii ale unor teritorii noi, pe de o parte, iar, pe de altã parte, a valorifica numeroasele invenþiuni în domeniul tehnic, operaþiuni pe care individul izolat ar fi fost incapabil sã le realizeze. În aceste societãþi anonime, indiferent de natura ºi de scopul pe care-l urmãresc, capitalul este fracþionat într-un numãr mai mare sau mai mic de acþiuni, care reprezintã cota parte din capitalul subscris de acþionar ºi care-i dã 282

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
dreptul sã ia parte la conducerea societãþii, prin votul pe care-l are în adunãrile generale, ºi în plus sã i se atribuie, din beneficiile realizate sau pierderile încercate de societate, o cotã parte variabilã în funcþie de numãrul de acþiuni subscrise. Reprezentarea capitalului sub forma acþiunii, de cele mai multe ori la purtãtor, a determinat o circulaþie extrem de simplã ºi de uºoarã a dreptului de proprietate ºi, implicit, a dreptului de dispoziþie în conducerea afacerilor acestor societãþi anonime. Acest fapt a contribuit într-o largã mãsurã la concentrarea acþiunilor în mâinile capitaliºtilor ce aveau interese în conducerea societãþilor anonime, întrucât prin deþinerea majoritãþii acþiunilor îºi asigurau un cuvânt hotãrâtor, un drept de comandã asupra micilor acþionari ºi, în plus, puteau beneficia de o primã faþã de acþiunile izolate, în cazul negocierii acestora în bloc. În lumina acestor consideraþiuni, este indicutabil faptul cã deþinãtorul majoritãþii acþiunilor Societãþii Buzãu-Nehoiaºu îºi avea asiguratã o situaþie privilegiatã faþã de micii acþionari, situaþie pe care ºi-ar fi valorificat-o mai ales în ipoteza rãscumpãrãrii acestei linii ferate de cãtre Stat, datã fiind importanþa ei economicã ºi stategicã. Dacã este indiscutabil faptul cã stocul majoritar de acþiuni ar fi fãcut asupra acþiunilor deþinute de micii acþionari, este tot atât de indiscutabilã greutatea de a aprecia cuantumul acestei prime virtuale. Dacã apreciez la 1/3 aceastã primã, cred cã sunt în notã justã a realitãþii. Traspunând în cifre aceastã ipotezã, rezultã cã valoarea unei acþiuni din stocul majoritar /6.184 acþiuni din totalul de 12.000/ s-ar ridica la suma de cca. 17.250 Lei în 1933, corespunzãtoare unui Activ de cca. Lei 106.000.000 din totalul de 155.327.681 lei, ºi la suma de cca. 49.000 lei în 1941, corespunzãtoare unui Activ de cca. 303 milioane lei din totalul de 441.726.371 lei, totaluri rezultate din calculele de mai sus. Cu aceastã ipotezã, ce rãmâne la suverana apreciere a onor. Comisiuni, închei raportul de expertizã contabilã în litigiul Societãþii Buzãu-Nehoiaºu. (ss) expert contabil C. Dinulescu pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

283

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 65 „Monitorul Oficial” nr. 192 din 22 august 1934 Extras din ACORD privitor la reglementarea anumitor chestiuni anexe în suspensie între Statul Român ºi purtãtori Art.1 Guvernul Român se angajeazã sã lichideze pe cale de schimb contra obligaþiuni de consolidare 4½% ale Regatului României, cu folosinþã de la 1 noiembrie 1934, potrivit modalitãþii prevãzute mai jos: 1. Cota parte a capitalului ºi a cupoanelor scãzute posterior datei de 2 ianuarie 1919 ºi anterioare celei de 1 ianuarie 1935, care incumbã României, în virtutea tratatelor de pace în împrumuturile gajate aici arãtate. Împrumut 4% 1897 „Temes-Begethal NassorregulierungsGesellschaft”; Rentra ungarã 3½ 1897; Împrumutul 4% 1894 /a treia emisiune/ al Societãþii de Cale Feratã Lemberg-Cernãuþi-Iaºi. 2. Capitalul obligaþiunilor împrumutului 4½ 1913 al Societãþii Cãii Ferate Akkerman ºi cupoanele scãzute asupra acestor obligaþiuni de la 1 aprilie 1918 inclusiv, la 1 octombrie 1934 inclusiv. 3. Capitalul obligaþiunilor Împrumutului 5% 1909 al Societãþii de Cale Feratã Buzãu-Nehoiaºu ºi cupoanele neprescrise la 1 noiembrie 1916, scãzute asupra acestor obligaþiuni pânã la 1 noiembrie 1934 inclusiv. Obligaþiunile de consolidare care vor fi emise în vederea lichidãrii prevãzute în prezentul articol se vor bucura, în toate privinþele, de aceleaºi drepturi ca ºi obligaþiunile de consolidare care vor fi emise pentru lichidarea soldului cupoanelor împrumuturilor externe ale Statului român scãzute între 1 octombrie 1933 ºi 31 martie 1934. Art. 3 Valoarea de schimb aplicabilã Împrumutului 4½% 1913 al Societãþii de Cale Feratã Akkerman ºi Împrumutului 5% 1909 al Societãþii de Cale Feratã Buzãu-Nehoiaºu, va fi de 100 Frs.fr., astfel cum sunt în definiþia de cãtre legea din 25 iunie 1928, pentru 100 Frs.fr. /valoare nominalã/ în ce priveºte capitalul, ºi de 50 Frs.fr., astfel cum sunt definiþi de cãtre legea monetarã din 25 iunie 1928, pentru 100 Frs.fr. /valoare nominalã/, în ce priveºte cupoanele. pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

284

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 66 NOTÃ asupra acþiunilor SAR de Telefoane

Capital conform bilanþului de la 31.XII.1940 (publicat în Mon. Of. No. ... /941) repartizat în 1.650.000 acþiuni lei 1.000 val. nom. Rezerve conform bilanþului de la 31.XII.1940 3.107.315 468.874.691 [...] 17.187.743 [...] 992.678.475

Lei 1.650.000.000

Rest beneficiu trecut la rezerve

Se scoate postul de rezerve destinat acoperirii pierderilor din teritoriile evacuate 485.604.984 Lei 507.071.491 Total Lei 8.157.071.491 Deoarece capitalului plus rezervele în casã de lei 2.157.071.491 corespunde desigur ca activ real de egalã valoare, rezultã, repartizând aceastã sumã la numãrul acþiunilor de 1.650.000 bucãþi, cã: Valoarea realã a unei acþiuni de Nom. lei 1.000 este de..................................................................Lei 1.300 Cursul unei acþiuni la bursã la 8 ianuarie 1941, conf. Cotei Bursei din Mon. Of. no. 7, part. II-a, din 9.I.1941, pag. 204...................................................................Lei 840 Cursul pachetului majoritar vândut Bãncii Naþionale la 8.Ian.1941 a fost de 7 Dolari, ceea ce face: a) pe cursul oficial de lei 217.97 cf. Mon. Of. din 9.I.1941, pag. 204.....................Lei 1.525 b) pe cursul cu care BNR a pus la dispoziþie dolari în cazuri similare, pentru cumpãrarea acþiunilor Socomet sau Socotub de la un holding elveþian, de circa 360 lei..................................................Lei 2.520 c) iar pe cursul real al dolarului de la 8 ianuarie 1941 de circa 1.000 lei...............................................Lei 7.000 pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã 285

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 67

TABLOUL GENERAL al lichidãrii portofoliilor preluate de Stat de la Banca Marmorosch, Blank & Co.

Portofoliul preluat

Încasãri

Bunurile primite Rest de platã în platã pe eºalonat pe Reduceri valoarea baza Legii de actualã Reduceri convenConversiune /1941/ conf. legale prin þionale Conversiune aprobate de sau a expertizelor convenþiilor Comisie ordonate de aprobate de Onor. Comisie Comisia de Apel 68.833.532 23.474.814

Tranºa

Total

Diferenþa finalã

I 300.000.000 13.322.653 13.322.653 II 600.000.000 1.421.086 x/ 1.150.000 2.571.086 III 108.335.241 10.026.612 7.368.930

426.000.000 570.438.554 + 270.438.554

3.190.000 33.277.409 38.249.914

5.761.086 - 594.238.914 303.000.000 391.922.145 + 283.586.904 729.000.000 968.121.785 - 40.213.456

1.008.335.241 26.920.351 46.176.475 105.300.941 61.714.028

Observaþiuni: x/ Suma de 1.150.000 s-a încasat ulterior datei Raportului Comisiei de Anchetã, ºi anume în Iulie 1941 din vânzarea a 2.300 acþiuni Fichet ale Bãncii Industriale pe baza aprobãrii Onor. Comisiei de Apel, ºi aceastã sumã a fost vãrsatã la BNR cu chitanþa nr. 2.327 din 31 Iulie 1941 /Anexa No. 68/

pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

286

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ANEXA NR. 68 BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI CHITANÞA Nr. ... Bucureºti,31 iulie 1941 Serviciul Portofoliului de Stat Secþia

Încasat de la Banca Industrialã din Loco., str. Mauriciu Blank nr. 4 prin dl. ... conform specificaþiei de mai jos Suma Explicaþia

1.150.000 prezentând vãrsãmântul în contul datoriei prin Banca Marmorosch, Blank & Co., circa 600 milioane în baza avizului nr. 22 din 13 iunie 1941 al Comisiunii Speciale de pe lângã Ministerul de Finanþe, conform decretului-lege nr. 584/1941. Total Lei 1.150.000 Inspector, (ss) Indescifrabil (adicã unmilionunasutãcincizecimiilei) Control, (ss) Indescifrabil Banca Naþionalã a României, (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

verificat dupã încasare, (ss) Indescifrabil pentru conformitate, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Societate Anonimã

287

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

288

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

CAPITOLUL III PROCESE-VERBALE ALE ªEDINÞELOR CONSILIULUI DE ADMINISTRAÞIE AL BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO. 1924-1940, 1945-1948 PROCESE-VERBALE ALE ADMINISTRATORULUI UNIC AL BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO. 1941-1942, 1945

289

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

290

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
LISTA DOCUMENTELOR 1. 06 februarie 1924. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 2. 01 aprilie 1924. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 3. 16 octombrie 1924. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 4. 01 decembrie 1924. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 5. 26 ianuarie 1925. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 6. 07 februarie 1925. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 7. 17 octombrie 1925. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 8. 19 noiembrie 1925. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 9. 23 ianuarie 1926. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 10. 01 februarie 1926. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 11. 18 noiembrie 1926. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 12. 25 noiembrie 1926. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 13. 29 ianuarie 1927. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 14. 26 februarie 1927. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 15. 07 aprilie 1927. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 16. 08 iulie 1927. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 17. 30 noiembrie 1927. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 18. 07 februarie 1928. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 19. 06 martie 1928. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 20. 17 decembrie 1928. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 21. februarie 1929. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 22. 31 octombrie 1929. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 23. 27 noiembrie 1929. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 24. 05 decembrie 1929. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 25. 03 martie 1930. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 26. 03 februarie 1931. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 27. 21 octombrie 1931. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 28. 25 octombrie 1931. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 29. 26 octombrie 1931. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 30. 29 octombrie 1931. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 31. 02 noiembrie 1931. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 32. 05 noiembrie 1931. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 33. 09 noiembrie 1931. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 34. 23 noiembrie 1931. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 35. 03 decembrie 1931. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 36. 11 decembrie 1931. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 37. 23 decembrie 1931. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 38. 04 ianuarie 1932. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 39. 25 ianuarie 1932. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 40. 16 februarie 1932. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 41. 10 martie 1932. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 42. 28 iunie 1932. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 43. 02 septembrie 1932. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 44. 18 noiembrie 1932. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 45. 22 martie 1933. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 46. 13 aprilie 1933. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 47. 22 iunie 1933. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 291

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
48. 02 aprilie 1934. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 49. 14 mai 1934. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 50. 23 noiembrie 1934. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 51. 05 aprilie 1935. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 52. 24 aprilie 1935. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 53. 16 mai 1935. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 54. 18 septembrie 1935. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 55. 09 decembrie 1935. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 56. 15 februarie 1936. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 57. 29 februarie 1936. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 58. 30 aprilie 1936. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 59. 06 noiembrie 1936. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 60. 10 februarie 1937. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 61. 26 iunie 1937. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 62. 22 iulie 1937. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 63. 10 decembrie 1937. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 64. 14 ianuarie 1938. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 65. 11 aprilie 1938. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 66. 16 iulie 1938. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 67. 09 decembrie 1938. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 68. 10 februarie 1939. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 69. 27 iunie 1939. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 70. 18 octombrie 1939. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 71. 26 februarie 1940. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 72. 26 martie 1940. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 73. 28 mai 1940. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 74. 24 iulie 1940. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 75. 22 octombrie 1940. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 76. 29 aprilie 1941. Proces-verbal al administratorului unic. 77. 29 aprilie 1941, bis. Proces-verbal al administratorului unic. 78. 12 iulie 1941. Proces-verbal al administratorului unic. 79. 10 noiembrie 1941. Proces-verbal al administratorului unic. 80. 14 noiembrie 1941. Proces-verbal al administratorului unic. 81. 09 februarie 1942. Proces-verbal al administratorului unic. 82. 10 martie 1942. Proces-verbal al administratorului unic. 83. 12 martie 1942. Proces-verbal al administratorului unic. 84. 04 octombrie 1942. Proces-verbal al administratorului unic. 85. 10 octombrie 1945. Proces-verbal al administratorului unic. 86. 12 octombrie 1945. Proces-verbal al administratorului unic. 87. 14 noiembrie 1945. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 88. 21 noiembrie 1945. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 89. 15 ianuarie 1946. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 90. 27 februarie 1946. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 91. 05 aprilie 1946. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 92. 25 aprilie 1946. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 93. 03 iunie 1946. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 94. 12 iulie 1946. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 95. 07 noiembrie 1946. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 96. 18 ianuarie 1947. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 97. 14 februarie 1947. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 292

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
98. 26 martie 1947. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 99. 31 martie 1947. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 100. 19 aprilie 1947. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 101. 21 mai 1947. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 102. 30 iunie 1947. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 103. 04 iulie 1947. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 104. 11 iulie 1947. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 105. 25 august 1947. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 106. 22 octombrie 1947. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 107. 14 februarie 1947. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 108. 30 martie 1948. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 109. 11 mai 1948. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 110. 27 mai 1948. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie. 111. 03 iulie 1948. Proces-verbal de predare-primire a patrimoniului ºi administraþiei. 112. 19 august 1948. Decizie a lichidatorului Bãncii Marmorosch, Blank & Co.

293

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

294

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa Consiliului de Administraþiune din 6 februarie 1924 Prezenþi domnii: Mauriciu Blank, Constantin Argetoianu, Aristide Blank, Ioan Boambã, Grigore Iunian, Simon Rosental, Mihail Seulescu, Richard Soepkez, Toma Stelian ºi Alexandru Vaida-Voevod. Reprezentat domnul Deºliu prin domnul Ioan Boambã. Au mai luat parte la ºedinþã ºi domnii cenzori: G.G. Duca, G. Kapri ºi Chr. Staicovici. ªedinþa se deschide sub preºedinþia domnului Mauriciu Blank, vicepreºedintele Consiliului. Domnia sa rezumã deciziunile luate de cãtre Comitetul de Direcþiune în ºedinþa sa care a precedat, în aceeaºi zi, aceastã ºedinþã, ºi Consiliul ia act de cele comunicate. Dupã propunerea domnului Mauriciu Blank, Consiliul înainteazã pe Henri H. Haralamb, actual subdirector al Sucursalei din Arad, ca director al aceleiaºi sucursale, pe domnul I. Wechsler, actual procurist al sucursalei ºi al agenþiei din Galaþi, îl înainteazã ca subdirector al aceleiaºi sucursale ºi agenþii, iar pe domnul I. Kelemen îl numeºte procurist la Sucursala din Oradea Mare. Toþi aceºtia cu dreptul de semnãturã a firmei sociale prevãzut de statute, respectiv pentru sucursalele ºi agenþia unde au fost înaintaþi sau numiþi. Domnul Mauriciu Blank dã apoi citire Bilanþului General ºi Contului de Profit ºi Pierdere, încheiate la 31 decembrie 1923 cu un beneficiu de Lei 45.641.962,49, la care adãugându-se reportul precedent de Lei 18.126.739,35 rezultã un disponibil ca beneficiu net de Lei 63.768.701,84. Domnia sa dã cuvenitele explicaþiuni fiecãrui capitol din bilanþ ºi propune distribuirea pentru exerciþiul expirat a unui dividend de 23%, adicã Lei 115 de fiecare acþiune. Consiliul aprobã în unanimitate Bilanþul General ºi Contul de Profit ºi Pierdere, astfel cum au fost prezentate, ºi decide a supune Adunãrii Generale Ordinare a Acþionarilor distribuirea dividendului propus. Conform art. 12 din statute, Consiliul de Administraþie fiind reînnoit în întregul sãu prin tragere la sorþi, sunt declarate vacante, în ordinea vechimii, locurile ocupate de domnii: Ioan Boambã, Aristide Blank, M. Deºliu, M. Seulescu ºi Achille Levy Strauss; aceste vacanþe urmeazã a fi complinite de cãtre Adunarea Generalã Ordinarã a Acþionarilor, întrucât actuala redacþie a art. 12 din statutele societãþii pare confuzã, iar pe de altã parte, fiind necesar a se completa redacþiunea actualã a art. 23 spre a-l pune în concordanþã cu cerinþele de organizare internã administrativã, precum ºi spre a stabili, din nou, modalitãþile de semnãturã a firmei sociale, potrivit înmulþirii serviciilor, rezultând din dezvoltarea ºi variata activitate a bãncii, Consiliul aprobã noua redactare datã de cãtre Comitetul de Direcþie acestor articole, redactare ce se înscrie mai departe în acest proces-verbal ca fãcând parte din Darea de Seamã a Consiliului de Administraþie cãtre Adunarea Generalã Ordinarã a Acþionarilor. Se decide apoi a se convoca Adunarea Generalã Ordinarã a Acþionarilor pentru sâmbãtã, 23 februarie a.c., ora 4 p.m., în Palatul bãncii din Bucureºti, cu urmãtoarea ordine de zi: 1. Darea de Seamã a Consiliului de Administraþie ºi Raportul Cenzorilor asupra gestiunii exerciþiului anului 1923; 295

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
2. Bilanþul General ºi Contul de Profit ºi Pierdere pe acest exerciþiu, încheiate la 31 decembrie 1923; 3. Întrebuinþarea beneficiului ºi descãrcarea Consiliului de Administraþie ºi a Direcþiunii de gestiunea lor pe exerciþiul expirat; 4. Retribuþiunea cenzorilor; 5. Completarea vacanþelor statutare din Consiliul de Administraþie; 6. Alegerea cenzorilor ºi a supleanþilor lor; 7. Modificarea art. 12 ºi 23 din statutele societãþii. Se aprobã apoi urmãtoarea redactare a Dãrii de Seamã, întocmitã de cãtre Comitetul de Direcþie cãtre Adunarea Generalã Ordinarã a Acþionarilor: Domnilor Acþionari, Pentru Europa ºi, în mare parte, pentru celelalte continente, anul 1923 poartã pecetea „rãmânerii pe poziþiuni”. Afarã de Italia ºi Chehoslovacia, care au marcat o îndreptare simþitoare pe diferite terenuri, celelalte popoare care au participat la marele rãzboi nu se pot fãli decât cu încercãri ºi sforþãri pentru a-ºi îmbunãtãþii situaþiunea, fãrã rezultate apreciabile. Chestiunile reparaþiunior, datoriilor interaliate, reluãrii relaþiunilor cu Rusia ºi comerþul liber, care dominã încã toate problemele politice sociale ºi economice din Apus, nu numai cã sunt ºi ale noastre, dar le simþim povara într-o mãsurã îndoitã. Situaþiunea noastrã geograficã ºi necesitatea în care ne aflãm, de a contopi succesiv cu tact ºi cu rãbdare trei influenþe ºi mentalitãþi, ca cele austriece, maghiare ºi ruse, cu a noastrã, a patra, cea latinã, la care se adaugã interdependenþa fireascã cu statele ºi popoarele vecine ºi din Occident, ne fac sã resimþim ºi mai greu ecoul zbuciumãrilor lor, suprapuse nevoilor ºi preocupãrilor noastre. Recolta ºi echilibrarea Bugetului În mijlocul acestor suferinþe ºi greutãþi internaþionale ºi naþionale, meritul României de a voi ºi crede posibilã convalescenþa ei treptatã este ºi mai mare. Ajutatã de o recoltã care permite întrevederea unui export de circa 3 pânã la 3½ milioane tone cereale, ºi de hotãrârea Guvernului de a veghea, în limitele posibilitãþilor la echilibrarea bugetului ºi balanþei comerciale, þara noastrã poate aºtepta, cu imensele ei resurse ºi bogãþii, capacitãþi ºi buneivoinþi, venirea unor vremuri mai bune, fie ele chiar mai puþin imediate decât le-am dori ºi le-ar merita atâtea sforþãri obºteºti. O primã razã de speranþã a ºi apãrut în aceastã direcþiune, sub forma unei oarecare stabilizãri a leului în ultimele luni ale anului trecut. Criza de numerar Printre dificultãþile cu care au avut mai cu seamã de luptat bãncile în decursul anului expirat, trebuie sã relevãm, înainte de toate, criza de numerar care a dus la o accentuatã urcare a chiriei banului ºi, deci, la o retragere de depozite. Dobânda bonificatã de bãnci fiind adeseori cu mult inferioarã aceleia pe care comerþul ºi industria, lipsite în mare parte de ajutorul instituþiunilor financiare, erau nevoite sã plãteascã, depozitarii gãseau avantajul de a-ºi plasa numerarul. Consecinþa acestor retrageri a fost, natural, o îngreunare ºi mai mare a rolului bãncilor ºi, astfel, industrii importante ºi mari case de comerþ au trebuit sã reducã activitatea lor, producând, prin stagnaþiuni temporare, dificultãþi 296

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
importante în traiul de toate zilele ºi în costul general de fabricaþiune. Astfel, se explicã în parte urcarea indexului de scumpete de la 2.451, în ianuarie 1923, la 3.677, în ianuarie 1924. Banca Naþionalã Din fericire, Banca Naþionalã, continuu preocupatã de marele ei rol de regulator al vieþii noastre economice în general ºi al circulaþiunii monetare în special, ºi-a fãcut ºi de astã datã datoria într-o foarte largã mãsurã, trecând de la 13 miliarde lei emisiune de bilete, la începutul anului 1922, la 18 miliarde, cât înscrie astãzi la pasivul ei, a dat aproape totalitatea acestor 5 miliarde industriei ºi comerþului þãrii, care nu pot rãmâne nerecunoscãtoare faþã de marele nostru institut de credit. Aceasta cu atât mai mult cu cât Statului nu i-a fost încã cu putinþã sã-ºi achite integral datoriile faþã de furnizorii sãi. Credem cã exprimãm pãrerile domniilor voastre, ale tuturor, dacã adãugãm acestor sentimente de gratitudine ºi mulþumirile noastre cele mai sincere. Domnilor Acþionari, Întreprinderile bãncii Întreprinderile noastre, despre care în cea mai mare parte vi se raporteazã în detaliu de cãtre Banca Industrialã, afiliata noastrã, în Darea ei de Seamã, au avut ºi ele de suferit de situaþiunea generalã expusã mai sus. Dacã dificultãþile lor au fost mai mici ºi dacã putem marca „o nepierdere de teren”, aceasta se datoreºte în mare parte ºi depozitelor noastre care, cu toate retragerile fireºti în asemenea vremuri de raritate monetarã, au fost continuu alimentate de sucursalele noastre din strãinãtate. Acestea ºi-au îndeplinit, ca ºi în anul trecut, misiunea lor de canalizatori ai economiilor îndepãrtate înspre centrele româneºti. Creditul Industrial Din nefericire, acele sume nu au fost destul de mari ºi noul Credit Industrial, creat pe la sfârºitul anului 1923, nu a avut încã timp sã dea ajutoarele aºteptate pentru a ne permite continuarea programului nostru de naþionalizare. Naþionalizarea industriilor aparþinând strãinilor Am fi dorit sã facem mai mult ºi sã putem apãrea mai des ca cumpãrãtori ai industriilor aparþinând pe pãmântul României încã supuºilor strãini. Dar preluarea rolului pe care l-au avut pânã la rãzboi centrele financiare ca: Berlin, Viena, Budapesta, Kiev ºi Odessa, nu se putea ºi nu se poate face într-un timp atât de scurt ºi într-o vreme atât de grea. Ne rãmâne în schimb speranþa cã, o datã cu normalizarea vieþii noatre noastre economice, vom putea relua românizarea succesivã a acestor întreprinderi. Reorganizarea Bursei de Valori Unul din mijloacele la care vor avea de avizat în aceastã direcþiune organele publice este ºi reorganizarea Bursei, prin care se vor putea scurge în marele public acþiunile ºi obligaþiunile industriilor româneºti serioase, descongestionând astfel portofoliile bãncilor ºi permiþându-le sã treacã la noi naþionalizãri ºi la noi creaþiuni. 297

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Domnilor Acþionari, Bilanþul, ce avem onoarea a vã supune astãzi spre aprobare, este al 76lea al instituþiunii dumneavoastrã. Examinând diferitele posturi ale acestui bilanþ, relevãm: Imobile Noua aripã adãugatã la vechiul Palat al bãncii dumneavoastrã a fost terminatã în cursul anului ºi predatã diferitelor servicii cãrora a fost destinatã. Enumerând imobilele bãncii, citãm: Bucureºti: Palatul bãncii cu pãtratul ei (strada Paris, Calea Victoriei, str. Karagheorghevici, pasagiul Macca); Arad: imobilul din str. Elena Ghica; Brãila: imobilul, fost casa Seitler; imobilul fost Coºbuc; magazin, fostã Gaetan. Braºov: imobilul din str. Ioan 3; Calafat: Casa fostã Stan Colan; imobilul fost I. Camugli. Cernãuþi: Palatul bãncii. Chiºinãu: antrepozitele bãncii; magaziile ºi antrepozitele. Constanþa: Palatul bãncii; magazin „Constanþa”; un teren. Galaþi: Palatul bãncii; magazin. Izmail: Palatul bãncii. Chilia nouã: Palatul bãncii. Oradea Mare: Palatul bãncii. Târgu-Mureº: Palatul bãncii. Toate aceste proprietãþi ale bãncii figureazã în suma de Lei 85 milioane, din care vi se va propune o amortizare de circa Lei 9 milioane, astfel încât, dacã aprobaþi prezentul bilanþ, imobilele vor figura în registrele noastre cu circa Lei 76 milioane. Sucursalele din þarã ºi din strãinãtate ºi anume: Arad, Bãlþi, Bolgrad, Braºov, Cernãuþi, Chiºinãu, Cluj, Constanþa, Galaþi, Ismail, Chilia, Lipscani, Oradea Mare, Reni, Târgu-Mureº, Constantinopol, Paris, New-York, au lucrat ºi în acest an cu rezultate satisfãcãtoare. Celor existente li s-au adãugat, dupã cum vedeþi, câte una: la Bãlþi, Lipscani, agenþia Post Galaþi ºi Reni. Afiliaþiunile noastre au produs, în majoritatea lor, ca ºi în trecut, rezultate mulþumitoare. Bucureºti: Banca Industrialã vã prezintã, o datã cu aceasta, raportul sãu cãtre a doua Adunare Generalã care s-a þinut astãzi, 23 februarie. Aceastã bancã, care se dezvoltã conform programului pe care ºi l-a impus, a dat rezultate satisfãcãtoare ºi va distribui un dividend de 20%. Craiova: Banca Comerþului, sub conducerea ei destoinicã, ºi-a menþinut ºi în anul trecut situaþiunea precumpãnitoare în Oltenia bogatã ºi harnicã. Dicio-sân-Martin: Banca Generalã de Credit, o participaþiune a sucursalei noastre din regiunea Mureº, a corespuns ºi de astã datã aºteptãrilor noastre. Iaºi: Banca Moldova a realizat ºi în cursul exerciþiului trecut, la un capital mãrit, un rezultat foarte satisfãcãtor. Pentru a þine pasul dezvoltãrii sale, 298

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
întrevede o nouã augmentare de capital. Ploieºti: Banca Centralã din Ploieºti ºi-a sporit capitalul de la 5 la 10 milioane lei, ºi-ºi continuã activitatea ei prosperã. Salonic: Banca de Comerþ ºi de Depozite. Cu toate cã situaþiunea politicã nu este normalizatã, prezintã un bilanþ foarte mulþumitor. Satu Mare: Casa Noastrã a rãmas ºi în anul trecut institutul de încurajare economicã pentru regiunea sa, lucrând cu rezultate frumoase. Timiºoara: Banca Timiºoarei ºi Societate Comercialã pe Acþiuni îºi continuã mersul ascedent ºi propune augmentarea capitalului, pentru a putea realiza o parte din vastul ei program. Viena: Comandita Albert Blank & Co., având în vedere dezvoltarea afacerilor, a hotãrât augmentarea capitalului. Întreprinderi care nu intrã în cadrul Bãncii Industriale ºi nu i-au fost predate: „Continentala”, Societatea Anonimã pentru exportul de cereale, a avut ºi în acest an o activitate intensã ºi productivã; „Compania Franco-Românã de navigaþiune aerianã”, Paris, continuã sãºi perfecþioneze organizaþia ei; „Generala”, Societate de Asigurare, la a cãrei existenþã ºi prosperitate banca dumneavoastrã este asociatã de la crearea ei. Rezultatele ei normale au fost ameliorate printr-o consolidare extrem de favorabilã a datoriilor externe; „Institutul Balnear Sinaia” ºi-a terminat hotelul din Sinaia, pe care conteazã a-l exploata în cursul anului viitor; „Internaþionala”, Societate Anonimã de Transporturi ºi Expediþiuni, a lucrat ºi în anul trecut în mod satisfãcãtor; „Mecano”, Societate Anonimã, este ocupatã cu organizarea afacerii sale; „Olãneºti”, a executat numeroase lucrãri de îmbunãtãþire ºi înfrumuseþare în staþiune, captând 11 izvoare etc.; „Podgoria”, ºi-a dezvoltat ºi în anul trecut activitatea ei comercialã în mod mulþumitor; „Techirghiol”, Societate Anonimã, îºi urmeazã programul de punere în valoare a acestei frumoase ºi utile staþiuni balneare. Departamentul comercial continuã sã fie în lichidare ºi ºi-a redus angajamentele de la 186 la 139 milioane lei. Domnilor Acþionari, Activul Am procedat la evaluarea activului ºi am înregistrat intrãri la dubioºi de circa 7 milioane lei, faþã de 34 milioane lei amortizãri. Cheltuieli ºi personal Comparând cifra din bilanþul anului trecut cu aceea din anul precedent, vã veþi putea da seama de preocuparea noastrã constantã de a menþine cheltuielile noastre de exploatare la o limitã atât de moderatã pe cât o permit împrejurãrile prin care trecem. Totuºi, a trebuit sã adaptãm mijloacele de trai ale personalului nostru la scumpirea generalã ºi suntem convinºi cã aceastã nouã sforþare a noastrã nu va fi ignoratã ºi cã dânsa va avea o influenþã binefãcãtoare asupra prosperitãþii instituþiunii noastre. Am fost fericiþi sã putem da aceastã dovadã de solicitudine unui personal cu totul devotat îndatoririlor sale ºi suntem siguri cã veþi binevoi a vã asocia, ca în 299

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
toþi anii, la mulþumirile pe care le exprimãm colaboratorilor noºtri. Domnilor Acþionari, Avem onoarea a vã prezenta Bilanþul General încheiat pe ziua de 31 decembrie 1923, cu un beneficiu net de Lei 45.641.962,49. Conform statutelor, avem onoarea a vã propune urmãtoarea întrebuinþare a beneficiului:....................................................Lei 46.641.962,49 5% rezervã legalã...........................................................................8.282.098,12 Lei 43.359.864,57 Un prim divident de 5% asupra capitalului social............................6.250.000,00 Lei 37.109.864,57 7% tantiemã Consiliul de Administraþie...........................................2.597.690,59 Lei 34.512.173,87 Al doilea divident de 18% asupra capitalului social........................82.500.000,00 Lei 12.012.173,87 Retribuþiunea Cenzorilor Fondul de pensiune Mauriciu Blank Amortizare pentru clãdiri 150.000,00 2.500.000,00 9.091.974,70

11.741.974,70 270.199,17

iar restul de:....................................Lei

împreunã cu suma reportatã din anul precedent, de:..............Lei 18.126.739,35 Total lei 18.396.938,52 sa fie trecut asupra exerciþiului viitor. Domnilor Acþionari, Dacã dumneavoastrã aprobaþi propunerile noastre, cuponul de dividend de 115 lei este plãtibil cu începere de poimâine, 25 Februarie. În urma aprobãrii acestui bilanþ, rezervele bãncii se vor cifra: Lei 162.234.523,59 rezerve anterioare 8.282.098,12 noua dotare a acestui fond 18.396.938,52 reportul ultimului exercitiu Lei 182. 913.560,23 în total Domnilor Acþionari, Conform Statutelor avem de completat locurile din Consiliu ocupate de domnii: I. Boambã, Aristide Blank, M. Deºliu, M. Seulescu ºi Achille LevyStrauss, devenite vacante prin ordinea vechimii. 300

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Ne permitem a vã reaminti cã mandatul consilierilor ieºiþi la sorþi se poate reînnoi. Domnilor Acþionari, Sunteþi rugaþi a încuviinþa modificarea art. 12 ºi 23 din Statutele Societãþii. Aceste modificãri se referã la reînnoirea mandatului membrilor din Consiliul de Administraþiune, prin ordinea vechimii, precum ºi la semnãturile care angajeazã banca dvs. Reducþiunea propusã: Art. 12. Membrii Consiliului de Administraþiune se aleg de cãtre Adunarea Generalã, pe un termen de 4 ani. Reînnoirea se face în fiecare an pentru o pãtrime dupã vechime. Art. 23. Vor angaja societatea în mod valabil, prin semnãtura lor dedesubtul firmei scrise, ºtampilate sau tipãrite: administratorii, directorii, subdirectorii, sau ajutorii de subdirectori, semnând în orice modalitate câte doi împreunã, în mod colectiv; sau unul dintre directori, subdirectori sau ajutor de subdirectori cu un procurist. Procuriºtii au de drept a doua semnãturã pentru toate chestiunile de oriºice fel care privesc societatea. Consiliul de Administraþie va putea însã sã dea, în mod special, unora dintre procuriºti, dreptul ºi la prima semnãturã însã numai pentru un anumit serviciu sau numai pentru un anumit fel de chestiuni, afaceri sau acte; va putea mãrgini dreptul lor de la a doua semnãturã numai la un anumit serviciu pentru un anumit fel de chestiuni sau afaceri. În ce priveºte sucursalele ºi agenþiile, semnãtura o vor avea directorul sucursalei sau ºeful agenþiei, împreunã cu subdirectorul sau subºeful agenþiei, împreunã cu subdirectorul sau subºeful agenþiei sau oricare din aceºtia împreunã cu un procurist. Administratorul delegat ºi directorul general pot semna valabil ºi singuri fiecare în parte dedesubtul firmei sociale, dacã sunt autorizaþi pentru aceasta de cãtre Consiliul de Administraþie. O asemenea autorizare însã trebuie sã fie datã cu majoritate de cel puþin douã treimi a membrilor Consiliului prezenþi sau reprezentaþi. Numirea întreg personalului bãncii se face de Consiliul de Administraþie sau de Comitetul Executiv, dupã propunerea directorului general. Consiliul însã poate delega dreptul de a face numirile pentru funcþiunile ºi însãrcinãrile care nu implicã dreptul la semnãtura socialã unuia sau mai multora dintre directori sau subdirectori. Reprezentarea societãþii înaintea justiþiei se va face atât de catre organele arãtate în alin. 3 ºi 4, cât ºi de cãtre un director singur. Tabloul viramentelor 1905 1906 1907 1908 1909 1910 1911 1912 1913 Lei Lei Lei Lei Lei Lei Lei Lei Lei 1.816.500.000 1914 Lei 3.694.400.000 2.369.400.000 1915 Lei 3.716.200.000 2.430.500.000 1916 Lei 4.357.700.000 2.293.900.000 1917 Lei 1.790.600.000 2.169.100.000 1918 Lei 3.195.500.000 2.512.900.000 1919 Lei 27.300.000.000 3.093.900.000 1920 Lei 92.156.000.000 3.502.700.000 1921 Lei 134.900.000.000 3.533.900.000 1922 Lei 136.500.000.000 1923 Lei 125.600.000.000 301

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Domnilor Acþionari, În cursul anului trecut, instituþiunea Dumneavoastrã a sãrbãtorit 75 ani de activitate, cu care prilej ne-au parvenit felicitãri ºi urãri din toate unghiurile þãrii ºi din toate pãrþile lumii. Mulþumind ºi aici tuturor acelora care au binevoit sã recunoascã sforþãrile ºi munca depusã, îi asigurãm cã vom cãuta ºi gãsi întotdeauna în cuvintele lor încurajarea indispensabilã în ducerea la bun sfârºit a rãspunderilor ce ni s-au încredinþat spre propãºirea instituþiunii ºi a þãrii. (ss) Mauriciu Blank (ss) Alexandru Vaida-Voevod (ss) M. Seulescu (ss) George Kapri (ss) Constantin Argetoianu (ss) general G. Cantacuzino (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

302

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa Consiliului de Administraþiune din 1 aprilie 1924 Prezenþi domnii: Constantin Argetoianu, Ioan Boambã, Aristide Blank, Grigore Iunian, Grigore N. Filipescu, Emilian Pantazi, Simon Rosental, baron I.V. Stârcea ºi Alexandru Vaida-Voevod, administratori, precum ºi domnii cenzori: general G. Cantacuzino, George Kapri ºi I. Pillat. ªedinþa se deschide sub preºedinþia domnului general C. Coandã, preºedinte de vârstã în absenþa preºedintelui titular, la ora 5 dupã-amiazã. La ordinea zilei: a) chestiunea spargerii geamurilor din localul bãncii. Domnul Aristide Blank expune Consiliului evenimentele survenite în seara de sâmbãtã, 29 martie, când mai mulþi manifestanþi, nesupãraþi de nimeni, au trecut dinaintea bãncii, spãrgând toate geamurile din subsol, geamurile de la porþile de intrare ºi proferând tot felul de strigãte fãrã ca autoritatea sã intervinã. Domnia sa cere Consiliului sã avizeze asupra mãsurilor ce sunt de luat. Domnul administrator Rosental aratã gravitatea faptului, constând în împrejurarea cã o asemenea manifestaþie îndreptatã contra uneia din cele dintâi instituþiuni financiare din þarã, ai cãrei acþionari sunt în proporþie de patrucincimi români, cu un însemnat numãr de deponenþi români, având în Consiliu atâtea personalitãþi distinse din lumea politicã, fãrã distincþiune de partid ºi exercitând o activitate atât de intensã ºi de rodnicã pentru interesele þãrii, a putut sã fie toleratã de autoritãþile poliþieneºti, care nu au gãsit de cuviinþã sã ia mãsurile necesare pentru a împiedica faptul, nici pentru a-l opri, nici pentru a-l reprima, astfel încât nici astãzi, la trei zile dupã ce s-a petrecut, nu se ºtie ce anchetã s-a fãcut ºi ce rezultate a dat. Domnia sa exprimând convingerea cã autoritãþile superioare nu pot sã îngãduie asemenea fapte, este de pãrere ca, Consiliul sã numeascã o delegaþiune care sã se prezinte domnului ministru de Interne, preºedinte al Consiliului de Miniºtri, ºi domnului ministru al Justiþiei, cãrora sã le expunã faptele petrecute care au un caracter cu atât mai odios cu cât nu se poate alega nici o umbrã de explicaþie impasibilitatea autoritãþilor poliþieneºti cum ºi cererea ca, pe de o parte, sã se ancheteze cu severitate cele întâmplate ºi a se stabili rãspunderile, iar, pe de altã parte, sã se ia mãsuri serioase ºi eficace pentru a împiedica pe viitor repetarea unor asemenea incidente de naturã sã aducã prejudicii nu numai bãncii, dar ºi prestigiului þãrii. Dupã o discuþiune la care iau parte domnii: Vaida, Pantazi ºi Boambã, care aprobã în totul propunerea domnului avocat Rosental, ºi domnii general Coandã ºi C. Argetoianu, care, deºi socotesc cã demersul nu va da nici un rezultat eficace, se raliazã, Consiliul, în unanimitate, aprobã propunerea ºi deleagã cu însãrcinarea de a vedea pe miniºtrii de Interne ºi Justiþie, pe domnii general Coandã, Vaida-Voievod ºi C. Argetoianu, care vor binevoi sã refere Consiliului rezultatul demersului fãcut. b) numiri ºi revocãri de funcþionari: dupã propunerea domnului director-administrator Aristide Blank, domnul 303

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
A.N. ªendrea se numeºte subdirector al Sucursalei din Bucureºti, Calea Victoriei, cu dreptul de semnãturã a firmei sociale prevãzut de statute pentru aceastã sucursalã. Domnul Hermann Müller, subdirector în Centralã, ºi George Matei, procurist al sucursalei Ismail, nemaifãcând parte din instituþiune, dreptul dumnealor de semnãturã a firmei sociale înceteazã. Nemaifiind altceva la ordinea zilei, ºedinþa s-a ridicat la ora 5.30 dupã amiazã. „Monitorul Oficial” nr. 84 din 16.04.-pag. 4.332

(ss) Constantin Argetoianu (ss) Simon Rosental (ss) Emilian Pantazi (ss) George Kapri

(ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

304

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-Verbal ªedinþa Consiliului de Administraþiune din 16 octombrie 1924

Prezenþi domnii: Constantin Argetoianu, Mauriciu Blank, Aristide Blank, Ioan Boambã, Grigore Iunian, C. Olãnescu, Emilian Pantazi, Simon Rosental, Mihail Seulescu, Richard Soepkez, Alexandru Vaida-Voevod ºi domnii cenzori: general G. Cantacuzino, Grigore Duca, G. Kapri, I. Pillat ºi Chr. Staicovici. Domnii general Coandã ºi Grigore N. Filipescu, aflându-se la Paris, n-au putut asista la ºedinþã. Domnul adminstrator Toma Stelian s-a scuzat, fiind bolnav. ªedinþa se deschide la orele 12 a.m., sub preºedinþia domnului vicepreºedinte Mauriciu Blank. Se dã citire procesului-verbal al ºedinþei precedente din 25 septembrie a.c., care se aprobã. Domnul Mauriciu Blank prezintã bilanþul per 30 iunie 1924, de care Consiliul ia act. Dupã propunerea domnului Mauriciu Blank, se conferã dreptul primei semnãturi pentru serviciul de „Incasso” al Centralei, domnului C. Aftalion, actual procurist în Centralã. Domnul Aristide Blank, luând cuvântul, expune situaþiunea Sucursalei New York, care, conform hotãrârilor anterioare, a fost lichidatã pe ziua de 1 aprilie a.c., astfel încât nu mai rãmâne decât subînchirierea localului din Broadway 31-33. Se poate ca aceastã subînchiriere, în jurul cãreia se trateazã în mod activ, sã aducã o pagubã de 10-12.000 dolari anual. Domnul Mauriciu Blank face o expunere a situaþiunii generale economice. Domnia sa declarã cã, în circumstanþele de astãzi, cu obligaþiunea pentru bancã de a menþine producþiunea industriilor sale în limita posibilului, ºi pentru a face faþã retragerilor de depozite, este de pãrere ca, neputând apela în mod exclusiv la Banca Naþionalã, care, cu toatã dorinþa ei de a ne veni în ajutor în mod eficace, nu poate satisface totalitatea nevoilor, banca sã realizeze câteva participaþiuni industriale fãrã ca aceasta sã atingã, bineînþeles, permanenþa legãturilor noastre cu fabricile create de noi. Domnul Mauriciu Blank crede cã, urmând programul elaborat de domnia sa ºi de Direcþiunea domniei sale, prin care s-ar putea vinde pânã la circa 400 milioane acþiuni ºi participaþiuni, se vor desprinde rezerve latente de aproape 200 milioane, ceea ce nu va face decât sã întãreascã ºi mai mult poziþiunea bãncii. Printre fabricile ºi participaþiunile prevãzute în programul de vânzare, se aflã: Fabrica de Zahãr „Jucica”, „Þesãtura”, Arad, „Filatura”, Lugoj, jumãtate din Þesãtura”, Iaºi, toate vânzãri pentru care se autorizeazã Banca Industrialã de a face formele necesare. Dupã câteva discuþiuni urmate între domnii consilieri Argetoianu, Pantazi, Seulescu ºi domnii cenzori Cantacuzino ºi Kapri, Consiliul, în unanimitate, aprobã acest program de mobilizare ºi ia act cu satisfacþie cã, prin el, rezerve latente de mare importanþã vor servi nu numai la câteva amortizãri impuse de spiritul tradiþional de prudenþã, dar cã vor permite ºi mãrirea rezervelor latente mobile. 305

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Domnul Aristide Blank completeazã aceastã expunere, anunþând cã, de la 13 septembrie ºi pânã la data acestui Consiliu, totalitatea datoriilor Bãncii Blank a scãzut cu aproape 400 milioane, din care 200 milioane provin din preluarea datoriilor fabricilor de cãtre „Creditul Industrial” ºi 30 milioane prin evaluarea la cursul zilei a datoriilor externe. Banca Naþionalã ne-a acordat, în acest rãstimp, 50 milioane reescont. Aceasta implicã însã ºi o reducere directã a debitorilor. În aceastã privinþã, domnul Aristide Blank mai adaugã cã banca rãmâne ocupatã cu restrângerea angajamentelor directe, pentru ca, simultan cu programul de mobilizare, sã meargã ºi încasãrile de la debitori. Direcþiunea face în aceastã privinþã ºi declaraþiunea cã nicio afacere nouã nu este mãcar luatã în consideraþie la banca noastrã. Nemaifiind nimic la ordinea zilei, ºedinþa se ridicã la orele 1.30 dupãamiazã. (ss) Mihail Seulescu (ss) Alexandru Vaida-Voevod (ss) Simon Rosental (ss) Emilian Pantazi (ss) Constantin Argetoianu (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

306

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa Consiliului de Administraþie din 1 decembrie 1924 Prezenþi: domnii Mauriciu Blank, Constantin Argetoianu, Ioan Boambã, Aristide Blank, general Constantin Coandã, Grigore N. Filipescu, Grigore Iunian, Constantin Olãnescu, Emilian Pantazi, Simon Rosental, Miºu Seulescu, Richard Soepkez, Toma Stelian, Alexandru Vaida-Voevod. ªedinþa se deschide la orele 11.30 dimineaþa. Se dã citire procesului-verbal al ºedinþei precedente, care se aprobã cu unanimitate. Domnul Mauriciu Blank aminteºte Consiliului cã, la data de 13 august 1919, a semnat o convenþiune cu domnii Bechoff & Necht, din Paris, referitoare la închirierea localurilor ocupate de cãtre sucursala bãncii din Paris. Termenii acestei convenþiuni sunt urmãtorii: „Paris, 13 August 1919, Domnului Aristide Blank, Director al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. din Bucureºti, 194, rue de Rivoli Paris, Domnule, Iatã clauzele ºi condiþiunile pe care vi le propunem, relative la subînchirierile ºi la opþiunea de cedare a imobilelor din 20, Place Vendôme ºi 27, Place du Marché St. Honoré, precum ºi opþiunea de vânzarea lor. Mai întâi, vã facem cunoscutã situaþiunea care ne este creatã actualmente de o procedurã urmatã înaintea Preºedintelui Tribunanlului Civil al Senei, în privinþa societãþilor noastre comercialã ºi civilã, precum ºi de un proces care se aflã astãzi înaintea Curþii de Apel, cu proprietarii noºtri, soþii Darblay. Astfel fiind, iatã dubla convenþiune pe care v-o propunem relativ la subînchirierea pãrþii din sus-zisa proprietate, precum ºi la cesiunea eventualã a opþiunii de vânzare a acestei proprietãþi. I)A) Subînchiriere, pentru a exercita acolo exclusiv comerþul de bancã, pentru un timp egal cu durata procesului Darblay înaintea Curþii de Apel din Paris, a localurilor actualmente libere, emunerate mai jos: 1) O prãvãlie în dreapta pãrþii de intrare; 2) Patru etaje pe Place Vendôme, faþadã; 3) ªapte etaje pe Place Vendôme, care dau în curte; 4) Trei etaje pe Place du Marché St. Honoré (al 4-lea, 5-lea, 6-lea). Aceastã subînchiriere a început sã curgã de la 1 august 1919. Ea este consimþitã ºi acceptatã cu 200.000 franci pe an, cu începere de la intrarea în folosinþã pânã la sentinþa Curþii de Apel. Aceastã chirie este plãtibilã: 100.000 franci, echivalentul primului semestru, înainte, la semnarea prezentei; apoi cu începere de la a ºaptea lunã lunar ºi înainte. 307

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
B. Sentinþa datã în favoarea noastrã, fiind confirmatã de Curtea din Paris, ºi contractul nostru fiind menþionat, vã acordãm de pe acum sub aceastã condiþiune o prelungire a sus-zisei subînchirieri, din ziua hotãrârii pânã la 1 iulie 1929. Aceastã subînchiriere este acordatã cu o chirie anualã de 350.000 franci, socotitã din ziua zisei sentinþe, plãtibilã în fracþiuni trimestriale ºi anticipat, la epocile obiºnuite ale anului: 15 ianuarie, 15 iulie, 15 octombrie. În timpul tuturor perioadelor de subînchiriere, toate spezele de întreþinere aferente ºi contribuþiunile de orice naturã funciare, mobiliare ºi oricare altele prezente ºi viitoare: apã, luminat, concierge, încãlzit, reparaþiuni uzuale, precum ºi asigurãrile, vor fi în sarcina chiriaºului, astfel ca chiria sã ne revinã net de orice sarcini. Chiriaºul va avea dreptul de a subînchiria unei bãnci în timpul duratei subînchirierii. Vã angajaþi a observa toate clauzele ºi sarcinile contractelor principale, astfel ca sã evitaþi orice dificultate cu proprietarii ºi subchiriaºii. Pentru garantarea obligaþiunilor dumneavoastrã de locatar ºi pentru a servi, de asemenea, drept garanþie de executarea opþiunii de vânzare stipulatã mai jos, ne veþi consemna, la semnarea prezentei, o sumã de 350.000 franci, neproductivã de dobânzi, în profitul dumneavoastrã, pe care o vom putea întrebuinþa dupã convingerea noastrã. II. Cesiunea opþiunii de vânzare. În caz de rezultat favorabil pentru noi al procesului Darblay, ne angajãm de pe acum a vã ceda beneficiul opþiunii de vânzare a imobilului cu începere de la 1 iulie 1920, sau a zilei în care zisul proces va fi definitiv terminat, dacã acest eveniment nu intervine decât posterior acestei date, cu obligaþiunea pentru dumneavoastrã de a ne preveni în scris cu ºase luni înainte ºi la începutul fiecãrui semestru ianuarie-iulie; pentru ultimul an, termenul de preaviz este de un an, sub pedeapsã de decãdere, adicã acest preaviz va trebui dat cel mai târziu la 1 iulie 1928. Preþul cesiunii opþiunii de vânzare este fixat la suma de 4 milioane franci, preþul achiziþiunii imobilelor rãmânând în afarã ºi în sarcina dumneavoastrã, astfel cum este fixat în contracte; de asemenea, vã veþi face interesele dumneavoastrã din subînchirierile în curs, în momentul vânzãrii, dupã clauzele ºi sarcinile contractelor în prealabil comunicate. Actul de subînchiriere ºi acela de cesiune a opþiunii de vânzare vor fi realizate de notarul nostru ºi de al dumneavoastrã. Asupra preþului opþiunii de vânzare, va fi imputatã suma de 350.000 franci de garanþie în prealabil vãrsatã, cum s-a spus mai sus. În cazul când nu veþi realiza cesiunea opþiunii de vânzare în termenele susindicate, ni se va cuveni o indemnizaþie de 500.000 franci, asupra cãreia va fi imputatã suma de 350.000 franci de mai sus, iar surplusul ne va fi plãtit de dumneavoastrã în numerar ºi fãrã întârziere, sub garanþia Bãncii Marmorosch, Blank & Co. din Bucureºti. Aceastã indemnizaþie ne va fi, de asemenea, datã de plin drept, în cazul în care desfacerea subînchirierii (care va atrage ºi pe acea a opþiunii cesiunii opþiunii de vânzare) ar fi pronunþatã din cauzã de neplatã a unei singure rate de chirie sau de neexecutare a sarcinilor. Vã amintim cã, conform termenelor ordonanþei de „refere”, cu data de 4 martie 1919, pomenitã mai sus, domnul preºedinte al Tribunalului Civil al Senei a declarat desfãcute contractele de asociaþiune intervenite între noi (Bechoff ºi 308

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Necht, de o parte, ºi David, de altã parte), la 3 ianuarie 1910, zisele contracte având drept obiect, unul, o societate comercialã în nume colectiv, celãlalt, o societate civilã imobiliarã. ªi cã, în aceste condiþiuni, socotim a nu avea sã ne preocupãm de concursul, la prezenta, a domnului Gasse, sechestrul fostului nostru asociat David, întrucât nu mai avem nimic comun cu acesta din urmã. Înþelegem totuºi cã, pentru cazul când prin imposibil ºi pentru vreun motiv independent de voinþa noastrã ºi, în urma unei deciziuni a Justiþiei, contractele, obiectul prezentei, ar fi desfiinþate sau fãcute irealizabile: 1) spezele relative la amenajarea localului ar rãmâne în sarcina dumneavoastrã exclusivã; 2) fracþiunile de chirie, care reprezintã durata ocupaþiunii dumneavoastrã efective, ne vor fi date; 3) suma de 350.000 franci, depusã în garanþie, ne va fi restituitã. În fine, este bineînþeles cã, în orice ipotezã, toate spezele necesitate de prezenta, precum ºi toate cele privitoare la actele ce vor mai interveni, vor fi în sarcina dumneavoastrã exclusivã. Primiþi, Domnule, salutãrile noastre distinse. (ss) Dl. Necht (ss) H. Wiard (ss) E. Bechoff Domnul Aristide Blank mai comunicã Consiliului cã, conform înþelegerii cu avocatul Sucursalei din Paris, opþiunea, care face parte din convenþiunea din 13 august 1919, trebuie ridicatã înainte de 1 ianuarie 1925 ºi roagã deci Consiliul sã autorizeze de a realiza aceastã cumpãrare. Consiliul, luând cunoºtinþã de aceste acorduri, ºi de vânzarea condiþionatã, consimþitã de domnii Bechoff & Necht, dã depline puteri în acest scop domnului Aristide Blank pentru realizarea zisei cumpãrãri. Dânsul autorizeazã în plus pe domnul Aristide Blank de a împuternici, la rândul sãu, persoanele care angajeazã valabil Sucursala Paris, pentru realizarea zisei cumpãrãturi. Ordinea de zi fiind epuizatã, ºedinþa se ridicã la orele 1 dupã-amiazã. (ss) Mauriciu Blank (ss) C.P. Olãnescu (ss) Constantin Argetoianu (ss) Simon Rosental (ss) Alexandru Vaida-Voevod (ss) Mihail Seulescu (ss) Emilian Pantazi (ss) Grigore N. Filipescu (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

309

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa Consiliului de Administraþie din 26 ianuarie 1925 Sunt prezenþi domnii: Mauriciu Blank, Aristide Blank, Ioan Boambã, Constantin Argetoianu, Grigore N. Filipescu, Grigore Iunian, Emilian Pantazi, Simon Rosental, Mihail Seulescu, Richard Soepkez ºi domnii cenzori: Gr.G. Duca ºi baron George Kapri. ªedinþa se deschide la orele 5 d.a., sub preºedinþia domnului Mauriciu Blank. Se dã citire procesului-verbal al ºedinþei precedente, care se aprobã cu unanimitate. Domnul administrator Soepkez comunicã demisiunea domnului Simon Rosental din calitatea de procurist cu semnãturã specialã la sucursala noastrã din Constantinopol, Agenþia Stambul, astfel cã semnãtura sa înceteazã de a mai angaja firma noastrã. Consiliul ia act. Domnul vicepreºedinte Mauriciu Blank expune Bilanþul General ºi Contul de Profit ºi Pierdere, încheiate la 31 Decembrie 1924 cu un beneficiu net de Lei 49.421.035,47. Domnia sa dã cuvenitele explicaþiuni fiecãrui capitol din bilanþ ºi propune distribuirea, pentru exerciþiul expirat, a unui dividend de 24,50%, adicã Lei 122,50 de acþiune. Consiliul, în unanimitate, aprobã Bilanþul General ºi Contul de Profit ºi Pierdere, astfel cum au fost prezentate ºi decide a supune Adunãrii Generale Ordinare a Acþionarilor distribuirea dividendului propus. În urma propunerii domnului Mauriciu Blank, se coopteazã, în unanimitate, ca membru în Consiliu, în locul domnului Théodore Laurent, demisionat, pe domnul Victor Romniceanu, primpreºedinte onorar al Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie. Conform art.12 din statute, Consiliul de Administraþie, fiind reînnoit pentru o pãtrime, dupã ordinea vechimii, sunt declarate vacante locurile ocupate de domnii: André Bénac, Gr. Iunian, Toma Stelian, baron I.V. Stârcea ºi Alexandru Vaida-Voevod. Aceste vacanþe urmeazã a fi completate de cãtre Adunarea Generalã a Acþionarilor, administratorii ieºiþi fiind reeligibili. Se decide apoi a se convoca Adunarea Generalã a Acþionarilor pentru sâmbãtã, 21 februarie, orele 2½ dupã-amiazã, în Palatul bãncii din Bucureºti, cu urmãtoarea ordine de zi: 1) Darea de Seamã a Consiliului de Administraþie ºi Raportul Cenzorilor asupra gestiunii pe exerciþiul anului 1924. 2) Bilanþul General ºi Contul de Profit ºi Pierdere, încheiate la 31 Decembrie 1924. 3) Întrebuinþarea beneficiului. 4) Retribuþiunea cenzorilor. 5) Descãrcarea Consiliului de Administraþie ºi a Direcþiunii de gestiunea lor pe exerciþiul expirat. 6) Ratificarea cooptãrilor domnilor Constantin P. Olãnescu ºi Victor Romniceanu ca membrii în Consiliul de Administraþie, în locul domnilor M. Deºliu, decedat, ºi Théodore Laurent, demisionat, ºi alegerea a cinci membri, în locul domnilor: André Bénac, Gr. Iunian, Toma Stelian, baron I.V. Stârcea ºi Al. 310

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Vaida-Voevod, ieºiþi la vechime, aceºtia din urmã fiind reeligibili. 7) Alegerea cenzorilor ºi a supleanþilor lor. Domnul Aristide Blank dã citire urmãtoarei redacþiuni a Dãrii de Seamã, întocmitã de cãtre Comitetul de Direcþiune, cãtre Adunarea Generalã a Acþionarilor, ºi care este admisã cu unanimitate: Domnilor Acþionari, Anul 1924 a fost caracterizat prin tendinþa generalã de a se rezolva toate chestiunile politice ºi economice pe cale de bunã înþelegere ºi prin sacrificii reciproce. La Liga Naþiunilor de la Geneva, unde s-a ajuns la un protocol prin care se decide rezolvarea tuturor conflictelor ce s-ar putea ivi între naþiuni pe cale de arbitraj; la Conferinþa de la Londra, unde se stabileºte, graþie planului „Dawes”, repartiþia plãþilor reparaþiunilor datorate de Germania; în pregãtirea Conferinþei financiare din ianuarie 1925 de la Paris – pretutindeni domneºte aceeaºi tendinþã manifestatã de apropiere de normal. De aceastã stare liniºtitoare, þara noastrã a profitat în decursul anului 1924 în limitele posibilului. Însãnãtoºirea nu þine însã pasul nerãbdãrii. Sunt însã multe de îndreptat, de organizat, de reconstruit, ºi numai perspectiva îndepãrtatã permite judecarea drumului parcurs – mai cu seamã în decursul unui singur an. Cu toatã recolta insuficientã, transporturile abia pe cale de îndreptare, un rezervoriu restrâns de funcþionari, obligaþi sã alimenteze necesitãþile unui imens aparat nou administrativ, economia naþionalã a reuºit sã-ºi menþinã echilibrul. Exteriorizarea acestei izbânzi a fost menþinerea monedei noastre la aproape acelaºi nivel. Inflaþiunea, adicã împrumuturile de Stat la Banca Naþionalã fãrã acoperire, a rãmas abandonatã. În schimb, biletele noi emise contra bunuri economice au venit – câteodatã poate cam târziu – sã întreþinã producþiunea ameninþatã. Dar încrederea comerþului ºi industriei în priceperea conducãtorilor Bãncii Naþionale a fost atât de mare încât niciun moment – nici mãcar cel mai critic – nu s-au resimþit în þarã convulsiunile caracteristice opririlor mari. ªi aceastã încredere a fost justificatã. Prin declaraþiunile repetate ºi prin traducerea în fapte a acelor declaraþiuni, Banca Naþionalã a permis crearea unei atmosfere graþie cãreia industriile ºi bãncile mari au gãsit în strãinãtate – ºi în special în Anglia – îndestularea nevoilor lor, atunci când tezaurizarea trecãtoare a deþinãtorilor de bilete a fãcut sã disparã de pe piaþã numerarul indispensabil mersului economic al þãrii. Nu este o simplã formulã de stil. Când declarãm a ne socoti interpretul tuturor organizaþiilor noastre, exprimând recunoºtinþa noastrã marelui Institut de Credit pentru realele servicii aduse ºi în decursul anului economiei naþionale. Cu cât se pãtrunde mai adânc marele adevãr cã înlãturarea multor rele rezidã într-o producþie mãritã, cu atât mai repede vor cade dificultãþile vieþii materiale. Ieftinirea traiului este legatã de abundenþa, eventual chiar de supraabundenþa mãrfurilor ºi orice factor, care contribuie la realizarea acestui program, meritã aprobarea ºi încurajarea obºteascã. Astfel nu vom mai avea de înregistrat urcarea indexului de scumpete, care a trecut de la 3.677, în ianuarie 1924, la 4.287, în ianuarie 1925. 311

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Domnilor acþionari, Creditul Industrial În opera ei de consolidare, Banca Naþionalã a fost secundatã de Societatea Naþionalã de Credit Industrial. Cu toate cã aceastã instituþiune nu funcþioneazã decât de un an ºi un sfert, ea a început sã aducã foloase reale vieþii industriale ºi promite o dezvoltare din ce în ce mai satisfãcãtoare. Întreprinderile bãncii ºi mobilitatea ei Banca Industrialã, afiliata noastrã, vã raporteazã în detaliu, în Darea ei de Seamã, progresul ºi schimbãrile survenite în majoritatea întreprinderilor noastre, controlate de dânsa. Celelalte, aflãtoare sub directa noastrã supraveghere sau la care participãm împreunã cu alte grupãri, s-au dezvoltat, în majoritatea cazurilor, în mod satisfãcãtor. Unele din ele însã vor trebui sã-ºi restrângã sfera lor de activitate ºi pagubele rezultate din aceste operaþiuni sunt incluse în prezentul bilanþ. În schimb însã, am realizat beneficii apreciabile prin vânzarea unor participaþiuni la întreprinderi la care nu dispuneau de majoritatea necesarã pentru a impune întotodeauna punctul nostru de vedere (ex: „Þesãtura Arad”, „Internaþionala de Transport”, „Podgoria” etc. etc. etc.). Prin asemenea vânzãri am urmãrit dublul scop al menþinerii liniei noastre tradiþionale de mobilizarea puternicã ºi realizarea de rezerve latente. Domnilor Acþionari, Înainte de a intra în examinarea situaþiunii bãncii dumneavoastrã pe anul 1924, ne credem datori a vã aminti pierderea ireparabilã ce am încercat în persoana domnului Mihai Deºliu, vicepreºedinte al Consiliului nostru de Administraþie ºi membru în Comitetul nostru de Direcþiune. Sfãtuitor nepreþuit ºi amic devotat al Institutului dumneavoastrã, el ne-a cãlãuzit mulþi ani cu experienþa ºi devotamentul sãu. Memoria lui ne va fi pururea scumpã. Domnilor Acþionari, Bilanþul, ce avem onoarea a vã supune astãzi spre aprobare, este referitor la al 77-lea an de existenþã al instituþiunii dumneavoastrã. Mobilitate Examinând câteva posturi mai importante ale acestui bilanþ relevãm cã, faþã de sumele exigibile de 1.892 milioane, banca dispune de 1.399 milioane uºor mobilizabile. Imobile Imobilele bãncii figureazã cu 88 milioane lei, din care vi se va propune o amortizare de cca. 10 milioane lei, astfel încât, dacã aprobaþi prezentul bilanþ, „Imobilele” vor figura în registrele noastre cu cca. 70 milioane lei. Enumerând aceste imobile, citãm: Arad: imobilul din str. Elena Ghica; Brãila: imobilul fost Casa Feitler; imobilul fost Casa Corbu; Magazia fostã Gaetan. Braºov: imobilul din str. Ioan 3; Bucureºti: Palatul bãncii cu pãtratul ei (str. Paris, Calea Victoriei, str. Karagheorghevici, Pasagiul Macca); imobilul din strada Carol (Piaþa Sf. Anton); Cernãuþi: Palatul bãncii; 312

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Chiºinãu: Antrepozitele bãncii; Constanþa: Palatul bãncii; Magazia Constanþa; un teren; Galaþi: Palatul bãncii; magazii; Ismail: Palatul bãncii; Chilia Nouã: detto; Oradea Mare: detto; Tg. Mureº: detto. Personalul Am redus numãrul funcþionarilor de la 1.281 la 1.186 ºi am mãrit salariile celor rãmaºi, atât pentru a le asigura un trai mai uºor, cât ºi pentru a recompensa sforþãrile ºi devotamentul lor. Credem a fi interpreþii dumneavoastrã, ai tuturor, mulþumindu-le pentru sentimentele lor de solidaritate cu instituþiunea dumneavoastrã. Sucursale Sucursalele din þarã ºi din strãinãtate, ºi anume: Arad, Bãlþi, Bolgrad, Brãila, Braºov, Cernãuþi, Chiºinãu, Cluj, Constanþa, Ismail, Chilia, Lipscani, Oradea Mare, Reni, Târgu-Mureº, Constantinopol, Paris, au lucrat ºi în acest an cu rezultate satisfãcãtoare. Referitor la Sucursala New-York, avem de observat cã noua legislaþie de imigrare din Statele Unite ale Americii de Nord ne-a fãcut sã judecãm inutilã menþinerea acestei sucursale, care a ºi fost suprimatã pe ziua de 1 august 1924. Printre relaþiunile noastre cele mai vechi ºi mai importante, citãm în primul rând: Banca Comerþului, Craiova, al cãrei mers ascedent continuã în modul cel mai satisfãcãtor. Conducerea ei priceputã ºi prudentã îi asigurã un viitor în raport cu remarcabila ei dezvoltare de pânã acum. Afiliaþiuni Banca Moldova, Iaºi, ºi-a mãrit capitalul de la 50 la 70 milioane, realizându-ºi astfel o parte din vastul ei program. Banca Timiºoarei ºi Societatea Comercialã pe Acþiuni, Timiºoara. ªi-a realizat augmentarea capitalului proiectatã ºi continuã mersul ei progresiv atât pe terenul bancar, cât ºi pe cel industrial. Banca Industrialã. Vã prezintã, o datã cu aceasta, raportul cãtre a treia Adunare Generalã care s-a þinut astãzi, 21 februarie. Aceastã bancã îºi urmeazã rolul de sfãtuitor ºi de controlor al industriilor ce i-au fost încredinþate ºi va distribui un dividend de 20%. Banca Generalã de Credit, Dicio-sân-Martin. O participaþiune a sucursalei noastre din Tg. Mureº a corespuns de astã datã aºteptãrilor noastre. Banca Centralã din Ploieºti, Ploieºti. κi continuã, cu noul capital de 15 milioane lei, activitatea ei prosperã în bogata ei regiune. Banca de Comerþ ºi de Depozite din Salonic. Se dezvoltã cu prudenþã în aºteptarea unei situaþiuni mai favorabile pentru lãrgirea sferei ei de acþiune. Casa Noastrã, Satu Mare. A rãmas ºi în anul trecut institutul de încurajare economicã pentru regiunea sa, lucrând cu rezultate frumoase. Comandita Albert Blank & Co. din Viena. Continuã sã-ºi îndeplineascã rolul de factor auxiliar al exportului nostru în Austria. 313

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Întreprinderi Întreprinderi care nu intrã în cadrul Bãncii Industriale ºi nu i-au fost predate: „Continentala”, Societate Anonimã pentru exportul de cereale. A avut ºi în acest an o activitate intensã ºi productivã. Compania „Compania Franco-Românã de Navigaþie Aerianã”, Paris. ªi-a întins organizarea ei regulatã pânã la Ankara ºi a început zborurile de încercare pânã la Bagdad ºi Moscova. „Generala”, Societate Românã de Asigurãri Generale, Bucureºti, la a cãrei asistenþã ºi prosperitate banca dumneavoastrã este asociatã de la crearea ei, îºi continuã în mod satisfãcãtor mersul ei ascedent. Institutul Balnear Sinaia. Va emite în curând obligaþiuni ipotecare pentru stingerea datoriei ei bancare la instituþiunea dumneavoastrã. „Mecano”, Societate Anonimã. Rãmâne ocupatã cu consolidarea situaþiunii ei. „Bãile Olãneºti”, vor fi transformate, în cursul anului 1925, într-o societate anonimã pe acþiuni. Uzinele de Fier ºi Domeniile din Reºiþa. La ultima augmentare de capital, banca dumneavoastrã a luat o participaþie împreunã cu celelalte mari bãnci din þarã. „Techirghiol”, Societate Anonimã. A început vânzarea terenurilor sale. Departamentul comercial. A fost complectamente lichidat în cursul anului trecut. Domnilor Acþionari, Activul Am procedat la evaluarea activului ºi am înregistrat intrãri la dubioºi cca. Lei 11 milioane, faþã de Lei 33 milioane amortizãri noi. Pasivul Pasivul prezintã la cele douã posturi de depozite ºi de conturi creditoare o diminuare de cca. 281 milioane lei. Domnilor Acþionari, Avem onoarea a vã prezenta Bilanþul General încheiat pe ziua de 31 Decembrie 1924, cu un beneficiu net de ............................ Lei 49.421.035,47 Repatiþia beneficiului Conform statutelor, avem onoarea a vã propune urmãtoarea întrebuinþare a beneficiului: 5% rezervã legalã..........................................................................2.471.051,77 46.949.983,70 un prim dividend de 5% asupra capitalului social.............................6.250.000,00 40.699.983,70 7% tantiemã Consiliului de Administraþie.......................................2.848.998,86 37.850.948,84 314

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Al doilea dividend de 19½% asupra capitalului social.................24.375.000,00 Lei 13.475.984,84 Retribuþiunea cenzorilor.......................................250.000,00 Fondul de premieri ”Mauriciu Blank”................ 2.500.000,00 Amortizarea pentru clãdiri .............................10.590.248,57 iar restul de.....................................................................Lei 13.340.248,57 135.736,27

împreunã cu suma reportatã din anul precedent..............................270.199,17 total Lei sã fie trecut asupra exerciþiului viitor. Domnilor Acþionari, Dacã dumneavoastrã aprobaþi propunerile noastre, cuponul nostru de dividend de Lei 122,50 este plãtibil cu începere de poimâine, 23 Februarie. Rezerve În urma aprobãrii acestui bilanþ, rezervele bãncii se vor cifra: 206.659.395,79 lei, rezerve valutare; 13.061.300,34 lei, noua dotare a acestui fond; 405.935,44 lei, reportul ultimului exerciþiu; 220.126.631,57 lei, în total. Domnilor Acþionari, Avem regretul sã vã anunþãm demisiunea domnului Théodore Laurent, preºedintele „Societãþii Metalurgice Franceze - Saint Chamoud”, ale cãrei ocupaþiuni nu-i mai permit sã colaboreze la conducerea instituþiunii dumneavoastrã. În locul domniei sale ºi în locul vacant prin încetarea din viaþã a mult regretatului Mihail Deºliu, ne-am permis a coopta pe domnul Constantin Olãnescu, fost preºedinte al Camerei Deputaþilor ºi fost ministru de Interne, ºi pe domnul Victor Romniceanu, fost prim-preºedinte al Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie. Supunem aceste cooptãri ratificãrii dumneavoastrã. Domnilor Acþionari, Conform statutelor, avem de completat locurile din Consiliu ocupate de domnii André Bénac, Grigore Iunian, Toma Stelian, baron I.V. Stârcea ºi Alexandru Vaida-Voevod, devenite vacante prin ordinea vechimii. Ne permitem a vã reaminti cã mandatul consilierilor ieºiþi la sorþi se poate reînnoi. Tabloul viramentelor 1905 Lei 1906 Lei 1907 Lei 1.816.500.000 2.369.400.000 2.430.500.000 315 1908 Lei 1909 Lei 1910 Lei 2.293.900.000 2.169.100.000 2.512.900.000 405.935,44

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
1911 1912 1913 1914 1915 1916 1917 Lei Lei Lei Lei Lei Lei Lei 3.093.900.000 3.502.700.000 3.533.900.000 3.694.400.000 3.716.200.000 4.357.700.000 1.790.600.000 1918 1919 1920 1921 1922 1923 1924 Lei Lei Lei Lei Lei Lei Lei 3.195.500.000 27.300.000.000 92.156.000.000 134.900.000.000 136.500.000.000 125.600.000.000 138.400.000.000

Nemaifiind nimic la ordinea zilei, ºedinþa se ridicã la orele 7 seara. (ss) Mauriciu Blank (ss) C.P. Olãnescu (ss) Mihail Seulescu (ss) Constantin Argetoianu (ss) Emilian Pantazi (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

316

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa Consiliului de Adminisatraþie din 7 februarie 1925 Sunt prezenþi domnii: Constantin Argetoianu, Mauriciu Blank, Aristide Blank, general Constantin Coandã, Grigore N. Filipescu, Grigore Iunian, C.P. Olãnescu, Emilian Pantazi, Victor Romniceanu, Simon Rosental, Mihail Seulescu, Richard Soepkez ºi domnii cenzori George Kapri, I. Pillat ºi Christache Staicovici. ªedinþa se deschide la orele 5½ d.a., sub preºedinþia domnului Mauriciu Blank. Se dã citire procesului-verbal al ºedinþei precedente, care se aprobã cu unanimitate. Domnul vicepreºedinte Mauriciu Blank, luând cuvântul, cere Consiliului sã aprobe, ca în toþi anii, a se dota fondul secret pe anul 1925 cu 5 milioane lei. Consiliul de Administraþie, în unanimitate, aprobã aceastã dotaþiune. În continuare, domnul Mauriciu Blank expune Consiliului cã, cu tot neamestecul bãncii în treburile politice ale þãrii, instituþiunea noastrã continuã sã fie atacatã în Parlament, prin ziare, sub pretext cã am susþine partide ºi ziare politice. Domnul Mauriciu Blank insistã asupra netemeiniciei acestor atacuri interesate din partea concurenþei ºi dezvoltã în schimb larga contribuþie care s-a dat din partea bãncii pentru ridicarea nivelului cultural al þãrii. Dupã diferite dezbateri, la care iau parte domnii C. Argetoianu, Aristide Blank, general Coandã, C.P. Olãnescu ºi Simon Rosental, domnul Emilian Pantazi propune urmãtorul comunicat de transmis presei: „Consiliul Bãncii, faþã cu repetatele afirmaþiuni cã banca ar fi acordat subvenþiuni sau fonduri, sub vreun titlu oarecare, unor partide sau grupãri politice, sau unor ziare, declarã cã Banca nu a fãcut niciodatã ºi nu face niciun fel de politicã, cã niciodatã n-a subvenþionat vreun partid, grupare politicã sau ziar; singurele sume plãtite diferitelor ziare, la diferite epoci, neînsemnate de altminterea, reprezintã costul publicaþiunilor Bãncii. În schimb, Banca ºi-a îndeplinit o datorie scumpã sã acorde întotdeauna ºi în mãsura cea mai largã subvenþiuni operelor de culturã naþionalã ºi asociaþiunilor cu scopuri de binefacere. Asupra acestei activitãþi, Consiliul va fi la dispoziþiunea Adunãrii Generale a acþionarilor, pentru a da toate lãmuririle necesare.” Consiliul, în unanimitate, ºi împreunã cu Comitetul de Cenzori, aprobã acest mod de a proceda. Ordinea de zi fiind epuizatã, ºedinþa se ridicã la orele 7 d.a. (ss) Mauriciu Blank (ss) C.P. Olãnescu (ss) Mihail Seulescu (ss) Constantin Argetoianu (ss) Victor Romniceanu (ss) Emilian Pantazi 317 (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa Consiliului de Administraþie din 17 octombrie 1925. Prezenþi domnii: ... ªedinþa se deschide la orele 11 dimineaþa, sub preºedinþia domnului Mauriciu Blank. Domnul Mauriciu Blank supune Consiliului, spre aprobare, bilanþul încheiat pe primul semestru pânã la 30 iunie 1925, care acuzã un beneficiu de Lei 31.866.726,08. Domnii Mauriciu ºi Aristide Blank dau lãmuriri asupra mersului operaþiunilor, indicând cã situaþiunea este mai puþin îngrijorãtoare ca în perioada corespunzãtoare din anul trecut, prezentând o tendinþã foarte netedã de îmbunãtãþire. Banca ºi-a urmãrit cu tenacitate realizarea programului de reducere a angajamentelor sale ºi a vândut câteva industrii la care era interesatã, în unele pentru tot, în altele în parte, obþinând rezultate satisfãcãtoare. Actualmente, situaþiunea se prezintã precum urmeazã: Depozite ºi creditori: Lei 2.473.496.919,82. Debitori: Lei 3.023.771.052,04, din care angajamente la Banca Naþionalã, care la data de 30 iunie a.c. erau de 801.500.00 lei, reduse astãzi la 796 milioane ºi care, pânã la sfârºitul anului, vor fi reduse la ... Garanþiile date de bancã în valutã strãinã se gãsesc reduse astãzi la 8 milioane franci aur, în realitate 6¼ milioane, întrucât garanþiile date la fisc pentru „Intercontinentala” nu reprezintã nici un fel de risc pentru bancã. Domnul preºedinte comunicã cã la ordinea zilei este demisiunea domnului Constantin Argetoianu din Consiliul de Administraþie. Domnul Aristide Blank expune cum s-a produs incidentul cu domnul profesor Nicolae Iorga, care a provocat demisiunea din Consiliu a domnului Argetoianu. În urma unei discuþiuni aprinse în Parlament, între domnul profesor Iorga ºi Madgearu, cel dintâi, indus în eroare de rãuvoitori faþã de bancã, s-a exprimat în termeni jignitori pentru instituþiunea noastrã ºi faþã de domnul Mauriciu Blank. Am crezut cã e mai bine sã nu ripostãm acestor ieºiri nedrepte. Cu ocaziunea ultimei Adunãri Generale, fiind întrebaþi asupra afirmaþiunilor unor ziare cã banca ar sprijini oarecare acþiuni ºi partide politice, am rãspuns cã banca n-a subvenþionat niciodatã decât opere naþionale ºi de culturã, printre care unele dupã chiar îndrumãrile domnului profesor Iorga, ºi am dat numeroase burse ºi ajutoare pentru studenþi, între care s-a menþionat ºi numele fiului domnului Iorga, care a fãcut studii în Italia. Fãcând aceasta, n-am avut nicio intenþiune maliþioasã la adresa domnului profesor Iorga, cu care am avut întotdeauna cele mai bune raporturi, în sensul cã am fost fericiþi de a colabora la opere de propagandã naþionalã ºi de culturã, dupã directivele ºi recomandãrile domniei sale. Faþã cu aceste lãmuriri, pe care Consiliul va binevoi sã autorizeze pe doi din membrii sãi sã le dea domnului Argetoianu, sperãm cã domnia sa nu va ezita de a-ºi relua locul în mijlocul nostru. Consiliul, în unanimitate, aprobã propunerea domnului Aristide Blank ºi deleagã pe domnii C.P. Olãnescu ºi M. Seulescu sã scrie domnului Argetoianu în sensul lãmuririlor date de domnul Aristide Blank. 318

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Domnul Aristide Blank, trebuind sã plece la garã pentru a lua trenul spre Viena, se scuzã a fi nevoit sã plece ºi pãrãseºte ºedinþa. Domnul Mauriciu Blank expune cã domnia sa, fiind vicepreºedinte al Consiliului ºi administrator delegat al bãncii, a primit, dupã cererea Consiliului, sã îndeplineascã ºi sarcina de director general. Domnia sa aratã cã nu are destul timp ca sã îndeplineascã în mod real ºi efectiv ºi aceastã din urmã sarcinã ºi socoteºte cã este în interesul bãncii ca domnia sa sã pãstreze, pe lângã demnitatea de vicepreºedinte, numai sarcina de administrator delegat, iar Consiliul sã desemneze în mod definitiv un director general. Domnul administrator Soepkez spune cã, încã de acum doi ani, domnul Mauriciu Blank a exprimat aceastã dorinþã faþã de Direcþiune, dar cã, dupã stãruinþa tuturor, domnia sa a primit sã mai amâne realizarea ei. Astãzi, când domnul Aristide Blank a împlinit 25 ani în serviciul bãncii ºi prin munca, calitãþile ºi capacitatea sa s-a impus stimei ºi afecþiunii tuturor, Consiliul n-ar putea face o mai nimeritã alegere decât sã numeascã pe domnul Aristide Blank ca director general al bãncii, continuând astfel a lucra ºi pe viitor cu mai mare autoritate, tot sub conducerea ºi privegherea domnului Mauriciu Blank, care va continua sã-ºi consacre întreaga activitate bãncii ca administrator delegat. Domnii C.P. Olãnescu, Emilian Pantazi ºi Ioan Boambã aduc omagii domnului Mauriciu Blank, cum ºi activitãþii atât de rodnice intereselor bãncii depuse de domnii Aristide Blank ºi Richard Soepkez ºi sunt de pãrere a se aproba propunerea fãcutã. Consiliul, în unanimitate, aprobã. Nemaifiind nimic la ordinea zilei, ºedinþa se ridicã la orele 1 dupã amiazã. (ss) Mauriciu Blank (ss) Ioan Boambã (ss) C.P.Olãnescu (ss) Victor Romniceanu (ss) Mihail Seulescu (ss) Emilian Pantazi (ss) Chr. Staicovici (ss) George Kapri (ss) general Gh. Cantacuzino (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

319

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-Verbal ªedinþa Consiliului de Administraþie din 19 noiembrie 1925 Prezenþi domnii: Mauriciu Blank ºi Mihail Seulescu, vicepreºedinþi; Constantin Argetoianu, Aristide Blank, Ioan Boambã, Grigore N. Filipescu, Grigore Iunian, Constantin P. Olãnescu, Emilian Pantazi, Victor Romniceanu, Simon Rosental, R. Soepkez, administratori. ªedinþa se deschide la orele 11 dimineaþa, sub preºedinþia domnului Mauriciu Blank. Domnul Mauriciu Blank, luând cuvântul, exprimã regretul pentru încetarea din viaþã a domnului consilier Toma Stelian, al cãrui elogiu îl face, arãtând recunoºtinþa pe care i-o poartã banca pentru serviciile pe care i le-a adus prin sfatul sãu luminat ºi devotat intereselor ei. Apoi, domnul preºedinte Mauriciu Blank îºi exprimã bucuria de a vedea din nou în mijlocul nostru pe domnul Constantin Argetoianu, care a revenit asupra demisiunii date în urma schimbului de scrisori intervenit între domnia sa ºi domnii consilieri C.P. Olãnescu ºi Mihail Seulescu. Ceilalþi domni consilieri se asociazã la aceastã manifestaþie de simpatie. Domnul Aristide Blank comunicã înþelegerea intervenitã între bancã ºi „Casa Noastrã din Satu-Mare”, în urma cãreia banca vinde restul acþiunilor ce posedã la acea instituþiune, în numãr de 4.500 bucãþi, la preþul de Lei 3.600.000, plãtibili pânã la 31 decembrie 1925 ºi cu obligaþiunea pentru „Casa Noastrã” de a achita ºi soldul sãu debitor la bancã de Lei 6.900.000, ºi anume Lei 3.500.000 pânã la 31 martie 1926, ºi Lei 3.400.000 pânã la 30 iunie 1926. Domnul Aristide Blank face apoi o expunere a activitãþii insuficiente a celor trei sucursale din sudul Basarabiei, ºi anume din Chilia, Ismail ºi Reni, ºi propune desfiinþarea lor în cursul anului 1926. Consiliul aprobã. Domnul Aristide Blank expune ultima înþelegere intervenitã la Paris cu proprietarii opþiunii imobilului din Place Vendôme 20, domnii Bechoff, David & Co., în urma cãreia banca, dupã ce a plãtit acestor domni 2 milioane franci, mai are de plãtit 800.000 franci la 31 martie 1926 ºi 800.000 franci la 30 septembrie 1926, adicã în total 3.600.000 franci, în loc de 4.000.000. În afarã de aceasta, dacã procesul pe care sucursala l-a intentat unui chiriaº, Duveen, nu va fi câºtigat de sucursalã, domnii Bechoff, David & Co., vor renunþa, din suma ce au de primit, la 300.000 franci, astfel încât preþul opþiunii se va reduce de la 4.000.000 la 3.600.000, respectiv 3.300.000. Domnul administrator Rosental, luând cuvântul, þine sã expunã cã aceste tratative au fost duse mai cu seamã de cãtre directorul Sucursalei Paris, domnul M. Schapira, ºi ele, ducând la un rezultat satisfãcãtor, propune Consiliului sã se exprime domnului Schapira mulþumirile domnilor administratori. Consiliul aprobã. Domnul Aristide Blank propune Consiliului sã împuterniceascã pe doi domni din Comitetul de Direcþie, ºi anume pe domnii C.P. Olãnescu ºi Ioan Boambã, sã încheie cu domnii Mauriciu Blank, Richard Soepkez ºi cu domnia sa, un contract pe zece ani, cu începere de la 31 decembrie 1925, în care sã se cuprindã fixarea, pe baza de 35% pentru domnul Mauriciu Blank, 33% pentru domnul Aristide Blank ºi 32% pentru domnul Richard Soepkez, a sumei de 320

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
800.000 lei aur în total pentru toþi trei, ca reprezentând un minim garantat al apuntamentelor ºi tantiemelor ce vor avea de primit de la bancã. Tantiemele de 9½%, pentru toþi trei, rãmân neschimbate. Contractul cu domnul Mauriciu Blank va prevede ºi o pensiune lunarã de Lei aur 1.250, socotiþi pe baza de 40 lei hârtie un leu aur, pentru doamna Bettina Blank, în caz de deces al domnului Mauriciu Blank. Domnul administrator Rosental crede cã trebuie luat, spre bunã regulã, ºi consimþãmântul celor trei administratori absenþi, ºi anume domnii general C. Coandã, I.V. Stârcea ºi Alexandru Vaida-Voevod, întrucât s-a arãtat cã, în ceea ce ce priveºte pe cei trei administratori francezi, domnul André Bénac, reprezentând ºi pe cei doi colegi ai domniei sale, a ºi comunicat domnului Mauriciu Blank, prin scrisoarea sa din 26 octombrie a.c., cã este de acord cu aceste contracte noi. Domnul administrator Argetoianu întreabã dacã aceºti 800.000 lei aur sunt un plus peste sumele ridicate actualmente de domnii Mauriciu Blank, Aristide Blank ºi Richard Soepkez, întrebare la care domnul Aristide Blank rãspunde cã în aceastã sumã de 800.000 lei aur se cuprinde totalul minim al apuntamentelor ºi tantiemelor, rãmânând însã bineînþeles ca la venitul global, partea corespunzãtoare sã se plãteascã de bancã. Consiliul aprobã ºi autorizeazã pe domnii C. Olãnescu ºi Ioan Boambã sã încheie aceste trei contracte. Domnii Mauriciu ºi Aristide Blank ºi Richard Soepkez se abþin. Nemaifiind nimic la ordinea zilei, ºedinþa se ridicã la orele 12. (ss) Mauriciu Blank (ss) C.P.Olãnescu (ss) Mihail Seulescu (ss) Simon Rosental (ss) Ioan Boambã (ss) Constantin Argetoianu (ss) Victor Romniceanu (ss) de acord Alexandru Vaida-Voevod (ss) de acord I.V. Stârcea (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

321

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa Consiliului de Administraþie din 23 ianuarie 1926 Prezenþi domnii: Mauriciu Blank, Constantin Argetoianu, Ioan Boambã, Aristide Blank, Grigore N. Filipescu, Victor Romniceanu, C.P. Olãnescu, Mihail Seulescu, Richard Soepkez, Gr. Duca ºi baron George Kapri. ªedinþa se deschide la orele 12, sub preºedinþia domnului Mauriciu Blank. Se dã citire procesului-verbal al ºedinþei precedente, care se aprobã. Domnul preºedinte Mauriciu Blank, luând cuvântul, expune Bilanþul General ºi Contul de Profit ºi Pierdere, încheiate la 31 decembrie 1925, cu un beneficiu net de Lei 50.212.892,13. Domnia sa dã cuvenitele explicaþiuni fiecãrui capitol din bilanþ ºi propune distribuirea, pentru exerciþiul expirat, a unui dividend de 24,50%, adicã Lei 122,50 de acþiune. Consiliul, în unanimitate, aprobã Bilanþul General ºi Contul de Profit ºi Pierdere, astfel cum au fost prezentate, ºi decide a supune Adunãrii Generale Ordinare a Acþionarilor distribuirea dividendului propus. Conform art. 12 din statute, Consiliul de Administraþie, fiind reînnoibil pentru o pãtrime, dupã ordinea vechimii, sunt declarate vacante locurile ocupate de domnii Mauriciu Blank, general C. Coandã, Grigore N. Filipescu, Em. Pantazi ºi André Homberg. Aceste vacanþe urmeazã a fi completate de cãtre Adunarea Generalã a Acþionarilor, administratorii ieºiþi fiind reeligibili. Se decide a se convoca Adunarea Generalã a acþionarilor, pentru ziua de luni, 22 februarie 1926, orele 5½ dupã amiazã, în Palatul bãncii din Bucureºti, cu urmãtoarea ordine de zi: 1) Darea de Seamã a Consiliului de Administraþie ºi Raportul Cenzorilor asupra gestiunii pe exerciþiul 1925; 2) Bilanþul General ºi Contul de Profit ºi Pierdere, încheiate la 31 Decembrie 1925; 3) Întrebuinþarea beneficiului; 4) Retribuþiunea cenzorilor; 5) Descãrcarea Consiliului de Administraþie ºi a Direcþiunii de gestiunea lor pe exerciþiul expirat; 6) Alegerea a cinci membri în locul domnilor Mauriciu Blank, general C. Coandã, Grigore N. Filipescu, Em. Pantazi ºi André Homberg, ieºiþi la vechime, conf. art. 12 din statute, aceºtia fiind reeligibili; 7) Alegerea cenzorilor ºi a supleanþilor lor. Se decide, de asemenea, convocarea Adunãrii Generale Extraordinare a Acþionarilor, pentru aceeaºi zi de luni, 22 februarie 1926, orele 6 dupã-amiazã, având a lua deciziuni asupra urmãtoarei chestiuni la ordinea zilei: Adãugirea la art. 6 din statute a urmãtorului aliniat: „Acþiunile vor purta semnãtura a 2 administratori; una din semnãturi va putea fi pusã prin grifã.” Nemaifiind nimic la ordinea zilei, ºedinþa se ridicã la orele 1½. (ss) Mauriciu Blank (ss) Victor Romniceanu 322 (ss) Constantin Argetoianu (ss) Indescifrabil

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
(ss) Mihail Seulescu (ss) C.P. Olãnescu (ss) Alexandru Vaida-Voevod (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

323

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa Consiliului de Administraþie din 01 februarie 1926 Prezenþi domnii: ... ªedinþa se deschide la orele 5 dupã-amiazã, sub preºedinþia domnului Mauriciu Blank. Se dã citire procesului-verbal al ºedinþei precedente, care se aprobã cu unanimitate. Domnul administrator Simon Rosental, luând cuvântul, declarã cã se asociazã în totul la votul Consiliului din ºedinþa precedentã din 26 ianuarie 1926, la care n-a putut asista fiind absent din Bucureºti, prin care au fost înaintaþi ca directori domnii I. Rãducanu, S. Schrötter-Scarlat ºi N. Tabacovici. Domnul Aristide Blank dã citire urmãtoarei redacþiuni a Dãrii de Seamã întocmite de cãtre Comitetul de Direcþiune cãtre Adunarea Generalã a Acþionarilor ºi care este admisã cu unanimitate: Domnilor Acþionari, În cursul anului 1925, ideea pãcii a fãcut la Locarno un pas înainte. Unii oameni politici ºi economiºti judecã acest eveniment ca fiind mai important chiar decât acceptarea planului „Dawes” ºi dacã considerãm activitatea reînnoitã de la septembrie încoace, a lumii de afaceri din Statele Unite ale Americii, în legãturã cu noile investiþiuni europene, nu i se poate tãgãdui un rol deosebit. România a avut ºi ea de înregistrat în acest interval succese notabile pe terenul financiaro-internaþional. Rãsãritul ºi Apusul anului 1925 i-au fost favorabile. În ianuarie – Congresul miniºtrilor de Finanþe la Paris –; în decembrie – regularea datoriei sale americane la Washington. Ca urmare fireascã, perspectivele relaþiunilor noastre cu strãinãtatea pot fi considerate ca îmbunãtãþite. Din nefericire insã, recolta ºi refacerea transporturilor n-au þinut pasul ameliorãrilor externe. Dar cu tot caracterul vremelnnic al acestor decepþiuni – una datoritã elementelor, iar cealaltã provenind din dificultãþile întâmpinate la încheierea, dincolo de hotare, a unui împrumut avantajos de investiþiuni –, cursul monedei noastre naþionale s-a resimþit. Astfel, am avut de înregistrat, de curând, la Geneva, 2 franci ºi 22,5 centime pentru 100 lei, adicã una din cele mai defavorabile aprecieri de la rãzboi încoace a situaþiunii noastre, a situaþiunii noastre financiaro-economice (numai la 29 ianuarie am avut de înregistrat 1,97 centime la Geneva). Evident, aºteptãm ca exportul de primãvarã – în special circa 200.000 vagoane porumb ºi circa 25.000 vagoane grâu – sau un împrumut extern, sau o mai atentã examinare imparþialã, din partea strãinãtãþii, a posibilitãþilor noastre, sau, în sfârºit, aceºti trei factori reuniþi, sã restabileascã aceastã nedreptate trecãtoare. Atunci, vom putea vorbi din nou de stabilizarea relativã, premergãtoare stabilizãrii generale. Comerþul ºi Industria au avut de luptat cu mari dificultãþi în cursul anului 1925. Strãinãtatea, extrem de impresionatã de pe urma angajamentelor oficiale ºi oficioase pentru plata datoriilor în valute strãine, a restrâns creditele acordate în anii precedenþi. Banca Naþionalã, limitatã prin legea prelungirii privilegiului ei la un maximum de emisiune, a trebuit, de asemenea, sã cearã debitorilor ei reducerea de angajamente, pentru a putea satisface ºi alte nevoi, tot atât de justificate ºi faþã de care conducãtorii Marelui Institut de Credit nu mai înþelegeau 324

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
în aprecierea importantei lor misiuni sã rãmânã nepãsãtori. Aceste restrângeri duble, ºi simultane însã, au fost frâne puternice la dezvoltarea ºi ieftinirea producþiunii. ªi astfel, se urcã indexul scumpetei din nou de la 4.287, în ianuarie 1925, la 4.771, în ianuarie 1926. În schimb, Societatea Naþionalã de Credit Industrial a desfãºurat o activitate mai vie, care, cu toate cã împrumuturile nu se realizau întotdeauna în numerar, ci adeseori prin scãderi de datorie la Banca Naþionalã, a fost de mare folos industriaºilor, prin importantele reduceri de dobândã. Astfel, utilitatea acestui aºezãmânt s-a învederat ºi mai mult în cursul anului 1925. Domnilor Acþionari, Întreprinderile bãncii ºi mobilitatea lor Banca Industrialã, afiliata noastrã, raporteazã în detaliu, în Darea ei de Seamã de azi, schimbãrile survenite în majoritatea întreprinderilor noastre controlate de dânsa. Celelalte, aflãtoare sub directa noastrã supraveghere sau la care participãm împreunã cu alte grupãri, s-au dezvoltat, în majoritatea cazurilor, în mod satisfãcãtor. Unele din ele însã vor trebui sã-ºi restrângã ºi mai mult sfera de activitate, ºi pagubele rezultate în anul trecut din aceste operaþiuni sunt incluse în acest bilanþ. În schimb însã, am continuat cu realizarea vânzãrii unor participaþiuni la întreprinderi la care nu dispuneam de majoritatea necesarã pentru a impune întotdeauna punctul nostru de vedere (ex: „Cometa”, „Mãsura”, „Honterus”, „Þesãtura Lugoj” etc. etc. etc.). Prin asemenea vânzãri, am urmãrit dublul scop al menþinerii liniei noastre tradiþionale de mobilizare ºi realizarea de rezerve latente. Domnilor Acþionari, Înainte de a intra în examinarea situaþiunii bãncii dumneavoastrã, ne facem o pioasã datorie sã amintim aici pierderea ilustrului nostru colaborator, Toma Stelian, care lasã un gol ºi unanime regrete printre noi. Cu greu ne vom putea lipsi de sfaturile juridice ale acestei mari figuri a neamului nostru. Domnilor acþionari, Bilanþul, ce avem onoarea a vã supune, este referitor la al 78-lea an de existenþã a instituþiunii dumneavoastrã. Mobilitate Examinând câteva posturi mai importante ale acestui bilanþ, relevãm cã, faþã de sumele exigibile de 2.413 milioane, banca dispune de 1.856 milioane uºor mobilizabile. Imobile Imobilele bãncii figureazã cu 75 milioane lei, din care vi se va propune o amortizare de cca. 10 milioane lei, astfel încât, dacã aprobaþi prezentul bilanþ, „Imobilele” vor figura în registrele noastre cu cca. 65 milioane lei. Enumerând aceste imobile, citãm: Arad: imobilul din str. Elena Ghica; Brãila: imobilul fost Casa Feitler; imobilul fost Casa Corbu; Magazia fostã Gaetan. Braºov: imobilul din str. Sf. Ioan nr. 3; Bucureºti: Palatul bãncii cu pãtratul ei (str. Paris, Calea Victoriei, str. Karagheorghevici, Pasajul Macca); imobilul din str. Carol 74 (Piaþa Sf. Anton); Cernãuþi: Palatul bãncii; Chiºinãu: Antrepozitele bãncii; 325

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Cluj: magaziile ºi antrepozitele; Constanþa: Palatul bãncii; Magazia Constanþa; un teren; Galaþi: Palatul bãncii; magazii. Ismail: Palatul bãncii Oradea Mare: detto. Tg.-Mureº: detto. Personal Numãrul funcþionarilor bãncii a fost de 1.187 (1.186 în 1924), fiind redus de la 646 la 596 la sediul central, iar la sucursale augmentat de la 546 la 591. Am procedat la o majorare de salarii, atât pentru a asigura funcþionarilor noºtri un trai mai uºor, cât ºi pentru a recompensa sforþãrile ºi devotamentul lor. Credem a fi interpreþii dumneavoastrã, ai tuturor, mulþumindu-le pentru sentimentele lor de solidaritate cu instituþiunea dumneavoastrã. Sucursalele Sucursalele din þarã ºi din strãinãtate ºi anume: Arad, Bãlþi, Braºov, Cernãuþi, Chiºinãu, Cluj, Constanþa, Galaþi, Oradea Mare, Tg.-Mureº, Constantinopol, Paris, au lucrat ºi în acest an cu rezultate satisfãcãtoare. În vederea unei transformãri în Basarabia, care va cuprinde toate sucursalele noastre de acolo, am redus Sucursala Ismail, Agenþia Chilia ºi Biroul din Reni. Printre relaþiunile noastre cele mai vechi ºi mai importante, citãm în primul rând: Banca Comerþului, Craiova. Acest institut continuã sã fie pivotul vieþii economice în Oltenia. Conducerea lui priceputã ºi prudentã îi asigurã un viitor în remarcabila sa dezvoltare de pânã acum. Afiliaþiuni Banca Moldova, Iaºi, continuã, cu un capital mãrit de 70 milioane lei, realizarea vastului ei program. Banca Timiºoarei ºi Societatea Comercialã pe Acþiuni, Timiºoara, continuã mersul ei progresiv atât pe terenul bancar, cât ºi pe cel industrial. Bilanþul ei permite augmentarea dividendului din anul trecut. Banca Industrialã vã prezintã o datã cu aceasta raportul sãu cãtre a treia Adunare Generalã, care s-a þinut astãzi, 22 februarie. Banca Generalã de Credit, Dicio-sân-Martin, o participaþiune a sucursalei noastre din Tg.-Mureº a corespuns ºi de aceastã datã aºteptãrilor noastre. Banca Generalã din Ploieºti, Ploieºti. A decis urcarea capitalului la 60 milioane, din care 15 milioane au ºi fost viraþi. κi continuã activitatea ei prosperã. Banca de Comerþ ºi de Depozite din Salonic. Se dezvoltã în mod favorabil ºi va distribui, pentru exerciþiul 1925, un dividend de 10%. Casa Noastrã, Satu Mare. Participaþiunea noastrã la acest institut a încetat, fãrã ca relaþiunile amicale dintre noi sã sufere cea mai micã modificare. Comandita „Albert Blank & Co.” din Viena. ªi-a mãrit capitalul la 300.000 ºilingi. Întreprinderi Întreprinderi care nu intrã în cadrul Bãncii Industriale ºi nu i-au fost predate: „Continentala”, Societate Anonimã pentru exportul de cereale. A avut ºi în acest an o activitate internã ºi productivã. 326

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
„Compania Franco-Românã de Navigaþiune Aerianã”, Paris. Am vândut statului cehoslovac 20% din participaþiunea noastrã la aceastã întreprindere. „Generala”, Societate Românã de asigurãri generale, Bucureºti. Continuã, în mod satisfãcãtor, mersul ei ascedent. „Mecano”, Societate Anonimã. ªi-a mãrit capitalul pentru a putea da o mai mare extensiune lucrãrile de utilitate publicã ce i-au fost încredinþate. Industria Aeronauticã Românã. Sub patronajul Creditului Industrial am luat parte în cursul anului, împreunã cu alte mari bãnci, la constituirea acestei societãþi, subscriind Lei 3 milioane. Institutul Balnear Sinaia. Am emis obligaþiunile ipotecare anunþate în raportul precedent ºi a reuºit sã plaseze o bunã parte. Bãile Olãneºti. Au fost transformate într-o societate anonimã cu 6 milioane lei capital, din care banca dumneavoastrã posedã douã treimi. Societatea Naþionalã de Credit Industrial. La augmentarea capitalului acestui institut, banca dumneavoastrã a luat cuvenita parte, mãrind astfel participaþiunea ei de 5.000 la 10.000 acþiuni. ”Techirghiol”, Societatea Anonimã. A continuat ºi în acest an vânzarea terenurilor sale. Uzinele de Fier ºi Domeniile din Reºiþa. Am luat parte, împreunã cu alte bãnci, la ultimul sindicat constituit pentru preluarea unei pãrþi din augmentarea capitalului. Uzinele Metalurgice din Copºa Micã ºi Cugir. Împreunã cu alte bãnci mari, am luat o participaþie de 20.000 acþiuni la aceastã întreprindere. Domnilor acþionari, Activul Am procedat la evaluarea activului ºi am înregistrat, cu scãderea intrãrilor la dubioºi, Lei 24 milioane amortizãri noi. Pasivul Pasivul prezintã la cele douã posturi de depozite ºi de conturi creditoare o urcare de cca. 522 milioane lei. Pe de altã parte, am redus angajamentele noastre la Banca Naþionalã, de la 31 decembrie 1924 ºi pânã astãzi, cu cca. un sfert de miliard. Domnilor Acþionari, Repartiþia beneficiului Avem onoarea a vã prezenta Bilanþul General încheiat pe ziua de 31 Decembrie 1925, cu un beneficiu net de................................. Lei 50.212.892,13 Conform statutelor, avem onoarea a vã propune urmãtoarea întrebuinþare a beneficiului: 5% rezervã legalã...........................................................................2.510.644,60 Lei 47.702.247,53 Un prim divident de 5% asupra capitalului social.............................6.250.000,00 Lei 41.452.247,53 7% tantiemã Consiliului de Administraþie.........................................2.901.657,29 38.550.590,24 327

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Al doilea dividend de 19½% asupra capitalului social...............24.375.000,00 Lei 14.175.590,24 Retribuþiunea cenzorilor..................…... .Lei 250.000,00 Fondul de pensiuni ”Mauriciu Blank”........Lei 2.500.000,00 Amortizare pentru clãdiri..........................10.407.552,70 rãmân:...................................Lei 13.157.552,70 1.018.037,54

plus suma reportatã din anul precedent....................................405.935,44 total Lei ......................................... 1.423.972,98 din care urmeazã sã se raporteze la rezerve pentru dividende (spre completarea a 19 milioane)...................873.260,65 iar restul de................................... Lei sã fie trecut asupra exerciþiului viitor. 550.712,33

Domnilor Acþionari, Dacã dumneavoastrã aprobaþi propunerile noastre, cuponul nostru de dividend, de Lei 122,50, este plãtibil cu începere de mâine, 23 februarie. Rezerve În urma aprobãrii acestui bilanþ, rezervele bãncii se vor cifra: Lei 219.720.696,13, rezerve anterioare; Lei 13.791.457,95, noua dotare a acestui fond; Lei 550.712,33, reportul ultimului exerciþiu; Lei 234.062.866,41, în total. Domnilor Acþionari, Conform statutelor, avem de completat locurile din Consiliu ocupate de domnii Mauriciu Blank, general C. Coandã, Grigore N. Filipescu, Em. Pantazi ºi André Homberg, devenite vacante prin ordinea vechimii. Ne permitem a vã reaminti cã mandatul consilierilor ieºiþi la sorþi se poate reînnoi. Tabloul viramentelor 1905 1906 1907 1908 1909 1915 1916 1917 1918 1919 Lei Lei Lei Lei Lei Lei Lei Lei Lei Lei 1.816.500.000 2.369.400.000 2.430.500.000 2.293.900.000 2.169.100.000 3.716.200.000 4.357.700.000 1.790.600.000 3.195.500.000 27.300.000.000 328 1910 1911 1912 1913 1914 1920 1921 1922 1923 1924 Lei Lei Lei Lei Lei Lei Lei Lei Lei Lei 2.512.900.000 3.093.900.000 3.502.700.000 3.533.900.000 3.694.400.000 92.156.000.000 134.900.000.000 136.500.000.000 125.600.000.000 138.400.000.000

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
1925 Lei 149.500.000.000 Nemaifiind nimic la ordinea zilei, ºedinþa se ridicã la orele 6½. (ss) Mauriciu Blank (ss) Mihail Seulescu (ss) Grigore N. Filipescu (ss) Victor Romniceanu (ss) C.P. Olãnescu (ss) Simon Rosental (ss) Emilian Pantazi (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

329

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa Consiliului de Administraþie din 18 noiembrie 1926 Prezenþi domnii: Mauriciu Blank ºi Mihail Seulescu, vicepreºedinþi; Aristide Blank, Ioan Boambã, personal ºi ca reprezentant al domnului Constantin Argetoianu, Grigore Iunian, C.P. Olãnescu, Emilian Pantazi, Victor Romniceanu, Simon Rosental, Richard Soepkez, I.V. Stârcea, administratori; I. Pillat, cenzor. ªedinþa se deschide la orele 5 d.a. Domnul vicepreºedinte Mauriciu Blank, luând cuvântul, aduce la cunoºtinþa Consiliului încetarea din viaþã a domnului Alexandru Constantinescu, preºedintele Consiliului de Administraþie. Domnia sa aratã rolul activ pe care defunctul l-a avut în conducerea bãncii de la constituirea societãþii anonime. Cenzor în 1904, consilier apoi ºi, în sfârºit, preºedinte al Consiliului de Administraþie din 1918, Alexandru Constantinescu, om de muncã ºi de suflet, spirit larg ºi clarvãzãtor, a fost un sprijin efectiv, un sfãtuitor devotat ºi nepreþuit, un îndrumãtor care cu greu va putea fi înlocuit, ºi a cãrui amintire va fi pios pãstratã de acei care au avut fericirea sã-l aibã de colaborator. Dupã cuvântarea domnului vicepreºedinte Mauriciu Blank, ascultatã în picioare de toþi cei prezenþi, domnul consilier Pantazi propune ºi domnul vicepreºedinte Mihail Seulescu acceptã sã rosteascã o cuvântare din partea Consiliului de Administraþie la înmormântarea defunctului preºedinte. (ss) Mauriciu Blank (ss) C.P. Olãnescu (ss) Mihail Seulescu (ss) Victor Romniceanu (ss) Em. Pantazi (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

330

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa Consiliului de Administraþie din 25 noiembrie 1926 Prezenþi domnii: Mauriciu Blank, vicepreºedinte, Constantin Argetoianu, Aristide Blank, Ioan Boambã, Grigore N. Filipescu, C.P. Olãnescu, Emilian Pantazi, Victor Romniceanu, Richard Soepkez, Alexandru Vaida-Voevod, consilieri; general Gh. Cantacuzino, Gr.G. Duca, Chr. Staicovici, cenzori. ªedinþa se deschide la orele 5 d.a., sub preºedinþia domnului vicepreºedinte Mauriciu Blank. Domnia sa propune ca, în locul defunctului Alexandru Constantinescu, sã fie ales preºedinte al Consiliului de Administraþie, domnul C.P. Olãnescu, cel mai în vârstã dintre consilieri. În urma insistenþelor depuse pe lângã domnia sa de unanimitatea consilierilor prezenþi, domnul C.P. Olãnescu acceptã alegerea ºi, luând preºedinþia ºedinþei, mulþumeºte Consiliului pentru onoarea ce i se face. Domnul consilier-director general Aristide Blank aduce la cunoºtinþa Consiliului cã, pe baza autorizaþiunii date în ºedinþa din 7 octombtie a.c., s-au continuat tratativele cu Primãria Capitalei, pentru stingerea definitivã a litigiului ce existã între Municipiul Bucureºti ºi Banca Blank, litigiu rezultând din faptul cã Primãria, revenind asupra deciziunilor nr. 324 din 10 decembrie 1913, nr. 152 din 12 august 1916 ºi nr. 195 din 22 martie 1920 prin care, în baza unei convenþiuni intervenite între Primãrie ºi Societatea „Colosseum”, se hotãrâse deschiderea unei noi strãzi între Calea Victoriei ºi str. Belvedere, prin deciziunea nr. 345 din august 1923 renunþã la deschiderea strãzii ºi la exproprierea imobilului din str. Belvedere nr. 6. Cum prin Decizia nr. 138/1926, delegaþia permanentã a Consiliului Municipiului Bucureºti revine asupra acestei renunþãri ºi decide deschiderea strãzii ºi exproprierea imobilului din str. Belvedere nr. 6 în anumite condiþiuni cerute de Municipiu, domnul consilier-director general Aristide Blank cere autorizarea pentru Direcþiunea bãncii de a încheia cu Municipiul Bucureºti urmãtoarea tranzacþiune: Banca Marmorosch, Blank & Co., ca fostã proprietarã a terenului din Bucureºti, nr. 29 ºi 31, recunoaºte cã Primãria a dobândit în mod legitim proprietatea porþiunea din Calea Victoriei, în întindere de 248 m.p., reunite la stradã, ºi nu are nicio pretenþie în aceastã privinþã. Banca Marmorosch, Blank & Co., în calitate de cesionarã a Societãþii „Colosseum”, primeºte de la Primãrie drept preþ al exproprierii imobilul din Bucureºti, str. Belvedere nr. 6, suma de Lei 3.500.000, care i se va achita îndatã dupã semnarea prezentului act, în loc de 16.950.110, cât se prevede în deciziunea definitivã a Curþii de Apel din Bucureºti, Secþia a III-a, nr. 6 din 17 martie 1925 investitã cu titlu executor, renunþând în schimbul renunþãrilor ºi obligaþiunilor luate de Primãrie la întreaga diferenþã de Lei 13.450.110, cum ºi la orice dobânzi ºi orice alte pretenþii de daune. În acelaºi timp, Banca Marmorosch, Blank & Co. garanteazã Primãria Municipiului Bucureºti cã Banca Agricolã îi va ceda gratuit terenul în suprafaþã de circa 850 m.p., necesari pentru deschiderea strãzii proiectate. Primãria Municipiului Bucureºti se obligã a executa în totul decizia sa nr. 195 din 22 martie 1920; declarã cã exproprierea imobilului Geschoff este în curs de executare ºi va fi continuatã fãrã întrerupere; se obligã a deschide strada dintre Calea Victoriei ºi str. Belvedere, astfel cum a fost decretatã, lucrãrile 331

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
trebuind sã înceapã cât mai neîntârziat, îndatã dupã dãrâmarea casei Geschoff ºi în schimbul obligaþiei recunoaºterilor ºi renunþãrii Bãncii Marmorosch, Blank & Co. cuprinse la art. precedent, o scuteºte de orice contribuþii la exproprierea imobilului Geschoff, cum ºi de plata lucrãrilor edilitare ale acestei strãzi, primind de la Banca Agricolã, fãrã platã, porþiunea de teren de circa 850 m.p., cum se prevede în actul de schimb dintre zisa bancã ºi Banca Marmorosch, Blank & Co., ale cãrei laturi ºi vecinãtãþi sunt prevãzute în schiþa de plan anexatã pe lângã prezenta. Ca o consecinþã a celor ce preced, ºi în baza punctului 4 din decizia Delegaþiei Permanente a Consiliului Municipiului Bucureºti, cu nr. 138/1926, rãmâne înþeles cã Primãria, luându-ºi obligaþia de a deschide strada proiectatã astfel cum se prevede mai sus, rãmâne singura rãspunzãtoare faþã de Banca Agricolã pentru orice întârziere în executarea acestei obligaþiuni. Terenurile cedate Primãriei prin contractul de faþã în forma, laturile ºi vecinãtãþile arãtate în alãturata schiþã de plan, care face parte integrantã din prezentul act. Consiliul aprobã încheierea tranzacþiunii ºi autorizeazã pe domnii ... sã semneze actul de tranzacþie ºi sã facã toate formele legale pentru definitivarea ei. Nemaifiind nimic la ordinea zilei, ºedinþa se ridicã la orele 6½. (ss) Mauriciu Blank (ss) Constantin Argetoianu (ss) Grigore N. Filipescu (ss) C.P. Olãnescu (ss9 Victor Romniceanu (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

332

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa Consiliului de Administraþie din 29 ianuarie 1927

Prezenþi domnii: C.P. Olãnescu, preºedinte; Mauriciu Blank, Mihai Seulescu, vicepreºedinþi; Constantin Argetoianu, Aristide Blank, Ioan Boambã, general Constantin Coandã, Grigore N. Filipescu, Grigore Iunian, Richard Soepkez, Victor Romniceanu, Simon Rosental, administratori; Gr.G. Duca, baron George Kapri ºi Chr. Staicovici, cenzori. ªedinþa se deschide la orele 12, sub preºedinþia domnului C.P. Olãnescu. Dupã propunerea domnului administrator delegat Mauriciu Blank, Consiliul numeºte pe domnul Ferdinand Marcus, subdirector la Sucursala Constanþa, ºi înainteazã pe domnul Marian Perez, procurist al Sucursalei Constanþa, la gradul de subdirector al aceleiaºi sucursale. Domnul administrator delegat Mauriciu Blank supune Consiliului Bilanþul General ºi Contul de Profit ºi Pierdere, încheiate pe ziua de 31 Decembrie 1926 cu un beneficiu net de Lei 60.342.219,75, dupã ce s-a scãzut din acest beneficiu suma de Lei 18.108.510,75, trecutã la contul „Rezerve pentru Imobile”. Dupã o discuþiune la care iau parte domnii Constantin Argetoianu, Aristide Blank, Simon Rosental ºi Mihail Seulescu, Consiliul, în unanimitate, aprobã Bilanþul General ºi Contul de Profit ºi Pierdere, astfel cum au fost prezentate de cãtre domnul administrator delegat Mauriciu Blank. Consiliul decide, de asemenea, sã se propunã Adunãrii Generale a Acþionarilor distribuirea unui dividend de 24½%, adicã Lei 122,50 de acþiune. Consiliul declarã vacante locurile ocupate de domnii Constantin Argetoianu, Victor Romniceanu, Simon Rosental ºi Richard Soepkez, al cãror mandat expirã conf. art. 12 ºi 13 din statute. Se decide apoi convocarea Adunãrii Generale Ordinare a Acþionarilor pentru ziua de sâmbãtã, 26 februarie 1927, orele 16, în Palatul bãncii din Bucureºti, stabilindu-se urmãtoarea ordine de zi: 1) Darea de Seamã a Consiliului de Administraþiune ºi Raportul Cenzorilor asupra gestiunii pe exerciþiul 1926; 2) Bilanþul General ºi Contul de Profit ºi Pierdere, încheiate la 31 Decembrie 1926; 3) Întrebuinþarea beneficiului; 4) Retribuþiunea cenzorilor; 5) Descãrcarea Consiliului ºi a Direcþiunii de gestiunea lor pe exerciþiul expirat; 6) Ratificarea cooptãrii domnului general Constantin Coandã ca membru în Consiliul de Administraþie ºi alegerea a patru membri în locul domnilor Constantin Argetoianu, Victor Romniceanu, Simon Rosental ºi Richard Soepkez, ieºiþi la vechime, aceºtia fiind reeligibili; 7) Alegerea cenzorilor ºi a supleanþilor lor. Domnul administrator director general Aristide Blank dã citire textului raportului Consiliului de Administraþie cãtre Adunarea Generalã a Acþionarilor din 27 februarie, care se aprobã în unanimitate. 333

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Domnilor Acþionari, Instituþiunea dumneavoastrã a încercat în anul 1926 o pierdere crudã în persoana preºedintelui ei, Alexandru Constantinescu, fost ministru, care timp de 21 ani ne-a fost un prieten ºi un sfetnic nepreþuit. Inteligenþa lui superioarã, priceperea în gãsirea soluþiunii celei mai potrivite, spiritul lui împãciuitor ºi bunãtatea lui nemãrginitã, ne fac sã simþim ºi mai mult golul pe care l-a lãsat în mijlocul nostru. Memoriei lui vom pãstra o amintire pioasã ºi recunoscãtoare. Domnilor Acþionari, Sforþãrile generale pentru menþinerea pãcii mondiale au obþinut rezultate tangibile aproape pretutindeni, afarã de Asia, unde situaþiunea din China dã loc la îngrijorãri. În Europa este de semnalat intrarea Germaniei în Liga Naþiunilor, care deschide speranþa unei înþelegeri generale. Pentru þara noastrã trebuie sã semnalãm, în afarã de reînnoirea tratatelor Micii Înþelegeri ºi a Tratatului de alianþã cu Polonia, încheierea ºi semnarea, spre satisfacþia generalã a opiniunii, a convenþiunilor de amiciþie ºi arbitraj cu Franþa ºi Italia. Pe teren economic vom semnala, în primul rând, o manifestaþiune din cele mai importante ºi anume stabilizarea monedei belgiene. Ea este, poate, ºi mai instructivã decât rezultatul cehoslovac de acum ºase ani, fiindcã se prezintã ca un sfârºit satisfãcãtor al unei lungi suferinþe, cãreia, în special România, din cauza analogiei, n-a putut sã rãmânã indiferentã. Încercãrile de revalorizare parþialã din Franþa ºi Italia – cu toate diferenþe de metode ºi de mijloace – trebuie, de asemenea, urmãrite cu multã atenþiune, cãci pot fi pline de învãþãminte pentru noi, care suntem azi aproape unanimi în dorinþa stabilizãrii monedei noastre, indiferent dacã aceastã unanimitate a putut sã se fixeze ºi în jurul unui curs teoretic, sau al celui indicat în decursul unui timp oarecum mai lung, ca cel rezultat din situaþiunea noastrã economicã internã ºi internaþionalã. Între timp, fluctuaþiunile leului (la 6 mai – 1,60; la 29 octombrie – 2,92) continuã efectul lor dãunãtor producþiunii naþionale, cu toate avantajele apreciabile ale reglementãrii de la Innsbruck, ale soluþionãrii litigiului relativ la unele linii ferate de interes particular (1.413 km.) ºi ale împrumutului italian de 200 milioane de lire. Industria ºi finanþa româneascã, pe de o parte, ºi contra-partea strãinã, pe de alta, au ezitat, faþã de aceste variaþiuni, sã ia angajamente mai lungi ºi rezultatul a fost fie credite scurte – puþin ºi rãu utilizabile –, fie lipsa mai mare de credite în Occident. Aceste inconveniente, care au atras dupã sine reduceri în diferite exploatãri, sau hotãrârea de reduceri pentru viitor, au avut însã ºi avantajul de a împinge la adaptãri ºi realizãri în raport cu încrederea internaþionalã de care ne bucurãm ºi mai cu seamã cu puterile ºi mijloacele de care dispun economiile particulare, Creditul Industrial ºi Banca Naþionalã. Aceste douã mari instituþiuni au vegheat ºi în cursul anului 1926 la o cât mai justã repartiþie a mijloacelor de care dispuneau ºi ne facem o plãcutã datorie, unind mulþumirile noastre cu cele ale organizaþiunilor noastre bancare ºi industriale, pentru a le adresa conducãtorilor celor doi pivoþi ai Economiei Naþionale Româneºti. În special, relevãm intenþiunile Creditului Industrial de a acorda credite pe termene lungi ºi programul Bãncii Naþionale – întocmit încã sub fostul guvernator M. Oromulu – de a pune în serviciul nevoilor economice ale provinciilor liberale, sumele restituite de Stat. 334

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
De asemenea, nu putem lãsa nerelevatã o preocupare importantã a Guvernului ºi a Institutului de Emisiune, preocupare exprimatã de cãtre acesta din urmã prin discursul-program al noului guvernator, domnul Dimitrie Burillianu. Se preconizeazã crearea unui Credit Agricol – adaptat la noile nevoi ºi circumstanþe – care sã serveascã proprietãþii rurale mici ºi medii. Roadele acestei politici înþelepte se vor vedea, fãrã îndoialã, în viitor. Pentru moment însã, lipsa de numerar a atins ºi în acest an proporþiuni neuzitate, iar indicile de scumpete a trecut de la 47,71, în ianuarie 1926, la 53,24, în decembrie 1926. Domnilor Acþionari, Întreprinderile bãncii ºi mobilitatea ei Banca Industrialã, afiliata noastrã, raporteazã în detaliu, în Darea ei de Seamã de azi, schimbãrile survenite în majoritatea întreprinderilor noastre controlate de dânsa. Celelalte, aflãtoare sub directa noastrã supraveghere, sau la care participãm împreunã cu alte grupãri, s-au dezvoltat, în genere, în mod satisfãcãtor. Unele din ele însã vor trebui sã-ºi restrângã ºi mai mult sfera de activitate, iar pagubele rezultate în anul trecut din operaþiunile lor, sunt incluse în acest bilanþ. În schimb însã, am continuat cu realizarea vânzãrii unor participaþiuni la întreprinderi la care nu dispuneam de majoritatea necesarã pentru a impune întotdeauna punctul nostru de vedere, sau a cãror rentabilitate nu justificã pãstrarea lor în portofoliul bãncii. Prin asemenea vânzãri, am urmãrit dublul scop al menþinerii liniei noastre tradiþionale de mobilitate ºi realizarea de rezerve latente. Participaþiile rãmase în portofoliul bãncii noastre, precum ºi în acela al Bãncii Industriale, sunt urmãtoarele: (urmeazã un tablou cu participaþiunile bãncii ºi acele ale Bãncii Industriale). Domnilor Acþionari, Bilanþul, ce avem onoarea a vã supune astãzi spre aprobare, este referitor la al 79-lea an de existenþã a instituþiunii dumneavoastrã. Mobilitate Examinând câteva posturi mai importante ale acestui bilanþ, relevãm cã, faþã de sumele exigibile de 3.709 milioane, banca dispune de 1.570 milioane uºor mobilizabile. Imobile Imobilele bãncii figureazã în bilanþ cu 45 milioane lei. Enumerând aceste imobile, citãm: Arad: imobilul din str. Elena Ghica; Brãila: imobilul din str. Împãratul Traian 4; Magazia fostã Gaetan; Braºov: imobilul din str. Sf. Ioan 3; Bucureºti: Palatul bãncii cu pãtratul lui (str. Paris, Calea Victoriei, str. Karagheorghevici, Pasajul Macca); imobilul din str. Carol 74 (Piaþa Sf. Anton); Cernãuþi: Palatul bãncii; Cluj: Magaziile ºi antrepozitele; Constanþa: Palatul bãncii; Magazia Constanþa; Galaþi: Palatul bãncii; magazii; Ismail: imobilul din str. Bolgradului 57; 335

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Chilia-Nouã: imobilul din str. ªtefan cel Mare 89; Oradea: Palatul bãncii; Tg.-Mureº: Palatul bãncii. Personalul Numãrul funcþionarilor bãncii a fost de 911 (1.287 în 1925), fiind redus de la 596 la 466 la sediul central, iar la sucursale de la 591 la 445. Am procedat la o majorare de salarii în limitele economiilor realizate prin restrângerea numãrului funcþionarilor. Credem a fi interpreþii dumneavoastrã, mulþumindu-le pentru sentimentele lor de devotament faþã de instituþiunea dumneavoastrã. Sucursale Sucursalele din þarã ºi anume: Arad, Brãila, Braºov, Cernãuþi, Cluj, Constanþa, Galaþi, Oradea, Rãdãuþi, ºi Tg.-Mureº, lucreazã cu rezultate foarte bune. Cele din Constantinopol ºi Paris dau rezultate satisfãcãtoare. Sucursalele noastre din Basarabia au fost preluate de Banca Creditului Basarabean, creatã la 1 aprilie al acestui exerciþiu cu un capital de 50 milioane lei. Acest nou institut se dezvoltã întrutotul potrivit aºteptãrilor noastre. Comandita Albert Blank & Co. din Viena a fost lichidatã, nemaiprezentând, în situaþiunea de astãzi, nici un interes.

Domnilor Acþionari, Activul Am procedat la evaluarea activului cu cea mai mare severitate ºi am fãcut noi amortizãri importante. Pasivul În ceea ce priveºte pasivul, avem de menþionat cã postul de depozite este într-o continuã urcare, care se cifreazã la aproape 300 milioane lei, iar conturile creditoare însumeazã o urcare importantã, provocatã de obligaþia de a finanþa, între altele, ºi industria de zahãr, care, faþã de recolta excepþionalã din acest an, a necesitat avansuri considerabile. Domnilor Acþionari, Repartiþia beneficiului Avem onoarea a vã prezenta Bilanþul General, încheiat pe ziua de 31 decembrie 1926 cu un beneficiu net de lei 60.342.219,75. Conform statutelor, avem onoarea a vã propune urmãtoarea întrebuinþare a beneficiului: 5% rezervã legalã............................... ...........................................3.017.110,99 Lei 57.325.108,76 Un prim divident de 5% asupra capitalului social.............................6.250.000,00 Lei 51.075.108,76 336

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
7% tantiemã Consiliului de Administraþie.........................................3.575.257,60 Lei 47.499.851,16 Al doilea dividend de 19½% asupra capitalului social...............24.375.000,00 Lei 23.124.851,16 Retribuþiunea cenzorilor...................... Lei 250.000,00 Fondul de pensiuni ”M. Blank”.............Lei 2.500.000,00 2.750.000,00 Lei 20.374.851,16 plus suma reportatã din anul precedent....................................550.712,33 total Lei ......................................... 20.925.563,49 din care urmeazã sã se raporteze la rezerve pentru dividende (spre completarea a 24½%)........................11.625.000,00 Lei 9.300.563,49 ºi la contul de rezerve......................................................................8.737.224,23 iar restul de................................Lei 563.339,26 sã fie reportat asupra exerciþiului viitor. Domnilor Acþionari, Dacã dumneavoastrã aprobaþi propunerile noastre, cuponul nostru de dividend de Lei 122,50 brut sau Lei 100,45 net, este plãtibil cu începere de luni, 21 februarie. Rezerve În urma aprobãrii acestui bilanþ, rezervele bãncii se vor cifra la Lei 275.563.339,26. Domnilor Acþionari, Conform statutelor, supunem ratificãrii dumneavoastrã cooptarea domnului general Constantin Coandã ca membru în Consiliul de Administraþie, în locul ce rãmãsese liber prin demisiunea domniei sale cu ocaziunea intrãrii în Guvern, ºi vã rugãm sã completaþi locurile din Consiliu ocupate de domnii Constantin Argetoianu, Victor Romniceanu, Simon Rosental ºi Richard Soepkez, devenite vacante prin ordinea vechimii. Ne permitem a vã reaminti cã mandatul consilierilor ieºiþi la sorþi se poate reînnoi (urmeazã tabloul viramentelor).

337

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Nemaifiind nimic la ordinea zilei, ºedinþa se ridicã la orele 1½. (ss) Mauriciu Blank (ss) C.P. Olãnescu (ss) Victor Romniceanu (ss) Mihail Seulescu (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

338

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa Consiliului de Administraþie din 26 februarie 1927 Prezenþi domnii: ... În conformitate cu art. 16 din Statute, Consiliul, întrunindu-se în urma Adunãrii Generale Ordinare pentru constituire, realege prin aclamaþiuni pe domnul C.P. Olãnescu, ca preºedinte, ºi pe domnii Mauriciu Blank ºi Mihail Seulescu, ca vicepreºedinþi. Domnul administrator delegat Soepkez aduce la cunoºtinþa Consiliului încetarea din viaþã a directorului Albert Blank ºi aratã devotamentul pe care defunctul l-a pus în serviciul instituþiunii timp de 44 ani. Intrat în bancã în 1883, la 20 ani, Albert Blank, fãrã întrerupere, ºi-a închinat ei toatã activitatea lui, îndeplinindu-ºi tot timpul atribuþiunile ce-i incumbau cu o conºtiinciozitate fãrã pereche. Domnul administrator Soepkez cere autorizarea ºi Consiliul îl însãrcineazã sã exprime familiei sentimentele sale de profund regret. Reintrând în ordinea de zi, se reînnoieºte mandatul de administrator delegat al domnului Mauriciu Blank, cu menþinerea dreptului pentru domnia sa de a semna singur societatea ºi de a face toate numirile personalului, conform statutelor. Se realeg, de asemenea, în Comitetul Executiv, prevãzut de art. 18 din Statute, domnii C.P. Olãnescu, Mauriciu Blank, Aristide Blank, Ioan Boambã, Simon Rosental, ºi Richard Soepkez. Consiliul reînnoieºte mandatul Consiliului Executiv de a rezolva direct toate afacerile curente ale bãncii. Dupã propunerea domnului vicepreºedinte Mihail Seulescu, Consiliul fixeazã, pentru exerciþiul 1927, o alocaþiune specialã de Lei 250.000 de fiecare membru al Comitetului Executiv (membrii Comitetului se abþin de la vot). (ss) Mauriciu Blank (ss) Mihail Seulescu (ss) Alexandru Vaida-Voevod (ss) Emilian Pantazi (ss) Victor Romniceanu (ss) C.P. Olãnescu (ss) Grigore N. Filipescu (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

339

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa Consiliului de Administraþie din 7 aprilie 1927 Prezenþi domnii: C.P. Olãnescu, preºedinte; Mauriciu Blank ºi Mihail Seulescu, vicepreºedinþi; Constantin Argetoianu, Aristide Blank, personal ºi ca reprezentant al domnului Richard Soepkez, Ioan Boambã, general Constantin Coandã, Emilian Pantazi, Victor Romniceanu, Simon Rosental, baron I.V. Stârcea, Alexandru Vaida-Voevod, administratori. ªedinþa se deschide la orele 4 dupã-amiazã. Se dã citire procesului-verbal al ºedinþei precedente, care se aprobã cu unanimitate. Domnul vicepreºedinte administrator-delegat Mauriciu Blank comunicã demisiunea domnului N. Voinescu, subdirector al Sucursalei Cernãuþi, ºi S. Grossu, procurist al Sucursalei Constantinopol, a cãror semnãturã înceteazã de a mai angaja banca. Totodatã, domnia sa comunicã numirea domnilor Ignat Rosental ºi Calef Azouz, ca procuriºti ai Sucursalei Constantinopol. Domnul administrator-director general Aristide Blank aduce la cunoºtinþa Consiliului cã SA „Echipamentul”, al cãrei capital aparþine aproape în întregime bãncii, a vândut fabrica ce poseda în Bucureºti pe preþul de Lei 10 milioane. În urma acestei operaþiuni, banca va realiza, faþã de cifrele din registre, un plus de cca. 4 milioane lei. În urmãrirea programului de realizãri, se duc duble tratative pentru mobilizarea fondurilor pe care banca le are investite în societatea anonimã „Sondajul”. Pe de o parte, se trateazã cu grupul Lianosoff, cãruia i s-a dat un drept de opþiune; pe de altã parte, s-au primit propuneri din partea unui grup român. Realizarea ar aduce, poate, un minus de 15-20 milioane lei faþã de cifrele din registre, ar avea însã marele avantaj de a ne scuti, în situaþiunea actualã, de importantele noi investiþiuni pe care le reclamã o întreprindere petroliferã. Fabricile noastre de zahãr „Jucica” ºi „Lujani” au obþinut în strãinãtate, pentru campania 1927-1928, un credit de lire sterline de 300.000, cu 12½%. Ar mai avea probabil nevoie spre sfârºitul anului de încã cca. lire sterline 100.000, a cãror procurare se crede cã nu va întâmpina dificultãþi. Angajamentul Centralei la Banca Naþionalã este astãzi de Lei 710 milioane, faþã de Lei 800 milioane la 31 decembrie 1926. În 1905, când instituþiunea noastrã a fost transformatã în societate anonimã, s-a decis ºi crearea unui fond de pensiuni, fond care astãzi se urcã la suma de Lei 41.745.259 (din aceºtia nominalizãm Lei 16.023.000 în efecte ºi restul în numerar). Pânã în prezent, fondul aproape nu a fost atins, puþinele pensiuni care s-au distribuit mergând în contul cheltuielilor curente. Cum însã numãrul celor îndreptãþiþi la pensie creºte pe fiecare an, ºi cheltuielile decurgând din pensiunile de distribuit ar încãrca poate prea tare exerciþiile curente, s-a simþit nevoia unui nou regulament. Conform acestuia, funcþionarii vor avea dreptul la pensie cu începere de la vârsta de 55 ani pentru bãrbaþi ºi 50 ani pentru femei, la un minimum de 15 ani serviþi. Cuantumul pensiunii se fixeazã pe baza salariului bugetar mediu din ultimii 5 ani de serviciu, crescând cu 4% pentru fiecare an servit în serviciu ºi putând ajunge la maximum de 3.000 lei, pensiune de bazã. La 340

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
aceastã sumã se adaugã o indemnitate de scumpete fixatã de Consiliul de Admministraþie al bãncii la începutul fiecãrui an. Fondul de pensiuni se alimenteazã: a) din reþinerea pe primele 4 luni a sporurilor de salarii; b) din reþinerea a 5% din salariul lunar al funcþionarilor; c) dintr-un vãrsãmânt al bãncii, egal cu cel de la punctul b; d) cu sumele alocate anual de adunãrile generale, prelevate asupra beneficiilor bãncii. În urma unei discuþiuni îndelungate, la care iau parte domnii Constantin Argetoianu, general Coandã, Simon Rosental ºi Alexandru Vaida-Voevod, ºi a explicaþiunilor date de domnii Mauriciu Blank ºi Aristide Blank, Consiliul aprobã regulamentul prezentat de Direcþiunea bãncii. Domnul administrator-director general Aristide Blank propune ca, în realizarea programului de economii, fondul secret pus la dispoziþiunea Comitetului de Directori sã fie fixat pentru anul în curs la suma de Lei 4 milioane, faþã de 5 milioane în anul trecut. Consiliul aprobã. Domnul administrator director general Aristide Blank atrage atenþiunea Consiliului asupra faptului cã, în urma unei redactãri defectuoase a contractului intervenit între bancã ºi domnii administrator delegat Mauriciu Blank, director general Aristide Blank ºi director Richard Soepkez, în baza deciziunii luate de Consiliu în ºedinþa sa din 19 noiembrie 1925, numiþii domnii se aflã actualmente într-o situaþiune inferioarã celei pe care o aveau la facerea contractului. În consecinþã, Consiliul, apreciind justeþea acestor constatãri, precizeazã cã calculul convenþiunii din 29 decembrie 1925 sã se facã fie pe baza indexului de scumpete, fie pe baza cursului francilor elveþieni, la alegerea domniilor lor. În urma propunerii domnului administrator Ioan Boambã, se decide cumpãrarea a 1.250 exemplare din volumul „La Roumanie en images”, care se vor distribui în scop de propagandã. Domnul administrator director general Aristide Blank aduce la cunoºtinþa Consiliului cã, în baza autorizaþiunii ce i-a fost datã de Consiliu în ºedinþa sa din 7 octombrie 1926, Direcþiunea generalã a bãncii a decis înfiinþarea unei agenþii în Calea Vãcãreºti. S-a închiriat localul necesar într-un imobil care se construieºte actualmente ºi e probabil ca, cel mai târziu în august, noua agenþie va fi deschisã. Se studiazã ºi deschiderea de agenþii în Calea Rahovei ºi Calea Griviþei – ªoseaua Basarab. ªedinþa se ridicã la orele 6½. (ss) C.P. Olãnescu (ss) Mihail Seulescu (ss) Emilian Pantazi (ss) Ion V. Stârcea (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

341

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa Consiliului de Administraþie din 8 iulie 1927 Prezenþi domnii: C.P. Olãnescu, preºedinte; Mihail Seulescu, vicepreºedinte; Ioan Boambã, personal ºi ca reprezentant al domnului Victor Romniceanu, Aristide Blank, general Constantin Coandã, Emilian Pantazi, personal ºi ca reprezentant al domnului Alexandru Vaida-Voevod, avocat Simon Rosental, personal ºi ca reprezentant al domnului Grigore Iunian, Richard Soepkez, personal ºi ca reprezentant al domnului vicepreºedinte Mauriciu Blank, baron I.V. Stârcea. ªedinþa se deschide la orele 12, sub preºedinþia domnului C.P. Olãnescu. Domnul administrator director general Aristide Blank aduce la cunoºtinþa Consiliului cã, conform Regulamentului Casei de Pensiuni, fondul capitalizat urmeazã sã fie plasat în efecte de stat, scrisuri funciare ºi obligaþiuni comunale ºi judeþene, putându-se þine un maximum de 10% în numerar. Or, în momentul actual, din fondul capitalizat de Lei 48 milioane numai 16 milioane sunt în efecte, restul de Lei 32 milioane aflându-se în numerar. Pentru a da mai multã elasticitate hotãrârilor, domnul Aristide Blank cere autorizaþia de a putea lãsa 2/3 în numerar ºi 1/3 în efecte, ceea ce Consiliul aprobã. Domnul administrator director general Aristide Blank expune Consiliului urmãtoarele: „Banca noastrã a încheiat o tranzacþiune importantã cu un grup format din Banca de Credit Român, Internationale Suiker Maatschappij ºi Kredit Anstalt din Viena (grupul Rotschild). Banca noastrã, care în urma rãscumpãrãrilor de la mai mulþi strãini (Schaeller etc.) a ajuns sã posede 96% din acþiunile Fabricii de zahãr „Lujani”, a revândut, respectând cam aceeaºi proporþie de capital românesc ºi strãin, grupului de mai sus 86% din aceste acþiuni. În urma acestei tranzacþiuni, banca noastrã va încasa, în intervalul de la iulie pânã la decembrie anul curent, cca. 1.400.000 lire sterline, sumã din care va rãmâne, dupã achitarea tuturor datoriilor pe care le are în strãinãtate ºi a reducerii cu 40 milioane lei (de la 671 la 631 milioane) a reescontului la Banca Naþionalã, circa lire sterline 600.000. Dezavantajele acestei tranzacþiuni sunt cã reducem într-o proporþie considerabilã participaþia noastrã la una din cele mai rentabile industrii ale noastre, iar avantajele sunt cã, pe viitor, nu vom mai avea de procurat, în timpul perioadei financiare cele mai grele, adicã între iulie ºi decembrie, acele sute de milioane indispensabile fabricilor de zahãr. Procurarea acestor fonduri a fost întotodeauna legatã pentru bancã de foarte mari incoveniente materiale ºi morale. Alt avantaj este cã banca va fi în mãsurã sã-ºi achite toate datoriile externe, sã reducã cu circa alte 7½% datoria la Banca Naþionalã, faþã de care a luat angajamentul de a reduce pânã la sfârºitul anului la 600 milioane lei ºi finalmente cã Trezoreria ºi direcþiunea devizelor vor dispune de fondurile necesare pentru operaþiunile lor. În ceea ce priveºte situaþiunea bãncii în Oficiul de Vânzare al Zahãrului, deºi nu am mai rãmas participanþi la fabricã decât cu 10%, poziþiunea noastrã a fost redusã de la 100 la 60%, noi pãstrând un numãr de trei din cinci reprezentanþi. 342

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Consiliul mulþumeºte domnului Aristide Blank pentru ducerea la bun sfârºit a acestei operaþiuni ºi îºi exprimã dorinþa de a da acestor mulþumiri o formã mai concretã. Domnul Aristide Blank cere voie sã se retragã pentru ca deliberãrile unei asemenea chestiuni sã se poatã face în mai mare libertate de cãtre domnii consilieri, colegii domniei sale. Domnul preºedinte C.P. Olãnescu încuviinþeazã aceastã retragere ºi dã cuvântul domnului administrator Emilian Pantazi, care face urmãtoarea expunere: „Întrucât situaþiunea bãncii se schimbã în urma acestei operaþiuni într-un mod atât de favorabil cum s-a expus mai sus, ºi întrucât pentru ducerea ei la bun sfârºit, domnul Aristide Blank, de patru luni ºi jumãtate, nu a încetat a face cele mai mari sforþãri, meritul acestei încheieri îi revine în cea mai mare parte. Pe de altã parte, deoarece de la rãzboi încoace, domnia sa, într-un mare avânt patriotic ºi cu mari sacrificii bãneºti, din care o parte se traduce în actualul domniei sale sold debitor la bancã, a creat societatea „Cultura Naþionalã”, identificatã de mult de opinia publicã cu institutul nostru, iar scopul acelei societãþi a fost înlocuirea prin cãrþi româneºti, în Basarabia, Bucovina ºi Ardeal, a cãrþilor ruseºti, nemþeºti ºi ungureºti – singurele care erau la dispoziþia tineretului – ºi întrucât domnul Aristide Blank, odatã aceastã operã înfãptuitã, a trebuit s-o neglijeze fiindcã situaþiunea bãncii cerea din ce în ce mai mult atenþiunea domniei sale exclusivã (mod de a proceda care a dus, dupã cum se vede, la cele mai bune rezultate pentru bancã, dar la mai puþine bune pentru domnia sa), eu propun cumpãrarea „Culturii Naþionale” de cãtre bancã. Înainte de a face aceastã cumpãrare, aº dori sã se rebonifice dobânzi pentru circa 60 milioane, percepute domnului Aristide Blank, ºi apoi, pentru anularea soldului rãmas de Lei 125 milioane, banca sã preia „Cultura Naþionalã”. Pentru a vedea cã aceastã sumã este justificatã, vã prezint expertiza „Creditului Industrial”, care evalueazã instalaþiunile ºi inventarul acestei societãþi la circa Lei 145 milioane.” În urma câtorva cuvinte de asentiment din partea domnilor C.P. Olãnescu ºi general Constantin Coandã, Consiliul, în unanimitate, aprobã vederile ºi propunerea domnului Emilian Pantazi ºi, în consecinþã, decide: Sã bonifice Lei ... Sã preia totalitatea acþiunilor „Cultura Naþionalã” la preþul de Lei ... Nemaifiind nimic la ordinea zilei, ºedinþa se ridicã la orele 1½. (ss) C.P. Olãnescu (ss) Mihail Seulescu (ss) Simon Rosental (ss) Ion V. Stârcea (ss) Victor Romniceanu (ss) Emilian Pantazi (ss) Alexandru Vaida-Voevod (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

343

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa Consiliului de Administraþie din 30 noiembrie 1927 Prezenþi domnii: C.P. Olãnescu, preºedinte; Mihail Seulescu, vicepreºedinte; Ioan Boambã, Aristide Blank, general Constantin Coandã, Grigore N. Filipescu, Grigore Iunian, Emilian Pantazi, Victor Romniceanu, Simon Rosental, Richard Soepkez, baron I.V. Stârcea, Alexandru Vaida-Voevod, administratori. ªedinþa se deschide la orele 5 d.a., sub preºedinþia domnului C.P. Olãnescu. Se dã citire procesului-verbal al ºedinþei precedente, care se aprobã cu unanimitate. Domnul adminstrator-director general Aristide Blank, luând cuvântul, aduce la cunoºtinþa Consiliului cã, în baza hotãrârii luate în ºedinþa din 14 noiembrie 1927, s-a procedat la instalarea Sucursalei din Satu-Mare. Amenajarea va fi terminatã în cursul lunii decembrie, astfel cã cel mai târziu la 1 ianuarie 1928 sucursala va începe sã funcþioneze. De asemenea, progreseazã ºi lucrãrile pentru instalarea Agenþiei din Calea Rahovei. La Paris s-au terminat tratativele pentru cumpãrarea imobilului sucursalei de acolo. Ultimele rate sunt plãtibile în ianuarie, februarie ºi martie 1928. Costul total al imobilului se urcã la franci 19 milioane, sumã pe care am putea-o obþine imediat dacã am dori sã-l revindem. În continuare, domnul Aristide Blank informeazã Consiliul cã fabrica noastrã de piele din Mureºeni intenþioneazã sã sporeascã capitalul la 30 milioane lei. Cu cele 20 milioane obþinute, voieºte sã cumpere al pari acþiunile Societãþii Anonime „Ursul”, în valoare nominalã de 15 milioane lei, iar cu restul de 5 milioane lei sã stingã datoria pe care „Ursul” o are cãtre Banca Blank. Prin aceasta, Fabrica „Ursul” va fi, pe de o parte, pusã în valoare, iar pe de alta, participaþiunea noastrã la Fabrica de piele „Mureºeni” va creºte, participaþiunea domnului Burger, actualmente de 43%, pierzând mult din importanþa ei. Pentru completarea reþelei noastre de sucursale în noile þinuturi, domnul Aristide Blank crede cã ar fi bine, ºi Consiliul se raliazã la propunerea domniei sale, ca afiliata pe care o avem la Sighetul Marmaþiei – Banca Economicã – sã fie transformatã într-o sucursalã. Domnul preºedinte C.P. Olãnescu propune reglementarea acordãrii creditelor din partea bãncii cãtre administratorii ei. În urma unei discuþiuni la care i-au parte domnii baron I.V. Stârcea, Simon Rosental, Aristide Blank, Mihail Seulescu, Emilian Pantazi ºi Victor Romniceanu, Consiliul decide ca în viitor sã nu se poatã acorda credite deschise domnilor administratori, decât în baza unei aprobãri prealabile a Comitetului de Direcþiune. În privinþa datoriilor deja existente ale domnilor administratori, Consiliul decide ca ele sã fie rambursate cel mai târziu pânã la finele anului 1928, ºi însãrcineazã Direcþiunea bãncii sã ia mãsurile necesare în aceastã privinþã. În urma propunerii domnului administrator-director general Aristide Blank, Consiliul numeºte pe domnul Vasile A. Urechia, actual subdirector al 344

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Sucursalei Calea Victoriei cu delegaþie de subdirector al Sucursalei Paris, ca procurist în Centralã. Transferã pe domnul Louis Albert Blank, procurist în Centralã, ca subdirector al Sucursalei Calea Victoriei, ºi dã domnului A. Galimir, procurist în Centralã, prima semnãturã pentru Serviciul de Titluri. Nemaifiind nimic la ordinea zilei, ºedinþa se ridicã la orele 6½. (ss) C.P. Olãnescu (ss) Emilian Pantazi (ss) Alexandru Vaida-Voevod (ss) Victor Romniceanu (ss) Ion V. Stârcea (ss) Grigore N. Filipescu (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

345

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa Consiliului de Administraþie din 07 Februarie 1928 Prezenþi domnii: C.P. Olãnescu, preºedinte; Mauriciu Blank, vicepreºedinte; Ioan Boambã, Aristide Blank, general Constantin Coandã, Grigore N. Filipescu, Grigore Iunian, Emilian Pantazi, Victor Romniceanu, Simon Rosental, Richard Soepkez, baron I.V. Stârcea, Alexandru Vaida-Voevod, administratori; Gr. Duca, baron George Kapri, Chr. Staicovici, cenzori. Domnul vicepreºedinte Mihail Seulescu, absent, este reprezentat prin domnul Ioan Boambã. ªedinþa se deschide la orele 11½. Domnul administrator delegat Mauriciu Blank, luând cuvântul, dã citire Bilanþului ºi Contului de Profit ºi Pierdere, încheiate la 31 Decembrie 1927 cu un beneficiu net de Lei 54.366.748,44. Dupã explicaþiunile pe care domnia sa le dã asupra diferitelor posturi din bilanþ, Consiliul aprobã în unanimitate Bilanþul ºi Contul de Profit ºi Pierdere, astfel cum au fost întocmite. Dupã propunerea domnului administrator delegat Mauriciu Blank, Consiliul: 1) hotãrãºte sã se propunã Adunãrii Generale a Acþionarilor distribuirea unui dividend de 24½%, ca ºi pentru anul precedent; 2) declarã vacante, în baza art.12 din Statute, locurile domnilor Aristide Blank, Ioan Boambã, C.P. Olãnescu, Mihail Seulescu ºi Achille Levy-Strauss; 3) decide convocarea Adunãrii Generale pe ziua de 25 Februarie 1928, orele 16½, fixând urmãtoarea ordine de zi: 1) Darea de Seamã a Consiliului de Administraþie ºi Raportul Cenzorilor asupra gestiunii pe exerciþiul 1927; 2) Bilanþul General ºi Contul de Profit ºi Pierdere, încheiate la 31 Decembrie 1927; 3) Întrebuinþarea beneficiului; 4) Retribuirea cenzorilor; 5) Descãrcarea Consiliului ºi a Direcþiunii de gestiunea lor pe exerciþiul expirat; 6) Ratificarea cooptãri domnului Grigore Iunian ca membru în Consiliul de Administraþie ºi alegerea a cinci membri în locul domnilor Aristide Blank, Ioan Boambã, C.P. Olãnescu, Mihail Seulescu ºi Achille Levy-Strauss, al cãror mandat a expirat conform art. 12 din Statute. Membri ieºiþi sunt reeligibili. 7) Alegerea cenzorilor ºi supleanþilor lor. Domnul administrator-director general Aristide Blank dã citire urmãtorului proiect de Dare de Seamã a Consiliului de Administraþie cãtre Adunarea Generalã a Acþionarilor, care se aprobã în unanimitate. Domnilor Acþionari, Anul trecut a înscris în Istoria Þãrii durerea de a fi pierdut pe primul Rege al României Mari. Stins din viaþã la 20 iulie 1927, Regele Ferdinand I continuã ºi va continua sã trãiascã între noi prin pilda vie a abnegaþiunii ºi a dragostei de Þarã. Istoria va pãstra cu pietate memoria acestui Suveran, înzestrat cu însuºirile cerute celor chemaþi sã cãlãuzeascã drumul popoarelor. 346

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Dar doliul României nu s-a mãrginit aici. Puþine luni mai târziu, o moarte neaºteptatã ºi prematurã ne-a rãpit pe Ion I.C. Brãtianu, unul din fruntaºii fãuritori ai Þãrii întregite. ªef de Guvern în diferite rânduri, n-a încetat de a veghea la mãrirea prestigiului ºi puterii româneºti, indiferent dacã avea sau nu rãspunderea oficialã. Memoria lui va fi pururea legatã de toate actele mari desãvârºite la noi în ultimul sfert de veac. Domnilor Acþionari, Opera pacificatoare de la Geneva a înaintat ºi în cursul anului 1927 pe o cale tot mai largã. Acolo, pe de o parte, ºi din spiritul pornit de acolo, pe de alta, sau fãcut încercãri noi pentru diminuarea posibilitãþilor de agresiune între popoare, iar dacã rezultatele acestor sforþãri n-au fost întotdeauna satisfãcãtoare ca, de pildã, la Conferinþa pentru limitarea unitãþilor navale, apoi alte strãduinþe, ca cele franco-americane pentru punerea rãzboiului în afarã de lege, apropierea franco-italianã, rolul Angliei, Franþei ºi Germaniei pentru înlãturarea antagonismelor în Estul ºi Sud-Estul european, sunt argumente bune în contra pesimiºtilor sau scepticilor. Alãturi de aceste progrese politice ºi în acelaº spirit de apropiere între naþiuni ºi continente, trebuie poate adãugate douã mari victorii tehnice dobândite în cursul anului trecut. La 7 ianuarie 1927 s-a vorbit pentru prima datã telefonic de la Londra la New-York, iar la 21 Mai 1927 un avion plecat din New-York a sosit dupã 33 ore de zbor, fãrã alt aterisaj, la Paris. Banca dumneavoastrã, care a creat din mijloacele ei exclusive prima linie aerianã transcontinentalã din lume (Paris-Bucureºti-Bagdad), are un îndoit motiv sã salute cu respect, dar ºi cu mândrie, în special acest al doilea eveniment – dovadã vie a nelimitãrii posibilitãþilor omeneºti în subjugarea ºi utilizarea elementelor. Din nenorocire, perfecþionãrile tehnice nu sunt egalate de cele sociale. Satisfacerea vieþii materiale este mai pretutindeni o problemã chinuitoare pentru pãturile largi ale populaþiunilor. În þãrile cu stabilizarea terminatã, adaptãrile între salarii, costul de producþie ºi indexul de scumpete, se fac cu mari greutãþi ºi numai încet de tot. Italia, de pildã, care ºi-a fixat moneda în cursul anului trecut, în condiþiuni tehnice cu totul favorabile, îºi încordeazã toate energiile pentru menþinerea ºi eventuala mãrire a exportului ei, dar numai pe baza unor sacrificii cu atât mai lãudabile, cu cât ele urmãresc un înalt ideal economic. Pentru a putea însã reuºi, a deschis larg porþile capitalului strãin, neexpunându-l nici unei vexaþiuni, acordându-i scutiri de impozite, anulând nominativitatea titlurilor, garantându-i libera circulaþiune la venire ºi retragere. Franþa, ca ºi noi, se aflã în preajma inevitabilei stabilizãri, cautã, printr-o producþie mãritã, sã combatã scumpirea crescândã ºi, de aceea, ea a considerat ca binevenitã deciziunea Guvernului american de a deschide pieþele financiare ultra-oceanice plasamentelor titlurilor industriale franceze. Cu toate cã situaþiunea României în acest domeniu, ºi în special în urma rãzboiului ºi epocii postbelice, este, poate, mai delicatã decât a altor State, avem convingerea cã anul care începe va aduce cu sine acorduri financiare relative la trecut ºi altele pentru viitor. Numai dupã ce nevoile economiei publice vor fi satisfãcute, se va putea proceda pe o scarã largã la îndestularea economiei particulare, iar, pânã atunci, semnalãm o iniþiativã premergãtoare datoritã Bãncii Naþionale, care pe la sfârºitul anului 1927 a fãcut un apel stãruitor pentru reducerea dobânzilor debitoare, devenite înnãbuºitoare pentru comerþul ºi industria þãrii. Bineînþeles cã aceastã interacþiune nu poate fi eficace decât în raport cu 347

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
cantitãþile de materie primã ce se pun la dispoziþia constructorilor, adicã cu politica de reescont pe termen scurt la Banca Naþionalã ºi de credite lungi cu anuitãþi la Creditul Industrial. Avem prea mare încredere în priceperea conducãtorilor acestor douã mari instituþiuni, pentru a nu spera cã mânuirea acestor delicate instrumente de investigaþiuni, aprecieri ºi hotãrâri, se va face cu toatã imparþialitatea, dar ºi cu discreþiunea indispensabilã în materie de credit. Astfel, numai se va putea adãuga în cartea Economiei Naþionale o nouã paginã de recunoºtinþã faþã de deþinãtorii directivelor comerþului, finanþelor ºi industriei româneºti. Lipsa de numerar a fost mai simþitoare în primul ºi mult diminuatã în al doilea semestru, iar menþionarea indexului împrejurul cifrei de 54. Domnilor Acþionari, Banca Industrialã, afiliata noastrã, raporteazã, în Darea ei de Seamã de azi, schimbãrile survenite în majoritatea întreprinderilor noastre controlate de dânsa. Dezvoltarea acestora, ca ºi acelora aflate sub directa noastrã supraveghere, sau la care participãm împreunã cu alte grupãri, n-a corespuns în totul aºteptãrilor noastre. Unele din ele vor trebui sã-ºi restrângã ºi mai mult sfera de activitate, iar pagubele rezultate în anul trecut din operaþiunile lor sunt incluse în acest bilanþ. În schimb, însã, am continuat cu realizarea vânzãrii unor participaþiuni la întreprinderi la care nu dispuneam de majoritatea necesarã pentru a impune punctul nostru de vedere, sau a cãror rentabilitate nu justificã pãstrarea lor în portofoliul bãncii. Prin asemenea vânzãri, am urmãrit dublul scop al menþinerii liniei noastre tradiþionale de mobilitate ºi realizarea de rezerve latente. Participaþiile rãmase în portofoliul bãncii noastre, precum ºi în acela al Bãncii Industriale, sunt urmãtoarele (urmeazã un tablou cu participaþiunile bãncii ºi acelea ale Bãncii Industriale). Domnilor Acþionari, Bilanþul, ce avem onoarea a vã supune astãzi spre aprobare, este referitor la al 80-lea an de existenþã a instituþiunii dumneavoastrã. Mobilitate Examinând câteva posturi mai importante ale acestui bilanþ, relevãm cã, faþã de sumele exigibile de 3.223 milioane, banca dispune de 1.512 milioane uºor mobilizabile. Imobile Printre imobilele bãncii afectate propriului ei serviciu, enumerãm: Arad: imobilul din str. Elena Ghica; Brãila: imobilul din str. Împãratul Traian 4, magazia fostã Gaetan; Braºov: imobilul din str. Sf. Ioan 3; Bucureºti: Palatul bãncii cu pãtratul lui (str. Doamnei, Calea Victoriei, str. Karagheorghevici, Pasajul Macca); imobilul din str. Carol 47 (Piaþa Sf. Anton); Cernãuþi: Palatul bãncii; Cluj: magaziile ºi antrepozitele; imobilul din str. Dorobanþilor; Constanþa: Palatul bãncii; magazia Constanþa; Galaþi: Palatul bãncii, imobilul din str. Portului (destinat agenþiei), magazii; 348

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Chilia Nouã: imobilul din str. ªtefan cel Mare 89; Oradea: Palatul bãncii; Tg.-Mureº: Palatul bãncii. Personalul Numãrul funcþionarilor bãncii a fost de 849 (911 în 1926), fiind redus de la 466 la 412 la sediul central, iar la sucursale de la 445 la 437. Am procedat la o majorare de salarii în limitele economiilor realizate prin restrângerea numãrului funcþionarilor. Credem a fi interpreþii dumneavoastrã, ai tuturor, mulþumind funcþionarilor noºtri pentru sentimentele lor de devotament faþã de instituþiunea noastrã. Sucursale Sucursalele din þarã ºi anume: Arad, Brãila, Braºov, Cernãuþi, Cluj, Constanþa, Galaþi, Oradea, Rãdãuþi, Satu-Mare, Suceava ºi Tg.-Mureº, lucreazã cu rezultate foarte bune, cele din Constantinopol ºi Paris dau rezultate satisfãcãtoare. Banca Creditului Basarabean SA, afiliata noastrã din Chiºinãu, se dezvoltã în mod mulþumitor. Domnilor Acþionari, Activul Am procedat la evaluarea activului cu cea mai mare severitate ºi am fãcut noi amortizãri însemnate. Pasivul În ceea priveºte Pasivul, avem de remarcat cã postul de depozite este în continuã creºtere, în vreme ce conturile creditoare înregistreazã o scãdere importantã, de aproape 646 milioane lei, scãdere datoratã în cea mai mare parte achitãrii datoriilor noastre externe. Angajamentul la Banca Naþionalã a scãzut în cursul exerciþiului trecut cu peste 233 milioane lei, reducându-se la 567 milioane lei. Þinem, cu aceastã ocaziune, sã adresãm mulþumirile noastre conducãtorilor Institutului de Emisiune, care au continuat sã ne acorde acelaº binevoitor concurs ca ºi în anii precedenþi. Domnilor Acþionari, Repartiþia beneficiului Avem onoarea a vã prezenta Bilanþul General încheiat pe ziua de 31 Decembrie 1927, cu un beneficiu net de Lei 34.366.748,44. Conform Statutelor, avem onoarea a vã propune urmãtoarea întrebuinþare a beneficiului: 5% rezervã legalã...........................................................................2.718.337,42 Lei 51.648.411,02 Un prim divident de 5% asupra capitalului social.............................6.250.000,00 Lei 45.398.411,02 349

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
7% tantiemã Consiliului de Administraþie.........................................3.177.888,77 report ......................Lei 42.220.522,25 Al doilea dividend de 19½% asupra capitalului social....................24.375.000,00 Lei 17.845.522,25 Retribuþiunea cenzorilor.................. .......Lei 250.000,00 Fondul de pensiuni ”Mauriciu Blank”.......Lei . 2.500.000,00

2.750.000,00 Lei 15.095.522,25

plus suma reportatã din anul precedent..............................................563.339,26 total Lei ......................................15.658.861,51 din care sã se rezerve pentru impozite..........................................10.000.000,00 Lei 5.658.861,51 ºi sã se treacã la contul de rezerve..................................................5.281.662,58 iar restul de................................ Lei 337.198,93 sã fie trecut asupra exerciþiului viitor. Domnilor Acþionari, Dacã dumneavoastrã aprobaþi propunerile noastre, cuponul nostru de dividend de Lei 122,50 brut, sau Lei 100,45 net, este plãtibil cu începere de luni 27 februarie. Rezerve În urma aprobãrii acestui bilanþ, rezervele bãncii se vor cifra la lei 283.377.198,93. Domnilor Acþionari, Conform Statutelor, supunem ratificãrii dumneavoastrã cooptarea domnului Grigore Iunian ca membru în Consiliul de Administraþie în locul ce rãmãsese liber prin demisiunea domniei sale cu ocaziunea intrãrii în guvern, ºi vã rugãm sã completaþi locurile din Consiliu ocupate de domnii Aristide Blank, Ioan Boambã, C.P. Olãnescu, Mihail Seulescu ºi Achille Levy-Strauss, devenite vacante prin ordinea vechimii. Ne permitem a vã reaminti cã mandatul consilierilor ieºiþi la sorþi se poate reînnoi. (urmeazã tabloul viramentelor) Domnul administrator-director general Aristide Blank dã citire raportului Comitetului Fundaþiunii „Mauriciu Blank”. În urma explicaþiunilor date de domnul 350

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Aristide Blank, ca rãspuns la întrebãrile puse de domnii administratori general Constantin Coandã ºi Grigore N. Filipescu, Consiliul: 1) aprobã raportul prezentat; 2) dã descãrcarea Comitetului pentru gestiunea sa pe anul trecut; 3) autorizeazã sã se pãstreze în numerar fondul capitalizat, depãºind suma de Lei ... deja plasatã în efecte; 4) aprobã pentru exerciþiul 1928 plata urmãtoarelor pensiuni: D-nei ’’ ’’ ’’ D-lui ’’ ’’ D-nei ’’ ’’ ’’ ’’ ’’ ’’ ’’ D-lui ’’ D-nei ’’ D-lui ’’ D-nei ’’ ’’ ’’ ’’ Aurelia Blank F.H. Schwartz C. Schoenfeld M.Pinsler J. Moscovici M. Mãrculescu E. Leibovici Ch. Rosenfeld M. Blank R. Wechsley M. Baunsch-Iancovici I. Haffner R. Haimovici Ch. Jerscovici M. Leonhardt A. Kühnberg E. Ghermany T. Kotzbacher A. Paspatti H. Marcus C. Radopol M. Gheorghiu H. Marcovici L. Hassan B. Sussmann E. Levy Lei ’’ ’’ ’’ ’’ ’’ ’’ ’’ ’’ ’’ ’’ ’’ ’’ ’’ ’’ ’’ ’’ ’’ ’’ ’’ ’’ ’’ ’’ ’’ ’’ ’’ 5.000 5.000 4.000 4.000 4.000 4.000 3.000 2.485 2.000 2.000 2.000 1.975 1.500 1.000 965 484 314 249 4.000 3.000 300 200 1.000 995 1.000 100

Fixeazã, în baza art. 24, la 200%, alocaþia de scumpete pe 1928, pentru pensionarii viitori. Domnul administrator-director general Aristide Blank aduce la cunoºtinþa Consiliului douã circulãri ale Bãncii Naþionale a României. Prin aceste circulãri se cer date extrem de detaliate asupra operaþiunilor bãncilor care au reescont la Banca Naþionalã, ba chiar se vorbeºte de controlarea datelor ce se vor da, prin „verificãri” la faþa locului. Discutând conþinutul acestor circulãri, Consiliul ajunge la concluziunea cã, oricâtã bunãvoinþã ºi oricâtã condescendenþã ar avea institutul nostru faþã de Banca de Emisiune, satisfacerea acestor cereri este imposibilã ºi din punct de vedere moral (prestigiul bãncii, secretul operaþiunilor etc.), ºi, în unele cazuri, ºi din punct de vedere material (de ex., indicarea bãncilor ce ne acordã credite) ºi însãrcineazã pe domnul administrator-director general Aristide Blank sã se prezinte pentru a-i exprima punctul de vedere al bãncii ºi a-l ruga sã dispunã retragerea circulãrilor în chestiune. 351

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Nemaifiind nimic la ordinea zilei, ºedinþa se ridicã la orele 1½. (ss) Ion V. Stârcea (ss) Victor Romniceanu (ss) Emilian Pantazi (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

352

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa din 06 martie 1928 Prezenþi domnii: Mauriciu Blank, Mihail Seulescu, general Constantin Coandã, Victor Romniceanu, Grigore N. Filipescu, Grigore Iunian, Simon Rosental, I.V. Stârcea, Ioan Boambã ºi Aristide Blank. Asistã la ºedinþã domnii cenzori Chr. Staicovici, George Kapri, Gr.G. Duca. Domnul administrator-director general Aristide Blank, luând cuvântul, aminteºte Consiliului diversele campanii duse de ziarul „Viitorul” în contra bãncii, campanii bazate în general pe raporturile ce ar fi existând între bancã ºi ziarele „Adevãrul” ºi „Dimineaþa”. Or, Consiliul ºtie cã aceste raporturi se mãrginesc la o creanþã ipotecarã pe care banca o are faþã de SA „Adevãrul”, creanþã dobânditã pe cale de cesiune ºi ale cãrei condiþiuni sunt stabilite printr-un act autentic, deci public, înregistrat de Trib. Ilfov, Secþia Notariat, la nr. 3.736/22.12.1926. Ziarul „Viitorul”, revenind însã la vechile atacuri ºi acuzând banca cã subvenþioneazã ºi finanþeazã ziarele sus amintite, domnul Aristide Blank crede cã Consiliul ar trebui sã examineze, prin organe independente de Direcþiunea bãncii, temeinicia acestei acuzaþiuni, care se repetã de peste nouã ani. Ca urmare a cererii sale, domnul Aristide Blank propune Consiliului ca acesta sã însãrcineze factorii normali de control, adicã pe domnii cenzori ai bãncii, sã verifice, sã respecte ºi sã controleze toate registrele, toate arhivele, toate dosarele, inclusiv cele secrete, pentru ca domnii cenzori, sub a lor rãspundere ºi independenþi de Direcþiune, sã constate temeinicia afirmaþiunilor ziarului „Viitorul”, sau inexactitatea acestor publicaþiuni tendenþioase. Domnul cenzor George Kapri crede cã o asemenea procedare ar putea fi interpretatã ca o lipsã de încredere în directorul general ºi în Direcþiune, ceea ce nu poate fi cazul ºi trebuie, deci, evitat. Domnul Aristide Blank, insistând însã asupra propunerii domniei sale, domnii consilieri, dupã o scurtã deliberare, admit cererea ºi roagã pe domnii cenzori sã procedeze de urgenþã la examinarea registrelor ºi dosarelor, în scopul de mai sus. Domnii cenzori primesc aceastã însãrcinare ºi fixeazã ziua de 9 martie pentru facerea cercetãrilor. (ss) Mihail Seulescu (ss) Victor Romniceanu (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

353

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa Consiliului de Administraþie din 17 decembrie 1928 Prezenþi domnii: Mihail Seulescu, personal ºi reprezentant al domnului Constantin Argetoianu; Aristide Blank, personal ºi reprezentant al domnului Mauriciu Blank; Grigore N. Filipescu, personal ºi ca reprezentant al domnului Richard Soepkez; Emilian Pantazi, personal ºi ca reprezentant al domnului general Constantin Coandã, Victor Romniceanu. Absenþi domnii: André Bénac, André Homberg, I.V. Stârcea, Achille LevyStrauss. Consiliul este valabil constituit în baza dispoziþiunilor art. 19 din Statut. Dupã propunerea domnului vice-preºedinte Mihail Seulescu, Consiliul, în unanimitate, alege ca preºedinte al sãu pe domnul administrator Victor Romniceanu. Domnul Victor Romniceanu mulþumeºte pentru încrederea care i se aratã, ºi asigurã cã va pune tot devotamentul în serviciul instituþiunii. Domnul administrator-director general Aristide Blank aduce la cunoºtinþa Consiliului convorbirile avute cu conducãtorii lui Banque de Paris et des PaysBas, Convenþiunea sindicalã, care ne leagã de aceastã bancã din..., expirã la 1 iunie 1929. De comun acord, s-a convenit ca aceastã Convenþiune sã nu fie prelungitã, Banque de Paris et des Pays-Bas lãsând, totuºi, în Consiliul nostru de Administraþie, ca dovadã a bunelor sentimente de care sunt animaþi faþã de instituþiunea noastrã, pe domnii André Bénac ºi André Homberg. Angajamentul nostru la Banca Naþionalã, care la începutul anului era de 597 milioane, a scãzut la 379 milioane. Afiliata noastrã „Moara Steaua” a realizat moara ºi terenul, pe care le avea în Bucureºti, pe un preþ total de 22½ milioane lei, rãmânând numai cu moara din Galaþi. Aceastã societate figureazã în registrele noastre cu Lei 68 milioane, care sunt cu prisosinþã acoperite de activul actual al morii, întrucât datoriile se achitã din suma realizatã din vânzarea morii Bucureºti. Instituþiunea noastrã mai rãmãsese cu 25% din acþiunile companiei Internaþionale de Navigaþie Aerianã, Paris; în toamna anului curent am vândut încã 21% din acþiuni, realizând prin aceasta tot capitalul investit cu dobânda adecvatã, un beneficiu de Lei 4 milioane ºi rãmânând cu 4% acþiuni gratuit. Pentru sporirea activitãþii afiliatei noastre din Salonic, Anglo-Aegean Bank, Ltd., am decis sporirea capitalului ei de la 20.000 la 40.000 Lstg., sporire care se va face pe ziua de 2 ianuarie 1929. În afarã de aceasta, Banca are la dispoziþie credite pentru 55.000 Lstg., pe care treptat le vom spori pânã la 100.000 Lstg. Sucursalele nou înfiinþate, Satu-Mare ºi Focºani, ca ºi ultimele douã agenþii din Bucureºti, Calea Vãcãreºti ºi Calea Rahovei, îºi dezvoltã operaþiunile în mod mulþumitor ºi corespund în totul aºteptãrile puse la înfiinþarea lor. În urma unei inspecþiuni fãcutã la Sucursala Constantinopol, am decis modificarea genului de operaþiuni. Aceastã sucursalã, în viitor, va renunþa la creditele mãrunte, pe care le-a acordat pânã în prezent, mãrginindu-se la finanþarea de operaþiuni între România ºi Turcia ºi la îngrijirea operaþiunilor de ghiºeu ale Centralei, celorlalte sucursale ºi corespondenþilor noºtri. 354

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Consiliul ia notã ºi se declarã de acord cu cele de mai sus. Se ratificã urmãtoarele vânzãri de loturi din Parcul Principele Carol: Elena Achimescu Anna Brandais Petre Dumitrescu ºi Petre Bulfon Gheorghe Tãnãsescu Lucia ºi Eliza Ivanovici Ing. G.P. Stratilescu lot 83 ’’ 71B ’’ 74B ’’ 94 ’’ 54 ’’ 3bis 265,20 mp 276,25 mp 316,25 mp 299,15 mp 350.90,mp 59.90 mp lei 178.754,50 ’’ 158.372,00 ’’ 205.985,00 ’’ 149.575,00 ’’ 280.720,00 ’’ 47.920,00

Dupã cererea domnului administrator-director general Aristide Blank ºi în conformitate cu prevederile art. 23 din Statute, Consiliul autorizeazã Comitetul executiv cu facerea numirilor personalului bãncii, dupã propunerea directorului general. Consiliul ia notã de demisiunea domnului Louis Blank, procurist cu prima semnãturã în Centralã, ºi a domnului Josef Gottlieb, procurist la Sucursala Cluj. (ss) Victor Romniceanu (ss) Mihail Seulescu (ss) Grigore N. Filipescu (ss) Constantin Argetoianu (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

355

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-Verbal ªedinþa din ... februarie 1929 Prezenþi domnii: Victor Romniceanu, preºedinte; Mihail Seulescu, vicepreºedinte; Constantin Argetoianu, Aristide Blank, Ioan Boambã, general Constantin Coandã, Grigore N. Filipescu, Emilian Pantazi, Simon Rosental, Richard Soepkez, personal ºi pentru domnul Mauriciu Blank. Absenþi domnii: André Bénac, André Homberg, I.V. Stârcea ºi Achille Levy-Strauss. Asistã domnii: Gr.G. Duca, George Kapri, I. Pillat ºi Chr. Staicovici. ªedinþa se deschide la orele 4. Domnul administrator-director general Aristide Blank dã citire Bilanþului ºi Contului de Profit ºi Pierdere, încheiate la 31 decembrie 1928 cu un beneficiu net de Lei 65.563.442,87, dând explicaþiuni asupra diverselor posturi. Consiliul aprobã, în unanimitate, Bilanþul ºi Contul de Profit ºi Pierdere, aºa cum au fost întocmite. Dupã propunerea domnului Aristide Blank, Consiliul decide convocarea Adunãrii Generale Ordinare pentru ziua de 19 martie, orele 13, stabilind urmãtoarea ordine de zi: 1) Darea de Seamã a Consiliului de Administraþie ºi Raportul Cenzorilor asupra gestiunii pe exerciþiul 1928; 2) Bilanþul general ºi Contul de Profit ºi Pierdere, încheiate la 31 decembrie 1928; 3) Întrebuinþarea beneficiului; 4) Retribuþia cenzorilor; 5) Descãrcarea Consiliului ºi a direcþiunii de gestiunea lor pe exerciþiul expirat; 6) Ratificarea cooptãrii domnului Constantin Argetoianu ca membru în Consiliul de Administraþie în locul domnilor André Bénac ºi I.V. Stârcea, al cãror mandat expirã, conform art. 12 din Statute. Membrii ieºiþi sunt reeligibili. 7) Alegerea cenzorilor ºi a supleanþilor lor. Domnul Aristide Blank dã citire urmãtorului proiect de Dare de Seamã cãtre Adunarea Generalã a Acþionarilor, pe care Consiliul îl aprobã în unanimitate: Domnilor Acþionari, Anul 1928, al 81-lea al instituþiunii dumneavoastrã, caracterizat în istoria popoarelor prin Pactul Kellog-Briand, a continuat manifestarea dorinþelor obºteºti de cimentare a pãcii. Alegerile din Franþa ºi Germania, aplanarea conflictelor sud-americane din Extremul Orient, deschiderea graniþelor sârbobulgare, precum ºi, în sfârºit, îmbunãtãþirea raporturilor maghiaro-române, justificã zilnic, mai mult, opera marelui organ de la Geneva. Tehnica modernã vine în ajutorul acestor colaborãri internaþionale, ºi astfel avem de înregistrat în anul ce s-a scurs noi victorii aeriene, telefonice, radiofere. O aeronavã germanã duce în luna octombrie 100 cãlãtori din Europa în America ºi înapoi; spre sfârºitul anului s-au pregãtit convorbiri telefonice între Paris ºi Buenos Aires, iar transmisiunea fotografiilor prin unde devine, ca ºi cuvântul telefonat fãrã fir, un lucru curent, pânã ºi-n casa celui mai simplu particular. 356

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Ceea ce înseamnã aceste progrese pentru cultivarea pãturilor largi ºi profunde ale mulþimii semicivilizate sau încã pierdute în întuneric, aceasta nu se va putea ºti decât mai târziu, când comparaþiile între cele douã niveluri – cel atins ºi cel din trecut – se vor putea preciza cu obiectivitatea ºtiinþei. Îndreptãrile sociale însã, ºi mai cu seamã cu caracter economic, s-au fãcut ºi în acest interval mai puþine decât ar fi fost de dorit. E drept cã numãrul total al ºomerilor în lume – cel puþin în þãrile unde controlul statistic prezintã date certe – a scãzut întrucâtva ºi cã, printre exemple de citat, Italia meritã un loc de frunte graþie programului ei agrar; e drept cã ºi politica construcþiilor locuinþelor mijlocii (planurile Loucheur-Breitner) inaugureazã o erã nouã de activitate ºi de îndreptare a unor insuficienþe sociale – dar nu mai puþin adevãrat rãmâne cã toate acestea nu sunt decât slabe începuturi ale erei de prosperitate aºteptate de 11 ani. Rãnile rãzboiului sunt mai adânci ºi mai otrãvite decât ºi le-a închipuit cineva. Stabilizãrii franceze din iunie a urmat ºi a noastrã, mulþumitã împrumutului negociat de multe luni încã de cãtre Guvernul precedent ºi dus la bun capãt de cãtre Guvernul actual. Pregãtirea, ca ºi tratativele ultimelor luni, au fost cu siguranþã foarte anevoioase, astfel cã recunoºtinþa factorilor economici trebuie sã se îndrepte, deopotrivã, înspre fostul, cât ºi spre actualul ministru de Finanþe, ºi cãtre distinºii lor colaboratori. Organizarea simultanã a Bãncii Naþionale pe baze mai apropiate nevoilor producþiunii a fost, de asemenea, salutatã cu satisfacþie, fãrã a se uita serviciile pe care primul institut de credit n-a încetat sã le aducã ºi în acele momente în care mijloacele sale îngrãdite prin lege nu corespundeau dorinþelor conducãtorilor lui ºi deci cerinþelor pieþei. Moneda însãnãtoºitã ºi Banca Naþionalã reînzestratã nu formeazã încã totalul componentelor noii ere economice. Creditul strãinãtãþii, care nu se poate baza decât pe cuminþenia fondurilor întrebuinþate ºi pe respectarea riguroasã a angajamentelor luate – fie de Stat, fie de particulari – acest credit este un alt factor de reorganizare economicã. Pe baza lui numai, Creditul Industrial îºi va putea îndeplini menirea de a acorda credite lungi contra obligaþiuni ipotecare pe zeci de ani, numai el poate crea Creditul Agricol, care a preocupat pe fostul ºi preocupã pe actualul ministru al Agriculturii; refacerea cãilor ferate, a ºoselelor, telefoanelor, îndiguirea celor 250.000 hectare de-a lungul Dunãrii etc. etc., toate sunt dependente de posibilitãþile noastre de a atrage, pãstra ºi mãri încrederea capitalului strãin. Încet ºi treptat vor veni apoi îmbogãþirea þãrii ºi economiile româneºti care vor permite succesiv rãscumpãrarea acþiunilor, a obligaþiunilor, participaþiunilor strãine, pânã când naþionalizarea adevãratã nu va mai fi decât efectul firesc al unei legi dictate de munca ºi capacitatea româneascã. Lipsa de numerar a fost mai puþin simþitã în primul semestru al anului 1928 ºi mai apãsãtoare în al doilea semestru. Indexul de scumpete a oscilat în jurul cifrei de 54,70. Domnilor Acþionari, Înainte de a intra în examinarea situaþiunii bãncii dumneavoastrã, ne facem o pioasã datorie sã amintim aici pierderea fostului nostru preºedinte, Constantin P. Olãnescu. Prin inteligenþa lui vie ºi experienþa lui îndelungatã, Constantin P. Olãnescu ne-a fost, ani de-a rândul, un sfetnic nepreþuit. Dispariþia lui lasã printre noi un gol greu de împlinit ºi unanime regrete. 357

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Domnilor Acþionari, Banca Industrialã, afiliata noastrã, raporteazã în Darea ei de Seamã de azi schimbãrile survenite în majoritatea întreprinderilor noastre controlate de dânsa. Dezvoltarea acestora, ca ºi acelora aflate sub directa noastrã supraveghere sau la care participãm împreunã cu alte grupãri, n-a corespuns în totul aºteptãrilor noastre. Unele din ele vor trebui sã-ºi restrângã ºi mai mult sfera de activitate, iar pagubele rezultate anul trecut din operaþiunile lor sunt incluse în acest bilanþ. În schimb însã, am continuat realizarea vânzãrii unor participaþiuni la întreprinderi la care nu dispuneam de majoritatea necesarã pentru a impune întotdeauna punctul nostru de vedere sau a cãror contabilitate nu justificã pãstrarea lor în portofoliul bãncii. Prin asemenea vânzãri, am urmãrit dublul scop al menþinerii liniei noastre tradiþionale de mobilitate ºi realizarea de rezerve latente. Banca dumneavoastrã are direct, ºi prin Banca Industrialã, participaþii la unele, un numãr de acþiuni la altele din întreprinderile cuprinse în tablourile urmãtoare (urmeazã tablourile). Domnilor Acþionari, Bilanþul, ce avem onoarea a vã supune, spre aprobare, este referitor la al 81-lea an de existenþã al instituþiunii dumneavoastrã. Examinând câteva posturi mai importante ale acestui bilanþ, relevãm cã, faþã de sumele exigibile de 3.962 milioane, Banca dispune de 2.675 milioane uºor mobilizabile (urmeazã enumerarea imobilelor bãncii). Numãrul funcþionarilor bãncii a fost de 779 (849 în 1927), fiind redus de la 412 la 371 la sediul central, iar la sucursale de la 437 la 408. Credem a fi interpreþii dumneavoastrã ai tuturor, mulþumind funcþionarilor noºtri pentru sentimentele lor de devotament faþã de instituþiunea noastrã. Sucursalele din þarã, ºi anume: Arad, Brãila, Braºov, Cernãuþi, Cluj, Constanþa, Focºani, Galaþi, Oradea, Rãdãuþi, Satu-Mare, Suceava ºi Tg.-Mureº, lucreazã cu rezultate foarte bune, cele din Constantinopol ºi Paris dau rezultate satisfãcãtoare. Banca Creditului Basarabean SA, afiliata noastrã din Chiºinãu, se dezvoltã în mod mulþumitor. Domnilor Acþionari, Am procedat la evaluarea activului cu cea mai mare severitate ºi am fãcut noi amortizãri însemnate. În ceea ce priveºte pasivul, avem de remarcat cã postul de depozite este în continuã creºtere, iar conturile creditoare se menþin proporþional. Angajamentul la Banca Naþionalã a scãzut în cursul exerciþiului trecut cu 223 milioane lei, reducându-se la 344 milioane lei. Timbrele ºi impozitele plãtite Statului în cursul anului 1928 au fost de circa 40 milioane lei. Domnilor Acþionari, Avem onoarea a vã prezenta Bilanþul General încheiat pe ziua de 31 Decembrie 1928, cu un beneficiu net de Lei................................ 65.563.442,87. Conform statutelor, avem onoarea a vã propune urmãtoare întrebuinþare a beneficiului: 358

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
5% rezervã legalã...........................................................................3.278.172,14 Lei 62.285.270,73 Un prim divident de 5% asupra capitalului social.............................6.250.000,00 Lei 56.035.270,73 7% tantiemã Consiliului de Administraþie.......................................3.922.468,95 Lei 52.112.801,78 Al doilea dividend de 20% asupra capitalului social...............25.000.000,00 Lei 27.112.810,78 Retribuþiunea cenzorilor.................. .......Lei 250.000,00 Fondul de pensiuni ”Mauriciu Blank”.......Lei 2.500.000,00

2.750.000,00 Lei 24.362.801,78

plus suma reportatã din anul precedent..............................................377.198,93 total Lei .......................................... 24.740.000,71 din care sã se rezerve pentru impozite..........................................10.000.000,00 Lei 14.740.000,71 ºi sã se treacã la contul de rezerve..........................................Lei 14.421.827,86 iar restul de................................ Lei 312.172,85 sã fie trecut asupra exerciþiului viitor.

Domnilor Acþionari, Dacã dumneavoastrã aprobaþi propunerile noastre, cuponul nostru de dividend de Lei 125 brut, sau Lei 100,62 net, este plãtibil cu începere de miercuri, 20 Martie. Domnilor Acþionari, Conform Statutelor, supunem ratificãrii dumneavoastrã cooptarea domnului Constantin Argetoianu ca membru în Consiliul de Administraþie, în locul ce rãmãsese liber prin demisiunea domniei sale cu ocaziunea intrãrii în Guvern, ºi vã rugãm sã completaþi locurile din Consiliu ocupate de domnii André Bénac ºi I.V. Stârcea, devenite vacante prin ordinea vechimii. Ne permitem a vã reaminti cã mandatul consilierilor ieºiþi la sorþi se poate reînnoi (urmeazã tablourile viramentelor). 359

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Dupã propunerea domnului administrator-director general Aristide Blank ºi în conformitate cu art. 24 din Statutele Casei de Pensiuni, Consiliul fixeazã alocaþia de scumpete a pensionarilor bãncii pentru cursul anului 1929, la 200%. Domnul Aristide Blank aduce la cunoºtinþa Consiliului închirierea unui local din Iaºi pentru înfiinþarea unei sucursale, care va fi deschisã probabil în primele zile ale lunii iunie. De asemenea, s-au închiriat localuri pentru douã noi agenþii în Bucureºti. Având în vedere rezultatele bune date de sucursalele ºi agenþiile noi înfiinþate, intenþionãm, pe mãsura formãrii personalului, deschiderea de noi sucursale ºi agenþii, atât în provincie, cât ºi în capitalã. Consiliul ia act. Domnul Aristide Blank mai comunicã Consiliului urmãtoarele înaintãri ºi numiri în personalul bãncii, decise de Consiliul Executiv: ca subdirectori ai bãncii: domnii G. Crãciun, G. Rãuþ, Otto Zentler; ca procurist cu primã semnãturã în Centralã: domnul Vasile A. Urechia; directori la sucursala Victoria: domnii M. Ghermani ºi S. Schrager. Se ia, totodatã, notã de retragerea semnãturii domnului Balasz, de la Sucursala Oradea. (ss) Victor Romniceanu (ss) Grigore N. Filipescu (ss) Constantin Argetoianu (ss) Emilian Pantazi (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

360

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa din 31 octombrie 1929 Prezenþi domnii: Constantin Argetoianu, Ioan Boambã, Aristide Blank, personal ºi ca reprezentant al domnului Mauriciu Blank, Grigore N. Filipescu, Emilian Pantazi, Victor Romniceanu, Simon Rosental ºi Richard Soepkez. ªedinþa se deschide la orele 5½, sub preºedinþia domnului Victor Romniceanu. Domnul administrator-director general Aristide Blank supune Consiliului bilanþul încheiat per 30 iunie a.c., dând explicaþiuni asupra diferitelor posturi din activ ºi pasiv. De remarcat cã angajamentul bãncii la Banca Naþionalã a României a scãzut de la 344 milioane la 1 ianuarie, la 197 milioane la 30 iunie 1929 (Centralã ºi sucursale). Depozitele ºi conturile curente creditoare sunt în continuã urcare, cifrându-se, per 30 iunie, la Lei 4.200 milioane, faþã de Lei 3.926 milioane la 30 decembrtie 1928. Angajamentul Bãncii Industriale se urcã la circa Lei 2 miliarde (scont, conturi acoperite ºi descoperite, participaþiuni). În realizarea programului nostru de expansiune ºi încurajaþi de rezultatele obþinute de noile agenþii, am deschis, în cursul anului curent, trei noi agenþii în Bucureºti (Bd. Basarab, Piaþa Amzei ºi Bd. Carol) ºi vom deschide, în curând, a patra în Calea Dorobanþilor, colþ cu ªoseaua Bonaparte. În urma propunerii domnului administrator-director general Aristide Blank, Consiliul decide înfiinþarea unei sucursale în oraºul Iaºi, numind pe domnii: Pr. Grossu, director al acestei sucursale; H. Bretea, subdirector al acestei sucursale; I. Unter, procurist al acestei sucursale; I. Zingler, procurist al acestei sucursale, iar procura specialã ce domnia sa avea pânã în prezent înceteazã. Asociaþiunea marilor bãnci, preconizând deschiderea de agenþii de incasso, în oraºele unde actualmente nu sunt instituþiuni care sã ofere destulã siguranþã, am deschis o asemenea agenþie în oraºul Râmnicu-Sãrat. Având în vedere extensiunea luatã de Agenþia Rãdãuþi, domnul administrator-director general Aristide Blank propune, ºi Consiliul aprobã, transformarea acestei agenþii în sucursalã, numind pe domnii dr. Simon Rosenfeld ºi I. Mãtãsaru, actuali ºefi ai agenþiei, directori ai sucursalei. În urma încetãrii din viaþã a mult regretatului Sigismund Szana, s-a simþit nevoia reorganizãrii conducerii afiliatei noastre, Banca Timiºoarei ºi Societate Comercialã pe Acþiuni din Timiºoara. Participaþiunea noastrã la aceastã instituþiune se ridicã actualmente la circa bucãþi 88.500 din totalul de 250.000. Având în vedere importanþa acestei participaþiuni, domnul Aristide Blank aduce la cunoºtinþa Consiliului cã a acceptat însãrcinarea de administrator-delegat al Bãncii Timiºoara. În urma recomandaþiunii domniei sale, Consiliul a numit în postul de prim-director ajutor al acestei bãnci pe domnul Alexandru Pacsimade, pânã acum director al sucursalei noastre din Oradea. Consiliul ia notã. Consiliul ratificã vânzarea urmãtoarelor parcele din Parcul Principele Carol. 361

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Parcela Nr. 7 57 51 71 78 93 122 Numele Cumpãrãtorului Ecaterina Cerkez Victor Raþiu Elena ºi Irina Munteanu Eufrosina ºi Alfredo Sperri Ing. G. Crãciun Mariette Grozea Constantin Stãncescu Preþul 322.250,00 Lei 92.470,00 Lei 260.250,00 Lei 219.750,00 Lei 280.725,00 Lei 234.375,00 Lei 154.487,50 Lei

Nemaifiind nimic la ordinea zilei, ºedinþa se ridicã. (ss) Victor Romniceanu (ss) Constantin Argetoianu (ss) Ion V. Stârcea (ss) Emilian Pantazi (ss) Grigore N. Filipescu (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

362

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa din 27 noiembrie 1929 Prezenþi domnii: Victor Romniceanu, preºedinte; Constantin Argetoianu, Ioan Boambã, personal ºi ca reprezentant al domnului I.V. Stârcea, general Constantin Coandã, Grigore N. Filipescu, Emilian Pantazi, Simon Rosental. Asistã ºi domnul I. Pillat, cenzor. Domnul Victor Romniceanu, preºedinte, deschizând ºedinþa, spune: „Cred cã sunt în sentimentul dumneavoastrã, al tuturor, atunci când evoc figura blândã ºi seninã a marelui nostru dispãrut, exprimând încã o datã viile noastre regrete pentru dureroasa pierdere încercatã de bancã. Totodatã, ne exprimãm intima convingere ce avem cã interesele bãncii vor fi conduse de domnul director general, demnul fiu al defunctului, cu concursul vechilor sãi colaboratori, cu aceeaºi solicitudine ca ºi pânã acum, urmând drumul trasat de mult regretatul sãu pãrinte”. Dupã aceea, domnul preºedinte Victor Romniceanu dã citire urmãtoarei scrisori a domnului vicepreºedinte Mihail Seulescu: „Domnule Preºedinte, Rog sã binevoiþi a comunica Onoratului Consiliu marea mea pãrere de rãu cã nu pot lua parte la aceastã importantã reuniune. Eu am avut onoarea de a þine cuvântarea atunci când am sãrbãtorit, în plinã glorie ºi triumf, pe iubitul nostru dispãrut. Rog, onorat Consiliu, cã sunt aspecte din activitatea lui Mauriciu Blank, care nu au fost destul puse în evidenþã. Activitatea lui socialã, ideologia solidaritãþii umanitare ºi viul patriotism realizator sunt laturi cam rãmase în umbrã. Îmi propun, cu elementele ce posed ºi cu cele ce-mi voi mai procura, sã îndeplinesc aceastã lucrare. Îndatã ce sãnãtatea îmi va permite, voi confecþiona un memorandum pe care îmi voi permite a-l supune onoratului Consiliu. Cu respectuoase sentimente, (ss) M. Seulescu” Domnul Constantin Argetoianu propune aºezarea unui bust al mult regretatului fondator al bãncii în Sala de Consiliu, pentru ca astfel spiritul ºi înaltele concepþii ale lui Mauriciu Blank sã continue a plana asupra dezbaterilor Consiliului. Consiliul aprobã în unanimitate. În semn de doliu, ºedinþa se ridicã. (ss) Victor Romniceanu (ss) Constantin Argetoianu (ss) Ion V. Stârcea (ss) Anibal Teodorescu (ss) Emilian Pantazi (ss) Grigore N. Filipescu (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

363

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa din 5 decembrie 1929 Prezenþi domnii: Victor Romniceanu, preºedinte; Constantin Argetoianu, Aristide Blank, Ioan Boambã, general Constantin Coandã, Grigore N. Filipescu, Emilian Pantazi, Simon Rosental, Richard Soepkez, I.V. Stârcea ºi Anibal Teodorescu. Asistã la ºedinþã domnii Gr.G. Duca, George Kapri, I. Pillat ºi Chr. Staicovici. ªedinþa se deschide la orele 5, sub preºedinþia domnului Victor Romniceanu. Domnul preºedinte aduce la cunoºtinþa Consiliului încetarea din viaþã a vicepreºedintelui sãu, Mihail Seulescu, ºi evocã distinsa personalitate a defunctului, insistând asupra devotamentului pe care, în toate împrejurãrile, l-a pus în slujba instituþiunii noastre. ªedinþa se suspendã în semn de doliu. La redeschidere, domnul administrator Richard Soepkez îºi exprimã regretul de a nu fi participat la ºedinþa consiliului din 27 Noiembrie, ºedinþã închinatã memoriei lui Mauriciu Blank. Absenþa a fost datoratã faptului cã s-a omis a i se aviza ora la care urma sã aibã loc ºedinþa. Regretã cã aceastã absenþã l-a lipsit de ocaziunea de a aduce un sublim omagiu memoriei marelui dispãrut ºi accentueazã încã o datã solidaritatea care-l leagã de conducerea bãncii. Domnii cenzori, prin domnul Gr. Duca, îºi exprimã ºi ei regretul de a nu fi participat la ºedinþa din 27 noiembrie. Trecându-se la ordinea de zi, domnul preºedinte Victor Romniceanu propune alegerea unui vicepreºedinte în persoana domnului administrator Constantin Argetoianu, ºi delegarea domniei sale în Comitetul Executiv. Domnul Constantin Argetoianu mulþumeºte pentru cinstea care i se face prin alegerea sa în locul rãmas liber în urma decesului mult regretatului Mauriciu Blank. A ezitat sã primeascã la început acest mandat, crezând cã altora li s-ar fi cuvenit înaintea domniei sale aceastã demnitate dar a cedat insistenþelor depuse ºi asigurã Consiliul cã va depune tot devotamentul în serviciul instituþiunii. Domnul Richard Soepkez propune alegerea domnului Aristide Blank ca administrator delegat, domnul Aristide Blank acceptã, mulþumind pentru încrederea care i se acordã, exprimându-ºi convingerea cã va corespunde noii însãrcinãri, cu toatã greutatea ce ea incumbã. Nemaifiind nimic la ordinea zilei, ºedinþa se ridicã. (ss) Victor Romniceanu (ss) Constantin Argetoianu (ss) Ion V. Stârcea (ss) Anibal Teodorescu (ss) Grigore N. Filipescu (ss) Emilian Pantazi (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

364

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa din 3 martie 1930 Prezenþi domnii: Victor Romniceanu, preºedinte; Constantin Argetoianu, vicepreºedinte; Aristide Blank, Ioan Boambã, general Constantin Coandã, Grigore N. Filipescu, Emilian Pantazi, Simon Rosental, Richard Soepkez, I.V. Stârcea, Anibal Teodorescu, administratori; asistã la ºedinþã domnii cenzori, Gr.G. Duca, George Kapri ºi Chr. Staicovici. Domnul preºedinte Victor Romniceanu, în numele Consiliului, exprimã domnului Aristide Blank regrete pentru pierderea suferitã prin încetarea din viaþã a doamnei Bettina Blank. Domnul Aristide Blank mulþumeºte. Trecându-se la ordinea de zi, domnul Aristide Blank propune modificarea unor articole din Statutul Casei de Pensiuni „Fundaþiunea Mauriciu Blank”. Statutul actual prevede ca veniturile Fundaþiunii se alimenteazã, printre altele, ºi dintr-o reþinere lunarã de 5% din salariul de bazã al fiecãrui membru. De fapt, nu s-au reþinut membrilor niciodatã aceºti 5%, suma fiind vãrsatã de bancã ºi de aceea domnia sa propune modificarea Statutului, pentru a-l pune de acord cu realitatea. Mai este necesarã modificarea articolelor referitoare la cuantumul pensiei. Pânã acum, Statutul prevedea o pensie de bazã ºi o alocaþie de scumpete fixatã, aceasta din urmã, anual de Consiliul de Administraþie al bãncii. În urma stabilizãrii leului, fixându-se un salariu mai mic (fãrã accesorii), e logic sã se treacã la o pensie unicã. Se propune, deci, modificarea art. 11, 23-25 ºi 54, precum urmeazã: Art. 11 Veniturile Fundaþiunii se alimenteazã din urmãtoarele surse: a) dintr-o participaþiune a bãncii de minimum 2% din salariul anual al membrilor fundaþiunii; prin salariul total înþelegându-se cele 12 salarii lunare; b) din subvenþiile benevole ale bãncii; c) din donaþiunile fãcute Fundaþiei; d) din amenzile excepþionale impuse de cãtre Direcþiune; e) din dobânzile, cupoanele ºi veniturile de orice fel ale fondului capitalizat. Art. 23 Membrii Fundaþiunii îndreptãþiþi la pensie vor primi, la o vechime de 15 ani, 40% din media salariului pe ultimii 5 ani. Pentru fiecare an întreg servit în plus, cota se mãreºte cu câte 4%, pensia devenind deci de 48%, 52% etc., din media salariului pe ultimii 5 ani. Art. 24 se desfiinþeazã. Art. 25 Pensia lunarã nu va putea întrece suma de lei 9.000 ºi nu va putea depãºi salariul luat de membrul pensionat în ultima lunã a îndeplinirii serviciului sãu. Art. 54 Se considerã cã funcþionarii bãncii au aderat la acest Statut numai prin simplul fapt al primirii salariului. Consiliul aprobã modificãrile propuse, care devin aplicabile cu începere de la 1 ianuarie 1930. Domnul administrator-delegat Aristide Blank aduce la cunoºtinþa Consiliului, Bilanþul ºi Contul de Profit ºi Pierdere, încheiate pe ziua de 31 decembrie 1929 cu un beneficiu net de Lei 55.018.359,76, dând explicaþiuni asupra diverselor posturi. Consiliul aprobã, în unanimitate, Bilanþul ºi Contul de Profit ºi Pierdere, aºa cum au fost întocmite. 365

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Dupã propunerea domnului Aristide Blank, se decide convocarea Adunãrii Generale Ordinare, pentru ziua de 22 martie 1930, orele 17.00, cu urmãtoarea ordine de zi: 1) Darea de Seamã a Consiliului de Administraþiune ºi Raportul Cenzorilor asupra gestiunii pe exerciþiul 1929; 2) Bilanþul General ºi Contul de Profit ºi Pierdere, încheiat la 31 Decembrie 1929; 3) Întrebuinþarea beneficiului; 4) Retribuþia cenzorilor; 5) Descãrcarea Consiliului de Administraþie ºi a Direcþiunii de gestiunea lor pe exerciþiul expirat; 6) Ratificarea cooptãrii domnului Anibal Teodorescu ca membru în Consiliul de Administraþie ºi alegerea a patru membri în Consiliul de Administraþie în locul domnilor general Constantin Coandã, Grigore N. Filipescu, Emilian Pantazi, ºi André Homberg, al cãror mandat a expirat, conform art. 12 din Statute. Membrii ieºiþi sunt reeligibili. 7) Alegerea cenzorilor ºi a supleanþilor lor. Domnul Aristide Blank dã citire urmãtorului proiect de Dare de Seamã cãtre Adunarea Generalã, pe care Consiliul îl aprobã în unanimititate: Domnilor Acþionari, Înstituþiunea dumneavoastrã a încercat un doliu profund prin pierderea lui Mauriciu Blank, administratorul dumneavoastrã delegat ºi vicepreºedinte al Consiliului de Administraþie. Sufletul bãncii dumneavoastrã timp de 56 ani, Mauriciu Blank rãmâne prin înaltele sale însuºiri, prin iubirea sa de þarã, prin bunãtatea ºi blândeþea lui, mai mult decât un exemplu. El este ºi va fi un simbol. Numele lui rãmâne veºnic legat de tot ce a fost operã economicã, umanitarã ºi politicã în aceastã þarã. Cu o dureroasã emoþiune ºi cu adâncã veneraþiune, ne închinãm în faþa memoriei lui. Aproape în acelaºi timp, instituþiunea dumneavoastrã a fost din nou încercatã prin încetarea din viaþã a vicepreºedintelui dumneavoastrã, Mihail Seulescu, care, cu priceperea sa osebitã ºi cu afabilitatea caracterului sãu, ne-a fost un preþios colaborator timp de aproape un sfert de veac. Vom pãstra memoriei lui o neºtearsã amintire. Domnilor Acþionari, Sforþãrile stãruitoare ale diplomaþiei internaþionale pentru întãrirea ideii de pace generalã, au condus, în anul 1929, dupã lucrãrile Consiliului de experþi din Paris ºi ale Conferinþei diplomatice de la Haga, la înlocuirea planului „Dawes”, prin noua reglementare a angajamentelor de reparaþiuni ale Germaniei, preconizate de planul Young. Banca Reglementelor Internaþionale, cu sediul la Bale, a fost creatã ca organ de executare a previziunilor acestui plan, pentru mobilizarea treptatã a datoriilor Germaniei ºi cu deosebire în scopul de a contribui la realizarea practicã a ideei de cooperaþiune a bãncilor de emisiune. De asemenea, s-a ajuns la concluzia definitivã pentru regularea chestiunii datoriilor austriece, ungare ºi bulgare. 366

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Rezolvarea, în acelaºi timp, a chestiunii optanþilor ºi a celorlalte chestiuni pendinte cu Ungaria, datoritã spiritului de conciliaþiune care a triumfat ºi mai ales sprijinului ºi sacrificiilor fãcute de cãtre marii noºtri aliaþi, va avea o repercusiune hotãrâtoare în ce priveºte reluarea raporturilor economice ºi de bunã vecinãtate cu statul ungar. Speculaþiunea nesãnãtoasã ce s-a practicat asupra valorilor de bursã la New-York a atras acolo însemnate capitaluri europene. Criza provocatã de aceste speculaþiuni cãtre sfârºitul anului 1929 a readus la matcã aceste capitaluri, producând o destindere în târgurile financiare internaþionale cum ºi o scãdere a dobânzilor. Înviorarea pieþelor financiare europene va avea fãrã îndoialã o înrâurire favorabilã ºi asupra þãrii noastre. Stabilizarea monetarã, urmãritã de atâta vreme ºi cu atâta stãruinþã, a fost realizatã ºi asiguratã prin îngrijirea Guvernului ºi a Bãncii Naþionale. Legiurile economice destinate sã ofere capitalului strãin toatã securitatea posibilã, sunt elemente care vor contribui sã ridice creditul general. Crearea proiectatelor instituþiuni de Credit Agricol ºi Ipotecar vor înviora agricultura ºi vor uºura lichiditatea fondurilor bancare, care vor fi puse cu mai multã uºurinþã la dispoziþiunea comerþului. De altminteri, instituþiunea dumneavoastrã, de acord cu celelalte bãnci mari, a luat la timp mãsuri pentru reducerea dobânzilor. Recolta abundentã a anului trecut nu a adus rezultatele aºteptate, din pricina scãderii preþurilor, survenitã pe piaþa mondialã. Rezervele însemnate de porumb vor aduce, în schimb, în cursul acestei primãveri, o cantitate apreciabilã de devize. În cursul anului trecut, preþurile produselor fabricate, indigene sau importate, cum ºi al alimentelor, nu au oscilat prea mult; indexul de scumpete generalã a fost de 56,50. Domnilor Acþionari, Banca Industrialã, afiliata noastrã, ºi-a îndeplinit ºi anul acesta menirea de a controla ºi îndruma întreprinderile noastre. Dacã nu toate întreprinderile au dat roadele dorite, cauza rezidã în situaþiunea neprielnicã a industriilor în genere. Banca Industrialã continuã a ceda acele participaþiuni la care nu se poate aºtepta în curând la rezultate favorabile. Participaþiunile Bãncii Industriale, precum ºi cele aflate în portofoliul nostru, sunt urmãtoarele (urmeazã tabloul participaþiunilor). Domnilor Acþionari, Bilanþul, ce avem onoare a vã supune astãzi, spre aprobare, este referitor la al 82-lea an de existenþã al Instituþiunii dumneavoastrã. Examinând câteva posturi mai importante ale acestui bilanþ, relevãm cã, faþã de sumele exigibile de 3.933 milioane, banca dispune de 2.565 milioane uºor mobilizabile. Printre imobilele bãncii afectate propriului ei serviciu, enumerãm: (urmeazã tabloul). Numãrul funcþionarilor bãncii a fost de 842 (779 în 1928), fiind urcat de la 371 la 396 la sediul central, iar la sucursale de la 408 la 446. Creºterea numãrului funcþionarilor se explicã prin crearea de noi sucursale. Credem a fi interpreþii dumneavoastrã, ai tuturor, mulþumind funcþionarilor noºtri pentru sentimentele lor de devotament faþã de instituþiunea noastrã. În cursul anului curent, instituþiunea dumneavoastrã a deschis noi sucursale: 367

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
în þarã: la Iaºi, Bacãu, Rm.-Sãrat; în Capitalã: Piaþa Amzei, Bd. Basarab, Bd. Carol, Calea Dorobanþilor, acestea din urmã create cu dublul scop de a descongestiona lucrãrile Centralei, pe de o parte, iar, pe de alta, de a sta la dispoziþia clientelei de cartier. Sucursalele din Arad, Brãila, Braºov, Cernãuþi, Cluj, Constanþa, Focºani, Galaþi, Oradea, Rãdãuþi, Satu Mare, Tg.-Mureº ºi Paris, au dat rezultate satisfãcãtoare. Sucursala Constantinopol a fost lichidatã, nemaiprezentând, în situaþiunea de astãzi, niciun interes. Banca Creditul Basarabean SA, afiliata noastrã din Chiºinãu, se dezvoltã în mod mulþumitor; a înfiinþat în cursul anului expirat o sucursalã la Cetatea Albã, centru important de comerþ în sud-estul Basarabiei. De Nederlandsche Roemeensche Administraþie en Financiering Mij. este o creaþiune a instituþiunii dumneavoastrã la Amsterdam, astãzi centrul de importaþiune ºi de distribuire a cerealelor noastre pe continent, pentru informarea þãrilor din Apusul Europei ºi pentru a fi ºi noi la rândul nostru informaþi. Domnilor Acþionari, Am procedat la evaluarea activului cu cea mai mare severitate ºi am fãcut noi amortizãri însemnate. În ceea ce priveºte Pasivul, avem de remarcat cã postul de depozite e în continuã creºtere, iar, conturile creditoare în scãdere. Angajamentul la Banca Naþionalã a scãzut în cursul exerciþiului cu 109 milioane lei, reducându-se la 235 milioane lei. Timbrele ºi impozitele plãtite Statului, în cursul anului 1929, au fost de Lei 40 milioane circa. Domnilor Acþionari, Avem onoarea a vã prezenta Bilanþul General, încheiat pe ziua de 31 decembrie 1929, cu un beneficiu net de..................................Lei 55.018.359,76. Conform Statutelor, avem onoarea a vã propune urmãtoarea întrebuinþare a beneficiului: 5% rezervã legalã...................................................................Lei 2.750.918,00 Lei 52.267.441,76 Un prim divident de 5% asupra capitalului social.............................6.250.000,00 Lei 46.017.441,71 7% tantiemã Consiliului de Administraþie.........................................3.221.221,00 report ......................Lei 42.796.220,76 Al doilea dividend de 20,364% asupra capitalului social...............25.455.000,00 Lei 17.341.220,76 368

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Retribuþiunea cenzorilor.................. .......Lei 250.000,00 Fondul de pensii ”Mauriciu Blank”...........Lei .2.500.000,00 2.750.000,00 Lei 14.591.220,76 plus suma reportatã din anul precedent...................................1.018.172,85 total Lei .......................... 15.609.393,61 sã se treacã la contul de rezerve...................................................15.295.245,67 iar restul de................... Lei 314.147,94 sã fie trecut asupra exerciþiului viitor.

Domnilor Acþionari, Dacã dumneavoastrã aprobaþi propunerile noastre, cuponul nostru de dividend de Lei 126,82 brut, sau Lei 100,00 net, este plãtit cu începere de luni, 24 martie. În urma aprobãrii acestui bilanþ, rezervele bãncii se vor cifra la Lei 332.814.147,94. Domnilor Acþionari, Conform statutelor, supunem ratificãrii dumneavoastrã cooptarea domnului Anibal Teodorescu ca membru în Consiliul de Administraþiune ºi vã rugãm sã completaþi locurile din Consiliu, ocupate de domnii general Constantin Coandã, Grigore N. Filipescu, Emilian Pantazi ºi André Homberg, devenite vacante prin ordinea vechimii. Ne permitem a vã reaminti cã mandatul consilierilor ieºiþi la sorþi, se poate reînnoi (urmeazã tabloul viramentelor). Domnul Administrator Emilian Pantazi întreabã cum s-au desfãºurat retragerile de depozite la Centralã ºi sucursale, retrageri despre care s-a vorbit mult în public. Domnul Aristide Blank rãspunde cã retragerile ºi plãþile s-au fãcut în perfectã ordine, fãrã ca sã fie nevoie de cea mai micã mãsurã excepþionalã. Publicul a fost larg satisfãcut, în sensul cã s-au restituit nu numai depozitele la vedere, ci ºi cele la termen fix. Acesta a fost, de altfel, ºi singurul mijloc cu care sa putut sparge valul de neîncredere, creat în mod artificial ºi pe cãi criminale. Este foarte probabil, mai adaugã domnul Aristide Blank, cã dupã liniºtirea depunãtorilor, care nu poate sã întârzie, faþã de aceastã desfãºurare poate micã de putere de rezistenþã a bãncii, reîncrederea sã revinã ºi ca o mare parte din sumele retrase sã reintre la bancã, chiar în cursul celor 2-3 luni care vor urma. Direcþiunea a luat mãsuri ca cei speriaþi sã nu poatã reveni a doua zi în condiþiunile vechi, ºi, întrucât experienþa a devedit cã banii la vedere ºi banii pe termen fix nu prezintã nici o diferenþã în cazuri de alarmã, a hotãrât de a nu acorda pentru depuneri noi mai mult de 6%, sub orice titulaturã aceste depuneri s-ar prezenta la ghiºeele bãncii. Ordinea de zi fiind epuizatã, ºedinþa se ridicã. 369

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
(ss) Victor Romniceanu (ss) Anibal Teodorescu (ss) Constantin Argetoianu (ss) Grigore N. Filipescu (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

370

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa din 03 februarie 1931 Prezenþi domnii: ... ªedinþa se deschide la orele 12½. Domnul administrator delegat-director general Aristide Blank supune Consiliului, spre aprobare, Bilanþul ºi Contul de Profit ºi Pierdere, încheiate la 31 Decembrie 1930 cu un beneficiu net de Lei 60.542.618,79. Domnia sa dã explicaþiuni asupra diferitelor posturi din acest bilanþ. Consiliul aprobã Bilanþul ºi Contul de Profit ºi Pierdere, astfel cum au fost prezentate. Având în vedere cã rezervele bãncii ar urma sã se urce, împreunã cu dotaþiunea pe anul curent, la circa 353 milioane, domnul Aristide Blank crede cã ar fi bine ca din aceastã sumã sã se defalcheze o porþiune necesarã completei amortizãri a imobilelor bãncii, rãmânând ca fiecare imobil sã aparã în bilanþ cu cifra de un leu. În urma unei discuþiuni la care iau parte domnii Constantin Argetoianu, Emilian Pantazi ºi Gr. Coandã, Consiliul acceptã aceastã propunere, decizând ca sã fie supusã spre aprobare Adunãrii Generale. Consiliul decide sã propunã Adunãrii Generale distribuirea unui dividend egal cu cel de anul trecut, de 25,69%. Consiliul constatã cã, în ordinea vechimii, expirã mandatul domnilor administratori Constantin Argetoianu, Victor Romniceanu, Simon Rosental ºi Richard Soepkez. Consiliul decide convocarea Adunãrii Generale Ordinare pentru ziua de 21 februarie 1931, fixând urmãtoarea ordine de zi: 1) Darea de Seamã a Consiliului de Administraþiune ºi Raportul Cenzorilor asupra gestiunii pe exerciþiul 1930; 2) Bilanþul General ºi Contul de Profit ºi Pierdere, încheiate la 31 Decembrie 1930; 3) Amortizãri; 4) Întrebuinþarea beneficiului; 5) Retribuþia cenzorilor; 6) Descãrcarea Consiliului de Administraþiune ºi a Direcþiunii de gestiunea lor pe exerciþiul expirat; 7) Ratificarea cooptãrii domnilor Grigore Iunian, Nicolae Tabacovici ºi Alexandru Vaida-Voevod, ca membrii în Consiliul de Administraþiune ºi alegerea a patru membrii în Consiliul de Administraþiune în locul domnilor Constantin Argetoianu, Victor Romniceanu, Simon Rosental ºi Richard Soepkez, al cãror mandat a expirat, conform art. 12 din Statute. Membrii ieºiþi sunt reeligibili; 8) Alegerea cenzorilor ºi a supleanþilor lor. Domnul Aristide Blank dã citire urmãtorului proiect de Dare de Seamã, pe care Consiliul, în unanimitate, îl aprobã: Domnilor Acþionari, Anul ce s-a scurs poartã pecetea depresiunii cumplite. Frigurilor nesiguranþei politice ºi zgomotelor surde ale neliniºtilor sociale s-au adãugat scãderile nebãnuite ale materiilor prime din colonii îndepãrtate ºi pe continentul nostru. 371

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Cincisprezece milioane de ºomeri care, cu familiile lor, reprezintã, în mod absolut, cinci la sutã din totalitatea omenirii ºi, în mod relativ, zece la sutã din numãrul consumatorilor obiºnuiþi ai produselor internaþionale agrarindustriale, dau în mod ascedent un contigent formidabil de cumpãrãtori din ce în ce mai sãrãciþi, de materie impozabilã mai anemicã. În opinia publicã mondialã se cere o mai justã repartiþie a aurului, pe când produsele solului de pe glob întrec cu patruzeci la sutã capacitatea de absorbþiune, iar activitatea industrialã se reduce în multe locuri la patru zile pe sãptãmânã ºi ºase ore pe zi. Dar refacerea lumii nu poate sã vinã de la reducerea vieþii. Între marile bãnci de emisiune ºi trezoreriile statelor puternice se reiau firele sprijinelor reciproce. De la Geneva se anunþã din nou voinþa fermã de a se menþine ºi asigura pacea. America, trecutã prin surpãrile bursiere, îºi reorganizeazã bogãþiile ºi-ºi reface planurile de biruinþe economice, pe când începuturile unui nou optimism inaugurate printr-o Bancã Internaþionalã de Credit Ipotecar la Amsterdam, sau prin Centrale de Credite Agricole în formaþiune, sub sugestiunea comitetelor economice de pe lângã Societatea Naþiunilor, nu pot rãmâne fãrã efecte salutare ºi pentru colþul nostru al Europei. România, care a avut în anul 1930 fericirea de a vedea pe M.S. Regele Carol al-II-lea înscãunat pe tron, a beneficiat fãrã întârziere de aceastã restaurare constituþionalã sub îndoita formã a prestigiului ei mãrit ºi a concretizãrii posibilitãþilor ei. Astfel, americanii au þinut sã sublinieze încrederea sporitã în viaþa noastrã economicã, cerând ºi preluând concesionarea telefoanelor. Alte operaþiuni cu capital transatlantic sunt în curs. Elveþienii, francezii, germanii, italienii ºi olandezii, studiazã ºi oferã noi colaborãri atrãgãtoare, pe când Guvernul a creat în primãvara trecutã un Credit Ipotecar tranzitoriu ºi grãbeºte înfiinþarea unui credit important pentru reorganizarea ºi uºurarea datoriilor agricole. Simultan, Banca Naþionalã ºi-a îndeplinit cu energie chibzuitã rolul ei de regulator al circulaþiunii ºi de apãrãtor al monedei. În ceea ce ne priveºte, banca dumneavoastrã crede de a ei datorie plãcutã sã mulþumeascã ºi de astã datã marelui Institut de Credit pentru sprijinul ce i-a dat. Domnilor Acþionari, Banca Industrialã ºi-a îndeplinit ºi în exerciþiul expirat rolul ei de control ºi îndrumãtor al întreprindelor noastre. Ea a continuat, de asemenea, politica de raþionalizare ºi realizare a acelor întreprinderi care nu dãdeau rezultate mulþumitoare. Participaþiunile Bãncii Industriale, precum ºi cele aflate în portofoliul nostru sunt urmãtoarele (urmeazã tabloul participaþiunilor). Domnilor Acþionari, Bilanþul ce avem onoarea a vã supune astãzi, spre aprobare, este referitor la al 83- lea an de existenþã a instituþiunii dumneavoastrã. Examinând câteva posturi mai importante ale acestui bilanþ, relevãm cã, faþã de sumele exigibile de 3.799 milioane, banca dispune de 2.323 milioane uºor mobilizabile. Printre imobilele bãncii, afectate propriului ei serviciu, enumerãm: (urmeazã tabloul). 372

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Numãrul funcþionarilor bãncii a fost de 871 (842 în 1929), fiind urcat de la 396 la 415 la sediul central, iar la sucursale de la 446 la 457. Creºterea numãrului funcþionarilor se explicã prin crearea de noi sucursale. Credem a fi interpreþii dumneavoastrã, ai tuturor, mulþumind funcþionarilor noºtri pentru sentimentele lor de devotament faþã de instituþiunea noastrã. Necesitãþi de ordin local ne-au determinat sã deschidem o sucursalã la Piteºti ºi agenþii la Buzãu, Dorohoi, Cãlãraºi (Ialomiþa) ºi Piatra-Neamþ. Agenþia din Râmnicu-Sãrat a fost suprimatã. Sucursalele din: Brãila, Braºov, Cernãuþi, Cluj, Arad, Bacãu, Constanþa, Focºani, Galaþi, Iaºi, Oradea, Rãdãuþi, Satu-Mare, Tg.-Mureº ºi Paris, au dat rezultate satisfãcãtoare. Banca Creditul Basarabean SA, afiliata noastrã din Chiºinãu, se dezvoltã în mod mulþumitor. De Nederlandsche Roemeensche Administratione en Financiering Mij., creaþiunea dumneavoastrã din Amsterdam, îºi îndeplineºte misiunea pentru care a fost creatã. Domnilor Acþionari, Am procedat la evaluarea activului cu cea mai mare severitate ºi am fãcut noi amortizãri însemnate. Îndeosebi, relevãm amortizarea integralã a tuturor imobilelor bãncii. Prin aceastã operaþiune, fondul de rezervã va fi de Lei 201 milioane la un capital de Lei 125 milioane, iar totalitatea celor 27 imobile afectate uzului instituþiunii dumneavoastrã, inclusiv Careul Centralei (str. Mauriciu Blank-Calea VictorieiPasagiul Macca-str. Eugeniu Carada), vor figura în bilanþ fiecare cu câte 1 leu. În ceea ce priveºte Pasivul, este de observat cã postul de depozite a depãºit punctul culminant din anul trecut, reluându-ºi ritmul sãu normal, iar, în acelaºi timp, conturile creditoare sunt în continuã scãdere. Angajamentul la Banca Naþionalã este de Lei 247 milioane faþã de Lei 235 milioane în anul trecut. Timbrele ºi impozitele plãtite statului în cursul anului 1930 au fost de cca. Lei 37 milioane. Domnilor Acþionari, Avem onoarea a vã prezenta Bilanþul General, încheiat pe ziua de 31 Decembrie 1930, cu beneficiul net de .................................... Lei 60.542.618,79. Conform statutelor, avem onoarea a vã propune urmãtoarea întrebuinþare a beneficiului: 5% rezervã legalã...........................................................................3.027.131,00 Lei 57.515.487,79 Un prim divident de 5% asupra capitalului social.............................6.250.000,00 Lei 51.265.487,79 7% tantiemã Consiliului de Administraþie.......................................3.588.584,00 Lei 47.676.903,79 373

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Al doilea dividend de 20,69% asupra capitalului social..................25.862.500,00 Lei 21.814.403,79 Retribuþiunea cenzorilor.................. .......Lei Fondul de pensiuni ”Mauriciu Blank”.......Lei 250.000,00 2.500.000,00

2.750.000,00 Lei 19.064.403,79

plus suma reportatã din anul precedent..............................................314.147,94 total.......................... Lei 19.378.551,73 ºi sã se treacã la contul de rezerve................................................19.000.000,00 iar restul de.................. Lei 378.551,73 sã fie reportat asupra exerciþiului viitor. Domnilor Acþionari, Dacã dumneavoastrã aprobaþi propunerile noastre, cuponul nostru de dividend de Lei 128,45 brut, sau Lei 100,00 net, este plãtit cu începere de luni, 23 februarie a.c. În urma aprobãrii acestui bilanþ, fondul de rezervã va figura cu Lei 201.571.247,38, iar cele 27 imobile cu Lei 27. Domnilor Acþionari, Conform statutelor, supunem ratificãrii dumneavoastrã cooptarea domnilor: Grigore Iunian, Nicolae Tabacovici ºi Alexandru Vaida-Voevod, ca membrii în Consiliul de Administraþiune, ºi vã rugãm sã completaþi locurile din Consiliu ocupate de domnii: Constantin Argetoianu, Victor Romniceanu, Simon Rosental ºi Richard Soepkez, devenite vacante prin ordinea vechimii. Ne permitem a vã reaminti cã mandatul consilierilor noºtri ieºiþi la sorþi se poate reînnoi (urmeazã tabloul viramentelor). Nemaifiind nimic la ordinea zilei, ºedinþa se ridicã la orele 1½. (ss) Victor Romniceanu (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

374

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-Verbal ªedinþa din 21 octombrie 1931 Prezenþi domnii: Victor Romniceanu, preºedinte; Aristide Blank, general Constantin Coandã, Grigore Iunian, Emilian Pantazi, Simon Rosental, Richard Soepkez, Nicolae Tabacovici ºi Anibal Teodorescu, administratori. ªedinþa se deschide la orele 23. Domnul Preºedinte Victor Romniceanu, deschizând ºedinþa, dã citire urmãtoarei scrisori a domnului Grigore N. Filipescu: „Domnule Preºedinte, Fiind numit prefect de Ilfov, am fost nevoit sã pãrãsesc Consiliul bãncii noastre, din care fãceam parte de aproape 20 de ani. Cu toate cã legea îmi interzice sã particip la lucrãrile bãncii, am rãmas cu inima alãturi de dumneavoastrã. Sentimentele mele n-au fost o clipã schimbate de aceastã despãrþire. Absolut solidar cu dumneavoastrã, vã rog sã primiþi, Domnule Preºedinte, asigurarea sentimentelor mele distinse.” Consiliul ia notã ºi exprimã domnului Grigore N. Filipescu mulþumirile sale pentru gestul de solidaritate pe care-l face. Domnul Aristide Blank dã citire unei scrisori cãtre Consiliul de Adminstraþie, în care roagã sã i se primeascã demisiunea în urma împrejurãrilor expuse în acea scrisoare. Domnul Richard Soepkez îºi înainteazã, de asemenea, demisiunea. Domnul Nicolae Tabacovici, solidarizându-se cu domnii Aristide Blank ºi Richard Soepkez, roagã sã i se primeascã ºi demisiunea domniei sale. Consiliul ia act de demisiunile domnilor Aristide Blank, Richard Soepkez ºi Nicolae Tabacovici. Domnul Preºedinte dã citire urmãtoarei scrisori a domnului Ministru de Finanþe: „Domnule Preºedinte, Ca urmare la hotãrârile luate ºi pentru a avea timpul necesar organizãrii Bãncii Marmorosch, Blank & Co., precum ºi pentru instalarea noii direcþiuni, vã cer sã dispuneþi închiderea bãncii ºi sucursalelor ei în Bucureºti ºi în provincie, pe trei zile, cu începere de mâine, 22 octombrie. Primiþi, vã rog, Domnule Preºedinte, asigurarea deosebitei mele consideraþiuni. (ss) C. Argetoianu”. În baza cererii Domnului Ministru de Finanþe, Consiliul decide închiderea ghiºeelor Centralei ºi sucursalelor din Bucureºti ºi din provincie, pentru zilele de 22, 23 ºi 24 octombrie. Domnul Grigore Iunian dã citire scrisorii adresate domnului preºedinte al Consiliului, prin care îºi dã demisiunea în mod irevocabil din Consiliul de 375

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Administraþie al bãncii. Insistenþele depuse pe lângã domnul Iunian, pentru a-ºi retrage demisiunea din motive de oportunitate, rãmânând fãrã niciun rezultat, Consiliul ia act cu regret de demisiunea domnului Iunian. Nemaifiind nimic la ordinea zilei, ºedinþa se ridicã la orele 24. Textul scrisorii domnului Aristide Blank cãtre Domnul Preºedinte al Consiliului de Administraþie: „Domnule Preºedinte, Încercarea pe care o face Banca Naþionalã, cu concursul ºi pentru contul Statului, de a salva vechiul sistem bancar, s-a împiedicat în faþa Bãncii noastre de patimi personale hrãnite de multã vreme în contra mea. Nu înþeleg sã stau în calea reorganizãrii generale bancare ce se încearcã. Mi s-a cerut demiterea mea ºi predarea gratuitã a tuturor acþiunilor majoritare ce deþineam împreunã cu câþiva prieteni, printre care vã rog sã notaþi pe colegul meu Soepkez. Mi s-a spus cã opinia publicã va primi cu satisfacþie hotãrârea Statului de a face sacrificii, când ea va înþelege cã nu se mai pot duce campanii pe tema – fie ea chiar voit falsã – cã un om este beneficiarul acelor sume. Pentru o instituþie ºi un sistem toate sforþãrile; nimic însã pentru un particular sau instituþie personificatã într-un particular. Am aprobat ºi m-am declarat gata sã mã dau la o parte, sã fac abstracþie de cei 31 ani de activitate în aceastã casã, sã predau acþiunile mele fãrã contravaloare ºi n-am pus decât douã condiþiuni: a) sã se asigure mai departe bunul mers al instituþiunilor noastre; b) funcþionarii noºtri sã fie ocrotiþi aºa cum au fost ei obiºnuiþi în trecutul Bãncii de 84 ani încoace. Îndatã ce am avut asigurarea – ºi numai în acel moment – cã ambele condiþiuni vor fi împlinite, ºi cã, deci, liniºtea necesarã pieþei bancare româneºti va putea reveni, am anunþat hotãrârea mea de a vã prezenta demisiunea din Consiliul de Administraþie, Comitetul de Direcþie ºi ca director general, demisie pe care vã rog s-o ºi acceptaþi pe ziua de ieri, 20 octombrie. Sunt convins cã marele meu predecesor ºi pãrinte, în ceasul de hotãrâre grea prin care trec, ar fi judecat ºi el cã sacrificiul persoanei sale conteazã puþin faþã de binele care s-a promis ca preþ al îndepãrtãrii mele. Primiþi vã rog, Domnule Preºedinte, asigurarea sentimentelor mele cele mai distinse.” (ss) Victor Romniceanu (ss) Simon Rosental (ss) Anibal Teodorescu (ss) Emilian Pantazi (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

376

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa din 25 octombrie 1931 Prezenþi domnii: Victor Romniceanu, preºedinte; avocat Ioan Boambã, general Constantin Coandã, avocat Emilian Pantazi, avocat Simon Rosental, Anibal Teodorescu, administratori. ªedinþa se deschide la orele 17. Consiliul, înºtiinþat de domnul ministru de Finanþe cã nu s-a putut încheia convenþia dintre Minister ºi Banca Naþionalã pentru reorganizarea Bãncii ºi cã, în consecinþã, nu e locul a se lua mãsuri în acest scop. Consiliul revine asupra încheierii sale din 21 octombrie 1931, prin care luase act de demisiunile domnilor Aristide Blank din calitatea de administratordelegat, administrator ºi director general, Richard Soepkez, din calitatea de administrator ºi director, ºi Nicolae Tabacovici din calitatea de administrator ºi director. Respinge aceste demisiuni. Chemat la ºedinþa Consiliului, domnul Aristide Blank insistã în demisiunea sa, declarã însã cã, în limitele puterilor sale, se þine la dispoziþiunea bãncii în tot ce ar putea fi folositor. Consiliul primeºte demisiunea. Domnii Richard Soepkez ºi Nicolae Tabacovici, chemaþi ºi domniile lor, primesc însãrcinãrile pe care le-au avut. În faþa acestei noi situaþiuni, Consiliul se vede silit sã recurgã la procedura concordatului preventiv ºi în acest scop: autorizeazã pe domnii administratori ºi director Richard Soepkez sã prezinte ºi sã susþinã cererea de concordat, prin reprezentanþii legali ai bãncii. Consiliul decide a reduce la minimum cheltuielile de adminstraþie, dând mandat Direcþiei sã ia toate mãsurile în acest scop. Direcþiunea va lua mãsuri pentru a asigura continuarea serviciului poliþelor, precum ºi aceluia a safe-urilor, ca ºi restituirea titlurilor libere, deponenþilor care le vor cere. Se vor lua mãsuri sã se asigure mai departe încasarea cupoanelor la titlurile neridicate ºi încasarea titlurilor ieºite la sorþi. Produsul acestor cupoane ºi titluri se va þine la dispoziþiunea deponenþilor în cont special, spre a nu se confunda în activul bãncii. Aceleaºi dispoziþiuni se vor lua pentru poliþele trimise spre încasare. Consiliul ia act ºi primeºte ca Banca Naþionalã, principalul creditor, sã-ºi menþinã delegaþii însãrcinaþi sã vizeze toate dispoziþiunile de cassã, cum ºi toate viramentele de conturi. Consiliul autorizeazã pe domnul George Rãuþ, directorul Sucursalei Paris, ca, în ceea ce priveºte operaþiile acelei sucursale, sã cearã, conform legii franceze, lichidaþiunea judiciarã, oferind creditorilor restituirea integralã, fãrã dobândã, în termen de trei ani. În vederea noii situaþiuni, se desfiinþeazã Comitetul Executiv, rãmânând ca Direcþiunea sã aibã raporturi continue ºi directe cu Consiliul de Administraþie, cãruia va trebui sã-i cearã autorizaþiune pentru fiecare deciziune depãºind chestiunile curente de administrare. (ss) Victor Romniceanu (ss) Anibal Teodorescu (ss) Emilian Pantazi 377 (ss) Simon Rosental (ss) Indescifrabil

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa din 26 octombrie 1931 Prezenþi domnii: Victor Romniceanu, preºedinte; Ioan Boambã, general Constantin Coandã, Emilian Pantazi, Simon Rosental, Richard Soepkez, Nicolae Tabacovici, Anibal Teodorescu, administratori. ªedinþa se deschide la orele 15. Având în vedere deciziunea luatã de Consiliu în ºedinþa precedentã, conform cãreia urmeazã sã se recurgã la procedura concordatului preventiv, Consiliul decide publicarea urmãtorului comunicat: „Consiliul de Administraþie a fost înºtiinþat de domnul minstru de Finanþe cã nu se mai încheie convenþia proiectatã între Stat ºi Banca Naþionalã a României pentru reorganizarea Bãncii Marmorosch, Blank & Co. ºi cã, în consecinþã, nu se mai prevãd mãsuri în acest scop. Faþã de aceastã nouã situaþiune, Consiliul se gãseºte nevoit a lua urmãtoarele deciziuni: 1) Revenind asupra încheierii prin care s-a luat act de demisiunile domnilor Aristide Blank, Richard Soepkez ºi Nicolae Tabacovici, a respins aceste demisiuni. Domnul Aristide Blank, persistând însã în demisiunea sa, Consiliul a primit-o. Domnii Richard Soepkez ºi Nicolae Tabacovici ºi-au reluat funcþiunile de administratori ºi directori. 2) Banca va cere un concordat preventiv, oferind creditorilor restituirea integralã în curs de trei ani; Serviciul poliþelor va continua a funcþiona pentru Bucureºti la Sucursala din Piaþa Palatului; Serviciul safe-urilor va funcþiona neîntrerupt; Depozitele libere de efecte ºi titluri rãmân la dispoziþiunea deponenþilor ºi vor putea fi ridicate îndatã ce se vor deschide ghiºeele. Serviciul poliþelor, titlurilor, efectelor ºi cupoanelor, neridicate de proprietarii lor, vor continua a fi asigurat de Bancã. Primele rezultate nu se vor îngloba în activul bãncii, ci se vor vãrsa într-un cont cont special la dispoziþia proprietarilor respectivi.” Consiliul mai decide sã comunice hotãrârile sale domnului guvernator al Bãncii Naþionale. (ss) Victor Romniceanu (ss) Anibal Teodorescu (ss) Emilian Pantazi (ss) Simon Rosental (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

378

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa din 29 octombrie 1931 Prezenþi domnii: Victor Romniceanu, preºedinte; Ioan Boambã, general Constantin Coandã, Emilian Pantazi, Simon Rosental, Richard Soepkez, Nicolae Tabacovici, Anibal Teodorescu, Grigore N. Filipescu. ªedinþa se deschide la orele 17. Domnul Grigore N. Filipescu, fost membru al Consiliului de Administraþie, ale cãrei funcþiuni încetaserã cu ocaziunea numirii sale ca prefect de Ilfov, a trimis Consiliului o scrisoare de simpatie în împrejurãrile de faþã. Consiliul a exprimat domnului Filipescu toate mulþumirile sale pentru cordialitatea sentimentelor sale, rugându-l sã primeascã în aceste grele împrejurãri a-ºi relua locul în Consiliu, cooptându-l ca membru. Invitat la ºedinþa Consiliului, domnul Grigore N. Filipescu declarã cã acceptã cooptarea. Domnul administrator-director Richard Soepkez roagã Consiliul sã fixeze onorariile avocaþilor angajaþi cu ocaziunea cererii de concordat preventiv. Consiliul autorizeazã pe domnul Richard Soepkez sã convinã la urmãtoarele sume: pentru domnul avocat Traian Alexandrescu: ................. Lei 300.000; pentru domnul avocat Iorgu Petrovici: ...........................Lei 150.000; pentru domnul avocat Segal: ........................................ Lei 50.000; pentru domnul avocat Josef Kandel: ............................. Lei 30.000. Domnul administrator Simon Rosental expune Consiliului necesitatea lichidãrii cât mai urgente a Sucursalei Paris, pentru a se evita o eventualã declarare a acesteia în faliment, declarare care ar putea avea ºi repercusiuni defavorabile asupra Centralei. Dupã arãtarea Direcþiunii, Société Foncière de la Place Vendôme, care posedã imobilul Vendôme, societate ale cãrei acþiuni aparþin în totalitate bãncii, datoreazã sucursalei vreo 8 milioane Frs.fr. Dupã informaþiile primite, ea ar fi reuºit a obþine un împrumut la Crédit Foncière Francez pentru aceastã sumã, care va permite sucursalei sã achite toate depozitele sale, mai rãmânând datoare vreo 3 milioane franci, pentru care se poate aºtepta. Cum banca a pus la dispoziþia Bãncii Naþionale a României acþiunile Societãþii Imobiliare la Banca de Paris et de Pays-Bas, trebuie sã i se cearã consimþãmântul, toatã operaþia fãcându-se sub controlul ei, astfel cã situaþia va rãmâne exact aceeaºi, schimbându-se numai persoana creditorului. Domnul Emilian Pantazi completeazã aceste explicaþiuni ºi aratã cã a vãzut pe avocaþii Bãncii Naþionale a României, domnii Em. Ottulescu ºi ªtefãnescu, cãrora le-a dat toate lãmuririle. Domnia sa dã citire adresei de trimis guvernatorului Bãncii Naþionale a României. Consiliul, în unanimitate, aprobã. Având în vedere cererea Bãncii Naþionale a României, de a se permite domnilor inspector general Ilie Mecu ºi Ilie Nestorescu cercetarea registrelor Bãncii, Consiliul aprobã sã se comunice Bãncii Naþionale a României cã este de acord sã continue a pune, la dispoziþia ei, toate registrele bãncii. Dupã propunerea domnului administrator Simon Rosental ºi dupã o discuþie la care iau parte domnii generali Constantin Coandã, Pantazi, Filipescu ºi Anibal Teodorescu, se decide ca o delegaþie a Consiliului, compusã din domnii 379

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
general Constantin Coandã, Grigore N. Filipescu ºi Anibal Teodorescu, sã se prezinte domnului guvernator al Bãncii Naþionale a României ºi domnului ministru de Finanþe, pentru a-i ruga sã acorde tot sprijinul bãncii ºi sã convinã la facerea unor tranzacþiuni pentru lichidarea datoriilor pe care Banca Marmorosch, Blank & Co. le are cãtre Banca Naþionalã a României ºi cãtre Stat, în scop de a facilita lichidarea ulterioarã ºi a se putea lua dispoziþiuni eficace pentru realizarea drepturilor deponenþilor ºi creditorilor. Se decide þinerea unei noi ºedinþe, luni, 02 noiembrie, orele 5½ dupãamiazã, când delegaþiunea va expune rezultatul demersurilor fãcute. (ss) Victor Romniceanu (ss) Simon Rosental (ss) Anibal Teodorescu (ss) Grigore N. Filipescu (ss) Emilian Pantazi (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

380

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa din 2 noiembrie 1931 Prezenþi domnii: Victor Romniceanu, preºedinte; Ioan Boambã, general Constantin Coandã, Grigore N. Filipescu, Emilian Pantazi, Simon Rosental, Richard Soepkez, Nicolae Tabacovici, Anibal Teodorescu. Domnii general Constantin Coandã, Grigore N. Filipescu ºi Anibal Teodorescu, aduc la cunoºtinþa Consiliului cã, în calitate de delegaþi ai Consiliului, au fost primiþi în aceeaºi zi de cãtre domnul guvernator al Bãncii Naþionale a României, la orele 11½ a.m. Domnia sa s-a arãtat a fi foarte binevoitor bãncii, declarând cã Banca Naþionalã va face tot ce-i va sta în putinþã ºi chiar imposibilul, pentru ca Banca Marmorosch, Blank & Co. sã iasã în mod onorabil din dificultãþile în care se gãseºte astãzi ºi ca deponenþii bãncii sã fie îndestulaþi cu cota concordatarã. Delegaþia a explicat domnului guvernator în ce sens vede ajutorarea din partea Bãncii Naþionale, dupã care a rãmas stabilit ca delegaþii sã se întâlneascã din nou cu domnul guvernator, care, în interval, va discuta chestiunea în Comitetul de Direcþie. Consiliul mulþumeºte delegaþiei pentru demersul fãcut ºi o roagã sã continue a pãstra contactul cu domnul guvernator al Bãncii Naþionale a României, dupã ce se va fi pus în prealabil în legãturã ºi cu domnul ministru de Finanþe. Domnii administratori-directori Soepkez ºi Tabacovici aduc la cunoºtinþa Consiliului cã, începând de la 1 noiembrie a.c., renunþã la retribuþinile ce li se cuvin în calitate de directori ai bãncii, fãcând serviciul în mod graþios, domnul Soepkez precizând cã nu înþelege a se prevala de stipulaþiunile contractului sãu. Domnul Rosental declarã cã renunþã la onorariul sãu de avocat al bãncii. Domnul director Soepkez aduce la cunoºtinþã cã personalul superior al bãncii, în dorinþa de a contribui la degrevarea bugetului de cheltuieli de regie, a consimþit la o reducere a salariilor cu o cotã proporþionalã variind între 3-25%, sub rezerva beneficierii de salariul iniþial, în cazul unei denunþãri a contractului, dupã prevederile Legii Contractului de Bancã, precum ºi în ceea ce priveºte regularea drepturilor la pensie. Consiliul ia notã. Dupã propunerea domnului administrator-director Soepkez, se retrag semnãturile domnilor George Crãciun ºi Vasile Urechia, ca director, respectiv subdirector, ai Sucursalei Paris, ca nemaifiind necesare. Totodatã, se ia notã de demisiunea domnului J.C. de St. Chamont din calitatea de procurist la Sucursala Paris. De asemenea, se decide retransferarea domnului Alexandru Pacsimade, directorul Sucursalei Oradea, în Centralã, în calitate de subdirector al Centralei. Nemaifiind nimic la ordinea zilei, se decide þinerea unei noi ºedinþe, joi, 05 noiembrie a.c., orele 6,45 dupã-amiazã. (ss) Victor Romniceanu (ss) Grigore N. Filipescu (ss) Simon Rosental (ss9 Emilian Pantazi 381 (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa din 05 noiembrie 1931 Prezenþi domnii: Victor Romniceanu, preºedinte; general Constantin Coandã, Grigore N. Filipescu, Emilian Pantazi, Simon Rosental, Richard Soepkez, Nicolae Tabacovici, Anibal Teodorescu, adminstratori. ªedinþa se deschide la orele 19. Se dã citire procesului-verbal al ºedinþei precedente, care se aprobã. Domnul general Constantin Coandã aduce la cunoºtinþa Consiliului cã delegaþiunea acestuia a fost primitã în cursul dimineþii de domnul ministru de Finanþe, cãruia i-a expus dezideratele Consiliului, predându-i ºi un memoriu cu propunerile de principiu pe care acesta le face. Domnul ministru a asigurat cã va face tot ceea ce-i stã în putinþã pentru reuºita concordatului propus de bancã. Domnia sa a mai declarat cã, dupã studierea memoriului ce i-a fost remis, va lua contact cu domnul guvernator al Bãncii Naþionale, pentru gãsirea unei soluþiuni favorabile. Domnul administrator Grigore N. Filipescu informeazã Consiliul cã domnia sa a avut o nouã întrevedere cu domnul guvernator care, încã o datã, l-a asigurat cã Banca Naþionalã e dispusã sã facã sacrificii pentru a asigura reuºita concordatului. Domnul guvernator a reþinut, în special, pentru a o supune Consiliului Bãncii Naþionale, sugestiunea unei intervenþiuni a acesteia pentru imediata rambursare a depozitelor pânã la Lei 20.000, depozite care se urcã la suma totalã de Lei 99 milioane ºi aparþin la 21.771 persoane. Consiliul ia notã ºi mulþumeºte delegaþiunii ºi domnului administrator Filipescu, rugându-i sã continue demersurile începute. Domnul general Constantin Coandã expune Consiliului întrevederea pe care domnia sa, împreunã cu domnii administratori Richard Soepkez ºi Nicolae Tabacovici, au avut-o cu o delegaþie a creditorilor în ziua de 2 crt. În urma discuþiunilor referitoare la oferta de concordat a bãncii, în general ºi în special la chestiunea trecerii imobilelor bãncii asupra Societãþii Generale de Construcþiuni ºi Lucrãri Publice, unde nu poate fi vorba de înstrãinarea imobilelor, la proprietatea acþiunilor „Discom” dintre care 95% aparþin bãncii, la imobilul Vendôme, din vânzarea cãruia, dupã achitarea datoriilor Sucursalei Paris, vor intra circa Lei 70 milioane, delegaþiunea a predat un chestionar, rãmânând ca Direcþiunea bãncii sã rãspundã peste câteva zile la acest chestionar. Consiliul dã mandat domnului George Rãuþ, directorul Sucursalei Paris, ca, împreunã cu mandatarul judiciar numit de Tribunalul Sena, sã facã toate demersurile pentru lichidarea acelei sucursale, þinând seama de dispoziþiunile legii franceze. Domnia sa va putea îndeplini toate formalitãþile juridice ºi judiciare necesare în acest scop. Consiliul ia, de asemenea, act de demisiunea domnului Adalbert Csillag din calitatea sa de director al Sucursalei Cernãuþi. Nemaifiind nimic la ordinea zilei, ºedinþa se ridicã, fixându-se cea viitoare pentru luni, 9 crt., orele 18.00. (ss) Victor Romniceanu (ss) Indescifrabil (ss) Anibal Teodorescu (ss) Indescifrabil (ss) Grigore N. Filipescu (ss) Indescifrabil (ss) Simon Rosental (personal ºi ca reprezentant al domnului E. Pantazi) (ss) Emilian Pantazi 382

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa Consiliului de Administraþie din 09 noiembrie 1931 Prezenþi domnii: Victor Romniceanu, preºedinte; Ioan Boambã, general Constantin Coandã, Grigore N. Filipescu, Simon Rosental, personal ºi ca reprezentant al domnului Emilian Pantazi, Richard Soepkez, Nicolae Tabacovici, Anibal Teodorescu, administratori. Se dã citire procesului-verbal al ºedinþei precedente, care se aprobã. Domnul preºedinte dã citire scrisorii prin care domnul André Homberg îºi dã demisia din calitatea de administrator al bãncii. Consiliul ia act cu regret de aceastã demisiune ºi roagã pe domnul preºedinte ca, în comunicarea ce se va face domnului Homberg, sã-i mulþumeascã pentru concursul pe care pânã acum l-a dat bãncii. Domnul administrator-director Soepkez informeazã Consiliul cã Société Foncière de la Place Vendôme, pentru a-ºi achita parþial datoriile pe care le are Sucursala Paris, a vândut partea imobilului situatã în Marché St. Honoré, pe preþul net de Frs.fr. 7.750.000, sumã pe care a vãrsat-o în întregime Sucursalei Paris. În urma acestei intrãri, Sucursala ºi-a redeschis ghiºeele, achitând deocamdatã pânã la 75% din depozite, precum ºi cecurile ºi ordinele de platã asupra ei. Pentru achitarea restului de datorie, Société Foncière se gândeºte, fie la vânzarea restului imobilului, fie la contractarea unei datorii ipotecare. Domnul administrator director Tabacovici propune ca, în vederea situaþiunii noi, sã se înceapã lichidarea sucursalelor mai puþin importante. Domnia sa propune, ºi Consiliul aprobã, desfiinþarea urmãtoarelor sucursale locale ºi din provincie, ºi anume: Piaþa Sf. Anton, Bulevardul Basarab, Bulevardul Carol, Calea Dorobanþilor, Calea Rahovei, Piaþa Palatului, Buzãu, Cãlãraºi (Ialomiþa), Câmpulung Bucovina, Chilia Nouã, Dorohoi, Piteºti, PiatraNeamþ, Storojineþ Bucovina, Suceava, Târgoviºte. Prin aceastã desfiinþare, ca ºi prin reducerile fãcute la personalul ºi salariile sucursalelor care rãmân, bugetul sucursalelor se reduce, deocamdatã, de la Lei 83.500.000 la Lei 44.000.000. Domnul administrator-director Soepkez aduce la cunoºtinþa Consiliului cã Sucursala Cernãuþi a primit o ofertã pe preþul de circa Lei 2.050.000, pentru vânzarea acþiunilor Antrepozitelor BlankBanca din Cernãuþi. Datoriile pe care Antrepozitele le au la Sucursala Cernãuþi, împreunã cu acþiunile Societãþii, sunt trecute la activ, în bilanþul depus la Tribunal, cu cca. Lei 2 milioane. Cum preþul oferit acoperã previziunile noastre, domnul administratordirector Soepkez propune, ºi Consiliul aprobã, continuarea tratativelor ºi eventual – cu aprobarea comisiunii Creditorilor ºi a domnului judecãtor concordatar – vânzarea acþiunilor pe preþul de Lei 2.050.000. Domnul administrator Simon Rosental revine asupra importanþei pe care ar avea-o pentru bancã o tranzacþie cu Statul ºi Banca Naþionalã a României. Domnia sa roagã Comisiunea care a primit misiunea de a trata cu domnul ministru de Finanþe ºi cu domnul Guvernator, sã continue în mod stãruitor demersurile începute. Consiliul decide convocarea unei adunãri generale extraordinare pentru 383

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
ziua de 2 decembrie 1931, orele 9½ a.m., la sediul bãncii din Bucureºti, str. Mauriciu Blank 4, pentru a se pronunþa asupra urmãtoarelor chestiuni înscrise în ordinea de zi: a) ratificarea condiþiunilor de concordat preventiv, solicitat onoratului Tribunal Ilfov; b) autorizarea Consiliului de Administraþie de a reprezenta banca cu pline puteri în procedura concordatului, dând în acest scop mandat Direcþiunii ºi avocaþilor a face toate actele utile, în interesul bãncii, în acord cu delegaþiunea creditorilor ºi cu aprobarea domnului judecãtor delegat numit de onoratul Tribunalul Ilfov ºi specialmente în conformitate cu art. 44 din Legea concordatului preventiv, a face acte de înstrãinare a averii mobile sau imobile a bãncii, a constitui ipoteci ºi gajuri, în scopul de a se procura disponibilul necesar pentru plata ratelor concordatare. De asemenea, autorizarea Consiliului de Administraþie de a consimþi ºi propune orice modificãri în condiþiunile ºi modalitãþile concordatului, astfel cum va urma sã fie pus în mod definitiv aprobãrii Adunãrii Creditorilor ºi onor. Tribunalului, cum ºi orice mãsuri în interesul administraþiei. Nemaifiind nimic la ordinea zilei, ºedinþa se ridicã. (ss) Victor Romniceanu (ss) Indescifrabil (ss) Anibal Teodorescu (ss) Indescifrabil (ss) Simon Rosental (personal ºi ca reprezentant al domnului E. Pantazi) (ss) Indescifrabil

384

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa Consiliului de Administraþie din 23 noiembrie 1931

Prezenþi domnii: Victor Romniceanu, preºedinte; Ion Boambã, general Constantin Coandã, Grigore N. Filipescu, Emilian Pantazi, Simon Rosental, Richard Soepkez, Nicolae Tabacovici, Anibal Teodorescu, administratori. Domnul Aristide Blank, fost administrator delegat ºi director general, chemat specialmente dupã cererea Consiliului, asistã la ºedinþã. Se dã citire procesului-verbal al ºedinþei precedente, care se aprobã. Domnul preºedinte aduce la cunoºtinþa Consiliului demisiunea domnilor André Bénac ºi Achille Levy-Strauss din calitatea de administratori ai bãncii. Consiliul ia act cu regret, hotãrând a li se exprima mulþumiri pentru concursul pe care pânã acum l-au dat bãncii. Se dã citire unei adrese a Bãncii Naþionale a României, prin care aceasta cere informaþiuni asupra vânzãrii unei pãrþi din imobilul Société Foncière de la Place Vendôme. Dupã ce ia cunoºtinþã de dosarul primit de la Blankbanca Paris în privinþa numitului imobil, Consiliul însãrcineazã Direcþiunea Bãncii sã comunice Bãncii Naþionale a României informaþiunile solicitate, cu toate actele justificative, ºi cu arãtarea cã banca este ºi rãmâne la dispoziþia Bãncii Naþionale a României, pentru orice informaþiuni ºi lãmuriri. Se dã citire raportului fãcut de Direcþiunea bãncii cãtre Consiliul de Administraþie, raport solicitat în urma adresei cu care Banca Naþionalã a înaintat Tribunalului Ilfov copii cu diverse documente privind bilanþurile încheiate de Banca Marmorosch, Blank & Co. între anii 1926-1930. Dupã lãmuririle date de domnul Aristide Blank ºi domnii Richard Soepkez ºi Nicolae Tabacovici ºi dupã discuþiunea la care iau parte toþi membrii prezenþi, domnii general Constantin Coandã, Grigore N. Filipescu ºi Anibal Teodorescu expunând cã, la data când au fost primiþi de domnul guvernator al Bãncii Naþionale, acesta a dat deplina asigurare delegaþiuni cã Banca Naþionalã va da tot concursul ºi va face chiar imposibilul pentru realizarea concordatului, astfel cã apare de neînþeles atitudinea domnului guvernator care a semnat adresa cãtre Tribunal, Consiliul regretând cã domnul guvernator al Bãncii Naþionale, în loc sã cearã direct Bãncii Marmorosch, Blank & Co. toate explicaþiunile ºi lãmuririle, a crezut de cuviinþã sã depunã fotografiile pretinselor documente la Tribunal, dispune ca raportul Direcþiunii, completat cu oarecare detalii, sã fie înaintat Preºedintelui Tribunalului Ilfov, Secþia I Comercialã, ca rãspuns la actele depuse de Banca Naþionalã a României, rugând ca anexele la petiþia de depunere, sã fie redactate de acord cu avocatul bãncii, domnul Grigore Iunian. Avându-se în vedere cã termenul fixat pentru Adunarea Generalã extraordinarã este prea scurt pentru a da posibilitatea tuturor acþionarilor sã se înscrie, Consiliul decide amânarea acestei adunãri generale extraordinare de la 2 la 12 decembrie a.c., orele 12 a.m., cu ordinea de zi fixatã în ºedinþa anterioarã. Consiliul ia notã de demisiunea domnului George Crãciun, actual subdirector în Centralã ºi director al Sucursalei Paris, în urma numirii domniei sale ca director general al Societãþii de Distribuire Comercialã SA, ºi dispune publicarea în „Monitorul Oficial” cã semnãturile domnilor: 385

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
George Crãciun, subdirector în Centralã ºi subdirector al Sucursalei Paris; Louis Nemeth, actual subdirector în Centralã; S. Slavian, actual subdirector ajutor în Centralã; Ion Mazãre, procurist în Centralã, cu dreptul primei semnãturi pentru Serviciul Contabilitãþii cu delegaþia de subdirector al Contabilitãþii; H. Spirescu, actual procurist în Centralã, având dreptul la prima semnãturã pentru Serviciul Contabilitãþii; Al. Zamfirescu, actual procurist în Centralã; I. Bröefer, procurist în Centralã, având dreptul la a doua semnãturã pentru Serviciul Corespondenþei; F. Mureºanu, procurist în Centralã cu prima semnãturã pentru Direcþia Sucursalelor ºi pentru toate sucursalele ºi agenþiile din Bucovina ºi pentru agenþia Dorohoi; Ion Unter, procurist al Sucursalei Focºani; N. ªerbãnescu, director al Sucursalei Piteºti, având drept la primã semnãturã pentru Agenþia Târgoviºte; E. I. Kelemen, subdirector al Sucursalei Oradea; Ion Friedman, subdirector al Sucursalei Suceava; M. Frero, actual subºef al Agenþiei Buzãu, înceteazã de a mai angaja valabil banca, nemaifãcând parte din personalul instituþiunii noastre. Nemaifiind nimic la ordinea zilei, ºedinþa se ridicã. (ss) Victor Romniceanu (ss) Grigore N. Filipescu (ss) Anibal Teodorescu (ss) Simon Rosental (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

386

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa din 03 decembrie 1931 Prezenþi domnii: Victor Romniceanu, preºedinte; Ioan Boambã, Emilian Pantazi, Simon Rosental, Richard Soepkez, Nicolae Tabacovici, Anibal Teodorescu, administratori. Asistã la ºedinþã ºi domnul Aristide Blank, fost administrator delegat ºi director general. Domnul Aristide Blank aduce la cunoºtinþa Consiliului cã domnul George Rãuþ, directorul Sucursalei Paris, se aflã în convorbiri cu un grup strãin care, dorind sã-ºi extindã activitatea în þarã, se gândeºte sã se serveascã în acest scop de oficiile Bãncii Marmorosch, Blank & Co. Domnul Rãuþ, gãsind propunerile interesante, roagã ca cineva sã fie însãrcinat de Consiliul de Administraþie cu conducerea tratativelor. Având în vedere aceste comunicãri, Consiliul decide sã autorizeze pe domnii Aristide Blank ºi George Rãuþ ca sã negocieze ºi, eventual, sã încheie, cu respectarea cerinþelor legale ºi sub rezerva aprobãrii Adunãrii Generale, orice convenþiune destinatã sã înlesneascã rezolvarea chestiunilor provocatã de situaþia actualã a bãncii. Domnul administrator Rosental crede cã, în urma schimbãrii intervenite la conducerea Bãncii Naþionale a României, ar fi bine ca delegaþiunea Consiliului de Administraþie sã reînnoiascã pe lângã noul guvernator demersul fãcut, pentru a cãuta sã ajungã la o soluþiune definitivã în privinþa datoriilor pe care Banca Marmorosch, Blank & Co. le are la Banca Naþionalã a României. În urma discuþiunilor aferente, Consiliul adoptã propunerea domnului administrator Rosental ºi roagã delegaþiunea sã expunã domnului guvernator C. Angelescu, oral ºi în scris, dezideratele ºi propunerile bãncii. Domnul general Constantin Coandã, lipsind din þarã, Consiliul roagã ºi domnul administrator Soepkez acceptã sã înlocuiascã pe dl. general Coandã în timpul lipsei sale. Domnul Grigore N. Filipescu, nevoit sã lipseascã de la aceastã ºedinþã, a anunþat Consiliul cã domnia sa a luat notã de ordinea de zi ºi cã este de acord cu deciziunile ce se vor lua. Nemaifiind nimic la ordinea zilei, ºedinþa se ridicã. (ss) Victor Romniceanu (ss) Anibal Teodorescu (ss) Simon Rosental (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

387

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa din 11 decembrie 1931 Prezenþi domnii: Victor Romniceanu, preºedinte; Ioan Boambã, Grigore N. Filipescu, Simon Rosental, Richard Soepkez, I.V. Stârcea, Nicolae Tabacovici, Anibal Teodorescu, administratori. Asistã la ºedinþa domnii: Aristide Blank ºi Nicolae Ioanidi, comisar al guvernatorului pe lângã Banca Blank. Se dã citire procesului-verbal al ºedinþei precedente, care se aprobã. Domnul comisar al Guvernului dã citire raportului domniei sale cãtre Guvernatorul Bãncii Naþionale. Consiliul ia notã, mulþumind domnului Ioanide pentru demersurile fãcute. În legãturã cu aceasta, domnul Aristide Blank crede cã singura preocupare a Bãncii în momentul actual trebuie sã fie rambursarea integralã a creditorilor ºi deponenþilor. În privinþa întrevederilor pe care le-a avut în strãinãtate, domnul Aristide Blank informeazã Consiliul cã nu se pot continua negocierile înainte de a se cunoaºte deciziunile Conferinþei de la Bâle. De aceea, tratativele începute au fost amânate pentru începutul anului viitor. Se dã citire urmãtorului proiect de raport cãtre Adunarea Generalã Extraordinarã a Acþionarilor: Domnilor Acþionari, În al 83-lea an de existenþã, instituþiunea noastrã, din motive independente de voinþa ei, la 27 octombrie a.c., s-a vãzut nevoitã a solicita sprijinul legii concordatului preventiv. Cauzele care au determinat aceastã situaþie se pot caracteriza astfel: Datoritã lipsei de capitaluri disponibile indigene ºi a abþinerii de la o colaborare a capitalurilor strãine, criza economicã apãrutã la începutul anului 1929 se înrãutãþeºte neîncetat, provocând în special bãncilor o imobilizare treptatã a activului lor. Dar aceastã situaþie nu este specificã þãrii noastre. Ea este mondialã ºi a subminat, în special, bazele aºezãmintelor de credit de pretutindeni prin naºterea în unele pãrþi a unei anemii prea accentuate, iar în alte pãrþi prin provocarea unor congestii tot atât de periculoase. Aceastã situaþie este ºi mai agravatã de un factor psihologic: lipsa de încredere, care provoacã adevãrate ravagii. Dar greutãþile pieþei româneºti româneºti, izvorâte din însãºi structura economicã a þãrii, au fost ºi mai mult agravate prin repercusiunea evenimentelor economice externe. Cãderea numeroaselor bãnci americane, cãderi care s-au cifrat într-un an la 1.200 instituþii cu peste 900 milioane dolari depozite, dificultãþile marilor bãnci din Franþa, Germania ºi Italia, ca ºi recenta scãdere a lirei sterline, au contribuit la o ºi mai mare agravare a situaþiei pieþii noastre, semãnând neîncredere în sufletul deponenþilor. De asemenea, repercusiunea dificultãþilor unei mari bãnci austriece cu întinse legãturi pe piaþa româneascã, a contribuit la o ºi mai puternicã alarmare a deponenþilor, deci la o nouã ºi cu totul anormalã mãrire a cererilor de retrageri ºi depozite. Cererile masive de retrageri au determinat, în primul semestru al acestui 388

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
an, Banca Generalã a Þãrii Româneºti ºi Banca Berkowitz sã se punã la adãpostul legii concordatului preventiv. Dar aceste evenimente au mãrit ºi mai mult panica printre deponenþii celorlalte bãnci. Banca noastrã, cu toatã greutatea de a lichida plasamentele ºi creanþele sale, a restituit deponenþilor, de la iunie-20 octombrie a.c., suma de Lei 1.750 milioane, adicã ceva mai mult de jumãtate din totalitatea obligaþiunilor sale. Aceasta învedereazã eforturile ºi preocuparea constantã de a face faþã în mod leal obligaþiunilor sale. Consecinþa acestor crize de credit ºi încredere a fost distrugerea echilibrului de lichidate a bãncii, punând-o momentan în imposibilitate de a mai putea restitui ºi restul de depozite cerute sub impulsiunea neîncrederii generale, care, în ultimul timp, luase proporþia unei adevãrate alarme a publicului. Domnilor Acþionari, Avem onoare a vã ruga sã binevoiþi a ratifica condiþiunile de concordat preventiv, solicitat onor. Tribunalul Ilfov, autorizând Consiliul de Administraþie de a reprezenta banca cu depline puteri în toatã procedura concordatului, dând în acest scop mandat direcþiunii ºi avocaþilor, în acord cu delegaþiunea creditorilor ºi cu aprobarea domnului judecãtor ºi specialmente în conformitate cu art. 44 din Legea concordatului preventiv, a face actele de înstrãinare a averii mobile sau imobile a bãncii, a constitui ipoteci ºi gajuri, în scopul de a se procura disponibilul necesar pentru plata ratelor concordatare. De asemenea, vã mai rugãm sã autorizaþi Consiliul de Administraþie de a consimþi ºi propune orice modificare în condiþiunile ºi modalitãþile concordatului, astfel cum va urma sã fie pus în mod definitiv aprobãrii adunãrii creditorilor ºi onor. Tribunal, cum ºi orice mãsuri în interesul administraþiei. Consiliul aprobã. Nemaifiind nimic la ordinea zilei, ºedinþa se ridicã. (ss) Victor Romniceanu (ss) Grigore N. Filipescu (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

389

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa Consiliului de Administraþie din 23 decembrie 1931 Prezenþi domnii: Victor Romniceanu, preºedinte; Ioan Boambã, Simon Rosental, Richard Soepkez, baron I.V. Stârcea, Nicolae Tabacovici, Anibal Teodorescu, personal ºi ca reprezentant al domnului Emilian Pantazi, administratori. Asistã la ºedinþã ºi domnul Aristide Blank. ªedinþa se deschide la orele 5 d.a. Se dã citire procesului-verbal al ºedinþei precedente, care se aprobã în unanimitate. Domnul administrator-director Soepkez aduce la cunoºtinþa Consiliului cã din totalul creditorilor bãncii au votat pentru concordat creditori a cãror creanþã totalã se urcã la suma de lei 1.380 milioane. Din acestea, sunt contestate creanþe de Lei 108 milioane, ca privilegiate. Proporþia voturilor favorabile faþã de totalitatea creanþelor chirografare este de 74%, respectiv 72,80% (dupã cum Tribunalul va admite sau respinge contestaþia); legea cerând numai 2/3 din voturi, înseamnã cã banca a depãºit cvorumul necesar obþinerii concordatului. Tribunalul a fixat termene de omologarea concordatului la 19 ºi 21 ianuarie 1932. Consiliul ia notã. Domnul administrator-director Nicolae Tabacovici roagã Consiliul sã fixeze onorariul domnului Grigore Iunian, avocatul bãncii. Consiliul fixeazã suma de Lei 500.000. Domnul administrator Richard Soepkez propune sã se acorde unui numãr de funcþionari ai bãncii, care cu ocaziunea concordatului au prestat servicii suplimentare, câte o gratificaþie. Consiliul aprobã sã se acorde, atunci când banca va fi în mãsurã sã o facã, domnilor: N. Voinescu: 75.000 lei; L. Feldea: lei 50.000; C. Florescu: lei 25.000; Melbert: lei 25.000; ºapte funcþionari câte: lei 10.000. Dupã propunerea domnului administrator-director Nicolae Tabacovici, Consiliul aprobã înaintarea domnului L. Feldea la gradul de subdirector. Nemaifiind nimic la ordinea zilei, ºedinþa se ridicã. (ss) Victor Romniceanu (ss) Simon Rosental (ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

390

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Proces-verbal ªedinþa Consiliului de Administraþie din 04 ianuarie 1932 Prezenþi domnii: Victor Romniceanu, preºedinte; Ion Boambã, Grigore N. Filipescu, Richard Soepkez, baron I.V. Stârcea, Nicolae Tabacovici, Anibal Teodorescu, personal ºi ca reprezentant al domnului Emilian Pantazi, administratori. Consiliul, dupã deliberare, dã depline puteri domnului George Rãuþ pentru a proceda la lichidarea operaþiunilor angajate de Sucursala din Paris. Domnia sa va avea în acest scop dreptul de a vinde toate obiectele mobile, fie pe cale amiabilã, fie la licitaþie, pe preþul ºi în condiþiunile pe care le va crede convenabile, de a încasa toate sumele datorate societãþii, ºi de a elibera chitanþe, de a cesiona ºi realiza toate creanþele, de a aranja ºi de a achita pasivul, ºi de a o executa, cerând numai (en demandant seulement) toate acþiunile judiciare, de a reprezenta societatea în toate operaþiunile de faliment ºi de lichidare judiciarã, precum ºi de a o reprezenta pe lângã toate administraþiile publice, de a trata tranzacþiunea, a face compromise, de a da desizãri ºi ridicãri ºi, în general, de a face tot necesarul, promiþînd orice recunoaºtere ºi ratificare, de a lua în primire la poºtã toate scrisorile, mandatele, pachetele sosite pe numele nostru, de a substitui orice persoane în drepturile ce i s-au conferit prin prezenta. Domnul Aurel Esca, director al Sucursalei Cluj, se transferã, în aceeaºi calitate, la Sucursala Braºov. Se desfiinþeazã ºi agenþiile: Sucursala Piaþa Sf. Anton, Piaþa Palatului, Agenþia Bulevardul Basarab, Agenþia Bd. Carol, Agenþia Calea Dorobanþilor, Agenþia Calea Rahovei, Agenþia Calea Moºilor, Sucursala Ploieºti, Sucursala Suceava, Sucursala Piteºti, Agenþia Buzãu, Agenþia Cãlãraºi-Ialomiþa, Agenþia Câmpulung (Bucovina), Agenþia Dorohoi, Agenþia Piatra-Neamþ, Agenþia Târgoviºte, Agenþia Chilia Nouã, Agenþia Storojineþ (Bucovina). Semnãturile, angajând sucursalele ºi agenþiile mai sus notate, înceteazã a mai angaja valabil Banca, precum urmeazã: Sucursala Piaþa Sf. Anton: dl. C. Aftalion, director; Sucursala Piaþa Palatului: dl. M.I. Constantinescu, director, dl. L. Kaufmann, director; Agenþia Bulevardul Basarab: dl. Al. Baboianu, ºef; Agenþia Bulevardul Carol: dl. Al. A. Popovici, ºef, dl. Victor Goldberg, subºef ºi cu dreptul la prima semnãturã pentru toate sucursalele ºi agenþiile din Bucureºti; Agenþia Calea Dorobanþilor: dl. N. Schutzer, ºef, dl. S. Cappon, procurist; Agenþia Calea Rahovei: dl. I. Kamerling, procurist, dl. M. Mihailide, procurist; Agenþia Calea Moºilor: dl. A. Ellmann, ºef, având dreptul la prima semnãturã pentru sucursalele ºi agenþiile din Bucureºti; Sucursala: Piteºti: dl. Matei Iosifescu, director, dl. I. Bercovici, procurist; Suceava: dl. I. Itzokowitz, subdirector, având dreptul la prima semnãturã pentru agenþia Dorohoi; Ploieºti: dl. A.M. Alcalay, director, dl. I.M. Sapora, director, dl. Al. 391

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Alexandrescu, subdirector, dl. M.I. Elias, subdirector, dl. Gabor, procurist cu dreptul la a doua semnãturã pentru serviciile de corespondenþã, incasso ºi cecuri; Agenþia Buzãu: dl. Emil Grossu, ºef, dl. R. Bota, subºef, dl. I. Rotberg, procurist cu dreptul la a doua semnãturã pentru serviciile contabilitate, corespondenþã ºi cecuri; Agenþia Cãlãraºi-Ialomiþa: dl. S. Ségall, ºef, dl. D.N. Capoianu, subºef, dl. B. Bercovici, procurist cu a doua semnãturã pentru serviciile contabilitate, corespondenþã, cassa ºi cecuri; Agenþia Câmpulung (Bucovina): dl. dr. Alexie Cuparencu, subºef, dl. Iosif Schreiber, procurist; Agenþia Chilia Nouã: dl. I.