You are on page 1of 4

EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI SPORTUL – FENOMEN SOCIAL:

ORIGINEA,ESENŢA ,IDEALUL,FUNCŢIILE ŞI OBIECTIVELE


EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI

Educaţia fizică şi sportul ca fenomen social ,distinct a însoţit omenirea de-a lungul întregii
sale existenţe,reprezentând o componentă necesară şi permanentă a vieţii sociale.
În mişcarea sa istorică,fenomenul nu a cunoscut însă o asemenea amploare ca cea din zilele
noastre.”Pentru înterpretarea corectă a originii şi dezvoltarii educaţiei fizice şi sportului
,trebuie să se pornească de la stuctura lor deosebit de complexă care include exerciţii fizice
,aspecte tactice şi organizatorice,discipline teoretice ,instituţii,mijloace
materiale,etc.”(I.Siclovan-“Teoria educaţiei fizice şi sportului” -1979,pag 29)Astfel, apariţia
şi dezvoltarea ei a avut loc în mod continuu de-a lungul tuturor formaţiunilor sociale,în
funcţie de necesitaţile istorice,de clasa şi de viaţa materială a societaţii, inclusiv şi modul de
producţie.
În comuna primitivă ,specificul producţiei reprezentat prin necesitatea luptei pentru
asigurarea hranei şi supravieţuirii a determinat apariţia anumitor exerciţii fizice ca: înotul
,alergările ,săriturile ,aruncările ,,trasul cu arcul precum şi dansuri şi jocuri ,practicate în scop
mistico-religios sau recreativ.
Însa,dacă în comuna primitivă practicarea exerciţiilor fizice era departe de ideea dezvoltării
fizice armonioase ,în antichitate,când apar raporturi de clasă şi alte diferenţieri,exerciţiile
fizice încep să fie organizate şi practicate în scopul dezvoltării armonioase a omului.În acest
sens,cultura greacă cu marii săi educatori şi filozofi ce au contribuit la dezvoltarea palestrelor
şi au organizat exerciţiile fizice în sisteme în functie de scopul lor ,este reprezentativă pentru
antichitaete.De asemenea, alături de educţia fizică organizată în vederea dezvoltării
armonioase a fizicului uman , societatea sclavagistă dezvoltă într-o mare masură educaţia
fizică de tip militar . Devenit fenomen permanent , iar pentru unele popoare caracteristic –
războiul făcea din pregatirea fizică o necesitate socială , reorganizând exerciţiile fizice
existente sau construind altele precum măsurile,aruncarea suliţei, trasul cu arcul,lupta corp la
corp,acţiunea sincronizată,etc. Alături de acestea au continuat să existe jocurile şi activităţile
recreative sau distractive la care participau toate clasele sociale .
Mai târziu, jocurile şi întrecerile sportive ocazionale s-au transformat in manifestări cu o
anumită periodicitate care presupuneau reguli speciale şi implicau ierarhizarea valorilor, ceia
ce a determinat o noua realitate socială – agonistica. Aceste activitaţi impuneau necesitatea
unei pregătiri speciale – antrenamentul; persoanele care participau la aceste compeţitii
nefiinid consideraţi simpli oameni, ci concurenţi,ei având o activitate deosebită de cea a
oamenilor muncii sau a razboinicilor.Evoluţia activităţilor competiţionale a determinat intr-o
mare măsură specializarea unui grup de oameni care să conducă procesul de pregatire al
atleţilor.O altă particularitate se referă la faptul că “exerciţiul fizic se manifestă ca expresie a
unei colectivităţi”(F.Georgescu-“Educaţia fizică si sportul-fenomen social”1971-pag 46)fiind
o modalitate specifică prin care o comunitate umană incearcă sa se afirme prin reprezentanţi
săi.
Se observă că educaţia fizică şi sportul devin mai complexe cu trecerea de la o etapă istorică
inferioară la alta superioară.Evoluţia ascendentă a educaţiei fizice şi sportului este marcată pe
de-o parte de apariţia unor elemente de conţinut precum exerciţiile fizice,jocurile si activitaţile
sportive,iar pe de altă parte ,prin trecerea de la un nivel de organizare şi sistematizare inferior
la altul superior.
Educaţia fizică şi sportul ,este diferită de celelalte fenomene sociale ale vieţi prin esenţa sa ce
urmareşte perfecţionarea dezvoltării fizice si a capacităţilor de mişcare a oamenilor.Această
funcţie socială s-a păstrat de-a lungul tutror formaţiunilor social-economice,spre deosebire de
scopurile şi obiectivele educaţiei fizice şi sportului care diferă de la o formaţiune social-
economică la alta şi chiar de la un stat la altul.
Educaţia fizică de tip feudal – era orientată spre reprezentanţi clasei feudale ,trebuind să
contribuie la formarea cavalerilor ,a căror activitatese subordona unui anumit ritual începând
cu bunele maniere fată de femei si terminând cu partidele de vânătoare,însă accentul
principal căzând pe pregătirea de război.Cu timpul,în fazele următoare ale dezvoltării
feudalismului, necesitate pregătirii fizice apare şi pentru celelalte clase şi grupuri sociale
,educaţia fizică extinzându-se de la clerici şi orăşeni pană la ţărani ,însă nu va cunoaşte
permanenţa încă .
În timpul Renaşterii ,s-a formulat idea potrivit căreia educaţia fizică treuie să servească in
primul rând fiinţa umană.Umanişti au privit educaţia fizcă în general ca un mijloc necesar în
complexul de măsuri care trebuia să ducă la formarea omului complet.
Apariţia şi dezvoltarea relaţiilor economice specifice capitalismului,au determinat
restructurării în natura internă a procesului educativ şi implicit a educaţiei fizice,care avea
tendinţa de generalizare,de cuprindere cât mai largă a tinerei generaţii,indiferent de
apartenenţa de clasă.
În forma ei instituţionalizată,educaţia fizică va cunoaşte generalizarea deplină şi în condiţii
relativ egale pentru toţi membrii tinerei generaţii în socialism.
O dată cu generalizarea educaţiei fizice se asistă la o muncă de sistematizare,orientare şi
dirijare întemeiată pe cunoaşterea particularităţilor şi efectelor exerciţiilor fizice.Mari
personalităţi ca J.Gutsmuths,Amoros,Clias,Jahn,Ling,Arnold şi alţi,depaşesc modul abstract
de abordare teoretică a exerciţiilor fizice,iniţiind studii care să ducă la fundamentarea
ştiinţifică a abordării lor.
În etapa actuală, fundamentarea ştiinţifică a procesului de practicare a exerciţiilor fizice şi
apriţia Teoriei şi Metodicii Educaţiei Fizice şi Sportului a dus la teoretizarea idealului
funcţiilor şi obiectivelor educaţiei fizice şi sportului.
Idealul educaţiei fizice şi sportului este în concordanţa cu idealul general educaţional al
societaţii , fiind modificat în funcţie de evoluţia social-istorică a fiecărei societaţi,de
succesiunea etapelor de dezvoltare specifice.
Funcţiile educaţiei fizice derivă din ideal,subordonându-se acestuia.funcţiile educaţiei fizice
sunt de două feluri:specifice – ce vizează dezvoltarea fizică şi capacitatea motrică;funcţii
asociate – ce însumează efectele practicării exerciţiilor fizice asupra organismului uman.Din
această categorie fac parte funcţiile :igienică, recreativă, educative şi de emulaţie.
Obiectivele educaţiei fizice şi sportului derivă din funcţiile sale specifice şi
asciate,subordonându-se la rândul lor acestora.În funcţie de laturile procesului de practicare a
exerciţiilor fizice ele se pot clasifica în obiective de instruire şi obiective de educaţie.

EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI SPORTUL ÎN SISTEMUL MEDICAL

Întărirea sănătaţii prin exerciţii fizice este o preocupare din cele mai vechi timpuri.În sistemul
medical,kinetoterapia este un mijloc terapeutic al tratamentului complex de recuperare ,care
foloseşte un sistem de exerciţii fizice cu acţiune asupra întregului organism.
Kinetoterapia are o istorie îndepartată de sute de ani.În China amintim pe medicul Kung-Fu
care crează sistemul de gimnastică Yoga,la grecii antici Hipocrate,numit şi “părintele
medicinei”,formulează principiile tratamentului raţional prin gimnastică,Pehr Henric Ling
împarte gimnastica în 4 ramuri distincte:educative,militară,estetică şi medicală,fiind
considerat întemeietorul gimnasticii suedeze ,şi alţii.
În Romania întemeietorul gimnasticii medicale este considerat regretatul Prof .Dr. Docent
Adrian N. Ionescu ,care a scris multe carţi în acest domeniu valabile şi astăzi.
Mijlocul fundamental al chinetoterapiei este constituit de gimnastica medicală,ce cuprinde
exerciţii,procedee şi metode special organizate în vederea prevenirii,corectării şi tratării
deficienţelor fizice,organice şi psihice ale organismului uman.Unitatea funcţională de bază a
gimnasticii medicale este exerciţiul fizic.
Influenţele exerciţiilor de gimnastică asupra marilor aparate şi sisteme ale organismului uman:
Asupra aparatului locomotor – exerciţiile de gimnastică au influenţa morfogenetică
determinând forma şi structura corporală mai ales la copii.Se constată că prin exerciţii
fizice,oasele cresc în grosime,dezvoltându-se şi rezistenta lor,la nivelul articulaţiilor se
dezvoltă mobilitatea şi rezistenţa capsulelor articulare şi ligamentelor iar muşchii,prin
contrcţii repetate datorită efortului fizic duc la creşterea în volum a fibrelor musculare,la
creşterea debitului sanguin ceea ce determină în final un lucru muscular economicos şi un
randament crescut al eficacitaţii mişcării.
Asupra sistemului respirator exerciţiile de gimnastică determină îmbunătăţirea actului
respirator prin scăderea frecvenţei respiratorii şi creşterea capacităţii vitale şi a volumului
maxim de oxigen.
Asupra aparatului cardiovascular – exerciţiile terapeutice produc importante fenomene de
adaptare ale inimi şi vaselor,cum ar fi creşterea frecvenţei cardiace şi a tensiunii
arteriale,transportându-se astfel prin sânge oxigenul şi materiile energetice în ţesuturi
,preluând materiile de dezasimilaţie în vederea eliminării lor.
Asupra digestiei,nutriţiei,excreţiei – exerciţiile de gimnastică terapeutică activează funcţiile
nutriţiei, circulaţiei sângelui în abdomen, a glandelor digestive care secretă cantitaţi mai mari
de substanţe necesare prelucrării alimentelor, şi reglarea proceselor mecanice şi chimice din
stomac şi intestine.
Asupra sistemului nervos şi al vieţii psihice – exerciţiile fizice terapeutice angrenează în
acţiune atât funcţiile sistemului nervos vegetativ cât şi somatic ,prin influenţarea reciprocă a
actelor motoare şi psihice.Astfel se observă că unii copii cu deficienţe motorii sunt mai puţin
dezvoltaţi mintal decât cei fără deficienţe.Exerciţiile de gimnastică îmbogăţesc experienţa
senzorială, contribuind la dezvoltarea morfo-funcţională a scoarţei cerebrale.a centrilor
subcorticali şi la formarea deprinderilor motrice.
Asupra organismului în totalitate, exerciţiile de gimnastică influenţeaza mai ales morfologia
de ansamblu a corpului prin menţinerea proporţiilor, formarea unei ţinute corecte şi
armonioase şi unui echilibru funcţional care să oglindească o bună stare de sănătate fizică şi
psihică.
Efectele gimnasticii sunt de două feluri: profilactice şi terapeutice.
Efectele profilactice se adresează îmbunătăţirii sănătaţii şi maririi capacităţii de luptă a
organismului împotriva agenţilor patogeni ,o bună funcţionare a organelor şi armonie între
somatic şi funcţional.
Efectele terapeutice se adresează însănătoşirii şi refacerii morfologice,corporale,restabilirii
funcţiilor şi recuperării capacităţii de muncă.
Aplicaţii profilactice ale gimnasticii medicale – se adresează oamenilor sănătosi dar care sunt
însă în situaţii biologice speciale,ca:copii mici până la 5 ani, femei în perioada de maternitate
şi persoane de vârstă înaintată.
Exerciţiile de gimnastică ale copiilor până la 1 an se asociază cu masajul şi călirea cu ajutorul
factorilor naturali.În această perioadă vor fi practicate mişcări de îndoire şi întindere a
membrelor,mişcări bazate pe reflex de postură,mişcari de lateralitate,circumducţii,târâre,mers
pe brânci,arcuirea trunchiului înainte,legănarea corpului,mişcări de apucare,prindere,strângere
a unor obiecte de diferite forme şi mărimi,îndoiri laterale şi răsuciri,învăţarea poziţiei stând şi
mersului.
Exerciţii pentru copii de la 1 la 2 ani.La această vârstă,copilul poate executa mişcari mai
coordonate,se caţără,stă suspendat,stă într-un picior,execută sărituri ,se joacă,execută
târârea,rostogolirea,mers pe brânci,bataia palmelor,exerciţii pentru trunchi,etc.
Exerciţii pentru copii între 2 şi 3 ani – la această vârstă se pot introduce exerciţii de
înviorare,de gimnastică,exerciţii pentru stimularea creşterii şi dezvoltării organismului cu
accent şi pe stimularea funcţiilor organice ca respiraţia,circulaţia, nutriţia,perfecţionarea
simţurilor şi a calitaţilor motrice,toate în formă de joacă.
Gimnastica pentru femei în perioada maternitaţii - în această perioadă se vor folosi exerciţii
de gimnastică igienică,de întreţinere şi antrenarea corpului pentru a dispune de o musculatură
abdominală şi pelviană bine dezvoltată care să compenseze presiunea intraabdominală mai
ales în ultimele luni de sarcină şi a ajuta procesul de expulsie în timpul naşterii.Orice exces de
efort fizic trebuie evitat.Pentru realizarea acestor scopuri vor fi folosite exerciţiile practicate în
cadrul gimnasticii,jocurilor,sporturilor şi turismului,masajului şi mijloacelor de călire.
Gimnastica medicală pentru persoanele în varstă – se vor folosi exerciţii de respiraţie,exerciţii
de gimnastică pentru articulaţii,mers şi alergare,sărituri,exerciţii cu mingi medicinale.La
acestea se adaugă odihna activă,masajul şi automasajul.De asemenea ergoterapia poate fi
funcţională - în spitalele de ortopedie şi centrele de reabilitare prin ameliorarea funcţională a
deficientului,orientativă – având ca scop educarea profesională a deficinţelor motorii şi
orientarea către anumite profesiuni şi retribuită – prin reeducarea profesională a celor
pensionaţi temporar sau definitiv,putând fi renumerati în plus,,conform cantităţii şi calităţii
produselor realizate în diferite ateliere.
Gimnastica medicală în învătământul special,în şcolile pentru nevăzători,surdo-muţi şi
hipoacuzi şi în şcolile pentru oligofreni,prin multiplele ei forme reuşeşte să stimuleze
pozitiv dezvoltarea acestor copii,atât din punct de vedere fizic cât şi intelectual prin exerciţii
variate şi stimulative ,urmărind integarea acestora în societete,prin deprinderea şi a unor
meserii la nivelul lor de înţelegere şi posibilitate.
În cadrul şcolilor de nevăzători prin exerciţiile de gimnastica generala de bază şi corectivă se
urmareşte dezvoltarea organismului în mod armonios,educarea capacitaţii de coordonare în
timp şi spaţiu,însuşirea unor deprinderi motrice necesare în viaţa de zi cu zi,formarea unor
deprinderi de igienă personală şi colectivă,educarea unor trăsături morale,de voinţa şi
caracter,de apreciere a distanţelor şi direcţiei de deplasare,optimismul şi încrederea în forţele
proprii şi dezvoltarea calitaţilor motrice.Gimnastica medicală va fi inclusă în cadrul lecţiei de
educaţie fizică cu o durată de 45 de minute.
În cadrul şcolilor pentru surdo-muşi,gimnastica medicală va fi inclusă în lecţia de educaţie
fizică cu durata de 45 de minute cuprinzand gimnastica de înviorare ,gimnastica
recuperatorie,excursii,drumeţii şi unele competiţii adaptate la posibilitaţile acestora.
În cadrul şcolilor pentru oligofreni,deficienţe mintale,arieraţie,retardare mintală,manifestate
printr-o insuficientă dezvoltare psihică,intelectuală şi lipsa de abstractizare şi generalizare se
va practica gimnastica de înviorare,recuperatorie şi de coordonare a deficienţelor fizice.
Prin gimnastica medicală corectivă şi prin programele speciale se urmăreşte prevebirea şi
tratarea deficienţelor fizice,formarea unor deprinderi utilitare pentru sporirea gradului de
independenţă socială profesională a elevilor,dezvoltarea forţei şi rezistenţei psiho-
motrice,stimularea încrederii în forţele proprii,cooperare,etc.
Pentru copii cu infirmitate motorie cerbrală se vor face posturări si decontracturari musculare
ale unor segmente care stau adesea mult timp în poziţii anormale,punându-le în poziţii
normale în decubit ventral pe planuri înclinate ,din poziţia şezând ,în verticalizator în timpul
jocurilor ,etc.