You are on page 1of 5

Ce sunt valorile? De unde le avem? Cum ni le însușim?

Valorile reprezintă setul de principii, convingeri, idealuri sociale, suma calităților către care fiecare persoană în parte tinde.
Fiecare dintre noi își însușește un etalon de măsurare a binelui și a răului bazat pe experien țele, pe trăirile lor proprii și în
mare măsură pe educația primită de la părinți. Un părinte îi transmite copilului său atât în mod voluntar cât și în mod
involuntar ceea ce a primit și el la rândul său de la părin ții lui. Este drept că fiecare genera ție mai adaugă sau mai schimbă
unele lucruri, însă esența rămâne aceiași.
De ce există persoane cu valori diferite? Valorile nu ar trebui să fie general valabile?
Noi ca și indivizi suntem diferiți, atât fizic, dar și psihic și emo țional - lucru total firesc. Din copilărie fiecare î și conturează o
identitate proprie pe care o dezvoltă cu timpul pe baza propriilor experiențe și interacţiuni pe care le are.
Există reguli ale societății stricte în care definițiile binelui și răului nu pot fi comentate, ci luate ca atare, însă pe lângă acestea,
fiecare individ în parte își creează propriul set de regului, de valori pe care doar el le urmează, ceilal ți nefiind obliga ți să facă
la fel. Așa că, nu, valorile nu sunt general valabile, ele sunt strict bazate pe experiențele trăite de fiecare în parte.
Ce sunt prejudecățile? De unde le avem?
Prejudecățile reprezintă opiniile preconcepute pe care o persoană le poate avea, de cele mai multe ori eronate. Ca și valorile,
prejudecățile le deprindem întotdeauna de la cei mai mari ca noi, încă din copilărie.
Cum rupem lanțul greșelilor și prejudecăților transmise din generație în genera ție?
Observăm greșelile părinților sau ale bunicilor și ne spunem, ba chiar ne promitem că dacă am fi în locul lor am reac ționa
total diferit. De multe ori judecata celor mai mari decât noi ni se pare gre șită, însă nu facem nimic pentru a nu părea lipsi ți de
respect. Respect față de cine? Față de tine sau față de cel care de și este mai mare tot gre șe ște? În concluzie - fa ță de nimeni.
Toți suntem predispuși greșelilor și toți le facem, nu contează că e ști mare sau e ști mic, iar dacă tu observi că ceva nu este
tocmai în regulă, tăcerea și „uitatul în altă parte” nu sunt egale cu respectul. Este adevărat că dacă atragi aten ția unei persoane
mai mari ca tine despre o greșeală vei primi de cele mai multe ori ca feedback o replică tăioasă din care să reiasă că e ști lipsit
de respect, dar asta nu însemnă că este adevărat. Uneori po ți să rămâi uimit și să prime ști un “mul țumesc” pentru că ai ajutat
persoana respectivă să corecteze ceva ce singură nu putea vedea. Totul ține de valorile şi prejudecățile acelei persoane.
Fiecare generație a unei familii transmite generației următoare ceea ce a primit, însă nu în aceia și măsură. Se întâmplă asta
datorită faptului că vremurile sunt în permanentă schimbare și fiecare genera ție nu intra în contact strict cu membrii familiei,
ci cu o mulțime de alte persoane: educatori, profesori, colegi, prieteni, etc. Pe lângă familie, mediul educa țional are și el o
importanță destul de mare în formarea valorilor, dar și a prejudecăților fiecărei persoane în parte. Interac țiunile noastre cu alte
persoane din afara familiei ne pot ajuta să observăm greșelile și prejudecăţile primite drept “mo ștenire”. Iar când devenim
conștienți de ele, însă nu facem nimic pentru a le stopa atunci vina nu mai este a familiei, ci strict a ta. Tu e ști cel care poate
rupe lanțul. Doar tu poți spune STOP, iar primul pas spre reușită întotdeauna a fost voința.
Cateva valori importante in educatia copilului :

De multe ori. este util sa respectam urmatoarele reguli : Tonul pe care il folosim sa transmita emotia pe care o simtim si care trebuie sa fie congruenta cu mesajul  verbal . iar cei cu vârste între 6 şi 18 ani. Atunci cand vorbim cu copilul. Potrivit experţilor. Academia Americană de Pediatrie formulează indicaţii precise în acest sens: copiii sub 3 ani nu ar trebui să le folosească deloc. Părerile în ceea ce priveşte folosirea tehnologiei de către copii sunt împărţite.  Cu copiii este bine sa folosim un limbaj cat mai simplu. generează probleme de atenţie. Realitatea arată însă că timpul alocat activităţilor online şi folosirii diferitelor dispozitive tehnologice este de 4 ori mai mare decât cel recomandat. Fiecare experienta ii va contura copilului valorile. aceasta aducandu-i un sentiment de implinire. respectul pentru sine si pentru celelalte persoane. Pe de-o parte. unii oameni de ştiinţă susţin că există multe pericole în folosirea excesivă a dispozitivelor tehnologice. La fel si acceptarea ceiluilalt asa cum este el daca si copilul s-a simtit acceptat in familia sa si valorizat. pregateste copilul pentru a deveni un adult increzator in fortele proprii. stări de oboseală şi iritabilitate şi chiar depresie şi tulburare bipolară. Iubirea de sine. însă folosirea excesivă a acesteia de către copii poate avea consecinţe neplăcute asupra dezvoltării lor. nu mai mult de 2 ore pe zi. Responsabilitatea se invata de la parinti. care învaţă să le mânuiască încă de la vârste foarte fragede. Toate aceste lucruri il vor ajuta sa dea un sens experientelor sale si sa se dezvolte armonios pe toate palierele Eului : corporal. dependenţă. acolo unde el invata cel mai repede. notează psychology. În cadrul studiului realizat de Media Common Sens. smartphone-ul. capabil sa se descurce in viata. Respectul este un mesaj puternic pe care copilul il poate primi de la parintii sai. Experientele de astazi ale copilului alaturi de parinti il vor modela pentru a ajunge un adult pregatit pentru viata. Probleme ale copiilor de varsta mica:  O realitate inconjuratoare mult distorsionata de tehnologiile actuale Tehnologia aduce cu sine multe beneficii şi nimeni nu se îndoieşte de acest lucru. personal. care se afla la baza stimei de sine si a respectului pentru propria persoana. adaptativ şi social. Calculatorul.  Cel mai bun exemplu pentru a transmite copilului valori este acela al exemplului parintelui insusi . folosirea excesivă a tehnologiei afectează creierul copiilor. consolele de jocuri video par a fi nişte „jucării” inofensive în mâinile copiilor. aprecierea pentru lucrul bine facut. Dat fiind faptul că tehnologia a fost introdusă şi în sălile de clasă.  Foloseste-ti creativitatea pentru a transmite valorile esentiale in joc.  Asculta nevoile copilului si intreba-te daca stii care sunt acestea .com. televizorul. 4. relatiile cu ceilalti si cu lumea. părinţii sunt mândri de performanţele copiilor în acest domeniu şi pierd din vedere posibilele consecinţe pe care folosirea excesivă a tehnologiei le-ar putea avea asupra copiilor. corectitudine si pentru disciplina interioara. cei cu vârste între 3 şi 5 ani. Altruismul. 2. Atunci cand copilul isi vede parintele manifestand compasiune si altruism pentru alte persoane. pentru punctualitate. invata sa nu fie egoist si sa fie sensibil la nevoile altora. utilizand cuvinte pe care le cunosc si le inteleg pentru varsta si nivelul lor de dezvoltare . 3. satisfactie si bucurie. au fost realizate studii şi sondaje şi în rândul profesorilor. Laudele aduse copilului pentru realizarile sale cresc stima de sine a copilului si increderea in fortele proprii. pentru a se afla care este opinia acestora fa ță de folosirea ei. nu mai mult de 1 oră pe zi. o organizaţie nonprofit din San Francisco ce le oferă sfaturi părinţilor . credintele si atitudinile referitoare la sine. sa fie autonom si sa se simta capabil sa-si rezolve problemele. în vederea trairii unei vieti armonioase.1. empatia si compasiunea.

este doar o chestie de voință și de contextul în care trăim  Migratia parintiilor in strainatate pentru a obtine venituri mai mari decat in Romania Pe de o parte. 71% susţin că tehnologia afectează durata atenţiei copiilor. Petzer Gray. oamenii de ştiinţă susţin că dependenţa copiilor de dispozitivele digitale presupune mai puţin timp petrecut la joacă. din cei 685 de profesori intervievaţi. Nu numai că nu ar mai putea strânge ban pe ban. Dar. La fel se întâmplă și cu familia. Pe de altă parte. Familia este cu totul altceva. De aceea cred că este esențial să nu alegem. Când ambii părinţi pleacă din ţară se formează o balanţă a durerii: de o parte sunt adulţii. În ceea ce priveşte aspectul social. dar trebuie sa se aleaga calea de mijoc. sa petreaca cat mai mult timp in aer liber. efort imens. numai unul poate urma calea carierei.referitoare la utilizarea tehnologiei de către copii. implicarea trebuie să fie totală.deseretnews. acest lucru poate duce la izolare. iar 50% consideră că dispozitivele digitale afectează în mod grav gândirea şi abilitatea copiilor de a-şi face temele. Putem lua exemplul unui loc de muncă al cărui program este de 8 ore și începe de la 09:00. notează national. Cariera nu înseamnă abandonarea altor activități. dar ar chinui şi copiii. „Copiii petrec atât de mult timp comunicând prin intermediul tehnologiei. ceea ce duce la neînţelegeri şi probleme legate de relaţionare. afirmă Johnson Chandra.  Dorinta de a avea o cariera a parintiilor Se spune că trebuie să alegi între familie sau carieră. iar părinţii. Satisfacția muncii bine îndeplinite s-ar putea să alunge toate aceste sacrificii și să merite până la urmă întreg efortul. iar timpul petrecut in fata televizorului. Dar ce va alege fiecare. iar de cealaltă parte este copilul sau sunt copiii. Cu singuranță. cât şi nonverbal. Nu este ceva total și absolut pentru care ești nevoit și î ți consumi toată energia. Ambele sunt la bază două idealuri majore în viața oricui. nopți nedormite. in weekend 3 ore maxim. copiii au nevoie să interacţioneze faţă către faţă cu părinţii lor. De asemenea. Este ceva cu care vei rămâne pentru tot restul vie ții. astfel incat acestea sa fie educative. acea persoană va ajunge acasă după ora 19:00. de exemplu in cursul saptamanii 1 ora. Sunt sigur că există și o cale de mijloc și cine reușește să găsească un echilibru reciproc avantajos. Nu trebuie eliminata in totalitate accederea copilului la tehnologie. Dr. iar cele cu tenta nociva trebuie eliminate prin diverse programe de control parental. autor al Face Time vs. potrivit financiarul. De asemenea parintii trebuie sa stie la ce fel de programe sau jocuri are acces copilul. Pe de o parte este adevărat. cu prietenii. Programarea altor activita ți nu va mai fi posibilă. al calculatorului sau tabletei trebuie sa fie limitat. Cariera înseamnă și ore suplimentare. să înveţe să-şi exprime emoţiile şi sentimentele atât verbal. adeseori în condiţii atât de grele încât aducerea copiilor în ţara-gazdă ar fi ca o „piatră de moară” de gâtul acestor oameni. de multe ori neplătite. declară că folosirea tehnologiei pentru a comunica nu ajută la dezvoltarea abilităţilor verbale şi nici a inteligenţei emoţionale. în majoritatea cazurilor. cea analogică. stabilit de la inceput de comun acord. la fel ca și la carieră. Cele două nu pot convie țui pentru că fiecare are nevoie de toată aten ția ta și de tot timpul tău. rela ții sociale sau izolarea prin muncă. Potrivit psihologului dr. psiholog.com. sărăcia lucie în care se zbat familiile româneşti face ca părinţii să nu aibă altă variantă decât să muncească „în afară”. încât nu-şi mai dezvoltă abilităţile de comunicare de bază”. la atitudini agresive şi egoiste în perioada adultă. în compania altor copii. De accea. relaţiile copiilor cu părinţii sunt afectate. ci să încercăm să facem din ambele atât cât ne permitem pentru ca totul să iasă perfect la final. Cel pu țin așa spun statisticile. toată lumea este de acord că viaţa copilului este un preţ mult prea mare pentru un serviciu în străinătate. Familia este ceva mai presus de satisfac ție. Kate Roberts. în cadrul unei familii. Psihologul Jim Taylor spune că în prezent „copiii şi părinţii vorbesc două limbi diferite: copiii. 60% spun că aceasta le inhibă capacitatea de a scrie şi de a comunica faţă către faţă. Ambele înglobează ceva din fiecare activitate pe care o facem cu plăcere. Este și muncă. Screen Time. Dar cariera nu presupune să mergi doar la program. și devotament. se va bucura de satisfac ție pe toate planurile. hobby-uri. cea digitală.ro. Micuţii sunt însă cei mai . el trebuie sa socializeze. și sentimente pe care nimic altceva nu ți le poate oferi.

depresia sau anxietatea ta. Sentimentele lor acute de disperare. lacrimile celor mici. Sunt modalitatea de retribuire a muncii: a muncii dvs. indiferent de natura acesteia.  Competitia in defavoarea colaborarii Colaborarea poate duce la: . sprijini si ghida dezvoltarea elevului. Acestea tin de tine! Profesia de cadru didactic are unul din cele mai ridicate rate de abandon. dar aceştia pleacă de nevoie. care va aborda provocările vieţii cu o atitudine de lider. nu-i mai starneste curiozitatea. Indiferent cat de stresat esti. împletite cu cele de vinovăţie (ei pleacă pentru a le oferi mai mult copiilor) sunt atât de puternice încât nici nu au puterea să le spună să rămână. ci de a ajuta. chiar şi după zeci de ani. ei nu pot face nimic şi trebuie să accepte situaţia hotărâtă de părinţi. constructiv. cu a-i lasa pe acestia sa se descurce singuri. să facă lista de cumpărături şi să facă piaţa. Un copil poate păstra adânc în suflet. să facă curăt la baie. Este responsabilitatea ta. fara ca acestia sa simta adevarata valoare a unui lucru obtinut prin forte proprii Deseori parintii confunda dorinta de a le oferi tot ceea ce ei nu au avut copiilor lor. micuţii îşi roagă părinţii să nu-i părăsească. Atunci cand nu obtin acel ceva dupa care tanjesc primesc infrangere intr-un mod pozitiv. sa aprecieze propriul efort in a obtine ceea ce isi doresc. Profesorii se uzeaza si parasesc sistemul sau ajung la epuizare. Astfel ei devin mult mai capabili sa faca fata oricarei situatii noi. perseverand realizarea obiectivului propus initial. ai ales sa ghidezi elevi. la mii de kilometri distanţă. imaginea tatălui atârnat de scara trenului pus în mişcare. Dai vina pe elevi pentru stresul tau. De ce ceri elevului sa isi controleze comportamentul daca tu insuti nu dai exemplu in acest sens? Fa-ti un bine: invata sa nu te mai stresezi sau. -dacă vrei să ai un copil independent care se va descurca în viaţă. Elevii nu sunt responsabili (DA! Indiferent de comportamentul lor) pentru furia.! Copilul dvs. macar.  să coasă. În alte cazuri. vor recurge in continuare la cei apropiati si nu vor face niciodata fata unei nereusite in viata. din contra il blameaza pentru situatia sa financiara. insuflă-i copilului tău valorile şi deprinderile de viaţă. Învăță-l de la o vârstă fragedă cum să spele vase. numarul banilor arata doar costul. nu mai vegheaza elevul si il invata. stresul este responsabilitatea ta. Daca ai ales sa fii profesor. Un profesor plictisit sau stresat la catedra nu atrage pe nimeni. vor avea un soc in fata unei nereusite. calm. Nu lasa ca problemele de acasa sau cele de la clasa sa iti afecteze starea emotionala! Ceea ce va atrage cel mai mult elevii este un profesor deschis.  Dezinteresul cadrelor didactice prost platite Isi pierd rolul de indrumator educational. sa iti reduci substantial nivelul stresului. sau somnul! Adevarata valoare a unui lucru sta in cat iti este de folositor sau placut. să plătească facturile. Treaba unui profesor nu este doar de a preda informatii. ducând în suflet. cei obisnuiti sa li se faca totul sau sa primeasca totul pe tava.  Parinti protectori si dornici sa le ofere totul pe tava copiilor. intelegand in acelasi timp ca banii sunt si o modalitate de a-si satisface o pofta sau de a face o bucurie si o placere altora! Invatati-l pe copil si faptul ca adesea cele mai bune lucruri pot fi gratuite: cum ar fi rasarit pe plaja sau o plimbare cu bicicleta. să gătească. In caz contrar. neprevazute si nu asteapta mereu sa fie ajutati de ceilalti. Ghidul pe care il ofer gratuit la inscrierea pe situl meu este un bun inceput.vulnerabili. cu simtul umorului si care stie sa se apropie de elevi! Nu te razbuna pe elevi! Invata sa iti controlezi stresul. Copiii invatati de parinti ca banii sunt cei mai importanti in viata Banii sunt un mijloc si nu un scop in sine. trebuie sa fie constient de aceasta evidenta.

Dezvoltarea gândirii critice. empatie.Dezvoltarea interacțiunilor interpersonale. mai multor căi de rezolvare a problemelor. accelerată în grup și fixarea cunoștin țelor într-un mod interactiv.Învățarea reciprocă. Dezavantajele competiției.Încurajarea contribuției personale.Stimularea creativității. totul pentru a veni cu contribu ția proprie la sarcina comună. ‘piesa din puzzle’. responsabilitate.În țelegerea și asumarea răspunderii individuale.Obi șnuin ța și perfecționarea luării deciziilor.  Stres. fiind la modă. toleran ță. fiecare având responsabilitatea lui. anxietate.Aprecierea sinceră a succesului celorlalți. căci tot e blamată din ce în ce mai mult aici gândindu-ne și dând exemplu modele din străinătate. încredere în sine. Fixarea unor principii solide: disciplină.  Interacțiuni slabe. Se aplică tuturor membrilor din grup.Dezvoltarea personală și totodată contribuirea la creșterea performan ței membrilor grupului.Acceptarea schimbărilor în folosul colectivității și a unor rezultate mai bune.Îmbunătățirea comunicării.Corectarea reciprocă a gre șelilor. .Creșterea implicării.  Neîncrederi în capacitățile proprii. solidaritate.Medierea conflictelor. Competiția poate avea carențele unei:  Comunicări deficitare.Inițierea dezbaterilor diverselor idei și puncte de vedere.Obișnuința de a primi și a oferi ajutor.Rapiditatea solu ționării diverselor situații.Dezvoltarea rapidă a proceselor de gândire.Deprinderea argumenta ției – pentru susținerea punctelor proprii de vedere.Generarea mai multor idei.Autoevaluarea cunoștin țelor proprii în folosul contribu ției la nivelul ‘grupului’.Posibilitatea de a deveni “expert” pe o anumită zonă – prin asumarea temei proprii și aprofundarea ei.Dezvoltarea capacită ților sociale și îmbunătă țirea comportamentului.