Unul dintre cele mai importante capitole din

istoria vitaminelor il constituie descoperirea

complexului vitaminic B. La sfarsitul anului 1932
doar doua componente ale acestui complex
fusesera descoperite: vitamina B1 sau factorul
antinevritic si vitamina B2 sau vitamina G, initial
considerata factorul anti-pelagra. Ulterior, s-a
descoperit faptul ca riboflavina (vitamina B2) era
total diferita de factorul anti-pelagra. Existenta
vitaminei B4, al carei deficit ar fi determinat leziuni
nervoase, cu tulburari de coordonare nu era pe
deplin recunoscuta, in timp ce altor doi factori, B3
Piridoxina
si B5 li se dadea si mai putin credit.
In 1934, cercetatorul Paul Gyrgy identifica adermina sau vitamina B6, substanta
capabila sa trateze o boala dermatologica specifica sobolanilor, acrodinia, denumita
in acea perioada pelagra sobolanilor. O serie de experimente efectuate pe sobolani
tineri, avand o dieta semi-artificiala si adaos doar de vitamina B1 si riboflavina au
aratat ca sobolanii dezvoltau rapid leziuni cutanate severe, caracterizate prin edem,
roseata, descumarea labelor, botului si urechilor.
Tabloul clinic al deficitului experimental de vitamina B6 se modifica in functie de
specia studiata, de varsta animalelor si de regimul dietetic. In studiile initiale,
cercetatorii se bazau in special pe manifestarile extrem de evidente, manifestarile
cutanate. Alte manifestari ale acestei vitamine, inca neizolate erau convulsiile
epileptiforme (observate la caini, la sobolani si la porcii tineri) si anemia microcitara
(la caini si porci). In anii 1950, pe baza acestor descoperiri experimentale s-a ajuns
la recunoasterea avitaminozei B6 la copii, cand sute de copii au manifestat brusc
fenomene convulsive. Cauza acestor convulsii s-a descoperit a fi o formula de lapte
tratata necorespunzator la caldura, care pierduse majoritatea vitaminei B6.
Vitamina B6 are un rol important in formarea hemoglobinei, in metabolismul
aminoacizilor, proteinelor, glucidelor si lipidelor (indeosebi al acizilor grasi esentiali),
fiind si stimulent muscular; are influenta benefica asupra pielii, precum si in
procesul de crestere. De asemenea, piridoxina intervine in mod esential in : buna
functionare a sistemului nervos, a maduvei osoase ; producerea de globule rotii si
de anticorpi; controlarea echilibrului sodiului si al potasiului, al sistemului muscular
si osos; metabolismul colesterolului. impiedicand depunerea acestuia pe peretii
interiori ai arterelor (ateroscleroza); crestere si reproducere.
Eficacitatea piridoxinei sporeste in asociere cu vitaminele B2 si B5, precum si
cu magneziul si potasiul. Aceasta vitamina e indispensabila in buna absorbtie a
vitaminei B12 si in producerea interna a acidului clorhidric, ca si in asimilarea
magneziului. Pentru adulti, necesarul zilnic de vitamina B6 este de 1,6-2,5 (3) mg,
direct proportional cu aportul de proteine. Pentru femei, in perioada sarcinii,
necesarul zilnic de vitamina B6 este de 4-6 (7) mg. In organismul uman, piridoxina
poate fi sintetizata de flora microbiana intestinala. Vitamina B6 e usor solubila in
apa si in alcool, fiind distrusa in prezenta aerului si a luminii; este in schimb stabila
la caldura. Pierderile maxime la prelucrarile culinare sunt de cca 40%.
Hipovitaminoza B6 apare rar si duce la diferite tulburari nervoase (iritabilitate,
labilitate psihica, slabiciune generala, greutate la mers etc.), precum si la aparitia
unor boli de piele, la incaruntirea prematura si caderea parului, furnicaturi si
amortirea extremelor, dureri abdominale, scaderea capacitatii organismului de a se
apara in caz de infectii etc. Deficitul organismului in vitamina B6 apare in dietele cu

proteine in exces, in tulburarile de absorbtie, in intoxicatiile cronice cu alcool,

hipertensiune arteriala si infarct de miocard, cand se abuzeaza de antibiotice
administrate pe cale bucala si in cazul supradozelor de vitamina E si colina.
Prevenirea instalarii hipovitaminozei se face prin adoptarea unui regim alimentar
echilibrat, care, la nevoie, poate fi completat cu suplimente nutritive.
Vitamina B6 este un compus solubil n ap care a fost descoperit n anii 1930, n
timpul studiilor nutriionale fcute pe obolani. Vitamina a fost numit piridoxin
pentru a indica similaritatea structural cu piridina. Mai trziu, s-a artat c
vitamina B6 poate exista sub alte dou forme chimice puin diferite, numite piridoxal
i piridoxamin. Toate cele trei forme ale vitaminei B6 sunt precursoare ale unui
compus activat denumit piridoxal 5'-fosfat (PLP), care joac un rol vital drept
cofactor n numeroase enzime eseniale n organismul uman. Enzimele dependente
de PLP catalizeaz o varietate de reacii chimice, incluznd n principal aminoacizii.
Reaciile la care particip anzimele dependente de PLP n legtur cu aminoacizii
includ transferul grupei amino, decarboxilare i eliminare ori nlocuire beta sau
gamma. Aceat adaptabilitate apare datorit abilitii PLP de a se lega covalent i
apoi s acioneze ca un catalizator electrofilic, deci stabiliznd diferite tipuri de
intermediari carbanionici ai reaciilor. n concluzie, Comisia Enzimelor a catalogat
mai mult de 140 de activiti dependente de PLP, corespunznd la aproximativ 4%
dintre toate activitile clasificate.