UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I” CENTRUL DE STUDII STRATEGICE DE APĂRARE ŞI SECURITATE POLITICI ŞI STRATEGII ÎN GESTIONAREA CONFLICTUALITĂŢII SESIUNEA ANUALĂ

DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE CU PARTICIPARE INTERNAŢIONALĂ A CENTRULUI DE STUDII STRATEGICE DE APĂRARE ŞI SECURITATE - 20-21 NOIEMBRIE 2008, BUCUREŞTI VOL. 5 DESPRE ORIZONTALA ŞI VERTICALA SECURITĂŢII Coordonator: dr. Constantin MOŞTOFLEI EDITURA UNIVERSITĂŢII NAŢIONALE DE APĂRARE „CAROL I” BUCUREŞTI, 2008 Moderatori: CS I dr. Nicolae DOLGHIN CS I dr. Gheorghe VĂDUVA Comitet ştiinŃific: Dr. Nicolae DOLGHIN CS I dr. Grigore ALEXANDRESCU Secretar ştiinŃific: CS Vasile POPA Coperta:Elena PLEŞANU COPYRIGHT: Sunt autorizate orice reproduceri, fără perceperea taxelor aferente, cu condiŃia precizării sursei • Responsabilitatea privind conŃinutul revine în totalitate autorilor. ISSN 2065 - 1244 Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României POLITICI ŞI STRATEGII ÎN GESTIONAREA CONFLICTUALITĂŢII (2008, Bucureşti) Politici şi strategii în gestionarea conflictualităŃii: 20-21 noiembrie 2008, Bu cureşti/ Universitatea NaŃională de Apărare „Carol I”. - Bucureşti: Editura UniversităŃii NaŃionale de Apărare „Carol I”, 2008 5 vol. ISSN 2065 - 1244 Vol. 1: coord.: Constantin Moştoflei. ISSN 2065 - 1244 I. Moştoflei, Constantin (coord.) II. Universitatea Natională de Apărare „Carol I” (Bucureşti) 355.45(498)063 3 CUPRINS IMPLICA IILE CONFLICTULUI DIN GEORGIA ASUPRA SECURITĂ II ÎN REGIUNEA MĂRII NEGRE Georgeta GAVRILĂ ............................................................... ................................................................................ ..................9 PARTICIPAREA ROMÂNIEI LA OPERA II EUROPENE DE GESTIONARE CIVILĂ A CRIZELOR ŞI LA FOR A DE JANDARMERIE EUROPEANĂ. PARTICULARITĂ I PRIVIND COMPETEN ELE PSIHO‐SOCIALE ALE JANDARMILOR ROMÂNI Ramona CIOBANU.................................................................. ................................................................................ .............16 COMUNICA IILE DE STAT ŞI SERVICIUL DE TELECOMUNICA II SPECIALE, ACTOR DE SECURITATE Marcel OPRIŞ

Dr. Gabriel CONSTANTIN.......................................................... ................................................................................ .......22 TURISMUL ŞI RISCUL TERORIST Andreea MARIN‐PANTELESCU Dr. Maria IONCICĂ .............................................................. ................................................................................ ................31 TIPOLOGIA MISIUNILOR ÎN CONDI IILE NOULUI MEDIU OPERA IONAL LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI Dan GHICA‐RADU.................................................................. ................................................................................ ..............36 EVOLU IA APARATULUI DE INTELLIGENCE AL STATELOR UNITE ALE AMERICII ÎN PERIOADA POST RĂZBOI RECE Dr. Dorel BUŞE Dragoş FRĂSINEANU............................................................... ................................................................................ ..........48 PARTICULARITĂ I STRATEGICE ALE TEATRULUI DE OPERA II ŞI DE ÎNTREBUIN ARE A FOR EI MULTINA IONALE DIN IRAK Dan GHICA‐RADU.................................................................. ................................................................................ ..............60 MILITARII ÎN TERMEN ‐ O POSIBILĂ SURSĂ DE COMPLETARE A FOR ELOR DESTINATE APĂRĂRII PE TIMPUL STĂRII DE MOBILIZARE ŞI AL STĂRII DE RĂZBOI. ARGUMENTE PRO ŞI CONTRA Florin MACIU.................................................................... ................................................................................ ......................75 COMUNICARE ŞI NEGOCIERE ÎN CADRUL CONFLICTELOR Daniela‐Maria IONI Ă ........................................................... ................................................................................ ...........97 IMPORTAN A ACTULUI DECIZIONAL ÎN REALIZAREA UNUI MANAGEMENT EFICIENT. MANAGEMENTUL RISCULUI Mihăi ă NICULESCU‐CIOCAN........................................................ .............................................................................. 1 04 UTILIZAREA MODELELOR MATEMATICE PENTRU OPTIMIZAREA ACTIVITĂ ILOR DE MANAGEMENT Mihăi ă NICULESCU‐CIOCAN........................................................ .............................................................................. 1 16 4 SISTEMELE INFORMATICE ÎN MANAGEMENTUL ACHIZI IILOR PUBLICE MILITARE Dr. Ştefan – Mircea MUSTA Ă Dr. Mihai MIHĂILĂ – ANDRES Cosmin – Ludovic MUREŞAN........................................................ ............................................................................... 133 COMUNICAREA – FACTOR ESEN IAL ÎN MANAGEMENTUL ACTIVITĂ ILOR PUBLICE Dr. Ştefan – Mircea MUSTA Ă Cosmin – Ludovic MUREŞAN Dr. Daniel – Traian GRECU ...................................................... ................................................................................ .... 139 PROCESUL DE ANALIZĂ DE „INTELLIGENCE”, COMPONENTĂ A SISTEMULUI DE SECURITATE Dr. Adriean PÂRLOG..............................................................

................................................................................ .......... 143 CAPACITATEA DE ADAPTARE A ANALIZEI DE „INTELLIGENCE” – FACTOR DETERMINANT ÎN CONDI IILE EVOLU IEI ACTUALE A MEDIULUI DE SECURITATE Dr. Ovidiu Ilie FRĂ ILĂ......................................................... ................................................................................ ......... 155 MANAGEMENTUL EFICIENT ŞI RELANSAREA VALORILOR Dr. Doina MUREŞAN............................................................... ................................................................................ ........ 169 GESTIONAREA DIFEREN ELOR SOCIO‐STRATEGICE PRIN STRATEGIA DE SECURITATE NA IONALĂ A ROMÂNIEI Dumitru LĂUDATU Mariana‐Iulia LĂUDATU........................................................... ................................................................................ .... 179 SISTEMUL DE ASIGURARE MEDICALĂ OPERA IONALĂ AL VIITORULUI, CA POSIBILĂ CONTRIBU IE LA SOLU IONAREA FAVORABILĂ A CONFLICTELOR Ion‐Iulian PETRESCU............................................................. ................................................................................ ....... 188 CHEMAREA TERORII – PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA “CULTURII TERORISMULUI” Marina MUSCAN .................................................................. ................................................................................ ............. 192 OPTIMIZAREA RELA IILOR ORGANIZATORICE ŞI ADECVAREA LA SCHIMBĂRILE DIN MEDIUL ORGANIZA IEI MILITARE Tania STOEAN.................................................................... ................................................................................ ................ 202 EVOLU II PRIVIND PERSOANELE DEFAVORIZATE IN ROMÂNIA ŞI IMPLICA II ASUPRA SECURITĂ II NA IONALE Iustina PREDU RADU............................................................. ................................................................................ ...... 206 MANAGEMENTUL SCHIMBĂRII ÎN INSTITU IILE PUBLICE DIN ROMÂNIA ŞI IMPACTUL ASUPRA SECURITĂ II NA IONALE Iustina PREDU RADU............................................................. ................................................................................ ..... 215 EFECTELE ECOLOGICE ALE CONFLICTELOR Irina CUCU ..................................................................... ................................................................................ ..................... 224 POLITICI, SERVICII ŞI MECANISME DE SECURITATE ÎN SISTEMELE INFORMATICE Maria GĂLUŞCĂ .................................................................. ................................................................................ ............... 229 INFRAC IONALITATEA INFORMATICĂ Maria GĂLUŞCĂ................................................................... ................................................................................ ............. 238 5 TRANSFORMĂRI ALE SECURITĂ II ŞI RELA IILOR INTERNA IONALE ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII Dr. Cornel CUCU................................................................. ................................................................................ ............... 247 DREPTUL ŞI ECONOMIA JUSTI IEI GLOBALE

Dr. Valentin ‐ Stelian BĂDESCU.................................................. ............................................................................... 259 SCURTE CONSIDERA II GENERALE DESPRE ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE STATULUI ŞI SUVERANITĂ II DIN PERSPECTIVA GLOBALIZĂRII RELA IILOR INTERNA IONALE Dr. Valentin ‐ Stelian BĂDESCU.................................................. ............................................................................... 270 RĂZBOAIELE DE MEDIE ŞI JOASĂ INTENSITATE, TIPUL DE CONFLICT MILITAR AL ZILELOR NOASTRE Narcisa GRĂDINARU............................................................... ................................................................................ ........ 291 UNELE ASPECTE REFERITOARE LA IMPORTAN A ANALIZEI ÎN MEDIUL INTELLIGENCE Dr. Mihai ŞERBAN ............................................................... ................................................................................ ............. 297 PROVOCĂRI IN DOMENIUL INTELLIGENCE AL AFACERILOR Dr. Mihai ŞERBAN ............................................................... ................................................................................ ............. 304 LIMITELE INFORMA IONALE ALE SITUA IEI FLUXURILOR DE TREZORERIE ÎN GARANTAREA SIGURAN EI UTILIZATORILOR DE INFORMA II CONTABILE Floarea GEORGESCU............................................................... ................................................................................ ....... 310 STUDENT MOBILITY /PLACEMENTS (SMP) IN EUROPEAN PROGRAMMES. A SOCIOLOGICAL VIEW OF THE IMPACT SMP ON THE ROMANIAN MARKET LABOUR Madlena NEN Dan POPESCU Iulia CHIVU .................................................................... ................................................................................ ..................... 319 NOI VREMURI, NOI ACTORI, NOI PERICOLE, NOI AMENIN ĂRI Adrian DANIELESCU............................................................... ................................................................................ ........ 322 CRIZELE ÎNTRE STAREA DE DREPT ŞI STAREA DE FAPT Dorina DANIELESCU............................................................... ................................................................................ ....... 331 UNELE DIREC II DE SCHIMBARE SPRE UN MANAGEMENT EFICIENT Ionelia MORCOVESCU.............................................................. ................................................................................ ...... 339 EVOLU IA FENOMENULUI DE TRAFIC ŞI A CONSUMULUI DE STUPEFIANTE Daniel ILCU..................................................................... ................................................................................ ................... 352 CONCEPTUALIZAREA SECURITĂ II ÎN CADRUL UNIUNII EUROPENE Daniel ILCU..................................................................... ................................................................................ .................... 362 DISTINC IA JURIDICĂ DINTRE ORGANIZA IILE INTERNA IONALE DE COOPERARE ŞI CELE DE INTEGRARE Mădălina Virginia ANTONESCU..................................................... ........................................................................... 370 INDEX DE AUTORI.................................................................

........................................................ 388 6 7 SECŢIUNEA A V-A DESPRE ORIZONTALA ŞI VERTICALA SECURITĂŢII 8 9 IMPLICAŢIILE CONFLICTULUI DIN GEORGIA ASUPRA SECURITĂŢII ÎN REGIUNEA MĂRII NEGRE Georgeta GAVRILĂ* The Black Sea region has became in the last two decades a major point of interes t for the Eurasian security. The NATO and EU expansion has transformed this region into th e border of the western security space. The conflict in Georgia will have a profound impact on the security of the Black Sea region. The reactions of the EU and the US during and after the conflict have determined a rethinking of the security concept of the region and the necessity for a more powerful approac h regarding the involvement of these two actors on security matters of the area. The article highlights the geopolitical situation in the Black Sea region, the p remises of the Georgian conflict, the EU and US attitude and the security implication of the co nflict in the area. Regiunea Mării Negre reprezintă un spaŃiu de confluenŃă o două viziuni de securitate una euroatlantică şi una rusească. În această zonă până în august 200 8 se putea vorbi despre un conflict latent dintre Rusia şi Occident în care fiecare p arte a încercat de-a lungul timpului să diminueze prin diverse mijloace influenŃa celei lalte părŃi asupra statelor din regiune. Recentul conflict dintre Georgia şi Rusia asupra Osetiei de Sud a constituit un punct de cotitură în evoluŃia securităŃii în regiunea Mării Negre. Acest conflic t face parte dintr-o strategie mai amplă a Rusiei de reafirmare ca putere regională în zona Mării Negre în ansamblu, şi în special în „vecinătăŃile apropiate” (fostele repu blici sovietice) ca o contrapondere la creşterea influenŃei Uniunii Europene şi Statel e Unite ale Americii, prin NATO în aceste spaŃii ex-sovietice. 1. Rolul Georgiei în regiunea Mării Negre Cu toate că nu dispune de resurse energetice proprii, fosta republică sovietică Georgia, serveşte drept coridor strategic pentru magistralele care transportă ga ze şi petrol din Marea Caspică către piaŃa europeană şi cea mondială. De asemenea, Georgia s-a dovedit a fi unul dintre statele cu cea mai rapidă evoluŃie din lume în privinŃa democratizării, Ńinând cont de faptul că este situată între FederaŃia R usă, Turcia şi Iran. Conform declaraŃiilor preşedintelui georgian Mihail Saakaşvili, care a venit la putere în Georgia în 2003, în urma „RevoluŃiei Trandafirilor”, priorita tea politicii externe georgiene este integrarea Ńării sale în structurile NATO1. Perspectiva ca Georgia, o fostă republică sovietică, să adere la NATO a

provocat reacŃii de nemulŃumire foarte vocale ale Rusiei care îşi vedea astfel ameninŃată strategia de creare a unui cordon de securitate în jurul graniŃelor s ale, format din state „aliate” sau cel mult neutre. Ostilitatea Rusiei faŃă de noul regim de la Tbilisi a fost accentuată de posibilitatea ca Georgia să devină o alternativă viabilă de tranzit pentru oleod uctele şi * Ministerul Apărării, Secretar General 1 Borut Grgic, Russia's invasion of Georgia, Washington Times, 11 august 2008 10 gazoductele care să unească regiunea Mării Caspice de Ńările Uniunii Europene, distrugând practic cvasimonopolul rusesc în acest domeniu. 2. Elemente premergătoare ale conflictului din Georgia Conflictul dintre autorităŃile guvernamentale de la Tbilisi şi regiunea separatistă Osetia de Sud a început în noiembrie 1989 când Osetia de Sud îşi proclamă autonomia faŃă de Republica Sovietică Socialistă Georgiană, declanşând astfel un conflict armat extins pe o perioadă de trei luni. În decembrie 1990, î ntre Georgia şi Osetia de Sud s-a declanşat un nou conflict armat care a durat până î n 1992. Conflictul s-a încheiat în urma unui armistiŃiu semnat la Soci de liderii ruşi, georgieni şi osetini. Acest armistiŃiu prevedea înfiinŃarea unei forŃe tripartit e de menŃinere a păcii în componenŃa căreia să intre 1.500 de militari2. Pe fondul protecŃiei oferite de această forŃă şi a încurajărilor indirecte, dar constante ale liderilor de la Moscova, Osetia de Sud îşi redactează în noiembrie 1993 propria ConstituŃie, iar 3 ani mai târziu îşi alege primul preşedinte. În decembrie 2000, Rusia şi Georgia semnează un acord inter-guvernamental pentru restabilirea economiei în zona de conflict. Un an mai târziu, Osetia de S ud îl desemnează pe Eduard Kokoiti drept preşedinte al republicii. Acesta, în 2002, ce re Moscovei să recunoască independenŃa şi să accepte integrarea regiunii în teritor iul rus3. Deşi Rusia aprobă, în ianuarie 2005, planul Georgiei de acordare a unui statut de autonomie extinsă Osetiei de Sud în schimbul renunŃării la ambiŃiile de dobân dire a independenŃei, în noiembrie 2006 populaŃia Osetiei de Sud susŃine în cadrul un ui referendum decizia de separare a teritoriului de Georgia. Acest gest a fost cata logat de premierul georgian de atunci ca un demers al Rusiei. 4 În aprilie 2007, parlamentul georgian aprobă o lege privind înfiinŃarea unei administraŃii temporare în Osetia de Sud, intensificând tensiunile cu Rusia. Pe fondul acestei acŃiuni şi în urma unor acuzaŃii ale separatiştilor osetini privind atac area de către trupele georgiene a capitalei Ţhinvali, negocierile din octombrie 2007 din tre Georgia şi Osetia de Sud, mediate de OSCE, eşuează. În anul 2008 s-au înregistrat o serie de evenimente politice pe scena internaŃională care au determinat o tensionare şi mai mare a relaŃiilor Rusiei c u Georgia, şi creând premizele declanşării conflictului din Georgia: realegerea la începutul acestui an a lui Mihail Saakaşvili ca preşedinte al Georgiei, urmată de sancŃiunile economice impuse de Moscova; declararea independenŃei provinciei Kosovo cu 6 luni înainte de începerea

conflictului şi avertismentul Rusiei că această acŃiune va crea un precedent per iculos îndeosebi în regiunea Caucazului; cererea Osetiei de Sud adresată comunităŃii internaŃionale de recunoaştere a independenŃei sale, după modelul provinciei Kosovo din Serbia; 2 Cronologie: Conflictul dintre Georgia şi Osetia de Sud, Mediafax, 8 august 200 8 http://www.mediafax.ro/externe/cronologie-conflictul-dintre-georgia-si-osetia-de sud. html?3614;2873042 3 Ibidem 4 Ibidem 11 enunŃarea publică la Summit-ul de la Bucureşti a posibilităŃii invitării Georgiei în NATO, chiar dacă într-un viitor neprecizat, urmată de prot estul vehement al Rusiei. Pe fondul recunoaşterii independenŃei provinciei Kosovo de către Statele Unite ale Americii şi o bună parte din Ńările Uniunii Europene, Rusia a început să înt ărească relaŃiile politice şi militare cu cele două regiuni separatiste ale Georgiei, Ab hazia şi Osetia de Sud. Această tendinŃă s-a accentuat imediat după Summit-ul de la Bucur eşti când au ieşit la iveală disensiunile dintre membrii NATO referitoare la aderarea Ucrainei şi Georgiei. 3. Desfăşurarea conflictului din Georgia Oricare ar fi greşelile unei părŃi sau ale celeilalte în escalada militară din regiunea Caucazului, se impune următoarea constatare: pentru prima dată de la războiul sovietic din Afganistan, Moscova a lansat oficial o campanie de bombardamente aeriene împotriva unui stat suveran. Momentul ales de Moscova pentru a trece la metoda radicală reprezentată de războiul preventiv, a avut dre pt obiectiv stoparea definitivă a expansiunii NATO spre est şi ştergerea în mod spectaculos a „umilinŃelor” militare ale anilor ’90, una din temele recurente al e sistemului creat de Vladimir Putin 5. Confruntările au cuprins trei direcŃii: în centrul Ńării, în zona oraşului Gori, aflat la confluenŃa a trei coridoare de transport de hidrocarburi (Baku - Tbilisi - Ceyhan, Baku - Tbilisi - Supsa şi Ba ku Erzurum/ Shah Deniz); pe coasta estică, în dreptul portului Poti; în nord-est, în zona Defileului Kodori, unde trupele abhaze, alături de cele ruseşti, au deschis un nou front de luptă. Conform unei analize a AgenŃiei France Presse referitoare la conflictul din Georgia, această Ńară a înregistrat 115 morŃi şi 322 de răniŃi în rândul militar ilor georgieni şi 67 de morŃi şi 157 de răniŃi in rândul civililor, în timp ce armata rusă a avut 74 de morŃi, 171 de răniŃi şi 19 militari dispăruŃi. In Osetia de Sud au fo st anunŃate 2.000 de victime în rândul civililor, dar cifrele nu au putut fi verifi cate6. Planul de pace, negociat la Moscova de preşedintele francez Nicolas Sarkozy în calitate de preşedinte în exerciŃiu al Uniunii Europene, preşedintele rus Dmi tri Medvedev şi cel georgian Mihail Saakaşvili a pus capăt ostilităŃilor. Acest plan a

cuprins şi un calendar de retragere a armatei ruse în limitele administrative al e regiunilor Osetia de Sud şi Abhazia, care a fost pus în totalitate în aplicare d upă repetate presiuni diplomatice ale UE şi SUA. La 27 august, Dmitri Medvedev a recunoscut independenŃa Osetiei de Sud şi Abhaziei, la aproape doua săptămâni după încheierea conflictului militar dintre Rusia si Georgia şi la o zi după ce Duma de Stat, camera inferioară a Parlamentului ru s a votat în un proiect de lege în acest sens. 5 Natalie Nougayrède, Géorgie, OTAN, Kosovo : la revanche russe, Le Monde, 12 au gust 2008 6 AFP - Conflictul din Georgia, cine a pierdut şi cine a câştigat, Hotnews, 17 a ugust 2008, http://www.hotnews.ro/ştiri-international-3994974-afp-conflictul-din-georgia-cin e-pierdut-cinecastigat. htm 12 De reŃinut, însă, că la reuniunea de la Duşanbe, din 28 august, a OrganizaŃiei de Cooperare de la Shanghai, liderul de la Kremlin, Dmitri Medvedev , nu a reuşit să convingă şi celelalte state membre ale organizaŃie să recunoască independenŃa celor două regiuni separatiste din Georgia7. 4. Atitudinea Uniunii Europene şi a Statelor Unite ale Americii faŃă de conflictul din Georgia Pentru Uniunea Europeană, diversificarea rutelor de aprovizionare cu energie prin folosirea Mării Negre este aproape sinonimă cu diversificarea surselor de aprovizionare, iar garantarea securităŃii acestora în Marea Neagră aproape sinon imă cu garantarea autonomiei sale energetice şi, pe cale de consecinŃă, politice. În plus, pentru UE, Marea Neagră este o poartă de acces a emigraŃiei ilicite, terorismulu i şi crimei organizate originare din Asia Centrală, precum şi un potenŃial avanpost p entru Orientului Apropiat şi Mijlociu pe frontul de securitate globală. Această poartă trebuie păzită, iar avanpostul utilizat, dacă UE doreşte pace acasă şi influenŃă pacificatoare în lume. În concluzie, Marea Neagră este strategic esenŃială pentr u UE8. În perioada premergătoare conflictului din Georgia, FederaŃia Rusă a perceput o Uniune Europeană cu multe disensiuni interne care nu a acordat o atenŃie deose bită problemelor de securitate din regiunea Mării Negre, lăsând practic aproape exclu siv la latitudinea liderilor de la Moscova modul de gestionare şi eventual soluŃiona re a aşa numitelor „conflicte îngheŃate” din această zonă. Marile state europene, Germania, FranŃa şi Italia, au fost mai preocupate în această perioadă de găsirea unei soluŃii bilaterale problemei aprovizionării cu resurse energetice din Rusia şi zona Mării Caspice, diminuând la acest capitol capacitat ea de negociere a UE luată în ansamblu. Astfel, s-a indus Rusiei ideea unei bunăvoinŃe faŃă de acŃiunile sale în diferite zone, în special cele care aparŃin „vecinătăŃii ap ropiate” (fostele republici sovietice). Europenii au sesizat târziu importanŃa strategică a Georgiei, înaintând abia în luna iulie 2008 un prim plan multilateral pentru Abhazia (dar nu şi pentru Oseti

a de Sud), care să servească interesele transatlantice, dar să Ńină cont şi de cele a le Georgiei, Abhaziei şi Rusiei. Acesta prevedea un proces în trei etape, conform c ăruia adoptarea unor măsuri de consolidare a încrederii ar permite reîntoarcerea trept ată în zona de conflict a georgienilor strămutaŃi, iar cu sprijinul acordat de UE şi Ge rmania s-ar stabili cadrul pentru începerea negocierilor privind statutul oficial al Ab haziei 9. Conflictul din Georgia marchează un punct de cotitură în istoria Uniunii Europene. În timp ce referendumul irlandez a sugerat epuizarea ambiŃiilor centralizatoare din anii trecuŃi, invazia rusă va genera o nouă dinamică central izată bazată pe securitatea militară. Noile state estice ale UE vor face apel la asigu rarea unei securităŃi comune10. 7 Constantin-Gheorghe Balaban, Conflictul din Caucazul de Sud provoacă îngrijora rea UE, NATO şi SUA, Revista Impact Strategic nr. 3/2008. 8 Adrian Severin, EvoluŃii şi dileme la Marea Neagră, Jurnalul NaŃional, 21 octo mbrie 2008. 9 Borut Grgic, Russia's invasion of Georgia, op.cit. 10 Bruce Ackerman, What Georgia means for Europe, The Guardian, 12 august 2008 13 În timp ce evenimentele din secolul XIX revin în atenŃie la Paris şi Berlin, recenta extindere a UE va avea conotaŃii care depăşesc domeniul economic . Extinderea Uniunii Europene a determinat îndepărtarea cu sute de kilometri spre est a ameninŃării ruse şi va fi în interesul FranŃei şi Germaniei ca această situaŃie să nu se schimbe11. În acest context, responsabilitatea asigurării securităŃii în regiunea Mării Neg re va trebui să fie atribuită nu numai statelor riverane, ci Uniunii Europene în an samblul ei. Aceasta trebuie să fie interesată de regiunea Mării Negre nu numai din punct de vedere economic, ci şi militar. Atitudinea SUA de susŃinere a Georgiei în conflictul cu Rusia a fost foarte clar precizată, din cadrul declaraŃiilor nelipsind referirile la practicile sovietice din perioada Războiului Rece: „nu mai suntem în 1968, în timpul invaziei Cehoslovaci ei, când Rusia putea să ameninŃe o Ńară vecină mai mică, să-i ocupe capitala, să-i d ebarce guvernul şi să scape basma curată, a declarat secretarul de stat Condoliza Rice1 2. În timpul conflictului, Washingtonul a denunŃat „agresiunea” FederaŃiei Ruse asupra unui stat suveran şi a acuzat Moscova de faptul că vrea să răstoarne pute rea din Georgia. Uniunea Europeană nu a exprimat deschis acest punct de vedere. Prin intermediul preşedinŃiei franceze, UE a evitat să acuze public o anumită parte, se pare, din preocuparea de a păstra capacităŃile de mediere şi pentru a permite Ru siei să-şi retragă trupele fără a-şi periclita imaginea13. Disensiunile în relaŃia transatlantică în privinŃa atitudinii faŃă de Rusia, în

timpul şi după conflictul din Georgia, au fost prefaŃate de dezacordurile dintre membrii NATO în cadrul Summit-ului de la Bucureşti. Aceste disensiuni sunt percepute de Rusia drept un semn de vulnerabilitatea sau cel puŃin de ezitare a AlianŃei în problematica asigurării securităŃii la Marea Neagră. 5. Modificarea mediului de securitate în regiunea Mării Negre în urma conflictului din Georgia Conflictul ruso-georgian a determinat modificări importante ale mediului de securitate în regiunea Mării Negre. Se observă o serie de schimbări a aspectelor de securitate regională, datorate repoziŃionării Ńărilor din zonă în urma acŃiunilo r Moscovei. Rusia, prin intervenŃia sa în Georgia în sprijinul regiunii separatiste Osetia d e Sud, a securizat interesele sale în regiunea Mării Negre. Prin această intervenŃ ie, Moscova şi-a reiterat statutul de putere dominantă nu numai în Caucaz, ci în înt reaga regiune a Mării Negre. Potrivit unei analize Stratfor, intenŃia Moscovei de a instala un nou guvern în Georgia este puŃin probabilă a fi pusă în practică, Rusia atingându-şi în urma conflitului ruso-georgian cele mai importante obiective. Aceasta a făcut cunoscu t statelor vecine faptul că o relaŃie strânsă cu Occidentul şi în special cu SUA n u oferă 11 Ibidem. 12 Izabela Niculescu, Medvedev susŃine independenŃa Osetiei de Sud şi a Abhaziei , Cotidianul, 14 august 2008. 13 Natalie Nougayrède, Géorgie, op.cit. 14 securitate dacă interesele FederaŃiei Ruse sunt ameninŃate, iar ignorarea dorinŃelor sale comportă un anumit preŃ14. Tot această analiză precizează că evenimentele din Georgia au scos în evidenŃă forŃele armate ruse. Acestea, deşi în urmă cu 5 ani se găseau într-o stare deplo rabilă, sunt în prezent în măsură să execute o operaŃie complexă folosind componente militare terestre, aeriene şi navale. FederaŃia Rusă nu este o super-putere, îns ă cu siguranŃă nu mai este o forŃă militară lipsită de putere15. După recunoaşterea independenŃei de către Rusia a celor două regiuni separatiste, Abhazia şi Osetia de Sud, guvernului de la Tbilisi îi va fi foarte greu să menŃină integritatea teritorială a statului. Realizarea unui nivel de securitate naŃională comparabil cu cel anterior conflictului se va realiza doar în măsura în care mis iunea de observatori a Uniunii Europene se va extinde şi se va transforma într-o forŃă de menŃinere a păcii sub comanda UE sau OSCE sau ONU. Ucraina este un alt stat cu probleme din zona Mării Negre. SituaŃia din Crimeea poate deveni oricând la fel de periculoasă ca aceea din Osetia de Sud, regiunea fiind dominată de rusofoni, ca majoritatea estului ucrainean. Sevastopo lul a fost primul oraş care a găzduit demonstraŃii împotriva Georgiei în timpul celor câteva zile de conflict, fiind acelaşi oraş în care se Ńin, sistematic, demonstraŃii an ti-NATO. De altfel, dintr-un total 46 de milioane de ucraineni, din care 17% rusofoni, ma i mult

de jumătate nu doreşte intrarea în NATO, conform sondajelor16. Turcia, deşi este un parter comercial important al Rusiei, având intense relaŃii de cooperare economică în zona Mării Negre, nu agreează tendinŃele de dominaŃie regională ale Moscovei. Această nouă atitudine a Rusiei lezează interesele vital e ale Turciei de impunere ca un factor de influenŃă zonală, atât economică, cât şi mil itară în regiunea Mării Negre. România şi Bulgaria, în calitate de membre NATO şi UE, s-au aliniat poziŃiei acestor organizaŃii. România, în special, a încercat o detensionare a situaŃiei în zona Mării Negre care să determine o creştere a nivelului securităŃii regionale. 6. Concluzii Urmările conflictului dintre Georgia şi Rusia asupra securităŃii regiunii Mării Negre vor fi ample şi de durată. AtenŃia SUA şi UE va fi focalizată şi în perioada următoare pe situaŃia din regiunea Mării Negre. Se studiază deja posibilitatea realizării unor structuri d e cooperare regională mai eficiente, precum şi o soluŃionare a conflictelor consid erate „îngheŃate” care pot deveni cauza unor confruntări militare majore. După conflictul cu Rusia, perspectiva ca Georgia să devină membră a NATO, într-un viitor apropiat, este minimă. PoziŃia preşedintelui Mihail Saakaşvili nu este pe termen scurt ameninŃată, dar pe plan intern există premizele unei schimbări de r egim la următoarele alegeri. Deşi Georgia va beneficia de un important ajutor financi ar din 14 Geopolitical Diary: Lessons Learned from Georgia, Stratfor, 11 august 2008. 15 Ibidem. 16 Laura Cernahoschi, Ucraina se aruncă în braŃele Vestului, Cotidianul, 17 augu st 2008 15 partea SUA şi UE, ritmul de reconstrucŃie al acestei Ńări va fi mult diminuat de neîncrederea investitorilor în garanŃiile de securitate oferite. Un efect colateral al acestui conflict va fi amânarea aderării Ucrainei la NATO datorită reticenŃei în special a statelor din Uniunea Europeană de a antagoniza şi mai mult Rusia, în condiŃiile în care aceasta este, direct sau indirect, principala furnizoare de resurse energetice pentru majoritatea statelor europene. Pe plan economic, se va înregistra o blocare, cel puŃin pentru o perioadă medie de timp, a proiectelor energetice spre Europa, inclusiv a proiectului conductei Nabucco, concomitent cu impunerea Rusiei ca factor ce poate condiŃiona funcŃionarea conductei Baku - Tbilisi - Ceyhan. Bibliografie [1] Borut Grgic, Russia's invasion of Georgia, Washington Times, 11 august 2008. [2] Cronologie: Conflictul dintre Georgia şi Osetia de Sud, Mediafax, 8 august 2008 http://www.mediafax.ro/externe/cronologie-conflictul-dintre-georgia-si-oset iadesud.html?3614;2873042. [3] Natalie Nougayrède, Géorgie, OTAN, Kosovo : la revanche russe, Le Monde, 12 august 2008. [4] AFP - Conflictul din Georgia, cine a pierdut şi cine a câştigat Hotnews, 17 august 2008, http://www.hotnews.ro/stiri-international-3994974-afp-conflictul-di ngeorgiacine-pierdut-cine-castigat.htm. [5] Constantin-Gheorghe Balaban, Conflictul din Caucazul de Sud provoacă îngrijorarea UE, NATO şi SUA, Revista Impact Strategic nr. 3/2008.

[6] Adrian Severin, EvoluŃii şi dileme la Marea Neagră, Jurnalul NaŃional, 21 octombrie 2008. [7] Bruce Ackerman, What Georgia means for Europe, The Guardian, 12 august 2008. [8] Izabela Niculescu, Medvedev susŃine independenŃa Osetiei de Sud şi a Abhaziei, Cotidianul, 14 august 2008. [9] Geopolitical Diary: Lessons Learned from Georgia, Stratfor, 11 august 2008. [10] Laura Cernahoschi, Ucraina se aruncă în braŃele Vestului, Cotidianul, 17 august 2008. 16 PARTICIPAREA ROMÂNIEI LA OPERAŢII EUROPENE DE GESTIONARE CIVILĂ A CRIZELOR ŞI LA FORŢA DE JANDARMERIE EUROPEANĂ. PARTICULARITĂŢI PRIVIND COMPETENŢELE PSIHO-SOCIALE ALE JANDARMILOR ROMÂNI Ramona CIOBANU The current research and concerns within the Alliance that Romania is part of ar e based on developing this attitude, the joint one, by continuous training and common actio n that should comprise: joint doctrines and manuals, inter-services training basis, joint forc es training programs and programs for training joint staff specialists. Ca organizaŃie care şi-a dezvoltat cu timpul şi o dimensiune de politică de securitate şi apărare, UE a conceput mai întâi o serie de poziŃii comune ale sta telor membre în domeniul PESC pentru ca, începând cu primii ani ai secolului XXI să organizeze operaŃii de gestionare civilă şi militară a crizelor. În domeniul participării României la operaŃii europene de gestiune civilă a crizelor, amintim faptul că, în noiembrie 2001 la ConferinŃa pe tema contribuŃii lor suplimentare în materie de poliŃie a Ńărilor candidate la aderare şi a Ńărilor e uropene membre NATO care nu fac parte din UE, România s-a angajat să pună la dispoziŃie 75 de poliŃişti în cadrul capacităŃii globale şi 25 de poliŃişti, în cadrul capacit ăŃii de desfăşurare rapidă. Această ofertă, care nu conŃine indicaŃii specifice referito are la jandarmi, a fost reînnoită în timpul ConferinŃei de la Bruxelles din noiembrie 2 004 pe care am menŃionat-o mai sus. După cum SFOR s-a transformat în EUFOR în noiembrie 2004, trecând de la responsabilităŃi NATO la responsabilităŃi UE, componenta de poliŃie a operaŃiei de pace din Bosnia a trecut din responsabilita tea ONU, în cea a Uniunea Europeană, prin transformarea Grupului internaŃional de PoliŃie din Bosnia-HerŃegovina (IPTF) în misiunea de PoliŃie a UE în BosniaHerŃegovina (EUPM), ca urmare a creşterii angajării UE în Europa, astfel încât O NU şi NATO să se poată ocupa de operaŃiuni din alte părŃi ale lumii. Aşa s-a ajuns la adoptarea Hotărârii nr.20/2003 a Parlamentului1 care în art.1 aprobă participarea României, începând cu 1 ianuarie 2003 până la încheierea mis iunii la EUPM în Bosnia cu 75 de poliŃişti în cadrul forŃei în aşteptare, 10 dintre ac eştia participând la acŃiuni specifice în zona de responsabilitate din care 6 urmau să fie prezenŃi în teren începând cu data de noiembrie 2002. Art.2 al Hotărârii dispune ca punerea la dispoziŃie a efectivelor aprobate să se facă în condiŃii negociate în

tre UE şi Guvernul Românii, iar art.3 prevede ca finanŃarea participării la misiune să se asigure din resursele bugetare aprobate pentru Ministerul de Interne. Merită menŃionat faptul că, spre deosebire de deciziile parlamentare în domeniu care se fundamentau pe Legea nr.26/1994 a PoliŃiei Române (aşa cum fusese completată prin Legea nr.179/1997), Hotărârea nr.29/2002 îşi are temeiul în art. 48 Locotenent, psiholog, Inspectoratul de Jandarmi JudeŃean Ilfov, Ministerul Adm inistraŃiei şi Reformei Administrative 1 Publicată în Monitorul Oficial nr. 807/2002. 17 din nou adoptata Lege nr.218/2002 de organizare şi funcŃionare a PoliŃiei Române2, articol ce prevede că „în interesul asigurării ordinii publice şi secur ităŃii colective, la solicitarea Preşedintelui României cu aprobarea Parlamentului, efe ctive ale PoliŃiei Române pot participa, în afara teritoriului naŃional la constituire a forŃelor internaŃionale de poliŃie destinate unor misiuni de instruire, asistenŃ ă şi cooperare poliŃienească precum şi pentru acŃiuni umanitare”, pe timpul îndeplini rii unor astfel de misiuni efectivele de poliŃie participante având statutul persona lului detaşat la organizaŃii internaŃionale şi beneficiind de drepturile cuvenite potr ivit legii. Subliniem că art.27 al legii respective arată atribuŃiile PoliŃiei de „a conlucr a cu structurile de profil din alte state şi de la nivelul unor instituŃii interna Ńionale pentru prevenirea şi combaterea criminalităŃii transfrontaliere”, iar art.28 pre cizează o altă atribuŃie, aceea de participare „la constituirea forŃelor internaŃionale de poliŃie, destinate unor misiuni de instruire, asistenŃă şi cooperare poliŃienească sau pe ntru acŃiuni umanitare.” Astfel de adaptări ale cadrului juridic de participare a României la operaŃiile UE de gestiune civilă a crizelor au avut loc nu numai la nivelul legislaŃiei române şti ci şi la acela al legislaŃiei internaŃionale. Aşa este cazul cu Acordul dintre România şi Uniunea Europeană, privind participarea României la EUPM în Bosnia, semnat la Bruxelles la 16 decembrie 2002 şi cu ÎnŃelegerea financiară dintre M.I. din Româ nia şi Şeful Misiunii/Comisarul EUPM, semnate la 6 decembrie 2002 la Sarajevo3 . Aceste tratate internaŃionale stabileau drepturile şi obligaŃiile părŃilor relat iv la misiunea civilă de pace respectivă stabilită prin AcŃiunea comună 2002/210 CFSP adoptată de Consiliul UE la 11 martie 2002, detaliind statutul celor 6 poliŃişti români trimişi în misiune şi unele aspecte administrative şi operaŃionale, precum coman da şi controlul, transferul de autoritate, SOFA, contribuŃia financiară şi soluŃionare a litigiilor. Pe o treaptă net superioară prin caracterul de generalitate se află Acordul dint

re România şi UE stabilind cadrul general de participare a României la operaŃiile U E de gestiune a crizelor4 , semnat la Bruxelles la 22 noiembrie 2004 pentru a asigura adoptarea măsurilor legislative imediate legate de începerea, la 2 decembrie 200 4, a misiunii Althea din Bosnia. În preambulul Acordului se face referire la faptul că UE poate decide să acŃioneze în domeniul gestionării crizelor; că UE va decide dacă statele terŃe v or fi invitate să participe la o operaŃie europeană de gestionare a crizelor, iar Româ nia poate accepta invitaŃia şi îşi poate oferi contribuŃia asupra căreia va decide î n final UE; dacă UE va decide să desfăşoare o operaŃie militară de gestiune a crizelor c u recurgerea la mijloacele şi capacităŃile NATO, România îşi poate exprima intenŃi a de a participa la operaŃiune; că la Consiliul European de la Bruxelles din 24-25 octombrie 2002 s-au conceput modalităŃile de implementare a prevederilor conveni te de Consiliul European de la Nisa din 7-9 decembrie 2000 privind implicarea membrilor europeni ai NATO, membri ai UE, în gestionarea crizelor sub conducerea 2 Monitorul Oficial nr. 305/2002. 3 Ambele acorduri adoptate prin Legea nr. 446/2003, publicată în Monitorul Ofici al 854/2003. 4 Aprobat prin OUG nr. 117/2004 şi publicat în Monitorul Oficial nr. 1124/2004. 18 UE; că acum este preferabilă stipularea condiŃiilor privind participarea României la operaŃiile de gestionare a crizelor într-un acord cadru referitor la o posibilă viitoare participare, în locul definirii acestora, de la caz la caz, pe ntru fiecare operaŃie, că un astfel de acord nu va afecta autonomia decizională a UE şi nici posibilitatea României de a decide, de la caz la caz asupra participării sale la o operaŃie UE de gestionare a crizelor, şi că în sfârşit un astfel de acord trebui e să se refere numai la viitoarele operaŃii ale UE de gestionare a crizelor şi nu va adu ce atingere eventualelor acorduri în vigoare care reglementează participarea Români ei într-o operaŃie în curs. ImportanŃa acestui Acord-cadru pentru participarea militarilor, poliŃiştilor, jandarmilor dar şi a altor specialişti la o operaŃie a UE de gestionare a crizel or este reliefată încă din secŃiunea întâi a Tratatului în care sunt cuprinse prevederil e generale referitoare la: luarea deciziilor referitoare la participare (domenii î n care părŃile îşi păstrează totala independenŃă, existând o invitaŃie a UE şi o propun ere de contribuŃie a României); cadrul general de participare (asociindu-se în acŃiuni comune prin care Consiliul European decide că UE va conduce operaŃia de gestiona re a crizelor şi oricărei poziŃii comune de prelungire a operaŃiei); statutul perso nalului şi al forŃelor (atât în operaŃiile civile, cât şi în cele militare, acesta fiind re glementat prin Acordul privind statutul forŃelor – SOFA, încheiat între UE şi statul/statele în

care se desfăşoară operaŃia); regimul informaŃiilor clasificate (România luând toate măs urile necesare pentru protecŃia informaŃiilor clasificate în conformitate cu Regulamen tele de Securitate ale Consiliului UE). SecŃiunea a doua a documentului – cadru are ca obiect prevederile privind participarea la operaŃiile civile de gestionare a crizelor şi analizează, pe rân d, următoarele aspecte: personalul participant (România asigurându-se că personalul său participant la o misiune civilă a UE de gestionare a crizelor civile execută sarcinile în conformitate cu AcŃiunea comună şi cu eventualele amendamente ulterioare, cu prevederile Planului de operaŃii şi cu dispoziŃiile privind măsur ile de implementare); lanŃul de comandă (în care se arată că întregul personal desemnat de România va acŃiona numai în conformitate cu obiectivele operaŃiunii UE, rămânând sub comanda deplină a autorităŃilor naŃionale care însă vor transfera controlul operaŃional către şeful de misiune5 care va executa această comandă prin interme diul unei structuri ierarhice de comandă şi control); aspecte financiare (unde se dis pune că, spre deosebire de operaŃiile ONU, România îşi va asuma costurile asociate participării la operaŃiune, iar în caz de deces, rănire, pierderi sau pagube cau zate persoanelor fizice ori juridice din statul pe teritoriul căruia se desfăşoară op eraŃiunea, 5 În legătură cu acest transfer de autoritate de la autorităŃile naŃionale la ce le europene, art.6 al Acordului precizează că România va avea aceleaşi drepturi şi obligaŃii în ce pri veşte gestionarea cotidiană a operaŃiunii ca şi statele membre ale UE care participă la operaŃie ( în conformitate cu AcŃiunea comună prin care Consiliul European conduce operaŃia respectivă), iar ş eful misiunii va exercita conducerea operativă şi va răspunde de administrarea cotidiană a operaŃ iunii, fiind responsabil cu controlul disciplinei în rândul întregului personal; atunci când e necesar, autorităŃile militare abilitate vor lua măsurile disciplinare adecvate, România desemnând un Punct de Contact al Contingentului NaŃional (PCCN) care va reprezenta contingentul naŃional, fiind r esponsabil cu disciplina în cadrul detaşamentului. 19 România va plăti, de asemenea, compensaŃii în cazul în care a fost stabilită responsabilitatea); contribuŃia la bugetul operaŃional (România contribuind la finanŃarea bugetului comun operaŃional într-un procent care se calculează confor m art.8 al Anexei). În continuarea Acordului dintre România şi UE, secŃiunea a treia conŃine prevederi referitoare la participarea la operaŃiuni militare de gestionare a cri zelor, care este importantă şi pentru jandarmii care ar putea participa la o astfel de opera Ńiune, având însă prevederi similare cu secŃiunea privind operaŃiile civile de gestiona re a crizelor, adică statutul personalului participant, lanŃul de comandă, aspecte fi nanciare şi contribuŃia la costurile comune, fără deosebiri esenŃiale faŃă de cele menŃio

nate mai înainte. SecŃiunea a patra şi ultima a Acordului cadru de participare a României la operaŃiunile UE de gestionare a crizelor se ocupă de câteva probleme care figure ază în orice tratat în partea de dispoziŃii finale şi anume: faptul că Înaltul Reprezen tant al UE pentru PESC/Secretar general al Consiliului UE şi autorităŃile române competente vor încheia orice aranjamente administrative şi tehnice necesare în vederea implemen tării Acordului; faptul că neîndeplinirea obligaŃiilor uneia dintre părŃi dă dreptul c eleilalte părŃi să considere că Acordul şi-a încetat valabilitatea, cu transmiterea unei n otificări în termen de o lună; faptul că diferendele privind interpretarea sau aplicarea Acordului vor fi soluŃionate între părŃi prin mijloace diplomatice; şi că, în sf ârşit, Acordul intră în vigoare începând cu prima zi a primei luni după notificarea rec iprocă a finalizării prevederilor interne necesare pentru validare, el putând fi amenda t în baza unui acord reciproc scris între părŃi şi denunŃat de oricare din părŃi prin tran smiterea unei notificări scrise care va avea efect după 6 luni de la primirea ei de ceala ltă parte. Pe parcursul a patru ani, detaşamentul românesc de jandarmi s-a pregătit şi s-a integrat perfect în cadrul ForŃei InternaŃionale de PoliŃie din Kosovo, îndeplin ind, alături de UNCIVPOL şi poliŃia de frontieră misiuni de poliŃie specială de legăt ură cu elementele de poliŃie locală şi internaŃională, de protecŃie a instalaŃiilor UNM IK şi de exercitare a unor atribuŃii de ordine publică, precum controlul mulŃimilor şi as igurarea securităŃii unor zone de responsabilitate. Tot la nivel european, cu sprijinul partenerului tradiŃional francez Jandarmeria NaŃională a FranŃei, pregătirea şi specializarea structurilor şi per sonalului Jandarmeriei Române a continuat prin participarea la cursuri şi seminarii internaŃionale alături de structuri din FranŃa, Italia, Olanda, Spania, Portugal ia, Turcia şi Anglia, în scopul realizării interoperabilităŃii care reprezintă esenŃa exerc iŃiilor finanŃate de UE pentru crearea FJE. Deosebit de utilă în acest sens a fost parti ciparea unor structuri din Jandarmeria Română la stagiile de pregătire ale ForŃei de Pol iŃie Europene din 2003, 2004 şi 2005 organizate la Centrul de Antrenament al Jandarmeriei Franceze de la Saint Astier sau derularea Programului PHARE (2002) având ca obiect modernizarea structurilor şi practicilor Jandarmeriei Române6. 2. CompetenŃele psiho-sociale ale jandarmilor români 6 Francois Depres, op.cit. p.31-35 20 Depăşind rutina sarcinilor naŃionale de menŃinere a ordinii publice din România, jandarmii au reprezentat Ńara cu cinste în prima lor misiune internaŃio nală, confruntându-se cu dificultăŃile unui teatru de operaŃii deosebit de provocator pentru serviciile publice de ordine şi securitate, aşa cum a fost situaŃia din această

zonă. Demonstrând că sunt adevăraŃi profesionişti prin cunoştinŃele lor anterioare dar şi prin practica atribuŃiilor specifice, jandarmii şi-au perfecŃionat continuu î n zona de operaŃii procedurile operaŃionale şi au atras aprecieri favorabile atât din part ea localnicilor, a autorităŃilor publice regionale precum şi a conducerii ForŃei Sp eciale de PoliŃie a UNMIK, a comisarului-şef al componentei poliŃieneşti şi a organelor de conducere a operaŃiunii. Pe baza acestor rezultate şi aprecieri, avându-se în vedere caracterul şi capacitatea operaŃională a Jandarmeriei Române, la ConferinŃa asupra capacităŃil or operaŃionale ale UE în domeniul gestionării crizelor, Ńinută la Bruxelles în noi embrie 2004, s-a stabilit ca România să pună la dispoziŃie din această instituŃie 75 de jandarmi în cadrul capacităŃilor globale şi încă 25 în cadrul capacităŃii de des făşurare rapidă. De fapt, Jandarmeria Română are capacitatea de a pune la dispoziŃia organizaŃiilor internaŃionale de sprijinire a păcii nu numai personalul speciali zat ci şi unităŃi/subunităŃi integrate, acestea concretizându-se prin soliditatea şi capac itatea lor de a fi desfăşurate în 30 de zile, fiind capabile să acŃioneze sub comandament m ilitar pentru a asigura tranziŃia de la un conflict avansat la o stare de normalitate a vansată, cu vocaŃia de a juca un rol de tranziŃie între componentele militare şi alte dis pozitive civile7. Modul cum este perceput jandarmul român în viaŃa de zi cu zi, depinde în mare măsură de transparenŃa acŃiunilor Jandarmeriei şi de modul în care ea gestioneaz ă anumite crize. Prin urmare, reprezentările sociale cele mai frecvente ale Jandar meriei sunt următoarele: - garantul ordinii şi liniştii publice în viaŃa cotidiană; - o forŃă umană; - o instituŃie publică apropiată de oameni şi în slujba lor; Despre o instituŃie publică probabil niciodată nu vor exista numai reprezentări pozitive, însă cele care par negative trebuie interpretate cu prudenŃă, întrucât sunt mulŃi factori subiectivi care influenŃează aceste reprezentări (interese, nemulŃ umiri, experienŃe negative, conflicte, lipsa de informaŃii etc.). CompetenŃele jandarmilor trebuie să fie atât de natură umană, cât şi profesională. În prima categorie vom include trăsăturile psihice pe care este ne cesar să le aibă, iar în a doua categorie cele ce se formează în cursul socializării, int egrării şi evoluŃiei profesionale. Cele două tipuri de competenŃe întotdeauna se vor îmbina , aşa încât militarul ar trebui să ştie când să fie „mai mult” om sau mai mult profesi onist, iar cetăŃeanul să nu vadă militarul doar ca o „maşinărie” bine programată, un 7 Dispunând de echipamente proprii şi complete, interoperabile cu componentele t erestre,, unităŃile integrate răspund principiului imperativ al unităŃii de comandă şi acŃiune şi po t beneficia de sprijin

logistic şi capacitate de protecŃie, ca şi unităŃile armatei; integrate în proce sul de planificare strategică al SMUE, ele sunt un element flexibil în managementul crizelor, fiind adaptabile la orice situaŃie. 21 executant orb al unor ordine, ci un om care îşi îndeplineşte atribuŃiile „din fi şa postului”, ca oricine altcineva. Indicatorii calitativi ai organizării psihice evidenŃiază performanŃele adaptati ve şi valoarea ei instrumental-pragmatică în reglarea comportamentului individului. Cei mai importanŃi indicatori sunt: capacitatea de recepŃie a informaŃiilor utile de spre mediul intern şi extern; capacitatea de selecŃie a informaŃiilor necesare decizi ei; stabilitate şi rezistenŃă la perturbaŃii; capacitatea compensator-adaptativă şi de refacere funcŃională; polivalenŃa operaŃională. Modelul de selecŃie şi cerinŃe constituie fundamentul orientării militarilor pentru misiuni specifice, astfel încât nici ei să nu se pună în pericol, dar nic i să existe riscul producerii unor evenimente negative în timpul misiunii. Toate participările la misiuni au reprezentat nu numai o recunoaştere a rezultatelor pe plan internaŃional a structurilor militare de ordine publică cu statut militar din România, dar şi prilejul ca, prin intensificarea participării Ńării noastre la activităŃile europene de gestiune civilă a crizelor, să se pună bazele unei adev ărate strategii în acest domeniu, care să impulsioneze în viitor activitatea Jandarmer iei Române. 22 COMUNICAŢIILE DE STAT ŞI SERVICIUL DE TELECOMUNICAŢII SPECIALE, ACTOR DE SECURITATE Marcel OPRIŞ Dr. Gabriel CONSTANTIN In order to ensure the national security, all governmental institutions as well as all citizens reunite their effort in an assembly of measures and actions meant to provide wit h protection against risks and threats aimed at the Romanian state. The nation-wide decision-making a ct is presently supported through a specific IT & C system, called special communications. The special communications, as a component of state-owned communications, are th at alternative developed by the state to cover its own communication needs and nece ssities among its constitutive elements in order to secure the state’s functions with a special em phasis on national security. The Special Telecommunications Service, the administrator and operator of specia l telecommunications in Romania, integrates services of IT and intelligence securi ty into the communication systems, provides interconnection and the information flow necessa ry for decisionmaking, and therefore the above-mentioned institution can be considered a main ‘actor’ s

tarring on the national security stage. Securitatea naŃională este un concept de anvergură care defineşte starea de normalitate a statului, pentru care se adoptă toate măsurile necesare de ordin p olitic, economic, social, militar şi a cărui scop fundamental îl reprezintă democraŃia, prosperitatea economică, echilibrul social şi stabilitatea politică. Pentru asigurarea securităŃii naŃionale se reunesc eforturile tuturor instituŃii lor statului şi al tuturor cetăŃenilor, într-un ansamblu de măsuri şi acŃiuni care s ă asigure protecŃia împotriva riscurilor şi ameninŃărilor care vizează statul român. Statutul României de membru NATO şi UE, ridică nivelul şi complexitatea acestor măsuri şi acŃiuni şi impune tratarea tuturor riscurilor şi ameninŃărilor dintr-o perspectivă globală sau regională, după caz. Asigurarea securităŃii naŃionale este corolarul rezultatelor obŃinute printr-o pregătire adecvată împotriva oricăror pericole. Problematica securităŃii naŃiona le şi colective nu a fost niciodată atât de dezbătută ca acum, mai ales după prolifera rea din ultimii ani a terorismului sub toate formele sale de manifestare. Aşa cum aminteam şi mai înainte atât instituŃiile statului cât şi organismele private de toate tipurile trebuie să conştientizeze existenŃa riscurilor şi amen inŃărilor şi să adopte precauŃii speciale, deoarece noile scenarii de pericol necesită un nivel fără precedent de securitate. Pentru îndeplinirea tuturor acestor deziderate statul trebuie să asigure un management eficient şi sigur al securităŃii naŃionale. General-maior inginer, Directorul Serviciului de Transmisiuni Speciale Colonel, Serviciul de TelecomunicaŃii Speciale 23 1. ConsideraŃii privind comunicaŃiile de stat Unul dintre cele mai importante componente ale managementului securităŃii naŃionale, îl reprezintă informaŃia de securitate. Prin valoarea ei deosebit de ridicată de multe ori inestimabilă, informaŃia de securitate primeşte valenŃe superioare şi trebuie protejată în mod corespunzător. Dar ca informaŃia în general şi informaŃ ia de securitate în special, să aibă valoare cât mai mare, ea trebuie să circule, să a jungă în timp oportun, sigur şi nedistorsionată la cei cărora le este destinată. Transmit erea informaŃiei de securitate reprezintă o parte vitală a procesului de securitate. Pentru aceasta există comunicaŃiile de stat, care fac parte din infrastructura critică a statului. Deoarece elementele infrastructurii critice ale statului au un grad de vulnerabilitate ridicat, fiind de regulă, primele vizate atunci când se urmăreşt e destabilizarea sau chiar distrugerea unui sistem sau a unui proces de interes na Ńional, se impune asigurarea securităŃii acestora. Securitatea infrastructurii critice p resupune elaborarea unor strategii unitare de protecŃie, pază şi apărare a acesteia, capa bilă să asigure continuitate, coerenŃă, unitate metodologică şi procedurală, precum şi o reală eficienŃă antiteroristă. Aceste strategii vizează atât contracararea riscurilor

generate de acŃiuni ostile, cât şi a celor produse de accidente sau forŃe ale naturii şi trebuie să prevadă şi măsurile de restabilire rapidă a funcŃionării activităŃilor în cazul distrugerii sau avarierii elementelor de infrastructură. În conformitate cu prevederile Strategiei de Securitate NaŃională a României „securitatea internă priveşte siguranŃa cetăŃeanului şi securitatea publică, sec uritatea frontierelor şi a transporturilor, protecŃia infrastructurii critice şi a sistem elor de aprovizionare cu resurse vitale24”. Pe lângă acestea sunt incluse „securitatea s ocială şi asigurarea stării de legalitate, contracararea criminalităŃii organizate şi secu ritatea activităŃilor financiar-bancare, securitatea sistemelor informatice şi a celor d e comunicaŃii, protecŃia împotriva dezastrelor şi protecŃia mediului”. ComunicaŃiile de stat, parte a infrastructurii critice a statului, sunt statuate la nivel internaŃional prin prevederile ConstituŃiei Uniunii InternaŃionale a TelecomunicaŃiilor, adoptată de România prin Legea nr. 76 din 08.11.1993 pentru ratificarea ConstituŃiei şi a ConvenŃiei Uniunii InternaŃionale a TelecomunicaŃi ilor, unde, în cadrul Anexei nr. 1, punctul 1014 se stipulează că „telecomunicaŃiile d e stat sunt telecomunicaŃiile care emană de la: şeful de stat, şeful de guvern sau memb rii unui guvern, comandantul şef al forŃelor militare, terestre, navale sau aeriene, agenŃi diplomatici sau consulari, secretarul general al ONU, şefii organismelor princip ale ale ONU, Curtea InternaŃională de JustiŃie …”. Conform aceleiaşi ConstituŃii a Uniunii InternaŃionale a TelecomunicaŃiilor, comunicaŃiile de stat se bucură de un drept de prioritate asupra celorlalte tipu ri de telecomunicaŃii, în măsura în care este posibil, atunci când cererea este făcută în mod distinct de cel interesat, demonstrând şi reglementând dreptul statului, în virt utea principiului enunŃat, la a-şi dezvolta alternativ un sistem propriu de comunicaŃ ii în susŃinerea actului de guvernare şi a funcŃiei de securitate naŃională, sistem ce presupune existenŃa unei infrastructuri critice, care să permită continuarea asi gurării 24 Strategia de Securitate NaŃională a României, 2007. 24 serviciilor vitale de comunicaŃii, inclusiv prin utilizarea de elemente de infra structură alternative din domeniul comunicaŃiilor de stat şi publice. ComunicaŃiile de stat în România, asigură în prezent mediul de comunicare necesar pentru existenŃa şi funcŃionarea tuturor elementelor componente ale stat ului, asigurând cadrul de manifestare a securităŃii naŃionale. Este foarte important de menŃionat că nevoia ca informaŃia de securitate să fie distribuită, să ajungă la cei interesaŃi prin intermediul comunicaŃiilor de stat , nu trebuie să fie în competiŃie cu nevoia de a proteja aceste informaŃii. Cele două acŃiuni trebuie să fie complementare. Nivelul de protecŃie a acestei informaŃii trebuie

să fie în concordanŃă cu conŃinutul ei şi cu timpul la dispoziŃie în care informaŃia trebu ie să se transpună în acŃiune, sau altfel spus cu timpul de reacŃie al sistemului la info rmaŃia primită. Se are în vedere faptul că fenomenul insecurităŃii informaŃiilor este din ce în ce mai prezent, el extinzându-se odată cu dezvoltarea erei informaŃionale, astfel î ncât uneori cu cât eşti mai dezvoltat din punct de vedere al tehnologiei informaŃiei, cu atât eşti mai vulnerabil. Deşi fenomenul vulnerabilităŃii informaŃiilor afectează un număr mare de instituŃii publice sau particulare, cu consecinŃe deosebite, el capătă o importanŃă deosebită când este vorba de securitatea naŃională, aşa cum am arătat şi anterior. Întrucât volumele mari de informaŃii necesare actului de decizie la nivelul statului trebuie să fie protejate împotriva interceptării şi accesului neautoriz at, în mod logic la construirea şi exploatarea sistemelor de comunicaŃii trebuie să se acor de atenŃie deosebită protecŃiei acestora, protecŃie care cuprinde un ansamblu de mă suri juridice, organizatorice, tehnice şi logistice capabile să asigure autenticitate a, integritatea şi confidenŃialitatea informaŃiilor vehiculate. Astfel actul decizional la nivelul statului român în momentul de faŃă este susŃinut de un sistem specific de comunicaŃii şi tehnologia informaŃiei. Acest s istem de comunicaŃii este reprezentat de comunicaŃiile speciale. 2. ComunicaŃiile speciale, componentă strategică a comunicaŃiilor de stat În Ńara noastră, Serviciul de TelecomunicaŃii Speciale sprijină actul decizional , la nivel strategic, prin susŃinerea lui cu un sistem de comunicaŃii şi tehnologi a informaŃiei, cunoscut sub denumirea de comunicaŃii speciale, ca parte a comunicaŃiilor de stat. ComunicaŃiile speciale furnizează comunicaŃii integrate de voce-date-video, confidenŃiale, sigure, protejate, stabile, flexibile şi continu e, disponibile atât în stare de normalitate cât şi în situaŃii de criză, mobilizare şi stare de război, pentru asigurarea securităŃii naŃionale. Potrivit Legii nr. 92 din 1996 privind organizarea şi funcŃionarea Serviciului d e TelecomunicaŃii Speciale, „Serviciul de TelecomunicaŃii Speciale este organul ce ntral de specialitate, cu personalitate juridică, ce organizează, conduce, desfăşoară, controlează şi coordonează activităŃile în domeniul telecomunicaŃiilor speciale pentru autorităŃile publice din România şi alŃi utilizatori …”. Pentru asigurarea securităŃii naŃionale, Serviciul de TelecomunicaŃii Speciale asigură servicii cu următoarele destinaŃii: - servicii pentru guvernare; - servicii pentru administraŃia publică locală şi centrală; 25 - servicii pentru justiŃie şi impunerea legii; - servicii pentru urgenŃă;

- servicii pentru comunitatea informativă. Serviciul de TelecomunicaŃii Speciale concură în calitatea sa de autoritate de securitate, la activităŃile ComunităŃii NaŃionale de InformaŃii, prin activităŃi specifice (PKI, COMSEC, TEMPEST, Autorizare INFOSEC). SituaŃia privind beneficiarii serviciilor enumerate, este prezentată în Anexa 1. Din punct de vedere tehnic, serviciile sunt de următoarele feluri: voce, date, v ideo şi servicii de securitate. Toate aceste servicii au caracter de servicii critice şi fac parte din infrastructurile critice ale statului. Totodată, trebuie menŃionat faptul că Serviciul de TelecomunicaŃii Speciale este abilitat prin lege să protejeze comunicaŃiile speciale şi acea parte a comunicaŃiilor de stat destinată cooperării instituŃionale, mecanismele de prote cŃie fiind administrate exclusiv de către personalul acestei instituŃii. Activitatea de securitate are un rol primordial, comunicaŃiile speciale fiind destinate să asig ure nevoile de legături pentru toate instituŃiile fundamentale ale statului român, c a un instrument esenŃial al conducerii statului şi asigurării securităŃii naŃionale. Din această perspectivă, Serviciul de TelecomunicaŃii Speciale este autoritatea de securitat e care iniŃiază, realizează şi implementează politica de securitate a sistemului de com unicaŃii speciale şi de cooperare între autorităŃile publice cu atribuŃii în domeniul sec urităŃii naŃionale a României. ComunicaŃiile speciale asigură reŃele de comunicaŃii speciale şi de cooperare pentru toate instituŃiile cu atribuŃii în susŃinerea şi exercitarea funcŃiilor s tatului, unifică solicitările de telecomunicaŃii într-o reŃea unică de comunicaŃii la niv elul Ńării şi furnizează conectivitate protejată la nivel naŃional, asigură interoperabilit atea sistemelor de comunicaŃii specifice instituŃiilor statului. ComunicaŃiile speciale, parte componentă a comunicaŃiilor de stat, reprezintă acea alternativă pe care statul o dezvoltă pentru a-şi asigura nevoile, necesită Ńile de comunicare între elementele sale constitutive. ComunicaŃiile speciale operează pe o infrastructură de comunicaŃii eterogenă, constituită cu scopul de a oferi servicii variate şi de calitate instituŃiilor c u atribuŃii pentru apărarea securităŃii naŃionale. Această infrastructură cuprinde următoare le elemente: - reŃeaua magistrală: o tipologie de inel multiplu, bazată pe medii de transmisi e multiple, o reŃea cu acoperire naŃională multifuncŃională, cu un nivel înalt de securitate, care leagă toate reşedinŃele de judeŃ şi toate autorităŃile publice din Bucureşti; - reŃeaua de acces radio utilizată în toate reşedinŃele de judeŃ şi în unele păr Ńi ale Bucureştiului, stabilită pentru a satisface necesităŃile de comunicare a cen trelor de operare a sistemului naŃional de apel unic de urgenŃă – 112; - reŃeaua metropolitană, utilizată în Bucureşti, care conectează diferite instit

uŃii între ele precum şi la reŃeaua magistrală; - reŃeaua de acces radio pentru accesul în zonele rurale şi a micilor aglomerări de populaŃie; - reŃeaua satelitară de comunicaŃii, folosită de operatorul de comunicaŃii speciale; 26 - infrastructura de chei publice, dezvoltată de operatorul de comunicaŃii speciale, pe baza căreia sunt implementate soluŃii speciale de securitate pentru sistem şi utilizatorii acestuia. În prezent, Serviciul de TelecomunicaŃii Speciale este capabil să organizeze orice tip de reŃea virtuală privată care să răspundă cerinŃelor şi nevoilor de comunicaŃii şi poate oferi o gamă largă de servicii de comunicaŃii prin intermed iul punctelor de prezenŃă constituite la nivel naŃional. În Anexa 2 prezint descrierea generală a sistemului de comunicaŃii speciale. Prin prisma atribuŃiilor Serviciului de TelecomunicaŃii Speciale pe linia administrării şi operării sistemului naŃional pentru apel unic de urgenŃă, aceas tă instituŃie asigură relaŃia specială între statul român şi cetăŃeni, întrucât sec uritatea cetăŃeanului reprezintă o componentă importantă a securităŃii naŃionale. Prin serviciile oferite pe această linie, Serviciul de TelecomunicaŃii Speciale contr ibuie la apărarea vieŃii, apărarea proprietăŃii şi asigurarea ordinii publice. Sistemul n aŃional pentru apel unic de urgenŃă este, poate, singura instituŃie care asigură interfa Ńa statcetăŃean, recepŃionează problemele cetăŃenilor şi contribuie decisiv la securitatea acestora, alături de celelalte instituŃii şi agenŃii responsabile. 3. Locul şi rolul Serviciului de TelecomunicaŃii Speciale prin prisma proiectului legislativ privind activitatea de informaŃii, contrainformaŃii şi securitate Locul şi rolul Serviciului de TelecomunicaŃii Speciale ca actor de securitate în România este prevăzut şi în conŃinutul proiectului „Legii privind activitatea de informaŃii, contrainformaŃii şi securitate”. Conform acestui proiect legislativ, instituŃiile implicate în această activitate contribuie sau îşi aduc contribuŃia la protejarea şi promovarea intereselor naŃi onale şi ale aliaŃilor statului român şi au datoria să asigure prin activităŃi specifice garantarea ordinii constituŃionale şi a drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale omului . Prin telecomunicaŃii speciale în sensul aceluiaşi proiect se înŃeleg „telecomunicaŃii de stat emanate de la autoritatea legală competentă pentru susŃ inerea funcŃiilor de securitate naŃională şi a actului de guvernare”. Prin infrastructu ri critice se înŃeleg „acele dispozitive, reŃele, servicii, sisteme de bunuri materiale (en ergetice, de transport, de comunicaŃii, de furnizare a utilităŃilor) şi de tehnologia info rmaŃiei, de interes strategic şi/sau de utilitate publică, a căror distrugere, aducere în stare de nefuncŃionare, degradare ori perturbare ar avea efecte negative majore, la nivel naŃional sau regional, asupra stării de sănătate şi siguranŃei cetăŃenilor, medi ului, funcŃionării economiei şi activităŃii instituŃiilor statului”. De asemenea, se apreciază că distrugerea, degradarea, deteriorarea, perturbarea

infrastructurilor de comunicaŃii speciale sau a celor publice şi private cu rele vanŃă pentru securitatea naŃională, ca şi accesul ilegal sau perturbarea sistemelor informatice şi de comunicaŃii, constituie riscuri şi ameninŃări la adresa securi tăŃii naŃionale. Totodată, riscuri şi ameninŃări la adresa securităŃii naŃionale reprezintă şi pătrunderea fără drept în spectrul de frecvenŃe radio cu utilizare guvernamental ă, interceptarea comunicaŃiilor de acest fel, interceptarea comunicaŃiilor şi acces area 27 ilegală a conŃinutului informaŃiilor, frauda informatică, alterarea integrităŃii bazelor de date de interes public, crearea canalelor de comunicaŃii sau sistemelor infor matice în afara cadrului legal, acŃiunile ce pot genera condiŃii de insecuritate ale re Ńelelor şi sistemelor de comunicaŃii şi a protecŃiei acestora, toate situaŃiile enumerate f iind de natură să aducă atingere securităŃii naŃionale. Serviciul de TelecomunicaŃii Speciale concură, potrivit competenŃelor proprii la activitatea ComunităŃii NaŃionale de InformaŃii, în calitatea sa de serviciu de securitate. Ca şi în prezent, proiectul legislativ la care fac referire, prevede că Serviciu l de TelecomunicaŃii Speciale reprezintă autoritatea care asigură protecŃia telecomunicaŃiilor speciale puse la dispoziŃia autorităŃilor informative, autori tăŃilor publice şi utilizatorilor prevăzuŃi de lege. Pentru asigurarea securităŃii telecomunicaŃiilor şi a sistemelor informatice de interes naŃional, se prevăd a fi luate măsuri de identificare, evaluare şi contr acarare a riscurilor şi ameninŃărilor care afectează confidenŃialitatea, integritatea, disponibilitatea, autenticitatea şi nerepudierea informaŃiilor gestionate prin s istemele informatice şi de comunicaŃii sau care afectează funcŃionarea sistemelor respect ive. De asemenea se adoptă măsuri pentru protecŃia acestor sisteme, precum şi pentru prevenirea şi contracararea faptelor care ar afecta continuitatea altor t ipuri de comunicaŃii cu relevanŃă la securitatea naŃională sau la securitatea datelor per sonale, precum şi măsuri de prevenire şi contracarare a activităŃilor ilegale desfăşurat e în scopul interceptării, bruierii ori întreruperii comunicaŃiilor şi transmisiilor de date. Nu în ultimul rând se adoptă şi măsuri specifice pe linia protecŃiei TEMPEST. Concluzii Serviciul de TelecomunicaŃii Speciale este abilitat să integreze servicii de securitate informatică şi de informaŃii în sistemele de comunicaŃii, domeniu în care alte instituŃii nu sunt abilitate. De asemenea oferă posibilitatea interconectării cu alte instituŃii ale administraŃiei publice, atât la nivel central, cât şi judeŃean. De menŃionat este faptul că prin infrastructura Serviciului de TelecomunicaŃii Speciale tranzitează toate resursele de comunicaŃii speciale (voce, date, videoconferinŃă, comunicaŃii radio speciale). Serviciul de TelecomunicaŃii Speciale propune un set de arhitecturi de

telecomunicaŃii bazate pe un nucleu naŃional puternic de comunicaŃii, care oferă în fiecare judeŃ un set de puncte de acces pentru toate serviciile importante şi mo derne aflate pe piaŃă (voce, date, video). Accesul la aceste puncte este asigurat prin soluŃii variate cu asigurarea unui nivel de disponibilitate foarte ridicat. Arhitecturile de comunicaŃii speciale prezintă următoarele avantaje evidente: a) Permit schimbul de informaŃii între toate structurile implicate; b) Suportă toate tipurile de servicii necesare utilizatorului; c) Sunt scalabile ca dimensiune şi trafic; d) Pot fi administrate atât centralizat cât şi la nivelul judeŃelor; e) Având nucleul critic asigurat, permit realizarea şi furnizarea serviciilor în timp redus; 28 f) Oferă posibilitatea interconectării cu alte instituŃii ale administraŃiei pub lice atât la nivel central, cât şi judeŃean. În concluzie, Serviciul de TelecomunicaŃii Speciale, administratorul şi operatorul comunicaŃiilor speciale în România, poate fi apreciat ca sistemul ner vos al sistemului naŃional de apărare, care asigură interconectarea şi fluxul informaŃi onal pentru luarea deciziei, pentru toate instituŃiile cu atribuŃii în domeniul secur ităŃii naŃionale, drept pentru care poate fi apreciat ca actor principal pe scena secur ităŃii naŃionale. Bibliografie ConstituŃia României. [1] [2] Legea nr. 76 din 08.11.1993 pentru ratificarea ConstituŃiei şi a ConvenŃiei Uniunii InternaŃionale a TelecomunicaŃiilor. [3] Legea nr. 92/1996 privind organizarea şi funcŃionarea Serviciului de TelecomunicaŃii Speciale. [4] Legea privind activitatea de informaŃii, contrainformaŃii şi securitate (proiect). [5] H.G.R. nr. 585 din 13.06.2002 pentru aprobarea Standardelor naŃionale de protecŃie a informaŃiilor clasificate în România, cu modificările şi completă rile ulterioare. [6] Strategia de Securitate NaŃională a României, 2007. [7] BĂJENESCU Titu, Managementul reŃelelor moderne de telecomunicaŃii speciale, Editura Teora. [8] MONAC Constantin, Parlamentul şi securitatea naŃională, Editura Monitorul Oficial, Bucureşti 2006. [9] RĂDULESCU Tatiana, TelecomunicaŃii, Editura Teora. [10] SAVA Constantin, MONAC Constantin, Stările excepŃionale, Editura Forum, 2000. [11] TABARCEA Petrea şi GHIUR Gheorghe, Tehnologii noi în telecomunicaŃii, Editura Militară. 29 Anexa nr. 1 BENEFICIARII TELECOMUNICAŢIILOR SPECIALE Miiniistterull Apăărăăriiii Serviiciiull Român de InfformaŃŃiiii Serviiciiull de InformaŃŃiiii Extterne Miiniistterull

Intternellor sii Refformeii Admiiniisttrattiive Serviiciiull de ProttecŃŃiie şşii Pazăă Serviiciiull de TellecomuniicaŃŃiiii Speciialle Ministerul Economiei si FinanŃelor Ministerul JustiŃiei Ministerul EducaŃiei, Cercetării si Tineretului Ministerul SănătăŃii Publice Ministerul ComunicaŃiilor şi Tehnologiei InformaŃiei Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Alte instituŃii Parlamentul României: Senatul României Camera DeputaŃilor AdministraŃia PrezidenŃială Guvernul României Oficiul Registrului NaŃional al InformaŃiilor Secrete de Stat Banca NaŃională a României Ministerul Transporturilor Ministerul Afacerilor Externe Ministerul Culturii şi Cultelor InstituŃii în coordonarea/subordinea Primului Ministru Ministerul pentru IMM, Comert, Turism, si Profesii Liberale Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse Ministerul Dezvoltării. Lucrărilor Publice si LocuinŃelor

Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile 30 Anexa nr. 2 DESCRIEREA GENERICĂ A SISTEMULUI DE COMUNICAŢII 31 TURISMUL ŞI RISCUL TERORIST Andreea Marin- PANTELESCU Dr. Maria IONCICĂ The tourism activity is confronting with crises situations witch consists in: wa res, terrorism, natural disasters, waves of violence and epidemics. At the base of these crises stands the financial collapse and the industrial disputes witch influence the oil and the energy. The terrorist risk represents a major threat for tourism activity. Along the yea rs, a state hit by an attempt was dead for more than 2 or 3 years from the tourism point of view . Most of the persons didn’t want to visit that state. Otherwise the objective was chased by t he terrorists. Today a public maturity phenomenon exists. The phenomenon of fright persists, an attempt continuously cause a mechanical wave of the interest lost about the region that is attacked. In the case of an attempt, some of the tourists leave the region, but others on the contrary come there corresponding to the principle that the terrorists don’t attack twice the same place. Accordin g to this, our paper analyzes the way tourism has integrated the terrorist risk and we try to find so lutions for discourage terrorism in the tourism destinations. Introducere Turismul, cheia activităŃilor a numeroase economii străine, permite slăbirea strânsorii regimurilor autoritare. Foarte interesant este că ameninŃarea teroris tă nu mai pune turiştii “pe fugă” cum se întâmpla in trecut. Pentru Ńările sărace, turismul are o importanta economică crucială. Este vorba de cel mai mare sector economic non-guvernamental al lumii. Pentru 46 din 49 de Ńări mai puŃin dezvoltate, este în acelaşi timp prima sursă de devize străine. Activi tatea turistică este extrem de atrăgătoare din punct de vedere economic şi pentru Ńări le dezvoltate şi în curs de dezvoltare. Impactul său direct, influenŃează profund societatea din punct de vedere financiar, uman, şi în termenii creării locurilor de munca. Astfel, în urma tsunamiului din 2005, Ńările asiatice estimau că principa lul sprijin constă în refacerea numărului de turişti pe care îi pierduse. Turismul serveşte cauzei regimurilor non democratice? Deschiderea unei Ńări turismului este dovada unui control social mai restrâns al populaŃiei. Cele mai autoritare regimuri au o dificultate în a accepta prezenŃa străinilor. In timpul războiului rece, puŃinii vizitatori care veneau în Ńările comuniste erau suprave gheaŃi şi păziŃi, de frică, ca nu cumva aceştia să poată intra în contact cu populaŃia de acolo, şi mai rău, cu opozanŃii. In timp ce Ńările se deschid turismului, se creează o baz ă

împotriva căreia regimul autoritar poate din ce în ce mai greu să lupte. Riscul terorist planează o majora ameninŃare asupra turismului. Mişcările teroriste atacă câte una din resursele statului, divizându-l, iar la sfârşit aju ngând în punctul destabilizării acestuia. Dar putem observa că există o obişnuinŃă cu per icolul. De-a lungul anilor, statul lovit de un atentat era mort din punct de vedere turi stic Asistent universitar doctorand, Academia de Studii Economice din Bucureşti, Fa cultatea de ComerŃ, Catedra de Turism-Servicii, Bucureşti, România Profesor universitar, Academia de Studii Economice din Bucureşti, Facultatea de ComerŃ, Catedra de Turism-Servicii, Bucureşti, România 32 pentru mai mult de 2 sau 3 ani. Cele mai multe persoane nu mai doreau sa îl mai viziteze. Era de altfel obiectivul urmărit de terorişti. Astăzi, există un f enomen de maturizare a publicului. Fenomenul de spaimă persistă, un atentat provoacă în continuare o mişcare mecanică de pierdere a interesului faŃă de regiunea respect ivă, însă este de natură punctuală şi provizorie. In cazul unui atentat, unii turişti părăsesc Ńinutul, în timp ce alŃii, din contră, vin potrivit principiului că teroriştii n u atacă de doua ori în acelaşi loc. Pe de altă parte, aceştia pot beneficia de reduceri de preŃ şi condiŃii foarte favorabile. Aşadar, publicul a integrat riscul terorismului, car e, poate ataca pretutindeni, cuprinzând şi oraşele occidentale, cum am văzut în New York, Madrid sau Londra. De asemenea, riscurile sanitare, accidentele de transport sau activităŃile sportive, care sunt mai puŃin spectaculoase, sunt de fapt la fel de periculoase decât terorismul. Terorismul – panică şi dezastru Conform unor studii de specialitate în domeniul siguranŃei unui stat se apreciază faptul că este nevoie , în medie, de trei ani pentru ca oamenii să-şi recapete încrederea în zonele turistice care au fost afectate de cataclisme naturale sau de acŃiuni teroriste intenŃionat îndreptate asupra turiştilor. De cele mai multe ori reacŃi a agenŃiilor de turism tour- operatoare este de anulare a călătoriilor spre destin aŃia turistică afectată de acte de terorism, iar companiile aeriene sistează vânzăril e de bilete spre destinaŃia în cauză. Ca exemplu în acest sens poate fi oferit atentatul terorist de la Sinai ( Egipt) din octombrie 2004, când tour-operatorii din Cehia şi Olanda au anulat toate călător iile către Sinai pentru un an de zile, iar multe companii aeriene au sistat vânzările de bilete pentru o perioadă de câteva săptămâni. După cum se ştie turismul reprezin tă ramura- cheie a economiei egiptene, Ńara fiind vizitată de peste 8 milioane de o ameni, care aduc bugetului peste 6 miliarde de dolari. În 2010, Egiptul îşi propune să primească 16 milioane de turişti, într-un sector cu aproximativ 650.000 de salar

iaŃi. Însă pentru a realiza aceste obiective Egiptul trebuie să dobândească statutul d e zonă sigură pentru practicarea diferitelor forme de turism. Din păcate, în 22- 23 iul ie 2005 atentatele teroriste de la Sharm El- Sheikh au lovit grav industria turistică at ât la nivelul Egiptului, cât şi la nivel mondial. 88 de oameni au murit (cei mai mulŃi egipteni, dar şi cehi, italieni şi britanici) şi alte 200 de persoane au fost ră nite în atentatele devastatoare cu bombă care au lovit, sâmbăta noaptea, staŃinunea Shar m ElSheikh. Deşi recunoscută drept o staŃiune liniştită, teroriştii Al- Qaeda au ata cat-o cu brutalitate, la o oră la care mulŃi turişti se bucurau de viaŃa de noapte, barur ile şi cafenelele din zonă fiind pline cu turişti şi localnici. Trei explozii simultane , devastatoare au însângerat străzile. Martorii deflagraŃiilor au povestit ulterio r agenŃiilor de ştiri cum panica s-a răspândit foarte repede, toată lumea începând să strige şi să se agite confuză. Prin contrast, atacurile au fost extrem de bine o rganizate şi coordonate. Două maşini capcană, în care este posibil să se fi aflat atacator i sinucigaşi, au explodat în parcarea unui hotel, simultan, la ora 1:15, la distan Ńă de doar trei kilometri. O a treia bombă a explodat imediat după aceea, în apropiere de o zonă de plajă unde turiştii obişnuiau să se plimbe noaptea. Un hotel de lux a fost di strus şi 33 transformat într-o grămadă de moloz, iar plaja a fost împroşcată cu rămăşiŃe omeneşti. În momentul atentatelor teroriste, în staŃiunea Sharm El- Sheikh se af lau 61 de turişti români, 11 sosiŃi prin intermediul unei agenŃii de turism din România , iar 50 plecaŃi în sejur cu zboruri charter de pe aeroportul din Budapesta. Nici unul di ntre aceştia nu s-a numărat printre victime, zonele unde au fost cazaŃi fiind departe de cele afectate de atentate. Însă, imediat după atentat românii şi-au exprimat dorinŃa să părăsească staŃiunea cât mai repede, fiind panicaŃi din cauza acestor evenimente nedorite. De fapt, fiecare stat care a avut turişti în Sharm El- Sheikh, în noap tea atentatelor, a creat o celulă de criză care să Ńină legătura între turişti şi ru dele acestora. Aceste atentate au condus la scăderea drastică a interesului turiştilor pentru s taŃiunea Sharm El- Sheikh, pe o perioada de circa şase luni. Pe de altă parte, atentatul a avut ca impact global importante pierderi financiare pentru agenŃiile de turism internaŃ ionale care ofereau pachete de vacanŃă în această staŃiune. Cele mai multe dintre ele s -au gândit să ofere ca destinaŃie de vacanŃă Hurghada, care nu a fost niciodată supu să unui atentat. Mai afectaŃi decât agenŃiile de turism au fost operatorii de chartere a

le căror venituri s-au diminuat simŃitor, pentru că ei nu sunt atât de fexibili ca agenŃi ile de turism şi trebuie să respecte anumite reguli de trafic aerian. Acest exemplu elo cvent a fost dat pentru a sublinia încă odată necesitatea desfăşurării unui turism în si guranŃă. VacanŃe mortale – la propriu sau la figurat? În Europa, Ńări care, nu cu mulŃi ani in urma, aveau un potenŃial ridicat de ris c pentru turişti au devenit astăzi mai sigure decât statele cu economii stabile si zone turistice tradiŃionale. Toata lumea îşi doreşte o ‘vacanŃă mortală’, dar nici ch iar aşa, iar turiştii şi agenŃiile de turism îşi refac în acest moment planurile şi calcu lele, mizând pe Europa de Est. CroaŃia, Bulgaria şi România, sunt astăzi locuri în care aproape nimic nu poate ameninŃa turiştii occidentali pe timpul vacantei lor, în timp ce, dintre locaŃii le tradiŃionale, doar Grecia îşi păstrează intact potenŃialul. În schimb, Spania, A nglia, Turcia sau Egipt au intrat pe lista Ńărilor cu posibile probleme, din cauza aten tatelor teroriste. Ceva mai departe, Asia de Sud-Est, o regiune cu un turism în expansiu ne de ani buni, a îndepărtat turiştii din cauza fenomenelor naturale devastatoare (cut remure si tsunami), iar Africa este aproape de nevizitat ca urmare a instabilităŃii pol itice şi sociale din majoritatea Ńărilor, fiind posibile lovituri de stat, revolte, manif estaŃii de stradă. În ultimul an, schimbările majore din turism i-au determinat pe cei care vor să plece în vacanŃă să se gândească de zece ori înainte de a alege locul în care îş i vor petrece concediul. Chiar dacă pericolul de a fi implicat într-o situaŃie neplăcu tă este mic, doar gândul ca şirul zilelor de reverie - în care hoinăreşti în şlapi prin magazine sau te relaxezi pe nisip cu gândul aiurea - poate fi întrerupt de o bombă e sufi cient săŃi mute iute degetul de pe hartă din agenŃie. Acum e la moda o nouă listă a Ńărilor sigure, iar România îşi poate câştiga un binemeritat loc în cadrul acestei liste . România – o destinaŃie turistică sigură Dintre Ńările din Estul Europei, câteva nu prea au ce oferi turiştilor vesteurop eni ori americanilor. Polonia, de exemplu, n-are mare, n-are obiective renumite, la fel Slovacia. În schimb, Ungaria are o industrie a turismului bine pusa la pu nct. 34 Deşi nu se bucură de prea multe calităŃi naturale, lacul Balaton fiind singurul cu renume regional, ei îşi pun in valoare în primul rând capitala. Budapesta est e o adevărata mină de aur, cu milioane de turişti care vin să înŃeleagă care este di ferenŃa dintre Buda şi Pesta, să numere podurile de peste Dunăre, să viziteze palate şi castele. Zonele viticole atrag şi ele din ce în ce mai mulŃi pasionaŃi de turismul bahic,

cu degustări, vizite in crame străvechi şi nopŃi petrecute în aer liber. Mai la sud , dintre fostele state iugoslave, CroaŃia a cucerit medalia de aur pentru investiŃii în t urism, ajutată şi de un relief superb. Germanii şi francezii se înghesuie de la an la a n pe insulele şi plajele croate, uitând deja de conflictele ce făceau din aceasta zon a un Ńinut nesigur. Alături se afla Slovenia, cu o prosperă economie de piaŃă, în care turi smul are o poziŃie privilegiată. Cu un mic, dar superb litoral, la doi paşi de Italia, cu un nivel de trai mai mult decât mulŃumitor, Slovenia reprezintă un real model de destinaŃie turistică, într-o Ńară stabilă, liniştita şi primitoare. Bulgarii, au spus da, ş i au investit în turismul de pe litoral, cot la cot cu marii tour-operatori, făcând astfel ca sta Ńiunile de la Marea Neagră să depăşească în zbor ceea ce era cândva turismul de tip comunis t, practicat în egală măsură în România şi Bulgaria. Astăzi numărul de germani care aterizează la Varna pentru un concediu este cu adevărat important. România are şi ea un loc pe lista Ńărilor sigure, mai ales daca luăm în calcul doar statele care beneficiază de litoral. Chiar dacă unele agenŃii internaŃional e de rating mai vorbesc despre hoŃii de buzunare, acestea sunt mărunŃisuri de care te poŃi lovi peste tot în lume. Important pentru un turist occidental este ca serviciile să fie asigurate la un minimum elementar, preŃurile să fie accesibile, şoselele sa nu-Ń i pună viaŃa în pericol, iar stabilitatea politico-socială să existe. Pentru că, în afa ră de bombe, turiştii mai urăsc mişcările de stradă, demonstraŃiile în care sunt prinşi fără voie şi zborurile anulate din cauza loviturilor de stat. Concluzii Se constată că România poate exploata statutul de zonă sigură pentru practicarea turismului. Tour-operatorii internaŃionali care caută acum să se ori enteze către zone mai sigure, mai puŃin ameninŃate, pentru a le putea oferi turiştilor vacanŃe în siguranŃă, pot include în ofertele lor România. Ca posibile soluŃii pentru îmbunătăŃirea securităŃii în zonele turistice pot fi menŃionate: • Redorândirea încrederii în practicarea turismului în zonele care au fost afect ate de atentate sau calamităŃi naturale; • Crearea unui centru de criză care să gestioneze incidentul, care să aibă şi reprezentanŃi din partea organismelor reprezentative în turism WTO, WTTC, IATA; • Comunicare permanentă prin canalele media cu oamenii afectaŃi, cu mediul internaŃional, prin oferirea de informaŃii clare, reale, corecte; • Dezvoltarea unei strategii globale cu scopul promovării turismului ca mesager al păcii şi reconcilierii diferenŃelor între popoare; • Încurajarea realizării de proiecte turistice comune şi de cooperare între stat e; 35 • Dezvoltarea şi amplificarea conferinŃelor internaŃionale care au ca scop îmbunătăŃirea activităŃii turistice şi expunerea de lucrări pe teme ce vizează p acea,

siguranŃa şi securitatea în staŃiunile turistice. Bibliografie [1] GILBERT David, YingFei Gao, ( 2005). A failure of UK travel agencies to strengthen zones of tolerance. Tourism and Hospitality Research Journal, Vol. 5, Iss. 4; pp. 306-318. [2] GOLDSTONE, P. (2001). Making the World Safe for Tourism. Yale University Press, p.65-68 [3] HALL, M., Timothy, D., Duval D. (2007). Safety and Security in Tourism: Relationships, Management, and Marketing. Butterworth-Heinemann, pp. 36-42. [4] MANSFELD, Y., Pizam, A. ( 2005). Tourism, Security and Safety: From Theory to Practice (The Management of Hospitality and Tourism Enterprises). Butterworth-Heinemann, p.174. [5] Tourism Highlights, Facts & Figures, 2008 Edition, UNWTO, p.1-3. 36 TIPOLOGIA MISIUNILOR ÎN CONDIŢIILE NOULUI MEDIU OPERAŢIONAL LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI Dan GHICA-RADU The beginning of the XXIst century was marked by profound changes of operational environment where globalization phenomena show itself as irreversible. Military conflicts will continue to be one of the violent expressions of political, economical and socia l crises, while their management is being realized by civil-military organizations, which will impose themselves as characteristic tools of today security environment. In this respect, missions’ typology in today operational environment will mark a profound change associated to transition process toward a society based on the principles of the democracy and stability at global and regional level. Schimbările de la sfârşitul secolului XX au creat o lume străbătută de tendinŃe contrarii, din ce în ce mai complexă şi eterogenă, marcată de ambiguităŃi şi controverse. Începutul secolului actual este marcat de transformări profunde ale mediului de securitate, lumea fiind tot mai complexă şi interdependentă, iar fenomenul globalizării se afirmă activ ca fiind ireversibil. Modificările produse de procesul globalizării, suprapunerea acestuia cu tendinŃele, tot mai evidente, spre regionalizare şi fragmentare, generează noi t ensiuni şi factori de risc, cum sunt: tensiunile etnice (unele dintre acestea fiind în s tare latentă), traficul de droguri, substanŃe radioactive şi fiinŃe umane, criminalit ate organizată, instabilitatea politică a unor zone/regimuri, tendinŃa de reîmpărŃir e a unor zone de influenŃă, accesul discriminatoriu la educaŃie şi sănătate, la resurse e senŃiale ale vieŃii şi altele. Datorită globalizării economice, crizele de natură socială sunt însoŃite adesea de crize de identitate, generatoare de violenŃă fără precedent. Riscurile apariŃiei unei confruntări militare de amploare pe continentul european sau la nivel mondial s-au diminuat semnificativ. Totuşi, persistă fenom ene de instabilitate şi criză la nivel subregional şi tendinŃe de fragmentare, margi nalizare sau izolare a unor state confruntate cu probleme economice, sociale şi politice asociate procesului de tranziŃie spre societatea bazată pe principiile democraŃi ei şi ale economiei de piaŃă, care pot genera riscuri şi ameninŃări cu efecte nebănuite la adresa

securităŃii statelor din regiune. Desigur, orice studiu asupra surselor şi natur ii conflictelor la începutul secolului XXI trebuie să analizeze şi să Ńină cont de impactul crizelor din perioada istorică anterioară, cu o extindere temporală mai mică sau mai mare. De asemenea, trebuie analizată, în aceeaşi măsură, implicarea şi utilizare a puterii militare pentru soluŃionarea crizelor în timpul Războiului Rece. Totodată, studiul şi analiza surselor şi naturii conflictelor la începutul secol ului XXI pregătesc o parte din elementele necesare pentru fundamentarea propunerii şi eliberării conceptului de mediu operaŃional de securitate care trebuie adaptat ş i introdus în demersurile pe tema securităŃii internaŃionale. General de brigadă, Comandantul Comandamentului OperaŃional Întrunit 37 Viitoarele conflicte militare vor continua să fie una dintre expresiile violente ale conflictualităŃii politice, economice şi sociale. Nici un conflict militar, oricât de neînsemnat, în orice parte a globului, nu va mai putea fi privit şi tr atat ca un fapt izolat, ca o chestiune care-i priveşte exclusiv pe cei implicaŃi direct. Fi ecare dintre aceste conflicte va impune din ce în ce mai mult, pentru rezolvarea sa, o soluŃie globală, ceea ce presupune implicarea comunităŃii internaŃionale. Războaiele şi conflictele militare se vor desfăşura deopotrivă în văzul lumii, sub atenta supraveghere a camerelor de luat vederi, a senzorilor amplasaŃi peste tot şi în ascuns, adică în spectrul cibernetic, psihologic şi informaŃional, folosindu-se la maxim um reŃelele de tot felul şi arma informaŃiei. Dintre principalele caracteristici ale conflictelor militare actuale şi viitoare , care pot influenŃa gândirea strategică, fac parte următoarele: cauzalitatea complexă, rezultată îndeosebi din incompatibilitatea existentă între sistemele politice di ctatoriale sau autocratice şi cele democratice; amprenta pusă asupra viitoarelor conflicte militare şi decalajele imense dintre Ńările bogate şi cele sărace, dintre civilizaŃia hig ht-tech – I.T. şi civilizaŃiile tradiŃionale; efectul diferenŃelor tehnologice; intensitat ea diferită, de la violenŃa extremă a atentatelor teroriste la strategiile de îndiguire, la c ele de dominare sau la cele de impunere a unui anumit tip de comportament; permanenta ameninŃare NRBC; disimetria şi asimetria; predominanŃa strategiilor de alianŃă ş i de coaliŃie; omniprezenŃa binomului acŃiune-reacŃie; prevenŃia şi caracterul preemt iv sau represiv; responsabilitatea internaŃională; creşterea rolului cooperării şi cola borării; implicarea unui nou tip de binom terorism-contraterorism; imprevizibilitatea. Acestor caracteristici li se adaugă şi altele, cum ar fi flexibilitatea şi confu zia, caracterul indirect, extremismul politic şi religios etc. Conflictele militare îşi au cauzele în conflictele de interese, în bătălia pentr u putere, care înseamnă bătălie pentru resurse, pieŃe şi influenŃă. Cele mai multe

dintre conflictele militare actuale nu diferă, ca tipologie, de cele care însoŃesc lume a de la apariŃia ei. Omenirea se bate în continuare pentru putere, frontiere, resurse, p ieŃe şi influenŃă. Aşadar, tipologia conflictelor actuale şi, cu siguranŃă, viitoare, este următoar ea: conflicte militare frontaliere sau teritoriale; conflicte militare religioase; c onflicte militare interetnice; conflicte militare cu suport economic; războaie de gherilă ; terorism şi acŃiuni militare împotriva terorismului. Aceste tipuri de conflicte militare au un suport tehnologic diversificat, de la primitivismul atacurilor cu arme albe la folosirea maşinilor capcană şi a încărc ăturilor explozive plastice, până la ameninŃarea NRBC şi chiar la folosirea unor componen te ale acestora, la întrebuinŃarea sistemelor de arme de mare precizie şi a reŃelel or de comandă, control, comunicaŃii, computere, inteligenŃă, informaŃii, supraveghere şi recunoaştere (C4ISR) şi a altor elemente virtuale adiacente acestor sisteme. În viitor conflictele militare nu dispar, deci nu dispare caracterul armat, viol ent al acestora. În aceste conflicte pot fi sau nu pot fi angajate însă şi forŃe mil itare, paramilitare sau militarizate. Perioada pe care o parcurgem, la început de secol şi mileniu, se caracterizează, pe de o parte, prin profesionalizarea armatelor, perfecŃionarea sistemelor de arme, apariŃia şi dezvoltarea reŃelelor reale şi vi rtuale şi, pe de altă parte, prin diversificarea conflictelor, prin estomparea diferenŃei î ntre 38 conflictele militare şi nonmilitare, prin intensificarea acŃiunilor teroriste şi a celor din ciberspaŃiu. Mersul implacabil al omenirii spre globalizare modifică gândirea strategică în sensul că, fără a se renunŃa la strategiile potrivit cărora o Ńară se apără la f rontierele ei, lumea îşi pune deja astăzi, în ceea ce priveşte războiul, şi altfel de întrebări , întrucât există şi altfel de provocări – mult mai grave şi mai greu de gestionat -, care pun în pericol nu doar frontierele, ci însăşi civilizaŃia planetei. A venit deja timpul în care o Ńară, o civilizaŃie, o entitate nu se mai apără numai la frontierele ei, ci în î ntreg spaŃiul planetar, acŃionând, împreună cu alte Ńări, într-o comunitate de interese, de po litici şi chiar de forŃă, asupra cauzelor, a zonelor şi centrelor perturbatoare, a focarel or de tensiuni şi conflicte, a forŃelor şi mijloacelor care se află în spatele cortine i, disimulate într-un spaŃiu fizic aparent liniştit, stabil şi transparent. În aceste condiŃii , războiul stat contra stat, deşi nu dispare, devine din ce în ce mai puŃin posibil, întrucât to ate entităŃile statale şi civilizaŃionale se află în dialog, colaborează şi au tot i

nteresul să prevină o confruntare între forŃe şi mijloace care se pot distruge reciproc, făr ă a rezolva vreuna dintre marile probleme ale omenirii. După cum se observă chiar în realitatea contemporană, statele acŃionează din ce în ce mai mult împreună în coaliŃii şi alianŃe, pentru rezolvarea şi prin forŃă, atunci când este cazul, a unor diferende care afectează comunitatea internaŃională, împ otriva unor reŃele ce ameninŃă valorile democratice, structurile economice, culturale ş i informaŃionale care sunt tot mai globalizate, configurând viitorul economic şi s ocial al planetei. În tot acest timp marea violenŃă va continua să-şi aibă cauzele în vulnerabilităŃile şi ameninŃările non-statale, care vin din decalajele economice foarte mari între regiuni geografice, din proliferarea sărăciei, din extremismul etnic şi religios, din zona reŃelelor de traficanŃi, a crimei organizate. Societatea de tip informaŃional, în care se poate spune că ne găsim deja, cunoaşte noi vulnerabilităŃi, iar răul degajă în aceste condiŃii noi ameninŃări: ameninŃări ce Ńin de fizionomia ciberspaŃiului şi a spaŃiului virtual; ameninŃări din spectrul tehnologiei înalte şi tehnologiei informaŃiei; ameninŃări care sunt produse de experimentele şi acŃiunile desfăşurate în ionosferă şi în Cosmos; ameninŃări rezultate din proliferarea în continuare a armelor de distrugere în masă, a mijloacelor radiologice, chimice, biologice; ameninŃări care vin din dezvoltarea reŃelelor teroriste, a fundamentalismului religios, reŃelelor de traficanŃi, crimei organizate şi economiei subterane; ameninŃări cauzate de decalajele economice; ameninŃări provenind din spaŃiul asimetric; ameninŃări genetice. Aşadar, omenirea trebuie să se pregătească în mod serios pentru noile tipuri de confruntări, care nu sunt altceva decât forme de manifestare ale violenŃei în ră zboi, care, ne place sau nu, trebuie să constatăm că reprezintă o ameninŃare continuă, permanentă, întrucât Ńine de însăşi condiŃia umană. Noul tip de război va fi din punctul de vedere al confruntării armate, o variantă modificată a războiului cla sic, bine cunoscut, stat contra stat, armată contra armată. Cel puŃin pentru următoar ele două-trei decenii, el se conturează ca un război asimetric, dus în reŃele, în fo rme din 39 cele mai complexe şi mai neaşteptate, înscrise într-un spectru foarte larg de acŃiuni şi reacŃii, într-un spaŃiu multidimensional, definite între altele de co nfruntarea în plan informaŃional, cibernetic, psihologic, mediatic, cosmic, cultural, genet ic, geofizic, domenii care se adaugă celor clasice: politic, militar, economic, dipl omatic. Confruntarea în plan informaŃional va fi, fără îndoială, una continuă şi acerbă. Acest lucru nu este nou. Manipularea informaŃiei s-a efectuat întotdeauna, de la Sun Tzî încoace. Ceea ce este nou, se referă la predominanŃa informaŃională, la capa citatea senzorilor de informaŃie de a Ńine sub supraveghere întreaga planetă, de a vedea absolut totul, din măruntaiele planetei până în profunzimile Cosmosului. Confrun tarea în plan informaŃional este, deopotrivă, fizică, pentru că se vizează distrugerea

senzorilor de informaŃie şi a canalelor de comunicaŃie ale adversarului, şi în a celaşi timp, în spaŃiul virtual, pentru că vizează supremaŃia informaŃională. Cine stăp âneşte informaŃia stăpâneşte totul. VoinŃa nu se poate impune decât în condiŃiile în ca re s-a realizat supremaŃia informaŃională. Confruntarea în acest domeniu îşi are propriile principii, iar dintre acestea, c ele mai importante par a fi: principiul dominaŃiei informaŃionale, principiul protec Ńiei informaŃionale, principiul continuităŃii informaŃionale, principiul IT. Confruntarea cibernetică este strict legată de cea în plan informaŃional şi reprezintă o formă concretă, particularizată a acesteia. Ea nu trebuie confundat ă cu acŃiunea hackerilor, ci se compune dintr-un sistem de acŃiuni care vizează îndeo sebi perturbarea, prin toate mijloacele, a reŃelelor informatice adverse, protecŃia c elor proprii, dezinformarea adversarului şi intoxicarea informaŃională a acestuia, or birea lui. Principiile acestui tip de confruntare poate fi: principiul creării haosulu i informaŃional; principiul distrugerii surselor, reŃelelor şi purtătorilor de inf ormaŃii; principiul diversiunii informaŃionale; principiul manevrei informaŃionale. Confruntarea în plan psihologic este o formă de confruntare care a avut un anumit rol în războaiele tuturor epocilor istorice, dar al cărui rol va fi consi derabil mărit în războiul viitorului. Ea foloseşte strategii de influenŃare psihologică, de descurajare, înfricoşare, deturnare a atenŃiei şi diversiune şi se duce prin med ia, prin reŃele special create în acest sens, prin reŃele deja existente, îndeosebi prin canale de televiziune şi internet, dar şi prin mijloace fizice, arme cu efect psihologic, muniŃii psihologice, substanŃe care se întrebuinŃează în acest scop etc. Odată stabilită Ńinta, confruntarea în plan psihologic are un caracter permanent, şi urmăreşte scopuri şi obiective ce Ńin de descurajarea adversarului de înspăimântarea lui, vizând crea rea unei stări de anxietate, de angoasă etc. AcŃiunile psihologice specifice acestui tip de confruntare vizează toate domeniile vieŃii sociale ale adversarului, iar după în ceperea confruntării armate, ele se vor îndrepta mai ales asupra forŃelor de luptă ale a cestuia. O formă sau o componentă psihologică a războiului a existat din toate timpurile, dar adevărata confruntare psihologică a apărut odată cu dezvoltarea mijloacelor de comunicare, cu explozia canalelor şi reŃelelor de informaŃii. Ea va atinge apogeul în societatea de tip informaŃional şi va continua să producă efec te extrem de importante şi greu de contracarat, dintre care cele mai importante sun t influenŃarea, anihilarea, descurajarea, deformarea informaŃiei şi a realităŃii, impresionarea, înspăimântarea, dominarea psihologică, schimbarea comportamentului, distrugerea.

40 Confruntarea mediatică, având o importantă componentă imagologică, este, alături de cea informaŃională (sau în cadrul acesteia), cea mai concretă f ormă de manifestare a continuităŃii confruntării dintre adversari. N-ar trebui să fie aş a, întrucât media nu sunt instrumente, mijloace sau forŃe de război, ci purtători de informa Ńie, de adevăr. Totuşi, se ştie foarte bine că, războiul mediatic este deja o realitate a zilelor noastre. Mijloacele de informare în masă participă la psyops, la manipularea şi dezinformarea opiniei publice şi chiar a factorilor de decizie, atât în timp de pace cât şi în timp de război. Media se ocupă de absolut toate problemele, de la cele eco nomice la cele militare, de la cele sociale la cele individuale. Nimic nu scapă, nimic nu rămâne în afara comentariilor şi proiecŃiei de imagine pe care o realizează aces te mijloace. În acest tip de confruntare operează principiul creării haosului informaŃional, principiul distrugerii surselor, reŃelelor şi purtătorilor de inf ormaŃii, principiul diversiunii informaŃionale, principiul manevrei informaŃionale. Confruntarea în plan economic reprezintă în cadrul războiului viitorului o fază economică post-concurenŃială, manifestată prin trecerea unui prag în care concur enŃa se transformă în criză şi criza în conflict. Acest tip de confruntare nu este pr opriu doar războiului viitorului, fiind practic omniprezent, cel puŃin în una din formele s au etapele sale, în războaiele cunoscute în istorie. Arta războiului a lui Sun Tzî şi Arthashastra a lui Kautilya, Codul lui Hammurrabbi şi aproape toate doctrinele artei militare medievale, moderne şi contemporane menŃionează aspecte ale acestui tip de confruntare. În timpul războ iului rece, Statele Unite ale Americii au aplicat o strategie de îndiguire împotriva c olosului sovietic, care este, în esenŃa ei, o strategie a confruntării în plan economic d intre cele două superputeri militare. Acest tip de confruntare presupune un tip de beligera nŃă complex şi strategii multiple. Cele mai multe dintre aceste strategii sunt indir ecte, trec prin componenta politică şi, mai ales, prin cea financiară şi vizează cucerirea pieŃelor şi dominaŃia în spaŃiul resurselor. De fapt, toate marile bătălii ale lumii vor fi în viitor bătălii pentru resurse, în care adversarii apelează la principii dinamice, situa te totdeauna la confluenŃa de interese, care implică factorul politic şi strategii pe termen lung. Între principiile acestui tip de confruntare, pe un loc central se situeaz ă principiul sinergiei economic-financiare, principiul flexibilităŃii economice, p rincipiul dominaŃiei şi principiul high tech. Confruntarea pentru utilizarea spaŃiului cosmic presupune o extindere nelimitată , verticală, în spaŃiul cosmic, a teatrelor de confruntare şi a mijlo acelor de confruntare în plan informaŃional, mediatic şi militar. În Cosmos sunt amplasaŃi

senzori de informaŃie, sisteme de informaŃie – supraveghere – recunoaştere, sist eme GPS şi alte mijloace care facilitează folosirea nelimitată a acestui spaŃiu în confruntarea planetară, dar şi în cooperarea planetară. Deocamdată, reŃelele ter oriste, crima organizată şi structurile antidemocratice nu au acces în acest spaŃiu. De aici nu rezultă însă că astfel de forŃe nu vor putea folosi spaŃiul cosmic în bătălia pe ntru putere. Numărul Ńărilor care vor avea acces în spaŃiul cosmic va creşte continuu , interesele se vor diversifica, posibilităŃile de acŃiune informaŃională, psiholo gică, geofizică şi militară se vor amplifica. Această perspectivă are cel puŃin două i mplicaŃii contradictorii şi, în acelaşi timp, complementare: creşterea vulnerabilităŃilor societăŃii viitoare pe de o parte, şi descurajarea războiului pe de altă parte. 41 Confruntarea în plan cultural nu este în acest caz o confruntare în sens distructiv a valorilor, întrucât valorile nu intră niciodată în conflict. Depart e de a reprezenta ceea ce Sammuel P. Huntington definea ca război al civilizaŃiilor, componenta culturală a războiului viitorului trebuie privită mai degrabă ca o confruntare pe piaŃa culturală, dar care are şi alte aspecte oarecum diferite de politica producŃiei culturale. Aceasta vizează dominanŃa culturală, adică punerea arbitra ră a valorilor în opoziŃie şi crearea unor ierarhii şi unor suporturi care să justifi ce alte acŃiuni. Acest tip de confruntare este folosit din ce în ce mai mult ca expresie a conflictului etnic sau religios, a intoleranŃei etnice şi religioase, a extremis mului şi fundamentalismului, care sunt forme ale războiului asimetric. Componenta geofizică a confruntării pare ceva de domeniul iraŃionalului, dar trebuie să acceptăm că războiul are o mare încărcătură de iraŃionalitate. Ea con stă întrun sistem de acŃiuni care vizează provocarea unor calamităŃi şi catastrofe cu influ enŃe nocive asupra mediului de viaŃă al oamenilor, localităŃilor, terenurilor agricol e, sistemelor de comunicaŃii, în scopul realizării unor obiective importante, între care se situează şi distrugerea potenŃialului şi resurselor adversarului. Formele ei concrete ar putea fi provocarea unor fenomene (ploi torenŃiale, uragane, grindină, avalanşe etc.) care să afecteze grav teritoriul inamicului şi , mai ales, acele spaŃii în care se află elemente ale industriei de război, sisteme de arme, îndeosebi strategice, depozite şi resurse. Domeniile de confruntare ale războiului viitorului vor fi, desigur, mult mai numeroase. Nu confruntarea armată – care va fi din ce în ce mai mult pusă sub co ntrol şi mai restrânsă – se profilează ca fiind cea mai periculoasă, ci noile tipuri d e confruntări, în general, diversificate, intempestive, surprinzătoare şi asimetri ce, din care nu lipseşte, desigur, un anumit tip de confruntare armată. Confruntarea purtată prin mijloace militare pare a fi din ce în ce mai mult

adiacentă acestor tipuri de confruntare, ultima soluŃie sau o soluŃie complement ară. Dacă derularea unui astfel de război va avea loc în teatre de operaŃii (şi ele f lexibile şi din ce în ce mai greu de diferenŃiat, de localizat şi de izolat), acŃiunile şi p resiunile prin mijloace militare, desfăşurate şi exercitate de comunitatea internaŃională, vor deveni omniprezente şi omnipotente. Într-o perspectivă optimistă, în viitor arma tele vor sluji din ce în ce mai mult voinŃa comunităŃii, vor apăra binele omenirii. E le vor fi forŃa cu care se va acŃiona, la nevoie împotriva structurilor violente care amen inŃă stabilitatea, democraŃia şi progresul, indiferent unde s-ar afla acestea. Deocam dată însă în prezent şi în viitorul imediat, tema războiului, cu particularităŃile sa le care derivă din evoluŃia relaŃiilor sociale şi dintre state, este dominată de găsirea unei strategii globale de combatere a terorismului, care a devenit, prin violenŃa car e îl caracterizează, una dintre cele mai grave ameninŃări ale acestui început de seco l la adresa ordinii globale, a civilizaŃiei însăşi, făcând şi mai fragilă securitatea pe plan internaŃional. Nimic nu poate sugera mai bine nocivitatea şi violenŃa specifice fenomenului terorist decât realitatea, aşa cum conturează ea dimensiunile şi consecinŃele ac estui adevărat flagel al unei lumi care se pretinde totuşi a fi civilizată. America, E uropa, Asia, Africa, practic toate continentele mapamondului sunt zguduite din ce în ce mai des, de acte teroriste de o cruzime inimaginabilă. 42 Fenomenul este deosebit de periculos, în contextul actualei situaŃii internaŃionale el devenind o prezenŃă cvasi-cotidiană. Aproape zilnic, presa scr isă, radiourile şi televiziunile informează despre o mulŃime de acŃiuni extremist-ter oriste care răspândesc insecuritate, spaimă şi groază şi tulbură profund viaŃa normală a societăŃii, sfidând ordinea de drept internă şi internaŃională. Prin amploarea şi diversitatea formelor sale de manifestare, terorismul a dobândit un caracter internaŃional şi oferă o adevărată imagine apocaliptică, în care organizaŃii ce pretind că luptă în numele unor cauze nobile, ori indivizi cu o s ănătate mintală alterată, încearcă să creeze o psihoză generalizată a terorii. Totodată, intensificarea acŃiunilor teroriste pe teritoriul altor state decât al celor căr ora le aparŃin grupările şi organizaŃiile în cauză, cât şi creşterea numărului acŃiunilor acest ora asupra unor obiective de interes internaŃional (aeroporturi, porturi, linii aeriene, ma ritime şi feroviare, sedii ale unor organisme internaŃionale, reprezentanŃe şi agenŃii str ăine, obiective turistice etc.) atestă o accentuare a tendinŃei de globalizare a fenom enului.

Întreaga omenire a fost pusă pe gânduri, organizaŃiile internaŃionale cu vocaŃie în materie de securitate sunt în alertă, combaterea terorismului devenind o prio ritate de gradul zero, vorbindu-se deja despre războiul antiterorist ca despre o necesi tate care trebuie să coalizeze voinŃe, energii şi resurse materiale şi care trebuie d us în cadrul unei strategii globale. Preocuparea este pe deplin întemeiată, pentru că şi acŃiunile teroriste sunt din ce în ce mai ample, mai violente şi mai lipsite de scrupule în privinŃa alegerii Ńintelor. Ne aflăm, aşadar în plin război pentru stăvilirea terorii, un război care tinde să înlocuiască în bună măsură vechea confruntare armată dintre state sau grupări de state, orice strategie de luptă împotriva terorismului trebuie să pornească de la înŃelegerea motivelor. Astfel, în opinia noastră războiul viitorului, pentru care tot mai des folosim sintagma războiul modern, se poate rezuma la trei forme de manifestare: războiul asimetric, războiul global împotriva terorismului şi războiul împotriva insurgen Ńei. Războiul din Golf a fost primul conflict major la care comunitatea euroatlantică a trebuit să reacŃioneze şi la care răspunsul a presupus implicarea ONU (pentru asigurarea legitimităŃii prin crearea mandatului), asigurarea consensului europe an, crearea structurii de forŃe (cu participare semnificativă europeană), care sub conducerea SUA au dat un răspuns devastator lui Sadam Husein. A fost momentul de succes, la începutul erei post–război rece, al relaŃiei transatlantice, moment c are a determinat începutul identificării poziŃiei SUA cu cea de lider politico–militar mondial şi a decăderii Rusiei la statut de lider regional cu puteri (care excluz ând capabilităŃile nucleare) de intervenŃie convenŃională limitate. Al doilea conflict, care a pus la încercare relaŃia euro-atlantică a fost cel di n Iugoslavia. A început tot sub auspiciile ONU, dar evoluŃia ulterioară a determin at implicaŃii diferite din partea Ńărilor europene şi SUA şi ulterior a determinat chiar apariŃia unor dezacorduri în relaŃia SUA–EUROPA. Lipsa de coeziune în reacŃia Ńărilor europene pe timpul acestui conflict, care el însuşi a avut mai multe faz e (începând cu IFOR şi terminând cu războiul din KOSOVO), a determinat implicarea substanŃială a SUA pentru rezolvarea situaŃiei. Despre acest aspect, Volker RUHE afirma: “Războiul din Bosnia ne-a reamintit despre pericolele inerente ce pot ap ărea din conflictele regionale, care până acum le credeam imposibile în Europa.....pe ntru a 43 rezolva problema a fost necesară unificarea eforturilor NATO şi determinarea acŃiunilor alianŃei sub conducerea SUA......pacea fiind asigurată numai dacă efo rturile noastre vor fi coerente şi cuprinzătoare...iar complementaritatea eforturilor NA TO şi UE va fi însoŃită de dorinŃa actorilor regionali de a lucra împreună”1. Acest co nflict, în diferitele faze ale sale, a mai evidenŃiat o necesitate stringentă pentru com unitatea transatlantică, în noul context geopolitic mondial, respectiv implicarea Rusiei în

rezolvarea problemelor ce pot să apară în zona lor de proximitate sau de influen Ńă şi a altor state care în mod normal nu fac parte din NATO sau UE, dar care prin concu rs de împrejurări pot fi afectate de evoluŃia conflictului sau din diferite alte in terese doresc să contribuie la rezolvarea acestuia. Astfel, Gerhardt von MOLTKE spunea: “Este în Bosnia unde viziunea noastră post–război rece a unei Europe noi şi mai bune a fost pusă la grea încercare...acolo NATO conduce o coaliŃie internaŃională pen tru pace fără precedent care include Rusia, partenerii noştrii central şi est–europe ni, Ńări neutre ca Austria, Suedia şi Finlanda şi chiar state non–Europene ca Egipt, Iord ania, Malaezia şi Maroc.. IFOR este deci prima expresie concretă a unui demers integra t şi cooperativ asupra securităŃii în noua Europă”2. Comunitatea euro-atlantică, în a cest demers de adaptare la noile tipuri de conflicte şi ameninŃări (de neimaginat în timpul războiului rece), a trebuit să găsească răspunsuri şi la demersurile politice co nstant mai crescânde ale majorităŃii Ńărilor din spaŃiul dintre Germania şi Rusia de a adera la structurile occidentale, respectiv NATO şi UE. Astfel, NATO a creat în 1994 Parteneriatul pentru Pace, forum care deschidea porŃile cooperării politico-militare între foştii adversari, a stabilit o relaŃi e privilegiată cu Rusia şi Ucraina, ulterior în ritm mai puŃin semnificativ a deschis porŃile d ialogului mediteranean, toate acestea nefiind decât elemente fundamentale ale adaptării alianŃei la noile condiŃii. ImportanŃa dialogului cu Rusia atât a NATO cât şi a Ńărilor europene, este evidenŃiată de John M. SHALIKASHVILI 3 , care, printre altele, sublinia că fără acest dialog practic graniŃa specifică războiului rece se mută din Germania câteva sute de kilometri mai la est şi neîndoielnic va conduce la stabi lirea unei noi linii de confruntare. Prin crearea Parteneriatului, NATO şi-a asigurat sistemul organizaŃional instituŃionalizat prin care a dirijat şi evaluat progresele politico-militare al e partenerilor în vederea integrării în structurile alianŃei. Astfel, acest uriaş pas pentru Ńările din fostul bloc comunist a fost realizat în 1999 prin acceptarea a trei s tate din centrul Europei (Cehia, Polonia şi Ungaria) considerate, la vremea respectivă, c ele mai avansate în procesul de reformă politico–militară (putem afirma, fără teama de a greşi, mai ales în procesul de reformă politică decât militară). Important a fos t şi demersul alianŃei de a lăsă “ uşa deschisă “ şi pentru alŃi candidaŃi. În sfârşi t, NATO şi-a refolmulat noile concepte strategice (1991 şi 1999), şi-a desemnat noua ide ntitate, şi-a restructurat elementele de comandă, pe scurt şi-a desemnat spectrul transfo rmării 1 [1] Volker RUHE, The future of european security. A german view, Central Europ

ean Issues, vol.1, no.2, 1995/1996, p. 15. 2 Gerhardt von MOLTKE, NATO and european security, Central European Issues, vol. 2, no. 1, 1996, p. 13; 3 John M. SHALIKASHVILI, Three pillars for Europe s future, Central European Iss ues, vol. 2, no. 1, 1996, p. 21; 44 şi adaptării la noul context geopolitic, iar motorul acestor demersuri a fost SUA4. De cealală parte a comunităŃii, UE a evoluat semnificativ, în această peri oadă plină de confruntări şi de incertitudini, atât ca organizaŃie de sine stătătoare cât şi în relaŃia cu NATO şi în special cu SUA, chiar dacă unii pot argumenta că acest pro gres s-a realizat tot datorită impulsurilor americane. În acest context putem evidenŃ ia ca progrese semnificative reforma Uniunii Economice şi Monetare, reforma Uniunii Politice, realizarea Proiectului Tratatului de Uniune, Cooperarea în materie de JustiŃie şi Afaceri Interne, a aşezat bazele Politicii Externe şi de Securitate Comune şi în subsidiar a Politicii Europene de Securitate şi Apărare, instituirea începând cu 1999 a monedei unice şi nu în ultimul rând a acceptat extinderea pentru Austria, Finlan da şi Suedia în 1995 şi a pregătit condiŃiile integrării (în 2004) a altor 10 state, c u extinderea tratativelor pentru încă două, respectiv Bulgaria şi România. În planul cooperării cu NATO apreciem ca semnificative progresele realizate pe timpul crizei Iugoslave, rezultatele implicării în dialogul mediteranean şi nu î n ultimul rând în constituirea elementelor de bază pentru crearea unor structuri militare europene mai puternice şi mai eficiente, corespunzătoare noilor misiuni cu care NATO sau UE se pot confrunta în viitor. ÎnŃelegerea realizării unor forŃe care s ă nu reprezinte duplicate în relaŃia cu NATO ci complementaritate, precum şi a concep tului de întrebuinŃare de sine stătătoare a forŃelor, atunci când NATO nu are mijloace sau nu este interesat să acŃioneze au constituit adevărate puncte de referinŃă în re laŃia UE– NATO şi UE–SUA. În concluzie, apreciem că demersurile în evoluŃia relaŃiei transatlantice au avu t un trend ascendent, iar procesul de reformă, adaptare şi reinventare a acestor r elaŃii a avut mai multe elemente de succes decât eşecuri. Progresul în relaŃia transatlan tică poate că s-a datorat înŃelegerii superioare a lecŃiei istoriei din secolul XX, f ormulată sintetic de Wiliam J. PERRY „ America este o putere Europeană deoarece alianŃa transatlantică este critică privind securitatea de ambele părŃi ale oceanului... Ce este diferit acum, este felul în care noi o menŃinem – şi cum noi muncim pentru garan tarea unei noi epoci de securitate pentru ambii parteneri – SUA şi UE”5. Cele spuse de domnul PERRY reprezentau cu claritate punctul de vedere american asupra relaŃiei euro-atlantice în anul 1996, numai că la 11 sept.2001 a

 

tacul terorist asupra unor instituŃii fundamentale ale SUA a schimbat semnificativ poz iŃia Washigtonului asupra liniei strategice care urmează să fie adoptată în contextul geopolitic specific începutului de mileniu. Dacă până atunci „terorismul era menŃionat în ultimul concept strategic al NATO....acesta va deveni adversar prio ritar după 11 sept. 2001, eveniment ce va activa, o zi mai târziu şi prin voinŃă conse nsuală a aliaŃilor transatlantici, art. V din tratatul fondator ”6. Politicienii de pe ambele maluri ale atlanticului au fost nevoiŃi să elaboreze o nouă concepŃie de acŃiune şi să-şi reevalueze atitudinea faŃă de „noua” ameninŃare la adresa democraŃiei. Ca întotdeauna, „motorul” schimbării l-a reprezentat SUA care prin vocea noului lid er de la Casa Albă (George BUSH) îşi „croia” o nouă strategie succinct comentată de 4 [George AngliŃoiu, Limitele integrării euro – atlantice, Proiect de curs SNSPA . 5 William J. PERRY, Marshall s vision of a United Europe, Central European Issue s, vol. 1, no. 2, 1995/1996, p. 9. 6 George AngliŃoiu, Limitele integrării euro – atlantice, Proiect de curs SNSPA. 45 Condoleezza RICE astfel: „Apărarea Ńării noastre de inamicii săi este prima şi fundamentala sarcină a guvernului federal, şi SUA are o responsabilitate special ă pentru a ajuta la crearea unei lumi mai sigure”7. Pentru a mai bună ilustrare a ceea ce a însemnat 11 septembrie în politica americană vom cita pe Stanley HOFFMAN: „Bush, pe timpul campaniei din 2000, spunea despre necesitatea de a fi mai modeş ti în politica externă. Cât de departe suntem acum citind strategia SUA din septemb rie 2002..…în care se vorbeşte despre organizarea coaliŃiilor dar şi despre neezitar ea în a acŃiona de unul singur pentru auto-apărare“8. De aici s-au derulat, cu o repeziciune uimitoare o serie de evenimente, care au influenŃat semnificativ procesul de transformare a comunităŃii euroatlantice din tre care amintim: războiul din Afganistan, sub comanda NATO şi cel din IRAK, tip coaliŃie; noi atacuri teroriste (Londra, Moscova, Madrid, Egipt, Beslan); intensificarea conflictului arabo-israelian; i ntegrarea în NATO, în 2004, a încă 7 Ńări; crearea noilor structuri de comandă a NATO – ACT şi ACO şi a NRF; l ărgirea UE cu 10 membri în 2002 şi cu 2 în 2007; accelerarea procesului de implementare a PESC şi PESA; apariŃia unor concepte de întrebuinŃare a forŃelor NATO şi/sau UE în misiuni potrivit Acordului Berlin Plus sau tip Petersberg; lansarea invitaŃiei de aderare la NATO pentru 2 Ńări. Toate acestea s-au derulat într-o armonie discutabilă între aliaŃi, cele mai mul te controverse fiind create de participarea la războiul din IRAK, când FranŃa şi Ge rmania în principal şi-au manifestat făŃiş dezacordul şi chiar au criticat dur Ńările n ou integrate în NATO pentru alăturarea necondiŃionată la demersul american. Lipsa unei politi ci post conflict în Irak şi Afganistan, eventualitatea unui atac în Iran, conflictu

 

l araboisraelian au reprezentat alte elemente în litigiu între americani şi anumite Ńări din UE. Cu toate acestea, la recentul Summit al NATO desfăşurat la Bucureşti în perioada 0204.04.2008, FranŃa şi-a modificat substanŃial poziŃia faŃă de participarea cu tr upe la conflictul din Irak. Putem spune că, evenimentele enumerate au dus la iniŃierea, consolidarea şi intensificarea unor demersuri specifice procesului de transforma re şi adaptare a UE, respectiv strategiile de implementare PESC şi în subsidiar PESA. Astfel, Europa a devenit mult mai preocupată de determinarea în cooperare cu SUA a unei politici de securitate „aspectele de securitate PESC şi în special PESA au fost în mod fundamental conturate de evenimentele din Balcani şi de incapacitatea select ivă a statelor membre ale UE de a rezolva o criză la uşa lor. Numeroasele evoluŃii rec ente în special cele din 11 septembrie 2001 au evidenŃiat necesitatea consolidării un ei politici de securitate comune... “9. Chiar dacă această strategie nu este încă b ine conturată în ceea ce priveşte modul de aplicabilitate practică în situaŃii reale , demersul 7 Condoleezza RICE, A BALANCE OF POWER THAT FAVORS FREEDOM, suport de curs SNSPA; 8 Stanley HOFFMAN, The High and the Mighty. Bush,s national security strategy an d the new american hubris, 13.ian.2003, suport de curs SNSPA; 9 Simon DUKE, PESC – provocările extinderii UE, traducere în limba română - 2004 , suport de curs SNSPA; 46 privind crearea unor forŃe la nivel european de tip „battle group” (grup de luptă) se află în stare avansată de implementare. Progresele sunt evidenŃiate pr in crearea AgenŃiei Europene de Apărare, iar battle grupurile ar trebui să asigure UE capabilităŃile de acŃiune necesare îndeplinirii misiunilor tip Petersburg. Privind efectele atacurilor din 11 septembrie asupra transformării alianŃei se poate afirma că demersurile iniŃiate de americani au fost în contradicŃie cu une le state europene, dar totuşi NATO este pe cale de a deveni o organizaŃie mai puternică ş i mai capabilă în gestionarea conflictelor viitoare. Critic, se poate discuta despre incapacitatea obŃinerii de progrese semnificative pe teatrul de operaŃii din Afg anistan cu referire la strategia şi capabilităŃile alianŃei în rezolvarea problemelor sp ecifice perioadei post conflict şi în special asumarea rolului SUA de lider mondial auto ritor, care îşi poate aroga dreptul de a desfăşura orice fel de acŃiuni în scopul preze rvării intereselor proprii. Elementele pozitive sunt cu mult mai numeroase, respectiv integrarea cu success a noi şapte membri, atingerea obiectivelor stabilite privi nd reforma sistemului de comandă, implementarea a noi concepte de acŃiune, intensificarea dialogului cu Ńările mediteraneene, depăşirea obstacolelor în dia logul cu Rusia şi nu în ultimul rând întrebuinŃarea cu succes a NRF în criza cauzată de

producerea cutremurului în Pakistan. Este clar că noul context geopolitic, caracterizat prin creşterea semnificativă a numărului şi diversităŃii ameninŃărilor la adresa siguranŃei Ńărilor euro-atlant ice, redesenarea intereselor politico-economice ale acestora, intensificarea accelera tă a procesului globalizării creează probleme de înŃelegere în obŃinerea consensului între liderii politici din Ńările comunităŃii euro-atlantice. Despre aceasta lordul Ro bertson afirma: „ Eu ştiu că există critici pe ambele maluri ale Atlanticului care susŃi n că SUA şi UE au destine separate, conflicte de interese sau vederi incompatibile asupra problemelor omenirii. Aceştia greşesc. Ei uită cât de puternice şi bine fondate au devenit interesele noastre, astfel putem concluziona că interesele strategice au devenit mai evidente şi mai puternice ca niciodată şi că acestea depăşesc în semnificaŃi e şi în stabilitate perioada de un aproximativ consens de dinainte de 198910. Prezervarea intereselor comune apare ca o necesitate, în primul rând datorită imprevizibilităŃii riscurilor şi ameninŃărilor şi efectelor globalizării. Dintre acestea am dori să menŃionăm terorismul, imigraŃia, crima organizată, menŃinerea riscului ameninŃării armelor nucleare, biologice şi chimice, riscul epuizării resurselor de bază ale planetei în următorii 50 de ani, apariŃia noilor actori mondiali (China, Ind ia, Brazilia) sau a unor organizaŃii posibil puternice în viitor care să contra-bala nseze supremaŃia euro-atlantică (Comitetul de la Shanghai). Putem adăuga la imperative pentru necesitatea adaptării relaŃiei euroatlantice şi lipsa de eficacitate demo nstrată de ONU şi imobilitatea evidentă a acestei organizaŃii în adaptarea sa la noul conte xt geopolitic. Pornind de la realitatea conform căreia chiar şi SUA recunosc că nu pot, în noul context geostrategic şi geopolitc, să-şi asigure singure securitatea şi prosperi tatea este 10 Citat de Lord ROBERTSON, la conferinŃa Centrului Marshall – The Role of Trans atlantic community in building peace and security – 2003. 47 de la sine înŃeles că Ńările europene nu o pot face în cadru individualizat11, ş i chiar dacă încă există opŃiuni divergente ale marilor actori statali ce o compun procesul de federalizare a UE şi relaŃia euro-atlantică sunt „condamnate” de sit uaŃie să meargă înainte. Ar fi mult mai bine pentru Europa să-şi reamintească şi să înŃeleagă „necesitatea vitală de a avea o America (SUA) puternică – în interesul lumii şi în special al Europei“12 11 Volker RUHE, The future of european security. A german view, Central European Issues, vol. 1, no. 2, 1995/1996, p. 15. 12 [Citat de Robert KAGAN, Power and Weakness, ConferinŃa Centrului Marshall – T he Role of Transatlantic community in building peace and security – 2003. 48

EVOLUŢIA APARATULUI DE INTELLIGENCE AL STATELOR UNITE ALE AMERICII ÎN PERIOADA POST RĂZBOI RECE Dr. Dorel BUŞE• Dragoş FRĂSINEANU•• After the end of The Cold War, the evolution of the American Intelligence System was strongly marked by the changes in the information sources, in the working method s and battlefields where the Intelligence Machinery took place. For this, it has been taken into co nsideration the careful orientation over the obvious information source, the intensification of human factor exploitation in the intelligence operation (human intelligence – HUMINT), the co ming out of new battlefields in the area which, not until long ago, have been considered powerle ss or free of danger (the informational war, cyber-terrorism, economical-intelligence operations), th e implications of the American Intelligence Machinery in the peace or humanitarian operations. I. Schimbări de agendă, aceleaşi interese Pentru regândirea noilor misiuni şi priorităŃi ale aparatului de intelligence, u n element cheie a fost identificarea clară a vechilor misiuni şi priorităŃi. Apoi, a urmat stabilirea noilor interese. În ceea ce priveşte interesele Statelor Unite după terminarea războiului rece ce l mai important şi de lungă durată este prevenirea apariŃiei unei puteri ostile ca re să ducă la declanşarea unui război rece. Celelalte interese naŃionale vitale sunt: asigurarea funcŃionării alianŃelor în care America este parte; controlul proliferării armelor de distrugere în masă; menŃin erea supremaŃiei militare şi tehnologice a Statelor Unite; contracarea fenomenului te rrorist; prevenirea izbucnirii unor conflicte majore; protejarea puterii economiei naŃion ale1. Pentru o mai bună apărare a intereselor, s-au regândit misiunile şi priorităŃile , în funcŃie de noul pachet de ameninŃări asupra Statelor Unite. Au apărut ameninŃări , care nu s-au regăsit în era bipolară a răzbioiului rece, când existau doar America şi AliaŃii săi, împotriva Uniunii Sovietice şi statelor satelite din estul şi centrul Europ ei. Toate aceste noi ameninŃări, necesitau un răspuns în care aparatul de intelligence stă alături de componentele politice, economice sau militare, un răspuns al cărui început es te regândirea misiunilor şi a priorităŃilor. Noul pachet de ameninŃări asupra intereselor Statelor Unite, apărut după terminarea războiului rece, în viziunea unor analişti americani în probleme de securitate cuprinde urmatoarele zece pericole majore: 2 proliferarea armelor de nimicire în masa şi dezvoltarea capacităŃilor nucleare la unele state sau grupăr i • Căpitan conferenŃiar universitar, Universitatea NaŃională de Apărare “Carol I” , Universitatea “Spiru Haret”

•• ConferenŃiar universitar, Universitatea “Spiru Haret” 1 Lucas Cadena, “Rethinking the Missiona and Priorities of the Intelligence Comm unity”, ediŃia online, 6 ianuarie 1999, p. 3. 2 John M. Deutch (director CIA), discurs tinut la “National defense University” 14 iunie 1995, pp. 5-6. 49 teroriste; creşterea ameninŃării teroriste asupra securităŃii cetăŃenilor americani, atât în interiorul Statelor Unite cât şi în exterior; dezvoltarea cyb erterorismului, escaladarea agresiunii IT şi intensificarea războiului informaŃional; apariŃia unor noi centre sau axe de putere în care sunt prezente China, Rusia şi Ńări din lumea arabă; posibilitatea declanşării unor conflicte regionale majore, în mare parte alimentate de diferenŃe religioase sau etnice; existenŃa unui potenŃial mărit de instabilitate în fostele state comuniste din Europa şi în fostele republici ale Uniunii Sovietice. Posibilitatea izbucnirii conflictelor entice de proporŃie în aceste z one; situarea Statelor Unite pe poziŃii diferite şi contardictorii celor ale ONU, Uni unii Europene sau altor organizaŃii internaŃionale, în ceea ce priveşte rezolvarea un or crize şi ameninŃări internaŃionale; declanşarea unei crize economice de proporŃii şi alimentarea acesteia de unii aliaŃi tradiŃionali; erodarea capacităŃii economice a Statelor Unite de a-şi orienta efortul spre susŃinerea democraŃiilor proaspat in staurate sau în curs de formare, în zonele unde America a fost implicată militar şi unde şi-a luat anumite angajamente. (fosta Iugoslavie, Avganistan, Irak, Somalia, etc.); l ărgirea ariilor în care se manifestă un pronunŃat sentiment anti-american. Structura schimbărilor de prioritate din agenda aparatului de intelligence este împărŃită în patru grupuri, primul, fiind şi cel mai important, este împărŃit în două direcŃii:3 sprijinul acordat de aparatul de intelligence operaŃiunilor militare (SMO) şi sprijinirea celor mai importante structuri politice oficiale producătoare de dec izii politice, inclusiv sprijinul preşedintelui (SPO). Cel de-al doilea grup include: lupta contrateroristă, acŃiuni împotriva proliferării armelor de nimicire în masă, act ivităŃi ce au ca obiect spionajul economic (economic intelligence), războiul informatic (cy berwar). Al treilea grup de priorităŃi cuprinde: lupta anti-drog şi împotriva crimei organizate la nivel internaŃional. În cel de-al patrulea, sunt situate misiunile cu un grad mai scăzut de prioritate: sprijinul operaŃiunilor de menŃinere a păcii, în care nu sunt implicate Statele Unite, sprijinirea organizaŃiilor internaŃionale non-guvername ntale şi sprijinerea diferitelor operaŃiuni umanitare. Schimbarea cea mai importantă de priorităŃi este făcută în primul compartiment prin întărirea sprijinului acordat oficialilor politici şi în cel de-al doilea compartiment, mai cu seamă în intens ificarea luptei anti-teroriste.

Înainte de stabilirea acestor noi agende, comunitatea de intelligence a Statelor Unite era în cea mai mare parte dominată de componenta sprijinului operaŃiunilor militare (SMO). Structural, cu toate că Directorul AgenŃiei de InformaŃii – CIA era şi directorul întregului Aparat de Intelligence American, opt din celelalte treispr ezece agenŃii pe care le avea în subordine făceau parte din Departamentul Aparării. Bu getul Aparatului de Intelligence era asimetric distribuit, agenŃiile care aparŃineau Departamentului Apărării primind 83% din buget. AtenŃia sporită acordată agenŃii lor din departamentul de Apărare a trasat linia de orientare principală a aparatului de intelligence din perioada imediat următoare sfârşitului războiului rece. Mai mul t decât atât, stabilirea SMO ca misiune principală pentru celelalte agenŃii ale sistemul ui de 3 SMO – Support to Military Operations; SPO – Support Policy Officials; cf. Luca s Cadena, “Rethinking the Mission and Priorities of the Intelligence community”, ediŃia on -line, ianuarie 1999. 50 aparare, a făcut din sistemul de intelligence american un furnizor de informaŃii pentru un beneficiar preponderent american. Noua agendă de lucru, alcătuita pe baza intereselor, misiunilor comunităŃii de intelligence şi noilor evenimente din arena internaŃională, reuşeşte să aducă un echilibru în ceea ce priveşte orientarea produselor informative către segmentul militarizat şi cel al politicii. PriorităŃile au fost hotărâte după ce s-a înŃel es că factorii principali de decizie politică, care prin decizia lor vor influenŃa cursul acŃiu nilor militare, trebuie sa primească un suport cât mai mare în intelligence. Sprijinirea operaŃiunilor militare, în care sunt implicate forŃele americane, rămâne în continuare pe prima pagină a agendei serviciilor de intelligence, încercându-se totodată o conexiune mai puternică cu celelalte priorităŃi aflate pe listă. Lupta anti-teroristă şi împotriva proliferării armelor de nimicire în masă, răzb oiul informaŃional, acŃiunile care au ca obiect spionajul economic, lupta împotriva c rimei organizate şi celelalte puncte din agenda intelligence, deşi sunt fixate într-o ordine a priorităŃilor, pot oricând să ajungă pe prima pagină, în funcŃie de cerinŃele de moment ale factorilor de decizie politică, militară sau economică. II.Surse, metode şi noi câmpuri de acŃiune În opinia analiştilor, evoluŃia sistemului de intelligence american, după terminarea războiului rece, a fost puternic marcată de schimbările care au avut loc în ceea ce priveşte sursele de informaŃii, metodele de lucru şi câmpurile de bătaie unde sunt desfăşurate forŃele aparatului de intelligence. Motivele sunt legate de evo luŃia evenimentelor interne şi internaŃionale, de confortul acŃiunilor în ceea ce priv eşte diminuarea riscurilor şi uşurinŃa abordării, de imaginea aparatultui de intellig ence american şi a Guvernului SUA şi nu în ultimul rând de evoluŃia tehnologiilor informatice.

Astfel, putem să vorbim de orientarea mai atentă asupra surselor de informaŃii deschise; de intensificarea exploatării factorului uman în operaŃiunile de intel ligence (human intelligence – HUMINT); de apariŃia unor noi fronturi de luptă în zone, c are până acum nu demult erau considerate lipsite de forŃă sau periculozitate (război ul informatic, spionajul economic); de implicarea aparatului de intelligence americ an în operaŃiuni de pace sau umanitare. III.1. “Human intelligence”-HUMNIT sau sursele de informaŃii umane “Human intelligence – HUMNIT” se referă la resursele umane ca sursă şi instrument al operaŃiunilor de intelligence şi la procesul culegerii de informaŃ ii ce folosesc în principal resurse umane. Când vorbim de HUMNIT, ne referim în egală măsura la cei de la care se extrage informaŃia, la cei care culeg informaŃia, pr ecum şi la operaŃiunea de intelligence având ca instrument interesele umane. Activitatea HUMINT, la o primă vedere poate să fie sinonimă cu spionajul şi acŃiunile clandestine. În realitate însă, cea mai mare parte a HUMINT este desfăşurata de colectorii la vedere, cum ar fi diplomaŃii, ataşaŃii militari, reprezentanŃii ec onomici, membrii ai unor delegaŃii oficiale, membrii ai mediilor studenŃeşti sau academic e, turişti, etc. culegerea de informaŃii folosind resursele umane – HUMINT, este ce a mai veche metodă de obŃinere, în clandestinitate sau nu, a informaŃiilor despre o pu tere 51 străină. ActivităŃile HUMINT la vedere, se referă la exploatarea accesului deschis la diferite evenimente sau informaŃii interesante pentru aparatul de intelligence. Sursele HUMINT clandestine, includ membrii ai aparatului de intelligence şi agenŃi care au fost recrutaŃi şi infiltraŃi sub acoperire ori sau oferit voluntari să colecteze şi să furnizeze în mod clandestin informaŃii care nu sunt accesibile publicului. Potrivit estimărilor făcute de serviciile de intelligence americane, mai bine de 100 de Ńări desfăşoară în mod curent operaŃiuni de intelligence împotriva Statel or Unite, folosind componenta HUMINT. Personalul din guvern, universităŃile, instituŃiile, corporaŃiile americane au devenit o Ńintă permanentă a încercărilo r de racolare, infiltrare şi exploatare desfăşurate de serviciile straine de informaŃ ii. InformaŃiile în legătură cu intenŃiile ascunse ale adversarului, stările emoŃion ale şi morale, desluşirea unor alianŃe, colaborări sau unor inŃelegeri ascunse, precum şi datele şi informaŃiile secrete la care nu se poate ajunge prin folosirea nemijlo cită a colectorilor tehnici sunt principalele Ńinte ale HUMINT. AcŃiunile HUMINT, nu trebuie să aibă ca scop culegerea de informaŃii; HUMINT pot să fie operaŃiuni de propagandă, destabilizare, manipulare, psihologice sau orice alte operaŃiuni de intelligence, unde prezenŃa umană este necesară în mijlocul evenimentelor, unde este necesar contactul direct între cel ce desfăşoară acŃiunea de intelligence şi ina mic. Cu toate că asistăm la o explozie a capacităŃilor tehnice, care se folosesc în cole ctarea de informaŃii, există domenii şi informaŃii pe care nici cei mai moderni colectori

tehnici nu le pot furniza. Ca urmare, o bună parte a bugetului şi eforturilor aparatului de intelligence este îndreptată spre dezvoltarea surselor de informaŃii HUMINT. Nu de puŃine ori, exploatarea surselor de informaŃii umane se face în cadrul operaŃiun ilor sub acoperire aprobate de Guvernului American. Deoarece agenŃii HUMINT sunt frecvent în poziŃia de a intra în contact direct cu personalităŃi interesante pentru serviciile de intelligence, cu personalităŃi pe care le pot influenŃa sau manipula, specialiştii americani consideră ca prezenŃa HUMINT în toată lumea creşte resursele şi în cele din urmă eficienŃa acŃiunilor de intelli gence, mai cu seama pentru acŃiunile sub acoperire. III. 2. AcŃiunile sub acoperire Atmosfera războiului rece a justificat existenŃa acŃiunilor sub acoperire, în eforturile Statelor Unite de a-şi apăra interesele. Securitatea Americii de-a lu ngul războiului a fost în egală măsură apărată, atât prin ducerea acŃiunilor sub acop erire de către serviciile americane de intelligence cât şi prin protejarea faŃa de acŃiun ile sub acoperire desfăşurate de blocul comunist. Terminarea războiului rece – când încercările de destabilizare şi dărâmare a guvernelor comuniste îndreptate spre un inamic bine definit, erau în cele mai multe cazuri sub acoperire, a determinat ş i o schimbare a orientării şi rolului acestor operaŃiuni. Oricum, după încheierea ră zboiului rece, conform analiştilor în domeniu, acŃiunile sub acoperire datorită faptului că s-au dovedit a fi cele mai sensibile, mai secrete şi poate cele mai roditoare activit ăŃi desfăşurate de Guvernul Statelor Unite prin aparatul de intelligence, au rezista t în faŃa 52 tuturor analizelor, criticilor şi încercărilor de diminuare.4 Cu toate acestea, analiştii din afara aparatului de intelligence, mulŃi chiar din interiorul comun ităŃilor serviciilor de intelligence americane, opinia publică americană şi nu în ultimul rând Ńintele, nu vor afla niciodată totul despre desfăşurarea şi rezultatul acŃiunilo r desfăşurate sub acoperire. FuncŃiile aparatului de intelligence american, în principal, sunt folosite în sc op de influenŃare.5 “The Intelligence Authorization Act – 1991” vine în sprijinul a cestei definiŃii, prezentând în mod oficial acŃiunile sub acoperire ca fiind “activităŃ i desfăşurate de Guvernul Statelor Unite, pentru a influenŃa din punct de vedere p olitic, economic sau militar condiŃiile externe, atunci când este necesar ca implicarea Guvernulu American să nu fie banuită sau cunoscută public”6. AcŃiunile sub acoperire pot fi împărŃite în două categorii, amândoua având în comun necesitatea derulării acŃiunii astfel încât implicarea Guvernului American să nu fie bănuită sau cunoscută public: operaŃiuni poltice, economice, paramilitare

, de propagandă şi de orice altă natură, desfăşurate pentru a sprijini sau înlătura u n regim politic, o organizaŃie, o mişcare, sau o personalitate, conform intereselor Stat elor Unite; monitorizarea şi manipularea politicilor promovate de diferite state sau organisme internaŃionale. Definirea şi elementele caracteristice acŃiunilor sub acoperire rămân valabile ş i după încheierea războiului rece. Ceea ce s-a schimbat a fost cadrul legal ce reglementează desfăşurarea şi utilizarea acŃiunilor sub acoperire. Prima schimba re vine în 1991 când “The intelligence authorization Act 1991” stabileşte că preşed intele este obligat prin puterea legii, să notifice în scris doar cele două camere ale Congresului american 7 , cu cel puŃin 48 ore înainte de semnarea autorizaŃiei de declanşare a operaŃiunii sub acoperire. Aceasta abrogă şi simplifică vechea proc edură de autorizare, care prevedea obligativitatea preşedintelui de a înştiinŃa opt or ganisme diferite ale Guvernului şi Congresului.8 O altă schimbare importantă vine în anu l 1997 când, prin “Intelligence authorization Acr for Fiscal Year 1997”, se prevede deschiderea în cadrul bugetului aparatului de intelligence a unui capitol specia l pentru acŃiunile sub acoperire. III. 3. Sursele deschise de informaŃii Una din cele mai importante schimbări în viaŃa aparatului de intelligence american, după încheierea războiului rece este folosirea tot mai intensă a surse lor deschise de informaŃii.9 4 Zachary Potter, Covert Action: the Delicate Balance,- 13 decembrie 1996, ediŃi a on-line. 5 Vezi – Introducere, FuncŃiile aparatului de intelligence, AcŃiuni sub acoperir e, pagina 18. 6 Zachary Potter, Covert Action: the Delicate Balance… 7 Cele două comisii ale Congresului sunt “the House Permanent Select Committee o n intelligence” şi “Senate select Committee on Intelligence”. 8 Vechea procedură era legiferată de “the Huges-Ryan 1974”. 9 Sursele deschise de informaŃii sunt definite ca fiind orice informaŃie la inde mâna publicului larg, precum şi orice alte informaŃii care nu sunt considerate secrete dar, au un cerc mai restrâns de circulaŃie. Brian C. Lewis spune în lucrarea sa Information warfare ediŃia on-li ne: “Nicăieri nu scrie că toate informaŃiile valoroase de care avem nevoie trebuie să fie strict secret e.” 53 În timpul războiului rece, inamicul era bine identificat, i se cunoşteau sursele nucleare, ameninŃarea având un caracter relativ static. Aceasta a dus la construirea unui aparat de intelligence optimizat pentru a realiza culegeri de i nformaŃii din zone de restricŃie maximă, unde informaŃia circulă în cercuri foarte restrân se şi unde oamenii nu se puteau exprima liber. Încheirea războiului rece, a ridicat încetul cu încetul bariera comunicării internaŃionale: oamenii au început să circule şi să se exprime liber; rezultatel e cercetărilor şi studiilor au putut fi publicate în mediul internaŃional; accesul

la informare a devenit tot mai puŃin restricŃionat; cantitatea de informaŃii pusă î n circulaŃie devine incomparabilă cu ceea ce se întâmplă în timpul războiului rece , internet-ul a încetat sa fie instrument numai la îndemâna guvernului, savanŃilor sau cercetătorilor. Sursele deschise de informaŃii au început să fie din ce în ce mai mult accesibil e şi prezente în viaŃa tuturor.10 În ceea ce priveşte prezenŃa informaŃiilor obŃin ute din exploatarea surselor deschise în activitatea de intelligence, trebuie spus că ac estea nu sunt văzute ca un înlocuitor al surselor confidenŃiale, secrete sau obŃinute în clandestinitate, dar pot furniza baze solide de plecare pentru alcătuirea unui p rodus informativ eficient. Sursele deschise de informaŃii, pot crea un cadru imediat d e acŃiune, în care cei ce culeg informaŃiile să se orienteze mai rapid, pot să ump le golurile existente, dar nu pot furniza un răspuns complet şi eficient. Conform u nui studiu făcut în cadrul CIA, informaŃiile obŃinute din sursele deschise, reprezin tă în multe cazuri, peste 40% din produsul final al Aparatului de Intelligence, la un cost mai mic de 1% din bugetul alocat. În ceea ce priveşte avantajele folosirii surse lor deschise de informaŃii, în acelaşi studiu se enumeră urmatoarele: diminuarea căt re minim a riscurilor care există în culegerea de informaŃii din sursele deschise; costul culegerii şi analizei informaŃiilor este mult mai scăzut; de cele mai multe ori, informaŃiile aparute în sursele deschise sunt rezultatul activităŃii unor organi zaŃii sau persoane bine specializate în domeniile de interes pentru serviciile de intellig ence şi timpul de procesare al informaŃiei se reduce considerabil. Ca urmare a importanŃ ei câştigate de sursele deschise de informaŃii, aparatul de intelligence american ş i-a dezvoltat un compartiment special (OSINT – Open Souces Intelligence), ce se ocup ă de culegerea şi procesarea de informaŃii obŃinute din sursele deschise. În 1995 a fost publicat primul plan strategic de exploatare a surselor deschise de informaŃii p rodus de – Community Open Source Startegic Plan Office – COSP, birou ce se ocupă de coordonarea tuturor investiŃiilor făcute de aparatul de intelligence american în culegerea de informaŃii din sursele deschise. Orientarea spre exploatarea sursel or deschise au fost determinate şi de importanŃa acordată acestora în interiorul se rviciilor de informaŃii adverse. Fosta Uniune Sovietică a găsit atât de importante sursele deschise de informaŃii , încât a format departamente speciale şi chiar instituŃii academice, care lucrau în 10 Aparitiile din mass-media interna si internationala; internet-ul si retelele

intranet; orice publicatie nerestrictionata, aparuta in orice forma si oriunde in lume; intrunirile , confe rintele si dezbaterile de tot felul; targurile si expozitiile internationale; bibliotecile, academiile, mu zeele, univarsitatile si institutiile de cercetare; statisticiloe nationale; manifestarile de tot felul, constituiau ceea ce se numeste sursa deschisa de informatie. 54 stransă legatură cu serviciile sale de informaŃii pentru analiza informaŃiilor provenite surse deschise. Specialiştii sovietici erau prezenŃi la toate întrunir ile publice ale Congresului american sau ale Universitatilor şi instituŃiilor de cercetări a mericane, existau abonamente în Uniunea Sovietică la toate publicaŃiile apărute în Statele Unite, se monitarizau emisiunile radio şi televiziune. Estimările facute de specialişti i americani arată că o bună parte a produselor informative sovietice, cuprindeau d e multe ori 90% informaŃii din surse deschise şi nu existau multe indicii care să arate că aparatul de intelligence sovietic, răspândit acum în noile republici formate, şi -ar fi schimbat comportamentul.11 O caracteristică a perioadei de după încheirea războiului rece, este dezvoltarea colaborării şi contactelor între organisme americane şi diverse structuri civile sau militare din statele foste comuniste. CerinŃele schimbului de informaŃii şi nevo ia în acelaşi timp de protejare a informaŃiilor considerate secrete de ambele părŃii, sunt rezolvate cu succes de utilizarea surselor de informaŃii deschise. Analiştii ave rtizează totuşi asupra posibilităŃii de apariŃie în sursele deschise, a unor informaŃii p lantate în scopul intoxicării adversarului. Încheierea războiului rece, a făcut din sursele deschise de informaŃii un accesoriu ieftin şi uşor de folosit de aparatul de intelligence american şi un i nstrument lipsit de multe din riscurile date de sursele clandestine sau confidenŃiale. O a ltă prioritate a serviciilor de intelligence americane este lupta împotriva cyberter orismului şi câştigarea războiului informaŃional. III.4. Războiul informational, cyber-terorismul Încheierea războiului rece, a determinat o schimbare de interes dinspre forŃele şi metodele convenŃionale de luptă împotriva intereselor americane, spre un segment mai puŃin tradiŃional care include şi informaŃia. ÎnformaŃia devine o armă adeva rată, o armă nu doar în sensul metaforic, o armă care ucide şi distruge, tot aşa cum în războiul informaŃional se pot ruina naŃiuni şi imperii. În 1995, biochimistul rus Vladimir Levin, un tânăr student de 28 de ani din St. Petersburg, a folosit un computer pentru a intra ilegal de mai mult de 40 de ori în sistemul de operaŃiuni financiare american – New York Citycorp. El a transferat dintrun apartament aflat la periferia St. Petersburg-ului, 12 milioane de dolari în cont uri

personale create în întreaga lume şi a avut zilnic acces la informaŃiile privind transferurile de mai bine de 550 milioane de dolari executate zilnic prin Cityco rp. Acest atac informatic a demonstrat vulnerabilitatea sistemelor informatizate în faŃa unui hacker care operează de la un terminal aflat oriunde în lume, demonstr ând şi vulnerabilitatea sistemelor informatice folosite de Guvernul American şi departamentele de apăre, în cazul declanşării unui atac infomatic (cyber-atac) d e proporŃii din partea unui guvern străin sau a unei organizaŃii ce dispune de mij loace tehnice de mare putere. Noile atacuri nu s-au lăsat aşteptate semnalându-se intr ări ilegale în cele mai sensibile structuri informatice ale Statelor Unite, începând de la reŃelele Departamentului Transporturilor până la reŃele interne din CIA, Departamentul Apărării, Pentagon, FBI. Practic, toate structurile vitale ale Sta telor 11 Intelligence Threat Handbook, Section 6., Open Sources Collection, ediŃia online. 55 Unite au fost Ńinta unui atac informatic. Este estimat că cele aproximativ 2.1 mil. de computere din reŃeaua departamentului apărării al Statelor Unite sunt vi ctime a peste 250 mii de atacuri informatice în fiecare an. Cu toate că cea mai mare par te a atacurilor sunt doar încercări “login” – de întrare ilegala în reŃea, şi cu toat e că nu s-au înregistrat efecte negative majore, puŃine dintre încercări fiind operaŃiuni cyp erteroriste, numărul atacurilor este alarmant.12 Departe de a fi doar o victimă neajutorată, Statele Unite, prin acŃiunile serviciilor de intelligence, au exploatat slaba securitate a reŃelelor informati ce din întrega lume. Departamentele informatice ale serviciilor de intelligence america ne sau infiltrat în reŃele de computere ale Parlamentului European şi ale Comisiei Europene. AgenŃiile de intelligence au folosit Internetul pentru a ajunge în reŃ ele interne ale celor două organisme, exploatând faptul că toate componentele reŃele lor de computere erau produse de firme americane. Oficilalii europeni au declarat că acŃiunea de spionaj a făcut parte dintr-o operaŃiune mai largă, în care erau imp licate şi alte state în afară de SUA. Totodata s-a declarat că informaŃiile de cyber-coman do-ul american, în urma raidului în reŃele interne al celor două organizaŃii europene şi avea ca scop influenŃarea tratativelor ce urmau a fi purtate în cadrul Acordului Gene ral pentru Tarife şi Schimburi – GATT.13 Toate cele arătate mai înainte, demonstrează că războiul informaŃional, prin componenta sa, războiul informatic, a afectat serios Guvernul American în perioa da de după Războiul Rece.14 În 1996 Senatul American a deschis o sesiune specială pentru a discuta Securiatea în spaŃiul informatic ( Security in Cyberspace Heari ngsiunie 1996). La 15 iulie 1997 preşedintele Bill Clinton a emis Executive Order # 13010, prin care se formează o comisie specială însărcinată cu evaluarea riscuri lor la

care este supusă infrastructura informatica americană. În ciuda faptului ca a trezit ingrijorari serioase in randul calsei politice si organismelor americane de securitate nationala, in ciuda faptului ca intensifica t dezbaterile publice, razboiul informational a ramas dupa terminarea razboiului r ece pentru o buna bucata de vreme un concept vag. Cele mai multe dintre discutiile purtate in jurul razboiului informational, s-au concentrate in principal asupra mijloaceloer informatice folosite (Organizatii, departamente, resurse, mijloace tehnice), in timp ce interesul real si scopul au ramas in buna parte nedefinit. S-a dovedit astfel necesara o definire clara si lucida a Razboiului Informational. Comisia de securitate a Senatului instituite de Clinton in iunie 1997, a emis prima definitie oficiala a razboiului informational: “razboiul informational, es te actiunea desfasurata in vederea apararii integritatii sistemului propriu de info rmatii 12 Thomas L Timothy, Deterring Information Warfare, în Revista “Parameters”, Win ter 96-97, editată de Army War College Quarterly, ediŃia on-line. 13 Brian C. Lewis, Information warfare, Capitolul Offensive Information Warfare. , ediŃia on-line 14 Din cele câteva denumiri apărute în diferite publicaŃii, am ales-o pe cea de război informatic sau cyber-terorism, pentru a desemna atât o luptă în care pe de o parte, sunt implic ate mijloace tehnice de informatică şi telecomunicaŃii, reŃele de calculatoare şi comunicaŃii, iar pe de altă parte o aceeaşi luptă în care informaŃia sau produsul informativ este atât scopul cât şi mijlocu l războiului. NoŃiunea de război informaŃional am folosit-o pentru a defini ansamblul acŃiunilor de lup tă în care principală arma este informaŃia. 56 impotriva unei exploatri ilegale din afara, impotriva perturbarii sau distrugeri i totale ale retelelor informatice, si in acelasi timp, actiunea de exploatare, pe rturbare sau distrugere a sistemelor informatice adverse, in vederea obtinerii unui avant aj informatic”.15 Martin Libicki professor la Colegiu National de Aparare al SUA a venit cu o descriere ajutatoare, delimitand componentele razboiului informational astfel: razboiul C2 (comanda si control) – atacul asupra capacitatii de generare a unor ordine clare, asupra capacitatilor de comununicare si gestionare a evenimentelor; razbo iul electronic – are la baza capacitate tehnice si metode de facilitare, distorsiona re, blocare si manipulare atraficului de informatii; razboiul psihologic – proiectat pentru a afecat perceptiile, intentiile, orientarea si in cele din urma deciziile; raszbo iul informatic (cyber-war) – folosirea sistemelor informatice si de comunicare impot rive unui inamic virtual, pentru a distruge, degrada, exploata sau manipula sistemel informatica ale inamicului. În cadrul acestei ultime componente – războiul informatic, profesorul Libicki identifică patru elemente legate în serie: reŃeaua de electricitate; infrastruct ura de

comunicaŃii; infrastructura financiară; infrastructura reŃelei informatice.16 To ate aceste patru elemente de infrastructură sunt vitale pentru securitatea şi bunăstarea St atelor Unite. NefuncŃionarea unei componente, sau atacul asupra unuia dintre cele patru elemente, distruge întregul ansamblu şi războiul informatic este pierdut. Ca urm are, Guvernul American, decide pentru fiecare dintre aceste elemente, înfiinŃarea în cadrul aparatului de intelligence a câte unui serviciu de intelligence special şi un de partament comun de coordonare. Diferit de celelalte tipuri de războaie, în care trebuie să existe elemente bine specializate şi strategic aşezate pentru ducerea diferitelor tipuri de luptă, ră zboiul informatic – cyber-war, poate să fie declanşat din orice loc al lumii şi de oric e inamic/hacker, care are capacităŃile tehnice şi posibilitatea să intre în reŃele le guvernamentale sau în reŃelele de importanŃa vitală pentru funcŃionarea unui sta t sau a unei organizaŃii. Odată inŃeleasă vulnerabilitatea Americii şi periculozitatea ameninŃării informaŃionale, în aparatul de intelligence înfiinŃează noi departam ente de intelligence: 17 IDE – Intelligence Department of Energy, NIPC – National Infrastructure Protection Center, NTIS – National Tehnical Information Service, CERT – Computer Emergency Response Team, IEB-CWG – Intelink Engineering Board: Colaboration Working Group; USCSE-US – Communication Security Establishment, ASIRP – American Scientist Intelligence Resource Program, MATSAMeasurement and Signals Tehnology Agency. Din periculozitatea şi uşurinŃa cu care se poate declanşa războiul informaŃional , rezultă şi necesitatea adaptării aparatului de intelligence american la noile sc himbări în domeniul tehnologiei informaŃiei, pentru a fi capabil să sprijine operaŃiunil e informaŃionale ofensive sau defensive. 15 Brian C. Lewis, Op.cit. 16 Ibidem. 17 Loyola University Homepage on Strategic Intelligence, Intelligence Community, ediŃia on-line. 57 III.5. “Economic intelligence” după încheierea războiului rece. Sfârşitul războiului rece a determinat o redefinire a securităŃii naŃionale a Statelor Unite. AmeninŃarea Uniunii Sovietice încetează să monopolizeze eforturi le aparatului de intelligence. În perioada ce a urmat războiului rece se afirmă ide ea că securitatea naŃionala este puternic ameninŃată de adversarii sau competitorii economici şi de schimbările care se petrec în economia mondială, care tinde din ce în ce mai mult spre globalizare. O mulŃime de declaraŃii au venit să susŃină necesi tatea orientării serviciilor de intelligence către noua ameninŃare economică care tind e să egaleze fostul pericol sovietic. Robert Gates, direcor al CIA, declara în 1992 c u ocazia prezentării unui raport ce evalua securitatea naŃională: “Reexaminarea securităŃ ii naŃionale a scos la iveala o creştere dramatica a importanŃei afacerilor economi

ce internaŃionale pentru aparatul de intelligence american. Aproape 40% din operaŃi unile CIA sunt de natură economică. Politicienii cu decizie în formularea politicii de securitate trebuie să înŃeleagă clar că cele mai multe dintre provocările şi per icolele apărute după războiul rece sunt de natură economică”.18 Diane C. Snyder, ocupându-se de analiza reformei aparatului de intelligence american, spune că prin economic intelligence se înŃelege culegerea şi exploatar ea de informaŃii, în mod clandestin sau la vedere, referitoare la politicile, proiecte le, performanŃele, potenŃialul sau prognozele unor state sau organizaŃii în următoar ele domenii: economic, industrial, financiar, fiscal, comercial, schimburi şi negoci eri internaŃionale, investiŃii, cercetare ştiinŃifică şi tehnologică, procese tehnol ogice de producŃie, resurse şi rezerve naŃionale, piaŃa muncii, social, criminalitate eco nomică; precum şi de orice alte informaŃii prin achiziŃia cărora se poate avantaja sau a păra poziŃia economică a celui care se poate controla şi atacă poziŃia economică a ce lui care este obiectul operaŃiunii de intelligence.19 Din punctul de vedere al Statelor Unite, doar agenŃiile componente ale aparatului de intelligence economic în clandestinitate şi numai în folosul Guver nului American. Când se desfăşoară în folosul privat sau de către orice altă organizaŃ ie din afara sistemului de intelligence guvernamental, pot să fie considerate spionaj economic sau spionaj industrial. În ceea ce priveşte “moralitatea” operaŃiunilor de intelligence economic, Ron Brown este citat în revista de politică a institutuli american de studii politic e CATO cu urmatoarea poziŃie: “este esenŃial ca Statele Unite să aiba o strategie econo mică care să fie sprijinită cu toate mijloacele pe care Guvernul le are la dispoziŃie . Guvernul trebuie să înŃelagă rolul pe care îl are în câştigarea războiului care se duce î n economia mondială iar, de vreme ce aparatul de intelligence este un instrument a l guvernului, devine chiar obligatoriu să se folosească pentru sprijinirea interes elor SUA. În ceea ce priveşte apartul de intelligence, dacă acesta nu se sfieşte să a firme că spionează domeniul militar, nu există un motiv sănătos care să îl Ńină departe d e războiul economic”.20 18 Stanley Kober, The CIA as economy spy: U.S. Intelligence after the Cold War, ediŃia on-line. 19 Ibidem. 20 Stanley Kober, “Why Spy? The Use and Misues of Intelligence”, CATO Institute Policy. 58 Când preşedintele Clinton a venit la conducerea administraŃiei americane, s-au făcut declaraŃii deschise referitoare la rolul operaŃiunilor de intelligence economic: “OperaŃiunile de intelligence economic vor juca un rol sp orit

în ajutarea politicienilor să înŃeleagă schimbările şi tendinŃele economice. Apa ratul de intelligence trebuie să sprijine negociatorii americani în apărarea bunăstarii c etăŃenilor Statelor Unite şi să ajute companiile americane în lupta împotriva serviciilor s trăine de informaŃii şi împotriva practicilor economice care le ameninŃă. …când nu ne p utem apăra cu informaŃii deschise, serviciile de intelligence trebuie să-şi foloseasc ă capacităŃile şi metodele specifice.”21 În 11 octombrie 1996, preşedintele Clinton îşi demonstrează dorinŃa de implicare în combaterea ameninŃărilor economice împotriva Statelor Unite prin semnarea unui act menit să ajute autorităŃile federale în lupta împotriva spiona jului economic. The Economic Espionage Act – 1996 subliniază că “spionajul economic şi traficul cu secrete economice furate ameninŃă securitatea naŃională şi bunăstare a economică.”22 America a inŃeles că ameninŃarea militară s-a diminuat şi că o bună parte a câmpului de bataie, s-a transferat înspre domeniul economic. Cu toate că majorit atea informaŃiilor economice necesare negociatorilor economici americani guvernamenta li sau privaŃi, sunt stocate în surse deschise de informaŃii, există informaŃii de o importanŃă majoră la care se poate ajunge numai prin intervenŃia aparatului de intelligence. Trecând peste faptul că se poartă discuŃii legate de “moralitatea” operaŃiunilor de spionaj economic, de legalitatea sprijinirii domeniului privat, Guvernul American integrează startegia economică în strategia de securitate naŃi onală şi determină aparatul său de informaŃii să-şi dezvolte şi să-si folosească compo nenta de intelligence economic. În acest punct al lucrării, se vede clar că misiunea aparatului de intelligence american nu s-a schimbat după terminarea războiului rece, ea rămâne aceeaşi – să furnizeze informaŃii eficiente tuturor celor care sunt în poziŃia de a lua deciz ii pentru apărarea şi promovarea intereselor Statelor Unite şi acolo unde se impune să int ervină nemijlocit pentru apărarea acestor interese. Ceea ce se schimbă sunt priorităŃil e, ameninŃările, punctele vulnerabile şi modul de acŃiune. Pentru a face faŃa acest or schimbări aparatul de intelligence are nevoie de un element care să ofere contin uitate şi adaptare. SoluŃia se dovedeşte a fi AgenŃia Centrală de InformaŃii. Bibliografie [1] BRIAN C. Lewis, Information warfare, ediŃia on-line. [2] CADENA, Lucas, “Rethinking the Missiona and Priorities of the Intelligence Community”, ediŃia on-line, 6 ianuarie 1999. [3] DEUTCH, John M. (director CIA), discurs tinut la “National defense University” 14 iunie 1995. 21 PORTEOUS Samuel D., “Looking out for Economic Interests: An Increased Role fo r Intelligence”, The Washington Quarterly – 1996, ediŃia on-line. 22 SNYDER Diane C. & GREGORY Sean, Economic Intelligence in the Post Cold War Er a: Issues for Reform – 10 februarie 1997, ediŃia on-line. 59

[4] KOBER, Stanley, The CIA as economy spy: U.S. Intelligence after the Cold War, ediŃia on-line. [5] KOBER, Stanley, “Why Spy? The Use and Misues of Intelligence”, CATO Institute Policy. [6] LEWIS, Brian C., Information warfare, Capitolul Offensive Information Warfare., ediŃia on-line [7] PORTEOUS, Samuel D., “Looking out for Economic Interests: An Increased Role for Intelligence”, The Washington Quarterly – 1996, ediŃia on-lin e. [8] POTTER, Zachary, Covert Action: the Delicate Balance - 13 decembrie 1996, ediŃia on-line. [9] SNYDER, Diane C.; Sean Gregory, Economic Intelligence in the Post Cold War Era: Issues for Reform – 10 februarie 1997, ediŃia on-line. [10] TIMOTHY, Thomas L, Deterring Information Warfare, în Revista “Parameters”, Winter 96-97, editată de Army War College Quarterly, ediŃia on-lin e. [11] *** Intelligence Threat Handbook, Section 6, Open Sources Collection, ediŃia on-line. [12] ***Loyola University Homepage on Strategic Intelligence, Intelligence Community, ediŃia on-line. 60 PARTICULARITĂŢI STRATEGICE ALE TEATRULUI DE OPERAŢII ŞI DE ÎNTREBUINŢARE A FORŢEI MULTINAŢIONALE DIN IRAK Dan GHICA-RADU The war in Iraq, even if can be compared with other types of coalition wars, has some particularities that make it, in a way, unique in the history of military art. I t was desired to be a war for a democratic change of a failed state but it turned into a classic war of er osion, against an ambiguous and complex insurgency, transforming entire region into an area with a variable geometry where political concepts, tactics and strategy, fighting procedures, do ctrines and new equipments are experimented or tested. MenŃinerea stabilităŃii şi echilibrului internaŃional, realizarea păcii şi secur ităŃii au devenit un deziderat al comunităŃii internaŃionale. În condiŃiile în care răz boiul este perceput ca o opŃiune inacceptabilă în rezolvarea problemelor cu care se confrun tă omenirea, în momentul actual mai importantă este prevenirea conflictelor şi gestionarea crizelor ce pot degenera oricând în conflicte majore cu urmări imprevizibile în plan regional sau global. Din această perspectivă, apreciem că modificările profunde pe care le-a parcurs conceptul de securitate şi apariŃia unor probleme de securitate imprevizibile ne cesită acordarea în continuare a atenŃiei necesare operaŃiilor de menŃinere a păcii, ca parte a operaŃiilor de pace, care, conform literaturii de specialitate “constau în: prev enirea conflictului, realizarea păcii şi impunerea păcii“1 . Iar instrumentul de realiz are a acestor deziderate, alături de eforturile realizate de organizaŃiile şi organism ele internaŃionale, la nivel politic şi diplomatic, îl reprezintă, în opinia noastră , ForŃa MultinaŃională Întrunită, prin acŃiuni pentru restaurarea păcii în zone de confl ict, prin

mijloace militare şi/sau civile. Aceste operaŃii au drept obiectiv oprirea, moderarea şi/sau încheierea ostilităŃilor între sau în interiorul statelor prin intermediul intervenŃiei imp arŃiale a unei a treia părŃi, organizată, condusă şi controlată. Această a treia parte est e, de regulă, o ForŃă MultinaŃională pentru care „conducerea unei operaŃii în sprijinu l păcii necesită înŃelegerea şi aplicarea principiilor şi conceptelor care sunt, oarecum , diferite de cele clasice. Aplicarea a trei principii – imparŃialitatea, consensul şi rest rângerea folosirii forŃei – constituie diferenŃa principală”.2 1. ParticularităŃile teatrului de operaŃii din Irak Cu toate că acŃiunile militare duse de coaliŃia de forŃe s-au desfăşurat într-o zonă restrânsă din Orientul Mijlociu, ele au avut ca bază principală de susŃiner e şi de desfăşurare a forŃelor întreaga Peninsulă Arabă şi spaŃiul maritim circumscris a cesteia, pe care le putem considera că au fost teatrul de operaŃii în care se consumă înc ă acest General de brigadă, Comandantul Comandamentului OperaŃional Întrunit 1 FT- 1, Doctrina operaŃiilor ForŃelor Terestre, Bucureşti, 2004, art. 1131. 2 SMG/ PF- 3.15, Manualul pregătirii şi executării misiunilor militare în afara teritoriului statului român de către contingentele naŃionale, Buzău, 2005, p.14. 61 conflict. Teatrul de operaŃii, delimitat convenŃional la vest de Marea Mediterană, Peninsula Sinai şi Marea Roşie, la sud de Marea Arabiei, la est de golfurile Oman, Persic şi graniŃa occidentală a Iranului, iar la nord de graniŃa meridională a Turciei, are o suprafaŃă de aproximativ 4 milioane de km2 , ceea c e reprezintă 2,7% din întinderea planetei noastre3. Republica Irak este o Ńară din Orientul Mijlociu, în Asia de Sud-Vest, la confluenŃa dintre râurile Tigru şi Eufrat, incluzând, deasemenea şi sudul Kurdistanului. Are frontiere cu Kuweitul şi Arabia Saudită la Sud, Iordania la V est, Siria la Nord-Vest, Turcia la Nord şi Iran la Est, iar în partea de Sud-Est are o mică deschidere la Golful Persic. Irakul are o suprafaŃă de 435.052 Km2 şi o populaŃi e de aproximativ 23 de milioane de locuitori, fiind împărŃit în 18 provincii, iar cap itala este Bagdad, oraş de peste 4 milioane de locuitori4. Teritoriul Irakului prezintă patru regiuni naturale între care cea mai important ă ca extindere şi semnificaŃie economică se află în partea centrală şi anume, câmp ia drenată de fluviile Tigru şi Eufrat (Câmpia Mesopotamiei) care concentrează ¾ di n terenurile cultivate ale Ńării. Se prezintă ca o fâşie de teren orientată de la nord-vest spre sud-est pe o distanŃă de 850 km, iar lăŃimea măsoară între 200 şi 400 km, c u un aspect monoton, cu spaŃii întinse străbătute de numeroase canale şi zone mlăştin oase. Această zonă favorizează ducerea unor operaŃii de amploare, la care pot particip a toate categoriile de forŃe, inclusiv navele fluviale, fiind deschise direcŃii de valoare

operativă şi tactică. Celelalte trei regiuni sunt MunŃii Kurdistanului în nord-est (vârful Pir Omar – 2960 m), Piemontul Nordic, care sunt traversaŃi de văi adânci, cu sectoare de ch ei şi defilee, cu bogate resurse de petrol precum şi regiunea deşertică desfăşurată la vest de Eufrat. Spre interior, în imediata apropiere a câmpiei, se înalŃă MunŃii Hijaz, ce ating înălŃimi de până la 3770 m, iar MunŃii Taurus de Est şi Zagros închid spre nord şi est, vastul deşert arab, alcătuit din deşertul Sirian, Marele şi Micul Nefud, Dahi şi deşertul Rub al Khali (Pătratul Gol). Dispuse pe două aliniamente, lanŃurile muntoase constituie obstacole deosebit de puternice care favorizează organizarea şi ducerea apărării pe aliniamente intermediare. Regiunile de deşert se prezintă sub forma unor câmpii deşertice cu altitudini ce nu depăşesc 300 m şi sunt traversate de mai multe ueduri (văi ale unor foste râu ri) cu o orientare generală nord-vest, sud-est. Întreaga zonă deşertică este lipsită co mplet de apă, iar vegetaŃia este practic inexistentă, dunele de nisip succedându-se una d upă alta. Prin comunicaŃiile reduse şi lipsa vegetaŃiei, cu excepŃia oazelor, diferenŃele de temperaturi foarte mari între zi şi noapte, precum şi lipsa reperelor pentru ori entare, deşertul este considerat mediul cel mai impropriu pentru organizarea şi desfăşur area operaŃiilor. Irakul are o climă subtropicală cu o ariditate pronunŃată şi amplitudini foarte mari de temperatură, cu un regim al precipitaŃiilor foarte sărăcăcios, vegetaŃia naturală 3 Ilie Schipor, Războiul din Golf, Editura A.I.S.M., Bucureşti, 1991, p.129. 4 http://ro.www.wikipedia.org. 62 ocupând doar 13% din suprafaŃa Ńării, iar fauna este adaptată mediului. Verile sunt toride cu temperaturi de peste 500 C, fără precipitaŃii, iar vântul „shamal ” provoacă în deşert cunoscutele furtuni de nisip. Deşerturile sunt punctate, la m ari distanŃe, de oaze în care beduinii sunt o pitorească prezenŃă. Zona în care s-au desfăşurat operaŃiile coaliŃiei se află sub semnul ploilor, căderilor de zăpadă şi inundaŃiilor din bazinul superior al celor două fluvii – Tigru şi Eufrat. Tigrul izvorăşte din MunŃii Armeniei, străbate MunŃii Kurzi, se apropie în anumite locuri de Eufrat la numai 30 km unindu-se cu acesta în apropiere de Basr a şi împreună cu acesta formează fluviul Shatt al Arab ce se varsă în Golful Persic. Are o lungime de 1855 km, malurile înalte şi rezistente, curentul deosebit de puternic producând inundaŃii de la jumătatea lunii martie la jumătatea lunii iunie. Eufratul izvorăşte tot din MunŃii Armeniei, străbate MunŃii Taurus şi Antitaurus, debitul fiind mult mai redus decât al Tigrului. Malurile joase facil itează deversarea apei şi extinderea inundaŃiilor5. Ambele fluvii sunt navigabile pe o distanŃă de aproximativ 600 km, în lungul lor deschizându-se direcŃii de capacitate divizie favorabile desfăşurării unor o peraŃii

de mare amploare. Irakul are ieşire la Golful Persic prin portul Al Faw şi, prin acesta, la oceanu l Planetar. Golful Persic, interpus între Peninsula Arabia şi Ńărmul de vest al Ir anului, are o orientare generală de la nord-vest spre sud-est, măsurând în lungime 960 k m, lăŃimea fiind variabilă, de la 45 km în strâmtoarea Ormuz, la 350 km, iar supraf aŃa sa este de 239.000 km2 , adâncimea variind între 50 şi 102m. Ţărmurile sunt stâncoa se, de-a lungul Ńărmului iranian şi joase în zona circumscrisă Irakului. Sistemul de comunicaŃii rutiere este repartizat neuniform, mai dezvoltat în câmpia Mesopotamiei, iar transporturile maritime sunt legate de marile porturi d in Golful Persic. Autostrada ce se înscrie în lungul Ńărmului vestic al golfului se ramifică în apropiere de Basra astfel: o ramificaŃie conduce de la Basra în lungul fluviului Shatt al Arab, până la confluenŃa cu Eufratul, apoi se dezvoltă în lungul fluviului Tigru , trecând prin Bagdad până la Mosul, de unde se ramifică pătrunzând spre nord pe teritoriul Turciei şi spre vest pe teritoriul Siriei. Cea de - a doua arteră rut ieră importantă conduce în lungul fluviului Eufrat, pe la vest de Bagdad şi se contin uă prin Abu Kemal către Ńărmul de est al Mării Mediterane. ComunicaŃiile feroviare sunt puŃin dezvoltate, o însemnătate deosebită pentru acŃiunile militare având cea care porneşte de la Basra spre Bagdad apoi, în lung ul fluviului Tigru, până la Mossul. Transporturile aeriene sunt bine dezvoltate, fiind favorizate de condiŃiile geomorfologice ale terenului cât şi de resursele de petrol, principalele aerodro muri fiind dispuse la Bagdad, Mossul, Al Hadithah şi Ubaila. Majoritatea aerodromuril or sunt dotate cu echipamente necesare asigurării decolării/aterizării atât ziua câ t şi noaptea, sau în condiŃii meteo grele6. 5 Ilie Schipor, op.cit., p.132. 6 Războiul din Golf, Editura Militară, Bucureşti, 1991, p.85. 63 Pentru trupele arabe rigorile climatice şi de teren nu au creat dificultăŃi deosebite, însă pentru coaliŃia de forŃe războiul în această zonă a creat un lun g şir de greutăŃi, atât luptătorilor cât şi tehnicii de luptă şi celorlalte echipamente m ilitare, căldura şi nisipul fiind principalii „inamici”. Acest teatru de operaŃii permite desfăşurarea unor operaŃii de amploare strategică, cu toate categoriile de forŃe armate, asigură concentrarea unor grup ări de forŃe pe direcŃii de pătrundere de valoare tactică şi dispune de numeroase baze militare atât terestre cât şi navale şi aeriene7. 2. ParticularităŃile de întrebuinŃare a MNF-I Evenimentele tragice de la 11 septembrie 2001 din Statele Unite ale Americii, au avut ca efect în comunitatea internaŃională o anumită solidaritate, deşi în m ulte situaŃii erau numai la nivel declamativ, în alte situaŃii au creat impresia că u nele Ńări

precum Libia, Cuba, sau Irakul „nu puteau să nu se simtă oarecum răzbunate, iar în statele arabe şi teritoriile palestiniene, bucuria şi mândria că ei sunt autorii loviturii“8. Ca efect al acestei situaŃii, după 11 septembrie, politica americană faŃă de Ira k s-a schimbat radical, dorinŃa de înlăturare de la putere a lui Saddam Hussein fiind afişată drept punct de sprijin al războiului total împotriva terorismului. Astfel, s-a n ăscut aşanumita „axă a răului”, în care au fost incluse, alături de Irak, state precum Coreea de Nord, Iran, Libia şi altele realizându-se contextul perfect al aplicării strateg iei pentru controlul Orientului Mijlociu. OpoziŃia cea mai vehementă asupra planurilor de război americane veneau din partea FranŃei, la care s-a adăugat şi Germania, iar lovitura cea mai grea în pr egătirile pentru constituirea CoaliŃiei de ForŃe de către SUA avea să fie dată de Turcia c are a respins cererea de a se folosi bazele sale din sud pentru deschiderea unui al do ilea front împotriva Irakului. În ciuda acestor decizii, pregătirile SUA pentru const ituirea coaliŃiei de forŃe au continuat, iar comisiile de inspecŃie îşi continuau munca în căutarea arsenalului nuclear irakian fără să găsească nici noi arme şi nici dove zi că Irakul deŃinea rachete cu rază lungă de acŃiune. Chiar în condiŃiile lipsei acor dului ONU şi NATO pentru începerea acŃiunii militare, principalele state care şi-au de clarat sprijinul SUA şi Marii Britanii pentru participarea la coaliŃia de forŃe au înce rcat să demonstreze lumii că există un real pericol al continuării actualei politici a dictatorului de la Bagdad eludând solicitarea Adunării Generale a ONU care cerus e o soluŃie paşnică a crizei irakiene. Continuând desfăşurarea forŃelor în zona de conflict, coaliŃia s-a instalat în bazele de proiecŃie a forŃelor şi în bazele de dislocare dispuse în Kuweit, Arab ia Saudită, Qatar, Iordania, Oman, Bahrein, insula Diego Garcia, Emiratele Arabe Un ite şi în Marea Mediterană9. 7 Ibidem, p.73. 8 Anton Caragea, Op.Cit.p.53. 9 Datele au fost sintetizate din surse de informaŃii deschise şi din lucrări de autor (A.Caragea, Război în Golf, Editura Nemira, 2003; F.Fukuyama, America la răscruce, Editura A ntet, 2006; F.Massoulie, Conflictele din Orientul Mijlociu, Editura ALL, 2003; Noam Chomski, State eşuate, Editura Antet, 2006). 64 De altfel, cu 6 luni înainte de declanşarea operaŃiei multinaŃionale întrunite în Kuweit se aflau aproximativ 140.000 de militari, 600 de tancuri, 50 0 de elicoptere, la care s-au adăugat în ultimile zile D. 3 I., 82 şi 101 Aeropurtate , precum şi ForŃa ExpediŃionară a Corpului de Infanterie Marină americane. În Arabia-Saudită se aflau peste 9000 de militari, la care se adăugau 200 de

avioane F.15 şi F.16, avioane de realimentare şi de comandă şi control AWACS. În Qatar se aflau 2 baze (al - Uleid şi as - Salayah) cu 800 de militari america ni şi un Centru de Comandă şi Control detaşat din Florida, paza complexului militar fiind asigurată cu escadrile F.15 şi F.16. În Bahrein era dispus Centrul de Comandă al Flotei a cincea americane, alături de circa 5000 de militari, în special cu sarcini logistice. Alte elemente ale CoaliŃiei au fost dislocate în Iordania (6000 de militari), Oman (3000 de militari), insula Diego Garcia (1000 de militari şi bazele avioane lor de bombardament B.52). În Golful Persic staŃionau trei portavioane, iar în Marea Mediterană două, fiecare din acestea transportând 80 de avioane, din care 50 de vânătoarebombardament. Acestor nave li s-au adăugat cu câteva zile înainte de începerea operaŃiei, 26 de nave de suprafaŃă, 20 de submarine şi 12 nave de ajutor în Golf , respectiv 17 nave de suprafaŃă şi 12 de ajutor în Marea Mediterană. ForŃelor americane li s-au adăugat 42.000 de militari britanici cu 23 de nave şi 150 de avioane, alături de 3000 de militari polonezi, români, bulgari şi cehi. Acestei colosale forŃe, nu numai numeric dar şi sub aspectul calitativ, tehnologic şi al pregătirii pentru luptă, Irakul îi opunea o armată slăbită de bombardamente, cu o tehnologie a anilor 50-60, precum şi cu un moral redus. ForŃele terestre irakiene erau estimate la 400.000 de militari, la care se adăug au 100.000 de oameni ai Gărzii Republicane, organizaŃi într-o armată centrală cu 3 divizii de tancuri, 11 de infanterie, 3 divizii mecanizate; militarii Gărzii Rep ublicane erau orau organizaŃi pe 2 divizii blindate, 3 de infanterie şi 3 mecanizate. În final, Garda Republicană Specială era formată din 26000 de militari organizaŃi pe 15 batalioane. Toate aceste forŃe erau dotate cu aproximativ 1000 de tancuri T.55 şi T.62, 2000 de rachete antitanc şi 3.500 de piese de artilerie. ForŃele aeriene erau restrânse la 90 de avioane MIG-21, 100 de elicoptere şi 1500 de rachete SAM. Singurele arme care stârneau îngrijorarea SUA erau: 50 de rachete FAW-70 cu rază de acŃiune 50 km, 50 de rachete FAW cu rază de acŃiune 150 km şi un număr relativ redus de rachete SCUD-B cu rază de acŃiune 300 km, rachete Al-Hussein cu rază de acŃiune 950 km, precum şi noile rachete Al-Badr cu o rază de acŃiune de 1000 km. Peste această structură militară, Saddam a realizat şi o divizare teritorială, astfel: • zonă de centru, sub comanda lui Udai Hussein; • zona de nord, sub comanda lui Ezzat Ibrahim, vicepreşedinte al Guvernului; • zona Basra, sub comanda lui Ali Aassan Al-Majid, membru al Consiliului Comandamentului RevoluŃionar; 65 • zona deşertului central, sub comanda lui Mizban Khadr al-Hadi, membru al Consiliului Comandamentului RevoluŃionar. Toată această colosală desfăşurare de forŃe costa SUA la începtul lunii martie 2003 în jur de 10 milioane de dolari zilnic, iar costurile acŃiunii la data decl arării încheierii operaŃiei întrunite se ridicau la 30-40 miliarde de dolari şi avea să poarte un nume care va ocupa un loc, deloc de neglijat, în istoria artei militare – ForŃa MultinaŃională din Irak (MNF-I). OperaŃiile militare desfăşurate de forŃele coaliŃiei multinaŃionale în cel de-al doilea război din Irak au avut o durată de aproximativ trei săptămâni dar efortu rile de

stabilizare şi securizare a statului irakian continuă şi în prezent. Toate eveni mentele care au avut loc după încheierea campaniei militare sugerează că forŃa multinaŃi onală condusă de Statele Unite ale Americii nu a dispus de planurile necesare dar nici de oamenii capabili să gestioneze situaŃia apărută după obŃinerea victoriei militar e. Străzile oraşelor au fost luate în stăpânire de diverşi infractori care au distr us mare parte din infrastructura irakiană rămăsă intactă în urma desfăşurării acŃiu nilor militare. ForŃele de poliŃie şi unităŃile militare irakiene erau dezintegrate ia r forŃele militare ale coaliŃiei multinaŃionale nu erau pregătite să răspundă rapid la noi le provocări la adresa securităŃii. Lipsa de reacŃie la situaŃia creată a avut ca r ezultat apariŃia şi consolidarea mişcărilor insurgente, ale căror acŃiuni nici până astă zi nu au fost pe deplin contracarate de coaliŃia multinaŃională. Deşi se pare că nimeni nu a planificat activităŃile care trebuiau desfăşurate du pă încheierea acŃiunii militare, au existat numeroase agenŃii şi organizaŃii din ca drul guvernului SUA care au identificat, înainte ca operaŃiile militare să înceapă, o serie de posibile provocări ale perioadei post-conflict şi au sugerat strategii pentru co mbaterea acestora. Cu toate acestea, la nivel politic, pe timpul estimării privind evoluŃia situaŃi ei de securitate după încheierea confruntării militare, s-a manifestat un optimism exa gerat. Astfel, s-a apreciat că operaŃia militară va fi decisivă şi va duce la stabiliza rea situaŃiei de securitate iar populaŃia civilă va primi cu entuziasm forŃele coaliŃiei multi naŃionale. În acelaşi timp, comandanŃii militari de la cel mai înalt nivel considerau că au torităŃile civile ar trebui să fie responsabile cu gestionarea perioadei post-conflict. În consecinŃă, atenŃia responsabililor militari s-a concentrat pe etapele de pregăt ire şi executare a acŃiunilor militare. Ambele estimări, atât ale factorului politic câ t şi cele ale conducerii militare, s-au dovedit eronate, ceea ce impune dezvoltarea unei n oi şi mult mai largi abordări a procesului de planificare a operaŃiilor militare şi, p oate, rezervarea unui rol mai important planificatorilor militari în procesul de ident ificare a acŃiunilor specifice perioadei post-conflict. Planificatorii militari ai operaŃiei Iraqi Freedom (OIF) au identificat patru fa ze ale acesteia: 1. obŃinerea sprijinului internaŃional şi pregătirea forŃei pentru dislocare, 2. dislocarea forŃelor în teatrul de operaŃii, 3. desfăşurarea operaŃiilor militare, 4. desfăşurarea operaŃiilor post-conflict. Faza a IV-a a campaniei, deşi a fost identificată structura militară responsabil

ă cu planificarea şi conducerea acŃiunilor specifice, nu a reprezentat o prioritat e pentru 66 planificatorii militari de la nivel strategic care şi-au concentrat atenŃia şi resursele pentru acŃiunile militare specifice fazei a III-a. Aceştia considerau că responsabilitatea planificării acŃiunilor de stabilitate şi reconstrucŃie sunt d e competenŃa structurilor civile nesesizând că acŃiunile militare pentru înlăturar ea regimului Saddam Hussein reprezintă parte a unui efort mai larg pentru stabiliza rea şi democratizarea Irakului. Rezultatul acestor acŃiuni a constat în desfăşurarea un ei operaŃii militare care a făcut ca, ulterior, obiectivul general al campaniei să fie dificil de atins. Totuşi, la începutul anului 2003, sesizându-se lipsa unei planificări în detaliu pentru etapa de reconstrucŃie post-conflict, a fost luată decizia de a se consti tui o nouă structură (Task Force IV), aflată sub controlul operaŃional al USCENTCOM, cu misiunea de a elabora planul pentru faza a IV-a a OIF şi care să constituie nucl eul comandamentului ce va fi desemnat să conducă acŃiunile post-conflict. Această so luŃie s-a dovedit nefuncŃională deoarece a fost creată foarte târziu, astfel că, în lu na martie 2003, a fost desfiinŃată. Necesitatea unei robuste implicări a organizaŃiilor şi agenŃiilor civile în efor tul de stabilizare a Irakului a fost corect identificată deoarece acestea dispuneau de capabilităŃi necesare operaŃiilor post-conflict. Ca urmare, o serie de organizaŃ ii guvernamentale şi-au elaborat propriile studii privind evoluŃia situaŃiei post-c onflict şi acŃiunile care trebuie întreprinse dar a lipsit coordonarea şi integrarea acesto ra într-un plan coerent. Astfel, a fost elaborat un plan detaliat pentru acordarea asistenŃ ei umanitare dar activităŃile de reconstrucŃie nu au fost clar identificate deoarec e, în general, se considera că efortul pentru reconstrucŃie nu va fi necesar iar proce sul de stabilizare va putea fi gestionat de irakieni. Întrebări cheie cum ar fi natura militară sau civilă a autorităŃii care va fi instaurată în perioada post-conflict au răma s fără răspuns pe timpul procesului de planificare. De asemenea, se considera că activi tăŃile civile, în perioada post-conflict, reprezintă o precondiŃie pentru crearea unui mediu de securitate stabil. Planurile militare pentru perioada post-conflict vizau desfăşurarea operaŃiilor forŃei multinaŃionale pe parcursul a trei etape: Prima etapă, imediat după încheierea operaŃiilor militare, cu o durată de 90 de zile, avea ca obiective asigurarea securităŃii şi refacerea serviciilor publice esenŃiale pentru populaŃie. Comandamentul Componentei Terestre a ForŃei MultinaŃionale

(CFLCC)10 a fost desemnat ca structură responsabilă cu planificarea şi conducere a operaŃiilor specifice acestei etape. Cea de a doua etapă viza desfăşurarea activităŃilor specifice reconstrucŃiei, ia r controlul operaŃiei urma să fie preluat de comandantul Grupării de ForŃe Întruni te MultinaŃionale pentru Irak (CJTF-I)11. Pe timpul acestei etape, forŃele militare ale coaliŃiei urmau să sprijine acŃiunile unei agenŃii civile de tranziŃie condusă d e CoaliŃia MultinaŃională12. 10 Combined Forces Land Component Command (CFLCC). 11 Combined Joint Task Force-Iraq (CJTF-I). 12 [Autoritatea Provizorie a CoaliŃiei (CPA). 67 A treia etapă urma să fie iniŃiată atunci când guvernul interimar irakian ar fi fost în funcŃiune. Controlul operaŃiilor militare era transferat de la com andantul CJTF-I către comandantul ForŃei MultinaŃionale pentru Irak (MNF-I)13. Pe timpul acestei etape, operaŃiile militare ale forŃelor coaliŃiei urmau să fie autorizat e de guvernul interimar irakian. 3. Constituirea şi întrebuinŃarea forŃei multinaŃionale după încheierea operaŃiilor militare La încheierea operaŃiilor militare, strategia coaliŃiei internaŃionale a constat în a solicita forŃelor de securitate irakiene să-şi asume responsabilităŃi în domeniu l securităŃii în mod accelerat. În acelaşi timp, forŃa multinaŃională era pregătit ă să facă faŃă la patru principale provocări în domeniul securităŃii: Bazându-se pe experienŃa din primul război din Golful Persic, forŃele coaliŃiei aveau planificate acŃiuni şi au desfăşurat operaŃii pentru securizarea câmpurilo r petroliere şi împiedicarea executării acŃiunilor de sabotaj. Anticipând un număr foarte mare de refugiaŃi ca urmare a desfăşurării operaŃiilor militare, forŃa multinaŃională a planificat acŃiuni pentru împiedica rea producerii unei mari crize umanitare (au fost dislocate structuri de CIMIC lângă frontierele irakiene cu Turcia şi Iordania şi au fost luate măsuri pentru instal area în timp scurt a taberelor de refugiaŃi). Comandantul CFLCC era preocupat în legătură cu provocările asociate asigurării protecŃiei şi gestionării unui număr mare de prizonieri de război ira kieni. În consecinŃă, au fost luate măsuri pentru a putea reŃine şi procesa un număr mare de prizonieri de război. Aceştia ar fi urmat să formeze Garda NaŃională Irakiană, organizaŃie care ar fi putut sprijini poliŃia irakiană în acŃiunile pentru menŃi nerea ordinii publice. ForŃele coaliŃiei au anticipat escaladarea violenŃei inter-etnice în rândul populaŃiei irakiene şi declanşarea de represalii împotriva liderilor politici lo iali vechiului regim. De aceea, CFLCC era pregătit să contacteze şi să desfăşoare activităŃi de reconstrucŃie în comun cu liderii locali în vederea Ńinerii sub co ntrol a violenŃei inter-etnice şi inter-sectare. Însă, unele din aceste provocări, pentru care forŃele coaliŃei erau pregătite, n

u au apărut niciodată. Astfel, populaŃia civilă nu şi-a părăsit locuinŃele iar col apsul forŃelor armate irakiene a făcut ca zonele de conflict să nu se extindă, ceea ce a dus la nematerializarea prognozatei crize umanitare. În acelaşi timp, datorită dispariŃ iei unităŃilor militare pe timpul confruntărilor şi întoarcerii militarilor în rându l populaŃiei civile, planurile şi facilităŃile pregătite pentru a face faŃă unei eventuale cr ize provocate de numărul foarte mare al prizonierilor de război să se dovedescă inut ile. În ceea ce priveşte acŃiunile militare ale forŃelor coaliŃiei planificate şi desfăşurate în prima etapă a operaŃiei post-conflict, pentru stabilizarea şi rec onstrucŃia Irakului, acestea nu au fost foarte eficiente datorită percepŃiei generale că responsabilitatea principală revine organizaŃiilor şi agenŃiilor civile ale căro r acŃiuni vor sta la baza creării şi menŃinerii unui mediu de securitate stabil. De asemen ea, în 13 [Multinational Force-Iraq (MNF-I). 68 conformitate cu planul general al campaniei, acŃiunile militare pentru stabilizarea teritoriului irakian urmau a fi executate de aceleaşi forŃe ale coa liŃiei care au desfăşurat anterior operaŃiile militare pentru cucerirea teritoriului irakian . Deoarece ritmul acŃiunilor militare ofensive a fost foarte ridicat, nu au mai fost disloc ate două noi divizii14 în teatrul de operaŃii iar diviziile care au cucerit Bagdadul şi c entrul Irakului erau divizii blindate, unităŃi care nu erau pregătite pentru a face faŃ ă provocărilor fazei post-conflict a campaniei. 4. Restructurarea forŃei multinaŃionale pentru a răspunde deteriorării accelerate a situaŃiei de securitate Deşi situaŃia de securitate nu era stabilă, în luna mai 2003 s-a decis înfiinŃar ea AutorităŃii Provizorii a CoaliŃiei (CPA) prin care s-a preluat controlul politic al statului irakian. De asemenea, în luna iunie 2003, controlul forŃelor coaliŃiei a fost transferat de la comandantul CFLCC către comandantul noii structuri de comandăco ntrol constituită – CJTF-715. CPA, până în luna iunie 2004 când a transferat administrarea teritoriului irakia n unui guvern provizoriu 16 , a încercat să îndeplinească două misiuni simultan: conducerea statului irakian şi construirea instituŃiilor care trebuiau să permit ă funcŃionarea acestuia. Deşi reprezenta autoritatea politică unică responsabilă c u guvernarea stratului irakian, structura militară a coaliŃiei internaŃionale (CJT F-7) funcŃiona separat. În lipsa unui plan, cele două structuri acŃionau punctual pen tru soluŃionarea problemelor apărute, lipsa de coordonare şi nediseminarea informaŃi ilor între acestea ducând la apariŃia unor semnificative tensiuni. Lipsa personalului

CPA combinată cu situaŃia de securitate precară a făcut ca prezenŃa acestei administ raŃii civile de ocupaŃie în teritoriu să fie nesemnificativă, forŃa militară multinaŃi onală fiind, în fapt, responsabilă cu stabilizarea şi reconstrucŃia statului irakian. Una din cele mai mari provocări căreia CPA şi CJTF-7 au trebuit să îi facă faŃă a reprezentat-o constituirea şi antrenarea forŃelor de securitate irakiene. Dizo lvând organismul militar imediat după preluarea controlului, CPA a făcut ca responsabilitatea realizării şi menŃinerii unei situaŃii de securitate relativ s tabile să revină numai poliŃiei irakiene, instituŃie coruptă şi lipsită practic de putere. Restructurarea şi pregătirea poliŃiei irakiene s-a realizat cu dificultate, concomitent cu îndeplinirea misiunilor specifice, şi datorită lipsei de înŃelege re manifestată de statele membre ale coaliŃiei multinaŃionale faŃă de importanŃa cr ucială a eficientizării poliŃiei irakiene. Nealocând suficiente resurse în acest sens, s-a ajuns în situaŃia ca această instituŃie să nu dispună de capacitatea de a controla, în sp ecial, zonele urbane. Constituirea şi antrenarea noului organism militar a fost mai bine organizată şi datorită faptului că existau planuri elaborate anterior începerii conflictului, personalul 14 În TO urmau a fi dislocate Divizia 4 Infanterie şi Divizia 1 Cavalerie ale SU A, unităŃi care erau pregătite să execute acŃiuni specifice de stabilizare, având în compunere elemen te suplimentare de poliŃie militară şi CIMIC. 15 În esenŃă, CJTF-7 exercita controlul operaŃional asupra tuturor forŃelor disl ocate în teatrul de operaŃii. 16 Guvernul Interimar Irakian (Iraqi Interim Government - IIG). 69 militar putând fi relativ uşor încorporat, instruit şi dislocat. Identificarea c u greutate a misiunilor structurii militare (apărare naŃională împotriva ameninŃăr ilor externe sau capacitatea de a acŃiona pentru stabilizarea internă a Irakului) a d us la apariŃia impedimentelor în realizarea structurii de forŃe. Primele încercări de a angaja unităŃile militare nou constituite în acŃiuni de combatere a insurgenŃei s-au so ldat, în general, cu refuzul de a lupta şi numeroase dezertări. Planul forŃei multinaŃionale pentru transferarea misiunilor de securizare a teritoriului irakian către forŃele de securitate irakiene, până în vara anului 2 004, era un plan în patru faze: 1. sprijinul reciproc, prin care forŃa multinaŃională crea condiŃiile pentru transferarea responsabilităŃilor, în domeniul securităŃii, forŃelor irakiene; 2. tranziŃia controlului la nivel local, către forŃele de securitate irakiene, a colo unde aceste forŃe îşi puteau asuma asigurarea securităŃii; 3. tranziŃia controlului la nivel regional, forŃele de securitate irakiene fiind responsabile pentru asigurarea securităŃii la nivel de provincii; 4. tranziŃia către un mediu de securitate stabil la nivel strategic, forŃele de securitate irakiene fiind capabile să facă faŃă ameninŃărilor, atât interne cât

şi externe, la adresa securităŃii, fiind monitorizate de forŃa multinaŃională. Obiectivul principal al acestui plan consta în reducerea graduală a numărului militarilor forŃei multinaŃionale, concomitent cu neutralizarea insurgenŃei şi dezvoltarea capacităŃii forŃelor irakiene de a asigura securitatea internă şi ex ternă a Irakului. În luna februarie 2004, CJTF-7 a încercat să transfere responsabilităŃile în domeniul securităŃii forŃelor de securitate irakiene, acŃiune care s-a dovedit l ipsită de succes. Deşi numărul total al forŃelor de securitate era de aproximativ 203.000, datorită instruirii necorespunzătoare şi echipării precare unităŃile armatei şi cele ale poliŃiei nu au fost capabile să contracareze atacurile insurgente împotriva forŃ elor coaliŃiei, atacuri care au escaladat începând cu luna aprilie 2004. Unele forŃe irakiene erau capabile să acŃioneze împreună cu forŃele coaliŃiei, în timp ce alte unităŃ i irakiene şi-au abandonat dispozitivul şi responsabilităŃile, în unele cazuri chiar spriji nind forŃele insurgente. Ca urmare a colapsului ForŃelor de Securitate Irakiene produs în primăvara anului 2004, în vara aceluiaşi an MNF-I a elaborat un plan de campanie prin care a fost revizuită strategia iniŃială de transfer a responsabilităŃilor în domeniul securităŃii către forŃele irakiene la nivel local, regional şi naŃional. Apoi, în noiembrie 2005, la nivel politico-militar, în Statele Unite ale Americii a fost elaborată o nouă st rategie care să răspundă noilor provocări” 17 . Deşi scopul strategiei a fost clar defin it, ameninŃările şi riscurile au fost corect identificate iar obiectivele politice, de securitate şi economice pe termen scurt, mediu şi lung au fost descrise corespunzător, stra tegia a identificat numai parŃial agenŃiile responsabile pentru atingerea acestor obiect ive precum şi costurile implicării în continuare a SUA în Irak. 17 The National Strategy for Victory in Iraq (NSVI) – a fost elaborată de Nation al Security Council (NSC) pentru a clarifica strategia Preşedintelui SUA în vederea atingerii obiect ivelor politice, de securitate şi economice în Irak. 70 În aprilie 2006, MNF-I a elaborat primul plan întrunit prin care se căuta a se integra eforturile în domeniile politic, militar şi economic în vederea sta bilizării situaŃiei din Irak. Însă nici una din aceste iniŃiative nu a fost în măsură să a nticipeze nivelul violenŃei sectare la care s-a ajuns ca urmare a incidentului din februar ie 2006 (explozia de la Moscheea de Aur din Samara). De asemenea, atacurile iniŃiate de forŃele insurgente împotriva forŃelor coaliŃi ei şi forŃelor de securitate irakiene au atins un nivel foarte ridicat începând cu luna octombrie 2006. De-a lungul anului 2006, conform rapoartelor ONU, numărul refugiaŃilor în Irak a crescut brusc, în primul rând ca urmare a intimidărilor ş

i violenŃei sectare. Astfel, multe cartiere din Bagdad au fost divizate între comu nităŃile şiite şi sunite, fiind controlate de grupuri înarmate care pretindeau că acŃione ază ca protectori şi apărători ai acelor zone. La sfârşitul anului 2006, se aprecia că nivelul violenŃei atins în partea centra lă a Irakului, în special în zona Bagdad, a făcut ca acele câştiguri obŃinute în dome niul politic să devină irelevante. 5. Reformularea misiunilor forŃei multinaŃionale pentru sprijinirea guvernului irakian Pentru a face faŃă nivelului ridicat de violenŃă generalizată, în luna ianuarie 2007 a fost lansată o nouă strategie18 prin care operaŃiile coaliŃiei multinaŃio nale în Irak intrau într-o nouă etapă. Această nouă strategie a modificat evaluările în domeniul securităŃii şi pe cele ale mediului politic din Irak şi a identificat căile prin care ar putea fi sprij inită sau îngreunată atingerea obiectivelor coaliŃiei multinaŃionale. Dacă anterior se cre dea că organizarea de alegeri libere în anul 2005 va conduce la acceptarea de către toŃ i irakienii a unei guvernări democratice, prin noua strategie se accepta că reconc ilierea naŃională ar putea fi realizată pas cu pas. De asemenea, dacă anterior se apreci a că intensificarea eforturilor pentru antrenarea şi echiparea forŃelor de securitate irakiene va conduce la reducerea efectivelor coaliŃiei multinaŃionale prezente în Irak, a cum se recunoştea că deşi forŃele irakiene erau capabile să conducă operaŃii militare, acestea nu erau pregătite să facă faŃă, în mod independent, provocărilor specifice creăr ii unui mediu de securitate stabil. Pentru a reduce nivelul violenŃei sectare şi pentru crearea unui mediu stabil în diferite zone ale Ńării, s-a identificat necesitatea sporirii efectivelor coaliŃ iei multinaŃionale pentru o perioadă cuprinsă între 12 – 18 luni. De asemenea, strat egia solicita MNF-I să transfere responsabilităŃile în domeniul securităŃii către aut orităŃile locale, pentru toate cele 18 provincii, până la sfârşitul anului 2007. În ceea c e priveşte aspectele politice, coaliŃia multinaŃională se angaja să sprijine autorităŃile i rakiene în elaborarea şi implementarea legislaŃiei esenŃiale pentru promovarea reconcilieri i naŃionale. 6. AcŃiuni desfăşurate pentru îmbunătăŃirea stării de securitate 18 The New Way Forward. 71 Crearea unui mediu de securitate relativ stabil a reprezentat un obiectiv esenŃial al noii strategii. Ca urmare a acŃiunilor planificate şi întreprinse de MNF-I, nivelul violenŃei în Irak a scăzut cu aproape 70% în luna februarie 2008 faŃă de luna iunie 2007, ceea ce a permis revenirea la o viaŃă normală a comunităŃilor precum

şi creşteri ale economiei locale. De asemenea, numărul atacurilor nu a mai crescut în perioada desfăşurării celor mai importante evenimente politice şi sărbători reli gioase. Această reducere a nivelului violenŃei a rezultat, în primul rând, ca urmare a s căderii numărului atacurilor insurgente în zona Bagdad şi în Provincia Anbar. Deşi situa Ńia de securitate s-a îmbunătăŃit, un raport al ONU din aprilie 2008 arată că acŃiuni v iolente se desfăşoară, în continuare, pe întreg teritoriul irakian iar aceste acŃiuni ar putea să escaladeze cu rapiditate. MinorităŃile etnice şi religioase, alte grupuri vulner abile ale societăŃii irakiene, în continuare sunt victime ale atacurilor violente iar prin cipala consecinŃă a acestor acŃiuni continuă să o reprezinte fenomenul emigrării, deşi rata de creştere a acestui fenomen este foarte mică. Mediul de securitate periculos şi v olatil continuă să îngreuneze deplasările şi eforturile de reconstrucŃie ale personalul ui civil internaŃional. Astfel că, aceste condiŃii de securitate precară continuă să desc urajeze investitorii străini şi nu permite dezvoltarea sectorului economic privat în cea mai mare parte a Ńării iar Echipele de ReconstrucŃie Provinciale19 continuă să se sp rijine pe mijloacele militare pentru asigurarea securităŃii deplasărilor. Strategia elaborată în luna ianuarie 2008, avea ca obiectiv înfrângerea Al Qaeda în Irak şi crearea unui mediu de securitate stabil care să nu mai permită desfăş urarea actelor teroriste. Respingerea şi dezaprobarea acŃiunilor Al Qaeda de către o pa rte însemnată a populaŃiei şi acŃiunile planificate şi desfăşurate de MNF-I pentru neutralizarea reŃelelor teroriste a contribuit la descreşterea acŃiunilor violen te în Irak, la diminuarea capacităŃii de acŃiune şi reducerea numărului membrilor, la restrâ ngerea zonei de acŃiune şi a libertăŃii de mişcare. Însă, Al Qaeda nu este definitiv în vinsă în teatrul de operaŃii Irak şi dispune, în continuare, de capacitatea de a desfăşur a atacuri teroriste în anumite zone. Reducerea nivelului de violenŃă în Irak se datorează, în principal, următorilor trei factori: sporirea numărului militarilor coaliŃiei internaŃionale; constitui rea forŃelor de securitate irakiene neguvernamentale; încetarea ostilităŃilor de către formaŃ iuni paramilitare şiite. Desfăşurarea unor noi unităŃi în teatrul de operaŃii Irak (5 brigăzi luptătoare) a fost justificată de necesitatea de a asigura un mediu de securitate stabil în Ba gdad şi împrejurimi. Aceste forŃe dislocate au permis MNF-I să-şi sporească tempoul operaŃiilor şi să modifice unele tactici şi proceduri de acŃiune. Misiunea primi tă de aceste noi unităŃi consta în sprijinirea forŃelor de securitate irakiene în efor tul acestora

de a securiza cartierele Bagdadului şi de a proteja populaŃia locală. Deşi acest e grupuri sunite nu sunt reconciliate pe deplin cu guvernul central irakian, repre zintă un element cheie al acŃiunii contrainsurgente prin informaŃiile pe care le pot furn iza forŃelor coaliŃiei şi prin acŃiunile pe care le desfăşoară pentru asigurarea sec urităŃii elementelor de infrastructură, sub coordonarea MNF-I. Astfel, forŃele combatante ale 19 Provincial Reconstruction Teams (PRT). 72 MNF-I şi ale forŃelor de securitate irakiene au o mai mare libertate de acŃiune pentru a urmări şi angaja, în mod direct, grupările insurgente. 7. AcŃiuni întreprinse pentru operaŃionalizarea forŃelor de securitate irakiene Potrivit noii strategii, un alt obiectiv primordial în stabilizarea şi reconstru cŃia Irakului îl reprezintă dezvoltarea forŃelor de securitate irakiene şi transferar ea responsabilităŃilor pentru realizarea unui mediu de securitate stabil către auto rităŃile guvernamentale irakiene. Numărul total al forŃelor de securitate irakiene a crescut până la valoarea de 445.000 membri în luna aprilie 2008, iar proiecŃiile guvernamentale arată că ace st număr va creşte în continuare20. Cu toate că multe din aceste forŃe au desfăşura t operaŃii contra-insurgente, MNF-I estimează că nivelul capacităŃii operaŃionale a acestora este redus, iar ridicarea capacităŃii acŃionale se realizează cu greuta te. În procesul de evaluare a capacităŃii operaŃionale a structurilor din cadrul forŃel or de securitate irakiene, MNF-I utilizează o procedură21 prin care urmăreşte să stabi lească când o unitate este capabilă să execute operaŃii militare pentru asigurarea secu rităŃii. Printre factorii care creează dificultăŃi în procesul de dezvoltare a capabilită Ńilor forŃelor de securitate irakiene şi cărora MNF-I trebuie să le facă faŃă se pot e numera: dependenŃa unităŃilor irakiene de forŃa multinaŃională pentru asigurarea sprijin ului de luptă şi a sprijinului logistic, nivelul de instruire nesatisfăcător şi capacita tea redusă de conducere a liderilor militari irakieni. Războiul din Irak, chiar dacă poate fi comparat şi cu alte tipuri de războaie de coaliŃie, are şi unele particularităŃi care îl fac, oarecum, unic în istoria art ei militare, şi anume: • a fost primul conflict militar în care s-au aplicat conceptele de război bazat pe reŃea şi operaŃii bazate pe efecte; • s-a dorit a fi un război pentru schimbarea democratică a unui stat eşuat şi sa transformat într-un război clasic de uzură împotriva unei insurgenŃe complexe şi ambigue; • a adâncit falia dintre lumea musulmană şi cea nemusulmană; • a accentuat extremismul religios, precum şi sensibilitatea lumii arabe în

ansamblu; • se constitue într-un potenŃial factor de escaladare a conflictualităŃii din Orientul Mijlociu şi abate atenŃia de la adevăratul focar de conflict din aceast ă zonă – conflictul israeleano-palestinian; • se asociază războiului din Afganistan în strategia generală de luptă împotriva terorismului global; • a scos în evidenŃă punctele de vedere diferenŃiate, chiar opuse, ale diferitel or Ńări din Europa şi Asia; 20 Numărul total al personalului încadrat în structurile forŃelor de securitate irakiene – forŃe armate, poliŃie şi forŃe speciale – ar putea ajunge la 646.000 până în anul 2010. 21 Operational Readiness Assessments (ORA) – se evaluează unitatea în domeniile: încadrare cu personal, comandă şi control, dotare cu echipamente, susŃinere logistică, capabi lităŃi de instruire. 73 • a transformat regiunea într-o zonă cu geometrie variabilă unde se experimentează concepte politice, strategice, şi tactice, procedee de luptă, doc trine şi noi echipamente; • a scos în evidenŃă limitările Consiliului de Securitate al ONU cu privire la conŃinutul măsurilor necesare optimizării procesului de prevenire a războiului î n relaŃiile internaŃionale şi de gestionare a conflictelor armate; • scoate din ce în ce mai mult în evidenŃă două filzofii antagonice, specifice procesului de globalizare: filozofia identitară şi filozofia fragmentară; • războiul asimetric s-a dovedit a fi un conflict care eludează, deopotrivă, atâ t legile păcii, cât şi pe cele ale războiului, precum şi legile şi cutumele instit uite de ONU; • probleme precum securitatea internaŃională tind să se „externalizeze” către al te organizaŃii şi asociaŃii care nu aparŃin sistemului militar; • a declanşat practica de a califica statele drept „bune” sau „rele” („eşuate”), în funcŃie de criterii care nu sunt cuprinse în legislaŃia internaŃională sau Carta ONU; • angajarea coaliŃiei de forŃe în Irak a deschis calea abordărilor inovative în privinŃa folosirii mai flexibile a forŃelor în sprijinul operaŃiilor contrainsur gente conduse de Ńări aliate sau de organizaŃii politico-militare în mod concertat cu acestea. Planificatorii s-au aşteptat la un război scurt şi o tranziŃie rapidă, relativ nedureroasă, a Irakului post-Saddam, însă nu au luat în calcul necesităŃile reconstrucŃiei post-conflict şi au fost surprinşi să constate că ForŃele CoaliŃi ei au intrat într-o luptă de lungă durată cu o insurgenŃă, iniŃial sporadică, dar care tinde să se organizeze şi să-şi urmărească cu atenŃie obiectivele. Mai mult, s-au făcut calc ule distorsionate care au dus la greşeli înscrise în trei domenii principale22: 1. primul este evaluarea ameninŃării; s-a supraestimat sau, mai precis, a fost caracterizată greşit ameninŃarea la adresa Americii pe care o reprezintă islamis mul. Supraevaluarea ameninŃării a justificat ulterior ridicarea războiului preventiv la rangul de centru de greutate al noii strategii de securitate;

2. nu s-a anticipat virulenta reacŃie globală negativă faŃă de intervenŃia milit ară asupra Irakului, vorbindu-se tot mai des de „hegemonia”23 luminată a SUA; 3. nu s-au anticipat resursele necesare planificării şi reconstrucŃiei Irakului, „dovedindu-se un exagerat optimism în evaluarea uşurinŃei cu care ingineria soci ală pe scară largă putea fi pusă în practică nu numai în Irak ci şi în Orientul Mijl ociu ca întreg”24. Aceste trei elemente şi, probabil, multe altele neevaluate încă, au condus la degenerarea operaŃiei Iraki Freedom „dintr-o eliberare triumfală într-o ocupaŃie obositoare”25 şi un război de lungă durată împotriva insurgenŃei locale. OperaŃiile au devenit principalul vector al adaptării continue la nivelul coaliŃ iei a capabilităŃilor militare, structurilor de comandă şi forŃe şi a procesului de consultări, planificare şi luare a deciziilor. În acest sens, dacă la nivel tactic şi operaŃ ional există 22 Francis Fukuyama, America la răscruce, Editura Antet, Bucureşti, 2006, p.14. 23 Ibidem. 24 Ibidem, p.15. 25 Ibidem, p.1. 74 soluŃii concrete prin demararea unor proiecte de reconstrucŃie a infrastructurii şi a societăŃii irakiene în ansamblu, la nivel strategic soluŃiile sunt îndrepta te în două direcŃii: 1. direcŃia inovării şi a cristalizării unor concepte care să permită promovarea intereselor americane atât în plan regional cât şi la nivel global; 2. retragerea parŃială a SUA din Irak şi menŃinerea unei forŃe de descurajare se va face, probabil, printr-o politică atentă de înarmare a principalilor competit ori care pot genera o soluŃie politico-economică favorabilă intereselor americane. De aceea, adaptarea şi schimbarea majoră de atitudine la nivelul coaliŃiei de forŃe reprezintă, în opinia noastră, cheia de boltă a succesului viziunii politi ce în acest spaŃiu de confruntare. Pe aceste coordonate reforma de atitudine implică: 1. schimbarea priorităŃii între operaŃiile de luptă împotriva insurgenŃei şi operaŃiile de stabilizare a situaŃiei de securitate, fapt care reclamă adaptarea corespunzătoare a doctrinelor, a pregătirii, a leadershipului, a dotării şi a pr ocesului de planificare; 2. operaŃiile de stabilizare a situaŃiei trebuie să construiască o ordine în aco rd cu interesele poporului irakian care pe termen lung trebuie să realizeze capabilită Ńile proprii de securitate, să construiască o economie de piaŃă viabilă, statul de dr ept şi instituŃiile democratice specifice; 3. nouă abordare a relaŃiei civili-militari şi implicarea mai eficientă a organizaŃiilor neguvernamentale. În opinia noastră, transformarea democratică a Irakului nu poate fi în sine o operaŃie militară. În aceste circumstanŃe trebuie dezvoltată o strategie de ieşi re în care accentul să se plaseze pe transferarea graduală a responsabilităŃilor către auto rităŃile Irakiene. Rolul MNF-I trebuie să se reducă din această perspectivă la crearea şi antrenarea noii armate irakiene şi la acordarea unui sprijin real autorităŃilor legal constituite.

Astfel, experienŃa conflictelor de după războiul rece ne arată că instrumentele militare nu pot câştiga decât războiul, pacea, şi dincolo de ea sistemul de rela Ńii internaŃionale, presupune mai mult decât putere, presupune realizarea unui viito r mai bun prin care să se genereze o arhitectură de securitate durabilă şi favorabilă, pe termen lung, tuturor părŃilor. 75 MILITARII ÎN TERMEN - O POSIBILĂ SURSĂ DE COMPLETARE A FORŢELOR DESTINATE APĂRĂRII PE TIMPUL STĂRII DE MOBILIZARE ŞI A STĂRII DE RĂZBOI. ARGUMENTE PRO ŞI CONTRA Florin MACIU Although there are some arguments against conscription, in our opinion, this sys tem, suspended in present, is still necessary during the state of mobilization or war time to guarantee the survival of Romanian state, the rights and the liberties of the citizens. In spi te of this, nobody knows or thinks on how we will use it and, sad but true, we lack any solid regulation in this field. The alternative service receives the same treatment, both services (military and alt ernative) being neglected because the decision making people believe NATO provides enough securi ty to Romania and our actual concern has to be the establishment of a functioning voluntary re serve. With all due respect for other’s opinions, we draw the attention that the society needs some clarification regarding the management, and the destination of conscription and that should be come visible in better regulation. Categoric, reinstituirea automată a obligativităŃii serviciului militar pe timpu l stării de mobilizare şi al stării de război reprezintă un aspect extrem de impor tant al regimului acestor stări, o măsură drastică luată de stat, impusă de circumstanŃe le deosebite în care acesta se găseşte, legate de nevoia de securitate. Această măs ură înseamnă o schimbare dramatică în viaŃa societăŃii şi, mai ales, în viaŃa tineri lor încorporabili. Având în vedere faptul că serviciul militar a fost obligatoriu în România până în anul 2007, apreciem că, deocamdată, societatea nu realizează radicalitatea şi duritatea acestei măsuri. Însă, pe măsură ce timpul va trece, cetăŃenii români vor cataloga absenŃa acestei obligaŃii ca normalitate şi vor resimŃi pe deplin o eventuală revenire l a sistemul de încorporare obligatorie, potrivit legii. În sprijinul acestei afirma Ńii, menŃionăm faptul că legislaŃia anumitor Ńări cu o democraŃie dezvoltată prevede chiar interzicerea introducerii obligativităŃii serviciului militar pe timpul unor sit uaŃii deosebite cum ar fi starea de război1 şi, de asemenea, interzicerea modificării sau completării legilor care reglementează regimul acestor stări excepŃionale pe tim pul cât acestea sunt declarate şi se iau măsuri deosebite pentru apărarea securităŃi

i naŃionale. Se poate constata deci, că unele state democratice consideră că servi ciul militar numai pe bază de voluntariat, în orice situaŃie s-ar afla Ńara respectiv ă, Colonel, locŃiitorul şefului DirecŃiei legislaŃie şi asistenŃă juridică 1În Canada, în Emergencies Act din 1985, la Part IV: War Emergency art 40 (2) se prevede că, atât timp cât starea de război este în vigoare, Guvernatorul poate emite ordine şi re glementări, în măsura în care el crede, în mod rezonabil, că sunt necesare sau recomandabile pentru a gestiona criza. Puterea de a emite ordine şi reglementări nu poate fi însă exercitată cu scopul de a obliga persoanele să servească în forŃele canadiene. De asemenea, în Marea Britanie, Civil Conting encies Act din 2004 la Part 2 art. 23 (3) se dispune că reglementările emise în situaŃii de urg enŃă, care înglobează şi războiul, nu pot să ceară unei persoane sau să determine ca unei persoane să-i f ie cerut să execute serviciul militar. 76 reprezintă o adevărată valoare a societăŃii 2, un drept câştigat care a fost consfinŃit prin lege. Este evident că armatei, ca organism administrativ de specialitate al statului, îi va reveni, în principal, sarcina implementării dispoziŃiilor legale în legătură cu revenirea la obligativitatea serviciului militar. Având în vedere nu numai ceea ce afirmam mai sus şi anume că această măsură care vizează protejarea securităŃii naŃionale este posibil să devină din ce în ce mai nepopulară dar şi faptul că reorganizarea serviciului militar obligatoriu are o multitudine de implicaŃii în diverse domenii, opinăm că este imperios necesar ca, atât beneficiile, cât şi aspectele negative ale unei eventuale asemenea situaŃii să fie profund şi cât se poate de riguros examinate şi cântărite. Totodată, dacă se ajunge la concluzia că reintroducerea serviciului militar obligatoriu pe timpul stărilor de război, de mobilizare sau de asediu, constituie o măsură sine qua non, atunci, opinăm că această activitate t rebuie să fie reglementată mult mai clar şi mai detaliat, astfel încât, la nevoie să îş i atingă scopul propus. Ca urmare, lucrarea de faŃă îşi propune: - în principal, să abordeze problematica referitoare la necesitatea ca România să beneficieze, în continuare, de serviciul militar obligatoriu, chiar şi în sit uaŃiile limitativ enumerate de legislaŃia în vigoare – timpul stării de război, al stări i de mobilizare sau al stării de asediu; - în subsidiar, să analizeze dacă actualele reglementări referitoare la conscrip Ńie sunt suficient de limpezi şi de detaliate astfel încât Armata României şi statul român să obŃină un beneficiu corespunzător în urma aplicării unei astfel de măsuri şi nu să adauge o altă criză la cele care au generat declararea sau instituirea stărilor respective.

Sunt mulŃi aceia care văd în sistemul de conscripŃie din trecut o formă de sclavie militară. Această formă a fost folosită larg, mai ales în Orientul mijlo ciu din secolul al IX-lea şi până în al XIX-lea. În mijlocul secolului al XIV-lea sultan ul otoman Murad I3 şi-a construit propria sa armată din sclavi. Noua forŃă era baza tă pe dreptul sultanului la o cincime din captura de război, pe care el l-a interpreta t ca incluzând şi prizonierii luaŃi în bătălie. Sclavii captivi erau convertiŃi la is lam şi instruiŃi în serviciul personal al sultanului. De asemenea, otomanii au institui t ceea ce 2 Canada, istoriceşte, a preferat o armată formată numai din voluntari. Introduc erea conscripŃiei în timpul celor două războaie mondiale a divizat Ńara din punct de vedere politic d e-a lungul liniilor trasate de limbă şi religie (Quebec-ul catolic şi Canada Engleză protestantă). Î n Primul Război Mondial, mulŃi tineri canadieni francezi mai degrabă şi-au tăiat o mână decât să fie înrolaŃi în armată. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aşa-numiŃii „zombi” canadie ni francezi au cerut ca serviciul militar să fie executat numai în interiorul Canadei, revoltân du-se când li s-a spus că vor fi trimişi peste ocean. ConscripŃia s-a interferat cu problematica unităŃ ii naŃionale, o preocupare perenă a politicii canadiene care foarte rar a ieşit la suprafaŃă, oc azional, ameninŃând cu divizarea Ńării. Guvernul Canadei ar trebui să fie foarte brav sau foarte disper at să instituie conscripŃia asupra populaŃiei canadiene care nu a demonstrat nicio toleranŃă pen tru ea în trecut. Astfel, conscripŃia, în mod esenŃial, nu poate constitui o problemă de discutat în Canada care va rămâne dedicată armatei formate din voluntari, atât timp cât Ńara va exista. (ră spunsul la chestionarul pentru masa rotundă transatlantică intitulat Politici privind perso nalul militar în tranziŃie, Chris Madsen, profesor asistent la Colegiul ForŃelor Armate Canadiene , Toronto. 3 Conducător al Imperiului Otoman între anii 1359-1389. 77 se numea „taxa de sânge” sau „colectarea de copii” prin care băieŃi creştini tineri din Balcani erau desprinşi din căminele şi familiile lor, convertiŃi la i slam şi înrolaŃi într-o categorie de soldaŃi speciali ai armatei otomane. Această catego rie de soldaŃi era numită ieniceri, cea mai faimoasă ramură a armatei otomane care, finalmente, a devenit un factor decisiv în invadarea Europei de către otomani. M ulŃi dintre comandanŃii forŃelor otomane, administratori ai imperiului şi conducători de facto ai Imperiului Otoman au fost recrutaŃi în acest mod. În anul 1609, forŃele armate ale sultanului au crescut până la aproximativ 100.000. În anul 1826, Mahmud al I Ilea4 a fost forŃat să renunŃe la corpul de ieniceri. Mamelucii au fost soldaŃi sclavi care au fost convertiŃi la islam şi au servit califii musulmani şi sultanii Ayyubid în timpul Evului Mediu. Mamelucii au servi

t pentru prima oară califii Abbasit în secolul IX în Baghdad. Peste timp ei au dev enit o castă militară puternică şi de mai multe ori au cucerit puterea pentru ei înşişi , de exemplu, conducând Egiptul din 1250 până în 1517. Mamelucii sunt principalii aut ori ai expulzării cruciaŃilor din Palestina şi ai prevenirii invaziei mongolilor din Persia şi Irak în Egipt. Sultanul marocan Moulay Ismail5 „cel însetat de sânge” a întreŃinut un corp de 150.000 de sclavi negrii, intitulat „Garda Neagră” cu care a stăpânit Ńara. ConscripŃia modernă, înrolarea masivă în armată a cetăŃenilor naŃiunii, a fost inventată în timpul revoluŃiei franceze, cu scopul de a-i permite Republicii să se apere împotriva atacurilor monarhiilor europene. Deputatul Jean-Baptiste Jourdan6 a da t numele său legii adoptate în 1798 al cărei prim articol dispunea că orice bărbat francez este un soldat care este dator naŃiunii cu contribuŃia lui la apărare. A ceastă prevedere a făcut posibilă crearea marii armate pe care Napoleon Bonaparte o num ea „naŃiunea înarmată” care s-a luptat cu succes împotriva armatelor de profesioniş ti. Mai mult de 2.600.000 de bărbaŃi au servit în acest mod în armata franceză între anii 1800 şi 1813. Înfrângerea armatei prusace, dezorganizată, a şocat conducerea acestui stat care se credea invincibil după victoriile obŃinute de Frederic cel Mare7. Scharnhorst 8 a sugerat atunci adoptarea sistemului levée en masse al conscripŃiei folosit de Fr anŃa. Astfel, a început, în Prusia, serviciul militar obligatoriu pe termen scurt, în opoziŃie cu conscripŃia pe termen lung care fusese folosită înainte. În Imperiul Rus, serviciul militar dura 25 de ani, la începutul secolului al XIX lea. În anul 1834, durata a scăzut la 20 de ani. RecruŃii trebuiau să fi fost numai t ineri de peste 17 ani şi nu mai vârstnici de 35 de ani. În anul 1874, a fost introdusă conscripŃia universală modernă. Noua lege militară prevedea că toŃi bărbaŃii ruş i, după ce au atins vârsta de 25 de ani, deveneau eligibili pentru a servi în armat ă pentru 6 ani. ConscripŃia a fost introdusă în armata unionistă în timpul războiului civil american. Legea de încorporare din anul 1863 permitea militarilor în termen să 4 Sultan al Imperiului Otoman între anii 1808-1839. 5 A condus Marocul între anii 1672-1727. 6 Mareşal al FranŃei, a trăit între anii 1762-1833. 7 Rege al Prusiei între anii 1740-1786. 8 Gerhard Johann David von Sharhors, general în armata prusacă, a trăit între an ii 1755-1813. 78 plătească persoane care să îi substituie şi să lupte în locul lor. Acest fapt a condus la o repulsie larg răspândită a publicului faŃă de conscripŃie; ca un sim ptom, menŃionăm aici revoltele din New York. În plus, militarii în termen erau priviŃi cu dispreŃ de către soldaŃii voluntari şi de către ofiŃeri. Până la urmă, sistemul

de conscripŃie a adus armatei unioniste numai 6% din forŃa de luptă. Sistemul nu a mai fost folosit până în anul 1917. În continuare, prezentăm unele considerente, toate discutabile, în favoarea acestui sistem de furnizare a resurselor umane pentru forŃele destinate apărării , care, în principal, se referă la instruirea valoroasă, examenul maturităŃii, legătura intrinsecă cu democraŃia, un important izvor de resursă umană, calitatea militarilor în ter men, precum şi la unele motive politice, morale sau ideologii dezvoltate în acest dom eniu. Când abordăm problematica resurselor umane pentru forŃele armate, trebuie să avem în vedere că Ńările mici au numai câteva opŃiuni pentru a gestiona, în mod responsabil, problemele de securitate. Una dintre posibilităŃi este să cheme sub arme orice bărbat capabil. În acest fe l, ElveŃia a reuşit să rămână independentă, în ciuda atacurilor repetate împotriva ei de-a lungul istoriei. MiliŃiile elveŃiene au avut succes cu stilul de luptă şi armele specifice, în special halebardele, care au fost repede adoptate şi de către inamici. Acest lucru i-a transformat pe elveŃieni în cunoscuŃi mercenari; mulŃi conducători au beneficiat de serviciile gărzilor elveŃiene. Alte opŃiuni pentru apărarea naŃională includ participarea la alianŃe militare. Oricum statutul de membru într-o asemenea alianŃă descreşte independenŃa Ńării, făcând-o să devină dependentă de aliaŃii ei mai puternici. În acest sens, de exe mplu, câteva state membre NATO menŃin conscripŃia. O altă variantă ca o Ńară mică dar bogată să îşi asigure apărarea este să angaje ze o armată de mercenari profesionişti. Această variantă reclamă însă bani, dorinŃa de a-i cheltui în acest scop şi existenŃa unor mijloace de control al mercenarilor în s ituaŃia când aceştia tind să nu se mai supună angajatorului. Un alt gen de abordare ne trimite cu gândul la nevoile sporite de soldaŃi pe car e le are armata atunci când duce războiul. În special în războaiele de lungă durat ă este dificil să ai în numărul de soldaŃi de care ai nevoie numai personal profesionis t şi specializat. De asemenea, pentru a complica şi mai mult situaŃia, trebuie să afi rmăm şi adevărul potrivit căruia în timp de război serviciul militar devine din ce în ce mai neatractiv. În aceste împrejurări, statele şi armatele acestora trebuie să se gâ ndească şi să se bazeze pe un sistem alcătuit din timp pe rezervişti voluntari sau, de ce n u, pe militari în termen care să substituie pierderile suferite. În multe Ńări, conscripŃia este apreciată ca fiind un adevărat ritual al absolvi rii unor teste, un examen al maturităŃii. Bărbatul în devenire este testat cu scopul de a se constata dacă el poate sau nu să reziste la greutăŃile şi privaŃiunile instruiri i militare şi

să-şi câştige dreptul de a fi numit bărbat. Serviciul militar, în Ńările în care acesta există, pare să fie văzut ca un test al bărbăŃiei. ConscripŃia poate să inspire şi camaraderie, unind poporul: toŃi bărbaŃii apŃi împreună ca o uniune, având aceea şi experienŃă ca soldaŃi. Aceasta poate crea unitate şi un spirit naŃional. Un alt considerent ar fi faptul că serviciul militar oferă o instruire valoroasă . Există persoane care susŃin că serviciul militar obligatoriu pe timp de pace est e un 79 instrument ideal pentru a învăŃa populaŃia lucruri de bază şi a-i dezvolta importante aptitudini cum ar fi acordarea primului ajutor, înotul, supravieŃuire a în sălbăticie ş.a.m.d. Se afirmă, de asemenea, că serviciul militar obligatoriu fur nizează o forŃă de muncă mult mai disciplinată şi pregătită, în aşa fel încât bărbaŃii ş i femeile care părăsesc armata au deja perfecŃionate unele deprinderi de care au nevoie în exercitarea slujbelor civile. În opinia unora conscripŃia ar trebui relaŃionată cu democraŃia. O armată profesionistă ar putea să devină un posibil şi periculos stat în stat. VirtuŃi m ilitare cum ar fi obedienŃa în executarea ordinelor şi respectul faŃă de ierarhia milita ră ar putea să fie exploatate în mod abuziv de către potenŃiali dictatori. ForŃele arm ate pot atrage, conştient sau inconştient, oameni care preferă sistemele autoritariste. Armata poate chiar deveni singura şansă pentru o slujbă şi un trai decent în vremuri de şomaj9 ori pentru minorităŃile care se consideră sau sunt dispreŃuite. Asemenea oameni pot să privească armata ca singurul lor cămin şi să o considere ca o instituŃie deasupr a statului. Pe de altă parte, dictatori aflaŃi la putere au folosit conscripŃia ia r cel mai semnificativ atentat la viaŃa lui Hitler a provenit din componenta profesionistă a armatei lui. La baza susŃinerii obligativităŃii serviciului militar se pot invoca şi unele mo tive politice sau morale. Potrivit unor opinii, armatele de profesionişti sunt veheme nt criticate, considerându-se că fiecare cetăŃean are dreptul şi privilegiul de a p articipa la apărarea societăŃii iar transferul acestui atribut către profesionişti este un s emn clar de declin moral. Potrivit unor ideologii sau culturi, valoarea societăŃii şi a bunu rilor comune este plasată deasupra vieŃii individului. Prin modalitatea de abordare a acestor valori, ideologiile respective justifică dreptul statului de a-i forŃa p e cetăŃeni să satisfacă serviciul militar obligatoriu, cu scopul de a asigura protecŃia Ńăr ii şi a bunurilor comune, cu riscul vieŃii celor în cauză. În statele bazate pe societăŃ i centrate pe astfel de ideologii, conscripŃia este modul natural de a avea o armată. Ca şi în România socialistă, unde se dezvoltase destul de amplu teoria

războiului întregului popor, un război total, în unele state conscripŃia este si ngura posibilitate pentru o naŃiune mică să-şi clădească o armată de o putere credibil ă care să nu depindă de aliaŃi. Această teorie este uzitată în special în cazul în care statul considerat inamic este considerabil mai mare şi în care forŃa unei armate bazate pe voluntariat nu poate să facă faŃă numărului copleşitor de soldaŃi inamici chiar şi de o calitate precară. Nu în ultimul rând, trebuie să menŃionăm teoriile utilitariste potrivit cărora, statul are dreptul să-şi folosească cetăŃenii pentru realizarea unor scopuri foa rte importante pentru omenire. Dacă un obiectiv important poate fi atins, atunci sacrificiul unui număr de soldaŃi este scuzabil şi de dorit. O strategie ca acea sta ne duce cu gândul la jocul de şah şi la deschiderile unde se foloseşte gambitul10 d ar şi la măreŃele realizări socialiste din România cum ar fi Transfăgărăşanul sau Canalul Dunăre-Marea Neagră, obŃinute cu sacrificii incomensurabile. 9 Potrivit militarismului japonez, o ideologie în Imperiul Japoniei, militarismu l ar trebui să domine viaŃa politică şi socială a naŃiunii; puterea militară determină puterea naŃiuni i. 10 Sacrificarea unei piese sau a unui pion la începutul unei partide de şah pent ru a obŃine un avantaj în atac. 80 Deşi, potrivit unor păreri, calitatea militarilor în termen lasă de dorit, există şi opinii potrivit cărora mulŃi dintre militarii în termen capabili, în c ondiŃiile în care serviciul militar ar fi fost pe bază de voluntariat, nu s-ar fi alăturat ni ciodată unei armate formate din profesionişti. Dacă aceştia nu ar fi obligaŃi să îndeplineasc ă serviciul militar, s-ar orienta către meserii mult mai lucrative sau către studi u. Aceste persoane furnizează personal talentat care, cu uşurinŃă, poate fi instruit pentr u a îndeplini funcŃii tehnice sau de conducere. Evident, în aceste situaŃii, se poat e profita de pe urma militarilor în termen talentaŃi iar costul pentru a încadra anumite p osturi ar fi mult mai mic. După trecerea lor în rezervă, odată cu trecerea timpului aceşti a îşi pot pierde pregătirea de luptă, dar, în caz de nevoie, pot fi reinstruiŃi şi num iŃi în funcŃii care să corespundă atribuŃiilor pe care le-au avut potrivit posturilor d eŃinute în viaŃa civilă. Armata poate să crească în valoare dacă foloseşte militari în term en absolvenŃi ai studiilor liceale sau superioare. Într-o altă ordine de idei, se poate afirma că, în timp de război şi în special în timpul războaielor lungi, diferenŃele dintre militarii în termen şi profesionişt i pot dispărea odată cu trecerea timpului, comandanŃii apreciind mai mult experienŃa d e luptă a soldaŃilor şi a unităŃilor sau subunităŃilor decât pregătirea teoretică

a unui profesionist debutant sau necălit în focul luptei. Incredibil dar adevărat, democraŃia din Statele Unite ale Americii este şi ea presărată cu diverse teorii ale unor politicieni sau oameni de ştiinŃă care mili tează pentru introducerea conscripŃiei. Astfel, democratul Charles Ranger, congresman american, s-a declarat în favoarea reintroducerii serviciului militar obligatoriu pentru bărbaŃii şi femei le care au trecut de 18 ani. „Dacă intenŃionăm să ne ridicăm împotriva Iranului şi împot riva Coreei de Nord şi, după cum sugerează unii, să trimitem mai multe trupe în Irak, atunci nu vom putea face faŃă fără reintroducerea serviciului militar obligatori u”, a spus el. În opinia lui Ranger, veteran al războiului din Coreea, ideea ar fi imp ortantă şi din alt punct de vedere, fiind de natură să descurajeze oamenii politici să l anseze noi războaie. Cu alte cuvinte dacă ar exista serviciul militar obligatoriu şi da că membrii Congresului şi ai administraŃiei s-ar afla în situaŃia de a-şi expune pr opriii copii rigorilor războiului, aceştia ar fi mult mai precauŃi în luarea deciziilor .11 Un alt american, John Derbyshire, afirmă că un motiv pentru care militarii au întârziat atacul asupra lui Bin Laden este acela că armata nu avea nicio persoan ă în rândurile ei care să vorbească pashto, limbajul talibanilor. Aceasta, explică el , s-a întâmplat în contextul în care în 11 ani, între 1988 şi 1998, SUA a admis că pes te 24.000 de imigranŃi din Afganistan au intrat legal în Ńară. SoluŃia pe care o ve de americanul este că, pentru anumite nevoi ale armatei, să se introducă conscripŃi a. Astfel, dacă armata are nevoie de vorbitori de limbă pashto să îşi poată procura soldaŃii din rândul imigranŃilor afgani. În mod similar, dacă serviciile de spio naj americane întâmpină dificultăŃi în a recruta spioni care să lucreze în China, at unci SUA ar putea obliga pe câŃiva dintre cei peste 400.000 de emigranŃi chinezi să presteze servicii în acest sens. Autorul conchide cinic că s-ar putea să existe şi unele 11 Ziarul Adevărul, Un congresman american doreşte serviciul militar obligatoriu , 21 noiembrie 2006. 81 inconvenienŃe care să se soldeze câteodată cu moartea militarilor în termen dar conscripŃia este pe deplin legitimă iar cei care doresc să obŃină cetăŃenia treb uie să o demonstreze într-un fel. Derbyshire menŃionează, de altfel, şi pe Robert Heinlei n, un cunoscut autor de romane ştiinŃifico-fantastice care, în romanul Starship Troope rs, descrie o societate în care puteai să votezi sau să candidezi numai dacă aveai s erviciul militar îndeplinit.12 Americanii nu se opresc numai la conscripŃia clasică, ei propun şi un nou gen de serviciu obligatoriu. Robin Gerber, un colaborator important al UniversităŃii din

Mariland, vorbeşte despre AmeriCorps – un program federal menit să implice zeci de mii de tineri în construirea de locuinŃe, îngrijirea copiilor, ajutorarea bătrân ilor şi alte asemenea acŃiuni. El subliniază că ideea nu este nouă. În vara lui 1940, când tr upele lui Hitler declanşaseră furtuna în Europa, Congresul a luat în dezbatere prima conscripŃie pe timp de pace din istoria americană. Atunci, prima doamnă, Eleanor Roosevelt s-a pronunŃat pentru „un serviciu mai larg”. Ea a dorit să combine instruirea militară cu recrutarea, în vederea revitalizării comunităŃilor, învăŃ ământului şi care să îi înveŃe pe tineri să practice anumite slujbe. Ea susŃinea că acest serviciu va întări personalitatea tinerilor şi, mai important, va întări democraŃia. Gerber conchide că acum este momentul când publicul va fi receptiv la ideea serviciului obligato riu care îi învaŃă pe tineri ce înseamnă să fii american.13 Iată că există suficiente argumente raŃionale şi destul de solide care să susŃin ă oportunitatea serviciului militar obligatoriu. Fireşte, există, totodată, şi arg umente care funcŃionează împotriva acestei instituŃii. Opinii, din nou discutabile, pot rivit cărora sistemul conscripŃiei ar constitui, în fapt, o sclavie mascată, că ar pro voca discriminare bazată pe vârstă şi sex, că ar fi un factor generator de grave prob leme de disciplină, că ar conduce la militarism şi naŃionalism dar şi că ar fi o veritab ilă povară pentru economie, pledează pentru desfiinŃarea serviciului militar obligatoriu. N u în ultimul rând, calitatea serviciilor pe care le furnizează acest sistem, raportat ă la misiunile specifice ce revin armatei în această perioadă, constituie un argument forte împotriva conscripŃiei. Multe argumente în defavoarea instituŃiei militarilor în termen sau contra discriminării pe bază de sex a militarilor în termen reies din violarea principi ilor DeclaraŃiei Universale a Drepturilor Omului a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite.14 În plus, multe constituŃii conferă drepturi similare acolo unde există sau au existat forme ale serviciului militar obligatoriu după cel de-al Doilea Război M ondial sau menŃin posibilitatea acestei forme de serviciu militar pe timp de război. 12 John Derbyshire, în lucrarea National Review Online, Draft as Needed. Some Co nscription Adjustements, 4 octombrie 2001. 13 Robin Gerber, The Christian Science Monitor, For a New Kind of Draft, 13 noie mbrie 2001. 14 Art. 2: Fiecare se poate prevala de toate drepturile şi de toate libertăŃile proclamate în prezenta DeclaraŃie, fără nici o deosebire, în special..., de sex, - Art.3: Orice fiinŃă umană are dreptul la viaŃă, la libertate şi la securitatea persoanei sale.Art.4: Nimeni nu va fi Ńinut în .. . robie.Art.18: Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conştiinŃă si religie; acest drept includ e libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea,

singur sau împreună cu alŃii, atât în mod public, cât şi privat, prin învăŃătură , practici religioase, cult şi îndeplinirea riturilor. Art.20 Nimeni nu poate fi obligat să aparŃină unei as ociaŃii. Art. 24 Toată lumea are dreptul să-şi aleagă liber locul de muncă. 82 „Serviciul militar obligatoriu expune personalităŃile individuale militarizării. El este o formă de constrângere. Faptul că naŃiunile îl tolerează reprezintă încă o dovadă a influenŃei sale nesănătoase”15. Unele grupuri, precum partizanii libertăŃii absolute, spun că recrutarea constituie sclavie dat fiind că semnifică o muncă obligatorie. Sub imperiul dispoziŃiilor celui de-al 13-lea Amendament al ConstituŃiei SUA, sclavia sau alt e servicii comandate nu sunt permise decât dacă constituie parte a unei pedepse pe nale. De aceea, ei consideră recrutarea ca neconstituŃională (cel puŃin în SUA) şi imo rală. În 1918, Curtea Supremă a statuat că recrutarea pentru Primul Război Mondial nu a violat ConstituŃia Statelor Unite16. În URSS mulŃi militari în termen au primit numai pregătirea de bază, spre deosebire de serviciul militar actual, şi erau folosiŃi ca forŃă de muncă, ca, d e exemplu, pentru construirea celei de a doua case pentru ofiŃeri sau la scos cart ofi de pe câmp, fără remuneraŃie. Aceasta a contribuit la lipsa interesului sistemului economiei planificate sovietice pentru a produce combine de recoltat şi la faptu l că agricultura sovietică a rămas neînzestrată. În blocul sovietic, în Ungaria, mai mult de jumătate din militarii în termen de dinainte de 1989 abia au primit câteva săptămâni de pregătire de luptă şi erau i mediat recrutaŃi în „detaşamente de muncă” care, de obicei, construiesc nemecanizat lin ii ferate gratis şi de calitate inferioară. În acelaşi timp, căile ferate din vestu l Europei au fost construite la standarde de înaltă calitate cu ajutorul unor mecanisme speci alizate operate de forŃă de muncă profesională. În România, în perioada socialistă, a fost creată DirecŃia generală a serviciulu i muncii care nu aparŃinea de Ministerul ForŃelor Armate dar în care o parte din t ineri au efectuat stagiul militar obligatoriu. Aceştia purtau stigmatul tinerilor pris os de contingent, nedoriŃi de societate şi selectaŃi în condiŃii înjositoare să preste ze muncă. MulŃi dintre soldaŃi erau specializaŃi în construcŃii militare iar unităŃile în care erau încadraŃi aveau misiunea să construiască. Această activitate făcea parte din pla nul de pregătire a soldatului ca „militar constructor” şi era considerată instruire. Ei puteau construi tranşee, poduri de asalt dar şi obiective economice. Tinerilor din cadr ul Serviciului muncii, în loc să li se acorde dreptul constituŃional de a se pregăt i pentru apărarea Ńării în condiŃii identice cu ceilalŃi, au fost trimişi în unităŃi în a fara armatei, au fost echipaŃi diferit şi nu au fost instruiŃi în specialităŃi ale armatei. Ac

est tip de detaşamente, similare celor de muncă forŃată, şi-au încetat activitatea după anu l 1961. Niciun militar nu poate servi în mod eficient fără respectarea regulilor de disciplină. Aceasta poate fi dobândită prin spiritul de solidaritate, deja câşti gata motivaŃie a personalului sau poate fi impusă la nivelul trupelor prin intermediu l liderilor. Se poate constata că voluntarii manifestă un comportament mai puŃin o stil disciplinei, totuşi militarii în termen ar putea fi mai puŃin motivaŃi să servea scă Ńara. Deoarece motivarea se bazează pe coerciŃie, metodele corective impuse asupra militarilor indisciplinaŃi sunt adesea aspre. Pedeapsa capitală, de obicei sub f orma 15 Albert Einstein, Sigmund Freud, H.G. Wells, Bertrand Russell şi Thomas Mann, între alŃi, în lucrarea „Împotriva serviciului militar obligatoriu şi a sistemului militar -193 0”. 16 Cauza Arver versus Statele Unite – 1918, dosarul 245 US 366 US Supreme Court. 83 tirului de focuri, se folosea aproape unanim pentru a menŃine disciplina militarilor în termen pe timp de război. De altfel, ponderea pierderilor provoca te de execuŃii, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial nu este chiar nesemnificativă.17 În mod consecvent, armatele bazate pe militari în termen sunt mai dispuse răzvrătirii în comparaŃie cu forŃele militare bazate în totalitate pe voluntari şi se pot, în cazuri extreme, întoarce împotriva lor. Problemele de disciplină devin mult m ai grave când cei mai capabili dintre tineri sunt forŃaŃi să servească împotriva vo inŃei lor sub autoritatea unor oameni pe care îi consideră mai puŃin inteligenŃi sau talen taŃi sau pur şi simplu pentru că sunt autorităŃi. TradiŃional, serviciul militar obligatoriu s-a referit la populaŃia masculină. Femeile şi bărbaŃii inapŃi au fost exceptaŃi de la înrolare. Multe societăŃi au considerat mereu serviciul militar obligatoriu ca un test de bărbăŃie şi ca o tr ecere de la adolescenŃă la maturitate. Deoarece tinerii îşi petrec câteva luni sau poate ani servind Ńara, în timp ce tinerele pot, în acest răstimp studia, munci, întemeia o familie şi găsindu-şi un rol în societate, instituŃia conscripŃiei poate fi considerată injustă şi discriminatorie. InstituŃia militarilor în termen este, de obicei, rezervată persoanelor tinere i ar obligativitatea serviciului militar nu este, aproape niciodată, răspândită, în m od egal, în sarcina tuturor grupurilor de vârstă. Cei mai tineri, consideraŃi calificaŃi, sunt, de regulă, primii recrutaŃi. OponenŃii discriminării pe bază de vârstă şi avocaŃii libertăŃii tinerilor au criticat faptul că înrolarea militarilor în termen pe bază de vârst ă este cea mai gravă discriminare pe criteriul vârstei a unui guvern faŃă de cetăŃeni. Chia r şi în Ńări cu guverne alese, militarii în termen sunt adesea prea tineri pentru a li s

e permite să voteze sau să participe la decizii în ceea ce priveşte participarea la confli cte sau impunerea ori stabilirea politicilor referitoare la militari în termen. De exemp lu, al 26-lea Amendament la ConstituŃia Statelor Unite, care a determinat micşorarea vârstei privind participarea la vot la 18 ani, a fost propus şi aprobat, în mare măsură, ca răspuns la criticile aduse serviciului militar obligatoriu, bazat pe injusteŃ ea înrolării celor prea tineri ca să poată vota. Dar cei înrolaŃi cu drept de vot sunt încă, în SUA, depăşiŃi ca număr de votanŃii consideraŃi prea în vârstă pentru a deveni militar i în termen. Una dintre obiecŃiunile care s-au ivit este aceea că forŃa formată din militari în termen ar fi mai scăzută calitativ decât cea a unei armate bazate pe voluntariat . În primul rând, scurtele perioade de pregătire nu permit dezvoltarea abilităŃilor m ilitare. În al doilea rând, există posibilitatea scăderii moralului în unităŃile cu milit ari în termen, ceea ce conduce la reducerea calităŃii, deoarece ofiŃerii şi subofiŃerii se vor concentra mai mult pentru rezolvarea unor astfel de probleme, în detrimentul alt ora. 17 Aceasta poate fi rezumată cel mai bine printr-un citat din Leon Trotsky, revo luŃionar rus, adept al teoriilor marxiste, 1879-1940, „O armată nu poate fi construită fără represalii. Masele de bărbaŃi nu pot fi conduse la moarte decât dacă există în arsenalul comandei pedeapsa cu moa rtea. Cât timp aceste maliŃioase maimuŃe fără coadă sunt atât de mândre de realizările lor tehn ice – animale pe care noi le numim oameni – şi vor construi armate şi războinici plătiŃi, comanda va fi mereu obligată să plaseze soldaŃii între o moarte posibilă în linia întâi şi una inevi tabilă în spatele frontului.” 84 Marea problemă este că ritmul pregătirii trebuie reglat în funcŃie de nivelul celui mai prost pregătit recrut. Dacă la acest lucru adăugăm perioada sc urtă de instrucŃie, aceasta conferă un nivel foarte scăzut abilităŃilor unui militar în termen. De aceea, unităŃile de elită ale tuturor armatelor care au militari în termen sunt compuse, în totalitate, din voluntari selecŃionaŃi, acesta fiind şi exemplul trupelor de paraşutişti din armata finlandeză. Mai mult decât atât, pregătirea militară a militarilor în termen este aproape în totalitate foarte rudimentară. Ca şi în Ńara noastră, militarii în termen au fost folosiŃi doar ca forŃă de muncă ieftină, organizaŃi în batalioane de mun că pentru agricultură sau infrastructură în construcŃii, în locul pregătirii milita re cuvenite. Recrutarea militară obligatorie pleacă de la presupunerea că naŃiunile au

drepturi care primează asupra celor individuale. Potrivit Manifestului împotriva serviciului militar obligatoriu, „Statul care se crede îndreptăŃit să-şi forŃeze cetăŃenii să meargă la război nu va acorda niciodată atenŃia cuvenită valorii şi bucuriei de a trăi în pace”. Formarea unor armate bazate pe militari în termen coincide cu izbucnirea virulentă a naŃionalismului în secolul al XIX-lea şi al XX-lea, culmi nând cu Al Doilea Război Mondial. Tinerii care au dobândit o pregătire militară pot, de asemenea, fi mai în măsură să uzeze de violenŃă pentru a rezolva situaŃii conflictuale decât cei care nu au dobândit-o. Serviciul militar obligatoriu poate, de asemenea, crea o atmosferă şovinistă, discriminatorie, inclusiv pe criterii de sex, împotriva acelora care nu au servit în forŃele armate. ConscripŃia reprezintă componenta unui război total şi poate, în acelaşi timp, f i folosită ca exemplu de manevră politică menită a justifica cererea guvernului ca alte sacrificii să fie solicitate civililor. Discutabil, aceasta conduce la pierderea distincŃiei morale dintre civili şi militari, aceştia din urmă fiind consideraŃi Ńinte milit are legitime şi permite exercitarea atacurilor asupra civililor. Exemplele ar includ e bombardarea oraşelor fără discriminare. În ultima vreme, a devenit un obicei a denumi pierderile civililor drept pagube colaterale chiar dacă sacrificiul lor e ra destul de predictibil. De fapt, în timpul ultimului secol, victimele în rândul civililo r au crescut comparativ cu ale militarilor în teatrele de operaŃii. Conform unor păreri, serviciul militar obligatoriu lipseşte economia de o importantă forŃă de muncă acŃionând în detrimentul productivităŃii; la aceasta s e adaugă costurile pregătirii militarilor în termen şi, în unele Ńări, chiar remun erarea. Având în vedere că, de multe ori, pericolul unui război este foarte îndepărtat ş i luând în considerare costurile ridicate pentru funcŃionarea sistemului conscripŃiei, s e poate afirma că această modalitate de apărare a securităŃii este ineficientă. Capacitatea de muncă a militarilor în termen este, în mod efectiv, irosită. ForŃ a de muncă impusă este extrem de ineficientă iar militarii pierd, astfel, şi valoa rea muncii plătite liber-alese. Impactul este puternic în special în situaŃii de con flict când specialişti civili sunt forŃaŃi să lupte ca soldaŃi amatori. Nu este vorba numai că efortul de muncă al militarilor în termen este irosit şi că se reduce productivi tatea, însă specialiştii deveniŃi militari în termen sunt dificil de înlocuit pe piaŃa de muncă civilă. Orice soldat înrolat în armată este scos de pe piaŃa de muncă şi elimina t de la a contribui la bugetul care, de altfel, finanŃează armata. Aceasta nu reprezintă o 85 problemă pentru un stat bazat pe economia agrară sau preindustrializată unde nivelul educaŃiei este scăzut şi unde un muncitor este uşor de înlocuit cu altul . Totuşi,

acest aspect este extrem de problematic într-o societate post industrializată un de nivelul de educaŃie este ridicat şi unde forŃa de muncă este extrem de specializ ată iar înlocuirea unui specialist pentru a fi recrutat este dificil de realizat. Consec inŃe nedorite pe plan economic apar şi dacă un specialist recrutat ca soldat amator e ste ucis sau mutilat pe viaŃă. Capacitatea sa de muncă şi productivitatea sunt, astf el, în mod irevocabil pierdute. Alt argument priveşte serviciul militar obligatoriu ca o unealtă la îndemâna dictaturilor de a controla şi reeduca populaŃia. Mai ales de când armata este, î n mod tradiŃional, bazată pe actul de comandă şi executare a ordinelor, comparativ cu sistemul democratic, se poate concluziona faptul că recrutarea este, de departe, o unealtă eficientă pentru a inocula obedienŃa şi conformarea necondiŃionată în societate în loc să se confere acesteia oportunitatea controlului democratic asu pra armatei. În susŃinerea acestui argument este şi faptul că Germania nazistă a înlocuit armata profesionistă în 1934 cu cea bazată pe serviciul militar obligatoriu. De asemenea, toate dictaturile contemporane dispun de un serviciu militar obligator iu (Siria, Coreea de Nord, Irakul în perioada Saddam Hussein). În principiu, dictat urile militare s-au bazat pe înrolarea tuturor adolescenŃilor de sex masculin. Dictatu rile militare anterioare din Turcia, Grecia, Spania, Chile, Argentina, Brazilia, Indo nezia şi Libia au menŃinut sistemul recrutării de-a lungul dominaŃiei lor, asemănător procedând şi fostele dictaturi comuniste. După ce am abordat şi analizat, din punct de vedere teoretic, avantaje dar şi carenŃe sau lacune ale sistemului de recrutare obligatorie în forŃele destinate apărării, vom prezenta succint aspecte referitoare la situaŃia conscripŃiei şi, la modul c oncret, unii factori care concură, în ziua de astăzi, la menŃinerea sau schimbarea acest ui sistem în Europa. Guvernul francez a anunŃat suspendarea procesului de recrutare militară obligatorie în anul 200118. Decizia a sosit la aproape 200 de ani după ce regimu l revoluŃionar introdusese ideea că toŃi bărbaŃii trebuie să-şi servească Ńara în armată. Principiul unei armate de masă, bazat pe recrutarea obligatorie s-a răspândit cu rapiditate pe întregul continent şi a devenit forma standard de organizare milit ară, nu doar în Europa, ci şi în SUA. De la sfârşitul Războiului Rece, însă, majoritatea Ńărilor europene a început să ia în considerare sau unele au decis deja să suspende recr utarea obligatorie şi să se bazeze numai pe o armată de voluntari. Doar câteva guverne menŃin încă sistemul recrutării obligatorii. Deşi fiecare Ńară şi-a bazat decizia pe propriile motive, se pare că există câteva cauze majo re, atât pentru continuarea cât şi pentru suspendarea conscripŃiei. Prăbuşirea Uniunii Sovietice şi sfârşitul Războiului Rece au adus o multitudine de schimbări geostrategice. Dintr-o dată, armatele imense obŃinute în urma recrutării obligat

orii păreau demodate şi inutile. Au avut loc, astfel, multe transformări la nivel mil itar. Un 18 Art. 20 şi 34 din ConstituŃia FranŃei prevăd că: Guvernul dispune de administ raŃie şi de forŃă armată ... Legea determină principiile fundamentale ale organizării generale a a părării naŃionale. 86 factor important este, cu siguranŃă, statutul de membru al NATO. Ideea unui război de tip clasic a dispărut. Mai mult, sfârşitul Războiului Rece a adus după sine o nouă concepŃie asupra securităŃii, odată cu abandonarea ideii de apărare teritor ială şi reorientare către misiunile de menŃinere a păcii şi de luptă împotriva terorismu lui. În plus, cooperarea între membrii NATO presupune un anumit standard de pregătire a soldaŃilor. Aceste aspecte, alături de tehnologia avansată şi de sis temele moderne de informatică, necesită un nivel ridicat al antrenamentului soldaŃilor. Aceştia trebuie să aibă acum şi talente paşnice, cum ar fi cunoaşterea de limbi străine, tehnici de diplomaŃie şi capacitatea de a se adapta în medii noi. În acelaşi timp, un factor al suspendării recrutării obligatorii este constituit de schimbările ce au avut loc la nivel social. Cu toate acestea, în pofida faptului că cele mai multe Ńări europene au suspendat recrutarea obligatorie şi au înlocuit-o cu forŃele voluntare, unele Ńări au păstrat vechiul sistem. Geografia şi geopolitica par să fie factorul principal ce a determinat în aceste cazuri menŃinerea recrutării obliga torii. În timp ce Ńările din Europa occidentală fac parte din NATO de o vreme îndelungată şi s-au adaptat la modelul organizaŃional şi strategic al AlianŃei, gândirea militară a statelor din blocul estic – cum ar fi Polonia19 sau Ucraina – se baze ază, în continuare, pe aspecte clasice precum războiul, suveranitatea sau apărarea terit orială, chiar dacă deŃin deja sau aspiră la statutul de Ńări membre ale NATO. Apropierea sau existenŃa unei graniŃe cu Rusia constituie un alt argument în favoarea recrutări i obligatorii – cum este cazul Estoniei sau Lituaniei. Conflictele nerezolvate sau tensiunile dintre Ńările vecine (precum cele dintre Turcia20 şi Grecia sau dintre Azerbaidjan şi Armenia) sunt şi ele luate în consi derare atunci când se hotărăşte menŃinerea procesului de recrutare obligatorie. Cele menŃionate mai sus se aplică şi în cazul Finlandei care încă se simte ameninŃată de vecinătatea cu Rusia în timp ce celelalte Ńări scandinave (Suedia şi Danemarca21 ) se îndreaptă deja spre armate voluntare şi renunŃarea la conscripŃie. În special în Suedia, care şi-a crescut numărul de prezenŃe a trupelor peste hotare şi care chiar a lu at conducerea unui grup de luptă al Uniunii Europene, semnalele sunt evidente pentr u o schimbare de la apărarea clasică la folosirea forŃelor în intervenŃiile moderne. De

asemenea, în Danemarca soldaŃii provin, în prezent, mai mult din rândul voluntar ilor decât al militarilor în termen. Cu toate acestea, în eventualitatea că nu toate funcŃiile pot fi încadrate, încă se mai practică un fel de loterie între cei încorporabili menită să asigure militarii în termen necesari. 19 Art. 85 din ConstituŃia Poloniei prevede că: (1) Apărarea patriei este obligatorie pentru toŃi cetăŃenii polonezi. (2) Serviciul alternativ va fi reglementat prin lege. (3) Orice cetăŃean ale cărui convingeri religioase sau principii morale nu-i per mit să îndeplinească serviciul militar poate fi obligat să îndeplinească serviciul alte rnativ conform principiilor stabilite de lege. 20 Art. 72 din ConstituŃia Turciei prevede că: Serviciul naŃional este un drept şi o obligaŃie pentru toŃi cetăŃenii. Modul în care acesta va fi îndeplinit sau considerat ca îndeplin it în cadrul forŃelor armate sau în serviciul public va fi stabilit prin lege. 21 SecŃiunea 81 din ConstituŃia Danemarcei prevede că: Fiecare persoană de sex m asculin, capabilă să poarte arme, va fi răspunzătoare să contribuie la apărarea Ńării în condiŃiil e stabilite de lege. 87 Norvegienii servesc patria, în mod obligatoriu, în armată, între 6 şi 12 luni. Numai 2-3% dintre ei optează pentru serviciul civil, pe motive medicale sa u ideologice. Norvegia susŃine că singurul mod fezabil în care reuşeşte să încadre ze garda NaŃională care este postată pe întreg teritoriul Norvegiei este conscripŃi a. În Norvegia nu este agreată sugestia potrivit căreia militarii în termen sunt mai s lab pregătiŃi decât partenerii lor profesionişti. „SoldaŃii norvegieni execută misiu nile foarte bine în sistemul NATO dacă luăm în considerare activitatea pe care au pre stato în forŃele de menŃinere a păcii” a declarat, în 2001, pentru BBC News Online, comandorul Per Hoiby din Statul Major Norvegian. În ceea ce priveşte conscripŃia în Germania şi Austria, aici un rol important îl au motivele istorice. După Al Doilea Război Mondial, ambelor Ńări le-a fost inte rzis de către forŃele aliate să posede forŃe armate. Numai ulterior, Germania în 1950 , Republica Democratică Germania în 1962 şi Austria în 1955 şi-au înfiinŃat din no u forŃe pentru apărare bazate pe conscripŃie. Trăind în umbra moştenirii lăsate de cel de-Al Doilea Război Mondial, Germania accentuează pe faptul că trebuie să aibă o armată populară ca o măsură de siguranŃă împotriva ameninŃărilor la adresa naŃiu nii. Doctorul Ingo Peters, profesor asociat la Freie Universitaet Berlin, spune: „ConscripŃia a fost introdusă pentru a crea un mecanism care să garanteze că arm ata are rădăcini adânci în societate”22. Deşi astăzi conscripŃia în Germania este ex trem de contestată, există preocupări pentru menŃinerea ei pe motiv că, dacă aceasta ar fi suspendată, ar trebui să se renunŃe şi la serviciul alternativ în serviciul comu

nităŃii (Zivildienst). Zivildienst, care are o contribuŃie remarcabilă la sistemul de să nătate publică, ar trebui, dacă conscripŃia ar fi abolită, să-şi înlocuiască forŃa de m uncă, procurată ieftin prin serviciul alternativ, cu o forŃă de muncă profesionistă mu lt mai scumpă. Aproximativ 124.000 de tineri germani întreprind muncă socială în spital e şi în căminele pentru bătrâni, în fiecare an, în condiŃiile în care 30% dintre tine ri optează pentru serviciul nonmilitar. Oricum, pentru a face faŃă cu succes misiun ilor ce-i revin, Germania, ca un partener de alianŃă pe care te poŃi baza, deŃine un număr de unităŃi cu grad înalt de instruire conŃinând un procentaj mare de profesioniş ti, în timp ce militarilor în termen li se oferă funcŃii mai puŃin solicitante. Pentru Austria hotărârea de a menŃine neutralitatea militară este principalul motiv pentru a su sŃine sistemul conscripŃiei. Oricum, datorită faptului că Austria participă din ce în ce mai mult la misiuni peste hotare, în felul acesta mărindu-şi contingentul de volunta ri şi, în acelaşi timp, reducând durata serviciului militar, suspendarea conscripŃiei pare să fie numai o chestiune de timp. La fel, obligată de dreptul internaŃional să menŃină neutralitatea armată este ş i ElveŃia23. În această situaŃie, înfiinŃarea unei armate bazată pe voluntariat în ElveŃia, 22 Catherine Miller, BBC News Online, The Death of Conscription, 29 iunie 2001. 23 Art. 59: „(1) Fiecare bărbat din ElveŃia trebuie să îndeplinească serviciul m ilitar. Legea va prevedea organizarea serviciului alternativ. (2) Pentru femeile din ElveŃia, serviciul militar est voluntar. (3) BărbaŃii din ElveŃia, pentru care nu se impune nici serviciul militar nici s erviciul alternativ, datorează o taxă. Nivelul taxei este stabilit de către FederaŃie şi este valorif icată şi colectată de Cantoane. (4) FederaŃia va legifera o compensaŃie echitabilă pentru pierderea de venit. 88 nu pare o opŃiune viabilă. În cazul ElveŃiei se afirmă că pentru o recrutare cu succes a voluntarilor ar fi nevoie ca soldaŃii profesionişti să se bucure de un înalt prestigiu şi, de asemenea, să existe o rată înaltă a şomajului. Aceste condiŃii nu sunt îndeplinite în respectiva Ńară. Prin urmare, avându-se în vedere aceste aspecte, se conturează o anumită certitudine că în viitor nu va mai exista recrutare obligatorie în Europa. Tendi nŃa generală pare a fi clară. În timpul Războiului Rece, fiecare Ńară îşi proteja independenŃa şi integritatea teritorială cu o armată mare, bazată pe recrutarea obligatorie. Pe de altă parte, după sfârşitul Războiului Rece, a avut loc un fen omen similar cu cel al economiei de piaŃă: forŃa manuală de muncă, reprezentată de un număr mare de personal, a fost înlocuită de tehnologie specializată. Astfel, arm ata a

devenit o întreprindere ai cărei membri sunt mai înzestraŃi şi mai bine pregătiŃ i, însă mai puŃini. ProtecŃia garantată de NATO a înlăturat necesitatea unor armate prop rii mari, bazate pe recrutarea obligatorie. În acelaşi timp, statele care încă menŃi n conscripŃia ezită să schimbe acest sistem deoarece trecerea la o armată bazată p e voluntariat este asociată cu costuri mai mari. Aliniindu-se trendului occidental şi luând modelul juridic al unor Ńări precum Spania24, România a suspendat pe timp de pace serviciul militar obligatoriu după ce factorii de decizie împreună cu societatea au pus în balanŃă beneficiile şi defi cienŃele serviciului militar pe bază de voluntariat, consecinŃele adoptării lui în domeni ile social, politic, juridic etc. În România, suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu a devenit posibilă, din punct de vedere juridic, în anul 2003, în urma revizuirii ConstituŃiei. Până la intrarea în vigoare a Legii fundamentale revizuite, Consti tuŃia în vigoare din anul 1991 prevedea că „serviciul militar este obligatoriu pentru băr baŃii cetăŃeni români, care au împlinit vârsta de 20 de ani, cu excepŃia cazurilor pre văzute de lege.” În prezent, în ConstituŃia României se stipulează dreptul şi obligaŃia cetăŃenil or să apere România şi faptul că îndeplinirea îndatoririlor militare se face în con diŃiile stabilite prin lege organică. De asemenea, se prevede că cetăŃenii pot fi încorp oraŃi de la vârsta de 20 şi până la vârsta de 35 de ani, cu excepŃia voluntarilor, în con diŃiile legii organice. De remarcat că legiuitorul, în legea fundamentală, nu face disti ncŃie între sexe atunci când vorbeşte despre posibilitatea încorporării. ObligaŃia mil itară (5) Aceia care îndeplinesc serviciul militar sau alternativ şi prin aceasta sănă tatea le este afectată sau îşi pierd viaŃa, au dreptul pentru ei sau pentru rudele lor la un sprijin ad ecvat din partea FederaŃiei.” 24 Art. 30 al ConstituŃiei în Spania prevede că: (1) CetăŃenii au dreptul şi obligaŃia de a apăra Spania. (2) Legea stabileşte obligaŃiile militare ale spaniolilor şi reglementează, cu g aranŃiile necesare, obiecŃia de conştiinŃă, ca şi celelalte cauze de scutire a serviciului militar o bligatoriu, putând impune, în acest caz o prestaŃie socială în locul acestuia. Prin Decretul Regal nr. 247/2001 serviciul militar obligatoriu a fost suspendat. Imediat după suspendarea serviciului militar obligatoriu, Spania a întâmpinat uriaşe dificult ăŃi în recrutarea militarilor voluntari. Ea a lansat o masivă campanie în America de Sud, trimiŃân d zeci de mii de scrisori la descendenŃii celor care au migrat acolo din Spania. În iunie 2001, p rimii 300 de recruŃi au sosit în Spania, mulŃi dintre ei călcând pentru prima oară în Europa. 89

care cade numai în sarcina bărbaŃilor este stabilită prin legea organică adoptat ă pentru punerea în executare a cerinŃelor ConstituŃiei. În aceste condiŃii a fost adoptată, în anul 2005, Legea privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu şi trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat. Aceasta prevede că „pe durata stării de război, a stării de mobiliz are, precum şi pe timpul stării de asediu, executarea serviciului militar devine obli gatorie, în condiŃiile legii”. Astfel, Legea privind pregătirea populaŃiei pentru apărare, adoptată în anul 2006, după ce reiterează situaŃiile când serviciul militar devine obligatoriu, d ispune că, pentru îndeplinirea serviciului militar în termen, centrele militare efectue ază, în perioadele stabilite de Statul Major General, recrutarea-încorporarea cetăŃenilo r încorporabili, perioada când se efectuează acest proces urmând a fi anunŃată pri n mijloacele de informare în masă. De asemenea, legiuitorul prevede ca, pe baza propunerilor înaintate de centrul militar, prefectul să emită un ordin de asigur are a activităŃilor de recrutare-încorporare care este obligatoriu pentru autorităŃile administraŃiei publice locale, structurile cu atribuŃii specifice ale Ministerul ui AdministraŃiei şi Internelor, direcŃiile de sănătate publică şi inspectoratele ş colare. Se dispune, totodată, faptul că subiectele încorporării sunt cetăŃenii români, bărb aŃi, care au împlinit vârsta de 20 de ani dar care nu sunt mai în vârstă de 35 de ani. Legea mai prevede că cetăŃenii pot fi încorporaŃi, la cerere, şi imediat după împlinirea vârstei de 18 ani. O altă prevedere interesantă, pe care o vom coment a mai târziu, este cea potrivit căreia „tinerii care, din diferite motive, nu au primi t ordin de chemare sunt obligaŃi să se prezinte la centrele militare pe a căror rază terito rială îşi au domiciliul ori reşedinŃa, în termen de 2 luni de la împlinirea vârstei de 20 de ani”. Din analiza dispoziŃiilor legale în vigoare, în acest domeniu, precum şi în urma studierii celor prezentate de mass-media în perioada premergătoare suspendării serviciului militar obligatoriu, rezultă, cu certitudine, faptul că atât societa tea civilă cât şi factorii de decizie de la conducerea statului român, în urma dezbaterilor publice în care s-au folosit argumente sociale, economice, politice, militare şi chiar j uridice, au ajuns la concluzia că sistemul bazat numai pe voluntariat în armată25, pe tim p de pace, este de preferat şi, ca atare, trebuie implementat. Ceea ce nu este la fel de clar este dacă într-adevăr s-a concluzionat pe baza unor argumente solide, care să privească în mod concret specificul Ńării noastre , şi a unor eventuale simulări ca, pe timpul stării de asediu, al stării de mobilizare sau al stării de război, serviciul militar să redevină obligatoriu. Ne punem această în trebare întrucât, după suspendarea serviciului militar obligatoriu, nu s-a întreprins ni mic

serios pentru reglementarea modului cum acest serviciu va fi reinstituit atunci când este cazul. Se pare că actuala poziŃie a României în actuala geopolitică nu convinge pe nimeni, nici măcar pe factorii de decizie din armată, despre utilitatea unui sis tem bine pus la punct şi bine reglementat de reinstituire a conscripŃiei. SupoziŃia noast ră este că această formulă a fost adoptată prin copiere a modelului agreat de alte state din 25 Nu ne propunem să analizăm oportunitatea şi consecinŃele renunŃării la servic iul militar obligatoriu în alte sectoare ale sistemului de apărare şi securitate naŃională. 90 occident, conscripŃia fiind păstrată dintr-un aşa-zis bun simŃ, ca o ultimă rezervă pentru cazuri nu numai ieşite total din comun dar şi pe care lumea le consideră total neverosimile. Este posibil ca factorii de decizie să nu fi dorit să cedeze total şi definitiv un drept foarte important din apanajul statului, deşi nu se ş tie cum acesta va fi folosit. Facem aceste afirmaŃii având în vedere următoarele fapte: - în prezent, pe timp de pace, potrivit legii, singura obligaŃie militară a cetăŃenilor români, bărbaŃi, este aceea ca, la împlinirea vârstei de 18 ani, ace ştia să se prezinte la centrele militare numai pentru luarea în evidenŃa militară, selecŃio nare, stabilirea aptitudinilor şi a opŃiunilor privind modul de îndeplinire a îndatori rilor militare, pe timpul stării de asediu, a stării de mobilizare sau a stării de răz boi26. Recent, structura de specialitate în acest domeniu a armatei propune abrogarea a cestei prevederi legale; - dacă, potrivit legii, se cunoaşte că recrutarea-încorporarea tinerilor în cazu l declarării stărilor de mobilizare sau de război se face de către centrele milita re, în schimb nu există niciun fel de reglementare de niciun nivel şi nici măcar un pro iect de act normativ sau vreo concepŃie aprobată care să facă menŃiune despre locul ş i modul în care militarii în termen se vor instrui; - nu este cunoscut nici modul cum vor fi utilizaŃi aceşti militari în termen pentru completarea resurselor umane la mobilizare sau la război. Nu există reglementări şi nici proiecte sau concepŃii în acest domeniu. Nu există nici cea mai vagă idee despre specialităŃile militare în care militarii în termen vor fi folo siŃi, tipurile de funcŃii în care vor fi încadraŃi sau tipurile de acŃiuni ori misiuni pe care le vor desfăşura. Totodată, nu se cunoaşte dacă armata va apela imediat ce se reins tituie obligativitatea serviciului militar la încadrarea unor funcŃii cu militari în te rmen sau vor avea prioritate, aşa cum ar fi de bănuit, rezerviştii voluntari. Pentru a fa ce speculaŃii referitoare la posibilităŃile de folosire a tinerilor obligaŃi de leg e să-şi satisfacă îndatoririle militare faŃă de patrie, există un singur indiciu deocamd

ată, furnizat de lege: tinerii încorporabili fac parte din rezerva generală; - nu s-a stabilit în mod ştiinŃific dacă avem nevoie de persoane care să execute serviciul alternativ deşi empiric bănuim că acest serviciu poate avea o contribu Ńie majoră pe timpul stărilor respective în diferite domenii de activitate, ca de ex emplu asistenŃa medicală, şi nu există niciun fel de reglementări privind modalitatea de executare a acestui serviciu. Avem în vedere şi faptul că serviciul alternativ n u poate exista fără a fi reinstituit serviciul militar obligatoriu. În continuare vom aborda şi încerca să analizăm primul dintre aspectele semnalate şi anume faptul că singura prevedere care menŃionează obligaŃiile mili tare ale tinerilor, cetăŃeni români pe timp de pace este propusă pentru abrogare. Argumentele care s-au vehiculat pentru a justifica acest demers sunt de natură juridică chiar dacă nu provin de la structura specializată a ministerului în ana lize juridice. Pe scurt, în descrierea situaŃiei actuale, se afirmă că bărbaŃii, cetă Ńeni români, au încă obligaŃii militare pe timp de pace ceea ce contravine principiului 26 Legea nr. 395/2005 privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu şi trecerea le serviciul militar pe bază de voluntariat, art. 4. 91 voluntariatului, exprimat în art. 1 din Legea nr. 395/2005 potrivit căreia „cetăŃenii români, bărbaŃi şi femei, care îndeplinesc condiŃiile prevăzute de le gislaŃia în vigoare, pot efectua, pe bază de voluntariat, orice formă a serviciului milit ar, fără discriminare”. Se mai menŃionează şi faptul că Legea nr. 46/1996 privind pregăti rea populaŃiei pentru apărare a fost abrogată. Chiar dacă descrierea situaŃiei este făcută din punct de vedere juridic foarte stângaci, ca să folosim un eufemism, totuşi schimbările preconizate sunt exprimate tranşant, scoŃând în relief faptul că cei care leau propus sunt conştienŃi de efectul pe care îl va avea proiectul de lege şi anume: eliminarea obligativităŃii prezentării cetăŃenilor la centrele militare şi stabi lirea altor metode de luare în evidenŃă militară a cetăŃenilor încorporabili” şi „eliminarea unei prevederi a legii care a devenit caducă prin abrogarea legii la care face referi re.”. Proiectul nu propune, însă, nicio altă formă de luare în evidenŃă a cetăŃenilor încorporabili. Comentariul pe care îl vom face, referitor la argumentaŃia necesităŃii abrogării prevederilor legale care încă mai stipulează o obligaŃie în sarcina cetăŃenilor încorporabili, începe, evident, cu faptul că actualele prevederi nu numai că nu vin în contradicŃie cu art. 1 din Legea nr. 395/2005 care, chipurile, ar prevedea princ ipiul voluntariatului în serviciul militar, dar nu contravin niciunei alte prevederi l egale. De fapt, oricine citeşte art. 1 ajunge la concluzia că legiuitorul a instituit o no rmă permisivă şi nu imperativă, referitoare la accesul la cariera militară a oricăru i cetăŃean român, fără discriminare, dacă îndeplineşte condiŃiile prevăzute de legislaŃia î

n vigoare. Dacă vrem să dăm dovadă de scrupulozitate, putem afirma că, de fapt, ac est articol stabileşte principiul înlăturării unei discriminări pe bază de sex şi nu al voluntariatului. De fapt, principiul voluntariatului este promovat de art. 2 al acestei legi, car e prin alin. (1), dispune că „începând cu data de 1 ianuarie 2007, executarea serv iciului obligatoriu, în calitate de militar în termen şi militar cu termen redus, se sus pendă.” Ceea ce este de observat este faptul că legiuitorul a înŃeles să suspende efectuarea serviciului şi nu anumite operaŃiuni de luare în evidenŃă, selecŃiona re, stabilire a aptitudinilor şi a opŃiunilor privind modul de îndeplinire a îndator irilor militare, atunci când va fi nevoie, adică pe timpul stării de război, al stării de mobilizare sau al stării de asediu. Probabil că, pentru autori, motivaŃia a fost mai puŃin importantă, ceea ce merita adevărata consideraŃie fiind efectul reglementă rii. Este posibil ca, de fapt, argumente de tip economic să stea la baza acestei iniŃ iative. Bănuim că, în impetuozitatea cu care se înfăptuieşte reforma armatei, aceasta cuprinzând şi reducerea numărului de personal în special de ofiŃeri şi salariaŃi civili, s-a considerat că, şi prin înlăturarea obligaŃiilor militare despre care vorbeam mai sus, se poate renunŃa la câteva posturi care erau dedicate acestor operaŃiuni de Ńine rea evidenŃei, selectare etc. Pe de altă parte, nu este de neglijat nici aspectul fi nanciar al aplicării acestei măsuri care determină nişte economii imediate în bugetul administraŃiei centrale sau locale, după caz. Avem în vedere faptul că nu se vor mai plăti salariile celor care aveau sarcini de această natură la centrele militare, nu se vor mai face cheltuieli pentru vizita medicală, investigarea psihologică şi nici pen tru transportul celor în cauză. 92 BineînŃeles că dorim cu toŃii să aflăm răspunsul la ceea ce semnalam mai devreme şi anume cu ce înlocuim evidenŃa militară a tinerilor încorporabili pe care, încă o dată, subliniem că va trebui să îi chemăm să satisfacă stagiul mili tar în momente de răscruce pentru istoria României, în situaŃii deosebit de grave care pun în pericol valorile pentru care armata există pentru a le proteja. Singurul răspuns primit şi, de altfel, singurul la îndemână este că centrele militare se vor baza în ase menea situaŃii pe evidenŃa populaŃiei care este în sarcina altor organe ale administra Ńiei cu care se presupune că armata va colabora fructuos în această privinŃă. Această alternativă este combătută cu vehemenŃă de unii specialişti în domeniu, care, din păcate nu au reuşit să îşi impună punctul de vedere. Ei spun, şi autor ul

acestei lucrări le dă dreptate, că evidenŃa populaŃiei nu este acelaşi lucru cu evidenŃa militară şi, în cazul în care ne vom baza pe ea, riscăm să avem surprize neplăcu te pe care nu ni le putem permite, dat fiind faptul că miza bunei desfăşurări a tuturo r activităŃilor statului pe timpul stărilor de mobilizare şi de război este însăşi existenŃa României. ExperienŃa provenită din desfăşurarea unor exerciŃii în domeniune-a pus în faŃa unor realităŃi crude conform cărora se emit ordine de chemare pentru cetăŃeni decedaŃi, inapŃi pentru serviciul militar, care se află în străinătate ori sunt în alte situaŃii care nu le permit, conform legii, să execute serviciul militar. CetăŃen ilor încorporabili care totuşi se vor prezenta la centrele militare nu li se vor cuno aşte din timp aptitudinile şi opŃiunile pentru repartizarea în anumite arme sau specialit ăŃi militare şi nici nu li se vor putea pregăti din timp posibilităŃi de încorporare rapidă. Cea mai mare surpriză pe care o putem anticipa acum este ca unii dintre cei în cauză să declare, la data prezentării pentru încorporare, că nu doresc să satisf acă serviciul militar obligatoriu din motive de conştiinŃă şi că optează pentru sati sfacerea serviciului alternativ. Acest aspect este deosebit de interesant şi, totodată, i nedit în România şi va fi abordat şi analizat într-o altă lucrare. O concluzie preliminară, înainte de a avea alte comentarii la modul cum va fi organizată şi se va desfăşura operaŃia de recrutare-încorprare, este că, în opin ia noastră, nimeni nu crede cu seriozitate că vom ajunge la un asemenea eveniment ş i că umbrela NATO este suficient de trainică pentru a ne feri de nevoia de a declara starea de mobilizare sau starea de război. Făceam mai devreme afirmaŃia că există incertitudini semnificative despre locul şi modul în care militarii în termen se vor instrui şi îşi vor desfăşura a ctivitatea ca apărători ai patriei. Pentru a lua o decizie corectă în această privinŃă, tre buie să ne gândim, între altele, la posibilitatea asigurării cazării celor încorporaŃi, a h rănirii lor, precum şi a echipării adecvate, la existenŃa armamentului cu care aceştia să fie dotaŃi şi, de asemenea, la aparatura şi tehnica de luptă pe care aceştia se vor instrui şi o vor deservi în executarea misiunilor de luptă, în funcŃie de armele şi specialităŃil e militare în care au fost distribuiŃi. Nu în ultimul rând, trebuie să avem în vedere şi fa ptul că este indicat să existe unităŃi militare care să asigure elementele menŃionate ma i sus şi care să fie încadrate cu instructorii necesari şi personalul administrativ desti nat bunei desfăşurări a procesului de instrucŃie şi pregătire pentru luptă. Ceea ce se poate afirma cu siguranŃă la acest moment este faptul că, în acest domeniu, nu există, deocamdată, nici reglementări şi nici concepŃii, ci numai id ei,

93 opinii, pe care vom încerca să le comentăm. O primă idee se referă la locurile unde viitorii militari în termen îşi vor desfăşura activitatea, cel puŃin în per ioada imediat următoare încorporării lor. Acestea vor fi exact unităŃile militare în c are execută instruirea şi militarii voluntari care asigură personalul armatei pe tim p de pace şi care pot fi destinate pentru acelaşi scop şi militarilor în termen, în f uncŃie de specialităŃile militare la care aceştia au fost repartizaŃi. În mod logic, de la ideea de mai sus, pleacă o alta şi anume că vor fi chemaŃi c a militari în termen atâtea persoane câte locuri de instrucŃie la dispoziŃie exist ă şi nu mai multe. Conform unei idei asemănătoare dar mai pragmatice, vor fi chemaŃi ca militari în termen numai acei tineri de care avem nevoie pentru completarea resurselor umane ale forŃelor destinate apărării. În ceea ce priveşte prima idee, referitoare la locurile unde militarii în termen se pot prezenta şi îşi pot desfăşura activitatea după ce au fost încorporaŃi, nu o vom critica fiindcă, în opinia noastră, reprezintă o variantă viabilă, dacă nu singu ra, în contextul în care nu se profilează o altă soluŃie din cauză că nu avem reglement ările necesare şi nu s-au făcut încă analize referitoare la organizarea şi gestionarea acŃiunilor întreprinse de armată la încorporare şi după aceasta şi nu ştim dacă aceste acŃiuni se pot bucura de sprijin financiar corespunzător. A doua idee, referitoa re la încorporarea într-un număr restrâns a tinerilor, este, în schimb, criticabilă şi deosebit de vulnerabilă din cel puŃin două puncte de vedere. Astfel, conform unui punct de vedere, apreciem că, potrivit spiritului prevederilor Legii nr. 446/2006 privind pregătirea populaŃiei pentru apărare, to Ńi cetăŃenii încorporabili ar trebui să satisfacă serviciul militar obligatoriu, pe timpul stărilor de asediu, de mobilizare şi de război. Un indiciu în acest sens este şi faptul că, potrivit art. 25 alin. (2) din legea sus-menŃionată, „tinerii care, din diferite motive, nu au primit ordin de chemare sunt obligaŃi să se prezinte la centrele militare pe a căror rază teritorială îşi au domiciliul ori reşedinŃa, în termen de două luni de la î mplinirea vârstei de 20 de ani”. Neîndeplinirea acestei obligaŃii constituie, conform art. 80 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege, cel puŃin contravenŃie. Cu alte cuvinte, chiar dac ă factorii organizatori ai încorporării ar dori să selecteze în rândul tinerilor încorporab ili şi să cheme sub arme numai pe cei de care armata are nevoie, ceilalŃi, conform voinŃei legiuitorului, vor fi obligaŃi să vină singuri la centrele militare chiar şi în absenŃa ordinelor de chemare. Dacă acest punct de vedere poate fi combătut, luând în considerare faptul că se bazează pe o interpretare a prevederilor legale şi că deducŃia se referă la spir itul legii

şi nu la litera ei, al doilea punct de vedere, care contestă faptul că putem înc orpora numai tinerii de care armata are nevoie, este, în opinia noastră, mult mai solid prin faptul că invocă încălcarea prevederilor OrdonanŃei Guvernului nr. 137/2000 priv ind prevenirea şi sancŃionarea tuturor formelor de discriminare. Potrivit respectivei ordonanŃe, „prin discriminare se înŃelege orice deosebire, excludere, restricŃie sau preferinŃă, pe bază de rasă ..., precum şi orice alt c riteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinŃei sau ex ercitării, în condiŃii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale sa u a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultur al sau în orice alte domenii ale vieŃii publice”. Ce altceva ar putea să reclame respec tivii 94 încorporaŃi decât faptul că aceleaşi prevederi legale, în aceeaşi situaŃie, se aplică în mod diferit unor subiecte care îndeplinesc aceleaşi condiŃii (sunt apt e pentru îndeplinirea serviciului militar obligatoriu), generând discriminare. Conform reglementărilor democratice în vigoare, discriminarea este incriminată iar organ ele statului trebuie să vegheze la prevenirea tuturor formelor acesteia. De semnalat este că cetăŃenii români apelează, în prezent, din ce în ce mai des, în litigiile lor cu armata, la serviciile Consiliului NaŃional pentru Combaterea Discriminării, pe lângă cel e ale instanŃelor de judecată. În aceste condiŃii, apare cu claritate necesitatea determinată de lege ca încorporările generate de aplicarea acesteia să vizeze întregul contingent de ce tăŃeni români, bărbaŃi, apŃi pentru îndeplinirea serviciului militar, cu vârsta cuprins ă între 20 şi 35 de ani. La aceştia trebuie adăugaŃi şi eventualii voluntari care au împlin it vârsta de 18 ani. Evident, pe măsură ce o concepŃie, privind aceste aspecte semnalate, se va contura, prevederile legale pot fi amendate şi puse în acord cu interesele şi ne voile de apărare ale statului român, stabilite în mod coerent. În urma analizei acestor aspecte, rezultă încă o concluzie preliminară. Încadrarea funcŃiilor vacante din forŃele destinate apărării, precum şi augmenta rea acestora se va face folosind ca principală sursă rezerviştii voluntari care vor poseda deja ceva mai mult decât minimul de cunoştinŃe şi deprinderi necesare în îndepli nirea atribuŃiunilor funcŃionale. Astfel, principalele eforturi în privinŃa proiectări i unor acte normative se referă la reglementarea problematicii rezerviştilor voluntari, care şi ea la rândul ei este deosebit de delicată întrucât punerea în aplicare a viitoarelor d ispoziŃii necesită fonduri a căror sursă nu a fost încă identificată. Bănuim că, abia după ce aceste lucruri vor fi rezolvate, specialiştii armatei se vor preocupa mai îndeap

roape de organizarea şi desfăşurarea serviciului executat de militarii în termen, în situ aŃiile menŃionate de lege. O altă concluzie preliminară scoate în relief faptul că, deşi reinstituirea obligativităŃii serviciului militar este o consecinŃă directă şi nemijlocită a d eclarării sau instituirii, după caz, a stărilor de mobilizare sau război ori de asediu, de ocamdată, măsurile de procurare a unor resurse suplimentare pentru completarea forŃelor destinate apărării pe timpul acestor stări nu sunt relaŃionate câtuşi de puŃin c u reintroducerea serviciului militar obligatoriu. Acest raŃionament conduce la înt rebarea dacă acest serviciu aduce vreun beneficiu în condiŃiile în care nu există nici u n indiciu despre modul cum statul va profita de pe urma lui. Argumentul infailibil care sp rijină această afirmaŃie este faptul că actualele state de organizare pe timp de război nu cuprind funcŃii de militari în termen. Acestea fiind zise, revenim la ideea că, totuşi, pe timpul stărilor de mobilizar e şi război, statului ar putea să îi fie benefic serviciul alternativ pe care îl v or executa cetăŃenii încorporabili care refuză să execute serviciul militar pe motive de co nştiinŃă. Serviciul alternativ, subiect al unei alte lucrări, s-a dovedit deosebit de util unor state democratice chiar şi pe timp de pace. MulŃi tineri desfăşoară, în baza reglement ărilor privind serviciul alternativ, activităŃi vitale contra unei remuneraŃii mici în domenii cum ar fi cel al sănătăŃii, educaŃiei, administraŃiei etc. Dacă şi statul român are nevoie de un astfel de serviciu, atunci prima condiŃie este existenŃa serviciului milit ar obligatoriu. Deşi se pare că nevoia de serviciu alternativ există, faptul că deo camdată 95 nu s-a pus problema reglementării acestuia denotă, încă o dată, că nimeni nu se gândeşte la serviciul militar obligatoriu. Ca o concluzie generală afirmăm următoarele: - părerea noastră este că serviciul militar obligatoriu pe timpul stărilor anali zate este necesar. Dincolo de argumentele şi opiniile pro şi contra vehiculate, exist ă în accepŃiunea noastră un argument suprem bazat pe următorul raŃionament: drepturil e şi libertăŃile pe care statul le acordă şi le garantează, într-o democraŃie autenti că, cetăŃenilor săi pot exista şi pot fi exercitate numai atât timp cât statul respe ctiv există. Atunci când o criză cu adevărat profundă va lovi omenirea şi când una sau mai mu lte resurse vitale, ca de exemplu apa, vor fi în cantitate limitată, neîndestulătoar e sau când o catastrofă va limita spaŃiul de trăit, omenirea, conform celor demonstrat e de istorie, nu va ezita să recurgă la un război devastator cu scopul de a stabili

beneficiarul a ceea ce a mai rămas pe pământ. Deşi scenariul pare fantastic, nim eni nu-l poate contrazice şi, în consecinŃă, nimeni nu ar trebui să renunŃe la o res ursă importantă pentru apărarea securităŃii naŃionale, aşa cum este conscripŃia; - deocamdată aparenŃele scot în evidenŃă faptul că nimeni nu este convins că un asemenea eveniment se va produce şi că marea majoritate, atât a factorilor decid enŃi cât şi a cetăŃenilor obişnuiŃi, consideră că umbrela NATO este îndeajuns de soli dă pentru a asigura securitatea naŃională; - pe timpul stării de mobilizare sau război, principala resursă umană pentru forŃele destinate apărării va fi constituită din rezerviştii voluntari. Reglemen tarea regimului acestora, precum şi identificarea resurselor financiare pentru viabili tatea sistemului constituie o prioritate care surclasează orice elaborare de concepŃii referitoare la militarii în termen şi modul de folosire a acestora; - în aceste condiŃii, trăim o perioadă în care aproape că ne contrazicem singuri : pe de o parte, stabilim prin lege că pe timpul stării de mobilizare sau război s erviciul militar trebuie să redevină obligatoriu, probabil din cauza unei stringente nece sităŃi, iar pe de altă parte, nu ştim şi nu ne-am gândit cum să-l folosim, avem reglemen tări vagi în domeniu şi destule argumente că nu vom recurge la această măsură; - nici serviciul alternativ nu se bucură de o atenŃie sporită. Potrivit legii, a cesta va apărea odată cu reinstituirea serviciului militar obligatoriu. După cum se poate constata, există, deocamdată, deficienŃe majore şi destule lacune în legislaŃie, în domeniul analizat, un prim motiv fiind acela că nu exis tă încă o concepŃie închegată referitoare la managementul conscripŃiei pe timpul stărilo r de asediu, de mobilizare sau de război. ConcepŃia respectivă se va lăsa probabil aş teptată până după rezolvarea cu succes a instituirii rezervei voluntare asupra căreia, î n prezent, se pare că sunt concentrate toate eforturile. Bibliografie [1] DERBYSHIRE John, în lucrarea National Review Online, Draft as Needed. Some Conscription Adjustements, 4 octombrie 2001. [2] GERBER Robin, The Christian Science Monitor, For a New Kind of Draft, 13 noiembrie 2001. [3] MILLER Catherine, BBC News Online, The Death of Conscription, 29 iunie 2001.DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului a NaŃiunilor Unite. 96 Legea nr. 30/1994 privind ratificarea ConvenŃiei pentru apărarea [4] drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale şi a protocoalelor adiŃionale la această convenŃie. [5] Legea nr. 74/1999 pentru ratificarea Cartei sociale europeane revizuite, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996. [6] ConstituŃia Federală a ElveŃiei. [7] ConstituŃia Republicii Polone. [8] ConstituŃia Regatului Spaniei. [9] ConstituŃia Turciei. [10] Actul ConstituŃional al Regatului Danemarcei. [11] ConstituŃia Statelor Unite ale Americii.

[12] ConstituŃia Republicii Franceze. [13] ConstituŃia României 1991. [14] ConstituŃia României 2003. [15] Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul DirecŃiei Generale a Serv iciului Muncii în perioada 1950-1961. [16] Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populaŃiei pentru apărare. [17] Legea nr. 395/2005 privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu şi trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat. [18] OrdonanŃa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancŃionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările şi completările ulterioare. [19] Manifest împotriva conscripŃiei şi a instruirii militare 1930, semnat între alŃii de: Jane Addams, Paul Birukoff und Valentin Bulgakoff (secretaries o f Leo Tolstoy), John Dewey, Albert Einstain, August Forel, Sigmund Freud, Arvid Järnefelt, Toyohiko Kagawa, Selma Lagerlöf, Judah Leon Magnes, Thomas Mann, Ludwig Quidde, Emanuel Rádl, Leonhard Ragaz, Henriette Roland Holst, Romain Rolland, Bertrand Russell, Upton Sinclair, Rabindranath Tagore, H.G. Wells, Stef an Zweig. [20] Emergencies Act, Canada, 1985. [21] Civil Contingencies Act, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei d e Nord 2004. [22] Ziarul Adevărul, Un congresman american doreşte serviciul militar obligatoriu, 21 noiembrie 2006. 97 COMUNICARE ŞI NEGOCIERE ÎN CADRUL CONFLICTELOR Daniela-Maria IONIŢĂ As we are experiencing more and more unexpected turns of events in what concerns conflict development, we understand the need to manage communication and negotiation skil ls in order to have a better control on the outcome of the conflict. It has been proved that di rect contact between the parts involved in a conflict helps reach mutually beneficial agreements. How ever, despite the fact that negotiations are meant to satisfy all the parts involved, most of the times there is one actor which gains more from the process of negotiation than the other(s). Which is the factor that decides in the process of negotiation during the development of a conflict? The focus of this paper is to show how different approaches on negotiation durin g a conflict may establish the winning or the loosing side. Moreover, the present paper will also take a look at pre-negotiation skills and other elements which might influence the outcome of a negotiation. “...though many different pairs of people may say 'the same thing' (linguistical ly) on different occasions in conversation, each occasion, as an event, is observably different i n many aspects from the others; such differences depend upon people's accents, their past exper iences, their present states of mind, the environment, the future consequences of interpreting the message, knowledge of each other, and many other factors. CHERRY, 1977 “Cât de des cuvintele folosite greşit generază gânduri care induc în eroare!

HERBERT SPENCER Introducere Deoarece este din ce în ce mai evident că o bună stăpânire a artei comunicării garantează succesul oricărei acŃiuni pe plan internaŃional, în ziua de astăzi su ntem martorii unei continue evoluŃii ale ştiinŃei comunicării. InvestiŃiile fabuloase pe care statele puternice le fac în domeniul comunicării demonstrează faptul că astăzi, comunicarea este una dintre cele mai puternice arme. Pentru a realiza o analiză curată a efectului strategiilor de comunicare şi negociere asupra desfăşurării conflictelor, este esenŃial să înŃelegem cum este definită comunicarea în mediul academic internaŃional. DefiniŃii şi modele ale comunicării: Deoarece există un număr mare de teoreticieni ai ştiinŃei comunicării, definiŃiile elaborate în cadrul acestei ştiinŃe sunt multiple şi variate. Cu toa te acestea, dacă luăm în considerare faptul că obiectul acestei lucrări este comunicarea în cadrul conflictului, voi menŃiona definiŃiile direct relaŃionate cu acest subiect. Astfel, George Gerbner defineşte comunicarea ca “interacŃiunea socială prin sistemul de simboluri şi mesaje”, în timp ce A. Craig Bird şi Franklin Knower în Ńeleg LicenŃiat în ŞtiinŃe Politice, Universitatea din Bucureşti, 2003, Master Secur itate şi Apărare NaŃională, Universitatea NaŃională de Apărare Carol I, 2008 98 prin comunicare “realizarea socială în comportamentul simbolic”. În acelaşi câmp simbolic, Gary Cronkhite consideră că “comunicarea constă în atribuirea unu i sens semnelor..., perceperea înŃelesului. Gerald Miller susŃine că, dincolo de t oate, “comunicarea îşi focalizează interesul central pe acele situaŃii comportamentale în care o sursă transmite un mesaj unui receptor, cu intenŃia manifestă de a-i infl uenŃa comportamentele ulterioare.” În continuarea acestuia, Colin Cherry consideră comunicarea ca o “funcŃie socială..., o distribuŃie a elementelor comportamentul ui sau un mod de viaŃă alături de existenŃa unui set de reguli...Comunicarea nu este răspunsul însuşi, dar este, într-un mod esenŃial, un set de relaŃionări bazate p e transmiterea unor stimuli şi evocarea răspunsurilor.”1 Rămînem în cadrul definiŃiilor comunicării şi observăm faptul că un mare profesor în ştiinŃele comunicării, Raymond Samuel Ross, remarcă faptul că “nu do ar că actul de comunicare reprezintă un proces, ci şi că acesta este unul mutual... .în care fiecare parte o influenŃează pe cealaltă în fiecare clipă...procesul comunicării este întotdeauna schimbător, dinamic şi reciproc.”2 În 1983, Judith Gordon realizează un studiu referitor la comportamente în cadrul unui grup şi precizează că “percepŃi a, atribuirea, motivaŃia, precum şi personalitatea şi dezvoltarea fiecăruia dintre comunicatori influenŃează modul în care o persoană receptează informaŃia transmi să de către alta.”3 Trecând în revistă numeroasele definiŃii, McQuail, citându-l pe Dance, a precizat cincisprezece astfel de formulări, în încercarea de a oferi o definiŃie

completivă, fiecare dintre ele punând accentul asupra unui alt aspect sau unei a lte componente: - simboluri, vorbire, limbaj; - înŃelegerea- receptarea, nu transmiterea mesajelor; - interacŃiune, relaŃie- schimbul activ şi coorientarea; - reducerea incertitudinii- ipotetică dorinŃă fundamentală, care duce la căutarea de informaŃie în scopul adaptării; - procesul- întreaga secvenŃă a transmiterii; - transfer, transmitere- mişcare conotativă în spaŃiu şi timp; - legătură, unire- comunicarea în ipostază de conector, de articulator; - trăsături comune- amplificarea a ceea ce este împărtăşit sau acceptat de ambele părŃi; - canal, purtător, rută- o extensie a transferului, având ca referinŃă principal ă calea sau vehiculul (sistem de semne sau tehnologie); - memorie, stocare- comunicarea duce la acumularea de informaŃie şi putem să comunicăm cu astfel de depozite informative; - răspuns discriminatoriu- accentuarea acordării selective de atenŃie şi a interpretării; - stimuli- accentuarea caracterului mesajului în cauză, a răspunsului sau a reacŃiei; 1 DefiniŃii regăsite în Ion-Ovidiu PÂNIŞOARĂ, Comunicarea eficientă, Iaşi, Ed. P olirom, 2008, p. 16. 2 Razmond Samuel ROSS, Speech Communication, New Jersey, Prentice-Hall, p.9. 3 Judith GORDON, Organizational Behavior, New York, Allyn and Bacon Inc., 1983, p.223. 99 - intenŃie- accentuează faptul că actele comunicative au un scop; - momentul şi situaŃia- acordarea de atenŃie contextului actului comunicativ. - putere- comunicarea văzută ca mijloc de influenŃă”4 În continuarea acestor definiŃii, un instrument extrem de util în înŃelegerea şi analiză procesului de comunicare este reprezentat de modelele dezvoltate în t imp de către cercetători renumiŃi în domeniul comunicării. Cu alte cuvinte, aceste m odele demontrează caracterul dinamic al procesului de comunicare. Un prim model adresat ăn această lucrare aparŃine categoriei modelelor de transmisie (transmission models) şi a fost dezvoltat de către Claude Shannon şi Warren Weaver (vezi Figura 1). Acest model subliniază importanŃa în cadrul orică rui proces de comunicare a şase factori: sursă, codarea mesajului, mesaj, canal de transmitere, decodor, receptor. Acest model a fost preluat de-a lungu timpului d e către alŃi cercetători şi îmbunătăŃit. Figura 1. Modelul lui Shannon & Weaver5 Modelul propus de Andersch, Staats şi Bostrom ne oferă o imagine circulară a comunicării, în cadrul căreia emiŃătorul şi receptorul nu mai sunt separaŃi deoa rece există o continuitate în procesul comunicării. De asemenea, în centrul prcesului , aceştia introduc mediul şi stimulii, factori ce influenŃează în mod evident proc esul comunicării. David Berlo a propus o nouă abordare a procesului de transmitere a mesajului dinspre emiŃător către receptor. Acesta observă că sistemul social şi cultura lo cului în care are loc actul de comunicare sunt extrem de importante, deoarece acestea influenŃează modul în care mesajul este decodat.

Figura 2. Modelul lui David Berlo6 4 Ion-Ovidiu PÂNIŞOARĂ, Comunicarea eficientă, Iaşi, Ed. Polirom, 2008, pag. 17 5 www.cultsock.ndirect.co.uk 6 Idem. 100 Astfel, după Berlo, cu cât sunt mai dezvoltate abilităŃile de comunicare ale emiŃătorului şi receptorului, cu atât va fi mai uşor de codat sau decodat me sajul (vezi Figura 2). După Berlo, există cinci abilităŃi în procesul de comunicare. D ouă dintre ele, a vorbi şi a scrie, fac parte din categoria proceselor de codare, al te două dintre acestea, a citi şi a asculta, fac parte din categoria decodorului, iar al cincilea, a gândi/a analiza, este extrem de important atât în procesul de codificare, cât şi în cel de decodificare. În consecinŃă, aceşti factori pot influenŃa procesul de comunic are către un deznodământ negativ, deoarece afectează abilitatea noastră de a analiza intenŃiile şi scopurile noastre, abilitatea noastră de a transmite ceva atunci c ând comunicăm, afectează abilitatea noastră de a coda mesaje care exprimă gândurile noastre. AbilităŃile noastre de comunicare, lejeritatea cu care stăpânim limbaju l codificat afectează modul în care codăm în mesaje gândurile pe care dorim să le exprimăm. De asemenea, deficienŃele noastre de comunicare limitează compoziŃia ideilor care ne sunt comunicate şi abilitatea noastră de a manipula aceste idei. Nici o sursă nu comunică numai din poziŃia de agent independent, fără a fi influenŃată de poziŃia poziŃia sa în sistemul socio-cultural. Oamenii din clase sociale diferite comunică în mod diferit. Un alt model celebru care a influenŃat studiile privind comunicarea este cel al lui Maletzke, numit modelul comunicării de masă (vezi Figura 3). În cadrul acest ui model, Maletzke propune luarea în considerare a unor factori adiŃionali decât pâ nă atunci: selectarea şi structurarea conŃinutului, presiunea sau constrângerea ven ită din partea mesajului, presiunea sau constrângerea venită din partea mediului, imagin ea emiŃătorului despre receptor, imaginea receptorului despre emiŃător, feedback sp ontan de la receptor, selecŃia efectuată de către receptor din mediu, efectul, experie nŃa conŃinutului, presiunea sau constrângerea venită din mediu, imaginea receptorulu i asupra mediului. Figura 3. Modelul lui Maletzke7 Sintetizând toate aceste teorii, observăm necesitatea de a teoretiza procesul şi elementele comunicării. ToŃi aceşti teoreticieni ai comunicării au constatat nev oia din 7 Idem. 101 ce în ce mai acută de a stăpâni procesul comunicării, precum şi tehnica acestuia pentru a manipula ideile în favoarea celui ce le utilizează. Acest fapt a fost observat şi de statele cele mai puternice ale lumii, care investesc sume fabuloa se în cercetarea în domeniul comunicării. De asemenea, sunt investite sume fabuloase î n

strategii de comunicare utilizate în favoarea intereselor acestora. Strategii de comunicare şi negociere în cadrul conflictelor După cum există faze ale unui conflict, există de asemenea şi strategii de comunicare care pot fi dezvoltate în cadrul fiecărei faze. Aşa cum analiza Frede rick Forsyth, există şase faze ale unui conflict, dintre care noi vom analiza în prez enta lucrare trei dintre acestea. Prima fază a conflictului, dezacordul, fie acesta real sau pretins (în funcŃie d e interesele unei părŃi sau ale alteia). Această fază este caracterizată de analiz a intereselor fiecărei părŃi implicate, precum şi a mijloacelor prin care acestea îşi pot atinge scopurile. O a doua fază a unui conflict, confruntarea, este faza în care forŃele implicate în conflict decid să se înfrunte penru a-şi demontra puterea militară/economică şi de a obŃine ceea ce îşi doresc. Această fază este caracterizată de intensificarea ten siunii dintre cele două părŃi. De obicei, sunt cazuri în care părŃile implicate în conf lict formează coaliŃii pentru a-şi mări şansele de câştig sau pentru a-şi întări pozi Ńia. Ultima fază, destinderea, este punctul decisiv în cadrul conflictului deoarece există două variante: părŃile implicate se destind, ajung la un acord, sau conti nuă conflictul într-un mod mult mai violent. Această fază este caracterizată în prin cipal de negociere şi mediere. Există o serie de tactici care sunt utilizate în cadrul unui conflict, dar a căr or utilizare Ńine de un număr variat de factori: “stilul/compoziŃia personală, desf ăşurarea acŃiunii, influenŃele de putere, obiectivele urmărite, valoarea recompenselor ce urmează rezolvării conflictelor.”8 De aceea, nu există strategii generale folosi te cu succes în cadrul oricărui conlict. Pentru a avea succes, strategiile de comunica re trebuie să fie în primul rând adaptate şi adaptabile situaŃiei respective, flexi bile şi creative. Atunci când comunicăm este foarte importantă alegerea stilului. Din punct de vedere psihologic, pentru a transmite corect un mesaj şi a-l codifica corect şi uşor de perceput pentru cealaltă parte, trebuie să Ńinem seama de doi factori: dacă persoana/partea este preponderent logică sau emotivă, şi dacă este preponderent afirmativă (extrovertită) sau non-afirmativă (introvertită). Printre tacticile folosite în cadrul unui conflict, observăm tactica manipulării prin tehnica ingraŃierii, analizată de Jones şi Wortman. Aceasta fiind “o clasă de comportamente strategice ilicite desemnate a influenŃa anumite aspecte bine defi nite în ceea ce-l priveşte pe adversar, aspecte privitoare la atractivitatea unor cal ităŃi personale.”9 Flatarea este o tactică folosită de către adversar de regulă pentru a-i atrage atenŃia celeilalte părŃi de la adevăratele sale intenŃii, sau pentru a as cunde 8 Ion-Ovidiu PÂNIŞOARĂ, Comunicarea eficientă, Iaşi, Ed. Polirom, 2008, p. 194.

9 Idem, p. 195. 102 faptul că acesta îi cunoaşte şi slăbiciunile. SimŃindu-se complimentată, cealalt ă parte se va considera apreciată şi va scoate din ecuaŃia sa strategică posibilit atea ca adversarul să aibă intenŃii ascunse. În viziunea lui Porter, există însă şi tactici mai subtile, ce presupun “găsirea unei modalităŃi de a crea confuzie prin introducerea unei ruperi de ritm în temp oul adversarului”10(distragerea atenŃiei). În centrul strategiilor de comunicare se află negocierea, care desemnează un proces utilizat pentru a obŃine ceea ce cealaltă parte deŃine. În această direcŃ ie, John Slocum, Don Hellriegel şi Richard Woodman defineau negocierea ca “procesul în care două sau mai multe părŃi, având obiective comune şi conflictuale, dezbat posibilităŃile unui eventual acord.”11 Deoarece negocierea este un concept destu l de larg, putem vorbi despre următoarele tipuri de negociere: negocierea distributiv ă (o parte pierde, alta câştigă), negocierea integrativă (ambele părŃi au de câştigat ), structurarea atitudinală, negocierea intraorganizaŃională.12 O definiŃie foarte interesantă şi actuală este dată de Gavin Kennedy, pentru car e negocierea este “procesul prin care reuşim să obŃinem ce vrem de la cei care vor ceva de la noi.”13 Pentru a pregăti o negociere care să ne asigure rezultatul pe care îl dorim, est e necesar să avem în vedere cele patrru faze ale unei negocieri: pregătirea (ambel e părŃi pregătesc propunerile, adună informaŃii), dezbaterea (fiecare parte îşi enunŃă c ererea), propunerea şi negocierea propriu-zisă. Pentru a conduce o negociere de succes, există o serie de paşi pe care un negociator ar trebui să-i urmeze: - “pregătirea negocierii- stabilirea obiectivelor, evaluarea celeilalte părŃi, evaluarea punctelor tari şi a celor slabe În ceea ce priveşte stabilirea obiectivelor negocierii, J.M. Hiltrop şi S. Udall delimitează trei categorii de obiective care trebuie avute în vedere: un obiecti v de primă linie (cel mai bun rezultat realizabil), un obiectiv de ultimă linie (cel mai puŃin bun rezultat), un obiectiv-Ńintă (ceea ce se aşteaptă a se realiza). Pentru a ev alua punctele tari şi punctele slabe este utilă o analiza SWOT (strengths, weaknesses , opportunities, threats). - elaborarea unei strategii; - începerea negocierii; - clarificarea poziŃiilor (obŃinerea informaŃiilor, testarea argumentelor, folosirea intervalelor de timp şi a amânărilor); - negocierea propriu-zisă (obŃinerea concesiilor, depăşirea impasurilor, încercarea de a obŃine un acord) ; - încheierea negocierii. 10 Idem, p. 196. 11 John SLOCUM, Don HELLRIEGEL şi Richard WOODMAN, Organizational Behavior, West Publishing SUA, 1992, p. 478. 12 Idem.

13 Ion-Ovidiu PÂNIŞOARĂ, Comunicarea eficientă, Iaşi, Ed. Polirom, 2008, p. 201. 103 Concluzii În concluzie, importanŃa dezvoltării unei imagini cât mai complexe asupra comunicării şi a negocierii este vizibilă în primul rând în cadrul conflictelor la scară mică, dar mai ales în cadrul conflictelor internaŃionale. Astăzi, comunicarea ca pătă un rol din ce în ce mai important deoarece folosirea corectă a tacticilor de comuni care şi negociere poate însemna eşecul sau succesul conflictului. O strategie bine defin ită de comunicare trebuie să fie adaptabilă oricărei situaŃii, flexibilă, deoarece una dintre trăsăturile fundamentale ale conflictului este incertitudinea, surpriza. Negocierea este procesul din centrul strategiilor de comunicare, deoarece urmăreşte atingerea scopurilor prin evitarea conflictului. Un bun negociator reu şeşte să îşi atingă scopurile, reuşeşte să identifice punctele tari şi punctele forte ale adversarului pentru a le utiliza în favoarea sa şi prevede gradul de compromis l a care e dispus să participe partea adversă. Astfel, partea care se bazează pe legile comunicării poate să îşi asigure succesul în cadrul unui conflict, cu toate că p orneşte cu resurse egale sau mai mici.14 Bibliografie [1] FICEAC, Bogdan, Tehnici de manipulare, Bucureşti, Nemira, 2004. [2] FRUJINA, Ion; TESILEANU, Angela, Comunicare, negociere şi rezolvare de conflicte. [3] GORDON, Judith, Organizational Behavior, New York, Allyn and Bacon Inc. [4] HOGAN, Kevin, Psihologia persuasiunii, Bucureşti, Antet, 1996. [5] JEANNENEY, Jean-Noel, O istorie a mijloacelor de comunicare, Iaşi, Ed. Institutul European, 1997. [6] LE BON, Gustave, Psihologie politică, Bucureşti, Antet. [7] MARINESCU, Valentina, Comunicare şi putere, Bucureşti, Ed. Niculescu, 2005. [8] PÂNIŞOARĂ, Ion-Ovidiu, Comunicarea eficientă, Iaşi, Ed. Polirom, 2008. [9] ROSS, Raymond Samuel, Speech Communication, New Jersey, PrenticeHall. [10] SLOCUM, John; HELLRIEGEL, Don şi WOODMAN, Richard Organizational Behavior, West Publishing SUA, 1992. [11] www.cultsock.ndirect.co.uk. 104 IMPORTANŢA ACTULUI DECIZIONAL ÎN REALIZAREA UNUI MANAGEMENT EFICIENT. MANAGEMENTUL RISCULUI MihăiŃă NICULESCU-CIOCAN Decision is an esential moment, because managerial process is centred to elabora te, to adopt and to applicate some decision. Efficiency activity of managers depends of decisions quqality. The whole activity of the manager can be define with a remove of decisions, to s pecify with that efficiency depend to the scientific ground of elaboration. Profound and efficacious implication of leadership and execution elements establ ish operational and profound nature of decision. From this poin of view, elaboration of decision are be doing using traditional means, where experience and knowlwdgw of human factor ha

ve a important role. Motto: Decizia reprezintă „forma specifică de angajare a resurselor într-o acŃiune” (Minzberg, 1996) Introducere Prin decizie se înŃelege, hotărârea de a alege varianta optimă în vederea atingerii obiectivului urmărit. Elementele sistemului decizional sunt: decidentu l, mulŃimea variantelor decizionale, mulŃimea criteriilor de decizie, mediul ambien t şi mulŃimea consecinŃelor şi obiectivelor urmărite. Decizia este un act raŃional, de alegere a unei linii de acŃiune, prin care se urmăreşte realizarea unor obiective, Ńinând cont de resursele disponibile şi con diŃiile concrete. Decizia este momentul esenŃial al managementului, deoarece procesul managerial se axează pe elaborarea, adoptarea şi aplicarea unor decizii. De cali tatea acestor decizii depinde, eficienŃa activităŃii managerilor. Întreaga activitate a unui manager poate fi definită ca o înlănŃuire de decizii, cu precizarea că eficacita tea acestora depinde de măsura în care elaborarea lor este fundamentată ştiinŃific. Principalele condiŃii pentru luarea unei decizii sunt: să se determine factorii care influenŃează alegerea unei anumite soluŃii; să se realizeze una din cel puŃ in două variante de acŃiune; să existe unul sau mai multe obiective de atins; să existe unul sau mai mulŃi decidenŃi. În practica organizaŃiilor/instituŃiilor decizia îmbracă două forme: act decizional şi proces decizional. Decizia ia forma unui act decizional, în sensul desfăşurării sale într-o perioadă foarte scurtă de timp, de regulă câteva secund e sau minute. Actul decizional se referă la situaŃii decizionale de complexitate redus ă sau când respectiva situaŃie are un caracter repetitiv. La baza actelor decizionale se află experienŃa şi intuiŃia managerilor. Locotenent colonel doctorand, Serviciul Român de InformaŃii 105 Procesul decizional – delimitări conceptuale Decizia este un instrument particular de exercitare a managementului. Deciziei, i s-au atribuit, de-a lungul timpului, mai multe definiŃii. Dintre cele mai reprezentative, amintim: • Este alegerea unei direcŃii de acŃiuni (H. Simion, 1960); • Elaborarea unui număr de strategii alternative şi alegerea uneia dintre ele (A. Radulescu, 1983); • O afirmaŃie care denotă angajamentul pe o direcŃie de acŃiune (Power, 2000); • Rezultatul unor activităŃi conştiente de alegere a unei direcŃii de acŃiune (F.G. Filip, 2002); • CunoştinŃe care indică o angajare într-o anumită direcŃie de acŃiune (Whinston, 1996); • Alegerea unui plan de acŃiune (Bonczek, 1984); • Alegerea unei strategii de acŃiune (Fishburn, 1964); • O alegere conducând la un anume obiectiv (Churchman, 1968); • Hotărârea luată ca urmare a examinării unei probleme, situaŃii etc.; soluŃia adoptată (dintre mai multe posibilităŃi) (DEX, 1998). După H. Simon (1960), un proces decizional cuprinde:

• colectarea informaŃiilor pentru formalizarea problemei decizionale; • clasificarea problemei decizionale; • conştientizarea problemei decizionale; • identificarea alternativelor (proiectarea acestora); • alegerea principiului evaluării; • alegerea deciziei; • implementarea deciziei. În procesul decizional, situaŃiile decizionale se manifestă în: • condiŃii de certitudine (probabilitatea de a realiza obiectivul este maximă); • condiŃii de incertitudine (probabilitatea de a realiza obiectivul este apreciabilă, spre medie); • condiŃii de risc (probabilitatea de a realiza obiectivul este redusă). Un proces de decizie se caracterizează, în principal, prin următoarele elemente: criteriile de decizie; obiectivul; decidentul; mulŃimea alternativelor; mulŃimea stărilor posibile; mulŃimea consecinŃelor; utilitatea aşteptată de decident în baza reali zării unei anumite consecinŃe. Asadar, decizia reprezintă elementul esenŃial al activităŃii manageriale, fiind cel mai important instrument specific de exprimare al acesteia. Ea este expresia cea mai activă, cea mai dinamică a managementului, prin care acesta îşi exercitp funcŃii le. Decizia este un act specific speciei umane. Decizia managerială reprezintă hotărârea care are urmări nemijlocite asupra acŃiunilor a cel puŃin unei persoan e. Orice decizie de conducere presupune existenŃa subiectului conducător (cel care ia decizia) şi a obiectului condus, între acestea intercalându-se metodele, tehnicile, principiile, instrumentele specifice conducerii. 106 Decizia reprezintă, în final un act cu caracter obligatoriu, normative, prin care organismele şi cadrele investite cu autoritate şi responsabilitate dec izională stabilesc direcŃia unei acŃiuni şi modul ei de realizare cu asigurarea resurselo r corespunzătoare. Procesul decizional ca act social-economic prin care se dirijea ză evoluŃia fenomenelor social-economice impune necesitatea unei corelări armonioas e între sarcinile, competenŃele şi responsabilităŃile celor chemaŃi să-l înfăptuia scă. Problema luării deciziilor, analizată teoretic, ca şi experienŃa practica a mult or organizaŃii au demonstrat că deciziile importante cele mai corespunzătoare sunt luate în condiŃiile participării colective şi deliberative, la pregătirea lor. Luarea deciziilor prin cooperare crează condiŃii de dezvoltare a spiritului de echipă, de creştere a cunoştinŃei şi responsabilităŃii personalului. După adoptarea deciziei, urmează în mod necesar o etapă de control a tuturor elementelor ce au stat la fundamentarea deciziei; aceasta reprezintă o analiză c are supune unei examinări de ansamblu factorii, împrejurările şi raŃiunile care au c ondus la decizia luată. Analiza se încheie cu stabilirea de detaliu a planului de apli care, identificarea, cu multă atenŃie a tuturor dificultăŃilor posibile precum şi a că ilor de rezolvare. Această analiză finală este deosebit de importantă şi nu se recomandă a fi

neglijată. Dacă consecinŃele deciziei nu sunt în concordanŃă cu cele aşteptate s au dacă dificultăŃile de aplicare sunt importante, se impune o reconsiderare totală; ace asta poate conduce la reluarea ciclului de la început, respectiv iniŃierea unui nou p roces de analiză a deciziei. Decizia sau procesul decizional este un act caracteristic speciei umane, reprezentând elementul cel mai important, elementul esenŃial al activităŃii manageriale fără de care organizaŃiile nu s-ar putea integra în societate, şi pr actic ele nu ar exista. De asemenea, decizia, pentru a putea fi profitabilă trebuie să fie colectivă, bine gândită, analizată şi reanalizată înainte de a fi pusă în practi că, deoarece de ea va depinde viitorul întregii orgaizaŃii. Ciclul tehnologic al adoptării deciziilor şi instrumente ale planificării acesteia Ca rezultat al unui proces complex, specific acŃiunii umane, decizia implică o alegere, o opŃiune, determinată, în principal, de o serie de factori ca: forŃele umane disponibile; evoluŃia evenimentelor, fenomenelor sau acŃiunilor, resursele mater iale, financiare etc. Implicarea profundă şi cât mai eficientă a elementelor de conducere şi de execuŃie, aspect ce a îndreptăŃit pe unii autori să considere etapele procesului decizional ca acŃiuni operaŃionale, determină caracterul operaŃional profund al deciziei. Din această perspectivă, elaborarea unei decizii se poate efectua recu rgând la mijloace tradiŃionale, empirice, în rândul cărora intuiŃia, experienŃa şi pri ceperea factorului de conducere au un rol important. În acelaşi timp, decizia se poate elabora şi folosind procedee ştiinŃifice, care permit o abordare metodică, pas cu pas, a problemelor ce apar în desfăşurarea ac telor decizionale. 107 O variantă de model, suficient de simplistă, în ceea ce priveşte explicarea conŃinutului fiecărei etape este dată de ciclul informaŃii - analiza informaŃiil or (procese cognitive + informaŃii sociale) - opŃiune. În sens mai larg, desfăşurarea raŃională a procesului decizional presupune parcurgerea unui număr de şapte etape pe care le vom analiza în continuare: • Identificarea elementelor de iniŃiere a procesului decizional. Procesul decizional este iniŃiat de informaŃiile existente, care conduce inevitabil la co mpararea posibilelor urmări ale evenimentelor cu obiective prestabilite şi cu consecinŃel e produse de aceste evenimente. Incapacitatea realizării unei comparaŃii optime ar conduce la un anume tip de comportament al factorului uman implicat în procesul decizional, o primă atitudi ne a factorului uman, respectiv a decidentului, ce s-ar prefigura constând într-o rea cŃie spontană generată de factori imprevizibili ca: informaŃii nesistematizate, nerel evante, neverificate sau chiar false; capacitatea sau dispoziŃia de moment a decidentulu i; graba sau stress-ul etc. O altă posibilă atitudine a decidentului ar consta în estimarea, pe baza rutinei , a

consecinŃelor. Până la un anumit punct, se poate afirma că există un grad de pozitivitate în acest proces, condiŃionată însă de netransformarea într-un autom atism care ar exclude posibilitatea adaptării la noi condiŃii. Practic, decidentul este confruntat cu o serie de evenimente ce apar simultan, acestea fiind totodată corelate între ele, ceea ce impune ca estimarea consecinŃ elor lor să se efectueze pe baza unei analize sistematice. • Formularea problemei decizionale. De regulă, evaluarea consecinŃelor unor evenimente conduce la identificarea unei probleme decizionale sau nedecizionale, altfel spus, la o situaŃie care solicită elaborarea sau nu a unei decizii. În acest caz, este esenŃială identificarea situaŃiei reale, de alfel singura car e permite formularea corectă a problemei decizionale, şi care acceptă stabilirea obiectivului ce se urmăreşte a fi îndeplinit prin respectiva decizie. Această etapă urmăreşte ca problema în cauză să fie cunoscută cât mai exact şi să se caute faptele relevante, tendinŃele şi implicaŃiile lor, realizându-se ast fel o Depunerea informaŃiilor (dacă este cazul) Alegerea variantei optime de acŃiune Declanşarea procesului decizional Formularea problemei şi cercetarea factorului critic Culegerea informaŃiilor Selectarea şi analiza informaŃiilor Prelucrarea informaŃiilor (dacă este cazul) Transmiterea informaŃiilor Elaborarea variantelor de acŃiune Evaluarea consecinŃelor fiecărei variante de acŃiune Reluarea procesului şi introducerea de corecŃii Adoptarea deciziei Executarea procesului Controlul (compararea rezultatelor) Sunt corecte rezultatele ? Trecerea la o

nouă decizie 108 clasificare a sarcinilor de rezolvat după importanŃa lor, ceea ce conduce la selecŃionarea aspectelor ce devin obiectiv al conducerii. Este momentul în care, de asemenea, se stabilesc şi restricŃiile determinate de o serie de factori, inclusiv aleatori, precum şi priorităŃile şi gradul de urgenŃă în realizarea lor. Acest moment al procesului decizional este reprezentat de o stare de tensiune decizională, care este generată de următoarele elemente: informaŃiile privind specificul problemei; starea de limitare în ceea ce priveşte acurateŃea informaŃ iilor, precum şi estimarea unor posibile consecinŃe negative ale acestora; dorinŃa de a completa informaŃiile pentru eliminarea consecinŃelor negative. Ignorarea de către decident a elementelor menŃionate mai sus ar putea conduce fie formularea la întâmplare a proiectului decizional iniŃial din cauza în princ ipal, a informării incomplete şi a lipsei unei analize prealabile, aspect ce poate viza intervenŃia factorilor aleatori în decizie fie la formularea de rutină, pe baza unor aparente similitudini cu care decidentul s-a confruntat anterior. • Colectarea, selectarea, verificarea şi prelucrarea informaŃiilor. Această etapă presupune crearea unui volum de informaŃii necesar găsirii unui mod adecva t de soluŃionare a problemei, ceea ce reprezintă practic delimitarea cu exactitate a stării de fapt, existenŃa unor probleme minore, care, de fapt, se corelează cu problema principală. Volumul necesar de muncă şi durata acestei activităŃi depind de expe rienŃa comandantului, de natura problemei de rezolvat şi de cantitatea de informaŃii la dispoziŃie. Printre sursele de obŃinere a informaŃiilor se pot folosi cele deschise - massmedia, bănci de date, anuare, statistici etc., precum şi aşa-zisele surse oculte , respectiv structuri specializate în obŃinerea, culegerea şi prelucrarea informaŃ iilor. În procesul de selectare, verificare şi prelucrare a informaŃiilor se iau în considerare o multitudine de factori de influenŃă cum ar fi mediul ambiant, zona de cuprindere, suportul faŃă de factorul timp, credibilitatea etc. Caracterul complex al acestei activităŃi impune anumite cerinŃe ca: valorificarea surselor posibile; verificarea conŃinutului şi a veridicităŃii inf ormaŃiilor, prin cel puŃin încă o sursă, total independent de cea verificată; identificarea şi soluŃionarea contradicŃiilor date de conŃinutul diferit al informaŃiilor referit oare la acelaşi proces; analiza evoluŃiei tempo-spaŃiale a implicaŃiilor relevante de in formaŃii. • Analiza deciziilor din punct de vedere al criteriilor. În general, criteriile exprimă voinŃa decidentului de a rezolva problema decizională într-un anume mod. Fiecărui criteriu îi corespund mai multe situaŃii posibile, denumite generic niv eluri, ceea ce reprezintă tot atâtea obiective posibile. Din acest punct de vedere, obiectivul unui proces decizional reprezintă nivelul propus a se realiza pentru acest criteriu. Criteriile decizionale pot fi divizate în componente sau pot fi grupate în crite rii cuprinzătoare, aşa numitele criterii-sinteză. Această modalitate de grupare are

drept scop obŃinerea unei imagini de ansamblu a unui proces decizional în care s-au explicitat mai multe criterii. Atunci când influenŃa unui criteriu asupra aleger ii obiectivului nu se exercită din punct de vedere al celuilalt criteriu, criteriil e decizionale pot fi dependente sau independente. 109 • Identificarea variantelor de decizie şi a consecinŃelor acestora. Această etapă vizează valorificarea informaŃiilor reprezentate de multitudinea variantel or din care decidentul are posibilitatea să aleagă. OpŃiunile decizionale sunt acele propoziŃii al căror subiect îl constituie datel e rezultate din definirea problemei iar predicatul urmează a fi stabilit în urma a nalizei prin care se identifică soluŃii posibile. Din altă perspectivă, soluŃia optimă, necesară şi posibilă, este realizată în ce le mai bune condiŃii, în raport cu resursele şi restricŃiile stabilite. Alegerea aspectelor optime ale soluŃionării posibile a problemei atrage întreaga răspundere a decidentului care, în cadrul analizei variantelor trebuie să obŃină optimul decizional. În acelaşi timp, fiecărei variante îi corespund una sau mai multe consecinŃe, relaŃia dintre acestea implicând, de fapt, ceea ce se petrece de la cauză la efect. • Adoptarea soluŃiei optime. La acest nivel al procesului, decidentul alege varianta decizională pe care o consideră a corespunde cel mai deplin preferinŃel or sale privind consecinŃele ce pot apărea precum şi opiniilor sale în legătură cu evenimentele incerte. O variantă decizională este considerată bună dacă este în concordanŃă cu aprecierile asupra incertitudinii consecinŃelor. Practic, există o serie de proceduri prin care se ajunge la varianta oficială a deciziei, situându-se la un pol varianta voluntaristă iar la celălalt pol varian ta democratică. De regulă, adoptarea deciziilor presupune în marea majoritatea a situaŃiilor exprimarea competenŃei şi a voinŃei unui decident multipersonal. • Transmiterea deciziei. ComandanŃii trebuie să asigure condiŃiile necesare desfăşurării acŃiunilor determinate de decizia adoptată, aceasta trebuind să fie comunicată celor ce o vor pune în aplicare. Transmiterea deciziei trebuie să se efectueze într-un limbaj accesibil, uşor de înŃeles. Ulterior, se realizează instruirea factorilor responsabili în aplicarea deciziei , indicându-se şi când trebuie întreprinsă acŃiunea, căile practice şi metodele ad ecvate. În aceeaşi manieră, este necesară şi crearea cadrului organizatoric operaŃional menit să finalizeze decizia, în acest scop precizându-se modul de realizare a controlu lui. • Analizarea rezultatelor deciziei. Opinăm că factorul decizional trebuie să urmărească permanent executarea deciziei, măsurile organizatorice luate numai pentru aplicarea acesteia nefiind suficiente. Prin intermediul unui sistem stabi lit şi adecvat se pot verifica rezultatele obŃinute prin aplicarea deciziei, iar în sit uaŃia în care apar decalaje între intenŃiile decidentului şi rezultatele practice, se pot introduce corecŃiile necesare. Modul prezentat pentru luarea deciziilor conferă un caracter raŃional, şi poate

evita modalităŃile de acŃiune aleatoare, aflate sub impulsul prejudecăŃilor sau al manifestărilor empirice înguste. Instrumente ale planificării şi luării deciziei. Vom prezenta, în continuare, un set de instrumente pe care comandanŃii structurilor operaŃionale şi statele lor majore le au la dispoziŃie pentru planificarea şi luarea deciziei. 110 • Schimbul de idei (Brainstorming). Brainstormingul reprezintă o tehnică de gândire creativă care se bazează pe încurajarea membrilor comandamentului structurilor, de a face schimb de idei, într-o manieră liberă şi deschisă. Procesul începe cu prezentarea pe care comandantul o face celorlalŃi participanŃi referitor la problema sau la subiectul ce urmează a fi analizat, stimulându-i să dea dovadă de imaginaŃie şi de creativitate. Unele dintre ideile rezultate nu vor avea, probabil, o valoare prea mare. Altele vor fi superificial e, greu sau imposibil de aplicat. Oricum, cele care rămân se dovedesc a fi, adesea, foar te folositoare. Schimbul de idei, ca exerciŃiu de clarificare (limpezire) a gândiri i, este, de cele mai multe ori, şi extrem de util înaintea începerii procesului formal de el aborare a deciziei. Schimbul de idei, precum şi căutarea unor soluŃii originale şi recun oaşterea posibilelor avantaje şi dezavantaje asociate acestora, poate fi folosit de către comandant ca instrument de antrenare a statului major în abordarea problemelor d in perspective diferite. • Procesul de luare a deciziei. După analiza misiunii, comandantul, sprijinit de statul major, evaluează toŃi factorii relevanŃi (atunci când timpul o permite ), cu scopul de a analiza sarcinile şi de a elabora un anumit număr de cursuri de acŃi une. Această activitate se materializează în decizia comandantului. După luarea deciz iei, statul major elaborează un plan detaliat, concretizat într-o directivă sau întrun ordin de operaŃie. În orice etapă a procesului de planificare sau pe durata operaŃiei, misiunea sau planul poate fi revăzut, folosind analiza misiunii. • Pregătirea luptei din punct de vedere informativ (IPB). Acest proces completează activitatea de luare a deciziei şi are scopul de a-i ajuta pe comand anŃi în identificarea punctelor de decizie critice, de la care statele majore ale acesto ra pot, în primul rând, să deducă nevoia de informaŃii pentru sprijinul deciziei şi, în al doilea rând, să propună modalitatea concentrării cu succes a mijloacelor de cercetare, identificare şi supraveghere a obiectivelor (Ńintelor). Spre deosebire de forma scrisă a estimării, acest procedeu foloseşte metode grafice de reprezentare a situaŃiei, înlesnind actualizarea acesteia de către statul major. Comandantul şi statul său major pot înŃelege şi identifica mai uşor punctele critice ale deciziei. Procesul este dinamic, iar datele noi pot fi actualizate şi adăugate atât înaintea, cât şi pe timpul du cerii luptei. • Informările. În faza de consultare pot avea loc numeroase briefinguri în vederea informării comandantului, a statului său major şi a comandanŃilor subordonaŃi. Oricare ar fi obiectivul sau natura sa, o informare nu trebuie să s

e transforme într-o conferinŃă de lungă durată, ducând astfel la situaŃia paradoxa lă ca decizia să fie luată în colectiv. Principalele tipuri de informare utilizate pe timpul procesului de luare a deciziei sunt informarea propriu-zisă şi informarea pentru luarea deciziei, pe c are le vom prezenta succint în continuare. Informarea propriu-zisă are loc în afara procesului de luare a deciziei sau în orice moment al acestui proces, oricând se simte nevoia unui schimb de informaŃi i. De regulă, în cadrul acestor briefinguri, nu se aşteaptă o decizie a comandantul ui. 111 Informarea pentru luarea deciziei reprezintă tipul de briefing pe care statul major îl prezintă comandantului, de obicei la sfârşitul fazei de analiză, asupra rezultatelor activităŃii statului major, rezultate ale fazei de orientare. La în cheierea acestei informări, dar fără să existe o regulă în acest sens, este aşteptată lua rea unei decizii. FuncŃie de eşalon şi de situaŃia existentă, statul major poate propune variante de cursuri de acŃiune, conform misiunii primite şi intenŃiilor comandantului. Ac eastă informare nu este o conferinŃă cu participare largă - membrii statului major îi prezintă comandantului elementele principale ale muncii şi analizei fiecăruia. Orice alte discuŃii sau clarificări pot fi iniŃiate numai de către comandant. • Raportarea (back-briefingul) constituie o ocazie pentru comandanŃii eşaloanelor subordonate de a-şi informa comandantul sau omologii cu privire la conŃinutul planurilor lor. Raportarea urmează deciziei şi transmiterii ordinelor către subordonaŃi. Când situaŃia o permite, backbriefingul se organizează în colectiv, pentru a le oferi subordonaŃilor posibilitatea de a se întâlni în prezenŃa comandantului şi de a discuta acŃiunile viitorare. Obiectivul nu este de a obŃin e aprobări, ci de a le da tuturor posibilitatea să cunoască şi să înŃeleagă planur ile celorlalŃi. Adeseori, acest tip de briefing poate fi dezvoltat în jocuri de răzb oi (war gaming). Deşi nici acest gen de briefing nu poate fi transformat într-o conferin Ńă, el le oferă comandanŃilor şi subordonaŃilor ocazia discutării acŃiunilor viitoare î ntr-o atmosferă mai puŃin formală decât cea a dării/primirii ordinelor. • Analiza operaŃională constă în aplicarea metodelor ştiinŃifice de sprijin al procesului de luare a deciziei, fără a fi considerată un înlocuitor al acestui p roces. Analiza operaŃională poate fi utilizată ca parte a procesului de planificare efectuat înaintea sau pe timpul desfăşurării operaŃiilor şi se aplică, în mod sp ecial, problemelor care implică evaluări matematice, determinării raportului de forŃe (tehnicile de analiză operaŃională permit evaluarea diferenŃelor calitative) pre cum şi evaluării planurilor. De-a lungul timpului, analiza operaŃională a fost utilizată cu succes pentru recomandarea tehnicilor operative şi tactice de exploatare a părŃilor vulnerabil e ale adversarului sau de protecŃie a forŃelor proprii. Analiza operaŃională are un ro

l important în furnizarea şi validarea datelor folosite în war-gaming, planificare , precum şi în stabilirea normelor tactice şi, de regulă, se foloseşte atunci când nu se cunoaşte dinainte doctrina adversarului. • Jocurile de război (war gaming) reprezintă exerciŃii de simulare interactivă a luptei şi pot include atât dezbateri cu caracter informativ pe hartă, cât şi p rograme sofisticate pe calculator. Modelarea pe computer este utilizată îndeosebi pentru cuantificarea problemelor de timp şi spaŃiu, dar şi pentru ilustrarea interacŃiu nii dintre sistemele de armament aerian şi terestru. Ca în toate tipurile de simulări, rezu ltatele acestor activităŃi au un caracter de predictibilitate, fără a garanta un anumit rezultat. Aceste exerciŃii pot fi folosite pentru antrenarea comandanŃilor şi statelor maj ore înaintea de executarea operaŃiilor, precum şi pentru repetiŃii în vederea anumit or acŃiuni. Pe timpul operaŃiilor, exerciŃiile pe computer constituie un mijloc imp ortant de prevedere a desfăşurării acestora. Prin astfel de exerciŃii, comandanŃii şi s tatele lor majore încearcă să prevadă dinamica acŃiunilor, reacŃiile şi posibilele contrare acŃii. Împreună cu analiza operaŃională, exerciŃiile pot fi folosite pentru a determina 112 posibilele cursuri de acŃiune ale adversarului, în vederea identificării şi determinării obiective a posibilelor reacŃii la acestea. Pe baza cunoaşterii dis punerii şi valorii forŃelor proprii, a posibilităŃilor adversarului şi a intenŃiilor probab ile ale acestuia în zona de operaŃii, se pot verifica cursurile de acŃiune proprii. Astf el, aceste exerciŃii îl pot ajuta pe comandant în procesul de luare a deciziei şi în evoluŃ ia ulterioară a planurilor. • Tehnologia informaŃională avansată. Cercetări recente în domeniul sistemelor de transmisiuni şi informaŃional arată că există un potenŃial conside rabil privind implicarea tehnologiei informaŃionale avansate în exercitarea actului de comandă, scopul principal constituindu-l îmbunătăŃirea duratei şi a preciziei de culegere, prelucrare, analiză şi difuzare a informaŃiei, altfel decât prin cunos cutele metode manuale. Eforturile şi posibilele erori în retransmiterea informaŃiilor pe verticală, în cadrul lanŃului de comandă, pot fi reduse prin crearea unei imagini comune a câmpului de luptă, care se actualizează automat. Există unele restricŃii în tehn ologia viitorului, în afară de cele referitoare la costuri, care indică o anumită preca uŃie. Ele vizează pericolul agresiunii informaŃionale, dependenŃa de aparatură, supraevalu area încrederii în „perfecŃiunea sistemului de comunicaŃii”, ceea ce poate rezulta în apariŃia unor discrepanŃe între situaŃia reală de pe câmpul de luptă şi cea teor etică. ComandanŃii şi statele majore care folosesc tehnologia informaŃională avansată trebuie să fie astfel instruiŃi, încât să fie în măsură să se întoarcă oricând l a metodele

clasice, manuale. Actul de comandă, ca şi procesele de planificare şi de elaborare a deciziei, poate fi sprijinit prin numeroase instrumente de comandă, asistate de calculator . Deplasarea unităŃilor, evaluarea forŃelor şi a cursurilor de acŃiune beneficiază de un astfel de sprijin decizional. Totuşi în timp ce aceste instrumente pot economisi timp preŃios pentru statul major, comandantul se află în situaŃia de a lua hotărârea pe baza propriei anali ze şi a competenŃei militare, experienŃei şi intuiŃiei, continuând să aibă un rol mai im portant decât analizele computerizate. Concluzionând, afirmăm că planificarea fixează obiectivele şi sarcinile ce urmează a fi îndeplinite pentru atingerea scopului şi reprezintă un ansamblu de activităŃi de complexitate variabilă întreprinse de organul de conducere în vede rea determinării cât mai clar posibil a tuturor elementelor ce caracterizează acŃiun ea (procesul) condusă şi anume: obiective, subiect, resurse (umane, materiale, fina nciare şi informaŃionale), probleme de spaŃiu, timp, instrumente, metode şi procedee utilizate. Managementul riscului ImportanŃa riscului pentru adoptarea deciziei este dată de locul său în cadrul teoriei decizionale şi a ideologiei manageriale şi de interesul constant pentru evaluarea riscului în management. InvestigaŃiile empirice asupra procesului de adoptare a deciziei nu au fost îndreptate direct spre conceptul de risc şi asuma rea riscului, promovat de manageri. Aşadar, nici investigaŃiile empirice asupra risc ului implicat de adoptarea deciziei nu au fost îndreptate spre domeniul managerial. 113 RelaŃiile dintre concepŃiile teoretice decizionale de risc şi concepŃiile de ris c promovate de manageri, rămân relativ marcante. Atitudinile de asumare a riscului sunt, de obicei, descrise ca atribute stabile ale fiecărui individ, probabil legate de aspectul dezvoltării personalităŃii sau cul turii. DiferenŃele globale dintre presupuşii indivizi care îşi asuma riscul şi alŃii ca re sunt lipsiŃi de cultură rămân, oricum, insesizabile. Este posibil ca preferinŃa pentr u risc să fie o parte stabilă a personalităŃii individuale, dar un număr de factori variab ili cum ar fi starea sufletească, sentimentele şi modul în care problemele sunt ridicate af ectează perceperea riscului şi atitudinea de asumare a lui. Asumarea riscului managerial presupune învingerea opoziŃiei individuale şi aceea a contextului deciziei nefavorabile. OpoziŃia managerilor la asumarea risc ului se presupune că este rezultatul experienŃei fiecăruia în domeniu şi influenŃei diferenŃiate a unor factori motivaŃionali asociaŃi riscului. Dintre aceştia se p are că sunt importanŃi factorii intrinseci asociaŃi riscului ca o parte a personalităŃi i fiecăruia şi cei ce rezultă din normative ale comportamentului managerial. Studiile efectuate au arătat că managerii evită riscul mai repede decât să îl accepte şi aceasta aproape din reflex, utilizând reacŃia inversă, de tip feed-ba

ck. Alte studii arată că managerii evită acceptarea riscului, privindu-1 ca pe un obiect ce poate fi controlat. Ei nu acceptă ideea că riscurile pe care le au în faŃă sunt ineren te. Mai degrabă cred că riscurile pot fi reduse prin utilizarea experienŃei în domeniul controlului pericolului. Este deja recunoscută existenŃa managerilor care evită riscul, a celor ce-şi asumă riscul şi a celor care produc riscuri. Managerii se consideră persoane ce-şi asumă riscul, dar numai după ce acŃionează asupra pericolelor şi le modifică aşa încât să poată fi siguri de suc ces. La adoptarea deciziei ei caută, cu prioritate, strategii de control ale riscului. M anagerii au o reacŃie puternică la risc şi la asumarea riscului. Ei îşi fac probleme pentru reputaŃia lor în cazul asumării riscului şi sunt dornici să-şi exprime sentimentele de dez acord cu cei care stimulează grupurile ce iau decizii inteligente, dar riscante. Pe de o parte, asumarea riscului este evaluată şi tratată ca fiind esenŃială pentru inovaŃii şi asigurarea succesului. Actul managerial include credinŃa că în momentul deciziei se poate face clar diferenŃa între riscurile asociate rezultatelor bune şi cele aso ciate rezultatelor rele. În formulările convenŃionale ale teoriei deciziei, alegerea implică un schimb între risc şi beneficiul prevăzut. Factorii de decizie refractari la risc prefer ă riscurile relativ mici şi sacrifică ceva din beneficiul prevăzut pentru a reduce variaŃia rezultatelor posibile. Factorii de decizie amatori de risc preferă riscurile rel ativ mari şi sacrifică o parte din beneficiul prevăzut pentru a spori variaŃia. Teoria pre supune că factorii de decizie în primul rând calculează riscul şi apoi aleg între alternat iva riscbeneficiu, combinaŃiile favorabile; însă factorii de decizie neagă uneori existenŃa riscului sau consideră că acesta este atât de mic încât poate fi ignorat. Concluzii Decizia este rezultatul unor activităŃi specifice omului, care se manifestă atât în viaŃa personală, cât şi în cea profesională. Ea poate fi privită ca un proces de creare de cunoştinŃe noi ca urmare a rezolvării unei probleme de alegere dintre mai multe 114 alternative (identificate sau proiectate) în vederea efectuării unor acŃiuni car e implică antrenarea unor resurse personale sau ale unei organizaŃii în scopul ati ngerii stării dorite. În cadrul structurilor din domeniul securităŃii naŃionale, decizia reprezintă modalitatea de acŃiune în procesul de conducere a organizaŃiei, aleasă în mod conştient şi în urma unei analize amănunŃite, dintr-un număr variabil de posibil ităŃi, în scopul îndeplinirii misiunilor (obiectivelor) în condiŃii de eficienŃă maximă . Decizia, în general, este luată de o comandantul/şeful/managerul organizaŃiei, dar ea necesită o activitate de pregătire şi elaborare la care participă un numă r mai mare persoane din diferite compartimente.

Persoanele cu funcŃii de conducere, şi mai ales managerii structurilor din domeniul securităŃii naŃionale iau constant decizii atunci când realizează funcŃ iile de previziune, organizare, coordonare, antrenare şi control. Pentru alegerea celei mai bune decizii, trebuie să existe următoarele elemente: o misiune bine stabilită care se poate cuantifica; o cantitate minimă de informa Ńii despre situaŃia respectivă; un mijloc de prelucrare a datelor. Decizia constituie punctul central al activităŃii de management a organizaŃiilor din domeniul securităŃii naŃionale, întrucât ea se regăseşte în toate funcŃiile acestuia şi, mai mult, integrarea acestora în cadrul instituŃiilor din care fac parte, pr ecum şi în viaŃa socială depinde de calitatea deciziei. În acelaşi timp, calitatea procesul ui decizional influenŃează folosirea optimă a resurselor umane, materiale şi financ iare. În cadrul structurilor din domeniul securităŃii naŃionale, deciziile pot fi luat e fie de către manager/comandant/şef, ajutat (sau nu) de către subordonaŃi, fie de căt re structuri decizionale formate din mai mulŃi reprezentanŃi, care pot avea nivelur i de influenŃă şi de autoritate similară. Deciziile se iau într-un anumit context definit de mai mulŃi factori ca: nivelul ierarhic, timpul la dispoziŃie, gradul de urgenŃă al problemei care trebuie solu Ńionată, volumul şi calitatea informaŃiilor etc. Bibliografie [1] BUŢA Viorel col. prof. univ. dr., CIOCAN MihăiŃă cpt. – Studii asupra luării deciziei în condiŃii de risc şi incertitudine în situaŃii de criză, în Pu ncte de vedere şi dezbateri la început de drum în NATO, Editura A.I.S.M., Bucureşti, 200 2. [2] CONSTANTINESCU Dan Anghel, UNGUREANU Ana-Maria, COSTACHE Alina – Management strategic, Editura Tehnică, Bucureşti, 1999. [3] DIJMĂRESCU Ion – Bazele managementului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995. [4] DOBROTĂ NiŃă – DicŃionar de economie, Editura Economică, Bucureşti, 1999. [5] DUMITRESCU Mihail – Introducere în Management şi Management general, S.C. Editura Eurounion S.R.L., Oradea, 1995. [6] FILIP Florin Gheorghe– Sisteme suport pentru decizie, Editura Tehnică, Bucureşti, 2004. [7] GÂF-DEAC Maria– Management modern. Elemente de bază şi studii de caz, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2003. 115 [8] GÂF-DEAC Maria– Management. Baze generale si legislative, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2003. [9] HIDOS Cornel, HIDOS Sorin, HIDOS Florin – Management. Teorie şi practică, Editura H.I.P.T. ECO., Bucureşti, 1992. [10] IONESCU Gh. Gh., Cazan Emil, NegruŃă Adina LetiŃia – Modelarea şi optimizarea deciziilor manageriale, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1999. [11] MIHAI Alexandru – Teoria conducerii militare, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 1998. [12] MIHALCEA Radu, ANDRONICEANU Armenia – Management: Fundamente, InterferenŃe, Studii de caz, SoluŃii, Editura Economică, Bucureşti, 2000. [13] NICOLESCU Ovidiu, Verboncu Ion – Metodologii manageriale, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2006.

[14] STAFFORD Beer – Decision and Control, Wiley, London, 1966. [15] STOICA Constantin – Fundamente ale deciziei în managementul activităŃii de realizare a securităŃii naŃionale, Editura A.N.I., Bucureşti, 200 5. [16] TOMA Gheorghe – Managementul schimbării; incertitudini, certitudini, creativitate, Editura U.N.Ap. “Carol I”, Bucureşti, 2006. [17] Strategia de securitate naŃională a României, Bucureşti, 2007, http://www.presidency.ro. [18] Legea securităŃii naŃionale a României, proiect, 2007 http://www.guv.ro. [19] Programul de guvernare 2005 – 2008, http://www.guv.ro. [20] Carta Albă a securităŃii şi apărării, Bucureşti, 2004, http://www.mapn.ro. 116 UTILIZAREA MODELELOR MATEMATICE PENTRU OPTIMIZAREA ACTIVITĂŢILOR DE MANAGEMENT MihăiŃă NICULESCU-CIOCAN Management within our national security system seeks to accomplish all objective s that have been settled for each and every component. Efficiency in management relies on rigurous choice of objectives and depends on the resources that are involved in the process. The most important aspects that help achieve efficiency are: intelligence subsystems, leadership instruments, new management systems and techniques, decision making. Motto: „Cu cât putem cuantifica mai mult, cu atât putem calcula mai bine şansa sau riscul, cu atât mai puŃin vulnerabilă va fi decizia finală“.1 (Stafford Beer) Introducere CunoştinŃele şi creativitatea favorizează propunerea unor alternative pentru care experienŃa nu poate oferi modele, recomandându-se în consecinŃă perfecŃiona rea continuă a activităŃii managerilor învestiŃi cu autoritate, acumularea deprinder ilor de a munci în colectiv şi adoptarea unui stil democratic de management. Dacă în trecut principala problemă a comenzii forŃelor era existenŃa limitată a informaŃiilor, astăzi, pentru a reduce incertitudinea, în mod paradoxal întrucât va, problema apare din prea multă informaŃie. Astfel în societatea informaŃională de astăzi, procesarea informaŃiei (prin fuzionare şi corelare) a devenit la fel de importantă ca şi culegerea informaŃii lor, şi la fel de importantă ca şi conŃinutul acestora. Elaborarea deciziei a fost obiectul cercetărilor a numeroşi specialişti care, du pă cel de-al doilea război mondial, au elaborat diferite teorii. Între cei care au pus bazele teoriei deciziilor se evidenŃiază matematicianul de origine maghiară Abraham Wal d (născut la Cluj-Napoca), care a elaborat o lucrare referitoare la teoria statist ică a deciziilor, bazată pe teoreme din teoria jocurilor. AlŃi autori care au contribuit la aspectele luării deciziilor în condiŃii de incertitudine au fost T.Von Neuman şi O. Morgenstein, care au folosit pentru pri ma dată noŃiunea de utilitate. Conform axiomelor lor, persoana care ia decizia treb uie

totdeauna să aleagă alternativa cu utilitate maximă probabilă. Acest rezultat este denumit adesea ipoteza utilităŃii probabile2. După punerea bazelor teoriei deciziilor, aceasta a fost transpusă în limbaj matematic, prin Locotenent colonel, doctorand, Serviciul Român de InformaŃii 1 Stafford Beer – Decision and Control, Wiley, London, 1966, p. 179 2 Cf. T. Von Neumen şi O. Morgenstein, Theory of games and economic behavior, Ne w Jersey, 1944, p. 76. 117 intermediul teoriei deciziilor statistice, ale căror baze au fost puse de oameni de ştiinŃă de la universitatea Harvard, la începutul deceniului şase al secolulu i trecut. Probleme generale privind optimizarea managementului Teoriile privind comanda şi controlul prevăd procese de tipul trimiterii informaŃiilor, în care mesajele sunt standardizate, au formate clare iar reŃelel e informaŃionale sunt de tip piramidal şi definesc în mare măsură tipul de informa Ńie aflată la dispoziŃia comandantului. De obicei, pe măsura desfăşurării acŃiunii m ilitare, informaŃii privind situaŃia propriilor forŃe şi ale adversarului sunt transmise ierarhic către comandant şi statul său major. Comandantul reacŃionază la schimbările intervenite în situaŃie prin estimarea acesteia, elaborarea planurilor şi transm iterea ordinelor şi rapoartelor. Astfel se poate concluziona că sistemele de comandă şi control sunt destinate pentru a informa comandantul privind realitatea câmpului de luptă în timp ce comandantul trebuie să ia decizii interactive, relaŃionând cu s tatul său major şi cu comandanŃii subordonaŃi. Numeroase dintre teoriile actuale (cu câteva excepŃii, cum ar fi cele ale renumitului istoric şi teoretician Martin van Creveld în „Comand in War” şi sau a lui C. Keneth Allard „Comand, Control and the Common Defense”, autori care critică viziunea mecanicistică descrisă în cele mai multe lucrări de specialitate) prezi ntă procesul comenzii şi controlului ca fiind dependent de organizare şi comunicaŃii . Datorită evoluŃiei tehnologice, teoria comenzii şi controlului şi-a transferat a tenŃia de la comandant, principalul factor decizional, la aspectele tehnice ale sistemului , cum ar fi comunicaŃiile, computerele, modul de afişare al informaŃiilor. Act esenŃial al activităŃii manageriale, decizia constituie produsul cel mai reprezentativ şi totodată instrumentul cel mai eficace al acestuia, luarea deciz iilor fiind o parte a muncii tuturor managerilor. Luarea deciziilor reprezintă nu o fu ncŃie aparte, izolată a managementului, ci miezul comun al funcŃiilor manageriale. A decide înseamnă a alege o variantă din mai multe posibile în vederea atingerii unuia sau mai multor obiective (criterii). Decizia este un important instrument prin care se mobilizează managerii pentru a exercita acŃiunile cu efi cienŃă maximă, asigurând trecerea de la gândirea creatoare la acŃiuni generatoare de eficienŃă. În decizie, datorită caracterului său de creaŃie, se împletesc gândir ea logică cu factorii psihologici utilizând ca materie primă, informaŃia. Deciziile pot fi grupate după orizontul de timp pentru care se adoptă (strategice, tactice, curente), după corectitudinea atingerii obiectivelor (cert

e, de risc, incerte), după frecvenŃa elaborării (periodice, aleatoare şi unice), după nivelu l managerial la care se iau (individuale, de grup etc.). Ori de câte ori managerul e pus în situaŃia de a lua o decizie, el are în faŃă două elemente distincte: scopul p e care vrea să îl atingă şi mai multe alternative. Studiile asupra noŃiunii de decizie au evidenŃiat o serie de cerinŃe pe care aceasta trebuie să le întrunească în vederea îndeplinirii în mod eficient a mult iplelor funcŃii ce-i revin, indiferent de domeniul în care se elaborează şi pe care ne p ropunem să le analizăm în continuare. Prima cerinŃă studiată este fundamentarea ştiinŃifică a deciziei. 118 În procesul decizional din structurile operaŃionale este necesar, pentru a asigura integrarea eficientă a activităŃilor acestora în cadrul planificării str ategice, să se ia în considerare, în primul rând, rezultatul la care comandamentul strategic doreşte să ajungă la încheierea operaŃiei. Pentru a putea realiza acest deziderat major, este necesar ca personalul din domeniul securităŃii naŃionale, care fundamentează decizia, să posede cunoştinŃe le, metodele, tehnicile şi deprinderile necesare actului decizional. Procesul fundamentării deciziei cuprinde următoarele etape: a) identificarea şi definirea problemei; b) stabilirea variantelor posibile; c) stabilirea criteriilor şi obiectivelor decizionale; d)caracterizarea variantelor prin prisma obiectivelor şi evaluarea consecinŃelor ; e) alegerea variantei optime; f) aplicarea variantei alese; g) evaluarea şi corectarea rezultatelor. A doua, împuternicirea, este o cerinŃă ce trebuie înŃeleasă în dublu sens. Fiecare decizie trebuie să fie adoptată de către eşalonul în ale cărei sarcini d e serviciu este înscrisă în mod expres, eşalonul strategic indicând comandantului operaŃion al „ce să facă” şi nu „cum” să îndeplinească misiunea. Pe de altă parte, situaŃia adoptării deciziilor la niveluri ierarhice inferioare este critică dacă nu se dispune de informaŃiile pertinente armonizării cu celelalte d ecizii elaborate de-a lungul lanŃului de comandă. Singură, împuternicirea formală nu este însă suficientă. Comandantul care ia decizia trebuie să dispună şi de aptitudinile şi cunoştinŃele necesare, să posed e o “autoritate” a cunoştinŃelor, să dispună de potenŃialul decizional necesar, aşa cum am arătat şi în capitolul referitor la operaŃiile bazate pe efecte. Integrarea şi armonizarea în ansamblul deciziilor adoptate sau planificate este o altă cerinŃă care se realizează prin cunoaşterea strategiei şi a situaŃiei ce se doreşte a exista la sfârşitul operaŃiei. Integrarea deciziilor trebuie să se efectueze atâ t pe verticală, cât şi pe orizontală. Integrarea pe verticală se referă la corelarea deciziilor luate de fiecare comandant cu acele decizii adoptate la niveluri ierarhice superioare, în timp ce integrarea pe orizontală priveşte corelarea cu deciziile referitoare la activită

Ńile celorlalte structuri de nivel similar. Considerăm integrarea deciziilor, atât pe verticala, cât şi pe orizontala sistemului de conducere, extrem de importantă, întrucât aceasta garantează reali zarea, de fapt, a principiului unităŃii de decizie şi acŃiune. O altă cerinŃă studiată este încadrarea deciziei în perioada optimă de elaborare şi de aplicare. Pentru fiecare decizie există o anumită perioadă în care aceasta trebuie concepută şi aplicată, perioadă care trebuie să se înscrie în planificarea eşalo nului superior. În condiŃiile dinamismului înregistrat în operaŃiunile multinaŃionale actuale, există tendinŃa de a reduce acest interval, de unde şi dificultatea sporită în î ncadrarea în această perioadă, coroborată cu amplificarea complexităŃii situaŃiilor decizi onale. Din aceste considerate, opinăm că, pentru a asigura înscrierea conceperii şi 119 implementării deciziilor în perioada optimă, se impune o aproximare previzională din partea comandamentului operaŃional. Formularea corespunzătoare a deciziei reprezintă o cerinŃă esenŃială pentru aplicarea cu eficacitate a acesteia. Decizia trebuie formulată clar, concis şi s ă conŃină obiectivul şi principalii parametri operaŃionali. Altfel spus, decizia trebuie s ă indice cu exactitate obiectivul urmărit, modalitatea de acŃiune preconizată, resursele alocate, comandantul decident, persoanele responsabile cu aplicarea deciziei, precum şi l ocul, perioada şi termenul de aplicare. Modele matematice utilizate în optimizarea procesului decizional al structurilor specializate din domeniul securităŃii naŃionale Deşi a fost folosită de-a lungul timpului, modelarea matematică se regăseşte şi în zilele noastre, utilitatea ei regăsindu-se în foarte multe domenii, inclusiv în cel al securităŃii naŃionale. Modelul matematic este o mulŃime de una sau mai multe relaŃii matematice între variabile şi una sau mai multe ipostaze admise privind desfăşurarea fenomenului. Modelul matematic este un model realizat cu instrumente matematice a unei acŃiuni ce trebuie optimizată. Modelarea fenomenelor permite descoperirea şi stu diul aspectelor şi proprietăŃilor mai profunde ale fenomenului reprezentând un sintet izator pentru trecut şi un mobil de cercetare pentru viitor. Modelarea matematică operează cu mărimi numerice fără a condiŃiona modul de interpretare subiectivă, într-un anumit context a rezultatelor obŃinute. Ea presupune cunoaşterea tuturor elementelor care concură la descrierea fenomenului , posibilitatea exprimării cantitative şi pe cât posibil fără nici un adaos subiec tiv, cunoaşterea cât mai amănunŃită a condiŃiilor în care are loc fenomenul, precizar ea restricŃiilor impuse unor mărimi sau funcŃii, precum şi completa definire a scop ului urmărit. Mircea MaliŃa defineşte modelul ca „o reprezentare mintală sau scrisă, calitativă sau matematică a unei părŃi dintr-o realitate ce constituie un sistem (adică

un tot avându-se părŃile interconectate). Modelul selectează componentele cele m ai reprezentative ale sistemului şi descrie relaŃiile care se leagă3”. Crearea unui model nu serveşte numai cunoaşterii ci are şi scopuri practice, constituind şi o bază de experimentare. Numărul mare de modele matematice realizate de-a lungul timpului au arătat că pentru acelaşi model cerinŃele formulate formează un ansamblu contradictoriu. De aici rezultă că orice model matematic satisface, de regulă, numai o parte cerinŃ elor stabilite. Modelele matematice se pot clasifica după mai mute criterii. Cele mai reprezentative, în acest sens, sunt: informaŃiile pe care le conŃin şi instrumen tul matematic utilizat. 3 Mircea MaliŃa – Zece mii de culturi o singură civilizaŃie, Editura Nemira, Buc ureşti, 2002, p. 273. 120 Principalele cerinŃe 4 impuse unui model de calitate sunt: coerenŃa, corectitudinea, consistenŃa, eficienŃa şi utilizabilitatea. Avantajele analizării rezultatelor prin modelare faŃă de experimenul decizional direct sunt5: • obŃinerea rezultatelor corespunzătoare într-un intreval de timp mai scurt; • consum redus de resurse; • posibilitatea de a reveni la starea iniŃială pentru încercarea altor variante, lucru imposibil în faza experimentului direct când au loc transformări ireversib ile în sistem; • posibilitatea încercării unui număr mare de variante decizionale în vederea determinării variantei optime; • costul considerabil mai redus al studiului pe model faŃă de experimentul direct pe proces. După instrumentul matematic utilizat, modelele pot fi: • modele care utilizează cercetarea operaŃională: modele liniare, neliniare, modele de programare dinamică, modele ce folosesc teoria grafurilor; • modele care utilizează teoria jocurilor; • modele ale teoriei deciziei; • modele ale teoriei aşteptării; • modele care folosesc combinatorica; • modele statistice; • modele probabilistice; • modele care utilizează algebra; • modele ce utilizează geometria, trigonometria şi geometria analitică. Vom face, în continuare, o scurtă analiză a modelelor utilizate în luarea deciziilor şi în special a celor din domeniul securităŃii naŃionale. Modelul devine principalul instrument de lucru în evaluarea consecinŃelor potenŃiale ale variantelor decizionale analizate. Modele liniare se folosesc la analiza situaŃiilor din domeniul securităŃii naŃionale în situaŃia în care forŃele şi mijloacele la dispoziŃie sunt insuficie nte şi totuşi ele trebuie folosite în aşa fel încât să se realizeze scopurile propuse (îndepli nirea misiunilor la nivelul cerinŃelor). În acest caz modelul poate fi de forma: în condiŃiile FuncŃia f(x) poate fi probabilitatea de îndeplinire a misiunii iar coeficienŃii pot avea interpretările: cj – probabilitatea îndeplinirii scopurilor parŃiale (misiunilor intermediare) s au

intervalul de timp în care se execută o misiune; cij – probleme care influenŃeză îndeplinirea misiunii (resurse umane, materiale şi financiare, distanŃe etc.); 4 Cf. Cătălin Zisu, Alexandru Mihalcea – Securitatea sistemelor informaŃional-de cizionale, Editura Tritonic, Bucureşti, 2007, p. 64. 5 Idem p. 66. ( 1) 121 aij – numărul mijloacelor aflate asupra fiecărui individ; ti – cantitatea totală de mijloace aflate la dispoziŃie la un moment dat. Metoda principală de rezolvare a acestei categorii de probleme este algoritmul simplex (cu toate variantele lui) care este legat foarte strâns de structura mul Ńimii soluŃiilor admisibile. Această legatură îl face să fie deosebit de eficient. În plus, el este simplu şi uşor de programat pe calculator. Un caz particular de model liniar cu multe utilizări şi în activităŃile curente din domeniul securităŃii naŃionale îl constituie modelul activităŃilor de transport (cu toate variantele cunoscute). Pentru el au fost elaborate metode specifice de rezolvare (metoda distributivă, metoda distributivă modificată, metoda acoperirii zerouril or, metoda potenŃialelor etc.) care Ńin seama de particularităŃile structurii modelu lui (restricŃiile sunt toate egalităŃi, coeficienŃii aij au toŃi valoarea 1 şi toate soluŃiile – admisibile optime sunt numere întregi).6 Modele neliniare se pot folosi în foarte multe situaŃii în cadrul domeniului securităŃii naŃionale. Ele s-au dezvoltat foarte mult odată cu introducerea meto dei multiplicatorilor. Acestea au următoarea structură: să se determine extremul fun cŃiei f(x) cu următoarele condiŃii: gi(x){?, =,?} bj, (i =1,..., n) unde x este (xi,.. ., xn); f o funcŃie neliniară; gi funcŃii neliniare; bj constante date. De aceste modele, de rezolvarea lor se ocupă programarea neliniară cu multiple aplicaŃii în domeniul securităŃii naŃionale, cum ar fi problema repartiŃiei resurselor. Procesele de luare a deciziilor se pot aborda matematic prin modele de programare dinamică. Spre deosebire de programarea liniară, ea nu cere ca problemele să fie caracterizate de ecuaŃii de formă particulară. De aceea pentru programare dinamică nu există un algoritm general, ceea ce face ca ea să fie fle xibilă şi să ofere răspunsuri la situaŃii dificile, greu de rezolvat prin alte metode. Există o gamă variată de probleme din domeniul securităŃii naŃionale care pot fi rezolvate prin programare dinamică, de exemplu: repartizarea structurilor pe mis iuni; repartizarea resurselor pe structuri, precum şi în cadrul acestora; optimizarea deplasărilor şi transporturilor. Modelele ce folosesc teoria grafurilor se pot utiliza în domeniul securităŃii naŃionale pentru optimizarea transporturilor (deplasărilor), optimizarea pregăti rii tehnicii, planificarea optimă a realizarii unor lucrări (tehnice, genistice, de mascare) etc. Problematica teoriei grafurilor este veche dar ea a fost relansată în actualitat e mai ales odată cu apariŃia metodelor de tip PERT şi a constituirii teoriei reŃel

elor. S-a observat că multe activităŃi, printre care şi cele din domeniul securităŃii naŃi onale, pot fi modelate matematic cu multă eficienŃă, folosind o structură de graf îmbogăŃit ă cu o serie de funcŃii asociate. SituaŃiile specifice domeniului securităŃii naŃionale au generat o clasă foarte importantă de modele matematice – modelele teoriei jocurilor. Deoarece în proble me cu mai mulŃi parteneri şi de dimensiuni, încercările de optimizare nu sunt satisfăcătoare, apelul la teoria jocurilor poate furniza soluŃii destul de bune, ea având 6 Cf. Daniela Răchitan – Modelarea matematică la începutul noului mileniu şi imp ortanŃa ei pentru învăŃământul superior militar, în Buletinul ştiinŃific nr. 1/2001. 122 rolul să ordoneze după o mulŃime dată de criterii mulŃimea variantelor obŃinute prin variaŃia parametrilor. În principal teoria jocurilor cuprinde: elaborarea definiŃiei soluŃiei jocului; demonstrarea existenŃei soluŃiei; elaborarea metodelor de găsire a soluŃiilor; a specte practice ale folosirii teoriei jocurilor. Desigur, această teorie nu poate să cu prindă în schemele ei toate situaŃiile reale, dar multe din ele pentru o experienŃă determ inată se pot încadra într-o schemă de joc. Un joc este caracterizat prin numărul de parti cipanŃi, acŃiunile lor posibile şi repartiŃia câştigurilor în funcŃie de comportarea lor. Modelele care folosesc combinatorica au rolul de a îmbogăŃi problemele cu o serie de caracteristici numerice ce reflectă anumite proprietăŃi profunde ale es enŃei fenomenelor. În domeniul securităŃii naŃionale există o serie de probleme aplica tive cu caracter combinatorial: dispunerea forŃelor şi mijloacelor; construirea codur ilor pentru comunicaŃii; alegerea itinerariilor etc. În problemele combinatoriale se cercetează mulŃimi discrete, în general finite, atenŃie deosebită acordându-se la două operaŃii: alegerea unor submulŃimi şi ordonarea elementelor. Combinatorica are drept componente principale: probleme de numărare, existenŃa soluŃiilor, elaborarea algoritmilor de găsire a soluŃiilor şi altele. Modelele probabilistice se pot folosi în domeniul securităŃii naŃionale pentru a realiza modele ale luptei de grup, pentru determinarea rezultatului unei confrun tări, a raportului de forŃe, pentru determinarea necesarului de forŃe şi mijloace şi opt imizarea întrebuinŃării forŃelor. Acestea sunt în legatură permanentă cu modelele statist ice. Modelele statistice au aplicaŃie în domeniul securităŃii naŃionale astfel: estimarea eficacităŃii unor mijloace; studiul implicaŃiei pe care fenomenele pol itice, economice, sociale şi de mediu le au asupra evoluŃiei stărilor conflictuale; est imarea unor parametrii; estimarea necesarului de forŃe şi mijloace necesare unei anumit e acŃiuni; prelucrarea datelor obŃinute prin cercetare în diferite scopuri. Modelele teoriei aşteptării rezolvă probleme şi din domeniul securităŃii naŃionale cum ar fi: modelarea eficacităŃii acŃiunilor (activităŃilor); repartiz area resurselor materiale şi financiare pe structuri şi pe misiuni (activităŃi) etc.

Teoria aşteptării mai este denumită şi teoria deservirii în masă, principalele elemente ale unei probleme de aşteptare fiind sursa, firul de aşteptare, staŃia de serviciu. Teoria aşteptării rezolvă probleme de genul: numărul de structuri din firul de aşteptar e la un moment A; numărul de unităŃi ce sunt servite la un moment A; timpul mediu de aşteptare a unei structuri în fir. Modelele teoriei deciziei au drept obiectiv modelarea structurii generale a procesului decizional. Teoria deciziei se ocupă de studiul jocurilor în care se acŃionează în condiŃii de incertitudine. Criteriile x1, x2,..., xn pe care le are în vedere decidentul sunt de natură subiectivă depinzând de informaŃiile pe care le are despre el însuşi. Având în v edere starea de incertitudine în care decidentul ia decizia există uneori posibilitate a efectuării unor experimente legate de jocul respectiv care pot ameliora rezultat ul jocului în favoarea sa. Problema care se pune este legată de costul experimentel or (de timp, financiare etc.). Din acest punct de vedere putem aprecia că există trei t ipuri de jocuri contra naturii: jocuri fără experienŃă; jocuri statistice cu experienŃă u nică; 123 jocuri statistice cu eşantionaj secvenŃial. Toate aceste trei tipuri de jocuri p ot fi folosite în domeniul securităŃii naŃionale pentru alegerea strategiei optime cân d există mai multe opŃiuni, rezolvarea eficientă a „jocurilor de război”, luarea deciziei în „activitatea de stat major”. Modelele care utilizează algebra se bazează, în special, pe elemente de calcul matricial, elemente ce stau la baza teoriei lanŃurilor Markov cât şi pe teoria g rupurilor şi a corpurilor ce au aplicaŃii în domeniul securităŃii naŃionale. Modelele ce utilizează geometria, trigonometria şi geometria analitică rezolvă probleme legate de studiul tragerilor (traiectoriei), rezolvarea unor probleme d e topografie şi topogeodezie. Modelarea sau formularea problemei implică conceptualizarea şi abstractizarea acesteia într-o formă matematică. După identificarea variabilelor independente ş i dependente se elaborează ecuaŃiile care descriu relaŃiile de stabilitate. Ori de câte ori este posibil trebuie făcute simplificări prin formularea unei mulŃimi de prezumŃ ii şi ipoteze. De exemplu, dacă relaŃiile dintre variabile pot fi considerate liniare, atunci modelul folosit poate fi unul de programare liniară. Important este nivelul de simplificare al modelului şi cel de reprezentare a realităŃii. Cu cât modelul es te mai simplu, cu atât manipulările şi soluŃiile sunt mai facile, dar modelul în accela şi timp va fi mai puŃin reprezentativ pentru realitate. Sarcina modelării implică o mult itudine de activităŃi interlegate, interdependente dar, totodată, şi o serie de probleme le metodologice.

Cele mai importante dintre acestea sunt: componentele modelului, structura modelelor, relaŃiile matematice, validarea modelului7. Componentele modelelor matematice. Toate modelele matematice sunt aicătuite din trei componente de bază: variabilele rezultat, variabilele de deci zie şi variabilele necontrolabile. Aceste componente sunt conectate cu ajutorul relaŃii lor matematice aşa cum se poate vedea în figura de mai jos: Structura modelelor matematice. Componentele modelului matematic sunt legate împreună printr-o mulŃime de expresii matematice de genul ecuaŃiilor şi inecuaŃiilor. RelaŃiile matematice într-un model pot include două părŃi principale: funcŃia obiectiv şi restricŃiile. FuncŃia obiectiv exprimă modalitatea în care variabile le 7 Cf. Ionescu Gh. Gh., Cazan Emil, NegruŃă Adina LetiŃia – Modelarea şi optimiza rea deciziilor manageriale, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1999, pp. 64-74 Variabile de decizie RelaŃii matematice Variabile rezultat Variabile necontrolabile 124 dependente din model sunt legate de variabilele independente. RestricŃiile exprimă limitările impuse de sistemele manageriale datorate reglementărilor. Validarea modelului. Experimentarea şi evaluarea modelului implică cinci etape: generarea alternativelor, previziunea rezultatului fiecărei alternative, relaŃia rezultate-obiective, compararea alternativelor, selectarea alternativelor. Aceste tipuri de modele matematice vin să sublinieze implicarea accentuată în ultima perioadă a modelarii matematice în domeniul securităŃii naŃionale în scop ul optimizării activităŃilor specifice. Numeroşi oameni de ştiinŃă folosesc termenul de model pentru a desemna ceva anume, în mod specific ceva ce poate fi utilizat în proiectarea acelor predicŃii care pot fi testate prin experiment sau observaŃie. NoŃiunea este strâns legată de matema tică, fapt evidenŃiat de cunoscuŃi matematicieni de-a lungul timpului. Astfel, românul Grigore Moisil menŃiona că „... pe lângă matematica metrică (clasică) s-a elaborat matematica structurală logică. Matematica modernă este o ştiinŃă dominată de categoria structurii", iar matematicianul american Rainer Bellman consideră că dovada cunoaşterii fenomenelor o constituie măsura î n care se reuşeşte prevederea desfăşurării lor ori, aceasta necesită măsuri cantit ative ale căror formule şi precizare satisfăcătoare implică folosirea unui model matematic 8. CerinŃe ale modelului matematic. O definiŃie unanim acceptată de către specialişti este aceea conform căreia modelul matematic reprezintă o mulŃime de una sau mai multe relaŃii matematice între variabile (reprezentând valori numerice) şi una sau mai multe ipostaze privind desfăşurarea fenomenului. EnunŃul de mai sus reflectă faptul că descrierea matematică a legilor de apariŃie şi dezvoltare a unui fenomen implică, printre altele, delimitarea latur ilor lui

esenŃiale, cantitative, cărora să li se asocieze ansamblul relaŃiilor matematice adecvate fenomenului respectiv. Din perspectivă matematică, legătura diferitelor laturi a le fenomenului şi dependenŃa calitativă şi cantitativă a acesteia de factorii care îl condiŃionează se exprimă sub forma unor raporturi cantitative sau a unor relaŃii matematice între mărimile reprezentate de notaŃiile adoptate. Crearea unui model nu serveşte numai cunoaşterii ci are şi scopuri practice, constituind şi o bază de experimentare. Toate fenomenele realităŃii înconjurătoare se prezintă cercetărilor nu prin esenŃa lor în mod direct, ci printr-o multitudine de aspecte globale şi locale. Este posibil ca în matematică să se facă o descriere generală fiecărui fenomen, deci să se identifice un model (matematic). Exprimarea cu cel mai înalt grad de generalitat e posibil a aspectelor globale şi locale ale fenomenelor, ca şi interdependenŃa lo r se pot face prin relaŃia generală, astfel: F(P,T) = G(P,T) + L(P,T) care reprezintă un model formal, logic al fenomenului, unde P si T sunt coordonate parŃiale temporale ale fenomenului, iar funcŃiile G si L redau tendin Ńele globale (determinante), respectiv locale (aleatoare). 8 Grigore Moisil citat în Daniela Răchitan – Modelarea matematică la începutul n oului mileniu şi importanŃa ei pentru învăŃământul superior militar, în Buletinul ştiinŃific nr. 1/2001 ( 2) 125 Pentru a fi recunoscut ca atare, modelul matematic trebuie să îndeplinească o serie de cerinŃe, impuse atât de practica modelării, cât şi de u tilizarea lui. În primul rând, modelul matematic trebuie să asigure o redare aproximativă a fenomenului modelat. Aceasta înseamnă ca esenŃa reflectată de model prin structu ra sa să fie cât mai apropiată de esenŃa conŃinutului obiectiv al fenomenului real. Cu cât se abate mai putin de la fenomen, cu atât mai corecte se dovedesc datele furniza te de model, deci şi deciziile luate pe baza lor. În al doilea rând, modelul trebuie să exprime clar, precis si realist scopurile propuse, cu alte cuvinte să fie riguros. Ca atare, funcŃiile care descriu scopur ile ale căror extreme minime sau maxime se caută trebuie să ofere o exprimare matematică cât mai exactă a lor, să fie simple din punct de vedere al expresiei (pentru a a sigura o prelucrare mai uşoară) şi să cuprindă cele mai importante variabile ale probleme i. Modelele matematice prezintă însă şi unele contradicŃii, principala constând în faptul că ele nu coincid cu scopul propus, dar servesc la cunoaşterea acestuia, cunoaştere care nu întotdeauna se obŃine la prima variantă, ci de regulă, prin perfecŃionarea permanentă a modelului, prin negarea dialectică reciprocă a acest ora, un model fiind valabil numai pentru laturile realităŃii pe care le reflectă, val oarea lui apreciindu-se dupa ceea ce exprimă el şi nu după ceea ce ar trebui să exprime un

model ideal. O ultimă cerinŃă la care ne referim este includerea într-o structură relativ simplă şi de mică întindere a cât mai multe din interconexiunile diverselor aspe cte ale fenomenului, fapt ce înseamnă că, având în structura sa cât mai puŃine restricŃi i, modelul trebuie să exprime cât mai multe din proprietăŃile fenomenului. Există, la ora actuală, o gamă largă de algoritmi care asigură tratarea la nivel corespunzător a majorităŃii problemelor practicii din diferite domenii, inclusiv din cel militar, preponderent în fundamentarea deciziilor la nivelul diferitelor structu ri specializate din domeniul securităŃii naŃionale. Tipuri de modele matematice. ExperienŃa acumulată prin realizarea unui număr mare de modele a arătat că, pentru acelaşi model, cerinŃele formulate formează u n ansamblu contradictoriu. Din acest motiv, orice model matematic îndeplineşte, de regulă, numai o parte a acestor cerinŃe, ceea ce, printre altele, a condus la st abilirea unor criterii de clasificare a modelelor funcŃie de informaŃiile pe care le conŃ in şi pe care le pot oferi, pe de o parte, şi de instrumentul matematic utilizat, pe de a ltă parte. Vom prezenta în continuare categoriile rezultate din analiza criteriilor de clasificare, evidenŃiind relevanŃa, adaptabilitatea şi utilitatea fiecărui tip d e model la domeniul militar. După informaŃiile pe care le conŃin şi le pot oferi, precum şi după interpretare a rezultatelor obŃinute pe baza lor, modelele se clasifică în două mari grupe: deterministe si stohastice, ambele fiind în strânsa legătură cu unele tipuri de decizie şi anume cu deciziile în condiŃii de certitudine şi de risc. Modelul determinist se caracterizează prin aceea că parametrii ce definesc procesul modelat sunt cunoscuŃi cu precizia necesară garantării valabilităŃii rezultatelor. 126 Acest tip de model nu are în structura sa nici un factor aleator, observându-se cu uşurinŃă similitudinea dintre modelul determinist şi decizia ce rtă, iar variabilele de decizie (necunoscutele) ale modelului iau valori în domeniul restricŃiilor impuse de structura modelului. SoluŃia obŃinută prin rezolvarea mo delului satisface restricŃiile (soluŃiile posibile) şi corespunde criteriului optim adop tat, posedând, în acelaşi timp şi un caracter determinist. De regulă, modelul determinist se bazează pe metodele algebrei liniare, pe teoria ecuaŃiilor diferenŃiale, teoria probabilităŃilor, teoria jocurilor etc. Modelul stohastic se caracterizează prin parametri ce sunt variabile aleatoare ale căror valori nu pot fi înlocuite cu valorile medii corespunzătoare, fie pent ru ca aceste valori medii nu sunt cunoscute, fie pentru motivul că, dacă ar fi înlocui te cu valori medii, rezolvarea modelului ar putea conduce la soluŃii (decizii) neconfo rme cu realitatea, fapt ce evidenŃiază legătura între modelul stohastic si decizia de r isc. În modelul stohastic variabilele aleatoare pot fi fie cunoscute numai pentru unele variabile aleatoare (ceea ce este caracteristic pentru modelele cu incertitudini parŃiale,

fie cunoscute toate, ceea ce generează „adevăratele" modele stohastice). Modelele stohastice sunt programate exclusiv de către programarea stohastică, rezultantă a îmbinării teoriei probabilităŃilor cu procesele aleatoare şi a stat isticii matematice cu teoria optimizării. FuncŃie de instrumentul matematic utilizat, modelele matematice pot fi clasificate astfel: modele ce utilizează cercetarea operaŃională; modele ce util izează teoria jocurilor; modele ale teoriei deciziei; modele ce folosesc combinatorica; modele probabilistice; modele statistice; modele ale teoriei aşteptării; modele ce utilizează algebra, precum şi modele ce utilizează geometria, trigonometria si geometria analitică. La rândul lor, modelele ce utilizează cercetarea operaŃională pot fi liniare, neliniare, de programare dinamică sau modele ce folosesc teoria grafurilor. Modelele liniare pot fi deopotrivă aplicate la luarea deciziilor în cadrul structurilor operaŃionale multinaŃionale, dar şi în cel al structurilor naŃional e, atunci când planificatorii se confruntă cu deficite de resurse (personal, tehnică de lu ptă, armament etc.), care trebuie folosite în aşa fel incât să se aducă la valoarea o ptimă unul sau mai multe scopuri (pierderi ale adversarului, pierderi proprii, probabi litatea de descoperire, probabilitatea de distrugere etc.). În cazul programării liniare, modelul este de forma: ( ) ( ) ∑= = n j j j x c x f 1 max min în condiŃiile ( ) ∑= ≥ = ≤ n j j i t x a 1 , , 1 unde: f(x) poate reprezenta probabilitatea de îndeplinire a misiunii de către o structură militară operaŃională. În acelaşi timp, coeficienŃii pot avea interpretările de mai jos, astfel: cj – probabilitatea deplasării în timp util a unităŃii “j”, alocată de către structura ”X”, pentru ocuparea noilor raioane; cij - aspecte legate de transportul unităŃii “j”, cum ar fi distanŃa pe care aceasta trebuie să se deplaseze; aij - numărul de mijloace de transport la dispoziŃia unităŃii “j”; ( 3) 127 ti - numărul total de mijloace de transport aflate la dispoziŃie la un moment dat. Metoda de bază în rezolvarea acestei categorii de probleme este algoritmul simplex (cu toate variantele lui), care este legat foarte strâns de structura mu lŃimii soluŃiilor admisibile. Aceasta legătură îl face să fie deosebit de eficient, sim plu si uşor de programat pe calculator.

Un caz particular de model liniar cu utilizare şi în activităŃile militare curen te îl constituie modelul activităŃilor de transport, cu toate variantele cunoscute, pe ntru care au fost elaborate metode specifice de rezolvare (metoda distributivă, metoda distributivă modificată, metoda acoperirii zerourilor, metoda potenŃialelor etc. ), care Ńin seama de particularităŃile structurii modelului, respectiv: restricŃiile sun t toate egalităŃi, coeficientii aij au cu toŃii valoarea 1, iar toate soluŃiile admisibi le optime sunt numere întregi. Utilizarea modelelor neliniare a cunoscut o mare dezvoltare odata cu introducerea metodei multiplicatorilor. Acestea au următoarea structură: să se determine extremul funcŃiei f(x) cu urmatoarele condiŃii: gi(x){?, =,?} bj, (i =1,..., n) unde: x - (xi,..., xn); f - o funcŃie neliniară; gi - funcŃii neliniare; bj - date constante”. De rezolvarea acestor modele se ocupă programarea neliniară, cu multiple aplicaŃii in domeniul militar, cum ar fi, spre exemplu, problema repartiŃiei pun ctelor decizionale pe obiective. Numeroase fenomene, procese ale naturii sau care corespund domeniului militar au o evoluŃie care, pe planul gândirii poate fi concepută ca având o desfăşurare în etape, fără ca prin aceasta să se denatureze în vreun fel importa nŃa esenŃei lor. Din această categorie fac parte şi procesele de luare a deciziilor, care se rezolvă matematic prin modele de programare dinamică. Spre deosebire de programarea liniară, aceasta din urmă nu presupune caracterizarea problemelor pr in ecuaŃii de formă particulară, motiv pentru care, pentru programarea dinamică nu există un algoritm general. Această trăsătură a programării dinamice face ca ea sa fie flexibilă şi să ofere răspunsuri la situaŃii dificil de rezolvat prin alte metod e. Modelele ce folosesc teoria grafurilor sunt utilizate în domeniul militar pentru optimizarea transporturilor pe reŃelele rutiere, alegerea celor mai bune (scurte ) itinerare pentru deplasarea unor forŃe între zonele de intervenŃie sau dislocare , planificarea optimă a realizării unor lucrări (activităŃi specifice servicilor d e informaŃii, tehnice, de mascare sau inducere în eroare etc.), atingerea celor ma i bune itinerare pentru trecerea printr-o reŃea de drumuri şi pase de navigaŃie etc. Teoria grafurilor a fost relansata in actualitate mai ales odată cu apariŃia metodelor de tip PERT şi a constituirii teoriei reŃelelor, deşi problematica sa a fost propusă cu mai mult timp în urmă, atunci când s-a constatat că unele activităŃi, printre care şi cele militare, pot fi modelate matematic eficient, folosindu-se o struct ură de graf îmbogăŃită cu o serie de funcŃii asociate. ( 4) 128

Specificul domeniului militar a generat o categorie foarte importantă de modele matematice, reprezentată de modelele teoriei jocurilor9. În principal, teoria jocurilor cuprinde următoarele elemente: elaborarea definiŃiei soluŃiei jocului; demonstrarea existenŃei soluŃiei; elaborarea metode lor de găsire a soluŃiilor; aspecte practice ale utilizării sale. În mod evident, aceas ta teorie nu poate să cuprindă în schemele ei toate situaŃiile reale, însă multe din ele, pen tru o experienŃă determinată, se pot încadra într-o schemă de joc, care se caracterize ază prin numărul de participanŃi, acŃiunile posibile ale acestora şi repartiŃia efec telor (câştigurilor) funcŃie de comportarea lor. Teoria jocurilor şi-a găsit un câmp larg de aplicare în domeniul militar, caracterizat adesea prin situaŃii conflictuale, dovedindu-se extrem de utilă înd eosebi în rezolvarea problemelor de căutare a Ńintelor submarine în care optimizarea probabilităŃii de descoperire oferite de lanŃurile Markov neomogene este deosebi t de greoaie. Un alt exemplu de aplicare a teoriei jocurilor îl constituie algoritmul propus d e Juttler pentru rezolvarea problemelor de extrem multicriterial, foarte frecvent întâlnite in domeniul militar, întrucât analiza situaŃiilor militare pe baza unu i singur criteriu de eficienŃă este încă departe de a satisface utilizatorul. Alte exempl e de aplicare a teoriei jocurilor sunt: alegerea tipului de unităŃi (subunităŃi, arma mente) cu eficacitatea cea mai ridicată pentru lovirea unor obiective; alegerea procedeulu i tactic, a mascării, a modalităŃii de urmărire a adversarului etc. Modelele ce utilizează teoria deciziei şi-au dovedit în ultimul timp eficienŃa î n aplicarea eficientă în domeniul militar. Teoria deciziei are drept obiectiv modelarea structurii generale a procesului decizional, ocupându-se de studiul jocurilor în care se acŃionează în condiŃii d e incertitudine; în această situaŃie adversarul este natura, motiv pentru care joc urile se mai numesc şi contra naturii. Criteriile x1, x2,..., xn pe care le are în vedere decidentul sunt de natură subiectivă, depinzând de informaŃiile pe care le are despre el însuşi. Având în vedere starea de incertitudine în care decidentul ia decizia, există uneori posibilitat ea efectuării unor experimente legate de jocul respectiv care pot ameliora rezultat ul jocului în favoarea sa. Problema care se pune este legată de costul experimenŃel or (de timp, financiare etc.). De aceea putem considera trei tipuri de jocuri contra na turii: jocuri fără experienŃă; jocuri statistice cu experienta unică; jocuri statistice cu eşantionaj secvenŃial. Toate aceste trei tipuri de jocuri pot fi folosite în dom eniul militar pentru alegerea strategiei optime când avem mai multe opŃiuni, rezolvare a eficientă a jocurilor de război, luarea deciziei în munca de stat major.

Un alt tip de modele utilizate în organizaŃia militară îl reprezintă modelele ce folosesc combinatorica, care are rolul de a îmbogăŃi problemele cu o serie de caracteristici numerice ce reflectă anumite proprietăŃi profunde ale esenŃei fenomenelor. Printre problemele aplicative militare cu caracter combinatorial enumerăm amplasarea în câmpul de luptă a unor obiective care acŃionează la distanŃă (staŃ iile de 9 Cf. Ionescu Gh. Gh., Cazan Emil, NegruŃă Adina LetiŃia - op. cit., cap. X. 129 radiolocaŃie, mine etc.); construirea codurilor pentru transmiterea informaŃiilo r cu caracter secret sau alegerea itinerariilor (identificarea celui mai scurt dru m). În problemele combinatoriale se cercetează mulŃimi discrete, în general finite, atenŃie deosebită acordându-se la două operaŃii: alegerea unor submulŃimi şi ordonarea elementelor. Principalele componente ale combinatoricii sunt problemel e de numărare, existenŃa soluŃiilor, elaborarea algoritmilor de găsire a soluŃiilo r şi altele. Modelele probabilistice sunt un alt tip de modele ce şi-au demonstrat utilitatea în unele determinări din mediul militar, cum ar fi cele ale duelurilor de foc şi ale luptei de grup, a rezultatului unei confruntări, a raportului de forŃe, a necesa rului de forŃe şi mijloace şi în optimizarea întrebuinŃării acestora. Modelele probabilistice se află în legătură permanentă cu un alt tip de modele matematice care se utilizează în domeniul militar, anume modelele statistice, ca re se aplică pentru probleme cum ar fi: estimarea eficacităŃii unor sisteme de armamen t; studiul implicaŃiei pe care fenomenele politice si economice le au asupra evoluŃ iei stărilor conflictuale; estimarea parametrilor la tragere (punctul mediu, distanŃ ele de tragere); estimarea necesarului de materiale, forŃe si mijloace necesare unei an umite acŃiuni militare; prelucrarea datelor obŃinute prin cercetare în scopul realizăr ii unor prognoze asupra desfăşurării crizelor (conflictelor). Un alt tip de modele ce-şi găsesc din ce în ce mai mult aplicabilitatea în organizaŃia militară sunt modelele teoriei aşteptării, a căror teorie mai este d enumită şi teoria deservirii în masă, principalele elemente ale unei probleme de aştepta re fiind sursa, firul de aşteptare şi staŃia de serviciu. Teoria aşteptării rezolvă unele probleme, cum ar fi: numărul de unităŃi din firu l de aşteptare la un moment A; numărul de unităŃi ce sunt deservite la un moment A ; timpul mediu de aşteptare a unei unităŃi în fir. Din punct de vedere al specific ului militar, teoria aşteptării poate rezolva probleme privind modelarea eficacităŃii luptei individuale şi de grup, repartizarea resurselor logistice şi financiare pe unită Ńi, repartizarea resurselor materiale funcŃie de necesarul prognozat pe etape ale op eraŃiei etc. Următorul tip prezentat, modelele ce utilizează algebra, se bazează în special

pe acele elemente de calcul matricial care stau la baza teoriei lanŃurilor Marko v (utilizate eficient în problemele de duel al focului) şi pe teoria grupurilor şi a corpurilor cu aplicaŃii de interes în domeniul militar. Cel de pe urmă model prezentat, modele ce utilizează geometria, trigonometria si geometria analitică, rezolvă probleme legate de studiul proprietăŃilor traiec toriei, spaŃii periculoase, spaŃiul mort, spaŃiul defilat, determinarea unghiurilor de t ragere, determinarea corecŃiilor, recalcularea abaterilor atunci când direcŃia de trager e face un unghi cu dimensiunea principală a Ńintei, rezolvarea unor probleme de topogra fie si topogeodezie. În măsura în care evidenŃiază în mod corect o proprietate a fenomenului, modelul reprezintă un rezultat, reflectă o legătură, sintetizează legi din reali tate, cu alte cuvinte prezintă un adevăr obiectiv. Descrierea tipurilor de modele matematice prezentate mai sus evidenŃiază aplicarea accentuată în ultimele decenii a modelării matematice în domeniul mili tar în 130 scopul optimizării activităŃilor specifice, printre care şi a celei de luare a deciziei, atribuirea rolului de a procesa date de intrare şi de a genera mesaje comandantului reflectând faptul că teoriile actuale tind să creeze un comandant ideal, dar care, într-un anumit sens, este prizonierul evenimentelor. Astfel, comandant ul trebuie să reacŃioneze la modul de desfăşurare al luptei în loc să-l anticipeze. În mod logic rezultă că informaŃiile care sunt critice pentru capacitatea comandantului de a înŃelege şi decide trebuie transmise în timp real. Întrucât deciziile comandantu lui sunt o reacŃie la evenimentele care au avut loc deja şi nu sunt luate în anticiparea lor, devine clar că informaŃiile necesare pentru a descrie cât mai complet spaŃiul de luptă sunt critice pentru comandant. Lipsa principală a acestor teorii constă în faptul că nu iau în considerare conŃinutul informaŃiilor de transmis. Se presupune că realizatorii acestor siste me sunt capabili să determine tipul şi conŃinutul informaŃiilor necesare comandantului. De asemenea, comanda şi controlul reprezintă pur şi simplu un sistem ce depinde doa r de echipament, tehnologie, software şi doctrină. Opinăm că obiectivul principal este realizarea unui sistem capabil să coroboreze date, să posede modalităŃi de filtrare a informaŃiilor inutile, astfe l încât comandantul să poată avea informaŃiile necesare pentru a lua decizii oportune. Teoretic, acest sistem ar fi capabil să atenŃioneze comandantul despre eveniment ele importante şi, poate mai relevant, pleacă de la ipoteza că informaŃiile critice la care trebuie să răspundă un comandant sunt aceleaşi pentru toŃi comandanŃii. Concluzii Modelele matematice nu trebuie să elimine procesul de gândire al decidentului. Scopul lor este să pună la dispoziŃia celui ce ia o decizie metode care să-i spo

rească propria capacitate de a face judecăŃi şi de a lua hotărâri, nelăsând acest lucru numai pe baza intuiŃiei sau modului personal de a raŃiona. Suntem la un prag care desparte ştiinŃele precise care folosesc măsura de cele care nu pot cuantifica fenomenele de care se ocupă. Explorăm ce ştim din teoria informaŃiei şi comunicaŃiei, a logicii şi schemelor decizionale pentru a gândi ş i acŃiona eficient. Folosirea metodelor cercetării operaŃionale permite adoptarea unor hotărâri cu probabilitatea de a prevedea care sunt rezultatele posibile aşteptate; chiar în cazuri de totală incertitudine există procedee de stabilire a strategiei optime (optimizar e stocastică, jocuri stocastice etc.). Dezvoltându-se spectaculos în ultimele trei decenii, preocupările teoretice şi î n special practice, în domeniul cercetării operaŃionale, au ajuns să antreneze ast ăzi pe plan mondial sute de mii de specialişti. În prezent nu se mai poate concepe conducerea unei activităŃi importante în orice domeniu fără a face apel la metodele cercetării operaŃionale, bineînŃeles împreună cu celelalte tehnici moderne cum ar fi cibernetica, informatica, psihosociologia organizării (organizaŃiilor) şi teoria generală a sistemelor. Exercitarea managementului structurilor specializate din domeniul securităŃii naŃionale urmăreşte îndeplinirea cantitativă şi calitativă a tuturor obiectivelo r stabilite pentru fiecare structură în parte. Calitatea eficienŃei managementului este conc retizată 131 pe fundamentarea riguroasă a obiectivelor stabilite sau propuse şi, mai ales, pe gradul lor de realizare dat de volumul şi structura resurselor consumate pe unit atea de efect obŃinut. Pe parcursul derulării procesului de management se poate interveni cu măsuri corective pentru a stopa sau diminua unele consumuri de resurse. Comensurarea permanentă a efectelor şi compararea lor cu eforturile depuse pentru a evidenŃia eficienŃa activităŃilor conduse şi gradul de îndeplinire a obiectivelor stabilit e reprezintă o trăsătură definitorie a unui management eficace şi dinamic. Managementul nu este un scop în sine, ci un mijloc de a facilita prin intermediul unor decizii corespunzătoare de previziune, organizare, coordonare, antrenare şi control-evaluare îndeplinirea obiectivelor asumate. Evaluarea eficienŃei managementului se realizează prin reliefarea efectelor şi eforturilor la nivelul sistemului de management în ansamblu său ori la nivelul principalelor componente ale acestuia: subsistemul organizatoric, informaŃional, metodologic şi decizional. Creşterea mobilităŃii structurilor specializate din domeniul securităŃii naŃiona le, raŃionalizarea subsistemelor informaŃionale şi îmbogăŃirea instrumentarului de conducere se realizează prin conceperea şi utilizarea de noi sisteme, metode şi tehnici manageriale, prin creşterea gradului de fundamentare a deciziilor. Amplificarea dimensiunii creativ-inovative este o mutaŃie majoră produsă în ultimii ani la nivelul managementului organizaŃiilor, inclusiv cele din domeniul securităŃii naŃionale, cu influenŃe benefice asupra eficienŃei activităŃilor. Ac eastă tendinŃă este strâns legată de explozia informaŃională şi viteza de circulaŃie a informaŃiei în zilele noastre. Bibliografie

[1] ACKOFF R.L, SASIENI M.W. – Bazele cercetării operaŃionale, Editura Tehnică, Bucureşti, 1979. [2] BĂCANU Bogdan – Practici de management strategic, Editura Polirom, Iaşi, 2006. [3] IACOB Dumitru, CISMARU Diana-Maria – OrganizaŃia inteligentă, Editura comunicare.ro, 2002. [4] IONESCU Gh. Gh., CAZAN Emil, NEGRUŢĂ Adina LetiŃia – Modelarea şi optimizarea deciziilor manageriale, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1999. [5] MALIŢA Mircea – Zece mii de culturi o singură civilizaŃie, Editura Nemira, Bucureşti, 2002. [6] MITRUŢ Dorin – Modelarea matematică. Rolul ei în cercetarea operaŃională, www.asecib.ase.ro. [7] NICOLESCU Ovidiu, VERBONCU Ion – Management şi eficienŃă, Editura Nora, Bucureşti, 1994. [8] RĂCHITAN Daniela – Modelarea matematică la începutul noului mileniu şi importanŃa ei pentru învăŃământul superior militar, în Buletinul ştiinŃific n r. 1/2001, http://www.actrus.ro. [9] REES W. David, PORTE Christine – Arta managementului, Editura Tehnică, Bucureşti, 2005. 132 [10] STANCU Stelian – Modelarea matematica a sistemelor si proceselor de conducere. Analiza sistemelor economice complex. Teorie si aplicat ii, Editura ASE, Bucureşti, 2007. [11] ŢIGĂNESCU Eugen, MITRUŢ Dorin – Bazele cercetării operaŃionale, www.ase.ro, biblioteca digitală. [12] VERBONCU Ion, ZALAMAN Michael – Management şi performanŃe, Editura Universitară, Bucureşti, 2005. Strategia de securitate naŃională a României, Bucureşti, 2007, [13] http://www.presidency.ro. [14] Legea securităŃii naŃionale a României, proiect, 2007 http://www.guv.ro. [15] Programul de guvernare 2005 – 2008, http://www.guv.ro. [16] Carta Albă a securităŃii şi apărării, Bucureşti, 2004, http://www.mapn.ro. 133 SISTEMELE INFORMATICE ÎN MANAGEMENTUL ACHIZIŢIILOR PUBLICE MILITARE Dr. Ştefan – Mircea MUSTAŢĂ Dr. Mihai MIHĂILĂ – ANDRES Cosmin – Ludovic MUREŞAN This work, propose to tackle some appearances in the aim emphasize the role on w hich have the informatics systems in public acquisition management process from the milita ry structures, concordantly lows in operation with the Ministry of Defence disposals. Introducere Aplicarea unui sistem integrat de management al achiziŃiilor militare, necesită identificarea şi stabilirea priorităŃilor privind necesarul de resurse, coordona rea şi monitorizarea procesului de achiziŃii, aceasta fiind posibilă numai pe baza unui sistem informatic integrat. Prin aplicarea la nivelul Ministerului Apărării a acestui sistem integrat, informatizat, se întareşte controlul stucturilor cu responsabilitate în domeniul achiziŃiilor, putând fi asigurate condiŃiile optime impuse de standardele NATO î n acest domeniu. În deplină concordanŃă cu LegislaŃia României, legislaŃie ce a fost adaptată cerinŃelor impuse de noul context ca stat membru cu drepturi depline al Uniunii

Europene, se are în vedere asigurarea şi menŃinerea unui sistem informatic la ni velul structurilor abilitate, funcŃionând pe baza unor reglementăari unitare pentru to ate structurile armatei care derulează proceduri de achiziŃii publice. Definirea, componenŃa şi dezvoltarea sistemelor informatice Un sistem informatic utilizează resurse hardware (maşini şi media – suport de informaŃie), software (programe şi proceduri) şi oameni (specialişti şi utilizat ori) pentru a realiza date de intrare, procesarea, date de ieşire, stocarea şi contro lul activităŃilor care convertesc datele în produse informaŃionale (fig.1). Inginer, Academia Tehnică Militară Căpitan lector universitar inginer, Academia Tehnică Militară MSc. Economist, Ministerul Muncii - Corpul de Control 134 Fig. 1 - Model de sistem informatic Acest model de sistem informatic ajută la luarea în considerare a multor realităŃi şi concepte implicate în studierea sistemelor informatice bazate pe si steme de calcul. Se evidenŃiază trei concepte majore: •Hardware (maşini şi media – suport de informaŃie), software (programe şi proceduri) şi oameni (specialişti şi utilizatori), sunt resursele primare necesa re pentru a îndeplini activităŃi de procesare în sistemele informaŃionale. •Datele sunt transformate într-o varietate de produse informatice de către activitatea de procesare a informaŃiei, de catre sistemele informatice. •Procesarea informaŃiei constă din activităŃile de bază ale sistemului, relativ la intrări, procesare, ieşiri, stocare şi control. Sistemele informatice pot fi considerate instrumente puternice folosite în scopul schimbării organizaŃionale. Acestea oferă posibilitatea ca organizaŃiile să-şi reproiecteze structura, misiunea, fluxurile de muncă, produsele şi serviciile. Se pot identifica astfel, anumite pârghii de transformare a organizaŃiilor prin tehnologia informaŃiei, dintre care sunt de menŃionat în principal, următoarele: -ReŃelele globale de calculatoare, care contribuie la realizarea diviziunii internaŃionale a muncii. În acest context, operaŃiunile între instituŃii nu mai depind de distanŃele dintre acestea, costurile de coordonare la nivel global diminuându-se , iar costul tranzacŃiilor fiind în scădere; -ReŃelele proprii organizaŃiilor (interne) sunt cele care determină ca organizarea muncii în cadrul instituŃiei să poată fi acum coordonată la nivel interdepartamental. Se realizează astfel o mai bună informare a colaboratorilor în legătură cu obiectul de activitate al instituŃiei respective, centralizându-se n ecesităŃile primite de la nivelul compartimentelor pe tipuri de produse şi servicii, toate a cestea putând fi rezolvate prin structura specializată de contracte şi achiziŃii public e; Resurse software: programe şi proceduri Resurse hardware: maşini şi m edia Resurse umane: specialişti şi utilizatori Procesarea datelor D ate de

ieşire Date de intrare Controlul performanŃei sistemului Stocarea datelor, modelelor şi a bazelor de cunoştinŃe 135 -Sistemele de calcul distribuite, reprezintă acele reŃele izolate din cadrul instituŃiei, ce permit ca prin conexiuni locale, grupuri sau persoane independen te să aibă acces la informaŃiile şi la cunoştinŃele necesare pentru a a-şi desfăşura c ât mai eficient activitatea. Prin aplicarea acestor pârghii, procesele de realizare a diferitelor activităŃi contractuale sunt reproiectate şi eficientizate şi se încearcă astfel reducerea costurilor privind managementul acestora. Datorită sistemelor informatice, ierarhia sistemului de conducere se aplatizează, gradul de centralizare a adoptării deciziilor diminuându-se. Cele mai importante schimbări structurale ale organizaŃiei, determinate de tehno logia informaŃiilor, sunt: automatizarea, raŃionalizarea şi reingineria sistemelor. Automatizarea este cea mai cunoscută schimbare produsă de tehnologia informaŃiei într-o organizaŃie, contribuind la realizarea modificărilor necesare pentru eliminarea anumitor deficienŃe ce pot apare în cadrul unui proces. RaŃionalizarea procedurilor este o formă mai profundă de schimbare organizaŃională. Prin automatizare, în mod frecvent sunt abordate acele locuri d e muncă „înguste" (cu blocaje) din cadrul unei organizaŃii. Automatizarea contribu ie la realizarea modificărilor necesare pentru a elimina aceste deficienŃe. RaŃionaliz area procedurilor constă în eliminarea unor calcule, simplificare ale unor operaŃii p rea complicate ş.a., astfel încât să poată fi automatizate fluxuri întregi de operaŃ ii. Reingineria afacerilor reprezintă o schimbare de profunzime a organizaŃiei şi se caracterizează prin faptul că procesele sale de realizare a afacerilor sunt a nalizate, simplificate şi reproiectate. Reingineria implică o regândire a fluxului de oper aŃii şi a proceselor de realizare a afacerilor utilizate pentru producŃia de bunuri econom ice, cu o reducere semnificativă a costurilor. Reingineria afacerilor reorganizează flux urile de operaŃii, caută soluŃii pentru eliminarea risipei şi a anumitor acŃiuni repet itive etc. Prin reingineria afacerilor se obŃine mai mult decât în cazul raŃionalizării pro cedurilor şi, adesea, o nouă viziune de ansamblu asupra modului de organizare a proceselor . Toate schimbările menŃionate anterior pot fi transpuse în viaŃă prin reproiectar ea proceselor de realizare a afacerilor. . Locul sistemelor informatice în managementul achiziŃiilor publice militare Orice organizaŃie poate fi asimilată cu un sistem. În fig. 2 se prezintă schemat ic şi principial locul pe care îl ocupă sistemele informaŃionale în cadrul structur

ilor de achiziŃii, în cadrul acestui sistem fiind definite mai multe componente, după cu m urmează: : • Elementul de intrare. Datele privind resursele economice cum ar fi: oameni, ba ni, materiale, maşini, terenuri, facilităŃi, energie şi informaŃii sunt preluate şi utilizate în cadrul sistemului informaŃional. • Prelucrarea. Procesele organizaŃionale ca marketingul, producŃia şi finanŃele transformă elementul de intrare în element de ieşire. Alte procese organizaŃiona le sunt ingineria, cercetarea şi dezvoltarea, serviciile juridice şi altele. • Elementul de ieşire. Produsele şi serviciile, plăŃile angajaŃilor şi ale furni zorilor, dividendele, contribuŃiile, taxele şi informaŃiile sunt elemente de ieşire produ se de un anumit schimb commercial. 136 • Feedback. Un rol fundamental al sistemelor informaŃionale este acela de a servi ca şi componentă feedback pentru un sistem organizaŃional. Acestea furnizează informaŃii pentru management relativ la performanŃele organizaŃiei. • Controlul. Managementul este componenta de control a unui sistem organizaŃional. Managerii controlează fazele unei proceduri de achiziŃii astfel încât să existe o supervizare a modului în care se aplică prevederile legale în domeniu, verificăndu-se şi specificaŃiile de produs ce sunt lansate în cadrul procedurii. • Mediul. O procedură de achiziŃii caracterizează un sistem deschis, adaptiv, ca re partajează elementele de intrare şi elementele de ieşire cu alte sisteme din med iul său. Fig. 2 – Locul sistemelor informatice în cadrul procedurilor de achiziŃii. Un sistem informatic nou este construit ca soluŃie la anumite categorii de probleme cu care se confruntă organizaŃia. Problemele care apar pot fi rezultatu l unor performanŃe mai slabe decât cele dorite sau al proiectelor managementului de a fructifica oportunităŃile de afaceri, cu scopul de a obŃine o creştere semnifica tivă a performanŃelor organizaŃiei. Realizarea sistemelor informatice se referă la anal iza, proiectarea, programarea, testarea, conversia, producŃia şi mentenanŃa (întreŃin erea) sistemelor respective. În figura 3 sunt prezentate activităŃile citate, cu menŃiunea că fiecare dintre ele interacŃionează într-un mod particular cu organizaŃia. Membrii organizaŃiei part icipă Resurse economice: - personal; - fonduri; - materiale - transport; Resurse organizaŃionale: - marketing; - asigurare logistică; - personal;

- alte procese. Bunuri şi servicii: - produse; - servicii; - plăŃi; - contribuŃii; - informaŃii; alte efecte Sisteme Managem t CONTR OL Fe db k Elem ent de Prel ucrare Ele ment de B Cl F Director program Competit SEA MINIST ERUL APĂRĂRII 137 la aceste activităŃi de creare a sistemului, iar procesul de realizare a unui sistem informatic produce schimbări organizaŃionale semnificative. Fig. 3 - Structura ciclică a procesului de realizare a unui sistem informatic În contextul actual ca tară membră NATO, România şi-a adaptat sistemul achiziŃiilor militare nu numai în concordanŃă cu legislaŃia Uniunii Europene, da r a creat un nou set de reglementări în concordanŃă şi cu cerinŃele NATO, în care: - activitatea de achiziŃii se bazează pe documente emise de utilizatorii finali, reprezentând nevoile misiunii şi cerinŃele operaŃionale, având la bază determinarea cât mai precisă a ameninŃărilor reale şi satisfacerea, pe cât posibil, a nevoilor categoriilor de forŃe armate; - se analizează mai multe variante înainte de demararea unui program de achiziŃii, având la bază soluŃii materiale bine fundamentate; - procesul de achiziŃii este structurat pe faze distincte, trecerea de la o fază la cealaltă efectuându-se la punctele de decizie majore; - atribuirea în execuŃie a programelor şi proiectelor se face în principal, pe b ază de competiŃie; - fiecare program sau proiect este în responsabilitatea unui director însărcinat cu managementul acestuia, care are drepturi şi obligaŃii bine definite; - conducerea programelor se face centralizat, iar execuŃia proiectelor se face descentralizat; - se asigura furnizarea permanentă a informaŃiilor specifice pentru programe de activităŃi în cadrul unui sistem unitar de raportări periodice; - contractul de achiziŃii are în vedere o împărŃire echitabilă a riscurilor într

e Ministerul Apărării şi executanŃi; - gestionarea tuturor elementelor de risc prin costuri, graficul de realizare şi parametrii de performanŃă cât şi strategia de achiziŃii se vor stabili la începu tul programului de achiziŃii, urmând apoi a fi evaluate şi ajustate, după caz, pe parcursul derulării programului. Reglementările în vigoare referitoare la procedurile de achiziŃie în domeniul militar sunt chemate să stabilească un cadru flexibil şi coerent pentru transpun erea Analiza sistemului Proiectarea sistemului Programarea OrganizaŃia Conversia ProducŃia şi mentenanŃa Testarea 138 nevoilor misiunilor în programe majore de achiziŃie de sisteme informatice militare şi de armament. Analizând Ordonanta de UrgenŃă a Guvernului nr.34/2006 modificată cu O.G. nr.94/2007 privind atribuirea contractelor de achiziŃie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, deduc em importanŃa pe care o au sistemele informatice în domeniul achiziŃiilor publice. Acest act normativ a fost întocmit în concordanŃă cu prevederile directivelor Parlamen tului European şi a Consiliului Uniunii Europene, caracterul de noutate constând în principal în obligativitatea conectării tututor structurilor care desfaşoară pro ceduri de achiziŃie publică la sistemul electronic de achiziŃii publice, denumit pe scurt, SEAP. Sistemul electronic de achiziŃii publice desemnează sistemul informatic de utilitate publică, accesibil prin Internet la o adresă dedicată, utilizat în sco pul aplicării prin mijloace electronice a procedurilor de atribuire şi a asigurării unei transparenŃe a procedurilor de atribuire. Sistemul de achiziŃii din Armata României se derulează în concordanŃă cu prevederile legale în vigoare şi după centralizarea necesarului la nivelul categoriilor de forŃe armate se poate lansa prin SEAP procedura de achiziŃie publică. Concluzii Din cele prezentate, se desprinde faptul că printr-o bună gestionare a sistemelo r informatice, se înlătură un mare procentaj de erori ce pot apare, realizându-se un control asupra întregului proces, prin monitorizarea etapelor de achiziŃie de că tre stucturile abilitate, înlăturându-se astfel orice suspiciune ce ar putea lua naş tere în urma validării societăŃii câştigătoare. Bibliografie [1] MALOŞ, G., Sandu, I. E., Năstăsescu, V., -“Managementul calităŃii totale”, Ed. Junimea, Iaşi, 1998.

[2] ROŞCA, L., “Sisteme informationale pentru management”, Editura Univ. "Lucian Blaga" din Sibiu, 1999. [3] ***InstrucŃiunea I 1000.1 a M.Ap.N. privind stabilirea nevoilor misiunii şi emiterea cerinŃelor operaŃionale. [4] *** InstrucŃiunea I 1000.2-01 a M.Ap.N. privind managementul calităŃii totale [5] *** Standardul STPM M 40546-99, “Ingineria sistemelor. Politici şi proceduri”. [6] *** O.u.G nr.34 / 2006 [7] *** O.u.G nr.94 / 2007. 139 COMUNICAREA – FACTOR ESENŢIAL ÎN MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢILOR PUBLICE Dr. Ştefan – Mircea MUSTAŢĂ Cosmin – Ludovic MUREŞAN Dr. Daniel – Traian GRECU This subject propose to treat some theoretical appearances in the aim to accentu ate the role in create a good communication between managers and underlings in public institu tions. Introducere Un factor determinant în colaborarea la nivelul structurilor statului este dat d e felul în care poporul în speŃă ştie să îşi organizeze conceptele şi modul în car e îşi structurează instituŃiile. Managementul după sunt structurate instituŃiile şi care în final îşi poate mai mult sau mai puŃin sublinia eficienŃa, are la bază comunicarea, factor determina nt nu numai la nivelul instituŃiilor publice ale statului ci chiar şi în ceea ce prive şte evoluŃia umană. Definim comunicarea, ca fiind procesul de înŃelegere între oameni prin intermediul transferului de informaŃie. În lucrarea de faŃă se urmăreşte prezentarea factorilor determinanŃi în managementul informaŃiei, în vederea creşterii eficenŃei procesului de comunicar e la nivelul structurilor publice. FuncŃii determinante specifice procesului de comunicare Comunicarea în ansamblul ei, reprezintă un proces foarte complex care are la bază o serie de funcŃii determinante, cele mai importante dintre acestea fiind următoarele: 1 - Mijloceşte influenŃarea comportamentului membrilor structurii publice; 2 - Permite exprimarea sentimentelor şi a emoŃiilor; 3 - Furnizează, receptează sau face schimb de informaŃii. Aceste funcŃii determinante ale comunicării, prezentate mai sus, vor fi dezvoltate în cele ce urmează : 1 - Mijlocirea influenŃării comportamentului membrilor structurii publice: Felul în care este organizată cunoaşterea determină felul organizării oamenilor, şi invers. Când cunoaşterea este concepută ca fiind specializată şi ierarhică, instituŃiile sunt la fel. Inginer, Academia Tehnică Militară MSc. Economist, Ministerul Muncii - Corpul de Control Comisar şef de poliŃie inginer, Inspectoratul General al PoliŃiei Române 140 Odată intrate în acest şablon, acestea vor tinde să încremenească organizarea cunoaşterii, împiedicând reconceptualizările care ar putea porni modificările radicale în sistem. Prin regulamentele sale interne, o instituŃie va comunica angajaŃilor ce anume aşteaptă de la aceştia, cine este imputernicit să decidă şi cine trabuie să fie

obedient. Aceste reguli, dacă sunt trasate şi considerate imuabile, vor bloca organizaŃia la nivelul de evoluŃie a ştiinŃei organizării şi a nevoilor previzibile în momentul apariŃiei sale. NepermiŃând schimbările structurale, organizaŃia în speŃă nu se va putea a dapta cerinŃelor socio-economice şi se va compromite economic. 2 - Permiterea exprimării sentimentelor şi a emoŃiilor: MotivaŃiile acŃiunilor umane pot fi de natură materială, sentimentală sau ideologică. Decizia unei persoane, executant sau manager, va purta amprenta respectivului, a momentului luării deciziei, a informaŃiilor deŃinute în acel mo ment şi a stării psihice sau de sănătate. InformaŃiile pot determina starea psihică a decidentului. Cunoaşterea sentimentelor şi emoŃiile unei persoane pot fi edifica toare asupra motivaŃiilor care au stat la baza luării unei anumite decizii. 3 - Furnizarea, receptarea sau realizarea schimbului de informaŃii: O organizaŃie reuşeşte numai atunci când parŃile ei componente lucrează împreună. În cadrul organizaŃiei, fiecare compartiment poate fi comparat cu o bo xă de unde informaŃia se scurge în direcŃiile stabilite prin canalele oficiale de comu nicare. O informaŃie este comunicată superiorului care decide dacă aceasta trebuie transmisă unui alt executant, unui omolog din alt compartiment, sau unui manager de tip superior, servind astfel ca verigă formală între boxe. Dar sarcina principal ă a superiorului este de a aduna informaŃii disparate, obŃinute pe fragmente de la specialişti şi de a le sintetiza înainte de a le transmite prin alte canale ofic iale spre nivelul decizional imediat superior. Altfel spus, cunoaşterea este dezmembrată orizontal şi reasamblată vertical. Structura de putere bazată pe controlul informaŃiei se prezintă astfel: boxa est e controlată de către specialist iar canalul de către manager. Dacă informaŃia ar fi quasi-statică, sistemul ar putea funcŃiona. Uneori, ritmul socio-economic alert impune schimbări repetate, la baza acestei situaŃii aflându -se o cantitate de informaŃii foarte mare şi deosebit de complexe, factori ce duc la supraîncărcarea canalelor de informaŃii, multe dintre acestea ajungând să fie distribuite greşit sau ducând prin sinteza lor, la o denaturare a realului. Problema definitorie constă în faptul că organizaŃia este construită pornind de la premisa cunoaşterii lanŃului informatic, al ierarhizării modului în care info rmaŃia este transmisă prin canalele specifice obiectului de activitate al societăŃii. Procesul comunicării are menirea de a consolida structura formală a organizaŃiei. Toate avantajele unei organizaŃii – resursele tehnice şi financiar e, diversele legături şi aptitudini nu au nicio valoare practică dacă membrii respe ctivei organizaŃii nu cunosc lanŃul ierarhic de comunicare, ceea ce demonstrează practi c că nu îşi cunosc nici atribuŃiile funcŃionale. 141 În fiecare organizaŃie, informaŃia trebuie să ajungă la persoana potrivită, în timp util. În reŃelele centralizate, toată informaŃia curge spre centru, fapt care expune la riscul ca aceasta să nu ajungă la nivelul sau la compartimentul unde prezenŃa sa este necesară.

În această situaŃie, în multe organizaŃii se dezvoltă circuite informale de comunicare. Un exemplu ar fi sistemul japonez prin care, salariaŃii firmelor jap oneze angajaŃi în aceeaşi perioadă într-o companie păstreaza legăturile şi fac schimb de informaŃii înafara circuitelor oficiale, comunicându-şi adevaratele simŃăminte ş i probleme. Astfel, know-how-ul circulă în companie, chiar dacă boxele şi canalele de informaŃii sunt supraîncărcate sau blocate. Limite obiective şi subiective în comunicarea eficientă În ceea ce priveşte eficienŃa comunicării, se pot distinge anumite limite - cu sensul de constrângeri - obiective sau subiective, întâlnindu-se următoarele sit uaŃii: Numărul nivelelor ierarhice conduce la posibilitatea denaturării mesajului (prin clivaj, filtraj); - Limbajul de strictă specialitate îngreunează înŃelegerea mesajului, prelungind sau stopând înŃelegerea acestuia. Probabil din acest motiv librăriile occidental e şi mai recent, şi cele româneşti conŃin volume de popularizare a ştiinŃei, scrise întrun limbaj prietenos, accesibil; - Focalizarea spre realizarea obiectivelor proprii, prin căi personale, fără a Ń ine seama de obiectivele şi nevoile altora. O continuă luptă pentru supremaŃie, pentru păstrarea poziŃiei, nu se duce doar pe piaŃa produselor, din păcate, aceasta fiind din ce în ce mai des întâlnită în scopul păstrării anumitor funcŃii care la rândul lor se reflectă în anumite facilităŃi, de aici, totul reducându-se la interesul personal al individului pentru sine şi nu pentru colectivitate. Incapacitatea sau teama unor manageri acestora de a delega competenŃe, iritarea lor când lucrurile nu se petrec în conformitate cu propriile estimări, refuzul acestora de a-şi recunoaşte greşelile au ca urmare faptul că nu pot obŃine o inf ormare reală, în timp util. Subalternii, din lipsă de personal, de mijloace de prelucra re a datelor, sau pur şi simplu, din teama de a nu fi pedepsiŃi, transmit iformaŃii denaturate. Prin urmare, deciziile pe care le ia managerul, luate pe baza unor informaŃii neconforme cu realitatea, raportate la situaŃia efectiv reală pot duc e uneori la rezultate nedorite. În funcŃie de poziŃia unei persoane într-o structură, aceasta poate determina sa u interzice accesul la informaŃii. Le poate ascunde, le poate prezenta cu întârzie re sau denaturat. AbilităŃile de comunicare, înnăscute sau dobîndite prin educaŃie ameliorează calitatea comunicării. Cunoaşterea problemelor aflate în discuŃie, capacitatea de a exprima clar şi concis, în termeni accesibili interlocutorului mesajul ce se doreşte a fi transm is, deschiderea şi jovialitatea, fac ca receptorul mesajului să-l perceapă corect. Răbdarea în ascultarea mesajului, capacitatea de a-l percepe, de a-l decodifica şi de a analiza emoŃiile emiŃătorului fac din ascultător un bun receptor. 142 ImportanŃa climatului de comunicare în structurile publice

Deosebit de important într-o organizaŃie este climatul de comunicare. Acesta se poate clasifica în: climatul defensiv şi climatul deschis. - În cazul unui climat de comunicare defensiv avem de-a face cu un mod de comunicare evaluativ, adică cu o comunicare bazată pe judecăŃi de valoare. În ac est caz, managerul sau superiorul urmăreşte în principal să-i influenŃeze pe subordo naŃi; va da dovadă de neutralitate, superioritate şi întreaga comunicare se va baza pe raŃiuni strategice. Carcteristic acestui tip de climat este certitudinea, comunicarea în termeni categorici. - Deasemeni, putem întâlni în structurile publice şi climatul de comunicare deschis. Acesta este unul descriptiv, comunicarea fiind orientată spre conŃinut. În acest caz, superiorul comunică pe picior de egalitate, putând da dovadă de spontaneitate şi chiar de empatie. Scopul constă în general în ajungerea la un p unct de vedere comun. Astfel, putem vorbi de o comunicare în termeni provizorii. Concluzii Din cele prezentate, se desprinde concluzia potrivit căreia, în activitatea managerială, numai prin analizarea atentă a esenŃei informaŃiilor, verificate şi corelate foarte bine cu cerinŃele socio-economice la momentul respectiv, printr-un dialog deschis, fără temeri cu subalternii, pot fi aduse îmbunătăŃiri viabile în proces ul instructiv al angajaŃilor şi în cel managerial în ansamblu, contribuindu-se subs tanŃial la creşterea eficienŃei activităŃii desfăşurate. Bibliografie [1] HOLBAN, I., “Realizarea personalităŃii, hazard sau ştiinŃă?”, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1971. [2] NECULAU, A., Psihologie socială. Aspecte contemporane”, Editura Polirom, Iaşi, 1996. [3] MARIAN, L., “Strategii manageriale de firmă”, Editura Univ. “Petru Maior”, Tg. Mureş, 2001. [4] NICOLESCU, O., ş.a., “Management”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992. 143 PROCESUL DE ANALIZĂ DE „INTELLIGENCE”, COMPONENTĂ A SISTEMULUI DE SECURITATE Dr. Adriean PÂRLOG Introducere În cadrul procesului de „producere” a unei informaŃii relevante pentru siguranŃa naŃională, analiza ocupă un rol foarte important. Această etapă reprez intă un element central al evaluării fluxului informativ, cu scopul valorificării lui, î n care se identifică elementele esenŃiale de interes şi se trasează anumite direcŃii de ac Ńiune. Comunitatea serviciilor de informaŃii produce o cantitate vastă de informaŃii. Toate structurile de informaŃii naŃionale sau cele aparŃinând unor instituŃii, d ar care au atribuŃii în domeniul siguranŃei, sunt create pentru aceia care iau decizii la n ivel strategic şi apar în câteva forme: informaŃii curente, estimări, analize, rapoar te. Fluxul informativ reprezintă un ansamblu de informaŃii care circulă între diferite „noduri ale reŃelei de comunicaŃie” a sistemului de conducere, între su rsă şi

utilizator. ÎnŃelegerea analizei informaŃiilor cu relevanŃă pentru siguranŃa naŃională nu este o chestiune banală. Literatura în domeniu face o distincŃie importantă într e soluŃionarea unei probleme de domeniul public şi soluŃionarea unei probleme din domeniul secret. Această distincŃie pare a fi cheia ce demarcă analiza generală de analiza informaŃiei cu relevanŃă pentru siguranŃa naŃională. Analiştii de astăzi trebuie să depăşească analiza politică, o arie în care este mai greu să oferi o informaŃie valoroasă decidenŃilor. De asemenea, ei trebuie să fi e mai concentraŃi pe ideile formulate şi nu pe exprimarea unor informaŃii relevante, t rebuie să fie integră. Aceasta este cel mai important lucru în era informaŃiei. Tipul n eutru de abordare era util în perioada Războiului Rece, când analiştii compensau lipsa de informaŃii prin aserŃiuni ideologice. Neutralitatea înseamnă distanŃarea de bene ficiar şi o abilitatea de a prezenta adevărul dincolo de propriile prejudecăŃi şi biasuri. 1. GeneralităŃi Analiza informaŃiilor este o etapă a ciclului activităŃii de informaŃii care cuprinde următoarele etape majore: • DirecŃionarea; • Culegerea; • Procesarea; • Analiza; • Diseminarea. Colonel conferenŃiar universitar inginer, DirecŃia informaŃii militare 144 Figura 1 – Ciclul de intelligence, identificarea etapelor de prelucrare a datelo r Analiza de informaŃii constă în divizarea uni întreg în părŃi componente în vederea examinării şi interpretării informaŃiei. CircumstanŃele sub care analiza de informaŃii este realizată implică situaŃii de mare ambiguitate, informaŃii care sunt procesate tot mai complex, iar presiunea pentru o judecată iniŃială nu reprezintă un factor benefic pentru un diagnostic imediat. Analistul de informaŃii trebuie să fie în măsură să creeze “produse” care să fie diseminate, la timp, celor aflaŃi în poziŃii de decizie şi nu numai. Aceasta se poate realiza în mai multe moduri. Deseori, un analist desemnat să lucreze la o problematică a unei Ńări va porni de la produsele care au fost realizate fie de el, fie de către analişti experime ntaŃi, care au lucrat anterior la acea problematică, să spunem, timp de zece ani. De regulă, analiştii încearcă să gliseze de la o perspectivă la alta, dar o percepŃie proaspătă este uneori dorită. Judecata reprezintă ceea ce analiştii folosesc pentru a umple golurile în cunoştinŃele lor. Aceasta implică trecerea dincolo de informaŃiile disponibile ş i reprezintă principalele modalităŃi de lucru cu incertitudinea. Judecata (raŃiona mentul) implică, mereu, un salt de la cunoscut la necunoscut. Atât timp cât scopul colec tării de informaŃii este cunoaşterea completă, acest scop este rar atins în practică. Prin definiŃie, informaŃiile implică o incertitudine considerabilă, precum şi o toler anŃă la

ambiguitate. Cea mai comună tehnică de analiză este reprezentată de logica situaŃională. Aceasta implică generarea diferitelor ipoteze bazate pe luarea în considerare a HUMINT SIGINT IMINT ALTELE Analiza cererii de informaŃii Etapa elaborării produsului Analiză iniŃială Etapa de Etapa de culegere - analiză OperaŃii de culegere de date şi informaŃii Raportarea culegerii Etapa de culegere - pre-analiză Analiză ulterioară Analiză globală Coordonare pe orizontală Aprobare de management Împachetare Diseminare şi marketing CICLUL INTELLIGENCE BENEFICIAR RECEPŢIA PRODUSULUI BENEFICIAR CERERE DE INFORMAŢII 145 elementelor concrete ale situaŃiei reale, iar generalizările globale, exhaustive , sunt evitate. Fiecare situaŃie este tratată ca un specimen, pentru a fi înŃeleas ă în termenii logicii specifice. O singură Ńară este privită prin multitudinea proble melor interconectate, iar apoi analistul caută să identifice antecedentele logice posi bile ale situaŃiei. În mod uzual, este cunoscut sub apelativul “construcŃia unui scenariu ”, iar analistul poate merge înapoi, abordând aspecte petrecute deja. Un alt mod de operare în analiza de informaŃii îl reprezintă teoria aplicată numită, uneori, abordarea socială. Modelul se bazează pe generalizări sugerate d e studierea multor exemple concrete. Teoria aplicată permite analistului să vadă

dincolo de evoluŃii, să depisteze care tendinŃe sunt superficiale şi care sunt semnificative. O a treia abordare o reprezintă apelul la comparaŃie. În această abordare, analistul urmăreşte să înŃeleagă evenimentele actuale dintr-o zonă prin comparar ea acestora cu precedente istorice din aceeaşi Ńară sau cu evenimente similare din alte Ńări. Ca metodă, comparaŃia diferă de teoria aplicată în care concluziile sunt t ratate pe baza unui număr de situaŃii distincte. În ultima perioadă, în activitatea de intelligence şi-au făcut simŃită prezenŃa şi metodele de analiză cu un complex suport matematic. În general apelul la un mode l matematic este util în procesele în care analiştii cântăresc şi combină informaŃ iile pe baza unor variabile relevante. 2. Modele de analiză. Reguli de bază în analiză În munca de intelligence sunt luate în considerare următoarele nivele de analiză: 2.1. Variabile cheie şi ipoteze: SusŃinere militară Localizare geografică AliaŃi civili Disponibilitate militară Resurse geografice Stabilitate civilă Încredere militară Geografia terenului Psihologie civilă Pierderi militare Atmosfera geografică Infrastructura civilă În timp şi spaŃiu graniŃe şi delimitări cu valoare strategică CantităŃi şi distribuŃie disponibile pentru uz intern Pregătire şi întreŃinere implicaŃiile mobilităŃii coeziune şi eficienŃă Sisteme militare 1 la 1 modificarea climei transport, comunicaŃii, finanŃe Strategic OperaŃional Tactic Tehnic 146 Variabilele cheie (Drivers) = factorii consideraŃi determinanŃi care influenŃează rezultatul unei anumite situaŃii ( economia, loialitatea etc) Înainte de a se schiŃa materialul, trebuie căutate variabilele cheie: • Crearea unei liste a celor mai importante variabile cheie • Analizarea relaŃiilor dintre aceste variabile (căutarea ierarhiei importanŃei) • Selectarea variabilelor cheie, apelând la ipostaza “avocatul diavolului” şi punând întrebarea: “Care sunt factorii care îmi pot influenŃa părerea în privinŃa rezultatului?” Ipotezele (Linchpins) = elementele care construiesc un argument şi justifică validitatea concluziei

N.B.: a. Ipotezele sunt, prin definiŃie, discutabile şi supuse erorii. Analistul trebuie să-şi apere afirmaŃiile făcând apel la fapte şi la raŃionamente logice; b. Gradul mare de incertitudine: Analistul trebuie să găsească alternative plauzibile privind cursul evenimentelor. • Înainte de a se stabili ipotezele care vor servi la construirea concluziilor: evaluarea calităŃii informaŃiilor: Care sunt informaŃiile importante şi inferenŃele ce pot conduce la interpretări alternative? Cât de probabil este ca noi informaŃii să schimbe raŃionamentul asupra a ceea ce e considerat probabil? • După stabilirea ipotezelor, trebuie verificat dacă informaŃiile utilizate explică ipotezele şi dacă ipotezele susŃin concluziile. 2.2. Articularea ipotezelor Sarcina analistului – a gestiona incertitudinea. Multe probleme nu pot fi explicate cu certitudine: există numeroase variabile care reduc nivelul de încre dere al predicŃiei. Cu cât gradul de incertitudine este mai mare… …cu atât mai mare e perspectiva divergenŃei de opinie între analişti şi beneficiari; …cu atât mai mare e nevoia de gândire critică şi de argumentare pertinentă; …cu atât mai mult analistul se bazează pe judecată şi nu pe informaŃii; … cu atât creşte probabilitatea erorii de estimare. 2.3. Caracteristicile argumentării: • Logică – raŃionament convingător • Precizie şi claritate – exprimare clară • Realism – luare în calcul a erorii de prognoză Concluzii: a. Analistul se poate bucura de autoritate în abordarea anumitor probleme politico-militare complexe doar dacă utilizează o argumentare solidă: clară, logică, pertinentă; 147 b. Cu cât sunt mai bine identificate şi argumentate variabilele cheie şi ipotezele, cu atât creşte credibilitatea concluziilor. 2.4. Perspectiva – parte integrată a unei analize Perspectiva cuprinde: • Cursul probabil al evenimentelor • SituaŃii alternative cu care se pot confrunta decidenŃii • Interesul pentru “neaşteptat” 2.5. Elemente de identificat: • Factorii care pot conduce la situaŃii neaşteptate: există variabile cheie importante care pot duce la alte rezultate decât cele luate deja în calcul (economia, corupŃia, o demonstraŃie anti-guvernamentală)? • Indicatorii care anunŃă o schimbare: Există elemente care indică un alt curs al evenimentelor decât cel aşteptat (un complot, o problemă financiară)? 3. Reguli generale pentru asigurarea credibilităŃii analizei: • RaŃionamentul analistului trebuie să urmărească trecerea cursivă de la informaŃii la articularea ipotezelor. • Cu cât problema este mai complexă şi mai controversată, cu atât mai mare este efortul de a surprinde şi de a explica variabilele cheie şi ipotezele. • Să ia în considerare toŃi factorii importanŃi care pot influenŃa cursul ulteri or al evenimentelor. • Să ierarhizeze factorii în funcŃie de importanŃa lor. • Să analizeze modul în care pot interacŃiona şi situaŃiile plauzibile la care p ot conduce. • Evitarea expresiilor care sugerează o incertitudine: “posibilităŃi reale”, “şanse reale” etc. • Minimizarea interpretărilor greşire prin combinarea afirmaŃiilor cu expresii probabilistice : “Este puŃin probabil ca rata de utilizare a Internetului în

România să scadă în următoarele 6 luni (şansele sunt mai mici de 20%)”. • Concentrarea asupra întrebării “cum se poate întâmpla?” şi nu “dacă se poate întâmpla”. • Crearea unor scenarii alternative printr-o structurare diferită a informaŃiei disponibile. • Liste cu elementele cheie şi “jucătorii” care pot influenŃa cursul evenimentelor. • Examinarea factorilor care le influenŃează comportamentul (rivalităŃi personale, interese de familie). • Gândire retroactivă: Oportunitatea/pericolul a avut loc? Interpretarea scenariului: “cum s-a putut întâmpla?”, cine trebuia să facă ce, când, cum şi de ce? • Există informaŃii care să sprijine un raŃionament logic total opus? 148 4. Reguli de bază pentru analist: Regula 1: Să fie sigur pe ceea ce se cunoaşte • DecidenŃii trebuie să cunoască ceea ce ştie din toate sursele analistul şi cum a aflat ceea ce ştie: informaŃie directă, indirectă? • În cazul analizelor pentru decidenŃii politico-militari, analistul nu trebuie niciodată să exagereze ceea ce se ştie. Nu scrie pentru un beneficiar ocazional care vrea răspunsuri indiferent de circumstanŃe. • Analistul trebuie să atragă atenŃia asupra oricărei lipse de informaŃii, să indice potenŃialele cursuri de acŃiune şi informaŃiile relevante care contrazic fluxul principal de informaŃii. Exemplu: “Nu avem informaŃii directe despre implicarea preşedintelui X în comerŃul cu arme, în ciuda acuzaŃiilor adversarilor săi politici apărute în presă.” Expresia “potrivit ambasadei SUA”, de exemplu, nu oferă date despre tipul informaŃiei: directă/indirectă. Exprimare corectă: “Ataşatul militar de la Ambasadă a observat…”, “În opinia unui oficial al Ambasadei…”. Regula 2: Să distingă între informaŃie şi realitate Analistul poate avea o informaŃie directă despre ce a spus liderul X şi să tragă concluzia că e vorba de o realitate. Însă ceea ce liderul X crede, are intenŃia să facă şi va face nu se poate şti cu exactitate pe baza unui raport despre ce a declarat a cesta. Regula 3: Să distingă între informaŃie şi raŃionamentul estimativ • RaŃionamentul estimativ al analistului este un element important în cadrul unei analize. Totuşi, acesta nu se poate sprijini doar pe afirmaŃiile oficialilo r străini sau pe cele ale surselor acoperite. • AfirmaŃiile trebuie dovedite utilizând toate informaŃiile aflate la dispoziŃie şi un proces de inferenŃă solid. Exprimare corectă: “Credem că statul K e pe cale să se redreseze economic. Baza de date economice a CIA arată că acesta şi-a mărit producŃia şi exporturile în ultimele 3 luni. Potrivit unei surse acoperite, Ministrul de finanŃe a declarat că economia a început să se revigoreze.” Regula 4: Să ia în considerare aspectele sensibile • Analistul trebuie să prezinte decidentului aspectele pe care acesta le consideră ca fiind negative. • În cazul faptelor controversate, accentul trebuie pus pe informaŃiile relevante şi nu pe concluziile estimative. • Când se analizează comportamentul unei Ńări faŃă de acordurile pe care le are cu statul nostru, analistul trebuie mai mult să descrie şi mai puŃin să interpreteze. Analistul monitorizează (raportează informaŃiile relevante) şi

149 decidentul verifică (decide dacă a a avut loc o încălcare a acordurilor existente). Regula 5: Să ia în considerare posibilitatea unei induceri în eroare • Verificarea tuturor surselor care ar trebui să prezinte informaŃia: fac ele acest lucru? • Verificarea bazelor de date: noua informaŃie corespunde cu cele anterioare? Serviciul de informaŃii are date despre încercări de inducere în eroare mai vechi? • A se apela la gândirea critică: noua informaŃie contravine părerii analistului în privinŃa intereselor, capacităŃilor şi metodelor de acŃiune ale subiectului analizat? Exemplu: “Preşedintele X l-a asigurat pe ambasadorul SUA că bazele de rachete vor fi desfiinŃate, însă imaginile satelitare de săptămâna trecută nu indică nici o act ivitate în nici unul dintre aceste locuri”. 5. Metode de analiză În activitate de intelligence se poate spune că există colecŃie de metode şi instrumente utile în activitatea de informaŃii. Se disting trei tipologii de astfel de instrumente: metode de investigare şi producere a ideilor, metode de evaluare şi instrumente de prognoză. Lucrarea de faŃă nu-şi propune analizarea tuturor metodelor şi tehnicilor de analiză ci se constituie într-o încercare de prezentare şi dezvoltare a bunelor practici ale unor servicii de informaŃii. Astfel, în cadrul analizei prospective – folosită cu precădere pentru producerea de intelligence strategic şi avertizare timpurie – una dintre cele mai folosite metode este o metodă tip Scenarii, denumită „Are you ready?” Caracterizare: • o metodă de identificare şi evaluare a implicaŃiilor incertitudinilor critice; • un proces analitic de imaginare a unor situaŃii plauzibile, ce reflectă modul cum ar putea evolua un anumit aspect / situaŃie din mediul extern / intern. • un serviciu ce are ca scop informarea decidenŃilor în legătură cu modul în care deciziile lor ar putea fi afectate de evoluŃiile din mediul extern / intern . 5.1. Etape: • Identificarea „problemei centrale” – Stabilirea unui set de probleme a căror evoluŃie ar avea consecinŃe asupra intereselor naŃionale; • Realizarea unui brainstorming cu implicarea experŃilor interni şi externi pe tema forŃelor care ar putea afecta / influenŃa problema centrală - Stabilirea un or variabile cheie, care ar putea descrie evoluŃia problemei în diferite domenii; • Selectarea a 2 variabile care să reprezinte cele mai critice şi nesigure forŃe . Acestea sunt convertite în axe. (De exemplu, dacă dezvoltarea economică este forŃa cea mai critică şi cea mai nesigură, punctele axei vor fi „rapidă” şi 150 „lentă” sau „transformatoare” şi „stabilizatoare”, în funcŃie de tipul de problemă abordată); • Construirea unei matrice a scenariului prin intersectarea celor două axe. Cele patru cadrane rezultate oferă baza pentru evoluŃiile viitoare alternative. ParticipanŃii la proiect generează situaŃii care să reflecte aceste evoluŃii şi stabilesc varianta cea mai plauzibilă în care ele s-ar putea întâmpla; • Analiza fiecărui scenariu şi a implicaŃiilor sale, elaborarea strategiilor aso ciate şi evidenŃierea riscurilor şi oportunităŃilor. Impactul temporal al unor posibile probleme asupra intereselor naŃionale 5 ani 10 ani 15 ani 20 ani

ImplicaŃii Problema A Problema B Problema C Problema D: T0: Politici, strategii, programe de management 151 O altă metodă de analiză prospectivă – folosită în elaborarea scenariilor dar şi în antrenarea decidenŃilor este metoda „The Day After”. Jocul politico-militar construit pe baza metodei “The Day After” îşi propune să dezvolte un mod de gândire strategic şi preventiv, expunând participanŃii la pos ibile ramificări ale tendinŃelor actuale, precum şi la opŃiuni disponibile pentru a in fluenŃa aceste tendinŃe. Etapele jocului: Metodologia acestui joc politico-militar se bazează pe o aplicaŃie ce cuprinde 3 etape, în cursul cărora participanŃii joacă rolul principalilor consi lieri ai unui important factor de decizie naŃional sau ai unui organism internaŃional. AplicaŃia constă în deliberări în grup şi este supusă aceloraşi constrângeri temporale pe care le au şi reuniunile pregătitoare tradiŃionale care precedă ori ce rundă de deliberări sau de luări de decizie oficiale. Jocul începe cu o primă întrunire destinată studiului problemelor critice care apar « AZI » (etapa 1); este momentul în care intervine o schimbare. În al doile a moment, aplicaŃia se concentrează asupra zilei de «MÂINE » (etapa 2). Acum se analizează , în contextul crizei din prima etapă, cronologia evenimentelor surve nite în urma deciziei strategice şi se studiază noile opŃiuni posibile ce rezultă din ge stiunea crizei. Variabila 1 Variabila 2 extremăă negattiivăă exttremăă negattiivăă exttremăă poziittiivăă exttremăă poziittiivăă Scenariul 4 Scenariul 3 Scenariul 1 Scenariul 2 152 În sfârşit, exerciŃiul abordează ziua de « IERI » (etapa 3), care corespunde prezentului sau viitorului apropiat, cu scopul de a studia ceea ce sar fi putut face în următoarele domenii, pentru a preîntâmpina schimbarea din etapa « AZI » : • Elaborarea noilor politici şi / sau strategii; • Elaborarea noilor concepte operaŃionale; • Lansarea noilor iniŃiative de cercetare / dezvoltare în materie de armament; Lansarea noilor iniŃiative în materie de informare / avertizare, cu scopul de a diminua / reduce eventualitatea unei asemenea crize, sau, dacă aceasta este inevitabilă, de a se asigura că efectele acesteia pot fi gestionate şi că acest tip de criză

nu se va repeta. Concluzii Nevoia de standardizare este din ce în ce mai evidentă în cadrul alianŃei NATO. Aceasta rezidă din nevoia de a face schimb de date şi informaŃii, schimb c e trebuie făcut într-un timp foarte scurt. Datele şi informaŃiile din bazele de da te comune trebuie să aibă un mare grad de acurateŃe şi integritate. Astfel la nivelul NATO a apărut Grupul de Lucru Întrunit Joint Intelligence Interservice Working Group (JINTWG) pentru standardizarea domeniului intelligence în cadrul alianŃei, care este subordonat AgenŃiei de Standardizare a NATO. Indiferent din care domeniu de culegere provin, datele se vor stoca în baze de date grupate în 6 categorii: • OrganizaŃii; • RelaŃionări; • Echipament; •Biografii;Evenimente; 153 •LocaŃii. Analiza fiecărui domeniu de intelligence în parte a arătat că nici una din metodele de culegere nu este perfectă. Obiectivul este utilizarea tuturor în speranŃa obŃinerii sinergiei din sânul acestora – o „fuziune a tuturor surselor”, în limbajul de informaŃii – care va asigura o înŃelegere cuprinzătoare (multilaterală) asupra adversarilor. Cum SUA a devenit mai sofisticată în capabilităŃile sale tehnice, succesele naŃionale în culegere au continuat să se îmbunătăŃească şi a ajuns să fie privită în general drept cea mai eficientă activitate de culegere din lume – chiar în faŃa unei abilităŃi crescânde a naŃiunilor şi grupurilor de a ieşii de sub supraveghere, şi în ciuda unui izbito r eşec al agenŃiilor de informaŃii de a avertiza populaŃia asupra atacurilor de la 11 Sept embrie. Veriga slabă din lanŃul culegerii a fost HUMINT şi după tragedia din 11 Septembr ie, SUA este acum angajată într-un program care să îmbunătăŃească această parte a ecuaŃiei pentru angajarea de noi ofiŃeri, agenŃi, analişti, manageri şi translat ori care să înŃeleagă limba şi cultura zonelor precum Afganistan, Irak şi Pakistan, o parte a lumii care a fost profund ignorată în toate privinŃele, mai ales în timpul Războiului Rece. O altă slăbiciune a fost lipsa unui schimb adecvat de informaŃii între agenŃiile de informaŃii şi cu oficialii politici – un defect care cere schimbări organizaŃ ionale şi de strategie profunde în guvern, mai mult complicate de crearea în 2003 a insuficientului definit Departament al SecurităŃii NaŃionale, care a fost chinui t în primele sale zile de funcŃionare de confuzia organizaŃională şi managerială. Viitorul este constituit ne de dezvoltarea unui domeniu INT sau a altuia, ci de fuziunea tuturor surselor, dând naştere la:

• ReŃele de senzori orientate pe servicii; • ReŃea InformaŃională Globală - Global Information Grid GIG – Capacitate informaŃională şi procese asociate pentru Colectarea, Procesarea, Stocarea şi Diseminare a informaŃiilor la nivel global, cerute de orice tip de beneficiar. Dincolo de metodele de analiză existente, cunoscute şi folosite de analişti în domeniul intelligence, una dintre cele mai importante calităŃi profesionale ale analistului este creativitatea. Creativitatea poate fi pusă în evidenŃă apelând şi la o serie de tehnici pe care literatura de specialitate le denumeşte principii ale creativităŃii în munca de informaŃii. Cele mai cunoscute sunt: Compunerea reŃelei informaŃionale globale GIG 154 • Judecata amânată – potrivit căreia generarea ipotezei, ca etapă a analizei, trebuie să fie separată de etapa evaluării acesteia, iar toate judecăŃile să fie amânate până la momentul la care toate ideile-ipoteză au fost produse; • Cantitatea duce la calitate – problema constă nu în volumul de informaŃie ci cantitatea de gândire; • SemnificaŃia securităŃii – dintre toŃi factorii care afectează productivitatea unui serviciu de informaŃii, cel mai important este cel al securităŃii; • Analiza competitivă – presupune reunirea centrelor de analiză separate care au acces la acelaşi tip de informaŃii, astfel încât să se poată face o comparaŃie între estimările separate ale fiecăruia; • Avocatul diavolului – noŃiune potrivit căreia o echipă B joacă rolul Avocatului diavolului oferind întotdeauna un punct de vedere contrar, dar competent la o anumită estimare formulată de echipa A. În afară de creativitate, un analist are nevoie să cunoască în ce mod să dividă problemele în părŃile lor componente, analizând pe fiecare în parte, şi apoi să le reasambleze într-un tot unitar. În multe privinŃe, aceasta semnifică esenŃa anal izei – diferenŃa dintre a te gândi la o problemă şi studierea reală a acesteia. Pentru rezolvarea problemelor în munca de informaŃii sunt folosite tehnici avansate, pr intre care Analiza Ipotezelor Concurente, cunoscută şi sub denumirea de Analiza Ipotezelor Contrare, respectiv Analiza Ipotezelor Reciproc exclusive. 155 CAPACITATEA DE ADAPTARE A ANALIZEI DE „INTELLIGENCE” – FACTOR DETERMINANT ÎN CONDIŢIILE EVOLUŢIEI ACTUALE A MEDIULUI DE SECURITATE Dr. Ovidiu Ilie FRĂŢILĂ Lucrarea este un argument în sprijinul folosirii în munca de analiză a informaŃi ilor, în scopul optimizării acesteia, a metodelor ştiinŃifice relevante în domeniu. Metodele de analiză a informaŃiilor relevante (metoda scenariilor, metoda ipotez elor concurente şi metoda matricei decizionale), a căror prezentare teoretică a fost realizată în cadrul capitolului doi, sunt exemplificate în capitolul trei. Acest capitol se constitu ie într-un studiu de caz şi îşi propune aplicarea unor metode de analiză pe o problematică actuală şi sen sibilă legată de influenŃa factorului albanez asupra mediului de securitate din Balcanii de Vest. Lucrarea oferă o serie de propuneri, a căror punere în practică ar reprezenta un real pas înainte în efortul de îmbunătăŃire a activităŃii de analiză a informaŃiilor, ace asta în concordanŃă cu noile provocări şi evoluŃii ale mediului de securitate.

„Become a student of change. It is the only thing that will remain constant.” Anthony J. D'Angelo (fondator al companiei Collegiate EmPowerment) Cuvînt de prezentare Schimbările care se produc în lumea contemporană sunt caracterizate atât prin dinamism, cât şi printr-o mare flexibilitate, în sensul că se produc foarte repe de şi uneori în forme ce pot fi considerate chiar radicale. Predictibile sau nu, ele p un la încercare omul societăŃii moderne, de la simplul cetăŃean la factorii de decizie din sfera politică şi se manifestă de la nivel micro- (tactic) la macro-social (stra tegic sau grand-strategic). În acest context, cuvântul de ordine care defineşte supravieŃu irea socială trebuie să fie adaptabilitatea. Aceasta tinde de alfel, să devină una di n cele mai importante calităŃi atât pentru individ cât şi pentru organizaŃii. Serviciile de informaŃii, structuri specializate în asigurarea avertizării timpu rii, organizaŃii cu misiuni dintre cele mai diverse şi complexe, sunt parte a mediulu i strategic de securitate. Acestea fiind printre primele chemate să îşi ajusteze î n permanenŃă instrumentele, metodele şi procedurile de lucru având în vedere rolul lor diagnostic şi predictiv în asigurarea securităŃii naŃionale şi/sau colective. El e trebuie să evalueze permanent faptele, evenimentele şi situaŃiile care se produc şi să i ndice direcŃiile cele mai probabile de evoluŃie ale acestora. Schimbarea este singura trăsătură constantă a activităŃii serviciilor moderne de informaŃii militare şi nu numai, acestea fiind chemate să acŃioneze în cadrul comunităŃilor de informaŃii naŃionale sau de alianŃă, cooperarea internă şi internaŃională devenind un proces deosebit de important pentru În cele mai multe Ńări, serviciile de informaŃii au procedat la o serie de reorganizări şi au adop tat noi Colonel, DirecŃia informaŃii Militare 156 abordări în vederea instruirii analiştilor, scopul final vizând îmbunătăŃirea produselor „intelligence”. Toate acestea fiind determinate de necesitatea de a f ace faŃă permanentelor schimbări ale mediului de securitate. Analiştii au dezvoltat relaŃii de muncă mai apropiate cu omologii lor din alte domenii de activitate militară. În ultimii ani s-a pus un accent deosebit pe relaŃia cu beneficiarii produselor „intelligence”. În ultima perioadă s-a discutat intens asupra modului în care ar trebui să se producă schimbările în domeniul „intelligence”. S-au conturat astfel două direcŃ ii fundamentale, una susŃinută de „tradiŃionalişti” în domeniu şi o a doua promovat ă de „revoluŃionari”. Ambele direcŃii se sprjină în argumentarea lor pe trei elemente ale analizei „intelligence”, acestea fiind: managerul, analistul şi mesajul transmis . Ele au de asemenea, în vedere punctele de referinŃă în raport cu care se produc schimbă rile:

beneficiarul şi mediul actual de securitate. 1. TradiŃie sau revoluŃie în analiza „intelligence” din perspectiva transformării mediului actual de securitate Imperativul necesităŃii de adaptare la transformările societăŃii moderne a iscat , precum era de aşteptat, o serie de dezbateri referitoare la modul în care activi tatea serviciilor de informaŃii ar trebui ajustată. Bazându-se pe ideea că sistemele n u se schimbă peste noapte - în special cele asupra cărora trăsăturile imuabile ale na turii umane îşi pun într-o măsură importantă amprenta -, o parte din teoreticienii şi practicienii analizei „intelligence” s-au exprimat pentru dorinŃa de a păstra mo delul tradiŃional de lucru, argumentând cu faptul că acesta şi-a dovedit eficienŃa în numeroase ocazii, precum şi cu faptul că în acest domeniu lucrurile nu s-au schi mbat foarte mult cu trecerea timpului. A putea să te bazezi pe un sistem de metode şi instrumente clar definite şi bine cunoscute şi testate, într-un context în care schimbarea aduce atât de multă nesiguranŃă, reprezintă un punct de sprijin şi un element de siguranŃă. A înfrunta un mediu nou, încă insuficient conturat, cu met ode noi, care nu au fost confirmate în totalitate, nu este securizant. „TradiŃionali ştii” argumentează cu faptul că nu ne putem permite riscul de a merge pe metoda încercare- eroare- corectare. Un model revoluŃionar, pe de altă parte, ar muta analiza de la concentrarea asupra evenimentelor zilnice spre abordarea de perspectivă si gândirea conceptua lă, care este mai puŃin independentă şi neutră şi mai bine ajustată la nevoile speci fice ale factorilor de decizie. Această reacŃie radicală care presupune schimbări fundame ntale în abordarea fenomenului „intelligence” scoate în evidenŃă limitările şi eşecuri le înregistrate în decursul timpului în analiza în domeniul „intelligence”. Eşecul poate îmbrăca diferite forme: impredictibilitatea căderii unui guvern într-o Ńară alia tă, lipsa avertizărilor cu privire la iminenŃa executării unui atac terorist, incapacitate a de a obŃine date şi informaŃii referitoare la intenŃiile unui stat de a obŃine arme n ucleare etc. Privind dintr-o perspectivă, oarecum plină de astfel de aspecte negative, pare firesc ca singura alternativă să fie schimbarea drastică a metodelor şi procedur ilor de lucru. Această direcŃie are si avantajul de a pune sub lupă întreaga gamă de pro vocări la adresa mediului de securitate naŃional şi internaŃional. Atrage atenŃia, de p ildă, 157 asupra faptului că globalizarea internaŃională, care se propagă la toate nivelurile vieŃii umane, conduce şi la globalizarea riscurilor. În acest context , analiza „intelligence” trebuie să acorde o atenŃie sporită riscurilor asimetrice (terori sm, crimă organizată, proliferare nucleară). Fiecare serviciu de informaŃii şi, mai ales, un serviciu de informaŃii militare este preocupat de modul în care interesele statului pe care îl serveşte sunt ame

ninŃate. În acelaşi timp, în era globalizării, în tot mai multe zone de pe glob asistăm l a o schimbare a paradigmei puterii unui stat, care nu mai Ńine cont - în aceeaşi măs ură ca până acum - de forŃa militară a statelor. Acest aspect face ca beneficiarii prod uselor „inteligence” să devină tot mai interesaŃi de o gamă largă de problematici nonmilitare. Dacă în trecut producerea unui eveniment la mare distanŃă de terito riul naŃional se considera că nu afectează interesele statului şi deci, nu prezenta importanŃă pentru factorii de decizie, astăzi, când cele mai importante ameninŃă ri sunt transnaŃionale (crima organizată, terorismul, răspândirea tehnologiilor care per mit fabricarea armelor de distrugere în masă), se impune o abordare complet diferită . Este fără dubiu că fiecare din aceste direcŃii, atât cea tradiŃională cât şi cea revoluŃionară, subliniază elemente care trebuiesc luate în considerare. Adaptare a la schimbare nu se poate face decât prin schimbare, dar negarea rolului metodelor consacrate nu reprezintă o soluŃie. În aceste condiŃii, calea de mijloc poate re prezenta cea mai bună alternativă. Nu este necesară o revoluŃie, ci o evoluŃie. Această e voluŃie presupune adoptarea tehnicilor, metodelor şi instrumentelor de lucru care şi-au dovedit eficienŃa şi aplicarea lor corespunzătoare la noile provocări ale mediul ui de securitate internaŃional. 2. Cine determină adaptarea? - problema care surprinde schimbarea 2.1 Beneficiarul Ţintele, obiectivele fundamentale ale analizei „intelligence” constau în informarea factorilor de decizie în scopul îmbunătăŃirii calităŃii actului deciz ional. Se conturează astfel necesitatea unei relaŃii strânse între cel care oferă informaŃ ii şi cel care le solicită. Această relaŃie trebuie să fie fundamentată pe cunoaşterea de către cel dintâi a necesităŃilor celui din urmă. În mod firesc, natural nici un analist nu se concentrează mai întâi asupra beneficiarilor, apoi asupra ideilor pe care doreşte să le dezvolte în final dinc olo de produsul final de „intelligence”. Se pune întrebarea cum se poate ajunge totuşi, la acest nivel de excelenŃă. În încercarea de formulare a unui răspuns, având în vedere natura relaŃiilor analist - beneficiar, trebuie avut în vedere problemele care pot apărea şi modal ităŃile prin care acestea pot fi evitate. Trei elemente apar ca definitorii ale acestei relaŃii: cantitatea şi calitatea informaŃiilor oferite, perspectiva aleasă de analist în prezentarea adevărului şi orientarea spre oportunitate. Un pericol cu care se confruntă analistul este acela ca oferta lui informaŃional ă să nu depăşească nivelul de cunoştinŃe / informare al beneficiarilor. PuŃine luc ruri subminează încrederea factorilor de decizie într-un mod mai rapid decât lipsa familiarizării analiştilor cu informaŃii larg răspândite şi cunoscute care se pe trec în

158 anumite zone sau state şi cu aspectele cu adevărat relevante pentru discuŃii de actualitate. Alt doilea pericol pentru analist rezultă din modul în care aceştia se raporteaz ă la adevăr. Din acest punct de vedere se evidenŃiază două direcŃii. Una din direc Ńii vizează adevărul care reiese din datele şi informaŃiile pe care le deŃine analis tul şi din cercetările pe care acesta le efectuează, cu menŃiunea că acesta este tributar p ropriei sale viziuni şi interpretări. Această direcŃie se limitează la prezentarea fapte lor şi evenimentelor şi la formularea evaluărilor referitoare la acestea, fără a face recomandări beneficiarilor cu pivire la calea de urmat. În acest caz, se va prec iza clar gradul de încredere asupra informaŃiilor prezentate şi a evaluărilor făcute de a nalist. Beneficiarului i se oferă astfel liberateta de a acorda sau nu încredere subiect ului analizat, urmând a acŃiona în consecinŃă. Un aspect mai complex şi controversat este acela în care analiştii nu sunt informaŃi asupra intenŃiilor factorilor de putere din stat, şi cu atât mai puŃin asupra celor ale adversarilor sau ale altor actori. Un standard mai realist pentru anal işti este spune adevărul aşa cum gândesc ei că este. Atunci când se solicită formularea un or predicŃii, trebuie avut în vedere faptul că un veteran în politică este, de asem enea, un analist. Aceasta impune verificarea următoarelor puncte: argumentele prezentate sunt clare şi solide, faptele care le susŃin sunt reale şi consistente iar rezultatel e alternative plauzibile parcurg cursul firesc. OpŃiunea de a defini adevărul în funcŃie de beneficiar a constituit o sursă de controversă în cadrul unor comunităŃi „intelligence”. Există şi opinii potrivit cărora promovarea unor relaŃii apropiate între comunitatea „intelligence” şi beneficiar ii produselor „intelligence” creşte posibilitatea ca analiza „intelligence” să îşi piardă din obiectivitate. Pe măsură ce analiştii devin conştienŃi de presupunerile benefici arilor şi de preferinŃele acestora, ei vor furniza, conştient sau nu, analize care se vor conforma preferinŃelor beneficiarilor. Problema este reală, dar gestionabilă. Nevoia de a prezenta beneficiarilor adevărul necosmetizat stă la baza pregătirii oricărui an alist. În fond, de aceea există „intelligence”. În cadrul sistemului, au loc permanent ver ificări şi ajustări ale analizelor şi evaluărilor analiştilor. Munca fiecărui analist es te verificată de mai mulŃi experŃi (manageri la diferite niveluri), dintre care nu toŃi sunt familiarizaŃi cu „lentilele” prin care un anumit beneficiar „vede” produsele ana litice. Astfel de analize, cum este cazul estimărilor la nivel naŃional, sunt analizate de echipe mixte inter-agenŃii. Riscul esenŃial pentru analişti este nu să devină politizaŃ

i ci să devină nerelevanŃi pentru factorii de decizie. Aprecierile şi evaluările celor care fac şi produc analize de intelligence trebu ie să respecte criteriul oportunităŃii. În ultimă instanŃă, scopul analizei este să ajute factorii de decizie să modeleze viitorul şi nu să îl prezică. Aceste evaluări vo r ajuta la identificarea: - oportunităŃilor de a promova interesele statului prin mijloace diplomatice, militare şi economice, diplomaŃie publică şi prin acŃiuni acoperite; - vulnerabilităŃilor strategice şi tactice ale liderilor, partidelor şi grupăril or şi mişcărilor ostile statului; - factorilor care pot fi influenŃaŃi; - rezultatului probabil al cursului de acŃiune adoptat; 159 - evaluarea punctelor forte şi a celor slabe ale adversarilor. După ce a fost redactat mesajul, modalităŃile de transmitere ale acestuia au importanŃa lor. Analiza „intelligence” rareori impresionează factorii de decizie , care cel mai adesea sunt ocupaŃi şi asaltaŃi cu solicitări din timpul şi atenŃia lor, mult mai numeroase decât aceştia pot îndeplini. Managerii din „intelligence” trebuie să a tragă atenŃia asupra eforturilor organizaŃiilor lor şi să îşi promoveze ideile, mai al es în cazul avertizărilor timpurii sau al evoluŃiilor care pot avea consecinŃe semnificative asupra intereselor statului. Un telefon, o agendă personalizată, o întâlnire, un mesaj pe adresa de e-mail, oricare dintre aceste variante sunt dezirabile dacă situaŃia o cere. ÎnterrelaŃionarea dintre beneficiar şi analist nu este numai una de predare primire de informaŃi şi evaluări, ci reprezintă un dialog permanent. Analiştii t rebuie să se aştepte la întrebări de raŃionament din partea beneficiarilor. Nu se aştea ptă însă de la ei să ofere neapărat un răspuns concret, ci mai degrabă să prezinte direcŃ ii de evoluŃie / acŃiune. De asemenea, analiştii trebuie să explice limitările impuse de insuficienŃa datelor şi informaŃiilor (o limitare valabilă în cazul oricărui ser viciu de informaŃii). Beneficiarii pot face adesea o evaluare corectă a calităŃii argumen telor, incertitudinilor şi limitărilor de raŃionament. Capacitatea de a face cunoscut r ăspunsul şi transparenŃa în succesiunea argumentării logice a evenimentelor sunt esenŃial e. Astfel de evaluări pot fi mai bine transmise prin discuŃii deschise şi dialog de cât prin diseminarea unor produse analitice statice. 2.2 Mediul actual de securitate Dinamica şi ritmul accelerat al schimbărilor tehnologice, economice, sociale şi militare care caracterizează lumea contemporană a schimbat în mod esenŃial caracterul ameninŃărilor la adresa securităŃii naŃionale şi internaŃionale. Dist ribuŃia inegală a bogăŃiei şi lipsa resurselor naturale au amplificat şi extins domeniul conflictelor armate pe glob. AmeninŃările de securitate la nivel local se pot ră spândi

rapid şi pot evolua spre unele regionale sau chiar globale. Noile tipuri de amen inŃări la adresa securităŃii internaŃionale - războaie civile, conflicte entice, separa tiste sau religioase, autoritarismul - riscă să se amplifice. Ansamblul acestor elemente se reconstruiesc şi redefinesc permanent. Odată cu ele este necesară şi o redefinire a conceptelor de lucru: se conturează un nou p rofil al inamicului, noi percepŃii referitoare la ameninŃări, securitate şi la proliferar ea de noi riscuri la adresa securităŃii statelor. În prezent, ameninŃările la adresa secur ităŃii nu au un front vizibil, nici frontiere şi nici nu dispun de armate în înŃelesul clasic al termenilor. AmeninŃarea şi pericolele reprezentate de aceşti adversari solicită o nouă înŃelegere a conceptului de securitate. Pe lângă schimbarea care se produce la nivelul ameninŃărilor şi al termenilor cu care operăm se adaugă amplificarea vechilor provocări la adresa securităŃii glob ale, precum comerŃul ilegal cu armament, traficul de droguri şi terorismul internaŃio nal sau dezvoltat, dobândind o dimensiune globală. Manifestându-se în paralel cu celelal te tipuri de ameninŃări, acestea au crescut în amploare, fiind favorizate şi de dez voltările tehnologice din ultimii ani, de libera circulaŃie a mărfurilor şi persoanelor şi de internaŃionalizarea pieŃei financiare. În acest context vulnerabilitatea societă Ńilor şi a statelor este şi ea accentuată. 160 Caracteristica de fluiditate specifică mediului de securitate internaŃional actual face dificil de prognozat ameninŃările exacte cu care ne vom confrunta, c hiar şi numai pe termen mediu. Tocmai de aceea, serviciile de informaŃii militare au o importanŃă incontestabilă în asigurarea securităŃii şi în promovarea intereselor naŃionale. Pentru a putea face faŃă cu succes noilor provocări, aceste organizaŃ ii trebuie să se adapteze din punct de vedere organizaŃional dar şi sub raportul activităŃilor specifice de culegere, procesare şi interpretare a datelor şi info rmaŃiilor. Ca parte a activităŃii acestor servicii, analiza trebuie şi ea restructurată. Ac easta presupune ca analistul să aibă un spectru lărgit de cunoştinŃe din domenii varia te (politic, economic, militar, financiar, cultural) şi o bună înŃelegere a cadrulu i internaŃional în care se petrec evenimentele. Spre exemplu, el nu se va limita l a monitorizarea unui singur fenomen, ci va căuta să surprindă conexiunile şi interdependenŃa dintre diferite fenomene. Atingerea acestui deziderat se va conc retiza pe baza unei culturi generale solide. 3. Cine coordonează procesul de adaptare pentru a concorda cu cerinŃele schimbării? La nivel organizaŃional adaptarea nu este un proces natural, care survine firesc ca răspuns la o anumită nevoie, ci este un proces care trebuie bine gândit şi pl anificat, evaluat şi corectat în permanenŃă. Este o acŃiune dirijată cu grijă care presupu

ne proprii ei actori. Rolul acestora este bine definit şi fiecare din ei se concent rează asupra unui anumit segment al procesului de adaptare: iniŃiere, ghidare, monitor izare, evaluare şi corectare. Succesul unui proces de adaptare depinde în mare măsură de implicarea celor mai potriviŃi actori (din perspectiva responsabilităŃilor pe care aceştia le au) în managementul pe care îl presupune adaptarea la schimbare. Procesul necesită delegarea responsabilităŃii pentru schimbare unor anumite persoane / agenŃi care vor fi răspunzătoare de rezultatele procesului de adaptare. Fiecare angajat al unui serviciu de informaŃii trebuie să cunoască cine sunt aceste persoane şi care este rolul l or în procesul de adaptare la care organizaŃia s-a angajat. Foarte important de sublin iat este necesitatea ca întreg personalul serviciului de informaŃii militare să fie conşt ient de susŃinerea pe care aceşti agenŃi o au din partea conducerii organizaŃiei. Timpul, durata proceselor şi fenomenelor este factorul fundamental în realizarea ajustărilor necesare. Scenariul ideal ar presupune pregătirea procesu lui de adaptare în avans, pentru ca situaŃia de criză să fie evitată. Mai exact, ar fi de dorit ca eventualele schimbări care pot surveni să fie previzionate şi echipele de lucru să fie deja pregătite pentru a atenua impactul cauzat de diferite modificări. Spre exem plu, dacă s-ar fi anticipat de la bun început faptul că avantajele oferite de Interne t pot deveni „armă” pentru teroriştii care recrutează membri, planifică şi execută ata curi, serviciile de informaŃii ar fi putut acŃiona mai prompt şi mai eficient. În mod realist, aceasta nu se poate însă întâmpla. Singura soluŃie viabilă este confruntarea cu schimarea şi adaptarea din mers în funcŃie de evoluŃia situaŃiei. Este de dorit a fi prezentate în continuare funcŃiile ce revin fiecăruia din cei implicaŃi în procesul de adaptare. Pentru clarificare precizăm că vom utiliza te rmenul de ajustare pentru a denumi procesul de adaptare al instituŃiei şi membrilor ace steia 161 la modificările mediului extern (răsturnarea unui regim politic, obŃinerea de tehnologii pentru fabricarea armelor de distrugere în masă). Aceste modificări l e vom denumi schimbări. 3.1 Liderul Cel mai important actor în procesul de ajustare este de regulă o persoană din conducerea organizaŃiei, pe care o vom denumi în continuare lider. Acesta aprobă ajustarea, urmăreşte implementarea noii strategii şi oferă protecŃie „agenŃilor” ajustării. Este mult mai uşor de implementat un proces atunci când la nivelul conducerii este admisă nevoia pentru adaptare şi este sprijinită în mod clar şi constant. În cadrul serviciilor de informaŃii, ideal ar fi ca imperativul unor a justări mai drastice să vină din partea şefilor acestor instituŃii. Liderul formulează în mod clar condiŃiile atingerii obiectivului (condiŃiile obŃinerii succesului), inclusiv obiectivele pe termen lung şi victoriile obŃinut e pe

termen scurt. El urmăreşte cu atenŃie evenimentele importante şi semnalează obiectivele îndeplinite. Deşi trebuie să aibă viziune asupra direcŃiei spre care se îndreaptă organizaŃia pe care o conduce, nu este obligatoriu ca el să fie arhite ctul care stabileşte toŃi parametrii schimbării şi articulează detaliile. Din momentul conturării propunerii pentru ajustarea pe care o aprobă, liderul nu îşi poate permite să-şi piardă încrederea atunci când lucrurile iau o intorsă tură nedorită (iar faptul acesta se întâmplă adesea). ConstanŃa în urmărirea scopului şi în conducere sunt esenŃiale. Liderul trebuie să acorde o largă libertate de acŃiune agenŃilor care promovează ajustarea, pentru ca aceştia să fie creativi şi să gen ereze idei noi. Este important ca parametrii pentru schimbare să nu fie stabiliŃi prea devreme, dar odată ce planul este alcătuit este mai important ca liderul trebuie să aprobe o listă scurtă cu lucrurile cele mai importante care trebuiesc făcute, ma i degraba decât să se angajeze în atingerea prea multor obiective într-un timp scu rt. 3.2 Arhitectul ajustării Arhitectul ajustării ar trebui să fie o persoană cu experienŃă la nivel operaŃional, care înŃelege contextul mai larg al schimbării, cunoaşte modul în c are se rezolvă lucrurile astăzi şi înŃelege pe baza experienŃei proprii unde este neces ară ajustarea. Arhitectul este responsabil cu generarea şi dezvoltarea de noi idei ş i cu stabilirea parametrilor schimbării. Pentru a fi eficient arhitectul trebuie să f ie permanent în căutarea de noi idei. Responsabilitatea sa este să identifice acele realizări inovative în domeniul tehnologiei, operaŃiilor sau structurii organiza Ńionale care ar potenŃa o competenŃă fundamentală (spre exemplu, colectarea datelor prin fotografiere, comunicaŃii sau elaborarea de analize strategice) în activitatea „intelligence” actuală. El trebuie să fie capabil să descrie cu claritate demersurile care trebuiesc întreprinse şi modul în care acestea diferă de abordarea actuală. Cel mai import ant aspect este faptul că arhitectul trebuie să aibă abilitatea de a rămâne obiectiv , de a se situa deasupra confruntărilor dintre partizanii birocraŃiei şi cei ai „noului cu orice preŃ”, dar şi a celor care o pun în practică, pentru a recunoaşte diferenŃa dint re preocupările organizaŃionale legitime şi obstinenŃa birocratică. 162 3.3 Actorii externi La modul ideal, actorii externi constituie un grup care lucrează împreună cu arhitectul la determinarea parametrilor ajustării şi la dezvoltarea şi protejare a inovaŃiilor. Pentru serviciile de informaŃii militare, această „coaliŃie de forŃ e” (acest efort integrat) ar trebui să cuprindă academii, centre de studii şi cercetări re cunoscute, contractori externi, consultanŃi independenŃi, foşti ofiŃeri de informaŃii şi al te părŃi interesate în acest efort comun. 3.4 Managerii

Managerii au un rol important în procesul de adaptare (la schimbare) al microgrupului pe care îl conduc, informând permanent liderul despre evoluŃia ace stui proces. Sarcina managerilor este să urmărească modificarea dinamicii, menŃinând un dialog deschis cu componenŃii cheie. Managerii trebuie să Ńină permanent legătura cu liderul. Ei trebuie să se asigur e că toŃi actorii implicaŃi discută între ei, furnizând în mod constant feed-back şi rafinând abordarea pe măsură ce procesul se desfăşoară. De asemenea, ei sunt cei care trebuie să verifice constant modul cum se desfăşoară lucrurile la nivelul analiştilor. Pentru că managerii sunt responsabili cu raportarea la obiective, e i trebuie să aibă suficiente cunoştinŃe despre activităŃile tuturor structurilor aflate în compunerea serviciului de informaŃii militare, pentru a observa ajustările implementate şi a evalua rezultatele. Nici o persoană din cadrul sistemului nu este entuziastă atunci când vine vorba de schimbare. Totuşi, şansa unei transformări de succes este mult mai mare dacă „masa critică” a organizaŃiei recunoaşte nevoia pentru aceasta şi acceptă schimb ările propuse. Cea mai dificilă fază a oricărui proces de transformare este faza de implementare, când oamenii trebuie să-şi schimbe, în fapt, atitudinile, comportamentele şi rutina cotidiană. Dacă un număr semnificativ de manageri de nivel mediu şi subordonaŃii lor se dovedeşte mai degrabă rezistent la schimbăril e propuse decât să le accepte, acesta este punctul în care efortul poate eşua. Managerii pricepuŃi anticipează şi sunt gata să prezinte subordonaŃilor aspectele emoŃionale şi comportamentale pe care le implică schimbarea. Aceşti manageri integrează noi teorii, strategii, doctrine şi inovaŃii în domeniul lor de responsabilitate şi găsesc modalităŃi de a le transpune în acŃiuni. Pentru a rea liza aceste lucruri, ei elaborează proiecte şi stabilesc sarcini menite să implemente ze ajustările necesare şi, fie îşi ajută echipele să dezvolte abilităŃile corespunz ătoare, fie angajează personal care le posedă deja. 4. Cine parcurge procesul de adaptare? Odată stabilită strategia şi parametrii ajustării la schimbările externe, pasul următor vizează trecerea la nivelul practic. Aceasta presupune modificarea propr iuzisă a comportamentului tuturor celor implicaŃi: managerii, analiştii şi în cele din urmă, mesajul. 4.1 Managerii 163 Vom face referire din nou la manageri datorită faptului că, deşi prima lor sarcină este cea de delimitare teoretică a procesului de ajustare, în mod fi resc şi ei trebuie să se supună modificărilor implicate de acesta. Procesul de analiză poate fi imaginat ca un lanŃ decizional în care fiecare verigă are un rol şi un loc bine definite. Aceasta presupune că fiecare schimbar e la un anumit nivel se va repercuta şi asupra celorlalte elemente ale lanŃului. În c azul serviciilor de informaŃii elementele principale ale acestui lanŃ sunt managerii de la diferite niveluri, analistul şi mesajul transmis. Produsul final de „intelligenc e” este mesajul transmis de analist beneficiarilor. Fiecare din aceste verigi în parte t

rebuie să sufere transformări pentru a face faŃă cât mai bine cerinŃelor societăŃii actual e. Responsabilitate de prim rang a managerilor, de la orice nivel, trebuie să fie eliminarea tuturor impedimentelor care stau în faŃa capacităŃii analistului de a funcŃiona eficient. FuncŃia esenŃială a managementului este să se asigure că pro cesul respectă procedurile de lucru stabilite şi se adaptează permanent la nevoile gen erate de schimbare. Angajarea din partea analiştilor trebuie să reprezinte forŃa motri ce a analizei moderne în „intelligence”. Managerii trebuie să aibă o bună înŃelegere a practicilor analitice şi să asigure o motivaŃie corespunzătoare celor pe care îi supervizează. În ultimi ani, una din preocupările constante ale managerilor din domeniul „intelligence” o reprezintă pregătirea analiştilor pentru a răspunde în timp rea l solicitărilor venite din partea factorilor de decizie. Este de dorit ca managerii să încurajeze autocunoaşterea, introspecŃia, reevaluând procedurile existente şi identificând permanent căi de îmbunătăŃire a procesului analitic. Comunitatea analiştilor trebuie să reprezinte un mediu acad emic nu doar pentru domeniul cunoaşterii, ci şi pentru procesul şi expertiza metodolo gică. Trebuie să existe toleranŃă la prima greşeală, dar nu se poate accepta tolerarea repetării aceleiaşi greşeli; toŃi suntem supuşi greşelii, dar incapacitatea de a învăŃa trebuie sancŃionată. Un alt moment în care managerul trebuie să îşi facă simŃită prezenŃa, cu predilecŃie, este abordarea unor subiecte controversate. Aceasta impune alcătuir ea unui set de proceduri şi aplicarea cu stricteŃe a acestora atât de către manager ii cât şi de către analiştii din domeniul „intelligence”: - trebuie selecŃionaŃi analişti cu experienŃă sau în cazul în care problematica urmează a fi prezentată de către analişti începători aceştia trebuie să fie înso ŃiŃi şi sprijiniŃi de analişti cu experienŃă. Se va evita selecŃionarea analiştilor care au viziuni contrare evaluărilor referitoare la problematica de prezentat; - este necesar un efort de coordonare a activităŃii. Analiştii nu vor prezenta aspecte ale unor subiecte controversate înainte de a se asigura că managerii lor sunt pregătiŃi să ofere punctul de vedere al instituŃiei cu privire la astfel de subi ecte. Dacă timpul permite, se va face o repetiŃie la care managerii vor participa; - analistul care prezintă tema, subiectul de care este responsabil, dar şi asistentul său (sau managerul de proiect, după caz), trebuie să anticipeze genul de reacŃii sau întrebări venite din partea beneficiarilor, astfel încât să-şi poată pregăti din timp răspunsurile. În cazul în care persoanele care asistă la prezentare au adop tat deja o anumită poziŃie asupra subiectului prezentat, sau îşi exprimă îndoiala cu priv ire la 164 probabilitatea de evoluŃie a unui anumit eveniment, analistul care susŃine prezintarea trebuie să conştientizeze aceste aspecte şi să faciliteze o discuŃie coerentă

pe parcursul prezentării sale. 4.2 Analiştii 4.2.1 CapacităŃi ale analistului Pentru a putea face faŃă cerinŃelor impuse de manageri şi necesităŃilor beneficiarilor, analistul trebuie să îndeplinească o serie de condiŃii şi să înt runească o multitudine de calităŃi care la prima vedere par foarte dificil de însuşit. Analiştii trebuie să sufere de curiozitate, iar procesul analitic trebuie să încurajeze şi să recompenseze înŃelegerea profundă a problematicii pe care anali stul o monitorizează şi investighează. Specialiştii în analizăi sunt cei care cunosc cel mai bine datele şi informaŃiil e de care are nevoie şi de aceea ei sunt primii care formulează nevoile de colecta re a acestora. Pentru realizarea eficientă a acestei sarcini analiştii trebuie să cun oască şi să înŃeleagă capabilităŃile de colectare şi limitările acestora. Acumi, mai mult ca oricând, tot mai multe date şi informaŃii circulă prin tot mai numeroase canale de informare. AbundenŃa datelor de care dispunem astăzi impune o tratare realistă: o mare parte din informaŃii sunt redundante, iar mult e dintre acestea sunt nefolositoare beneficiarilor. Analistul în „intelligence” are şi ro lul de „filtru al informaŃiilor” pentru factorii de decizie care operează cu un volum m are de informaŃii. În aceste condiŃii, se pune întrebarea cine furnizează informaŃii ex acte, valoroase şi oportune şi cine prezintă ştiri sau evenimente fără valoare (fără a le plasa în context,fără a le interpreta). Cei care sunt implicaŃi în procesul de analizăi trebuie să fie participanŃi acti vi la elaborarea strategiilor de integrare pentru colectarea datelor, prelucrarea ş i analiza lor, căutând permanent informaŃii şi nu comportându-se ca recipienŃi pasivi. InformaŃiile şi datele pe care analiştii le descoperă şi expertiza pe care aceştia o crează atunci când cercetează diferite problematici sunt aspecte la fel de importante ca şi produsu l analitic final care poate rezulta în urma cercetării. Ei îşi obŃin datele de car e au nevoie cu ajutorul noilor tehnologii care reprezintă un fel de panaceu. Aceste tehnolog ii îi ajută să sorteze şi să plaseze informaŃiile în diferite categorii logice, dar te hnologiile, oricât de inovatoare ar fi, nu pot realiza sortarea corectă a informaŃiilor, asi milarea şi plasarea lor într-un anumit context. Deşi Intelink este un instrument valoros, puterea sa constă numai în cantitatea de informaŃii pe care o stochează. Ideea potrivit căreia putem, pur şi simplu, u tiliza tehnologia pentru a compila munca realizată în diferite locaŃii nu aparŃine unor analişti adevăraŃi. ÎnvăŃarea continuă este o activitate extrem de valoroasă atât pentru analişti câ t şi pentru organizaŃia din care aceştia fac parte. PublicaŃiile actuale în domeniul „intelligence”, care tind să se concentreze asupra evenimentelor importante ce se derulează în fiecare moment, rămân una din puŃinele surse de inspiraŃie pentru analiştii care doresc să-şi perfecŃioneze as

tfel de deprinderi şi să îşi construiască o platformă solidă pentru gândirea creativă. A locarea, 165 de către analişti, a unui buget de timp pentru consultarea publicaŃiilor „intelligence” nu constituie o sarcină de serviciu, ci o investiŃie în viitorul lor. Consultarea unor astfel de publicaŃii trebuie să aibă ca obiectiv fundamental fo rmarea gândirii critice, a deprinderilor necesare analizei alternative şi abia apoi tre buie să se facă în scopul informării curente. IntuiŃia şi gândirea creativă, formularea şi testate diferitelor ipoteze, sunt l a fel de importante pentru procesul de analiză ca şi abordările inductive bazate pe ev idenŃa faptelor. 4.2.2 Metode de stimulare Întrunirea tuturor cerinŃelor şi calităŃilor semnalate mai sus ar fi complet nerealistă fără o susŃinere puternică din partea managerilor, susŃinere care se concretizează pe trei paliere: instruire, motivare şi recompensă. Analiştii trebuie să beneficieze de oportunitatea de a lucra sau călători în Ńar a sau Ńările pe care se aşteaptă să le acopere atunci când îşi desfăşoară activita tea în propria Ńară. Ei trebuie încurajaŃi să urmeze cursuri universitare în domeniul l or de expertiză şi să stabilească contacte cu experŃi din sectorul privat. De asemenea , analiştii trebuie recompensaŃi pentru efortul de a învăŃa şi a se menŃine la niv elul de performanŃă în domeniul limbilor străine. Trebuie precizat că este preferabil pe ntru organizaŃie ca analiştii să-şi continue activitatea în domeniul de expertiză în care s-au format decât să lucreze, prin rotaŃie, în alte domenii de expertiză sau în poziŃ ii mangeriale pentru a fi promovaŃi. Expertiza valoroasă trebuie încurajată şi recompensată. Analiştilor trebuie să li se ofere cadrul necesar pentru a deveni cu adevărat experŃi pe spaŃiile sau problematicile pe care le monitorizează, să dev ină fluenŃi în limbile străine şi buni cunoscători ai culturii altor popoare, cu pos ibilitatea de a se specializa o lungă perioadă de timp, prin parcurgerea de cursuri în stră inătate, pentru a stabili relaŃii apropiate cu colegii străini din mediul respectiv şi a cunoaşte şi înŃelege opiniile, descoperirile şi interpretările acestora. 4.2.3 Metode de lucru Există o gamă largă de aspecte pe care analiza „intelligence” le tratează şi există, de asemenea, diferite abordări şi metode pentru rezolvarea lor. Analişti i trebuie să şi le însuşească pe toate şi să ştie să le aleagă pe cele mai adecvat e, în funcŃie de situaŃie. Printre elementele pe care analiştii trebuie să le aibă în vedere menŃionăm următoarele: - căutarea sistematică a informaŃiilor în toate sursele deschise şi exploatarea lor

în toate tipurile de produse analitice constituie raŃiunea de a fi a analiştilor ; - instrumentele analitice au rolul de a sprijini analistul şi nu de a suplini ef ortul acestuia; - nu trebuie stabilită o ierarhie a surselor (unele mai privilegiate decât altel e) sau a metodelor analitice; analiştii trebuie să utilizeze, în mod constant, o ga mă variată de instrumente, metode şi tehnici şi nici una dintre acestea nu trebuie privită ca excepŃională sau alternativă; 166 - metodele bazate pe formularea ipotezelor trebuie utilizate frecvent, pe lângă abordările tradiŃional - inductive bazate pe evidenŃe; - utilizarea mai largă a testelor de diagnoză a evidenŃelor, prin aceasta analiş tii îmbunătăŃindu-şi abilitatea de a confirma sau nega ipoteze; - colaborarea este o activitate de rutină şi nu una excepŃională, iar repartizar ea sarcinilor este un atribut esenŃial al managerilor de la primul nivel al analize i „intelligence”. Un nivel scăzut al sarcinilor pentru un analist conduce la subut ilizarea acestuia (cu efecte asupra atitudinii ulterioare a acestuia fata de munca), iar un nivel prea ridicat al solicitării acestuia poate avea consecinŃe negative atât pentru analist cât şi pentru organizaŃia din care acesta face parte (atunci când se confruntă cu un volum mare de sarcini, analistul este lipsit de timpul necesar pentru căutarea informa Ńiilor, stocarea şi înŃelegerea acestora şi pentru testarea diferitelor ipoteze, validar ea sau negarea acestora, rezultatul putând conduce la interpretări şi evaluări greşite ale problematicii tratate); - analiza şi evaluarea trebuie să se realizeze permanent, nu numai după producerea evenimentului; - editarea nu trebuie să reprezinte doar un simplu mod de transmitere a unor date şi informaŃii. 5. Mesajul Scopul principal al întregului efort analitic constă în înŃelegerea problematici i tratate şi nu în producerea de rapoarte. Obiectivul analizei este de a furniza i nformaŃii într-un context care să fie înŃeles şi nu de a prezenta fapte sau evenimente ind ividuale disparate. InformaŃiile trebuie să fie interpretate şi supuse unei gândiri criti ce. Acestă metodă s-a dovedit a fi foarte eficientă în formularea de mesaje clare şi bine fundamentate. Datorită acestui fapt, promovarea gândirii critice a devenit una d in preocupările principale ale managerilor din domeniul analizei „intelligence”, fi ind identificate următoarele modalităŃi de dezvoltare a acestei metode: - proiectarea unui mecanism pentru identificarea celor mai adecvate practici de analiză in „intelligence”-ul militar; - articularea unui plan cuprinzător care să aibă ca scop îmbunătăŃirea analizei alternative care face legătura dintre priorităŃi şi scopuri specifice;

-analizarea periodică şi îmbunătăŃirea suportului metodologic pentru derularea activităŃii de analiză; - implementarea unui curiculum de instruire care să asigure expunerea în profunzime la instrumentele de analiză alternativă şi la tehnicile de prezentare , concentrându-se mai întâi asupra instruirii managerilor; - uzilizarea intensă a unor tehnici precum echipa roşie (rolul adversarului), avocatul diavolului - provocarea deliberată a analiştilor asupra unui punct de v edere care, îndeobşte, pare de necombătut), analiza bazată pe evaluări competitive (ec hipa A versus echipa B). În plus, pentru a consolida pregătirea analiştilor şi pentru a gândi alte mecanisme interne menite să conducă la formarea unei gândiri critice a acestora, unii experŃi în analiză au gândit două situaŃii externe pentru a se asigura că analiş tii sunt mai riguroşi atunci când tratează evenimente sau subiecte de importanŃă majoră: 167 -aducerea unor experŃi din afara respectivei structuri de analiză, pentru a se evita modelele de comportament şi gândire de genul toată lumea gândeşte ca noi – eliminarea prejudecăŃilor; - introducerea experŃilor în procesul de analiză atunci când serviciul de informaŃii trebuie să facă faŃă unui eveniment important. Aceşti analişti vor juca rolul adversarului pe subiecte importante şi vor lucra cu analiştii la studierea presupunerilor şi a procesului analitic complex. Un al doilea element cheie al mesajului, pe lângă cel de informare, este avertizarea strategică. Avertizarea strategică poate fi definită ca percepŃia an alitică şi comunicarea oportună şi eficientă factorilor de decizie, referitoare la schimbăr ile importante care pot interveni în nivelul sau caracterul ameninŃărilor la adresa intereselor de securitate naŃională şi care necesită intervenŃia promptă a statu lui pentru a împiedica sau limita efectele negative posibile. În esenŃă, scopul aver tizării strategice constă în prevenirea surprinderii. Aspectul care interesează în acest punct este reprezentat de schimbările în nivelul probabilităŃii ca un element ostil să acŃioneze împotriva intereselor statului sau ca evoluŃii nefavorabile statului s ă se producă şi să afecteze mecanismul său de funcŃionare, cauzându-i pierderi. Atunci când analiştii sunt prea precauŃi în estimările lor cu privire la ameninŃări, ei pot eşua în realizarea avertizării; când sunt prea agresivi în fo rmularea avertizărilor, riscă să fie criticaŃi pentru că alarmează inutil. Avertizarea strategică este o provocare permanentă şi costisitoare atât pentru analişti cât şi pentru factorii de decizie. Istoria modernă a consemnat mai mult e cazuri în care avertizarea strategică nu a funcŃionat, iar consecinŃele acesteia sunt b ine cunoscute şi astăzi: atacul de la Pearl Harbor (1941), invadarea Cehoslovaciei d e către Uniunea Sovietică (1968), căderea şahului şi declanşarea RevoluŃiei islami ce din Iran (1979), invadarea Kuwaitului de către Irak (1990). Analiza evoluŃiilor probabile se bazează pe evaluări ale unor elemente care împreună ar putea influenŃa cursul evenimentelor. Aceste elemente reprezintă „fi rele conducătoare” ale analizei. Dacă unul din sau mai multe din aceste elemente se

schimbă, se înlocuieşte sau se dovedeşte greşit, baza întregii analize trebuie reconsiderată. Identificarea corectă a rolului acestor elemente în procesul anal itic reprezintă o cerinŃă fundamentală a oricărei previziuni „intelligence” solide. F actorii de decizie doresc să cunoască impactul potenŃial al schimbărilor care pot interv eni în cazul acestor „fire conducătoare”. Beneficiarii au nevoie să cunoască, în specia l, dacă pentru vreunul din aceste „fire conducătoare” în mod particular, probele sunt inconsistente, există un grad ridicat de incertitudine sau nu există probe empir ice, ci doar presupuneri bazate pe fapte din trecut sau pe ceea ce pare a fi o extensie logică la ceea ce se cunoaşte deja. „Schimbarea are un impact psihologic considerabil asupra minŃii umane. Pentru cei temători schimbarea este ameninŃătoare pentru că însemnă că lucrurile se pot înrăutăŃi. Pentru optimişti este încurajatoare pentru că lucrurile se pot îm bunătăŃi. Pentru cei încrezători schimbarea este mobilizatoare pentru că provocarea există pentru a face lucrurile mai bune.” Aceste cuvinte îi aparŃin lui King Whitney Jr . Este un mod pozitiv de a privi lumea aflată sub semnul constantei schimbări, o viziun e pe care omul obişnuit poate şi trebuie să şi-o însuşească în dorinŃa de a înfrunta fiecare 168 zi cu încredere. Nu este însă o alternativă pentru serviciile de informaŃii. Pentru acestea citatul se termină la sfârşitul primei propoziŃii: schimbarea est e ameninŃătoare pentru că înseamnă că lucrurile se pot înrăutăŃi. Aceasta nu însea mnă că pesimismul este cheia în care se citeşte lumea din perspectiva serviciilor de informaŃii, ci că datoria acestora este de a prevedea eventualele întorsături nefavorabile, a le preîntâmpina şi a proteja statul în slujba cărora se află de consecinŃele negative ale schimbărilor. Sigur că valorizarea aspectelor pozitive ale schimbării, fructificarea oricărei oportunităŃi nu trebuiesc ignorate. Serviciil e de informaŃii însă lucrează în primul rând cu termeni ca provocări, riscuri, amenin Ńări, pericole, agravare, etc. Aici nu este loc pentru optimism. Optimismul presupune o doză de noroc, de întâmplăîtor, dar nimic nu poate fi lăsat la voia întâmplării cu atât mai mult procesul continuu de adaptare la schimbările externe. Tocmai acest aspe ct am încercat să îl subliniem în lucrarea de faŃă, abordând pe rând factorii exter ni care fac necesară adaptarea (dintre care ne-am oprit doar asupra beneficiarilor şi a mediului de securitate), factorii care iniŃiază procesul la nivel teoretic (lide rii), cei care îl implementează (managerii) şi cei care i se supun (analiştii şi mesajul t ransmis). Deşi fără a aprofunda foarte mult subiectul, concluzia firească ce se desprinde în urma acestei prezentări este aceea că singurul răspuns posibil la schimbare este adaptarea, iar serviciile de informaŃii mai mult decât oricare alte organizaŃii sunt

datoare să se specializeze în acest domeniu. Bibliografie selectivă [1] BARGER Deborah G., Toward a revolution in intelligence affairs, Rand Corporation, Technical Report. [2] DAVIS Jack, Tensions in analyst-policymaker’s relations: opinions, facts and evidences, Sherman Kent Center, Occasional Papers: Volume 2, Number 2, Jan. ’03. [3] DAVIS Jack, Improving CIA Analytic Performance: Analysts and the Policymaking Process, Sherman Kent Center, Occasional Papers: Volume 1, Number 2, Sept. ’02. [4] DAVIS Jack, Improving CIA Analytic Performance: DI Analytic Priorities, Sherman Kent Center, Occasional Papers: Volume 1, Number 3, sept. 2002. DAVIS Jack, A policymaker’s perspective on intelligence analysis, , ibd. [5] MURPHY James lt. col. and Smith Wayne K. dr., Making intelligence analysis responsive to policy concerns, CIA Historical Review Program, 1993. [6] STOICA Ionel din “CapacităŃi ale serviciilor moderne de informaŃii”, 2007, Ed. CTEA, Coordonator Sergiu MEDAR. [7] TREVERTON Gregory F., JONES Seth G., BORAZ Steven, LIPSCY Phillip, Toward a Theory of Intelligence, Workshop Report, Rand Corporation, Workshop Report, 2005. [8] Some limitations in sytems analyis in intelligence activities, R.C. Shreckengost. [9] Evolution beats revolution in analysis, Steven R. Ward, www.cia.gov/csi/kent_csi/docs/v46i3a04p.htm. 169 MANAGEMENTUL EFICIENT ŞI RELANSAREA VALORILOR Dr. Doina MUREŞAN Organizations, structures are prone to change. Change is caused by the extremely complex and dynamic environment. As a result, all organizations – just like live organis ms – are under permanent transformations and adaptation. Their capacity to react becomes, in th is context, essential premises for success, a condition for survival following new coordinat es. Schimbarea s-a născut o dată cu universul, dacă nu chiar mai înainte, este o trăsătură a existenŃei naturii, o constantă a evoluŃiei. Schimbarea este un proc es continuu care se manifestă pretutindeni în natură, în societate, în micro-colect ivităŃi, în viaŃa noastră de zi cu zi. Schimbarea vizează fenomenele, lucrurile, flintele vii şi nevii de la naşterea până la încetarea proceselor biologice, a activităŃii speci fice. Este deja dovedit dictonul de notorietate "În natură nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă1". Transformarea, schimbarea este un proces indispensabil vi eŃii, indiferent de forma în care se manifestă, este continuu şi nu se termină nicioda tă, nu are un punct final. OrganizaŃiile, structurile sunt supuse la rândul lor procesului de schimbare. Schimbarea este determinată de modul extrem de complex şi dinamic în care fiinŃează. Ca urmare toate organizaŃiile, ca şi organismele vii sunt supuse perm anent unor noi procese, încercări de adaptare, iar capacitatea lor reactivă de adecvar e devine, în acest context, o premisă esenŃială de reuşită, o condiŃie de supravie Ńuire, de vieŃuire pe noi coordonate.

Schimbarea este o reacŃie de răspuns a organizaŃiei la manifestările, transformările tot mai frecvente din mediu, la nevoile, cerinŃele şi condiŃiile care se manifestă perpetuu. Schimbarea a devenit o iluzie deşartă. Schimbările din mediul intern şi extern sunt nu numai inevitabile ci şi necesare , pentru că în natură, în universul nemărginit totul este într-o stare evolutivă/i nvolutivă, în raport cu vârsta şi ciclul de viată al fiinŃelor, lucrurilor şi fenomenelor. Schimbările din mediul intern al organizaŃiei sunt determinate în primul rând de schimbările care au loc în masa resurselor umane, tehnice, tehnologice, inovaŃionale, imobiliare etc., de care organizaŃia dispune la un moment dat. Unele dintre acestea se află la început de drum, fiind tinere sau noi, altele au ajuns la maturitate, iar altele sunt pe cale de a-şi încheia ciclul de viaŃă, ur mând ca cele mai tinere/noi să le ia locul, ciclul evolutiv/involutiv (descendent) perpe tuânduse astfel după legile vieŃii, ale evoluŃiei, progresului, regresului, al scoaterii la pensie sau din uz. Schimbările din mediul extern sunt, după părerea noastră, cele care impun în mod hotărâtor schimbările organizaŃionale. Mediul extern este imposibil de stăpâ nit în anumite momente. Locotenent colonel, Director administrativ al Colegiului NaŃional de Apărare 1 Antoine Laurent de Lavoiser, chimist francez (1743-1794). 170 Schimbarea, conceptual vorbind, reprezintă diferenŃa de la o stare de relativă stabilitate către o alta, percepută la nivelul unui fenomen, al unei pe rsoane, al unei organizaŃii, al unui lucru. Schimbarea este fenomenul de metamorfoză, de modificare de la o stare de relativă stabilitate la alta, o reacŃie de adaptare la variaŃiile de mediu, cons tând în transformări şi prefaceri informă şi conŃinut. În aceste condiŃii organizaŃia devine obiect al schimbării. Managementul organizaŃional este supus unor încercări de mare responsabilitate pentru reproie ctarea structurii adecvate noilor condiŃii, în vederea funcŃionării în pas cu dinamica mediului de amplasare. Transformările (schimbările) pot viza toate compartimentele (substructurile) organizaŃiei sau numai o parte dintre acestea, în raport cu acŃ iunea directă/indirectă a factorilor de mediu. Profunzimea schimbărilor asupra structurii, caracterului sau naturii organizaŃie i impun reconsiderări ale misiunii organizaŃiei respective, concepŃiei de acŃiune, politicilor, planificărilor strategice şi celorlalte elemente relaŃionale şi de altă natură. Aşa cum se poate sesiza cu uşurinŃă organizaŃia este supusă acŃiunii mediului extern, care generează reacŃiile interne de răspuns, de împotrivire pentru a înv inge, sau mai bine-zis, pentru a se adapta noilor condiŃii impuse de mediul extern, determinând noi abordări şi răspunzând exteriorului prin noua atitudine cu privi re la produsele/serviciile de mai bună calitate prestate, după care adoptă reacŃia de răspuns a altor factori ai mediului extern pentru alte şi alte readaptări. Avem aşadar, didactic vorbind patru faze: intrările din exterior (input-urile); procesele specifice in

terne ale organizaŃiei; reacŃiile de răspuns ale organizaŃiei, ieşirile (output-urile); co nexiunea inversă, reacŃia de răspuns din exterior (feedback-ul). Se mai poate sesiza că avem de a face cu un lanŃ de interdependenŃe, fapt ce implică găsirea unei căi de mijloc. "Ambele entităŃi" organizaŃia, pe de-o parte , şi „mulŃimea celorlalte organizaŃii şi fenomene din mediul exterior" pe de altă par te se pun de acord. Păstrând proporŃiile, ambele se află în antiteză şi de aceea organ izaŃia trebuie să-şi focalizeze eforturile în direcŃia considerată cea mai adecvată pen tru reuşita acŃiunilor sale, Ńinând cont şi de impactul pe care-1 va produce în medi u. În accepŃiunea noastră, managementul schimbării este un proces complex previzional, de organizare, coordonare şi evaluare a trecerii organizaŃiei de la o stare de relativă stabilitate la alta, sub influenta factorilor de mediu, în scopul re adaptării la noile condiŃii pentru îndeplinirea adecvată a misiunii şi obiectivelor planifica te. DefiniŃia formulată redă într-o modalitate optimistă saltul de la o stare la alt a a organizaŃiei. Totuşi, este nevoie de o perioadă de timp, mai mare sau mai mică, pentru ca organizaŃia să se obişnuiască cu schimbarea. Ritmul schimbărilor la ca re asistăm este extrem de rapid, astfel încât organizaŃia se confruntă cu modificăr i esenŃiale ale pieŃelor de consum, iar pentru supravieŃuire reacŃia trebuie să fi e promptă. Abordarea schimbărilor a devenit o obişnuinŃă pentru avantajul concurenŃial. Schimbarea este atributul managerului (patronului). De aici, necesitatea ca acesta să cunoască în profunzime mediul organizaŃiei, ameninŃările, vulnerabilit ăŃile, oportunităŃile, aranjamentele posibile etc. Factorii de mediu trebuie bine monit orizaŃi în dinamica lor şi analizaŃi rară încetare, să se sesizeze la timp semnalele de 171 schimbare pentru a interveni oportun în vederea identificării provocărilor şi evitării primejdiilor. În primul rând, trebuie identificate pericolele din mediu l extern, cu impact major asupra organizaŃiei. Într-un mediu extern fluid, orice este posi bil: unii clienŃi devin concurenŃi, furnizorii pot deveni parteneri, iar concurenŃii să pot orienta spre alte domenii fără tangenŃă cu organizaŃia în cauză, înŃelegerea la timp a necesităŃii schimbării şi acŃiunea imediată poate situa organizaŃia pe un loc av antajos, care poate influenŃa un segment important al mediului. Aşa se stabilesc regulile jocului şi se poate alege un loc confortabil la masa bucatelor. Schimbarea este inevitabilă şi, ca urmare, nu trebuie să i se opună nimeni. Orice oportunitate trebuie exploatată, chiar şi o schimbare la 180°, dacă este promiŃătoare. Întoarcerea spre trecut este păgubitoare, trecutul este istorie, experienŃă, car e trebuie fructificată în înfruntarea viitorului prin prezent, caracterizat de ins tabilitate şi

incertitudini. Sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI au fost caracte rizate prin amploarea transformărilor în sfere de influenŃă politice, sociale, tehnolog ice, concurenŃiale, de mediu etc. S-au reîmpărŃit sferele de influentă ale marilor lu mi: prăbuşirea zidului Berlinului, dezmembrarea U.R.S.S., căderea comunismului în Ńările Europei de Est, revigorarea islamismului etc. Toate acestea au generat va luri uriaşe în toate domeniile, inclusiv în cel economic. Noii lideri aleşi în mod democratic, nu au fost în măsură să anticipeze gigantismul problematicii politic o socio-economice şi, de aici, reculul resimŃit cu durere, în special de cei mulŃi care au fost tăvăliŃi de asperităŃile Ńepoase ale perioadelor de tranziŃie. Cu toată opoziŃia regimului comunist, aflat la putere în România până la finele anului 1989, seismele succesive provocate în exterior, menŃionate mai sus, ca şi valurile de nemulŃumiri ale populaŃiei ca urmare a nivelului de trai scăzut; a c ultului personalităŃii conducătorilor; a lipsei de informare cu privire la evenimentele majore interne şi internaŃionale; a politicii de aplatizare socială dusă de fosta clasă politică românească; a nepotismului împins până la rangul de politică de stat; a îngrădir ii exagerată a libertăŃii mass-mediei şi multe altele au dus la spulberarea regimul ui totalitar instaurat cu peste 40 de ani în urmă, cu forŃa, fără voinŃa poporului român şi menŃinut la putere fără legitimitate populară. Iată, aşadar, un model de schimbare la scară naŃională produs în România contemporană, şi nu numai. Schimbarea mult aşteptată, însă, nu a adus, aşa cum se spera în vacarmul de bucurie şi satisfacŃie populară-naŃională din timpul revoltei spontane declanşat e, întrucât noii conducători, propulsaŃi de soartă şi de forte oculte nu au avut un program naŃional bine fundamentat pe specificul românesc şi în interesul naŃiunii (este posibil să nu se fi dorit acest lucru). Din această cauză s-a manifestat aşa numitul "vi d de putere", care s-a transformat apoi într-o "perioadă de tranziŃie" de peste 15 an i, cu consecinŃe grave asupra sortii celor mulŃi. Factorii ajunşi la putere nu au putut evita crizele profunde în plan economic, domeniu care ne interesează direct pe noi în acest context, dar şi în celelalte domenii (politic, social, militar, de ordine publică şi siguranŃă naŃională, învăŃământ, sănătate etc.). 172 La nivel naŃional, după cum se cunoaşte, exista o centralizare excesivă, cu un plan naŃional unic pe economie, care avea pârghiile proprii de acŃiune şi care Ńinea, oarecum în frâu, toate unităŃile economice, dar şi pe cele din celelalte domenii. O dată cu căderea regimului comunist, acest plan a devenit desuet sau, mai binezis, a fost treptat, treptat, abandonat, dar în mod sigur nimeni n-a mai urmărit derula rea lui.

Multe întreprinderi, toate de stat, şi-au diminuat ori şi-au încetat activitatea şi încet, dar sigur, s-a ajuns la ruperea acestui lanŃ, blocajul economic devenind inevita bil. Fluxurile relaŃional-economice au fost întrerupte, unităŃile economice au începu t să se divizeze, s-au încercat diferite metode de privatizare, care, din cauza principi ilor clientelare, au avut ca rezultat cert înavuŃirea anumitor persoane sau a unor gr upuri de interese, pieŃele externe au fost pierdute, materiile prime de import abandonate , iar exportul a căzut de la sine. Toate acestea şi multe altele, dar mai ales politic a ambiguă a partidelor aflate la putere au dus România cu mulŃi zeci de ani în urm ă. Sperăm ca specialiştii în materie, istorici, economişti, analişti politici, expe rŃi din celelalte domenii să ne prezinte o situaŃie reală cu o analiză profundă a cauzel or, astfel încât să nu se mai repete o astfel de situaŃie păgubitoare pentru o naŃiu ne. De aici concluzia că schimbarea necesită o pregătire complexă. Managementul, domeniu responsabil al iniŃierii şi monitorizării schimbării, trebuie să se impl ice în cunoştinŃă de cauză, să analizeze în profunzime variantele de acŃiune, să le tes teze la nevoie, pe staŃii pilot şi, numai după aceea, să treacă la pregătirea, pe părŃi, a organizaŃiei şi apoi la planificarea, organizarea, coordonarea şi evaluarea cont inuă a procesului de schimbare. O schimbare nu se face de dragul schimbării şi oricum, ci după un management adecvat condiŃiilor concrete şi nicidecum copiate de la alŃii . Fiecare organizaŃie are propriile particularităŃi, fapt ce ne determină să afirm ăm că nu există o reŃetă prestabilită general valabilă. Rezolvarea creativă presupune găs irea unor modalităŃi ştiinŃifice inovaŃionale adecvate fiecărei particularităŃi. Nici măcar în interiorul organizaŃiei nu se potrivesc aceleaşi metode şi procedee de schimbare . Atunci când se analizează condiŃiile de declanşare a schimbării, trebuie avute în vedere aspectele de natură politică, juridică, socială, economică, educaŃiona lă, tradiŃional-culturală, psihologică etc. Principalii determinanŃi ai schimbării: particularităŃile legislative (cadrul legislativ constituŃional, organic şi special) ale domeniului de interes; mediul economic naŃional, regional, global; gradul de liberalizare a preŃurilor; cursul valutar; gradul de stabilitate/instabilitate a inflaŃiei; structura proprietăŃii; accesul la informaŃie al organizaŃiei versus accesul la informaŃii al consumatori lor/utili zatorilor; starea de ordine internă; sistemul bancar; gradul de implicare a statului în sti mularea domeniului; influenŃe ale conflictelor locale, regionale, globale în curs de apa riŃie (desfăşurare); blocaje financiare; aplicarea legislaŃiei; gradul de corupŃie pe

diferite paliere de putere etc. Trebuie să constatăm că mediul politico-socio-economic cunoaşte un proces de schimbare accelerat. Aceste fenomene transpun organizaŃiile în situaŃia de a intensifica ritmul schimbărilor. Managerii curajoşi, cu voinŃă, care cred în sch imbare impun strategii de şoc de dezvoltare şi reuşesc. Schimbarea se accentuează şi es te o caracteristică a zilelor noastre, trebuie percepută, gândită şi aplicată. 173 Schimbarea, menŃionam mai sus, este un proces complex. Ca orice proces, trebuie bine dirijat şi, ca urmare, bine cunoscut. Deşi literatura de sp ecialitate nu abundă în explicaŃii, intenŃionăm, în continuare, o clasificare a acestui pro ces. Schimbarea se clasifică după mai multe criterii: după amploarea schimbărilor: parŃiale. Vizează numai anumite laturi ale organizaŃiei (redimensionarea unor substructuri, reorientări manageriale etc.); totale. Au în vedere ansamblul organizaŃiei (totalitatea sau majoritatea covârşitoare a substrucrurilor). după gradul de pregătire: schimbări planificate. Sunt anticipate din timp şi implementate după metodologii (proceduri) deja pregătite, reducându-se riscurile acŃiunilor precipitate, în grabă. In acest caz, totul se îndreaptă în sensul dor it de organizaŃie; schimbări neplanificate. Sunt reactive, ca răspuns la fluctuaŃiile de conjunctură ale mediului, avem de a face cu adaptarea la nişte condiŃii impuse ş i, drept urmare, există la tot pasul riscul unor greşeli în modul de concepere şi implementare a stimulării. Cauzele pot fi determinate de acŃiuni greviste de amp loare justificate, pierderea unor pieŃe ca urmare a unor conflicte, calamităŃi natural e etc.. după modalitatea de determinare: schimbări impuse. Au loc în situaŃii de urgentă, sub presiunea factorilor de mediu. De regulă, creează nemulŃumiri, opoz iŃie, tensiuni. Sunt impuse fie de management, fie de structurile de execuŃie; schimbă ri participative. La care ia parte, într-o formă sau alta, întregul personal al org anizaŃiei. RezistenŃa la schimbare este practic nulă. Vizează schimbări pe termen lung; schimbări determinate de retehnologizare. Tehnologiile performante influenŃează direct sau indirect ansamblul organizaŃiei, ca de pildă: darea în folosinŃă a un ei reŃele intranet, introducerea unor roboŃi industriali de mare performanŃă, înlocuirea mijloacelor de transport tehnologic şi de modernizare etc. Toate acestea disponibilizează o parte dintre salariaŃi, ridică gradul profesional, cultural a l organizaŃiei, creşte productivitatea, profitul, calitatea produselor, scad costu rile de producŃie, lărgeşte aria pieŃelor de desfacere şi altele. În consecinŃă, pentru personalul disponibilizat, trebuie găsite soluŃii. Ca de exemplu, una dintre rezolvări ar p utea fi constituirea de noi substructuri de prestări servicii prin recalificarea forŃei de muncă şi dotarea adecvată cu mijloace de producŃie, dar în mod sigur mai sunt şi alte variante profitabile pentru organizaŃie şi salariaŃii săi; schimbări negociate. Au la bază

discuŃii care vizează armonizarea intereselor părŃilor aflate în negociere şi ac ordul comun de sprijinire a procesului de implementare. Schimbarea, fiind un proces sistematic, cuprinde mai multe etape. Etapizarea este o succesiune logică de operaŃiuni prestabilite, interfaŃate şi flexibile. P entru ca schimbarea să fie benefică pe toate planurile trebuie bine fundamentată şi desfă şurată după o metodologie bazată pe situaŃia concretă. Etape ale schimbării: analiza mediului extern; evaluarea capacităŃii de reacŃie a organizaŃiei; identificarea, însuşirea nevoii de schimbare; pregătirea resurselo r umane pentru schimbare; înŃelegerea nevoii de schimbare; diagnosticarea organizaŃiei î n punctele sensibile; identificarea variantelor de schimbare; anticiparea şi învin gerea rezistenŃei la schimbare; alegerea momentului şi duratei schimbării; menŃinerea trendului schimbării. 174 Analiza mediului extern este determinată de manifestările care au loc. Schimbarea este antrenată de tehnologiile de ultimă oră, de noile pieŃe şi prefe rinŃe ale consumatorilor, de presiunile guvernamentale, de aşteptările sociale. Lumea a devenit neliniştită, se grăbeşte şi aşa va fi şi în viitor. OrganizaŃia, prin po sibilităŃile pe care le are, nu poate influenŃa mediul extern. Ea se supune acŃiunii acestor factori externi. Iată câteva forme de manifestare ale acestora: retrasarea limitelor de influenŃă politică mondială, regională, locală; transformările sociale din aria pieŃelor ( probleme demografice, gradul de pregătire al populaŃiei, raportul populaŃiei urbane/rural e, numărul mediu al membrilor de familie, raportul pe sexe al populaŃiei şi pe cate gorii de vârstă, toate analizate în dinamică şi execuŃie); tendinŃa de globalizare a p ieŃelor şi extinderea cooperării în producŃie la nivel mondial (la realizarea unui automobi l, de pildă, Volkswagen, participă, practic, firme de pe toate continentele); accelera rea fără precedent a înnoirilor tehnologice (noile tehnologii informatice şi de comunicaŃ ii scurtează ciclurile de viaŃă, reduc timpii de comunicare dintre oameni, genereaz ă noi sisteme, infrastructuri, concepŃii şi evoluŃii imprevizibile); schimbarea atitud inii faŃă de protecŃia mediului (se caută tot mai insistent produse ecologice, lipsite de chimicale şi înlocuitori). Aşa cum uşor se deduce, organizaŃia, oricât de putern ică ar fi, nu este capabilă să se confrunte cu aceste fenomene din mediul exterior. Evaluarea capacităŃii de reacŃie a organizaŃiei. OrganizaŃia se comportă ca un organism viu. Se naşte, creşte, se maturizează, ajunge la apogeu, intră în decli n şi moare. Pe întregul parcurs ea trebuie întreŃinută, reajustată, primenită, menŃin ută printr-un anume sistem de tratament la parametri funcŃionali. Managementul este

cel care vizualizează, în orice moment, treapta pe care se află organizaŃia şi, în f uncŃie de starea în care se află, aplică măsurile adecvate. Specialiştii în domeniu au ide ntificat cinci faze ale ciclului evolutiv al organizaŃiei: dezvoltarea prin creativitate (specifică perioadei incipiente a organizaŃiei când fondatorul, cu previziunea şi stilul să u vizionar, se află în centrul atenŃiei); către sfârşitul fazei apare criza de aut oritate; dezvoltarea prin management (când apare nevoia de un manager autoritar, întrucât fondatorul se menŃine într-o stare melancolică, ca un "părinte bun"); la finalul fazei se manifestă criza de autonomie; • dezvoltarea prin delegare (când autoritatea a devenit insuportabilă şi ea trebuie delegată mai multor angajaŃi pe ierarhie. Numai aşa se creează un putern ic sentiment de implicare a echipelor manageriale în problemele esenŃiale cu răspunderile ce decurg din această fază). Apare criza de putere, în care se duce lupta pentru putere între managerii profesionişti; • dezvoltarea prin coordonare (când se armonizează planificările de "sus în jos" cu cele de, "jos în sus", comunicarea devine esenŃială, managerii de pe dif eritele trepte ierarhice se comportă conform noilor cerinŃe, se naşte o nouă cultură organizaŃională, o nouă percepŃie a salariaŃilor). Criza care se manifestă este birocraŃia în care iniŃiativa locală este sufocată; • dezvoltarea prin colaborare (în care birocraŃia este înlocuită de simplificare a şi integrarea fluxurilor informaŃionale, munca în echipe multidisciplinare const ituite temporar, coordonarea, cooperarea este pornită din interior, nu este impusă de s us). Se aşteptă o manifestare de criză. 175 Observăm că, la finalul fiecărei faze, se manifestă câte o criză, care nu face altceva decât să "ajute" organizaŃia să facă saltul pe treapta următoare, c eea ce înseamnă o nouă provocare, agitaŃie (efervescentă), emoŃii care creează noi oportunităŃi de schimbare şi care nu trebuie să sperie pe nimeni. Totuşi, cel ma i greu pentru management este gândirea modalităŃilor de interpretare şi acŃiune. Acest lucru presupune monitorizarea atentă a mediului de afaceri, sesizarea reacŃiilor şi ac Ńiuni bine dirijate. Evaluarea reală a capacităŃii organizaŃiei în raport cu mediul extern este de foarte mare importanŃă, în acest fel se previn schimbările cosmetice, de faŃadă, care nu au viaŃă, consumă în zadar resurse şi timp în detrimentul transformărilor de profunzime, durabile. Este de menŃionat că factorii de mediu externi şi interni se pot compara cu un cuplu vectorial alimentat de comunicare. Cu cât comunicarea multidirecŃională este mai bună, cu atât rezultanta cuplului vectorial este în a vantajul organizaŃiei. În procesul schimbării, condiŃiile de mediu determină reacŃia managementului, care prin planificări strategice adecvate determină reorganizările necesare munc ii în

raport cu resursele existente (resursa umană este esenŃială), modificările tehno logice şi alŃi factori interni. Strategia constituie pârghia schimbării, cu condiŃia ca ea să fie aplicabilă la toate nivelurile organizaŃionale, adică să fie rodul ideilor acest ora bazate pe realitate şi flexibile. TendinŃa în construcŃia organizatorică este sp re organizaŃii orizontale (cu un număr redus de niveluri ierarhice), orientate spre clienŃi (discuŃii pe fond cu clienŃii), de tip reŃea şi formate din celule autonome (baz ate pe tehnologia informaŃiei în sistem integrat). Identificarea şi însuşirea nevoii de schimbare este o etapă previzională importantă. Rolul infrastructurii este esenŃial, în special, în ceea ce priveşte : volumul de vânzări, cheltuielile şi veniturile realizate, situaŃia stocurilor, penetrare a pe piaŃă şi a altor concurenŃi puternici etc. sunt numai câŃiva dintre factorii care dau pri mele semnale ale necesităŃii de schimbare. Managerul (patronul) trebuie să se sesizez e, să diagnosticheze şi să administreze tratamentul adecvat. Pregătirea resurselor umane pentru schimbare. În cadrul acestui concept, semnalul schimbării trebuie dat de manager (patron) prin fapte, nu numai prin vo rbe. Managerul este receptorul, senzorul sensibil al mesajelor de mulŃumire/nemulŃumi re ale clienŃilor şi salariaŃilor. El trebuie să asigure trecerea de la managementu l pe verticală la cel pe orizontală, prin descentralizarea atribuŃiilor şi responsabi lităŃilor la managementul de pe treptele ierarhice inferioare, să se constituie în catalizato rul schimbării, să reconsidere importanŃa muncii şi a vieŃii particulare a resurselo r umane, să promoveze utilizarea circuitelor şi fluxurilor informaŃionale. Managementul este necesar să deŃină expertiză în evaluarea strategiilor, managementul resurselor umane (dar şi a altor resurse), activitatea de marketing , negocierile în aplanarea conflictelor sociale interne şi, ca atare, între aceste limite săşi împartă timpul său de muncă. Apoi trebuie acŃionat asupra resurselor umane în integritatea lor organizaŃională (recompense, evoluŃia în carieră, evaluareautoe valuare, comunicare, operaŃionalitatea efectivă etc.). Competitivitatea în profesiune pe piaŃa forŃei de muncă este hotărâtoare. Cu oameni bine pregătiŃi schimbarea este percepută ca adecvată şi aplicată neabătut . 176 Autoevaluarea şi evaluarea trebuie să se situeze la cote reale. Poşta electronică, sistemul de teleconferinŃe, reŃelele internet şi intranet, mesajele vocale, sunt elemente de primă mărime ale schimbărilor. Progresele în tehnologia informa Ńiei situează omenirea, cu sau fără voia noastră, pe alte coordonate. Se renunŃă la "agendele" învechite, se trece la folosirea tehnologiilor computerizate. Un comportament nou implică renunŃarea la vechile obiceiuri. O componentă de bază î n organizaŃie o constituie cultura organizaŃională (tradiŃii, istoric, idei, valor

i, comportamente, titluri, merite, medalii, marca produsului în percepŃia consumato rului şi alte elemente caracteristice). Schimbarea nu are cum să dispară. Realitatea este într-un proces dinamic continuu. Nu ne rămâne decât să ne schimbăm mentalitatea. In această direcŃie trebuie orientată pregătirea resurselor umane pentru acceptarea schimbării. ÎnŃelegerea nevoii de schimbare. Resursele umane trebuie îndemnate să înŃeleagă coordonatele pe care se află organizaŃia şi încotro trebuie să se îndr epte. Trecutul constituie istorie şi nu trebuie insistat prea mult asupra lui. Din tre cut este bine să tragem concluzii, să ne îmbogăŃim experienŃa. Principalul accent trebuie pus pe: ceea ce nu mai dă rezultate în prezent, învăŃarea noutăŃilor în domeniu, circumstanŃele schimbării, oportunităŃile practice, încurajare, crearea mecanism elor de sprijin, recompense/ sancŃiuni, evaluări, pregătire continuă a resurselor uma ne. Trebuie explicate tranşant riscurile, ambiguităŃile, condiŃiile de siguranŃă soc ială, nevoia de emulaŃie favorabilă schimbării şi consolidare a schimbării pe termen l ung. Diagnosticarea organizaŃiei în punctele sensibile. Este, într-adevăr, de mare importanŃă pentru aflarea simptomaticii, ce trebuie făcut şi cum, ce rezultate s e aşteaptă. Deseori problemele de răscruce nu sunt bine formulate. Pentru limpezir ea şi clarificarea acestora, importante sunt întâlnirile dintre manageri şi salariaŃi, aplicarea unor chestionare adecvate, în acest fel amploarea problemelor specifice va fi ma i bine conturată şi, în consecinŃă, mai bine soluŃionate. După diagnosticare se stabile sc obiectivele schimbării, atitudinile, moralitatea etc. toate acestea trebuind să conducă la creşterea profitului, competitivităŃii, eficienŃei/eficacităŃii, flexibilităŃ ii, supleŃei în noile condiŃii (după schimbare). Identificarea variantelor de schimbare. Urmăreşte schimbarea structurii, aspecte comportamentale ale salariaŃilor, reînnoirea tehnologică. Schimbarea structurală se referă la îmbunătăŃirea performanŃei substructurilor, optimizarea raportului management/execuŃie, a nivelurilor ierarhice, proceduri relaŃionale ş i informaŃionale, interdependenŃe structurale. Aspectele de comportament, se înscriu în aria motivării, educării, sporirii competenŃei profesionale, atragerii în actul decizional etc. Reînnoirile tehnologice trebuie corelate cu structurile şi gradul de pregătire a utilizatorilor. Anticiparea şi învingerea rezistentei la schimbare este atributul managementului de pe toate nivelurile ierarhice. RezistenŃa la schimbare este o atitudine, totuşi normală, pentru teama de necunoscut, incertitudine, grija zile i de mâine. De aceea, toate aceste manifestări se impune a fi anticipate, identificat e şi tratate în consecinŃă şi în cunoştinŃă de cauză. 177 RezistenŃa la schimbare se datorează anumitor cauze: îndoiala în capacitatea managerială pentru implementarea schimbării; suspiciunea că momentul şi metodele alese ar fi improprii; neglijarea propunerilor unor salariaŃi; conse

cinŃele unor decizii greşite luate anterior; toleranŃa scăzută fată de incertitudini şi ambiguităŃi; neînŃelegerea implicaŃiilor schimbării; teama pierderii locului de muncă, a puterii, libertăŃii, autorităŃii; constituirea ad-hoc a grupurilor, focarelor care promovează rezistenŃa la schimbare. De la caz la caz, managementul intensifică instruirea, educaŃia şi comunicarea cu angajaŃii, se implică în explicarea motivelor schimbării, acordarea sprijinul ui, organizarea şi desfăşurarea negocierilor pentru ameliorarea asperităŃilor şi a p unctelor de rezistenŃă, manipularea şi cooptarea celor ce manifestă rezistenŃă (din parte a optimiştilor), corectarea atitudinii celor ce persistă în rezistenŃa la schimbar e prin ameninŃări (pierderea locului de muncă, transferarea, nepromovarea în muncă). Tactul şi diplomaŃia trebuie să caracterizeze maniera de abordare de către management. Alegerea momentului şi durata schimbării. Se caută momentul optim în funcŃie de ciclul operaŃional precedent al schimbării. Durata schimbării este determinat ă de amploarea şi complexitatea procesului, operaŃiuni tehnologice, investiŃionale, proceduri, cultură şi tradiŃii organizaŃionale. Se planifică şi se monitorizează respectarea termenelor stabilite. MenŃinerea trend-ului schimbării. Schimbarea trebuie să fie ireversibilă. Pentru aceasta majoritatea membrilor organizaŃiei este nevoie să o accepte şi să o susŃ ină. Este necesar ca propagarea ei în masa organizaŃiei să se manifeste ca o undă, ca un val care să antreneze tot ce întâlneşte în cale. Pentru învingerea nesiguranŃei celor ce se împotrivesc, ca şi a celor indecişi este nevoie de comunicare intensă, multipunctuală care să se propage în toate direcŃiile şi mediile organizaŃiei, de sus în jos, de jos în sus, pe orizontală şi pe diagonală. Perioadele de tranziŃie creează nesiguranŃă şi crize pentru că se porneşte de la cunoscut spre necunoscut. AmbiguităŃile, nesiguranŃa, bâlbâielile inerente în as tfel de situaŃii pot fi combătute, clarificate şi elucidate numai printr-o comunicare de schisă, bazată pe încredere, activă, continuă, diferenŃiată pe categorii socio-profesion ale, niveluri ierarhice şi de pregătire de la managementul superior până la ultima formaŃiune şi membru al organizaŃiei respective. Comunicarea este un schimb de informaŃii. Cine stăpâneşte informaŃia deŃine supremaŃia şi controlul. InformaŃia este antidotul fricii şi panicii. Pentru ca schimbarea să aibă un trend ascendent informaŃiile trebuie să fie unitare, particularizate acolo unde se impune, bine dirijate şi monitorizate. Stilul de comunicare deschis, bilateral (bidirecŃional) şi-a dovedit eficacitatea pentru transformările ireversibile şi de durată. Cinstea, corectitudinea, onestitatea r eprezintă succesul sigur în comunicarea schimbării, în înŃelegerea de către subiecŃi a val enŃelor acesteia. Schimbarea are şi veşti bune şi veşti proaste, trebuie discutate desch is, bărbăteşte şi soluŃionate consensual ca atare. De cele mai multe ori, nici managerul/patronul nu ştie ce-1 aşteaptă, nu cunoaşte răspunsurile la toate într ebările, de aceea trebuie purtate discuŃii şi negocieri repetate, bine gândite şi desfăşu

rate. Din 178 acestea se vor naşte răspunsurile. Dar acest lucru cere timp, răbdare, tact şi perseverenŃă, finalitate. Orice afacere dinamică creează surprize şi de aceea managerul/patronul trebuie să se implice de timpuriu (preventiv) în discutarea problemelor spinoase. ToŃi s unt interesaŃi cum îi va afecta schimbarea, motivele schimbării şi, ca atare, este f oarte importantă comunicarea viziunii schimbării şi a destinaŃiei. Modalitatea adoptat ă pentru schimbare constituie cea mai mare greutate pentru management. Membrilor organizaŃiei le este necesar să li se inoculeze ideea „sentimentului de propriet ate" asupra locului lor de muncă şi atunci vor adera mai uşor şi vor deveni mai recep tivi la schimbare. Canalele şi fluxurile de comunicare să fie menŃinute permanent deschise. Este de preferat să se constituie echipe pentru comunicare în cascadă, să prezinte ma teriale video documentate, se pot angaja şi firme specializate pentru schimbul bilateral de opinii. Literatura de specialitate formulează şi câteva repere cu privire la atitudinea managerului la comunicarea schimbării: să nu-şi critice predecesorul, să nu se prezinte la adunări fără să fie pregătit în detaliu, să nu se spună neadevăruri, să prevină vidul de comunicare, să însoŃească mesajul de comunicare cu măsuri ce trebuie întreprinse, să nu se considere stăpân absolut, să nu-i descurajeze pe colaboratorii apropiaŃi şi pe salariaŃi în reuniunile organizate pentru schimbar e, să nu se bazeze numai pe rapoarte şi informaŃii venite de la eşaloanele subalterne, ci să se axeze mai mult pe discuŃii cu oamenii, să conştientizeze că schimbarea este a organizaŃiei şi nu a unei persoane (manager/patron). Bibliografie [1] DUMITRU Vasile, TOMA Gheorghe, BALTĂ Corneliu, STOIAN Ioan (coordonator), Sisteme informaŃionale militare - analiză şi proiectare, Editura Ceres, Bucureşti, 2000; [2] POSTOLACHE Sava, TOMA Gheorghe, OROS Ioan, Managementul instabilităŃii, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 2003. [3] TOMA Gheorghe, ANDREESCU Anghel, Conflictele sfârşitului de mileniu - stabilitate•instabilitate• manipulare, Editura Timpolis. [4] TOMA Gheorghe, BALTĂ Corneliu, Secretul Managementului. Abilitatea Conducerii, Editura Ceres, Bucureşti 2001. [5] TOMA Gheorghe, Managementul schimbării, Editura UniversităŃii de Apărare "Carol I", Bucureşti 2006. 179 GESTIONAREA DIFERENŢELOR SOCIO-STRATEGICE PRIN STRATEGIA DE SECURITATE NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI Colonel Dumitru LĂUDATU Mariana-Iulia LĂUDATU The European security depends on the way the management of the social and strate gic differences is projected and achieved. The transatlantic differences must be ack nowledged and recognized and their evolution must be guided on the top of the convergence of t he security process. The strategies and the security and the defense policies are true identification , checking and

management projects of the differences so that their constructive potential to b e activated and multiplied. The European Union has the capacity to make a difference and to rend er valuable the evolutive capacity of the differences as a synthesis of the national contributio n of the national contribution at the diversity unity of the continent. I. RelevanŃa diferenŃelor socio-strategice în procesele securităŃii naŃionale Mediul de securitate de la început de mileniu în care se prefigurează să se realizeze şi să se manifeste securitatea naŃională reprezintă un peisaj plurifor m şi diferenŃiat de stări şi procese marcate de „coexistenŃa şi confruntarea unor ten dinŃe pozitive majore cu altele care generează riscuri şi ameninŃări”1. Mediul de secu ritate este astfel „un continuum în care cuvântul cheie este diferenŃa”2 populat în mod natural de diferenŃe fără de care nu ar putea exista şi nu am putea înŃelege individualul statal sau identitarul naŃional. Riscurile şi ameninŃările apar ca urmare a gestionării deficitare a diferenŃelor geostrategice. ConŃinutul diferenŃelor socio-strategice este dat de relaŃia specifică de putere faŃă de resursele socio-strategice. Tipologia resurselor socio-strategice le cup rinde pe cele spaŃiale, temporare (evidenŃiate de calendarul proceselor social-istorice), energetice, informaŃionale, comunicaŃionale, simbolice (drapele de stat, imn, si giliu de stat, stemă) etc. Specificitatea relaŃiilor de diferenŃă dintre actorii sociali este dată atât de individualitatea acestora, cât şi de modul în care se raportează la resursele st rategice enumerate, atât în ceea ce priveşte posesia şi accesul, cât mai ales capacitatea de procesare, de valorificare şi de consum. DiferenŃele socio-strategice vizează practic, resursele fundamentale ale vieŃii în ambele sale valenŃe: individuale şi comunitare. Iată de ce este important ca mod ul în care acestea sunt gestionate să se constituie în factor de securitate naŃională. În lume există atâta securitate câtă rezultă din capacitatea actorilor sociali de a gest iona diferenŃele care se manifestă la un moment dat. Iată de ce, implicit, management ul Colonel, Conailier al Secretarului General al Ministerului Apărării Masterand 1 Strategia de Securitate NaŃională a României, 2006, p.9. 2 Maria Iacob. Dumitru Iacob. (2005). Câteva observaŃii privind contextul relaŃi ilor publice militare, în vol. Provocări la adresa securităŃii şi strategiei la începutul sec .XXI – Comunicare şi relaŃii publice. Bucureşti: Editura UniversităŃii NaŃionale de Apărare, p.538. 180 diferenŃelor determină starea de pace sau război, binele sau mai puŃin binele societăŃii. Managementul diferenŃelor devine un important exerciŃiu strategic. Pentru a înŃelege relevanŃa diferenŃelor şi a gestionării lor în procesele secur ităŃii naŃionale vom arăta că, dacă securitatea naŃională este studiată în general în t ermenii vulnerabilităŃii şi ameninŃării, ultimii termeni au o legătură directă cu modul

de manifestare a diferenŃelor: ameninŃările sunt forme concrete ale existenŃei, manifestării, percepŃiilor şi acŃiunilor pentru eliminarea unor diferenŃe faŃă d e celălalt termen social activ al relaŃiilor internaŃionale, iar vulnerabilităŃile apar ca urmare a modului defectuos în care, în plan intern, sunt gestionate diferenŃele. Aceste d ouă câmpuri se întretaie şi sunt greu de separat. Diversitatea şi multitudinea de participanŃi la relaŃiile internaŃionale şi globalizarea proceselor securităŃii au multiplicat semnificativ diferenŃele soci ale care se manifestă la diferitele niveluri de organizare socio-umană. Natura fluctuantă a distincŃiei dintre global, regional şi naŃional în domeniul securităŃii a determ inat încercări diferite de explicare a interdependenŃelor care se manifestă prin dife renŃele sociale caracteristice diferitelor zone geografice. DispariŃia categoricei deosebiri dintre sisteme de la începutul anilor ’90 şi a întregului spectru de diferenŃe conexate binomului NATO/ Tratatul de la Varşovia a însemnat şi o anumită relansare în universul diferenŃelor sociale. „Prăbuşirea bipolarismului a ridicat vălul, a reanimat diferenŃele naturale ale socialului”3 . În condiŃiile în care, sub efectele globalizării, întregul sistem social îşi sch imbă natura proceselor de echilibrare funcŃională, câmpul proceselor de securitate de vine un păienjeniş diversificat de actori, poziŃii publice şi acŃiuni astfel încât „p otenŃialul constructiv, evolutiv al diferenŃelor să fie activat şi multiplicat, iar conseci nŃele negative ale acestora să fie diminuate şi contracarate”4. II. ExperienŃa românească în domeniul gestionării diferenŃelor Începând cu anul 1990, România a parcurs un drum lung în demersul său de fundamentare teoretică şi clădire instituŃională a politicii sale de securitate şi apărare. Devenită membru NATO din 2004 şi aderând la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, Ńara noastră îşi vede îndeplinite două obiective majore, în asigurarea cad rului evoluŃiei sale viitoare. Acesta însă era doar începutul unui proces intens, mult ilateral şi de durată, de integrare în cele două organizaŃii. „Într-un sens mai larg, tre buie observate fluxurile de integrare ale României în Uniunea Europeană (politicile d e integrare sunt, de fapt, politici de gestionare a diferenŃelor)” 5 . Răspunzând provocărilor pe care le reprezintă gestionarea diferenŃelor în procesele securit ăŃii într3 Maria Iacob. Dumitru Iacob. (2005). Câteva observaŃii privind contextul relaŃi ilor publice militare. în vol. „Provocări la adresa securităŃii şi strategiei la începutul se c. XXI – Comunicare şi relaŃii publice”, Bucureşti: Editura UniversităŃii NaŃionale de Apărare, p.2. 4 Ibidem. 5 Maria Iacob. Dumitru Iacob .(2006). Un model posibil de realizare a securităŃi i şi apărării naŃionale prin gestionare corelaŃiilor sociale fundamentale în volumul Securitat ea şi apărarea

spaŃiului sud-est european, în contextul transformărilor de la începutul mileniu lui III. Bucureşti: Editura UniversităŃii NaŃionale de Apărare, p.537. 181 un mediu internaŃional şi regional supus unor schimbări fără precedent, România a acŃionat pe două direcŃii complementare. Prima a fost cea a contribuŃi ei la construcŃia Politicii Europene de Securitate şi Apărare (sau Politica de Securit ate şi Apărare Comună, conform Tratatului de la Lisabona din 13 decembrie 2007) şi la întărirea IdentităŃii Europene de Securitate şi Apărare în NATO. Cea de-a doua direcŃie a constituit-o reacŃia la aceste evoluŃii euroatlantice prin elaborarea unor noi documente strategice care au ca obiect securitatea şi apărarea naŃionale. Desigu r, cele două direcŃii se intercondiŃionează reciproc iar securitatea şi apărarea Românie i nu mai pot fi văzute în afara securităŃii şi apărării comune ale spaŃiului european . Acestei duble perspective asupra proceselor de securitate ne propunem să-i răspundem prin studierea corelaŃiilor sociale de securitate, supunându-le evaluă rii, prin prisma raportării la mediul intern şi regional. România are nevoie de documente definitorii pentru politica de securitate şi apărare. La acest moment, societatea românească are la dispoziŃie o Strategie de Securitate NaŃională, elaborată la sfârşitul anului 2006 care, conform prevederi lor legale6, ar fi trebuit să se aplice începând cu 2005. ContradicŃia apărută între legea de organizare şi funcŃionare a C.S.A.T. şi Legea planificării apărării a fost rezol vată doar în 2008 prin Legea nr. 141 care conferă C.S.A.T. atributul de a elabora şi Strat egia NaŃională de Apărare. Conform reglementărilor ce vizează planificarea apărării7 , guvernanŃii aveau obligaŃia legală să adopte, alături de Strategia NaŃională de Apărare şi de Programul de Guvernare, ca documente care fundamentează planificarea apărării la nivel naŃional, şi Carta albă a apărării şi strategia militară, ca d ocumente de planificare a apărării. Strategia de Securitate NaŃională a României – 2006 Ńine cont de transformarea profundă a mediului de securitate înregistrând totodată angajamentele şi responsabilităŃile după aderarea la NATO şi accederea în Uniunea Europeană. În comparaŃie cu versiunile precedente din 2000 şi 2001, actuala formă înlătură deficienŃele raportării programatice la Politica Europeană de Securitate şi Apăr are şi Identitatea Europeană de Securitate şi Apărare şi reflectă angajarea României la proiectele de construcŃie europeană şi euroatlantică a securităŃii. Strategia de Securitate reflectă preocuparea României ca în actualul context internaŃional tensionat şi complex să-şi dezvolte capacitatea de anticipare şi d e acŃiune pro-activă şi să-şi consolideze capacitatea de reacŃie şi adaptare. Stra tegia de Securitate oferă în acelaşi timp instrumentele procedurale prin care diferenŃele sociale, aparŃinând atât mediului de securitate intern cât şi celui extern, pot fi identificate, monitorizate şi gestionate. Din acest punct de vedere „Strategia de Securitate NaŃională reprezintă un factor integrator de sinteză…”8 menit „să prevină şi să contracareze eficient ri

scurile şi ameninŃările ce pun în pericol valorile şi interesele naŃionale, precum şi va lorile care dau identitate şi unitate construcŃiei europene”9. 6 Legea nr.415/2002 privind organizarea şi funcŃionarea Consiliului Suprem de Ap ărare a Ţării, Bucureşti: Monitorul Oficial nr.494/ 10.07.2002. 7 Legea nr. 473/2004 privind planificarea apărării, Monitorul Oficial nr.1052/12 .11.2004. 8 Strategia de Securitate NaŃională a României, 2006, p.5. 9 Ibid., p.5. 182 Reprezentând un răspuns al statului la nevoia de a afirma şi proteja valorile şi interesele naŃionale vitale, Strategia de Securitate reprezintă poli tica publică cu cel mai înalt grad de generalitate prin care guvernanŃii „trebuie să construiască şi să protejeze un numitor social comun (cuprinzând valorile de securitate ale vieŃii – viaŃa ca atare, demnitatea umană şi dezvoltarea comunita ră) şi să gestioneze adecvat, să protejeze diversitatea naturală a vieŃii (diferenŃele sociale)”10. În acest sens, la baza construcŃiei securităŃii României sunt aşezate următoarel e valori: „democraŃia, libertatea, egalitatea şi supremaŃia legii; respectul pentr u demnitatea omului, pentru drepturile şi libertăŃile sale fundamentale; identitat ea naŃională şi responsabilitatea civică; pluralismul politic; proprietatea garanta tă şi economia de piaŃă; solidaritatea cu naŃiunile democratice; pacea şi cooperarea internaŃională; dialogul şi comunicarea dintre civilizaŃii”11. Deşi după Războiul Rece lumea a intrat într-o etapă de construcŃie a unei noi arhitecturi de securitate, ea rămâne, ca posibilitate, puternic conflictuală. Ac easta se datorează diferenŃelor care se manifestă activ în două mari domenii. Unul este c el al „accesului la resurse, la mecanismele de distribuŃie a acestora şi la pieŃele de desfacere”12, iar celălalt este „cel al diferenŃelor identitare de natură civică , etnică, religioasă, culturală sau ideologică”13. Faza actuală de evoluŃie a lumii este marcată de diferenŃele generate de „coexistenŃa şi confruntarea unor tendinŃe pozitive majore cu altele care genere ază riscuri şi ameninŃări”14. Pentru securitatea naŃională a României premisele favorabile create de racordarea Ńării la zona de prosperitate şi securitate euroatlantică, coroborată cu situaŃia sa geopolitică, se transformă în oportunităŃi strategice importante. Ac este stări şi procese se constituie în oportunităŃi doar în condiŃiile în care managementul diferenŃelor de raportare la ceilalŃi termeni ai relaŃiei sociale se realizează prin procesele de integrare în NATO şi UE, în cadrul politicilor sociale de atingere a interoperabilităŃii „instituŃiilor de securitate şi apărare ale României în stru cturile similare ale statelor membre ale AlianŃei Nord-Atlantice şi Uniunii Europene”15. Riscurile şi ameninŃările la adresa securităŃii naŃionale, din perspectiva studiului nostru, pot fi analizate ca rezultat al unui management defectuos al diferenŃelor, dar şi ca diferenŃe de percepŃie a acestora.

Majoritatea Ńărilor europene fiind membre ale NATO şi UE pericolul evoluŃiei diferenŃelor de la deosebire spre opoziŃie, separaŃie şi conflict devine din ce în ce mai puŃin posibil. Se păstrează însă posibilitatea manifestării unor diferenŃe confl ictuale în 10 Maria Iacob. Dumitru Iacob. (2006). Un model posibil de realizare a securităŃ ii şi apărării naŃionale prin gestionarea corelaŃiilor sociale fundamentale, în volumul Securit atea şi apărarea spaŃiului sud-est european, în contextul transformărilor de la începutul mileniu lui III. Bucureşti: Editura UniversităŃii NaŃionale de Apărare, p.539. 11 Strategia de Securitate NaŃională a României, (2006),2006, p.8. 12 Strategia de Securitate NaŃională a României, p.10. 13 Ibid., p.10. 14 Ibid., p.9. 15 Ibid., p.12. 183 imediata vecinătate a graniŃelor României care constituie în acelaşi timp şi frontierele estice ale celor două organizaŃii. Aceasta se datorează şi faptului că „Proximitatea naşte întotdeauna reflexe de diferenŃiere, de iritare şi ostilitat e”16. Asemeni strategiei europene de securitate, strategia de securitate românească identifică principalele riscuri şi ameninŃări care ar putea pune în pericol sigu ranŃa cetăŃeanului: „terorismul internaŃional structurat în reŃele transfrontaliere; p roliferarea armelor de distrugere în masă; conflictele regionale; criminalitatea transnaŃion ală organizată; guvernarea ineficientă”17. III. Gestionarea diferenŃelor socio-strategice prin Strategia de Securitate NaŃională a României Ca răspuns la acŃiunea spectrului larg de diferenŃe, într-o lume plurală şi diversă, Strategia de securitate reprezintă un adevărat program naŃional de real izare a unei identităŃi strategice a statului român integrat în comunitatea europeană şi euroatlantică. Prin căile construcŃiei securităŃii naŃionale specificate în docu ment se constituie baza conceptuală pentru concretizarea direcŃiilor de acŃiune în cadru l politicilor publice. „În esenŃă, politicile publice constau într-un ansamblu de proceduri prin care diferenŃele sunt identificate, monitorizate si gestionate în aşa fel încât potenŃialul constructiv, evolutiv al diferenŃelor să fie activat şi multip licat, iar consecinŃele negative ale acestora să fie diminuate şi contracarate”18. În gestionarea adecvată a diferenŃelor apar o serie de provocări izvorâte din împletirea a ceea ce este naŃional cu ceea ce este european, a proceselor intern e cu cele de integrare europeană. Strategia de Securitate NaŃională a României prefigurează acŃiunea statului român de gestionare coezivă a diferenŃelor pentru asigurarea stării de securitat e naŃională şi de integrare a efortului naŃional în demersurile internaŃionale de asigurare a securităŃii regionale şi globale. Complementaritatea abordărilor şi a soluŃiilor identificate pentru raportul inte rn – extern în planul proceselor securităŃii ne dezvăluie faptul că, deşi naŃională

, strategia nu dezvoltă o competiŃie între logica integrării europene şi euroatlan tice şi logica diferenŃierii, a căutării şi afirmării identităŃii naŃionale. Proiectând căile construcŃiei unui ”viitor sigur şi prosper pentru români”, Strategia de securita te este în acelaşi timp atât o strategie de management a diferenŃelor de conexiune pe versantul conlucrării comunitare, cât şi una de gestionare coezivă a diferenŃelo r interne. Raportările frecvente la termeni cum sunt colaborare, cooperare, comuni tate europeana şi euroatlantică pe de o parte şi la naŃional, român, identitate, inte rn etc. pe de altă parte, ne direcŃionează spre o astfel de înŃelegere. Unor procese de integrare vizate de exerciŃiul drepturilor şi libertăŃilor democratice li se alătură condiŃionările unor posibile procese de destrucŃie soc ială (corupŃie, tensiuni interetnice şi interconfesionale, vulnerabilităŃi ale infras tructurii 16 Jean Marie Domenach. (1991). Europe: le defi culturel. Paris. La decouverte, p.12, apud Grigore Georgiu. (1997). NaŃiune. Cultură. Identitate. Bucureşti: Editura Diogene, p.74. 17 Strategia de Securitate NaŃională a României, (2006), p.13. 18 Dumitru Iacob. Remus Pricopie. (2005). RelaŃii publice – un nou model explica tiv în Revista Română de Jurnalism şi Comunicare nr.2(11), p.50. 184 critice, instabilitatea sistemelor finaciar-bancare şi a pieŃelor de capital, probleme de mediu), dar şi corelaŃiile politico-administrative prin care se instituŃionalizează securitatea naŃională. În plan extern, procesul de valorificare a convergenŃei şi armoniei dintre termenii diferenŃelor este condiŃionat de procesele de perfecŃionare a capacităŃ ii Uniunii Europene şi OrganizaŃiei Nord-Atlantice de a reconstrui securitatea prin cooperare, parteneriat strategic şi bună vecinătate. Abordând constructiv manifestările divergente din mediul de securitate prin dialog şi cooperare, România îşi asumă un rol „activ şi constructiv” în organiza Ńiile internaŃionale, astfel încât în plan regional şi european „să fie o punte de leg ătură între civilizaŃii, interese economice şi culturale diferite”19. Se confirmă încă odată dorinŃa de depăşire a expresiei statistice dată de dimensiunea economică, demogr afică sau militară a Ńării noastre în arhitectura de securitate europeană şi asumarea unui important rol politic şi cultural în realizarea securităŃii. România se pronunŃă pentru folosirea mijloacelor paşnice, politice, diplomatice, economice şi culturale în promovarea intereselor sale de securitate . Similar abordării din Strategia Europeană de Securitate, Strategia NaŃională de Securitate proiectează soluŃionarea crizelor internaŃionale – efect al evoluŃiei în securitate a diferenŃelor socio-strategice – „în spiritul legalităŃii internaŃio nale şi al multilateralismului efectiv”20. Principiile pe care se fundamentează Strategia de Securitate NaŃională sunt: „abordarea sistemică si cuprinzătoare a problematicii securităŃii naŃionale; convergenŃa dintre politica de securitate şi politica de dezvoltare economico-so

cială; concentrarea eforturilor asupra siguranŃei cetăŃeanului şi securităŃii publice; concordanŃa dintre concluziile rezultate din evaluarea mediului de securitate, o pŃiunea politică şi acŃiunea politică” 21 . Totodată, acestea constituie cadrul doctrina r al politicilor publice care se vor articula într-un sistem coerent de gestionare co ezivă a diferenŃelor socio-strategice. Strategia prezintă şi etapele procesului de formulare şi înfăptuire a obiectivel or naŃionale de securitate care, în principiu, corespund metodologiei adecvate de proiectare a politicilor publice din spaŃiul social al proceselor de securitate pentru gestionarea diferenŃelor. Astfel, după evaluarea realistă şi oportună a riscurilor şi ameninŃărilor urmeaz ă identificarea valorilor şi intereselor fundamentale de securitate pentru ca, oda tă stabilite căile şi mijloacele, să fie angajate resursele necesare evoluŃiei dori te. În strategie au fost formulate nouă căi de acŃiune pentru realizarea obiectivelo r naŃionale. Acestea trebuie privite şi ca direcŃii prioritare în conturarea opŃiu nii coezive comunitare de armonizare a măsurilor de operaŃionalizare prin acŃiunea statului şi a cetăŃenilor. Acestea sunt: - Participarea activă la înfăptuirea securităŃii naŃionale; - ConstrucŃia noii identităŃi europene şi euroatlantice a României; 19 Strategia de Securitate NaŃională a României, (2006), p.18. 20 Ibid., p.18. 21 Strategia de Securitate NaŃională a României, (2006), p.19. 185 - Securitatea şi stabilitatea regională în contextul unei noi paradigme; - Asumare rolului de vector dinamic al securităŃii în regiunea Mării Negre; - Abordarea cuprinzătoare şi adecvată a securităŃii interne; - Buna guvernare ca instrument esenŃial în construcŃia securităŃii naŃionale; - Economia competitivă şi performantă-pilon al securităŃii naŃionale; - Transformarea instituŃiilor cu responsabilităŃi în domeniul securităŃii naŃionale; - Dezvoltarea şi protecŃia activă a infrastructurii strategice22 . România îşi propune să participe la construcŃia securităŃii naŃionale prin măsurile interne de valorificare a potenŃialului pozitiv, evolutiv al diferenŃel or care-i prezervă identitatea naŃională şi asigură existenŃa sigură a statului român. Tot odată participă activ la gestionarea afacerilor globale concentrându-se pe ceea ce est e vital şi relevant pentru securitate, specializându-se pe roluri strategice. Contextul extern este cel al cooperării pentru construcŃia securităŃii europene şi regionale în c adrul oferit de integrarea euroatlantică. Asemenea Strategiei Europene de Securitate, Strategia NaŃională vizează cooperarea prin adoptarea de măsuri pro-active şi dezvoltarea capacităŃii de anticipare, de preîntâmpinare, prevenire şi combatere eficientă a noilor riscuri şi ameninŃări. În acest de demers, se pleacă de la premisa că „România are propria experienŃă în gestionarea diferenŃelor. Deşi a ştiut să se ferească şi a avut şanse de a fi ferită de explozia beligenă a diferenŃelor etnice şi religioase (în anii din urmă), în soc

ietatea românească există, în chip real, deficienŃe privind gestionarea a multiple difer enŃe (de vârstă, sex, rezidenŃă şi habitat, de instrucŃie, de posesie etc.)”23. Complexitatea acestui proces de gestionare a diferenŃelor socio-strategice cuprinde atât resursele temporale, („să parcurgă la timp etapele planificate” „î n conformitate cu priorităŃile”, forŃe rapid dislocabile), pe cele spaŃiale (aflat e la confluenŃa trecerii de la apărarea teritorială la cea colectivă şi participarea la misiuni internaŃionale concomitent cu asigurarea „credibilităŃii apărării teritoriului naŃional”24), cât şi pe cele energetice (unde eficientizarea utilizării resursel or capătă un rol deosebit). IV.Concluzii Strategia de Securitate NaŃională a României este o veritabilă strategie de management coeziv al diferenŃelor sociale (interne şi de conexiune), acoperind primele trei etape ale investigării şi gestionării diferenŃelor, respectiv „defi nirea indicatorilor de diferenŃă; monitorizarea câmpului social, (diagnoza diferenŃelo r) şi evaluarea diferenŃelor (a sensului de coagulare a evoluŃiilor posibile şi a prin cipalelor 22 Ibid., p.19.. 23 Maria Iacob. Dumitru Iacob. (2005). Un model explicativ al surselor de insecu ritate în lumea globală, în volumul Provocări la adresa securităŃii şi strategiei la începutul s ec.XXI – Comunicare şi relaŃii publice. Bucureşti: Editura UniversităŃii NaŃionale de Apărare, p.20. 24 Strategia de Securitate NaŃională a României, (2006), p.50. 186 cerinŃe)” 25 . Pe drumul aceleiaşi interpretări, Strategia reprezintă şi baza conceptuală pentru celelalte două etape, mult mai aproape de real şi atingerea scopului propus şi anume: „proiectarea unor politici de gestionarea diferenŃelor şi guvernarea diferenŃelor prin acte practice”26. Diversitatea şi complexitatea diferenŃelor socio-strategice interne şi de raportare necesită un amplu efort de identificare şi de gestionare coezivă pentr u asigurarea stării de securitate şi a progresului naŃional. În aceste sens, Strategia de Securitate NaŃională şi politica de apărare dau direcŃia acŃiunilor de gestionare instituŃională a acestor diferenŃe şi de proie ctare a capacităŃii de reacŃie a comunităŃii naŃionale în situaŃiile în care este pusă s ub semnul întrebării starea de securitate a naŃiunii. Din nefericire, România este caracterizată de un sistem în continuă căutare a bazei legislative, dar mai ales are un grav deficit în a-şi dezvolta capacitatea de a guverna procesele securităŃii. Dinamica parteneriatelor nu este susŃinută de un efort intern coerent de gestionare a diferenŃelor sociale. Procesele de integrare europeană sunt adevărate procese de gestionare a diferenŃelor, iar strategiile de transformare şi măsurile de asigurare a interoperabilităŃii sunt parte a acestora. Securitatea naŃională a României nu mai poate fi abordată făcând abstracŃie de evoluŃia negativă a indicatorilor demografici şi de dependenŃa de sursele de ene rgie care nu aparŃin teritoriului naŃional.

O provocare aparte, pentru sistemul de guvernare, o reprezintă dezvoltarea capacităŃii structurale şi acŃionale de a gestiona diferenŃele rezultate din lim itările interne (economice, politice, militare etc.) şi externe (asumate prin tratatele semnate). Dacă diferenŃele sociale se constituie în premisele unui nou proiect european şi naŃional, calea spre securitate şi prosperitate o reprezintă managementul lor performant. Europenismul şi naŃionalismul nu trebuie reabilitate, ci redefinite într-o sinteză de paradigme sau într-o nouă paradigmă, dincolo de cea conjunctivă şi de cea disjunctivă. Bibliografie [1] GEORGIU, Grigore. (1997). NaŃiune. Cultură. Identitate. Bucureşti: Editura Diogene. [2] IACOB, Maria. Iacob, Dumitru. (2006). Un model posibil de realizare a securităŃii şi apărării naŃionale prin gestionarea corelaŃiilor sociale fundamen tale în volumul Securitatea şi apărarea spaŃiului sud-est european, în contextul transformărilor de la începutul mileniului III. Bucureşti: Editura UniversităŃii NaŃionale de Apărare „Carol I”. 25 Maria Iacob. Dumitru Iacob .(2006). Un model posibil de realizare a securităŃ ii şi apărării naŃionale prin gestionarea corelaŃiilor sociale fundamentale în volumul Securitatea şi apă rarea spaŃiului sudest european, în contextul transformărilor de la începutul mileniului III. Bucureşti : Editura UniversităŃii NaŃionale de Apărare, p.539. 26 Ibid., p.539. 187 [3] IACOB, Maria. Iacob, Dumitru. (2005). Un model explicativ al surselor de insecuritate globală, în vol. Provocări la adresa securităŃii şi str ategiei la începutul sec XXI, Bucureşti: Editura UniversităŃii NaŃionale de Apărare. [4] IACOB, Dumitru. PRICOPIE, Remus. (2005). RelaŃiile publice – un nou model explicativ, în revista „Jurnalism şi Comunicare” nr. 2 (11)/ 2005, Univers itatea Bucureşti, Editura Tritonic. [5] IACOB, Dumitru. IACOB, Maria. (2005). Câteva observaŃii privind contextul relaŃiilor publice militare, în vol. Provocări la adresa securităŃii ş i strategiei la începutul sec.XXI – Comunicare şi relaŃii publice, Bucureşti: Edit ura UniversităŃii NaŃionale de Apărare. Strategia de Securitate NaŃională a României, (2006) în [6] http:presidency.ro. [7] Legea nr.415/2002 privind organizarea şi funcŃionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, Bucureşti: Monitorul Oficial nr.494/ 10.07.2002. [8] Legea nr. 473/2004 privind planificarea apărării, Monitorul Oficial nr.1052/12.11.2004. 188 SISTEMUL DE ASIGURARE MEDICALĂ OPERAŢIONALĂ AL VIITORULUI, CA POSIBILĂ CONTRIBUŢIE LA SOLUŢIONAREA FAVORABILĂ A CONFLICTELOR Ion-Iulian PETRESCU The aim of this paper is to present the aspects of the operational medical care system of the future, and the issues from the use of this system in NATO lead current and futu re operations, and within the situations of the favorable response at the conflicts.

The content of the paper develops the imperative necessity of this system for ri sk factors diminution about the health of Force’s implicated effectives in the conflict. At the same time, they are stated the requirements of the new medical capabilities for the future. In the end, it relieves a few conclusions concerning of the multinational operat ional medical care system of the future. În general, se poate spune că sarcina asigurării medicale operaŃionale pentru forŃele militare în conflicte, în misiuni de menŃinere a păcii sau în situaŃie d e ajutor umanitar s-a schimbat, în mare măsură, încă de la sfârşitul Războiului Rece. Având în vedere acest lucru, OrganizaŃia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO / OTAN) a publicat o Doctrină a Sprijinului Medical Întrunit Aliat (AJP4.10 A), ca ghid pentru forŃele NATO. În conformitate cu AJP- 4.10 A, aria posibilelor operaŃii este acum răspândită în lumea întreagă şi nu numai în cadrul graniŃelor NATO. Riscurile asumate solic ită însă un mod diferit de abordare, altul decât pentru conflictul convenŃional cu o evoluŃie liniară. OperaŃiile mai mici ca anvergură, dar mai precis localizate, cum ar fi cele de menŃinere şi sprijin al păcii, sunt pe cale, probabil, să devină cele mai comune operaŃii NATO, pe termen scurt şi mediu. Noile scenarii vor necesita ForŃe Rapid Dislocabile, de tipul ForŃei de Răspuns a NATO (NRF) existente, dimensionate pe tipuri de misiuni, care vor fi sustenabi le integral, înafara graniŃelor NATO1. Sistemul de Asigurare Medicală OperaŃională al Viitorului trebuie să fie capabil să răspundă noilor provocări, prin asigurarea următoarelor cerinŃe cheie : •SoluŃii medicale focusate, flexibile şi eficiente; •Asigurare medicală operaŃională oportună şi esenŃială a respectivelor misiuni. SoluŃiile medicale focusate, flexibile şi eficiente, precum şi asigurarea medicală operaŃională oportună şi esenŃială, constituie posibile răspunsuri la concepŃia medicală modulară preconizată a fi implementată şi la nevoia în creşte re de capacităŃi medicale. Acestea trebuie să facă faŃă următoarelor aspecte: •OperaŃii întrunite (cu desfăşurare de forŃe terestre, aeriene şi maritime); Locotenent - colonel medic doctorand, Şef Birou medicină operaŃională în Direc Ńia logistică din Statul Major General, Ministerul Apărării 1 Doctrina sprijinului medical întrunit aliat AJP – 4.10 (A), 2004. 189 •Structuri de stat major şi forŃe combinate (din două sau mai multe NaŃiuni Membre NATO); •Un înalt grad de mobilitate; •Rate de pierderi sanitare probabile la valori joase sau medii, care au fost, în mod tradiŃional, planificate în prealabil. Asigurarea medicală operaŃională conferă dreptul de a acorda un tratament, conform celor mai bune practici, în mod egal tuturor pacienŃilor, precum şi de a executa ProtecŃia Medicală a ForŃei (MPF) la toate nivelurile. De asemenea, se realizează în situaŃii umanitare de urgenŃă, împreună cu cea a OrganizaŃiilor InternaŃionale (IOs), Guvernamentale (GOs) şi Non-Guvernamentale (NGOs), precum şi în cazul ameninŃărilor asimetrice chimice, biologice, radiologice şi nucleare (CBRN), la un înalt grad de standardizare al echipamentului medical şi al regimului de tratament pentru răniŃi şi bolnavi. În vederea reducerii ratei mortalităŃii sau invalidităŃii răniŃilor şi bolnavilo r,

precum şi a micşorării perioadei de spitalizare a acestora, manevrele medicale d e resuscitare şi stabilizare trebuie iniŃiate, cât mai curând posibil, pe teren. Planificarea medicală pentru dislocări de efective în conflicte impune asigurarea capacităŃii de intervenŃie, prin chirurgie generală primară, pentru p acienŃii răniŃi în stare critică, în maxim o oră. Sistemul în discuŃie se cuvine să permită facilităŃi medicale înaintate, care să fie mult mai mobile şi care să concentreze mai multe resurse de terapie intensiv ă a răniŃilor şi bolnavilor, în arii mai securizate, unde facilităŃile medicale să n u mai fie solicitate de a fi mutate, în funcŃie de situaŃiile tactice în schimbare2. Toate componentele facilităŃilor medicale actuale sunt clasificate în cele 4 Rol uri consacrate, care sunt definite, conform cu capacitatea clinică minimă disponibil ă în facilitate, şi nu cu capacitatea lor de manevrabilitate3. Ca regulă generală, deoarece capacităŃile medicale sunt în creştere, cerinŃele d e personal şi logistică medicală din compunerea lor, nu trebuie să le limiteze mobilitatea. În acest sens, NaŃiunile Membre NATO îşi manifestă nevoia în creşte re pentru capacităŃile clinice ale FacilităŃilor Medicale de Tratament (MTFs) Rol 2 . Noua Doctrină a Sprijinului Medical Întrunit Aliat se reflectă în strategia Sistemului de Asigurare Medicală OperaŃională al Viitorului, prin respectarea: •Sistemelor medicale mobile şi uşoare; •ConfiguraŃiilor medicale flexibile pentru ducerea operaŃiilor; •Standardizării şi interoperabilităŃii în domeniu; •CalităŃii înalte a îngrijirii medicale; •Acoperirii cu MTFs Rol 2. Acestea implică, la rândul lor: 2 ConferinŃa Medicală Întrunită a Cartierelor Generale a celor două Comandamente Strategice ale AlianŃei Nord - Atlantice şi a Cartierului General al Comandamentului Nordic Înt runit al ForŃei de la Brunssum, Olanda, 2006; 3 Doctrina sprijinului medical întrunit aliat AJP – 4.10 (A), 2004. 190 •Reducerea greutăŃii şi a volumului echipamentelor medicale, prin creşterea utilizării corturilor gonflabile cu armătură de aluminiu sau a contain erelor, precum şi a optimizării transportului pe platforme; •ConcepŃia medicală modulară totală, pentru MTFs Rol 2, cu abilitatea de ansamblare a tuturor modulelor medicale unul cu altul; •Standardizarea şi interoperabilitatea tuturor componentelor majore medicale în cadrul sistemului montat complet; •Configurarea seturilor de echipament medical pentru interoperabilitate deplină, ori de câte ori este posibil; •Conformarea şi la standardele şi regulamentele medicale ale Uniunii Europene (UE); •Focusarea pe sistemele primare medicale (Rol-uri). Ca atare, soluŃiile actuale de asigurare medicală operaŃională pentru forŃele militare în conflicte, în misiuni de menŃinere a păcii sau în situaŃii urgente d e ajutor umanitar, constau în asigurarea cu următoarele componente majore: •VentilaŃie cu aer condiŃionat pentru încălzire (HVAC); •Echipament şi mobilier medical şi non-medical, care să poată fi plasat în orice loc al modulelor asamblate;

•Generatoare electrice, surse de apă şi comunicaŃii; •Module medicale relevante pentru scenariul misiunii de bază; •CapacităŃi chirurgicale şi medicale de urgenŃă (triaj, recepŃie, tratament al şocului, unitate de terapie intensivă, etc.); •CapacităŃi de diagnostic (radiologic, de laborator clinic hematologic, etc.); • Bancă de sânge; •SecŃie de medicină generală; •Alte funcŃii medicale (dentare, management al stres-ului, etc.); •FuncŃii de sprijin (sterilizare, farmacie, administraŃie, etc.); •Corturi uşoare, ce permit operaŃiuni de împachetare şi despachetare, foarte rapide; •Containere, ce fac obiectul unei pre-integrări posibile de nivel înalt şi care asigură un mediu rigid şi o platformă stabilă; •Elemente de conectare, etc. Alternativa, pentru viitor, la nivel global, va aparŃine marilor producători mondiali de echipamente medicale, care vor aplica, în practică, noul concept de mobilitate înaltă pentru spaŃiul de lucru pre-integrat (Tentainer). Acesta repre zintă o sinteză interesantă între un cort, care constă în partea gonflabilă de sus, şi u n container, care constă în partea rigidă, dar de greutate mică, de jos. Se utiliz ează, astfel, avantajele ambelor tipuri de echipamente, şi anume, volumul redus de transport, armătura metalică uşoară, pre-integrarea posibilă de echipament, plat forma sigură de sprijin, etc. De asemenea, modulele de tip Tentainer pot fi împachetat e, despachetate, configurate, reconfigurate şi dislocate, în mod facil. O altă revoluŃie în domeniu se va produce în transportul aerian de tip cargo pentru componentele medicale majore. În acest sens, politicile noi de repaletiza re ale încărcăturilor medicale, ce pot fi recepŃionate în diferite tipuri de avioane şi elicoptere 191 de transport, produse de marile firme aviatice internaŃionale, vor fi soluŃii de succes şi, astfel, prototipul unei facilităŃi medicale de tratament, dimensionat ă pe un tip de avion de transport de clasă mare, Transhospital, să fie viabil4. În concluzie, Sistemul de Asigurare Medicală OperaŃională al Viitorului este bazat pe doctrina NATO, conceptele medicale de flexibilitate, mobilitate şi modularitate sunt asumate, iar posibilitatea de a contribui, în mod favorabil, l a soluŃionarea conflictelor, de orice natură, prin limitarea drastică a pierderilo r umane, devine din ce în ce mai certă. Bibliografie [1] ConferinŃa Medicală Întrunită a Cartierelor Generale a celor două Comandamente Strategice ale AlianŃei Nord - Atlantice şi a Cartierului General a l Comandamentului Nordic Întrunit al ForŃei de la Brunssum, Olanda, 2006; [2] Doctrina sprijinului medical întrunit aliat AJP – 4.10 (A), 2004. 4 ConferinŃa Medicală Întrunită a Cartierelor Generale a celor două Comandamente Strategice ale AlianŃei Nord - Atlantice şi a Cartierului General al Comandamentului Nordic Înt runit al ForŃei de la Brunssum, Olanda, 2006. 192 CHEMAREA TERORII – PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA “CULTURII TERORISMULUI” Marina MUSCAN

The personality dynamics of individual terrorists, including the causes and moti vations behind the decision to join a terrorist group and to commit violent acts, have a lso received attention because it might be a key in controlling/ stopping the terrorist threat. Individ uals who become terrorists often are unemployed, socially alienated individuals who have dropped out of society. The more educated youths may be motivated more by genuine political or religious con victions. These are variables that are taken into account today by the leaders of the terrorist organizations in order for them to be able to attract more sympathizers to their cause. Profilul psihologic al unui posibil terrorist actual Conform abordării fiziologice propusă de David G. Hubbard la începutul anilor ’80 există trei substanŃe produse de corpul uman în situaŃii de stres: •Norefendrina – asociată cu cu o creştere a ritmului cardiac şi cu o infuzie de sânge crescută la nivel muscular; •Acetylcolina – produsă de corp pentru a atenua efectele norefendrinei; •Endorfina - are efect de anstezic la nivelul crerului şi este de 100 de ori mai puternică decât morfina stimuland în acelaşi timp şi centrii plăcerii din creier.1 Aceşti trei compuşi sunt produşi şi în corpurile teroriştilor în situaŃii de str es ducând la o aşa-numită dependenŃă de adrenalină care poate fi contagioasă mai al es la nivel de grup restrans. Kent Layne Oots şi Thomas C. Wiegele au propus şi ei un model de determinism fiziologic pentru comportamentul terorist. Conform teoriei lor un potenŃial terorist este atras de violenŃă. Pentru un asemenea individ este îndea juns să vadă că oacŃiune teroristă a avut succes pentru a deveni şi el atras către o org anizaŃie teroristă. Din perspectiva psihologică o persoană nu se naşte terorist politic ci suferă un proces de transformare. Structura socială globală este concepută ca un aranjament de trei cercuri concentrice, fiecare întretăind graniŃele naŃionale şi reprezentând elitele, pe cei mulŃumiŃi şi pe cei marginalizaŃi. Pentru organizaŃiile teroriste sunt importante trei grupuri Ńinte majore situate pe primele trei paliere ale piramidei lui Maslow după cum se poate observa şi din graficul următor: * LicenŃiată în Comunicare şi RelaŃii Publice 1 HUDSON Rex A. – “The Sociology and Psychology of Terrorism: Who Becomes a Terr orist and Why?” - Federal Research Division, Library of Congress, Washington DC, septembri e 1999. 193 Fig. 1 Grupurile Ńintă organizate conform piramidei lui Maslow Ipoteza frustarării care duce la agresiune este strîns legată de relaŃia dintre aşteptările ridicate ale unei personae şi nivelul de satisfacere a nevoilor aces teia. O parte din comportamentul teroriştilor este legat de frustarea privind imposibili tatea de a-şi satiface o parte dintre nevoile personale fie că sunt de natură psihologică sau fiziologică iar această frustrare acumulată duce la agresiune. Ipoteza identităŃii negative este şi ea legată de procesul de satisfacere a unor

nevoi. Astfel, dacă o persoană nu reuşeşte să îşi satisfacă o anumită nevoie tin de să se izoleze de restul societŃăii şi să îşi nege orice fel de comportament uman. Devi ne astfel lipsit de empatie faŃă de nevoile altora şi dezvoltă un comportament anti -social distructiv faŃă de semenii săi. Ipoteza narcisistă ia în considerare sindromul grandomaniei. În acest caz, individu are o părere idealizată despre el însuşi şi nu posedă nici un fel de re spect pentru ceilalŃi. Poate deveni violent dacă consider că societatea nu îl respectă la adevărata valoare şi se simte frustrat dacă nu poate avansa pe treptele priramid ei lui Maslow. Are nevoi de afirmare puternice şi simte nevoia să îi distrugă pe cei ca re i se opun. O asemena tipologie se poate uşor aplica leaderilor grupărilor teroriste care îndeamnă simpatizanŃii către un cult al personalităŃii. OrganizaŃiile teroriste – factor de putere ReŃelele teroriste internaŃionale au acces la tehnologia modernă şi se pot folos i de transferuri bancare şi mijloace de comunicare rapide, de infrastructura şi as istenŃa oferite de organizaŃii extremiste, de suportul criminalităŃii transfrontaliere o ri de 194 sprijinul regimurilor corupte sau incapabile să guverneze democratic. Ele pot provoca pierderi masive de vieŃi omeneşti şi distrugeri materiale de mare amploa re, în timp ce, prin accesul posibil la armele de distrugere în masă, consecinŃele acŃi unilor lor pot deveni devastatoare. Caracterul deschis al societăŃilor democratice mode rne, ca şi modul complex şi contradictoriu în care se manifestă diferite aspecte ale globalizării, determină ca atât fiecare stat în parte cât şi comunitatea interna Ńională, în ansamblu, să rămână vulnerabile în faŃa terorismului internaŃional. Din această cauză, imperativul contracarării acestui flagel şi al cooperarii forŃelor democratice, pentru contracararea lui - inclusiv prin acŃiuni comune desfăşurate în zonele care gene rază terorism - constituie o cerinŃă vitală. Puterea la nivel de actor internaŃional înseamnă capacitatea unui actor de influenŃa comportamentul altor actori în concordanŃă cu propriile sale obiective . Aceast raport de putere se poate defini ca fiind relaŃia dintre doi actori A şi B unde A încearcă să-l influenŃeze pe B pentru ca acesta să acŃioneze în favoarea lui A p rin x mijloace. Pentru mulŃi influenŃa este un instrument prin care îşi ating scopuril e. Actualmente organizaŃiile teroriste sunt actori internaŃionali care generază un anumit tip de putere bazat pe teroare pentru a influenşa alŃi actorii internaŃio nali. Puterea poate fi evaluată doar într-un context şi poate fi măsurată doar analizând toate elementele de putere şi comparând rezultatele cu cele altor acto ri internaŃionali. Elementele de putere trebuie relaŃionate cu anumite conexte

internaŃionale în care se poate exercita puterea. Centrul de putere nu reprezintă puterea în sensul pur al cuvântului şi nici nu este o sursă de putere ci un punct în care se focalizează forta unui actor inter naŃional, formată atât din factori fizici cât şi psihologici. Problematica Centrului de Pu tere a devenit atât de prezentă in doctrina de război a S.U.A., care în momentul actual este focalizată pe distrugerea reŃelelor teroriste şi, prin urmare, doreşte să le ide ntifice centrele de putere pentru a le putea anihila. Puterea este dinamică, nu absolută. Orice vector de putere se poate schimba. Vectorii naturali de putere (geografia, populaŃia şi resursele naturale) se conc entreză pe numărul de locuitori ai unui teritoriu şi mediul fizic în care trăiesc. Vecto rii geografici care Ńin de localizare, marimea teritoriului, clima şi topografia unu i anumit tritoriu determină capacitatea unui grup de oameni care ocupă teritoriul respect iv să influenŃeze acel teritoriu. Din punctul de vedere al unei grupări teroriste putem spune că factorul natural a influenŃat transformări în felul de a acŃiona a acestor grupuri. Putem da ca e xemplu cazul mişcărilor de guerrilă din America Latină care au început ca mişcări rural e dar s-au transformat în mişcări ce acŃionează în mediul urban din cauză că în zonele rurale nu s-au bucurat de un scucces prea mare, având in vedere că populaŃia era destul de săracă iar Ńintele cu adevărat importante prin a căror răpire se putea u strânge fonduri pentru mişcare acŃinau şi acŃionează în mediul urban. Astfel de la mişcă ri de guerrilă rurale s-a trecut ăncet la mişcări de guerrilă care acŃionează în mediu l urban. Caracas de exemplu fiind citat de către „Foreign Affairs” drept cel mai periculo s oraş din America Latină. 195 Vectorii sociali ai puterii (economia, puterea politică, puterea militară, psihologică şi informaŃională) se centrează pe modul în care oamenii se organize ază într-o structură si modul in care modifica mediul în care trăiesc. Capacitatea economică şi capacitatea de dezvoltare sunt factorii cheie care leaga vectorul de putere reprezentat de elementul social de factorul de putere reprezentat de resursele naturale. OrganizaŃiile teroriste au nevoie de bani pentru aşi indeplini obiectivele. Aceasta este componenta economică. O parte dintre membrii organizaŃiilor teroris te muncesc pentru a se întreŃine atât pe ei cât şi familiile lor. Hamas, de exemplu, cere fonduri de la palestineinii din diaspora. Aceste fonduri sunt pe de-o parte folosite pentru a susŃine spitalele din Fâşia Gaza şi pe de altă parte pentru a cumpâra amament. Este foarte dificil să se diferenŃieze ce p arte din bani sunt folosiŃi în scopuri caritabile şi ce parte sunt folosiŃi pentru procur area de armament. Prin faptul că o parte din fonduri sunt folosite pentru acte care să a jute comunitatea Hamas îşi asigură susŃinerea din partea comunităŃii. De asemenea, se crează şi un sentiment de coeziune în interiorul organizaŃiei prin faptul că mem

brii acesteia au un contact sporit cu comunitatea2. Al-Qaida a susŃinut o parte din proiectele de infrastructură din Sudan şi a strâ ns fonduri de la simpatizanŃi prin donaŃii asigurandu-şi pe de o parte atât fonduri cât şi susŃinerea din partea comunităŃii. Pentru Al-Qaida Internetul înseamnă o posibilitate de a-şi face propagandă în vederea recrutării şi a strângerii de fonduri. Factorul demografic consituie un aspect important al puterii unei structuri. O populatie numeroasa constituie baza pentru factorul de putere demografic dar nu garantează în mod automat puterea. De aceea, organizaŃiile teroriste au început să fie din ce în ce mai interesate să atragă de partea lor cât mai mulŃi simpatizanŃi: de la oameni cu o pregătire inf erioară până la tineri din clasa de mijloc. Conducătorii diverselor organizaŃii terorist e au conştientizat că cu cît au mai mulŃi adepŃi cu atăt puterea lor creşte. Iată de ce factorul demografic de putere se aplică la organizaŃiile teroriste. Vectorul psihologic al puterii constă din voinŃa şi coeziunea unui grup. Este ce l mai efemer element al puterii, dar a determinat înfrângerea unor actori superior i din punct de vedere economic şi militar de către actori mai putin capabili. Dacă aplicăm acest vector de putere la o organizaŃie teroristă ne apropiem de abordardarea organizaŃională enunŃată de Crenshaw3. Autoarea susŃine că terorism ul în sine nu este un act făcut de un singur om ci reprezintă acte de violenŃă comi se de un grup de oameni care au ajuns la o decizie colectivă la care a ajuns un grup d e indivizi şi această decizie este bazată pe un set de valori sau credinŃe comune. Este adevărat că de foarte multe ori grupările teroriste sunt organizate ca un cult, membrii fiind influenŃaŃi de o figură centrală ca Osama bin Laden de exemplu. Hezbollah, la 2 CRAGIN Kim, DALY Sara A. – „The Dynamic Terrorist Threat, An Assessment of Gro up Motivations and Capabilities in a Changing World” – pregătit pentru United State s Air Force, publicat de RAND Corporation Arlington, VA, US, p. 55. 3 HUDSON Rex A. – “The Sociology and Pszchology of Terrorism: Who Becomes a Terr orist and Why?” - Federal Research Division, Library of Congress, Washington DC, septembri e 1999. 196 rândul său transmite mesaje care îndeamnă audienŃa către un cult al personalităŃii care îl are ca figură centrală pe Hassan Nasrallah4. Dar asta nu face ca voinŃa şi gradul lor de coeziune să fie mai mic. Este adevărat că decizia finală este luată de liderul organizaŃiei dar punerea ei în practică se face de către locotenenŃii acestuia. Dacă aceştia nu ar fi în consens cu lead erul principal atunci operaŃiunea ar eşua. Puterea militară a fost de multe ori asimilată cu puterea naŃională. Moralul disciplina şi capacitatea de conducere rămân în continuare factorii vitali ai pu terii

miltare. Calitatea armamentului a devenit un factor foarte important pentru acto rii internaŃionali din ziua de azi care îşi bazează o parte din influenŃă pe acest f actor de putere – aici avem vedere în principal actorii statli şi organizaŃiile teroriste . La aceşti factori se adaugă viteza de reacŃie, manevrabilitatea şi capacitatea de mobiliza re rapidă a trupelor. Atât Hezbollah cât şi Hamas încearcă să îşi aducă la zi arsenalele, în special c u ajutorul altor state. Potrivit observaŃiilor, atât Hezbollah, cât şi Hamas încea rcă să îşi procure arme avansate. Conform datelor israeliene, Hezbollah a început să îşi re facă arsenalul, în special cu ajutorul Siriei şi Iranului, ceea ce a determinat ca re laŃiile dintre Israel şi aceste două Ńări să rămână în continuare tensionate. Iranul şi Siria văd Hezbollah ca pe o unealtă strategică împotriva Israelului şi, de aceea, susŃin c u arme această mişcare. Conform datelor prezentate de Intelligence and Terrorism Information Center at the Center for Special Studies, există o reŃea de contraba ndă cu armament care introduce arme în sudul Libanului din Siria.5 De asemenea, Iranul a promis primului-ministru Ismail Haniya un ajutor de 250 de millione de dolari pentru programe de dezvoltare. De altfel, Israelul con sideră Iranul ca principalul vinovat de creşterea numărului de rachete din fâşia Gaza. Conform datelor prezentate de Intelligence and Terrorism Information Center at t he Center for Special Studies, între anii 2001 – 2006, numărul de atacuri cu rachet e venite din fâşia Gaza spre Israel a crescut de la 60 la 861. Puterea unui actor internaŃional este un produs al vectorilor de putere şi nu o sumă a acestora. Prin simplul fapt că aceste organizaŃii sunt generatoare de putere ele devin atractive pentru posibili membrii. Posibilitati şi strategii de atagere (organizaŃii teroriste - indivizi) Rolul psihologic al mass media nu poate fi negat în procesul de atragere a noi potenŃial terorişti. Cu ajutorul mass media metodele, cerinŃele şi scopurile 4 *** Terrorism and Internet: Hezbollah’s widespread use of the Internet as a me ans to distribute anti-Israeli, anti-Jewish, and anti-American incitement as part of the war for t he hearts and minds (as at December 3, 2006) - Intelligence and Terrorism Information Center at the Center for Special Studies (C.S.S), Israel, decembrie 2006, disponibil la (http://www.terrorisminfo . org.il/malam_multimedia/English/eng_n/pdf/hezbollah_int_e.pdf) - accesat la data de 02.02.2008, p.2. 5 *** “Anti-Israeli Terrorism, 2006: Data, Analysis and Trends” - Intelligence a nd Terrorism Information Center at the Center for Special Studies (C.S.S), Israel, 2007, p.13 . 197 organizaŃiilor teroriste sunt făcute publice la scară globală şi pot fi recepŃionate de către oricare dintre grupurile Ńintă precizate în secŃiunea ante rioară.

În special sunt făcute publice mesaje cheie care pot atrage viitori membrii. Aceste mesaje au evoluat de la cele destinate unei audienŃe cu educaŃie minimă s pre o audienŃă cu educaŃie mai înaltă sau medie după cum se poate observa şi în grafic ul de mai jos: Fig. 2 EvoluŃia mesajelor transmise de către organizaŃiile teroriste Primele două tipuri de mesaje din schema de mai sus sunt destinate în principal unei categorii de audienŃă care este predispusă spre violenŃă. Acei indivizi car e se identifică cu actul de violenŃă în sine. De asemenea, în mesajele Hamas există un grad de violenŃă destul de mare având în vedere că glorifică atentatorii sinucigaşi numindu-i “eroii primului ră spuns” sau “lei raidurilor şi operaŃiunilor speciale [atentatele sinucigaşe cu bombă]”6 . Hezbollah este mult mai radical in mesajele sale decât Hamas. Hezbollah transmite şi magini de pe câmpul de luptă care pot fi foarte atragătoare pentru indivizii dependenŃi de adrenalină sau pentru tinerii fără multă carte care sper ă să aibă parte de aventură odată înrolaŃi într-o grupare teroristă. Spre deosebire de “imaginile de pe câmpul de luptă” difuzate atât de Hamas cât şi de Hezbalah organizaŃia Al-Qaida s-a axat foarte mult pe teroarea pură îndrep tată direct către Occident. Pe Internet şi pe alte canale mass media s-au difuzat exe cuŃii ale mai multor ostatici cu scopul de a şoca opinia publică şi de a destabiliza o rdinea comunităŃilor Ńintă. Un alt scop a fost atragerea elementelor din societate pred ispose să se înroleze în rândurile organizaŃie pentru a putea lua parte la actele descr ies pe Internet. 6 *** „Terrorism and Internet: an examination of Hamas’s websites and the hostin g providers used by them” - Intelligence and Terrorism Information Center at the Center for Speci al Studies (C.S.S), Israel, iunie 2006, disponibil la (http://www.terrorism-info.org.il - secŃiunea Hamas), accesat în data de 02.02.2008, p. 10. 198 Acest tip de violenŃa atrage persoanele predispuse la un comportament violent. Tipul de terrorist propus de paradigma fiziologică, cel care este depen dent de adrenalină şi care are impulsuri de ai controla pe ceilalŃi este tipul de persoa nă care va fi atras de primele două categorii de mesaje. Tipul de personalitate narcisistă sau individul care îşi neagă identitatea pot f i cer mai uşor atraşi de către mesajul prezentat în faza a treia din graficul de m ai sus. În general cei care se alătură unei grupări teroriste au o stimă de sine redusă. Sunt persoane considerate ca făcând parte din grupuri de risc. Există mai multe categorii de personane care sunt vulnerabile la metodele de propagandă folosite de organizaŃiile teroriste după cum se poate observa şi din tabelul de mai jos: Fig. 3 Categoriile de persoane care se pot alătura unei grupări teroriste7 Aceste persoane sunt vulnerabile în faŃa campaniilor de propagandă folosite de grupările teroriste. Mai ales persaonele care fac parte din primele două categor

ii pot devenii uşor atentatori sinucigaşi. Mesajele pentru câştigarea minŃii şi inimii audienŃei pot fi transmise fie prin posturile TV care aparŃin grupărilor teroriste. Hezbollah operează staŃia libane ză de televiziune prin satelitul Al-Manar, postul de radio al-Nour, precum şi mensualu l Qubth Ut Alla („Pumnul lui Dumnezeu“). Hamas operează postul de televiziune AlAqsa. 7 Sursa: HUDSON Rex A. – “The Sociology and Pszchology of Terrorism: Who Becomes a Terrorist and Why?” - Federal Research Division, Library of Congress, Washington DC, septembrie 1999. 199 Pentru Al-Qaida Internetul înseamnă o posibilitate de a-şi face propagandă în vederea recrutării şi a strângerii de fonduri. De-a lungul anilor, Hamas a acordat o mare importanŃă diseminării mesajelor sale pe Internet şi a investit bani în formarea unei reŃele estinse de web-siteuri; aceasta reŃea este formata din circa 20 de web-site-uri in opt limbi (araba, eng leza, franceza, rusa, persana, malay, urdu, şi indoneziana). Concluzii Este adevărat că o parte dintre terorişti pot fi catalogaŃi ca indivizi cu un puternic comportament anti-social dar ei sunt doar o parte din cei care alcătuie sc o organizaŃie teroristă. Nu toŃi teroriştii pot fi clasificaŃi ca bolnavi psihic sau persoane care şi-au pierdut orice urmă de umanitate. Există persoane care pot deveni vulnerabile la campanile de propagandă ale teroriştilor prin simplul fapt că sunt fie izolaŃi d e societate sau sunt nemulŃumiŃi de aceasta. Sunt persoane care nu mai au încreder e în propriile lor valori şi care sunt atrase de către mesajele transmise de organiza Ńiile teroriste. Astfel, organizaŃiile teroriste devin creatoare de “valori” bazate pe elementele violente ale Islamismului, iar aceste “valori” pot deveni baza unei c ulturii a terorii sau ceea ce ei numesc a fi cultură. Este important pentru procesul de a controla fenomenul terorii să înŃelegem ce îi poate determina pe unii indivizi să se înroleze într-o astel de grupare şi să încercăm să remediem acest lucru la nivelul societăŃii printr-un process mai amplu de incluziune social a indivizilor care fac parte din grupurile considerate cu nive l mare de risc. Bibliografie [1] CILLUFFO Frank, SAATHOFF Gregory, Jan Lane Jan, CARDASH Sharon, WHITEHEAD Andrew; Grup de lucru: MAGARIK Josh, Lord John ALDERDICE, , Tal ELHARRAR, BARKER Eileen, GRAY Anna, BLITZER Robert, HERRICK Steve, COHEN John, HEYMAN David, COPELAND Guy, HICKEY J. Michael, DAVI Robert, JUERGENSMEYER Mark, JONES Anita, RICCIUTI Michael, KING Stephen, RYAN Julie, McCARTHY Mary, SAGEMAN Marc, McDONELL Michael, STODDER Seth, NICHOLAS Paul, ULPH Stephen, PAZ Reuven, YORAN Amit, PLUCHINSKY Dennis, – „Networked Radicalization: A Counterstrategy” - The George Washington University Homeland Security Policy Institute şi The University of Virginia Critical Incident Analysis Group, dispon ibil la (http://www.gwumc.edu/hspi/reports/NETworked%20Radicalization_A%20Counter

%20Strategy.pdf) accesat la data de 11.02.2008. [2] CRAGIN Kim, DALY Sara A. – „The Dynamic Terrorist Threat, An Assessment of Group Motivations and Capabilities in a Changing World” – pregătit pentru United States Air Force, publicat de RAND Corporation Arlington, VA, US FATTAH Hassan M. – „Al Qaeda Increasingly Reliant on Media” – The New York Times, versiunea electronică, 30 septembrie 2006 (http://www.nytimes.com/2006/09/30/world/30jordan.html?_r=1&oref=slogin), accesat în data de 02.03.2008. 200 [3] HOFFMAN Bruce – „The Use of the Internet By Islamic Extremists” – raport prezentat Comitetului pentru InformaŃii (House Permanent Select Committee on Intelligence) în 4 mai 2006, publicat de RAND Corporation Arlington, VA, US HUDSON Rex A. – “The Sociology and Pszchology of Terrorism: Who Becomes a Terrorist and Why?” - Federal Research Division, Library of Congress, Washington DC, septembrie 1999. [4] IONESCU Costin – „RevoluŃia PR a militanŃilor islamişti” – Săptămâna Financiară, ediŃia on-line, publicat în NR. 72, LUNI 7 AUGUST 2006, (http://www.sfin.ro/articol_5853/revolutia_pr_a_militantilor_islamisti.html), ac cesat în data de 02.02.2008, [5] METZ Steven, JOHNSON II Douglas V.– “Asymmetry and U.S. Military Strategy: Definition, Background, and Strategic Concepts” – Strategic Studies Institute, U.S. Army War College – ianuarie 2001. [6] NELSON Bill, CHOI Rodney, IACOBUCCI Michael, MITCHELL Mark, GAGNON Greg, Responsabili de proiect: ARQUILLA John, TUCKER David – „Cyberterror - Prospects and Implications” – Raport pregătit în cadrul US Naval Postgraduate School pentru Defense Intelligence Agency, Office for Counterterrorism Analysis (TWC-1),, publicat de Center for the Study of Terroris m and Irregular Warfare, disponibil pe (http://www.nps.navy.mil/ctiw/files/ Cyberterror%20Prospects %20and%20 Implications.pdf), accesat în data de 02.02.2008. [7] Techical Analysis Group - „Examing the Cyber Capabilities of Islamic Terrorists Groups”- Institute for Security Technology Studies din cadrul Dartmou th College, Olanda, martie 2004, disponibil la (http://www.ists.dartmouth.edu/ TAG/ITB/ ITB_032004.pdf), accesat la data de 11.02.2008 [8] *** „Hezbollah publications found during the second Lebanon war in south Lebanon inculcate the radical ideology of the Islamic revolution in Iran, and glorify jihad, shahada (death as a martyr) and the personality cults of the Ayat ollah Khomeini and ‘Ali Khamenei.” - Intelligence and Terrorism Information Center at the Center for Special Studies (C.S.S), Israel, 10 octombrie 2006, disponibil la (http://www.terrorism-info.org.il/malam_multimedia/English/eng_n/pdf/ hezbollah_e_pub.pdf), accesat în data de 02.02.2008 [9] *** „Hezbollah as a case study of the battle for hearts and minds in the confrontation between Israel and the terrorist organizaŃions” - Intelligence and Terrorism Information Center at the Center for Special Studies (C.S.S), Israel, martie 2007, disponibil la (http://www.terrorism-info.org.il/malam_multimedia/English/ eng_n/ pdf/hezbollah_e_0607.pdf), accesat în data de 02.02.2008 [10] *** „Terrorism and Internet: an examination of Hamas’s websites and the hosting providers used by them” - Intelligence and Terrorism Information Cen ter at the Center for Special Studies (C.S.S), Israel, iunie 2006, disponibil la (http://www.terrorism-info.org.il - secŃiunea Hamas), accesat în data de 02.02.2 008 [11] *** „ Terrorism and Internet: Hezbollah’s widespread use of the Internet

as a means to distribute anti-Israeli, anti-Jewish, and anti-American incitement as part of the war for the hearts and minds (as at December 3, 2006)” - Intelligenc e and Terrorism Information Center at the Center for Special Studies (C.S.S), Israel, 201 decembrie 2006, disponibil la (http://www.terrorisminfo. org.il/malam_multimedia/English/eng_n/pdf/hezbollah_int_e.pdf) - accesat la data de 02.02.2008. 202 OPTIMIZAREA RELAŢIILOR ORGANIZATORICE ŞI ADECVAREA LA SCHIMBĂRILE DIN MEDIUL ORGANIZAŢIEI MILITARE Tania STOEAN The specificity of the psycho-social climate and the human relationships is infl uenced by the characteristics of the military organization – a role-type culture, specific to formal classical organization. Military organization can be defined by major functional and/or sp ecialized areas. There is a high level of standardization a formal procedures, activity and relat ion in different functional compartments being controlled through rules and regulation, jobs desc ription and their specific features. Compartment communication and interrelationships are also str ictly controlled. Hierarchical level is the main power in the military organization; people are se lected appreciated according to their proper accomplishment of the tasks. Obiectivul organizaŃional reprezintă raŃiunea constituirii şi existenŃei oricăru i tip de organizaŃie. Dar trebuie subliniat faptul că doar existenŃa scopului atât de necesar, nu este şi suficient. Este importantă procedura de realizare, de îndepl inire a scopului, în condiŃiile în care, simpla adunare a unui grup de oameni sub acoper işul unui scop comun nu garantează, în sine, atingerea scopului propus. O condiŃie a evoluŃiei umane este apartenenŃa individului la un grup social. Oamenii au neces itatea de a se organiza, pentru a activa în cadrul unor relaŃii interdependente. Prin organizare se definesc procesele şi acŃiunile orientate spre formarea şi perfecŃ ionarea legăturilor dintre componentele sistemului social. Fenomenul este realizat print r-un operator care asigură această organizare, instituŃionalizarea, formalizarea şi standardizarea relaŃiilor interumane şi a comportamentului indivizilor. J.R.Comm ons în analizele efectuate a depistat două tipuri de instituŃii: organizate şi neorg anizate. „InstituŃiile organizate, concepute ca unităŃi ale acŃiunii colective, exercită o reglementare structurală a interacŃiunilor: statul, partidele politice, întrepri nderile etc. Obiceiurile, ca instituŃii neorganizate, sunt acceptate ca fenomene colective in erente oricărei comunităŃi, reguli generale de conduită, care condiŃionează transmitere a de la o generaŃie la alta a deprinderilor individuale” . Rolul organizaŃiile este deosebit de important în primul rând ca instituŃii sociale, datorită faptului că evidenŃiază o serie de nevoi şi valori, acceptate

din punct de vedere socio-cultural fiind spaŃiul în care un individ nu se poate forma sau realiza şi nici nu poate participa la viaŃa grupurilor sau a societăŃii în afara organiz aŃiilor cu obiect de activitate din ce în ce mai diversificat. Abordarea lui Ph.Selznick, care a pus practic temelia abordării instituŃionalist e a organizaŃiilor, evidenŃiază promovarea valorilor în organizaŃii şi procesul de transformare în instituŃii, identificându-se astfel cultura organizaŃională. Din punct de vedere sistemic organizaŃiile sunt sisteme sociale, dinamice, deschise, capabile de autoreglare şi autoinstruire. Însă orice organizaŃie este alcătuită Asistent universitar doctorand, Universitatea NaŃională de Apărare “Carol I” 203 din subsistemele funcŃionale: de producŃie, de susŃinere, de menŃinere, de adaptare şi de conducere. Putem spune că organizaŃia este un sistem social în care şi prin care oamenii interacŃionează în vederea realizării unor obiective comune. Cu alte cuvinte, organizaŃia este un melanaj distinctă de corelare între oameni şi scopuri, dar ş i între oameni şi structuri. În esenŃă trbebui avut în vedere că orice scop organizaŃional este un scop general în sine. Dar transformarea scopului general în rezultate practice finale presupune: –existenŃa unor repere semnificative între scopurile individuale, între interesele şi aspiraŃiile indivizilor care alcătuiesc organizaŃia; –atât pe parcursul evoluŃiei unei organizaŃii, şi mai ales atunci când organizaŃia îşi modifică (total sau parŃial) scopul general, se impune ca membri i organizaŃiei să participe la remodelarea şi redefinirea scopului organizaŃional, ca o măsură a păstrării interacŃiunii scopurilor individuale în cadrul scopului gener al. OrganizaŃia militară a apărut şi s-a dezvoltat când entitaŃile umane au ajuns la un grad de socializare ridicat şi au conştientizat nevoia de apărare împotriva v iolenŃei armate din interiorul dar mai cu seamă din exteriorul său, cât şi posibilitatea de a-şi realiza anumite interese de natură politică utilizând forŃa armată ca ultim repe r. O particularitate dinstinctă, spre deosebire de celelelalte tipuri de organizaŃi i, o constituie faptul că organizaŃia militară este subordonată voinŃei poporului, pr in intermediul autorităŃilor publice abilitate. Organele de controlul abilitate din punct de vedere politico-civil, sunt reprezentate de Parlamentul României, PreşedenŃia României, Guvernul României şi Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. OrganizaŃia militară mai dispune şi de o reprezentare proprie, aproape singulară de stratificare. Legat de acest amănunt semnificativ este cunoscut că fiecare organizaŃie evoluează într-un cadru specific, în care işi realizează obiectivele utilizând un anume gen de resurse, astfel încât activităŃile şi acŃiunile să se desfasoare în condiŃii de eficienŃă maximă asigurându-şi funcŃionalitatea şi continuitatea contribuind astfel la propria dezvoltare. Elementele necesare unei bune funcŃionări a unei organizaŃii implică prezenŃa: - resursa umană pe care o poate recruta şi orienta în structurile sale; - metode de pregătire profesională: formare sau/şi perfecŃionare profesională a personalului implicat în activităŃi manageriale şi de execuŃie;

- resursele materiale, informatice, tehnice şi financiare şi modul în care pot fi utilizate, atrase şi consumate; Acestea exprimă, în fapt, rigori fără a caror concretizare nu se poate imagina existenŃa organizaŃiei şi definesc, în plan managerial, tipuri şi direcŃii de ac Ńiune specializată, prin care se asigură îndeplinirea obiectivului fundamental şi, tot odată, perenitatea organizaŃiei respective. De aceea, modul în care se exprimă procesua l fiecare dintre aceste tipuri şi direcŃii de actiune deriva din obiectivele pe ca re trebuie să le îndeplinească pentru a contribui la realizarea obiectivului fundamental. A ltfel spus pentru a exista şi a-şi îndeplini obiectivul fundamental, organizaŃia milit ară trebuie să dispună, la nivelurile manageriale de vârf şi, într-un mod adecvat, l a cele subordonate, de structuri şi personal specializat în: asigurarea bazei de selecŃ ie, 204 recrutarea, formarea şi perfecŃionarea, promovarea si salarizarea personalului; constituirea acestuia în structuri adecvate naturii şi specificităŃii acŃiunii m ilitare, în timp de pace, criză sau război; înzestrarea cu armament, tehnică militară, echipamente şi materiale şi asigurarea cu produse şi servicii necesare susŃineri i Trebuie reŃinut că orice organizaŃie este un sistem, dar nu orice sistem social este propriu-zis o organizaŃie, cu variabile de intrare şi ieşire. În cazul în care organizaŃia se constituie ca un sistem complet închis este posibil să nu funcŃioneze niciodată, deoarece componentele sale sunt întotdeauna influenŃate de forŃe exterioare sistemului. OrganizaŃia este un sistem social de activitate care reuneşte resurse umane şi resurse materiale prin intermediul sau cu ajutorul cărora se realizează scopul p entru care a fost creată. OrganizaŃia este un sistem dinamic, în sensul că evoluŃia şi viabilitatea sa sun t determinate de modificările care se produc în cadrul sistemului, în relaŃiile lu i cu mediul. Ea este, de asemenea, un sistem complex, probabilistic şi relativ stabil , deoarece reprezintă o reuniune de componente articulate prin numeroase legături, supusă unor factori perturbatori, dar capabilă să-şi menŃină funcŃionalitatea în cadrul unor limite care-i definesc maniera de comportare. Totodată, organizaŃia este un sistem autoreglabil şi autoorganizabil, deoarece are capacitatea să facă faŃă di feritelor influenŃe din interior şi din exterior, cu ajutorul conducerii, prin acte decizi onale. Ca sistem autoreglabil, organizaŃia acŃionează în concordanŃă cu un ansamblu de nor me şi valori şi se reglează în funcŃie de mai multe elemente. Printre elemente importante pentru realizarea unei planificări eficiente a resurselor umane necesare structurilor sistemului de apărare naŃională, trebuie să fie următoarele: fundamentarea dinamicii şi a estimărilor de personal, a intrărilor şi ieşirilor din sistem pentru menŃinerea unei încadrări corespunzătoare, identific area şi

stabilirea categoriile de personal. Sistemul de norme, valori, credinŃe cu rol de cutume există şi în mediul militar , dar, aici, acesta are interpretări proprii, evaluări şi efecte în funcŃie de spe cificul instituŃiei militare. RelaŃiile inter umane din armată, date fiind conŃinutul şi scopurile lor, sunt riguros reglementate, orientate, conduse şi controlate, pentru a răspu nde în întregime cerinŃelor obiective ale funcŃionalităŃii instituŃiei militare, pe coo rdonatele oportunităŃii acŃiunilor în raport cu realitatea luptei armate, convergenŃei efo rturilor, subordonării necondiŃionate şi execuŃiei prompte a ordinelor şi dispoziŃiunilor, ale coeziuni subunităŃilor, de cerinŃele disciplinei militare. Climatul psihosocial, relaŃiile umane existente determină sau sunt determinate de caracteristicile culturii organizaŃiei militare – văzută ca o cultură de tip rol, proprie organizaŃiei clasice formale. OrganizaŃia militară este caracterizată prin puter nice sectoare funcŃionale şi/sau specializate. Există un grad înalt de formalizare şi standardizare, activitatea diferitelor compartimente funcŃionale şi interacŃiune a dintre ele fiind controlate prin reguli şi proceduri, prin definirea posturilor şi a au torităŃilor conferite acestora. Comunicarea şi relaŃiile dintre compartimente şi dintre post uri sunt strict reglementate. PoziŃia ierarhică este văzută ca principala sursă de putere în organizaŃia militară în care indivizii sunt selectaŃi şi apreciaŃi în vederea în deplinirii sarcinilor ce le revin. 205 Putem evidenŃia o serie de valori şi atitudini de o importanŃă deosebită în activitatea grupului, precum: nivelul ierarhic, autoritatea, disciplina, loia litatea faŃă de comandant, organizarea, cooperarea, atitudinea faŃă de misiunile şi sarcinile primite, competenŃa, spiritul de corp, patriotismul. Altfel spus, normele, au ro lul de a conserva aceste valori, şi, implicit de a le impune membrilor. Bibliografie [1] BĂLAN N., IACOB D. (coord.) – Teoria organizaŃiilor, Buletinul ÎnvăŃământului Militar, anul III, nr. 1-2, Bucureşti, 1996. [2] EMILIAN R., TIGU G., STATE O., TUCLEA C. - Managementul resurselor umane, Editura ASE, Bucureşti, 2005. [3] GAVRILĂ T., BĂRBULESCU C., PRICOP M., POPESCU D. – Managementul general al firmei.Editura Economică, Bucureşti, 2004. [4] JOHNS, Gary – Comportament organizaŃional, Editura Economică, Bucureşti, 1996. [5] STOICA M. (coord.) – Managementul organizaŃiilor militare, Buletinul ÎnvăŃământului Militar, anul III, nr. 3-4, Bucureşti, 1996. [6] ZORLENŢAN T., BURDUŞ E., CĂPRĂRESCU Ghe. – Managementul organizaŃiei, Editura Economică, Bucureşti, 1998. Strategia de Transformare a Armatei României, Bucureşti, 2007. [7] 206 EVOLUŢII PRIVIND PERSOANELE DEFAVORIZATE IN ROMÂNIA ŞI IMPLICAŢII ASUPRA SECURITĂŢII NAŢIONALE Iustina PREDUŢ RADU La définition de l’économie inclue la production, la distribution et le consome

de l’avoir, en essayant d’établir ce qui vaut mieux , par l’étude de la valeur de l’echange rel ative, des biens et des services. C’est alors que l’économie est certainement la plus normative et la plus depende nte des valeurs parmis les sciences sociales. L’économie de nos jours est caracterisée par une abordation fragmentaire et rédu ctioniste, dont les économistes refusent de reconaitre le fait que l’économie ne représente qu’un aspect du cadre écologique et social d’un systeme vif, composé par des gens étant toujours en interaction , les uns avec les autres, et aussi avec leurs réssurses natureles. L’erreur principale est de fragmenter ce cadre en parties considerées independen tes et les traiter par des domaines scintifiques differents. Ainsi, les politologues font n egliger les principales forces économiques , pendant que les économistes ne réussissent pas d’incorporer les réalites sociales et politiques dans leurs modèles. Plusieurs problèmes sociales et économiques actuelles ont leur origine dans l’ad aptation difficile des gens et des institutions publiques aux valeurs de nos jours. La sc ience de l’économie est focalisée sur la bienveiillence materièlle, en promovant un système dont les attitudes et les activités sont: - L’acquisitions des biens; - L’éxpansion; - La concurence; - La préoccupation obsessive pour la technologie hard et la science hard. L’obsession globale du puissament a eu comme resultat une remarcable similitude des économies capitalistes et communistes. Stiinta economiei este definita drept disciplina care trateaza productia, distributia si consumul avutiei, incercand sa stabileasca ce anume este valoros la un moment dat, prin studiul valorii de schimb relative, a bunurilor si serviciilor. Prin urmare, economia este in mod clar cea mai normativa si cea mai dependenta de valori dintre ştiintele sociale. Economia din zilele noastre este caracterizata printr-o abordare fragmentara si reductionista, economistii refuzand sa recunoasca faptul ca economia nu reprezin ta decat un aspect al cadrului ecologic si social, un sistem viu, compus din oameni aflati in continua interactiune, unii cu ceilalti, cat si cu resursele lor naturale, ma joritatea acestora fiind, la randul lor, organisme vii. Eroarea principala este divizarea acestui cadru in fragmente considerate independente si tratarea acestor fragmente de catre domenii stiintifice separate . Astfel, politologii neglijeaza fortele economice de baza, in timp ce economistii nu reusesc sa incorporeze in modelele lor realitatile sociale si politice. Doctorand inginer, AgenŃia NaŃională de Administrare Fiscală, Ministerul Econo miei şi FinanŃelor 207 Economia reprezinta un sistem in continua schimbare si evolutie, sistem

ce depinde de sistemele ecologice si sociale in care este incorporat si care, la randul lor, se schimba continuu. Evitarea problemelor legate de valoare i-a obligat pe economisti sa abordeze probleme mai simple, dar mai putin relevante, si sa mascheze conflictele legate de problema sistemelor de valori, prin utilizarea unui limbaj tehnic sofisticat. In Statele Unite ale Americii, in special, exista credinta larg raspandita, ca toate proble mele economice, sociale sau politice au solutii tehnice. Singurele valori prezente in problemele economice actuale sunt cele care pot fi cuantificate in echivalnte monetare. Acest accent pus pe cuantificare restrange in mod grav sfera teoriilor economice prin excluderea distinctiilor calitative.1 Modelele cantitative abstracte si neglijarea evolutiei structurale a economie au ca rezultat o prapastie imensa intre teoria economica si realitatea economica. Milton Friedman2 considera ca “ economistii au facut un rau imens, in ultimii ani, societatii in general si profesiunii noastre, in particular, pretinzand ca putem oferi mai mult decat suntem capabili sa oferim. Cred cu adevarat ca profesia de economist a ajuns la faliment ”. Multe dintre problemele sociale si economice actuale isi au originea in adaptarea dificiala a oamenilor si a institutiilor la valorile schimbatoare ale vremurilor noastre. Stiinta economiei este focalizata asupra bunastarii material e, promovand un sistem in care atitudinile si activitatile care se bucura de o inal ta pretuire sunt : - achizitionarea de bunuri materiale - expansiunea - concurenta - preocuparea obsesiva pentru tehnologie hard si stiinta hard Obsesia globala a cresterii a avut ca rezultat o remarcabila similitudine intre economiile capitaliste si cele comuniste. Cele doua reprezentante principale ale acestor asa numite sisteme de valori opuse : SUA si Uniunea Sovietica, nu sunt d eloc diferite, ambele fiind dedicate cresterii industriale si tehnologiei hard, cu un control din ce in ce mai centralizat si birocratic, efectuat fie de catre stat, fie de c atre corporatii multinationale, asa-zis private. Dorinta universala pentru crestere s i expansiune devine foarte puternica. Pana la un anumit punct, credinta comuna in crestere este justificata, deoarece cresterea este o caracteristica esentiala a vietii. In societatile industriale exista trei dimensiuni ale cresterii, aflate in stransa legatura una cu cealalta: economica, ecologica si institutionala. Ideea ca aceasta crestere p oate fi obstructiva, nesanatoasa sau patologica nu este acceptata, si, cea mai grava con secinta este epuizarea resurselor naturale ale planetei: rezervele de carbune, petrol, g aze naturale, metale, paduri, parcuri piscicole, oxige, ozon. 1 Exemplu : energia este masurata numai in kw, indiferent de provenienta acestei a, nefacandu-se distinctie intre bunurile regenerabile si cele neregenerabile, iar costurile soc iale ale productiei sunt adaugate, in mod absurd, drept contributii pozitive la produsul intern brut. 2 Milton Friedman – Raportul catre Asociatia Economistilor Americani.

208 In cultura noastra, cresterea economica ete indestructibil legata de cresterea tehnologica. Oamenii au ajuns sa creada ca tehnologia moderna poate rezolva orice problema. Consumul risipitor de energie este contrabalansat de ene rgia nucleara, lipsa viziunii politice este compensata prin construirea mai multor ra chete si bombe, iar otravirea mediului este remediata prin dezvoltarea de tehnologii spec iale care, la randul lor, afecteaza mediul. Aceasta tehnologie este fragmentara si nu holistica , avand ca obiectiv manipularea si controlul si nu cooperarea, cu cara cter afirmativ si nu integrator, cu un management de tip centralizat si nu focusat pe nivel regional si pe grupuri de mici dimensiuni. Consecinta este ca aceasta tehnologie a devenit profund antiecologica, nesanatoasa si inumana. Cel de al treilea aspect al cresterii nediferentiate este reprezentat de crester ea institutiilor, companii si corporatii, colegii, universitati, biserici, orase, g uverne si natiuni. Indiferent care ar fi scopul initial al unei institutii, el va fi inloc uit cu scopul autocoservarii si al expansiunii viitoare. Persoanele care apartin institutiei, cat si persoanele care iau contact cu institutia, resimt o senzatie din ce in ce mai puternica de alienare si deperson alizare, in timp ce familiile, vecinii si alte organizatii sociale mai mici sunt ameninta te si adesea distruse de catre dominarea si exploatarea institutionala (Roszak Teodore – The making of a counter culture). Una din cele mai periculoase manifestari ale cresterii institutiilor este reprezentata de cresterea corporatiilor, care au depasit deja limitele granitelo r nationale, devenind actori importanti pe scena globala. Puterea lor economica si politica depaseste puterea politica si economica a multor guverne, amenintand suveranitatea nationala si stabilitatea monetara la nivel mondial. Se vorbeste, astfel, despre constrangere, control si manipulare. Pe masura ce corporatiile internationale isi intensifica eforturile de cautare la nivel global: a resursel or naturale, a fortei de munca ieftine si a noilor piete de desfacere, dezastrele ecologice s i tensiunile sociale create de aceste corporatii, referitoare la cresterea nelimit ata, devin si mai evidente. Daca consecintele puterii corporatiilor sunt daunatoare in tari le industrializate, in tarile lumii a treia aceste consecinte sunt totalmente dezastruoase. In aceste tari, reglementarile legale sunt adeseori inexistente sa u imposibil de pus in practica, iar exploatarea oamenilor si a terenurilor acestor a a atins dimensiuni extreme14. Cu ajutorul manipularii experte a mijloacelor de informare in masa si adesea cu sprijinul deplin al guvernului SUA, corporatiile multinational e exploateaza nemilos resursele naturale ale lumii, utilizand de multe ori tehnolo gii poluante, care submineaza societatea cauzand dezastre ecologice si haos politic; utilizeaza in mod abuziv soluri si resurse pentru a produce recolte profitabile,

destinate vanzarii la export, in loc de hrana pentru populatia locala, promoveaz a modele de consum nesanatoase, incluzand vanzarea de produse toxice, care in SUA au fost interzise prin lege. Respectul fata de oameni, fata de natura si fata de viata nu face parte din mentalitatea de tip corporatist. Crima corporatista pe scara larg a este cea mai raspandita si, in acelasi timp, cea mai putin pedepsita activitate crimi nala. 209 Marile corporatii sunt actualmente institutii demodate, care inglobeaza capital, management si resurse, dar care sunt incapabile sa-si adapteze function area la necesitatile in continua schimbare.3 Exemple: - industria automobilelor, incapabila sa se adapteze limitarilor resurselor naturale; in loc sa procedeze la o restructurare drastica a sistemelor de transport; - companiile de servicii publice, mari consumatoare de energie electrica, ce promoveaza energia nucleara, in loc sa promoveze tehnologia bazata pe energia solara, tehnologie descentralizata, care poate asigura supravietuirea umanitatii. Chiar daca acesti colosi corporatisti se afla undeva foarte aproape de faliment, ei au puterea politica de a convinge guvernele sa le salveze cu banii contribuab ililor. Argumentul corporatiilor este acela al pastrarii locurilor de munca, chiar daca, s-a demonstrat in mod clar ca intreprinderile mici si mijlocii cu volum mare de munc a, creaza mai multe locuri de munca si genereaza costuri sociale si ecologice mult mai mici. Economia mondiala din zilele noastre este bazata pe vechile configuratii de putere, pe structuri de clasa care s-au perpetuat si pe distributia inechitabila a bogatiei, in cadrul economiilor nationale, precum si pe exploatarea tarilor din lumea a treia, de catre natiunile industrializate prospere. Distribuirea profund inegala a bogatiilor si a veniturilor in tarile industriali zate isi are corespondentul in modelele similare de distributie inegala intre tarile dezvoltate si tarile din lumea a treia. Programele de asistenta economica si tehnologica pentru tarile lumii a teria sunt adesea utilizate de corporatiile multinationale, pentru a exploata forta de munca si resursele naturale ale acestor tari si pentru a umple buzunarele unei elite c orupte si reduse din punct de vedere numeric. Ajutorul economic ia bani de la oamenii sara ci din tarile bogate si ii da oamenilor bogati din tarile sarace. Economistii neglijeaza interdependenta sociala si ecologica, tratand in mod nediferentiat toate bunurile, fara a lua in considerare modalitatile diferite in care sunt legate aceste bunuri de restul lumii ( naturale sau produse de om, regenerabile sau neregenerabile ). Exemplu: Carbunele cu valoarea de 10 USD este egal cu painea, transportul, pantofii sau educatia, in valoarea de 10 USD. Singurul criteriu pentru determina rea valorii relative a acestor bunuri si servicii este valoarea lor monetara pe piat

a. Toate valorile sunt reduse la unicul criteriu, acela ala capacitatii de a crea profit privat. a. Deoarece cadrul conceptual al stiintei economiei este inadecvat, pentru a tine seama de costurile sociale si ecologice generate de toate activitatile economice, economistii au tendinta de a ignora aceste 3 Le monde diplomotique – Corporatiile multinationale si impunerea PMG-urilor si OMG-urilor. 210 costuri, etichetandu-le drept variabile externe, care nu se incadreaza in modelele lor teoretice. b. Deoarece majoritatea economistilor sunt angajati de grupuri de interese private, pentru a elabora analize cost-beneficii ( care de obicei sustin proiectele pentru care sunt platiti ) exista foarte putine date, chiar si despre variabilele externe, care sunt cel mai usor de cuantificat. c. Economistii din sistemul corporatist trateaza drept bunuri de consum pe piata libera nu numai aerul, apa si diversele rezerve ale ecosistemului, dar si sistemul delicat al relatiilor sociale, care este grav afectat de expansiunea economica continua. d. Profiturile private sunt obtinute intr-o masura din ce in ce mai mare , pe seama costurilor publice si reprezentate de deteriorarea mediului si a calitatii generale a vietii. Incapacitatea economistilor de a studia activitatile economice in contextul lor ecologic, ii impiedica sa inteleaga problemele economice ale zilelor noastre, di ntre care, cea mai importanta, este persistenta inflatiei si a somajului. Majoritatea economistilor nu considera ca sunt mai multe cauze ale inflatiei si nu reusesc s a inteleaga inflatia, deoarece toate aceste cauze implica variabile ce au fost exc luse din modelele economice contemporane. Nu se ia in consideratie faptul ca bogatia se bazeaza pe resaursele naturale si pe energia naturala. Pe masura ce baza de resu rse se diminueaza, materiile brute si energia trebuie extrase din rezervoare si mai deg radate, si mai inaccesibile. Prin urmare, pentru procesul de extractie este nevoie de si mai mult capital. Declinul inevitabil al resurselor naturale este insotit de o crest ere exponentiala a pretului resurselor si energiei, iar aceasta crestere devine una din principalele forte conducatoare ale inflatiei. Dependenta excesiva a economiei de energie si de resurse se reflecta in faptul ca aceasta economie utilizeaza mai mult capitalul, decat forta de munca, iar pe masura ce aceste resurse descresc, capitalul va deveni el insusi o resursa foart e rara. Companiile multinationale fac un lobby permanent in favoarea creditelor fiscale pentru investitiile de capital, in conditiile in care, multe dintre acestea redu c gradul de ocupare a fortei de munca prin inlocuirea cu tehnologii foarte complexe. Exemplu: bancomate si sistemele de transfer economic de fonduri. Atat capitalul cat si munca produc bogatie. Dar o economie mare consumatoare de capital este, in acelasi timp, o economie mare consumatoare de energie si de resurse si, ca atare, este o economie inflationista intr-un grad inalt. Intelepc iunea economica clasica sustine ca exista o piata libera care se afla in mod natural i n echilibru. Inflatia si somajul sunt considerate ca fiind abateri temporare interdependente de la starea de echilibru, somajul fiind pretul platit pentru in

flatie, si invers. A doua cauza majora a inflatiei este reprezentata de costurile sociale din ce in ce mai mari, generate de cresterea nediferentiata. In competitia lor de a-si maximiza profiturile, oamenii companiile si institutii le externalizeaza toate costurile sociale si ecologice, incercand sa le excluda din bilanturile lor, si sa le paseze unii altora, transferandu-le in cadrul sistemul ui, catre 211 mediu, sau catre generatiile viitoare. Aceste costuri se acumuleaza si apar drept costuri legate de procese, controlul crimei organizate, coordonare birocra tica, reglementari guvernamentale, protectia consumatorului, ingrijirea sanatatii etc. Niciuna din aceste activitati nu adauga nimic productiei adevarate, toate aceste activitati contribuind semnificativ la inflatie. Modelele economice actuale sunt bazate pe ideea clasica a pietei libere, unde vanzatorii si cumparatorii se intalnesc, avand puteri si informatii egale. In realitate, marile corporatii controleaza distribu tia bunurilor, creaza cereri artificiale prin intermediul mass-media si au o influen ta decisiva asupra politicilor nationale. Exemplu: In SUA , deciziile importante luate in politica energetica nu sunt luate in conformitate cu interesul national ci cu interesele corporatiilor domin ante. Gigantii corporatisti au puterea de a stabili intr-o mare masura, nu numai polit ica energetica, ci si sistemele de transport, agricole, de ingrijire a sanatatii etc . Pietele libere reglate de cerere si oferta au disparut demult. Ele exista numai in manualele de economie. Numeroase modele economice, considerate actualmente in mod tacit ca fiind inevitabile, vor trebui sa fie schimbate. Adevarata globalizare impune ca activi tatile economice sa fie studiate in contextul ecosistemului global, iar majoritatea conceptelor utilizate in teoria economica actuala vor trebui extinse, modificate sau, dupa caz, abandonate. Problemele protectiei sociale, cu care se confrunta in prezent toate tarile, sunt o preocupare aparte pentru statele aflate in tranzitie, in general, si pent ru tara noastra, in special. Aceasta in contextul in care ne confruntam cu inexiste nta unui model de tranzitie a societatii de la o forma social-economica bazata pe un sistem de organizare si conducere sociala si economica autoritara la un sistem b azat pe autonomizarea relatiilor si a agentilor si functionarea economiei pe principi ile cererii si ofertei. Mobilizarea resurselor - resurse menite sa sprijine politica activa in domeniul fortei de munca pot sa provina atât din sectorul de stat, cât si din ce l particular, desi la inceputul tranzitiei acestuia din urma ii revine un rol foar te limitat in domeniul finantarii. Sistemul de protectie a cetatenilor reprezinta ansamblul beneficiilor sociale alcatuit din beneficiile universaliste si sistemul de securitate sociala .

Protectia sociala mai poate fi apreciata ca ansamblu de actiuni, decizii si masuri inteprinse in societate pentru prevenirea, diminuarea sau inlaturarea consecintelor unor evenimente considerate ca riscuri sociale asupra conditilor d e viata ale populatiei constituie una dintre definirile agreate de specialistii in stiinte sociale. In stabilirea nivelului de trai conform standardelor oraganismelor international e (ONU, UNESCO, OEM) exista anumiti parametri si anume : conditiile materiale de trai (ocuparea fortei de munca, venituri, conditii de munca, locuinta, imbracami nte etc) si conditiile sociale (sanatatea, educatia, cultura etc). Protejarea populatiei unei tari de inflatie, mentinerea unui anumit pret la produsele de baza prin acordarea de subventii de catre stat, asigurarea unui ven it minim familial, masuri de reducere a criminalitatii, a impactului calamitatilor 212 naturale,a raspandirii unor boli, programe nationale de lupta impotriva coruptiei sau planuri nationale a ocuparea fortei de munca, de lupta impotriva saraciei- sunt tot atatea exemple de realizare a protectiei sociale la nivelul i ntregii societati. Unul dintre obiectivele protectiei sociale are in vedere reintegrarea in viata normala a persoanelor care au beneficiat de asistenta sociala prin: activarea re surselor proprii lor, identificarea modalitatilor optime de a face fata problemelor, prom ovarea unor solutii de a reduce timpul marcat de situatia de risc. In vederea integrari i sociale, nevoia sociala reprezinta ansamblul de cerinte indispensabile fiecarei persoane pentru asigurarea conditiilor de viata. Nevoia de asistenta sociala Asistenta sociala functioneaza dupa un alt principiu decat asigurarile : bazandu-se doar pe fonduri provenite din bugetul statului sau din donatii ale voluntarilor si ale institutiilor internationale, asistenta nu presupune nici o contributie financiara anterioara a persoanei asistata. Ajutorarea persoanelor aflate in sit uatii problematice are la baza principiul solidaritatii si presupune evaluarea trebuin telor asistatului. Nevoii sociale cu o etiologie economica i se poate raspunde prin interventii in care beneficiile sociale acopera necesarul dorit pentru un standard minim de via ta. Serviciile din domeniul asistentei sociale sunt specifice pentru nevoile provoca te de incapacitati personale sau dependenta. Cand intre asistenta sociala si schimbare sociala nu se stabileste o relatie stransa, se pot ivi probleme serioase dinspre utilizatori, dinspre cei care ofera sprijin, dinspre practicieni, dinspre manage ri si organizatiile furnizoare de servicii sociale. AsistenŃa socială este componenta non-contributivă a sistemului de protecŃie socială şi reprezintă ansamblul de instituŃii şi măsuri prin care statul, autori tăŃile publice ale administraŃiei locale şi societatea civilă asigură prevenirea, limit area sau înlăturarea efectelor temporare sau permanente ale unor situaŃii care pot genera marginalizarea sau excluderea socială a unor persoane. Obiectivul principal îl constituie protejarea persoanelor care, datorită unor

motive de natură economică, fizică, psihică sau socială, nu au posibilitatea să îşi asigure nevoile sociale, să îşi dezvolte propriile capacităŃi şi competenŃe pent ru participarea activă la viaŃa socială. AsistenŃa socială in Romania, dezvoltată rapid după 1990 a avut mai degrabă un caracter fragmentat, constituit mai ales în jurul unor situaŃii de criză, făr ă priorităŃi clar stabilite. În prima perioadă după 1990 sistemul de asistenŃă socială nu urm ărea asigurarea aplicata de solutii ci se implica in rezolvarea de probleme, adica in cautarea de solutii noi adaptate fiecarei situatii. Activitatea asistentiala are doua dimensiuni principale: dimensiunea economica (vizeaza alocarea unor resurse materiale si financiare persoanelor care pentru o perioada limitata de timp nu p ot duce o viata auto-suficienta, ex:copiii orfani, batranii fara sustinere familial a si fara pensii), si dimensiunea propriu-zis sociala si psiho-sociala care vizeaza proces ele de integrare si reintegrare sociala in sens larg, ex : protectia persoanelor victim e ale abuzului fizic, sexual si psihic, in asistenta dependentilor de droguri si alcoo l etc). Sistemul institutiilor asistentiale de stat difera de la o tara la alta el dezvo ltandu-se in 213 functie de resursele bugetare ale statelor, de specificul problemelor sociale pe care incearca sa le solutioneze, de traditiile asistentiale si oraganizationale precum si de ideologia dominanta. Acest sistem evolueaza permanent, adaptandu-se dinamicii problemelor sociale4. Sintagma “ problema sociala” apare in sociologie si in domeniul politicilor sociale pentru a desemna un set de situatii problematice in talnite la nivel comunitar, societal si mai putin la nivel individual. Macro-problemele si micro-problemele sociale devin aspecte diferite ale aceluiasi fenomen. Nevoia de sprijin a unei persoane devine o problema pentru asistentii sociali atunci cand familia sau comunitatea locala apropiata nu pot raspunde sau nu o pot implini. Astfel, sprijinul de care au nevoie persoanele si familiile acestora este adesea solicit at atat de la formele institutionalizate de asistenta sociala cat si de la comunitate sau d e la societate. In cadrul sistemului de protectie sociala, asistenta ofera o protecti e minimala indivizilor aflati intr-o situatie problematica. Prestatiile asistentei sociale, finantate din banul public sau din donatii, sunt expresia solidaritatii national e. Ajutorul acordat pe o perioada limitata de timp celor cu probleme deosebite nu depinde de vreo contributie a acestora si nici nu presupune o rambursare a ajuto rului. Sistemul asigurarilor (care sta la baza securitatii sociale) se intemeiaza pe o logica contributiva in cadrul careia cotizatiile finanteaza compensarile de venituri in mod proportional cu contributia anterioara a individului. Asistenta sociala experimenteaza acum o importanta perioada de schimbare a prioritatilor, a organizarii si a practicilor de zi cu zi. Conform noilor preved

eri legislative privind protectia copilului, a persoanelor cu deficiente, a persoane lor varstnice, apoi cele din domeniul justitiei restaurative, a altenativelor la for mele traditionale de asistenta, a perspectivei comunitare si personalizate de interve ntie, natura si viitorul asistentei sociale se modifica fundamental. Intr-un stat democratic, protecŃia socială reprezintă un element fundamental al politicilor statale, deoarece prin punerea în aplicare se realizează prevenir ea, diminuarea sau înlăturarea consecinŃelor unor evenimente considerate ca "riscuri sociale" asupra nivelului de trai al populaŃiei. Cu rădăcini în antichitate, prin includerea elementelor de protecŃie în Dreptul Roman, remarcăm apariŃia primelor forme de asistenŃă socială în secolele 13 şi 1 4, când în jurul mănăstirilor au fost construite aşezăminte de asistenŃă socială pe ntru săraci, bătrâni şi bolnavi. Primele forme de protecŃie socială au apărut la începutul secolului 19 şi s-au referit la măsuri de asigurare socială; la acestea s-au adăugat cu timpul şi ele mente de asistenŃă socială, ambele forme căpătând denumirea de "securitate socială". A cest termen a fost utilizat pentru prima oară de instituŃiile create în SUA, odată cu adoptarea Legii securităŃii sociale din 1935, care cuprindea reglementări cu pri vire la prevenirea riscului pentru bătrâneŃe, moarte, handicap şi şomaj. Conceptul de protecŃie socială a fost prima oară introdus de către John K. Galbraith şi defineşte politica de protejare a categoriilor defavorizate ale pop ulaŃiei, 4 In Elvetia, in luna decembrie 2007 s-a trecut de la Standardele minime obligat orii pentru centrele rezidentiale de persoane varstnice la Standarde superioare, care includ pachete de servicii sociomedicale adaptate cerintelor societatii actuale (Revue d’Homme medicalisee de Friburg, Ma noir, 2008). 214 prin măsuri ce urmăresc alinierea unei protecŃii minimale, legislaŃia adoptată în această perioadă având în vedere dezvoltarea unui sistem de beneficii pentru depăşirea perioadei de tranziŃie către o economie de piaŃă. De asemenea, încercarea de descentralizare rapidă care a avut loc mai ales după 1997 a generat incoerenŃă organizaŃională, costuri sociale ridicate, şi a scăzut capacitatea de supervizare şi control, în acelaşi timp funcŃionând mai multe ins tituŃii de coordonare pe domenii sectoriale cum sunt copiii în dificultate, persoanele vârstnice, persoanele cu handicap etc. 215 MANAGEMENTUL SCHIMBĂRII ÎN INSTITUŢIILE PUBLICE DIN ROMÂNIA ŞI IMPACTUL ASUPRA SECURITĂŢII NAŢIONALE Iustina PREDUŢ RADU La différence entre les politiques sociales et les politiques publiques renvoie beaucoup de controverses en Roumanie. Pendant que les politiques sociales gèrent une interve ntion gouvernamentale pour resoudre les problèmes sociales, les politiques publiques p euvent etre proactives. D’habitude, les gens laissent les institutions prendre les décisions. La Roumani

e de l’année 2008 se trouve indoubitable dans une situqtion de crise sociale. Une crise majeu re ne détruit pas les normes sociales. Dans une tèlle situation, la communité quitte les principes morales et va prendre les décisions d’urgence. La protection de ceux qui se trouvent dans les hautes positions garde la structure des institutions fondamentales et soutient les canales de com munications en fonction. Le resultat : le mentien d’un niveau minimum du fonctionnement. Le changement du modèle de management des institutions publiques est inévitable et il va donner des effects pour les citoyens et pour le secteur privé. Personne ne peut garantir l’existence où le niveau du finnançement des institutions publiques. Il faut que les institu tions apprennent la dinamique des téchnologies en changement. Chaque institution publique doit avoir une conception strategique, des nouvelle pratiques, éficientes, se renouveller, savoir présente r ses problèmes au grand public, par des stratégies d’image bien faite. Managementul schimbării in institutiile publice din romania si impactul asupra securitatii nationale Diferenta intre politicile sociale si politicile publice genereaza inca multe controverse in Romania. Insa, cea mai semnificativa diferenta consta in faptul c a, in timp ce politicile sociale desemneaza o interventie guvernamentala pentru rezolv area problemelor sociale, politicile publice pot fi proactive, de exemplu dezvoltarea durabila, iar agentiile guvernamentale responsabile pot decide sa angajeze o ins titutie specializata pentru elaborarea alternativei de interventie, implementarea politi cii sau evaluarea ei. Este vorba de doua conceptii despre stat si despre efectele benefi ce ori paradoxale ale politicilor asistentiale. In Statele Unite ale Americii se consid era ca politicile sociale sunt o parte a politicilor publice, iar in Franta se consider a ca politicile publice sunt sociale. In mod normal, indivizii lasa luarea deciziilor pe seama institutiilor. Romania anului 2008 se afla in situatie de criza sociala. O criza majora nu provoaca o distrugere a normelor sociale. Intr-o asemenea situatie, comunitatea trece de la setul obisnuit de principii morale la un alt set obisnuit, cel de urgenta. Sistemul de urgenta nu inseamna o abrogare a tuturor principiilor, o prabusire a conventiilor, ci o ingustare si o stramtare a principiilor normale de distributie. Protejarea celor aflati la conducere pastreaza structura institutiilor fundamentale si tine in stare de fun ctionare canalele de comunicare obisnuite. Rezultatul este mentinerea unui nivel minim de functionare. Pe masura ce criza se accentueaza se observa distrugerea sistematica a anumitor categorii soc iale. Doctorand inginer 216 Se poate prevede cine este condamnat sa moara. Oricare ar fi principiile normative de excludere de la privilegii sau de la siguranta oferita de comunitat e,

excluderile legiferate stabilesc cine va primi tot mai putin – odata cu diminuar ea resurselor – si in cele din urma, cine va ramane pe dinafara sau va fi lasat sa moara de foame. Surprinzator, cercetarile arata ca victimele prestabilite isi accepta soarta cu resemnare. Ele accepta ca nenorocirea abatuta asupra lor si a familiilor lor, a fost meritata, si ca facea parte din conditiile normale in timpul unei crize. Ei inte leg ca elitele nu au fost nici un moment in pericol si iau de la capat vechile raportur i de servitute, fara sa sufere, ba chiar cu recunostinta. Acceptarea conditiei de vic tima arata ca nu e vorba de o prabusire a ordinii sociale, ci chiar de afirmarea ei.1 Popoarele nu gandesc prin intermediul institutiilor lor, ci institutiile gandesc pentru ele (Teoria lui William Torry). O colectivitate poate sa impuna victimelor sale prestabilite sa duca greul in timp de criza si poate rezolva probleme deciziilor de distributie, lasand instit utiile sa faca alegerea, dar numai atunci cand comunitatea le-a conferit legitimitatea. Distributia prin intermediul institutiilor publice responsabile si competente es te nesatisfacatoare, dar este pretul care trebuie platit, pentru ca traim intr-o so cietate pluralista, unde legitimitatea este pusa intotdeauna la indoiala. Atunci cand indivizii se contrazic pe tema dreptatii elementare, conflictul cel mai greu de rezolvat este intre institutiile intemeiate pe principii incompatibi le. Predicile impotriva violentei conjugale si a abuzurilor fata de minori, impotriv a abuzurilor de alcool sau de droguri, impotriva rasismului sau discriminarii sexu ale nu au sanse de reusita. Numai transformarea institutiilor poate schimba lucrurile. Lor trebuie sa ne adresam, nu indivizilor. Si trebuie sa o facem permanent, nu numai in perioade de criza.2 Referiri la nevoia de management al schimbarii in institutiile publice din domeniul social din România Trebuie constientizat faptul ca institutiile legitimate iau deciziile importante , iar cetatenii, atunci cand trebuie sa ia decizii importante, nu pot face acest l ucru decat in cadrele delimitate de institutiile pe care tot ei le cladesc. In Romania institutiile sunt dependente de factorul politic, ce dirijeaza resursele publice de multe ori in conformitate cu interesele clientelare. Cetatenii isi gasesc cu mare greutate locul intr-o societate in care institutiil e isi pierd legitimitatea din cauza faptului ca sunt remorcate la interesele clientele i politice aflate in functii. Deciziile majore se iau prin asumarea raspunderii guvernamentale, iar legile organice sunt deturnate prin Ordonante de urgenta3. E ste necesara formularea treptata a unei retele de concepte si modele articulate intr e ele si, 1 Mary Douglas, How institutions think?, Cum gandesc institutiile, Editura Polir om, 2005, pp.173176. 2 Iustina Radu, Leadership-ul organizational, Sesiune de comunicari stiintifice,

Prefectura Municipiului Bucuresti, World Trade Plaza, Bucuresti, iunie 2006. 3 ex. O.G. nr.51/2005 prin care se modifica o lege speciala, Lg. nr.239/2003 (Iu stina Radu – Memoriu inaintat la Curtea Constitutionala prin care se contesta constitutionali tatea Ordonantei de Urgenta). 217 in acelasi timp, dezvoltarea organizatiilor sociale corespunzatoare. Institutiil e vor fi la fel de importante si vor trebui sa fie constiente de existenta tuturor celorlalti parteneri sociali si sa coopereze una cu alta. Trebuie abordata o viziune sistem ica asupra lumii din punct de vedere al relatiilor si al integrarii. Sistemele sunt entitati integrate, ale caror proprietati nu pot fi reduse la proprietatile partilor comp onente mai mici. Cu toate ca putem discerne partile individuale care compun un sistem, intregul este intotdeauna diferit de simpla suma a partilor sale componente4. Concluzie: sistemul de management ar trebui sa fie unul ecologist - sistemele naturale sunt autoreglabile. Institutiile sunt organisme vii, care gandesc si ex amineaza gradul in care gandirea individuala este dependenta de ele, precum si modul in c are indivizii reusesc sa cada de acord asupra renuntarii la interesul personal in fa voarea construirii bunurilor colective. Relatia individ-institutie merge in ambele sens uri, in scopul legitimarii si al conferirii de identitate. Managementul schimbarii insti tutiilor publice este o necesitate pentru viitorul functionarii societatii romanesti. De legitimitate are nevoie Inspectia Sociala in Romania de astazi. Managerii din sectorul public trebuie sa investeasca si ei din ce in ce mai mult timp si energie in planificarea managementului schimbarii organizationale. Efort ul de planificare a schimbarii raspunde provocarilor derivate din mediile turbulente s i competitive, solicitarilor beneficiarilor si ale decidentilor care mandateaza schimbarea. Programele de schimbare planificata necesita implicarea indivizilor de la toate nivelurile organizationale si prevede actiuni derulate atat la nivel indiv idual, cat si organizational. Beneficiarii Inspectiei Sociale au o foarte mare varietate de nevoi si dorinte, iar majoritatea considera ca este putin probabil ca ele sa fie satisfacute cu o sing ura oferta, sau chiar cu un singur tip de oferta. Pentru a asigura succesul managementului schimbarii in domeniul social, se cere imperativ efectuarea unei diagnosticari a sistemului si o cercetare evaluat iva a starii de fapt. Interventia colectiva (un nou concept in managementul Inspectiei Sociale) va duce, in urma aplicarii managementului schimbarii, prin cadrul legislativ si reglementari ulterioare5, la orientari, organizari, adaptari ale politicilor soc iale, ale programelor, masurilor, normelor, serviciilor, planurilor de actiune, sau orice factor cu impact in domeniul social, la participarea activa a persoanelor defavorizate

la viata sociala. Interventia colectiva a Inspectiei Sociale va fi locala, regionala sau nationala . Acest tip de interventie se va efectua la organele administratiei centrale si locale, asociatii si organizatii nonguvernamentale cu activitati in domeniul soc ial, prestatori de servicii sociale catre populatie, cu tinta finala de combatere a e xcluziunii sociale, in general. 4 European journal of population-revue europeenne de demographie, mai 2006 , ISS N: 0168-6577, Dordrecht, Netherlands. 5 Proiectare de acte normative, in urma diagnozei Inspectiei Sociale si a Ghidul ui matodologic al inspectorului social (nota autorului).. 218 Pentru a realiza aceste activitati, personalul Inspectiei Sociale se va asocia cu partenerii din mediul asociativ, mediul guvernamental, societate civil a, etc.6 Rolul Inspectiei Sociale in acest sens, va implica o munca de analiza, de evalua re, de control si consiliere, de reprezentare, de concentrare, de sustinere, de sensibi lizare si formare, de negociere si mediatizare, de cercetare, de coordonare si de redactar e, precum si de producere de documente. Concret, rezultatele vizate de Inspectia Sociala pot duce la actiuni avand ca scop modificarea actelor normative existente si elaborarea unor reglementari legislative speciale7. Odata cu schimbarea modelului de management al celor 8 Inspectorate Sociale Regionale, responsabilitatile directiilor de interventie colectiva regionala, vo r sustine rolul de supraveghere, control, consiliere, evaluare si formare, precum si acela de interventie si coordonare a politicilor sociale, programelor, serviciilor si pre statiilor sociale, avand ca impact combaterea excluziunii sociale de orice fel, precum si menirea de a sprijini organismele publice judetene si locale in vederea elaborai i planului lor de actiune la nivel judetean si local, in domeniul social. Inspecto ratele Sociale Regionale vor aduce in mod egal un sprijin municipalitatilor in raport c u obligatia acestora de a realiza adaptarile mediului (accesibilizarea mijloacelor de transport, cladiri publice, etc.8), respectarea standardelor de calitate cu priv ire la centrele de asistenta sociala, prestatiilor si ansamblului serviciilor sociale l a nivel regional. Rezultatele muncii de evaluare vor fi destinate ansamblului partenerilor ce lucreaza la ameliorarea integrarii socio-profesionale a persoanelor defavorizate . Inspectia Sociala va adopta de asemenea o perspectiva multisectoriala, deoarece integrarea socio-profesionala a persoanelor defavorizate se realizeaza prin relationarea acestora cu apropiatii, activitati cotidiene si domestice, deplasar i, comunicatii, activitati educative si de foramere, scolarizare, munca, petrecerea timpului liber, etc.

Productiile programului de evaluare vor fi de natura transversala sau specifica. Lucrarile de natura transversala vor permite evaluarea situatiilor de integrare 6 Conform noului model pe care il propunem, Inspectia Sociala are nevoie sa ingl obeze in structurile sale alte organizatii (cum ar fi Protectia consumatorului de servici i sociale si o parte a Politiei comunitare), care ii pot conferi legitimitate, autoritate si expertiza de care are nevoie (nota autorului). 7 Iustina Radu - Extras din “Strategia nationala a Inspectiei Sociale” – materia l prezentat la Conferinrta Nationala “Integrarea sociala a persoanelor defavorizate din Romania ” – MMFES si Ambasada Frantei, Institutul Cultural Francez “Elvira Popescu”, 2006 : “ regleme ntari cu privire la drepturile persoanelor cu deficiente in vederea integrarii lor scolare, profesio nale si sociale, realizarea unor norme cu caracter de recomandare sau imperative, documentarea un or problematici, culegerea de date si informatii, sensibilizarea opiniei publice, experimentarea unor produse si servicii, contributia la un plan de actiune concertat, etc.- Extras din “Strateg ia nationala a Inspectiei Sociale” 8 “Centru National de studii si cercetari pentru accesibilizarea institutiilor P ublice” in colaborare cu Inspectia Regionala Bucuresti si Universitatea Politehnica Bucuresti – proiect i nitiat si coordonat de Iustina Radu (2005), ce a avut ca finalitate lucrarea: “Norme si standarse de ac cesibilizare a institutiilor publice din Romania” ( prezentat in octombrie 2005 in plenul Camer ei Deputatilor) 219 sociala si stabilirea de constante prin punerea in aplicare a activitatilor multisectoriale de urmarit. Acest lucru da o viziune de ansamblu a situatiei si pune in legatura mai multe informatii, ceea ce va permite o intelegere aprofundata globala si structurata a problemelor. Programul va numara doua productii transversale: O noutate in Romania va fi Revista anuala de actiune guvernamentala din domeniul social, ce va cuprinde rapoarte ale interventiilor si initiativelor guvernamentale, fie legislative, fie de reglementare sau administrative. Proiect ele si diversele lucrari implementate prin initiativa guvernamentala sau cu sprijinul a ctiv al mijloacelor guvernamentale, vor fi deasemenea in mod egal examinate, in fiecare an. Revista anuala de actiune guvernamentala din domeniul social va interpela decide ntii politici si pe linie administrativa, precum si pe diversii parteneri sociali, pe ntru a recunoaste castigurile si pierderile legate de actiunile lor si va acorda un spr ijin suplimentar, prin aplicarea corectiilor necesare. Starea situatiilor multisectoriale apreciaza evolutia integrarii sociale pe o perioada mai lunga. Aceasta apreciere este stabilita in functie de situatiile “i deale” ale participantilor, pe care Romania doreste sa le atinga (vezi standarde de calitat e) in toate domeniile vietii cotidiene si sociale pentru persoanele beneficiare de ser vicii si

prestatii sociale. Progresele sau regresele sistemului social vor fi analizate i n raport cu asteptarile mai mult sau mai putin mari ale acestor situatii « dorite ». O at entie particulara va fi acordata factorilor care sunt recunoscuti, in literatura stiin tifica sau de catre experti, ca determinanti majori ai asteptarii in aceste situatii. Lucrarile de natura specifica vor permite aprofundarea unui subiect, a unei tematici sau a unui aspect particular al participarii sociale si al determinanti lor sai. Aceste lucrari fiind mai aprofundate, permit fie documentarea sub toate aspectel e ale unui subiect precis, fie intreprinderea unei cercetari evaluative propriu-zise, care vizeaza stabilirea de relatii explicative intre situatia examinata si factorii s ai determinantii care o influenteaza. Activitatile de natura specifica vor fi apana jul Inspectiei Sociale si/sau realizate in colaborare cu cercetatori externi.9 Activitatile Programului de evaluare pot fi de folos fiecarui partener in parte. Facand legatura intre cercetare si interventie, informatiile colectate si analiz ate din cadrul tezei, vizeaza facilitarea planificarii strategice a interventiilor fieca rui actor social, precum si amelioraea eficacitatii actiunilor acestora. Concluziile si recomandarile Programului de evaluare vor face posibila o noua coerenta a actiun ilor, precum si o ajustare a legilor, politicilor si programelor ce influenteaza integ rarea sociala si combaterea excluziunii sociale. Schimbarea modelului de management al institutiilor publice este inevitabila si va produce efecte atat asupra cetatenilor, cat si asupra sectorul ui privat. Institutiilor publice nu le este garantata existenta sau nivelul finanta rii. Va trebui ca si ele sa inteleaga dinamica tehnologiilor aflate in schimbare. 9 In urma prezentarii in mass-media a cazurilor grave depistate in activitatea a sistentilor maternali, luna august 2008, am propus Ispectorului General de Stat al Inspectiei Sociale d emararea unui proiect de evaluare a activitatii de asistenta maternala la nivel national, pe u n esantion de 1870 de copii aflati in plasament. ( Nota autorului). 220 Fiecare institutie publica va trebui sa aiba o conceptie strategica proprie, sa aiba in vedere practici noi, eficiente, sa se innoiasca, sa inoveze si sa sti e sa-si prezinte meritele publicului in general si categoriilor de public care platesc impozite si le urmaresc activitatea, prin strategii de imagine foarte clar concepute. InstituŃiile publice, în sensul birocratic pe care îl au în ziua de astăzi, repr ezintă singurul mod de organizare social-economică a statului care poate face faŃă provocărilor modernităŃii (numărul mare al populaŃiei, diversitatea şi complexit atea nevoilor umane ce se cer satisfăcute). Ceea ce face din instituŃiile birocratice instrumente eficiente este caracterul lor raŃional – observa Max Weber10 – manif estat în cele patru dimensiuni principale ale acestora: o pot manevra un număr mare de sarcini:

o pun accent pe cuantificare; o operează într-un mod previzibil, standardizat; o pun accent pe controlul asupra celor angrenaŃi în sistemul instituŃiilor. Într-un stat democratic institutiile publice au următoarele funcŃiuni: o pregătirea şi adoptarea de acte normative; o punerea în executare a legilor; o supravegherea punerii în executare a hotărârilor luate la nivel politic. O instituŃie publică „vinde” bunuri şi servicii care asigură facilităŃi precum: servicii de telecomunicaŃii, electricitate, aprovizionarea cu gaze şi apa, trans port (căi ferate, aeriene, navale), transportul public urban, servicii financiare (bănci, companii de asigurare). Obiectivul unei instituŃii publice este servirea interesului publ ic. Sunt situaŃii în care iniŃiativa particulară nu poate acoperi cerinŃele societăŃii şi de aceea sunt necesare instituŃii specifice. Scurt istoric al institutiei publice Agregarea comunităŃilor umane la nivelul unor sisteme naŃionale a condus la apariŃia primelor guverne. Pentru gestionarea situaŃiei la nivel teritorial au f ost necesare structuri administrative, precum: o Sistemele administrative din Egiptul antic; o Sistemele administrative din timpul dinastiei Han (206 î.e.n. – 220 e.n.), car e sugerau pornind de la preceptele confucianiste, modul de acces al indivizilor la guvernare (calitatea indivizilor şi nu poziŃia socială); o Imperiile administrative grec şi roman controlate de la centru prin legi şi proceduri. Modelul tradiŃional de administraŃie publică datează de la mijlocul secolului al XIX-lea, structurile democratice dezvoltându-se odată cu apariŃia statului moder n. Sa trecut astfel de la sistemele de administraŃie bazate pe loialitatea faŃă de un individ (rege, ministru etc.) la sisteme administrative în care individul este subsumat statului în raport cu componentele sistemului legislativ. În ultima parte a secolului al XIX-lea au fost necesare reforme asociate cu modelul tradiŃional de administraŃie.11 10 Max Weber – “Teoria elitelor birocratice” – promoveaza ideea concentrarii put erii in organizatiile birocratice 11Mireille Radoi – “Evaluarea politicilor publice” Tritonic, Bucuresti, 2005 – p .19. 221 Caracterizare generală a institutiilor publice InstituŃiile publice au deŃinut pentru multă vreme un rol important în majoritatea tărilor dezvoltate, dar odată cu privatizarea unor servicii publice, unele instituŃii au trecut într-un plan secundar. Aceste instituŃii sunt importante pentru că: o Activitatea lor este dependentă de sectorul guvernamental; o Managementul sectorului public controlează activitatea organizaŃiilor cu scop lucrativ. În cadrul acestor instituŃii avem în vedere şi politicile sociale, industriale ş i de investiŃii. În cazul în care controlul guvernamental este prea rigid, instituŃii le publice îşi pierd statutul de entităŃi independente, astfel că nu mai sunt rentabile pen tru

public. Sunt situaŃii în care instituŃiile publice nu pot fi controlate eficient iar randamentul lor este inferior companiilor private. Este oportun ca atunci să se pună problema privatizării unor servicii publice12. Dacă managerii din organizaŃiile private au în vedere în primul rând profitul, scopul managementului public este satisfac erea interesului general. Succesul instituŃiilor publice depinde şi de modul în care Guvernele gasesc mecanismele de motivare şi control adecvate fără a implementa proceduri rigide l a nivelul fiecărei entităŃi publice. Serviciile publice. Caracteristicile lor sunt : o Satisfac o nevoie socială; o Se crează / desfiinŃează prin decizie administrativă de management; o Regimul lor juridic este reglementat de norme ale dreptului public; o Se realizează prin stabilimente publice, etc. Serviciile publice asigura servicii precum asistenta speciala pentru persoanele cu handicap, centre de ingrijire si asistenta pentru persoane varstnice, centre de zi si respiro, centre de urgenta, centre pentru copii aflati in dificultate, etc., con siderate esenŃiale pentru societate, în ansamblu, dar mai ales, foarte importante pentru siguranta nationala. Sunt situaŃii în care activităŃile de interes public nu aparŃin serviciului publ ic. Sunt considerate servicii publice numai activităŃile care satisfac nevoi sociale apreciate de puterea politică ca fiind de interes public - furnizate ca servicii în reŃea. De cele mai multe ori, guvernele acordă facilităŃi grupurilor dezavantajate. Ace ste servicii impun investiŃii iniŃiale mari conducând la tendinŃe monopoliste13. Pri n natura lor, aceste servicii pot avea un impact politic. Controlul susŃinut prin regleme ntări 12Privatizarea unor servicii rezidentiale din cadrul Directiilor Generale de Asi stenta Sociala si Protectia Copilului din Romania, institutii subordonate Consiliilor Judetene sau Locale ale Municipiului Bucuresti (externalizarea serviciilor de psihoterapie sau fiziotera pie la Centrul de Ingrijire si Asistenta nr.2- Bucuresti).(nota autorului). 13Exemplul centrelor rezidentiale pentru adultii cu handicap, care nu au persona litate juridica, fiind in subordinea Directiilor Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului j udetene si locale. Interesul consiliilor judetene si locale ale municipiului Bucuresti este de a mo nopoliza aceste centre, de a creste costurile si de a face ca internarea si asigurarea serviciilor la st andarde minimale beneficiarilor de servicii rezidentiale de acest tip sa fie cel putin discutabil a.(nota autorului). 222 legislative asigură coordonarea instituŃiilor publice. Există riscul, din cauza gestionării defectuoase a resurselor financiare, ca bugetele să aibă de suferit. Companiile publice se află în competiŃie directă cu companiile private: bănci, companii de asigurare, aeriene, petroliere. Pentru a stimula competiŃia şi pentru a menŃine controlul unor ramuri strategice, guvernele controlează aceste companii.

Sunt Ńări, în care statul deŃine monopolul asupra companiilor: producătoare de maşini; de alcool şi tutun. Apar astfel diferenŃieri în dezvoltarea sistemelor fiscale de la Ńară la Ńară. E xistă patru motive care determină existenŃa companiilor publice : o minimalizarea erorilor de pe piaŃă; o creşterea rentabilităŃii economice; o facilitarea planificării centralizate a economiei; o schimbarea naturii economiei. Sectorul public a avut întotdeauna şi alte scopuri decât cele financiare. Orice guvern are autoritatea de a se implica în toate sectoarele economiei, ceea ce presupune şi crearea de companii proprii. Interesul public a fost întotdeauna o prioritate care presupunea angajarea celor mai competente persoane pentru a forma o elită administrativă care să acŃioneze în conformitate cu legea şi precedentele existente. Exemple – modele: Conform modelului tradiŃional, o administraŃie funcŃionează sub controlul formal al elitei politice. Există un sistem strict de ierarhie birocratică, cu o ficialităŃi anonime motivate de interesul public şi care susŃin partidele aflate la guvernar e. Teoriile lansate la sfârşitul secolul al XIX-lea s-au menŃinut neschimbate şi au fost utilizate până la sfârşitul secolului al XX-lea în majoritatea Ńărilor occi dentale. La începutul anilor ’80 guvernele au început să caute răspunsuri la marile probleme sociale şi economice apărute. S-a constatat că răspunsurile rapide şi flexibile, la stimuli din ce în ce mai variaŃi, sunt necesare într-o societate dinamică. Exemplificare – Modelul birocratic weberian Weber are în vedere şase principii ale sistemului birocratic modern, derivate din conceptul de autoritate legală / raŃională: o principiul teritoriilor stabile aflate sub o jurisdicŃie specifică. Sunt stabi lite în general prin legi sau regulamente administrative. o principiul ierarhiei oficiale şi a nivelelor de autoritate. Presupune o subordonare a cadrelor inferioare celor superioare. o managementul birocraŃiei moderne. Se bazează pe documente scrise, „dosare” ce sunt păstrate. o managementul birocratic. Presupune o pregătire de specialitate. o persoanele implicate în aceste activităŃi sunt pe primul plan. o managementul birocratic urmează anumite legi, mai mult sau mai puŃin stabile sau exhaustive, care pot fi invalidate. CunoştinŃele celor ce fac parte din domeniu trebuie să includă jurisprudenŃa, management administrativ şi de afaceri. 223 EvoluŃia societăŃii a impus mai multe tipuri de sisteme administrative. Dacă în sistemul birocratic tradiŃional, personalul răspundea la stimuli simpli fără să ia decizii, astăzi se acordă o mai mare importanŃă managementului decât administraŃiei, rezultatelor decât mijloacelor. În situaŃii de criză există posibilitatea ca autoritatea personală să ia locul regulilor iar funcŃionarii publici să fie obligaŃi să se supună unor factori de putere. Aceste crize pot ajuta sistemul de organizare birocratică. 14 Este clar că aceas tă adaptare contribuie la dezvoltarea sistemului de organizare birocratică. Acest s istem este format din proceduri de rutină dar şi din perioade de criză care asigură ap

oi, perioadele de stabilitate. Schimbările iniŃiate în administraŃiile publice impun: o investiŃii în tehnologii de vârf; o redefinirea relaŃiilor cu clienŃii; o reorganizarea muncii; o utilizarea managementului calităŃii; o campanii de informare. Schimbarea modelului de management al institutiilor publice este inevitabila si va produce efecte atat asupra cetatenilor, cat si asupra sectorului privat. Institutiilor publice nu le este garantata existenta sau nivelul finantarii. Va trebui ca si ele sa inteleaga dinamica tehnologiilor aflate in schimbare. Fiecare insti tutie publica va trebui sa aiba o conceptie strategica proprie, sa aiba in vedere prac tici noi, eficiente, sa se innoiasca, sa inoveze si sa stie sa-si prezinte meritele p ublicului in general si categoriilor de public care platesc impozite si le urmaresc activi tatea, prin strategii de imagine foarte clar concepute. 14 Chelcea Septimiu – Metodologia cercetarii sociale, Editura economica, Bucures ti,2006 – pag.43 224 EFECTELE ECOLOGICE ALE CONFLICTELOR Irina CUCU In a very best wish of the armed forces training, when experineces or military e xercises are ongoing, sometime they can’t tale into account the negative effects over the env ironment leading many times to the environment’s degradation. This can be seen the best into the armed conflict areas. Consequently, the implications provoked by the „profit hunt’ have dezastr ous consequences over the environment. Dacă la început omul era supus naturii, de-a lungul timpului – prin forŃa cunoaşterii, inteligenŃei şi creaŃiei – omul s-a transformat pe sine, a transfor mat natura conform necesităŃilor sale, dar încet, încet, a adus şi dezechilibre în procesel e naturii. Întreaga relaŃie dintre om şi natură a suferit profunde transformări datorită faptului că urmându-şi interesele, din neglijenŃă şi ignoranŃă – uneori chiar di n reacredinŃă – prin acŃiunile sale necugetate, îndreptate împotriva naturii, omul a ajuns să devină autorul crizei cu care se confruntă mediul înconjurător, criza ce pune su b semnul întrebării propria sa supravieŃuire. Ca suport al vieŃii, mediul natural a imprimat şi continuă să imprime acŃiunilor militare numeroase particularităŃi. Conceptul de securitate ecologică a fost avansat la sfârşitul anilor 1980 de către militanŃii pentru protecŃia mediului şi organizaŃii neguvernamentale şi re prezintă capacitatea unei comunităŃi de a sesiza, anticipa suficient de cuprinzător riscu rile ecologice ale dezvoltării şi de a-şi construi în timp real instrumentele de acŃi une adecvate.1 Acest concept, extrem de actual şi important, a fost însuşit de oamen ii politici, şi datorită implicaŃiilor tot mai mari ale efectelor poluării asupra s ănătăŃii

planetei. InfluenŃa conflictelor asupra mediului Ca noŃiune, criza continuă să plutească între concret şi abstract stârnind preocupări analitice, în contextul unor oportunităŃi. Relevant este şi faptul că , în lume, în ultimii ani, din multitudinea de manifestări cu tematică politico-socia lă, mai mult de jumătate au avut în centrul atenŃiei crizele şi necesitatea unui managem ent eficient al acestora. Dar, criza constituie întotdeauna şi un început deoarece e ste urmată de o soluŃie ce deschide noi posibilităŃi. Provocările ştiinŃifice despre prevenirea şi soluŃionarea crizelor presupun o înŃelegere cuprinzătoare a genurilor de determinări ce guvernează organizările ş i procesele sociale. Crizele sunt consecinŃe şi expresii ale dificultăŃilor genera te de intervenŃiile în existenŃa socială. În afara efectelor în plan politic, social, militar etc., crizele din ultimele decenii au avut repercusiuni şi în plan ecologic. Ecologia este ştiinŃa care se ocupă cu studiul distribuŃiei şi bogăŃia organismelor vii, a interacŃiunii dintre organismele vii şi mediul lor de viaŃă. Mediul Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate, doctorand al Universită Ńii NaŃionale de Apărare “Carol I” 1 Ligia, Leaua, „Dimensiunea de mediu a securităŃii naŃionale”, în Intelligence, nr. 12, 2008, p 19. 225 ambiant presupune două proprietăŃi fizice, care pot fi descrise de o combinaŃie de factori abiotici locali, cum ar fi lumina soarelui, clima şi geologia, şi alt e organisme care împart acelaşi habitat. Până în prezent, impactul crizelor asupra ecologiei nu a captat prea mult atenŃia specialiştilor. De fapt, crizele din ultimii ani au arătat că pe parcursul soluŃionării lor au f ost întrebuinŃate diverse metode sau tehnologii ce au avut repercusiuni asupra ecosistemelor. Utilizarea muniŃiilor cu fragmentaŃie şi uraniu sărăcit au afecta t suprafeŃe de teren cu urmări asupra culturilor din zona afectată, care cu timpul pot avea efecte şi asupra populaŃiilor locale. Minele antipersonal, chiar dacă au fo st interzise, alte categorii de explozive au transformat mari suprafeŃe de teren în locuri improprii pentru activităŃi umane. Dacă vorbim de crizele economice putem arăta că dezvoltările planificate pentru profituri imediate au afectat şi ele capacitatea adaptare a speciilor la noile dezvoltări economice, câteodată haotice. Perturbarea ecosistemelor din cauze economice au efecte negative: creşterea temperaturii globale, lipsa semnificativ ă a precipitaŃiilor, dispariŃia anumitor specii de vieŃuitoare etc. Dincolo de declaraŃiile generoase, războiul economic şi chiar competiŃia economică la nivel global condamnă zone întregi ale lumii la activităŃi noneconomice. Din păcate, rezervele acestora se transformă în dezastre, în ecosisteme de mare importanŃă asupra fenomenelor naturale. În lipsa altor altern ative, omul distruge echilibrele din jungla africană, Amazonia, etc., iar efectele se s

imnt în întreaga lume, generând crize. Efectele unor astfel de crize se pot transforma în crize globale cu consecinŃe semnificative pentru mediul ambiant. Impactul ecologic al unor crize poate fi paradoxal prin biodiversitatea efectelor de nişă ecologică, ca de exemplu dispar iŃia speciei umane, aşa cum au dispărut şi alte specii. În ultima perioadă, în arealul situaŃiilor de criză, s-au manifestat riscuri scăpate de sub control, cum ar fi: acŃiuni teroriste, trafic de armament, muniŃi e, materiale şi componente nucleare, droguri, trafic de persoane, dezvoltarea econo miei subterane, exploatarea vulnerabilităŃilor infrastructurii critice (alimentare cu apă, energie, telecomunicaŃii, transport). Uneori, toate acestea pot constitui premis ele apariŃiei unor crize pur ecologice. Crizele pot duce şi la catastrofe ecologice. Posibila efectuare a unor atacuri asupra sistemelor de protecŃie a mediului, barajelor şi folosirea deşeurilor tox ice şi radioactive pentru a produce catastrofe ecologice poate fi cauza unor crize nemonitorizate îndeajuns. Construirea canalului navigabil Bâstroe, care constitu ie un pericol pentru echilibrul ecologic al Deltei Dunării, demonstrează clar intenŃii le Ucrainei în ceea ce priveşte politica zonei. Contruirea acestuia nu ar duce doar la distrugerea ecosistemului Deltei, ci şi la dezavantaje economice pentru România. Acestea sunt date, pe de o parte, de micşorarea numărului de turişti, îndeosebi străini, care vin anual în Deltă, dar, pe de altă parte, la scăderea traficului navigabil pe Canalul Dunăre-Marea Neagră, aducănd, astfel, în ambele cazuri mai puŃin profit pentru Ńara noastră. 226 Există şi o serie de alte presiuni externe, deosebit de periculoase, din partea reŃelelor teroriste, a traficanŃilor de droguri, a crimei organizate, car e urmăresc menŃinerea contrastelor, a tensiunilor şi situaŃiei incerte necesare şi propice pentru activităŃi ilegale, producerea şi valorificarea materiei prime pentru traficul d e droguri, conexarea la resursele de materii prime pentru droguri din Asia de Sud-Est şi activarea continuă, pe această bază, a foaierului perturbator. Crizele au dezvoltat în unele societăŃi ideea de apărare a naturii şi a animalelor. Drept urmare au apărut societăŃi de protecŃie a mediului înconjurăto r sau a drepturilor animalelor. Unele dintre ele, cum ar fi organizaŃia britanică Fron tul de Eliberare a Animalelor (Animals Liberation Front), care numără peste 200 de „ecorăzboinici” sau Frontul de Eliberare a Pământului (Earth Liberation Front) o ri PoliŃia drepturilor animalelor recurg la acŃiuni ecoteroriste având ca Ńinte lab oratoare, oameni de ştiinŃă, societatea civilă în general, dar în nici un caz aceste acŃiu ni nu au avut ca Ńintă politicieni ori actualele crize de securitate internaŃionale. Atac urile ecoteroriştilor au luat forme diferite, cum ar fi: cibergherila – dusă de hacker ii care

sunt de partea ecoteroriştilor; contaminarea produselor alimentare pentru compromiterea firmelor care fac teste alimentare pe animale; atentate cu bombă asupra societăŃilor care exploatează excesiv zone forestiere ori petroliere; inc endii asupra unor coloane auto de transport animale, păsări; atacuri armate asupra uno r laboratoare ale universităŃilor de cercetare în domeniul ecologic. O altă modalitate de exploatare a crizelor politice şi de securitate actuale cu impact ecologic sunt legate de controlarea straturile superioare ale atmosferei şi cosmosului unde superputerile îşi vor impune, fără îndoială, politica şi interes ele, desigur, printr-o strategie neconvenŃională adecvată. Acest mod este considerat şi un pericol extrem de grav pentru mediu, întrucât intervine în stratul ionosferic pr otector al planetei, folosindu-l ca pe o oglindă reflectoare şi atacându-l dinspre pămân t. De aceea, unele organizaŃii ecologiste protestează împotriva acestui sistem. Deşi aparent resursele de apă sunt considerabile, tot atât de adevărat este că ş i nevoile sunt tot atât de mari. Accesul la apă este limitat datorită unei aşezări geografice a unei zone sau a alteia, de nivelul de trai şi facilităŃile în distr ibuirea apei. Putem vorbi de o criză a apei care este declanşată de diversificarea activităŃil or şi nevoilor umane, iar prin implicaŃiile pe care le are nu de puŃine ori devine un element de interes geopolitic sau geostrategic. TendinŃele care vor amplifica criza apei în viitor sunt: perturbarea dinamicii ecologice a fluviilor şi râurilor prin amenajări raŃionale (baraje, diguri, dren ări de terenuri, despăduriri, etc.), poluarea industrială, cea produsă prin efectuarea diferitelor servicii (curăŃenia străzilor, transporturile), poluarea din agricul tură (folosirea îngrăşămintelor chimice, dejecŃiile animaliere) şi poluarea produsă d e locuitorii planetei în calitate de consumatori. Este inutil să amintim aici că m ulŃi analişti consideră că adevărata cauză a crizei din Orientul Mijlociu o constitui e apa. Efectele conflictelor armate asupra mediului O influenŃă devastatoare asupra mediului o au, în primul rând, conflictele armate care, uneori au provocat adevărate dezastre. Exemplele în acest caz sunt 227 multiple, cele mai relevante în acest caz sunt războaielor din Vietnam, Golful Persic şi Iugoslavia. În urma războiului din Vietnam, conform datelor oficiale, datorită răspândirii a circa 70 milioane litri de ierbicide foarte puternice, în special de „agent or anj", o cincime din pădurile sud-vietnameze au fost distruse chimic şi peste o treime di n mlaştini au disparut. Foarte puŃine dintre ele au putut să se refacă, marea majo ritate dintre ele au devenit simple mărăcinişuri, mediul iniŃial nemaiavând nici o şans ă de refacere. În Serbia, deşi evenimentele politice domină mediul informaŃional, răz bat din când în când informaŃii şi despre efectele folosirii loviturilor cu uraniu s ărăcit.

Unul din cele mai mari dezastre ecologice ale secolului al XX-lea a fost provocat în Golf, considerat în esenŃa sa ca secvenŃă a unui război economic la nivel global în domeniul energetic. Înaintea retragerii, trupele irakiene au vărsat în apele Golfului Persic aproximativ 3 milioane de barili de petrol şi mult mai mult în d eşert, dân foc la peste 600 de puŃuri de petrol, estimânduse că s-au răspândit în mediu circa 10 milioane de m3 de petrol. Tot atunci, terenurile petroliere ale Kuweitului au ars aproape un an producând o poluare de 10 ori mai mare decât toate combinatele industriale ale Statelor Unite ale Americii. Nici după şase luni de la stingerea puŃurilor petroliere incendiate, dimensiunile catastrofei ecologice provocate nu s-au diminuat, zone întregi ale teritoriului erau încă dominate de bălŃi de petrol in filtrat până la adâncimea de cinci metri. PuŃina vegetaŃia a deşertului dispăruse şi majoritatea animalelor nu au putut supravieŃui din cauza ploilor infestate cu re ziduuri chimice şi a apei poluate cu petrol2. Efectele distructive ale acestui război sunt mult mai mari, ele fiind cauzate şi de bombardarea buncărelor şi depozitelor armatei irakiene, rupând astfel stratur ile de pietriş care menŃineau avansarea dunelor. În urma traficului intens al maşinilor de mare tonaj (tancuri, transportoare de trupe, camioane) stratul de sol atât de fr agil în deşert, a cărui refacere necesită sute de ani, a fost afectat şi vegetaŃia distr usă, fiind afectată o suprafaŃă de peste 900 km2. Din păcate, în aceeaşi zonă, grav afectat ă cu puŃin timp în urmă a reînceput războiul. Probabil că peste câŃiva ani, se va con stata amploarea dezastrului ecologic produs şi după acest de-al doilea conflict. Probl ema cea mai gravă este că astfel de situaŃii care agresează fizic doar o anumită zon ă au repercursiuni mari şi în zonele învecinate3. Distrugerea ecosistemelor acŃionează ca un joc de puzzle. Chiar dacă pe moment avem impresia că este afectată doar o suprafaŃă restrânsă, cea agresată f izic, în timp vom observa că suprafaŃa afectată este mult mai mare, iar dezastrul se propagă în jur, chiar dacă cu o forŃa mică. Din păcate conflictele militare izbucnesc mereu, în tot mai multe zone ale globului. Un alt conflict investigat din punct de vedere al distrugerilor ecolog ice este cel din fosta Iugoslavie. Potrivit constatărilor Echipei Speciale pentru Balcani a O.N.U., patru localităŃi au fost afectate în mod special de poluare: Pancevo, No vi Sad, Kragujevac şi Bor. Bombardarea complexului petrochimic Pancevo a determinat arderea a circa 800 tone de clorură de vinil monomer, produs cancerigen. în urma 2 http://www.armyacademy.ro/reviste/4_2000/art_12.html 3 Ibidem. 228 arderii s-au degajat în aer, printre alŃi compuşi toxici, acid clorhidric, dioxi na. Golirea la timp a rezervoarelor de amoniac a dus la evitarea generării unei grav e

poluări în oraş, însă a provocat, prin deversare, distrugerea faunei Dunării pân ă la 30 km în amonte. De asemenea, peste 1.000 tone de hidroxid de sodiu (sodă caustică) au fost aruncate în fluviu, rezultând astfel o gravă poluare. La Novi Sad, în urma bombardamentelor succesive asupra rafinăriei, circa 73.000 tone petrol brut şi produse derivate au ars sau au fost deversate în canalizare, infiltrându-se în a pa subterană. La Kragujevac, bombardarea uzinei de autovehicule „Zastava" a provoca t o poluare de mare amploare, care a afectat solul, apele şi aerul, în special pri n bifenilii policloruraŃi. Bombardarea minelor de cupru, a centralei electrice şi a depozitului de hidro-carburi, situate în proximitatea oraşului Bor, aproape de frontiera bulgară, a generat o poluare transfrontalieră. Dioxidul de carbon şi o xizii de azot formaŃi prin arderea kerosenului utilizat pentru cele peste 7.000 de zborur i ale avioanelor de luptă, de explozia a peste 1.000 de rachete – care din punct de ve dere al poluării, fac fiecare cât 30 de avioane, de arderea mai multor rafinării şi depo zite de combustibili vor afecta cu certitudine stratul de ozon4. Efectele produse de astfel de conflicte, în timp şi spaŃiu, sunt uriaşe. Poate c ă aşa cum există legi care reglementează statutul şi drepturile persoanelor civile în timpul unor astfel de conflicte ar trebui să se instituie şi legi care să protej eze mediul. Trebuie să avem în vedere că trebuie să protejăm viaŃa, chiar dacă este vorba de viaŃa oamenilor, a plantelor sau a vieŃiutoarelor. Până în prezent, a fost mai importa ntă obŃinerea victoriei neŃinându-se cont de protejarea mediului natural. Din păcate, atâta vreme cât există războaie, scopurile militare sunt mai importante decât problemele ecologice. Nu se va putea proteja niciodată în total itate mediul de riscurile de natură militară. Totuşi, având în vedere situaŃiile grave care pot aparea în timp, şi care deja au început să îşi facă simŃită prezenŃa (vorbind do ar de încalzirea globală), se poate avea în vedere măcar atenuarea efectelor distructi ve ale războiului. În concluzie, în opinia noastră nu doar conflictele armate afectează mediul, ci şi cele economice. În goana după profit şi îmbogăŃire rapidă, atâta timp cât concurenŃa este foarte mare, marile companii uită de protecŃia mediului, deversâ nd diverse substanŃe în mediul înconjurător afectându-l, atât ca spaŃiu, cât şi în timp. Chiar dacă în prezent sunt numeroase organizaŃii neguvernamentale care s-au implicat activ în protecŃia mediului, acŃiunile şi măsurile propuse de acestea n u sunt suficiente. Până când decidenŃii politici, politico-militari, managerii marilor corporaŃii transnaŃionale nu vor conştientiza cât de gravă este problema protecŃiei mediulu i versus dezvoltare economică haotică/conflicte, ea nu îşi va găsi o rezolvare ime diată.

Un rol important în sensibilizarea găsirii soluŃiilor reale şi oportune pe terme n lung în protecŃia mediului ar trebui să îl reprezinte implicarea proactivă a specialişti lor în domeniu ori din domeniile de graniŃă, prin analize temeinic documentate care să evidenŃieze efectele pe termen scurt, mediu şi lung. 4 http://www.actrus.ro/reviste/4_2000/art_12.html 229 POLITICI, SERVICII ŞI MECANISME DE SECURITATE ÎN SISTEMELE INFORMATICE Maria GĂLUŞCĂ Computer network security is more and more seen as a priority, particularly give n the need of data protection, promotion of electronic commerce, providing a functioning ec onomy, and not least for reasons of guaranteeing the national security. Having a strong security policy is the most important first step towards the pro tection and security of the network. Policies provide the foundations of defining what is al lowable and the appropriate behavior inside the company and in the network. At the deepest level , policies form the rules with the value of law in relation to which everything is judged. Security must be an intrinsic feature of the system. A secure system is well designed, implemented, used and m anaged. Securitatea reŃelelor de calculatoare este din ce în ce mai mult considerată drept o prioritate, în special datorită nevoii de protejare a datelor, de promov are a comerŃului electronic, de asigurare a unei economii funcŃionale, şi nu în ultimu l rând, din motive de asigurare a securităŃii naŃionale. A avea politici de securitate este cel mai important prim pas spre protecŃia şi securitatea reŃelei. Politicile oferă bazele definirii a ceea ce este admis şi a comportamentului adecvat în cadrul companiei şi al reŃelei. La nivelul cel mai profund, politicile formează regulamentul cu valoare de lege în raport cu care s e judecă totul. Securitatea trebuie să fie o caracteristică intrinsecă a sistemulu i. Un sistem sigur este unul bine proiectat, implementat, utilizat şi administrat. Politica de securitate este o componentă a politicilor de dezvoltare a companiei prin care se garantează continuitatea funcŃională a proceselor de afaceri şi se asigură protecŃia informaŃiilor confidenŃiale. O politică de securitate conŃine precizar ea scopurilor şi a intenŃiilor, elaborarea ei fiind un proces dificil şi care presu pune adaptarea la specificul organizaŃiei. ExistenŃa unei politici de securitate permite şi dă posibilitatea tuturor celor din companie să ştie cine este răspunzător şi pentru ce şi stabileşte metodologiile şi procedurile fiecărui departament. Pe baza politicii de securitate, personalul IT ştie cum să configureze serverele, instrumentele de care are nevoie, regulile pentru sistemele firewall, parametrii reŃelei virtuale private şi altele. Lista de ameninŃări constituie baza definirii cerinŃelor de securitate. Odată acestea cunoscute, se pot elabora regulile conform cărora să se controleze opera Ńiile reŃelei. Aceste reguli operaŃionale se numesc servicii de securitate, iar implem

entarea serviciilor se face prin protocoale de securitate. CerinŃele de securitate constituie nucleul unui plan de securitate. Acestea reprezintă necesităŃi funcŃionale sau de performanŃă din cadrul unui sistem care determină un nivel dorit de securitate. Inginer, doctorand, Consilier - Ministerul Apărării 230 Pentru a defini lista cerinŃelor de securitate, trebuie elaborată o listă exhaustivă a operaŃiilor din reŃea, a entităŃilor şi resurselor reŃelei, împreun ă cu posibilele probleme, precum operaŃii ilegale, defecte de funcŃionare. CerinŃele de securitate specifică necesităŃile sistemului în ceea ce priveşte componentele ce trebuie protejate. Un plan de securitate trebuie să recomande şi ce mecanisme de control să fie cuprinse în sistem pentru a realiza aceste cerinŃe. Mecanismele de control determină modul în care va fi proiectat şi dezvoltat sist emul pentru a îndeplini cerinŃele de securitate. O mulŃime de mecanisme de securitate, privind toate cerinŃele de securitate şi proiectele conform setului de reguli definite, face ca o reŃea să fie sau nu sig ură. Proiectarea şi implementarea securităŃii se realizează, principial, în următoare le etape: - analiza vulnerabilităŃilor (identificarea elementelor potenŃial slabe), ameninŃărilor (determinarea problemelor ce pot apărea) şi riscurilor (evaluarea consecinŃelor). În urma analizei se obŃine o listă cu operaŃiile care se execută , entităŃile existente, resursele disponibile, problemele posibile care pot apărea , operaŃiile ilegale, defectele de funcŃionare. Rezultatul principal al analizei c onstă în determinarea cerinŃelor de securitate; - definirea politicii de securitate constă în identificarea ameninŃărilor care trebuie eliminate şi care se permit, a resurselor care trebuie protejate şi a nivelului lor de protecŃie, a mijloacelor cu care poate fi implementată securita tea, determinarea costurilor pentru măsurile de securitate; - selecŃia serviciilor de securitate constă în stabilirea regulilor operaŃionale care stau la baza controlului operaŃiilor; - alegerea mecanismelor şi metodelor pentru implementarea soluŃiilor de securitate, adică a serviciilor. Fiecare serviciu de securitate poate fi impl ementat prin metode variate; - implementarea serviciilor de securitate, prin realizarea protocoalelor de securitate. Obiectul măsurilor de securitate îl constituie utilizatorii, datele şi informaŃi ile, serviciile reŃelei şi echipamentele componente. Concluzionând, putem spune că, pentru a avea o reŃea sigură de calculatoare trebuie elaborate lista cerinŃelor de securitate, regulile de protecŃie şi secur itate, mecanismele de securitate corespunzătoare. I. Analiza vulnerabilităŃilor O reŃea de calculatoare este în general o structură deschisă, la care se pot conecta noi tipuri de echipamente (terminale, calculatoare etc.). Acest lucru du ce la o lărgire necontrolată a cercului utilizatorilor cu acces nemijlocit la resursele reŃelei

(programe, fişiere, baze de date etc.). Vulnerabilitatea reŃelelor se manifestă pe două planuri: posibilitatea modificăr ii sau distrugerii informaŃiei, adică atacul la integritatea ei fizică şi, pe de al tă parte, posibilitatea folosirii neautorizate a informaŃiilor, adică scurgerea lor din ce rcul limitat de utilizatori stabilit. Referitor la securitatea în informatică trebuie avute în vedere două aspecte: 231 - integritatea resurselor unei reŃele, adică disponibilitatea lor indiferent de defectele de funcŃionare hard sau soft care pot apărea, inclusiv deteriorările sau sustragerile răuvoitoare; - caracterul privat al informaŃiei, adică dreptul individual de a dispune ce informaŃie poate fi stocată şi vehiculată în reŃea şi cine are dreptul să o a cceseze. Securitatea şi caracterul privat trebuie să fie obiectul unor analize atente şi responsabile din următoarele motive: - reŃelele sunt sisteme mari sau foarte mari, de arie şi complexitate considerabile. Penetrarea reŃelelor şi atacurile răuvoitoare se pot face în mult e locuri şi în modalităŃi nebănuite, greu depistabile; - informaŃia este vulnerabilă la atac în orice punct al reŃelei, de la introducere şi până la utilizatorul final; - reŃelele de calculatoare sunt o componentă tot mai prezentă în viaŃa economică, socială, individuală, de funcŃionarea lor corectă depinzând activitat ea guvernamentală, comercială, industrială şi individuală; - tot mai multe informaŃii memorate în fişiere separate pot fi corelate, sintetizate, prelucrate prin intermediul reŃelelor sporind posibilele consecinŃe nefaste asupra caracterului privat al acestora. Securitatea reŃelelor este ameninŃată, în principal, de mai multe categorii de intruşi: hacker – persoană din interior sau din exterior care se ocupă cu sparge rea securităŃii sistemului; cracker – persoană care se ocupă cu spargerea programelo r protejate prin licenŃe, drepturi de utilizare sau de autor; infractor – persoană neautorizată care caută informaŃii în sistem în scopuri personale. Un alt perico l la adresa securităŃii îl constituie personalul de serviciu care este una din cele m ai periculoase categorii, deoarece membrii ei au acces la tehnici şi resurse la car e nu poate ajunge majoritatea utilizatorilor. Furnizorii care vând şi dezvoltă sistem ele pot avea acces la resursele acestora constituind la rândul lor un potenŃial pericol. Mai există utilizatorii corupŃi, cei care nu raportează problemele din sistem şi nu anunŃă deteriorările cu scopul de a permite complicilor să acŃioneze. Dintre programele ce pot constitui ameninŃări la adresa securităŃii reŃelelor putem enumera: calul troian – program ascuns în sistem sau în aplicaŃii software care realizează distrugerea sistematică a datelor, utilizând parametri predefiniŃi; v iruşii – programe distructive, lente, autoprotejate, desemnate producerii pagubelor în si stem şi în reŃea, prin erodarea programelor executabile, înainte ca acestea să devină inutilizabile.

Analiza riscului într-un mediu de reŃea implică desfăşurarea următoarelor activităŃi1: - determinarea obiectivelor care trebuie protejate - informaŃii, echipamente, personal, bunuri personale, consumabile, bani, servicii de reŃea et c.; - identificarea surselor de risc – fiecare clasă de intruşi trebuie examinată în contextul spargerii reŃelei, luând în considerare fiecare caz, de l a cel accidental până la cel intenŃionat; 1 Roşca Gh. Ion, Bucur Cristina-Mihaela, Timofte-Stanciu Carmen - ComerŃul elect ronic. Concepte, tehnologii şi aplicaŃii, Editura Economică, Bucureşti. 232 - stabilirea probabilităŃii riscului – o estimare rezonabilă care să permită o privire generală asupra riscului de spargere a reŃelei; - evaluarea costului unei acŃiuni de spargere – există trei tipuri de costuri de bază care trebuie luate în considerare – costul primar care se referă la înlocuirea resurselor pierdute, reintroducerea datelor în bazele de date etc.; c ostul secundar care se referă la afacerile pierdute şi este greu de evaluat şi cuantif icat înainte de incident; costul proporŃional pentru valori statistice care se referă la pierderile resurselor reŃelei care au un efect negativ asupra afacerilor clienŃi lor. Pentru a putea planifica securitatea, o organizaŃie trebuie să facă o analiză a vulnerabilităŃilor şi riscurilor la care este expusă. Analiza riscului este fund amentală pentru descrierea stării curente a securităŃii informatice. Pentru că pot apare situaŃii noi, neanticipate de către proiectanŃii sistemului de securitate, trebuie să exi ste o detaliere a procesului de urmat în momentul identificării unor noi vulnerabilită Ńi şi a modului de integrare a metodelor de control aferente. II. Politici de securitate Sistemele informatice interconectate au o politică de securitate care are un set extins de reguli pentru controlarea condiŃiilor de comunicaŃie. Determinarea cel ei mai potrivite politici de securitate se face Ńinându-se cont de asigurarea confidenŃ ialităŃii, integrităŃii şi disponibilităŃii informaŃiei. În cadrul unei organizaŃii, top managerii sunt aceia care au misiunea de a formula DeclaraŃia politicii organizaŃiei (Statement of Policy). Din declaraŃie trebuie să reiasă: - importanŃa resurselor informaŃioanle pentru atingerea obiectivelor strategice ale organizaŃiei; - formularea clară a sprijinului acordat tehnologiilor informaŃionale în unitate; - angajamentul top managerilor de a autoriza sau coordona activităŃile de definire a standardelor, procedurilor şi normelor de securitate de pe nivelurile inferioare. Politica de securitate are următoarele roluri2: - comunică un consens operaŃional şi de afaceri; - defineşte comportamentul adecvat; - oferă o bază pentru decizia compartimentului de resurse umane, atunci când apare un comportament care nu este admis; - defineşte rolurile şi responsabilităŃile fiecărui grup în asigurarea securităŃ

ii companiei; - oferă asistenŃă pentru acŃiunile de urmărire legală dacă apare un comportament inadmisibil; - oferă definiŃii pentru conceptele şi ideile hotărâtoare în protejarea reŃelei; - permite ca instrumentele necesare să fie definite, justificând astfel finanŃarea securităŃii reŃelei. 2 Thomas Tom – Primii paşi în securitatea reŃelelor, Editura Corint, Bucureşti, 2005. 233 De asemenea, politica de securitate trebuie să specifice în mod foarte clar următoarele aspecte: - obiectivele organizaŃiei privind securitatea – asigurarea protecŃiei datelor împotriva scurgerilor de informaŃii către entităŃi externe, protejarea datelor f aŃă de calamităŃile naturale, asigurarea integrităŃii datelor sau asigurarea continuită Ńii afacerii; - personalul răspunzător pentru asigurarea securităŃii - care poate fi un grup restrâns de lucru, un grup de conducere sau fiecare angajat; - implicarea organizaŃiei în ansamblu la asigurarea securităŃii - cine va asigura instruirea în domeniul securităŃii, cum va fi integrată partea de securi tate în structura organizaŃiei. Pe lângă declaraŃia politicii de securitate există şi politici obligatorii, poli tici recomandate şi politici informative. Politicile obligatorii sunt politici de securitate pe care organizaŃiile sunt obligate să le implementeze ca efect al acordurilor, regulamentelor sau al altor prevederi legale. De regulă, aici se încadrează instituŃiile financiare, servici ile publice sau orice alt tip de organizaŃie care serveşte interesului public. Politicile obligatorii au două scopuri3: - asigurarea că o organizaŃie urmează procedurile standard sau politicile de bază din domeniul ei de activitate; - oferirea încrederii organizaŃiilor că ele urmează standardele şi politicile de securitate din domeniul de activitate. Politicile recomandate, prin definiŃie, nu sunt obligatorii dar sunt puternic susŃinute, organizaŃiile fiind interesate ca aceste politici să fie considerate obligatorii de către angajaŃii lor de aceea sunt foarte clar formulate la toate nivelurile. Prin astfel de politici, aceştia pot fi riguros controlaŃi, definindu-li-se rolurile şi responsabilităŃile. Politicile informative, sunt altele decât cele din primele două categorii. Membrii organizaŃiei sau partenerii ei pot fi interesaŃi de aceste politici, şi în anumite situaŃii pot cere şi aplicarea acestora. III. Servicii de securitate După stabilirea unei politici de securitate se selectează serviciile de securita te optime. Acestea sunt funcŃii individuale care contribuie la creşterea securităŃi i sistemului şi care au menirea de a contabiliza atacurile de securitate şi apoi d e a utiliza unul din mecanismele de securitate pentru a împiedica aceste atacuri. Fi ecare serviciu de securitate poate fi implementat prin diferite metode, numite mecanis me de securitate sau tehnici de securitate.

Serviciile de securitate pot fi pentru o entitate (un calculator) sau un grup de entităŃi (o reŃea de calculatoare). În documentele ISO sunt specificate următoar ele tipuri de servicii de securitate4: 3 Oprea Dumitru – ProtecŃia şi securitatea informaŃiilor, Editura Polirom, Iaşi, 2003. 4 Bocan Valer - Stadiul actual al dezvoltării sistemelor de securitate pentru re Ńele de calculatoare de înaltă siguranŃă, Timişoara, 2002. 234 1. Serviciul de autentificare – permite autentificarea entităŃilor participante la comunicaŃie sau a originii datelor: - serviciul de autentificare a entităŃilor similare verifică dacă o entitate dintr-o asociaŃie aparŃine acesteia şi nu încearcă să-şi falsifice iden titatea sau să retransmită copii neautorizate ale entităŃilor din trecut. Autentificarea se face în faza de stabilire a conexiunilor şi ocazional în timpul de transfer a datelor; - serviciul de autentificare a originii datelor verifică sursele de date dar nu poate oferi protecŃie împotriva duplicării sau modificării datelor. Se fo loseşte în timpul fazei de transfer a datelor. 2. Serviciul de control al accesului – asigură protecŃie împotriva folosirii neautorizate a resurselor sistemelor. 3. Serviciul de confidenŃialitate a datelor protejează sistemul împotriva divulgării neautorizate a datelor: - serviciul de confidenŃialitate a conexiunii furnizează confidenŃialitatea tuturor informaŃiilor dintr-o conexiune; - serviciul de confidenŃialitate fără conexiune furnizează confidenŃialitatea unităŃilor de informaŃie; - serviciul de confidenŃialitate a fluxului de trafic furnizează protecŃie împotriva analizei traficului; - serviciul de confidenŃialitate cu scop selectiv furnizează confidenŃialitatea câmpurilor specifice dintr-un flux pe durata unei conexiuni s au corespunzător unor unităŃi de informaŃie; 4. Serviciul de integritate a datelor – protejează datele de modificări neautorizate: - serviciul de integritate cu recuperare furnizează integritatea datelor într-o conexiune. Pierderea informaŃiei este recuperată dacă acest lucru este po sibil; - serviciul de integritate fără recuperare – fără posibilitatea de recuperare a pierderii integrităŃii; - serviciul de integritate a unui câmp desemnat furnizează integritatea unor câmpuri specifice în cadrul conexiunii; - serviciul de integritate fără conexiune furnizează integritatea unor unităŃi de date separate; - serviciul de integritate al unui câmp desemnat fără conexiune furnizează integritatea unor unităŃi de date separate. 5. Servicii non-negare (de nerepudiere a originii) – furnizează protecŃie împotriva acceptării ulterioare a trimiterii sau receptării unui mesaj: - non-negare cu dovada originii oferă receptorului o dovadă a originii mesajului; - non-negare cu dovada livrării oferă transmiŃătorului o dovadă a recepŃionării mesajului. Serviciile de securitate pentru comunicaŃii pot fi împotriva atacurilor pasive sau active. Serviciile de securitate împotriva atacurilor pasive presupun că int rusul poate numai să “asculte” mesajele care trec, protocolul, informaŃia aferentă protocolului în mesaje etc. Aceste servicii implică: acŃiuni împotriva analizei

traficului; acŃiuni împotriva pierderii confidenŃialităŃii mesajelor; utilizarea 235 pseudonimelor digitale (utilizatorul foloseşte identităŃi diferite pentru fiecar e asociere pe care o face, ascunzându-şi adevărata identitate, atât pentru intruşi , cât şi pentru partenerii cu care comunică). Atacurile active constau în operaŃii ilicite asupra mesajelor interceptate: modificarea, ştergerea, întârzierea, duplicarea, inserarea de mesaje false, reor donarea. Atacurile active sunt de trei tipuri: - modificarea secvenŃei mesajelor; - refuzul de servicii; - declanşarea iniŃierii unei asocieri. Serviciile de securitate împotriva atacurilor active se referă la: - păstrarea integrităŃii secvenŃei de mesaje, care constă în eliminarea atacurilor asupra autenticităŃii, integrităŃii şi ordinii; - continuitatea comunicaŃiei, care asigură că mesajele nu pot dispărea dintr-o asociere sau că asocierea nu este distrusă în mod ilicit; - autentificarea asocierilor, care verifică integritatea asocierii şi elimină atacul de tip identitate falsă. Considerăm că, alegerea serviciilor de securitate ce vor fi implementate într-o reŃea este un punct important în proiectarea acelei reŃele. FuncŃie de tipul de reŃea, de politica de securitate a companiei, specialiştii IT implementează serviciile de securitate potrivite pentru a proteja interesele organizaŃiei. Serviciile de securitate odată alese, implementarea lor nu va însemna şi sfârşitul obligaŃiilor asumate de administratorul de reŃea şi de responsabilul c u securitatea informatică. Aceştia vor trebui să monitorizeze permanent starea sistemului sau reŃelei şi să asigure upgradarea polticilor de securitate funcŃie de noile ameninŃări apărute. De asemenea, conducerea firmei va trebui să aloce permanent o sumă din bugetul propriu pentru menŃinerea, întreŃinerea şi upgradarea serviciil or de securitate. Un principiu cheie pentru managementul serviciilor de securitate este ca toate elementele să fie realizabile. Asta înseamnă că întregul control asupra unui dis pozitiv nu trebuie să se facă de către utilizator sau oricine apropiat fizic de acesta, ci prin funcŃii de management special destinate. Aceste funcŃii vor gestiona de la dista nŃă aproape orice dispozitiv, permiŃând concentrarea experŃilor pe domenii. Nevoia pentru management de la distanŃă necesită ca anumite servicii de securitate să f ie aplicate managementului traficului. În timp ce protecŃia confidenŃialităŃii a fo st considerată adesea ca cel mai important serviciu de securitate pentru informaŃii le militare, cel mai important serviciu de securitate necesar pentru informaŃiile referitoare la management este integritatea-autenticitatea sursei şi faptul că informaŃiile nu au fost afectate în timpul transportului. IV. Mecanisme de securitate Un mecanism de securitate este conceput pentru a detecta, preveni un atac de securitate. Pentru implementarea serviciilor de securitate se pot identifica următoarele mecanisme specifice de securitate: 236

Criptografia – asigură confidenŃialitatea datelor şi transmisiei acestora. Criptografia se identifică prin totalitatea mijloacelor şi metodelor utilizate p entru contracararea unor interceptări pasive (înregistrarea mesajului transmis) şi/sau active (modificarea informaŃiei sau introducerea de mesaje false pe canalul de comunica Ńie între emiŃătorul şi receptorul legal). Algoritmii de cifrare trebuie să fie reve rsibili şi pot fi simetrici sau asimetrici. Criptanaliza se ocupă de tehnicile folosite în scopul de a intra în posesia informaŃiei originale prin alte mijloace decât cele disponibi le receptorului legal. Semnătura digitală se realizează prin parcurgerea următoarelor etape: semnarea datelor, care implică cifrarea datelor şi producerea unei valori rezuma t; semnarea informaŃiei folosind cheia secretă a semnatarului; verificarea semnătur ii, care se realizează utilizând cheia publică a emiŃătorului care stabileşte dacă semnătura este autentică şi dacă a fost aplicată datelor originale. Controlul accesului – mecanismul de control al accesului presupune controlul accesului entităŃilor la resurse, presupunând cunoscută identitatea entităŃii ce solicită accesul. AcŃiunile se produc atunci când este încercat un acces neautorizat, fie prin generarea unei alarme, fie prin simpla înregistrare a incidentului. Politica de control al accesului poate fi bazată pe unul sau mai multe din următoarele elemente: lis ta drepturilor de acces, parole, etichete de securitate, durata accesului, timpul d e încercare al acccesului, calea de încercare a accesului. Integritatea datelor – se poate referi la: integritatea traficului (a şirului de date), pentru care se folosesc numerele de secvenŃă, înlănŃuirea criptografică s au marcajele de timp; integritatea unei unităŃi de date, care presupune că la emisi e se adaugă o cifră de control criptografic de tip BCC (cod de verificare a şirului d e date), iar la recepŃie se generează valoarea corespunzătoare mesajului recepŃionat şi s e compară cu cea efectiv primită. Autentificarea schimbului este necesară pentru implementarea serviciului de autentificare mutuală. Mecanismul constă în utilizarea unor informaŃii de autentificare de tip parole, furnizate de emiŃător şi verificate la recepŃie, a unor protocoale criptografice sau a unor entităŃi hardware. ProtecŃia traficului – se realizează prin analiza traficului. InformaŃia de protecŃie a traficului este, la rândul ei, protejată printr-un serviciu de confi denŃialitate. ProtecŃia împotriva analizei datelor se realizează prin mascarea datelor reale intercalând date fără valoare. Controlul rutărilor – se foloseşte pentru alegerea dinamică sau, într-un mod predeterminat, a rutelor pentru transmiterea informaŃiei. La un atac pasiv sau a ctiv se poate comanda modificarea rutei sau anumite date etichetate în prealabil pot ben eficia de rute speciale. Notarizarea – fiecare entitate utilizează mecanisme de cifrare, verificare de

integritate, semnături digitale, iar eventualele conflicte sunt rezolvate de o a treia parte, numită notar. Pe lângă mecanismele specifice de securitate mai există şi mecanisme generale de securitate: - funcŃionalitatea credibilă reprezintă un concept care se foloseşte în scopul extinderii sau a definirii eficienŃei altor mecanisme de securitate. Orice funcŃ ionalitate 237 care oferă în mod direct sau mijloceşte accesul la mecanismele de securitate trebuie să fie de încredere; - etichetele de securitate corespund resurselor sistemului şi sunt transmise împreună cu datele sub forma unor informaŃii adiŃionale asociate datelor de tran sferat sau sub o formă implicită de context precum ruta sau sursa; - detectarea evenimentelor se foloseşte în scopul detectării violării securităŃi i; - auditul de securitate constă în examinarea independentă a jurnalului sistemului în scopul detectării breşelor de securitate şi recomandării schimbări lor în control, politici şi proceduri; - recuperarea de siguranŃă se ocupă cu manipularea cererilor mecanismelor de securitate şi aplică un set de reguli stabilite apriori. Putem concluziona că, înainte de a implementa soluŃii de protejare a informaŃiei, e necesară elaborarea politicii de securitate corespunzătoare scopu rilor şi sarcinilor organizaŃiei. Într-un sistem solid de securitate informaŃiile, în urm a implementării mecanismelor de securitate, nu vor putea fi accesate sau intercept ate de persoane neautorizate (curioase sau, eventual, chiar rău intenŃionate) şi se va împiedica falsificarea informaŃiilor transmise sau utilizarea clandestină a anum itor servicii destinate unor categorii specifice de utilizatori ai reŃelelor. 238 INFRACŢIONALITATEA INFORMATICĂ Maria GĂLUŞCĂ Societatea umană cunoaşte în momentul de faŃă una din cele mai profunde transformări din întreaga ei existenŃă, în care informatica joacă un rol determi nant. Sute de milioane de calculatoare, deservind utilizatori foarte diverşi, sunt interconectate într-o infrastructură informatică globală, Cyberspace (SpaŃiul Cibernetic). Internetul, cea mai flexibilă structură pe care a cunoscut-o omenirea este cel mai important proiect de conectivitate umană creat vreodată. În prezent există aproximativ 1,4 miliarde de utilizatori1 iar în următorii patru ani, numărul va creşte la 1,9 miliarde. Noua civilizaŃie informatică se bazează pe disponibilitatea şi accesibilitatea informaŃiei. ProducŃia de informaŃie reprezintă astăzi mai mult decât echivalent ul fabricilor de ieri, pentru că informaŃia nu se epuizează. Economiile statelor de pind de corectitudinea şi rapiditatea operaŃiilor făcute cu ajutorul calculatoarelor. Pr oprietate naŃională vitală, cu valoare strategică, informaŃia şi valoarea economică au aju ns aproape sinonime şi dacă nu este protejată, poate fi cucerită sau distrusă. Pe măsură ce Societatea InformaŃională începe să depindă din ce în ce mai mult de calculatoare, prin urmare componente importante ale vieŃii sociale sunt

coordonate de sisteme informatice, criminalitatea în spaŃiul virtual devine un fenomen real, iar progresul tehnologic actual face ca unele infracŃiuni să creas că exponenŃial. În acest context, ameninŃările venite din spaŃiul cibernetic sunt î n continuă creştere, reprezentând un pericol potenŃial aflat la marginea dintre po sibil şi realizabil. InfracŃiunile informatice şi reŃeaua Internet constituie o atracŃie pentru grupările crimei organizate. Starea de anonimat oferită de reŃelele mondiale cor elată cu imposibilitatea de a controla fluxul de informaŃii reprezintă doar câteva ava ntaje pentru grupările crimei organizate, inclusiv cele cu caracter transnaŃional. Deoarece Societatea Informatizată devine tot mai importantă atât pentru afaceri cât şi pentru societate în sine, asigurarea securităŃii, atât pentru inf rastructură, cât şi pentru informaŃiile care circulă, reprezintă o preocupare permanentă a organizaŃiilor. Protejarea reŃelelor de calculatoare este din ce în ce mai mult considerată drep t o prioritate pentru politicieni fiind invocate chiar motive de siguranŃă naŃiona lă, în special datorită nevoii de protejare a informaŃiilor clasificate, de asigurare a unei economii funcŃionale prin promovarea comerŃului electronic. Într-o perioadă în care criminalitatea informatică nu cruŃă niciunul dintre statele membre, Comisia Europeană propune definirea unei politici comune pentru a combate acest flagel. Această nouă politică va mobiliza organele de aplicare a l egii, Inginer, doctorand, Consilier - Ministerul Apărării 1 http://www.internetworldstats.com/stats.htm 239 precum şi sectorul privat, şi va veni în completarea măsurilor luate la nivel naŃional şi internaŃional. Într-o primă fază, va avea ca obiectiv: ameliorarea şi facilitarea coordonării şi a cooperării dintre unităŃile de combatere a criminalităŃii informatice, celelalte autorităŃi competente şi experŃii Uniunii Europene; elaborarea unui cadru politic coerent la nivel european; sensibilizarea publicului în legătură cu costurile şi pericolele criminalităŃii informatice. Uniunea Europeană recunoaşte cât de important este pentru siguranŃa consumatorului să se găsească o soluŃie la problema criminalităŃii informatice. Pentru aceasta, statele membre trebuie să coopereze şi să investească atât bani cât şi experienŃă. SituaŃia este complexă deoarece nivelurile de protecŃie variază încă destul de mult de la o Ńară la alta. AgenŃia Europeană pentru Securitatea ReŃelelor Informatice şi a Datelor (ENISA) a arătat că Ńările europene mai au încă un drum lung de parcurs până la stoparea criminalităŃii informatice şi a fraudei. În opinia AgenŃiei Europene, a ceasta nu este o sarcină lipsită de importanŃă, având în vedere că sumele fraudate pot atinge 100 de milioane de euro pe an (2006). Este o bătălie pe care Europa nu-şi poate permite s-o piardă. România, prin Legea nr. 64 din 24 martie 2000, a ratificat ConvenŃia Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, aliniindu-se la cerinŃel e luptei

comune împotriva infracŃionalităŃii informatice. Dovedind preocuparea în domeniu a tuturor statelor membre, NATO a aprobat pe 7 ianuarie 2008 documentul referitor la Politica NATO în domeniul apărării cibernetice. Documentul stabileşte pricipiile de bază şi oferă recomandări pentr u organismele civile şi militare NATO şi pentru Ńările membre în vederea unei abor dări comune şi coordonate a apărării cibernetice. Obiectivul urmărit constă în creşterea capabilităŃii NATO de protecŃie a sistemelor de comunicaŃii şi informaŃii de importanŃă critică pentru AlianŃă împ otriva atacurilor cibernetice. I. InfracŃionalitatea informatică. ConsideraŃii generale InfracŃiunile informatice au apărut şi s-au extins odată cu dezvoltarea noilor economii bazate pe tehnologia informaŃională şi pe transportul de informaŃii onl ine. Prin infracŃiune informatică, în sens larg, se înŃelege orice infracŃiune în car e un calculator sau o reŃea de calculatoare constituie obiectul unei infracŃiuni, sau instrumentul de înfăptuire al acesteia. În termeni juridici, infracŃiunea inform atică înseamnă folosirea calculatorului ca obiect prin intermediul căruia se săvârşeşt e o infracŃiune, deci o faptă care prezintă un pericol social, săvârşită cu vinovăŃi e şi prevăzută de legea penală. Dintre multele infracŃiuni întâlnite în spaŃiul virtual menŃionăm2: distribuirea de materiale obscene, probleme contractuale care apar la realizarea de afaceri p rin 2 Pânzaru Ciprian - Dimensiuni ale infracŃionalităŃii în spaŃiul virtual, http://www.ris.uvt.ro/Publications/Iunie%202006/Panzaru.pdf 240 Internet, problema realizării reclamelor comerciale, problema pedofiliei, jocurile de noroc, defăimarea în Internet etc. Multe dintre acestea existau şi î nainte de apariŃia Internetului, cum ar fi frauda, furtul, falsul. Ansamblul acestor in fracŃiuni, deşi săvârşite cu ajutorul calculatorului, prin amploarea şi implicaŃiile lor su nt încadrate în sfera criminalităŃii şi infracŃionalităŃii organizate, în tot mai m ulte state de anchetarea lor ocupându-se chiar specialiştii compartimentelor de poliŃie specializate în combaterea crimei organizate. Aceasta se deosebeşte de criminali tatea tradiŃională prin câteva caracteristici aparte. Datorită calculatoarelor există posibilitatea mereu crescândă de a înmagazina, transfera, utiliza şi manipula da te de la mare distanŃă, de a comunica şi transmite rapid şi la o calitate ridicată can tităŃi practic nelimitate de date de la un sistem informatic la altul. Astfel, numărul locurilor şi al Ńărilor implicate în criminalitatea informatică creşte simŃitor. InfracŃiu nea informatică poate fi comisă în parte într-o jurisdicŃie, în parte într-o altă ju risdicŃie, iar făptuitorul poate să se găsească oriunde în lume. Obstacole ca distanŃa, con trolul de frontieră, necesitatea prezenŃei fizice a autorului infracŃiunii nu mai au ni mic de a

face cu problema. Viteza cu care este comisă o infracŃiune informatică, volumul datelor sau a sumelor implicate, distanŃa în raport cu locul comiterii infracŃiu nii reprezintă diferenŃe nete în comparaŃie cu criminalitatea tradiŃională. Este din ce în ce mai evident că, în zilele noastre, grupările teroriste utilize ază tot mai mult Internetul pentru a-şi atinge scopurile subversive. Majoritatea din tre ele sunt, de altfel, prezente pe Internet pe care îl utilizează, în primul rând în c alitatea sa de mijloc de comunicare. InfracŃiunea informatică poate avea în unele situaŃii şi conotaŃii ideologice sa u politice. Acest aspect este extrem de vizibil în cazul momentului 11 septembrie 2001. Revendicarea acestor atentate a fost făcută prin intermediul Internetului. Membr ii celulelor teroriste care au fost implicaŃi în atentat au Ńinut legătura tot prin intermediul Internetului. Ulterior, o parte din războiul declanşat ca urmare a acestui eveni ment s-a desfăşurat în spaŃiul cibernetic. Desigur, acesta este un exemplu dus la extrem şi care depăşeşte prin amploare limitele infracŃionalităŃii informatice. Totuşi, subiect ul este de o maximă importanŃă, pentru că după incidentul de la 11 septembrie, s-a văzut că există şi posibilitatea unui atac terorist mondial, acesta putându-se declanşa p rin Internet. Atacurile din 11 septembrie au condus la discuŃii referitoare la probleme de securitate internă şi crearea unei noi agenŃii federale, Departamentul SiguranŃe i NaŃionale. Actul PATRIOT din 2001 a fost aprobat imediat după atacuri, acordând agenŃiilor de securitate puteri nelimitate de percheziŃionare şi supraveghere as upra cetăŃenilor americani. A fost infiinŃat Information Awareness Office (IAO). IAO a iniŃiat un program numit “Total Information Awareness” transformat în mai 2003 î n “Terrorist Information Awareness” (TIA), având drept scop dezvoltarea tehnologie i care îi va permite să adune cantităŃi masive de informaŃie despre fiecare cetăŃe an din Statele Unite şi să alcătuiască tipare de comportament prin care să prevadă acti vităŃile teroriste. InformaŃiile adunate de IAO includ activităŃile de pe Internet, cumpă răturile efectuate prin intermediul cardurilor de credit, cumpărarea biletelor de avion, închirieri de maşini, istorii medicale, permise auto, cheltuieli, diferenŃe de t axe şi orice alte informaŃii disponibile. Criticii IAO sunt de părere că activitatea ac esteia 241 încalcă libertăŃile civile şi dreptul la confidenŃialitate. Trebuie remarcat fap tul că, în ciuda acestor intruzionări nedemocratice în intimitatea oamenilor, marea parte a populaŃiei Statelor Unite a fost de acord ca agenŃiile guvernamentale să le cont roleze

corespondenŃa, să îi filmeze sau să li se intercepteze convorbirile telefonice. În anul 2008, referindu-se la Strategia NaŃională de Securizare a SpaŃiului Cibernetic, preşedintele SUA George W. Bush a afirmat că: “Felul în care se derulează afacerile, cum funcŃionează guvernul şi este condusă apărarea naŃională s-au schimbat. Aceste activităŃi se bazează acum pe interdependenŃa reŃelelor de calculatoare bazate pe tehnologia informaŃiei care împreună formează spaŃiul cibernetic. Strategia NaŃională de Securizare a SpaŃiului Cibernetic oferă cadru l pentru protejarea acestei infrastructuri, care este esenŃială pentru economia no astră, securitatea şi modul nostru de viaŃă...... Securizarea spaŃiului virtual este o provocare strategică, extrem de dificilă, care necesită un efort coordonat şi concentrat d in partea întregii noastre societăŃi: guvernul federal, administraŃiile de stat loc ale, sectorul privat şi poporul american.” În România, criminalitatea informatică se produce mai ales sub forma intruziunii ilegale în computerele instituŃiilor, persoanelor juridice şi fizice prin diferite moduri de operare cum ar fi asocierea infractorilor, formarea de grupur i organizate, folosirea oportunităŃilor oferite de Internet, precum şi a aplicaŃii lor în continuă extindere, aflate pe Internet pentru servicii de e-commerce, e-banking şi altele. Potrivit unei statistici realizate de DirecŃia Generală de Combatere a CriminalităŃii Organizate din cadrul PoliŃiei Române, valoarea prejudiciilor cau zate de infracŃiuni informatice s-a ridicat anul trecut la 4-5 milioane de euro, dubl u faŃă de anul 2006, cea mai mare parte revenind fraudelor cu carduri. În ceea ce priveşte atacurile de phishing s-a observat o creştere a acestui gen de infracŃiuni, prin care site-urile instituŃiilor financiare sunt clonate şi se transmit mesaje electroni ce clienŃilor acestora. Serviciul de combatere a criminalităŃii informatice a înregistrat anul trecut 1.276 de cazuri de infracŃiuni, faŃă de 831 de cazuri în 2006. Ministerul ComunicaŃiilor şi Tehnologiei InformaŃiei reprezintă organul de specialitate al administraŃiei publice centrale care sprijină acŃiunea Guvernulu i de a preveni, minimiza şi combate acŃiunile negative asupra sistemelor informatice şi reŃelelor de comunicaŃii electronice. Asigurarea securităŃii sistemelor informatice a devenit o prioritate la nivel global atât pentru instituŃiile publice cât şi pentru companii, în condiŃiile în care fluxul lor informaŃional este gestionat electronic. Formarea specialiştilor în managementul securităŃii informaŃiilor şi a administratorilor de securitate pentru sistemele informatice reprezintă o priori tate naŃională, cerută atât de mediile guvernamentale şi de administraŃia centrală şi locală, cât şi de mediul privat – companii, bănci. Acestea sunt responsabile de implementarea unor servicii şi sisteme informatice, dar şi beneficiare ale acest ora, cu aplicabilitate în domenii ca: e-guvernare, e-administraŃie, e-banking, e-commerc e, epayment,

în care rolul comunicaŃiilor şi tehnicii de calcul, precum şi al Internet-ului, este determinant. 242 II. InfracŃiuni săvârşite cu ajutorul sistemelor informatice Cele mai cunoscute infracŃiuni informatice sunt3: 1) Frauda informatică – activele reprezentate sau administrate cu ajutorul calculatorului (de exemplu fondurile electronice, depozitele, banking-ul electro nic, gestiunea stocurilor şi a conturilor, bancomatele) au devenit Ńinta atacurilor informatice. Utilizarea frauduloasă a cardului de credit sau de debit într-un distribuitor automat, utilizarea propriului card depăşind prin manipulare limite le creditului, ştergerea sau suprimarea de date sau de programe de calculator cauzâ nd prin aceasta un prejudiciu economic sau material cu intenŃia de a obŃine un avan taj economic nelegitim constituie fraudă informatică. 2) Falsul informatic – este identic cu falsificarea de documente sau de alte instrumente, numai că de această dată se utilizează un tratament informatic. Pri n introducerea, de cele mai multe ori neautorizată de date se ajunge la o situaŃie ce corespunde fabricării unui document fals, sau prin alterările ulterioare, coresp unde falsificării unui document autentic. 3) Sabotajul informatic – împiedicarea funcŃionării unor sisteme de informaŃii publice importante, calculatoare sau reŃele strategice (militare, bancare, etc.) pot avea nu numai consecinŃe economice grave, dar pot să provoace chiar catastrofe pe pla n umanitar. Provocarea oricărui tip de daune materiale unui calculator, realizarea unor acte de terorism (distrugere fizică cu bombe, incendii, etc.), utilizarea unor v iruşi informatici, folosirea nelegitimă a unui sistem informatic intră în sfera sabota jului informatic. Toate aceste acŃiuni sunt comise cu intenŃia de a împiedica funcŃion area unui sistem informatic. 4) Accesul neautorizat – datorită progreselor informatice, în ultima vreme tot mai multe date (economice, administrative, militare etc.) sunt stocate în sistem e informatice. În paralel, a crescut şi numărul tentativelor de penetrare a acesto r sisteme pentru a avea acces la datele stocate. Cei ce comit astfel de infracŃiuni se num esc hackeri. Ei se folosesc personal de informaŃiile obŃinute sau le pun, de cele ma i multe ori contra cost, la dispoziŃia celor interesaŃi. 5) Spionajul informatic – terenul cel mai fertil al spionajului informatic este cel economic. Este vorba de obŃinerea, prin mijloace ilegale, a unui secret comercia l sau industrial în intenŃia de a crea un prejudiciu economic persoanei care deŃine dr eptul asupra secretului. Spionaj informatic constituie şi activităŃile de interceptare de date în curs de transmitere în cadrul unui sistem sau al unei reŃele informatice. 6) Reproducerea unor programe pentru calculator – poate cel mai răspândit fenomen al criminalităŃii informatice îl constituie pirateria software. Statisti

cile arată că, la nivel global, pentru fiecare copie legală există cel puŃin o alta ilegală . În unele Ńări există însă până la 99 de copii ilegale pentru fiecare copie autorizată. În România, în Legea nr. 161/2003 sunt definite trei categorii de infracŃiuni informatice, astfel: 1. InfracŃiuni contra confidenŃialităŃii şi integrităŃii datelor şi sistemelor informatice: 3 Vasiu Ioana – Criminalitatea Informatică, Editura Nemira 1998. 243 -infracŃiunea de acces ilegal la un sistem informatic; -infracŃiunea de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice; -infracŃiunea de alterare a integrităŃii datelor informatice; -infracŃiunea de perturbare a funcŃionării sistemelor informatice; -infracŃiunea de a realiza operaŃiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice. 2. InfracŃiuni informatice: -infracŃiunea de fals informatic; -infracŃiunea de fraudă informatică. 3. Pornografia infantilă prin intermediul sistemelor informatice. ConŃinutul noŃiunii de faptă penală de natură informatică este deosebit de variat, fiind abordat din diferite perspective în cadrul lucrărilor de specialit ate. Astfel, în raportul Comitetului European pentru probleme criminale, infracŃiunile inform atice sunt sistematizate în următoarele categorii: -infracŃiunea de fraudă informatică; -infracŃiunea de fals în informatică; -infracŃiunea de prejudiciere a datelor sau programelor informatice; -infracŃiunea de sabotaj informatic; -infracŃiunea de acces neautorizat la un calculator; -infracŃiunea de interceptare neautorizată; -infracŃiunea de reproducere neautorizată a unui program informatic protejat de lege; -infracŃiunea de reproducere neautorizată a unei topografii; - infracŃiunea de alterare fără drept a datelor sau programelor informatice; -infracŃiunea de spionaj informatic; -infracŃiunea de utilizare neautorizată a unui calculator; - infracŃiunea de utilizare neautorizată a unui program informatic protejat de lege. ExperŃii în domeniul securităŃii informaŃionale au constatat că există unele grupuri sau chiar state care au interesul, şi uneori încearcă să scoată din func Ńiune sau să manipuleze reŃelele de comunicaŃii de date şi telecomunicaŃii, precum şi sist emele de radiolocaŃie şi de armament, utilizând un spectru larg de mijloace inteligent e, declanşând în adevăratul sens al cuvântului, un război prin Internet. Arme precu m viruşii sau troienii sunt mijloace ce stau la dispoziŃia oricui, inclusiv a grup ărilor teroriste sau statelor sărace. După tipologia tehnică infracŃiunile informatice se pot clasifica astfel4: 1. Furt de timp-calculator (computer-time steal) care constă într-o sustragere frauduloasă de folosinŃă, în însuşirea injustă a unei activităŃi de prelucrare a unor date. Marea majoritate a calculatoarelor nu lucrează la capacitatea maximă, astfel încât un delicvent poate face să funcŃioneze un sistem în profitul său. Furtul d e timp-

4 Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei în exe rcitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri şi prevenirea corupŃiei, publicată în Monitorul Oficial nr. 279, din 21 aprilie 2003. 244 calculator se poate manifesta sub diverse forme: cazul programatorilor angajaŃi în cadrul unei firme care testează pe calculatoarele acesteia programe realizate de ei în scopuri comerciale, cazul funcŃionarilor care folosesc calcul atorul firmei pentru soluŃionarea unor probleme personale sau ale unor terŃe persoane, rularea de programe sau a altor servicii în detrimentul serviciului pentru care este Ńinut să funcŃioneze calculatorul, utilizarea calculatoarelor firmei pentru jocu ri etc. 2. Diverse manipulări reprezentate de intrări-ieşiri în fişierele de date, prin modificarea suporturilor de informaŃie pentru a introduce astfel facturi fictive pentru creditare, stingerea de debite, crearea unor noi conturi etc. Aceste manipulări pot fi făcute prin introducerea datelor false direct de la tastatură, prin intermediul unor programe introduse în sistem sau prin modificarea programelor existente. Un alt gen de manipulare poate fi făcută prin modificarea caracteristicilor (setărilor, parametrilor) unui sistem, aşa încât acesta să nu poată fi utilizat la parametri i normali, sau să dea erori de funcŃionare, caz care intră în altă categorie - sabotajul. 3. Sabotajul reprezintă infracŃiunea prin care se pot altera datele sau distruge materialul, atât soft (programe, baze de date), cât şi hard (echipament), pentru a produce pagube sau pentru a acoperi fraude comise anterior. 4. Divulgarea-însuşirea de date protejate prin secret: furt de programe, vânzare de fişiere, vânzare de date obŃinute din fişierele secrete la care au acces făpt aşii. Tipologia infracŃiunilor săvârşite cu ajutorul sistemelor informatice, considerăm că este absolut necesar să fie cunoscută de către toŃi utilizatorii, atât pentru propria protecŃie cât şi pentru lupta comună împotriva celor care le săvâ rşesc în dauna colectivităŃii. III. Internetul şi criminalitatea informatică Cele mai multe calculatoare sunt folosite astăzi interconectate, în reŃele local e şi de arie largă, ceea ce conferă informaticii un rol determinant în asigurarea legăturilor ştiinŃifice, de afaceri, bancare sau de natură umană între persoane şi instituŃii. Economia, politica, practic întreaga societate se bazează astăzi din ce în ce mai mult pe Internet. Guvernele, firmele din sectorul privat şi public, organism ele financiare naŃionale şi internaŃionale, cultura, cercetarea ştiinŃifică benefici ază de forme eficiente de conducere, informare şi comunicare prin intermediul Internetu lui. „ReŃea a reŃelelor” aşa cum a fost denumit, Internetul este o reŃea virtuală formată dintr-un număr în continuă creştere de reŃele locale (Local Area Network LAN) – publice şi private, reŃele pe arii extinse (Wide Area Network – WAN), reŃ ele

regionale şi naŃionale interconectate. Internetul pune la dispoziŃia utilizatorilor câteva categorii majore de servicii : World Wide Web-ul (o „piaŃă electronică” pentru bunuri, servicii şi aplicaŃii); Electronic mail-ul (e-mail sau poşta electronică care dă posibilitatea celor car e au acces la Internet să comunice şi să transmită mesaje cu cost redus altor utiliza tori ai reŃelei); Usenet Newsgroups-ul (grupuri de ştiri); Internet Relay Chat (IRC – di scuŃii direct pe Internet) este format din mii de camere de discuŃii în care utilizator ii stau de vorbă în timp real. Toate aceste servicii oferite de Internet se bucură de o atenŃie din ce în ce ma i mare din partea criminalilor. Mai mult, Internetul se dovedeşte a fi un teren fe rtil 245 pentru manifestarea unor infracŃiuni, unele dintre ele intrând chiar în sfera criminalităŃii organizate. Cu ajutorul unui calculator (pe care a fost instalat în prealabil un program adecvat) şi al unui modem, prin intermediul unei simple linii telefonice, orice individ se poate afla la un „click” de crimă. World Wide Web-ul este preferat pentru escrocheriile prin site-uri de Web. Infractorii înfiinŃează un site, adună bani sau informaŃii de identificare, după care “şterg” site-ul. Sau, infractorii înfiinŃează site-uri pentru a colecta numere d e cărŃi de credit şi alte informaŃii personale de la clienŃi care sunt încredinŃaŃi că achi ziŃionează un bun sau un serviciu. În realitate, nu primesc niciodată produsul sau serviciu l comandat. Infractorul însă, va vinde informaŃiile altor infractori sau le va uti liza pentru propriile scopuri ilegale. Electronic mail-ul este utilizat de infractori pentru a-şi promova activitatea p rin trimiterea de mesaje către mii de adresanŃi care nu le-au cerut. Spam-ul este un e-mail nesolicitat, trimis în mod abuziv unui număr mare de destinatari. Aceste e-mailuri pot conŃine orice, de la informaŃii inutile, anunŃuri comerciale până la mesaje ofensatoare. Spam-ul este un fenomen care provoacă anual pagube importante şi de aceea trebuie combătut. Un studiu efectuat de CISCO arată că, în 2007, numărul mesajelor spam s-a dublat faŃă de 2006 ajungând la 120 miliarde zilnic. Utilizat orii la nivelul companiilor primesc zilnic între 100 şi 1000 de mesaje de spam, însemnân d circa 20 mesaje spam pe zi pentru fiecare individ de pe pământ. Utilizatorul pet rece zilnic aproximativ 5-10 minute pentru a verifica şi şterge mesajele spam. Cele m ai costisitoare însă sunt pierderile de date, de multe ori cauzând daune iremediabi le pentru companii. La rândul lor, Usenet Newsgroups-urile sunt utilizate pentru a distribui imagini pornografice cu copii sau pentru a pune copiii la dispoziŃia amatorilor de relaŃ ii sexuale cu aceştia. HoŃii folosesc Usenet Newsgroups-urile pentru a face reclamă

bunurilor furate, iar escrocii pentru a promova jocuri care asigură câştiguri “garantate” sau diverse escrocherii. Internet Relay Chat-ul s-a dovedit a fi, de asemenea, un teren fertil pentru activităŃile infracŃionale. Astfel, pedofilii folosesc chat-room-urile pentru aşi povesti aventurile sexuale, pentru a căuta noi victime în rândul copiilor şi al adolesce nŃilor, pe care, prin discuŃii îndelungate, caută să-i ademenească la o întâlnire în lum ea reală spre a avea relaŃii sexuale cu ei. Conform FBI, circa 90% dintre investigaŃiile curente sunt legate, într-un fel sa u altul de Internet, care a devenit un mijloc major de comunicare pentru scopuri i legale. Internetul a creat noi posibilităŃi de comitere a crimelor şi un mediu care ofer ă anonimat. El are deja o istorie semnificativă de fraudă şi spionaj. Aceste probl eme sunt tratate foarte serios în Ńările high-tech. SUA, Marea Britanie, FranŃa, Ger mania, China etc. pun problema existenŃei Dreptului Internet şi fireşte adoptarea urgen tă de către comunitatea internaŃională a unei Legi a CyberspaŃiului. Securizarea spaŃiului cibernetic şi contracararea infracŃionalităŃii informatice este un deziderat strategic dificil dar extrem de important de atins care presup une o coordonare majoră între instituŃii de stat, firme private, organisme internaŃion ale pentru că pierderea de sub control a fenomenului criminalităŃii şi infracŃionali tăŃii 246 informatice poate afecta în mod grav siguranŃa şi securitatea naŃională a oricărui stat de pe glob. Atât la nivel naŃional cât şi european există o nevoie urgentă de luare a unor măsuri împotriva oricăror forme de criminalitate cibernetică, ca re reprezintă ameninŃări semnificative pentru infrastructurile de importanŃă majoră , pentru societate, întreprinderi şi cetăŃeni. 247 TRANSFORMĂRI ALE SECURITĂŢII ŞI RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII Dr. Cornel CUCU In the last decades, international security experts from world are making effort s for designing and developing speciality structures for common stability. With this p aper I have tried to analyze some considerations regarding has the purpose of transmitting informatio n and ideas about the things that stand at the foundation of performance assessment destined to br ing success in private life and also in the organisation development. In the aim of an efficient whole covering ranges of problematic that a firm has to cope with, the formation of such a teams must be done as soon as possible in order to obtai n the competitive advantages under the conditions of a harsh competition and the markets globaliza tion. It is necessary that a specialist in international security should take part from this team, as the manager

of integrating complex activities, whose optimization will increase the chances for competitiveness of the firm. Transformările din ultimul deceniu la nivel geopolitic şi geostrategic evidenŃiază clar lupta pentru controlul resurselor primare la nivel mondial şi o evoluŃie necontrolată a efectelor globalizării. În prezent, statele lumii trec p rintr-o perioadă de transformări, de redefinire a conceptelor, a principiilor şi a mijlo acelor de acŃiune în promovarea stabilităŃii şi securităŃii internaŃionale, incluzând şi o reevaluare a riscurilor şi provocărilor în plan global. Globalizarea este un proces complex şi dinamic cu conexiuni în dezvoltarea societăŃii umane, care destramă relaŃiile politice, economice, sociale şi chiar de securitate bazate pe autoritatea ierarhiilor publice şi înlocuirea lor cu struct uri dezvoltate pe orizontală, flexibile şi uşor de condus într-o reŃea supranaŃional ă. Globalizarea are un efect de integrare mai întâi la nivel local a intereselor ac torilor prin stabilirea obiectivelor politice, economice, sociale şi chiar de securitate , apoi o extindere la nivel regional şi ca în final atingându-se nivelul integrării globa le. Securitatea internaŃională şi securitatea naŃională sunt noŃiuni complexe şi controversate. Specialiştii în domeniul securităŃii şi relaŃiilor internaŃionale , dar şi cei din spectrul securităŃii naŃionale se bazează inconştient pe filtre conceptuale ce proiectează imagini contrastante. În sprijinul acestor activităŃi vin acordurile şi structurile organizaŃionale necesare facilitării proceselor de schimb de informa Ńii, consultare şi decizionale, precum şi aspectele administrative şi bugetare specif ice acestor domenii diverse. Astfel, statele încheie diverse alianŃe, unele la veder e, altele secrete. AlianŃele funcŃionează în baza principiului conform căruia securitatea fiecărui membru depinde de securitatea tuturor celorlalŃi. Dacă securitatea oric ăruia dintre ei este ameninŃată, toŃi sunt afectaŃi. Prin semnarea unor tratate, proto coale LicenŃiat în ştiinŃe militare la Universitatea NaŃională de Apărare „Carol I”, absolvent al Cursului Postuniversitar de RelaŃii InternaŃionale la Academia de PoliŃie „Alexa ndru Ioan Cuza” 248 fiecare stat membru se angajează în faŃă celorlalŃi să respecte acest principiu, împărŃind atât riscurile şi responsabilităŃile, cât şi avantajele apărării comun e. Majoritatea oamenilor înŃeleg prin problemă de securitate faptul că o terŃă persoană, organizaŃie sau stat ameninŃă viaŃa, integritatea fizică sau mijloacel e de subzistenŃă ale altcuiva. Din punct de vedere psiho-sociologic, putem considera securitatea un domeniu autonom, atât al comportamentului uman, cât şi al societă Ńii în ansamblu. Psihologii agreează faptul că securitatea reprezintă o „stare psihi că de siguranŃă fondată pe convingerea că nu există motive de teamă”1 , iar sociologii

evidenŃiază latura socială a securităŃii printr-un „sistem de legi, instituŃii ş i activităŃi destinate asistării persoanelor afectate de anumite riscuri la care este expusă, în principiu, întreaga populaŃie şi prin care se alocă resurse în aceste scopuri cu titlu de drepturi prevăzute de lege şi nu ca ajutor filantropic”2. Într-o lume antrenată de la începuturi şi până în zilele noastre, în căutarea frenetică a celor mai uşoare căi de atingere a scopurilor egoiste şi a succesulu i personal ori de grup pe seama celorlalŃi, standardele personale, valorile cultur ale naŃionale sunt fărâmiŃate, lucru ce se răsfrânge dureros în lipsa de credibilita te a indivizilor din organizaŃii, fie ei lideri ori simpli cetăŃeni exprimându-şi apa rtenenŃa sau simpatia de grup. Chiar şi în aceste condiŃii, poate cu atât mai mult, cea m ai importantă componentă a ştiinŃei managementului securităŃii este etica în conduc ere, pentru că oferă reperele integrităŃii unui lider, adică măsura în care acesta es te un om complet şi întreg, indiferent unde se găseşte sau în compania cui se află. Securitatea internaŃională reprezintă un mod de organizare a relaŃiilor internaŃionale, caracterizat de faptul că statele lumii sunt protejate de agresi uni, acte de forŃă ori ameninŃări de folosirea forŃei, garantarea independenŃei şi suveran ităŃii naŃionale sau a integrităŃii teritoriale. Securitatea este un parametru de proce s şi nu de stare. Deşi mediul de securitate internaŃional se menŃine extrem de fluid, este evident că lumea evoluează spre cooperare, ale cărei elemente definitorii sunt integrarea politică şi economică şi extinderea comunităŃii statelor care împărtă şesc şi promovează aceleaşi valorile democratice. Este axiomatic că în prezent, interese le şi obiectivele de securitate ale statelor pot fi realizate doar prin cooperare, pri n forme de acŃiune conjugată ale statelor care se raportează la aceleaşi interese şi valori . Fenomenul globalizării, manifestat prin sporirea gradului de integrare şi interdependenŃă la nivel regional şi global, dar şi prin multiplicarea riscurilo r şi ameninŃărilor (în mod deosebit cele asimetrice), determină redefinirea strategii lor de apărare a statelor în sensul valorificării conceptului de securitate colectivă ş i, în consecinŃă, o reconsiderare a sistemelor de alianŃe după declanşarea războiului global împotriva terorismului ori a luptei pentru controlul resurselor naturale în cont extul actualei crize economice mondiale, probabil ce o va depăşi pe cea anilor ’30 din secolul XX. 1 ŞCHIOPU, Ursula, coord., „DicŃionar de psihologie”, Editura Babel, Bucureşti, 1997, p. 628. 2 ZAMFIR, Cătălin, VLĂSCEANU, Lazăr, coord. „DicŃionar de sociologie”, Editura B abel, Bucureşti, 1993, p. 536. 249

Pentru cea mai mare parte a secolului XX, securitatea a făcut referire la relaŃiile militare de securitate. Pe parcursul evoluŃiei societăŃii, analişti di n domeniile politic, diplomatic, economic, social au abordat conceptul vizând ameninŃările ş i riscurile la adresa securităŃii şi relaŃiilor internaŃionale. În esenŃă, aceasta presupune participarea solidară la eforturile de creare şi dezvoltare a unui mediu regiona l şi internaŃional favorabil garantării securităŃii regionale şi globale, în principa l prin participarea la operaŃiuni comune, prin crearea unui sistem general de securitat e internaŃională, la nivel european, prin dezvoltarea cooperării regionale şi la n ivel global, prin promovarea de proiecte de largă anvergură. Practic, starea de securitate a unui stat sau regiuni dobândeşte concreteŃe prin punerea în practică a măsurilor şi acŃiunilor politice, diplomatice, economice, culturale, ecologice, umanitare şi - nu în ultimul rând - militare, întreprinse de către instituŃiile abilitate, pe timp de pace şi continuate în eventualitatea apariŃie i crizelor sau a unui conflict armat. Ea se întemeiază pe respectarea prevederilor tratelor internaŃionale şi a legislaŃiei în vigoare, a normelor general-admise de dreptul internaŃional, precum şi a prevederile convenŃiilor la care un stat sau grup de state este parte. ConcepŃia şi conŃinutul securităŃii naŃionale a unui stat se regăsesc în Strateg ia de securitate naŃională care defineşte interesele naŃionale de securitate, preci zează obiectivele ce conduc la protejarea şi afirmarea acestor interese, evaluează med iul internaŃional de securitate, identifică factorii de risc din mediul intern şi in ternaŃional, trasând în acelaşi timp direcŃiile de acŃiune şi stabilind principalele mijloace pentru asigurarea securităŃii naŃionale a respectivului stat. Astăzi, mai mult oricând, securitatea internaŃională şi naŃională este percepută ca un proces dinamic cu geometrie variabilă, care necesită o raportare permanent ă la diferitele tipuri de ameninŃări din mediul extern şi intern: terorismul, prolife rarea armelor de distrugere în masă, crima organizată, migraŃia ilegală, insecuritatea frontierelor, entităŃile statale sau substatale neconsolidate sau cu deficit dem ocratic, conflictele etnice şi religioase, şi nu numai. Majoritatea acestora au un grad r idicat de impredictibilitate şi se caracterizează prin faptul că acŃionează separat sau în conexiune şi, în funcŃie de particularităŃile diferitelor zone, tind să se „plie ze” pe anumite vulnerabilităŃi sau imposibilităŃi de acŃiune locale, crescând gradul de risc la adresa securităŃii. În consecinŃă, orice demers internaŃional şi naŃional de proiectare/reproiectare a unei strategii de securitate va trebui să Ńină cont de complexitatea şi fluidi tatea mediului actual internaŃional de securitate. Lumea în general traversează un proces de „actualizare” a strategiilor în domeniu, raportându-se la caracteristicile de bază ale sistemului de securitate,

respectiv: globalizarea ameninŃărilor neconvenŃionale (terorism, proliferare, cr imă organizată). În prezent, principalele ameninŃări la adresa valorilor democraŃiei nu mai sunt legate de un posibil atac convenŃional. Există multe Ńări nedemocratice car e au acces la arme de distrugere în masă şi care sunt interesate să le folosească pen tru atingerea unor obiective politice. ReŃelele teroriste şi conflictele regionale p ot folosi traficul de fiinŃe umane, de arme şi droguri drept mijloace de finanŃare. În ace st 250 context, cooperarea internaŃională şi regională devine cheia în combaterea acestor noi ameninŃări. Lipsa oricărei cooperări în domeniul securităŃii poate constitui un serios obstacol în depăşirea neînŃelegerilor şi divizării regionale. Pe acest fond, înt regul sistem multilateral de securitate creat la sfârşitul celui de al doilea Război M ondial, se află în plin proces de reconsiderare. La nivel mondial, ONU trebuie să se adapte ze noilor realităŃi pentru a fi un organism puternic, credibil şi eficient. După sfârşitul celei de-a doua conflagraŃii mondiale, OrganizaŃia NaŃiunilor Unite a preluat funcŃia asigurării securităŃii colective de la fosta Ligă a NaŃi unilor. Charta NaŃiunilor Unite permite intervenŃia statelor membre în scopul menŃinerii şi restaurării păcii şi securităŃii. Ulterior, au apărut şi alte organizaŃii de apă rare colectivă: NATO, Tratatul de la Varşovia, UEO (Uniunea Europei Occidentale), SEATO (OrganizaŃia Tratatului Asiei de Sud-Est), CENTO (OrganizaŃia Tratatului Central), CSCE (ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa), devenită, ulterior, OSCE (OrganizaŃia pentru Securitate şi Cooperare în Europa). Un alt termen vehiculat în lucrările de specialitate este acela de securitate globală, care defineşte un sistem strategic polarizat în jurul unui nucleu de st ate liberal-democratice unite printr-o reŃea de alianŃe şi instituŃii care împărtăşe sc aceleaşi valori democratice, cooperare, transparenŃă economică, politică şi de apărare. P rin definiŃia sa, Securitatea Globală priveşte atât în interiorul, cât şi în exterio rul sistemului şi încorporează, pe lângă securitatea colectivă şi apărarea colectivă , securitatea individului şi promovarea şi protecŃia activă a stabilităŃii din spa Ńiile adiacente SecurităŃii Cooperante. Unele organizaŃii internaŃionale sunt, de asemenea, în plin proces de transformare. Un exemplu concret îl reprezintă NATO, care este organizaŃia internaŃională cea mai activă în momentul de faŃă. Pentru realizarea acestui com plex proces s-a constituit în structura militară NATO, Comandamentul Aliat pentru Transformare-ACT, cu cartierul general la Norfolk, SUA şi aceasta în condiŃiile în care AlianŃa îşi îndeplineşte misiunea fundamentală - apărarea colectivă - acŃio nând dincolo de arealul tradiŃional, prin proiectarea securităŃii potrivit conceptulu i „out of area”. Fie că este vorba de spaŃiul neintegrat al Europei de Sud-Est, arealul ex

tins al Mării Negre, inclusiv Caucaz, Asia Centrală, Africa de Nord sau Orientul Mijloci u, „caracterul indivizibil al securităŃii” impune un exerciŃiu comun pentru gestion area eficientă a principalilor vectori de ameninŃare la adresa stabilităŃii euroatlan tice. În prezent, acest exerciŃiu este echivalentul consensului aliat de „proiectare a stabilităŃii”, acesta fiind unul dintre motivele pentru care NATO, inclusiv Româ nia, este implicată, în Afganistan (misiune NATO, deci comanda asigurată de AlianŃă) sau Irak (unde participă multe Ńări din NATO, în cadrul coaliŃiei multinaŃionale). OrganizaŃia NaŃiunilor Unite (ONU), OrganizaŃia pentru Securitate şi Cooperare Europeană (OSCE), Uniunea Europeană (UE) au adus contribuŃii deosebite la securitatea şi stabilitatea euroatlantică. Consiliul de Securitate al ONU are în continuare o răspundere recunoscută şi invocată în menŃinerea păcii şi securităŃii internaŃionale, urmând ca şi în anii următori să deŃină un rol impor tant în edificarea securităŃii şi stabilităŃii mondiale. 251 Vom continua investigarea noilor evoluŃii ale mediului de securitate internaŃional şi implicaŃiile acestora asupra misiunilor NATO şi UE, pentru a identifica consecinŃele lor privind securitatea naŃională a României, acesta con stituind argumentul esenŃial al necesităŃii unui management integrat al securităŃii naŃio nale a Ńării noastre, pe care să-l practice conducerea politico-militară. Tot mai mult, studiile recente au în vedere tranziŃia de la securitatea naŃional ă şi cea internaŃională la securitatea globală în care indivizii şi comunităŃile s e confruntă cu primejdii nu cu duşmani. Securizarea spaŃiului „oecumenic” nu găseş te, însă, soluŃii în gândirea tradiŃionalistă care se bazează pe renaşteri religioas e şi nici în entuziasmul globalist care ignoră provocările create de deschiderea pieŃelor. Într-o lume din ce în ce mai interdependentă, s-a văzut că orice şoc serios se repercutează dintr-o Ńară în alta, iar acesta se poate şi amplifica pe parcurs, extinzându-se, printr-o contagiune psihologică, de la o zonă restrânsă la întrea ga planetă. Pe măsură ce spaŃiile naŃionale devin arii de continuitate ale sistemul ui mondial, din acest punct de vedere guvernele reprezentând nu entităŃi separate c i partea din întreg, consecinŃele riscurilor locale se transmit rapid de la o Ńară la alta. Iată de ce, astăzi, mai mult ca oricând, statelor li se solicită transparenŃă, p rudenŃă şi rigurozitate, consolidarea respectării drepturilor omului, a democraŃiei şi prom ovarea tuturor aspectelor societăŃii civile, consolidarea încrederii în domeniul milita r şi promovarea securităŃii prin cooperare. Autoritatea redusă a statelor în ceea ce priveşte capacitatea lor de intervenŃie pentru a limita expansiunea necontrolată a fenomenelor economice de tip global poate conduce la manifestarea unor noi tipuri de primejdii care se deosebesc de conflictele sau războaiele cunoscute. Astfel de situaŃii, care constituie produs ul

secundar al mondializării economiei şi al gestionării afacerilor multinaŃionale individuale, asupra cărora nu se poate exercita un control global, sunt caracter izate prin procese economico-financiare cu inerente fluctuaŃii şi cicluri, ce pot fi s urse de instabilitate pe plan local dar cu repercusiuni mai ample. Pe termen lung, managementul afacerilor globale va trebui conceput în conformitate cu potenŃialele conflicte ce se pot naşte între spaŃiul dominant şi cel periferic unde stările de anarhie se pot acutiza în confruntarea pe piaŃă a ofer telor şi a îndreptăŃirilor cetăŃenilor de a opta pentru ele. Deci, cantitatea tot mai mare a bunurilor şi serviciilor pe care munca este în stare să le producă nu reprezintă o soluŃie miraculoasă pentru pacea socială. În acest context, la o examinare atentă observăm că, economia modernă a integrării globale încurajând corporaŃiile, produsele şi serviciile internaŃiona le readuce în centrul interesului afecŃiunea umană pentru viaŃa personală începând cu familia, dar şi pentru viaŃa oraşelor şi regiunilor interne, explicând, prin ace asta, exacerbarea fenomenelor legate de semnificaŃia sentimentelor, de pildă privind fervoarea cu care echipa sportivă favorită este susŃinută în confruntările acest eia. Globalizarea – eliminarea barierelor din calea liberului schimb şi integrarea economiilor naŃionale, privatizarea monopolurilor de stat şi transparenŃa – acce sul neîngrădit la informaŃie, necesare în a furniza potenŃialul pentru dezvoltarea Ń ărilor sărace, nu elimină imperfecŃiunile economiei de piaŃă. 252 În ultimii ani au proliferat asociaŃii şi mişcări transfrontaliere care cuprind corporaŃii economice, mişcări sindicale, grupuri etnice, religioase, civ ice, culturale şi ecologice, fiecare având milioane de membri şi zeci de mii de ramif icaŃii, concurând acŃiunile organismelor interguvernamentale organizate pentru coordonar ea eforturilor pe diferite domenii de activitate. În ciuda controverselor privind rolul organismelor internaŃionale, al nemulŃumirilor şi efectelor nedorite, exploatarea potenŃialului benefic al globa lizării reflectă că, nu există un singur model de economie de piaŃă, unele state fiind preocupate de combaterea sărăciei, altele de bunăstarea socială şi starea de săn ătate a populaŃiei. Peste tot, însă, periodic, piaŃa produce recesiuni şi crize, falimen te şi şomaj, iar statul, chiar dacă nu a reuşit întotdeauna să joace un rol esenŃial î n diminuarea acestor neajunsuri, a îndeplinit sarcina de asigurare a dreptăŃii soc iale furnizând învăŃământul de calitate, infrastructura juridică şi socială. Totuşi, mulŃi analişti consideră statul mai mult o problemă a economiei de piaŃă decât o rezolvare a deficienŃelor acesteia, dar imperfecŃiunile pieŃei şi statului sunt, în fond, rezultatul aceluiaşi vector, respectiv al informaŃiei permanent imperfecte pe baza căreia se iau deciziile. Fiind dependente de evoluŃia cunoaşterii cu privire la conceptul informaŃie -

informare, progresele în domeniul economic sunt strâns legate de schimbările respective producând noi manifestări în planul transformării cunoştinŃelor despr e economia de piaŃă. Din această cauză, dacă instituŃiile internaŃionale se concentrează pe probleme vizând stabilitatea şi securitatea economiei mondiale, asupra conflictelor şi dificultăŃilor locale sau acŃiunilor care aduc beneficii mai ales cetăŃenilor un ei Ńări trebuie să existe preocupare la nivel naŃional. Cu certitudine, nu ne putem baza pe mecanismele economiei de piaŃă pentru produse şi servicii precum apărarea, securitatea, educaŃia, controlul poluării, nici pe efectele bune ale globalizări i la nivel local, cu toate acestea, declinul unui stat din punct de vedere economic sau pol uarea mediului acestuia pot afecta pe toată lumea nu doar afacerile din Ńara respectiv ă sau din statele vecine, pentru aceasta organismele mondiale trebuie să fie deschise cooperării, să fie transparente şi să acŃioneze în interesul general. Aşadar, schimbarea cea mai importantă pentru ca procesul globalizării să se desfăşoare cu succes vizează asemenea proceduri care să asigure buna informare î n luarea deciziilor, transparenŃa nu doar a guvernelor şi a pieŃelor naŃionale, ci şi a instituŃiilor internaŃionale care deşi sunt organizaŃii publice nu răspund direc t în faŃa opiniei publice, în acest scop fiind necesară explicarea consecinŃelor diferitel or politici şi decizii mai ales categoriilor sociale afectate. Dacă arhitectura organizării internaŃionale este ideală, pe termen lung nici un interes special nu va obŃine avantaje diferenŃiale în cadrul regulilor comune. S peranŃa pentru îmbunătăŃirea condiŃiei sociale particulare trebuie să derive din accepta rea colectivă a promovării intereselor private prin reguli organizaŃionale ca parte a procesului democratic modern. Concluzia este că, organizarea socială ideală, fie şi de tipul grupurilor corporatiste multinaŃionale, în actualul stadiu de dezvoltare a umanităŃii, nu p oate elimina asimetria informaŃională, deşi, se poate presupune că există posibilitat ea 253 maximizării câştigurilor individuale din interdependenŃa socială fără a face abstracŃie de raŃionalitatea bazată pe capacităŃile diferite şi limitate de info rmare şi cunoaştere ale indivizilor şi entităŃilor din care aceştia fac parte. România, ca orice stat modern racordat la realităŃile vieŃii, receptează din pli n presiunile exercitate de schimbările cotidiene. Nevoită să se adapteze noilor coordonate geostrategice şi geopolitice, România a renunŃat poate mult prea uşor la mai multe sectoare de interes strategic sau şi-a diminuat substanŃial potenŃialu l acestora. Determinările externe, dar şi managementul defectuos intern au fost factorii decisivi în domenii precum apărarea, energia, industria grea şi cea specială, transporturile, cercetarea, sănătatea, agricultura, turismul, învăŃământul şi cu ltura, etc., înregistrându-se regrese vizibile, cu potenŃiale efecte negative asupra vi

itorului societăŃii româneşti în ansamblu. Procesul de globalizare impus de statele dezvoltate şi acceptat fără rezerve de foştii sateliŃi ai Moscovei a permis apariŃia, menŃinerea şi dezvoltarea unor pr ocese de tranziŃie de la socialism la capitalism cu un pronunŃat caracter experimental, a căror finalitate sunt dificil de previzionat sub multiple aspecte: social, economic, p olitic sau strategic la nivel naŃional, european şi mondial. Istoria va consemna în mod sigur, mai devreme sau mai târziu, că integrarea euroatlantică a statelor est-europene - ca instrument al procesului de globaliza re constituie evenimentul istoric de maximă importanŃă al ultimului secol, depăşind în anvergură şi ca efecte chiar şi marile conflicte militare. Statele continuă să existe în formele lor iniŃiale, chiar dacă asistăm la o integrare din ce în ce mai mare a acestora pe diferite planuri. Există o anumită rezistenŃă ce încearcă să contrabalanseze fenomenul de globalizare şi care deter mină numeroase grupuri să încerce să-Ńi afirme cât mai mult identitatea culturală, di stinctă de a celorlalŃi. ApartenenŃa la o naŃiune le oferă un sentiment de solidaritate, de reprezentare a unei istorii şi tradiŃii glorioase, a unor realizări remarcabile din care se naşte sentimentul de mândrie naŃională. Componenta militară a globalizării nu poate fi tratată în mod abstract fără a o include în dimensiunea de securitate a globalizării care este cea mai sensibilă, atât în relaŃiile cu tendinŃele de globalizare a riscurilor, cât şi cu ideea păstrării a tribuŃiilor şi componenŃelor statelor naŃionale. Puterea militară convenŃională nu şi-a pierdut rolul de a fi un „indice” al puterii unui stat şi de a constitui un descurajant pentru o gamă largă de agresi uni, însă securitatea militară nu mai înseamnă asigurarea inviolabilităŃii teritoriale, ci protejarea individului împotriva violenŃei militare, a traiului şi condiŃiilor d e viaŃă ale acestuia. Globalizarea militară contemporană ridică probleme serioase privind semnificaŃia şi practica suveranităŃii şi autonomiei statului. Puterea militară a jucat un rol fundamental în evoluŃia şi forma instituŃională a statului-naŃiune. Capacita tea de apărare naŃională prin mijloace militare autonome este centrală pentru concepŃia modernă de stat suveran. În „epoca globalizării”, corelaŃia tradiŃională între organizarea naŃională a puterii militare, respectiv a apărării naŃionale şi stat ul-naŃiune teritorial pare să sufere unele transformări. 254 Aranjamentele multilaterale de apărare şi de securitate complică, dacă nu chiar compromite luarea deciziilor de către guverne în această privinŃă. Elaborarea politicilor de apărare şi managementul apărării în statele capitalist e avansate nu mai constituie o problemă în principal naŃională. Elaborarea unei po litici de apărare naŃională, pornind de la deciziile privind strategia de apărare şi pâ nă la cele privind desfăşurarea şi folosirea forŃei militare, este integrată într-o ma

trice a mecanismelor instituŃionalizate de consultare şi cooperare, bilaterale şi multil aterale, atât oficiale, cât şi neoficiale. ExistenŃa şi creşterea rolului ONU şi a NATO, a altor foruri internaŃionale (OSCE, ConferinŃa ONU pentru Dezarmare, etc.), au contribuit la o „extindere” a procesului de elaborare şi administrare a politicii de apărare peste graniŃele n aŃionale. Globalizarea a stimulat instituŃionalizarea şi perfecŃionarea unui sistem de sec uritate şi de apărare în zona euroatlantică, complementar celor naŃionale. Există puŃine aspecte ale politicii de securitate naŃională asupra cărora evoluŃiile din viaŃa internaŃională a ultimelor decenii să nu-şi fi pus amprenta, încât, până şi agen Ńiile de informaŃii au pus la punct o formă proprie de dialog. Doctrina securităŃii naŃionale reprezintă unul dintre principiile esenŃiale şi definitorii ale noŃiunii moderne de suveranitate. Capacitatea autonomă a statulu i modern de a apăra naŃiunea de ameninŃări externe este o componentă primordială ş i premisa esenŃială a concepŃiei tradiŃionale de suveranitate. Statele moderne, do meniul militar, şi-au dorit totdeauna să fie independente. Era contemporană, marcată de procesele globalizării a determinat o reconsiderare a ideii şi practicii securit ăŃii naŃionale. Pentru multe state, strategia „securităŃii naŃionale” aproape că nu s e mai deosebeşte de strategia „securităŃii internaŃionale”, împreună cu alte state, fo rmând o „comunitate de securitate”. În interiorul acestei „comunităŃi de securitate”, strategiile de apărare şi securitate naŃională sunt formulate în cadrul unor sisteme instituŃionalizate de alianŃă, consultarea şi cooperarea fiind mecanismele de bază ale politicii de securitate. Elaborarea şi urmărirea obiectivelor de securitate naŃională sunt inseparabile d e elaborarea şi urmărirea securităŃii colective. Chiar şi statele care a căutat în decursul istoriei să atingă un nivel înalt de autonomie a apărării naŃionale (ex. FranŃa) sau să-şi menŃină o politica oficială de neutralitate (ex. Suedia), s-au alăturat „comunit ăŃi de securitate” extinse. În contextul acestor realităŃi şi tendinŃe este firesc a ne întreba dacă se prefigurează sfârşitul forŃelor armate naŃionale? Dacă se prefigurează o deplasa re către o specializare funcŃională a rolurilor militare naŃionale sau dacă asistăm la o integrare militară internaŃională cu pierderea identităŃii naŃionale . În general, statul deŃine monopolul asupra folosirii legitime a forŃei şi este singurul furnizor de securitate, responsabil atât pentru asigurarea securităŃii interne, cât şi pentru apărarea împotriva ameninŃărilor externe. Cu toate acestea, în ult imii ani, specificul conflictelor şi reacŃia populaŃiei la pierderile omeneşti din rândul militarilor, a adus în prim plan un nou fenomen cunoscut ca privatizarea funcŃii lor de securitate. Faptul că astăzi, deja se vorbeşte de o „comunitate de interese” este de aşteptat, că într-un viitor nu prea îndepărtat, să existe şi o „piaŃă de securit

ate” unde 255 competiŃia să presupună „excelenŃa în afacerile militare”, să determine statele să opteze pentru o specializare funcŃională a rolurilor militare sau, să „reinve nteze mercenariatul” întrucât, legislaŃia internaŃională actuală condamnă doar pe cei care practică mercenariatul (în sensul că nu le este recunoscut statutul de combatant ) nu şi statele care folosesc mercenari. Dacă în vremurile din secolul al XVI-lea, războ iul a putut constitui o „industrie naŃionalizată” pentru elveŃieni, de ce am refuza să credem că acest lucru nu este posibil şi în secolul XXI? În astfel de circumstanŃe, companiile militare private sunt contractate (dar acestea lucrează pentru profit), pentru a oferi servicii militare şi pregătire s au mai precis, servicii de luptă şi auxiliare. Totuşi, din punct de vedere legal, nu se încadrează în definiŃia limitativă a forŃelor mercenare pentru că de obicei sunt alcătuite din personal militar în rezervă. Companiile militare private oferă o g amă variată de servicii, de la luptă la suport operaŃional, consiliere şi pregătire, achiziŃionarea armamentului, adunarea de informaŃii, recuperarea ostaticilor, et c. Indiferent de tipul de servicii oferite, caracteristica lor comună este aceea că operează la invitaŃia guvernelor, în special în situaŃii conflictuale sau reconstrucŃie p ostconflictuală. AdministraŃia americană încredinŃează un număr mare de contracte civile, chiar şi în Irak, pentru îndeplinirea multor sarcini militare. Un exempl u de astfel de companie militară privată este compania MPRI din SUA, companie profesională de servicii în domeniul contractării pentru apărare, axată pe sprij in şi asistenŃă în probleme de apărare, precum expertiză în implementarea cadrului legislativ, şi dezvoltarea păturii de lideri3. A fost creată în 1987 din foste c adre militare superioare şi operează încă sub conducerea personalului militar în reze rvă. În principiu, globalizarea, este asociată cu o structură globală, dinamică, în evoluŃie, de facilitare şi constrângere. Structura este puternic stratificată, d e vreme ce globalizarea este profund inegală. Aceasta reflectă atât inegalităŃile existente şi generează noi procese de includere şi excludere, noi învingători şi învinşi. Deschiderea spre nou, viziunea dar şi „antreprenoriatul în afaceri ” se pot cons titui în elemente de reuşită pentru cei care înŃeleg că startul mileniului trei pe care l -am început a fost dat de trei revoluŃii – revoluŃia informaŃională, revoluŃia globa lizării şi revoluŃia în afacerile militare – care se află în relaŃie de înlănŃuire: revoluŃ ia informaŃională accentuează globalizarea şi amândouă determină o revoluŃie în afacerile militare. EvoluŃia războiului de generaŃia a 4-a şi prevalenŃa probabilă a acŃiunilor asimetrice în fizionomia de ansamblu a conflictelor viitoare implică o nevoie crescândă de instruire a trupelor, în sensul formării şi perfecŃionării unor dep rinderi combative, cu accent pe tacticile, tehnicile şi procedurile neregulate sau nonli

niare, potenŃate de capacităŃi şi posibilităŃi de lovire în adâncime, pe întrebuinŃarea , pe scară largă, a operaŃiilor informaŃionale şi psihologice, pe dominanta informaŃională şi, mai presus de toate, pe superioritatea decizională. Aşadar, evoluŃia artei militare determină modificări nu numai în sfera acŃiunii militare propriu-zise, ci şi în formarea şi instruirea pentru acŃiuni militare complexe a agenŃilor ei. 3 www.mpri.com/ 256 Explozia de informaŃii şi cunoştinŃe noi ce apar zi de zi în domeniul militar precum şi implicaŃiile şi întrepătrunderea tot mai accentuată a acestora cu întreaga viaŃă materială, spirituală şi politică a societăŃii impun un studiu ap rofundat al profesiei militare atât din perspectivă istorică, tehnologică dar şi sociolog ică. În prezent, când omenirea se încadrează ireversibil în societatea informaŃională, definită ca o societate a cunoaşterii şi, în acelaşi timp, ca o societate a organizaŃiilor, organizaŃii ce marchează convergenŃa între două fenomene definit orii pentru natura umană - cel al cunoaşterii şi cel al organizării într-o construcŃi e socială emblematică pentru ideile de competenŃă colectivă, acŃiune inteligentă şi perfor manŃă durabilă - studiul profesiunilor devine o problemă de actualitate nu numai în sp aŃiul teoriei organizaŃiilor, ci şi la scara organizaŃiilor concrete; fiecare din ele îşi elaborează şi testează continuu reprezentările despre mediul în care acŃionează, misiunea şi competenŃele proprii, făcându-le intangibile membrilor săi. Era contemporană, marcată de procesele globalizării a determinat o reconsiderare a ideii şi practicii securităŃii naŃionale. Pentru multe state, st rategia „securităŃii naŃionale” aproape nu se mai deosebeşte de strategia „securităŃii internaŃionale”, împreună cu alte state formând o „comunitate de securitate”. ObligaŃiile prevăzute în tratate, angajamentele militare, natura intercorelată a capacităŃilor, logisticii şi forŃelor militare, internaŃionalizarea producŃiei d e armament, transformă procesele de luare a deciziilor de folosire a forŃelor militare. Toat e acestea sunt de natură să schimbe şi fizionomia profesiei militare, mai ales, plecând de la cererea şi oferta de pe „piaŃa de securitate” internaŃională şi mai puŃin naŃion ală. Globalizarea militară reflectă impactul noilor tehnologii în domeniul militar care, de-a lungul etapelor de dezvoltare au determinat şi determină crearea unui spaŃiu geostrategic unic dar şi a unui profesionist militar de nivel internaŃion al. Fiecare actor statal reacŃionează la globalizare regională şi integrare în funcŃ ie de o serie de factori interni: nivelul de dezvoltare economică, cantitatea şi ca litatea resurselor materiale, financiare, materiale şi informaŃionale deŃinute, bună sau slabă guvernare etc. dar şi în funcŃie de o serie de factori externi: participarea înt r-o organizaŃie economică sau politico-militară, relaŃiile cu organizaŃiile regional

e sau globale depinzând, în acelaşi timp, şi de dinamica mediului de securitate region al sau global. Globalizarea este un fenomen emergent fără de care nu ne putem imagina viitorul pentru că toate premisele mediului în care trăim, cu mijloacele şi prac ticile uzuale („networking-ul”, reŃele şi infrastructuri mega-gigantice de conectare la orice şi oricând etc.) duc spre evidentul rezultat: o lume interconectată, în care inf ormaŃia înseamnă putere şi cantitatea nu mai este într-atât de mult o calitate ca în sec olele trecute. După cum bine ştim cu toŃii, tendinŃa de a îngloba entităŃi diferite într-un întreg şi a le standardiza a existat decât s-au „ciocnit” primele civilizaŃii, n umai că toate acele acŃiuni nu se numeau aşa. Globalizarea, ca fenomen multidimensional este o etapă viitoare a procesului general de dezvoltare politico - economică şi culturală a omenirii. Aceasta într ucât, mai întâi de toate, globalizarea este un proces geo-economic şi mai apoi geopoli tic şi geo-cultural. Acest proces nu este doar o apropiere, o integrare a economiilor m ai 257 multor Ńări, ci o schimbare a caracteristicilor calitative ale acestor economii care se transformă din nişte sisteme închise în elemente constitutive ale unui s istem mondial. Totuşi, globalizarea are un potenŃial enorm de a genera creştere, dar, în acelaş i timp, ea provoacă „status quo”, adică slăbeşte reglementarea socială, politică, economico-financiară naŃională fără a furniza o alternativă satisfăcătoare. În concluzie, globalizarea este un fenomen complex, omniprezent şi multidimensional, care afectează toate domeniile de activitate umană şi implicit toate statele. Unii autori îl socotesc un fenomen capabil să aducă fericirea şi bunăst area pentru toată lumea, în timp ce alŃii îl apreciază ca fiind dăunător umanităŃii, prin efectele pe care le generează. Actorii globalizării sunt prezentaŃi relativ diferit în studiile de specialitate . Astfel, în „Guide de formation sur globalisation dans les Amériques” în calitate de actori ai globalizării sunt menŃionaŃi următorii4: Guvernele; InstituŃiile econo mice internaŃionale şi regionale - în fruntea listei, se vor afla desigur marile orga nizaŃii economice internaŃionale, printre care se numără Banca InternaŃională de ReconstrucŃie (BIRD), Banca Mondială (BM), Fondul Monetar InternaŃional (FMI), OrganizaŃia Mondială a ComerŃului (OMC- în 1994 a luat locul GAAT). Apoi, sunt organizaŃiile economice regionale, cum ar fi Comisia pentru America Latină şi Caraibe a ONU şi Banca Interamericană de Dezvoltare; SocietăŃile transnaŃionale; OrganizaŃiile şi mişcările sociale sunt un alt actor al globalizării. Este adevărat că atât integrarea regională, cât şi globalizarea presupun o serie de costuri sociale, economice şi nu numai, dar respingerea celor două fenomene n u este benefică pentru nici un stat. Astăzi, pe arena mondială, acŃionează destul

de consistent o serie de actori non statali, definiŃi printr-o mare putere economic ă. Este vorba de organizaŃiile multinaŃionale, care agreează şi susŃin ideea globalizări i. Aceste instituŃii financiare şi economice (multinaŃionale sau transnaŃionale) au capacitatea financiară şi economică, dar şi influenŃa politică necesară de a pro mova şi susŃine cu succes globalizarea. Ele sunt interesate de obŃinerea unui profit cât mai mare şi fac tot ceea le stă în putinŃă în acest sens, iar globalizarea le satisface din acest punct de vedere. RelaŃiile de integrare sunt cu atât mai ridicate cu cât economiile sunt mai dezvoltate, cu cât ele au structuri de producŃie şi de consum diversificate şi cu cât ele sunt mai apro piate geografic. Am încercat să prezentăm principalele mutaŃii din mediul de securitate internaŃional şi să situăm România în acest complex şi imprevizibil ansamblu, pe ntru a evidenŃia profundele schimbări în conŃinutul managementului evoluŃiilor contradictorii la nivel planetar, care este atributul principalelor organisme cu atribuŃii la scară globală. Ca membră a acestor organisme, Ńara noastră înregistrează acel eaşi modificări în toate compartimentele vieŃii sociale, dintre care noi ne-am oprit asupra domeniului securităŃii, pe care ne-am străduit să o analizăm în toată complexita tea ei, pentru a sugera necesitatea stringentă a unui management modern şi eficient al acesteia, pentru a putea îndeplini toate misiunile în cadrul NATO şi UE. 4 http://www. ccmm-csn.qc.ca/publications/Dorval_02-12-10.pdf 258 ÎnŃelegerea situaŃiei contemporane trebuie să înceapă cu recunoaşterea că natura schimbătoare a mediului internaŃional semnalizează o transformare a or dinii internaŃionale rezultând din schimbarea structurilor interne ale actorilor cei m ai importanŃi din democratizarea politicii, globalizarea economiilor şi comunicarea în timp real între actori. Securitatea şi relaŃiile internaŃionale au avut şi vor a vea la bază implicarea organizatorică a statului-naŃiune, care în epoca actuală combină un n ucleu naŃional şi cultural cu atribute multietnice. Important este ca statele-naŃiune să se adapteze la noile circumstanŃe fără a li se submina propria imagine despre ele î nsele ca actori internaŃionali, globali şi/sau regionali. În cadrul complex al mediului internaŃional de securitate, supus unor schimbări importante în ultimul timp, atenŃia comunităŃii internaŃionale este îndreptată spre punerea în practică a unei viziuni care să contribuie la o conso lidare a păcii şi securităŃii mondiale, ceea ce înseamnă reducerea stărilor conflictuale de orice natură şi, implicit, acolo unde este posibil, a cauzelor ce le generează. Aceast ă viziune presupune identificarea la scară globală a vulnerabilităŃilor, a posibil elor

riscuri şi ameninŃări ce ar putea conduce la apariŃia unor surse de instabilitat e sau agravarea unora deja existente. BIBLIOGRAFIE [1] BAUMAN, Zygmunt, Globalizarea şi efectele ei sociale, Bucureşti, Antet, 2004. [2] DORVAL, Brunelle, Lorine Guay, Ana Maria D’Urbano, Tania Vachon, Guide de formation sur globalisation dans les Ameriques, în http://www.ccmmcsn. qc.ca/publications/Dorval_02-12-10.pdf.CALLAGHAN, Jean, KERNIC, Franz, Securitatea InternaŃională şi ForŃele Armate, Editura Titronic, Bucureşti, 2003. [3] GIDDENS, Anthony, Cum globalizarea schimbă modul nostru de viaŃă, Editura ALL, Bucureşti, 2005. [4] FRUNZETI, Teodor, Glbalizarea securităŃii, Editura Militară, Bucureşti, 2006; [5] KOLODZIEJ, A. Edward, Securitatea şi relaŃiile internaŃionale, Editura Polirom, Bucureşti, 2007. [6] MALIŢA, Mircea, Zece mii de culturi, o singură civilizaŃie. Spre geomodernitatea secolului XXI, Editura Nemira, Bucureşti, 2001. [7] MUREŞAN, Mircea, Globalizare, integrare, dezvoltare-pilonii unei lumi durabile, Impact Strategic nr.1/2006, Bucureşti. [8] POPA, Vasile, ImplicaŃiile globalizării asupra securităŃii naŃionale, Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate, Editura UniversităŃii NaŃ ionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2006. [9] SOROS, George, Despre globalizare, Editura Polirom, Iaşi, 2002. [10] STIGLITZ, Joseph E., Globalizarea, Editura Economică, Bucureşti, 2005. 259 DREPTUL ŞI ECONOMIA JUSTIŢIEI GLOBALE Dr. Valentin - Stelian BĂDESCU International law might be viewed as a fundamantally conservative, embendding th e rule of law in its principles about the role of the state and how is made. Its tradition al concerns for executive sovereignity and uncompromised autonomy of states might be viewed as a nalogous in domestic setting, to an exclusive concern for protecting private property in a s ociety where some are fabulously wealthy while others live in misery. So, is the international legal system complicit in the immiseration of hundreds of milions? That system, insofar as it emanates from and rigidifies a particular structure o f distribution, is part of the problen, but it also can part of the solution. To the extent that the int ernational legal system provides a theoretical framework for ignoring the plight of the poor, i tis part of the problem To the extent that the system provides an institutional structure which to effect distr ibutive justice, i tis part of the solution. Likewise, to the extent that the system provides an analytical framework by which to recognize the plight of the poor and responsability of the wealthy to effect dis tributive justice, i tis also part of the solution. Finally, i tis important to note that not every ethic al obligation, and not every natural law obligation , must be reflected in positive law. Rather, i tis necessary to examine the way in which transposition to positive law affects the value sought to be ac hieved. 1. ConsideraŃii generale. Dreptul internaŃional ar putea fi considerat o disciplină fundamental conservatoare impunând un status quo distributiv în inter

esele sale privind aplicarea normelor şi principiilor sale despre rolul statului şi mo dul de elaborare a legilor. Interesele tradiŃionale referitoare la suveranitatea şi ind ependenŃa totală a statelor pot fi considerate prin analogie ca cadrul intern echivalent c u interesul exclusiv pentru protecŃia proprietăŃii private într-o societate în car e există indivizi extrem de bogaŃi şi indivizi care trăiesc în sărăcie. În ce măsură inte resul pentru o justiŃie distributivă ar putea afecta sistemul de drept internaŃional. Chiar dacă sistemul de drept internaŃional nu reprezintă cauza sărăciei (deşi totul de pinde de definiŃia personală a cauzalităŃii) este nevoie de o reformă pentru a eradica să răcia? Ce fel de reforme sunt necesare? Există un interes pentru justiŃia distributivă care intervine în cadrul multor aserŃiuni privind realizarea sau interpretarea dreptului internaŃional, deşi des eori nu are un rol distinct sau chiar legitim. Conform unui punct de vedere împărtăşit d e economişti, justiŃia distributivă reprezintă „o constrângere minoră”, un factor care trebuie luat în considerare când toate celelalte sunt egale. Desigur, niciodată lucrurile nu sunt egale. Mai mult decât atât, Louis Kaplown şi Steven Shavel1 au arătat că augmentarea de interese pentru corectitudine sau justiŃie în analiza politicilor sociale reduce în mod necesar (şi tautologic) prosperitatea cel puŃin cu atât cu cât pre ferinŃele individuale includ un sens al corectitudinii sau al justiŃiei. Această perspecti vă economică ar putea să nu aibă implicaŃii politice; autorii precitaŃi acceptă jus tiŃia şi corectitudinea în mod corect ca aport individual preferenŃial. Analiza s-ar pute a Avocat în Baroul Bucureşti 1 Joel P. Trachtman, The law and economics of global justice, AJIL, vol. 96 nr.4 , october 2002, p. 984. 260 extinde luând în calcul sugestia că indivizii, conform propriilor lor idei de corectitudine şi justiŃie, pot delega misiunea de evaluare a tot ceea ce este co rect sau just, judecătorilor, legislatorilor, celor care scriu tratate sau altor reprezen tanŃi. Economiştii vor accepta posibilitatea ca astfel de agenŃi să Ńină cont de corect itudine şi justiŃie în deliberările lor. În timp ce abordarea dreptului natural include interese mari pentru concepte complexe ale justiŃiei naturale, juriştii din întreaga lume nu au făcut practic prea mult pentru a formaliza şi într-adevăr pentru a legitima problemele justiŃiei distrib utive. Probabil că acest lucru se datorează faptului că vocaŃia dreptului furnizează pu Ńine instrumente de rezolvare a problemelor justiŃiei distributive (de fapt avantajul comparativ al discursului legal constă în justiŃia procedurală). După cum s-a am

intit mai sus, dreptul (spre deosebire de procesul mai mult politic de elaborare a nor melor de drept şi lăsând deoparte pentru moment procesul dreptului comun) este un proc es conservator dar nu în sens politic ci în sensul menŃinerii statutului existent. Astfel, dreptul transpune puterea politică dintr-un moment anterior, când au fost concep ute legile, într-un moment ulterior, când beneficiarii acestor legi ar putea să nu d orească refacerea acestora. Mai mult, sfera limitată la anumite cazuri pentru discursul legal împreună cu accentul pus pe regulile cutumiare, spre deosebire de tratat, în mul te analize legal internaŃionale, deseori nu reuşeşte să întrezărească şi alte posib ilităŃi decât un schimb interstiŃial. De aceea, dreptul încearcă să angajeze perspective ale unor discipline mai puŃin conservatoare, normative şi chiar imaginative cum ar fi filosofia, politica şi economia. Aceste discipline pot fi înŃelese adresându-ne de lege ferenda şi efec tuând doar parŃial dacă nu deloc lege lata care reprezintă mai mult decât o expresie a c0onservatorismului. Discursul despre lege ferenda nu este într - adevăr un dome niu monopolizat de jurişti şi este necesară o analiză atentă pentru a identifica ava ntajele în favoarea lor. Discursul despre lege ferenda conŃine valori şi consecvenŃă: ce dorim să realizăm şi care este modalitatea optimă de realizare? Specialiştii în ştiinŃ e juridice nu acordă o atenŃie specială valorilor, dar contribuie la aceasta prin înŃeleger ea funcŃionării şi efectelor normelor juridice. Filosofii şi sociologii au dreptul de a face cunoscute avocaŃilor aspecte în legătură cu lege ferenda. JustiŃia globală2 include rezultatele unui studiu efectuat de importanŃi filosof i şi teoreticieni politici din Europa şi America, juriştii simŃindu-se desconsideraŃi şi dezamăgiŃi prin excluderea lor de la un proiect privind justiŃia. Dar, după cum afirmam în cele ce preced, ştiinŃa dreptului oferă o viziune surprinzător de res trânsă privind conŃinutul justiŃiei distributive. Spre deosebire de aceştia din urmă, economiştii s-ar putea să nu aibă reŃineri în privinŃa excluderii lor, pe de o p arte pentru că metodologia lor ignoră în general tipul de probleme distributive/norma tive la care se referă „Global Justice”. Oricum, economiştii reprezintă o parte indispensabilă a acestui demers despre distribuŃia bogăŃiei şi eradicarea sărăci ei în întreaga lume. Problemele controversate ale justiŃiei globale nu apar la nivelul valorilor şi principiilor morale ci după aplicarea acestora. Dezbaterea necesită aportul 2 Este şi o lucrare omonimă Global Justice, a lui Thomas W. Pogge, apărută în Ed itura Oxford: Blackwell Publishers, în 2001. 261 economiştilor şi juriştilor, mai mult decât al filozofilor şi teoreticienilor politici. Voi încerca să Ńin cont de criticile specialiştilor îmbunătăŃind valoa

rea discursului, adăugând câte ceva, din perspectiva unui avocat, nu a unui economis t, acordând însă atenŃie şi problemelor care ar putea fi puse şi de un economist. Î n timp ce criticii susŃin controversata nevoie de a îmbunătăŃi nivelul de trai al celor săraci, acest demers poate avea un rol important în dezvoltarea şi consolidarea unor fundamente etice pentru o acŃiune fermă. Mai mult, aceste fundamente etice sunt utile pentru a înŃelege care sunt modurile de acŃiune solicitate. Lipsa unei înŃeleger i şi incertitudinea au constituit un obstacol în calea acŃiunilor concrete anterior întreprinse. Deşi Pogge3 a avut dreptate să susŃină acest proiect în sfera filos ofiei politice, totuşi va fi necesară implicarea economicului şi a dreptului pentru a realiza acest obiectiv complex. Analiza filosofică şi etică reprezintă temeiul pe care se poate construi edifici ul unor instituŃii, dar şi suportul acŃiunii. Vom aminti în cele ce urmează domenii le în care criticii au identificat corect imperfecŃiunile unei metode exclusiv teoreti ce. 2. Etica, polemica şi ştiinŃele sociale. Această problemă a fost abordată şi de alŃi autori contemporani în „Global justice”4. Apoi, nu există un consens general privind cea mai bună modalitate de asigurare a traiului celor săraci, având ca rezultat o ambiguitate empirică şi p ractică cu ?justiŃiei globale” că situaŃia disperată a săracilor este un lung şir de sta tistici care arată două tipuri de ambiguităŃi ce pot limita posibilităŃile de acŃiune. Ambigu itatea etică poate duce la crearea unor probleme vizând acŃiunea colectivă: ştim cu toŃ ii că una ajutor poate fi binevenit, însă nimeni nu face acest lucru de unul singur. C hiar şi cu o decizie colectivă, ambiguitatea practică poate stânjeni iniŃiativa unei acŃ iuni. Statisticile pot fi cu siguranŃă convingătoare pentru cei care au nevoie de o motivare privind o anumită problemă – într-adevăr, una dintre dimensiunile covârşitoare – dar nu este convingătoare pentru stabilirea cauzelor şi a soluŃii lor. Exempli gratia, evidenŃiind faptul că la sfârşitul războiului rece numărul oamen ilor săraci a crescut se poate afirma că numai structura economică de după război est e cauza acestei creşteri. Analiza empirică necesară abordării acestei problematici se află în afara sferei acestui material însă nu pot să nu sugerez că nu a fost făc ută o diferenŃiere clară între cauzalitate şi corelare şi nici între criteriile relati ve şi cele absolute. Mai mult, există contraexemplul pe care analiza nu poate să-l ia în ca lcul – cazul Coreei de Nord, care şi-a sărăcit populaŃia în ciuda faptului că nu partic ipă la economia globală. După cum arătam mai sus, foarte mult depinde de propria definiŃie a cauzalităŃii. Nu se poate cauza sărăcia prin eşecul încercării de a o remedia? D

acă este aşa, atunci principala întrebare vizează obligaŃiile noastre şi izvorul ace stora – dreptul natural sau consimŃământul? Care sunt cele mai bune metode? O dezbatere privind utilitatea eforturilor din partea instituŃiilor cu vocaŃie universală, c um ar fi Fondul Monetar InternaŃional şi Banca Mondială. Din păcate lucrările de azi abun dă 3 Th. Pogge, op. cit. p. 272. 4 A se vedea, G. A. Cohen, If you’re an egalitarian, how come you’re so rich? (1 999). 262 în informaŃii economice şi statistice, iar modul de prezentare nu este nici social nici cel puŃin filosofic, ci polemic – ceea ce inadecvat pentru o încerca re de a convinge prin argumente solide. Nu suntem împotriva globalizării, însă pentru a schimba atitudinea statelor dezvoltate care impun bariere importurilor de bunuri din Ńările sărace credem că sunt foarte puŃini cei care ar avea ceva împotrivă. Deşi este un adevăr că unele state dezvoltate impunând bariere importului de produse agricole textile, etc., acŃionează împotriva statelor sărace şi determin ă accentuarea acestei crize, este necesară o analiză atentă. În acest context, un recent raport, în ciuda unor probleme a adus o contribuŃie importantă la continuarea dialogului privind cauzele sărăciei. Obiectivul major al acestui dialog nu este atribuirea responsabilităŃilor şi a vinovăŃiei ci, de a cunoaşte modalitatea de remediere a acestei probleme. Acest lucru este adevărat atât din punct de vedere practic, cât şi etic. Responsabilitatea pentru redistribuire reiese din înseşi relaŃiile sociale şi nu din cauzalitate. De aceea, trebuie numai să încercăm să demonstrăm că faza pentru o redistribuire corectă este cauzalitatea ci să analizăm societatea globală pentru a determina caracteristicile care pot fi modificate pentru a ajunge la dreptate! E nevoie să cunoaştem cauzele sărăciei şi să identificăm cele mai bune metode de abordare a acestora. Trebuie să existe reforme instituŃionale globale care, puse în practică, ar reabilita starea populaŃiei sărace din toată lumea. Din păcate, structura sistem ului politic şi de drept din lume este astfel încât pentru a realiza aceste reforme, Ńările bogate trebuie convinse. Este necesar să fie convinse că este obligaŃia lor (leg ală sau morală) sau interesul lor de a acŃiona şi în al doilea rând că acŃiunea propusă va fi, în contextul respectiv, eficientă şi corectă. 3. Cauzalitatea şi relaŃiile sociale Întrebarea filosofică esenŃială care se află în miezul problemei care priveşte reducerea sărăciei vizează relaŃiile noastre cu alŃii pe plan mondial. Care este obiectivul societăŃii, al solidarităŃii sociale şi care sunt responsabilităŃile fiecărui individ în parte faŃă de ceilalŃi? În contextul internaŃional, întrebarea este c um sunt influenŃate aceste relaŃii de graniŃele naŃionale. Andrew Hurell în lucrarea „Inegalitatea globală şi instituŃiile internaŃionale”5 analizează rolul de agent al statului

pentru a sugera faptul că statul ca o comunitate este aproape asemănător unei organizaŃii internaŃionale ca o comunitate. În ce priveşte relaŃiile sociale se pot deosebi trei tipuri de legături între cei bogaŃi şi cei săraci: (1) nedreptatea istorică datorită căreia avem poziŃia respectivă în prezent; (2) necesitatea comună de a împărŃi resursele globale şi (3) necesitatea comună de a munci împreună într-o ierarhie economică globală. Cele din urmă două legături duc la o altă afirmaŃie conform c ăreia oamenii bogaŃi împart o societate cu cei săraci, însă nu se specifică ce fel de societate trebuie să fie şi cu ce implicaŃii pentru problemele sărăciei şi redistribuirii. 5 A se vedea, pentru mai multe detalii, So why does Europe need a Constitution? Pe site-ul http://www.iue.it/RSC Publications (european University Institute Robert Schuman Centre of Advanced Studies, Serie son Constutional Reform of the European Union). 263 Punem acum accentul pe cauzalitate întrucât se pare că s-ar fi ajuns la concluzia că oamenii bogaŃi care au această presupusă relaŃie cauzală cu cei săr aci sunt obligaŃi să redreseze situaŃia. În consecinŃă, rezultând dintr-o examinare mai amănunŃită a bazei acestor afirmaŃii cauzale şi a relaŃiei existente între cauza litate şi responsabilitate s-ar fi ajuns la o analiză mai aprofundată. Un economist ar fi putut răspunde la întrebarea dacă sărăcia este provocată datorită structurii economice globale sau din cauza politicilor urmate de guvernele Ńărilor sărace. Dacă ultim a afirmaŃie este valabilă, se va solicita o revizuire sau modificare a structurii economice globale pentru a constrânge politicile urmate de guvernele Ńărilor sărace şi nu de guvernele Ńărilor bogate. Pogge are dreptate spunând că „politicile noastre economice şi instituŃiile economice mondiale pe care le impunem ne fac răspunzători din punct de vedere moral pentru perpetuarea sau chiar agravarea sărăciei din lume”6. Ceea ce doresc să spun este că aven nevoie de o analiză socială detaliată privind cauzalitatea (şi pentru a astabili o ordine de acŃiune) şi că, în al doilea rând, cauzalitatea nu este suf icientă şi nici imperios necesară pentru stabilirea responsabilităŃii din punct de vedere m oral sau legal. Domeniul legal de comparare corectă nu este prejudiciul ci taxa: taxe le de susŃinere a şcolilor publice par corecte chiar dacă oamenii bogaŃi îşi trimit co pii la şcoli particulare – chiar dacă nu fac parte din această componentă a „societăŃii ”. Astfel, nu ne interesează cauzalitatea ci distribuŃia corectă a bunurilor. Care anume caracteristici ale instituŃiilor economice mondiale trebuie reformate? Pentru specialiştii în drept internaŃional şi pentru economişti, acea stă întrebare este esenŃială şi trebuie să facă obiectul unui proiect urgent de cerc etare. Exempli gratia, un util proiect de cercetare care analizează şi prioritizează ca uzele

sărăciei ca un punct de plecare a unui plan de acŃiune. 4. Spre o poziŃie iniŃială de două nivele. Pogge aduce o contribuŃie esenŃială prin detaşarea argumentelor filosofice, asemănătoare cu cele evidenŃiate de Rawl s, care sunt folosite ca bază pentru ipoteza că Ńările bogate au o responsabilitate limitată în desfăşurarea acŃiunii în sprijinul celor săraci, dar respinge afirmaŃia acest uia din urmă potrivit căreia teoria justiŃiei nu ar impune aceleaşi responsabilităŃi pen tru toate statele ci numai pentru anumite Ńări. Criticându-l pe Rawls, Pogge afirmă, în Gl obal Justice, că este necesar un principiu care să evalueze ordinea economică globală în funcŃie de efectele sale distributive aşa cum principiul de diferenŃiere stabili t de Rawls, evaluează metodele alternative de structură a economiei naŃionale” 7 . De aceea, ia în considerare un context internaŃional şi nu transnaŃional. În al doi lea rând, această ipoteză empirică despre participanŃi are ca rezultat inaplicabilitatea principiului de diferenŃiere, corespondenta redistributivă esenŃială a teoriei j ustiŃiei. Pe cale de consecinŃă, în ciuda cerinŃei de conformitate cu principiul de difere nŃiere dreptul internaŃional impune, la nivel global, doar o modestă „obligaŃie de asis tare”. Această poziŃie este contrazisă de atitudinea statelor: nimeni nu poate studia s istemul economic internaŃional fără a recunoaşte faptul că statele caută să se îmbogăŃea scă. 6 Thomas W Pogge, op. cit. p. 15. 7 Thomas W Pogge, op. cit. p. 16. 264 Dacă se acceptă principiul diferenŃierii, atunci merită să se analizeze argumentele stabilite conform cărora separarea, stat naŃional – societate intern aŃională adică, ideea unei poziŃii iniŃiale pe două nivele, unul pentru principiile inter naŃionale şi, celălalt pentru principiile interne, este artificială. O concluzie rezonabil ă este că această teorie nu este greşită, dar este atât de vagă încât pentru detalii sunt necesare cercetări suplimentare. Pe lângă efectele economice, principiul diferenŃierii, aplicat societăŃii internaŃionale, implică o restructurare politică extinsă pentru a stabili proces ul democratic global care pare să fie necesar pentru implementare. Într-adevăr, apl icarea acestui principiu în comunitatea internaŃională, ar putea duce la formarea unui guvern mondial care va declanşa redistribuirea masivă pe plan global. Este lesne de înŃ eles că unii nu vor fi de acord cu aceste schimbări radicale. Desigur, este utilă o măsu ră de proximitate socială necesară solidarităŃii. Această poziŃie Ńine mai mult de nat ura umană şi comportamentul uman şi mai puŃin de un principiu filosofic, logic sau juridic. Altfel, nu are rost să folosim această teorie ca bază în determinarea j usteŃei acŃiunilor omului sau a dispoziŃiilor instituŃionale dar, poate fi interpretată

ca materializare a relaŃiilor sociale şi ca adeziune la comunitarismul normativ în dauna menŃinerii individualismului normativ. Se postulează caracteristicile existente ale relaŃiilor dintre state fără a lua în calcul oportunitatea lor. Numai că aceste caracteristici sunt contingente şi de aceea ar fi cazul ca alte caracteristici s ă fie puse în acord cu solicitările de dreptate şi justiŃie. Dacă obligaŃiile morale dintre persoane depind numai de relaŃiile dintre acestea, nu există motive de analiză a acestor relaŃii din punct de vedere moral ci, dacă este necesar să se restabilească. Această concepŃie privind justiŃia poate fi reconciliată cu un model de contract social? Chiar dacă accepta condiŃia că relaŃiile sociale sunt necesare, nu este adevărat că societatea internaŃională nu există. Analizând ideea că societatea internaŃio nală nu este o comunitate sugerăm că această idee nu este sprijinită de condiŃiile moder ne. Pentru majoritatea cosmopoliŃilor, circumstanŃele justiŃiei şi natura cooperării sociale s-au degradat atât de mult încât suntem îndreptăŃiŃi să transpunem concepŃiile egalitariste ale justiŃiei distributive care se află în cadrul intern al statulu i la nivel internaŃional sau transnaŃional. O modalitate de a înŃelege limitările dreptului popoarelor8 este că acest drept caută să creeze condiŃii de justiŃie în state, căzând în aceeaşi capcană ca şi d reptul internaŃional: lipsa accentului pe individ. Accentul pus pe stat este suspect at ât din punct de vedere metodologic cât şi normativ. Din perspectiva teoriei economice, se încalcă principiul individualismului metodologic; din perspectiva liberalismului se încalcă principiul individualismului normativ. Mai mult, putem demonstra destul de simplu diferenŃa dintre societatea naŃională şi comunitatea internaŃională. Un profesor de drept ar putea pune următoarele întrebări: Principiile de diferenŃă se aplică în UE? Dar în NAFTA? D acă nu se aplică, de ce se aplică între statele SUA? Când a început aplicarea în SUA ? Ce nivel economic, politic, cultural sau alt mod de integrare trebuie să statornice ască acele condiŃii de aplicare a principiului diferenŃierii. În ceea ce priveşte niv elul de 8 În textul original „law of peoples”, AJIL, op. cit. p. 990. 265 integrare a Ńărilor, pare dificil să explicăm ce semnifică o „comunitate” care justifică cererea morală de redistribuire, de asemenea, pare inacceptabil să presupunem că toate statele reprezintă comunităŃi din punctul de vedere al scopu rilor redistribuirii. Acest exemplu de delimitare ne arată doar dificultatea delimităr ii. ObligaŃia de a face dreptate nu depinde de nicio relaŃie anume sau de vreun cod. Această obligaŃie survine din faptul că ne pasă de ceilalŃi şi este stabilită pe baza poziŃiei iniŃiale de a ne păsa de noi înşine. Dacă ne imaginăm o poziŃie iniŃială printre reprezentanŃii popoarelor, trebuie s ă

înŃelegem această poziŃie integrată pe două nivele. Astfel, reprezentanŃii popoa relor trebuie să reprezinte oamenii în mod corect şi nu la alegerea publică sau alte probleme endemice din lumea reală. Atunci va fi o mică diferenŃă între poziŃia i niŃială a reprezentanŃilor popoarelor şi oamenii ca indivizi. Această poziŃie iniŃială p e două nivele nu diferă de poziŃia originală globală. De pe această poziŃie originală g lobală, oamenii se tem că ar pute rămâne într - unul din cele mai sărace state şi vor de cide aplicarea unui principiu de diferenŃă la fel ca şi de pe o poziŃie originală int ernă. De fapt, dată fiind diferenŃa dintre veniturile individuale în SUA care este mai mi că decât diferenŃa de venituri ale americanilor în comparaŃie cu indivizii din Ńările săr ace şi de asemenea, pentru că în multe cazuri Ńara în care un individ rămâne să trăiască ( după cum este impusă ignoranŃa) poate afecta calitatea vieŃii, principiul diferenŃier ii va fi mai atractiv pentru poziŃia iniŃială globală decât pentru o analiză a poziŃiei i niŃiale care îşi limitează domeniul la relaŃiile dintre oamenii dintr-o anumită Ńară. RelaŃiile dintre state sunt diferite de relaŃiile dintre oameni deoarece statele sunt autosuficiente şi sunt responsabile pentru propriile capacităŃi de a satisf ace solicitările propriilor cetăŃeni. Sugerarea acestei proprii suficienŃe pare fals ă şi poate fi considerată un concept relativ. Un economist ar întreba în ce măsură un stat care deschide graniŃele pentru comerŃul internaŃional îşi sporeşte gradul de bunăstar e şi nu dacă un stat îşi este sieşi suficient. Mai mult, chiar dacă un exemplu este Core ea de Nord care demonstrează că autarhia este o cale spre distrugere, se poate susŃine că auto - suficienŃa este necesară pentru a satisface „principiul de oportunităŃi e gale” ales în poziŃia iniŃială. Dar chiar dacă această presupunere ar fi corectă nu ar păre a să justifice abandonarea indivizilor în sărăcie numai pentru că statele în care tră iesc nu au profitat sau nu au făcut cele mai bune alegeri între oportunităŃi. Dacă cetăŃ enii s-ar putea baza pe redistribuŃia globală, aceştia nu ar avea motivaŃiile necesare pen tru a impune statului lor să realizeze în mod eficient obiectivele; în termeni economi ci ar fi o „constrângere uşoară a pieŃei”. Acest lucru ar putea fi combătut deoarece administraŃia statală există şi are responsabilităŃi, iar consecinŃele ar trebui suportate de cei care conduc acel stat. Mai există şi alte modalităŃi de a responsabiliza un guvern să nu-şi abandoneze cetăŃenii în sărăcie. Irak. Myanmar şi Coreea de Nord au demonstrat că lăsând poporul să sufere consecinŃele eşecurilor provocate de guve rn nu au în mod necesar ca rezultat o reformă guvernamentală. Acest tip de stat par e să

profite de un cerc vicios de jefuire a propriilor cetăŃeni provocând astfel o cr eştere a puterii şi a averii, care mai departe înlesneşte un jaf continuu. Aceste state n u pot susŃine legitimitatea bazată pe individualism normativ care este primordial pent ru teorie popoarelor susŃinută de Rawls. Deşi condiŃiile impuse de Banca Mondială ş i FMI sunt criticate de mulŃi, acesta este un exemplu de disciplină aplicată pe pl an 266 extern pentru un stat – o constrângere care ar putea reduce problema hazardului moral şi ar putea rupe cercul vicios al jafurilor. Un alt aspect: ce rol mai are statul care nu este stăpânul propriului destin. Pa re să se nege posibilitatea unui gen de federalism global în care fiecare individua l are o serie de relaŃii corecte cu celălalt. Exemplu, federalismul SUA. Dacă guvernul f ederal este nivelul corect la care „se face dreptate”, nu înseamnă că statele separate nu există. În lume satisfacerea preferinŃelor individuale are loc la diferite nivel e şi foloseşte diferite modalităŃi de guvernare: familie, biserică, loc de muncă, loc alitate, stat, regiune etc. Pentru multiple centre de autoritate avem nevoie de multiple şi intercorelate analize ale poziŃiei iniŃiale. Fiecare poziŃie originală implică d ecizii privind probleme speciale ale centrului de autoritate şi poate fi reŃinut de ind ivizi sau desemnată altor centre de autoritate. Mai mult, avem o bogată experienŃă privind hazardul moral din domeniul regularizărilor bancare şi a asigurărilor. Pot exist a modalităŃi de obŃinere a unor beneficii motivate de o guvernare corectă.. Dacă e xistă această posibilitate, de ce ar renunŃa oamenii aflaŃi în poziŃii originale? Disponibilitatea unei salvări revine rolului organizaŃiilor internaŃionale şi intervenŃiei lor condiŃionate în autoritatea naŃională. Deci, în timp ce facem l ista criticilor adresate FMI şi Băncii Mondiale şi la condiŃiile impuse de acestea şi în timp ce modalităŃile de salvare pot prezenta aspecte de ordin moral la care acestea s e adresează, putem recunoaşte că aceste structuri caută să ofere un ajutor minim î n schimbul unor sacrificii specifice din partea autorităŃii naŃionale. Luând în considerare astfel de soluŃii, ar pute fi eficient să analizăm materialele compe tiŃiei guvernamentale şi să recunoaştem că în angajamentele federale (şi uneori internaŃionale) există puŃine elemente care ar putea provoca o „cădere liberă”. 5. InstituŃii internaŃionale: probleme şi soluŃii. Pogge ridică o problemă esenŃială în lucrarea sa: unde va avea loc politica redistributivă? Deşi nu studiază această problemă, este clar că găsirea unei loc aŃii politice pentru a aplica redistribuirea întâmpină obstacole inevitabile privind politicile naŃionale Ce fel de „moment constituŃional” este necesar statelor pentru a permi te aplicarea acestor hotărâri în afara politicilor naŃionale? De exemplu, propuneri

le recente de a permite statelor să invoce o procedură similară reorganizării în ur ma falimentului – administrat probabil de FMI – ar putea avea ca final solicitarea statelor sărace de a renunŃa la controlul politicilor interne pentru ca propunerile să fi e atractive pentru statele bogate şi solicitarea statelor bogate de a furniza resu rse suplimentare pentru ca propunerile să fie atractive pentru popoarele sărace. În timp ce această dezvoltare instituŃională va implica un schimb simultan de consideraŃii alte mecanisme de redistribuire s-ar putea desfăşura în moduri mai puŃin simetrice. InstituŃiile internaŃionale actuale nu dispun de capacitatea necesară redistribuirii. S-ar putea comenta că în lipsa unui guvern mondial sistemul de d rept internaŃional actual – capacitatea sa legislativă constând în dreptul tratatelor şi dreptul cutumiar şi rolul său în structurarea şi regularizarea activităŃii şi interacŃiu nilor realizate de organizaŃiile internaŃionale funcŃionale – diferă numai în grade fa Ńă de instituŃiile interne. Dar capacitatea legislativă a sistemului de drept internaŃ ional este extrem de restrânsă de ceea ce s-ar putea numi „teoria specifică a consimŃământu lui: 267 o regulă a unanimităŃii face acest sistem incapabil de a realiza acŃiuni redistributive semnificative. Interesant este că problema integrării internaŃionale joacă roluri diferite în această dezbatere. Nu numai că această integrare are funcŃia constitutivă, dar a re şi o funcŃie de facilitare. Redistribuirea poate fi împiedicată sau cel puŃin inefici entă în lipsa unor instituŃii care să permită indivizilor să aplice redistribuirea cu în credere şi eficienŃă. „Este foarte plauzibil ca bunăstarea săracilor să fie afectată de acŃ iunile celor bogaŃi în cadrul acestor instituŃii”9 Cadrul actual al instituŃiilor internaŃionale generează trei tipuri de efecte: ( 1) creează condiŃiile necesare pentru aplicarea principiului diferenŃei, (2) serveş te ca infrastructură ce determină o redistribuire practic mai abordabilă şi mai eficie ntă; (3) în cazul în care acest cadru rămâne neschimbat, poate perpetua inegalitatea. În tendinŃa sa de bază, justiŃia globală pere să conducă – aşa cum se temea Kant – spre un stat mondial, sau dacă această posibilitate ar putea fi exclusă î n vreun fel, cel puŃin spre un gen de cosmopolitism10. Specialiştii în drept internaŃion al ştiu că alocările de autoritate sunt complexe, subtile şi susŃinute. De asemenea, ei mai cunosc faptul că însuşi dreptul internaŃional reprezintă primul pas spre un stat mondia l sau cel puŃin că fiecare obligaŃie legală internaŃională reprezintă o îndepărtare de statul naŃional. Întrebarea corectă nu este „unde se află puterea” ci, „cum se alocă ce l mai

bine fiecare componentă a autorităŃii, recunoscând valorile pluralismului”. Glob al justice arată că poate fi mai bine să se aloce anumite componente ale autorităŃi i unor agenŃi mondiali în scopul de a realiza justiŃia sau cel puŃin de a ne îndrepta s pre justiŃie. Problema nu este „statul mondial” ci descentralizarea în guvernarea globală. În ce măsură este util să se desemneze autoritatea pentru a realiza obiectivele ind ivizilor, inclusiv obiectivele justiŃiei distributive? Descentralizarea, cu accentul pe individualismul etic şi nominalizările pe nivele mai înalte numai în măsura în c are acest lucru promovează mai eficient preferinŃele individuale, nu trebuie confund ată cu un principiu care permite statelor bogate să evite redistribuirea. Este o ana liză a poziŃiei iniŃiale cere înfrânge împotrivirea celor bogaŃi de a aplica redistribu irea sau mai corect, care permite stabilirea regulilor ce privesc nivelele acceptabile de inegalitate. Modelul de autoritate dispersată vertical care ar înlocui un guvern mondial confundă nivelul normativ care stabileşte autoritatea legitimă cu nivelul politi c de exercitare a puterii11. Prin aceasta înŃelegem că politica puterii va domina alo carea normativă a puterii, însă pentru un jurist nu este clar de ce autoritatea nu poa te fi divizată ca în alte sisteme federale unde puterea reziduală nu este neapărat alo cată. Această ambiguitate pare să fi avut un rol important în istoria federalismului S UA şi în conturarea UE. Pot statele independente să suporte distribuŃia egalitară? Răs punsul este pozitiv şi trebuie susŃinut de o relaxare a stricteŃii principiului egalita rist. Probabil că pentru a oferi posibilităŃi egale este necesar un regim de imigrare liberă. 9 Th. W. Poge, op. cit. p. 993. 10 Ibidem. 11 Idem, p. 994. 268 Dacă indivizii au posibilitatea să aleagă structura socială în care vor să trăiască, egalitatea nu ar trebui să impună asemănarea sau o omogenitate exagera tă. Putem analiza motivele pentru care oamenii săraci ar putea accepta beneficii economice mai mici în schimbul unei autonomii mai mari. Probabil că cea mai bună metodă de a exprima această viziune este că egalitatea nu reprezintă obiectivul nostru social principal. JustiŃia distributi vă din economia de piaŃă unde motivaŃiile individuale sunt importante, pe când într-o federaŃie motivaŃiile pentru o bună guvernare sunt importante şi permit un anumi t grad de distribuire inegală. Aceste principii sunt aplicabile criteriului de dif erenŃă în cadrul unei naŃiuni. Se poate proceda la fel şi în context internaŃional? Aplica rea principiului de diferenŃă într-un context internaŃional impune atenŃia spre stru ctura instituŃiilor şi nu spre veniturile economice ce rezultă în urma funcŃionării lo

r. 6. Concluzii. Este oare sistemul de drept internaŃional complice la sărăcia milioanelor de oameni? Acest sistem, care până acum reiese din şi rigidizează o anumită structură de distribuire, reprezintă o parte a problemei dar, poate fi ş i o parte a soluŃiei. În măsura în care sistemul de drept internaŃional furnizează un cadr u teoretic care ignoră sărăcia oamenilor acesta reprezintă o parte a problemei, ia r în măsura în care sistemul oferă o structură instituŃională prin care afectează jus tiŃia distributivă, acesta este o parte a soluŃiei. De asemenea, în măsura în care sis temul oferă un cadru analitic care ajută la identificarea sărăciei şi a responsabilită Ńii celor bogaŃi de a aplica justiŃia distributivă, reprezintă o parte a soluŃiei. În final este important să se observe că în dreptul pozitiv nu trebuie să se reflecte fiecare obligaŃie legală sau etică. Este necesar să se analizeze modali tatea în care transpunerea în dreptul pozitiv afectează valorile ce trebuie obŃinute. Pen tru justiŃia globală ar fi bine să se susŃină un proiect de cercetare mai amplu care să includă nu numai economişti şi jurişti ci şi politicieni. Acest tip de proiect a r putea defini principiile justiŃiei aplicându-le societăŃii globale şi ar putea demara definirea unui plan de cercetare în vederea implementării, plan care să includă pe lângă o analiză juridico – economică şi una etică punând accentul pe problemele ce prive sc echitatea dintre generaŃii. Analiza relaŃiilor publice şi de marketing este impo rtantă deoarece este o componentă a implementării: de ce indivizii votează pentru redistribuire în statele naŃionale şi cum ar putea fi convinşi să susŃină redist ribuirea globală? Mai este încă timp, dar această problemă nu va dispărea. „JustiŃia globală” începe rezolvarea acestei probleme şi arată calea de urmat pentru cei interesaŃi , printre care ar trebui să ne includem cu toŃii, să luăm parte la dezbaterea priv ind definirea şi implementarea justiŃiei. Teoria este necesară pentru o implementare corectă şi nu este prea de vreme să punem accentul pe implementare. Merită să recunoaştem că actuala structură globală politică şi economică nu pune accentul pe nevoile celor săraci. Este improbabil ca structurile politice ale Ńărilor bogate să reuşească să – i convingă de aplicarea redistribuirii revoluŃionare sau de crear ea unor noi instituŃii care să ceară această redistribuire. Pentru a fi de acord cu redistribuirea este necesară înŃelegerea fiecărei schimbări instituŃionale. Citându-l pe Rousseau „Limitele posibilului pentru 269 problemele morale sunt mai puŃin înguste decât credeam. Ceea ce la îngustează sunt slăbiciunile, viciile şi prejudecăŃile noastre”. Este bine să în cepem să depăşim aceste slăbiciuni. Probabil că cel mai mare avantaj al poziŃiei original e este că necesită acŃiuni din partea fiecărui participant în calitate de cetăŃeni cosm opoliŃi în

sensul kantian. În timp ce poziŃia originală are o structură teoretică, am putea să ne întrebăm dacă într - adevăr este atât de diferită de cea în care ne aflăm în pre zent. 270 SCURTE CONSIDERAŢII GENERALE DESPRE ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE STATULUI ŞI SUVERANITĂŢII DIN PERSPECTIVA GLOBALIZĂRII RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE Dr. Valentin - Stelian BĂDESCU Il appartient au droit international, á défaut de „créer” L’Etat, d’en définir l es critères et les competénces. Confronté aux avatars historiques de la societé internationale, le droit international a du également préciser le régime juridique de ľapparition et de l a disparition des Etats. Ce sont les „principes du droit international qui permettent de définir á quelles conditions une entité constitue un Etat”. L’Etat est un phénomène historique, sociologique et politique en compte par le d roit. Sa définition a pour ambition première d’isoler ce phénomène, et cette institution juridique, d’autres entités jouant un role dans les relations internationales: L’Etat doit rester un sujet de droit suffisamment puissant et rare pour pretendre conserve rune place privilégiée dan s la conduite des relations internationales. Cet but est atteint dans la mesure où L’Etat est le s eul sujet du droit qui bénéficie d’un atribut fondamental, la souveranité ou ľ independance. 1.Identificarea statului - Îi revine dreptului internaŃional, în locul "creării" statului, sarcina să-i definească criteriile şi competenŃele. Confruntat cu avat arii istorici ai societăŃii internaŃionale, dreptul internaŃional a trebuit să preciz eze şi regimul juridic al apariŃiei şi dispariŃiei statelor. "Principiile de drept inte rnaŃional sunt acelea care permit să definească în ce condiŃii o entitate constituie un st at" Considerând statul când ca o instituŃie juridică, când ca o realitate istorică, regimul juridic al statului este un amalgam de reguli uniforme, fondate pe "egalitatea suverană" a statelor, şi pe reguli diversificate, mai mult sau mai puŃin adaptat e la diferenŃele de bogăŃie, de putere, de regimuri economice, sociale şi culturale d intre state. Compromisul dintre căutarea uniformităŃii şi problemele cauzate de divers itate variază el însuşi de la o epocă la alta. 2. DefiniŃia statului conform dreptului internaŃional. Statul este un fenomen istoric, sociologic şi politic şi care este luat în considerare de către drept. DefiniŃia lui are ca prim scop izolarea acestui fenomen şi a acestei instituŃii juridice, alte entităŃi vor juca un rol în relaŃiile internaŃionale: Statul trebuie să răm ână un subiect de drept suficient de puternic şi de "rar" pentru a putea să pretindă să -şi păstreze un loc privilegiat în conducerea relaŃiilor internaŃionale. Acest scop este atins în măsura în care statul este singurul subiect de drept ca re

beneficiază de un atribut fundamental, suveranitatea sau independenŃa. Acest atribut se explică prin istoria statelor moderne. Născute din destrămarea imperiilor, ele s-au afirmat prin refuzul de a se supune autorităŃii altor entit ăŃi politice. Doctrina este unanimă când afirmă că o colectivitate umană nu poate fi un stat, decât dacă dispune de o populaŃie, de un teritoriu şi de o autoritate poli tică ("guvern"). Aceste elemente constitutive ale statutului, care au un caracter obi ectiv, Avocat în Baroul Bucureşti 271 sunt necesare dar nu şi suficiente. Trebuie de asemenea ca entitatea care aspiră la calitatea de stat să beneficieze şi de suveranitate (sau independenŃă). Dacă acest al doilea element din definiŃie are o funcŃie politică este un fapt extrem de evident în epoca actuală: statele ameninŃate cu dezmembrarea vor refuz a accesul la suveranitate al grupărilor "separatiste", pentru a le interzice acces ul la folosirea egală a mijloacelor militare şi diplomatice de presiune. La rândul lor , partizanii secesiunii vor da dovadă de ingeniozitate politică în încercarea de a face să fie recunoscută "independenŃa" lor cât mai prematur posibil. Statele, conduse de această idee a preeminenŃei faŃă de ceilalŃi subiecŃi de dre pt internaŃional, nu se vor mulŃumi doar cu o definiŃie care se bazează pe criterii "obiective". Ele vor introduce în această definiŃie elemente mai subiective, car e le permit păstrarea unui anumit control în privinŃa apariŃiei altor state, printr-u n fel de drept de cooptare. CircumstanŃele istorice ale apariŃiei statelor ilustrează permanenta tendinŃă de a revendica un anumit drept de privire asupra compoziŃiei societăŃii internaŃional e. Statele moderne au apărut în condiŃii politice dificile, în ciuda voinŃei celor mai puternice entităŃi politice din epoca lor. Acestea din urmă au condiŃionat subordonarea deplinului exerciŃiu al competenŃelor internaŃionale ale noilor sta te, faŃă de recunoaşterea de către ele însele a noii situaŃii apărute. În continuare, sta tele au adoptat aceeaşi atitudine faŃă de alte entităŃi politice care încercau să partic ipe la relaŃiile internaŃionale. Această tensiune dintre caracterul obiectiv al suveranităŃii şi condiŃiile exercitării sale concrete, este aceea care stă la baza controversei clasice desp re natura şi dimensiunea recunoaşterii unui stat. "Statul este definit în mod comun ca o colectivitate care se compune dintr-un teritoriu şi o populaŃie supuse unei pute ri politice organizate" şi "se caracterizează prin suveranitate". Din acest punct d e vedere, el nu este subordonat niciunui alt membru al comunităŃii internaŃionale; din contră, el este supus direct dreptului internaŃional, ceea ce îi oferă o anumită protecŃie juridică. Această definiŃie a statului are un caracter puŃin cam tautologic. Dacă avem

nevoie de o definiŃie a statului, este aşa pentru că se doreşte să se ştie dacă o astfel de colectivitate umană poate să invoce principiul suveranităŃii în folosul propriu. DefiniŃia a presupus că a rezolvat această problemă. Dar ea se dovedeşte mai deg rabă folositoare pentru a distinge statele de alte entităŃi concurente, decât pentru a-i demonstra existenŃa. 3. Elementele constitutive ale statului. Raporturile dintre stat şi populaŃie. - Statul este înainte de toate o colectivitate umană. El nu poate să existe fără o populaŃie. Această logică "fără populaŃie nu există niciun stat" implică în mod logic ideea că statul ar dispărea în cazul dispariŃiei sau migraŃiei întregii sale pop ulaŃii. Această situaŃie se apropie foarte mult de ipoteza clasică, din lumea contempora nă: diaspora poporului evreu este un fenomen unic în istoria statelor lumii. Mai interesantă ar fi de ştiut dacă o populaŃie foarte redusă sau prea fluctuantă (nomadism) ar fi un handicap de netrecut pentru constituirea unui stat. În sine, factorul demografic nu este decisiv. Oricare ar fi criticile aduse multiplicării "micro272 statelor" (denumite şi "state liliputane"), nu aptitudinea de a exista a unui st at a fost negată, ci participarea egalitară a colectivităŃilor foarte mici în cadrul instituŃiilor internaŃionale. Cât despre nomadism, acesta prezintă inconveniente practice în l umea modernă şi poate naşte dubii în privinŃa existenŃei unui real control guvernamen tal; el nu poate să conteste calitatea de stat recunoscut, şi în acest caz, a grupurilor nomade: dacă am concluziona altfel, am aduce atingere principiului de autonomie politică a oricărui stat. Ce este populaŃia unui stat? Există criterii ale structurii ei? 1°În sens larg, ea cuprinde toŃi locuitorii care trăiesc şi lucrează pe teritori ul statului. E o noŃiune geografică şi demografică, în acelaşi timp prea largă dar şi prea restrânsă din punct de vedere juridic. Prea largă pentru că îi include şi pe str ăinii domiciliaŃi în acel stat sau care îşi au principala reşedinŃă acolo, dar care nau renunŃat la naŃionalitatea lor de origine; această alegere nu justifică deloc in cluderea lor în elementele constitutive ale statului. Este în acelaşi timp şi o concepŃie prea restrictivă pentru că-i neglijează pe cetăŃenii stabiliŃi în străinătate şi care au ales să continue să participe la viaŃa politică a statului lor de origine. 2°Ca şi element constitutiv al statului, populaŃia este înŃeleasă mai degrabă ca o sumă a indivizilor ataşaŃi de o manieră stabilă unui stat printr-un mijloc jurid ic, prin mijlocul naŃionalităŃii. Este ansamblul cetăŃenilor naŃionali. NaŃionalitatea cr eează o obligaŃie personală a individului faŃă de statul său naŃional; ea dă naştere com petenŃei

personale a statului, competenŃă care-l autorizează să exercite anumite puteri a supra cetăŃenilor lui naŃionali, oriunde s-ar afla. ImportanŃa simbolică şi politică a acestui ataşament prin naŃionalitate este atât de puternică încât statele frânează apari Ńia regulilor internaŃionale generale în această chestiune. FuncŃia dreptului intern aŃional se limitează la reglarea sau la prevenirea conflictelor de naŃionalitate. Chesti unea naŃionalităŃii rămâne deci foarte marcată de originile ei istorice. În epoca mon arhistă, individul era devotat Regelui său, al cărui supus era. Astăzi, el este devotat s tatului său, dar, rămăşiŃă a unui sistem tradiŃional, cetăŃeanul naŃional continuă să fi e considerat un supus al statului său. 3°Prin populaŃia unui stat, se mai desemnează uneori şi colectivitatea resortisanŃilor lui. Ori, acest termen, folosit în contexte foarte variate de că tre tratate, nu este interpretat într-o manieră uniformă. Uneori, "resortisant" şi "naŃional" vor fi considerate sinonime: "termenul resortisant... se referă şi la persoanele fizice a căror situaŃie juri dică este determinată de către mijlocul personal al naŃionalităŃii care-i leagă de că tre un stat. Alteori, termenul "resortisant" are un sens mai larg decât noŃiunea de "na Ńional" şi se referă la persoane asimilate naŃionalilor, spre exemplu la subiecŃii unui stat protejat: "... expresia "resortisant" ce apare în articolul 297 din Tratatul de la Versailles nu se restrânge doar la naŃionalii unui stat, ci... cuprinde şi pe to Ńi aceia care, prin alte rapoarte juridice decât naŃionalitatea, aparŃin unui stat". 4. PopulaŃie, naŃiune şi popor. - Doar primul termen este pertinent, în ceea ce priveşte elementele constitutive ale statului. Astfel, nicio regulă de drept int ernaŃional nu impune ca fiecărui stat să-i corespundă o "naŃiune" şi doar una singură. Drep tul 273 internaŃional cu siguranŃă nu interzice ca un stat să înglobeze mai multe "naŃiuni", ai căror membri să aibă cu toŃii aceeaşi naŃionalitate. Exemplele de state multinaŃionale sunt numeroase. Adeseori sunt state mari: Rusia sau China; sau state constituite în regiunile unde coexistă multe etnii, c um este cazul celor mai multe dintre statele africane. Însăşi noŃiunea de "naŃiune" nu e ste de altfel decât o ficŃiune pentru multe state nou create în urma federalizării etni ilor de către colonizatori: principala lor ambiŃie este, foarte oficial, să-şi foloseasc ă puterile de instituŃie statală ca să-şi creeze o naŃiune. Pentru aceste state, naŃiunea n u va fi un element constitutiv, şi cu atât mai puŃin un criteriu prealabil. Cu toate aceste a, noŃiunea de populaŃie nu este suficientă ca să acopere toate realităŃile luate î n calcul de către drept şi politica internaŃională. De multe ori s-a considerat oportun s ă se

privilegieze, dincolo de simpla realitate statistică şi juridică care defineşte o populaŃie, un fapt sociologic şi politic simbolizat prin "naŃiune" sau "popor", expresii cu o anumită omogenitate ale populaŃiei. Ce este o naŃiune ? Dezacordul este total în privinŃa criteriilor sale. Conform concepŃiei subiective, ca să existe o naŃiune, trebuie şi este suficient ca indi vizii care o compun să aibă voinŃa de a trăi împreună. Pentru partizanii concepŃiei obiective , existenŃa naŃiunii se bazează pe factori reali: comunitate istorică, omogenitate rasială, lingvistică, culturală, etc.; unii merg până într-acolo încât pretind că e legit imă integrarea într-un stat, la nevoie şi-mpotriva voinŃei lor, a tuturor acelora ca re fac parte din aceeaşi naŃiune în virtutea unor astfel de "criterii". Dimensiunea acestui dezacord este pe măsura implicaŃiilor politice care s-au dorit a fi acordate conceptului de naŃiune. În secolul al XIX-lea s-a născut pri ncipiul naŃionalităŃilor, conform căruia toŃi indivizii care aparŃin unei aceleiaşi naŃi uni au dreptul - dar nu şi obligaŃia - să trăiască în interiorul unui stat, care va fi statul lor propriu. Statul coincide astfel cu o naŃiune şi este un "stat naŃional". În lips a admiterii sale ca un principiu general de către dreptul internaŃional, principiul naŃional ităŃilor a guvernat mai multe regimuri convenŃionale din secolele XIX şi XX (tratate de pac e, recunoaşterea colectivă a noilor state, protejarea minorităŃilor). Avatarul lui contemporan este principiul dreptul popoarelor de a dispune de ele însele, consacrat de către dreptul pozitiv în concepŃia lui anti-colonială. Dar nu este vorba decât de o consacrare parŃială a principiului naŃionalităŃilor: drept ul internaŃional actual nu recunoaşte nici astăzi legitimitatea secesiunii. Tentati va anumitor state de a concretiza viziunea rasială a principiului naŃionalităŃilor (Germania nazistă) arată pericolele exploatării abuzive a unui "principiu de art ă politică". Comunitatea internaŃională nu poate să accepte bulversările născute d in revendicările teritoriale fără limite care rezultă din aceasta, şi este simptoma tic faptul că în această privinŃă Consiliul de Securitate şi Comisia pentru Drepturile Omul ui a NaŃiunilor Unite au reacŃionat cu putere faŃă de politica de "epurare" sau de "c urăŃare etnică" a diverselor facŃiuni de pe teritoriul fostei Iugoslavii, şi în special în BosniaHerŃegovina. Din contră, fără să le susŃină, ea se conformează totuşi modificări lor născute din secesiune. Dar în ce măsură această noŃiune de a dispune de ele însele este concret în beneficiul populaŃiei, adică a naŃiunii sau a poporului ? Principiul de drept al popoarelor de a dispune de ele însele se află la intersecŃia dintre două noŃiuni 274 fundamentale: principiul naŃionalităŃilor şi ideea de democraŃie. Născut din primul, el implică faptul că cesiunile şi adăugările teritoriale nu pot fi reali

zate fără voinŃa liber exprimată a populaŃiilor vizate; ataşat de cea de-a doua noŃiune, e l implică dreptul pentru populaŃia fiecărui stat de a-şi alge liberă regimul polit ic şi forma ei constituŃională. Pentru popoarele deja constituite în state, principiul se confundă cu cel al autonomiei constituŃionale şi politice a statului: înseamnă posibilitatea de a-şi alege regimul politic şi dreptul de a-şi desemna guvernanŃ ii fără nicio ingerinŃă străină. Singurele limite impuse se referă la respectarea anumit or drepturi ale omului (interzicerea rasismului şi a apartheidului), şi progresiv, a ideii de democraŃie. Deşi a trebuit, în circumstanŃele istorice ale decolonizării, să li se recunoasc ă anumite drepturi popoarelor, pentru a le uşura accesul către independenŃă, nici nu s-a pus problema ca noile state să împartă cu popoarele lor acele competenŃe şi drep turi care erau tradiŃional recunoscute ca fiind doar ale statelor. După ce un stat a fost creat, a existat o confiscare de către acesta a drepturilor oficial recunoscute ca fiind ale popoarelor. Regăsim astfel limitele principiului naŃionalităŃilor pe "terenu l" politic. Totuşi, evenimentele care au afectat estul Europei la sfârşitul anilor 1980 şi începutul anilor 1990 - dizolvarea URSS-ului, a Iugoslaviei şi a Cehoslovaciei, reunificarea germană - dovedesc o redobândire de vitalitate a principiului de dr ept al popoarelor . Înaintarea în paralel şi în domeniul economic nu aduce deloc profit popoarelor. Doctrina suveranităŃii permanente asupra resurselor naturale şi a activităŃilor economice se prezintă, desigur, ca un "element fundamental" al dreptului popoare lor de a dispune de ele însele. Popoarele nu sunt titularele acestei "suveranităŃi" decât atât timp cât este vorba să împiedice statul dominant să obŃină profit din suveranita tea lui politică. Din ziua în care, devenind independente, vor fi în măsură să devină ti tularii lor direcŃi, noile state constituite vor revendica folosirea exclusivă a "suvera nităŃii lor economice". 5. Un teritoriu. Raporturile dintre stat şi teritoriul său. - La fel cum putem să spunem că "nu există stat fără populaŃie", la fel trebuie să spunem şi că "nu există stat fără teritoriu". Acest principiu este ferm stabilit de către cutuma interna Ńională. Statul dispare odată cu pierderea totală a teritoriului său. Dreptul internaŃion al nu se interesează decât de raporturile dintre anumite date geografice şi suveranitate prin care este definit teritoriul statal. ImportanŃa acordată teritoriului ca element constitutiv al statului conduce la recunoaşterea unei puternice interdependenŃe între teritoriul statal şi celelalte elemente constitutive, populaŃia şi guvernarea. ContribuŃia adusă de celelalte discipline care se ocupă cu spaŃiile şi cu resurs

ele lor nu trebuie totuşi să fie neglijată. RepartiŃia spaŃială a maselor umane, sit uaŃia geopolitică a fiecărui stat, condiŃiile climatice şi amplasarea aleatoare a resurselor naturale, geologia, etc., justifică diversele tipologii de state şi o anumită di versificare a regimului juridic al statelor. Nu este necesar ca teritoriul să aibă o dimensi une importantă pentru ca să se poată defini un stat. Se cunosc "micro-state" de foar te mult timp, iar existenŃa lor nu este deloc contestată. 275 1° Teritoriul şi populaŃia. - Între cele două concepte, relaŃia este directă şi necesară: niciun teritoriu statal fără populaŃie. PopulaŃia statală modernă este o populaŃie sedentară, stabilizată în interiorul frontierelor unui teritoriu statal. Ideea unui stat nomad este "aberantă" şi toa te guvernele care se confruntă cu probleme de nomadism transfrontalier duc politici , uneori chiar brutale, de sedentarizare a grupurilor nomade. În acelaşi sens, prezenŃa unui individ pe un teritoriu statal constituie, dacă n u o dovadă de naŃionalitate, atunci cel puŃin un mijloc de ataşament faŃă de stat, ş i reprezintă un indiciu folositor în cazul contestării naŃionalităŃii reale. Aceas tă coincidenŃă necesară dintre un teritoriu şi o populaŃie statală nu interzice, ev ident, anumite fluctuaŃii demografice importante: un stat nu-şi pierde calitatea de sta t pentru că duce sau favorizează o politică de emigraŃie masivă a populaŃiei sale, sau pe ntru că permite un imigraŃie străină importantă. 2° Teritoriul şi guvernarea. - Legătura dintre aceste două noŃiuni este şi ea foarte necesară, pentru că nu putem să ne imaginăm un stat fără o putere stabilă . CondiŃiile moderne de exercitare a puterii politice şi administrative impune stă pânirea unui teritoriu, oricât de mic ar fi acesta. Posesia unui teritoriu se impune deci ca o condiŃie prealabilă pentru existenŃa unui "guvern". Invers, teritoriul este spaŃiul în care statul îşi exercită ansam blul de puteri recunoscute tuturor entităŃilor suverane de către dreptul internaŃional. Această legătură foarte puternică stabilită între toate funcŃiile guvernamentale şi teri toriul statal ne obligă să definim în alt fel acele spaŃii în care autorităŃile statale nu-şi exercită competenŃe totale sau exclusive: vorbim despre zonele sau spaŃiile "făr ă jurisdicŃie" ale statului. Trebuie, şi este suficient, ca guvernul să dispună de un minimum de bază teritorială pentru ca un stat să existe. Acest lucru implică mai întâi că integritatea teritorială este un principiu fundamental de drept internaŃional contemporan - din moment ce sunt admise doar modificările teritoriale realizate prin mijloace pacifiste. Principiul integrităŃii teritoriale, enunŃat în articolul 2, paragraful 4, din C arta

NaŃiunilor Unite, este invocat în foarte multe documente internaŃionale: comunic atul final al ConferinŃei afro-asiatice din Bandoeng ("principii de coexistenŃă pacif istă"), documentele constitutive ale organizaŃiilor regionale (O.E.A., O.U.A.), Actul fi nal al ConferinŃei de la Helsinki (C.S.C.E.). "DeclaraŃia privind principiile ce guvernează relaŃiile reciproce dintre statele participante", inclusă în Actul final de la Helsinki, reaminteşte la punctul I ("egalitatea suverană") că "frontierele pot fi modificate, conform dreptului internaŃional, prin mijloace pacifiste şi pe calea acordurilor", iar la punctele III-IV că "îşi vor menŃine reciproc inviolabile toate frontierele lor" şi că "se vor abŃin e de la orice act incompatibil cu scopurile şi cu principiile Cartei NaŃiunilor Unite îm potriva integrităŃii teritoriale... a oricărui stat participant"; in fine, acest text se mnalează că toate aceste principii "sunt dotate cu o importanŃă primordială" şi că în consec inŃă "ele se vor aplica în mod egal şi fără rezerve, fiecare dintre ele va fi interpr etat Ńinând cont şi de celelalte". Putem să deducem de aici că această calitate de stat nu este pierdută doar în cazul unei scăderi a teritoriului. Nu numai că modificările de frontiere vor fi posibile, 276 dar identitatea vechiului stat nici nu va fi atinsă de fluctuaŃiile consistenŃei sale geografice. În 1870, după ce a pierdut două treimi din teritoriul său în favoare a Argentinei, Paraguaiul a supravieŃuit şi a rămas acelaşi stat. 6. Natura juridică a teritoriului. - Părerile sunt împărŃite în privinŃa celei m ai bune formulări juridice care ar permite consacrarea strânsei legături dintre sta t şi teritoriu. Patru teorii principale au fost propuse de către doctrină, dintre car e doar ultimele două merită să fie reŃinute astăzi. 1°În interesul statului, primele două teorii s-au străduit să creeze o legătură cât mai strâns posibilă între stat şi teritoriul său. a) În teoria teritoriului-subiect care aparŃine de concepŃia organicistă a statu lui, teritoriul este considerat ca o componentă a însuşi statului-persoană. El este desemnat fie ca "o calitate a statului", fie ca "un corp al statului", fie ca "u n element al naturii statului", fie ca "esenŃa statului"; aici, statul este "o corporaŃie teritorială". În diverse variante, această doctrină a fost reŃinută de numeroşi autori din secolele al XIX-lea şi al XX-lea1. O astfel de valorizare juridică a teritoriului, care îl asimilează cu un titular direct de drepturi şi obligaŃii, este inacceptabilă. Ea favorizează multiplicare a ficŃiunilor juridice (de exemplu, extrateritorialitatea vapoarelor) şi este cont razisă de dreptul pozitiv. În mod logic, ea conduce la ideea că identitatea statului trebu ie să se schimbe cu fiecare modificare teritorială. Tocmai am văzut mai devreme că nu are nimic de-a face cu asta.

b) Teoria teritoriului-obiect reprezintă un progres doctrinal, căci ea disociază statul de teritoriul lui. Dar numai pentru a crea imediat între ele o legătură ş i mai intimă, raportul de proprietate. Statul se presupune că-şi exercită asupra terit oriului său un drept real asemănător celui avut de un proprietar asupra lucrurilor sale. Această teorie datează din perioada monarhiilor absolute, în care preleva o concepŃie patrimonială a statului (reunirea tuturor drepturilor în mâinile monar hului). În ciuda dispariŃiei concepŃiei patrimoniale, teoria care a rezultat din aceasta nu a căzut în desuetudine şi numără încă şi astăzi, în epoca contemporană, numeroşi adepŃi2. În realitate, teoria teritoriului-obiect este construită pe o idee eron ată despre puterea statului, o putere care se exercită direct asupra oamenilor sau a activi tăŃilor şi nu asupra lucrurilor. 2° Ultimele două teorii, dacă sunt asociate, prezintă chiar realitatea juridică, fără să sacrifice interesele legitime ale statului. a) Teoria susŃinută de Michoud şi de Duguit propune să se considere teritoriul ca o limită a puterii statului. Această teorie a teritoriului-limită , mai reali stă decât precedentele, reflectă asocierea strânsă dintre teritoriu şi guvern. Ea rămâne t otuşi insuficientă căci nu reflectă în totalitate importanŃa juridică pe care o are te ritoriul pentru însăşi existenŃa statului. b) Într-adevăr, teritoriul este mai mult decât o limită. El reprezintă un titlu juridic esenŃial al competenŃei statale. Formulată încă din 1905 de către Radnit zky, 1 Exempli gratia, în FranŃa, Hauriou şi Carré de Malberg. 2 Cu ar fi, Hall, Lauterpacht, Laband, Donati, Cavaglieri, Fauch. 277 teoria teritoriului-titlu de competenŃă este astăzi teoria cel mai larg acceptat ă de către doctrină3. Ea este perfect compatibilă cu toate aspectele influenŃei te ritoriale a statului. Acceptarea ei nu exclude, dimpotrivă, chiar impune, reŃinerea în par alel a teoriei teritoriului-limită. Căci, dacă teritoriul conferă statului un titlu pen tru a acŃiona, este deci necesar să i se limiteze puterea de acŃiune la propriul lui t eritoriu. 7. ConsistenŃa teritoriului statal. - ConsistenŃa teritoriului rezultă din ideea că teritoriul este spaŃiul în care se aplică puterea statului. Acolo unde statul îş i exercită ansamblul lui de competenŃe rezultate din suveranitate, se află teritoriul stata l. 1° Diferitele componente ale teritoriului. Orice spaŃiu care răspunde condiŃiei mai sus enunŃate este inclus în teritoriul stricto-sensu. Este vorba, mai întâi, de ansamblul teritoriului terestru, inclusiv cursurile de apă. La acestea trebuie a dăugate anumite spaŃii maritime (ape interioare, mări teritoriale) şi întregul spaŃiu ae rian (stratul atmosferic de deasupra teritoriului terestru şi maritim al statului). "Conceptul juridic fundamental al suveranităŃii statelor în dreptul internaŃiona l cutumiar, consacrat în special de către articolul 2, paragraful 1, din Carta NaŃ

iunilor Unite se extinde şi la apele interioare şi la mările interioare ale oricărui sta t, cât şi la spaŃiul aerian de deasupra teritoriului său4". Nu contează din acest punct de ve dere controversele referitoare la semnificaŃia suveranităŃii teritoriale şi întindere a exactă a spaŃiului aerian. În schimb, spaŃiile în care statul nu-şi exercită decât "drept uri suverane" sau "o jurisdicŃie funcŃională" nu sunt încorporate în teritoriul stat al: acesta este cazul platoului continental, al zonei denumită limitrofă, a zonelor de pesc uit şi al zonei economice exclusive). Regulile aplicabile acestor zone nu sunt cu nimic ma i puŃin considerate a servi la determinarea "statutului teritorial" al statului de pe coastă5. 2° Trebuie oare ca teritoriul statal să aparŃină unui singur posesor ? Dacă este aşa, ca o regulă generală, - cu rezerva posesiunilor insulare -, dreptul internaŃional nu cere expres acest lucru. CircumstanŃele istorice au favorizat uneori menŃinerea unor enclave în interiorul teritoriilor străine sau apariŃia unor state fără unitate geografică. Teritoriul unui stat terŃ poate să constituie o soluŃie pentru continuitatea între elemente le teritoriului terestru sau maritim ale unui stat: "coridorul" polonez de pe terit oriul german, în vederea unui acces liber al Poloniei la portul Dantzig între cele dou ă războaie mondiale; India între cele două tronsoane ale Pakistanului, înainte de înfiinŃarea în 1972 a statului Bangladesh; teritoriul Kaliningrad separat de Rus ia de către Lituania în urma independenŃei acestui stat în 1990. 3° Delimitarea teritoriului statal este cu siguranŃă folositoare pentru a preven i conflictele dintre statele limitrofe. Ea nu este juridic necesară şi este adeseo ri tardiv înfăptuită. AbsenŃa delimitării sau imprecizia ei nu constituie vreun motiv de o biecŃie în privinŃa recunoaşterii existenŃei statului. 3 Cei mai reprezentativi, Kelsen, Verdross, Basdevant, Scelle, Bourquin. 4 A se vedea, C.I.J. decizia din 27 iunie 1986, ActivităŃile militare din Nicara gua (fond), § 212, Rec, 1986, p.111. 5Pentru detalii, a se vedea, C.I.J.., Platoul continental al Mării Egee, Rec, 19 78, p.137). 278 8. Un guvern. Raporturile dintre stat şi guvern 1° Un aparat politic îi este la fel de necesar existenŃei statului ca şi o popul aŃie şi un teritoriu. Persoană juridică, statul are nevoie de organisme care să îl re prezinte şi să-i exprime voinŃa. Titular de puteri, el nu poate să şi le exercite decât prin intermediul unor organisme compuse din indivizi. Un teritoriu fără guvern în accepŃiunea modernă a termenului nu poate fi un stat din prisma dreptului internaŃional. PoziŃia C.I.J. din avizul ei consultati v din 1975 6 este foarte clară: legăturile de ordin divers care existau între triburil e şi

emiratele sahariene din secolul al XIX-lea ne permit să afirmăm că nu era vorba despre o terra nullius (un teritoriu fără stăpân; dar acest ansamblu politic "nu avea caracterul unei persoane sau al unei entităŃi juridice distincte de diversele em irate şi triburi care îl formau". Deşi admite că aceste criterii ale activităŃii statale trebuie să Ńină cont de particularităŃile obligaŃiilor politice şi religioase ale anumitor civilizaŃii, Curtea consideră că în această speŃă condiŃiile minimale - în termeni de autorit ate politică şi de structuri guvernamentale - nu ne îndreptăŃesc să vorbim despre un stat. Dreptul internaŃional confirmă această necesitate a unui guvern, dar fără să meargă până într-acolo încât să le dicteze statelor modalităŃile lor de reprezen tare guvernamentală. NoŃiunea de guvern statal are deci un înŃeles larg, fără vreun r aport strict cu aprecierile dreptului intern. AparŃin "guvernului", în sensul dreptulu i internaŃional, nu doar autorităŃile executive ale statului, ci întregul ansamblu al "puterilor sale publice". Întreaga ordine politică, jurisdicŃională şi administr ativă internă este vizată. Cu toate acestea, dreptul internaŃional nu este interesat decât de instituŃiile naŃionale care pot să angajeze statul pe plan internaŃional. El nu ia în conside rare structura complexă a anumitor state în materie de repartizare a competenŃelor legislative şi guvernamentale: imediat ce coexistenŃa internă a mai multor autor ităŃi guvernamentale nu conduce la o explozie a responsabilităŃilor internaŃionale ale statului, el nu vrea să se amestece. În aceste condiŃii, puŃin decisiv în sine e ste calificativul de "guvernamental" acordat anumitor autorităŃi de către dreptul in tern. 2° Există şi o a doua relaŃie între guvern şi stat, care nu vizează existenŃa statului, ci competenŃele lui. Statul dispune de un guvern pentru a răspunde mis iunii sale fundamentale, şi anume de a satisface nevoile populaŃiei supuse autorităŃii lui. Ideea de guvern este direct ataşată de concepŃia funcŃională a statului. Ea conf eră prin aceasta un titlu particular de competenŃe statale, cele referitoare la organizar ea şi la apărarea serviciilor publice ale statului, fără de care acesta ar fi privat de instrumentele indispensabile exercitării obligaŃiilor sale. 9. CerinŃa de efectivitate guvernamentală. - Efectivitatea înseamnă aici capacitatea reală de a exercita toate funcŃiile statale, inclusiv menŃinerea ord inii şi a siguranŃei în interiorul statului, şi îndeplinirea angajamentelor externe. În ci uda dificultăŃilor practice, această cerinŃă este o condiŃie juridică a existenŃei s tatului. Desigur, în cele mai multe cazuri, se presupune că această condiŃie este îndeplinită. În circumstanŃe normale, punerea sub semnul întrebării a efectivită Ńii 6 Pentru Sahara Occidentală, Rec. 1975, p.39 şi 63. 279 puterii politice locale, sau chiar încercarea de a se verifica existenŃa acestei

a, ar fi considerată o acŃiune incompatibilă cu principiul de neamestec în chestiun ile interne ale statelor. Cu atât este mai de mirare să constaŃi că aceeaşi rezervă pudică se aplică şi unor situaŃii în care un stat este confruntat cu un război civil (Ciad , Liban, Cambogia, Republicile născute din fosta Iugoslavie, pentru a aminti doar câteva exemple recente). În ipotezele precedente, în care era vorba despre state admise de mult timp deja în comunitatea internaŃională, putem considera că problemele cu c are acestea se confruntă nu le pun existenŃa sub semnul întrebării: celelalte state consideră că inaptitudinea acestora nu este decât temporară. Şi mai uimitoare este atitudinea observată faŃă de entităŃile care aspiră la suveranitate: câte noi state au intrat în NaŃiunile Unite, fără să se verifice c ondiŃia impusă de articolul 4, paragraful 1, din Charta: "Pot să devină state membre ale NaŃiunilor Unite toate celelalte state pacifiste care acceptă obligaŃiile prezen tei Carte şi, care, conform analizei OrganizaŃiei sunt capabile să le îndeplinească şi sun t dispuse să facă acest lucru" ? Ar trebui totuşi ca în această fază iniŃială a existenŃei statului ca această examinare să fie făcută, şi ea este realizată uneori. CandidaŃii la suveranitate sunt conştienŃi de acest lucru dacă judecăm după iniŃiativele de mişcărilor de eliber are naŃională, iniŃiative axate pe dovada efectivităŃii controlului lor politic şi administrativ asupra unui teritoriu dat sau asupra unei populaŃii date, realizat e în nişte forme cât mai simbolice cu putinŃă, sau chiar caricaturale. În practică, se trec e la verificarea efectivităŃii guvernamentale doar în situaŃiile în care o intervenŃi e militară externă a jucat un rol semnificativ în independenŃa noului stat: condiŃiile poli tice sunt astfel îndeplinite pentru ca marile puteri, folosindu-se de dreptul lor de veto, să ceară o examinare mai serioasă (Bangladesh, Angola, Bantustanul sud-african, Rodezia d e sud)7. Trebuie oare să facem legătura între această chestiune şi cea a statelor divizat e ? Pentru ele, ca pentru oricare alt stat, existenŃa unui guvern ar fi suficientă pentru afirmarea calităŃii lor de stat şi pentru recunoaşterea celor două state. Dificu ltatea provine din faptul că fiecare din entităŃile statale pretinde că reprezintă ea s ingură întregul stat. E o problemă mai mult politică decât juridică, dar care se bazează pe argumentul unei pretinse dependenŃe a "adversarului" faŃă de un protector străin , în scopul de a refuza orice reprezentativitate statală faŃă de cealaltă entitate "n aŃională"8 Proclamarea Statului Palestinei de către Consiliul naŃional al O.L.P. la Alger, pe data de 15 noiembrie 1988, ridică şi ea probleme juridice dificile din punctu l de vedere al creditării acestei entităŃi cu o populaŃie, cu un teritoriu şi cu o pu

tere politică, frontierele sale rămânând şi acum nedeterminate, iar efectivitatea con trolului autorităŃilor politice asupra populaŃiei palestiniene rămâne contestată. Adunare a Generală a O.N.U. a "luat cunoştinŃă" de această proclamaŃie prin decizia ei 43/ 47 şi a înlocuit denumirea "Palestina" cu cea de O.L.P. în cadrul sistemului NaŃiunilo r 7Despre acest ultim exemplu, vezi V.Gowlland-Debbas, "Răspunsuri Colective faŃă de DeclaraŃia Unilaterală de IndependenŃă a Rodeziei de Sud şi a Palestinei", B.Y.B.I.L., 1990 , pp. 135-153). 8A se vedea, R.W. Piotrowicz, "Statutul Germaniei în Dreptul InternaŃional", I.C .I.Q. 1989, pp.609635). 280 Unite, dar fără să-o modifice statutul juridic. SituaŃia juridică a Palestinei ş i efectivitatea autorităŃilor palestiniene, ca premize ale unui stat palestinian, au fost parŃial clarificate şi reîmputernicite prin Acordurile de la Washington din 1993 şi de la Cairo din 1994. Recunoaşterea reciprocă a Israelului şi a O.L.P. este o etapă esenŃială în drumul către o opozabilitate internaŃională a acestui stat embriona r. 10. Elemente constitutive ale statului şi suveranitatea. - Statul nu este singura colectivitate umană care poate să se mândrească cu faptul că dispune de o populaŃie, de un teritoriu şi de o "guvernare" efectivă. Alături de el, sau chia r în interiorul acestuia, şi alte colectivităŃi autonome pot să revendice aceleaşi caracteristici. Dar, fără îndoială că aceşti "concurenŃi" ai statului nu au acel aşi loc ca şi acesta în funcŃia lor de subiecŃi de drept internaŃional. Deci numai statul e ste acela care poate să pretindă o efectivitate completă, atât internaŃională cât şi inter nă. Nu merită calitatea de stat decât acele colectivităŃi ale căror guverne sunt indepe ndente şi suverane. 11. NoŃiunea de suveranitate. Asimilarea suveranităŃii în cadrul noŃiunii de independenŃă. - A°. Principiul suveranităŃii statului este la fel de vechi ca şi statul însuşi. La origine, rolul lui era în principal să consolideze existenŃa statelor care se afirmau în Europa împotriva dublei tutele a Papei şi a Sfântului Imperiu romanog ermanic. Până în secolul al XVIII-lea, aprobaŃi şi încurajaŃi de Jean Bodin, de Vattel şi de cei mai mari filosofi ai acelor timpuri, monarhii au putut astfel să îşi j ustifice absolutismul. Din acest fapt, suveranitatea era definită în general ca o putere supremă şi nelimitată. Această concepŃie era puternic consacrată în secolul al XIX-lea în ş tiinŃa juridică germană , care, sub influenŃa lui Hegel, legase puternic noŃiunea de suveranitate de noŃiunea de stat atotputernic. Jellinek o definea ca fiind "comp etenŃa competenŃei", înŃelegând prin aceasta că ea reprezenta puterea originară, nelimi tată şi

necondiŃionată a statului de a îşi determina propriile competenŃe. ÎnŃeleasă ast fel, suveranitatea statului a deschis larg uşa către nişte excese care nu au dispărut odată cu statul princiar. Pentru a ne referi doar la ordinea internaŃională, dacă statul are dreptul să-şi atribuie în mod liber competenŃele sale, atunci nimic, în afară de voinŃa lui proprie de autolimitare, nu îl împiedică să lezeze voinŃa celorlalte state. Doct rina de autolimitare conduce direct către negarea dreptului internaŃional. Ca reacŃie împotriva acestor teze care au consecinŃe inacceptabile, şcoala sociologică nu a ezitat să propună interzicerea completă a noŃiunii de suveranit ate în cadrul teoriei dreptului. Conform acestei abordări, ar trebui să existe un singu r determinator unic al competenŃelor, comun tuturor statelor, şi care n-ar putea s ă fie decât ordinea juridică internaŃională, titulară exclusivă a suveranităŃii. B° Oricât de viguroasă şi de fundamentată ar fi ea, această reacŃie nu poate să lupte împotriva faptului că principiul suveranităŃii statale este puternic ancor at în dreptul pozitiv. El stă la baza relaŃiilor dintre statele NaŃiunilor Unite, a că rui Cartă reaminteşte în art. 2, paragraful 1 că: "OrganizaŃia e fondată pe principiul ega lităŃii suverane a tuturor membrilor ei." Nu numai că este imposibil de negat pozitivism ul noŃiunii de suveranitate, dar acesta apare chiar ca un criteriu al statului însu şi. Nu este 281 necesar din acest motiv să aderăm la concepŃia absolutistă a suveranităŃii, fie şi doar pentru faptul că în societatea internaŃională contemporană, interstatală as tăzi pe scară largă, suveranitatea fiecărui stat se loveşte de cea a tuturor celorlalte state, concurente şi egale. De atunci, în mod contrar faŃă de ce susŃin autorii voluntarişti, limitarea suveranităŃii nu decurge din voinŃa statului, ci din necesităŃile de coexistenŃă între subiecŃii de drept internaŃional. Astfel, este întotdeauna regretabil ca un orga nism naŃional să pretindă că poate să definească el singur, unilateral, limitele competenŃelor statale considerate compatibile cu respectarea suveranităŃii statu lui. Suveranitatea apare, în aceste condiŃii, ca fiind izvorul competenŃelor pe care statul şi le ia din dreptul internaŃional; acestea nu sunt nelimitate, dar nicio altă enti tate nu posedă altele care să fie superioare. Suveranitatea rămâne deci atributul fundamental al statului. 3° Prin prisma egalităŃii suveranităŃii, independenŃa statului s-a afirmat şi ea . JurisprudenŃa internaŃională asimilează în mod sistematic suveranitatea cu independenŃa. Astfel, judecătorul Max Huber a declarat în cazul Insulelor Palmas : "Suveranitatea în relaŃiile dintre state înseamnă independenŃă". S-a tot folosit criteriul independenŃei, atât de organele politice cât şi de instanŃele jurisdicŃionale sau arbitrale, de fiecare dată când este analizată ca

litatea de stat a unei colectivităŃi politice date. Deoarece au existat dubii extrem de ser ioase asupra independenŃei lor reale, Adunarea Generală a recomandat statelor membre d in NaŃiunile Unite să nu recunoască entităŃile apărute, începând din 1976, din Bant ustan, cărora Africa de Sud le acordase deja dinainte statutul de autonomie (Transkei, Ciskei, Bophutswana şi Venda). IndependenŃa statului nu este cu nimic compromisă , nici suveranitatea lui nu este lezată, prin existenŃa obligaŃiilor internaŃional e ale statului. Doctrina voluntaristă admitea deja acest lucru: "Limitările libertăŃii unui stat , atunci când derivă din dreptul internaŃional comun sau din angajamentele contrac tate nu afectează în niciun caz, luate în sine, independenŃa statului respectiv"9. 12. Supunerea directă în faŃa ordinii juridice internaŃionale. - 1° NoŃiunea de imediativitate normativă. Suveranitatea nu implică cu nimic ipoteza că un sta t ar putea să încalce regulile de drept internaŃional. Dimpotrivă, statul este suvera n abia atunci când se supune în mod direct şi imediat dreptului internaŃional. Legătura dintre suveranitate şi capacitatea normativă în ordinea juridică internaŃională, în prealabil necesară caracterului de imediativitate a dreptului faŃă de state, este reamintită într-un dictum celebru din prima decizie a C.P.J.I. : "Ca pacitatea de a contracta angajamente internaŃionale este tocmai un atribut al suveranităŃi i statului". Ce este valabil pentru angajamentele convenŃionale este valabil şi pe ntru angajamentele contractuale: în virtutea suveranităŃii sale un stat poate să incl udă o obligaŃie de arbitraj într-un contract şi deci nu mai poate să se degajeze de ac easta pretinzând că acel angajament ar fi în contradicŃie cu suveranitatea sa. 9 Potrivit opiniei dizidentă a lui Anzilotti în cazul Regimului vamal austro-ger man, C.P.J.I., seria AB, nr. 41, p. 57. 282 Însuşi principiul de imediativitate, sistematizat de Kunz, va fi confirmat tangenŃial de către C.I.J., în avizul ei din 11 aprilie 1949: statul este o enti tate "rezultată... direct din dreptul internaŃional". Curtea înŃelege prin aceasta că , prin natura lor, statele sunt titulare directe de drepturi şi obligaŃii în virtutea d reptului internaŃional. Acesta are un efect direct faŃă de ele prin toate regulile care î l compun. 2° Imediativitatea şi calitatea de stat. Doar în interiorul statului se întâlnes c faŃă în faŃă suveranitatea şi imediativitatea internaŃională generală. CombinaŃi a dintre cele două criterii permite deci distingerea entităŃii statale, în sensul dreptul ui internaŃional, de ceilalŃi subiecŃi de drept internaŃional şi de colectivităŃile autonome de drept intern.

a) Cât timp o entitate statală nu renunŃă la această supunere directă în faŃa dreptului internaŃional, ea îşi păstrează calitatea de stat, chiar şi atunci cân d delegările de competenŃe vor fi consimŃite în favoarea unui alt stat (fenomenul "reprezentă rii internaŃionale" - conform Uniunii economice belgiano-luxemburgheze sau relaŃiile dintre Monaco şi FranŃa sau Lichtenstein şi ElveŃia) sau al unei organizaŃii internaŃionale. Astfel, în pofida dimensiunii largi a competenŃelor ComunităŃii Europene şi a faptului că ea aduce atingere în anumite domenii "condiŃiilor esenŃiale de exerc itare a suveranităŃii naŃionale" (decizia Consiliului constituŃional din 9 aprilie 1992 referitoare la Tratatul de la Maastricht), participarea la această comunitate nu este deloc incompatibilă cu menŃinerea statelor suverane. În această privinŃă, sistem ul comunitar, uneori catalogat drept unul "prefederal", seamănă şi mai mult cu o confederaŃie ale cărei state membre, renunŃând la importante prerogative ale suveranităŃii - în raporturile lor reciproce dar şi în relaŃiile lor cu statele terŃe - îşi păstrează personalitatea juridică proprie, deci rămân în continuare supuse în mo d direct şi imediat dreptului internaŃional. Din acest motiv, ele sunt în continua re state, în sensul dreptului internaŃional. Conform formulei acordului de la Banjul din 1 1 noiembrie 1981 dintre Senegal şi Gambia (proiectul ConfederaŃiei "Senegambia"), "Fiecare dintre statele confederate îşi va păstra independenŃa şi suveranitatea sa". ConfederaŃia statelor este o instituŃie "fragilă": cea mai mare parte din totalu l lor nu mai sunt astăzi decât nişte exemple istorice: fie confederaŃia s-a destră mat şi fiecare stat membru şi-a regăsit autonomia lui deplină (Commonwealth, "Comunitatea" instituită de ConstituŃia franceză din 1958, Uniunea olandezoindon eziană: era vorba de nişte formule politice de tranziŃie în cadrul procesului de decolonizare); fie s-au transformat în state federale (ConfederaŃia Statelor Uni te ale Americii de Nord, 1781-1787; ConfederaŃia Helvetă, 1815-1848; ConfederaŃia Germană, 1815-1866; ConfederaŃia Germaniei de Nord, 1867-1870). Cel mai recent exemplu, acordul din 18 martie 1994 dintre Bosnia-HerŃegovina şi CroaŃia se însc rie în contextul unui conflict armat care face imposibil orice pronostic în privinŃa longevităŃii sale. Această fragilitate Ńine mai puŃin de condiŃiile juridice exi stente în momentul creării acestor confederaŃii - în general, ele erau înfiinŃate prin tra tate - şi mai mult de dimensiunea delegărilor de competenŃe internaŃionale către nişte organisme comune, delegări care slăbeau progresiv reprezentativitatea şi responsabilitatea statelor confederale în cadrul relaŃiilor internaŃionale. Prin impunerea unor limitări în privinŃa dreptului de recurgere la forŃă, a dreptului de 283 reprezentare diplomatică, sau a capacităŃii lor de a încheia tratate, statele confederale au devenit "victimele" dinamismului în creştere al instituŃiilor confederale (sau al statului dominant în cadrul confederaŃiei). b) Atât timp cât o entitate politică nu a reuşit să facă să i se recunoască beneficiul imediativităŃii internaŃionale, şi oricare ar fi dimensiunea competen Ńelor

care îi sunt recunoscute de către statul din care ea a provenit, această entitat e nu poate să pretindă că este un stat în sensul dreptului internaŃional. Acesta este cazul statului confederat în cadrul statului federal. Statul federal se defineşte ca un grup de state care au renunŃat să mai aibă raporturi imediate cu societatea internaŃională, care nu mai pot să pretindă o personalitate juridică statală conform dreptului internaŃional. Odată federaŃia constituită, nu mai există decât un singur stat: statul federal. Şeful statului federal reprezintă toate statele membre în relaŃiile internaŃiona le; ministerul Afacerilor Externe este un organism al statului federal; agenŃii dipl omatici şi consulari sunt numiŃi de către autorităŃile federale şi acŃionează în numele tuturor statelor confederate; tratatele sunt încheiate de către statul federal în benefi ciul tuturor statelor membre; responsabilitatea internaŃională ce reiese din comportamentul statelor membre este suportată de către statul federal; în final, statul confederat nu beneficiază de imunitate de jurisdicŃie în faŃa tribunalelor străi ne. În realitate, situaŃia pare adeseori mult mai complexă. Anumite state confederate continuă să întreŃină raporturi neintermediate de către statul federal cu comuni tatea internaŃională. Sub regimul Imperiului german din 1871, Bavaria îşi conservase dreptul de a putea deschide legaŃii şi, precum Wurtemberg, capacitatea de a încheia tratate importante. Chiar şi astăzi, sub incidenŃa Legii fundamentale din 1949 care a diminuat federalismul anterior epocii naziste, landurile vest-germane sunt consi derate ca fiind "subiecŃi de drept internaŃional public" şi au dreptul de a încheia tra tate internaŃionale în domenii care reies din propriile lor competenŃele legislative, cu excepŃia acordurilor "politice"; pentru a garanta primatul dreptului federal, ac este acorduri trebuie să fie compatibile cu tratatele încheiate de către statul feder al. În ElveŃia şi în Statele Unite, statele confederate sunt împuternicite să închei e, în mod direct sau sub rezerva aprobării date de statului federal, acorduri tehni ce referitoare la relaŃiile de vecinătate cu Ńările străine (poliŃie, economie, luc rări publice). Aceste soluŃii se explică prin condiŃiile politice dificile care existau pe vrem ea naşterii acestor federaŃii, o naştere care a fost negociată cu preŃul câtorva compromisuri diplomatice. Şi federalismul sovietic cuprindea câteva derogări de la principiul personalităŃ ii juridice exclusive a statului federal. Justificarea iniŃială era grija de a resp ecta principiul naŃionalităŃilor, într-o construcŃie politică ce nu era încă bine asi gurată (1920). Începând mai ales cu revizuirea constituŃională din 1944, Republicile fe derale au beneficiat teoretic de competenŃe externe importante. Conform articolului 80 din versiunea din 1977 a ConstituŃiei URSS, "republica federală are dreptul să între

Ńină relaŃii cu statele străine, să încheie tratate cu ele şi să schimbe reprezentanŃ i diplomatici şi consulari, să participe la activităŃile organizaŃiilor internaŃio nale". 284 Articolul 76 le recunoştea ca fiind nişte entităŃi suverane. Era astfel asigurat ă concordanŃa dintre dreptul intern şi situaŃia foarte specială a Ucrainei şi a Bi elorusiei în cadrul O.N.U. şi în cele mai multe dintre organizaŃiile cuprinse în sistemul NaŃiunilor Unite (reprezentare proprie din motive politice în timpul înfiinŃării O.N.U.). În zilele noastre, veleităŃile de independenŃă ale Québec-ului au favorizat o anumită creştere a competenŃelor externe ale acestui stat, cu preŃul câtorva dis pute cu autorităŃile federale canadiene. Trebuie să observăm că în toate cazurile, competenŃa internaŃională prin excelenŃă - posibilitatea de a recurge la forŃă - nu le este acordată statelor c onfederate. În ciuda tuturor acestor aspecte, subzistă o diferenŃă de natură între statul confederat şi celelalte state, în sensul deplin al termenului. Într-adevăr, căci competenŃele ultimelor derivă direct din dreptul internaŃional şi sunt garantate de către acesta, iar cele ale statelor confederate sunt determinate de către dreptu l constituŃional federal şi nu sunt garantate decât prin proceduri interne. O revi zuire a constituŃiei poate în orice moment, şi poate chiar împotriva voinŃei unui astfel de stat confederat, să sporească, dar şi să restrângă sau chiar să suprime competenŃele lor internaŃionale. Personalitatea lor juridică internaŃională va rămâne întotdeauna derivată din cea a statului federal. c) Şi alte entităŃi beneficiază de imediatitate în cadrul dreptului internaŃiona l. OrganizaŃiile internaŃionale, anumite grupuri politice precum mişcările de elibe rare naŃională, posedă capacităŃi juridice trasate direct de către dreptul internaŃio nal şi, în această măsură, sunt imediat supuse acestuia. Cu toate acestea, aceste entităŃi nu trebuie să fie confundate cu statul în sine : "Acest fapt nu înseamnă că trebuie să se spună că OrganizaŃia (O.N.U.) ar fi un stat, pentru că nu este deloc aşa ceva.. Cu atât mai puŃin n-ar trebui să se spună că OrganizaŃia ar fi un "super-stat", oricare ar fi înŃelesul acestei expresii", re aminteşte C.I.J. în avizul ei despre "ReparaŃiile daunele suferite în serviciul NaŃiunilor Unite". Orice colectivitate care beneficiază de imediatitate nu este neapărat un stat. 4. Egalitatea suverană a statelor. - Deoarece în virtutea imediatităŃii normative, statele nu sunt subordonate niciunei alte autorităŃi naŃionale sau internaŃionale, ele sunt egale între ele din punct de vedere juridic. Acest principiu al "egalităŃii suverane" este prezentat ca fiind fundamentul cooperării NaŃiunilor Unite în articolul 2, paragraful 1, din Chartă şi va fi de zvoltat, dacă nu chiar explicitat, în DeclaraŃia referitoare la principiile de drept inte rnaŃional care vizează relaŃiile amicale şi cooperarea dintre state 10. El este reluat în

toate chartele de înfiinŃare a organizaŃiilor regionale de cooperare. Este şi mai prez ent în tratatele care dau naştere organizaŃiilor denumite şi organizaŃii de integrare ( Uniunea Europeană). Actul final al ConferinŃei de la Helsinki (C.S.C.E. 1975) încearcă să precizeze implicaŃiile acestuia în relaŃiile dintre Est şi Vest: "... În cadrul dreptului internaŃional, toate statele participante au drepturi şi obligaŃii egale. Ele respectă dreptul fiecăruia 10 A se vedea, RezoluŃia 2625 (XXV) a Adunării Generale). 285 dintre ele de a defini şi de a-şi conduce după propria voinŃă relaŃiile lui cu celelalte state, conform dreptului internaŃional... Ele au şi dreptul de a aparŃ ine sau de a nu aparŃine unor organizaŃii internaŃionale, să facă parte sau nu din tratate bilaterale sau multilaterale, inclusiv dreptul de a face parte sau nu din tratatele de alia nŃă; Au de asemenea şi dreptul la neutralitate" (punctul I din DeclaraŃia despre principiil e care guvernează relaŃiile reciproce dintre statele participante). 1° Aşa cum precizează DeclaraŃia de la Helsinki, toate statele au aceleaşi drepturi şi obligaŃii internaŃionale. Dreptul internaŃional este un reductor şi un agent de negaŃie al diferenŃelor reale dintre state. NepermiŃând în majoritatea cazurilor să prevină sau să corec teze inegalităŃile de dimensiune, de bogăŃie, de putere, el constituie un obstacol pe ntru toate încercările de a consacra din punct de vedere juridic o tipologie inegalit ară între statutele statelor. Jocul succesiunilor la tron şi căsătoriile princiare în vremurile în care predominau regimurile monarhice, aplicarea principiului naŃionalităŃilor şi apoi a celui al dreptului popoarelor de a dispune de ele însele au favorizat apariŃia s tatelor foarte mici, atât prin suprafaŃă cât şi prin populaŃie. Participarea acestor entităŃi "liliputane" în cadrul relaŃiilor internaŃionale e ste destul de teoretică în numeroase domenii, şi mai ales, ea contribuie la proasta funcŃionare a anumitor organizaŃii internaŃionale, în special pe plan financiar. În perioada interbelică, înŃelegerile dintre marile puteri erau suficient de puternice pentru a interzice intrarea acestor state mici în organizaŃiile cu spe cific universal. Principiul autodeterminării şi "mitologia" democraŃiei internaŃionale au făcut să se renunŃe la această practică. În faŃa tensiunilor apărute din puterea crescândă a acestor micro-state în cadrul O.N.U., câteva mari puteri şi secretar ul general al O.N.U. au făcut câteva propuneri în scopul obŃinerii unui statut mai bine adaptat al statelor "asociate" în cadrul OrganizaŃiei; ele nu au fost niciodată examinate în mod serios11, Prin rezoluŃiile 44/51 şi 46/43, Adunarea generală a atras atenŃia asupra problemelor speciale întâlnite de aceste micro-state în materie d e securitate. În dreptul internaŃional şi în doctrinele politice internaŃionale ("coexistenŃa

pacifistă"), principala implicaŃie a principiului egalităŃii este reciprocitatea drepturilor şi a avantajelor. Este universal admis faptul că de aici poate fi de dus şi principiul nediscriminării. Reciprocitatea şi nediscriminarea sunt protectorii suveranităŃii şi nu este realistă teza posibilităŃii ca aceşti doi factori să sl ăbească în intensitate. Mult mai controversate sunt anumite consecinŃe care Ńin de participarea statelor la instituŃiile politice internaŃionale, sub pretextul "democratizării". Nu exis tă încă vreun drept de a participa la toate tratatele multilaterale deschise; dezbateril e despre dimensiunea clauzei naŃiunii celei mai favorizate, în timpul lucrărilor de codif icare, au stabilit de asemenea voinŃa statelor de a modula punerea în aplicare a princi piului reciprocităŃii avantajelor. 11 Pentru detalii, vezi J. Chappez, A.F.D.I., 1971, pp.541-551). 286 2° În lipsa statutelor diferenŃiate, nu este interzis să se aibă în vedere şi regimuri diferenŃiate de exercitare a drepturilor şi obligaŃiilor internaŃionale ale statelor. Egalitatea suverană poate să conducă la neglijarea şi la perpetuarea inegalităŃilor concrete dintre state. Dreptul internaŃional, sub presiunea Ńăril or din lumea a treia care sunt principalele victime ale situaŃiei actuale, tinde să aib ă aceeaşi evoluŃie cu cea observată în ordinea juridică a Ńărilor dezvoltate din secolele al XIXlea şi al XX-lea: el începe să introducă elemente de corectare a handicapurilor naturale sau istorice, pentru a permite tuturor statelor să obŃină un profit rea l din egalitatea juridică. O astfel de evoluŃie a dreptului internaŃional antrenează reacŃii negative din partea anumitor state, în măsura în care ea aduce atingere ideii existenŃei unui raport direct şi necesar între egalitate şi reciprocitate12 Când a fost creată B.E.R.D., a existat teama că enormele nevoi financiare ale URSS vor absorbi toate resursele Băncii. În vederea salvării în acelaşi timp a principiului suveranităŃii şi posibilităŃilor de acŃiune a noii instituŃii, arti colul 8 din Acordul de la Paris din 29 mai 1990 prevede că anumite state membre pot "să cear ă" ca accesul lor la resursele băncii să fie limitat - este ceea ce a făcut URSS şi apoi Rusia. Abandonarea unei reciprocităŃi stricte să reprezinte oare o veritabilă atingere adusă principiului egalităŃii ? În realitate, teoria inegalităŃii compensatorii poate să fie considerată ca o aplicaŃie mai realistă şi mai exactă a egalităŃii dintre subiec Ńii de drept în situaŃii diferite; acest demers nu este foarte diferit de cel al jurisd icŃiilor naŃionale şi al C.J.C.E., care, prelevându-se de argumentul egalităŃii împotriva actelor normative ale administraŃiilor sau ale instituŃiilor comunitare, îi limitează ar ia de desfăşurare doar la acele situaŃii perfect comparabile. Din această perspectivă, nereciprocitatea nu este un temperament pragmatic al principiului egalităŃii, justificat

doar prin nişte considerente morale. Ea este compatibilă, în drept, cu principiu l egalităŃii suverane în măsura în care ea se aplică în cazul diferenŃelor obiecti ve dintre state. 5. Efectele suveranităŃii. Corolarele suveranităŃii. - În ciuda criticilor aduse de către doctrină conceptului de suveranitate, statele sunt încă prea mult ataşa te de "avantajele" acestuia pentru a renunŃa la el. Obiectivul lor este mai degrabă să -i precizeze implicaŃiile juridice, ca să îşi stabilească mai bine competenŃele şi drepturile lor, apărându-şi autonomia în faŃa celorlalŃi subiecŃi de drept. Activitatea de "codificare" a corolarelor suveranităŃii nu este recentă şi a avu t mai întâi un caracter mai ales regional şi defensiv (America Latină, Ńările afro -asiatice în timpul ConferinŃei de la Bandoeng, 1955). Ea înseamnă luarea la cunoştinŃă a faptului că independenŃa statelor nu poate să se limiteze doar la exercitarea competenŃelor exclusiv "interne" ale statelor, şi că este nevoie să se precizeze consecinŃele acestora în cadrul relaŃiilor interstatale: este vorba de discutare a principiilor fundamentale ale puterilor "externe" ale statelor, pentru a combate mai bine inegalitatea existentă în exercitarea lor. 12 E. Decaux, "Reciprocitatea în dreptul internaŃional", L.G.D. J., 1980, p.41. 287 În pofida folosirii termenilor "drepturi" şi "obligaŃii", textele în cauză nu încearcă să definească capacităŃile şi drepturile subiective ale fiecărui stat, ci doar anumite principii directoare care permit măsurarea validităŃii comportamentelor statelor şi a eventualelor lor abuzuri de drept. La fel de importante ca şi drep turile recunoscute sunt, din acest punct de vedere, şi limitările impuse. 1° Principiile care consacră libertatea de acŃiune a statelor a) AbsenŃa oricărei subordonări organice a statelor faŃă de alŃi subiecŃi ai dreptului internaŃional reprezintă consecinŃa dar şi consacrarea principiului imediatităŃii. În mod tradiŃional, absenŃa subordonării se referă mai întâi faŃă de celelalte state. Un stat nu poate fi independent şi nici suveran dacă se află în tr-o situaŃie de dependenŃă faŃă de un alt stat care poate să îi dicteze asupra voinŃ ei sale. DeclaraŃia anexată la rezoluŃia 2625 (XXV) a Adunării Generale notează doar fapt ul că "fiecare stat are datoria să respecte personalitatea celorlalte state" şi că "statele sunt egale din punct de vedere juridic". Astfel, putem să ne îndoim că statele "protejate", acele protectorate, au rămas suverane. Ele nu mai dispuneau nici de totalitatea, nici de exclusivitatea competenŃelor interne şi externe care sunt în principiu reieşite din ideea de suveranitate (vezi infra, nr. 301 şi s.). Subordonarea organică a unei colectivităŃi politice şi umane faŃă de un stat superior poate să existe chiar şi atunci când această colectivitate beneficiază de o largă autonomie internă: "o entitate autonomă nu este un stat" decidea C.P.J.I. în chestiunea Phares (decizia din 1937, seria A/B, nr. 71, p. 103). În mod invers, este admis faptul că primatul de fapt al anumitor state (ÎnŃelegerile europene, duopolul americano-sovietic, G5 sau G7), care sunt în mă sură

să impună respectarea unor anumite situaŃii obiective, nu reprezintă o atingere adusă principiului de independenŃă şi de suveranitate a celorlalte state. Mai recent, în faŃa dinamismului organizaŃiilor internaŃionale - care sunt uneor i mai puternice chiar decât statele care le compun - a apărut necesitatea de a se reaminti şi de a se sublinia independenŃa statelor în raport cu aceste organizaŃ ii. Acest aspect al independenŃei se traduce prin ideea că nicio organizaŃie nu formează un "super-stat", nici chiar O.N.U., şi deci nu poate să pretindă că est e o structură organică superioară statelor (C.I.J., "ReparaŃia daunelor", Rec. 1949, p.179): OrganizaŃia, declară Curtea în avizul ei consultativ, este "plasată înaintea mem brilor ei" şi are ca funcŃie esenŃială "să reamintească acestora anumite obligaŃii" . E ste adevărat totuşi şi faptul că majorităŃile fluctuante din cadrul Adunării general e uită uneori această limitare fundamentală impusă de articolul 2, paragraful 7 al Cart ei. b) PrezumŃia de regularitate a actelor statale este o altă consecinŃă directă a suveranităŃii statelor. Desigur, ea nu are un caracter absolut, dar într-o societate puŃin reglementată, în care statul beneficiază de un fel de "privilegiu al prealabilului" (un contro l a posteriori numai asupra compartimentelor lui), ea reprezintă un argument comod d e apărare a statului, obligând celelalte state să se plaseze pe un teren minat, ce l al abuzului de drept sau al relei credinŃe. Această prezumŃie este stabilită într-o manieră foarte solidă pentru actele emise de state pe teritoriul propriu; are şi o efici enŃă mare, pentru a afirma legalitatea actelor sale, în domenii care nu sunt reglementate d e 288 dreptul internaŃional. Chiar dacă există o regulă de drept internaŃional, legalitatea comportamentului statului poate fi apreciată în mod diferit, în func Ńie de conŃinutul preluat din norma internaŃională respectivă; în acest caz, trebuie să se recurgă la procedurile de control a posteriori, favorabile pentru statul aflat î ntr-o poziŃie defensivă. DeclaraŃia din 1970 referitoare la principiile care guvernează relaŃiile pacifis te dintre state nu formulează în mod expres acest "drept inerent al suveranităŃii d epline", dar el poate fi dedus din combinaŃia celorlalte principii impuse de acest text. 6. Regionalizarea în Europa şi suveranitatea statelor. De la declararea – şi acceptarea parŃială a independenŃei Kosovo, chestiunea în Europa a redevenit o t emă majoră de discuŃie. Se confruntă două principii fundamentale ale dreptului internaŃional: inviolabilitatea frontierelor şi implicit suveranitatea statelor şi dreptul popoarelor la autodeterminare. SituaŃia nu mai este cea de la sfârşitul secolulu i XIX şi începutul secolului XX, când imperiile multietnice s-au spart pentru a da naş tere

statelor naŃiune. DorinŃa de fărâmiŃare merge mai departe, către împărŃirea Ńări lor în zone şi mai mici care să reflecte câte o identitate regională. Exemplul cel mai acut în cadrul Uniunii Europene e în plină desfăşurare în Belgia, unde tensiunile dintre valoni şi flamanzi au făcut ca tema divizării sta tului să devină dintr-un scenariu de televiziune (cum s-a întâmplat în urmă cu doi ani, c ând RTBF – televiziunea publică – a difuzat un reality – show despre scindarea Ńării ) o realitate posibilă. Scenariile sunt multiple: fie Ńara rămâne, dar doar pe hârti e; numele de Belgia este păstrat, dar cele două regiuni plus Bruxelles sunt practic autono me; fie regiunile devin două Ńări, iar Bruxelles capătă un statut aparte; fie Valonia e ataşată FranŃei, cu sau fără Bruxelles etc. Deznodământul e încă dificil de anticipat, d ar pare din ce în ce mai greu de crezut că Belgia va continua să funcŃioneze ca acum. Belgia nu este singurul exemplu. ScoŃia se gândeşte şi ea să iasă din Marea Britanie, iar naŃionaliştii scoŃieni îşi freacă deja mâinile gândindu-se la veni turile pe care le va încasa noul stat din petrolul din Marea Nordului. În Italia, solidari tatea dintre nord şi sud nu este nici ea atât de evidentă. Chiar şi statele care sunt obişnuite cu comunităŃile autonome, cum ar fi Spania, tensiunile sunt din ce în ce mai mar i. Mişcările „independentiste” din Ţara bascilor şi Catalonia sunt mai puternice în ultimii ani, iar puterea de la Madrid face un delicat balet politic pentru a împ iedica divizarea Ńării. În fin, chiar în state cu o puternică tradiŃie de centralizare, cum ar fi FranŃa , există mişcări regionaliste, unele mai puternice, în Ţara Bascilor şi în Corsica , altele mai puŃin, în Bretania şi Alsacia. „Regionaliştii” francezi se plâng că statul c entralizat nu le acordă suficiente drepturi şi acuză autorităŃile de la Paris de practicare a unor acŃiuni contradictorii; pe de o parte, la nivel global, FranŃa cere respectarea diversităŃii culturale, pe de alta, această diversitate culturală este refuzată chiar în FranŃa. Şi în România folosirea cuvântului „regional” naşte uneori spaime. Pentru cei puŃin instruiŃi, „regionalizare” înseamnă desprinderea Transilvaniei, teamă într eŃinută şi de naŃionaliştii români. Se fac confuzii, deliberate sau nu,. Între regiunile istorice şi cele de dezvoltare. IniŃiativele de a face o regiune din judeŃele aflate în Ţinu tul 289 Secuiesc au servit drept pretext pentru a lansa mesaje naŃionaliste care au prin s bine la unii votanŃi. Regionalizarea la nivel european este un fenomen de moment sau o mişcare pe termen lung? Greu de răspuns la această întrebare acum. După separarea Cehoslovaciei, după fărâmiŃarea Iugoslaviei, ar putea apărea în Europa şi alte n oi state? E posibil, dar e şi paradoxal: obiectivul construcŃiei europene este reun

irea statelor într-un proiect comun, în care e nevoie de o cooperare între naŃiuni. R iscul de a dori o Europă din ce în ce mai integrată şi de a avea una din ce în ce mai făr âmiŃată. Sigur, există posibilitatea ca, în câteva zeci de ani să existe o Europă federal ă, în care să nu mai avem state mari, ci doar regiuni mari. În cazul cel mai fericit, ident itatea naŃională s-ar transforma într-una europeană. În cel mai nefericit, identităŃile naŃionale s-ar dilua în naŃionalisme regionale. Proiectul european ar fi, atunci compromis. 7. Cum va arăta lumea în 2025. Până în 2025, mutarea bunăstării dinspre Vest către Est va fi completa. În plus, marele joc al resurselor energetice, com pletat cu schimbări demografice si de clima, pune tendinŃele mondiale în competiŃie. TendinŃele demografice, factor care generează creşterea, se vor schimba pentru diferite parŃi ale lumii. Prognozele arata ca populaŃia lumii va creste de la 6, 5 miliarde de oameni în 2005 la 8 miliarde în 2025, cu toate efectele pe care creşterea le implica asupra resurselor limitate. China si India vor fi cele mai populate regiuni. Div idendul demografi c al Chinei va dispărea în jurului lui 2015, când va începe îmbătrânir ea populaŃiei, iar strategia de control a populat iei va determina o scădere a productivităŃii. În acelaşi timp, aproape jumătate din populaŃia de 1,5 miliarde a Indiei va fi sub vârsta de 30 de ani. Din punct de vedere demografic, abilitatea Occidentului de a determina globalizarea va fi limitata de sindromul maturităŃii . În 2025, doar 16% din populaŃia lumii va trai în Occident, în scădere de la 24% în 1980. Creşterea şomajului în Occident va înăspri legile muncii, iar intrarea în Occide nt a muncitorilor necalificaŃi din Est va fi mai dificila. În tarile occidentale sunt aşteptate violenŃe ca rezultat al inegalităŃilor, rasismului si blocării accesului. SituaŃ ia demografica a Rusiei se va înrăutăŃi până în 2025. PopulaŃia tânăra va scădea. MinorităŃile musulmane vor avea rate mai mari de fertilitate, iar chinezii turci si imigranŃii asiatici vor creste ca număr. În condiŃiile unor astfel de schimbări demografi ce, lupta pentru resurse va fi la fel de interesanta. Globalizarea duc e la creştere economica globala, care generează presiuni asupra resurselor naturale l a nivel mondial, între care energia, alimentele si rezervele de apa, crescând în a cest fel nivelul competiŃiei pentru resurse. Este de aşteptat ca până în 2025 China sa fi e principala putere militara, cea de-a doua economie a lumii, cel mai mare importa tor de resurse naturale si cel mai mare poluator al tuturor timpurilor. Aceasta va f i o provocare directa pentru SUA. Întreprinderile de stat vor fi predominante până î n 2025, iar diversificarea energiei se va face prin intermediul lor. Specializarea sectoarelor industriale pentru fiecare piaŃă emergenta va fi probabil în felul u rmător:

braziliană - în industria agricolă si exploatarea resurselor energetice offshore ; rusă pentru energie si metale; indiană - pentru serviciile IT, domeniile farmaceutic si al construcŃiilor de maşini; si chineză - pentru otel, aparate casnice si echipamen te de 290 telecomunicaŃii. Rusia, care va fi prinsă între Orientul înfometat de resurse si Occidentul sărac în resurse, îşi va folosi rezervele energetice pentru a-si întă ri influenta, dar ar putea avea de suferit dacă se descoperă în curând resurse alte rnative. Brazilia si Indonezia au potenŃial de dezvoltare, la fel Arabia Saudita si Iranu l. Dacă resursele alternative sunt descoperite repede, sistemul internaŃional ar putea s uferi schimbări masive de putere si, în acest fel, va deveni mai instabil. 291 RĂZBOAIELE DE MEDIE ŞI JOASĂ INTENSITATE, TIPUL DE CONFLICT MILITAR AL ZILELOR NOASTRE Narcisa GRĂDINARU Modern wars are increasingly moving far away from traditional war, as his lastin g confrontation between two armed camps, that is, between two or more armed states with large campaigns and battles, and become a kind of niche wars, complementary and circum stantial elements, in the conduct of a meta-confrontation, which far exceeds the scope an d content of the war, has many tentacles and facets, covers almost everything, from finance to in formation, from the battle for in Cosmos or for Cosmos (even if the location of the military means i n Cosmos is prohibited) to the battles for land or maritime resources, from networks which g lobalize to entities which fragment. Războaiele moderne nu sunt confruntări sângeroase, cu hecatombe de morŃi şi sute de mii de răniŃi – chiar dacă şi în noile războaie se moare –, ci confruntă ri pentru a impune voinŃa, pentru a realiza un fapt împlinit, pentru a câştiga şi menŃine supremaŃia politică, economică şi strategică, pentru a preveni alte confruntări sau, pur şi simplu, pentru a pune în operă o afacere. Războiul modern, sub toate aspectele sale – de la scopuri, obiective şi acŃiuni, la forŃe, mijloace şi roluri – devine din ce în ce mai mult o afacere de un tip spe cial, cu extensii în toate direcŃiile şi în aproape toate domeniile. Se poate spune că lu mea întreagă lucrează efectiv pentru astfel de războaie şi participă efectiv, conşti ent sau nu, la astfel de războaie. Războiul modern – înalt tehnologizat sau nu – este un război de reŃea şi în reŃe a, cu derulări surprinzătoare şi efecte complexe, de care nimeni nu scapă, întrucât aproape toată lumea este implicată. 1. Noi caracteristici ale războiului de joasă si medie intensitate S-au generalizat deja conflictele asimetrice.1 Cu cât dezechilibrele bugetare vo r fi mai mari, cu atât ele vor fi mai numeroase şi mai accentuate. Avantajele pe c

are le au marile puteri financiare, economice şi tehnologice în ceea ce priveşte mijloa cele de luptă şi capacitatea de a acŃiona în reŃea şi în orice mediu sunt contracarat e de o logică a războiului de gherilă, război în şi prin care se evită orice opoziŃie f rontală, acŃionându-se totdeauna prin grupuri mici şi procedee ingenioase asupra vulnerabilităŃilor sau în zona vulnerabilităŃilor marilor puteri tehnologice. Ac esta este, de fapt, războiul de joasă intensitate. Acesta va avea o amploare din ce în ce m ai mare şi rareori va trece la o intensitate medie. AcŃiunile proporŃionate ale marilor puteri tehnologice, alianŃelor şi coaliŃiilor în gestionarea crizelor şi conflictelor n u vor putea depăşi stadiul de intensitate joasă sau medie, nu neapărat pentru că n-ar avea Doctorand în ştiinŃe militare 1 http://www.iris-france.org/Tribunes-2008-03-19.php3, La guerre, entre constanc e et transformations, Barthélémy COURMONT par Joseph Henrotin (DSI, mars 2008) 292 posibilitatea să o facă, ci din cu totul alte motive, dintre care cele mai importante ar putea fi următoarele: în conflictele sau războaiele asimetrice de joasă intensitate nu pot fi concentrate forŃe masive, pentru că nu există grupări masive care să li se opună; armatele profesioniste moderne nu depăşesc încă logica şi filozofia războiului simetric şi nici pe cea a războiului disproporŃionat, întrucât există încă pe lume armate puternice şi Ńări puternice, de unde rezultă că pericolul confruntărilor de mare intensitate n-a trecut; armele de distrugere în masă, uriaşele arsenale şi distribuirea lor inegală pe suprafaŃa pământului menŃin încă în actualitate riscul marelui război, chiar dacă logica unei astfel de confruntări pierde din ce în ce mai mult teren; noile reglementări internaŃionale nu permit acŃiunea sau reacŃia disproporŃionată în gestionarea crizelor şi conflictelor armate, chiar dacă ar exista o astfel de posibilitate; războiul de joasă intensitate este avantajos pentru toată lumea, atât pentru marile puteri care-şi permit orice tip de acŃiune, dar care sunt obligate, dar şi interesate, să acŃioneze ponderat, pe de o parte, pentru a-şi economisi forŃele şi resursele şi, pe de altă parte, pentru a face ca războiul sau acŃiunea de gestionare a crizelor şi conflictelor armate să fie acceptată de propria populaŃie şi de opinia publică internaŃională. Mai mult, menŃinerea la joasă intensitate a războiului şi conflictului armat, a conflictualităŃii, în general, constituie cea mai bună modalitate de prevenire a războiului distrugător, a conflictului major şi de menŃinere a păcii. Este vorba , desigur, de o pace relativă, întrucât conflictele şi acŃiunile asimetrice sunt n umeroase, iar gestionarea acestora din ce în ce mai dificilă. Terorismul, care, prin acŃiunile sale diversificate şi surprinzătoare, devine o ameninŃare majoră, nu intensifică, ci doar extinde aria conflictualităŃii, creea ză noi pericole, noi ameninŃări, noi vulnerabilităŃi şi, de aici, noi temeri şi noi ang oase. Nici posibilitatea ca, pe o anumită treaptă a dezvoltării sale, terorismul să folosea scă arme de distrugere în masă, componente ale acestora sau mijloace CBRN nu constituie, de fapt, o intensificare a conflictualităŃii, ci doar o intensificare a pericolului

şi ameninŃării de tip terorist. Nu constituie o intensificare, pentru că, terorişti i nu vor realiza şi nu vor folosi niciodată grupări masive de forŃe, în teatre de operaŃi i şi, de aceea, în războiul împotriva terorismului, coaliŃia antiteroristă nu poate şi nu va putea folosi aviaŃie strategică, grupări de nave, forŃe expediŃionare de mare amploare , divizii, corpuri de armată etc. Chiar şi războiul din Irak, cu cele două campani i ale sale (din 1991 şi din 2003), n-a fost un război de mare intensitate, ci un războ i expediŃionar, cel mult, de intensitate medie, cu desfăşurări locale, dar implica Ńii politice, financiare, economice, psihologice şi mediatice majore. „Totuşi, în cele mai multe cazuri, este foarte probabil ca puterile să fie mai m ult sau mai puŃin asociate acestor conflicte de joasă intensitate, ceea ce ne determ ină să considerăm că războiul asimetric are un frumos viitor”.2 2 http://www.iris-france.org/Tribunes-2008-03-19.php3, Ibidem 293 Cele mai răspândite războaie şi conflicte de joasă intensitate sunt, la ora actuală, următoarele: gherila, îndeosebi gherila urbană şi gherila teroristă; te rorismul, sub toate formele şi formulele sale; protestul violent; acŃiunile violente în re Ńea şi din reŃele (crima organizată transfrontalieră extinsă, traficul violent de droguri, arme şi persoane, materiale radioactive etc.); războiul psihologic; diferendul etnic; di ferendul religios; războiul economic; războiul mediatic; cyberconflictul sau cyberrăzboiu l; acŃiunile de gestionare a crizelor şi conflictelor; războiul cognitiv. Toate aceste tipuri de conflicte şi războaie sunt, pe de o parte, un efect al conflictualităŃii lumii şi, pe de altă parte, forme de refulare a acestei confli ctualităŃi, tocmai pentru a se evita un război major, de mare intensitate, care ar putea gen era o tragedie imensă. Chiar dacă se pare că aceste războaie şi conflicte de joasă intensitate sunt mai „bune” ca un război de mare intensitate, ele sunt un produs al decalajelor econo mice imense, al faliilor strategice adâncite tot mai mult de o dinamică extrem de conflictuală a intereselor, de polarizarea lumii în bogăŃie şi sărăcie, în creşt erea interdependenŃelor conflictuale şi în numeroase alte realităŃi nedrepte şi durer oase. După opinia noastră, printre noile caracteristici ale războiului de joasă intens itate se pot releva şi următoarele: accentuarea componentei teroriste; extinderea arie i lor de cuprindere şi la alte domenii care nu Ńin de confruntarea armată; creşterea componentelor non-militare; diversificarea formelor şi procedeelor de acŃiune; accentuarea caracterului asimetric; multiplicarea efectelor. Toate aceste caracteristici, dar şi altele, numeroase, constituie, deopotrivă, u n semnal de alarmă în ceea ce priveşte evoluŃia şi deplasarea către zona haotică a conflictualităŃii lumii şi o modalitate de descărcare a energiilor care genereaz

ă conflictualitate, de deconflictualizare a lumii. De unde, un nou paradox: confli ctele de joasă intensitate sunt o formă din ce în ce mai extinsă a conflictualităŃii lumi i şi, în acelaşi timp, o modalitate de Ńinere a acesteia la un nivel minim acceptabil. 2. Noua dinamică a războiului. Modificări ale fizionomiei războiului de medie si joasă intensitate Este de aşteptat ca războiul viitorului să nu mai fie o confruntare foarte distinctă, cu parametri cognoscibili, previzibili şi, în acest sens, uşor de eva luat şi de modificat. Confruntările din cadrul tipologiei viitoare a războaielor se vor apr opia foarte mult de cele din spaŃiul politic, economic şi informaŃional. Războiul va deveni, după toate afirmaŃiile şi după toate probabilităŃile, o afacere ca oricare alta. Probabil că, într-un anume fel, se va şi privatiza. N-ar fi nicio noutate, aşa ceva s-a m ai întâmplat şi în Evul Mediu. Desigur, privatizarea războiului, în epoca modernă, nu va avea acelaşi conŃinut cu cea din epoca medievală. Războiul a fost dintotdeauna apanajul statelor, al comunităŃilor umane sau, în orice caz, un atribut şi un fenomen specific societăŃii. Decizia pentru începere a sau încetarea războiului a fost totdeauna politică, iar politicul este dintotdeauna o expresie concentrată, sintetică a intereselor unei comunităŃi. Rareori, războiul a fost d us şi declanşat de către o persoană, în numele acelei persoane. Chiar dacă decizia a f ost luată de un rege sau de un împărat, suportul acesteia şi motivul acesteia a fost dat totdeauna de un interes sau de un grup de interese. Războiul presupune un mare 294 consum de energie, de forŃe, de resurse şi de vieŃi şi, oricât de puŃin ar fi co ntat viaŃa oamenilor pentru unii dintre dictatorii lumii, nu s-a putut trece niciodat ă complet şi nonşalant peste acest parametru. Oamenii fac războaie nu pentru că aşa îşi doresc, ci pentru că aşa trebuie, pent ru că aşa le dictează interesul, pentru vă vor să le facă în numele voinŃei care-i animă, sau sunt nevoiŃi să le facă, în numele idealurilor care dau sens existenŃei lor, al vieŃuirii şi supravieŃuirii într-un mediu totdeauna tensionat şi conflictual. Dar războiul viitorului, deşi nu va ieşi din esenŃa războiului – continuarea politicii prin mijloace nepolitice, de regulă, violente –, va fi mult mai flexib il şi mai adaptabil la situaŃie, se va extinde în toate sferele vieŃii şi activităŃii uman e, va fi un omnirăzboi, adică un război al tuturor, împotriva tuturor, în sensul că fiecare va fi angajat, între-o formă sau alta, cu sau fără voia sa, în această confruntare ext insă atât pe orizontală (în sensul că îi va cuprinde pe toŃi, indiferent cine ar fi şi und e s-ar afla), cât şi pe verticală (în senul că va avea diferite grade de intensitate şi de ang ajare, de la

simpla competiŃie economică, la lupta armată). Războiul nelimitat, al cărui concept a fost dezvoltat de China, invadează spaŃiu l economic şi financiar, aduce în prim-plan dimensiunea economică şi financiară şi îl trece pe soldat în planul secundar, ca pe un fel de rezervă strategică sau ca pe un simplu accesoriu. Războiul devine mai mult o chestiune de leadership decât de dominare. În Statele Unite, această idee a fost dezvoltată după Războiul Rece de Joseph Nye3, care apreciază că hard power, definită ca putere economică şi militară de fond, substanŃială şi agresivă a Statelor Unite, cea care face războiul (aşa cum este el cunoscut din antichitate şi până în prezent) cedează încet, încet locul unei noi puteri, denumită soft power, care constă în dezvoltarea unei capacităŃi redutabile de cunoaştere, de convingere şi de influenŃare. În Statele Unite, dezbaterea asupra acestor două dimensiuni este dinamică şi pasionantă. În fond, uriaşul complex militaro-industrial este, deopotrivă, un su port de hard power, dar şi unul de soft power, pentru că nu există cunoaştere, persuasiu ne şi influenŃă, acolo unde nu există mijloace pentru realizarea acestor obiective. Ia r complexul-militar industrial şi mulŃimea de instituŃii de studii strategice pe t eme ale conflictualităŃii armate sunt din ce în ce mai mult şi puternice instrumente de soft power sau de expertiză în acest domeniu. China afirmă însă deschis şi tranşant că urmează calea soft power, iar războiul dincolo de limite (nelimitat) se traduce prin supleŃe, prin adaptare la cerinŃe şi la situaŃii. Nici aceasta nu este o noutate. În fond, întreaga artă a războiului cr eată cu mult timp în urmă de Sun Tzî, este o artă de soft power. Totdeauna şi dintotdeauna, conflictualitatea lumii a avut diferite grade de intensitate. Războaiele din generaŃia a 4-a transformă aceste praguri, le apropi e pe unele de altele, le coboară, le diversifică şi le fluidizează. Piramida intensit ăŃii este activată şi animată, astăzi, doar la baza ei. Deşi pericolul unor confruntări ma jore, de maximă intensitate, încă de menŃine, realitatea este că intensitatea conflictual ităŃii 3 Joseph, Nye, Soft Power : The Means to Success in World Politics, 2004, The Pa radox of American Power, 2003; Joseph Nye, Robert Keohane, Power and Interdependence, 197 7. 295 tinde către nivelul ei cel mai de jos. Grafic, această tendinŃă, ar putea fi exprimată astfel: Notând pe axa OX timpul şi pe axa OY intensitatea (de la 0 la 1) şi având în vedere intensitatea conflictualităŃii (a războiului), avem reprezentarea grafică de mai sus. După cum se observă, după pagul maxim de intensitate atins în cel de al doi lea război mondial, aceste praguri au scăzut, au ieşit din linearitate şi au devenit fluide şi controlabile.

Intensitatea maximă – adică 1 – este realizată atunci când toate Ńările, ca beligerante, îşi angajează toate forŃele şi îşi folosesc toate resursele în răzb oi sau în conflict. Intensitatea minimă – adică 0 – nu există, întrucât niciodată lumea nu a fost lipsită de conflictualitate. Desigur, intensitatea conflictualităŃii sau a conflictului şi războiului nu este aceeaşi pentru toate Ńările. Spre exemplu, în timp ce, pentru Statele Unite ale Americii, războiul din Golf din anul 2003 a fost de joasă intensitate, pentru Ir ak el a fost de cea mai mare intensitate posibilă, întrucât această Ńară a angajat între gul ei potenŃial de război. Dar, în conflictualitatea lumii, acest război poate fi apre ciat ca fiind de intensitate medie. În ceea ce priveşte filozofia şi fizionomia războiului viitorului, există o pute rnică tendinŃă de trecere, aşa cum se afirma mai sus, de la hard power la soft power, dar nu prin eliminarea mijloacelor hard power deja existente, ci prin transformarea lor în mijloace sau în suporturi soft power. Această transformare nu se realizează prin simpla atribuire de noi funcŃii tancului, tunului, avionului sau rachetei, ci prin folosirea lor ca suport hard al unei filosofii soft. Or acest lucru nu se poate realiza decât prin scăderea semnifica tivă a intensităŃii conflictualităŃii de tip violent, realizarea unor puternice alianŃe , coaliŃii, organizaŃii şi organisme internaŃionale şi regionale, ale căror principale funcŃ ii sunt de soft power pe un suport semnificativ, deja existent, de hard power. Trăim o nouă epocă a ceea ce înŃelepŃii Romei antice rezumau în cunoscutele cuvinte ale lui Vergiliu, din Eneida: Nulla salus bello; pacem te poseimus omnes 4 4 Vergiliu, Eneida (IX, 362), „Nu-i nicio scăpare în război; cu toŃii cerem de l a tine pacea”. ,9 ,6 1877 1917 1944 1990 1991 2001 2003 2008 296 Bibliografie [1] ILIE, Marin -Despre operaŃiile militare internaŃionale – ConsideraŃii, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 2002. [2] MUREŞAN Mircea general dr., VĂDUVA Gheorghe general de brigadă (r) dr., Războiul viitorului, viitorul războiului, EdiŃia a II-a, Editura Universită Ńii NaŃionale de Apărare “Carol I”, Bucureşti, 2006. [3] MUREŞAN Mircea general dr., VĂDUVA Gheorghe general de brigadă (r) dr., Criza, conflictul, războiul, vol. 1-4, Editura UniversităŃii NaŃionale de A părare “Carol I”, Bucureşti, 2007. [4] NYE Joseph, Soft Power : The Means to Success in World Politics, 2004, The Paradox of American Power, 2003; Joseph Nye, Robert Keohane, Power and Interdependence, 1977. [5] VĂDUVA Gheorghe, Războiul asimetric şi noua filosofie a conflictualităŃii armate, Editura UniversităŃii NaŃionale de Apărare “Carol I”, Bucureşti, 2007. [6] http://www.iris-france.org/Tribunes-2008-03-19.php3, La guerre, entre constance et transformations, Barthélémy COURMONT par Joseph Henrotin (DSI, mars 2008).

[7] http://www.iris-france.org/Tribunes-2008-03-19.php3 297 UNELE ASPECTE REFERITOARE LA IMPORTANŢA ANALIZEI ÎN MEDIUL INTELLIGENCE Dr. Mihai ŞERBAN The analysis is looking for models. It "requires selection, separation, comparis on with other data and, eventually, to incorporate into a larger" This involves the transforma tion of information acquired in primary form in a product use the intelligence. Analysis is a compon ent of the intelligence which express the value added. Although there is no perfect intelligence, the intelligence which prevents manag ers on the lack of information put them in position to be able to carry out scenarios of fi nancial markets or better faciliteza assessment attractiveness of certain markets and supports mana gers in anticipation future moves of adversaries. Conceptul de intelligence larg uzitat în statele democratice la care ne raportăm deseori în stabilirea diverselor standarde de performanŃă nu are o traducere fid elă în limba română, cele mai importante sensuri pentru care este folosit în literatura de specialitate se referă la acesta ca fiind: Element de cunoaştere susceptibil a fi codificat pentru a fi păstrat, prelucra t sau comunicat; Produs rezultat din culegerea, procesarea, integrarea, analiza, evaluarea şi interpretarea datelor avute la dispoziŃie referitor la domenii de interes; Produsul analitic rezultat din procesarea datelor (informaŃiilor brute); Activitatea ce generează informaŃii prelucrate; Titlu generic pentru spionaj. La aceste sensuri încercăm să mai adăugăm încă un sens conceptului de intelligence, acela de informaŃie prelucrată cognitiv cu o anumită semnificaŃie pentru un beneficiar; insistăm pe acordarea unei anumite semnificaŃii deoarece prelucra rea cognitivă este necesară, dar nu şi suficientă dacă nu corespunde unor interese s au nevoi ale unui beneficiar. În ceea ce priveşte intelligence-ul apreciem că nu se fac prelucrări cognitive ale informaŃiilor fără a se avea în vedere un anumit scop, ceea ce îi conferă valoarea semnificativă de întrebuinŃare. Putem spune că intelligence-ul reprezintă ansamblul operaŃiilor de culegere, filtrare şi analiză a datelor şi informaŃiilor, precum şi de diseminare a produs elor de intelligence cu valoare funcŃională, în scopul satisfacerii necesităŃilor unui consumator specific. Acesta reprezintă informaŃii care au fost analizate în anumite condiŃii particulare şi pentru o anumită perspectivă. Analiza şi producŃia reprezintă cea de-a patra etapă a procesului de intelligence, aşa cum au fost ele analizate în lucră rile de specialitate. Analiza, din această perspectivă, reprezintă căutarea modelelor. Ea necesită selectarea, separarea şi compararea cu alte date şi, în cele din urmă, includere a într-o unitate mai mare, ceea ce putem numi structură-model. Aceasta implică

Căpitan lector universitar 298 transformarea informaŃiilor achiziŃionate în formă primară într-un produs de intelligence a cărui valoare este conferită de caracterul său utilizabil. Analiz a reprezintă o componentă a intelligence-ului care exprimă valoarea adaugată. Se pot identifica 4 tipuri specifice de rezultate ale analizei: 1. Prima categorie implică aspectul predictiv al analizei. Din acest punct de vedere, rezultatul intelligence-ului poate fi constituit dintr-o descriere cupri nzătoare şi o explicare a tendinŃelor importante din domeniile social-economic, tehnic şi po litic sau din mediul factorilor industriali ori de piaŃă specifici, precum şi implicaŃ iile asupra firmei a unuia sau mai multora dintre aceşti factori. O companie care exportă are nevoie să cunoască modul în care adversarii au apreciat o recentă rundă de negocieri dintr-o Ńară anume. În mod particular, ar fi important de cunoscut care crede adversarul că ar fi impactul oricărui rezultat posibil al discuŃiilor, atât asupra propriei afaceri, cât şi asupra industriei respectiv e, şi cum planuieşte să reacŃioneze acesta pentru fiecare situaŃie posibilă. 2. Categoria secundară implică analiza al cărei scop este acela de a spori semnificativitatea datelor şi de a asigura îndrumarea factorilor de decizie, evi denŃiind scopuri precise, precum şi mijloacele alternative care pot deveni disponibile pe ntru îndeplinirea acestora. Este cunoscut exemplul dr. Ernest Mario, şeful Executivul ui şi preşedinte delegat al companiei Glaxo, cel mai mare grup farmaceutic din Europa, care în martie 1993, a fost îndepărtat din funcŃie, în momentul în care valoarea de piaŃă a companiei Glaxo era aproximată la 20 de miliarde de lire sterline, compa nia dispunând de aproximativ 1,5 miliarde de lire sterline, lichidităŃi. Glaxo înreg istrase o creştere economică deosebită, evoluŃia favorabilă fiind sprijinită de eficienta sa organizare de marketing. Indiscutabil, câŃiva directori executivi din industria farmaceutică ar fi fost extrem de nefericiŃi dacă ar fi primit o analiză rapidă referitoare la impactul pentru companiile lor generat de plecarea dr. Mario. La ce dimenisiune, de exemplu, ace astă schimbare bruscă a managerilor de la Glaxo ar fi putut reflecta disensiunile int erne ale acesteia asupra planurilor companiei de a pătrunde în noi sectoare ale pieŃi i medicamentelor? Care ar fi fost schimbările strategice care au determinat aceste măsuri drastice în cadrul companiei Glaxo şi ce influenŃă ar putea avea asupra strategiilor adversarilor? 3. O a treia categorie de intelligence este utilizată în scopul furnizării avertismentelor referitoare la evenimentele majore, atacurile particulare şi est imări pe termen lung, tendinŃe şi evaluări ale dezvoltării diferitelor regiuni sau zone funcŃionale importante, bazate pe probe apreciate uneori ca fiind empirice. Unul dintre obiectivele de bază ale intelligence-ului competitiv este acela al prevenirii surprizelor (în acest mediu, conotaŃiile fiind, în esenŃă, negative). Un

exemplu îl constituie analizele care au ca scop identificarea potenŃialelor amen inŃări generate de planurile adversarilor de a acapara sau, cel puŃin, de se alia cu al Ńi adversari. Relevant este exemplul companiei Digital Equipment Corporation-DEC, a doua companie ca importanŃă după IBM în industria de IT (în acea perioadă), care , în 1992, a pierdut aproximativ 2,7 miliarde de dolari. Compania pierduse mulŃi bani şi în anul anterior. Cu toate acestea, sub conducerea ambiŃioasă a unui nou preşedi nte şi 299 a unei noi echipe manageriale, DEC şi-a fixat ca scop să redevină, cel târziu în 1995, unul dintre primii furnizori globali de PC-uri. DEC, compania care eşuase deoarece nu a abordat cu maximă seriozitate problema calculatoarelor personale, şi-a revizuit atitudinea, Ńinând seama că a pierdut timp şi o serie de oportunităŃi ş i a trecut la ofensivă. Este foarte clar că acele companii care concurau împotriva DEC şi-ar fi dorit să înŃeleagă în detaliu strategiile adoptate de aceasta pentru a-şi atinge scopu rile propuse, precum şi potenŃialul impact pe care DEC era pe cale să-l realizeze asu pra industriei de PC-uri. 4. A patra categorie implică analiza elementelor informaŃiilor actuale despre problemele specializate referitoare la factorii de decizie. Pe de o parte, la în ceputul procesului de formulare a propriei strategii, un grup de afaceri trebuie să cuno ască când şi unde va fi lansat un nou produs de către adversari, înainte ca această informaŃie să devină publică. Pe de altă parte, în cadrul efortului pentru a-Ńi îmbunătăŃi performanŃele în procesul de fabricaŃie sau de management, o firmă şi -ar dori să poată repera companiile cunoscute drept „cele mai bune din domeniu”, atâ t pentru industria în care evoluează, cât şi în afara acesteia. Dar, oricare ar fi tipul sau tipurile rezultatelor analitice, este necesar să se stabilească legături puternice şi frecvente între cerinŃele strategice curente ( şi, uneori, operaŃionale) ale firmei. Astfel, activitatea de intelligence competitiv va pier de credibilitatea managerilor companiei. Pentru a realiza aceste legături, manageri i trebuie să fie direct implicaŃi în procesul de analiză. Sarcina analiştilor este, deci, de a integra date singulare într-un produs unita r, să evalueze informaŃiile în funcŃie de un anumit context şi să realizeze produsu l final, care să includă aprecieri ale evenimentelor sau dezvoltări ori judecăŃi în legat ură cu implicaŃiile informaŃiilor respective asupra consumatorilor. Managerii, care întotdeauna au de suferit din cauza volumului foarte mare de informaŃii şi a agendelor prea încărcate, au nevoie ritmic de fluxuri cu rezulta tele analizelor, pentru a-şi dezvolta şi conduce implementarea strategiei. Managerii nu trebuie să se zbată într-un ocean de fapte. Pe de altă parte, managerii trebuie să

prevină acea capcană care este numită deseori „paralized by analysis“; aceasta a pare atunci când analiza adversarului devine un virtual sfârşit pentru propria persoa nă sau când managerii şi analiştii se blochează într-o nemiloasă cursă pentru atingerea perfecŃiunii sau raŃionalismului excesiv. Analiza adversarilor este un proces pr oiectat pentru a furniza informaŃii utilizabile, pe care factorii de decizie le pot folo si pentru îmbunătăŃirea performanŃelor în afaceri. Ea nu are altă valoare. Aprecierile făc ute de intelligence: sunt orientate către viitor – sprijină managementul în dezvoltarea unor strategii competitive superioare; facilitează o înŃelegere superioară a adversarilor şi a schimbărilor petrecute în mediul concurenŃial; identifică actualii şi viitorii adversari, strategia şi planurile acestora. Cu toate că intelligence perfect nu există, intelligence-ul care previne managerii asupra lipsei de informaŃii îi pune pe aceştia în postura de a fi în m ăsură să realizeze scenarii de piaŃă sau financiare mai bune, faciliteză evaluarea atract ivităŃii 300 unei anumite pieŃe şi sprijină managerii în anticiparea viitoarelor mutări ale adversarilor. Ce analizează managerii, şi din ce motiv, sunt probleme la fel de importante ca şi modul în care sunt analizate informaŃiile. De exemplu o analiză detaliată a cunoştinŃelor adversarului (cunoştinŃe instituŃionale, experienŃa în management şi modalitatea de acŃiune), deciziile acestuia privind investiŃiile, precum şi efic acitatea cu care acestea sunt integrate în cadrul companiei, vor dezvălui mai multe despr e posibilităŃile adversarului şi direcŃia de evoluŃie ulterioară a acestuia. În ac elaşi mod, a şti cum şi unde adversarul îşi îmbunătăŃeşte fiecare activitate corespunzătoar e afacerii pe care o desfăşoară, va crea mai multe oportunităŃi pentru obŃinerea avantajului asupra concurenŃilor, decât pentru stabilirea amalgamului implicaŃii lor financiare ale acestora. În opinia noastră securitatea privată trebuie să fie abordată la nivel legislati v şi conceptual ca fiind parte intrinsecă a securităŃii naŃionale. Probabil că într-o perioadă apropiată se va ajunge şi la noi ca în problematica securităŃii naŃionale să pre luăm într-un fel sau altul experienŃa americană. Statele Unite ale Americii prin acti varea dimensiunii pre-emptive a intelligence-ului guvernamental determinat de războiul declarat împotriva terorismului după dramaticele atentate din 11 septembrie 2001 , s-au văzut în scurt timp în faŃa unui aflux masiv de informaŃii primare care nu puteau fi procesate, analizate şi exploatate oportun numai cu mijloacele de care dispun eau instituŃiile de stat. Pentru rezolvarea acestui impas F.B.I. a apelat din ce în ce mai des la firmele private de Intelligence (Business Intelligence, Competitive Intellige nce

etc.) pentru a folosi tehnologia şi experŃii lor în sprijinul guvernului. Dezvoltarea unui mediu de afaceri concurenŃial şi performant este o preocupare constantă în orice societate capitalistă, iar România, aflată în mod ireversibil pe calea democraŃiei, nu face excepŃie de la această regulă. Managementul strategic al oricărei companii care se respectă se bazează într-o măsură mai mare sau mai mică pe intelligence-ul privat, iar capacitatea acestuia de a recunoaşte valoarea noului în fluxul informaŃional, de a-l asimila şi de a-l apl ica în funcŃie de necesităŃile derulării afacerilor, asigură eficacitatea procesului de cizional la acest nivel. Abilitatea unei companii de a obŃine şi utiliza intelligence-ul pri vat devine tot mai importantă pe măsură ce debitul informaŃional referitor la dinami ca pieŃei sporeşte, iar incertitudinile privind oportunităŃile viitoare se intensif ică. Din această perspectivă şi nu numai, companiile au nevoie de o capabilitate structurală pentru a căuta, a identifica şi a interpreta informaŃiile despre pro priile rezultate, despre preferinŃele neexploatate ale clienŃilor, despre concurenŃă, p recum şi despre potenŃialele nişe de piaŃă. Schimbările mediului de afaceri sunt mai rapi de ca niciodată. Pentru a fi la curent cu aceste schimbări organizaŃia trebuie să depu nă un efort concertat pentru a obŃine informaŃiile despre dinamica lor şi mai ales des pre modul în care acestea ar putea influenŃa activitatea companiei. Problematica business intelligence-ului este doar o mică parte a ceea ce ar putea deveni intelligence-ul privat dacă va fi proiectat într-un cadru legislati v adecvat (activităŃile de detectivi particulari, activităŃile de analiză de risc etc.). E ste în interesul întregii societăŃi ca securitatea privată şi, implicit intelligence-ul privat să fie 301 foarte bine reglementate pentru a pune mai presus de orice principiul legalităŃi i şi respectarea necondiŃionată a drepturilor fundamentale ale omului. n această etapă apreciem că este necesară clarificarea aspectelor referitoare la Intelligence-ul Competitiv, perceput drept un proces sistematic de culegere şi d e analiză a datelor şi informaŃiilor provenind din surse publice privind capabilit ăŃile, motivele, intenŃiile şi practicile competitorilor, în scopul obŃinerii unui avan taj competitiv durabil pe o anumită piaŃă. Companiile performante ştiu că pentru a fi competitive trebuie să fie capabile să anticipeze schimbările din interiorul sau din exteriorul industriei în care acŃionează. De asemenea, acestea mai ştiu că pentru a obŃine un avantaj competit iv este necesar un plan de transformare a datelor şi informaŃiilor în intelligence, pe baza cărora să poată fi luate decizii strategice sau tactice. Nevoia realizării la ni vel de companie a unui proces coerent de Intelligence Competitiv a apărut datorită specificului procesului decizional, care presupune elaborarea unor variante de c ursuri

de acŃiune plecând de la anumite situaŃii date. Cunoaşterea cât mai precisă a configuraŃiei mediul de afaceri şi analizarea în timp real a implicaŃiilor acest eia presupune efectuarea unor corelaŃii complexe şi rapide. FuncŃia de Intelligence Competitiv face parte din “sistemul nervos” al companiei. Pentru a planifica şi acŃiona strategic trebuie să “gândim” strategic , să ne administrăm cunoştinŃele, să înŃelegem ce fac ceilalŃi, dar mai ales ce intenŃii au şi să fim capabili să proiectăm scenarii în care am dori să ne aflăm. Privit ca instrument de creştere a competitivităŃii, Intelligence-ul Competitiv contribuie la îmbunătăŃirea continuă a calităŃii produselor, serviciilor şi solu Ńiilor oferite de companii. Pe de altă parte Intelligence-ul Competitiv are un rol impo rtant în creşterea seminificativă a gradului de inovare. Rolul-cheie al Intelligence-ului Competitiv în managementul strategic este generat de faptul că acesta asigură funcŃia de Avertizare Timpurie asupra ameninŃărilor, riscurilor şi oportunităŃilor la adresa intereselor pe termen lun g ale companiei. De asemenea, intelligence-ul produs pentru elaborarea strategiilor de piaŃă şi de dezvoltare a companiei este esenŃial în condiŃiile existenŃei unor pieŃe m ature, consolidate, în care creşterea naturală nu mai este posibilă, iar nişele sunt di n ce în ce mai puŃine şi mai costisitoare. Utilizarea Intelligence-ului Competitiv în managementul riscurilor derivă din faptul că în cadrul procesului de Intelligence Competitiv sunt monitorizaŃi cons tant o serie de indicatori, care prin evoluŃia lor pot furniza primele semne de apariŃi e a unor schimbări structurale pe piaŃă sau a implementării unor noi strategii concurenŃi ale de către competitori. Această funcŃie de avertizare timpurie a Intelligence-ului Competitiv, împreuna cu identificarea din vreme a vulnerabilităŃilor proprii, po ate sprijini un Risk Manager să elaboreze şi prioritizeze lista cu riscurile la adre sa îndeplinirii obiectivelor strategice. De asemenea, Intelligence-ul Competitiv furnizează o parte din feed-back-ul necesar adaptării dinamice a planurilor de reducere a riscurilor. Intelligence-ul Competitiv trebuie să promoveze în companie o cultură organizaŃională de tip Intelligence Centric: proactivă, centrată pe culegerea, 302 prelucrarea şi exploatarea deplină a informaŃiilor. De asemenea, personalul companiei va dobândi o atitudine şi o mentalitate ofensivă de raportare la piaŃă şi competiŃie. Este importantă şi scaderea gradului de utilizare a informaŃiilor in interes personal în favoarea partajării acestora. Într-o companie care utilizează Intell igenceul Competitiv, importantă nu mai este deŃinerea informaŃiei, ci modul în care personalul se raportează la respectiva informaŃie. Sintagma “InformaŃia este put ere!” devine depăşită în cadrul echipei manageriale, transformându-se în “Noutatea est e putere!” În acest context menŃionăm şi numeroasele preocupări care vizează implementarea unui program deosebit, utilizat cu succes în aproximativ 40 de Ńăr

i, numit I2 ANALYST NOTEBOOK (produs de către firma I-2 Ltd. din Cambridge). EvidenŃiem faptul că acest instrument este folosit de către F.B.I., în mod const ant, încă din 1994, el fiind un program complex, utilizat în scopul modelării complex e, de natură grafică, a tuturor acŃiunilor umane, în scopul asigurării vizualizarii şi analizei unui volum mare de date, reprezentând un mijloc deosebit de eficient în evidenŃi erea relaŃiilor existente între membrii oricărui grup. Conexiunile interumane sunt reprezentate prin diferite forme de text sau prin tabele, concomitent cu evidenŃ ierea legăturilor dintre diferite entităŃi: nume de persoane, numere de telefon, contu ri bancare, fotografii, filme etc. Cu ajutorul sistemului I2 Analyst Notebook se pot realiza: reprezentări prin diagrame, analiza vizuală a datelor, analiza cantitativă/calitativă a datelor, a naliza succesiunii acŃiunilor etc. În baza acestor conexiuni pot fi anticipate diferite acŃiuni pe care membrii le pot pune în practică. Plecând de la acest suport al intelligence-ului, mediul privat a identificat avantajele sistemului şi se întreprind demersuri pentru dezvoltarea utilizării s ale la nivelul companiilor. DificultăŃile nu sunt generate doar de costul softului (aproximativ 4.300 euro), ci şi de instruirea personalului desemnat să îl utiliz eze. În mod cert, două sunt direcŃiile dezvoltării ariei de utilizare a sistemului I2 Analyst Notebook: atât în studierea relaŃiilor dezvoltate de către concurenŃă, c ât şi identificarea nucleelor relaŃionale din interiorul companiei. În concluzie, dată fiind explozia informaŃională, analiza de intelligence desfăşurată de firme nu poate fi realizată doar prin utilizarea resurselor umane specializate, ci va necesita extinderea sistemelor informatice (tip I2), doar as tfel reuşindu-se asigurarea creşterii perfomanŃelor angajaŃilor, concomitent cu obŃin erea unor date exacte despre intenŃiile concurenŃei. Bibliografie [1] BORN, Hans; LEIGH, Ian. Legal Standards and Best Practice for Oversight of Intelligence Agencies. Oslo, Publishing House of the Parliament of Norway, 2005. [2] DUVAC, Ion (coordonare metodologică). Decizia politică şi securitatea naŃională (suport de curs). Editura UniversităŃii Bucureşti, 2005. [3] GODSON, Roy. Intelligence - un punct de vedere american. În: ConcepŃia britanică şi americană asupra intelligence-ului, editată de K.G. Robertson. 303 [4] MAYER, Herbert E. Adevarata lume a intelligence-ului. New York, 1987 [5] PETRESCU, Stan. Despre inteligence: spionaj-contraspionaj. Bucureşti, Editura Militară, 2007. [6] SERRA, Eduardo. Necesitatea serviciilor de informaŃii în cadrul noilor politici de securitate. În: Securitate şi democraŃie. Viitorul serviciilor de in formaŃii. San Lorenzo del Escorial, 2000. Webgrafie [7] www.studiidesecuritate.ro [8] www.stsnet.ro [9] www.fas.org/irp

[10] www.i2.co.uk [11] www.janes.com [12] www.odci.gov/csi [13] www.pharmacychoice.com [14] www.goliath.ecnext.com. 304 PROVOCĂRI IN DOMENIUL INTELLIGENCE AL AFACERILOR Dr. Mihai ŞERBAN The biggest problem of data security in enterprise environments remain control o ver confidential information on laptops and mobile devices. There are still a large number of computers lost or stolen, and recent studies have revealed that employees, especially youn ger ones, are not very worried about the safety rules of the company. They connect to computers in the office of MP3 players, iPod-ROMs, USB drivers a nd personal cameras. Each of them represents a threat in terms of data leakage sinc e receiving / stores easily and quickly a large quantity of information less controlled and protected . În scopul reducerii riscurilor de securitate în utilizarea şi administrarea sistemelor IT, cea mai bună strategie o reprezintă, indiscutabil, abordarea în a nsamblu a problematicii securităŃii (security in depth). Aceasta presupune evaluarea în totalitate a infrastructurii IT şi clasificarea expunerii la riscuri de securita te. Pentru fiecare dintre riscurile identificate trebuie elaborate planuri detaliate de măs uri, atât pentru reducerea expunerii la acele riscuri (mitigation), cât şi pentru reducere a impactului odată ce riscul s-a produs (contingency). La polul opus se află abordarea punctuală, a implementării unui sistem specific de securitate, de exemplu un program antivirus sau un program pentru detecŃia intruşilor. Deşi sistemele respective sunt foarte utile în cadrul ariei specific e de aplicabilitate, această abordare lasă descoperite alte zone cu posibile breşe de securitate. Foarte multe companii cad în greşeala de a investi mult în astfel de sisteme, fără însă a avea o strategie de securitate integrală. Pentru a avea o abordare de ansamblu, trebuie pornit de la lucrurile elementare: uniformitatea infrastructurii din punct de vedere al sistemelor folosite, admini strarea centralizată, menŃinerea „la zi” a sistemelor, din punct de vedere al patch-uril or şi fixurilor, aplicarea unor configurări standard de securitate pe toate serverele şi staŃiile de lucru, în funcŃie de rolul funcŃional al acestora, precum şi proceduri standard de utilizare şi administrare. Studiile arată că în medie 90% din breşele de securitate identificate nu sunt datorate problemelor tehnologice ci instalării şi configurării necorespunzătoare a acestora sau datorită nerespectării unor proceduri de utilizare şi administrare a sistemului. În multe cazuri, aceste proceduri nici nu există. De aceea este nece sar să privim problema pe ansamblu, preocupându-ne de tehnologie, procedurile interne a le companiei, precum şi de oameni. Abordarea securităŃii doar prin prisma problemelor tehnologice este un punct

de vedere limitat. Nu ne putem aştepta ca un sistem care nu a fost instalat şi configurat corespunzător, care nu e menŃinut la zi cu patch-urile sau pentru car e nu se respectă nişte proceduri simple de utilizare şi administrare, să fie un sistem s igur. Securitatea trebuie să fie o caracteristică intrinsecă a sistemului, acesta treb uind să fie bine proiectat, implementat, utilizat şi administrat. Căpitan lector universitar 305 Atunci când instalăm servere şi staŃii de lucru în reŃea, trebuie să avem în vedere 2 lucruri importante: acestea trebuie să fie menŃinute la zi din punct de vedere al aplicării patchu rilor şi fix-urilor de securitate; trebuie să realizăm o configurare standard din punct de vedere al setărilor de securitate, în funcŃie de rolul funcŃional al serverului sau al staŃiei de lucru şi al nivelului de securitate dorit. La aplicarea unei configurări de securitate asupra serverelor sau a staŃiilor de lucru trebuie realizat un compromis între funcŃionalitate şi securitate. Gradul de securitate dorit trebuie aplicat în funcŃie de importanŃa resurselor stocate sau utilizate pe acel server sau staŃie de lucru. Cel mai simplu mod de aplicare al unor şablo nuri (template-uri) de securitate este cu ajutorul lui Active Directory şi Group Poli cy. În acest fel ne asigurăm şi de faptul că setările de securitate aplicate sunt şi me nŃinute. De asemenea, datorită accentului pus pe comunicaŃii şi a necesităŃii accesării informaŃilor din orice locaŃie pentru utilizatorii companiei, problema securizăr ii perimetrului reŃelei este destul de complexă, în primul rând deoarece perimetrul nu e simplu de definit. Securizarea perimetrului implică nu doar instalarea şi config urarea unui firewall pentru controlul traficului dinspre şi către Internet, ci şi secur izarea conexiunilor de tipul RAS sau VPN pentru utilizatorii mobili sau pentru reŃele l a distanŃă. De remarcat faptul că un sistem IT sigur este unul proiectat, instalat şi administrat în mod corect. Securitatea comunicaŃiei pleacă de la conceperea arhitecturii reŃelei. În cadrul Windows Server System Reference Architecture (WSSRA) se disting patru elemente: Introduction to Network Services; Internal Firewall Service Design for the CDC Scenario; Firewall Services Build Guide; Switch and Router Design for the CDC Scenario. Nu putem ignora ideea că un domeniu particular îl reprezintă comunicaŃiile de ti pul wireless. Ca şi în cazul perimetrului, apare problema definirii reŃelei interne. Referitor la securitatea aplicaŃiilor, trebuie subliniat faptul că fiecare aplic aŃie implementată în cadrul infrastructurii IT trebuie să aibă incluse facilităŃi de securitate specifice. Specialiştii IT recomandă ca aplicaŃiile să folosească facilităŃile d e securitate oferite de platformă, de exemplu pentru autentificarea utilizatorilor şi autorizarea accesului la resurse. Din acest punct de vedere, nu poate fi tratată, în acest context, problema

securităŃii aplicaŃiilor, dar putem prezenta câteva aspecte referitoare la secur izarea serverelor care utilizează aplicaŃii Microsoft (securitatea aplicaŃiilor ASP.NET .): Improving Web Application Security: Threats and Countermeasures; Building Secure ASP.NET Applications: Authentication, Authorization, and Secure Communication. În mod evident, nu poate fi ignorată problematica securităŃii datelor. Astfel, orice server pentru aplicaŃii trebuie să aibă caracteristici de protecŃie şi rec uperarea datelor, deosebit de utile fiind protecŃia şi recuperarea fişierelor de date, cu ajutorul soluŃiilor de back-up şi restaurarea datelor, precum şi Step by Step Guide to Encrypting File System (EFS). Securizarea reŃelei nu poate fi completă fără menŃinerea la zi a sistemelor din punctul de vedere al patch-urilor (căilor de up-date) de securitate. De foarte multe ori se 306 întâmplă ca, deşi majoritatea sistemelor, (servere şi staŃii de lucru din reŃea) , au fost actualizate cu ultimele patch-uri, aceste instrumente au fost uitate pri n reŃea, iar sistemele configurate implicit, odată infectate, au generat probleme în într eaga reŃea. Permanent trebuie să ne asigurăm că toate sistemele sunt menŃinute la zi din punct de vedere al patch-urilor, şi să nu ne lăsăm pradă utilizatorilor. Din ace ste motive, un e-mail care ne reaminteşte să instalăm ultimele patch-uri şi fix-uri nu rezolvă problema, doar automatizarea acestor acŃiuni este soluŃia eficientă. Pentru scanarea sistemelor din perspectiva aplicării patch-urilor şi fix-urilor pentru sistemele de operare şi aplicaŃiile pe bază Microsoft, se poate folosi Mi crosoft Baseline Security Analyzer şi Microsoft Baseline Security Analyzer V1.2. La toate aceste elemente se adaugă o măsură eficientă: criptarea datelor. Modelul clasic de criptare presupune transformarea unui text iniŃial (plain text ) printro cheie (key), proces din care rezultă textul cifrat (ciphertext). Domeniul care s e ocupă de spargerea (decodificarea) cifrurilor se numeste criptanaliza (cryptanal ysis), iar conceperea cifrurilor (criptografia) şi spargerea lor (criptanaliza) sunt cu noscute global sub numele de criptologie (cryptology). Adesea sunt utilizate următoarele notaŃii: S - textul sursă, CK - funcŃia de criptare, dependentă de o cheie K, R - codul rezultat şi DK - funcŃia de decript are. R = CK(S) iar decriptarea - prin S = DK(R). De remarcat că DK[CK(S)] = S. O regulă de bază în criptografie impune cunoaşterea metodei generale de criptare de către orice criptanalist, cel mai important element devenind cheia d e criptare. Cheia constă într-un şir de caractere care defineşte/selectează una sa u mai multe criptări potenŃiale. Spre deosebire de metoda generală, care, în mod tradi Ńional, se schimbă doar la câŃiva ani, cheia putea fi schimbată oricât de des era necesa r. În concluzie, modelul de bază al criptării foloseşte o metodă generală

cunoscută, care este parametrizată cu o cheie secretă, ce poate fi schimbată uşo r. În mod paradoxal, publicarea algoritmului de criptare, prin faptul că dă posibilita tea unui număr mare de criptologi să spargă sistemul, îi poate dovedi stabilitatea. Componenta secretă a criptării este, în consecinŃă, cheia, a cărei lungime devine foarte importantă. În mod evident, cu cât cheia este mai lungă, cu atât elementele ei sunt mai greu de determinat. De exemplu, pentru o secvenŃă de n ci fre (0,...,9), există 10xn posibilităŃi de a o crea. În cazul în care cheile ar conŃ ine litere, numărul de alternative creşte fiindcă în alfabet există 26 de litere. O cheie ca re să poată Ńine la distanŃă adversari profesionişti ar trebui să aibă cel puŃin 256 d e biŃi (cel puŃin 32 de cifre), în timp ce uzual se pot folosi chei de 64 de biŃi (în jur de 8 cifre). Există două metode tradiŃionale de criptare: cifruri cu substituŃie şi cifruri c u transpoziŃie. Aceste tehnici de bază sunt folosite, în forme evoluate, şi în sis temele moderne de criptare. În cazul cifrurilor cu substituŃie, fiecare literă sau grup de litere este înloc uit(ă) cu o altă literă sau cu un grup de litere. Cel mai vechi exemplu este cifrul uti lizat de către Cezar, prin care a devine D, b devine E, ..., z devine C. Prin generalizar e, alfabetul poate fi deplasat cu k litere în loc de 3. În acest caz, k devine chei a pentru metoda generală a alfabetelor deplasate circular. 307 Pentru cifrurile cu transpoziŃie, spre deosebire de cifrurile cu substituŃie, care păstrează ordinea literelor din textul sursă dar le transformă, cifrurile c u transpoziŃie (transposition ciphers) reordonează literele, fără a le camufla. Adesea este întâlnită situaŃia transpoziŃiei pe coloane, în care textul sursă va fi scris literă cu literă şi apoi citit pe coloane, în ordinea dată de o anumită ch eie. Ca şi cheie se poate alege un cuvânt cu litere distincte, de o lungime egală cu număru l de coloane folosite în cifru. Ordinea alfabetică a literelor din cuvântul cheie va da ordinea în care se vor citi coloanele. O altă ameninŃare importantă pentru companii sunt proprii angajaŃi. Aproape jumătate dintre angajaŃii care îşi desfăşoară activitatea într-o mare varietate de domenii au recunoscut că au luat date cu ei când şi-au schimbat locul de muncă, mergând de la documente şi persoane de contact până la contracte şi liste de pre Ńuri. În general măsurile de securitate şi regulile de conduită fie nu sunt luate în considerare, fie sunt ocolite. Conform Information Security Breaches Survey 2008, utilizatorii chestionaŃi au declarat că nu văd un obstacol în politicile de securitate IT ale companiilor la care lucrează, fiind capabili să obŃină date din afara sediului companiei sau să iasă nestânjeniŃi pe uşă cu diverse suporturi de stocare - stick-uri USB, discuri opt ice inscripŃionate în companie, hard-discuri cu adaptor sau în rack USB etc.

Dat fiind că atât de mulŃi angajaŃi au recunoscut că au “păstrat” informaŃii la schimbarea locului de muncă, 53% dintre aceştia suspectează că datele ce Ńin de proprietatea intelectuală a companiei sunt folosite de concurenŃă. În jur de 42% dintre respondenŃi au apreciat că măsurile de securitate ale companiei lor sunt inexist ente, insuficiente, nu sunt adaptate specificului activităŃii sau sunt prea restrictiv e. În acest context, evidenŃiem importanŃa managementului resurselor umane, ce reprezintă complexul de activităŃi orientate către utilizarea eficientă a person alului unei organizaŃii, urmărindu-se atât realizarea obiectivelor acesteia cât şi sati sfacerea nevoilor angajaŃilor. Conceptul resurse umane nu este nou. P. Drucker în lucrare a sa atribuia managementului trei funcŃii: obŃinerea performanŃei economice, conducer ea managerilor şi managementul muncitorilor şi al muncii. Omul e singura resursă aflată la dispoziŃia omului care poate fi dezvoltată, afirma el, şi oamenii treb uie consideraŃi ca resurse. Individul, prin structura sa, prin sentimente, mentalitate, cultură, motivaŃie, dorinŃe şi în special prin conştiinŃa de sine, reprezintă marea necunoscută a un ui sistem, putând împiedica sau, dimpotrivă, putând potenŃa o acŃiune, un proces, o activitate. Resursele umane constituie elementul creator, activ şi coordonator al activităŃi i din cadrul organizaŃiilor, ele influenŃând decisiv eficacitatea utilizării resur selor materiale, financiare şi informaŃionale. A descrie oamenii ca fiind „resurse” le subliniază importanŃa şi arată faptul că managementul lor cere nivele înalte de preocupare sinceră faŃă de oameni, atenŃie şi profesionalism. EvoluŃia practicii şi gândirii manageriale a determinat deplasarea atenŃiei specialiştilor de la factorul material către resursa umană. S-a ajuns astfel la concluzia că individul este mai mult decât o simplă componentă a factorilor productivi, ia r managementul resurselor umane depăşeşte principiile rigide ale gestionării activ elor 308 firmei, trebuind să Ńină seama de o serie de caracteristici ce scapă calculului economic. Numai luând în considerare toate aspectele ce definesc personalitatea umană, abilităŃile, cunoştinŃele, aspiraŃiile, trăsăturile de temperament şi car acter, managementul poate reuşi să conducă resursa cea mai preŃioasă, unica resursă dot ată cu capacitatea de a-şi cunoaşte şi învinge propriile limite. Accentuarea rolului resurselor umane nu semnifică însă o subevaluare a celorlalte resurse. Conceperea sistemică a firmei implică abordarea interdepende ntă a resurselor, pornind de la obiectivele fundamentale la a căror realizare concură împreună, de la conexiunile de esenŃă ce există între ele. Supralicitarea resurs elor umane în detrimentul celorlalte afectează echilibrul dinamic al organizaŃiei. Numai prin satisfacerea nevoilor angajatului se va putea obŃine implicarea acestuia în realizarea obiectivelor organizaŃiei şi numai contribuind la succesu l organizaŃiei angajaŃii vor putea să-şi satisfacă nevoile legate de munca pe care o

desfăşoară. Numai atunci când cei implicaŃi înŃeleg această relaŃie managementul resurselor umane ocupă o poziŃie importantă în cadrul organizaŃiei şi poate cont ribui la succesului acesteia. De remarcat faptul că specialiştii au identificat nouă stadii în cadrul ciclului de viaŃă al carierei: 0 - 21 Creştere, fantezii, explorare 16 - 25 Intrarea în lumea muncii 16 - 25 EducaŃia de bază 17 - 30 Etapa de început a carierei 25 - Etapa de mijloc a carierei 35 - 45 Criza de mijloc a carierei 40 - Etapa de final a carierei 50 - Declin, pensionare . Ignorarea acestor etape, (fiecare având implicaŃii asupra performanŃelor şi interesului profesional al angajaŃilor) reprezintă o gravă eroare din partea managerilor. Pe oricare dintre aceste trepre, angajaŃii pot avea motivaŃii care să conducă la justificarea unor acŃiuni care pot fi asimilate trădării intereselor companiei. Dacă sunt plantaŃi de către firmele concurente, ei vor încerca să sus tragă date clasificate, încă din faza de intrare în lumea muncii. Dacă, în perioada cr izei de mijloc a carierei, salariaŃii nu vor fi mulŃumiŃi de postul ocupat sau vor fi in vidioşi pe noii angajaŃi (care vor ocupa posturi mai bune decât ei), iarăşi există premize importante pentru trădarea intereselor companiei din care fac parte. În apropier ea pensionării, angajaŃii vor dori să obŃină date pe care să le valorifice ulterior sau să îşi deschidă propria afacere. Activitatea de protecŃie a informaŃiilor clasificate este reglementată prin acte normative specifice, respectiv: "Legea privind siguranŃa naŃională a României" (Legea nr. 51/1991), "Legea privind protecŃia informaŃiilor clasificate" (Legea nr. 182/2002), "Hotărârea de Guvern pentru aprobarea Normelor privind protecŃia informaŃiilor clasificate ale OrganizaŃiei Tratatului Atlanticului de Nord în Ro mânia "(HG nr. 353/2002 HG nr. 354/2002) şi "Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Standardelor naŃionale de protecŃie a informaŃiilor clasificate în România" (HG nr. 585/2002). 309 Potrivit acestora, obiectivul activităŃilor aferente protecŃiei informaŃiilor clasificate îl constituie, deopotrivă, respectarea dreptului la informare al cet ăŃeanului şi garantarea funcŃionării normale a instituŃiilor publice. În această abordare, poate fi evaluată şi activitatea de apărare a valorilor fundamentale ale societăŃii român eşti circumscrise siguranŃei naŃionale. InformaŃiile secrete de serviciu sunt informaŃiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat şi se referă la acele activităŃi care, fără a constitui, în înŃelesul legii, secrete d e stat, nu trebuie cunoscute decât pentru îndeplinirea atribuŃiilor de serviciu, divulgarea lor putând prejudicia interesul instituŃiei.

Conducătorii persoanelor juridice de drept public sau privat sunt abilitaŃi să stabilească informaŃiile care constituie secrete de serviciu, precum şi regulile de protecŃie a acestora şi, totodată, să coordoneze şi să controleze măsurile privi toare la protecŃia acestora, în conformitate cu normele stabilite prin hotărâre a Guvernu lui. Legea interzice clasificarea ca secrete de serviciu a informaŃiilor care, prin natura sau conŃinutul lor, sunt destinate să asigure informarea cetăŃenilor asup ra unor probleme de interes public sau personal, respectiv a celor de natură să favorize ze ori să acopere eludarea legii sau obstrucŃionarea justiŃiei. În concluzie, cea mai mare problemă de securitate a datelor în mediile enterprise rămâne controlul asupra informaŃiilor confidenŃiale de pe laptopuri ş i de pe dispozitivele mobile. Există în continuare un număr mare de calculatoare pierdut e sau furate, iar studiile recente au dezvăluit că angajaŃii nu sunt foarte îngrijoraŃ i de regulile de securitate ale companiei, fiind generate astfel situaŃii cu implicaŃ ii negative la adresa performanŃelor economice ale firmelor. Bibliografie [1] HOWARD, MICHAEL., Leblanc, David. Writing Secure Code, Washington, 2002. [2] PETER F. Drucker The Practice of Management. New York, 1986. [3] The National Strategy to SECURE CYBERSPACE, The White House, 2003, whitehouse. Gov/pcipb/cyberspace_strategy. Webgrafie [4] www.business-nlp.ro [5] www.hrworld.com [6] www.resurseumane.org [7] www.security-survey.gov.uk/ 310 LIMITELE INFORMAŢIONALE ALE SITUAŢIEI FLUXURILOR DE TREZORERIE ÎN GARANTAREA SIGURANŢEI UTILIZATORILOR DE INFORMAŢII CONTABILE Floarea GEORGESCU The information regarding the cash flows are useful in determining the ability o f an entity to generate cash and cash equivalents and enable users to develop models to evaluat e and compare the updated value of future cash flows of various entities. Also, these informat ion enhance the degree of comparability of reporting the exploitation results between different entities, because it eliminates the use of different accounting treatments for the same transactions and events (IAS 7.4). Cuvinte cheie: PerformanŃă; Utilizatori de informaŃii; Echivalente de numerar; F luxuri de trezorerie; PoziŃie financiară Starea financiară a întreprinderii reprezintă factorul determinant în adoptarea decizilor de către managerii întreprinderii şi de către toate categoriile de par teneri sociali ai unei întreprinderi: investitorii, băncile şi celelalte instituŃii fin anciare, furnizorii, clienŃii, angajaŃii şi organizaŃiile sindicale, statul. PerformanŃa financiară reprezintă obiectivul oricărei întreprinderi şi deviza tuturor utilizatorilor de informaŃii financiare. Pentru a veni în întâmpinarea a

cestora, organismele de normalizare contabilă au fost preocupate de găsirea unor modele c are să reflecte informaŃiile privind performanŃa întreprinderii. Astfel, bilanŃul,co ntul de profit şi pierdere, situaŃia modificărilor capitalului propriu, situaŃia fluxuri lor de trezorerie, reprezintă componentele situaŃiilor financiare, toate constituind fu rnizori de informaŃii privind performanŃele întreprinderii. Obiectivul dominant al oricărei activităŃi economice, acela de a fi performantă, constituie o provocare pentru identificarea unui model de reflectare a acesteia. O componentă obligatorie a unui set complet de situaŃii financiare conform IFRS este situaŃia fluxurilor de trezorerie (cash flow statements) întocmită în baza IAS 7, ca un instrument de sine stătător, de aceeaşi importanŃă alături de bilanŃ, c ont de profit şi pierdere, situaŃia modificărilor capitalurilor proprii şi notele expli cative. ImportanŃa deosebită a acestei componente a situaŃiilor financiare este atât de mare încât pentru a o normaliza, a fost promulgat un standard separat care se oc upă doar de această situaŃie. Este o situaŃie ce se bazează pe mărimi de flux în reprezentarea modificărilor în poziŃia financiară a întreprinderii dar şi pe măr imi de stare, pornind de la poziŃiile din bilanŃ. Pentru a reflecta modificările în pro venienŃa şi utilizarea mijloacelor, situaŃia fluxurilor de trezorerie, va prezenta fluxurile de trezorerie din cursul perioadei, clasificate în activităŃi de exploatare, invest iŃie şi finanŃare (IAS 7.10). Această clasificare în funcŃie de activităŃi, furnizează i nformaŃii deosebit de utile, care permit utilizatorilor să analizeze impactul respectivelo r activităŃi Lector universitar doctorand, Universitatea Spiru Haret – Facultatea Managemen t Financiar-Contabil, Catedra de Contabilitate 311 asupra poziŃiei financiare a întreprinderii, informaŃii, ce pot fi folosite pent ru a evalua, de asemenea, relaŃiile ce apar între activităŃile respective. Trezoreria este un indicator deosebit de important pentru analiza financiară, deoarece o întreprindere capabilă să genereze constant o trezorerie semnificativ ă este o întreprindere solvabilă, iar utilizatorii pot să aprecieze schimbările în struct ura financiară a întreprinderii şi să anticipeze capacitatea acesteia de a se adapta la schimbările mediului. Intr-o viziune simplistă, trezoreria poate fi echivalentă cu banii din casă şi d in bancă. Intr-o viziune amplă, trezoreria este mult mai cuprinzătoare. In acest sens, Bernard Colasse preciza că „noŃiunea de trezorerie nu trebuie confundată, ca în limbajul curent, cu aceea de disponibilităŃi; trezoreria este ceea ce rămâne din resursele stabile după ce au fost finanŃate imobilizările şi nevoia de finanŃare legată de activitatea curentă sau nevoia de fond de rulment”. Pentru contabilitate, trezoreria reprezintă „activitatea în cadrul căreia se cup

rind tranzacŃiile şi evenimentele prin care se gestionează instrumentele financiare p e termen scurt (titlurile de plasament respectiv investiŃiile financiare pe termen scurt) , valorile de încasat, disponibilităŃile băneşti aflate în casieria societăŃilor comerciale , creditele bancare pe termen scurt, disponibilităŃile băneşti separate sub forma acreditive lor la societăŃile bancare şi alte valori de trezorerie” In România, odată cu OMFP 94/2 001, a fost reglementată situaŃia fluxurilor de trezorerie, ca o componentă obligatorie a situaŃiilor financiare ce trebuie întocmite de către întreprinderile ce îndeplin eau două din cele trei condiŃii de mărime prevăzute de acest ordin. Conform prevederilor OMFP 306/2002 şi societăŃile care nu îndeplineau criteriile de mărime erau încurajate să prezinte o astfel de situaŃie. Modelul a doptat de OMFP 94/2001 este preluat integral din IAS 7, iar metoda şi forma de prezentare au fost lăsate la latitudinea agenŃilor economici. OMFP 1752/2005, obligă la întocmirea situaŃiei fluxurilor de trezorerie acele societăŃi care depăşesc două din cele trei condiŃii de mărime. In plus, entităŃi le ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacŃionare pe o piaŃă reglementată, aş a cum aceasta este definită de legislaŃia în vigoare privind piaŃa de capital, sunt ob ligate să întocmească situaŃii anuale formate din cele cinci componente, indiferent de măr imea lor. Conform Directivei a patra a CEE, situaŃiile financiare anuale se compun din bilanŃ, cont de profit şi pierdere şi notele explicative. Statele membre pot să stabilească şi alte componente pentru setul de situaŃii financiare. In timp ce bilanŃul şi contul de profit şi pierdere oferă informaŃii primare despre situaŃia activelor, datoriilor şi performanŃele întreprinderii, situaŃia fluxurilor de trezorerie prezintă informaŃii despre poziŃia financiară. Pe baza fluxurilor de trezorerie se poate aprecia capacitatea întreprinderii de a-şi asigura mijloacel e de plată, lichiditatea şi modificările ei precum şi nevoile corespunzătoare de lich idităŃi viitoare. Această componentă a situaŃiilor financiare arată deosebirea între rez ultatul exerciŃiului financiar şi fluxurile de trezorerie ce-i aparŃin precum şi influen Ńele tranzacŃiilor monetare şi nemonetare asupra poziŃiei financiare. 312 InformaŃiile referitoare la fluxurile de trezorerie sunt folositoare la stabilirea capacităŃii unei entităŃi de a genera numerar şi echivalente de numer ar şi dau posibilitatea utilizatorilor să dezvolte modele de evaluare şi comparare a v alorii actualizate a fluxurilor de trezorerie viitoare ale diferitelor entităŃi. De ase menea, aceste informaŃii sporesc gradul de comparabilitate al raportării rezultatelor d in exploatare între diferite entităŃi, deoarece elimină efectele utilizării unor tr

atamente contabile diferite pentru aceleaşi tranzacŃii şi evenimente . Numerarul cuprinde disponibilităŃile băneşti şi depozitele la vedere iar echivalentele de numerar reprezintă investiŃiile financiare pe termen scurt, ext rem de lichide, care sunt uşor convertibile în sume cunoscute de numerar şi care sunt s upuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii. Echivalentele de numerar sunt deŃinute, mai degrabă, în scopul îndeplinirii angajamentelor în numerar pe terme n scurt, decât pentru investiŃii sau în alte scopuri. Pentru a califica un plasament drept echivalent de numerar, acesta trebuie să fi e uşor convertibil într-o sumă prestabilită de numerar şi să fie supus unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii. Prin urmare, o investiŃie este în mod nor mal calificată drept echivalent de numerar doar atunci când are o scadenŃă mică, de trei luni sau mai puŃin de la data achiziŃiei. InvestiŃiile în capitaluri proprii nu sunt considerate echivalente de numerar, c u excepŃia cazului în care sunt, în fondul lor economic, echivalente de numerar, d e exemplu, în cazul acŃiunilor preferenŃiale achiziŃionate în cursul unei perioade scurte înaintea scadenŃei lor şi cu o dată de răscumpărare specificată. Astfel, include rea echivalentelor de numerar în trezoreria întreprinderii este posibilă numai când acestea pot servi îndeplinirii obligaŃiilor pe termen scurt şi nu când au caracter de in vestiŃie. Creditele bancare Ńin în general de activitatea de finanŃare a întreprinderii. E ste posibil ca descoperirile de cont ce sunt rambursabile la vedere să facă parte di n gestiunea trezoreriei unei entităŃi şi ca atare sunt considerate ca o componentă a numerarului şi echivalentelor de numerar . Sunt excluse din fluxurile de trezorerie mişcările dintre elemente componente (care constituie numerar sau echivalente de numerar), deoarece acestea fac parte din gestiunea numerarului unei entităŃi, şi nu din activităŃile de exploatare, inves tiŃie şi finanŃare . O entitate trebuie să prezinte fluxurile sale de trezorerie din activităŃile de exploatare, investiŃie şi finanŃare într-o manieră care corespunde cel mai bine activităŃii sale. Clasificarea pe activităŃi furnizează informaŃii ce permit uti lizatorilor să stabilească impactul respectivelor activităŃi asupra poziŃiei financiare a en tităŃii, precum şi valoarea numerarului şi a echivalentelor de numerar. Aceste informaŃii pot fi folosite, de asemenea, pentru a evalua relaŃiile ce apar între activităŃile r espective . Există tranzacŃii care pot combina fluxuri de trezorerie ce aparŃin mai multor activităŃi, de exemplu atunci când rambursarea în numerar a unui împrumut includ e atât dobânda, cât şi capitalul împrumutat, elementul dobândă poate fi clasificat drept activitate de exploatare, iar elementul de capital, drept activitate de finanŃar

e . Formatul situaŃiei fluxurilor de trezorerie nu este specificat de către IAS 1 sa u IAS 7, prin urmare aceasta situaŃie poate fi prezentată atât sub formă de cont c ât şi sub formă de listă. In practică se utilizează aproape exclusiv forma listă. 313 În ceea ce priveşte raportarea fluxurilor de trezorerie, cazul normal se bazează pe principiul brut de raportare. Astfel, entităŃile vor raporta separat clasele principale de încasări şi plăŃi brute în numerar provenite din activităŃi de inv estiŃie şi finanŃare. ExcepŃie de la această regulă face, raportarea pe o bază netă a fluxu rilor de trezorerie,care se efectuează atunci când fluxurile de trezorerie reflectă, mai degrabă, activităŃile clientului decât pe acelea ale entităŃii şi când plăŃile şi încasăr ile în numerar pentru elementele pentru care rulajul este rapid, sumele sunt mari, iar termenul de scadenŃă este scurt. Activitatea de finanŃare, este domeniul care transmite utilizatorilor informaŃii despre capacitatea productivă a întreprinderii, deoarece activităŃile de exploat are sunt principalele activităŃi producătoare de venit ale entităŃilor. Conform IAS 7.14. fluxurile de trezorerie provenite din activităŃi de exploatare rezultă, în general, din tranzacŃiile şi alte evenimente care intră în determina rea profitului sau a pierderii. Exemple de fluxuri de trezorerie provenite din activ ităŃi de exploatare sunt: (a) intrările de numerar din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii; (b) intrările de numerar provenite din redevenŃe, onorarii, comisioane şi alte venituri; (c) plăŃile de numerar efectuate către furnizorii de bunuri şi prestatorii de servicii; (d) plăŃile de numerar efectuate către şi în numele angajaŃilor; (e) încasările şi plăŃile în numerar ale unei entităŃi de asigurare pentru prime şi daune, anuităŃi şi alte beneficii generate de poliŃele de asigurare; (f) plăŃile în numerar sau restituiri ale impozitelor pe profit, cu excepŃia caz ului în care ele pot fi identificate în mod specific cu activităŃile de investiŃie şi finanŃare; şi (g) încasările şi plăŃile în numerar provenite din contracte încheiate în scopur i de plasament sau tranzacŃionare. O activitate poate fi subordonată mai multor domenii de activitate. O entitate poate deŃine valori mobiliare şi titluri de credit pentru scopuri de tranzacŃion are sau plasament, caz în care sunt similare stocurilor de mărfuri achiziŃionate special pentru a fi revândute. Prin urmare, fluxurile de trezorerie generate de cumpărarea şi v ânzarea titlurilor de tranzacŃionare şi plasament sunt clasificate drept activităŃi de e xploatare. In cazul în care aceste active sunt deŃinute în scop investiŃional nu ar mai fi încadrate în această categorie. Prezentarea fluxurilor de trezorerie din cadrul activităŃii de investiŃii, utilizatorilor situaŃiilor financiare, oferă posibilitatea cunoaşterii asupra mo dificărilor

din cadrul activelor deŃinute pe termen lung. În acest sens, IAS 7.16 exemplific ă situaŃii de încasări şi plaŃi ce fac parte din activitatea de investiŃii: (a) plăŃile în numerar pentru achiziŃionarea de imobilizări corporale, necorporale şi alte active imobilizate. Aceste plăŃi le includ şi pe acelea care se referă la costurile de dezvoltare capitalizate şi la construcŃia, în regie proprie, a imobilizărilor corporale; (b) încasările în numerar din vânzarea de imobilizări corporale, necorporale şi alte active imobilizate; 314 (c) plăŃile în numerar pentru achiziŃia de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie ale altor entităŃi şi de interese în asocierile în partic ipaŃie (altele decât plăŃile pentru aceste instrumente considerate a fi echivalente de numerar sau acelea păstrate în scopuri de plasament şi de tranzacŃionare); (d) încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie ale altor entităŃi, şi interese în asocierile în participaŃie (altele decât încasările pentru acele instrumente considerate a fi echivalente de numerar sau acelea păstrate în scopuri de plasament şi de tranzacŃionare); (e) avansurile în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părŃi (altele decât avansurile şi împrumuturile efectuate de o instituŃie financiară); (f) încasările în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte părŃi (altele decât avansurile şi împrumuturile unei instit uŃii financiare); (g) plăŃile în numerar aferente contractelor futures, forward, de opŃiuni şi swa p, în afara cazului când acestea sunt deŃinute în scopuri de plasament sau de tranzacŃionare sau când plăŃile sunt clasificate ca fiind activităŃi de finanŃar e; şi (h) încasările în numerar aferente contractelor futures, forward, de opŃiuni sau swap, în afara cazului când acestea sunt deŃinute în scopuri de plasament sau de tranzacŃionare sau când încasările sunt clasificate ca fiind activităŃi de finan Ńare. Activitatea de finanŃare cuprinde toate evenimentele şi tranzacŃiile în legătură cu capitalul permanent. Cunoaşterea fluxurilor de trezorerie din această activit ate este importantă deoarece este utilă în previzionarea fluxurilor viitoare aşteptate de către finanŃatorii entităŃii. Exemple de fluxuri de trezorerie provenite din activităŃi de finanŃare: (a) încasările în numerar provenite din emisiunea de acŃiuni sau alte instrumente de capital; (b) plăŃile în numerar efectuate către proprietari pentru a achiziŃiona sau răscumpăra acŃiunile entităŃii; (c) încasările în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanŃă, a împrumuturilor, obligaŃiunilor, ipotecilor şi a altor împrumuturi pe termen scur t sau lung; (d)rambursările în numerar ale unor sume împrumutate; şi (e) plăŃile în numerar efectuate de locatar pentru reducerea obligaŃiilor aferen te unui contract de leasing financiar. O determinarea a fluxurilor de trezorerie este posibilă atât într-o modalitate originară cât şi una derivativă. In cazul determinării originare, încasările şi plăŃile

sunt preluate direct din conturi iar domeniile de activitate în mod direct clasi ficate. Datele se preiau, în acest caz direct din contabilitatea financiară şi se împart în tranzacŃii monetare şi nemonetare. In cadrul determinării derivative se porneşte în principal de la posturile bilanŃului şi ale contului de profit şi pierdere dar ş i de la alte situaŃii (de exemplu situaŃia provizioanelor). Conform IAS 7.18, calculul şi prezentarea fluxurilor de trezorerie aferente activităŃii de exploatare poate avea loc după metoda directă sau după cea indire ctă, metoda directă fiind bineînŃeles şi cea preferată de IAS deoarece aceasta furniz ează 315 informaŃii folositoare în estimarea fluxurilor de trezorerie viitoare şi care nu sunt disponibile prin metoda indirectă. Pe baza metodei directe, informaŃiile privind clasele principale de plăŃi şi încasări brute în numerar pot fi obŃinute fie: (a) din înregistrările contabile ale entităŃii; fie (b) prin ajustarea vânzărilor, a costului vânzărilor (dobânzi şi alte venituri similareşi cheltuieli cu dobânda şi alte cheltuieli similare pentru instituŃiile financiare) şi a altor elemente în contul de profit şi pierdere cu: (i) modificările pe parcursul perioadei ale stocurilor şi ale creanŃelor şi datoriilor din exploatare; (ii) alte elemente nemonetare şi (iii) alte elemente pentru care efectele numerarului sunt fluxurile de trezoreri e din investiŃii sau finanŃare. Prin metoda indirectă, fluxul de trezorerie net din activităŃi de exploatare est e determinat prin ajustarea profitului sau a pierderii cu efectele modificărilor s urvenite, pe parcursul perioadei în stocuri, creanŃe şi datorii din exploatare, elementelo r nemonetare cum ar fi amortizarea, provizioanele, impozitele amânate, pierderile şi câştigurile asociate valutelor, profiturile nerepartizate ale întreprinderilor a sociate şi interesele minoritare şi tuturor celorlalte elemente pentru care efectele în num erar sunt fluxurile de trezorerie din investiŃii şi finanŃare. Alternativ, fluxul de trezorerie net din activităŃile de exploatare poate fi prezentat folosind metoda indirectă, prin evidenŃierea veniturilor şi cheltuieli lor prezentate în contul de profit şi pierdere şi a modificărilor de pe parcursul pe rioadei survenite în valoarea stocurilor şi a creanŃelor şi datoriilor din exploatare. Atunci când, în cadrul mijloacelor financiare ale unei entităŃi au apărut mijloace de plată în valută sau au avut loc intrări de mijloace financiare în va luta, atunci este necesară o conversie valutară. Astfel IAS 7. 25 face referire la flu xurile de trezorerie provenite din tranzacŃiile efectuate în valută, care trebuie să fie î nregistrate în moneda funcŃională a întreprinderii raportoare, prin aplicarea cursului de sc himb dintre moneda funcŃională şi valută, asupra valorii în valută, la data fluxului de trezorerie. IAS 7.26. precizează că fluxurile de trezorerie ale unei sucursale d

in străinătate vor fi convertite la cursul de schimb dintre moneda funcŃională şi v alută, la data fluxului de trezorerie. Pentru simplificare se poate utiliza un curs mediu sau un curs de schimb ce aproximează cursul curent. Profiturile sau pierderile din dife renŃe de curs valutar nerealizate, înregistrate din disponibilităŃi băneşti, depozite la vedere şi echivalente de numerar nu reprezintă tranzacŃii monetare şi de aceea nu sunt considerate cash flow. Totuşi, acestea se răsfrâng asupra mijloacelor financiare , a căror valoare scade sau creşte, datorită modificărilor de curs valutar. Fluxurile de trezorerie rezultate din încasări sau plăŃi de dividende şi dobânzi trebuie prezentate separat. Sub rezerva respectării principiului permanenŃei metodelor, aceste tranzacŃii se subordonează uneia din cele trei categorii de ac tivităŃi. PlăŃile de dobânzi sunt independente de efectul lor asupra contului de profit şi pierdere, în sensul că pot fi recunoscute drept cheltuieli ale perioadei sau pot face parte din costul de achiziŃie al activelor cu ciclu lung de fabricaŃie (IAS 7.32 ). In cazul instituŃiilor financiare atât dobânda plătită, cât şi dobânda şi dividende le 316 încasate sunt clasificate drept fluxuri de trezorerie din exploatare. Totuşi, nu există un consens privind clasificarea acestor fluxuri de trezorerie de către al te entităŃi. Atât dobânda plătită, cât şi dobânda şi dividendele încasate pot fi cl asificate drept fluxuri de trezorerie din exploatare, deoarece intră în determinarea profi tului sau a pierderii. Alternativ, dobânda plătită şi dobânda şi dividendele încasate pot fi clasificate drept fluxuri de trezorerie din finanŃare şi, respectiv, din investi Ńie, deoarece ele reprezintă costuri ale atragerii surselor de finanŃare sau a rentab ilităŃii investiŃiilor. Similar, dividendele plătite pot fi clasificate drept fluxuri de trezorerie din finanŃare, deoarece reprezintă costuri ale atragerii resurselor de finanŃare . Alternativ, dividendele plătite pot fi clasificate drept componentă a fluxului d e trezorerie din activităŃi de exploatare pentru a ajuta utilizatorii să determine capacitatea unei entităŃi de a plăti dividende din fluxurile de trezorerie de ex ploatare. Fluxurile de trezorerie provenite din impozitul pe profit vor fi prezentate separat şi vor fi clasificate drept fluxuri de trezorerie din activităŃi de expl oatare, cu excepŃia situaŃiei în care ele pot fi alocate în mod specific activităŃilor de f inanŃare şi investiŃie. În timp ce cheltuielile cu impozitul pot fi alocate fără dificultate activităŃilor de investiŃie şi finanŃare, fluxurile de trezorerie aferente impoz itelor respective sunt, adesea, imposibil de alocat şi pot apărea într-o perioadă difer ită de cea a fluxurilor de trezorerie aferente tranzacŃiei de bază. Prin urmare, impozi tele plătite sunt clasificate, de obicei drept fluxuri de trezorerie din activităŃi d

e exploatare. Totuşi, atunci când este posibilă identificarea fluxului de trezorer ie din impozite şi alocarea lui unei tranzacŃii individuale care dă naştere unor fluxur i de trezorerie clasificate drept activităŃi de investiŃie sau finanŃare, fluxul de t rezorerie din impozite va fi clasificat în mod corespunzător ca activitate de investiŃie sau f inanŃare. Atunci când fluxurile de trezorerie din impozite sunt aferente mai multor clase de activităŃi, este prezentată valoarea totală a impozitelor plătite. TranzacŃiile aferente activităŃilor de investiŃie şi de finanŃare sunt prezentat e în situaŃia fluxurilor de trezoreria numai atunci când conduc la modificări în cadr ul mijloacelor de plată. Din acest motiv prezentarea tranzacŃiilor nemonetare trebuie să aibă loc fie în notele explicative fie într-o altă situaŃie distinctă. IAS 7.47 exemplifică astf el de situaŃii care nu au efect asupra fluxurilor de trezorerie: achiziŃionarea de act ive fie prin asumarea directă a obligaŃiilor aferente, fie prin intermediul unui leasing financiar, achiziŃionarea unei entităŃi prin intermediul emiterii de acŃiuni şi convertirea datoriilor în capital. Atunci când apar tranzacŃii, care parŃial au efect monetar, atunci partea monetară trebuie prezentată în cadrul fluxurilor de trezo rerie respective. Soldurile numerarului şi echivalentelor de numerar trebuie să fie prezentate în componentele lor. De asemenea trebuie prezentată o reconciliere a sumelor din situaŃia fluxurilor de trezorerie cu elementele echivalente raportate în bilanŃ. In cadrul notelor explicative trebuie indicată politica adoptată în determinarea component elor numerarului şi ale echivalentelor de numerar. In plus, efectul oricărei modifică ri în politica de determinare a componentelor numerarului şi echivalentelor de numerar , de exemplu, o modificare în clasificarea instrumentelor financiare anterior conside rate 317 ca făcând parte din portofoliul de investiŃii ale entităŃii, este raportat în conformitate cu IAS 8 Politici contabile, modificări în estimările contabile şi erori. Trebuie prezentate acele mijloace de plată a căror utilizare de către grup este restricŃionată, de exemplu soldurile de numerar şi echivalente de numerar deŃinu te de o filială care îşi desfăşoară activitatea într-o Ńară unde se aplică controlul s chimbului valutar sau alte restricŃii legale, atunci când soldurile nu sunt utilizabile în orice scopuri de către societatea-mamă sau de alte filiale. InformaŃiile despre fluxurilor de trezorerie care conduc la creşteri ale capacităŃii de exploatare sau la menŃinerea capacităŃii de exploatare oferă de asemenea posibilitatea utilizatorilor să determine dacă entitatea investeşte în mod adecvat pentru menŃinerea capacităŃii sale de exploatare. O entitate care nu inv esteşte în mod adecvat în menŃinerea capacităŃii de exploatare poate prejudicia

profitabilitatea sa pe viitor pentru lichiditatea curentă şi repartizările către acŃionari. Alături de IAS 7 şi alte standarde solicită informaŃii în legătură cu fluxurile de trezorerie. De exemplu, prezentarea pe segmente a fluxurilor de trezorerie oferă utilizatorilor posibilitatea de a obŃine o înŃelegere mai bună a relaŃiilor dint re fluxurile de trezorerie ale societăŃii, pe ansamblu, şi acelea ale părŃilor sale component e, pe de o parte, şi gradul de disponibilitate şi variabilitate a fluxurilor de trezoreri e pe segmente, pe de altă parte. Bibliografie [1] ALBU N., ALBU C. - Instrumente de management al performanŃeiEditura Economică, Bucureşti, 2004. [2] BOJIAN, O. - Contabilitatea financiară a întreprinderii Editura Universitară, Bucureşti, 2004. [3] CĂLIN O., CÂRSTEA Ghe. - Contabilitatea de gestiune şi calclulaŃia costurilor Editura Atals Press, Bucuresti, 2003. [4] CARAIANI C., DUMITRANA M (coordonatori) - Contabilitate de gestiune & Control de gestiune, editia a II-a Editura Infomega, Bucuresti, 2005. [5] DUŢESCU, A. - Ghid pentru înŃelegerea şi aplicarea Standardelor InternaŃionale de Contabilitate Editura CECCAR, Bucureşti, 2002. [6] DUŢESCU A. - Politici contabile de întreprindere Editura CECCAR, Bucureşti, 2003. [7] FELEAGĂ N. (coordonator) - Contabilitate aprofundată Editura Economica, Bucuresti, 1996. [8] FELEAGĂ N. - Îmblânzirea junglei contabilităŃii – concept şi normalizare în contabilitate Editura Economică, Bucureşti 1996. [9] FELEAGĂ N. - Controverse contabile. Dificultati conceptuale si credibilitatea contabilitatii Editura Economica, Bucuresti, 1996. [10] FELEAGĂ N., IONAŞCU I.. - Tratat de contabilitate financiară, vol .I si II Editura Economică, Bucureşti, 1998. [11] FELEAGĂ N., MALCIU L., BUNEA Şt. - Contabilitatea românească între Scylla şi Charybda Revista Contabilitatea, Expertiza şi Auditul Afacerilor , nr. 12/2000. 318 [12] Feleagă N. - Provocări în contabilitatea românească a anului 2001 Revista Contabilitatea, Expertiza şi Auditul Afacerilor, nr.2/2001. [13] Feleagă N., Malciu L., Bunea Şt. - Bazele contabilitatii – o abordare europeană şi internaŃională Editura Economică, Bucureşti, 2002. [14] FELEAGĂ N., MALCIU L. - Politici şi opŃiuni contabile (Fair Accountin versus Bad Accounting) Editura Economică, Bucureşti, 2002. [15] FELEAGĂ, N., MALCIU, L. - Recunoaştere, evaluare şi estimare în contabilitatea internaŃională Editura CECCAR, Bucureşti, 2004. [16] IONAŞCU I. - Epistemologia contabilităŃii Editura Economică, Bucureşti, 1997. [17] IONAŞCU I. - TendinŃe internaŃionale privind (de)reglementararea contabilităŃii firmelor: învăŃăminte pentru România Lucrările congresului al XII lea al Profesiei Contabile din România, Bucureşti, 20-21 septembrie, 2002 Editura CECCAR, Bucureşti, 2003. [18] IONAŞCU I. - Dinamica doctrinelor contabilităŃii contemporane Ed. Economică, Bucureşti, 2003. [19] RISTEA M - Contul de profit şi pierdere între natura şi destinaŃia cheltuielilor şi veniturilor Revista Contabilitatea, Expertiza şi Auditul Afacer ilor, nr. 3/1999. [20] RISTEA M. - Metode şi politici contabile de întreprindere Editura

Tribuna Economică, Bucureşti, 2000. [21] *** Standardele Internationale de Contabilitate 2005, Editura Economică, Bucureşti, 2005 [22] * * * Legea contabilitatii nr.82/1991modificata si completată. 319 STUDENT MOBILITY /PLACEMENTS (SMP) IN EUROPEAN PROGRAMMES. A SOCIOLOGICAL VIEW OF THE IMPACT SMP ON THE ROMANIAN MARKET LABOUR Madlena NEN Dan POPESCU Iulia CHIVU Cercetarea actuala urmareste a studia eficienta programelor comunitare si impact ul mobilitatilor studentesti in spatial Uniunii Europene asupra formarii resurselor umane superior calificate. Sunt urmarite atat stagiile de studiu cat si cele de plasament, resp ectiv, perioada de mobilitate desfasurata in cadrul unei intreprinderi, centru de cercetare sau in cadrul unei firme. Studiul s-a bazat pe raspunsurile date la chestionarul distribuit tuturor Agenti ilor Nationale participante la programul Erasmus. In the last years, progress has been made at European level to develop and adopt a European Qualification Framework (EQF), a sort of Esperanto of qualification tha t allows an easy translation of all national qualification frameworks into one common language an d that covers not only vocational training but also higher education. The current study is based on the results of the questionnaire distributed to al l participant Agencies in the ERASMUS programme. Overall, answers from 31 Agencies were receiv ed. This programme supports, within the European Union, a number of Higher education and training institutions which attract mainly European students, researchers and trainees. I n 2007, close to 1,200 students and researchers will thus be involved and more than 15,000 profes sionals. Key words: mobility, ERASMUS, study, placement Introduction In Romania the SMP numbers for 2007/08 will be lower than expected. The reasons given by the HEIs are: lack of information about the possibilities among the students and lack of information on departmental level at the HEIs. It would be necessary to help the HEIs in creating links to the enterprises. At the moment i n many cases it is the students’ responsibility to find the placement which does n ot always lead to the best quality of the placement. Common initiatives should be implemented in order to advertise this possibility to the enterprises at the Eur opean level. Methodology and findings AgenŃia NaŃională pentru Programe de EducaŃie şi Pregătire Profesională, Bucur eşti, România Academia de Studii Economice, Bucureşti – Facultatea de Management, Bucureşti , România

Academia de Studii Economice, Bucureşti – Facultatea de Management, Bucureşt i, România 320 Data from National Agencies was gathered by means of questionnaires. Overall, answers from 31 Agencies were received. Results Key findings of the questionnaire: - Monthly Erasmus placement grants to students: There were remarkable differences in the level of the placement grants paid to students. In some count ries the grants are below 400 / month, in some others clearly above 600 , even up to 1 000 / month. In 16 out of 30 countries there is national co-funding available for Erasmus placements. In most cases the co-funding is in the form of state financial aid o r loan directly to the students. - Mobility numbers: The total estimated number of SMP to be carried out in 2007/08 is 22 844 students,even though this figure might be greatly over estimat ed. It was emphasized that it still is very hard to estimate the mobility flows. Howeve r, notable increase is foreseen compared to numbers under Leonardo programme. In average 134 % increase is expected but there are great differences between count ries. Lack of information on Erasmus placements among the HEIs / students and lack of experience in arranging the placements among the HEIs may have lowered the SMP numbers during the first year of LLP but the numbers are expected to grow. All i n all, the SMPs will have a significant contribution in reaching the target of 3 millio n Erasmus students. Consortia: In total 66 Erasmus placement consortia were approved in Europe in 2007. Out of those as many as 46 consortia were already active under LdV. Consortia exist in 13 countries. Countries with most consortia are Spain (22), Germany (14), France (12) and Austria (4). The size of consortia varies; the lar gest have up to 20 partners. Many of the consortia already active under LdV have a st rong expertise in cooperating with the enterprises and arranging the placements. A consortium may save resources from individual HEIs and make university-enterpris e cooperation easier offering one common contact point for the enterprises to reac h the whole consortium. At the same in many countries there is a lack of knowledge on how to work as a consortium. Conclusions The cooperation between the NAs is seen important. The forms of cooperation could be: exchange of info and good practice, promotion activities, common partn er finding and consortia database, website with practical information on each count ry for incoming trainees, large contact seminars for different stakeholders etc. Challenges and good practice related to SMP o During the first year of SMP many more challenges than good practices have been reported. o The challenges are related to grant amounts, programme rules, information, partner finding, study programmes, quality assurance, recognition and practical arrangements of the placements. Also the role of incoming trainees is seen

problematic in many countries due to lack of receiving HEI. 321 - Monitoring: It was stated that it is the HEIs’ task to monitor the quality of individualplacements and the compliance of the Quality Commitment. The monitoring of the EUCcompliance will be planned and organized by DG EAC and will see the direct participationand responsibility of external academic experts with the support of the NA. - Promotion of the action to all stakeholders is seen as an important task. The NAs can also cooperate in order to reach wider results on European level. - Help in partner finding could be done in a form of European database and / or contact seminars. An individual HEI may benefit greatly from being a member of a placement consortium or an European network. - Contribution to the recognition of placements. The NAs could cooperate with the national Bologna expert groups in order to improve the recognition issues. - In order to develop the action further, results of the first 1-2 years of SMPs must be collected and carefully analyzed. - In order to reach the common goals all the NAs should include the activities of the guidance plan into their work programme. - The cooperation between the NAs is seen important. Challenges and good practice related to SMP. During the first year of SMP many more challenges than good practices have been reported. The challenges are related to grant amounts, programme rules, information, partner finding, study programmes, quality assurance, recognition and practical arrangements of the placements. Also the role of incoming trainees is seen problematic in many count ries due to lack of receiving HEI. Bibliografie [1] "Higher Education Cooperation 1975-1985 : Creating a basis for growth in an adverse economic climate", Alan Smith, European Journal of Education, Vol. 20 , Nos 2-3 1985. [2] "The History of European Cooperation in Education and Training", European Commission, Publication Office, 2006. [3] “L’assurance qualité de la formation des enseignants en Europe”, Commission Europénne [4] www.europa.eu/ploteus and the www.europass.cedefop.europa.eu sites. [5] Erasmus National Agency Meeting on Erasmus Placements, April 2008, Helsinki, Finland. 322 NOI VREMURI, NOI ACTORI, NOI PERICOLE, NOI AMENINŢĂRI Adrian DANIELESCU One of the main issues we have to take into consideration is the advance in technology. An adversary may produce, purchase or use a technology that could pu t him in circumstantial (lethal) advantage that was by no means anticipated. Under proper conditions, their quantitative capacity combined with situational advanta ges (for instance, initiative, limited objectives, short range communications, known area, sufficient time to unfold and prepare battle strategic positions and skilful use of asymmetric and asynchronous methods) will prove to be significant challenge. Una din problemele esenŃiale asupra căreia trebuie să ne îndreptăm atenŃia, este surpriza tehnologiei, în care un adversar poate elabora, achiziŃiona sau folosi o tehnologie care i-ar putea conferi un avantaj circumstanŃial (letal) care nu a f ost anticipat. În condiŃii adecvate, capacitatea lor cantitativă, combinată cu avant ajele

situaŃionale (de exemplu, iniŃiativă, obiective limitate, linii scurte de comuni caŃii, teren cunoscut, timp suficient pentru desfăşurarea, pregătirea poziŃiilor de lup tă şi folosirea cu abilitate a metodelor asimetrice şi asincrone) vor reprezenta provo cări semnificative. China, Rusia, India, Pakistanul, Iranul, un Irak şi o Coree de Nord nestânjenite sunt exemple de armate care pot dota forŃe numeroase cu un amestec de capacităŃi actuale şi avansate. Aceste forŃe ar putea provoca direct forŃele Statelor Unite şi AliaŃilor într-un conflict limitat sau regional, în special după anul 2010. China. Cele mai mari forŃe hibrid vor fi cele ale Chinei. Beijingul îşi modernizează cele mai bune unităŃi (probabil 10% din totalul forŃelor) într-un r itm constant, în concordanŃă cu accentul pe care Ńara îl pune pe dezvoltarea economi că generală. În jurul anului 2010, aceste forŃe speciale vor atinge un nivel de com petenŃă corespunzător războiului de manevră din anii ‘80, deşi până aproape de anul 2020 nu vor putea desfăşura operaŃiuni mari şi complexe cu toate armatele. Totuşi, acest segment din structura forŃelor chineze va fi relativ bine înzestra t cu mii de rachete cu rază de acŃiune în teatrul operaŃiunilor, sute de avioane d e vânătoare din generaŃia a patra, mii de tancuri şi piese de artilerie echivalent e cu cele de la sfârşitul războiului rece, câteva submarine diesel şi nucleare din generaŃ ia a treia şi aproximativ 20 de nave noi de luptă la suprafaŃă. Este posibil să pună la punct şi un sistem integrat de apărare antiaeriană şi sisteme moderne de comandă şi co ntrol la nivel strategic şi operativ. Rusia. Este posibil ca şi forŃele Rusiei să devină un hibrid. Rusia are o bogată tradiŃie militară şi are în curs de cercetare şi dezvoltare multe programe tehno logice pentru a Ńine pasul. Dar o reducere cronică a finanŃării şi o serie de probleme cotangente au devastat forŃele militare. Doctorand 323 Dacă nu vor avea loc schimbări radicale, există puŃine şanse ca forŃele convenŃionale ale Moscovei să facă progrese semnificative în deceniul următor, i ar enormele probleme politice, economice şi sociale cu care se confruntă Rusia fac imposibil acest lucru. Totuşi, dacă Moscova începe să-şi revină din criza economică şi politică în următorii ani, şi dacă armata va avea o conducere şi resurse stabile şi corespunzătoare. Rusia va putea să înceapă refacerea unei armate eficiente spre sfârşitul deceniului următor şi îşi va putea înzestra o forŃă mult avansată în perioada 20 152020. În condiŃii optime (pentru Rusia) această forŃă va fi mare şi puternică la standarde regionale, echipată cu mii de sisteme de ultimă generaŃie din războiul rece şi sute de sisteme mai avansate constituite după anul 2010. Această perspectivă asupra Rusiei, ca putere regională consolidată, este un scenariu, din mai multe, şi poate să nu fie rezultatul cel mai probabil, depinzâ nd în

mare măsură de deciziile politice ale guvernului rus şi de evoluŃia economiei ru seşti. Coreea de Nord rămâne Ńara cu cea mai mare probabilitate de a implica Statele Unite într-un scenariu de război regional pe scară largă în viitorul apropiat (u rmătorii cinci ani). Dacă va avea loc un război, forŃele Phenianului foarte numeroase, pu ternic înarmate şi desfăşurate în imediata apropiere a raionului acŃiunilor de luptă (î n special artileria şi rachetele cu rază scurtă de acŃiune) instalaŃiile subterane, armele de distrugere în masă, rachetele cu rază lungă de acŃiune şi capacitatea forŃelor p entru operaŃiuni speciale, combinate cu caracteristici de timp, distanŃă, teren şi alt e trăsături strategice ale dinamicii războiului în Peninsula Coreea, vor reprezenta o provoc are semnificativă pentru forŃele aliate. Un război în Coreea va fi extraordinar de violent şi distructiv. Pe termen lung, situaŃia economică cumplită şi securitatea internă vor afecta în continuare star ea pregătirii de luptă a armatei şi vor împiedica modernizarea pe scară largă a arm atei, chiar dacă unor elemente speciale ale forŃelor (îndeosebi armele de distrugere î n masă, rachetele cu rază lungă de acŃiune şi forŃele pentru operaŃiuni speciale) li se va acorda prioritate. Coreea de Nord prezintă o dilemă: un stat care se prăbuşeşte, în care apar tensiuni interne, cu capacităŃi militare convenŃionale care se diminuează, dar care reprezintă o ameninŃare regională şi mondială tot mai mare datorată extinde rii capacităŃilor sale în ceea ce priveşte armele de distrugere în masă şi rachetele cu rază lungă de acŃiune. Irakul. Bagdadul încearcă să-şi refacă forŃele pe care le-a pierdut în războiul din Golf, dar nu va putea face efectiv acest lucru atâta timp cât sancŃiunile ON U rămân încă în vigoare. Pe lângă aceasta, operaŃiunile militare ale Irakului vor rămâne limitate în faŃa prezenŃei şi angajării Statelor Unite şi AliaŃilor.Pe termen lu ng, presupunând că cei aflaŃi la conducerea Irakului vor continua să pună accentul p e puterea militară şi că ar putea evita regimul de sancŃiuni mai devreme sau mai t ârziu, iar preŃul petrolului revine, Bagdadul ar putea achiziŃiona în jurul anului 2020 un număr mare de arme de distrugere în masă, sute de rachete balistice şi de croazi eră, şi-ar putea tripla numărul avioanelor din generaŃia a treia şi a şi-ar putea dub la parcul de vehicule blindate. 324 Deşi această forŃă va fi mare şi puternică la standardele regionale, perspectivele sale de succes împotriva unui adversar occidental vor depinde în u ltimă instanŃă de succesul pe care Bagdadul îl va avea în depăşirea slăbiciunii cronic e a

conducerii armatei, a activităŃii de informaŃii şi de cercetare-recunoaştere, a moralului, a stării pregătirii de luptă, a logisticii şi pregătirii. Se poate es tima o serie continuă de circumstanŃe provocatoare şi litigioase care implică toate condiŃiil e politice, culturale şi geopolitice complexe în care există Irakul. Dacă nu va av ea loc o schimbare în conducere, Irakul se va îndrepta spre o situaŃie instabilă şi o rev italizare a capacităŃii militare. Iranul. Creşterea constantă a arsenalului militar al Teheranului este destinată sporirii influenŃei Iranului în Orientul Mijlociu şi în Asia Centrală, descurajă rii Irakului şi a altor agresori din regiune şi limitarea influenŃei Statelor Unite în regiune. Iranul recunoaşte că nu poate spera să egaleze direct puterea militară a Statelo r Unite şi de aceea caută mijloace asimetrice şi asincrone să provoace indirect St atele Unite: prin subversiune şi terorism, prin formarea unor capacităŃi aeriene, de a părare antiaeriană, rachete, mine de război şi navale pentru a împiedica accesul mariti m în şi în jurul Strâmtorii Hormuz, şi prin achiziŃionarea de arme de distrugere în masă şi de rachete cu rază mai lungă de acŃiune pentru descurajarea Statelor Unite şi intim idarea vecinilor. În următoarele două decenii, este posibil ca Iranul să achiziŃioneze toată gama de arme de distrugere în masă, un număr substanŃial de rachete balistice şi de croazieră între care unele cu rază intercontinentală de acŃiune, să-şi dubleze n umărul de avioane din generaŃia a patra, să-şi tripleze numărul de tancuri şi de blinda te şi săşi îmbunătăŃească semnificativ capacitatea navelor de luptă la suprafaŃă. Ca şi în cazul Irakului, eficienŃa Iranului în asigurarea şi folosirea acestui potenŃial militar crescut împotriva unui adversar avansat va depinde în mare măsură de intangibile – comandă şi control, instruire, întreŃinere, informaŃii secrete şi cercetare-recu noaştere, administrare şi condiŃii şi circumstanŃe situaŃionale. Economia Iranului este pr obabil singurul factor esenŃial în realizarea dorinŃei acestuia. Cu excepŃia situaŃiei din Coreea, în următoarele două decenii ameninŃarea unui război convenŃional regional pe scară largă în care vor fi implicate Statele Uni te va fi probabil în continuare limitată. Majoritatea adversarilor posibili recunosc superioritatea militară generală americană şi, dintr-o serie de motive, nu-şi vor îmbunătăŃi semnificativ capacit atea militară într-atât încât să reprezinte o provocare convenŃională directă în acea perioadă. Totuşi, după anul 2010, şi în mod sigur în 2020, există o posibilitate sporită c a principalele puteri militare regionale să-şi perfecŃioneze semnificativ forŃele şi, în condiŃii propice, pot ameninŃa direct succesul misiunilor S.U.A. într-o anumită situaŃie sau într-un conflict regional. Problema pentru care se planifică forŃele militare americane este menŃinerea

capacităŃii în viitorul apropiat pentru descurajarea agresiunii regionale, îmbun ătăŃind în acelaşi timp capacitatea de a face faŃă ameninŃărilor regionale extinse pe ca re le reprezintă forŃele hibrid numeroase. Aceste condiŃii pot fi modificate radical d e mulŃi 325 factori, între care dezvoltarea tehnologiilor letale avansate şi posibilitatea formării unor alianŃe şi coaliŃii. SituaŃia mondială dinamică şi diversă, recunoaşterea aproape universală a superiorităŃii militare convenŃionale a Statelor Unite şi interdependenŃa de sec ole între război şi pace, ameninŃare şi reacŃie, ofensivă şi defensivă, arta ştiinŃa şi te hnologia militară schimbă fundamental natura ameninŃărilor cu care ne confruntăm şi însuş i caracterul războiului. Este aproape imposibil să se prevadă ce rol vor juca aceşti factori în termenii motivelor, vulnerabilităŃilor, capacităŃii, oportunităŃii, experienŃei tehnologi ce şi locale a ameninŃărilor specifice. Cu toate acestea recunoscând interesele vitale ale Statelor Unite, înŃelegând de ce oameni, lideri de state se angajează în război, şi făcând cunoscută interacŃi unea între capacitatea, intenŃiile şi dorinŃa posibilă ale unui inamic se pot disting e trăsăturile unui nou tipar de ameninŃări şi se pot evalua tendinŃele şi metodele noului război. AmeninŃarea bipolară (războiul rece) a fost înlocuită de un set mai dive rs şi multipolar de entităŃi generalizate şi condiŃii de conflict. Acestea includ: par teneri care în general împărtăşesc acelaşi sistem de valori şi pot fi frecvent consider aŃi aliaŃi militari; concurenŃi care pot împărtăşi sau nu aceleaşi valori, sunt concurenŃi în diferite situaŃii, dar nu sunt adversari militari; adversari care au în general valori şi interese contrare dar nu au cele necesare ca să se opună activ; renegaŃii care a u atitudini inacceptabile în care folosesc deseori forŃa şi violenŃa militară şi s unt inamici actuali sau posibili împotriva cărora trebuie anticipată folosire activă a forŃei militare; stări de necesitate, în general este vorba de operaŃiuni umanitare de salvare, diferite operaŃiuni de pace, alte operaŃiuni (nu de război), dezastre naturale s au ecologice care necesită folosirea resurselor militare. Acest nou tipar de amenin Ńare are implicaŃii semnificative pentru planificarea militară şi pentru perfecŃionarea f orŃelor armate. În timpul războiului rece, caracterul bipolar al competiŃiei superputeri lor a permis o continuitate substanŃială în planificarea apărării şi perfecŃionarea fo rŃelor. ReŃinerea a constituit contextul de bază al tuturor proceselor de decizie ale politicii superputerilor în probleme de securitate. Doctrina, concepŃiile de lup tă şi dotarea sovieticilor, combinate cu raportul de forŃe şi potenŃialul de mobilizar

e, Pactul de la Varşovia - NATO, ca şi terenul şi caracteristicile geografice unice ale Europei Centrale, au stat la baza doctrinei, a strategiei, tacticii şi fabricări i materialelor, a criteriilor de dimensionare a forŃelor, cerinŃelor operative şi organizatorice. În acest tipar larg al ameninŃării sovietice, alte cerinŃe ale forŃelor au fost considerate în general cazuri mai puŃin incluse, plecând de la presupunerea că d acă Statele Unite puteau şi-i Ńină în frâu pe sovietici în Europa Centrală, atunci p uteau să Ńină orice în frâu. În noul tipar, ameninŃările sunt mai diverse şi mai complexe şi este mult mai greu să se întocmească planuri în funcŃie de ele. De exemplu, Coreea de Nord şi Irakul reprezintă provocări semnificativ diferite în ceea ce priveşte tactica, echipamentele şi capacităŃile lor, terenul şi teatrul de acŃiuni. Nici una nu re prezintă o ameninŃare cu tehnologie modernă, deşi Coreea de Nord posedă probabil capacităŃi nucleare. 326 În acest timp, Rusia, China şi alte puteri europene şi asiatice reprezintă concurenŃii cei mai importanŃi ai Americii în tehnologie militară, dar este puŃi n probabil ca în următorii 10-20 de ani să se confrunte aceste state într-un confl ict militar direct. De asemenea, provocările actuale cele mai presante (alte operaŃiuni decât războiul, terorismul, traficul cu narcotice şi alte activităŃi criminale cu impl icaŃii pentru securitatea naŃională) şi ameninŃările cele mai mari care apar (armele de distrugere în masă şi proliferarea rachetelor) au o utilitate limitată ca bază p entru dimensionarea şi definirea cerinŃelor în viitor. Ideea că evenimentele singulare se întâmplă izolat şi că