You are on page 1of 3

ADAPTAREA SCOLARA

In condiţiile coborarii pragului de debut şcolar, analiza adaptării şcolare se impune a fi
realizata dintr-o perspectiva noua, interdisciplinara, psiho-pedagogica si medico-sociala.
Faptul este pe deplin explicabil datorita modalitatii mari a vieţii sociale si in special mutaţiilor
produse in sistemul nostru şcolar, in special in ultimul deceniu.
Adesea, in vorbirea curenta, noţiunilor de adaptare si integrare li se acorda aceeaşi
semnificaţie. Noţiunea de „adaptare” implica acţiunea de modificare, de ajustare, de
transformare a copilului pentru a deveni „apt pentru scoală”, „capabil d a face fata
cerinţelor” , de a fi „compatibil”si „in acord cu normele si regulile pretinse de programa
şcolara”. Adaptarea are in vedere reglementarea condiţiilor si ajustarea acestora in raport cu
situaţiile cotidiene. Integrarea insa se refera la consolidarea includerii optimale a individului
in cadrul grupului, mai ales sub aspect profesional, social si in cazul nostru, şcolar. Integrarea
s-a generalizat pentru etapa finala a scolarizarii, adaptarea reprezentând una din fazele
realizării integrării.
Pregătirea copilului pentru adaptarea şcolara (parte integranta a adaptării sociale)
începe inca din familie, fiind continuata in următorii ani petrecuţi in alte instituţii (creşa,
gradinita) frecventate premergător perioadei şcolare. Elevii sunt mereu antrenaţi in asimilarea
de noi valori si supuşi evoluţiei personalitatii lor, a aspiraţiilor si nazuintelor profesionale.
Şcoala are menirea de a îndruma elevul, in sa fel încât sa-i asigure posibilitatea de
dezvoltare si de împlinire a personalitatii multilaterale. Şcoala, ca principal factor de educare
si formare a personalitatii copilului si a viitorului adult poarta răspunderea adaptării acestuia
chiar si in societate.
Adaptarea scolara presupune operarea cu o serie de indicator care constituie sistemul
de referinta al nivelului de realizare a interacţiunii dintre personalitatea elevului si ansamblul
condiţiilor de desfasurare a procesului instructiv-educativ.
Conţinutul invatamantului, concretizat in planurile de invatamant, in programe şcolare
si manuale reprezintă sistemul de referinţa al adaptării si de asemenea principalul indicator.
Acesta se refera la ansamblul de cunostinte pe care elevul trebuie sa le insuseasca din
principalele domenii ale stiintelor contemporane. Elevul trebuie sa se conformeze cerinţelor,
sa-si insuseasca cu maximum de eficienta informaţiile prevăzute, sa-si formeze deprinderi si
priceperi necesare. Elevul va invata cu atât mai temeinic si se va adapta mai bine cu cat va
accepta mai rapid metodele si mijloacele de invatamant.

cu localul scolii. Intre inteligenta si adaptare exista o stransa interdependenta. pregatirea sa profesionala. In conditiile existentei unei atmosfere favorabile cooperarii. natura cerintelor scolare. Reusita scolara. Indicatorii relaţionali furnizează date importante pentru aprecierea gradului de adaptare şcolara a unui elev. relatia elevcadru didactic. ca simpatic pot duce la cresterea randamentului activitatii. sistemul relatiilor extrafamiliale si extrascolare. De asemenea. aspiratiile acestora. Adaptarea se apreciaza . atitudinea fata de profesie si fata de elev. de dezvoltarea normala a inteligentei scolare. factorii pedagogici si familiali influenteaza adaptarea: formele de organizare a invatamantului. sa se adapteze situaţiilor din clasa. precum si formele de manifestare afectiva. componenta a adaptarii scolare. profesiunea. pe baza nivelului la care copilul se realizeaza sub aspectul reusitei scolare si a conduitei sale in colectivul scolar. Factorii interni ai adaptarii scolare depind in primul rand de personalitatea elevului. de factorii biologici si psihologici. deci. este influentata de nivelul dezvoltarii intelectuale. metodele si mijloacele de invatamant. adaptarea şcolara depinzând de condiţiile unui climat şcolar optim. structura personalitatii (elevului) profesorului. . cu noii colegi. climatul afectiv al familiei. pregatirea scolara a parintilor. Trebuie sa nu intre in dezacord cu regulile de convieţuire din mediul şcolar.In prima clasa micul şcolar trebuie sa se obisnuiasca cu noul invatator.

Adaptarea scolara..Profesor Stanciu Adina BIBLIOGRAFIE 1. Coasan A. 1972 3. Salade D... Educatie si contemporaneitate. Vasilescu A. Strategii didactice. Dancsuly A. 1988 2.. Editura Stiintifica si enciclopedica Bucuresti. Editura Dacia Cluj Napoca. Dulama M-E. 2000. Editura Clussium Cluj Napoca.. .