You are on page 1of 3

De ce unele femei nu vor copii

In ziua de azi multe femei nu-si doresc copii, si desi sunt judecate intens de cei din
jur, motivele lor sunt cat se poate de serioase.
Presiunea societatii
In societatea zilelor noastre, momentul venirii pe lume a unui nou membru al familiei, este in cele mai multe
cazuri programat sau amanat pentru atunci cand cei doi parinti sunt de acord sa se intample sau nu,
minunea.
Dezvoltarea accelerata a tot ceea ce ne inconjoara, cresterea nivelului de trai, viteza si cantitatea
informatiei si multi alti factori, determina ca momentul in care doua persoane decid sa aiba, in familia sau
cuplul lor, un copil, sa fie mult mai tarziu decat acum 10-20 de ani.
Exista insa si persoane ce hotarasc ca nu-si doresc sa aiba copii, desi presiunea celor din jurul lor
si a societatii in general este destul de mare.
De ce exista presiune? Deoarece unul dintre instinctele de viata ale omului este cel de perpetuare a
speciei, iar marea majoritate o percepe ca pe o datorie ce o avem de indeplinit sau chiar simte dorinta de a
face acest lucru.
Chiar daca cei din jurul nostru au unul sau mai multi copii si ne indeamna sa facem acest pas,
uneori putem ramane fermi in ideea unei vieti fara copii.
Ce ne determina sa luam o astfel de hotarare radicala si atat de analizata de toata lumea? Desi justificarile
sunt in mare parte legate de situatia materiala, varsta prea tanara sau depasirea perioadei ideale din punct
de vedere fiziologic, deseori la baza acestei decizii se pot afla motive ce nu sunt aduse in planul constient,
nu sunt recunoscute sau acceptate.

Dependenta si slabiciune decizionala
Trebuie sa apara insa un semn de intrebare daca suntem la o varsta optima la care putem face copii, daca
avem o situatie financiara ce ne-ar permite sa crestem un copil in conditii decente, avem o relatie de cuplu
de care ne declaram satisfacuti si totusi exista o reticenta in a face urmatorul pas. Ce credem ca ne
opreste?
Frica de responsabilitate, lipsa increderii in fortele proprii, o imagine de sine defavorabila, nu ajuta
la adaptarea noastra ca si adult in societatea si cultura in care traim.
O persoana dependenta de parinti, iubit sau sot nu va reusi sa-si mobilizeze resursele pentru a lua propriile
decizii si sa-si asume responsabilitatea cresterii unui copil, indiferent de ajutorul celor din jur.
Lipsa exercitiului responsabilitatii de mici copii si pana la varsta adulta, ne mentine in aceasta stare
de dependenta si inadaptare.

Disponibilitatea afectiva
Lipsa disponibilitatii sufletesti, rezervorul nostru de iubire poate fi gol. Daca noi nu ne-am simtit iubiti si
apreciati de parintii nostri sau de cei fata de care am dezvoltat o relatie de atasament, instinctul
nostru de a da mai departe ceea ce a primit este blocat.
Nu stim sa iubim fiindca nu ne-am simtit iubiti si nu ne imaginam cum am putea sa daruim iubire unei alte
fiinte pana la a ne sacrifica din timpul si sufletul nostru.

In functie de aceste credinte pe care ni le formam de cand suntem mici. avem drum liber la a ne forma imagine gresita despre rolul de parinte. depasirea lor nu va insemna descoperirea brusca a dorintei de a procrea. Daca parintii nostri s-au plans continuu de cat de greu este sa ai copii. in viata fiecaruia. Vom alege. Desigur. Din postura noastra de copil poate nu am avut cum sa stim ceea ce le-a adus bucurie si satisfactie parintilor nostri sau ce i-a sustinut in procesul nostru de crestere. sa pornim pe un alt drum. anumite emotii sa fie traite. uneori impacati. poate fi mai sanatos sa iti accepti anumite nevoi si dorinte in viata. ca noi nu vrem sa fim atat de chinuiti si nu vrem sa ne sacrificam precum parintii nostri. Neasumarea responsabilitatii Egoismul. acest lucru cu siguranta nu ne califica pentru o viata de familie implinita. ne vor indeparta de asemenea de acest rol. Lipsa cunoasterii sentimentelor si emotiilor pozitive traite din rolul de parinte. Pana la urma. Astfel. ca le-au „mancat” viata. in anumite cazuri. Partenerul potrivit Un motiv destul de bine intemeiat este si perspectiva pe care o avem alaturi de un partener. inca de la nastere. Cresterea constanta a nivelului de trai. deoarece nu ne-a fost impartasit.Sunt blocaje cu care putem trai. Aceeasi reactie o putem avea chiar si dintr-o lipsa cronica de bucurii in viata. sa ne blocam dorinta de a avea copii in loc sa ne verificam credintele gresite si sa le indreptam. alimentat de o viata in care am fost pe primul loc in viata familiei si prietenilor. Poate ca relatia actuala indeplineste anumite criterii. dar in sufletul nostru au ramas anumite nevoi ce asteapta sa fie implinite. Desi relatia in care suntem functioneaza. refuzand responsabilitatea cresterii unui copil. usurinta socializarii. mai bun pentru noi si sa fim mai deschise si altor optiuni pe care acum ni le refuzam. ne poate ajuta sa ne intelegem mai bine. vom lua si deciziile ce le consideram potrivite pentru noi. decat sa ai un copil doar pentru a bifa o activitate. ce poate oferi si ce nu. De-a lungul vietii noastre. dar pe care nu le analizam si nici nu intreprindem nimic pentru a le depasi. doar protagonistul principal stie ce este mai bine pentru el. diversitatea modalitatilor de distractie. sa speram la sufletul pereche. Bineinteles. traim o serie de experiente ce isi pot pune amprenta asupra modului nostru de a gandi si a simti. ca ei sunt o pacoste. Daca ne lasam induplecati sa avem un copil impotriva nevoilor noastre personale. concluzia noastra poate fi. Totusi. exista o asteptare inconstienta a unui partener mai potrivit. Credinte adoptate Deseori se intmpla sa adoptam credinte gresite despre ce presupune a avea copii. la cel ce ar putea avea calitatile pe care noi le visam si cu care am forma un cuplu asa cum ne dorim. Deseori. . este posibil ca la un nivel mai profund al fiinte noastre. ne poate tenta sa ramanem in stadiul trairii placerii. ne determina teama de a nu ne pierde acest loc favorizat. neavand o imagine optimista a lui. in consecinta.

care presupune si prezenta unui tata. la dorintele si asteptarile noastre. Daca am trecut prin experiente de viata ce ne-au marcat si au lasat rani in sufletul nostrum. Lipsuri si dezechilibre Lipsa unui model de parinte ce ar putea sa inspire. este posibil ca. a unei relatii parintesti ce ar putea constitui un exemplu de cum poate fi crescut un copil. Cat timp nu suntem pregatiti. inconstient. pot limita influenta parerii celorlalti asupra hotararilor noastre. cu atat mai usor ne va veni ne acordam timp. chiar daca nu suntem aprobati si sustinuti de cei din jurul nostru. indiferent de anturaj. a propriilor nevoi si dorinte datorita identificarii cu mediul. Cu ajutor putem sa depasim astfel de trairi sau chiar traume. nu trebuie sa fortam lucrurile. sa revenim la ceea ce ne caracterizeaza. cu o stima ridicata. iar noi suntem dependenti emotional de ei. putem sa ne implinim nevoile. Este dreptul nostru sa hotaram daca si cand ne dorim copii. Poate ne-am descurca sa crestem si singure un copil. capacitatile si aptitudinile. dar atunci cand cuplul nostru reprezinta o incertitudine. nu riscam sa reducem din start sansele de a fi doi parinti. a statusului marital sau aa altor prejudecati ale noastre reprezinta un blocaj. Rolul anturajului Pierderea identitatii proprii. Atunci cand stim cine suntem. sa lucram si sa vindecam atat copilul cat si adultul din noi . Putem. Temeri inutile Teama de judecata celorlalti. astfel. multi dintre prietenii nostri nu doresc inca sa aiba copii. iar pentru moment. Daca in anturajul nostru. Dar aceasta hotarare cu siguranta depinde in primul rand de noi insene si de ceea ce ne dorim cu adevarat. Un motiv temeinic pentru refuzul de a avea copii este lipsa echilibrului emotional. ne acceptam. ne cunoastem limitele.Multe dintre noi isi doresc nu doar sa aiba un copil ci sa ii poata oferi o familie. indemnandu-ne. poate luam decizia cea mai inteleapta. neputinta de a sustine in fata societatii dorinta de a avea un copil in ciuda varstei inaintate. ne poate impiedica sa ne vizualizam. cumva. Pentru a nu ne pierde in mesajele venite din jur si pentru a nu adopta inconstient stilul de viata sau credintele altora. sa mai cerem timp sa ne vindecam. este recomandat sa ne acordam si momente de introspectie. Un model parental defectuos ne poate da multe exemple de „asa nu”. intr-un rol de parinte. O imagine de sine clara. la randul nostru. sa ne ferim de acest rol. decizia noastra poate fi in stransa legatura cu ceea ce-si doresc altii. Cu cat ne cunoastem mai bine motivele din spatele deciziilor noastre. nevoile.