BISERICA NEMŢEANĂ ÎNTEMNIŢATĂ (1945-1989

)
Emanuel Bălan, Colegiul Naţional Ştefan cel Mare Târgu Neamţ

Biserica Ortodoxă, dar şi celelalte biserici şi confesiuni, a fost supusă unor acţiuni
represive, biserica fiind aservită statului comunist prin diverse acţiuni, de la epurarea clerului,
până la naţionalizarea proprietăţilor. Cazul Bisericii Unite a fost dramatic, ea fiind desfiinţată ca
entitate autonomă, fiind obligată să se unească cu cea ortodoxă.
Anul 1948 a fost unul crucial pentru Biserică. Acest an a coincis cu
declanşarea unui control care va fi permanent în timpul regimului comunist,
prin acei inspectori de culte din cadrul Ministerului Cultelor, care
supravegheau toate instituţiile bisericeşti. După înfiinţarea Securităţii în
1948, Direcţia I prin Serviciul III, s-a urmărit infiltrarea unor informatori în
cadrul Bisericii, iar mănăstirile au devenit obiective importante aflate în
atenţia Securităţii, considerate locuri de găzduire a unor elemente
duşmănoase şi de rezistenţă. Decretul 410 din 28 octombrie 1959 viza
desfiinţarea mai multor mănăstiri şi scoaterea din monahism a sute de
călugări. Principala critică adusă B.O.R. în perioada comunistă priveşte atitudinea
ierarhiei acesteia, considerată excesiv de obedientă şi care a acceptat cu uşurinţă
colaborarea cu puterea comunistă. Se consideră că atitudinea nevertebrată a
ierarhiei a influenţat în mod decisiv atitudinea întregii Biserici, turma urmându-şi
cu fidelitate păstorii obedienţi. Ori acest lucru nu este adevărat, preoţii simpli
ignorând adesea semnalele oficiale date de ierarhie. Sub acest aspect al
ierarhiei se poate constata cea mai spectaculoasă diferenţă între cultul ortodox şi
cultele romano-catolic şi greco-catolic. Dacă în cazul ultimilor aproape toată
ierarhia a fost arestată, mulţi pierind în închisoare, în cazul cultului ortodox acest
lucru nu a existat, ceea ce creează astfel creează un serios handicap când se
discută meritele diferitelor culte în rezistenţa anticomunistă. Fără a minimaliza
câtuşi de puţin meritele ierarhilor martiri ai celorlalte culte, încercăm să oferim o
interpretare a cazului ortodox care să depăşească un pic tradiţionala idee a
supunerii tradiţionale a B.O.R. faţă de stat, reală, dar care trebuie nuanţată.
Trebuie amintit că organizarea B.O.R. în anul 1948 dă seama de evoluţia istorică îndelungată
care începe cu Alexandru Ioan Cuza, de transformare a B.O.R. într-un simplu instrument al statului,
tendinţă sprijinită din timp de factorii de putere şi de intelectualitatea laică a epocii. Bisericii
Ortodoxe Române i s-au retezat toate acele mijloace prin care se putea manifesta ca o voce distinctă
în spaţiul social românesc. Perioada interbelică a fost un moment important de renaştere spirituală în
care numeroşi membrii ai Bisericii au cerut o mai mare libertate faţă de stat. În acest sens trebuie
interpretată lupta împotriva concordatului din 1927, nu ca o încercare de stopare a influen ţei catolice,
ci mai mult ca o dorinţă a B.O.R. de a căpăta o libertate de mişcare similară Bisericii patronate de

„Europolis”. pe care Securitatea a încercat chiar să-l înlăture. Editura Cavallioti. Acţiunea catolicismului în România interbelică. noua structură politică. De aceea şi ţinând cont de faptul că era Biserică majoritară. puterea comunistă a dorit instrumentalizarea acesteia în folosul ei. nu 1 V. Instaurarea totalitarismului comunist în România. aranjament care reprezintă în mod evident un regres faţă de situaţia anterioară. Ceea ce vrem să arătăm noi aici este că odată stabilite cadrele colaborării cu statul comunist.Vatican1. sub conducerea fostului legionar. într-un fel sau altul. B. din oportunism. 1995. făcuseră dovada obedienţei faţă de partidul comunist. care fuseseră în timpul regimului antonescian. Această opţiune a fost criticată cu asprime. inclusiv în Biserică. când cu steaua. comuniştii au cerut ca în prevederile acesteia să se includă şi perioada dictaturii carliste. Cel puţin teoretic. Preoţii erau consideraţi ca reminiscenţe fasciste şi prin urmarea se impunea o epurare a clericilor şi teologilor consideraţi indezirabili. la 12 aprilie 1945. mai toţi membrii acestei noi organizaţii erau foşti activişti legionari. În schimb au fost mult mai flexibili în ceea ce priveşte aspecte de ordin politic. Pentru impunerea ordinelor de la Moscova şi atragerea poporului la structurile politice care ascultau de dispoziţiile comuniste.C. aveau să treacă de partea noii orientări politice. Justinian a încercat din toate puterile să menţină cadrul iniţial şi să evite noi abuzuri ale puterii comuniste.R. mai ales de diaspora. Mai exact este vorba despre acei „preoţi democraţi" care aveau să se organizeze. prin decretul-lege privind purificarea administraţiei publice.O. cel puţin aparent. Motivul oficial era acela de înlocuire a oamenilor vechi.. de câte ori a fost pusă în discuţie dogma. p. Runcan. reprezentanţii clerului s-a revoltat.şi exercita liber cultul. Pro memoria.R. La discuţiile de pe marginea proiectului la această lege. 93-154. Anania. deoarece era conştientă că nu era deloc uşor să smulgi brusc sentimentul religios din sufletul poporului. care l-a considerat pe Justinian un trădător. Cu toate aceste atacuri. în „Uniunea Preoţilor Democraţi”. pentru o epurare cât mai eficientă evident. ridiculizat de către contemporani cu distihul: „Burducea.R. publicat la 9 octombrie 19442. 1993. 2003. Premise istorice ale catolicismului în România interbelică. Bucureşti. din Consiliul de Miniştri. De fapt.O. pentru a face loc celor care. În cazul Bisericilor catolice se intervenea cu brutalitate în însăşi dogma acestora (primatul papal). 25). hitlerişti sau legionari. Ed. în urma apelurilor liderilor acestuia din urmă. nefiindu-i afectate aspectele strict religioase. Bucureşti. 2 Şerban RĂDULESCU-ZONER. Timpul scurt nu a permis însă o realizare a acestor planuri. care trecuseră de partea Partidului Comunist. ceea ce însemna modificarea fundamentului acesteia. Adrian Nicolae PETCU. Însă toate acestea au fost posibile numai cu ajutorul unor preoţi care. Constanţa. se poate discuta dacă ceea ce a ales să facă avea alternativă sau nu. Relaţia dintre statul comunist şi Biserica Ortodoxă a luat. . Inst. În acest sens este cât se poate de firească reacţia ierarhilor acestor culte în condiţiile radicalismului cerinţelor puterii comuniste. in Anuarul Facultăţii de Teologie Ortodoxă a Universităţii Bucureşti. solicitare justificată de ţărănişti în presa vremii (Ibidem. în toate instituţiile de stat. ministrul Cultelor în guvernul Groza. Un asemenea aranjament a fost făcut şi de P. vezi şi N. Trebuie amintit că în cazul Bisericii Ortodoxe din Bizanţ. formele unui pact prin care. oamenii vechi trebuiau schimbaţi. p. pp. cu noul patriarh Justinian. puterea comunistă găsind o Biserică Ortodoxă slabă. sprijinit de acesta. an II (2002). care se impunea pe plan politic tot mai mult. 27. 1998. Ed. Bucureşti. exponenţii noilor idei politice au dorit pătrunderea unor oameni noi. când cu crucea”. mai nou comunist preotul Constantin Burducea. Evident. cu „vederi progresiste”. ajungându-se de multe ori la un aranjament. În acest sens din documentele Securităţii rezultă că a fost un partener incomod. Consideraţi fascişti. Biserica Ortodoxă Romană şi puterea comunistă in timpul PatriarhuluiJustinian. aflată încă în căutarea identităţii. în schimbul sprijinirii puterii comuniste. dar şi mai târziu. ar fi primit în dreptul de a. Vezi şi Adrian GABOR. Bisericii îi erau cenzurate manifestările temporale. Biblic şi de Misiune al B.

Cei ce deţineau portofolii importante în noile structuri ale puterii. clerul în politică. un adevărat simbol al românismului. dar mai ales al presiunilor internaţionale. pusă recent în lumină de către Cristian Vasile. în contextul schimbărilor interne. S-a dorit ca şi clerul să fie implicat în lupta politică. În Frontul Naţional Democrat. în a atrage în rândurile Uniunii Patrioţilor.R. Arestări masive au avut loc. personalitate marcantă a culturii teologice. Abia în anii 1963 şi 1964 regimul comunist. decrete care nu au fost publicate în Monitorul Oficial şi despre care nu se ştie prea mult în ceea ce priveşte conţinutul lor. aceşti preoţi erau şantajabili şi supuşi oricând la ascultare. Conducerea P. care doreau o verificare a tuturor instituţiilor.C. Organele de securitate erau din ce în ce mai iritate la intervenţiile patriarhului Justinian Marina privind eliberarea clericilor arestaţi. la fel ca Mitropolia Română Unită cu Roma. aparatul de Stat. dar şi clerici ardeleni. numeroşi preoţi. în cercurile bisericeşti. inclusiv a celor bisericeşti. La 12 decembrie 1948. în toate zonele ţării. O notă din 15 mai 1947 a SSI. dar mai ales în Transilvania. s-a ajuns la adoptarea unor legi ale epurării. Ajungând aceste date la Direcţia Generală a Securităţii. atât din punct de vedere alimentar. în frunte cu Constantin Burducea şi Valerian Zaharia. circula zvonul cu privire la epurarea unor prelaţi. Eliberarea deţinuţilor politici a fost stabilită prin decretele nr. Greco-Catolică de la Blaj). în special din zonele rurale. aceasta a întreprins investigaţii la nivelul întregii ţări. Majoritatea preoţilor arestaţi sunt din numărul acelora care au fost în Transnistria ca deservenţi la diferite parohii. patriarhul Justinian cerea tuturor eparhiilor tabele cu clericii arestaţi. era inclus în listele cu scriitorii care „ar fi capitulat în faţa fascismului. Se crede că sunt iminente noi arestări”. mai ales în anumite zone ale ţării. şcoala şi terminând cu mentalitatea otrăvită a poporului”. ceea ce a dus la întocmirea unei evidenţe înaintate de către patriarhie Ministerului Cultelor. transformată mai târziu în Partidul Naţional Popular. Normal. în Uniunea Preoţilor Democraţi. care trăiesc în condiţiuni grele. Vasile Luca considera că rămăşiţele fasciste „sunt pătrunse în viaţa noastră publică. trecând în lagărul duşmanilor poporului român”. după afirmaţiile făcute de unii din rândurile lui. arestări şi detenţii pe perioade mai scurte sau mai lungi. de la Vasile Luca şi Ana Pauker până la Teohari Georgescu. Intenţia Partidului Comunist era vădită de a implica. „reprezentanţii regionali comunişti întâmpinau o rezistenţă cu totul specială cu precădere în două centre urbane din sudul Transilvaniei: Braşov şi Sibiu (aici se găsea şi reşedinţa Mitropoliei Ortodoxe a Ardealului. Preotul Grigorie Pişculescu. arăta situaţia îngrijorătaore a arestării preoţilor: „Clerul este îngrijorat de arestările de preoţi care s-au făcut în ultimul timp. încă din anul 1945. cu vestita sa Academie Teologică Andreiană. începând cu administraţia. Clericii care criticau regimul politic nu aveau la ce se aştepta decât la verificări. şi-a stabilit un adevărat program politic. alias Gala Galaction. în special în Ardeal. Arestările s-au intensificat în anul 1948. atât în Regat. În contextul dorinţei unei curăţiri politice. Biserica. . în general proveniţi de la legionari. În vara anului 1945. după evenimentele din august 1944. în Uniunea Patrioţilor existau mulţi preoţi. 767/1963. care primea astfel dreptul de a se amesteca în bunul mers al treburilor statului”. cât şi higienic. doreau să lichideze ceea ce ei considerau cuibare reacţionare.risca a nu primi în guvern sau în organizaţiile politice preoţi. 176/1964. care s-au soldat cu următoarele constatări: intervenţia patriarhului Justinian „era interpretată ca o victorie politică a Bisericii Ortodoxe. inclusiv a preoţilor. Se spune că la Ministerul de Interne se află închişi un număr de 80 de preoţi. a trecut la eliberarea deţinuţilor politici. nr. Aşa cum preciza Cristian Vasile.

74-75. episcopii. Fond D. realitate ce nu putea fi tolerată de autorităţi care. din cauza unor invalidităţi fizice sau de altă natură. care va putea fi şi medic. directorul Serviciului Special de Informații în perioada 1941-1944. Comisiunea va lucra şi lua hotărâri în majoritatea membrilor”. atenţia fiind îndreptată spre mănăstiri socotite „focare ale reacţiunii”. motiv pentru care ele erau obiective ale muncii informative al Securităţii. Pentru autorităţi.Neamţ. prin modificarea Regulamentului şcolilor de cântăreţi şi al seminarelor. va „rezolva” sfârşitul mitropolitului Irineu Mihălcescu şi al episcopilor Cosma Petrovici şi Lucian Triteanu.Legea pentru punerea în retragere a clerului. mănăstirile reprezentau un pericol şi pentru faptul că aveau o anumită autonomie economică. În articolul 7 al Legii se prevedea că: „arhiereii-vicari. a lucrat la Ministerul Cultelor și a frecventat cu asiduitate anticamera . un magistrat delegat al Ministerului Justiţiei şi un delegat al Sfântului Sinod. desfiinţa secţia monahală de pe lângă Seminarul Teologic de la Neamţ. Multe dintre aceste locaşuri erau locuri de găzduire clandestină a elementelor anticomuniste sau depozite de muniţie. anul XXX. 53 de călugăriţe la Mănăstirea-Agapia şi 20 de călugări la şcoala de cântăreţi de la Mănăstirea. f. gatere şi ateliere de ţesătorie. Cristian Troncotă. 5 ASRI. pentru ca ulterior să devină secretarul lui Eugen Cristescu. în ciuda limitării libertăţii de credinţă. După represiunea împotriva cultelor greco-catolic şi romano-catolic. dosar 2487. având însă dreptul de îngrijire şi întreţinere într-una din mănăstiri pe tot timpul cât locuiesc în mănăstire. nr. frecventau cursurile seminarelor. Creşterea numărului de monahi care frecventau aceste şcoli a condus la o revigorare a vieţii monahale. ianuarie 1996. Contra armatei negre a călugărilor şi călugăriţelor. în „Magazin Istoric”. 3. Explicaţia acestei măsuri 3 Constantin Aioanei. f. Alexandru Drăghici. . precum şi elemente dezorientate şi bigote din rândurile ţărănimii. în ianuarie 1948. la 1436 în anii 50. Potrivit însemnărilor sale. 75). ca preşedinte. Fond D. primind o sumă egală cu salariul gradului respectiv. fără altă indemnizaţie. ( ASRI. p. Numărul monahilor care frecventau cursurile seminarelor a crescut de la 90 câţi erau în perioada 19411948. iar numărul mare de monahi reprezenta o altă problemă. 6 Din cei 143. un puternic spirit mistic contrar regimului democratic popular. După 23 august. Acţiunile împotriva mănăstirilor au început în anul 1948. 1(346). motivate de faptul că multe organizaţii anticomuniste au găsit sprijin în bisericile şi mănăstirile de pe tot cuprinsul ţării3. arhiepiscopii şi mitropoliţii Bisericii Ortodoxe Române deveniţi improprii funcţiunii lor. a venit rândul şi Bisericii ortodoxe. promulgată la 30 mai 1947. Informaţii în sprijinul afirmaţiei că mănăstirile erau depozite de muniţie o găsim şi în însemnările lui Dudu Velicu 4.uneori și biroul patriarhului Nicodim. a fost secretarul particular al patriarhului Miron Cristea. Comisiunea specială de mai sus va fi alcătuită din: un delegat al Ministerului Cultelor. 4 Dudu Velicu (1902-1977) a facut studii de teologie în Polonia și la Strasbourg.Neamţ în legătură cu armele găsite. în urma avizului conform al unei Comisii speciale. au fost arestați mai mulţi călugări de la Mănăstirea. s-au îndreptat spre mănăstiri…”5. O altă problemă aflată în vizorul Securităţii era cea a seminarelor monahale care cultivau. arăta cine erau cei care se duceau spre viaţa monahală: „anumite elemente aparţinând claselor exploatatoare sau în serviciul acestora. după opinia organelor statului. având mori. dosar 2487. Într-o notă din 6 octombrie 1958. la mijlocul anilor ’50. vor putea fi puşi în retragere la cererea Ministerului Cultelor. publicate în anul 2005.

când Alexandru Drăghici propunea luarea unor măsuri. În toamna lui 1959. 12. Neamţ (cu 22 de elevi). Cristian Troncotă. Din datele autorităţilor aflăm că la 31 martie 1960 existau 132 de mănăstiri ortodoxe. 410 din 28 octombrie 1959. p. Icoana şi Procov 26 52 cu Sihla 441 218 41 17 117 7 Ibidem. S-a recurs însă la o altă măsură şi anume scoaterea credincioşilor de sub influenţa mănăstirilor şi limitarea posibilităţilor acestora de a recruta noi monahi. de astă dată mai bine pregătiţi din punct de vedere dogmatic. au fost organizate şcoli monahale la mânăstirile Secu. p. de la 2100 la 1701. încă din toamna anului 1955. 10 Ibidem. şi Agapia (26 de eleve). 8(377). p. 8 Monahismul din Moldova şi Decretul 410 din 1959. numărul lor fiind cuprins în tabelul de mai jos: Mănăstirea Bistriţa Tarcău Pângăraţi Bisericani Războieni Durău Almaş Dumbrăvile Bratiş Neamţ cu schiturile Secu Sihăstria Sihla Văratec 31. în Magazin istoric. 1959 15 (cu Tarcău) - 1961 4 2 64 72 11 426 43 cu Ţibucani 63 79 cu Vovidenia. 1958 15 7 1 1 45 22 52 5 1 129 01. Ministerul de Interne lua în calcul posibilitatea desfiinţării acestora prin preluarea şi trecerea în proprietatea statului a terenurilor. „Desfiinţaţi mănăstirile”-un ordin care nu a mai sosit. . august 1998. izbutind să le atragă la mănăstiri” 7. În anul 1961 se încheia procesul de îndepărtare a monahilor din mănăstirile Moldovei. reuşesc cu mai multă uşurinţă să-şi impună concepţiile lor unui număr însemnat de elemente înapoiate. care prevedea desfiinţarea unor mănăstiri şi scoaterea din monahism a mai multor monahi. numărul monahilor a scăzut cu câteva sute. Din anul 1958 până în toamna lui 1959. 62 fiind desfiinţate ca urmare a Decretului 410 din 1959. f. nr. Almaş.a fost oferită chiar de către Alexandru Drăghici. anul XXXII. 27. 25. 29. 76. dosar 2487. schiturile Dumbrăvile şi Brateş erau desfiinţate şi personalul trecut la mănăstirile apropiate. Horaiţa.8 Deoarece mănăstirile erau socotite lăcaşuri care adăposteau elemente duşmănoase. Sihăstria. Unele dintre aceste propuneri se vor regăsi în textul Decretului nr. clădirilor şi utilajelor mănăstirilor9.599 din 28 septembrie 1958 al Mitropoliei Moldovei şi Sucevei. Conform Ordinului 15. 10. conform tabelului alăturat10. 9 Constantin Aioanei. care spunea: „Călugării şi călugăriţele. Campania împotriva mănăstirilor a fost reluată în anul 1958.

1634. Arhivele Securităţii. Pe lângă plecarea multor călugări. spitale. 281-282. Problema acestei 11 Ibidem. iar alte 2 rămâneau fără personal: Pângăraţi și Bisericani . unde organele noastre nu au pătruns încă şi ca atare nu cunosc metodele folosite de elementele duşmănoase” (cf. p.N. nota 3. pentru a o folosi drept închisoare. şi anume ca spaţiile să fie folosite drept închisori pentru clerici şi să se slujească în continuare în biserica mănăstirii. Casian Lupu. cum spune Marx. Monahismul moldav în primele decenii ale comunismului românesc. că: „Biserica a fost întotdeauna elementul de frână al progresului poporului… Astăzi statul nostru democrat nu ia poziţie împotriva religiei. p. până la reclamaţii anonime. cele mai afectate fiind cele desfiinţate. calomnii. Mijloacele folosite de autorităţi împotriva monahilor şi mănăstirilor au fost dintre cele mai diverse: de la atacuri frontale. 2010..14 O altă mănăstire vizată a fost Neamţul. p. 48. iar pământurile Mănăstirii-Durău cedate Sfatului Popular al raionului Ceahlău. București. precum: „creştinii după Evanghelie. Securitatea ancheta monahii. p. evanghelic luteran maghiar şi musulman. care este de acord cu cedarea. 12 ACNSAS. Direcţia a II-a (cea de Informaţii interne) raporta că există o serie de culte. privind supravegherea cultelor religioase era necesară.S. Alexandru Drăghici afirma.S. astfel încât mănăstirile erau cetăţi asediate de elementele „democratice” ale poporului. mănăstirile s-au confruntat şi cu confiscarea proprietăţilor. care figura în dosarele Securităţii drept unul dintre cele mai reacţionare centre spirituale. 114. dosar nr. . la Pângăraţi. Patriarhul pune însă câteva condiţii. poporul să vadă singur ce este religia”12. discreditări etc. Ibidem. Radiografia Securităţii în anul 1957. clădirile au fost date Staţiunii de Cercetări Biologice şi Geografice Stejarul. ci aşteaptă doar ca.A.11 Convins că activitatea informativ-operativă a Securităţii. 159. Astfel. Drăghici sublinia faptul că există cazuri în care conducătorii unor confesiuni nu erau supravegheaţi. autorităţile locale deposedau de proprietăţi. fond documentar. se solicita Bisericii. Editura „Doxologia”. etc. Liviu Plesă. 2004. Editura Nemira. ff. iar proprietăţile la diferite instituţii ale statului: Sfaturi populare. Partidul încerca să compromită moral pe monahi. 61. 1947-1977.) 13 Nicolae Cătălin Luchian. acuzaţii dovedite a fi nefondate. f 324 la Elisabeta Neagoe.Durău şi schiturile Dumbrăvile şi Brateş-Piatra Neamţ. el singur să se edifice asupra acestei noţiuni a «opiului poporului».13 Ministerul de Interne viza şi proprietăţile mănăstirilor. La Nechit existau plângeri semnate de către un ieromonah. potrivit culturii sale proletcultiste. unitarian. Cererea aprobată de Teohari Georgescu este semnată şi de Iustinian. în volumul C. cooperative. Iași. Miliţia şi Sfatul Popular făceau percheziţii şi anchete. 14 Ibidem.Horaiţa Ţibucani Agapia 17 8 500 14 6 cu Horăicioara 399 244 cu Agapia Deal Prin Decizia 14 din 1959 a Mitropoliei erau desfiinţate Mănăstirea. prin delaţiuni josnice. pământurilor şi clădirilor. Sfatul Popular dorea să pună mâna pe clădirile din vecinătatea mănăstirii pentru a fi folosite drept cămin cultural şi baie comunală. odată cu ridicarea culturală a poporului. De pildă. La Bistriţa. atât calitativ cât şi cantitativ. bisericile fiind trecute la parohii. pentru că oricum lăcaşurile mănăstirii erau ocupate de muncitorii care lucrau la ridicarea unei fabrici. cedarea Mănăstirii-Pângăraţi. împotriva stareţului Clement Proboianu.

1-3. vol. (Arh. în „Analele Sighet”. desfiinţarea seminariilor monahale şi interzicerea de către călugări şi călugăriţe a frecventării cursurilor la Institutul Teologic. Abia la 17 iulie 1952. 16). din păcate acest fapt nu a împiedicat jandarmeria să afirme că „m-rea Neamţ poate fi considerată ca o citadelă legionară şi dacă nu se iau măsuri drastice contra tuturor călugărilor. Decretul din 1959 se încadrează în aceste măsuri de represiune. Bucureşti. Memoriul a rămas fără 15 Jandarmeria locală acuza că monahii din Neamţ agită pe muncitorii din fabrica de cherestea „Bradul Carpatina” din cadrul mănăstirii. iar dacă aceste limite erau depăşite se luau măsuri de represiune. Imediat. Aioanei. 89-99. 2000. în care se vorbeşte de „tolerarea pe mai departe a numărului mare de elemente legionare şi reacţionare în mănăstiri. fixându-se limita de vârstă de la 50 de ani în sus (Ibidem). este vorba de un referat din 6 octombrie 1958.. propunea ca „elementele legionare şi elementele care au avut funcţiuni în aparatul de stat burghezomoşieresc”. şi „două manifeste comuniste. Constantin Popescu. în Altarul Banatului. Fundaţia „Academică Civică”. Cr. când Securitatea a reluat aceleaşi acuze. Neamţul s-a bucurat pentru o perioadă de statutul de stavropighie. care însă nu a avut rezultatele aşteptate de autorii ei. Memoriul către ministru viza aprobarea către mănăstire a unei cote de 40% din vânzarea materialului lemnos din foste păduri ale mănăstirii. Deşi nu s-au găsit decât zece arme. cu mult limitele trasate de Stat şi Partid. (Arh. (C. foarte mediatizată în presă şi la radio. să li se interzică portul hainei călugăreşti şi să nu li se mai permită întoarcerea la mănăstiri. să fie scoşi din monahism. Motivele acestei represiuni sunt acelea că Biserica depăşise. 179-189. Mănăstirea va primi şi un ajutor de la Mihail Sadoveanu. acţiunea lor poate lua proporţii. Centrului Eparhial Iaşi. Fluxurile şi refluxurile stalinismului. f.Călugării din mănăstire sunt foarte agitaţi şi toţi sunt legionari. când unii monahi au fost acuzaţi de legionarism. în consecinţă. 2001. . dar care din păcate a denigrat mănăstirea. pe vremea dictaturii regale al lui Carol al II-lea.15 Pentru a fi pus la adăpost de ingerinţe ale statului. Dosar 9 1938.. să fie primită de ministrul Gospodăriei Silvice. pe viitor. cât şi menţinerea numărului mare de mănăstiri unde numărul de călugări se înmulţeşte încontinuu cu elemente îndoctrinate cu idei contrarevoluţionare. fiind în detrimentul ordinii şi siguranţei statului“. interzicerea cu desăvârşire ca pe viitor să se înfiinţeze mănăstiri sau schituri. mitropolii şi patriarhie. manifeste şi tipărituri gardiste”. care sunt călugări în mănăstiri. nr. VIII. Cu această pecete a rămas mănăstirea şi după război. intrarea în monahism să se facă numai cu avizul împuterniciţilor regionali pentru culte. la 17 februarie. interzicerea elementelor tinere în mănăstiri. pp. mănăstirea revine sub autoritatea canonică a Mitropoliei Moldovei. folosite pentru pază. Dosar 9 1938. Anii 1954-1960. Autorităţile comuniste şi problema mănăstirilor ortodoxe în anii `50. semnat de Al. stareţul Melchisedec Dimitriu făcând numeroase călătorii la Bucureşti pentru a salva mănăstirea. Obiectivul Securităţii era acela de a menţine BOR în limitele trasate de partid. Evreii însă provocau şi ei pe muncitori evreii: „Evreii cu cantina şi evreul casier fac propagandă printre lucrători şi persecută spunându-le că tot de ei au nevoie. unele cu permise. în urma desfăşurării Sinodului Mitropolitan aici. Vasile. [şi care] prezintă un pericol social” şi. F. care a înlesnit unei delegaţii a mănăstirii. pp. fiindcă ei le dă de mâncare şi bani şi nu le dă Cuza sau Goga. episcopii. împotriva evreilor care conduceau fabrica. fondul Cancelariei. Biserica Ortodoxă Română în luptă cu „diavolul roşu”. nota din 10 februarie 1938). fiind de fapt momentul adevărului în relaţia dintre Stat şi Biserică. fondul Cancelariei. formată din stareţul Melchisedec şi arhimandritul Victor Ojog. a urmat o descindere la Mănăstirea-Neamţ. Moraru. Centrului Eparhial Iaşi.mănăstiri este mult mai veche. numărul de mănăstiri fiind prea mare. să fie redus la jumătate. încă din 1938. Drăghici.

sub masca unui călugăr. prin diferite metode. Bucureşti. 2488. . că „oamenii regimului fac propagandă chiar în curtea mănăstirii”18. fost conferenţiar la radio în timpul războiului antonescian. sub protecţia stareţului Melchisedec Dumitru. 2001.soluţionare şi atunci s-a făcut apel la ministrul Cultelor. dosar nr. f. Olga Sturza avea legături şi cu călugărul Petre Pogonat. privind urmărirea unor ierarhi din zona Iaşilor. În nota informativă a DRSP Iaşi. Şi toate acestea se făceau cu binecuvântarea stareţului: „La mănăstirea Neamţului a stat până la 1 octombrie 1948. vol. ucenic al mitropolitului Irineu. care se întâlnea aici cu mitropolitul Irineu Mihălcescu. p. prin care stareţa Lecca de la Mănăstirea-Văratec se plângea monseniorului Vladimir Ghika. 75. d. Petre Constantinescu-Iaşi. A mai avut legături şi cu 16 Ibidem. Văratec. p. 1. din 26 octombrie 1948. apela la această soluţie de a introduce. Amintitul călugăr „îi învinovăţeşte” pe cei doi din conducerea mănăstirii. 20 Ibidem. a fost trimis cu manifeste în mănăstirile Agapia. care a plecat în septembrie 1948 la Mănăstirea-Neamţ. Astfel preotul Pavel Apetroaiei. care s-au retras în unele mănăstiri din Moldova. numita Olga Sturza. 30. din imposibilitatea unei pătrunderi informative în sânul obştii monahale. precum neîncredinţează nota din 9 februarie 1950. fapt ce a determinat „mare fierbere” în soborul mănăstirii. Nu ştim cum s-a finalizat această gravă problemă pentru mănăstirea nemţeană. unde se spune cum „arhimandritul Melchisedec. Tot Securitatea se pare că infiltrase o persoană. „cu intenţia de se călugări”. însă de aici putem constata cum organele de represiune. „de a ţine contact cu partizanii din munţii Neamţului”. izgonit de la Patriarhie. fostul decan al baroului Iaşi până la 23 august 1944. a sursei „Anastasie”20. 19 Ibidem. vol. venind la mănăstirea Neamţ. 54. Privitor la infiltrarea ideilor comuniste în rândul monahilor. p. d. Este cazul doctorului Fulgeanu Gheorghe. probabil suspectaţi de Securitate pentru trecutul lor. se afirma într-o notă a Siguranţei. se referă nota DGSP din 6 noiembrie 1948. Doroftei Lica. sindicală şi a Frontului Plugarilor” 19. 177. fond "D". a afirmat că îi este foarte greu să facă faţă obligaţiilor oficiale şi de a permite ca la mănăstire să se activeze pe linia Arlusului. se vorbeşte despre unii intelectuali. Radu Ciuceanu. menţinând tot timpul contactul şi primind instrucţiuni de la căpitanul pensionar Cuza Mihălcescu. I.16 Supravegherea elementelor duşmănoase din cadrul Bisericii ortodoxe era una dintre activităţile Securităţii. precum şi la preoţii din Piatra-Neamţ şi Tîrgu-Neamţ. În acest timp Olga Sturza a avut strânse legături de prietenie cu Arhimandritul Vasile Vasilache. Această situaţie se datora faptului că mulţi călugări de la Secu duceau alimentele date de cei din sat pentru cei retraşi în munţi. adică mare tulburare. BOR sub regimul comunist(1945-1958). p. stareţ al Mănăstirii-Neamţ. 84. 21. din 22 ianuarie 1947. de tulburare a trăirii călugăreşti. cu misiunea de „a dărâma de la conducerea mănăstirii Secu pe actualul stareţ Vasian şi pe economul Visarion”. 87. 17 Faptul că autorităţile încercau să propage ideile comuniste în mănăstiri reiese dintr-o altă notă a Siguranţei din 10 septembrie 1947. care a promis că mănăstirea va benefia în anul 1953 de reparaţii din fondurile ministerului. 18 Cristina Păiuşan. Horaiţa şi Almaş. 213-215. stareţul i-a pus la dispoziţie palatul vechi al fostului Patriarh Nicodim. fostul director al Spitalului de Stat din Bacău. d. un intrus pentru a putea controla informativ acest „cuib de activitate contrarevoluţionară”. 17 ASRI.

Pe urmă mi-au dat drumul” 24. Iaşi şi chiar cu Parisul (Ibidem.Văratec. De multe ori aceste funcţiuni au fost etichetate de către comunişti. Prinţesa Sturdza este semnalată şi cu o fişă din 5 octombrie 1950. Tot la situaţia din Mănăstirea-Neamţ se referă „Nota” DGSP din 6 noiembrie 1948. „protosinghelul Petre Pogonat. „fost moşier”. De menţionat că în cazul arhimandritului Vasile Vasilache citatul nu trebuie luat în considerare cuvânt cu cuvânt. „prost văzută de autorităţi”. Ghenadie Caraza de la Mănăstirea. Se ştie că el a fost unul dintre slujitorii de la Catedrala Patriarhală în timpul guvernării Antonescu. deoarece poate fi şi o exagerare a unei simple manifestări anticomuniste. Vedem astfel cum doctorul Fulgeanu Gheorghe. Acuzaţia de legionarism plana asupra oricărui monah. Activităţile ostile sunt grupate pe categorii astfel: -propagandă anticomunistă sau legionară. 83-84. cazul călugărilor Dosoftei Moraru de la Sihăstria Neamţului şi stareţul Ilie Cleopa de la Mănăstirea. a ţinut o predică. ţinându-mă fără apă şi fără mâncare. .Vladimir Muscă şi Victor Ojoc. Apoi m-au anchetat timp de cinci zile. în tot timpul cât a stat Olga Sturza la mănăstire se strângeau fie la stăreţie. pe care îl ţine la curent cu capacitatea de contribuţie la o mişcare de rezistenţă a călugărilor de la Neamţ”23. deşi nu avusese nici o opţiune politică. printre aceştia fiind stareţul Neamţului. 84. drept „activităţi legionare”. Aceşti indivizi. cu persoane din Bucureşti. conform notei din 6 noiembrie 1948. aşa cum a fost şi în cazul părintelui Benedict Ghiuş. amintit mai sus. de unde vorbeşte la telefon. fie la Olga Sturza şi discutau tot felul de chestiuni la adresa actualului Guvern”21.Neamţ. „afirmă că continuă să menţină legături cu Olga Sturza. părintele Melchisedec. care în timpul verii merge la Mănăstirea. alături de avocatul Mârza din Bacău. d. uneori în limba franceză. pp. În acelaşi document se spune că: „şi-a creat o serie întreagă de cunoştinţe în mediul călugăresc. p. care printre altele spunea: „Să dea Dumnezeu ca şi conducătorii noştri de acum să fie ca Sfinţii Împăraţi. activând pe linie bisericească”. unde figurează ca un element ce „s-a angrenat într-o luptă intensă contra regimului democrat. 23 Ibidem. pp. p. arhimandritul Vasile Vasilache. fost deputat cuzist şi criminal de război”. 108. 30. unde se relevă cum însuşi Patriarhul Iustinian avea cunoştinţă de toate care se petreceau. profesorii Gheorghe Ştefănescu şi Nicolae Şerbănescu urmăriţi de Siguranţă şi nu în ultimul rând arhimandritul Vasile Vasilache. de unde rezultă că acesta era de acord. considerat de instrumentele lui Stalin „legionar”. Acelaşi arhimandrit. 30. M-au dus la Târgu-Neamţ şi acolo mau pus într-un beci care nu avea decât un pat de ciment. 84. 22 Ibidem. 29. cu care ţine un contact permanent”. ca să-i pomenească Biserica în veac!”. Petre Pogonat. de praznicul Sfinţilor Împăraţi. chiar slujba oficiată în diferite ocazii. redăm mai jos extrase dintr-un document din martie 1949. rol pentru care patriarhul Nicodim îl solicita în multe ocazii. d. d. care prezintă un bilanţ al activităţilor ostile din mănăstiri pentru perioada august 1948 şi -martie 1949. era 21 Ibidem. d.Sihăstria care la 21 mai 1948. întocmită de DGSP. David Muscă zis Vladimir are gradul de Arhimandrit şi este directorul tipografiei mănăstirii. era „protejat de Patriarh” şi primit de stareţul Melchisedec. Şi continuă Părintele: „Atunci unul din popor m-a şi înregistrat şi nici n-am apucat să-mi scot veştmintele. Pentru a înţelege cum aprecia Securitatea cele ce se petreceau în mănăstiri. Olga Sturza. care are legături strânse în mediul britanicilor şi cu generalul Iorgulescu din capitală. că a venit o maşină şi mi-au zis să merg cu ei. 216-217). „ale cărui convingeri politice sunt bine cunoscute”22. Spre exemplu.

185-186. ponegrind regimul sovietic şi scoţând în evidenţă fascismul. Biserica Ortodoxă şi puterea comunistă în timpul Patriarhului Justinian. 5. dosar nr. 280. 154. 2002.S. şi de Hrisostom Asavei. Radu Ciuceanu. I. Bucureşti. an II. sau cazul ieromonahului Victor Ignat. 2003. vol. 96. Bacău. p. d. 27 A se vedea: Constantin Voicescu.B. Adrian N. I. După aceste evenimente Părintele Cleopa s-a retras în munţi. 293. p.. vol. Oameni ai Bisericii în rezistenţa anticomunistă din munţii şi codrii României. p. cit. f. p.N. la Cristina Păiuşan. 293. 104. O altă situaţie ce deranja organele de partid era cea de la praznicele împărăteşti sau hramurile unor mănăstiri. Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. d. Bucureşti. Iaşi. de Înălţarea Domnului (18 mai). fond „D”. care a ascuns armament la Mănăstirea-Bogdana.S. 26 Arestat în 1949 şi ţinut în detenţie până în anul 1964. 30 A. 92-95). 208.. 2.S. Bucureşti. 29 Cristina Păiuşan. cit. Ed. 204-214. 2001. Legături cu această mişcare de rezistenţă a avut şi călugărul Martinian Conuţ de la Mănăstirea-Slatina31. Radu Ciuceanu. d. Radu Ciuceanu. A editat diferite cărţi care cuprindeau discursuri antisovietice. I (1945-1958). 127-128. vol. Viaţa şi nevoinţele arhimandritului Cleopa Ilie.R. venind la mănăstirea Neamţ. 25 Ibidem. condusă de doctorul Gheorghe Vasilache.. op. Biserica Ortodoxă Română sub regimul comunist. în anul 1950. 7755. la hramul 24 I.. El era ajutat şi de ieromonahul Ursu Chesarie de la Mănăstirea-Neamţ. pp. p.32 Erau consideraţi ostili şi cei care prin gesturile şi atitudinea lor erau o ameninţare pentru regim. Petcu.. op. 28 Arestat în anul 1949. 92.T. cu mai multe cartuşe de către Dionisie Gherman. şef de cuib la schiturile Rarău şi Durău29. recrutat de primul şi. 32 Adrian Gabor. 154. ajutat şi de călugării Varahil Moraru şi Ioasaf Marcoci 28. vol. 44. stareţ la Pocrov. în Analele Sighet. .în „Anuarul Facultăţii de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Bucureşti”. ca stareţul Melchisedec”33. Radu Ciuceanu. I (1945-1958). Neamţ. p. d. care „în timpul războiului anticomunist ţinea conferinţe. -colecte pentru cei arestaţi: călugărul Nicodim Munteanu de la Mănăstirea-Bistriţa. -ascunderea de arme şi elemente înarmate din rezistenţă: cazul de ascunderea a unei arme Z. În anul 1948. Neamţ. 33 Cristina Paiusan. Este cazul lui Vasile Vasilache. s-a antrenat in anturajul tuturor reacţionarilor cu care avea stranse legături.T.I. 25 Ieromonahul Filaret Gămălău26 de la Schitul-Rarău a susţinut sistemul de legături şi aprovizionare a organizaţiei „Gărzile lui Decebal”27. 31 Cristina Păiuşan. care colecta în ianuarie 1949 ajutoare pentru călugării arestaţi. Biserica Ortodoxă Română sub regimul comunist. Bălan. pp. 1999. 2001. pp.N. pentru a nu crea tulburări în obştea mănăstirii (Ibidem.acuzat în 1947 de Direcţia Generală a Poliţiei că ar fi făcut politică legionară. El ar fi declarat că „scopul pentru care activa în cadrul acestei bande era de a răsturna actualul regim prin forţă” 30. De pildă. foarte probabil.

d.. 34 Adrian Nicolae Petcu. Partenie Ciopron. Episcopul Teofil Herineanu din Roman. Iaşi. Sihăstria. cit. slujbele religioase au fost oficiate cu un deosebit fast. 205206. iar până la data în care s-a început hramul. . în scopul de a atrage cât mai multă populaţie la aceste ceremonii”. 35 Cristina Păiuşan. Bucureşti. Roman. Au mai participat. Bacău şi Neamţ”. Suceava. 2003.c. pentru ca „în ziua de 18 mai a. Neamţ” 34. fostul Episcop al Armatei. Calvarul abătut asupra Bisericii Ortodoxe Comuniste a continuat până în 1989. nr. de asemenea. au vizitat mănăstirile din raza jud.c. când a avut loc hramul mănăstirii.Mănăstirii-Neamţ „au participat cca 8000 credincioşi veniţi din diferite judeţe ca: Baia.c. „de la data de 15 la 18 mai a. în vol. Episcopul Emilian Antal. 3-4 ( 36-37). „Mişcarea de rezistenţă anticomunistă din România. în prezent stareţ al mănăstirii Sf. Editura „Kullyus”. p. Participarea BOR la rezistenţa anticomunistă. presiunea a mai scăzut fiind reluată în anii 80 prin procesul de sistematizare şi urbanizare căruia i-au căzut numeroase biserici. Bistriţa. mai ales ultimele două. precum şi profesorii Arhierei ai acestui seminar. Mai mult. p. 2001. care depindeau de marea lavră. Văratec. pp. 98. Radu Ciuceanu.. pe lângă preoţii şi călugării acesteia au mai luat parte şi Mitropolitul Rusan Sebastian de la Iaşi.. 1944-1962”. op. Petru şi Pavel din Huşi. Câmpulung. 193. Secu. director al Seminarului monahal de la mănăstirea Neamţ. Sărbătoarea a fost atât de mare încât „credincioşii au început să se adune de la data de 15 mai a. Memoria. chiar dacă după 1965.198. adică Agapia. Numărul mare al credincioşilor veniţi la acest hram se datorează tocmai faptului că participarea neobişnuită a Episcopilor menţionaţi mai sus a fost anunţată credincioşilor”35.