You are on page 1of 3

Generații antisociale

Gestionarea deficitară a percepției realității este o
caracteristică tipică perioadei adolescente, având în vedere
tranziția agresivă copil-adult experimentată zilnic. Dacă mai
adăugăm gestionrea spațului intim ori a percepției realităților
virtuale, avem o imagine de ansamblu a spectacolului propus de
către Bogdan Georgescu în montarea spectacolului Antisocial.
Pornind de la un caz real – un grup de adolescenți scriu
despre profesorii lor pe Facebook și sunt exmatriculați în
momentul în care un cadru didactic se infiltrează pe rețeaua de
socializare și descoperă comment-urile și like-urile elevlor,
Bogdan Georgescu lucrează alături de trupa de actori la scenariu și
radiografiază cu precizie tarele societății actuale. Cele trei
perspective sunt realizate eficient de către actori care interpretează
pe rând elevii, părinții și profesorii. Dramaturgul-regizor folosește
documentarea directă prin interviuri și pe cea indirectă prin
folosirea unor material de presă pentru a chestiona realitatea
virtuală și a modificărilor noțiunilor de intimitate odată cu
explozia rețelelor de socializare. Invadarea spațiului privat suportă
urmări diferite pentru indivizii reprezentați în cele trei perspective
ale spectacolului. Constant rămâne tentația de a refuza asumarea
responsabilităților și ascunderea lor ori pasarea cătr cei afați în
poziții de inferioritate.
Spectacolul devine astfel un manifest pentru libertatea de
expresie, pledând pentru o societate activă, în afara limitelor
impuse de ierarhizări periculoase, puterea banului sau constructe
religioase. Georgescu propune nu doar un spectacol, ci oferă pe
viu un proces de înțelegere mai profundă a identităților noastre
într-o încercare de a identifica originile și consecințele răului făcut
de către o societate care învață individul să nu (se) chestioneze
niciodată, dar în schimb să acumueze frustrări și să se urască pe
sine.
La nivel estetic, Antisocial nu se înscrie în tradiția rom

Obsesia stanislavskiană din școlile de teatru este pusă la zid și înlocuită cu un stil performativ updatat la cerințele spectatorilor invadați de nenumărate medii mult mai puternice. Meșteșug. În plus. spectacolul creează un alt spațiu. oferind instrumentele pentru (re)construcția eu-lui și a identițăților. teatrul reprezintă un mediu care atrage atenția asupra capacităților de distrugere a instanței puterii. spectcolul dovedește o înțelegere complexă a relațiilor de putere din cadrul societății și este interesat de impactul acestora asupra indivizilor. Singurătate. Minimalismul neorealist propus de către echipa spectacolului plasează actorii în prim plan și valorifică puterea textului. mulți dintre ei încă masteranzi. La întrebarea ”ce sens are teatrul și ce rol trebuie să joace într-un mediu în care noi forme de agrement I-au absorbit funcțiile sociale precedente?” adresată de către Eugenio Barba în ”Teatru. Încă în câmpul esucațional. A trăi într-un spațiu infectat care te anulează constant ca individualitate îngreunează și mai tare viața de zi cu zi. Într-o societate construită sub premiza că minciuna. În acest sens.nească de dramaturgie. Rezumat Pornind de la un caz real. Revoltă. nerestrictiv și funcțional de această dată. Antisocial dă răspunsul prin capacitățile interpretative de excepție ale actorilor din Sibiu.”. Întrebarea este dacă naivitatea va reuși să spargă aceste credințe adânc înrădăcinate în memoria societății noastre. aceștia resimt puternic problematica spectacolului în realitatea lor cotidiană și miza personală se întrezărește ușor în jocul lor. Într-o societate influențată puternic de omniprezența mass media și de virușii trecutului transmiși prin generațiile următoare. mod de lucru ori joc actoricesc. Bogdan Georgescu lucrează alături de trupa de actori la scenariu și radiografiază cu precizie tarele . a te abate în căutarea propriului drum este privit drept naivitate. Adolescența este o perioadă de tranziție dificilă pentru oricine. banul ori trădarea reprezintă norma.

societății actuale. Într-o societate influențată puternic de omniprezența mass media și de virușii trecutului transmiși prin generațiile următoare. pledând pentru o societate activă. în afara limitelor impuse de ierarhizări periculoase. Adolescența este o perioadă de tranziție dificilă pentru oricine. puterea banului sau constructe religioase. teatrul reprezintă un mediu care atrage atenția asupra capacităților de distrugere a instanței puterii. Spectacolul devine astfel un manifest pentru libertatea de expresie. .