You are on page 1of 3

Ianuarie 2010

Educaţia timpurie în grădiniţă
Inst. Crina Clapou
Grădiniţa cu P.P. nr. 3 Bistriţa
Educaţia timpurie se referă la educaţia copilului în primele stadii ale
copilăriei (de la naştere la 8 ani) şi le oferă condiţii specifice pentru
dezvoltarea deplină, respectând dezvoltarea individuală şi de vârstă a
acestora.
Educaţia timpurie porneşte de la ideea că vârstele mici constituie baza
personalităţii, iar pentru reuşita educaţională a copilului, e necesar să fie
antrenaţi toţi actorii cu care acesta interacţionează, începând cu membrii
familiei, personalul din instituţiile de educaţie preşcolară şi terminând cu
comunitatea.
Educaţia timpurie este un tip de educaţie global şi funcţional,
adaptat nevoilor şi caracteristicilor individuale ale copilului, o pedagogie a
acţiunii şi a comunicării, centrată pe copil, ca autor al propriei deveniri.
Tendinţele şi orientările generale ale educaţiei au condus la
redimensionări ale documentelor curriculare care reglementează organizarea
şi desfăşurarea procesul instructiv-educativ în unităţile de învăţământ
preşcolar. În contextul actual, încercările de reaşezare a educaţiei în primii
ani de viaţă ai copilului au oferit argumente solide pentru legiferarea
conceptului de educaţie timpurie şi formarea de pârgii de acţiune la nivel de
sistem de învăţământ. Una dintre aceste pârgii este programa de studiu,
respectiv Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani.
Cele mai relevante finalităţi ale educaţiei timpurii în contextul
sistemului nostru de învăţământ au în vedere o unitate de idei cu a cele ale
altor sisteme de învăţământ contemporane, astfel:
 Dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a personalităţii copilului,
în funcţie de ritmul propriu şi de trebuinţele sale;
 Dezvoltarea capacităţii de interacţiona cu alţi copii, cu adulţii şi cu
mediul pentru a dobândi cunoştinţe, deprinderi, atitudini şi conduite
noi;
 Descoperirea, de către fiecare copil, propirei identităţi, a autonomiei şi
formarea unei imagini de sine pozitive;

1

 Pregătirea copilului pentru a accepta şi a face faţă schimbărilor. ci fiecărui copil în parte. în contextul educaţiei timpurii.  Facilitarea dialogului şi a reflecţiei ca parte integrantă a procesului de învăţare. ~educaţia timpurie nu se adresează “copiilor”. Noul curriculum pentru învăţământ preşcolar abordează în mod explicit pe de o parte. de au în vedere următoarele aspecte: ~fiecare copil este unic. Ca o consecinţă directă a dimensiunilor educaţiei la vârstele mici. Astfel. valoarea educaţiei copilului preşcolar. capacităţi. ca parte integrantă a procesului de învăţare. Sprijinirea copilului în achiziţionarea unor cunoştinţe. deprinderi şi atitudini necesare la intrarea în şcoală. în condiţiile comunicării şi relaţionării permanente cu copilul/ copiii şi.  Definirea şi punerea de probleme pentru copii pentru a identifica soluţiile alternative. ~educaţia este continuă. rolul educatoarei implică:  Dezvoltarea şi înţelegerea istoriei personale şi sociale a celui care învaţă şi sensibilitatea la influenţele culturale exercitate de familie. ~învăţarea se realizează preponderent prin joc. cu părinţii. contradicţiilor şi incertitudinilor.  Aprecierea şi utilizarea experinţelor anterioare ale copilului. dau. precum şi locul/ rolul cadrului didactic care dezvoltă o educaţie integrată cu aceşti copii. are nevoi particulare. şi-a stabilit câteva priorităţi în abordarea procesului educativ la grupa de copii. de asemenea. ~actul educativ din grădiniţă este guvernat de către copil şi trebuinţele sale de dezvoltare. 2 . fiind experenţială şi socială. ea începe din primele momente de viaţă şi se prelungeşte pe tot parcursul ei. nevoia înţelegerii în complexitatea lor a tuturor experienţelor de viaţăşi de învăţare ale copilului în intervalul primilor ani de viaţă. Educaţia preşcolară. ~dezvoltarea copilului este dependentă de ocaziile pe care le oferă jocul. în fapt. ~amenajarea mediului educaţional pe arii de dezvoltare constituie o formă optimă de realizare a ocaziilor de experimentare. Valoarea utilizării strategiilor didactice.  Organizarea mediului de învăţare astfel încât să faciliteze învăţarea experenţială. Pentru eficientizarea procesului de predare-învăţare şi diversificarea strategiilor aplicate este necesar să se promoveze climatul pozitiv în educaţie .

. R. dezvoltarea armonioasă a copilului în funcţie de specificul tendinţelor. # Ciolan. un deziderat comun: pregătirea copilului pentru şcoală şi. Necesitatea concordanţei dintre finalităţile celor două niveluri de învăţământ. în viitor. F. 2009. 2007. Brănişteanu. pe de altă parte. 3 . Bucureşti.o provocare?”. ritmul propriu şi potenţialul individual. Finalităţile fundamentale ale grădiniţei se referă.. M. Editura Universităţii din Bucureşti. Editura Diana. “Curriculum pentru învăţământ preşcolar”. subliniază încă o dată. pentru educaţia permanentă... “Curriculum pentru educarea timpurie. Grama. Aplicaţii privind mangementul proiectelor”. pe de o parte.. Breban. # Culea. 2009. iar. la oferirea unei asistenţe educaţionale complexe pentru formarea abilităţilor de bază necesare pe tot parcusul vieţii.. S. Editura Diactica.. S. Fulga. “Dezvoltarea educaţiei timpurii. Laura.~stimularea independenţei de alegere şi acţiunea trebuiesc combinate cu activitatea de grup şi cu sprijinirea relaţiior interpersonale.. Laurenţia. preşcolar şi şcoala primară. Bibliografie: # Borţeanu.