You are on page 1of 31

Biologia-o stiinta ce studiaza viata

Biologia se adreseaza deopotriva intelectului si afectului, sensibilizand auditorul
indiferent de varsta celui care o studiaza.
Stiinta viului ,biologia surprinde in mii de ipostaze ,gingasia si forta,nemiscarea si
viteza ametitoare,culorile curcubeului si imitatia cromatica,viata cat o secunda sau un
secol,certitudinea ereditatii si miracolul variabilitatii,impunand fiecaruia si tuturora
,uimire,admiratie ,delectare.
Biologia este stiinta ce studiaza viata dar si mediul de viata al organismelor
vii.Studierea biologiei are ca scop final in educatia elevului, formarea unor atitudini
si deprinderi referitoare la impactul
biologiei asupra naturii si a
societatii,dezvoltarea capacitatilor de
explorare/investigare in scopul
rezolvarii de probleme specifice
biologiei,dezvoltarea capacitatii de
comunicare iar atunci cand este
necesar sa utilizeze corect limbajul
specific biologiei.
Studiul biologiei contribuie si la
dezvoltarea armonioasa a capacitatilor
fizice si intelectuale ale omului.
Biologia scolara de astazi, contribuie
la realizarea educatiei morale, de
formare a unor generatii cu o conduita etica superioara. Disciplinele biologice ca:
botanica, zoologia, ecologia ,care militeaza pentru ocrotirea naturii si protectia
mediului ambiant ,participa activ la educarea civica a tinerilor,iar cele ca:anatomia si
fiziologia omului ,igiena,genetica au o contributie deosebit de importanta in educarea
pentru sanatate.
Tinerii inteleg in timp ca intre dezvoltarea economica, civilizatia tehnologica si
mediul inconjurator exista o corelatie ce trebuie sa ramana armonioasa .Educatia
tinerei generatii ,educatie realizata si prin intermediul orelor de biologie si al
profesorului de biologie este un proces dificil si indelungat..Insa cu perseverenta si
multa rabdare ,profesorul reuseste sa adune firicel de nisip langa firicel de nisip,sa
netezeasca o plaja a sufletului si a mintii.Este adevarat ca ea este mereu spalata de
valuri si zburatacita de vant,dar intotdeauna,ceva ramane ceva din ceea ce a fost zidit
nu are moarte,chiar daca pentru restul ,efortul trebuie refacut.
"Chiar daca ar fi adevarat ,cum spun unii,ca educatia nu-i da omului o alta inima,nici o alta fire,ca nu schimba nimic
in adancul lui si nu atinge decat aparentele ,starui sa spun ca nici asa (educatia)nu este zadarnica"
La Bruyere 

Biologie
Biologia este știința care se ocupă de studiul tuturor organismelor vii,
precum și al entităților ( virusuri / viruși , viroizi ) și fenomenelor legate de
acestea. Termenul a fost creat și introdus în știință in 1802 de către JeanBaptiste de Lamarck și G. Treviranus [1] și provine din cuvintele grecești βίος /
bios , « viață » și λόγος / logos , « cuvânt, discurs, știință ». Cele mai vechi
cunoștințe scrise din domeniul biologiei datează de
la Aristotel și Teofrast .Dintre personalitățile biologiei mondiale putem aminti
pe GLL de Buffon , G. Cuvier , JH Fabre , Ernst Haeckel , Jean-Baptiste de
Lamarck , Carl Linné ,Charles Darwin , GJ Mendel , Th. Schwann , H. de
Vries , Alfred Russel Wallace , A. Weismann .

Clasificarea organismelor
Ordinea în clasificări este cea filogenetică, dată de autorii respectivi pentru coloanele 2, 3, 4, 5.
Clasificarea făcută de
După WithakerAristotel (384 - 322) îHr ( din Margulis (1978) ( din
5) .
5)

Clasificarea
după Sârbu Anca ,
1999 (3)

Clasificarea după Mohan
Clasificare după
GH. et all, 2004 (2)
Ariniș I. et al.2000, (1)

1

2

3

4

5

Nevertebrate

Monera

Monera

Monera (Procariote)

Procariota (Monera)

Pești

Protista

Fungi

Protoctista (Protista)

Protista

Broaște

Fungi

Protista

Plantae (Metaphyta)

Fungi (Ciuperci)

Reptile

Plantae

Plantae

Fungi (Eumycota)

Plantae (Plante)

Păsări

Animalia

Animalia

Animalia (Metazoa)

Animalia (Animale)

Mamifere

-

-

-

-

Ramuri ale biologiei
Datorită aprofundării cunoștințelor din domeniul biologiei după inventarea microscopului de către A. van
Leeuwenhoek la mijlocul secolului al XVII-a, în interiorul biologiei au început să se formeze numeroase ramuri
cu domenii de studiu bine definite. Unele din aceste ramuri au un caracter predominant teoretic
precum botanica , zoologia , taxonomia , iar altele — un caracter predominant practic
precum agricultura , horticultura .

Celulă (biologie)

Celula este unitatea de bază, structurală și funcțională, a tuturor organismelor vii. Aceasta a fost descoperită de
către Robert Hooke și este unitatea funcțională a tuturor organismelor vii cunoscute. Este cea mai mică unitate de
viață, care poate fi clasificată ca o vietate, și este adesea numită bloc de viață. [1] Unele organisme, cum ar fi cele
mai multe bacterii , sunt unicelulare (constau dintr-o singura celula). Alte organisme, cum ar fi oamenii, sunt
multicelulare. Oamenii au aproximativ 100 bilioane sau 10 14 celule; dimensiunea tipică celulei este de 10 µm iar
masa tipică celulei este de 1 nanogram. Cea mai lungă celulă umană este de aproximativ 135 µm și se găsește în
cornul anterior din măduva spinării în timp ce celulele granulare dincerebel , cele mai mici, pot avea circa 4
µm. Cea mai lunga celulă poate ajunge de la degetul de la picior la partea inferioară atrunchiului cerebral . [2] Cele
mai mari celule cunoscute sunt celulele de ou de struț nefertilizate, care se cântăresc aproximativ 3.3 pfunzi. [3] [4]
În 1835 , înainte ca teoria finală despre celulă să fie dezvoltată, Jan Evangelista Purkinje a observat mici
"granule", în timp ce privea prin microscop țesuturi de plante. Teoria celulară , dezvoltată pentru prima oară
în 1839 de către Matthias Jakob Schleiden si Theodor Schwann , afirma că toate organismele sunt compuse din
una sau mai multe celule, că toate celulele provin din celulele preexistente, că funcțiile vitale ale unui organism au
loc in interiorul celulelor, și că toate celulele conțin informațiile ereditare necesare pentru reglarea funcțiilor
celulare și de transmitere a informațiilor pentru următoarea generație de celule. [5]
Cuvântul celulă provine de la cuvântul latin cellula , care înseamnă, o cameră mică. Termenul descriptiv pentru
cea mai mică structură de viață biologică, a fost inventat de către Robert Hooke într-o carte pe care a publicat-o
în 1665 , când a comparat celulele de plută pe care le-a văzut prin microscopul său cu micile camere de locuit ale
călugărilor. [6]

Definiții
Pentru celulă au fost date numeroase definiții. Astfel chiar aceiași autori (Toma C. și Niță Mihaela în „Celula
vegetală”, Editura Universității „Al. I. Cuza”, Iași, 1995) dau două definiții diferite în funcție punctul de vedere
din care este abordată problema. Aceste definiții sunt:

„Celula este o unitate morfo funcțională elementară a tuturor organismelor procariote și eucariote. Ea
reprezină un prim nivel de organizare a materiei vii, dotat cu capacitatea de autoreglare, autoconservare și
autoreproducere.”

„ Privită prin prisma teoriei sistemice, celula poate fi definită ca un sistem biologic deschis, deosebit de
dinamic, aflat în relații de echilibru cu mediul înconjurător – în cazulprotofitelor și protozoarelor – sau ca un
subsistem când devine parte componentă a unui țesut , organ sau organism pluricelular.”

Anatomia

Celula eucariotă (stânga) și procariotă (dreapta)
Există două tipuri de celule: procariote și eucariote. Celulele procariote sunt, de obicei, independente, in timp ce
celulele eucariote sunt adesea găsite în organisme multicelulare.

Comparație între proprietățile celulelor procariote și eucariote

Procariote Eucariote Tipuri de organisme bacterie . plante . Metabolism anaerob de obicei aerob Mitocondria nu are de la una până la câteva mii (cu toate acestea unele duc lipsă de mitocondrii) Cloroplaste nu are în alge și plante Organizare de obicei celule izolate celule izolate. colonii. separați de coadă. ciuperci . organisme evoluate multicelulare cu celule specializate Diviziunea celulelor fuziune binară (diviziune simplă) Mitoză (pentru celulă somatică) Meioză (pentru foarmarea gameților ) Tipul nucleului celular Ribozomi Structură citoplasmatică Mișcarea celulelor . animale Dimensiuni ~ 1–10 µm ~ 10–100 µm ( spermatozoizi . sunt mai mici) fără nucleu real nucleu real cu membrană dublă ADN circular (în general) cromozomi lineari cu proteine histone ARN -/sinteza proteinelor cuplat în citoplasmă sinteză de ARN în nucleu sinteză de proteine în citoplasmă 50S+30S 60S+40S structură simplă structură complexă cu membrane intracitoplasmatice și citoschelet flagel făcut din flagelină flagelară și ciliară făcută de tubulină. archaea protiste .

O celulă procariote are trei regiuni arhitecturale:    La exterior. cum ar fi Mycoplasma (bacterie) și Thermoplasma (archaea). Deși nu formează un nucleu. Există două tipuri de procariote: bacteriile si archaea . flagel și pilus care se proiectează de pe suprafața celulei. există și excepții. Învelișul ofera rigiditate celulei și separă interiorul celulei de mediul în care se află. La aceste celule. constând dintr-unperete celular care acoperă o membrană celulară . ribozomi și diferite tipuri de incluziuni. . care sunt de obicei circulare.Procariote Structura celulei procariote Celula procariotă este mai simplă și mai mică decât o celula eucariotă. Ceea ce înconjoară celula este învelitoarea celulalră. totuși unele bacterii au în plus un strat suplimentar de acoperire numit capsulă . Materialul nuclear al celulelor procariote constă dintr-un singur cromozom. Peretele celular este format din peptidoglican la bacterii. și acționează ca o barieră suplimentară împotriva forțelor exterioare. Deși cele mai multe procariote au un perete celular. ADN-ul este condensat într-un nucleoid. și de cele mai multe organite ale celulei eucariote. Unele celule eucariote (celule de plante și celule de ciuperci) au de asemenea. servind ca un filtru de protecție. Un cromozom procariot este de obicei o moleculă circulară (o excepție este cea a bacteriei Borrelia burgdorferi. Acesta previne. de asemenea. Plasmidele activează funcții suplimentare. care provoacă boala Lyme ). În interiorul celulei este regiunea citoplasmatică care conține genomul celulei (ADN). regiunea nucleară nedefinită din citoplasmă se numește nucleoid. Acestea sunt structuri (nu sunt prezente în toate celulele procariote) din proteine care faciliteză deplasarea și comunicarea între celule. cum ar fi rezistența la antibiotice . . un perete celular.Procariotele pot transporta elemente ADN extracromosomiale numite plasmide . amândouă au o structură similară.în general. care este în contact direct cu citoplasma. celulele de la dezvoltarea exagerată și în cele din urmă de spargerea (citoliza) din cauza presiunii osmotice împotriva unui mediu hipotonic. Este lipsită denucleu individualizat.

cum ar fi mitocondriile conțin deasemenea ADN. Toate ADN-urile cromozomiale sunt stocate în nucleul celulei. separate de citoplasma printr-o membrană. (10) vacuole . (7) citoschelet . protozoarele și algele sunt toate eucariote. Plantele. care adăpostește ADN-ul celulelor eucariote. (9)mitocondrie . Organite celulare : (1) nucleol (2) nucleu (3)ribozomi (4) vezicule. animalele. (11) citoplasmă . Celulă tipică animală . Alte diferențe pot fi:    Membrana plasmatică se aseamana cu cea a procariotelor în funcție. (8) reticul endoplasmatic neted . Eucariotele se pot deplasa folosind flagelul.Pereții celulelor pot fi sau nu prezenți. Acest nucleu dă eucariotei numele ei.Eucariote Celula eucariotă . Flagelul acestor celule este mult mai complex decât al procariotelor. (5) reticul endoplasmatic rugos . ADN-ul eucariotei este organizat într-unul sau mai multe molecule liniare. Aceste celule sunt de aproximativ 15 ori mai mari decât o procariotă tipică și pot avea volumul de 1000 de ori mai mare. cu diferențe minore în configurare. (6) aparatul Golgi . numite cromozomi . (13)centriol . (12) lizozom . mucegaiurile.Diferența majoră dintre procariote și eucariote este că celulele eucariote conțin compartimente legate de membrană în care pot avea loc activități specifice metabolice. Cea mai importantă dintre acestea estenucleul celular . Unele organite eucariote. ciupercile. un compartiment delimitat de membrană. care sunt asociate cu proteine histone.

Celulă tipică vegetală Tabel 2: Comparție între structurile celulelor animale și vegetale Celulă tipică animală Organite  Nucleu            Nucleol (în rugos Reticul endolasmatic neted Ribozomi Citoschelet Aparat Golgi Citoplasmă Mitocondrii Vezicule Vacuole Lizozomi Centrozom              Nucleu  nucleu) Reticul endoplasmatic  Celulă tipică vegetală Centrioli Nucleol (în nucleu) Reticul endoplasmatic rugos Reticul endolasmatic neted Ribozomi Citoschelet Aparat Golgi (dictiozomi) Citoplasmă Mitocondrii Plastide Vezicule Vacuole Perete celular .

al cărei membru a fost ales în 1663 . în 1665 . Din anul 1662 a fost numit supraveghetor al experimentelor Societății Regale. Londra ( 1674 ) . pe insula Whight . în 1665 . Hooke va rămane cel mai bine cunoscut pentru descoperirea și formularea matematică a legii elasticității.Robert Hooke Robert Hooke Robert Hooke (n. în lucrarea sa. Date biografice Robert Hooke sa născut la Freshwater . microscoape). fiind cel mai bine cunoscut pentru formularea legii de proporționalitate între deformațiile elastice ale unui corp și tensiunile la care este supus. noțiunea de celulă. 3 martie 1703 ) a fost un savant englez . Doi ani mai târziu. cunoscută ca „ Legea lui Hooke”. A fost primul care a folosit balanța cu arc pentru reglarea ceasurilor și observând similaritățile dintre mișcarea unei sfori vibrând și balansarea unei pendule. A formulat teoria cu privire la mișcarea planetelor ca o problemă din mecanică și independent de fizicianul britanic Newton a emis ipoteza gravitației. Anglia și a studiat la Universitatea Oxford . 18 iulie 1635 — d. a fost numit profesor de geometrie al Universității Oxford. Micrographia . ceea ce a condus la o mai mare precizie a ceasurilor. termometre. Intuiește și formulează într-o comunicare la Royal Society din Londra primele idei privind telegrafia vizuală. Cu telescopul Gregorian. Hooke a observat pentru prima oara celulele vegetale. inclusiv al Casei Montague și al Spitalului Bethlehem. Biologia microscopică Robert Hooke a stabilit structura celulară a țesuturilor și a introdus. care a excelat ca astronom și fizician. Cu toate ca a avut mai multe invenții și descoperiri. Opera Astronomie A descoperit:   rotația planetei Jupiter forma eliptică a orbitei descrise de centrul de gravitație al Sistemului Pământ . unde a fost asistentul fizicianului englez Robert Boyle . Hooke a anticipat unele din cele mai importante descoperiri și invenții ale acelor timpuri. Lucrări    Micrographia ( 1665 ) Lectiones Cutlerianae ( 1669 ) An attempt to prove the motion of the earth from observations made . a inventat pendula cu arc. A inventat și perfecționat mai multe instrumente de observare și măsurare (telescoape.Lună . Din anul 1666 a fost numit inspector al Londrei și a făcut design-ul mai multor clădiri.

WM Stanley izolează o „ proteină ” și demonstrează că inocularea acesteia unor plante provoacă boala numită mozaicul tutunului.peplos sau anvelopă virală. Bowden și Pirie îi confirmă descoperirile în 1937. fără ca ele să fie cunoscute. o Istoric          Existența unor microorganisme invizibile la microscop a fost intuită de Pasteur după ce toate încercările de a pune în evidență agentul turbării au părut a fi zadarnice. arată că „proteina” păstrează această proprietate și după cristalizare. care se reproduce numai în interiorul celulelor vii provoacă diverse boli infecțioase numite viroze.000-7. Taniguchi (1935) au demonstrat că rujeola este cauzată de un virus. care va fi dezvoltată de FM Burnet și colaboratorii săi. Capsida și genomul viral alcătuiesc nucleocapsida . În 1935. văzut la microscopul electronic În biologie. După unii precursori geniali ( Edward Jenner . un virus este un agent patogen inframicrobian. Din punct de vedere al prezenței învelișului pericapsidal. virusurile traversează filtrele și prin injectare transmit o anumită boală .000-15. care poate fi ADN sau ARN . alcătuită dintrparte centrală numită genom viral. lipsiți de metabolism propriu. . acestea două unindu-se spontan (proteina învelește materialul genetic). În 1939. de asemenea. deoarece astfel de măriri necesită puteri separatoare de 0. [1] Virusurile sunt paraziți intacelulari. numită capsidă . iar apoi de mulți alții (Levaditi. În 1943. la și Ca structură. Ulterior sa văzut că de fapt era de vorba de un acid nucleic cu un înveliș de natură proteică. după triturarea țesuturilor care le conțin. Heinz Fraenkel-Conrat arată în 1955 împreună cu Robley Williams că un virus funcțional poate fi obținut din ARN purificat și o proteină. Kausche. G. motiv pentru care nu sunt considerate vii. se pot distinge obiecte până la o finețe dimensională de 0. herpesul ). virusurile ( inframicrobii ). astfel că li sa atribuit denumirea de virusuri filtrante .deci . să se separe. și o teacă sau înveliș protector de natură proteică. Lucrările lui R.000 ori. Degkwitz (1927) și T. Observarea lor cere o mărire de ordinul 10. etc).000 ori. virusurile se împart în două categorii: nude și învelite în peplos. ceea ce nu se poate obține cu microscopul optic.Virusuri Virusul gripei aviare . sa vorbit în continuare de acele "ființe imaginare". Aceste două virusuri vor fi cultivate ulterior de Enders (1962). progresele în domeniul virologiei au rămas neînsemnate și până la începutul secolului al XX-lea. La fel și rubeola . La sfârșitul secolului al XIX-lea.2 μm. Myakawa. în cazul virusurilor patogene pentru animale. Pfankuch și E. sa reușit detectarea lor printr-o metodă indirectă.15 μm. la măriri de 6. invizibil microscopul optic. La virusurile mai complexe mai apare un înveliș exterior de natură proteică numit pericapsidă . vaccina . nu se pot observa cu aceste microscoape. aceste două componente pot. După ce demonstrează că la baza reproducerii virusului mozaicului tutunului stă ARN -ul.Cu toate acestea. Ruska au început să studieze virusurile la microscopul electronic . Pasteur ). format din material genetic. Cu ajutorul microscopului optic cu lumină ultravioletă (" ultramicroscopul "). în anumite condiții. virusul este o particulă submicroscopică. Goodpasture este inițiatorul infectării membranei alantoidiene a oului embrionat de pui ( variola aviară. E.

După gazda care îi primește. Deosebiri față de bacterii :  Virusurile au dimensiuni foarte mici (de la 8 nm până la 500 nm. După proprietățile fizico-chimice:     După tipul de acid nucleic pe care îl conțin ( clasificarea actuală uzuală ) Virusuri care contin in genomul lor ARN sau ribovirusuri Virusuri care contin in genomul lor ADN sau deoxiribovirusuri . virusuri patogene pentru nevertebrate: virusurile insectelor. și este foarte probabil ca acesta să fie și mecanismul de formare a virusului în celula gazdă. cel mai cunoscut agent fiind Virusul mozaicului tutunului. variolei etc. virusurile dau imunitate.  Reproducerea virusurilor este posibilă numai în interiorul celulelor vii. cuprinzând ribovirusuri care produc fitoviroze. virusul encefalitei. cuprinzând cinci grupe:  virusuri al căror tropism este marcat pentru ectoderm (vaccin. În 1958. virusurile sunt constituite din nucleoproteide. turbării. în acest caz nu se obține imunizare. grupează adenovirusuri parazite în celulele bacteriene. față de care sunt sensibili majoritatea microbilor. datorită lipsei proteinei. virusul turbării. dar infecția poate fi determinată și de acizii nucleici extrași din virusuri. poliomelitei. aceasta este cea mai stabilă structură (cu energia cea mai mică) -. Exista și viroze ale plantelor. La virusul herpesului capsida este prevăzută cu prelungiri proteinice ( capsomeri ) care acoperă toată suprafața virionului. grupând dezoxivirusuri sau adenovirusuri care parazitează animalele și omul (virusul gripei.) Subordinul Fhagineae (virusuri bacteriofage). rubeolă). distruse prin liză.  virusuri proliferative (sarcomul lui Roux.  Au rezistență mare la glicerină și la solvenții lipoidelor. etc. Clasificare          Încrengătura Virophyta cuprinde numai ordinul Virales.  virusuri septicemice (rujeolă.  virusuri neurotrope pure (turbare). La un înalt grad de puritate ele pot cristaliza. Subordinul Zoophagineae (virusurile animalelor). Exemple: virusul variolei. Proprietăți        Din punct de vedere chimic. Stanley a stabilit că ceea ce credea a fi „proteina” virusului mozaicului tutunului are proprietățile moleculelor chimice dar dispune și de capacitatea de a se reproduce și de a se transforma. În general. virusuri patogene pentru vertebrate. în organisme sau în medii de cultură care conțin astfel de celule. HIV. variolă). împărțit în 3 subordine: Subordinul Phytophagineae (virusurile plantelor). astfel că pot traversa filtrele poroase ce rețin bacteriile . se împart în patru grupe: virusuri patogene pentru bacterii: bacteriofagi: virusuri patogene pentru vegetalele superioare: virusurile plantelor. virusul gripal. leucoze și leucemii transmisibile).  virusuri endoteliomezodermice (limfogranulomatoză venerică la om). Virusurile sunt agenți patogeni ai unor boli denumite generic viroze .

și sunt deseori prezente în apa (în special apa dulce. dulci (cel mai des). acestea prezintă un perete celular. care este mixotrofă). . Euglénophytes sp. aceasta se hrănește heterotrof . diviziunea cloroplastului este inhibată. mediul acvatic. Nu există reproducere sexuată cunoscută. dar sunt și câteva specii marine) bogată în nutriente. Astfel. Vacuola pulsatilă 5. Euglena se înmulțește prin diviziunea directă longitudinală a celulei. Flagel scurt 8. men ținându-se într-o stare hibernală până la apariția umezelii. În arborele filogenetic al organismelor eucariote. Această orientare este posibilă datorită stigmei. conținând în cloroplaste clorofila a și b . sunt: Protiste asemănătoare cu plantele Euglene 1. deoarece acolo cre ște probabilitatea de a găsi hrană. un singur nucleu. Lungimea celulei variază de la 20 la 300 µm și are o formă tipică cilindrică. dar diviziunea celulară nu este afectată. pirenoid . dacă se adaugă un antibiotic. Dacă în mediul acestora lipsește apa. precum și în orice mediu umed bogat în substan țe organice. Euglenele sunt specii mixotrofe . Flagel Euglena este un gen comun al Protistelor flagelate . pseudopodelor sau a cililor . în mod special. au nutriție autotrofă sau heterotrofă (excepție fiind Euglena verde .Protista Regnul Protista este un grup parafiletic eterogen de microorganisme eucariote cu organizare celulară simplă. Marino et al. în mediul de cultură a Euglenei. Termenul a fost propus de Ernst Haeckel în 1866 pentru a caracteriza toate organismele fără o Caracteristici generale Deși populează. (2003) au revizuit genul pentru a constitui un grup monofiletic. fie pluricelulare. . nu prezintă țesuturi specializate superioare. adică acestea se pot hrăni atât heterotrof . deși unele specii sunt fără culoare. stigmă . iar când nu este prezentă lumina. euglena poate. Cloroplastele Euglenei are un verde-deschis ramificat (în formă de stea). Experimentele arată că acestea pot pierde coroplastele sub anumite condi ții. cu un singur flagel . flageli. Vacuola digestivă 4. unele protiste trăiesc în mediul umed sau în corpul platelor și animalelor. de asemenea. ovală sau fusiformă. protistele au format grupuri monofiletice separate. Rezervoar 7. Senzor de lumină 9. precum streptomicină. euglena se înconjoară cu un perete celular protector. Cloroplastele Euglenei permit fotosinteza . Înmulțirea este asexuată sau sexuată. un organit celular prezent la mai multe alge. Cloroplast 3. Euglena mereu înoată către lumină. percepe temperatura. Au fost descrise peste 100 de specii de Euglenă. Cinetostom 6. cât și autotrof .Vacuolele controlează nivelul de salinitate a celulei euglenei Euglenele se pot găsi în ape sărate. Acestea pot fi fie organisme unicelulare. Nucleu 2. sau au inclus membrii care sunt strâns înrudite cu oricare din celelalte 3 regnuri de eucariote. precum și plastide. protoplasmă. vacuole contractile. În afara de luminozitate. prin fagocitoză .Substanțele hrănitoare pătrund prin osmoză pe toată suprafața corpului. Stigmă 10. Clasificare Criteriul de clasificare îl constituie modul de nutriție. prin fotosinteză . Ca structură. Locomoțiase realizează cu ajutorul flagelilor .

Streptophyta. sau înaintea. [2] Algele verzi nu formează un coerent complet.) Algele verzi desemnează un grup de alge a căror pigmen ți fotosintetici principali sunt clorofila . roșii și brune — și algele aurii — diatomeele . Acestea prezintă caractere generale: trăiesc în ape dulci sau salmastre. cu o fisură între ele . și de studiile filogenetice. sunt originea plantelor terestre. Acestea au un tal relativ mare. sexuată. ce se găsesc în corpusculi. format din dioxid de siliciu hidratat. [1] Unele alge verzi. iar clorofila este de tip a .de unde și numele algei. [3] Reproducerea este. Algele constituie un grup diversificat. [6] . Majoritatea sunt unicelulare. Ele sunt producătorii lanțului trofic. au tal și se hrănesc autotrof . Diatomeele sunt unele din cele mai comune tipuri de fitoplancton . [4] Algele brune ( Phaeophyceae ) cuprind aproximativ 1500 specii și a căror caracteristică majoră este prezen ța pigmentului fucoxantină și a clorofilei de tip a și c . respectiv sexuată prin gameți masculini flagelați. Diatomeele sunt folosite pentru monitorizarea condițiilor mediului și în studiul calită ții apei. Conțin ficobiliproteină : ficoeritrină . (A se observa că algele albastre-verzi nu sunt trecute în Regnul Protista deoarece sunt procariote . în care intră algele propriu-zise — verzi . Dovezile fosile sugerează că originează din timpul. Reproducere asexuată prin spori flagelați. deși pot trăi în colonii sub formă de filament sau funde. Acesta se compune din două părți asimetrice. numiți ficobelizomi . a și b . Își depozitează nutrienții sub formă de amidon floridean (sub formă de vezicule în cadrul citoplasmei celulare).Alge Alga verde. perioadei jurasice. [1]nutrienții sunt depozitați sub formă de amidon în plastidă și în stromă . [5] Diatomee. putând ajunge până la 60 m. și pigmenți xantofili și carotenici. iar peretele celular este alcătuit din pectină și celuloză . această ipoteză este confirmată de prezen ța clorofilei și similarității a diferitelor părți ale plantei și algei. ele sunt reprezentate de diferi ți taxoni ce sunt înrudiți filogenetic. Alga roşie Alga bruna Algele roșii ( Rhodophyta ) grupează aproximativ 6000 specii și a căror caracteristică comună este prezența pigmentului roșu numit ficoeritrină. ficocianină și aloficocianină . dar poate fi și asexuată prin zoospori. [3] Predomină pigmentul verde datorită cloroplastului . în principal. pe soluri sau în locuri umede. Marea majoritate a algelor roșii sunt eucariote multicelulare. O trăsătură aparte a celulei diatomeei constă în aceasta fiind învelită într-un perete celular unic. Peretele celular este format din sulfați fucani și acid alginic și nu prezintă amidon ca substan ță de rezervă.

utilizate în scrierile lui Horaţiu şi Pliniu . Schimmel ("mucegai"). animale şibacterii . sau alte ciuperci. [6] de utilizare amicologie cuvânt. care este derivat din greacă mykes / μύκης (ciuperci) şi logo-uri / λόγος (discursul). care este adesea considerat ca o ramură de botanică . şi lor cripticemod de viaţă în sol. 5. Pierderi de culturi din cauza infecţiilor fungice (de exemplu. cele mai multe ciuperci sunt în umbră din cauza dimensiunii mici a structurilor lor. şi zece subphyla. cum ar fi Schwamm german ("burete"). Cu toate acestea. spre deosebire de peretii celulelor de plante. ca şi simbionţi de plante. şi Elias Magnus Fries . de asemenea. şi devin semnificative agenţilor patogeni de oameni si alte animale. utilizat în alte limbi. şapte încrengături . bolilor plantelor şi de insecte dăunătoare. în materie moartă. care este separat de plante . inclusiv la om. mai recent. chiar dacă studiile genetice au arătat că ciupercile sunt mai strâns legate de animale decât la plante. Advances in genetica moleculara au deschis calea pentru analiza ADN-ului să fie încorporată în taxonomie. Acest grup fungice este diferit de structural similare myxomycetes (matriţe noroi) şi oomycetes (mucegaiuri de apă). ca o învoire agent pentru pâine. care se împarte într-un singur subkingdom .Structurile rodirea de câteva specii contin psihotrope şi compuşi sunt consumate recreationally sau în tradiţionaleceremonii spirituale . care conţin celuloză . cum ar fi alcaloizi şi polyketides . Aceste organisme sunt clasificate ca un regat . Acestea pot deveni evidente atunci când fructe . Aceste diferenţe şi alte arată că ciupercile forma un singur grup de organisme conexe. şi sos de soia .5 milioane de specii. .. ciupercile au fost utilizate pentru producerea de antibiotice . Disciplina de biologie dedicat studiului de ciuperci este cunoscut sub numele de micologie . diferite enzime produse de ciuperci sunt utilizate industrial şi în detergenţi . fie ca ciuperci sau mucegai. este puţin cunoscută a adevăratbiodiversităţii de Ciuperci Britanie. pentru a indica studiul ştiinţific al ciupercilor este gandit pentru a avea originea în 1836 cu engleză naturalist Miles Iosif Berkeley e publicării Flora limba engleză de Sir James Edward Smith. şi morfologiivariind de la unicelulare acvatice chytrids la ciuperci mari. Ciuperci. rădăcină este. folosite ca pesticide biologice pentru controlul buruienilor. PL ciuperci. caracteristici cum ar fi culoarea spor sau caracteristici microscopice) sau fiziologie . [5] Acest lucru la rândul său este derivat din greacăcuvântul sphongos / σφογγος ("burete"). precum şi mai multe familiar ciuperci . precum şi champignon franceză şi spaniolă champiñon (care inseamna atat "ciupercă" ). care a fost estimat la aproximativ 1. Împărăţia ciuperca cuprinde o diversitate enormă de taxoni cu ecologies variate. bere . ciclul de viaţă strategii.Ciuperca O ciuperca (pronunţat / fʌŋɡəs / . care se referă la macroscopic structurile şi morfologia de ciuperci si mucegaiuri. O diferenţă majoră este aceea că celulele fungice au peretii celulelor care conţin chitina . cum ar fi ciuperci şi trufe . Ei au fost mult timp folosit ca o sursă directă de produse alimentare. Începând cu anii 1940. Ciuperci îndeplini un rol esenţial în descompunerea materiei organice şi au roluri fundamentale în ciclism nutrienţi şi de schimb. numit Eumycota (ciuperci adevărate sau Eumycetes). ciupercile au fost clasificate în funcţie de morfologia lor (de exemplu.Christian Persoon Hendrik . Vol. şi. Etimologie Ciuperca cuvânt englezesc este direct adoptat de latină ciuperca (ciuperci). În toată lumea abundenta. Inca de pionierat 18 şi 19 din secolul taxonomice fabrică al lui Carl Linnaeus . animale. cum ar fi drojdii şi mucegaiuri ( engleza britanică : mucegaiuri). de asemenea. care au un strămoş comun (un monophyleticgrup). Ciupercile pot descompune materiale fabricate şi clădiri. care a contestat uneori categoriile istorice bazate pe morfologie si alte trasaturi. filogenetică studii publicate in ultimul deceniu au contribuit la remodelarea clasificarea Ciuperci Britanie. cum ar fi vin . Multe specii producbioactive compusi numiti micotoxine . [7]. [3] sau ciuperci [4] ) este un membru al unui grup mare de eucarioteorganisme care include microorganisme. blastică boală orez ) sau alimentedeteriorare poate avea un impact mare asupra omului aprovizionarea cu produse alimentare şi a economiilor locale. şi în fermentaţie de produse alimentare diverse. cu aproximativ 5% dintre acestea au fost clasificate în mod oficial. Ciuperci sunt. care sunt toxice pentru animale.

la culesul ciupercilor este indicat să fie considerat toxică ciuperca necunoscută. „Cortinarius orellanus” și „Cortinarius rubellus”. Ca o curiozitate se poate aminti ciuperca toxică Gyromitra esculenta care este culeasă în nordul și estul Eurpei. Unele ciuperci sunt numai pentru anumite persoane alergice toxice ca de exemplu. Alte ciuperci cauzează prin consum mutații genetice ca „Lyophyllum connatum”. dar numai câteva provoacă intoxicații mortale. însă toxicul prin fiebere se descompune fiind termolabil. „Inocybe rimosa”. Printre ciupercile foarte toxice cunoscute sunt „Amanita phalloides”. Ascomycota ) care au pălărie și picior. 5000 de soiuri de ciuperci din care 150 sunt otrăvitoare. „Amanita phalloides” și „Boletus pinophilus” din cauză că se pot confunda ușor cu ciupercile comestibile. Este greșită părerea de a crede că ciupercile consumate de melci sau insecte n-ar fi toxice pentru om. Ciuperci otrăvitoare Ciuperci otrăvitoare Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Amarita muscaria Pălăria șarpelui Amanita phalloides Buretele viperei Scleroderma verrucosum Ciuperca de bălegar Amanita pantherina Buretele panterei Boletus satanas Hribul dracului Cortinarius orellanus Cortinara de munte Cortinarius rubellus Ciuperci a căror toxicitate e controversată Ciuperci a căror toxicitate este controversată Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Coprinus micaceus Coprinus atromentarius In Europa sunt cunoscute ca. . In mod frecvent apar intoxicații cu „Cortinarius infractus”. a nu se confunda cu ciupercile microscopice mucegaiurileși cele care produc bolile numite micoze . „Paxillus involutus” sau „Tricholoma flavovirens”.Listă de ciuperci otrăvitoare Ciuperci otrăvitoare sunt denumite toate tipurile de ciuperci (regnul Fungi.

prin faptul că membrana celulei este formată din celuloză și. Au fost descrise la plante. conform oamenilor de știință [ cine? ] . 1.  dioxidul de carbon din atmosferă este suficient și nu mai este un factor restrictiv asupra fotosintezei. Germenii sexuați poartă numele de zigoți. Lumina este un factor esențial pentru desfășurarea procesului de fotosinteză. b) adâncimea apei. Adaptări ale plantelor la mediul de viață terestru     Apariția țesuturilor conducătoare. Germenii specializati asexuați pot fi spori sau zooospori. pteridofite (ferigi) și spermatofite (gimnosperme și angiosperme).Germenii asexuați pot fi de două feluri specializați și nespecializați. în cazul speciilor superioare. Prezența stomatelor. Apariția semințelor. prin alcătuirea corpului din rădăcină. sau fragmente de organe vegetative.  Mediul terestru nu era ocupat de forme de viață competitive pentru plante.Reproducerea sexuată se face cu ajutorul germenilor sexuați. tuberculi . caracterizându-se prin prezența clorofilei. Organisme adaptate primar la viața terestră Avantajele vieții terestre în comparație cu viața în mediul acvatic  Lumina abundentă. Secundar unele plante s-au adapta la mediul de viață acvatic ( plante hidrofite ).rizomi . tulpină și frunze. Plantele se port multiplica prin reproducere asexuată . reproducere sexuată sau reproducere care cuprinde ambele tipuri enumerate anterior. Organisme pluricelulare Toate organismele încadrate în Regnul Plantae au corpul format din mai multe celule diferențiate între ele. stadiul de la care se pornește poartă numele de germene . organismele pluricelulare fotosintetizante. cum se întâmplă adeseori în apă. cu o organizare mai simplă decât a animalelor și care își extrag hrana prin rădăcini. apă și dioxid de carbon în procesul de fotosinteză folosind drept sursă de energie. și este deci caracteristică și plantelor.Sistemul de reproducere uniparentală prin autofecundare 3. Plantă este și ume generic dat organismelor vegetale. Germenii asexuați nespecialiyati pot fi: bulbi . care își pregătesc singure hrana din substanțe minerale. Reproducerea Reproducerea reprezntă procesul de multiplicare al organismelor. Indiferent de tipul de reproducere.Sistemul de reproducere uniparentală fară fertilizare. lumina solară. Sistemul de reproducere biparentală prin fertilizare încrucișată 2. În mediul acvatic. Organisme fotosintetizante Plantele sunt organisme în marea majoritate a cazurilor autotrofe.Plantă Regnul Plantae este o categorie sistematică care cuprinde. iar reproducerea asexuată se face cu ajutorul germenilor asexuați. adaptate primar la viața terestră. proces indispensabil vieții plantelor. . Prezența cuticulei. folosindu-se drept criteriu circulația informației genetice de la ascendenți la descendenți trei sisteme de reproducere. factorul lumină este puternic restricționat de: a) turbiditatea apei. Acest regn se in parte în briofite (mușchi).

2000  Clasificarea Regnului Plantae după Systema Naturae 2000 Protecția plantelor Protecția plantelor este știința care se ocupa cu studiul bolilor și al dăunǎtorilor plantelor de cultură. . Ciocârlan. iar unele dintre acestea pot fi asemănătoare sau mai puțin asemănătoare. Pe această medalie este reprezentat un trandafir [2] . Ea cuprinde două discipline: fitopatologia și entomologia . V. există mai multe păreri.Cea mai recentă clasificare din literatura română de specialitate este cea a prof.Studiul plantelor Dintre lucrările științifice care tratează plantele cele mai reprezentative sunt cele ce poartă denumirea de Floră . Dintre clasificările existente amintim:  Clasificarea Regnului Plantae după Al. București. dr. ca de altfel în toate clasificările. 1999  Clasificarea Regnului Plantae după Flora Ilustrată a României. univ.2000. Clasificarea regnului Plantae În legătură cu clasificarea regnului Plantae. Beldie 1977  Clasificarea Regnului Plantae după Anca Sârbu. Vasile Ciocârlan care a fost publicată în lucrareea Flora Ilustrată a României. Aceste lucrări tratează în modul cel mai amănunțit posibil totalitatea palntelor dintr-o anumită regiune sau dintr-o anumită țară. precum și cu mǎsurile de prevenire și combatere a acestora. Medalia florilor Cea mai veche reprezentare a unei plante care a fost găsită datează de acum 7000 de ani de pe o medalie descoperită într-un mormânt din Altai . Editura Ceres.

a țesuturilor parenchimatice. Din mușchii inferiori face parte Fierea pământului ( Marchantia polymorpha ) care traiește în locurile permanent umede. combustibil. format din tulpiniță. ( Subregnul Bryophita ) sau briofitele. Protejează solul împotriva eroziunii. anteridia și arhegonul.un tal cormoid. Corpul vegetativ. Mușchii au corp alcătuit din două generații subordonate:gametofitul dominant (mușchiul propriu zis) și sporofitul marunt. cum este zona ecuatorială și sfârșind cu zonele caracterizate prin temperaturi extrem de scăzute. este un tal lamelar care se fixează în sol cu ajutorul rizoizilor monocelulari. muschiul de pamint face parte din categoria muschilor superiori Mușchii inferiori Mușchii inferiori mai pastrează multe caractere specifice algelor. numit tal cormoid . Caracterele generale ale Subregnului Bryophita   Mușchii au corpul vegetativ lipsit de vase conducătoare adevărate. material izolant. este utilizată ca îngrășământ organic. . Importanța mușchilor    Muschii sporesc pătura de humus de pe stânci. Organele de reproducere sexuată. Turba.Mușchi (plantă) Mușchii .000 de specii de plante. cuprind aproximativ 25. Inmultirea muschilor se face asexuat prin spori si sexuat prin celula ou sau zigot. Exemplu este Mușchiul de pământ ( Politrichum commune ). sunt pluricelulare. Superioritatea față de alge o dovedește prezența epidermei la suprafața talului. cum sunt zonele polare. frunzulițe și rizoizi pluricelulari. începând cu zonele calde și ploiose tot timpul anului. care sunt analoage cu organele vegetative ale plantelor vasculare. Ei sunt răspândiți pe tot globul. iar ciclul vital este haplodiplofazic. lângă izvoare și fântani. cum sunt denumiți în literatura științifică. care se formează în locurile mlăștinoase din resturile parțial descompuse ale mușchiului de turbă (Sphagnum). eu sunt bity Mușchii superiori Mușchii superiori au corpul vegetativ . cu rol asimilator și de depozitare. În toate zonele climatice ei preferă biotopurile umede.

animalele au corpul format din mai multe țesuturi . ce le separă de plante și alge Ele se diferențiază de plante. În contrast. Acestea respiră anaerob . gastrulă . genul neutru al animalis și este derivat de la anima . Știința care se ocupă cu studiul animalelor se numește zoologie . Ele sunt folosite direct de către animal pentru a crește sau. Etimologie Cuvântul "animal" provine de la cuvântul Latin animale . Începând cu moleculele de dioxid de carbon (CO 2 ) și apă (H 2 O). digerând hrana într-un tub digestiv. Majoritatea folosesc oxigenul pentru respirație. larvele blastulă înoată spre altă locație și se dezvoltă într-un nou burete. ce se contractă. Structură Cu câteva excepții. În timpul dezvoltării ele formează o structură de bază flexibilă pe care celulele se pot reorganiza. și țesutul nervos ce trimite și procesează semnalele nervoase. [5] (exceptând anumite stadii de dezvoltare. sunt descompuse. Toate animalele sunt compuse din celule eucariote . compusă din colagen și glicoproteide elastice. proces prin care se formează ouă fertile fără fecundație (împerechere). dezvoltându-se prin creștere progresivă. O altă modalitate de înmulțire asexuată este înmugurirea întâlnită tot la animalele inferioare (spongieri). Când animalele mănâncă aceste plante (sau mănâncă alte animale ce au mâncat plante). alge și fungi prin lipsa pereților celulari rigizi. Zigotul începe să se dividă și trece prin mai multe stadii: morulă . pentru a forma oase sau cochilii . Blastula suferă rearanjare și diferențiere. În majoritatea celorlalte specii. [1] Caracteristici Animalele au mai multe trăsături ce le diferențiază de alte viețuitoare. ca de exemplu la spongieri . având rol important în locomoție. Există și unele animale care trăiesc în medii fără oxigen. inclusiv omul.Acestea se unsesc în procesul numit fecundație pentru a forma zigotul (sau celula-ou). în unele cazuri. Unele animale sunt capabile și de reproducere asexuată . [3] de obicei. făcând posibilă crearea structurilor complexe.Regnul Animalia Un animal este un organism (ființă vie) pluricelular. Plantele folosesc această energie pentru a transforma razele soarelui în zaharide simple în procesul numitfotosinteză .Aceste zaharuri sunt folosite de plante la creștere. ce le separă de bacterii și de majoritatea protistelor . coralii. Acest lucru poate avea loc prin parthenogeneză . alte organisme multicelulare. necesară pentru diferitele procese ale acestuia. [4] Majoritatea animalelor sunt mobile. algele și bacteriile albastre verzi prin fotosinteză ). prin fragmentare . blastula suferă rearanjări mult mai complicate. bureții de mare). eliberând energie.Printre acestea se numără mușchii . La spongieri. deci care nu își poate produce el însuși substanțele organice necesare hrănirii (cum fac plantele. produc spermatozoizi sau ovule . prin meioză . heterotrof . Ele au o hrănire heterotrofă . din care se va dezvolta un organism nou. De asemenea. Animalele sunt organisme eucariote și pluricelulare [2] . există și un tub digestiv . fotosinteza transformă energia solară în energie chimică stocată în legăturile glucozei (C 6 H 12 O 6 ) și eliberează oxigen (O 2 ). ce înseamnă suflu vital sau suflet. în special spongierii (Phylum Porifera ) și Placozoa . Definiția biologică a cuvântului se referă la toți membrii regnului animalia. înconjurate de o matrice extracelulară specifică. sau. Acestea se pot calcifica. blastulă . fiind nevoit să folosească substanțe organice gata preparate luate din mediu. zaharurile produse de plantă sunt folosite de animal. . care sunt prezentate în subcapitolul „Clasificarea Regnului Animalia”. Ele au organe reproducătoare specializate ce. Organismele care au fost încadrate în Regnul Animalia au fost introduse în unități sistematice din ce în ce mai mici în funcție de legăturile lor filogenetice. Hrănirea și sursele de energie Majoritatea animalelor folosesc indirect energia solară . Reproducere și dezvoltare Toate animalele se reproduc sexuat . cu una sau două ieșiri. Referitor la aceaste subîmpărțiri există mai multe păreri. ca plantele și fungii. au celulele fixate din cauza pereților celulari.

și porcul sau vitele cornute mari. fiind segmentat și având culoarea albă. Datorită vieții de parazit la el nu sunt prezente aparatul circulator și cel respirator. În ultimele segmente se formeaza în jur de 150. Viermele-de-galbează are aspectul unei semințe de dovleac. Viermi cilindrici și viermi inelați .Reproducerea este sexuată. care se dezvoltă în corpul a două gazde: omul. care dereglează funcțiile intestinului și provoacă anemia . ale caror medii de trai sunt cel subteran și cel acvatic. gazde intermediare în care se dezvoltă larvele. ale căror gazde sunt plantele și animalele. fiind de tip ganglionar. Corpul ei are o lungime de 4-6 metri. unde se dezvoltă în larve.000 de ouă care sunt eliminate în mediul extern cu fecalele. care au corpul moale. cu cisticerci viabili. Dacă cisticercii ajung în intestinul omului din ei se dezvoltă viermele matur. lipsite de picioare. care ține locul aparatelui digestiv și circulator. Tenia secretă în organismul omului substanțe toxice.Vierme Viermii sunt animale nevertebrate inferioare mai evoluate decât celenteratele . cu piele lucioasă. Sistemul nervos este reprezentat de niște aglomerari de ganglioni. Din stomac larvele trec în sînge care le transportă în mușchi unde se transformă în cistireci vezicule de mărimea bobului de mazăre care conțin capul și un gât scurt al teniei Omul se poate infecta cu tenie dacă consumă carne. . Între scolex și corp se află gâtul. Mai posedă un orificiu buco-anal și cordoane ramificate. lunguieț. atingând o lungime 3-4 centimetri și având culoare alb-gălbuie. De asemenea. De aici ele împreună cu iarba sau apa pătrund în stomacul animalelor. El parazitează ficatul oilor. care na fost suficient prelucrată termic (fiartă sau prăjită) . Principalele clase de viermi sunt: Acanthocephala Annelida (viermi inelați) Chaetognatha Gnathostomulida Nematoda (viermi cilindrici) Nematomorpha Nemertea Onychophora Platyhelminthes (viermi plați) Sipuncula Viermi plați (Plathelminthes) Tenia este un vierme plat parazit. la fel ca cea a teniei. mulți viermi sunt paraziți . La capătul anterior se găsește o umflătură numita scolex pe care se află 4 ventuze și o coroană dubla de cârlige cu care se prinde de peretii intestinului. având în schimb un aparat gastro-vascular. provocând boala numita galbează. Clasificarea Viermii sunt grupați în corespundere cu structura corpului în trei încrengături: Viermi plați . gazda principală în intestinul căruia trăiește și produce ouă.

Noaptea femelele ies in jurul orificiului anal și depun oua. Dacă carnea de porc nu este controlata și omul o manâncă.2 mm și 3 m. eliminandu-le prin orificiul anal.Viermi cilindrici (Nemathelminthes) Ascaridele . Rama este hermafrodita. Râma are corpul acoperit cu o piele subtire. Ventral. Ele sunt eliminate cu excrementele gazdei. ouale pot ajungin corp și provoca oxiuraza. Sistemul nervos este ganglionar. numiți cheți .rama are cate 4 perechi de peri scurti si aspri. si bogat vascularizata. Viermi inelați (Anelida) Majoritatea viermilor inelați au corpul cilindric segmentat în inele numite metamere . cate unul pentru fiecare inel. Ouale sunt depuse intr-un cocon. de aici si numele de inelati. Râma se hraneste cu substante organice din sol. dar nu prezinta inima. majoritatea paraziți. Orificiul bucal se afla la capatul anterior. numită hirudină . iar cel anal se afla la capatul posterior. Cavitatea bucala prezinta o ventuza bucala cu 3 falci chitinoase care au forma literei Y . Viermii inelați pot fi semiparaziți (lipitorile) sau neparaziți (râma).numiti cheti. larvele ajung în corp și provoaca trichineloza . Corpul viermilor inelați este cilindric. Ganglionii dintr-un inel sunt legati cu ganglionii din celelalte inele. Organele interne ale viermilor inelați se află în cavitatea corpului propriu-zisă. O lipitoare poate suge până la 32 grame de sânge. Pe fiecare metamer se află niște perișori mici și elastici. provocând ascaridoza . umeda. Ei sunt mici de vreo 5-12 milimetri și au culoare alba. Din oua ies rame mici. sangele este rosu. De obicei ei se află în mușchii șobolanului și ajung la porc în cazul dacă ei manâncă șobolani. Numărul segmentelor în funcție de specie ajunge până la 800. Având mâinile murdare. Majoritatea speciilor trăiesc în lacuri și ape curgătoare. care se hrănec cu sângele animalelor superioare. cu lungimea între 0.Ea se poate regenera. Ouale ajungâng in corpul omului sanătos și se transforma în larve. slab sau turtit dorso-ventral. Lipitorile sunt viermi inelați.Indivizii pot face schimb de organe sexuale. Ea este utilizată în medicină (în pecial specia Hirudo medicinalis ).Organele de inmultire se afla in treimea anterioara a corpului. ventral si scalariform.000 de oua zilnic în intestinul omului sau al altor animale. ce nu e coagulează un timp îndelungat. Nu are aparat respirator.Vasele de sange sunt reprezentate de vasul dorsal si cel ventral. Alți viemi paraziți Oxiurul trăiește în intestinul gros. Respira prin piele. Inelelor circulare le corespund pereti despartitori. . Culoarea corpului variază de la alb sau brun întunecat pînă la verde sau roșu. Orificiul bucal se află la capătul anterior. Lipitorile parazite au câte o ventuză cu care se fixează de corpul victimei. iar cel anal se afla la capătul posterior. dar există și lipitori libere care se hrănesc cu larve și râme. care servesc la fixarea corpului de substrat. Fiecare cameră internă corespunde unui metamer. numite popular limbric este un vierme cilindric parazit de culoarea alb-galbuie și are o lungime de circa 15-20 centimetri. Femela depune circa 200. Trichinele au o lungime de 3-4 milimetri. deoarece glandele intestinale ale acestei animale secretă oo substanță anticoagulantă. care este împărțită în camere prin pereți transversali ( septe ). Corpul este format din inele. masurand 15-25 centimetri lungime.

Din grupa viermilor inelați paraziți face parte lipitoarea. Ascarida. Gălbeaza . etc. Viermi paraziți se pot întâlni în toate grupele de viermi. carne (porcii servesc drept gazde intermediare pentru mulți viermi cilindrici). Are lungime de 10-15 cm la mascul și 20-25 cm la femele. exemple pot fi: Tenia . ei transmițându-se la oameni prin dierite căi: apă. un vierme cu corpul plat. Limbricul trăiește în intestinul gazdei. Lipitoarea înmagazinează sângele în pungi ale intestinului. care formează o cuticulă cu rol de apărare împotriva sucurilor digestive. pentru a controla coagularea sângelui. Din grupa viermilor lați. segmentat la exterior.Vierme parazit Viermi paraziţi Viermii paraziți sunt viermi ce trăiesc pe seama altor organisme și adesea le provoacă diferite boli. Ne putem apăra față de limbric fiind foarte igienici. Ea se prinde cu ventuza superioară de victimă și. Din grupa viermilor cilindrici: Trichina. alți oameni infectați. Trichina este un vierme parazit foarte mic (3–4 mm) care se transmite la om prin consumul de carne de porc infestată si necontrolată . iar dacă limbricul intră în căile respiratorii ale gazdei. Femela depune circa 240000 de ouă zilnic. Viermele de gălbează are corpul acoperit de un tegument. taie pielea. Saliva mai conține un anticoagulant. Lupta cu acești viermi este foarte grea. În chirurgie se utilizează această substanță. O substanță analgezică din salivă împiedică gazda să simtă prezența ei. unele animale de casă. Limbricul este foarte periculos deoarece poate să treacă prin orice organ vrea. cu ajutorul zimților. mai ales la viermii cilindrici . poate să asfixieze gazda. Oxiurul și Limbricul.

Morfologie externă Caracatiţă Corpul moluștelor nu este segmentat iar la majoritatea se disting trei regiuni: cap.  Piciorul La majoritatea moluștelor piciorul este bine dezvoltat și situat pe partea ventrală a corpului. La reprezentanții clasei Cephalopoda. este bine dezvoltat și distinct la reprezentanții clasei Gasteropoda (gasteropode) și Cephalopoda (cefalopode). mollis = moale și reprezintă principala caracteristică a corpului acestor organisme Popular moluștele sunt cunoscute sub denumirea de scoici . de culoare albă. Boala produsa se numeste trichineloză. piciorul se transformă în brațe localizate în jurul capului. țăruș. Mollusca ) sunt animale nevertebrate protostomiale. Denumirea de moluște provine din latinescul molluscus. picior și masă viscerala. El este un organ musculos care servește la deplasare. Capul la clasa Lamellibranchia (lamelibranhiate) a regresat până la dispariție. Tenia trăiește în intestinul subțire a omului.  Capul Capul. Sunt metazoare celomate protostomiene . caracatițe . lamă de topor. cu simetrie bilaterală . Piciorul are forme diferite. cum ar fi de talpă. Are corpul turtit ca o panglică. sepii .sanitar.  Masa viscerală . melci . redus la amfineurieni și scafopode. În cursul evoluției unele au devenit asimetrice (majoritatea melcilor). Moluscă Moluștele ( lat .

Ea este situată în partea dorsală a piciorului. uniti prin trunchiuri nervoase. Organele de simț mai dezvoltate sunt cele olfactive. Funcțiile mantalei sunt diferite. iar la unele moluște servește ca organ respirator. picior și de masa viscerală. Între manta și peretele corpului se găsește un spațiu numit cavitate paleală . cu fecundația incrucisata. Bivalvele si cefalopodele sint organisme unisexuate. Astfel ea protejează corpul (în special masa viscerală). Ea protejează în întregime animalul și înspecial masa viscerală. gustative ale echilibrului. Aceasta cavitate mai poartă și deumirea de cavitatea mantalei. Deasemenea diferă și gradul ei de dezvoltare. Mantaua și cochilia sunt organe caracteristice moluștelor  Mantaua Aspectul mantalei este de membrană. și este formată din unul sau două pliuri care provin din peretele corpului. iar la rapitori si organul vazului. Ea este o formațiune dură. secretă cochilia.  Cochilia Cochilia. la reprezentanții clasei Cephalopoda. Mișcarea Tegumentul Cavitatea celomică Funcții de nutriție     Sistemul digestiv  Osfradiul Sistemul respirator Sistemul circulator Sistemul excretor Funcții de reproducere  Reproducerea la moluște Gasteropodele sunt organisme hermafrodite . Scoica . calcaroasă. Principalul rol al cochiliei este de protecție. Pe cochilie se fixează o parte din musculatura corpului. Forma cochiliei diferă de la un grup de moluște la altul. La unele moluște cochilia a regresat până la dispariție. Mai are și rol de schelet extern. Ea mai poartă și denumirea de pallium. două sau mai multe bucăți. Organizația internă Funcții de relație      Sistemul nervos este de tip ganglionar difuz si se compune din ganglioni mari localizati in organele de importanta vitala. Cochilia poartă popular denunmirea de scoică. cu o excepție. Ea poate fi formată din una.Masa viscerală are formă de sac. ca și cavitatea paleală este caracteristică moluștelor. În afara de cap. Ele depun oua sau nasc pui vii. În cavitatea paleală sunt adăpostite branhiile și alte organe. În masa viscerală sunt localizate majoritatea organelor interne. majoritatea moluștelor mai au manta și cochilie.

Ei respira prin branhii. Organizarea structurală a unui crustaceu:racul Corpul crustaceelor este alcătuit dintr-un cefalotorace și un abdomen .Crustacee Crustaceele aparțin de grupa artropodelor subgrupa „Protostomia”.Reproducerea este sexuata.2 antene care sunt organe de simt. mai puțin terestre.5 perechi de picioare.Abdomenul este alungit si mai ingust comparativ cu cefalotoracele.Sangele este albastru datorita unui pigment. prima pereche purtand chelipede (clești).format din 7 segmente.000 de specii. Printre crustacee se pot întâlni atât animale motile .Pe primele 5 segmente exita niste picioare mici si scurte. .o cavitate bucala cu falci taioase. cuprinzând aproape 40.6 m.Mai sunt de asemenea 4 perechi de apendici care se prind de 6 segmente articulate mobil.Racii sunt omnivore. Majoritatea sunt animale acvatice.Ultimele 2 segmente formeaza o coada cu care lovesc apa si se deplaseaza. cât și animale sesile . Ele variază ca formă și ca mărime având dimensiuni de la câțiva mm până la 0. Racii au pe cefalotorace:2 ochi. fiind acoperit cu o crustă din calcar și chitină .

Cea mai largă și uniform răspândită categorie taxonomică din cadrul artropodelor . Referitor la insecte Plinius cel Bătrân spunea: „În nici una dintre lucrările sale Natura nu și-a arătat originalitatea mai mult decât în cazul insectelor”. fiind clasificate în șase clase: 1. [ necesită citare ] .000 de specii. torace și abdomen . reprezentând 95% dintre artropode și 65% dintre numărul membrilor regnului animal. arealul fiind cu precădere uscatul . Remipedia Insectă Insectele reprezintă o clasă de animale nevertebrate hexapode [1] aparținând încrengăturii Arthropoda .000 de specii. Malaconstraca 4. de departe. Cephalocaride 3. Mystacocarida 5. existând cu mult peste 1. Corpul lor este împărțit în 3 părți: cap . subîncrengătura Hexapoda . Branhiopode 2.Clasificarea crustaceelor Crustaceele cuprind peste 50. insectele alcătuiesc grupul cel mai divers de animale de pe Pământ .000.000 au fost cercetate și descrise. dintre care aproximativ 925. Ostracode 6. cel mai numeros grup de animale de pe Pământ. Insectele reprezintă.

20.000 specii de cărăbuși . cum ar fi viespile . deși numărul de specii care s-au adaptat la viața în ocean .000 specii de fluturi . și pentru a menține un număr constant de specii de insectele sunt acum crescute în crescătorii. 2. sunt benefice pentru oameni. chiar și evoluția lor. Viermii de mătase au influențat foarte mult istoria omenirii. De exemplu.Insectele pot fi găsite în aproape toate mediile.000 specii de libelule . deși polenizarea culturilor de aceste albini este tot mai importantă pentru apicultori. Polenizare este o relație reciprocă între plante și insecte. Partea Exoptherigota a Neopterei este uneori divizată în Orthopteroida ( cerci prezent) și Hemipteroida ( cerci absent). polenizează plantele cu flori . dar buburuzele se hrănesc cu afide. au răspândit.000 specii de lăcuste . sau insectele care se hrănesc cu alte insecte. Albinele melifere au fost crescute de oameni mii de ani pentru miere. fluturii . deoarece ele manânca insecte care ar putea provoca daune în agricultură sau structuri construite de om. eventual. livezi sau sere la stadiul de floare. 82. 110. care menține și îmbunătățește. este destul de mic. denumite de altfel și Exopterygota inferioară și Exopterygota superioară. de asemenea. 120. multe insecte sunt benefice pentru mediu și pentru oameni. efectuată de insecte. polenul de la plantele cu care s-au hranit anterior.000 specii de muște . cum ar fimiere . Datorită polenizării. Știința care se ocupă cu studiul insectelor poartă denumirea de entomologie . albinele . unde predomină crustaceele . drumul mătăsii a stabilit relații comerciale între China și restul lumii. [1] :240–243 Insectele produc de asemenea și substanțe utile. Insecte insectivore. Există aproximativ:  350. și furnicile . Acest lucru crește foarte mult capacitatea plantelor de a trece-polenizarea. afidele se hrănesc pe culturi și pot cauza probleme pentru agricultori. omenilor le este asigurată culturi sănătoase.000 specii de calugărițe . 5.000 specii de ploșniță . cu scopul de a poleniza suficient plantele din câmpuri . Această albină meliferă Europeană colectează nectarul în timp ce polenul se colectează pe corpul său. unele insectele sunt critice pentru agricultura.000 specii de albine și furnici . și poate fi utilizat . lac și mătase . Unele insecte. ceară .        170. O mare problemă pentru mediu este scăderea numărului de insecte polinizatoare. Beneficii Deoarece unele insecte ajută plantele cu flori prin polenizare. Deși insectele dăunătoare ne atrag cel mai mult atenția. cea ce este esențială pentru agricultură. Insectele adunând nectarul din diferite plante din aceeași specie.

dau naștere la pui vii și îi hrănesc cu laptele produs de mamele. sunt animale homeoterme. care însă pot avea urme de pilozitate). le folosește în viața de zi cu zi pentru diverse activiăți. Mamifer Mamiferele sunt o clasă de animale vertebrate . 3.Cantitatea și diversitatea taxonomiei insectelor sunt însoțite de o variație mare de modificări în structura corpului său. folosește blana . țepi sau plăci. fiind animale homeoterme . dejandarmerie la căutarea persoanelor dispărute dar și a drogurilor . Acesta este diferențiat in 3 regiuni distincte    cap. produce substanțe utile. următoarele 3 intră in componența toracelui (și poartă apendicei de locomoție) iar ultimele 12 segmente intră in componența abdomenului. Corpul lor este acoperit cu păr. Importanța pentru oameni Mamiferele sunt foarte importante pentru oameni. Este folosit de poliție . [2] :328–348 [2]:400 [3] [4] Insectele de asemenea. Calul a fost (și încă este) folosit la activitățile agricole și la tractarea vehiculelor. Morfologie externă Marea majoritate a mamiferelor au corpul acoperit de păr/blană. pe lângă faptul că este afectuos. cedează căldură . având un miros foarte rafinat. au glande mamare sub piele.ca un mijloc de a reduce semnificativ populația de afide daunatoare. Câinele . ceara. „cel mai bun prieten al omului”. adică o temperatură mai mare decât cea a mediului extern. a. singurele segmente fără apendice sunt segmentele 1. abdomen. când temperatura mediului extern devine mult . 21. dentiția este alcătuită din dinți specializați ( canini . avânt o temperatură medie a corpului de 36-38 de grade Celsius. care nasc pui vii și îi hrănesc cu lapte. lacul și matasea. molari . Fără animale de pradă pentru a le menține sub control. Morfologia insectelor Morfologia insectelor a permis succesul fenomenal de care se bucură această clasă de artropode . având o temperatură internă de 36 . Câinii sunt folosiți de persoanele cu deficiențe de vedere pentru apărare și pentru orientarea în spațiu. (în afară de cetacee . Primele 6 segmente intră in componența capului.39° Celsius . Chiar dacă păsările sunt animale de pradă și multe dintre ele se hrănesc cu insecte. Omul consumă de la ele carne . cum ar fi miere. blană.părul pentru materialele textile . cu două atrii și două ventricule. ș. Unele segmente poartă apendice. Forma externă Corpul este format din 21 de segmente care sunt vizibile integral numai in stadiu embrionar. torace. insecte înșiși reprezintă marea majoritate a consumului de insecte. Împiedică răspândirea căldurii corpului în mediul înconjurător . Blana mamiferelor are mai multe funcții vitale. își protejează stăpânul și îl ajută în diversele activități cotidiene. Mamiferele.) și prezintă 3 osișoare ale urechii medii: ciocănaș . nicovală și scăriță . în special în sezonul rece . Mamiferele sunt cele mai dezvoltate și adaptabile vertebrate . insecte poate suferi explozii de populație aproape de neoprit. Există peste 5 800 specii de mamifere. lapte . care trăiesc în toate mediile de viață. speciile de mamifere fiind printre cel mai ușor de domesticat specii. inima este cvadricamerală. Pisica se atașează de stăpân și este foarte afectuoasă.

[6] O primă explicație pentru această imensă adaptabilitate a mamiferelor este faptul că au sânge cald și își păstrează temperatura corporală constantă indiferent de vreme. [6] Leu Supranumit si regele animalelor. pe când cea mai mică este la Poli. ultimul loc în care mai trăiau în Europa până în anul 100 en. precum radiațiile solare. în timp ce masculii apără și mențin frontierele teritoriului. . care în vechime trăia din Grecia până înIndia . și un mascul neînrudit. leul este un animal care trăiește în câmpii deschise. cântărind până la 150 kg. Când însă în mediul exterior temperatura devine aproape la fel de mare ca cea a corpului. astazi leul asiatic este pe cale de disparitie. și poate fi găsit prin toată Africa . De departe. atunci când cade părul. dupa om. Leii sunt animale carnivore care trăiesc în grupuri de familii. plante sau animale ce pot afecta tegumentul mamiferului.mai mică decât cea a corpului. Datorita necesitatii conservarii speciei. Habitat și răspândirea biogeografică Mamiferele sunt răspândite pe toată suprafața Pământului . In prezent numai 6 subspecii mai populeaza savanele: Panthera leo persica – leul asiatic Panthera leo senegalensis – leul vest-african Panthera leo azandica – leul nord-est-congolez Panthera leo nubica – leul est-afican sau leul Massai Panthera leo bleyenberghi – leul sud-vest-african sau leul Katanga Panthera leo krugeri – leul sud-est-african sau leul Transvaal In trecut in gradinile zoologice exista o practica frecventa. care se împerechează cu femelele adulte. Femelele sunt mult mai mici. cel mai raspandit mamifer terestru mare.Femelele se ocupă cu vânatul. De aceea. dar populații semnificative au rămas în nordul Africii până la începutul secolului XX. Masculii sunt dați afară din grup când ajung la maturitate. concentrația cea mai mare de mamifere este în zona tropicală și subtropicală. de năpârlire. Leul mascul poate fi recunoscut ușor datorită coamei sale și poate cântări până la 250 kg. de la Polul Nord la Ecuator și până la Polul Sud și s-au adaptat atât la viața terestră cât și la viața marină sau chiar subterană. Panthera leo – leul. tigon). astazi hibridizarea se mai practica doar in menajeriile private si in gradinile zoologice din China. la unele mamifere se manifestă fenomenul invers. ca cedarea temperaturii să se accelereze. etc. Familia:Leul își protejează familia în momentele în care este atacata. este o specie în pericol. cel de pădure și chiar oceanul . părul/blana poate asigura o adaptare mai bună a mamiferului la condițiile externe.000 de ani magnificul leu era. populații semnificative găsindu-se doar în parcuri naționale dinTanzania și Africa de Sud . leoparzii sau jaguarii. face parte din ordinul Carnivora . [7] Mamiferele s-au adaptat în foarte multe habitate și ecosisteme. consistind în femele înrudite. Chiar și așa. Leul este un mamifer din familia Felidae . Morfologie internă Structura internă la toate mamiferele este cam aceeași. iar leul african este declarat specie vulnerabila. Leii au dispărut din Grecia. incluzând cel de baltă . iar cea abdominală conține stomacul . ficatul . Cavitatea toracică este la fel. oferă protecție mamiferului contra unor factori externi. suprafețe dure. Aproximativ 300 lei trăiesc într-un sanctuar din statul Gujarat . Cu toate că este cunoscut ca "regele junglei". cel putin dubioasa: aceea de imperechere a leilor cu tigrii. în cazul delfinului și al balenei. Leii trăiesc in jur de 20 ani. leopon. Desi pana acum circa 10. conținând inima și plămânii . puii de ambele sexe. leul se poate numi și un iubitor de familie.rinichii . trăiește în Pădurea Gir din nord-vestul Indiei. intestinele . cel de mlaștină . familia Felidae . rezultand diverse tipuri de hibrizi (ligru. Ultimul rămas al familiei leului asiatic ( Panthera leo persica ).

dar acestia nu prea s-au bucurat de libertate. Simturile la pasarile de prada : ochii au o pozitie anterioara ceea ce le ajuta sa aprecieze distanta atunci cand ataca prada. Vulturul planeaza deasupra unui loc cautand o posibila prada inainte de a se arunca asupra ei. Leii albi nu sunt subspecii separate. Vulturul pescar are sub degete solzi ascutiti pentru a retine prada alunecoasa. .Pasarile au in general un simt slab al mirosului . Ela are doua degete indreptate inainte si doua spre spate. are o creasta pe care se prind muschii putenici care misca aripile.Scheletul este format din stern care este latit . Nici un alt animal nu a primit mai multă atenție în artă și literatură. Apar până și în arta Chinei . Corpul lui are o forma aerodinamica si este acoperit cu pene. Leul alb se gaseste numai in rezervatiile naturale din Africa de Sud. ca si vulturul sunt adaptate pentru a ucide animale de dimensiunile lor.pasare de prada Vulturii traiesc printre stanci si au sangele cald. în special în picturile rupestre . doua nari. Pasarile de prada . Fulgii si puful contribuie la pastrarea temperaturii corpului. au rol in zbor .Trunchiul se termina cu o coada formata din pene.Aripile scurte si largi permit zborul in paduri in timp ce aripile lungi si subtiri asigura viteza in spatiile deschise. Capul cuprinde un cioc dur ( ajuta la sfasierea hranei ). În Biblie este amintit de 130 de ori. Membrele sunt de doua feluri : anterioare ( aripi ) si posterioare ( picioare acuperite cu o piele solzoasa .Leii sunt un simbol care apare des în heraldica familiilor regale și cavaleriei. oasele sunt pline cu aer ceea ce usureaza greutatea corpului si scheletul are o structura interna rezistenta. Vulturul . oamenii grabindu-se sa ii captureze datorita frumusetii si maretiei lor. se întâlnesc frecvent desene reprezentând lei. dar vulturul poate mirosi cadavrele de la distanta. fulgi si puf . ele latesc aripa si coada. doi ochi care au o pozitie anterioara si doua urechi sensibile. În arta epocii pietrei . deși nu au trăit niciodată acolo. se termina cu 4 degete cu gheare : 3 inainte si 1 inapoi). penele care sunt mai lungi si mai tari decat fulgii si puful .

Vulturul respira prin plamani. Creierul primeste mesajele de la organele de simt si coordoneaza actiunile complexe. el sparge coaja folosindu-se de varful ciocului. Perioada de incubatie este lunga . Maduva spinarii transmite intre creier si restul organismului mesaje vitale pentru zbor si alte actiuni complexe. clocite de parinti.Vulturul incepe frecvent incubatia din momentul in care primul ou a fost depus. care acopera maxilarele. Vulturul elimina urina solida . . Nu are dinti dar au ciocuri cu o structura cornoasa.Se inmulteste prin oua . uneori de o luna sau mai mult.Ciocurile sunt prelungirea maxialrelor.si are pipota care marunteste hrana.In timpul zborului foloseste 9 saci aerieni . Vulturul face parte din grupa pasarilor rapitoare si este ocrotit de lege. Are gusa care inmoaie carnea. fata de pasarile mai mici . nu are vezica urinara. care sunt in legatura cu plamanii. Cand puiul este gata sa iasa din ou. Organe ale vulturului : Inima are 4 camere si muschii sai muncesc din greu pentru a pompa sangele in corp. Se hraneste cu carne ( este carnivor ) . Depune putine oua . Sacii aerieni usureaza corpul si asigura oxigen si in timpul expiratiei.

T.Al elevei clasei a X-a L.''Gratiesti'' Cazacliu Cristina Profesor: Catana Grigore .