You are on page 1of 5

Dumitru Matcovschi (n. 20 octombrie 1939, satul Vadul-Racov, judeul Soroca, n prezent raionul oldneti d.

26
iunie 2013,Chiinu) a fost un poet, prozator, academician, publicist i dramaturg[1] din Republica Moldova, membru
titular al Academiei de tiine a Moldovei.[2] Este recunoscut n critica literar pe plan internaional[3] i reprezint un
simbol al micrii de renatere naional din Basarabia. [4]
Dumitru Matcovschi (n. 20 octombrie 1939, satul Vadul-Racov, judeul Soroca) este un poet din Republica Moldova,
care a fost ales ca membru titular al Academiei de tiine a Moldovei, a fost unul din pilonii mi crii de rena tere
naional la nceputul anilor 1990.
S-a nscut n comuna Vadu-Racov, jud. Soroca, n familia plugarilor Leonte i Eudochia.
Dup studiile primare i secundare, n 1956 devine student la Institutul Pedagogic"Ion Creang" din Chiinu,
facultatea "Istorie i Filologie". Ultimul an de studii (1960-1961) l are la Universitatea de Stat din Chiinu din cauza
fuzionrii acestor dou instituii universitare. n anii 1966-1970 a fost redactor-ef adjunct la saptmnalul"Cultura".
Debutul editorial se produce n 1963 prin placheta de versuri "Maci n rou". n 1969 apare volumul de
versuri "Descntece de alb i negru", care imediat dup apariie este interzis de cenzura sovietic, considerat subversiv.
Cartea, n varianta iniial, aa i nu a mai vzut lumina tiparului. Urmeaz o rodnic perioad de activitate literar.
Opera lui Dumitru Matcovschi o demonstreaz plenar.
Un moment tragic era cat pe ce sa-i curme viaa la 17 mai 1989, fiind strivit de un autobuz. Se presupune c accidentul
fusese unul organizat, avnd n vedere tumultul de evenimente de deteptare naional din perioada dispariiei
Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneti i proclamrii independenei de Uniunea Sovietic. Urmeaz o lung
perioad de recuperare fizic i moral, la Chiinu, Moscova i Bucureti. Suport peste douzeci de intervenii
chirurgicale. Condiia fizic i vigoarea brbteasc de nainte i este redus de paralizie. Suferina nedreapt ns i-a
clit i mai mult contiina.
n anii de avnt ai micrii de eliberare naional (1987-1989) s-a manifestat ca publicist redutabil. Tot atunci a revigorat
revista "Nistru", n 1988 schimbndu-i denumirea n "Basarabia" i fiind redactorul-ef al acestei publicaii pn n 1997.
Este recunoscut pe plan internaional de critica literar drept unul din marii poei ai Republicii Moldova.
De-a lungul anilor a editat peste 50 volume: poezii: Melodica, Grul, Axa, Patria, Poetul i balada, Tu, dragostea mea,
Venica toamn, proz: Duda, Btuta, Toamna porumbeilor albi, Focul din vatr, dramaturgie, inclusiv n limbile rus i
lituanian, piese de teatru: Preedintele, Pies pentru un teatru provincial, Pomul viei, Ion Vod cel Viteaz, Sperietoare,
Tata.
n 1993 are loc premiera filmului televizat de lung metraj "Troia". n acelai an are loc premiera spectacolului "Destinul",
dup piesa "Ioan Vod cel Viteaz" de D. Matcovschi, la Teatrul Naional "M. Eminescu" din Chiinu.
Un compartiment bogat al poeziei matcovschiene l constituie lirica de dragoste. Sinceritatea sentimentului, simplitatea
monologului autoricesc, sonoritatea imaginilor, puritatea i valoarea etic a mesajului comunicat de scriitor asigur
textelor lui o originalitate excepional, care n-a putut s nu se bucure de aten ia compozitorilor. Multe din poeziile sale
au fost puse pe note i au devenit lagre de la chiar prima audiie, de compozitori ca regretaii Ion Aldea-Teodorovici i
Petre Teodorovici precum i de Eugen Doga, Mihai Dolgan, Mircea Oel, Constantin Rusnac. La ora actual numai
Grigore Vieru poate concura cu el n privina contribuiei la dezvoltarea cntecului de estrad est-prutean.
Liceul din comuna Vadul-Racov, de la 1 septembrie 2003, poarta numele poetului Dumitru Matcovschi.

Distincii
n anul 2011, scriitorul a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural n grad de Mare Ofier, categoria A Literatur, de
ctre preedintele Romniei,Traian Bsescu.[4][12] n 2009, cu ocazia aniversrii a 70 de ani de la na tere, Matcovschi a
primit de la primarul oraului Chiinu titlul i panglica de Cetean de Onoare al oraului. [10][13] Printre altele, Matcovschi
a primit urmtoarele distincii:

1989 Scriitor al poporului [1]

1996 Cavaler al Ordinului Republicii Moldova

Membru titular al Academiei de tiine din Republica Moldova

1997 Laureat al Festivalului Internaional de poezie Nichita Stnescu

2000 Cavaler al Ordinului Steaua Romniei n grad de Comandor[13]

2012 Cavaler al Ordinului Meritul Cultural

[1][13]

[1]

[8]

[14]

A fost deintor al premiilor Mihai Eminescu i Pentru distinc ie n munc. [3][13]

Moartea
n mai 1989, poetul a fost implicat ntr-un grav accident rutier,[15] n urma creia a fost supus unei serii de operaii la
creier i a rmas n com 5[3] sau 6[4][9] luni.[16] Incidentul, care se presupune c a fost organizat,[1][6][7] a generat interes
naional,[13] iar chirurgul care a condus operaia declara atunci c supravie uirea maestrului este o minune. [17][18] n iunie
2013, poetul a fost supus unei intervenii chirurgicale repetate, [19] dup ce a fost internat cu diagnosticul proces
expansiv tumor cerebral de etiologie post-traumatic,[12] ca urmare a acumulrii de snge.[20]
A murit la data de 26 iunie 2013, n jurul orei 23:00.[21][9][7] A fost nmormntat cu onoruri militare[22] n satul su de batin
pe 29 iunie.[23] Corpul nensufleit a fost transportat la Academia de tiine,[24] dup care a fost transportat n VadulRacov.[23] Procesiunea a fost transmis n direct de televizunea naional.[25] La propunerea scriitorului Ion Hadrc,
[26]
ziua de 29 iunie 2013 a fost declarat zi de doliu. [22][23][27]
Moartea poetului a fost urmat de numeroase declara ii din partea oamenilor de art, [28][29][30][31] primelor persoane n stat,
[8]
ct i din partea oamenilor politici.[32][33] Primarul Chiinului, Dorin Chirtoac, a propus redenumirea unei strzi din
capital n memoria scriitorului.[34]

Motenire
Pe 1 septembrie 2003, liceul din comuna de batin a poetului a fost numit n cinstea sa. [1][3][7] n 2011, la aniversarea a
72 de ani de la naterea poetului, a fost inaugurat casa-muzeu Dumitru Matcovschi, [35] cu contribuia comun a soiei
i familiei, a surorii lui i a ctorva oameni politici.[5] Tot atunci, a fost inaugurat Festivalul Interna ional de poezie i
cntec Dumitru Matcovschi,[35] cu participani din Moldova, Romnia i Ucraina.[36]
Eu nu snt martir, nu snt apostol, nu snt mesager, snt om al acestui pmnt. i sper c dup ce m vor petrece n ultimul drum, pe
lespedea mea de mormnt prietenii vor lsa aceast inscripie, n rol de epitaf: A fost om.
din discursul lui Dumitru Matcovschi n cadrul ceromoniei de decernare a Meritului Cultural[37]

CopiiDumitri

i Adriana

Oper[modificare | modificare surs]


Dumitru Matcovschi este autorul a peste 50[3] de volume de poezie, proz i piese de teatru[1] i este recunoscut drept
un simbol al micrii de renatere naional din Basarabia.[12][9] Unele din creaiile sale au fost traduse
n rus i lituanian.[3]
Poezie[1]

1971

Melodica

1974

Grul

Poezie[1]

1977

Axa

1981

Patria, poetul i balada

1987

Tu, dragostea mea

1990

Soarele cel care

1991

Imne i blesteme

1998

Vad

1999

Crucea

2001

Venica toamn

2003

Pasarea nopii pe cas

Proz[1]

an)

(ordoneaz dup titlu)

Duda

Btuta

Toamna porumbeilor albi

Focul din vatr

Teatru
Dumitru Matcovschi a scris, de asemenea, i piese de teatru, precum Preedintele, Cntec de leagn pentru
bunici, Pies pentru un teatru provincial, Pomul vieii, Abecedarul, Ion Vod cel

Viteaz, Sperietoare, Tata, Troia, Bastarzii etc.[1] Troia a fost ecranizat n 1993 prin premiera filmului televizat de lung
metraj cu acelai nume.[1][7]
Multe din versurile lui Matcovschi au fost transpuse pe note de ctre compozitori ca Ion Aldea-Teodorovici, Petre
Teodorovici, Mircea Oel, Mihai Dolgan, Constantin Rusnac, Tudor Chiriac, Anatol Chiriac, Ion Enache, Eugen Doga,
[3]
Bucurai-v, prieteni fiind unul din cele mai recunoscute cntece din repertoriul muzicii u oare autohtone. [3] Poetul a
prezentat un interes aparte pentru creaia popular oral (poeziile Inim de mam, Cu numele tu) i probleme ale
timpului (piesa Abecedarul).[3]

De ce nu stim sa ne iubim parintii?


De ce nu stim copii cuminti sa fim?
Parintii nostri luminosi ca sfintii,
coboratori din dor si suferinte
De ce nu stim, copii, sa-i pretuim?
Ei seamana cu pomii din campie
ce cresc in timp neobosit si demn,
sa adumbreasca pui de ciocarlie
si gura de izvor cu apa vie
la radacina unei cruci de lemn.
Si astazi mama vine ca o mama
la fiul ei cel mult risipitor
si ii aduce strugure de poama,
paine si nuci legata in naframa
din sarbatoarea grea a anilor.
..Si astazi tata vine ca un tata
din camp, de la cosit, de la arat,
copila cea plecata sa si-o vada
Si o gaseste iar inlacrimata,
nebun indragostita de-un soldat
Batrana toamna, iarna mai batrana,
cu spulber, cu padure in framant
Si intra-ncet parintii in tarana,
pana la brau si mai departe pana
la suflet, la oftat si la cuvant.
Dea Domnul pace si dea Domnul ploaie,
auru-n spic sa fie cu noroc
si ramul, doldora de rod, sa se indoaie,
si niciodata sa traiti razboaie
cu toata lumea asta la un loc!

Dea Domnul casa sa va fie casa,


nicicand straina, tanara in veac:
cu frate asezat in cap de masa,
cu prunc langa povestea cea frumoasa
despre-un cioban in tundra, cu toiag.

Dea Domnul sa-aveti parte de-o iubire


mereu senina cum e lacrima,
spre ratacire si spre regasire
in vorba nerostita, in privire,
in fir de iarba si in fir de stea.
Intoarcere din lut in soarta nu e!
Am fost copii, dar n-am ramas copii
Si ei, parintii, catre ceruri suie,
si cerurile portile-si descuie,
si clopotele bat din vesnicii
O iarba verde si o coasa noua,
un strop de apa si un nesfarsit
La miez de noapre luna pietre ploua
Cad picaturi de sange, nu de roua
Si rasaritul curge-n asfintit
De ce nu stim sa ne iubim parintii?
De ce nu stim copii cuminti sa fim?
Parintii nostri luminosi ca sfintii,
coboratori din dor si suferinte
De ce nu stim cinstit sa-i pretuim?