You are on page 1of 81

PROPEDEUTICA STOMATOLOGIEI TERAPEUTICE

COLOCVIU DIFERENȚIAT
ANUL I
ANUL UNIVERSITAR 2015-2016

1. Dinţii permanenţi. Caracteristica. Criteriile de diferenţiere ale
dinţilor.
Dintele reprezinta o formatiune alungita cavitara, foarte dura implantata
in una din alveolele maxilarului superior sau inferior.
1) Toti dintii sunt constituiti din:
 Coroana  anatomica- portiune a dintelui acoperita de smalt
 Clinica- portiunea dintelui vizibila in cavitatea bucala
 Colet – portiune ingustata dintre coroana si radacina (linia
cervicala sau linia coletului- linia ce desparte coroana anatomica
de radacina anatomica, jonctiunea dintre smalt si cement, concava
spre ocluzal pe fata vestibulara si orala si concava spre apex pe
fetele mediala si distala.)
 Radacina  anatomica- portiunea dintelui acoperita de cement
 Clinica- partea dintelui fixata intraalveolar invizibila in
cavitatea bucala.
 Apex radicular- Varful radacinii unui dinte. Acesta prezinta un orificiu
(numit foramen apical) prin care patrunde pachetul vasculo-nervos.

2) Toti dintii au instructura sa:
 Tesuturi dure (smalt, dentina, cement)
 Tesut moale (pulpa dentara)
3) Toti dintii au culoare caracteristica
 Permanenti – alb-galbuie
 Temporari – alb-albastruie
4) Coroana tuturor dintilor are 4-5 suprafete:
 Vestibulara (pentru dintii frontali se mai numeste labiala , pentru
grupul lateral jugala )
 Orala (pentru dintii superiori – palatinala , pentru cei inferiori –
linguala)
 Meziala (indreptata spre linia meziala)
 Distala (orientata impotriva liniei meziale)
 Margine incizala pentru frontali si fata ocluzala pentru laterali
5) Toti dintii creeaza puncte de contact cu dintii vecini care datorita
procesului de functionare a dintilor se transforma in arii de contact.
Functiile lor fiind :
- Prevenirea traumatismelor papilelor interdentare ale gingiei
- Au rol in masticatie, participind la disperasrea si repartizarea
fortelor de masticatie, presiunii functionale asupra dintilor vecini
- Previn suprasolicitarea functionala a dintilor

Crețu Marina S1503

-

Ariile de contact transmit presiunea masticatorie de la un grup de
dinti la altul, sau la toata arcada dentara.

6) Toti dintii au ecuator anatomic care reprezinta o circumferinta de jur
imprejurul dintelui ce uneste convexitatile maxime ale tuturor fetelor.
7) Toti dintii au semnul de curbura a coroanei, ceea ce demonstreaza ca
fata vestibulara trece spre mezial in forma convexa iar spre distal
aproape rectiliniu.

* semnul curburii coroanei primului premolar superior este invers,
reflectind legitatea retinerii temporare a alimentelor la caninul
superior pentru zdrobirea acestora in faza a doua de masticatie.

8) Toti dintii au semnul unghiului coroanei ce se manifesta prin faptul ca
unghiul mezio-incizal este de obicei drept sau putin ascutit, pe cind
disto-incizal este obtuz (la IC inf este drept)
9) Toti dintii au semnul radacinii ce consta in faptul ca axul longitudinal
al radacinii este orientat spre distal. Respectiv radacinile incizivilor si

Crețu Marina S1503

caninilor sunt orientate postero-lateral, iar ale molarilor si
premolarilor in sens posterior.
Clasificarea dintilor:
I)
Dupa functie:
 Taietori (incisivii)
 Zdrobitori, sfisietori (caninii)
 Masticatori, trituranti (molari si premolari)
II)
Dupa localizarea in arcada dentara
 Frontali
 Laterali
III)
Dupa numarul cuspizilor
 Monocuspidati
 Bicuspidati
 Multicuspidati
IV)
Dupa nr. De radacini
 Monoradiculari
 Biradiculari
 Triradiculari
V)
Dupa nr de canale radiculare
 Monocanalari
 Bicanalari
 tricanalari

2. Anatomia incisivilor permanenţi superiori
Incisivul central are lungimea totalã de 22-23 mm din care aproximativ 9-10 mm îi
reprezintã coroana.
Incisivul central superior este cel mai voluminos dintre incisivi. Coroana sa prezintã
patru feþe laterale: vestibularã (V), palatinalã (P), mezialã (M) ºi distalã (D) ºi o margine
incizalã (I).
Aspectul general al coroanei poate fi comparat cu o lopatã sau cu o scafã, având o
puternicã aplatizare vestibulo-palatinalã (V-P).
Coroana
Fata vestibulara:
Marginea mezialã este mai lungã ºi mai planã (uºor convexã).
Marginea distalã este mai scurtã ºi mai convexã decât meziala
Cele douã margini proximale sunt convergente spre colet.
Marginea cervicalã este în formã de arc de cerc cu convexitatea orientatã apical.
Marginea incizalã este rectilinie. Formeazã cu marginile proximale douã unghiuri:
unghiul mezio-incizal (MI) bine exprimat ºi unghiul disto-incizal (DI) mai rotunjit.
Relieful feþei vestibulare: este convex atât în sens cervico-incizal cât ºi mezio-distal.
Cervico-incizal convexitatea maximã este în 1/3 cervicalã ºi mezio-distal în 1/3 mezialã
În 1/3 incizalã (I) a feþei vestibulare se pot distinge douã depresiuni longitudinale cu
orientare cervico-incizalã (I), ºanþurile interlobulare ce delimiteazã pentru scurtã vreme cei
trei lobuli din care este format lobul vestibular. Ordinea mãrimii lobulilor este: distal,
central, mezial
Faþa palatinalã
Are tot aspect patrulater. Este ceva mai micã decât faþa vestibularã (V); înscriindu-se
în conturul acesteia. Cele patru margini sunt:mezialã, distalã, cervicalã, incizalã.

Crețu Marina S1503

Marginea mezialã este mai lungã ºi mai planã (uºor convexã) decât cea distalã (D),
dar mai micã decât marginea mezialã (M) a feþei vestibulare.
Marginea distalã este mai micã ºi mai convexã decât marginea mezialã (M); mai micã
(scurtã) decât marginea distalã (D) a feþei vestibulare.
Cele douã margini proximale sunt convergente spre colet.
Marginea cervicalã este tot un arc de cerc dar cu diametrul mai mic decât omologul
de pe faþa vestibularã (V). Convexitatea este orientatã apical.
Marginea incizalã este rectilinie. Formeazã cu marginile proximale douã unghiuri:
mezio-incizal (MI) mai bine exprimat ºi disto-incizal (DI) rotunjit.
Relieful feþei palatinale: este convex în 1/3 de colet ºi plan concav în 2/3 incizale.
Douã creste marginale proximale delimiteazã faþa palatinalã (P). Acestea sunt mai
pronunþate spre colet ºi mai ºterse spre incizal.
Locul de întâlnire (contopire) al crestelor marginale este reprezentat de o formaþiune
hemisfericã, globuloasã numitã cingulum
Faþa mezialã
Are o formã triunghiularã cu vârful incizal ºi baza cervical. Cele trei laturi sunt reprezentate
de marginea vestibularã (V), marginea palatinalã (P) ºi marginea cervicalã (C).
Marginea vestibularã este convexã în 1/3 cervicalã (C) ºi plan convexã în 2/3 incizale.
Marginea palatinalã este convexã în 1/3 cervicalã (C) ºi plan concavã în 2/3 incizale.
Marginea cervicalã are formã de vestibularã (V) cu vârful orientat spre incizal.
Relieful feþei meziale este în ansamblu uºor convex, convexitatea maximã fiind în 1/3
incizalã (I) unde se realizeazã punctul de contact proximal.
Faþa distalã
Are un contur asemãnãtor feþei meziale în care se poate înscrie. Are tot trei margini:
vestibularã, palatinalã, cervicalã; acestea fiind însã mai mici decât corespondenþa lor de
pe faþa mezialã (M).
Marginea vestibularã este convexã în 1/3 cervicalã ºi plan convexã în 2/3 incizale.
Marginea palatinalã este convexã în 1/3 cervicalã (C) ºi plan concavã în 2/3 incizale.
Marginea cervicalã este în forma literei „V“ având vârful orientat incizal, dar mult
mai rotunjit decât pe faþa mezialã.
Relieful feþei distale este mai convex decât al feþei meziale datoritã dimensiunilor mai
reduse. Convexitatea maximã este în 1/3 incizalã (I) unde se realizeazã punctul de contact
interdentar
Radacina
Are formã conicã alungitã de tãrus cu lungimea de 12-13 mm. Pe sectiune orizontalã la
nivelul coletului are forma unui triunghi echilateral cu unghiurile rotunjite.
Vârful rãdãcinii este uºor înclinat spre distal.
În interiorul rãdãcinii se aflã un singur canal radicular continuare a camerei pulpare care la
colet are o formã cilindricã spre apex, devenind filiform.
Incisivul lateral superior
Este cel mai mic dinte maxilar. Lungimea totalã este de 21-22 mm din care 7-8 mm îi
reprezintã coroana.
Coroana
Morfologic, incisivul lateral superior prezintã în general aceleaºi caracteristici ca ºi
incisivul central superior de care se deosebeºte printr-o serie de caracteristici individuale,
coronare, radiculare ºi clinico-tehnice-terapeutice:
• volumul coronar ºi radicular mai redus;
• raportul între diametrul cervico-incizal ºi diametrul mezio-distal (Æ CI ºi Æ MD)

Crețu Marina S1503

santurile dispãrând la scurt timp prin acþiunea musculaturii labiale. Secþiunea la nivelul coletului are forma unui triunghi isoscel cu unghiurile rotunjite. aplatizat mezio-distal. Rãdãcina Este mai subþire cu un grad accentuat de aplatizare mezio-distalã. Feþele proximale Au aspect triunghiular. Convexitatea marginii cervicale este orientatã spre apex (concavitatea incizal). o depresiune circularã foarte micã. egale cu 90° ºi egale între ele. În interiorul rãdãcinii se aflã un singur canal radicular îngust. Lungimea totalã este de 20-21 mm. putându-se înscrie în conturul ei. Faþa vestibularã Se înscrie într-un dreptunghi cu latura mare cervico-incizalã (CI). unghiul mezio-incizal (MI) este mai bine exprimat.este mai mare de 1. mai evidate. ascuþit (sub valoarea de 90o). Marginile proximale ale feþei vestibulare sunt paralele în cele 2/3 incizale fiind convergente doar în 1/3 cervicalã unde sunt unite printr-o margine cervicalã (C) de aspectul unui arc de cerc cu razã micã. Marginea incizalã rectilinie. Relieful feþei vestibulare este plan în 2/3 incizale ºi convex în 1/3 cervicalã. Elementele morfologice reprezentate de crestele marginale ºi cingulum sunt foarte ºterse. Aspectul general al coroanei poate fi comparat cu o daltã. Relieful feþei linguale este plan-concav în 2/3 incizale ºi convex în 1/3 cervicalã. Vârful rãdãcinii se subþiazã mult iar zona strict apicalã se anguleazã spre distal. • deseori coroana incisivului lateral superior prezintã o varietate de forme morfologice cum ar fi forma: de canin. sunt greu de diferenþiat. • marginea incizalã (I) este oblic ascendentã de la mezial spre distal ºi este situatã la 1-2 mm deasupra planului ocluzal. Crețu Marina S1503 . Anatomia incisivilor permanenţi inferiori. Faþa lingualã Este asemãnãtoare la contur cu faþa vestibularã. În 1/3 incizalã (I) douã santuri interlobulare cu orientare incizo-cervicalã evidenþiazã trei lobi egali ca mãrime. • elementele morfologice ale feþei palatinale (crestele marginale ºi cingulum) sunt mai accentuate. Raportul între diametrul cervico-incizal ºi diametrul mezio-distal (Æ CI ºi Æ MD) este aproximativ 2. 3. marginile ºi relieful lor fiind asemãnãtoare. coroana având 7-8 mm lungime. obtuz (cu o valoare mai mare de 90o). Marginea lingualã este plan-concavã în 2/3 incizale ºi convexã în 1/3 cervicalã. greu abordabil pânã la apex atât datoritã dimensiunilor reduse cât mai ales datoritã angulaþiei apexului spre distal. Marginea vestibularã este planã în 2/3 incizalã ºi convexã în 1/3 cervicalã. Coroana Incisivul central inferior este dintele cu volumul cel mai redus dintre toþi dinþii. orizontalã realizeazã cu marginile proximale douã unghiuri bine exprimate. unghiul disto-incizal (DI) este rotunjit. abia perceptibile. de cui sau foarte micã (nanicã). incisivul lateral superior înscriind-ºi coroana într-un dreptunghi cu diametrul mare cervico-incizal. • supracingular (spre marginea incizalã) la nivelul feþei palatinale se aflã inconstant foramen caecum. fiind discret mai micã decât aceasta. existând o aplatizare marcatã a coroanei în sens vestibulo-lingual.

ceea ce explicã evoluþia în acest sens (spre vestibular) a complicaþiilor septice ce au punct de plecare acest dinte. 4. vârful „V“-ului fiind mai bine exprimat pe faþa mezialã ºi mai rotunjit. O linie verticalã ce coboarã din vârful „V“-ului marginii incizale spre colet împarte faþa vestibularã în douã planuri: mezial mai mic ºi distal mai mare corespunzãtor celor douã braþe ale „V“-ului incizal. Unghiul mezio-incizal (MI) este mai aproape de planul incizal iar unghiul (DI) este mai departe (spre colet) de planul incizal. Marginile feþei vestibulare sunt: mezialã (M). având ºanþurile de pe feþele proximale egale ºi nu atât de bine exprimate ca la incisivul central. Coroana caninului superior prezintã patru feþe laterale ºi o margine incizalã (I) formatã din 2 segmente. coroana având 9-10 mm. Relieful feþei vestibulare este convex în sens mezio-distal ºi cervico-incizal. diametrul mare al dreptunghiului în care se înscriu aceste forme având orientarea vestibulo-lingualã. Incisivul lateral inferior este mai voluminos decât incisivul central inferior dar foarte asemãnãtor cu acesta. mai aplatizat pe faþa distalã. Anatomia caninilor permanenţi superiori. mai exprimat pe faþa mezialã. Convexitatea maximã a feþelor proximale se aflã în 1/3 incizalã unde se realizeazã punctele de contact. Rãdãcina Este lungã de 11-12 mm ºi este puternic aplatizatã mezio-distal. Caninul superior este cel mai lung dinte. Coroana sa are formã piramidalã apropiatã de cea a unui vârf de lance. Vârful rãdãcinii incisivului central inferior este orientat spre vestibul. cervicalã (C) ºi incizalã (I) cu douã segmente: (mezial mai scurt ºi distal mai lung). Faþa vestibularã Are aspect pentagonal. Diametrul mare al feþei vestibulare este orientat cervico-incizal. Marginea cervicalã are forma unui arc de cerc cu convexitatea dispusã spre apical. Pe feþele proximale ale rãdãcinii se schiþeazã în sens cervico-apical un sant. Aceastã îngroºare rectilinie a smalþului vestibular este cunoscutã ºi sub denumirea de Crețu Marina S1503 . distalã (D). Marginea distalã este mai scurtã ºi mai convexã decât cea mezialã (M). Marginea mezialã este mai lungã ºi mai planã decât cea distalã (D). Cele douã margini proximale sunt convergente spre colet. Apexul este mai frecvent orientat spre distal. Lungimea totalã este de 22 mm din care lungimea coroanei reprezintã aproximativ 8 mm.Marginea cervicalã are forma literei „V“ cu vârful orientat spre incizal (concavitatea spre apex). Marginea incizalã are forma literei „V“ având braþul mezial mai scurt ºi braþul distal mai lung. Convexitatea maximã este în 1/3 cervicalã ºi 1/3 mezialã. ceea ce face ca vârfului „V“-ului sã fie mai aproape de faþa mezialã ºi mai departe de faþa distalã. Se deosebeºte de acesta prin unghiurile proximo-incizale în sensul cã unghiul mezio-incizal (MI) este bine reprezentat (aproximativ 90o) ºi unghiul distoincizal (DI) este mai rotunjit. Pe secþiune la colet are forma unui piscot sau de clepsidrã ori reniform. Rãdãcina Este ºi ea mai voluminoasã decât a incisivului central inferior. Are o lungime totalã de 26-27 mm.

Are tot trei margini: vestibularã (V). Faþa palatinalã Are acelaºi aspect pentagonal al feþei vestibulare. Relieful feþei meziale este în ansamblu uºor convex. Douã creste marginale proximale delimiteazã mezial ºi distal faþa palatinalã. palatinalã (P). Crețu Marina S1503 . Marginea distalã este mai scurtã ºi mai convexã decât marginea mezialã (M). Unghiul mezio-incizal ( MI) este mai aproape de planul incizal. Este mai micã decât faþa vestibularã. Cele patru margini sunt: mezialã (M). Marginea mezialã este mai lungã ºi mai planã decât marginea distalã. Marginea cervicalã este în forma literei „V“ având vârful orientat spre incizal. acestea fiind mai mici decât corespondenta lor de pe faþa mezialã. Cele trei laturi sunt reprezentate de marginea vestibularã (V). iar unghiul disto-incizal ( DI) este mai departe de planul incizal. Faþa distalã Are un contur asemãnãtor feþei meziale în care se poate înscrie. cervicalã (C) ºi incizalã (I). Marginea vestibularã este convexã în 1/3 cervicalã ºi plan convexã în 2/3 incizale. Pe secþiune la nivelul coletului rãdãcina are forma unui triunghi isoscel cu unghiurile rotunjite. cervicalã (C). Cele douã margini proximale sunt convergente spre colet. Relieful feþei distale este mai convex decât al feþei meziale datoritã dimensiunilor mai reduse. Marginea vestibularã este convexã în 1/3 cervicalã ºi plan convexã în 2/3 incizale. În interiorul rãdãcinii se aflã un singur canal radicular (continuare a camerei pulpare) larg. distalã (D). uºor accesibil. Cuspidul caninului ºi cingulumul sunt unite printr-o creastã de smalþ ce împarte ºi faþa palatinalã (asemenea feþei vestibulare) în douã versante unul mezial mai mic ºi altul distal mai mare (corespunzãtor celor douã braþe ale „V“-ului incizal).16). Relieful feþei palatinale este convex în 1/3 de colet ºi plan-concav în 2/3 incizale. IV. marginea palatinalã (P) ºi marginea cervicalã (C). Acestea sunt mai pronunþate spre colet ºi mai ºterse spre incizal. Marginea palatinalã este convexã în 1/3 cervicalã ºi plan concavã în 2/3 incizale. Marginea palatinalã este convexã în 1/3 cervicalã ºi concavã în 2/3 incizale. Marginea cervicalã are formã de „V“ cu vârful orientat spre incizal. Este mai scurtã decât corespondenta margine de pe faþa vestibularã. Pe faþa vestibularã în 1/3 incizalã se pot distinge douã ºanþuri interlobulare cu direcþie cervico-incizalã separând aceastã faþã în trei lobuli. convexitatea maximã fiind în 1/3 incizalã unde se realizeazã punctul de contact proximal (interdentar). Faþa mezialã Are formã triunghiularã cu vârful incizal ºi baza cervical. înscriindu-se în conturul acesteia. Marginea incizalã are forma literei „V“ având braþul mezial mai scurt ºi braþul distal mai lung. În ordine descrescândã urmeazã lobulul distal apoi cel medial.„creastã esenþialã de smalþ“ revenindu-i rolul de a susþine cuspidul caninului conferindu-i o forþã ºi o rezistenþã deosebitã. cel mai mare fiind lobulul central ce formeazã cuspidul propriu-zis. Are o formã alungitã de 16-17 mm cu un grad accentuat de aplatizare mezio-distalã. dar mult mai rotunjit. Locul de întâlnire al crestelor marginale formeazã cingulumul. Convexitatea maximã este în 1/3 incizalã unde se realizeazã ºi punctul de contact Rãdãcina Este cea mai lungã ºi cea mai voluminoasã din grupul dinþilor frontali. Apexul rãdãcinii este uºor înclinat spre distal (Fig.

Este aplatizatã mezio-distal. mezialã (M) ºi distalã (D) ºi o faþã ocluzalã (Oc). fãrã convexitãþi exagerate. Punctul de contact se realizeazã în 1/3 incizalã. Anatomia premolarilor permanenţi superiori.5. Feþele proximale de aspect triunghiular având o margine vestibularã. Coroana Are o formã de paralelipiped dreptunghic. Marginile proximale sunt plan convexe ºi paralele în cele 2/3 incizale ale feþei vestibulare. Este cel mai voluminos dinte din grupul frontal mandibular. Rãdãcina Are o lungime de aproximativ 15 mm ºi prezintã o aplatizare mezio-distalã mai accentuatã decât la caninul superior. Are o lungime de aproximativ 25 mm. puþin vizibile. se deosebeºte de aceasta prin relief. delimitat de marginile mezialã (M). Are patru feþe laterale: vestibularã. În marea majoritate a cazurilor caninul inferior prezintã o singurã rãdãcinã ºi un singur canal radicular. palatinalã (P). dispoziþia lor se face vestibular pentru o rãdãcinã ºi lingual pentru a doua rãdãcinã. Marginea incizalã are forma literei „V“ cu braþele inegale. mai accentuatã în 1/3 mijlocie. distalã (D). Datoritã dimensiunii reduse mezio-distale a acestei feþe ºi convexitatea în acest sens este mai accentuatã. lingualã ºi cervicalã sunt aproape paralele între ele ºi au relieful ºters. Are înãlþimea totalã 21 mm. având diametrul mare vestibulo-oral (Æ VP > Æ MD). Coroana Seamãnã cu a caninului superior având aspectul mai puþin globulos ºi mai asemãnãtor cu cel al unei dãlþi. În cazul existenþei a douã rãdãcini. Pe feþele proximale ale rãdãcinii existã o depresiune longitudinalã. Crestele marginale ºi cingulum sunt mult atenuate. Faþa vestibularã Este mai mult lungã (mai înaltã) decât latã. cea vestibularã este mai voluminoasã ºi mai lungã. Faþa lingualã Este mai micã decât faþa vestibularã înscriindu-se în conturul acesteia. Relieful feþei vestibulare este plan-convex cu o uºoarã schiþare a ºanþurilor verticale ce delimiteazã cei trei lobuli. Dintre cele douã rãdãcini. lingualã. În treimea cervicalã ele devin convergente unindu-se prin marginea cervicalã ce are forma unui arc de cerc convex spre apex (concav spre incizal). Faþa vestibularã Crețu Marina S1503 . mezialã ºi distalã ºi o margine incizalã. 6. Creasta esenþialã de smalþ ce susþine vârful „V“-ului incizal este mai puþin evidentã. segmentul mezial fiind mult mai scurt decât decât segmentul distal care este mult mai lung. Prezintã patru feþe laterale: vestibularã (V). având diametrul cervico-incizal mult mai mare decât diametrul mezio-distal (∅CI > ∅MD). cercul având razã micã. Conturul feþei vestibulare este pentagonal. cervicalã (C) ºi incizalã (I). „V“-ul fiind mult aplatizat are vârful mult mai aproape de marginea mezialã ºi mai departe de cea distalã. Anatomia caninilor permanenţi inferiori. Excepþional rãdãcina poate fi divizatã de ºanþurile longitudinale cervicoapicale de pe feþele proximale situaþie în care rãdãcina poate deveni bifidã sau pot apare chiar douã rãdãcini cu douã canale radiculare.

Marginea palatinalã este convexã în 1/3 mijlocie. în sens meziodistal convexitatea maximã este în treimea mezialã iar în sens cervico-ocluzal în treimea mijlocie. Relieful feþei vestibulare este convex în sens mezio-distal ºi cervico-ocluzal. distalã (D). Marginile feþei vestibulare sunt: mezialã (M). convexitatea maximã fiind în treimea ocluzalã (unde se realizeazã ºi punctul de contact). Unghiul mezio-ocluzal este mai aproape de planul ocluzal. Marginea distalã este mai scurtã ºi mai convexã decât marginea mezialã. Marginea ocluzalã are forma literei „V“ (mai larg deschis decât al caninului). Marginea cervicalã are forma unui arc de cerc cu convexitatea dispusã apical (concavitatea ocluzal). este uºor convexã. palatinalã (P). Spre marginea cervicalã el devine uºor concav. continuându-se cu depresiunea longitudinalã a rãdãcinii. . La primul premolar este de aproximativ jumãtate din înãlþimea marginii vestibulare. Unghiul mezio-ocluzal este mai aproape de planul ocluzal iar unghiul disto-ocluzal este mai îndepãrtat. Cele douã margini proximale sunt convergente spre colet. Este mai scurtã decât aceeaºi margine mezialã a feþei vestibulare. O linie verticalã ce coboarã prin vârful „V“-ului marginii ocluzale spre colet împarte faþa vestibularã în douã planuri. Este mai micã decât faþa vestibularã. iar unghiul disto-ocluzal este mai departe (spre colet) de planul ocluzal. cervicalã (C) ºi ocluzalã (Oc). Datoritã suprafeþei mult mai reduse a feþei palatinale a primului premolar convexitatea acesteia apare mult mai accentuatã decât a feþei palatinale a premolarului doi. Crețu Marina S1503 . Marginea distalã este uºor mai scurtã ºi mai convexã decât cea mezialã. Relieful feþei palatinale este convex mezio-distal ºi cervico-ocluzal. Faþa palatinalã a premolarului unu superior face trecerea de la grupul frontal (canin cu cingulum dezvoltat) la molari care au cuspizii vestibulari ºi palatinali egali ca înãlþime Faþa mezialã Are o formã patrulaterã având patru margini: vestibularã (V). La premolarul unu superior ºi ea se reduce la jumãtate. Vârful marginii ocluzale este mult rotunjit. Diametrul mare al acestei feþe vestibulare este orientat cervico-ocluzal. Cele patru margini ale feþei palatinale sunt: mezialã (M). Marginea mezialã este mai lungã ºi mai planã decât cea distalã. Este mai scurtã decât marginea corespondentã de pe faþa vestibularã. Convexitatea maximã este în treimea cervicalã ºi treimea mezialã. Aceasta face ca vârful „V“-ului sã fie mai aproape de faþa mezialã. fiind convexitatea maximã. Faþa palatinalã Are acelaºi aspect pentagonal al feþei vestibulare. având braþul mezial mai scurt ºi braþul distal mai lung. distalã (D).Are aspect pentagonal fiind asemãnãtoare feþei vestibulare a caninului.. cervical (C) ºi ocluzalã (Oc). înscriindu-se în conturul acesteia. Pentru premolarul unu acest raport ajunge la 1/2 (deci marginea palatinalã este mult mai micã). cervicalã (C) ocluzalã (Oc). Marginea Ocluzalã are forma literei „V“ cu vârful mult mai rotunjit prin deschiderea mai largã a „V“-ului. Cele douã margini proximale mezialã ºi distalã sunt convergente cervical. Marginea mezialã este mai lungã ºi mai planã decât marginea distalã. Marginea cervicalã are forma unui arc de cerc cu convexitatea spre ocluzal (concavitatea spre apex) Marginea ocluzalã are forma unui „V“ cu braþul vestibular mai mare ºi cel palatinal mai mic. Marginea vestibularã este convexã în treimea cervicalã ºi plan convexã în 2/3 ocluzale. Relieful feþei meziale este în ansamblu uºor convex.

Este situat mai aproape de faþa palatinalã (mai departe de faþa vestibularã). care pe secþiune la nivelul coletului are aspectul de de clepsidrã.cuspid) constituind perimetrul ocluzal. Marginea mezialã este mai mare ºi mai planã comparativ cu cea distalã. rectiliniu. Fosetele sunt depresiuni triunghiulare la extremitatea mezialã ºi respectiv distalã a ºanþului interlobar.cuspidul) se orienteazã cãtre vestibular (pentru lobul vestibular) ºi cãtre oral (pentru lobul oral) ºi respectiv cãtre centrul feþei ocluzale pentru ambii lobi. Ambii lobi au forma unei piramide cu baza patrulaterã. Prezintã patru margini: mezialã (M). Marginea vestibularã are forma literei „V“ cu segmentul mezial mai scurt ºi mai convex ºi cel distal mai lung ºi mai plan. Marginea distalã este mai scurtã ºi mai convexã decât cea mezialã. Crestele marginale de smalþ sunt îngroºãri liniare de smalþ la limita proximalã a suprafeþei ocluzale cu feþele proximale. Prezintã aceeaºi aplatizare accentuatã mezio-distalã. datoritã ºanþurilor Crețu Marina S1503 . Camera pulparã Reproduce la un volum de patru-cinci ori mai mic aspectul coronar. Marginea palatinalã are forma unui arc de cerc mai convex la premolarul unu decât la premolarul doi. împreunã cu crestele marginale proximale delimitând depresiunea ocluzalã sau „lacul“ ocluzal. Sanþul interlobar este orientat mezio-distal. separã lobul vestibular de cel palatinal fiind drept. douã fosete marginale ºi douã creste marginale. un ºanþ interlobar. Atât ca volum cât ºi ca înîlþime lobul vestibular este mai mare decât cel palatinal. Au o dispoziþie vestibulo-oralã. Marginile sagitale atât pentru lobul vestibular ºi pentru cel oral ºi se orienteazã cãtre mezial ºi distal (pornind din vârful lobului . distalã (D). acolo unde acest ºanþ este întrerupt de prezenþa crestelor marginale de smalþ. La primul premolar superior lobul activ este lobul palatinal dar volumul sãu redus îl face sã-ºi modifice configuraþia prin abraziune dupã modelarea funcþionalã prin angrenaj dentar a lobului vestibular. Marginile transversale sunt perpendiculare pe marginile sagitale ºi plecând din vârful piramidei (vârful lobului . Lobii în numãr de doi sunt dispuºi unul vestibular ºi unul palatinal.contribuind la inegalitatea ca volum a lobilor. Relieful ocluzal este reprezentat de doi lobi. vestibularã ºi palatinalã (P). Rãdãcina Premolarul unu superior prezintã o rãdãcinã puternic aplatizatã mezio-distal. este uºor convexã. Vârful piramidei (vârful lobului) este cuspidul iar marginile piramidei sunt crestele sagitale ºi transversale de smalþ. Faþa ocluzalã Are un aspect dreptunghiular cu diametrul mare orientat vestibulo-palatinal (aplatizat mezio-distal). prezentându-se ca un cordon de smalþ ce leagã crestele sagitale meziale ºi respectiv distale ale celor doi lobi.Faþa distalã Are aceeaºi formã ºi aceleaºi margini cu faþa mezialã fiind mai redusã ca dimesiuni ºi cu o convexitate mai accentuatã. La întretãierea (contopirea) marginilor gãsindu-se vârful lobului (cuspidul).

Mai frecvent premolarul doi superior prezintã o singurã rãdãcinã cu unu sau douã canale radiculare. când atât rãdãcinile cât ºi canalele sunt separate exclusiv în treimea apicalã a rãdãcinii. în jurul vârstei de 9-10 ani. Feþele proximale ale premolarului doi superior au marginea ocluzalã de forma unui „V“ cu braþele egale dat fiind egalitatea celor doi lobi de pe faþa ocluzalã. lobii fiind iniþial egali ca volum ºi înãlþime.proximale de pe feþele proximale ale rãdãcinii. Mineralizarea începe la 1. Vecinãtatea sinusului maxilar ºi efilarea apexurilor radiculare face din extracþia primului premolar superior o manoperã dificilã cu posibila fracturare a rãdãcinilor.5-2 ani si se terminã la 5-6 ani. Coroana Are acelaºi aspect de paralelipiped dreptunghic cu diametrul mare vestibulo-palatinal ºi aplatizarea mezio-distalã. 7. având lobul palatinal mai mare (egal cu cel vestibular). ai aici rãdãcina are raporturi sinusale cu consecinþele ce decurg din aceastã vecinãtate. Dintre cele douã rãdãcini cea vestibularã este mai voluminoasã. Faþa palatinalã a premolarului doi este de înãlþime egalã cu faþa vestibularã. În interiorul rãdãcinii se aflã un canal subþire cu sau fãrã ramnificaþii. deschiderea accidentalã a sinusului sau împingerea de resturi radiculare ºi/sau infectarea cavitãþii sinusale. Crețu Marina S1503 . faþa palatinalã ºi faþa ocluzalã. Faþa ocluzalã a premolarului doi superior prezintã aceleaºi elemente ale morfologiei ocluzale numai cã ºanþul interlobar se aflã la egalã distanþã de faþa vestibularã ºi cea palatinalã. Se deosebeºte de coroana primului premolar superior prin feþele proximale. Axul coroanei este ºi aici în continuarea axului rãdãcinii. Premolarul unu mandibular Erupe pe arcadã dupã caninul inferior si înaintea celui de al doilea premolar inferior. Ambele rãdãcini au apexurile efilate ºi uºor înclinate spre distal. Lobul palatinal fiind lob activ îºi rotunjeºte vârful. Este mai voluminoasã decât a primului premolar superior. reducându-ºi discret din înãlþime prin abraziune. fie apariþia a douã rãdãcini complet individualizate (una vestibularã ºi una palatinalã) Aºadar putem vorbi la acest dinte de existenþa morfotipurilor radiculare ca: – o rãdãcinã cu douã canale radiculare – douã rãdãcini cu douã canale radiculare – o rãdãcinã bifidã. Rãdãcina Este aplatizatã mezio-distal având acelaºi aspect de piºcot pe secþiune la nivelul coletului. Accentuarea acestor ºanþuri poate determina fie separarea apexului rãdãcinii (rãdãcinã bifidã) . Anatomia premolarilor permanenţi inferiori. Poziþia în osul alveolar este asemãnãtoare premolarului unu superior având o uºoarã înclinare palatinalã (0-1°) ºi distalã (0-1°). Premolarul doi superior are înãlþimea totalã de 21 mm. concordant cu morfotipul radicular. Este cel mai mic dinte din grupul lateral mandibular si cel mai mic dintre toti premolarii.

Fata ocluzalã Se înscrie într-un cerc. Lobul activ este lobul vestibular ce va fi supus intens abraziunii. Se aseamănă destul de mult cu fata proximalã a caninului la care cingulum este foarte dezvoltat. motiv pentru care în morfologia secundarã înãltimea celor doi lobi poate deveni egalã. Lobii sunt dispuși unul vestibular si unul lingual.Coroana Are formã cilindricã. un șanț interlobar. iar „V“-ul ocluzal este mai puþin ascutit (mai aplatizat) Fata linguală Este mult mai redusã ca înălțime si lățime comparativ cu cea vestibularã. Rãdãcina Are formă conică. Adâncimea redusã a santului dã aspectul celor doi lobi cã sunt sudati. fiind în mod constant unică si având un singur canal radicular usor permeabil. de țăruș. Poziþia santului interlobulare va ajuta la identificarea primului premolar inferior. având „V“-ulocluzal cu un brat vestibular mult mai mare decât bratul lingual. Vârful „V“-ului ocluzal care marcheazã poziția santului interlobal este mult mai aproape de fata lingualã. cu direcție mezio-distal. cele patru margini ale acestei fete fiind greu de delimitat ca întindere.Prezintă ca elmente de morfologie ocluzală: doi lobi. Poatefi usor confundat cu caninul atunci când lobul lingual este foarte redus având aspectul unui cingulum de canin mai bine dezvoltat. permitând cu usurintã rãsucirea între degete. Disproporția dintre cei doi lobi este dată de poziția mai aproape de lingual (mai departe de vestibular) a șanțului interlobar si de faptul că șanțul este curb având concavitatea orientată vestibular. Fetele proximale au o formã de trecere între fetele proximale ale caninului si cele ale premolarilor.cu concavitatea cãtre vestibular. Santul interlobar este mic. cel vestibular fiind mult mai mare. curb . douã fosete marginale si douã creste marginale proximale. globuloasã. Reducerea fetei orale (la numai jumătate din fata vestibularã) accentueazã convexitatea acestei fete atât în sens vertical cât si transversal. Marginile proximale au o convergentã accentuatã spre colet. Apexul rădăcinii este ușor înclinat distal Crețu Marina S1503 . Fata vestibulară Este asemãnãtoare cu cea a caninului inferior având înãltimea (Æ cervico-incizal) mai redusã.

în jurul vârstei de 11 ani. La morfotipu ocluzal cu trei lobi faþa oralã poate fi mai mare decât fata vestibularã. Premolarul doi mandibular Erupe pe arcadă după premolarul unu inferior. Este cel mai voluminos dintre premolari. bratul distal este mai lung. Fata linguală Este aproximativ egală ca înălțime cu cea vestibulară în cazul morfotipuluiocluzal cu doi lobi. Prezența la nivelul feteiocluzale a premolarului doi inferior a trei lobi modifică întregul aspect al acestui dinte apropiindu-l de configurația molarilor. La fiecare dintre cele douã „V“-uri bratul mezial este mai scurt.În vecinătatea apexului primului premolar inferior se află gaura mentonierã. Fata ocluzalã Prezintã santul mezio-distal la mijlocul ei dar prezenta concavității șanțului spre vestibular mărește volumul acestui lob comparativ cu cel lingual si dãsenzația unei mai mari apropieri (prin convexitatea sa) de fatalinguală. vârful „V“-ului ce marcheazã poziția șanțului interlobar aflându-se la egalã distanță între fata vestibulară si cea lingualã. Coroana Are formă cilindrică globuloasă putând avea la nivelul fetei ocluzale o configurație variabilă (morfotipuri coronare): cu doi sau trei lobi. pentru fatadistalã segmentul vestibular este mult mai mare comparativ cu cel lingual care este mult mai mic. Prezintã mai rar procese carioase si mai frecvent tartru si îmbolnăviri parodontale. Crețu Marina S1503 . Fata vestibulară Nu-si modifică aspectul dar poate sã fie egală sau mai mică decât fata linguală Fetele proximale Prezintã „V“-ulocluzal cu cele douã brațe aproximativ egale (egalitatea datorându-se egalității celor doi lobi). Marginea ocluzalã a fetei orale are forma unui „W“ la care „V“-uldistal este mai mic. Astfel pentru fata mezialã segmentul vestibular al „V“-ului este mai mare si cel lingual discret mai mic. diferențiindu-se prin proporția dintre segmentul vestibular si cel oral al „V“-ului ocluzal.5 ani si ia sfârșit la 6-7 ani. În cazul morfotipului cu trei lobi la nivelul fetei ocluzale fetele proximale au acelasi aspect de „V“ al marginii ocluzale. Extractia si tratamentul endodontic sunt mai usoare decât la premolarii superiori.În fizionomia individului participã prin fata ocluzalã si mai putin treimea ocluzalã a fetei vestibulare. Mineralizarea începe la 2-2.

Frecvent. Anatomia molarilor permanenţi superiori. 8. unică. această morfologie coronarã si modul de abrazare face ca premolarul doi inferior sã fie confundat cu molarul de minte superior. La aceastã intersecție apare si a treia fosetă -centralã care se adaugă celor douã proximale unde Santul mezio-distal este oprit de crestele marginale proximale. cu un singur canal radicular larg. în formã de țăruș. Crețu Marina S1503 . cu concavitatea vestibular (separã lobul vestibular de cei doi lobi linguali) i se adaugã în apropierea mijlocului sãu un șant centro-lingual cu orientare vestibulo-lingualã (perpendicular pe convexitatea primului).Apexul este ușor înclinat spre distal. Lobul activ este lobul vestibular. În vecinătate apexului se află gaura mentonierã. Șanțul interlobar are forma literei „Y“ Șanțului mezio-distal este curb. mezio-lingual si disto-lingual. ușor permeabil.În cazul prezenței la nivelul acestei fete a trei lobi (unul vestibular si doi lingual) aceștia în ordine descrescândã a mãrimii sunt vestibularul.supus unei intense abraziuni.Este dintele cu poziția de implantare cea mai aproape de verticalã. Rădăcina Este conică.

Crețu Marina S1503 .

Crețu Marina S1503 .

Crețu Marina S1503 .

Crețu Marina S1503 .

Crețu Marina S1503 .

9. Anatomia molarilor permanenţi inferiori. Crețu Marina S1503 .

Crețu Marina S1503 .

Crețu Marina S1503 .

Crețu Marina S1503 .

Crețu Marina S1503 .

10. Crețu Marina S1503 . Structura histologică şi compoziţia chimică a adamantinei.

Crețu Marina S1503 .

Crețu Marina S1503 .

acoperind coroana anatomica a dintelui. sunt constituite din hidroxiapatite si 3% fluoroapatita. Are o culoare alb-gri sidefie si variaza dupa individ. 2-3 mm la premolari.2. Crețu Marina S1503 . Smaltul. iar restul sunt silicate.nu e sustinut de dentina subiacenta -mai radioopac -vulnerabil la atacuri acide -transluciditate -grosime -eliberat de depozite organice exogene. zona coroanei.Ecel mai dur tesut din organism. Fiziologia şi biologia adamantinei.Culoarea valriaza dupa dinte. gradul de transparenta. sprijinindu-se pe dentina subiacenta si terminindu-se la coelt. grad de mineralizare.11. carbonatii siliciului. Circa 90% din substante minerale sunt formati din fosfati de calciu . 2 mm la incisivi. Fractiunea organica – slab dezvoltata la suprafata bine dezvoltata la jonctiuni. Grosimea variaza in functie de dinte. rezultat prin mineralizarea matricei organice.6 mm la molari. starea patologica.5% substante organice 3-4% apa Repartitia componentelor variaza de la o zona la alta. arhitectura prismelor din care e alcatuit. La exterior (maxim) . Astfel fractiunea anorganica e mai bogata la suprafata decit la jonctiunea amelodentinara. in profunzime (mai putin). grosimea smaltului. sintetizata si secretata de ameloblasti.rezulta din continutul de elemente minerale -duritatea.singurul tesut calcificat de origine epiteliaala. puternic mineralizat. Proprietati fizice.2-0. compozitia chimica. suprafata smaltului sanatos e neteda si stralucitoare Compozitia smaltului 95-96% substante minerale anorganice 0.5-8 grade pe scara lui Moohs -fragil.

Ele apar pe dinti sectionati longitudinal ca benzi clare si intunecate -benzele clare se numesc parazonii si corespund prismelor care au fost prinse in sectionare pe lungime mai mare -benzele intunecoase diazonii si corespund prismelor sectionate pe o latura a curburii lor transversale (deci pe o suprafata mai mica). neregulat. Pe sectiune transversal conturul prismelor e polimorf si ele au o forma poligonala. Cristalele se grupeaza in unitati morfologice ca prisme. sip e de alta parte o zona de legatura cu fractiune organica.Cristalul de hidroxiapatita are forma hexagonala inconjurat de un strat hidratat. ovala. Apa smaltului in 97% din continutul ei e legata de molecule proteice. dar traiectul e usor ondulat ceea ce le confera o elasticitate. Crețu Marina S1503 . Are un grad mai scazut de minrealizare si mai bogat in substanta organica. Prismele se aranjeaza asa ca piciorusul unei prisme se afla intre 2 centre. determinind aparitia unui fenomen optic – striile Hunter-Schreger.Zn. acid citric. solzi de peste la care portiunea centrala reprezinta mijlocul prismei .Cr Componenta organica curpinde 35-40% fractiuni insolubile de aminoacizi structurate in lanturi polipeptidice asemanatoare prin unele caractere cu colagenul. Consitutenti majori Ca. La limita smaltdentina prismele s eindreapta radiar spre suprafata coroanei. Prismele individualizate de la inceputul formarii smaltului ramin in aceeasi pozitie si relatie unele fata de altele pe tot parcursul vietii. Ionii mineral ce intra in combinatii chimice ale acestor saruri pot fi in cantitate mare si pot fi numiti constituent majori. CO2.Ba. iar prin altele cu keratina 60-65% de susbtanta organica e prezentata de fractiune solubila din protein solubile. La periferia prismei se afla o zona inconjuratoare ingusta numita teaca prismei.Nr prismelor variaza in dependent de volumul dintilo. Din punct de evedre structural.Mn. care constituie pe o parte o zona de shcimb si difuziune ionica. Na.Cl Consitutenti minori F. dar pot exista si sub forma rotunda. Centrul prismelor nu e identic intre peretii lor nu are loc apropierea intima si apare un spatiu.W. Prismele sunt orientate pentru a rezista presiunii masticatorii. Ondulatiile orizontale ale prismelor fac ca pe sectiunea longitudinala examinata sa fie prinse doar fragmente de prisma si nu toata prisma in lungimea ei. P. Doar o cantitate extreme de mica fiind libera in spatii interprismatice .Striile Retzius urmeaza conturul morphologic al dintelui incepind cu primul strat de smalt format pe sectiune transversal aparind ca inele concentrice. Prismele au traiect oblic fata de suprafata dintelui. Substanta interprismatica – apozitia stratrilor successive de smalt e marcata prin linii d ecrestere striile Retzius. iar portiunea ingustata.Mg.Cu. Diazoniile au o cantitate mai mare de substanta organica fiind mai putin mineralizate Substantele acide ataca mai tare diazonii decit parazonii. Teaca participa la difuziunea substantelor in interiorul prismei. mai ales in locul jonctiunii smalt-dentina. glicoproteine.Ag. aceasta zona e mai slab mineralizata.Au. schimbul de substanta din spatial interprismatic. De aceea ea e mai putin rezistenta la dezvoltarea cariei. peptide. smaltul e un tesut acelular datorita acestui fapt se explica imposibilitatea sa de refacere in cazul pierderii de substanta.pedunculul sau piciorusul prismei. La microscop smaltul apare ca subunitati mici cristaline.

12. Crețu Marina S1503 . ceea ce se explica prin sensiblitatea la nivelul fusurilor in timpul prepararii cavitatii. Din cauza perturbarilor ce au loc la formarea structurilor prismatice.Majoritatea din ele se termina pe suprafata smaltului si formeaza perichematele. cel mai des pot fi observate in smaltul cervical sau in dreptul gropitelor de pe suprafata ocluzala. Au forma fusiforma sunt localizate in treimea interna a smaltului in vecinatate cu dentina. Lamelele.sunt zone hipomineralizate pot sa se prelungeasca in smalt sub forma unor lame de maerial organic ce ajung uneori pina la suprafata dintelui. fie substanta organica interprismatica cu grad mic de mineralizare. Unele s etermina la jonctiunea smalt-dentina pe partea opusa. Se considera ca sunt prelungiri ale fibrelor Tomes in smalt. Localizarea lor e variabila . Fusurile. La nivelul smaltului din zona de jonctiune sunt prezente smocurile.sunt formatiuni liniare care strabat toata grosimea smaltului de la suprafata de dentina. Lamelele sunt prisme de smalt nemineralizate.sunt zone de material organic cu deficit de mineralizare. Structura histologică şi compoziţia chimică a dentinei. patrunzind si in interiorul ei.Distanta dintre ele ca timp e de 8 zile.

Crețu Marina S1503 .

Crețu Marina S1503 .

Structura histologică şi compoziţia chimică a cementului.13. Crețu Marina S1503 .

Crețu Marina S1503 .

14. Crețu Marina S1503 . Structura histologică a pulpei dentare.

Crețu Marina S1503 .

ele aprovizioneaza direct corpul celularsi prelungirea odontoblastica. Elementul cellular principal este odontoblastul. pulpa dentara reactioneaza cu semnele clasice de inflamatie: dilatarea vaselor sanguine. Momentul initial este reprezentat de diferentierea celulelor ectomezenchimale periferice ale papilei dentare in odontoblaste.15. este asigurata prin elementele de vascularizatie. cind tesutul mezenchimal care va constitui papilla dentara are rol inductive asupra diferentierii apiteliului oral in lamina dentara si ulterior in formarea organului smaltului. Stimularea de intensitate medie si de scurta durata. necroza locala)  Functia reparativa consta in producerea si depunerea de dentina noua.  Functia protectiva este asigurata prin elementele nervoase care realizeaza inervatia pulpei dentare si care. ori de cite ori este necesar.  Functia defensiva sau de aparare este modalitatea de raspuns a pulpei dentare la actiunea unui anumit tip de stimuli iritativi. deja “sechestrata” in tubul dentinar. avasculara. Aparitia exsudatului determina cresterea presiunii exercitate asupra terminatiilor nervoase. cresterea permeabilitatii vasculare. pot penetra dentina. ca raspuns la o lezare fizica sau chimica. partial. corelata cu depasirea capacitatii functionale a sistemelor de aparare. Prin interventia celulelor cu rol de aparare din structura pulpei si prin reactiile immune care se pot desfasura. cit si pentru dentina adiacenta. stimulate in anumite conditii. Crețu Marina S1503 .  Functia nutritive. prin care se mentine vitalitatea dintelui. prin sinteza si mineralizarea dentine secundare fiziologice. sunt responsabile de senzatia de durere si sensibilitatea pulpei dentare si a dentine.  Functia formativa – consta in formarea dentine. Prin intermediul acestora se realizeaza aportul de substante organice si apa atit pentru tesutul pulpar propriu-zis. edemul. Funcţiile pulpei dentare.  Functia inductive se exercita in perioada de dezvoltare a dintelui. determina modificari nereversibile (moarte celulara. fapt ce se traduce prin instalarea durerii. migrarea transvasculara a leucocitelor. Fibrele nervoase. in cursul procesului de dentinogeneza. De asemenea. Un rol deosebit revine plexului capilar subodontoblastic si capilarelor care patrund chiar pina la apropierea odontoblastelor. in cazul in care stimularea de intensitate medie sau crescuta dar cronica. Se pare ca prelungirea odontoblastica insasi intervine in transportul de molecule spre dentina. terminatiile nervoase sunt implicate direct in reglarea fluxului sanguin la nivel pulpar. Papilla dentara are capacitate particulare care vor determina transformarea organului smaltului intrun anumit tip de dinte. Odontoblastele isi pastreaza capacitatea de a elabora dentina si dupa maturizarea dintelui.

Trabsformarile pulpei dentare in relatie cu virsta determina o rezistenta mai crescuta la factorii agresivi din mediu.Concomitent cu pulpa cavitatea dintelui cu vârsta îşi micşorează volumul său esenţial în urma depunerii permanente pe pereţii ei a dentinei secundare. In regiunea dinţilor superiori grosimea peri odonţiului este de 0.şi exogeni. şi mai larg . In procesul de îmbătrânire o mare parte din celulele stratului odon.38 mm. inaintarea in virsta scade capacitatea de reparare a pulpei. lat.05-0.Un rol important la formarea concretiunilor îi revine şi dezorganizării substanţei fundamentale şi a structurilor fibrilare. Procesele distrofice generează formarea concrementelor. iar în locul lor apar cavităţi. se observă citoliza cu formarea unor cavităti cu continut lichid. Crețu Marina S1503 . în dinţii care nu funcţionează fanta periodontală şi grosimea periodonţiului sunt mai înguste (0.Odată cu edificarea completă a apexului radicular orificiului apical se îngustează.E ştiut că pulpa coronară şi cea radiculară se deosebesc după structura sa morfologică.în aceste condiţii ea preponderent asigură troficitatea dintelui. Periodonţiul (pericementul. Ţesuturile periapicale sunt încă nematurizate.1 mm).toblastelor degenerează. pe când în regiunea celor inferiori după datele lui Gofung ea este de 0. Spaţiul dento-alveolar are o formă de clepsidră. La oamenii mai în vârstă periodonţiul se îngroaşă şi fanta periodontală este mai largă. Pulpa dentară pe parcursul vieţii este supusă unor modificări atât în raport cu vârsta.25 mm. apar vacuole cu o formă rotundă sau ovală. Totusi. Vasele sanguine sunt sclerozate.Pulpa dentară este supusă în totalitate procesului de distrofie reticulară. care nu împiedică irigarea pulpei cu substanţe nutritive necesare pentru a-şi exercita funcţiile sale. denticulilor în pulpa dentară. iar în regiunea cervicală până la 0.în zona cervicală. cât şi fiind condiţionate de acţiunea factorilor endo. Periodontum) este un ţesut localizat in spaţiul dintre lama compactă a alveolei şi cementul radicular. petrificatelor. însă elaborarea dentinei are loc în diferite sectoare ale pulpei. iar pachetul neurovascular este mai compact. membrana periodontală. Până la edificarea completă a apexului radicular. Pulpa la persoanele în vârstă îşi păstrează şi funcţia de dentinogeneză. Unele odontoblaste degenerează. Fanta periodontală are dimensiunile de 0. ligamentul alveolodentar.După formarea dentinei primare stratul odontoblastelor treptat suportă unele restructurări. iar fasciculul neuro-vascular este înconjurat de ţesutul conjunctiv lax. în condiţii noi pulpa nu formează uniform straturi de dentină secundară.hypomochlion. Modificări de vârstă a pulpei dentare. De rând cu cele menţionate sporeşte evident conţinutul de fibrile colagene în pulpă. desmodotttul.22 mm. fiind mai îngust în zona de rotaţie .20-0. .25 mm.15-0.Vacuolizarea celulelor se petrece şi în alte straturi ale pulpei. Distrofia reticulară într-un dinte intact în esenţă este o modificare fiziologică de vârstă a pulpei dentare.În pulpă se reduce numărul de celule în toate straturile ei. grosimea periodonţiului este în aceleaşi limite. Structura histologică a periodonţiului. însă cu vârsta această diferenţă sporeşte. are loc vacuolizarea lor. corelaţia pulpei cu ţesuturile limitrofe este foarte bine pronunţată. 17.el devine mai lax cu o tendinţă spre micşorarea numărului elementelor celulare. Necătând la prezenţa ramificărilor deltoide din zona apicală fluxul şi refluxul sanguin al pulpei totuşi se modifică. în urma îngustării canalului radicular pulpa suferă schimbări caracteristice procesului de îmbătrânire. Deci.16. Cu vârsta. fanta periodontală. flasce.20-0.

celule epiteliale). Se află sub epiteliul joncţional.ii mare parte a ligamentului. distincte. • Fibrele interradiculare sunt prezente numai în dinţii pluriradi. oblică sau verticală de la apexul rădăcinii în osul alveolar. nervi şi puţine fibre argentafine. osteoblaste. un grup gingival.a. histiocite.apoi oblică. se descriu 5 grupuri diferite de fibre: • grupul crestei alveolare. Ele sunt organizate în fascicule bine definite. în substanţa fundamentală a periodonţiului se conţin mucopoli. . Clasificarea fibrelor ligamentului parodontal (citată după Irina-Draga Căruntu Histologia sistemului stomatognat") Morfologia ligamentului parodontal este reprezentată în esenţă de fibrele principale. Clasificarea fibrelor are la Im. care realizează cea in. în raport cu localizarea. iar cel de jos se întreţese cu fibrele Sharpey ale cementului dentar. care unesc dinţii învecinaţi între ei.verticală. iar cele oblice îi dau posibilitatea în timpul inflamaţiei desmodontului să se deplaseze puţin din alveolă. • grupul interradicular.zaharide neutre şi acide. de asemenea se găsesc fibre reticulare şi elastice.n. • grupul oblic. substanţa fundamentală interfibrilară şi celule (fibroblastc. • Fibrele oblice încep de la osul alveolar şi se inseră în cement mai apical decât pe os. Crețu Marina S1503 . Fasciculele de fibre principale.Periodonţiul este constituit dintr-o componentă fibroasă foarte bogată în fibre colagene. deaceea aici fasciculele sunt mai fine decât capătul de sus. fără a aparţine direct ligamentului parodontal. Fibrele sunt situate în fascicule cu o grosime de cca 5-10 (im în diametru. a modalitatea de orientare. Grupele principale de fibre ale periodonţiului • Fibrele crestei alveolare. iar în regiunea apexului . care conectează cementul şi osul alveolar. fibre transseptale. în regiunea coletului există un grup de fibre colagene care pătrund prin septurile interdentare. iar cele neutre se conţin în toate structurile periodonţiului. • grupul apical. eementoblaste. Mucopolizaharidele acide se conţin cu precădere în partea periodonţiului de la colet şi cea periapicală. de la creasta alveolară la cementul radicular. • Fibrele apicale au o direcţie radială. punctul de plecare şi punctul de ancorare. sunt reunite în grupul dentoalveolar Acestui grup i se adaugă. Ele au o direcţie orizontală la nivelul coletului dentar. Capătul de sus la fasciculele orizontale şi oblice este ataşat de osul alveolar. vase sangvine. • grupul orizontal.culari şi sunt orientate de la suprafaţa rădăcinii perpendicular pe creasta interradiculară. Cele radiale nu-i permit rotirea dintelui în jurul axului. • Fibrele orizontale sunt dispuse in unghi drept faţă de axul longitudinal al dintelui. au o direcţie uşor oblică de la creasta alveolară spre cementul radicular. O astfel de aranjare a fibrelor este dictată de funcţia dinţilor cu necesitatea de a limita mişcarea dintelui în diferite direcţii în timpul masticaţiei.

în stări patologice are loc procesul de reparare permanentă. în periodonţiul de lângă cement se află cementocite. de repartiţie (disjuncţie) a presiunii. celule adventiţiale perivasculare şi mastocite. care sunt dispuse în aşa mod că nu-i permit dintelui deplasarea nici într-o direcţie. senzorială şi de protecţie. Periodonţiul are capacitatea de apărare. care pot acţiona asupra lui.tice.toblaste formează cementul. dat fiind faptul că formează un ligament cu o direcţie diferită a fibrilelor colagene. Funcţiile periodonţiului. Celulele stratului bazal epitelial prolifereaza si realizeaza o lama epiteliala ce se afunda in mezenchim. Periodonţiul îndeplineşte următoarele funcţii: de suport. care repartizează uniform presiunea mas. iar lângă os . Periodonţiul este dotat cu însuşiri plastice ca reacţii compensatorii. Funcţia de suport. între fibrele colagene se află o cantitate mare de elemente celulare . ba chiar şi neoformaţiuni maligne. Contribuie la formarea reflexului parodonto-mus cular. func ţia sa fiind de a proteja ţesutul periodontal de acţiunea diferitor factori nocivi.osteoblaste. apare hipercementoza în stări patologice. Funcţia senzorială. Initial se formeaza o lama primitiva ca o potcoava pentru fiecare maxilar (superioara si inferioara).fibroblaste. Există şi părerea că epiteliul acestor insuliţe pot provoca în anumite condiţii chistogranuloame. trofică. în periodonţiu se mai află insuliţe (sau relicte) epiteliale Malassez. In stadiile de dezvoltare a germenilor dentari mezenchimul odontogen are rol inductor si se adreseaza epiteliului supriacent. în afară de aceasta în el sunt glomerule sangvine. are loc formarea osului alveolar.în periodonţiu sunt fibre elastice şi oxitalanice (fibre rezistente către acţiunea diferitor acizi). limfatice. Reţeaua bogată de vase sangvine şi nervi asigura nutriţia cementului radicular şi a compactei interne a osului alve olar. Ele sunt depistate mai des în regiunea coletului şi apexului dentar. care de asemenea reglează presional (prin presiune) asupra dinţilor în timpul masticaţiei. Terminaţiunile nervoase de tip receptor tactil şi de presiune. Periodonţiul fixează bine dintele de osul alveolar. Funcţia de repartiţie a presiunii. Funcţia plastică. Mastocitele conţin o cantitate mare de heparină şi histamină. Funcţia trofică. Concomitent la suprafata epiteliului bucal in zona unde a inceput proliferarea lamelor are loc dezintegrarea celuleor. care servesc drept sistem hidraulic. în timpul vieţii celulele osteoblaste şi cemen. Aceste relicte epiteliale sunt (după unii autori) nişte resturi rămase din perioada de dezvoltare a dinţilor în urma dezagregării tecii epiteliale Hertwig. După părerea unor autori numărul celulelor epiteliale cu vârsta scade. care participă la reglarea permeabilităţii substanţei fundamentale. Se formează o articulaţie de tipul gomfozei. Funcţia de protecţie.ticatorie. raspunsul epiteliului consta itnitial intr-o intenfsificare a multiplicarii celulare la acest nivel si va determina o crestere localizata a nr straturilor superficiale. mastocite şi histiocite. în regiunea coletului în periodonţiu se depistează celule plasma. Periodonţiul repartizează uniform presiunea aplicată asupra dinţilor în timpul masticaţiei şi angrenării lor. ceea ce duce la aparitia unei fisuri care adincindu-se induce Crețu Marina S1503 . 18. plastică. chisturi. în periodonţiu se conţine cca 60% de lichid tisular. 19. Dezvoltarea dintelui ( formarea şi diferenţierea primordiilor dentare).

Celulele aflate pe suprafata convexa a cupei ramin mici.Datorita multiplicarilor rapide celulele ramin grupate cu aspectul de mugure rotund. organul smaltului va lua forma unui clopot – stadiul de clopot adamantin In acest stadiu. Astfel mugurele epithelial ia un aspect de cupa sapt 9-10. -foita externa a lamei vestibulare cu mezenchimul corepunzaor vor forma mucoasa vestibulului cavitatii bucale (labial si jugala) -foita interna si mezenchimul corespunzator. Ulterior prin proliferarea celuleor mezenchimului situate sub mugurele dentar are loc invaginarea lui in portiunea mijlocie a extremitatii sale inferioare. In stadiul de cupa. Mugurii epiteliali se adincesc in mezenchim. Ele formeaza. Mezenchimul din jurul organului smaltului si al papilei se condenseaza formind.vor forma mucoasa gingivala. premolari).stratul epitelial intermediar Mezenchimul de la nivelul concavitatii organului smaltului prolifereaza si se formeazapapila mezenchimala.sacul dentar (folicular) Prin adincirea si cresterea papilei dentare. asezate intr-un rind strins unite intre ele si separate de mezenchim printr-o membrane bazala continua.stratul epitelial extern Celulele din marginea concava (interior) a cupei devin inalte .legatura cu lama epiteliala se alungeste si se sbtiaza iar ca urmare a proliferarii celulare (a epiteliului celulei) mugurele creste in dimensiuni. lama dentara se subtiaza si da nastere la prelungiri epiteliale deaupra fiecarui mugure temporar asa se dezvolta lama dentara secundara Din ea se diferentiaza dintii permanenti (incisive.din lama dentara primara se vor diferentia dentittia temporara si mugurii molarilor permanenti Odata cu dezvoltarea mugurilor temporary. dar ramin uniti de lama epiteliala pirntr-un cordon epithelial numit. germenele dentar e format din 2 primordii 1) primordii epiteliale (organul smaltului) 2) primordial mezenchimal (papilla mezenchimala) Organul smaltului e separate de papilla mezenchimala si sacul follicular printr-o membrane bazala. .despartirea lamei epiteliale primitive in doua lame. In structura organului smaltului intra -epiteliul adamantin extern -tesut reticular stelat (pulpa organului adamantin) Crețu Marina S1503 . dispuse intr-un rind si formeaza – stratul epitelial intern Intre cele 2 straturi celulele devin stellate cu prelungiri ce se jonctioneaza formind – pulpa smaltului(tesutul reticular al organului smaltului) Deasupra epiteliului intern sunt 4-5 straturi de cellule mici. care controleaza schimburile metabolice. Intre sapt 6-8 din fiecare lama dentara primara (superioara si inferioara) vor prolifera 10 muguri epiteliali ce vor corespunde viitorilor 10 dinti temporary. canini.o lama orientate spre exterior (vestibulara) In cursul dezvoltarii –lama vestibulara se imaprte in 2 foite separate prin spatiu larg.gubernaculum dentis. cu nuceli rotunzi ce formeaza. cuboide.o lama orientate palatinal (sau lingual) . Pe lama dentara primara in sapt 6-8 a dezvoltarii intrauterine au loc proliferari celulare la nivelul stratului bazal epithelial. Lama dentara primara se afla in pozitie palatine la nivelul maxilarului si in pozitie lingual la nivelul mandibulei. prismatice. .

reglare.Nucleul ocupa centrul celulei. citoplasma e putin abundenta. Tesutul conjunctiv din jurul organului smaltului si a papilei mezenchimale e constituit din cellule si fibre colagene formind –sacul dentar (folicular)ce are rol de protectie a mugurelui dentar pe parcursul etapelor de dezvoltare si de a asigura prin intermediul vaselor organelor smaltului elementele nutritive necesare pentru etapa de amelogeneza.) La extremitatile inferioare ale bratului clopotului are loc unirea epiteliuluui extern care devine intern.-stratul epithelial inetrmediar -epiteliul adamantin intern Epiteliul adamantin extern. Prin fragmentarea membrane bazale de la periferia papilei au loc contacte epiteliomezenchimale ce vor induce diferentierea celulelor mezenchimale de la periferia pulpei in odontoblasti. 20. Mai tirziu la formarea radacinii. Dezvoltarea dintelui ( histogeneza ţesuturilor dentare). Crețu Marina S1503 .Are rol de protectie a ameloblastilor si reprezinta o rezerva pentru formarea de noi ameloblasti sua de celule pulpare. de vase ce patrund prin portiunea bazala a papilei si care s eramifica la nivelul tesutului mezenchimal.teaca Hertwick care prolifereaza in profunzime in jurul papilei mezenchimale. Epiteliul adamantin intern. La papilla mezenchimala se vor distinge 2 zone -centrala.ce va pastra aspectul structural al tesutului conjunctiv predominant cellular ce vor forma pulpa dentara -periferica. extern) se unesc intre ele si formeaza o excrescenta epiteliala. Tesut reticular stelat – ocupa centrul organului smaltului . Celulele au aspect stelat. Stratul epithelial intermediar.procese de histo si cito diferentiere ce vor conduce la aparitia tesuturilor de sustinere a dintelui (osul alveolar. la nivelul sacului folicular se vor produce pronind de la elemenetle celulare si fibrilare. desmodontiul si cementul). organite intracitoplasmatice. Astfel substantele inglobate sunt distruse / eliminate in matricea reticulului stelat. Cresterea organului smaltiar se va face pornind de la zona de intrepatrundere la care sunt cellule tinere nediferentiate.AG e bine dezvoltat. Papilla e vascularizata inca in stadiul de cupa. Zona din intrepatrundere e formata din epiteliul extern si intern. Functia de acoperire.e format din cellule inalte. aparare. In aceasta zona celulele se multiplica active.E format din 4-5 straturi celulare strins legate intre ele. Papila mezenchimala. Initialincepe sa se dezvolte dentina.structural e din cellule mezenchimale ce sunt prelungiri citoplasmatice si organite intracitoplasmatice. starturile epiteliale (intern.Celule puternic aplatizate cu nucleu si citoplasma. la nivelul bratelor clopotului adamantin.Aceste incluziuni (organite) depisteaza calciul necesar pentru formarea smaltului.e intre tesutul reticular stelat si epiteliul adamantin intern.subiacena epiteliului adamntin intern cu o concentrare celulara (fibrilara) si prin anse capilare terminale. apoiadamantina si pulpa dentara. (Celulele epiteliului adamantin intern se vor diferentia in ameloblasti care vor incepe sa formeze smaltul.e constituit dintr-un strat de cellule cuboide cu nucleu. de tranzitie. legate de membrane bazala care le separa de papilla mezenchimala in urma fragmentarii membrane bazale si a contactului cu celulele din papilla. Se incepecatre finele lunii a 4-a de viata intrauterina. fara tesut reticular si strat epithelial intermediar. intermediar.

in care fibrele merg deja in directierangentiala. iar cele radiale (sau fibrele Korff). orientate catre celulele adamantine interne. ci dintr-o data apar ca fibre de colagen. Insasidodntoblasteleramin in portiunea externa a papilei. care le inconjoara. Cu ajutorul prelungirilor sale protoplasmatice ele contribuie la plasarea sarurilor minerale din singe in substanta fundamentala a dentinei in dezvoltare. adica in regiunea viitoarei margini incizale sau a tuberculilor masticatori. Sarurile se depun doar in substanta de cementare amorfa. Acest proces debuteaza de la virful papilei dentare. Pe masuradezvoltariisubstantei fundamentale a dentinei odontoblastele lasa in ultima prelungirile sale protoplasmatice fine – fibrele Tomes. care se numeste calota dentara. care ramine si in dintele matur. Dentina coroanei apare la sfirsitul lunii a 4a a vietii embrionare. Crețu Marina S1503 . Mineralizarea insasi a fibrelor de colagen nu se produce. Din punct de vedere chimic. bogat de fibre tangentiale (sau fibre Ebner). atunci cind are loc dezvoltarea radacinilordintilor temporari. Spre deosebire se fibrele radiale. ce acoperavirful papilei dentare. care se rasfira in directie radiala. care servesc drept inceput pentru jonctiuneaenamelo-dentinara. Concomitent cu formarea odontoblstelor la periferia papilei dentare se produce diferentierea mezenchimului papilei dentare. Mineralizarea dentinei debuteaza la sfirsitul lunii a 5a a vietii embrionare. cele tangentiale nu trec prin stadiul fibrelor de precolagen. adica paralel suprafetei papilei dentare. Dentina se formeaza intre odontoblaste si epiteliu adamantin intern. Mai intii de toate. In aceste celule se formeaza fibre fine de precolagen. In continuare stratul intern de dentina. Depunerile sarurilor minerale ale dentinei in substanta fundamentala se produc sub forma de globule si granulatii care. depunerile sarurilor de calciu se observa in dentina. aceste fibre se indeparteaza de celule si se transforma in substanta fundamentala a dentinei tinere. procesul de mineralizare consta in depunerea sarurilor minerale in matricea organiza a dentinei. Impreuna cu ectoplasma. Concomitent cu formarea odontoblastelor la periferia papilei dentare se produce diferentierea mezenchimului elementelor ale portiunilor centrale ale acesteia. La formarea dentinei activ participa odontoblastele. fuzionind.Cementul si dentina radiculara se formeazacatre a 4-5 luna de viata postnatala.iar mai apoi – in stratul pulpar extern. Acest procesdebuteaza de la virful papilei dentare. ca in decursul intregii perioade a existentei sale ea este un tesutacelular. Particularitatea caracteristica a dezvoltarii si structurii dentinei este aceea. formeazaportiuni sferoide – calcosferiti. formeaza o perie din fibre radial orientate. se afla amplasate in portiunile acela mai externe ale dintelui. asa ca pe suprafata interna a dintelui intotdeauna este prezent un strat de predentina nemineralizata. amplasate in cavitatile ducturilor dentinare. Cind stratul de predentina cu fibrele radiale atinge o grosime oarecare. Odontoblastele joaca un rol important si in procesul de mineralizare a dentinei. In urma acestui fapt apare o lama de dentina calcifiata. Calcifierea dentinei putinramine in urma de formarea substantei fundamentale a dentinei. in componenta dentinei manta. Capetele periferice ale acestor fibre. Capetele centrale ale acestor fibre radiale se pierd in tesutulmezenchimal al papilei dentare. Ramin nemineralizate si prelungirile odontoblastelor in tubuliidentinari. el este impins spre periferie de catre straturi noi de predentina. Pulpa dentara se dezvolta din mezenchimul papilei dentare. Intre aceste calcosferiti pot ramineaportiuni de dentina hipomineralizata. nemineralizate. formeaza dentina parapulpara.

Pe parcursul primei faze de dezvoltare a smaltului fiecare adamantoblast se transforma in urma unor modificari complexe intr-o prisma adamatina. Fibroblastelesintetizeaza componente obisnuite ale substantei intercelulare. orientate spre dentina. iar organitele celulare se misca in directia opusa (spre dentina).In scurt timp dupa debutul mineralizarii dentinei la virful papilei dentare se incpee formarea smaltului. prin care se incepesecretia componentelor adamantinei. care separa celulele organului adamantin de dentina. Crețu Marina S1503 . si se contopeste cu membrana preformativa (sau jonctiuneaamelodentainara). La inceputul alelogenezei se modifica polaritatea fiziologica a ameloblastelor: nucleele lor incep a se deplasa din portiunile interne ale celulelor spre cele externe (spre pulpa organului smaltiar). Din acest moment afluxul de substante minerale sau de alta natura catreadamantoblaste se produce dinspre vasele sacului dentar. Avest proces debuteaza prin alungirea portiunilor apicale ale adamatoblastelor. La un moment oarecare fibroblasteleincep a produce cu viteza sporita substanta amorfa a pulpei coronare dentare. . Prin acesta se finalizeaza maturarea celulelor. care „deconecteaza” celulele de sursa de alimentare de cindva. De aceea in pulpa se mareste presiunea. De aceasta sinteza este legat unul din momentele-cheie de dezvoltare a dintelui. Dezvoltarea smaltului. Maturatia smaltului consta in mineralizarea definitiva a prismelor smaltiere. Anume aceste prelungiri si formeaza prismele adamantine. vase sangvine ale papilei dentare. Concomitent cu acesta din contul transformarii ectoplasmei adamantoblastelor apare substantainterprismatica aglutinanta a smaltului.ele impregneaza cu substanta sa prisme adamantine in curs de formare. In dezvoltarea smaltului se deosebeste a deosebi 2 faze:  formarea matricei organice a prismelor smaltiere si  mineralizarea lor primara. o prelungire digitiforma. ocolind nucleul. In protoplasma adamatoblastelor apar granule de secretie apicala. care apare datorita activitatiiadamatoblastelor. Enameloblastele mature seamana cu dentinoblastele: 1) sunt si ele inalte si prismatice 2) sunt de asemenea orientate perpendicular fata de suprafata dintelui 3) prezinta pe suprafata apicala.Celulleemezenchimale se transforma treptat in celule conjunctive ale pulpei coroanei dentare.prelungirile Tomes. Schimbarea polaritatii celulelor adamantoblastelor se datoreaza depunerii la virful papilei dentare a unui strat de dentina. orientata catre dentina. care s4e deplaseaza in fibra Tomes. si formarea la capetele sale a unor expansiuni protoplasmatice scurte. Depunerea pe virful papilei dentare a unui strat fin de dentina este o conditie necesara pentru inceperea formarii smaltului. Ea acopera prelungirile Tomes. care stimuleazaeruptia dentara.

separind aceste portiune. Celulele adamantine interne ramin joase in teaca epiteliala Hertwig. adica acele portiuni. Crețu Marina S1503 . la fel ca si substantainterprismatica ce le inconjoara. Celulele mezenchimale ale papilei dentare. La acest moment coroanele dintilor deciduali sunt in mare parte formati. Deasupra stratului de smalt. care va merge pentru formarea radacinii dentare. sa se impregrneze cu saruri minerale. si continua inca mult timp dupa acesta. Procesul de maturatie a smaltului de apa. substante organice. Orificiul apical larg al canalului radicular se ingusteaza treptat gratie depunerilor noilor mase de dentina si cement. Modificarile regresive ale organului adamantin nu afecteazamerginile lui. Acesta se manifesta pe sectiuni transversale prin strii (alternarea unor benzi intunecate si deschise la culoare).Cind lungimea prismelor proaspat formate atinge o valoare de cca 20µ. Acestea sunt asa numitul epiteliu adamantin redus. Ele se diferentiaza in cementoblaste. unde celulele adamantine interne trec in epiteliu adamantin extern. care participa la formarea dentinei radiculare. dar acest proces de formare a apexului nu se termina in momentul eruptiei dintelui. in acumularea si cristalizarea sarurilor minerale. isi pierde continuitatea si se fragmenteazaintr-un sir de resturi epiteliale. ce imbraca coroana dentara. In procesul de formarea a prelungirilor Tomes si a transformarii lor in prisme smaltiere se observa un ritm nictemeral / 24 ore / in activitatea adamantoblastelor. adica in perioada postembrionara. manifesta semne de proliferare si se transforma in asa numita teaca epiteliala Hertwig. ce inconjoararadacina dentara in formare. din contra. Marginile organului adamantin nu numai ca nu sunt supusi atrofiei. si nu se transforma in adamantoblaste. In rezultatul acestui fapt celulele mezenchimale ale sacului dentar intra in contact direct cu dentina radacinii. Pulpa organului adamantin si stratul lui intermediar aici sunt absente. Acesta teaca epiteliala este constituita din 2 rinduri de celule ale organului adamantin – interne si externe. care incep sa depuna cement pe suprafatarediculara. se transforma in odontoblaste. care tapeteaza din interior teaca epitelial Hertwig. ci. In dintiimultiradiculari decurge o evolutie a radacinilor mult mai complexa. care strinscontacteaza intre ele. care este strinsatasat de smalt si este remanent pe suprafata coroanei dentara pina la eruptia acestuia (membrana Nasmyth). serveste la formarea periodontiului. Dezvoltarea radacinii si cementului dintelui deruleaza cu putininainte de eruptia dintelui. acest proces fiind orientat de la suprafata spre centru. Dupa formarea dentinei radacinii dentare teaca epiteliala Hertwiggermineaza cu celule mezenchimale ale sacului dentar. care consta din citevarinduri de celule epiteliale pavimentoase. sunt amplasate resturile de organ adamantin. Cealalta parte a sacului dentar. Teaca epiteliala concresteadinc in mezenchimul subiacent. ele incep.

Depunerea smaltului se face progresiv 1) smaltul intern aprismatic 2) smaltul prismatic. Trcerea din stadiu de preameloblast in acel de ameloblast functional e marcata de *oprirea mitozelor *alungirea celulelor *dezvoltarea extremitatilor apicale (polul secretor) Ameloblastul are un corp cellular alungit. Preameloblastii epiteliului adamantin intern determina diferentierea fibroblastilor papilei mezenchimale in odontoblasti ce vor secreta matricea predentinara. Diferentierea ameloblastilor incepe la nivelul celulelor epiteliului adamantin intern al organului smaltului.apoi se formeaza. deci e un material aprismatic (smaltul aprismatic). cind mugurele dentar e format din 4 straturi. Amelogeneza decurge in 3 faze a) diferentierea celuleor secretorii ale precursorilor matriciali b) formarea matricei organice a adamantinei si mineralizarea ei. Procesul incepe in stadiul de clopot. Produsul de secretie a ameloblastilor e un gel complex heterogen. ceea ce determina in faza finala sa se formeze smaltul de suprafata care e Crețu Marina S1503 . Datorita schimbarii orientarii prleungirilor Tomes ce vor forma un unghi cu corpurile ameloblastilor.Canalul radicular initial unic al acestor dinti se desparte in procesul dezvoltarii in 2-3 canale. Organitele sunt numeroase si bine dezvoltate. B. Prezenta predentinei conditioneaza diferentierea ameloblastilor deoarece capacitatea ameloblastilor de a sintetiza proteine precursoare ale matricei organice a smaltului nu are loc decit in prezenta predentinei. Prin actiunea inductoare a papilei mezenchimale are loc multiplicarea celulelor epiteliale si in acelasi timp isi modifica si morfologia. Ameloblastii sunt legati intre ei prin bare terminale. Amelogeneza-formarea smaltului Amelogeneza este un process de secretie celulara ce se termina inaintea eruptiei dintelui in cavitatea orala. Polul bazal prin intermediul desmozomilor se leaga de celulele stratului intermediar. Histogeneza adamantinei. la nivelul caruia se disting -amelogenine -enameline -fosfoproteine Materialul sintetizat e eliminate prin polul apical in apropiere cu dentina in curs de mineralizare. odata cu depunerea smaltului aprismatic polul apical ala ameloblastului imbraca un aspect de triunghi si la acest nivel se schiteaza viitoarea prelungire Tomes. 21. la nivelul polului bazal si prin desmozomi asociati cu bare terminale intre corpul cellular si prelungirea Tomes. c) maturizarea adamantinei A. Prelungirile ameloblastilor se retrag progresiv. Nucleul e situate bazal. In acest stadiu celulele se numesc preameloblasti. Secretia se produce la nivelul prleungirilor Tomes sub forma de granule asezate unele linga altele astfel incit intreaga prelungire Tomes se transforma intr-o prisma adamantine de natura organica. in dependenta de tipul dintelui. precursorii matricei organice a smaltului sunt sintetizati de catre ameloblasti. Polul apical al celulei care in stadiul de preameloblast prezinta numeroase microvilozitati se dezvolta sub forma unei expansiuni piramidale ce vor forma prelungirea Tomes. E format din structure fibrilare sau cristaline.

d eretragere a apei si a unei parti din substanta oraganica si depunerea masiva de saruri minerale cu cristalizarea lor. Molecula de precolagen e vehiculata in mediul extracellular. In asa mod matricea smaltului va trece de la un stadiu de gel amorf la starea cea mai puternic mineralizata din organism. Membrana bazala dintre cele 2 tesuturi incepe sa disocieze astfel incit celulelele epiteliale si mezenchimale vor fi in contact. Diferentierea odontoblastilor e conditionata de prezenta supriacenta a preameloblastilor. Partea central a papilei nemineralizata=pulpa Dentinogeneza are 2 faze a)celulara. Crețu Marina S1503 .Astfel incit se ajunge la formarea in smalt a sarurilor minerale la o concentratie de 96%.Aici prin asocierea moleculelor de precolagen se formeaza colagenul.aprismatic si e in continuare cu smaltul interprismatic din profunzime. Dentinogeneza Incepe din momentul cind clopotul adamantin a atins dezvoltarea finala. in locul ei se formeaza o pelicula apoasa de origine salivara si bacteriana. Dentinogeneza e un ansamblu de fenomene ce duc la mineralizarea progresiva a zonei externe a papilei mezenchimale. Ritmicitatea mineralizarii e marcata prin prezenta liniilor de crestere Ebner si Owen. 3) Mineralizarea matricei smaltului se face prin mechanism dublu. Organizarea spatiala va duce la formarea unitatii elementare caracteristice smaltului.prisma.odontoblastii sintetizeaza precursorii substantei organice a dentine b)extracelulara. Matricea dentinara e sintetizata si secretata de odontoblasti si e formata din proteine si proteoglicani. Orientarea si depunerea cristalelor se va face in functie de liniile de tensiune create la nivleul gelului matricial. Ea se realizeaza ritmic prin liniile de depunere de la jonctiunea smalt-dentina spre suprafata. Colagenul e partea cea mai importanta reprezentind 80-85% din matrita si e sintetizat de odontoblasti sub forma de precolagen. ceea ce conditioneaza trecerea informatiei inductoare. Mineralizarea dentine e rezultatul impregnarii matricei secretate de odontoblasto cu saruri de Ca ce se cristalizeaza sub forma de hidroxiapatita.Au corp cellular si prleungire citoplasmatica. Dupa eruptive ea se distruge si dispare. Odontoblastii sunt cellule secretorii asezate in palisade la periferia pulpei dentare. ferind dintele de contact direct cu tesutul conjunctiv. Oprirea secretiei marcheaza sfirsitul amemlogenezei. Inaintea eruptieie dintelui el e a coperit cu o cuticula cu rol d eprotectie contra resorbtiei. Fuzionarea calcosferitelor va forma dentina intertubulara. Depunerea sarurilor minerale are loc sub forma de granule (calcosferite) care apoi sunt inglobate intr-o masa de saruri minerale. In cursul amturizarii predentinei se observa densificarea fibrelor de collagen ce vor forma o retea ce inconjoara prelungirile odontoblastilor. Histogeneza dentinei. Dup ace smaltul s-a depus. Dupa initierea formarii radacinii. Intotdeauna mineralizarea smaltului incepe pe fata ocluzala care erupe prima.mineralizarea si formarea dentine propriu-zise.membrane Nasmyth. nu se mai fac depuneri de smalt. Aceasta cuticula e produsul final al ameloblastilor. 22. scade secretia ameloblastilor pina la disparitie.

celulele amplasate cel mai extern se diferentiaza in osteoblaste si vor tapeta alveola osoasa. contribuind la edificarea osului. celulele sacului dentar apar in stadiile evolutive foarte timpurii si inca de la inceputul formarii radacinii. dupa eruptia dintilor deciduali ea ramine localizata in interiorul unor canale osoase. in interiorul unei cripte separate. Termenii de rezorbţie a rădăcinilor dinţilor temporari. in fapt extensii ale criptelor dintilor permanenti. si vor fi mineralizate. celulele localizate central se vor diferentia in fibroblaste responsabile de producerea fibrelor de colagen ale ligamentului paradontal. Desi exista o vascularizatie si inervatie intensa incit din stadiile precoce de dezvoltare. Extensia fibroasa a dintilor permanenti se numeste coarda gubernaculara.cement. Debutul mineralizării şi termenii de erupţie a dinţilor temporari.canale gubernaculare. posibil resturi ale laminei dentare) se insinueaza si ies. 25. Aceasta localizare se mentine pina in momentul aruptiei dintilor deciduali. linga radacina in formare. Histogeneza folicului dentar. de nutritie si inervatie. Sacul dentar indeplineste astfel urmatoarele functii: de protectie si fixare a dintelui-in procesul de dezvoltare si intimpul eruptiei. Crețu Marina S1503 . controlind structura viitoarelor componente ale paradontiului. Celulele localizate cel mai intern. os de tapetare alveolar. momentul in care elementele vasculare si nervoase se maturizeaza si capata un caracter definitiv nu este cunoscut. dupa care germenii dintilor permanenti sunt inconjurati de saci separati. Caviatatea osoasa care contine un germene dentar in dezvoltare se numeste cripta si este construita tot prin participarea sacului dentar (sub forma unei extensii fibroase care contine uneori celule epiteliale. Termenii de formare a rădăcinilor dinţilor temporari. 28. 24. Termenii de formare a rădăcinilor dinţilor permanenţi. Conform datelor clasice din literatura de specialitate. 27.23. si de formare a elementelor paradontiului. Sacul dentar este reprezentat de o condensare de tesut mezenchimal care inconjoara organul smaltului si papila dentara. ligament paradontal. Debutul mineralizării şi termenii de erupţie a dinţilor permanenţi. 26. oe intreaga perioada de dezvoltare a dintelui. cit si in os.in procesul de dezvoltare. se vor diferentia in cementoblaste si vor elabora cement. fibre ale caror capete terminale se vor ingloba atit in cement. au o activitate proliferativa crescuta. Germenii dintilor permanenti sunt situati initial in acelasi sac dentar cu corespondentii lor deciduali. stabilind astfe contact cu mucoasa orala.

Organizarea asistentei stomatologice in R. In organizarea asistentei curativ-profilactice in teritoriul administrative un rol important revine stomatologului principal.forma de masa de asistenta medicala. planificata. Principalul stomatolog RM Medici șefi ai clinicilor stomatologice Șefi de secție Medici stomatologi de diverse specialități Crețu Marina S1503 . iar necesitatea tratamentului therapeutic este fundamentala. cu orientarea profilactica ce realizeaza legatura dintre stiinta si practica. In R. Moldova Asistenta stomatologica.29. Organizarea și structura policlinicii. In 95% din cazuri asistenta stomatologica se realizeaza in policlinici. Moldova avem o structura organizatorica in corespundere cu rangul professional.secției stomatologice.

conderențiari. clinici particulare cu toate serviciile stomatologice. I-a categorie II-a categorie III-a categorie IV-a categorie V-a categorie 30-40 medici 25-29 specialisti 20-24 specialisti 15-19 specialisti 10-14 specialisti Posturile medicilor stomatologi pentru stomatologia terapeutica la 10000 populatie.2 4. din pop. adulta din alte localitati Anul 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 Nr. rationale)  Sectii stomatologice in cadrul policlinicilor cu diverse profiluri.7 3.5 posturi pentru 10000 pers. centre medicale (stomatologice) Categoriile policlinicilor. din populatia rurala 2. scolilor (cu un contingent de peste 800 elevi)  Policlinici stomatologice cu autogestiune  Cabinete particulare cu primire mixta.2 4. de stom.7 Structura si functiile policlinicii stomatologice Institutiile de profil stomatologic sunt.USMF „Nicolae Testimițeanu” Decanul facultății Șefi de catedră Profesori.4 4. orasenesti. determinate de numarul specialistilor din schema.7 posturi pentru 1000 pers.5 4.9 4. 3. de regula. amplasate in cladiri aparte si doar in cazuri de exceptie (daca nu au in organizarea sa serviciu (cabinet) radiologic sau fizioterapeutic) in spatii nelocuibile. 4 posturi pentru 10000 persoane din pop.8 3. unitati sanitare de intreprindere si institutii  Cabinete stomatologice in cadrul spitalelor.7 3. Crețu Marina S1503 4.0 4.8 . asistenți universitari Studenți Nomenclatura rețelei institutiilor policlinice si de despensarizare.  Policlinici stomatologice independente (republican. adulta din orase 2.6 4.

Holul trebuie sa aiba o suprafata suficienta pentru amplasarea pacientilor (~0. tehnicii de Securitate si rigorilor protectiei antiincendiu. canalizare. Asigurarea in volum deplin cu mobile si inventor auxiliary. nu mai mic de 18m^2) tot aici trebuie sa fie amplasat spatiu pentru serviciile informationale.peste 0. Vestiarul pentru vizitatori trebuie sa fie organizat reiesind din calculul de cel putin 0.1m^2. vestiar si WC. dupa dezinfectarea lor.3m^2/pers. Registraturii ii revine nu mai putin de 5m^2 pentru 1 functionar WC-urile pentru personalul medical si pentru client se recomanda a fi separate Disponibile unitati de transport si de comunicatii telefonice. iar pentru colaboratori. Asigurata alimentarea centralizata cu energie electrica. containere cu capac pentru colectarea gunoiului si materialelor contaminate. plus o sursa autonoma de energie pentru cazuri eventuale.. iar pentru pacientiun post de telefon cu cartela/fise. ele necesita o intrare separate. In clinica stomatologica trebuie sa fie obligatoriu : asigurata alimentarea centralizata cu apa rece si calda. Serviciile si cabinetele cu profil pediatric nu trebuie sa comunice cu cele pentru adulti. hol.Ele trebuie sa corespunda normelor igienico-sanitare si rigorilor protectiei muncii.8m^2/1loc. Structura administrative: Crețu Marina S1503 .

Medic principal medic principal adjunct cu probleme curative fisier sectie terapie medic principal adjunct cu probleme administrative Sora medicala superioara Cabinet fizioterapeu tic Sectia chirurgie Radiografie Sectia ortopedie Functii: Acorda asistenta stomatologica calificata Desfasoara actiuni de profilaxie a imbolnavirilor din regiunea maxilofaciala Depistarea si tratarea celor mai timpuriii forme de afectiuni ale ADM Introduce metode noi de tratament si diagnostic Analiza morbiditatii zonei maxilofaciale Desfasoara perfectionarea medicilor si personalului Tine sub observatie anumite categorii de bolnavi cu afectiuni stomatologice Crețu Marina S1503 .

acestea fiind fixate pe un brat articulat. Fotoliul stomatologic trebuie sa fie asezat in fata geamului. cu ajutorul caruia se face dezinfectarea aerului. Utilizarea cabinetului stomatologic. rezonabila pentru pacienti.  Peretii si tavanul cabinetelor se vopsesc cu pasta de silicat lavatila (se admite si de ulei) –pentru a facilita prelucrarea sanitara eficienta (excluderea oricarei posibilitati de acumulare a mercurului)  Dotarea cabinetului cu o nisa de ventilatie si chiuveta pentru prepararea acestuia. Cabinetul va fi prevazut cu ventilatie prin refulare si aspiratie. se recomanda vopsirea peretilor in culori foarte palide). se pun fotolii adaugatoare. Deoarece la plombarea dintilor se aplica amalgam. *a doua pentru iluminarea cimpului operator (trebuie sa fie mai puternica decit restul cabinetului . marginile caruia vor trece pe pereti la o inaltime de 10cm. astfel incit sa beneficieze la maxim de lumina naturala. adecvate nevoilor pacientilor. intrucit trecerea continua a privirii de la cimpul operator la restul camerei oboseste ochii. Cabinetul va fi inzestrat cu lampi de cuart.  Pardosita cu gresie  Locurile de iesire a tevilor vor fi chituite si vopsite cu vopsele nitro. cu ferestruici si oberlihturi. ventilarea. suprafata acestuia se calculeaza adaugind la normative 10m^2 pentru fiecare fotoliu cu dispositive universal. iluminarea cabinetului). Dusumeaua va fi:  Tapetata cu linoleum.  Iluminarea o asiguram prin folosirea combinata a luminii naturale si a celei artificiale. Lumina arfificiala de se imparte in 2 surse: *una pentru cabinetul stomatologic. care sa permita o activitate comoda a personalului( Sursa de lumina nu trebuie sa fie prea puternica . Sursa de lumina a cimpului operator trebuie sa fie puternica. necesitind o lampa care sa trimita un fascicul luminous destul de intens. Cabinetul de stomatologie terapeutică (cerinţele sanitaroigienice. Intre fotolii trebuie sa existe spatiu suficient pentru trecerea libera. suprafaţa. E de dorit ca fiecare unitate de lucru sa fie amenajata intr-o incapere aparte sau daca nu este posibil. se acorda atentie deosebita finisarii dusumelelor.  De a asigura furnizarea serviciilor medicale stomatologice. In acest scop exista reflectoare special( care retin undele infrarosii). Normative si cerinte fata de organizarea cabinetului stomatologic. cabinetul stomatologic pentru un singur medic va avea o suprafata nu mai mica de 16m^2. peretilor si tavanului.30. punerea accentului pe preventii  Tratarea si profilaxia afectiunilor sistemului stomatognat Crețu Marina S1503 . pot fi dirijate in directia necesara. Daca in cabinet se instaleaza citeva fotolii. Lumina naturala o primim prin orientarea ferestrelor cabinetului spre Nord. Conform normativelor in vigoare. Deoarece peretii vopsiti in alb si mai ales in ulei sau cu faianta dau o reverberatie a luminii foarte neplacuta si obositoare pentru medic.  De a oferi ingrijire stomatologica accesibila.

lingurile. scaun pivotant. Poate fi din otel inoxidabil. Instrumente pentru inlaturarea depunerilor Excavator. pensa Oglinda dentara e compusa din miner ( lungimea= 95-135 mm) si oglinda propriu zisa Aceste componente pot forma un ansamblu sudat sau dessurubabil. Instrumente pentru obturarea cavitatiilor carioase Placute de amestecat. Acordarea asistentei stomatologice specializate la nivelul contemporan Din ce consta locul de munca al medicului Locul de munca al medicului este alcatuit dintr-o instalatie stomatologica. in forma de furca Sondele dentare sunt de 2 feluri: rigide si flexibile. 22. 31. 24 mm  Dupa aspectul tijei: dreapta cotita. sonda. pufuri. Instrumente pentru finisarea obturatiilor Pietre abrazive. spatula bucala si netezitoare. freze de finisat si lustruit. matricele si protmatricele. perii. sonda. Oglinzile propriu zise  Dupa imagine : plane (imaginea reala) si concave (imagine marita)  Dupa marime – 16. masuta pentru medicamente si material. Locul de munca al infirmierei. dalta de smalt 6. 20. Oglinda. masuta sterile.Daltile de smalt. Clasificarea. pensa 2. Locul de munca al asistentei medicale Include masa pentru resortarea instrumentelor. cirlige stomatologice. Instrumentarul stomatologic. Instrumente pentru examenul stomatologic Oglinda. benzile de metal sau celuloide. Instrumente pentru tratament endodontic  Pentru pemeabilizarea canalului radicular  Pentru indepartarea continutului radicular  Pentru largirea canalului radicular  Pentru obturarea canalelor radiculare 32. Sondele dentare rigide Crețu Marina S1503 . pensa chirurgicala. periute 5. polipanturi. Instrumentele pentru examinarea cavităţii bucale. excavatorul dentar 3. un autoclave. discuri. sterilizator. bisturiu. 4. fotoliu. de smalt. Masa pentru sortarea instrumentelor folosite. bizotatoarele de prag bingival. 18. material plastic. otel cromat sau nichelat. Instrumente necesare pentru prepararea cavitatilor  Cu energie de sursa mecanica Freze dentare. lavoar pentru spalarea instrumentelor. pietre dentare. fuloarul. discuri. gume de lustruit  Cu energie umana Toporiste de dentina. 1.

benzile de metal sau celuloide. suprafetele distale ale molarilor  Sonde cu 2 curburi in acelasi plan >peretii interdentari  Sonde cu 2 curburi in 2 plane diferite >peretii meziali si distali  Sonde dentare duble Sonde dentare flexibile = ace Miller Pensa dentara Material: otel inoxidabil Lungime: scurte (120 mm) si lungi (150 mm) Deschiderea dinte bratele active : 10 – 25 mm Structura: instrument apucator din 2 brate curbate si efilate terminal. periute 34. 33. Principiile de bază şi metodele de sterilizare în stomatologie. Dispozitivul de centrare este alcatuit dintr-un pivot pe un brat si un orificiu pe alt brat. Instrumente pentru finisarea obturatiilor freze de finisat si lustruit. Procesul de sterilizare include: -dezinfectie Crețu Marina S1503 . Instrumente necesare pentru prepararea cavitatilor  Cu energie de sursa mecanica Freze dentare  Cu energie umana Toporiste de dentina. organe si tesuturi ale bolnavului in procesul oricaror manopere medicale si include: a) sterilizarea instrumentelor. bizotatoarele de prag bingival. lingurile. care privesc urmatoarele 3 aspecte:  Tinuta medicului si a colaboratorilor sai. fuloarul. de smalt. L=120 mm) Tipuri:  Sonde dentare drepte >dinti frontali superioro  Sonde dentare in baioneta > premolarii si molarii superiori  Sonde curbe > zone de colet.Material: otel inoxidabil Componente: parte activa + miner (hexagonal. bisturiu. spatula bucala si netezitoare. Instrumentele pentru tratarea cariei. Asepsia constituie un sistem de actiuni profilactice care au drept scop prevenirea aportului me microorganisme in plaga. materialelor. Daltile de smalt. aparatelor etc cu care contacteaza pacientul b) toaleta mainilor si protejarea cu manusi c) executarea unor procedee specifice in timpul interventiilor medicale d) efectuarea unor actiuni igienice si organizatorice speciale in institutia curativa. pensa chirurgicala. matricele si protmatricele. excavatorul dentar Instrumente pentru obturarea cavitatiilor carioase cu diferite materiale restaurative Placute de amestecat.  Organizarea locului de munca  Intretinerea si igiena cabinetului stomatologic. Medicul stomatolog va aplica regulile generale de comportare si asepsie.

Cufundarea in ultradesmith 2 % timp de 15 minute. etc).Adaugarea vasoconstrictoarelor in anestezia ofera potentarea si prelungirea efectului anestetic prin reducerea fluxului sangvin. 35. cloramina.-curatire mecanica -sterilizare propriu zisa Metodele de sterilizare in stomatologie Metode fizice: tratarea cu temperaturi inalte (fierberea. Oglinzile stomatologice sunt tinute 1 ora intr-un vas inchis ce contine solutie de 3% de cloramina sau o solutie de 6 % de apa oxigenata. tratarea cu vapori sub presiune. apa oxigenata. alcool. Apoi oglinzile sunt clatite in apa curgatoare. Sterilizarea instrumentelor folosite la examinarea cavităţii bucale. Metode chimice: aplicarea substantelor chimice in faza gazoasa (formaldehida) sau sterilizarea in solutii de preparate chimice (iod. cu raze ultraviolete. tratarea cu aer uscat).) Crețu Marina S1503 . cu ultrasunet. Prevenirea si combaterea durerii in tratamentul cariei dentare simple Se efectueaza o anestezie loco-regionala care ofera o liniste in cursul timpului chirurgical. 36.(desi ajuta la anestezie. Condiţile de preparare indoloră a cavităţilor carioase. Caracteristica elementelor cavităţii carioase formate.duce la o scadere a irigatiei pulpare cu suferinte funcionale si metabolice consecutive. sterse cu un servetel steril si pastrate in tavita sterila acoperite cu un servetel steril sau intr-un vas inchis. Conditia principala in aplicarea materiilor chimice o constituie capacitatea lor bactericida si lipsa de agresivitate fata de materiale sau instrumente. sterilizare prin filtrare. Sterilizarea uscata cu aer fierbinte (pupinel) timp de 20 minute la 180° C. Elementele cavitatii carioase preparate 1-bizoul peretilor axiali 2-istm 3-bizou ocluzal 4-cavitate de retentie 5-cavitatea verticala 6-bizou gingival 37.

000 turatii/min intensitatea reactiei pulpare este : -independenta de tipul de instrument folosit -direct legata la calitatea racirii Crețu Marina S1503 .  Caldura Rezulta prin transformarea energiei cinetice a instrumentarului in energie termica care este proportionala cu timpul si intensitatea frecarii.La mai putin de 3.000 la 30.000 adaugata la xilina 2% produce reducerea fluxului sangvin pulpar in mod semnificativ. Cauze care provoaca vibratii nocive  utilizarea instrumentarului la viteze necorespunzatoare  utilizarea frezelor neadecvate pentru tesutul tratat. . Observatii Stanley si Swerdlow De la 6. De aceea cand tratam un dinte vital si trebuie efectuata o anestezie este preferabil sa se evite adaugarea unui vasoconstrictor.000 turatii/min sub racire nu exista practic modificari la nivel pulpar.  piese uzate care nu fixeaza bine frezele Viteza de rotatie a instrumentelor Are un rol important in prepararea cavitatiilor pentru ca genereaza caldura presiuni si vibratii. Caldura. . .000 turatii/min daca temperatura se controleaza prin racire nu exista reactii pulpare . Pregatirea unei cavitatii fara racire duce intotdeauna la o reactie pulpara care poate merge de o simpla perturbare la adevarate leziuni de arsura daca T depaseste 460°C Factori care provoaca o crestere nociva a temperaturii  frezarea prelungita fara intrerupere  piese de mana fara sistem de racire  freze uzate  presiunea prea mare a frezei pe tesutul dentar  utilizarea frezelor inadecvate tesutului de tratat.presiunea instrumentelor si vibratiile produse in timpul frezarii produc un raspuns de aparare al pulpei sub forma de durere.De la 3.Timpul acestei actiuni este limitat si irigarea sangvina se va relua progresiv pana la normalitate. Vibratiile Apar in urma contactului dintre instrumentul in miscare si suprafata dentara pe care se lucreaza.Frezele de otel fiind ineficiente la taiere produc mai multa caldura decat cele din carbid.Frezele cu lame elicoidale produc mai multa caldura decat frezele cu lame drepte.000 turatii/min chiar si cu racire exista intotdeauna o reactie inflamatorie la nivelul pulpei . .000 la 20.Adrenalina in concentratie 1:100.Asta se datoreaza la stagnarea si acumularea substantelor inflamatori care in conditii normale sunt preluate eficient din fluxul circulator.Frezele diamantate genereaza mai multa caldura decat frezele din carbid.Dincolo de 200. Scaderea irigatiei sangvine la nivelul pulpei din cauza unui vasoconstrictor poate afecta capacitatea ei de aparare si de reparatie si se pot provoca leziuni pulpare ireversibile.

instrumente sferice taietoare de dimensini reduse. *anestezie generala.Un electrod e bucatica de vata cu anestezie ce se afla in cavitate. dar la rece ramine. vibratiile si presiunea. Deobicei dispare sensibilitatea la caldura. *anestezia cu injectie.lumina si lucrul intermitent.000 turatii/min  instrumentele diamantate se vor folosi la turatii mari de 4. taioase. alt electrod e in mina pacientului.se face prin infiltratie plexala sau anestezie tronculara periferica *electroosmoza. Trebuie sa se tina cont ca orice tehnica traumatizanta duce la formarea unor cantitati prea mari de dentina tertiara de reactie care mai mult favorizeaza decat impiedica formarea agresiunilor ulterioare.se pot aplica pe citeva minute sau pe 4 ore.un sistem de evacuare eficient. In timpul prepararii cu ajutorul instrumentelor apare caldura.puternica si de lunga durata si racirea prelungita  metodele folosite pentru inlaturarea durerii sa nu provoace dureri pre si post operatori  anestezia sa dureze cat este necesar pentru tratament  instrumentele folosite sa fie ascutite si taioase  instrumentul rotativ pentru smalt (pietre montate de carborundum sau diamantate) la 4.000 turatii/min  in dentina se va lucra la turatie mica de 600-1. Cu o zi inainte medicamenetle pot fi administrate de pacientii anxiosi (ca sedative) * substante cu actiune locala. a) mijloace fizice.Intensitatea reactiei pulpare creste cu micsorarea distantei intre cavitate si pulpa.turatii inalte. Crețu Marina S1503 .000 turatii/min Adancimea cavitatii Este elementul determinant al reactiilor la actiunea instrumentelor rotative. Procedura dureaza circa 5 minute. 38. Clasificarea cavităţilor carioase după Black. pe 48 ore dupa care necesita preparare cu pasta speciala.000-5.-direct proportionala in intensitate cu adancimea cavitatii De la 20.la prepararea cavitatilor s efolosesc freze ascutite.difuziunea anestezicului in canaliculele dentinare prin curenti electrici. Se umecteaza neintrerupt si des se fac pauze pentru a evita supraincalzirea.000-14.000 turatii/min intensitatea reactiei pulpare este : -direct proportionala cu adancimea cavitatii -independenta de tipul de restaurare folosit Pentru a reduce traumatismele din timpul prepararii cavitatilor trebuie combinati sprayul izotermal. Se face racirea cu jetul de aer. Masuri profilactice de preventie si combatere a durerii la tratamentul cariei dentare simple  Caldura frezarii sa fie mentinuta cat mai joasa  trebuie evitate substantele si materialele toxice si nocive pentr pulpa  trebuie evitata incalzirea directa.se practica in cazuri generale sau spitalizare. Pentru a inlatura aceste efecte nocive exista mijloace de reechilibrare. b) mijloace chimice – se administreaza pe cale generala sau locala.

Cav carioase de clasa a IV-a sunt cele situate pe fetele aproximale ale incisivilor si caninilor cu unghiul incisal si marginea incizala distrusa Cav carioase de clasa a V-a sunt cele localizate in treimea cervicala a tuturor dintilor pe fetele vestibulare (labiale.Cav carioase de clasa I sunt cele localizate in santurile si fosetele ocluzale ale molarilor si premolarilor. precum si in fosetele orale supracingulare ale frontalilor superiori. con invers (diamantata sau din aliaj dur)  La viteze mari cu o piesa de turbine  Racire cu apa-aer Necrectomia  Indepartarea dentine alterate (ramolite si pigmentate) Crețu Marina S1503 . palatinale) Cav carioase de clasa a VI-a sunt cele situate pe fete atipice. Cav carioase de clasa a II-a sunt cele situate pe fetele aproximale ale molarilor si premolarilor Cav carioase de clasa a III-a sunt cele localizate pe fetele aproximale ale dintilor frontali. -se afla in fose si fisuri de pe suprafata ocluzala a moalrilor si premolarilor suprafata palatinala a frontalilor maxilari fostele vestibulare si orale a molarilor ce comunica cu fata ocluzala Variante de cav carioase clasa I *carii cu orificiu mare ce au debutat in gropite vestibulare *carii cu orificiu mare de deschidere *carie punctiforma singular sau multipla *carie sub forma de marmoratii in santuri si gropite *combinatii dintre cele enumerate *carii punctiforme in gropite vestibulare *mamromartii in gropite si santuri pina la creasta marginala *carii punctiforme in gropite orale a frontalilor superiori. miscari de la planseu spre exterior  Instrumente: freza diamantata sferica sau fisurala de dimensiuni mici. la o instalatie cu turbine(marimea frezei nu trebuie sa depaseasca marimea orificiului de intrare in cav carioasa) Extensia preventive a cavitatilor carioase  Sunt indepartate marginile smaltului  Prepararea fisurilor afectate  Se rotungesc unghiurile ascutite  De pe pereti e indepartata dentina partial ramolita  Scopul: prevenirea recidivarii cariei  Instrumente: freza fisurala. Numiţi varietăţile cavităţilor. Prepararea cavităţilor de clasa I. la care unghiul incisal este pastrat. I. -de obicei accesul e direct deoarece cariile sunt deschise Deschiderea cavitatii carioase  Consta in indepartarea marginilor debordante ale smaltului. jugale) si orale (linguale.marginea incizala a dintilor frontali si cuspizii dintilor laterali. III. in fosetele vestibulare si in santurile orale ale molarilor. II. 39.

turatii mici) Bizotarea  Prelucrarea finala. -se afla de obicei pe fetele proximale a molairlor si premolarilor pot afecta o suprafata de contact sau ambele Variante de cav carioasa cl II *caria ce a subminat si a interrupt creasta margianal si substanta s-a pierdut dinspre ocluzal *caria la nivelul punctului d econtact dar ce nu a interrupt creasta marginala *caria sub punctual de contact *caria pe ambele fete proximale ale dintelui *carii pe o fata proximala sip e una ocluzala *carie pe o fata proximala si la colet Crețu Marina S1503 .  Limitele cavitatii sunt create in zona dentine transparente si intacte  De obicei inlaturarea se face ori cu excavatorul. para)  Daca e prezenta o cantitate mare de dentina alterata -> excavator ascutit( miscari dinspre baza spre peretii laterali. fara presiune  Racire apa-aer  Reduce formarea microscurgerilor. 40. Prepararea cavităţilor de clasa II. netezirea  Indepartarea portiunilor lezate  Instr: freze de finisare din aliaj dur sau cu o piatra diamantata in granulatie fina. ori cu freze de dimensiuni mari (sferice.IV. Numiţi varietăţile cavităţilor. turatii mici.

Trebuie sa fie perpendicular fata de planseul cavitatii. Se face cu un excavator sau freza la turatii mici. cu margine si unghi incizal pastrat. cind e afectata creasta *acces prin fata vestibular *acces direct pe fata proxiamal lezata cind lipseste un dinte vecin. Trebuie sa fie un unghi intre cav verticala si orizontala.deschiderea s efface cu indepartarea smaltului si dentine de pe fata ocluzala. -cavitatea se extinde cu freze fisurale prin pendualre in sens jugal-lingual. Cavitatea se spala si se usuca.*carie aproximala *carii fata in fata de pe fetele proximale a celor 2 dinti vecini Prepararea . cind se ajunge la focarul leziunii se indeparteaza smaltulu subminat de pe suprafata de contact. -se face *acces prin fata orala. Latimea paltoului e egala cu latimea cav. -peretele gingival se dezgoleste daca gingia e atrofiata cu coagulatorul sau laser. atunci se inlatura *se formeaza cavitatea verticala principala *se formeaza platoul suplimentar Platoul accesoriu se face in limitele smaltului cu 0. -se afla pe suprafetele proximale a incisivilor si caninilor. este o diastema sau trema Prepararea In toate aceste cazuri se creeaza o cavitate-caseta ca un triunghi cu colturi rotunjite. Prepararea se poate face si prin tunelizare -metoda clasica -metoda de preparare in tunel descendent. ascendent (acces gingival) 41. -baza triunghiului e la marginea gingivala -peretii laterali (labial si jugal) sunt apropiati spre marginea incizala -virful triunghiului se afla linga marginea incizala -cu freza fisurala sau con invers se face peretele gingival. Cu o frezaroata se intrerupe creasta marginala apoi s etrepaneaza cu o freza sferica pina cind se patrunde in cavitate. Numiţi varietăţile cavităţilor. principale.freza se tine parallel la baza dintelui si se misca antero=posterior Crețu Marina S1503 . -daca smaltul cuspizilor e subminat. Peretii laterali ai cav se deschid asa ca marginile cav prelucrate sa nu fie in contact cu dintele vecin.orizontal. Prinicpale Cav verticala trece in orizontala intre cuspizi si trecerea trebuie sa fie de 2 ori mai mica ca latimea cav. Prepararea cavităţilor de clasa III.5-1 mm mai jos de jonctiunea smaltdentina.

Crețu Marina S1503 . Daca s-a afectat peretele vestibular. -cu freze special se fac gropite de sprijin pe margiena incizala si crestaturi in peretii gingivali si laterlai -daca cavitatea e adinca pe suprafata de contact. Platoul suplimentar fixeaza obturatia si repartizeaza presiunea. Smaltul neafectat de pe fata labial e necesar sa fie pastrat chiar daca mi e dentina subiacenta. papila inflamata e coagulate sau excizata Bizotarea e obligatory si se face un bizou smaltiar pronuntat mai ales pe fata vestibulara cu freze diamantata cu granulatie fina. -daca peretele gingival e distrus sic aria e pe cementul radicular *se deschide marginea gingivala a cavitatii *se face un perete gingival plat *daca papilla interdentara e atrofiata. Se face cu o freza sferica diamantat mai departe de margine. Variante: - Distructie redusa a unghiului incizal Distructie mai avansata a unghiului incizal Distructie masiva a unghiului incizal care necesita mijloace speciale de retentie. prepararea se face prin cel vestibular. indiferent daca materialul de obturatie are sau nu proprietati adezive. * se pastreaza unghiul coronar.  Exprimarea unghiului de intilnire dintre peretii laterali asupra unghiului dintre peretele V si O  Creearea unei cavitati suplimentare de retentie pe fata orala a coroanei: „trapez” . 42. Cariile de clasa a IV-a se formeaza din agravarea cariilor de clasa a III-a. chiar daca e aproape de focarul carios. Exereza dentinei alterate se poate face cu linguri Black sau freza sferica din otel. „trifoi” . dar cel lingual e pastrat. atunci e nevoie sa se creeze un paltou suplimentar. Pepararea cavităţilor de clasa IV. „coada de rindunica” Prepararea se va finisa cu netezirea marginilor de smalt. La formarea cavitatii tinem cont de principiul estetic! Ducem cont de urmatoarele obiective:  Exprimarea unghiului dintre peretele parapulpar si peretii laterali cu creearea unei inclinatii divergente peretilor V si O spre cel parapulpar. Numiţi varietăţile cavităţilor. Deschiderea cavitatii nu se ofera de la sine.-peretii laterali se fac cu miscari dinspre gingie carte marginea incizala -la dintii inghesuiti pentru a accede la carii se foloseste fata lingual. Apoi se face excizia peretelui lingual si apoi cleui de contact. din cauza distrugerii unghiului incizal.

La cuspizii dintilor laterali se exclude extensia dintre obturatie si tesuturi prin puncte ocluzale . Cavitatile de clasa V -se afla in 1/3 gingivala (cervicala) a suprafetelor vestibulare si orale ale dintilor. iar la frontali nu se face.43. repetate in timpul somnului Dentina se abraziaza rapid si apar defecte punctiforme ce devin apoi sulculare. se bizoteaza marginea incizala iar la colet se face retentive macromecanica -dupa prepararea cavitatea de clasa a 5 are forma de rinichi Cavitatile de clasa VI -se afla la mrginile incizale ale dintilor anteriori si virfurile cuspizilor dintilor laterali -apar din cauza abraziunii tesuturilor dentare pina la dentina ca ex *denudarea dentine pe cuspid *lipsa antagonistilor din care cauza e absenta autocuratirea cuspizilor la masticatie *abraziunea fiziologica pina la dentina *abraziunea patologica *bruxismul-automatism masticator prin miscari bruste. -cavitatea se face cu o freza con invers sau fisurala -gingia se indeparteaza daca impiedica formarea cavitatii subgingivale -cavitatea nu se face adinca pentu a nu perfora accidental fundul cavitatii.5-2 mm -daca marginea gingivala se afla in cementul radicular sau dentina. Numiţi varietăţile cavităţilor. de aceea trebuie sa repete curbura suprafetei vestibulare -cu freza fisurala ce se tine perpendicular si se penduleaza in dreapta si stinga se face fundul si peretii si unghiurile bine exprimate -se fac portiuni de retetie cu latimea de 1. -tesuturile lezate se indeparteaza econom. -pot fi leziuni la nivelul coroanei si pe suprafata dentine denundate ca ex *carie de colet superficiala situate vestibular la dintii laterali/frontali *carie de coelt profunda situate vestibular la dintii laterali /frontali * carie de colet superficiala sau profunda situata oral la dintii laterali/frontali *carie circulara de colet Prepararea. pentru a pastra rezistenta la presiunea Crețu Marina S1503 . VI.cind sunt citeva cavitati apropiate ele se unesc in forma de oval sau de rinichi. Prepararea cavităţilor de clasa V. Prepararea -se analizeaza raporturile ocluzale si se fixeaza punctele de contact ocluzale (cu hirtia indigo) -cavitatile de obicei nu se deschid din cauza formei sale accesibile. Marginile smaltului sunt deobicei ascutite si fragile. -cavitatea nu se extinde.

iar in peretele pulpar se lasa un strat neinsemnat de dentina ramolita. Sunt localizate pe suprafata cuspizilor. La prepararea cavitatilor profunde trebuie de tinut cont de topografia camerei pulpare preparind peretii in mod standart dupa regulile generale fara a ajunge +2mm pina la planseul cavitatii. Nu se respecta formarea unghiului de 90 grade dintre pereti si planseu. Prepararea se efectueaza cu freze sferice din otel. solicitare functionala.Alegerea metodei este conditionata de pastrarea smaltului care asigura o adeziune a compozitului. Cavitatea in regiunea marginii incizale a incisivului se face ca un sant cu fund ingustat. Pentru alte cavitati planseul va fi convex pentru a nu subtia prea mult dentina. Se indeparteaza dentina pigmenatate. rezultă din necesitatea de a crea accesul la procesul carios prin intermediul suprafaţei ocluzale a dintelui şi din necesitatea de a defini cavităţii finale forma de retenţie. sau. 44.5-2 mm adincime.leziuni caracterizate prin lozalizarea neobisnuita a procesului patologic ce combina elemente caracteristice pentru leziuni cu caracter carios a doua sau mai multe clase. Pentru o buna fixare a obturatiei se realizeaza atit cavitati suplimentare cit si puncte de retentie. Componenta verticală rezultă din pregătirea procesului carios. dentina si poate provoca denudarea pulpei. Cavitatea de clasa a II-a este o cavitate compusă. Crețu Marina S1503 . smaltul daca este posibil se pastreaza pentru ca ulterior sa fie intarit cu compozit. Prepararea cavităților carioase compuse. freze de finisat din aliaj dur. Componenta orizontală poate rezulta din pregătirea unui proces carios care întâmplător a evoluat în acelaşi timp cu cel de pe suprafaţa verticală a dintelui. aspect estetic bun. cav. astfel se prepara in dependenta de caracterul si volumul procesului patologic. de cele mai multe ori.leziune ce afecteaza smaltuol. MOD. Localizate subgingival. Caria profunda. 45. Peretii pot fi paraleli sau pot converge spre planseu. Pentru clasa I si II planseul se formeaza in trepte in regiunea cornului pulpar. -pe virful cuspidului se face o cavitate cilindrica de 1. Cavitatile carioase atipice. con-invers. -finisarea marginilor se face cu freze diamantate fine. Prepararea cavităţilor carioase atipice şi profunde. alcătuită din două componente: verticală şi orizontală. pe marginea incizala. La preparare este imposibila respectarea tuturor principiilor clasice. coincidenţă extrem de rară. Restaurarea se poate efectua uni-momentan cu ajutorul unui compozit sau prin metoda de laborator. In procesul prepararii sunt indepartate toate tesuturile modificate si devitalizate. cav. Exereza e minima si smaltul se pastreaza.masticatorie. Apoi se slefuiesc marginile ascutite.

constituite una în prelungirea celeilalte. fie - prin aplicarea unei obturaţii de bază. astfel. peretele parapulpar trebuie să fie plan. Pregătirea propriu-zisă a cavităţii MOD se realizează urmărind aceleaşi faze ca la pregătirea unei cavităţi tipice de clasa a II-a. Cavitatea orizontală: - conturul cavităţii depinde de desenul ocluzal. în plan transversal. trebuie să existe o deschidere în evantai spre dintele - vecin. între ele trebuie să existe rapoarte diferite care să asigure întregii cavităţi de clasa a II-a anumite caracteristici: Cavitatea verticală: - adâncimea cavităţii. La premolari si in cazul unor leziuni mari ale molarilor la trecerea cavitatilor pe suprafata masticatorie se pot contura doua cavitati preparate de clasa II-a. lăţimea istmului trebuie - să fie 1/3 din lăţimea maximă a cavităţii şi este indicată bizotarea lui. trebuie să fie în prelungirea cavităţii verticale. ceea ce impune in mod normal unirea lor intr-o cavitate comuna tip MOD. a căror suprafaţă ocluzală îngustă nu permite pregătirea distinctă a două cavităţi de clasa a II-a. adâncimea poate fi mai mare. între cele două cavităţi apare o zonă de trecere numită istm. în timp ce la dinţii cuspidaţi (cu relief ocluzal accentuat). adâncimea cavităţii de retenţie poate fi redusă. axele lor longitudinale să constituie o singură - dreaptă. Pregătirea unei cavităţi comune mezio-ocluzo-distale. prin mijloace corespunzătoare stării crestei lor marginale. pereţii vestibular şi oral trebuie să fie uşor înclinaţi în plan axial. dar cavitatea va fi extinsă în suprafaţă. Deschiderea proceselor carioase poate fi obţinută în două moduri: - deschiderea separată a fiecărui proces carios. raportată prin lăţimea peretelui gingival trebuie să fie de - minimum 2 mm. unghiurile de întâlnire între pereţi trebuie bine precizate. adâncimea acestei cavităţi este. la dinţii care prezintă abraziune accentuată. în medie. convergent spre ocluzal.În ultimă instanţă este vorba despre două cavităţi distincte ca formă. este recomandabil ca suprafaţa cavităţii ocluzale să reprezinte maximum 1/2 din - suprafaţa cavităţii verticale. în aşa fel încât dacă cele două cavităţi ar fi desfăşurate pe o suprafaţă plană. - deschiderea simultană a celor două procese carioase. cu ambele platouri orizontale separate printr-un perete adamantin nerezistent (<2mm). Această situaţie solicită o pierdere mai mare de substanţă dentară sănătoasă şi devine necesară frecvent la nivelul premolarilor. se obţine fie prin sculptarea în dentină. dar se admit concesii în plus sau în minus. Crețu Marina S1503 . de 2 mm. .

se acţionează de-a lungul şanţului intercuspidian mezio-distal. lărgindu-se în continuare accesul. Porţiunea orizontală a acestei cavităţi diferă prin următoarele caractere: - are un aspect liniar. . Celelalte faze de lucru se realizează ca la orice cavitate de clasa a II-a.perfoarea smaltului demineralizat sub punctul de contact Incompleta – fara perfoarea smaltului fetei proximale Prepararea presupune intrarea prin foseta triangulara a fetei ocluzale. 46. În cazul în care creasta marginală de smalţ este integră. la acest nivel. pentru deschidere se acţioneză vertical cu o freză sferică extradură deasupra tavanului cariei până se creează un tunel. Tunelizare oblica II.crearea unei cavitati suplimentare de retentie pe fata orala a coroanei ( coada de randunica. . - este mai puţin adâncă (mai ales la premolari. Dupa prepararea smaltului. trapez. introdusi prin frictiune.În afară de instrumentarul descris la situaţiile anterioare. Dacă unul din cele două procese a subminat creasta marginală de smalţ. deschiderea se poate realiza şi cu o freză con invers sau cilindrică pentru turbină. Tunelizare ascendenta I.5 mm de la creasta marginala. insurubati) 47. Crețu Marina S1503 . până se ajunge la suprafaţa dentinei. etc. se obţine o breşă care este mărită până se asigură un acces satisfăcător. Deosebim: I. prin acţiunea frezei de turbină se cade. - are o lăţime aproape uniformă pe tot traiectul ei. în cavitatea carioasă. Tunelizarea oblica Completa. la 2-2. Prin largirea tunelului cu freza sferică. insistandu-se in masura in care nu periclitam pulpa.). Tunelizare orizontala III.exprimarea unghiului de intalnire dintre peretii laterali . pentru a nu acţiona ca o pană) şi mai lată. Sisteme speciale de retenţie în restaurările coronare ale dinţilor vitali. Metoda de preparare a cavităţilor prin tunelare. - respectă desenul cuspidian. se creeaza un tunel in dentina orientat spre carie. . cu crearea unei inclinatii divergente a peretilor vestibular si oral spre parapulpar. La ajungerea in cav. . Aceasta se prepara cu o freza sferica la turatii reduse.exprimarea unghiului dintre peretele parapulpar si peretii laterali.pivotii parapulpari ( cementati. - este continuă pe toată suprafaţa ocluzală de la cavitatea mezială la cea distală.

Prepararea ascendenta. Este o tehnică dificilă. Necrectomia. 48. folosită atunci când procesul carios proximal este de mici dimensiuni. necesită un control foarte bun al preparaţiei şi datorită înclinaţiei frezei în timpul preparării riscul deschiderii accidentale a camerei pulpare este crescut. Datorită orificiului mic de deschidere vizibilitatea este mult diminuată şi nu există un control riguros asupra exerezei dentinei ramolite. astfel încât creasta marginală de smalţ rămâne integră şi sacrificiul de ţesut dentar sănătos este minim. Deschiderea se face pe faţa ocluzală. se va evalua leziunea proximală din smalţ.smalt bizotat 2mm III. Tunelizarea orizontala. II. În cazul în care pe suprafaţa proximală a apărut leziunea cavitară. la 2 mm de creasta marginală de smalţ. Acest tip de cavitate este o alternativă la cavitatea de clasa a II-a tipică.cu o freza sferica din aliaj dur Cavitatea formata trebuie sa aiba unghiurile rotungite si contururi netezite. o freză sferică mică de turbină. După îndepărtarea dentinei alterate. Abordarea procesului carios se face dinspre faţa ocluzală. se va renunţa la preparaţia tip tunel datorită riscului apariţiei fracturii crestei marginale de smalţ şi se va realiza o cavitate de clasa a II-a tipică. nu se intervine la acest nivel. Dacă pe suprafaţa proximală nu există soluţie de continuitate. Exereza dentinei ramolite se face cu o freză sferică mică la turaţie convenţională. înclinată spre procesul carios. ca atare.la migrarea dentara.  Perforarea camerei pulpare  Traumarea pulpei  Neinlaturarea suficienta a dentinei ramolie Crețu Marina S1503 . nu ar trebui îndepărtată. denudarea coletului dentar. Prin tunel se realizeaza inlaturarea tesuturilor necrotizate. * Tehnica pregătirii cavităţii de clasa a II-a tip tunel. Daca: accesul dinspre lingual – marginile smaltului netezite Accesul dinspre vestibular. Leziunea incipientă din smalţ este mai rezistentă la atacul carios decât smalţul neafectat şi. Cavitatea carioasa se prepara cu o freza sferica la turatii mici. ci ar trebui încercat tratamentul de remineralizare. Se foloseşte.In spatiul interdentar fixam matricea. iar tactil peretii cavitatii vor fi formati din dentina dura si sanatoasa. oricât de mică ar fi. Etapa se considera finalizata cind la sondare va fi sunetul crepetant.prepararea dinspre O sau V Deschiderea – cu o freza sferica perpendicular pe procesul carios. cit mai aproape de gingie pentru a rezecta punctul de contact. Datorită vizibilităţii foarte reduse este recomandată folosirea unei soluţii revelatoare de dentină afectată şi a unor ochelari cu lupe. dezavantajul fiind imposibilitatea controlului vizual al calitatii necrectomiei. Erori şi complicaţii în prepararea cavităţilor carioase. în acest scop.

compozite. Materialele de obturație provizorie sunt folosite pentru închiderea etanșă provizorie a cavității (cu scop diagnostic sau curativ) în cazurile când conform indicațiilor clinice. Adezive  Autopolimerizabile  Fotopolimerizabile  Dual cure VI. Sigilanți superficiali  Fisurali  Radiculari  Pentru obturații VII. Materiale pentru obturații definitive – pt restabilirea formei anatomice și a funcțiilor Materiale pentru obturarea directă a dinților Cimenturi Materiale de obturație metalice Materiale de obturație polimerice (mase plastice. Materiale pentru obturații coronare provizorii – pentru obturarea temporară a cavităților III. În dependență de funcționalitate  Curative  Provizorii IV. Formarea cav ce nu asigura o retentie buna plombei  Complicatii-pulpite. componenţa chimică. Materiale de obturaţie. Materialele de obturaţie provizorii. Materiale pentru umplerea canalelor radiculare  Materiale pentru obturații provizorii  Paste  Fillere V. este Crețu Marina S1503 . caracteristica.carie secundara. Din punct de vedere merceologic  Cimentruri  Materiale de obturație metalice  Materiale de obturație din mase plastice. I. polimere  Adezive și sigilanți stomatologici  Materiale compozite 50. Clasificarea.recidiva 49. compomere. ormocere)  Materiale pentru obturarea indirectă a dinților Metalice Ceramice Polimerice II.

policarboxilatele. Să fie plastice. În calitate de materiale de obtura ții provizorii se folosesc: dentina artificială. Caracteristici: simplețea utilizării. Să aibă un timp de priză convenabil (5 – 20 min). parodonțiul marginal. Să fie bune izolatorii termice și electrice. Să aibă în mediul bucal o rezistență mecanică suficientă la acțiunea forțelor masticatorii. Să acționeze stimulator asupra pulpei dentare.                       Să adere relativ bine la pereții dentari și să asigure o etanșare bună a cavităților de orice localizare prin impermeabilitate și adaptare marginală adecvată. guajacol și alte componente în diferite proporții care le conferă diferite calități. etanșare bună a cavității. dentin-pasta. Să nu conțină componente ce perturbează procesele de adeziune și de priză a materialelor de durată. sau să lipsească acesta absolut. Să fie introduse. Să fie indiferente pentru pulpa dentară. Să posede proprietăți antiseptice. Să nu coloreze dintele. acțiune antiseptică. eugenol. Să prezinte gust și miros agreabil. rezistență sporită (dentin pasta). cost redus. vinoxolul. pentru a putea fi menținute cel pu țin 1530 zile. materiale polimerice. Să poată fi păstrate îndelungat în condițiile unui cabinet stomatologic. sulfat de zinc (24%). cimenturile ZOE. Alte materiale de obturație provizorii pe lângă componentele dentinei artificiale mai conțin și sulfat de calciu. Să posede funcții stimulatorii asupra pulpei dentare. Să fie suficient de trainice pe un termen util. Să fie ieftine din cauza folosirii abundente. Să aibă în mediul bucal o rezistență mică. îndepărtarea cu ușurință. substanțe medicamentoase și organism în general. indiferență față de pulpa dentară. Componența chimică a dentinei artificiale: oxid de zinc (66%). Crețu Marina S1503 . țesuturile dure dentare. cu scopul de a izola cavitatea carioasă și cea dentară (sau canalele radiculare) de mediul extern. apă distilată (în calitate de fluid). Cerinţele către materialele de obturaţie provizorii. Să fie indiferente față de țesuturile moi a cavității bucale. Să nu intre în combinație chimică cu medicamentele pe care le protejează. Să nu inactiveze substanțele medicamentoase ale obturațiilor curative. polistirol. carbonat de calciu. Să fie îndepărtate cu ușurință din cavitatea carioasă cu ajutorul instrumentelor de mână sau a celor rotative. caolin (10%). aplicarea și modelarea simplă. rezistență insuficientă fa ță de agenții mecanici (dentina artificială). 51. sau pentru a fixa preparatele medicamentoase. aplicate și modelate ușor în cavitatea carioasă. Să nu fie nocive față de întregul organism.imposibil de a finaliza tratamentul cariei și complicațiilor ei într-o singură vizită. hidrofobă.

cerințele către ele. aibă efect antiinflamator și reparator asupra pulpei dentare. necesită protecția însăși a pastei curative. precum și în cazul deschiderii accidentale a cavității pulpare. preparate în farmacii Crețu Marina S1503 . ce conțin remedii curative  Paste curative combinate. Indicaţii către utilizarea materialelor de obturaţie provizorii.   II. suporte presiuni masticatorii după întărire. rezistă rău condensării. Se aplică într-un strat fin în cazul prezenței une cavități carioase profunde. Fixarea provizorie a punților dentare și coroanelor artificiale.52.      Tratamentul cariei profunde. fie plastice. Se folosesc pentru tratamentul manifestărilor inflamatorii ale pulpei și stimularea funcțiilor ei plastice. poate interacționa inoportun cu materialul restaurator. se poate absorbi. 53. Cerințe:         Să Să Să Să Să Să Să Să nu afecteze pulpa dintelui. Obturații izolatorii sub obturații de durată. exercite o acțiune odontotropă. asigure o etanșare a dentinei subiacente. când 80% din planșeul cavității este ocupat de lumene cu prelungirea odontoblastelor.   Cu conținut de hidroxid ce calciu Autopolimerizabile Fotopolimerizabile Cimenturi de zic-eugenol Cimenturi Zincoxideugenol propriuzise (nemodificate) Cimenturi Zincoxideugenol armate cu umplutură polimeră (polimetacrilat de metil)  Cimenturi Zincoxideugenol armate cu alumină Al2O3 și acid ortoetoxibenzoic (EBA) III. exercite o acțiune bactericidă și bacteriostatică. Materiale pentru obturație de bază curativă. manifeste o adezivitate suficientă. Obturarea provizorie după umplerea canalului radicular. Paste medicamentoase combinate. se solidifică lent.Clasificarea lor. Clasificarea obturațiilor curative I. gata preparate  Paste curative combinate. Paste curateve ce conțin fluor  Gel Elmex  Ciment zinc fosfat cu fluor IV. Obturația curativă nu este rezistentă. Tratamentul pulpitei prin metoda biologică.

acțiunea nedorită a materialelor obturatorii permanente. Microhibride neomogene. Obturațiile izolatorii se clasifică în obturații de bază și lineri. Nu trebuie să perturbeze configurația cavității formate. Materiale pentru obturațiile coronare de durată. Obturația izolatorie se aplică pe planșeul și 2/3 a pereților cavității. Clasificarea. Nu trebuie să iasă până la marginile cavității (deoarece se va dizolva). Obturația de bază: strat mai mare de 1-1.04 – 0. I. Caracteristica. Tehnica de preparare și aplicare a obturației de bază izolante. Glasionomere (CIS) Clasificarea cimenturilor rășini (acrilice și diacrilice):    Clasa 1 – autopolimerizabile Clasa 2 – fotopolimerizabile Clasa 3 – dual cure (auto și fotopolimerizabite) Clasificarea amalgamelor:   Amalgam de argint Amalgam de cupru 57. Total făcute. Linerul: izolează pulpa de iritanți și asigură legătura dintre pere ții cavității și materialul de restaurare. După modul de polimerizare: Crețu Marina S1503 . până la jonc țiunea smalț-dentină.4 microni.5 mm. 55. II. Microfile (cu microumplutură) 0.54. Hibride. Clasificarea cimentrurilor minerale:  Minerale pe bază de acid fosforic: fosfat de zinc (FOZ). 56. După dimensiunea particulelor umpluturii:        Macrofile (cu macroumplutură). Cerinţele către ele. Minifile (cu miniumplutură). Materialele compozite. Silicate (CS). Materiale pentru obturațiile coronare de durată. Microhibride (hibride cu dispersie fină). Silicofosfate (CSF)  Polimerice pe baza acidului poliacrilic: Policarboxilate (PCZ).Clasificarea lor. precum și pentru tratamentul manifestărilor inflamatorii ale pulpei și stimularea funcțiilor plastice. Sunt destinate izolării pulpei și dentinei de la iritanții exteriori.




Termică;
Autopolimerizabile;
Fotopolimerizabile;
Dublă (dual-cure)

III. După consistență:


Vâscoase (consistență obișnuită);
Fluide (flowable);
Compactabile (condensabile, packabile).

IV. După compoziție:

Neșarjate – conțin doar fază organică
Șarjate cu compozite – în faza organică sunt dispersate particule
de umplutură anorganică;

V. După tipul matricei organice:



Pe bază de Bis-GMA
Pe bază de uretandimetacrilați UDMA
Mixte
Alți monomeri de bază

VI. După destinație:


Pentru obturarea dinților masticatori;
Pentru obturarea dinților frontali;
Universale.

58. Tehnica de obturare a cavităților cu diferite materiale
compozite fotopolimerizabile.













Anestezia
Pregătirea dinților pentru restaurare – igiena profesională a cavității bucale,
înlăturarea depozitelor dentare
Alegerea culorii materialului de restaurare – înainte de începerea restaurării, când
dintele nu este usacat.
Prepararea cavității carioase prin tehnica minim invazivă
Izolarea dintelui de fluidul bucal
Aplicarea matricilor, portmatricilor și penelor
Prelucrarea și uscarea cavității
Gravajul smalțului, pereților și fundului cavității
Îndepărtarea gelului acid și uscarea
Aplicarea primerului
Aplicarea adezivului (bonding)
Aplicarea matricei
Introducerea compozitului
Șlefuirea și lustruirea obturației

Crețu Marina S1503



Postbonding (strat de sigilat aplicat pe obturație cu scop protectiv)
Fluorizarea smalțului
Fotopolimerizarea de finisare.

59. Tehnica de obturare a cavităților cu materiale compozite
autopolimerizabile.
Tehnica de lucru se aseamnănă cu cea a compozitelor fotopolimerizabile, în afară de
faptul că sistemul adeziv nu se polimerizează cu lumină ci chimic iar materialul compozit
trebuie malaxat preventiv și apoi aplicat într-o porție în cavitate.

60. Tehnica de preparare a materialelor compozite. Indicaţii către
utilizare.
Indicații către utilizare:
 Necesitatea de a restaura parametrii estetici și funcționali ai dintelui în tratamentul
cariei și al complicației acesteia, leziunilor necarioase și traumatismelor;
 Corectarea parametrilor estetici ai dintelui (la cererea pacientului);

61. Sisteme adezive.Clasificare.

Sistemele adezive în stomatologie sunt preparatele sau materialele
folosite pentru a pregăti cavitatea dentară pentru aplicarea obturației din
materiale compozite. Gravajul acid condiționează țesuturile dure denare
și le pregătește pentru aplicarea primerului care pătrunde în microfisuri
și tubulii dentinari. Primerul acționează ca un intermediar între țesuturile
dure și material, de el se fixează bondingul la fotopolimerizare. Bondigul
este matricea compozitului fără umplutură și reprezintă o rășină
diacrilică. În urma aplicării sistemului adeziv se formează stratul hibrid
care formează o retenție micromecanică cu țesuturile dure dentare și o
adeziune chimică cu compozitul.
Clasificarea:
După generație:



Generația
Generația
Generația
Generația

IV
V
VI
VII

După numărul de componente:



Cu
Cu
Cu
Cu

1 component
2 componente
2-3 componente
2-5 componente

După acțiunea asupra stratului șters:

Crețu Marina S1503



Menținerea și îmbibarea cu adeziv a stratului șters
Dizolvarea și îndepărtarea stratului șters
Transformarea stratului șters

62. Cimenturile ionomeri de sticlă.
Constau din două componente: pulbere de sticlă fluoroaluminosilicată
(cu cantitate mare de calciu și fluor și cantitate mică de fosfați și sodiu)
și
fluidul
homo
sau
copolimerilor
acidului
poliacrilic/polialchenoic/polimalenic diluat cu apa care este un
component necesar procesului de priză.
Priza CIS: 1. Dizolvarea (hidratarea, degajarea ionilor); 2. Îngroșarea
(gelifierea primară, solidificare inițială); 3. Solidificare (dehidratarea,
maturarea, solidifierea finală).
Proprietăți de bază:









Adeziune chimică la țesuturile dure dentare fără gravaj acid
(grupele carboxilate sunt capabile să formeze compuși chelați cu
calciul hidroxiapatitei) dar cu o rezistență slabă 2-7 Mpa.
Adeziune chimică la majoritatea materialelor utilizate pentru
lucrări restaurative (prin capacitatea CIS de a forma legături
chelate și de hidrogen cu diverse materiale).
Efect cariostatic fluor-dependent: degajarea fluorului și formarea
unui strat de apatite, ce conțin fluor la interfața material țesuturi
dure dentare. Degajarea de fluor debutează după amestecarea
pulberii și lichidului, atinge nivel maxim în 24-48 ore după care
scade brusc și apoi se degajă foarte scăzut.
Proprietăți antibacteriene prin acțiunea fluorului degajat.
Biocompatibilitate bună și netoxicitate – oferă posibilitate de a fi
folosite și fără obturație izolatorii dar iritarea pulpei din cauza
acidității înalte dictează necesitatea aplicării căptușelilor cu
conținut de calciu.
Aproximativitatea coeficientului de dilatare termică cu cel al
smalțului și al dentinei ;
Rezistență înaltă la compresiune;
Rezistență joasă la tracțiune diametrală;
Modul redus de elasticitate;
Tasarea – 1-3,6% în volum;
Stabilitatea marginală bună: adeziunea chimică la smalț și
dentină, tensiune minimă datorită reacției de polimerizare,
compensarea contracției cimentului ca urmare a expansiunii
hidroscopice a materialului;
Solubilitatea cimenturilor nematurizate (primele 24 ore);
Rezistență redusă la abraziune;
Proprietăți estetice destul de satisfăcătoare

Crețu Marina S1503

Clasificarea CIS:


Tipul I – Glasionomeri de cimentare (de fixare, de lipire);
Tipul II – Glasionomeri de restaurare (estetice/armate);
Tipul III – Lineri sau obturații de bază (cu priză rapidă).

Cimenturi ionomere metalice – se mai numesc și cermet, sunt cis
modificate prin adăugarea metalelor (particule de Ag). Se caracterizează
prin rezistență sporită față de CIS clasice și un aspect estetic ridicat față
de amalgame.
Cimenturi ionomere de sticlă hibride – se caracterizează prin
adăugarea la CIS a unei rășini sintetice, polimerizabile care sporește
proprietățile acestui material. Se cunosc 2 feluri: CIS hibride (mai
apropiate de CIS) și Compomeri (mai apropiate de rășinile diacrilice).

63. Proprietățile pozitive și negative a cimenturilor.
Duritate buna
Adeziune buna fata de tesuturile dentare
Termoconductibilitate si electroconductibilitate redusa
Negative: la majoritatea proprietatile estetice lasa de dorit; unele sunt toxice (silicate
Proprietati pozitive FOZ: adeziune buna, coeficientul de dilatare termica e apropiat de
coeficientul tesuturilor dintelui, nu irita pulpa, impenetrabil pentru acizii si monomerii
obturatiei permanente, conductibilitate termica joasa, contrastabil.
Proprietati negative FOZ: se dizolva in lichidul bucal, rezistenta mecanica joasa, nu are
efecte antiinflamatorii si antiseptice, nu are calitati estetice.
Proprietati pozitive cimenturi silicate: culoare apropiata cu cea a smaltului, riscul redus
pentru aparitia cariei secundare
Proprietati negative cimenturi silicate: toxic, adeziune slaba, rezistenta mecanica joasa,
solubilitate relativ inalta in lichidul bucal.
Proprietati pozitive cimenturi silicofosfate: adeziune buna, rezistenta mecanica mai inalta ca
CS
Proprietati negative cimenturi silicofosfate: toxic, neestetic, putin rezistent.
Proprietati pozitive CIS: adeziune chimica, compatibilitate biologica cu tesuturile dintelui,
absenta toxicitatii asupra pulpei, tasare joasa, coeficientul de dilatare termica e apropiat de
coeficientul tesuturilor dintelui, contrastabil.
Proprietati negative CIS: rezistenta mecanica insuficienta.

64. Indicațiile obturațiilor de ciment.




Obturații de bază în cavități medii sau reduse;
Obturații de bază în cavități profunde dar cu protecția pulpo-dentinară;
Căptușirea pereților nesusținuți;
Nivelarea fundului cavității orizontale;
Obturații de canal;

Crețu Marina S1503

Amalgam.  Obt temporară amânată. prezența în compoziția sa a mercurului. 65. Este un material de obtura ție foarte durabil. Crețu Marina S1503 . proprietăţile fizico-chimice. reacție chimică cu formare de intermetaloizi. Tehnica de preparare a cimenturilor ionomeri de sticlă. caracteristica. 66.  Obt canalelor radiculare cu conuri de cutapercă.  Reconstrucția/crearea unei baze de restaurare în cazul unei coroane puternic distruse.  Obt cavităților carioase de clasa 1 în câmpul neocluzal. Tehnica de preparare a cimenturilor ionomeri de sticlă. schimbarea volumului. Avantaje: duritate mare.  Obt retrogradă a canalelor radiculare în cazul rezecției apexului radicular. înainte de protezare. construcțiilor protetice.  Coafaj indirect. în cazul recisivei gingivale. La formarea amalgamelor are loc dizolvarea în mercur a particulelor de metal.indiul si seleniu.  Fixarea fațetelor.  Obt cavităților carioase de orice clasă a dinților deciduali și sigilarea profilactică a dinților permanenți.  Obt cavităților în carii radiculare. inclusiv extinse radicular. de origine necariosă.  Utilizarea cu material de izolare sub compozite. acțiunea antiseptică a argintului. rezistență față de umezeală. plasticitate înaltă ce permite restabilirea simplă a formei anatomice.  Tratamentul cariilor prin utilizarea unor tehnici de tunelizare.  Sigilarea fisurilor. masa cimentară nu se mai folosește) Indicații pentru utilizare:  Obt cavităților carioase de clasa 3 și 5.paladiu. Amestecarea materialului (se recomandă ghidarea din bucletul cu instrucțiuni) se face pe o placă din sticlă cu ajutorul unei spatule din plastic.  Tratamentul cariilor dentare cu utilizarea tehnicii ART. . conductibilitate termică înaltă. Dezavantaje: lipsa adeziunii.  Obt leziunilor țesuturilor dure dentare cu localizare cervicală. necorespundere fizionomică a culorii.Indicații către utilizare. Pulberea este introdusă în lichid în 2 părți. amalgam. proprietatea de a provoca mineralizarea intensă a țesuturilor dure dentare ce vin în contact cu el.  Închiderea operatorie și non-operatorie a perforațiilor peretelui radicular și ale fundului cavității dintelui. Amalgam se numeste un aliaj de mercur cu unul sau citeva metale. fiecare porție se amestecă 20 secunde. Se amestecă până la o sonsisten ță păstoasă fină și suprafață lucioasă (la pierderea luciului.platina.  Acoperirea defectelor marginale ale coroanelor.Baza unui amalgam este cel mai des Ag (amalgame de argint) si Cu(amalgame de cupru) iar in calitate de celelelalte componente ale aliajului serveste staniul. datorită cărora amalgamul se solidifică.  Substituția dentinei la utilizarea variantei închise a tehnicii de laminare.Indicații către utilizare. Baza amalgamelor cel mai des este argintul și cuprul.  Sigilarea șanțurilor și fosetelor. Obturații provizorii. aparatelor ortodontice. incrustații ceramice.

in special la contactul acestora cu obturatia din amalgam Absenta conditiilor de lucru cu amalgam in clinica Refuzul pacientului 69. Cavități mici de clasa I și II Sensibilitate crescuta sau alergie la amlgam Intoxicatie cronica cu mercur Prezenta in cavitatea bucala a protezelor din Au. Obturarea cavităților carioase de clasa I și II. Contraindicaţiile obturațiilor de amalgam. în cazul necesității unei rezistențe înalte. Tehnica de preparare ale obturațiilor de amalgam de argint prin metoda manuală şi în amalgamator. Obturarea cavităților carioase în cazul când este neglijabil aspectul estetic. este termoconductibil . Obturarea preponderent a molarilor superiori.         În cazul necesității unei obturații estetice și fizionomice. clasa V a dinților laterali. hotel si alte metale.instabil si poate coroda masiv.  Obturarea cavităților carioase în situații clinice.     68. care permite restabilirea simpla a formei anatomice a dintelui 3) Rezistenta amalgamelor fata de umezeala ce permite manipularile in conditii cind in cav carioasa nimereste saliva sau singe. În cazul distrucție extinse a țesuturilor dure dentare. ce vin in contact cu el.Proprietati: 1) Duritate mare 2) Plasticitate inalta a materialului. În unele cazuri se utilizează la obturarea cavităților de clasa V în premolarii maxilarului inferior deoarece obturațiile de ciment se distrug sub acțiunea salivei. acest fapt are importanta la obturarea cav cervicale si dintilor de lapte 4) Actiune antiseptica a argintului 5) Proprietatea de a provoca mineralizare intensa a tesuturilor dure dentare. în locuri greu vizibile. 6) Se dilata si contracta la caldura si frig. Indicaţiile obturațiilor de amalgam. 67. 1) Prepararea cavitatii carioase Se prepara dupa princiipile generale si -se extinde pina la zonele immune dupa Black -cavitatea e in forma de cutie cu unghiuri drepte intre peretii si fundul cavitatii ? -se fac retentii la jonctiunea smalt-dentina -se face bizotarea smaltului sub 45 grade Crețu Marina S1503 .

5 mm. 2. 1. Lustruirea se face cu cupe de cauciuc. Eficacitatea obturației depinde de factorii care influiențează la calitatea preparăii amalgamului (timpul. se triturează riguros cu pistilul prin mi șcări circulare puternice timp de 1.5 – 2 minute până la formarea unei mase plastice omogene ce se lipe ște de pereții godeului. Metoda clasică: se prepară la momentul întrebuințării prin amestecarea piliturii de metal și mercur (4:1). Amalgamul se prepară într-o nișă ventilată sau cameră specială. până la zonele imune. Amalgamul corect preparat emite un sunet crepiant și nu se fracturează. 7)Slefuirea si poleirea Se face circa peste 24 ore. freze de finisaj. La comprimarea intre degtee. Obturația se consideră finisată când: nu se simt rugozități la verificarea cu sonda. discuri. flosul intră cu greutate în spațiul interdentar și lunecă u șor pe suprafa ța de contact a dinților. În amalgamator: se introduce capsula și se setează timpul de acțiune. 71. uscare. 6. 4. Modelarea obturației – se efectuează în timpul cât amalgamul este maleabil. Fundul și pereții până la joncțiunea smalț dentină se acoperă cu obturație izolatorie. Aplicarea obturației izolatorii – uscarea de salivă. port-amalgam. în casetă. amalgamul corect preparat emite un sunet crepitant. Apoi de ex cu excavatorul s eindeparteaza stratul de la suprafata si se fac fisuri. Prepararea amalgamului – se prepară în varianta clasică într-un godeu de porțelan sau în amalgamator. policarboxilat si sticloionomer. Șlefuirea și lustruirea – se face a 2-a zi. Prim mi șcări vibratile. Numiţi-le. 70. La condensare se elimină mercur care trebuie înlăturat. Dupa care se aplica un strat nou. nu mai devreme de 24 ore. 4) Aplicarea condesarii in cavitatea si condensarea Se introduce in portii mici si fiecare strat se condenseaza si se indeparteaza mercurul de pe suprafata. cu bizotare obligatorie. 6)Slefuirea Se face pentru a diminua porozitatea si pentru a asigura o adeziune cit mai buna la margini. viteza și efortul amestecării). 5) Modelarea amalgamei De la inceput se face cu un bulete de vata muiat in spirt. Se crează fisuri.Grosimea stratului e de 1-1. Acţiunea odontotropă a unor preparate medicamentoase. 3) Prepararea amalgamei Se face manual prin utilizarea mojarului si pistilului sau mechanic cu ajutorul amalgamatorului timp de 15-60 secunde. 5. 3. amalgamatorul amestecă componentele în interiorul capsulei. Tehnica de obturare a cavitaților carioase cu amalgam de argint. Porțiile sunt condesate ferm cu fuluare pentru amalgam. discuri.2) Aplicarea obturatiei izolatorii Din cauza ca amalgamul conduce bine e claudra e necesara aplicarea obturatiei izolatorii din ciment zincfosfat. Se șterge suprafața cu un tampon pentru a elimina excesul de amalgam. freze de finisat. Slefuirea s efface cu peite de carborund. prelucrare cu etanol. are un luciu de oglină. Introducerea și condensarea amalgamului în cavitate – se introduce în porții cu instrument special. Se face cu diverse pietre de carborund. nu sunt prezente șanțuri la marginea smalțului. Actualmente se folosesc sisteme bonding pentru a sigila tubulii dentinari. cuspizi și creste. Prepararea cavităților carioase – se efectuează în conformitate cu regulile clasice. Crețu Marina S1503 .

5 luni. Ph-ul este de 12. calcat: incaltaminte de schimb). mastilor. 72. Crețu Marina S1503 . nu este necesară aplicarea obturației provizorii deoarece aceasta e destul de rezistenă. atributiilor profesionale. Provine de la grecescul „deon”.4 fapt ce asigură principalele efecte biologice și curative. Calxid(Spofa Dental). La aplicarea lor. Proprietăți pozitive a CaOH:      Acțiune antiseptică și bactericidă Coagularea și solubilizarea țesuturilor necrotizate Stimularea formării dentinei reparatorii în coafaj direct sau indirect Acțiune antitoxică prin denaturarea enzimelor și toxinelor microbiene pătrunse în dentină și stratul periferic Compatibilitate biologică înaltă Proprietăți negative a CaOH:   Alcalinitate crescută poate provoca necroza pulpară Formarea denticulilor și petrificatelor poate duce la obliterarea cavității dintelui Materiale ce conțin CaOH: Dycal(Dentsplay). Compoziție – CaOH + apă/soluție fiziologică => pastă nesolidifiantă. Probleme de deontologie și etică medicală.datorie. Cerintele catre student ca viitor medic presupun respectarea formei (halat curat. Calcipulpe(Septodont). Contrasil(Septodont). Este necesar de aplicat o obturație provizorie. Cimentul Zinc oxid eugenol și Ionomer de sticlă la fel posedă proprietăți odontotrope. Deontologia are la baza idee ca datoria medicului e de a’si pune interesele personale mai prejos ca intresele pacientului. Calcimol(Voco). La aplicarea pastei cu hidroxid de calciu polimerizabile. Life(Kerr). vehiculul hidric se evaporă și lasă un film fin de hidroxid de calciu care se resoarbe în 1-1. Deontologia medicala presupune o serie de norme etice si principii de comportament a personalului medical la executarea functiilor. folosirea in cadrul vizitei pacientului a manusilor.Obturațiile curative cu acțiune odontotropă contribuie la formarea dentinei reparatorii prin prezența hidroxidului de calciu în componența lor.

21. Caracterizați componența setului nanocompozitului”Esthet X”. 19. Descrieți clamele din setul de coferdam. 1.Manopere practice. 15. 13. 12.” 24. Caracterizați coferdamul. 11. Selectați și caracterizați instrumentele pentru obturarea cavităților. Caracterizați sistemele adezive după generații. Caracterizați componența setului și descriți tehnica de malaxare a cimentului glasionomer “GS Fuji IX”. Selectați instrumentele rotative necesare pentru prepararea cavităților carioase. 5. 16. Caracterizați componența setului nanocompozitului”Gradia Direct X”.” 26. Alegeți remediul cu efect curativ. Caracterizați piesa turbină și selectați freza corespunzătoare. Alegeți tipuri de matrice și portmatrice cu descrierea utilizării lor. 14. Caracterizați componența setului și descriți tehnica de malaxare a cimentului glasionomer “Cemion”. Crețu Marina S1503 . Descriți tipuri de fuloare și netezitori. Caracterizați componența setului și descriți tehnica de malaxare a cimentului zinc-fosfat “Unicem”.” 25.” 28. Caracterizați compozitul microhibrid “Hercilite XRV ”. 3. 17. 4.Descrieți destinația lor. 9. 7. Descrieți destinația lor. 29. 30. 2. Caracterizați piesa dreaptă și selectați freza corespunzătoare. Selectați freze diamantate de diferite forme compatibile pentru turbină.Tehnica preparării și aplicării. 22. Descrieți tipuri de pene și destinația lor. Caracterizați componența setului compozitului autopolimerizabil “Composite. 23. Caracterizați piesa micromotor contraunghi și selectați freza corespunzătoare. Caracterizați componența setului și descriți tehnica de malaxare a cimentului silicat „Fritex. Selectați instrumentarul manual utilizat în prepararea cavităților carioase .Caracteristica. Caracterizați componența setului compozitului autopolimerizabil “Charisma. 20. 6. Caracterizați componența setului compozitului fluid „Vertise Flow. Instrumente și accesorii utilizate la obturare. Selectați instrumentarul necesar pentru examinarea pacienților. 8. 10. Selectați substanțele antiseptice utilizate în prelucrarea medicamentoasă a cavităților carioase. 18. Selectați freze diamantate de diferite forme compatibile pentru piesa micromotor. Selectați freze extradure de diferite forme compatibile pentru piesa micromotor. Caracterizați componența setului și descriți tehnica de malaxare a cimentului glasionomer “GS Fuji II”.Descrieți destinația lor. 27.

Tehnica preparării și aplicarii. Alegeți setul de instrumente pentru șlefuirea și poleirea obturațiilor. 32. Selectați paste utilizate la etapa de poleire a obturațiilor. Selectați instrumentarul necesar pentru examinarea pacienților. Crețu Marina S1503 . 33. Alegeți materiale pentru obturația de bază izolatorie .Caracteristica.31. 35. 34. Desriți utilajul anex pentru protecția medicului în timpul lucrului.