You are on page 1of 556
['d ALEXANDRU V. 1:YTAi o I P. 4 f r - o .4) . ::_!'=-`-'.. I_ 1 - I MIRCE cel - -qv ' , t ° 5. t MARE, In( "- ' A " - 'hare realitatea medievaa$i fictiunea istoriografica moderna www.dacoromanica.ro 7"Ik g.. , W: !, - P, MIRCEA CEL MARE intre realitatea medievali §i fictiunea istoriografica modera www.dacoromanica.ro Cronicarii roma' ni cugetti romanege. Teoriile, credintele, maximele lor nu sunt transportate pe de-a-ntregul de pe ttirmii Seinei sau ai Tamisei, din Torino sau din Berlín. Asemenea modestei crisa- lide, care, ciind vine ziva hoteirita, 4iformeazd brillantele sale aripe din sine flise4i, ei meditau, meditau bine profund, jara a lisa imprumut sau chiar a fura, ca noi eigia de azi, arip ele de aninäturd ale sträinilor ! B.P. HASDEU Cele mai multe erori din vremea renagerii romdne din veacul al XIX-lea izvordsc de acolo, ca am pornit de la temeiuri nepotrivite cu orizontul real al vietii noastre. [..] De aceea, socotim cd ar fi fost o binecumintare, dacii, mai din vreme, ne-ar fi deprins cineva sdprivirn ipämântul, ,si poporul roman, din mijlocul orizontului nostru propriu. SIMION MEHEDINTI www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA MIRCEA CEL MARE iNTRE REALITATEA MEDIEVALA SI FICTIUNEA ISTORIOGRAFICA MOURNA Cu un CUVANT INAINTE de Acad. DAN BERINDEI Editura PUBLIFEROM Bucure§ti - 2000 www.dacoromanica.ro Conceptie g-raficA 0 tehnoredactare computerizaa CEZAR- OCTAVIAN DITA © Editura PUBLIFEROM 2000 ISBN 973 - 97351 - 7 - 7 www.dacoromanica.ro CUPRINS CUVANT INAINTE de Acad. DAN BERINDEI I 7 PREFATA / 13 CAPITOLUL I Problematica §i bibliografia istoriograficd a domniei lui Mircea I / 27 Note/ 125 CAPITOLUL II Data expeditiei nord-dunArene a sultanului Baiazid §i a bdtAliei de la Rovine / 165 Note 1232 CAPITOLUL III Caracterul confruntdrii militare româno-otomane din 17 mai 1395 / 243 Note! 259 CAPITOLUL IV Localizarea confruntärii decisive româno-otomane din 17 mai 1395/ 285 Note/ 291 5www.dacoromanica.ro ALExANDRU V DITA CAPITOLUL V "Fuga" §i "restaurarea" lui Mircea I de la izvoarele medievale la fictiunea istoriografici modern1 / 297 Note! 346 CAPITOLUL VI Mircea I "tributar" §i "vasar al Imperiului Otoman istoriografid / 387 Note 1458 ANEXE / 483 SUMMARY/ 537 RÉSUMÉ / 541 INDICE / 545 6 www.dacoromanica.ro adevdr §i fictiune CUIANT iNAINTE Trecutul oricärui popor se infäti§eazäintr-o complexäinläntuire, care conduce pe fiii sdi printr-un labirint al devenirii. Momente indltätoare alterneazä ca in once viatä omeneascA cu altele de cAdere, mari personaliati pozitive apar anturi, ori in succesiune, Cu altele negative. Is toria nationalä apare astfel ca un multiform tablou. Procesul de cunoa§tere a unui trecut este intr-un necontenit progres, prin adausul de izvoare §i prin tentativele de nota interpretare. Neindoielnic, asazi sapânim §i intelegem mai bine paginile trecutului decât cu un veac in urmä, dar cu conditia fundamentalä ca cel care intreprinde demersul istoriografic sa facä acest lucru cu senindtate, pornind de la izvoare, evitéind interpretdri "politizante" 0 "actualizante" fi urma rind adevarul in mdsura In care sursele istorice fi ingelduie ca acesta sd fie reconstituit Momente §ipersonaliati dominante se cuvin a reprezenta obiective de prioritare strAduinte in aceasa goanä ate absolut la care este sortit istoricul onest §i de seriozitate §i nu cel pe care nu-1 atrag decat reconstituiri de efect, senzationale, teribiliste g mai ales oferind ocazii de politizäri actuale. Alexandru V. Dia, cu o sträcluina de benedictin, a trecut la o reabordare a domniei unuia dintre cei mai de seamä conducdtori ai românilor, intr-un moment decisiv al existentei lor is torice, 7www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V: DITA cel al imp actului exercitat asupralor de teribila putere otomand la sfarsitul veacului al XIV-lea si la inceputul celui de-al XV-lea. Mircea I pdstrat in izvo are ca Mircea cel Bätran ori Mircea cel Mare este supus unui proces de reinviere, intemeiat pe "disecarea" detailatd, minutioasd, plind de acribie, a izvoarelor si de reanalizare a interprearilor istoriografice. Suntem confruntati cu o lucrare in care este operatd cu adevdrat o demitizare, nu ca o demolare, ci ca o beneficd reconstructie a realitdtii, intemeiatd pe izvoare reanalizate si intregite. Obiectivul autorului nu este acela de a intina cu once pret ori de a diminua trecerea prin istorie a unei mari personalitdti cum indeobste inteleg cei care in ultimul timp si-au fácut din "demitizarea istoriei" un scop in sine , ci doar cel de a relua, de la capdt, un bogat ansamblu de izvoare, poate cel mai bogat folosit pand acum de vreun istoric in problema datd, de a le studia, a le compara §i in temeiul lor a reconstitui o figurd istoricl in realele ei dimensiuni. Voievodul, pästrat in costumul sdu de cavaler in fresca de la Arges, ne apare in lucrarea lui Alexandru V. Dip ca o personalitate de mare anvergurd, ca unul dintre conducdtorii de importantd europeand, in acel moment de cotiturd a istoriei continentului, dar mai ales ca cel care in fruntea phi sale a stiut sd gdseascd solutiile in temeiul cdrora expansiunea otomand sd fie oprità pe unja Dundrii, cel putin in forma ludrii in sap hire directd a teritoriilor cucerite. Avand o domnie neintreruptd si un capitol al lucrdrii lui Alexandru V. Dip' demonstreazd acest lucru de peste trei decenii, Mircea I s-a implicat cu o abilitate de necontes tat in lupta de apär are impotriva unei forte coplesitoare, cea a Imperiului Otoman, care a reusit sd subjuge stdpásnirii sale directe, rand pe rand, statele sud-dunärene, pe care le-a desfiintat. Allturandu-se, el, Mircea, in 1396 si efortului de rezistentd cruciatd initiat de Sigismund de Luxemburg, ducand necontenit un destoinic joc de aliante cu puternicele regate ungar si polon, in care insä n-a renuntat nici o clipd de a actiona ca un conduator al tdrii sale, voievodul a reusit sd evite sub jugarea, mai ales datorità -8www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL MARE bdtdliei de la Rovine reanalizatd de autor, in privinta datei de desfd§urare §i in tesdtura detaliilor dar §i capacitdtii sale de rezistentd politico-militard, ca §i insu§irilor sale diplomatice, exercitate mai ales dui:a ie§irea sultanului BaiazidI de pe scena istoriei. Lucrarea lui Alexandru V. Ditd este importantd §i prin metodologia ei, prin aspra criticd a izvoarelor §i a istoriografiei pe care o opereazd autorul. Acesta nu se märgine§te a demola, ci reconstruie§te ca istoric al pragului mileniului III acest fragment atdt de insemnat al trecutului. Demersul sdu este intemeiat pe un bogat §i aproape exhaustiv apel la izvoare §i totodatd pe o minutioasd analizd a lucrdrilor celor care I-au precedat. Seriozitate, competentd, recurgerea la relevantele ultimului detaliu sunt temeiurile demersului autorului, care realizeazd o excelentd analizd a izvoarelor §i de asemenea urmdre§te cu sagacitate preludrile §i transferurile succesive de informatii §i interpretdri. Autorul este uneori dur in aprecierile sale, dar, totodatd, se relevd echilibrat, calm §i ddnd dovadd de competentd, precizie §i de o extraordinard minutie. Analiza criticd a evolutiei istoriografiei referitoare la Mircea 1, demonstratia privind data bätdliei de la Rovine 17 mai 1395 , dar mai ales evidentierea victoriei repurtate de voievod §i localizarea zonei de desfd§urare pe I.-dui Arge§, in regiunea capitalei Arge,s , evenimentele anilor 1395-1396 §i nepeirilsirea tdrii de cdtre Mircea §i apoi mai ales analiza problemei vasalitAtii voievodului fatd de Imperiul Otoman §i a pldtii tributului, autorul sustinând inexistenta une inchindri care Poartd §i acceptând, cel mult, eventuala existentd, la un moment dat, a unei intelegeri de nonbeligerantd, iatd, in linii principale, ceea ce oferd cititorului lucrarea lui Alexandru V. Dip.. Prin demersul sdu, autorul pune in altil lumind intreaga domnie a lui Mircea I, dar totodatd lucr area se constituie intrun model privind realizarea unei operatii de acest fel, de demitizare constructivd, in care demolarea este urmatd numaidecdt de reconstructie §i in care pornindu-se de la izvoare §i de la stricta respectare a informatiilor pe care -9www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA ele le transmit fard adausuri care ajung sd conducd la deformdri ale realitdtii autorul redd viati unei mari personaliati a istoriei nationale, dar §i universale, o revaloreazd in dimensiuni cu mult mai apropiate de realitate deck ceea ce reu§iserdpredecesorii sdi. Este o lucrare care afirmd vitalitatea unei istoriografii, chiar §i in conditiile atdt de aspre §i de vitrege ale unei tranzitii in care problemele culturii §i §tiintei au limas pierdute pe ultimul plan, atit de sdrIcAcios, al preocupirilor celor care au responsabilitatea viitorului tdrii §i natiunii. Bucure§ti, 21 iulie 2000 Acad. Dan Berindet www.dacoromanica.ro "J. storiamedievala a romailor estetnca o problema nepatrunsa, despre care se fac 0 se vor mai face hipoteze, unele nuti ingenioase decataltele, dar fara sa se poata da cu siguranta de r ostul cel adevarat al lucrului. Cu cat 'rasa ne apropiem de vremea noua , cu cat apar tot mai multe licariri de lumina, pana ce, pe pra4julinsu0 al epocei moderne, trecutul nostru incepe a se infiripa i ase reconstitui. Cu toate acestea, multe puncte mai riltran in íntunerec, fie cane lipsesc isvoarele, fie caisvoarele care exista, ne sunt accesibileintr-o forma deplorabila , fíe ca istoricii nogri 4ipurescvreo conceptieapriorica, $iapoi oriignoreazaisvoarele contrarii pa reriilor , ori le talmacesc cum le convine." Constantin Litzica (1900) www.dacoromanica.ro PREFATA And in urmA Cu mai bine de 15 ani ni-am apropiat de acela pe care posteritatea ta numit Mircea cel Mare, iar istoriografia, cAnd nu i-a vrut spune "cel Mare" i-a spus Mircea cel BitAn, dar 0 Mircea Cozianul, Mircea I-iul, sau Mircea cel Vechiu, am ramas nedumerit de faptul CI pentru momentul de referintA al domniei sale bdtAlia de la Rovine is toricii din tail indicau data de 10 octombrie 1394, iar cei din afara spatiului istoriografic romAnesc, de talla unor G. Ostrogorsky sau V. Laurent, 17 mai 1395._Dupl cum la fel de nedumerit eram 0 de faptul CA istoricii strAini, cu insignifiante except* 11 numeau "cel Mare" (the Great, le Grand), in timp ce toti istoricii din Romania contemporani mie, "Mircea cel BAtrAn". Dupi investigatii cat de Cat sumare mi-am dat seama ci lucrurile nu stAteau tocmai a§a, ciinainte de fatidicul 1944 an §i al aparitiei clasicei monografii a lui P.P. Panaitescu intitulatA Mircea cel Btardn istorici romini de talia unui B.P. Hasdeu. A.D. Xenopol, Mihai Eminescu,I4. lorga, -13www.dacoromanica.ro ALEXANDRU DITA Dimite Onciul, Constantin Moisil il numiserä pe voievod Mircea cel Mare*, iar data de 17 mai 1395 de care in istoriografia noastra nu mai rämäsese nici urmä nu era preferinta istoricilor straini, ci însäi datarea pe care istoncil români B.P. Hasdeu si Constantin Litzica o fixasera de multd vreme evenimentului numit "blfälia de la Rovine". Ce a urmat ? in esentä o luptä ficd" ce poate fi numità "istoriogra- intretinutä de dorinta mea de a cunoaste si a face sä triumfe adevdrul. Adevar pe care 1-am aflat treptat, pe mäsura ce cercetarea muta tot mai mult centrul de greutate de pe intelegerea momentului istoric limpezit ca urmare a rutinei desfäsurate in angrenajul documentelor contemporane spre "rationalizarea" i ordonarea erorii, a noianului de balast istoriografic modern ce se gezase peste intreaga domnie epocd a lui Mircea ce! Mare. Am inceput deci sä nu mai studiez adevdrul medieval devenit, pentru mine, coerent d fictiunea istoriograficd modernd, al cärei hätis coplesitor, pe mäsurä ce-1 sträbäteam, Ii croiam ordine de labirint prin care ma miscam tot mai in voie. Am putut stabifi astfel c'ä la baza tuturor acestor fictiuni istoriografice s-a aflat modul superficial si deficitar de cunoastere si interpretare a izvoarelor istorice, dar ca, o datlemise, ele au profiferat, mai totdeauna dupà principiul "rostogolirii bulgärului de zäpada", ajungänd sá capete, cu timpul, un continut monstruos, greu de corectat, mai ales atunci când eroarea devenitä "adevir", ajunsese sä ocupe un loc bine conturat in constfinta istoriograficl i colectivä. Deprinzindu-mä cu subiectul, am dobändit intelegere pentru toti cei ce-si incercau norocul istoriografic fltAcind prin anteperiferia unei * Atit "Mircea cel Mare", cat §i "Mircea ce! Bitrin" sunt denumiri is toriografice egalindreptitite pentru a fi folosite. "Mir cea ce! Mare" este denumirea preferati §i de noi, ap cum se poate vedea §i din tit1W prezentului voltun. Faptul ca pe tot parcursul demersului §tiintific folosim "Mircea i acesta tot un nume istoriografic §i pe nici una dintre cele doui denumiri, se datoreazi tocmai caracterului istoriografic al lucririi de fati, in care am dorit ca cititorul si aibi contact aclusiv cu denumirile preferate de fiecare dintre numerogi istorici citati de noi. 14www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE arhitecturi mincinoase pe care n-o puteau percepe ca atare, fie din lipsa metodei, fie, mai ales, din superficialitate 0 suficienti De fapt era vorba de un diagnostic pe care punandul unor contemporani de-ai mei, mi-am dat curand seama CA el contaminase pe multi dintre inainta§ii intru istoriografie: lipsa meto dei, sup erficialitatea, suficienta 0 nu o data spiritul de coterie. Afirmatii ce pot parea, 0 sunt, grave! Greu de acceptat, mai ales pentru cäistoriaistoriografieiromane moderne s-a scris, de regula, ocazional, festiv, omagial, evocator, deci rarl eruditie, acribie, impartialitate 0 spirit critic. Dei existä unele analize de epoci istoriografice, nu existä o Istorie critica a istoriografieiromanegi,ga cum B.P. Hasdeu ambitiona sä realizeze o Istorie critica' a romanilor. Raportarea critic a la materie a luat, pAna cätre inijlocul secolului nostru, doar formele nefericit-balcanice ale unor competitii pentru putere 0 hegemonie universitari, in care ambitiile 0 interesele personale au fost, cel mai adesea, motorul, iar nu dorinta 0 interesul major ca prin critica sa poatä fi stabilit adevarul. Fenomenul istoriografic românesc este, desigur, divers 0 complex, multi dintre truditorii acestui ogor, sclavi inhamati de bunivoie la carul muzei Clio, au devenit simple nume inscrise pe galbene file despre care ludm cuno§- tinta in masura in care interesul nostru pentru un anume subiect se circumscrie preocuparilor unuia sau altuia dintre ace§ti inainta0 cu merite uitate. Fiecare dintre ei 10 are locul distinct in ierarhia valorilor atat de tinerei, totu§i, istoriografii §tiintifice române§ti. Nu truda lor admirabila face obiectul urmatoarelor noastre reflectii, care aici §i-a propus doar evidentierea unei tare fundare a is toriografiei institutionalizate române§ti, aceea care a facut din interesul de grup un scop in sine, aducând astfel prejudicii majore evolutiei §tiintei istorice románe§ti. Dupä cum evidentierea carentelor nu inseamni §i nerecunoagerea meritelor celor numiti, merite uneori incomensurabile, ca in cazul lui Nicolae lorga. Tocmai când istoriografia moderni incepea s A se instaureze in cultura româna se produce insurectia generatiei lorga - Bogdan - Onciul -15www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA contra "dictaturii" lui B.P. Hasdeu g a ucenicilor sAi in special Grigore Tocilescu precum §i a oficialului V.A. Urechia (mai inainte obiectul deriziunii maioresciene), moment cepoartd din plin semnele unei lupte dintre generatiipentru ocuparea de locuri de conducere in institutii academice, fifoarte putin semnele unei incorddri superioare pentru depd#rea inainta#lor, cu recunoagerea In mod senin # obiectiv a contributieifiecdruia. "Impersonalitatea" maioresciani n-a functionat la ace§ti junimi§ti sau "tovarA§i de drum" ai junimismului (cazul lui N. lorga) decAt intr-o mAsurA tinAnd mai mult de forma asaltului decAt de fondul lui. In cazul tinArului Iorga, regulile retinerii junimiste, respectate strict de Bogdan §i Onciul, au fost aruncate ca o armurA stAnje- nitoare, trecAndu-se mai totdeauna la violenta nemascati, cum s-a petrecut in celebra in epoci polemici a viitorului mare istoric impotriva manualului §colar al hfi Grigore Tocilescu. Astfel deschiderea acestui secol istoriografic romlnesc s-a a§ezat, parcA emblematic, sub blestemul personalizArii perpetue a cercetArii is torice, blestem expiat, generatie de generatie, prin neimplinir ea edificiciilor majore asumate. Justitia implacabili a vietii, cu nuantele sale de tragedie anticA, avea s 'A opereze un "éternel retour" peste numai cAteva decenii, §i cel ce grAbise, poate, moartea lui Gr. Tocilescu printr-o polemicA crudi g necrutAtoare, chiar dacd nu intr u totul nejustificatA, avea si devinl la rAndu-i tinta §i victima unei insurectii similare din partea membrilor "noii §coli de istorie", reprezentatd in principal de C.C. Giurescu, P.P. Panaitescu, G. Britianu, obiectul criticii acesteia devenind ca §i in cazul lui Tocilescu nu operele majore ale celui lovit §i discreditat, ci o carte de circumstanti, scrisl in grabd, in conditii grele de documentare (caracterizarea apartine chiar autorului ei) aun a fost Histoire des Roumains et de leur civilisation. Lipsa de civifitate Oam zice chiar de omenie a acelei campanil in ale card efecte demonetizante G. CAlinescu vedea chiar, intr-un eseu din 1946*, * Iorga, in "Contemporanul", 1, nr. 11 din 29 noiembrie 1946. Reprodus in volumul Cronicile optimistului, Bucure§ti, Editura pentru Literaturi, 1964, p. 91-94. 16www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE premisa isprivii ulterioare a lui Traian Boieru 0 a echipei sale de asasini fizici, face greu de parcurs 0 inteles "bibliografia" problemei de cite un cititor apartinand generatiei nascute mult dupi stingerea patimilor, urilor §i intereselor ce i-au stat in culise. Atk in ceea ce prive§te "noua §coali de istorie", dar 0 in ceea ce prive§te raspunsurile lui N. Iorga, putine momente mai "balcanice" in sensul intunecat al cuvantului, cunogte acea "istorie a istoriografiei romane§ti" hid nescrisa. Tavalugul bol§evic a conferit dimensiuni apocaliptice luptei pentru putere politica prin istoriografie. Din acest moment, arivismul s-a impletit, nu de putine ori, cu crima §i delatiunea. Mai gray a fost insi cá din acest moment istoriografiaromana a fost deturnati prin gezarea sa sub zodia modei comandate, cu program 0 bkaie ideologici sau politick ceea ce din pacate se intampli adeseori 0 astazi. Ieri cu marxizarea, acum cu "demitizarea" §i scoaterea omului, a natiunii 0 a adevarului din istorie 1 Marxismul se continua in "postmarxism", reqind abia acum sa elimine, prin sociologizare §i rea-credinta interesati ideologic, posibilitatea deprinderii In ccoalä a metodologiei cerceteirii ftiinfifice, istoricul devenind din zi in zi mai mult un soi de activist-show, de analist politic, care nemaiavand organ de prospectie profesionalk bajbaie prin evenimente "jucandu-se cu trecutul". Numai CA daci in alte istoriografii acest joc este de inteles 0, pana la un punct, acceptabil, pentru istoriografia romana atitudinea este descalificantä 0 autodistructiva. Pentru CA te joci cand ti-ai terminat treaba ! Or noi !? Suntem tara cell cunogte izvoarele istorice doar intr-o foarte mica masura, pentru restul mai avand nevoie de sute de ani spre a le edita (in masura in care ar don i s-o faci) ! Suntem tara care nu are o sinteza de istorie fundamentati §i fundamentalk nerealizand phi acum deck experimente nefinalizate sau exercitii intelectuale §i de stil ! Suntem tara care pentru 99% dintre conduckorii politici pe care i-a avut (domni, principi, regi) nu are studii monografice, iar pentru procentul de 1% care este acoperit ar fi multe de spus ! 17 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA Suntem tara care pentru a putea avea o istoriografie adevarata si profundd ar trebui totusi sa inceapd sä. fad istorie critici ! SA se facd in sensul de directie nationald institutionalizatd, cad pe tot parcursul secolului al XX-lea, cand liniile de fortsä au fost cele mai sus conturate, critica istorica si-a avut doar reprezentanti individuali, intotdeauna aflati colateral de curentul istoriografic agreat g promovat oficial, si, din aceastä cauzà, dominant. Paradoxal este cd inregistrdm o adeviratá etapi child dar critica In subordinea cAutdrii adeviirului, si nu a propulsärii propriei persoane tocmai in momentul când diiijismul de grup devine concatenar, de o manierà absoluta, greu decelabill, cu dictatul politic: este perioada manifestärii in câmpul profesional a viitorului academician Alexandru Elian. Aces ta, luand foarte mult de la magistrul säu, Demostene Russo §eful unei scoli "critice" inscrisi ab initio in lupta "anti-lorga" , a stiut sä se situeze in afara criticii oficial-balcanice, profesänd s'i propagänd "meseria de istoric" de la o inAltime glacial-aristocratd in atitudine si, mai ales, cu o deosebitä eficienta a obiectivitätii cercetarii si exprimdrii stilistice a rezultatelor ei, incät a fost supranumit "Titu Maiorescu al Istoriografiei romane"*. "Scoala profesorului Elian", din care astäzi se revendica personalitäti precum Acad. Virgil Cândea s'i prof. univ. dr. Dan Zamfirescu, dar si multi altii ce-i datoreazd o structurare speciall a 'ninth si o anumità disciplinä si strategie a demersului intelectual, usor de recunoscut, inseamnd mai mult deck o confrerie spiritualä si metodologicl specifid, ndscutä in preajma si sub directa actiune a verbului magistrului. Ea inseamnä o intreagd atitudine in fata "datului" (spre a folosi cunoscuta formuld a lui Mircea Florian) istoriografic cu care are de-a face fiecare nou cercetätor angajat in abordarea unui subiect aflat cândva pe masa de lucru a marilor sau mai putin marilor inaintasi. inseamnd controlul propriilor porniri si totodata eliberarea de once inhibitie a perceptiei, spre a putea vedea cu ochii deschisi pentru a uzita formularea lui *Dan Zamfirescu, Cultura Romdmi, ornare culturd cudestin universal, Bucure§ti, Editura Roza Vânturilor, 1996, p. 6. 18www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE Benedetto Croce atit de des invocati de Alexandru Elian e ciò che è morto" in operele 0 textele istoricilor no§tri. "ciò che è vivo Din aceasta perspectivd a criticii istorice erudite, inculcati g mie, In anii formdrii, de exceptionalul profesor care a fost istoricul Aurel Iordanescu 0 pe faggul deschis in istoriografia romana de Alexandru Elian, am dorit s 'A inscriu prezentul demers §tiintific. imi ingadui si vad In el prima lucrare de acest gen din istoriografia noastra, in sensul CA, dei subiectul propriu-zis tine de istoria medievala, obiectul cercetdrii este un "studiu de caz" asupra epistemologiei profesionale modeme 0 contemporane cu referire la subiect. Punind in discutie reconstructia domniei lui Mircea cel Mare, am pus de fapt in discutie totalitatea constructiei de pana azi a istoriogra- fiei moderne §i necesitatea reconstructiei a insa0 istoriei medievale rominegi. Istorie medievala romineasca aflata 0 astazi, oricat ar parea de curios, in paradigma istoriografiei austro-ungare din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, unde a fost plasati prin reprezentantii Scolii Ardelene, cei care fac istoriografia romani, dupa Cantemir, sincrona cu cea europeana. Elaborind un studiu de caz am dorit si creez un model pentru rediscutarea i reevaluarea intregii istorii medievale române§ti, viciata nu atit prin mitizare cum se crede acum indeob§te , mitizare u§or identificabila de catre speciali§ti, §i explicabila ca fenomen §i dinamica intima., cat mai ales prin fortarea documentelor istorice s'A spuna ce a vrut un autor sau altul. Mitul istoric hiperbolizeazi adevdrul, ii gase§te valente inexistente, pe care le glorifica sau le s tigma- tizeaza in masura in care o comunitate simte nevoia s 'A o faca; dar "samburele adevarului" ramane 0 nu Iasi' loc minciunii premeditate. Ca urmare, problema istoriografica esentialti nu este de a stabili cum s-a ajuns de la realitate la mitul istoric, §i nici aceea a parcurgerii drumului In sens invers prin ga-zisa "demitizare" sau "demistificare" care nu -19www.dacoromanica.ro ALExANDRu DITA inseamni altceva decAt reafirmarea, "reamintirea" unui adevAr deja cunoscut §i recunoscut aprioric. Ci de a identifica fapte istorice §i, cand este cazul, de a preciza cum s-a trecut de lafaptulistoric la fictiunea istoriograficii , mai brutal spus de la adevir la minciunA. La "adevirul" parallel adevArului ! FAcAnd istorie, nu faci decAt sá readuci In prezent consemnarea din trecut a unor date i fapte concrete. Falsul istoriografic nu inseamnA istorie. inseamnA pur §i simplu nAscocire ! inseamnA fictiune ! lar a intelege cum se promoveazdjalsul In istoriografie tine de o hermeneuticd complexi. Ea trebuie s'A explice un intreg mecanism ce poate merge de la, sA zicem, limita intelectuali a cercedtorului, la lipsa de metodA, la obedienta sa §tiintificA con§tientA sau reflexA fatA de o persoanA sau un model cultural, de prea multa sau prea putina sa inspiratie, de forta sa de refuz a comandamentelor politice ale momentului §.a.m.d. "Cazul Mircea I" este, din acest punct de vedere, un "caz complet", iar prezentulvolum o carte 1 Amuritoare §i una de inceput de reconstructie istoriograficA. Cum §i de ce? Cititorul va putea discerne singur doar dupA ce-i va intoarce ultima fild. Si cAnd, de sub caricatura unui Mircea istoriografic, va privi lämurit imaginea realului domn Mircea cel Mare ! Fire§te, datoritA izvoarelor nu intotdeauna suficiente pentru a permite clarificAri definitive, au fost i vor mai fi inci multi vreme semne de intrebare referitoare la acela pe care Nicolae Iorga l-a gezat printre ctitorii istoriei noastre. Dupl cum este evident CA din aceegi cauzA vor continua sl coexiste puncte de vedere divergente asupra unuia sau altuia dintre evenimentele domniei sale. Dar nu este mai putin adevArat cl pentru o serie intreagi de fapte dintre cele mai importante politice, militare, diplomatice izvoarele istorice au permis extragerea totall a adevdrului de sub noianul secular al fictiunilor istoriografice. Cercetarea noastrA reprezina primul pas pe un drum al cArui capdt a devenit acum greu de rAtAcit pentru cá, identificAnd i inlAtwind tot -20 www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE balastul istoriografic*, ne-am raportat strict la documentele cunoscute pand in momentul de fata. Ce §i cat spun ele vom rezuma in conti- nuare, definind astfel "stadiul actual al cercetirii", adica baza de pornire pentru once viitor demers §tiintific: Expeditianord-dunareanä a sultanului Baiazid a avut loc in primdvaralui 1395, iar confruntarea militara decisiva, cunoscutd in mod obi§nuit ca "batalla de la Rovine", la 17 mai 1395. Litera 0 logica interpretarii izvoarelor ne indreptatesc sa apreciem CA lupta de la Rovine s-a dat pe raulArge§, in regiunea capitalei de atunci a Tarii Romane0i, orgul Arge§. Toate izvoarele contemporane, incepand cu Epistola lui Philippe de Mézières din 1397, §i continuand cu Viata lui Refizn Lazarevici de Konstantin Kostenetki, dar §i cele mai tarzii, insa bine informate, precum istoricul otoman Ibn Kemal §i Cronica scurtdpostbizantind 72-a (0 nu numai), ne dau putinta sa vorbim despre 17 mai 1395 ca despre o indis- cutabili §i desavar§iti victorie romaneasca, cu un caracter extrem de sangeros 0 pierden i imense de ambele pall Campania sultanall condusi de Baiazid s-aincheiat deci la Rovine cu un adevarat dezastru militar 0 alungareainvadatorului la sud de Dunare. Baiazid nu a mai rep etat campania, as tfel incat gre§esc toti aceia care mai sustin existenta a doul batalii, una la 10 octombrie 1394 0 alta la 17 mai 1395, cautand sa gaseasca un loc greitei date de 10 octombrie care trebuie pur §i simplu eliminati din istoriografia români, ga cum au facut deja, pentru istoriografia internationala, istorici de talla unui G.Sp. Radojiae sau G. Ostrogorski. Cu atat mai mult cu cat aceasta singura mare bátale care a avut loc intre ogile conduse de Mircea 0 cele ale lui Baiazid, cea mai mare campanie militara intreprinsa pana la acea data de ()Ole otomane, trebuie inteleasa ca fiind singura infrangere su- ferita de o armati condusd personal de un sultan otoman in *Actiune pe care am fácut-o publici In câteva rânduri prin lucriri al ciror continut constituie pärti ale prezentului volum, volum care, piivit sub acest aspect, poate fi considerat un final de etapi. 21www.dacoromanica.ro ALEXANDHU V DrrA confruntare directi pe câmpul de bitilie cu o§tile conduse de un sef de stat crestin.* Din moment ce a fost victorios intr-o md.surd ce i-apermis s'ä-lalunge pe Baiazid peste Dunare, Mircea nu a pirasit niciodatd teritoriul Tárii Române§ti §i deci nu s-a aflat nici un moment in postura de a fi "restaurat" pe ton cu ajutorulregelui Sigismund de Luxemburg, ap cum urmându-i pe G. Pray, pe Alfons Huber §i pe Constantin Jirdek s-a sustinut pind acum. Mai mult chiar, documentele ne permit si reconstituim de o maniera coerentá evenimentele politico-militare derulate in Tara Româneascl incepand cu vara 1395 §i pâni la sfir§itul anului 1396, ristimp istoric inväluit intr-un noian de supozitii istoriografice. Acum §tim cA: - intre 6 iulie §i 25 august 1395 regele Sigismund de Luxemburg s-a aflat cu oastea in Tara Româneasca, venit pentTu a-lajuta pe Mircea in lupta sa impotriva lui Baiazid; acesta nu se mai afla in Tara Româneascsä fiind alungat peste Dundre, hnpreuni cu %tile sale, de cite Mircea; singurul punct din care * Si pentru cä nu °dad aceastä afirmatie a mea a fost privitä pe parcursul andlor cu o neincredere de principiu, izvoriti dintr-un complex educat pe parcursul generatiilor prin case suntem obi§nuiti sä ne privim permanent ca a fi fost intotdeauna outsider-i ai istoriei, voi enumera echivalentele invocate cu bitälia de la Rovine. S-a spus: lancu de Hunedoara la Belgrad in 1456, Vlad Tepe § in 1462, Stefan cel Mare §i Sfint la Vaslui sau Räzboieni in 1475-1476, Eugeniu de Savoia la Zenta in 1697. Or, la Belgrad avem de-a face cuun asediu quat, iar lancu nu era §ef de stat; Vlad Tepe§ nu a ajuns niciodatä sä se confrunte intr-o bätilie directä cu sultanul - atacul säu de noapte fiind un act de o temeritate aparte, dar nu o bitälie; Stefan a bätut la Vaslui un pa§i, dar la Räzboieni a fost infrânt de sultan; Zenta nici nu mai suporti comparatle, fiind plasatä intr-un alt timp istoric, cänd campaniile sultanale deveniserä o palidä amintire a ceea ce fuseseri In vremea lui Baiazid, Meluned II sau Soliman Magnificul, iar pentru infringerea lor nu mai era nevoie de un §ef de stat, ci doar de generali. Ce este important chiar §i in aceasti enumerare, este aria geograficä de referinti, care rämäne pentru secolele XV-XVII tot cea româneasci, alti "§efi de stat cre§tini" care si fi infruntat direct pe cimpul de luptä cu anti de izbandä o oaste sultanalä nu mai existä. 22 www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE domnul muntean nu reu§ise pana la aceastä data si-i inlature pe turci era cetatea Turnu, cel mai important cap de pod la nord de Dundre, dovadd evidenta a intentiei de revenire in Tara Roma- neasca a lui Baiazid; Sigismund inlatura garnizoana otomanä din cetate §i o ja in stäpanirea so; retragerea trupelor otomane din Tara Româneasca §i relativ lesnicioasa cucerire a cetatii Turnu de Cite Sigismund de Luxemburg i-au creat acestuia falsa Impresie cä pericolul otoman nu mai este atat de iminent hick sa nu-i permiti fructificarea prilejului ivit pentru consolidarea autoritatii Regatului Maghiar asupra Munteniei §i rezolvarea in beneficiu propriu a diferendului privind Severinul, stopat vremelnic datorita ofensivei otomane; dar cucerirea cetatii Turnu, prin instalarea aici a unei garnizoane ungare, §i inscrierea armatei regale pe ruta Severin, incalca tratatul de la Bra§ov din 7 martie 1395 §i leza interesele Tdrii Romane§ti, Sigismund transformandu-se din aliat in agresor, situatie fata de care Mircea s-a vazut obligat sa reactioneze hnediat; - in timp ce trecea muntii spre Banat, Sigismund este atacat la o "posada" de oastea lui Mircea, care obtine o victorie de propoitii, din moment ce nu a putut fi escamotati de Cancelaria Ungariei cum o face cu cea suferita nu demult in Moldova la Hindau; datorita lipsei de simt politic a Regatului Ungar, Tara Româneasca a fost impinsa intr-o conjuncturä dezastruo as a, prin faptul din toanmalui 1395 toate marile puteri vecine Ungaria, Polonia, Imperiul Otoman erau du§mane declarate ale principatului muntean §i a celui care se afla in frwitea statului: Mircea ce! Mare; in aceasta situatie, boierimea antiungara pro-polond, dar nu pro-otomani, al card exponent era insu§i Mircea care -23www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA p 'Ana in mar tie 1395 luptase cu precadere impotriva tendintelor hegemoniste ale Ungariei opteazi pentru alianta munteanomoldo-turco-polona, singurul mod de a-Ineutraliza pe Sigismund §i de a devia atentia celorlalte puteri de la cucerirea teritoriului romanesc; - cum Mircea era compromis atat fata de turci, cat §i fata de poloni, factiunea antiungarita ridicat pe Vlad, care a fost instalat prin consens polono-otoman la sfir§itul lunii noiembrie sau inceputul lui decembrie 1395; - cu toate acestea, Mircea nu a fost hilaturat din scaun, el continuand sa domneasca in regiunea Tärii Romane§ti situata la vest de Olt, putand participa la Nicopole in fruntea unei importante armate. Dupa dezastrul de la Nicopole, Mircea a avut §tiinta §i capacitatea de a pune capat acestui dualism al puterii, asema- nator, in coordonatele sale majore, dualismului politic existent In Regatul Romaniei in timpul primului razboi mondial. Pornindu-se de la caracterul de victorie absoluti al bataliei de la Rovine, care constituie piatra unghiul ara a intelegerii corecte a relatiilor politice romano-otomane, s-a demonstrat ca imaginea unui Mircea "tributar" §i "vasal" al Imperiului Otoman, perpetuata in istoriografie de mai bine de doul secole, este doar o constructie istoriografica, realitatea continuta de documentele timpului dovedind nu numai faptul ea' Mircea cel Mare nu a fost niciodati "inchinat" Imperiului Otoman, ci mai mult, precizeaza CA momentul de inceput al "seriei istorice" a "inchi- nirilor" g "tributurilor" citre inalta Poarti incepe pentru Tara RomâneascA dupi moartea lui Mircea, anume in vara lui 1420 §i va fi un proces istoric ce va capäta continuitate abia in ultima treime a veacului al XV-lea, adica in vremea lui Basarab Laioti, cel consemnat de traditie a fi "acela care au inchinat tara turcilor". Dar poate mai important decat recompunerea imaginii domniei lui Mircea cel Mare este faptul ca am putut demonstra ca reu§ita oricarei -24www.dacoromanica.ro rvIIRCEA CEL MARE cercetiri de medievistici nu va putea fi garantati firi ca cercetitorul si recurgi intotdeauna la propriul examen critic asupra "mo§tenirii" istorio- grafice complete referitoare la subiect, dintr-o perspectivi carteziani totall §i netinând cont de nici o ierarhie constituitä, °licit de mari, de reputati, de canonizati sunt profesorii saulnainta§ii. Cici ceea ce primeazi pentru un om de §tiinti este adevirul, oricare i-ar fi riscurile afirmarii lui. Si a constata ci pini §i cei mai mari dintre cei mari se allá uneori in croare nu inseamni a le §tirbi meritele sau prestigiul, ci a degreva adevirul de sub ipoteca unor eclipse de ordin personal sau profesional cazul lui Nicolae lorga fiind in aceasti privinti cel mai elocvent. A cunogte tot ce s-a scris despre subiectul asumat, pini la ultimul autor aparent anonim, pind la ultima noti de sub ultima pagini deoarece se intimpli adesea ca realitatea si fi fost vizuti nu de cei mai "Cu nume", ci de cei mai modegi, mai marginalizati, mai uitati este comandamentul fundamental al cercetirii istorice. Deoarece in istorio- grafie regula de aura cercetirii trebuie si fie necontenita cernere a acumulirilor inainta§ilor, in conformitate cu principiul ci in §tiintele umaniste noul nu inseamni intotdeauna §i superiorul. Am incercat deci sä demonstrim cum o cercetare critici de istorie a istoriografiei romine moderne, cu aplicatie la citeva dintre cele mai incilcite chestiuni ale istoriei noastre medievale, poate fi calea cea mai rodnici spre rezolvarea acestor chestitmi. A face deci din aceasti disciplini altceva decit prilejuri de "evociri" §i "consideratii" sau de simple inventare §i prefete, transformind-o intr-o forti dinamica a dezvoltirii istoriografiei generale, a fost intentia noastri. Cit am reu§it, va judeca cititorul 1 Dar daci ceva din rezultatele acestei lucriri se va värsa in marele tezaur de adeviruri ale istoriografiei romine, meritul nu-mi apartine deck in parte mie instuni. Constantin Brincu§i spunea cândva ci nu este greu si creezi capodopere, ci greu este si" te afli in situatia de a le putea crea ! Volumul de fati poate n-ar fi existat niciodati dad traiectoria mea §tiintifici nu s-ar fi intersectat, la momente alese de Destin, cu citeva -25www.dacoromanica.ro ALExANDRu V: DITA personalitdti de exceptie ale culturii române contemporane, dintre care cer ingdduinta celorlalti de al mentiona doar pe conducitorul acestei teze de doctorat, academicianul Dan Berindei. Tuturor le ramin insa profund recunoscAtor ! Ale xandru V Ditd doctor in istorie -26www.dacoromanica.ro CAPITOLUL I 11111111.13MATICA 41 111111.11411;11ArIA IST111:1114;11:ArICA A 110AIN11311 14111 M11113A I www.dacoromanica.ro me parcurge bibliografia personalitAtii §i domniei lui Mircea I, de la monografiile 0 micromonografiile ce i-au fost consacrate alcAtuite de Dimitrie Bolintineanul, Mincu Popescu2, Dumitru N. lotta3, P.P. Panaitescu4, Ion Negoiu5, Nicolae Constantinescu6, Constantin CdzAni0eanu7, Nicolae Stoicescu 0 Nicolae SerbAnescus la capitolele sau paragrafele ce i s-au dedicat in sintezele generale sau partiale ale autorilor romani (oriimpdmânteniti 0 exprimând punctul de vedere românesc, a§a cum face Dionisie Fotino), incepand cu banul Mihai Cantacuzino9, Gheorghe Sincaim, Dionisie Fotinon, Aaron , Florian12, Mihail Kogdlniceane §i August Treboniu Laurian'4, Eudoxiu de Hurmuzaki15, B.P. Hasdeu16, continuind cu A.D. Xenopol17, loan Bogdan 18, Grigore Conduratu19, Nicolae Iorgam, Dimitre Onciu121, Ilie Minea22, Constantin C. Giuresce §i incheind cu tratatele §i compendiile colective de Istoria Romásnilor ale ultimelor decenii24, s au cu expuneri "de autori" ce trateazd fie intreaga dezvoltare a neamului românesc25, fie doar -29www.dacoromanica.ro ALExANDRu V. DITA perioade restranse26, cine, apoi, trece in revistá textele ocazionale, incepand cu celebrul discurs rostit de Dimite Onciul in ianuarie 1918270 cu alocutiunea lui N. Iorga din 15 mai 193828, continuand cu aceea a lui Nicolae Banescu, la 10 februarie 194629, §i cu evocarea lui Aurelian Sacerdoteanu din 196830, pentru a ajunge la manifestarile anului 1986, cand s-au aniversat oficial cei 600 de ani de la urcarea sa pe tronul Romane§ti31, i§i dà seama cu uprinta de o realitate care, prin revenirea aproape obsedantd, se a§azd in centrul intregii problematici: cd justa intelegere, tonalitatea i culorile in care ne sunt evocate de Cate istorici atat figura marelui conducator, cat i anii i infaptuirile domniei sale, depind, In prima instantd, de modul in care se rdspunde la intrebarile: CARE A FOST CARACTERUL CONFRUNTARII MILITARE DINTRE MIRCEA I SI SULTANUL BAIAZID LA ROVINE ? S-a terminat aceasta printr-o victorie romaneasca deplind, victoriecu consecinte imediate i / sau de lungá durata, nu numai pentru istoria romanilor, ci §i pentru istoriaintregii Europe SudEstice §i Centrale, in fapt pentru intreaga configuratie politici a continentului amenintat de expansiunea otomana'.? A fost dimpotrivd pentru romani o "victoire sans lendemain"32 , cum s-a apreciat, folosindu-se aceasta expresie pentru a reda, cat mai expresiv, ideea ca, in fata superioritatii numerice a o§tilor oto mane, Mircea I nu §i-a putut fructifica victoria militará §i a fost silit sä paraseasca tara, lásand loc lui Vlad "Uzurpatorur plecand in dutare de ajutor la regele Ungariei, caruia datoreazd, mai apoi, regezarea pe tron ? Sau a fost pur §i simplu o infrangere a romanilor, de Cate armata condusa de Baiazid, infrangere urmata de acceptarea Adrü de vasalitate §i plata tributului ? CE EVENIMENTE S-AU PETRECUT, SI IN CE SUCCESIUNE, DUPÀ CONFRUNTAREA MILITARA DE LA ROVINE ? CARE A FOST EVOLUTIA RAPORTURILOR JURIDICE -30 www.dacoromanica.ro MIECEA GEL MARE ROMANO-OTOMANE PE DURATA DOMNIEI Lill( MIRCEA I, CU PRECADERE iN ULTIMII ANI (1414-1418) AI DOMNIEI SALE? Cu alte cuvinte: A fost obligat Mircea sa se inchine §i sa plateasca tribut sultanului Baiazid 1 dupa unii autori inca din 1391, dupa altii In urma bataliei de la Rovine , iar raporturile juridice dintre cei doi au fost consemnate intr-un tratat (capitulatie) publicat pentru prima oard de Dionisie Fotino, de la care a fost preluat de intreaga istoriografie a secolului al XIX-lea, §i pastrat in discutie Ora astazi ? S-a incheiat domnia lui Mircea I prin constrangerea sa, de catre sultanul Mehmed I, sainchine tara, sä plateasc'ä tribut §i sa accepte trecerea unor pärti din teritoriul romanesc sub stäp anire otomana? Sau, dimpotriva: Mo§tenirea pe care a lasat-o urma§ilor a fost, pe langl integritatea teritoriald a statului, neatarnarea lui ! in ce liaised se dovede§te, sau nu, traditia autohtond despre pdstrarea (sau, in viziunea Banului Mihai Cantacuzino §i a adeptilor sai, redobandirea) neararndrii Tarii Române§ti de catre Mircea I §i mentinerea ei de cdtre urma.5i "panä la domnia lui Basarab Laiota", respectiv dupa parerea lor pana "in anul 1460" (in realitate, cum se §tie, domnia acestuia incepand in 1473). Pentru a afla räspunsurile corecte la toate aceste intrebari, istoricul de astazi trebuie sä §tie sa faca deosebirea intre ce este informatie de sorginte exclusiv istoriograficii preponderenta, din *ate, a.5a cum vom demonstra pe parcursul prezentei lucfari §i ce este informatie istoricii propriu-zia Adidintre informatia care are un emitent ce poate fi localizat pe scara evolutiei profesionale a cercearii subiectului deci cu surse §i rationamente identificabile §i verificabile §i informatia bruta 31www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V: DITA continuti de izvorul istoric, Cu valo are reall, nedistorsionati prin nici un fel de artificii "§tiintifice" moderne. In acelgi timp, i poate mai inainte de toate, este bine de precizat once abordare sau dezbatere a diferitelor "probleme controversate" ale domniei lui Mircea I trebuie sa porneasca de la realitatea caaportul croni- carilor, istoricilor i editorilor de documente striini in economia subiectului este o realitate a cirei preponderenti nu poate fi ignorati, ci, din contra, aminuntit cercetati i cunoscuti. Situatia se explica' nu numai prin bogatia surselor externe, provocata de dimensiunea deosebita a personalitatii voievodului, ci mai ales prin faptul cä, spre deosebire de Stefan cel Mare 0 de urma0i sai din Moldova, sau de Neagoe Basarab, Mihai Viteazul, Matei Basarab, Constantin Brancoveanu i alte figuri pregnante ale istoriei noastre, ne lipsege pentru Mircea Voievod osatura unei cronici interne contemporane, sau care sa exprime, in planul istoriografic, con§tiinta posteritatii imediate, cuvantul i optica "oamenilor pdmantului" pentru a folosi inspirata sintagma a lui Nicolae Iorga. Dad astazi, retrospectiv, identificam in documentele interne emise de urma§ii säi, incep and cu Vlad Tepe § §i pana la Matei Basarab (pe timpul caruia se alcatuie§te Cronica Idrii Romanep), frecventa denumirii de "Mircea cel Mare" sau "Marele Mircea Voievod" ceea ce ne da o oarecare idee asupra con§tiintei contemporanilor §i posteritatii despre personalitatea ilustrului inainta§, nu e mai putin adevarat cap 'Ana la Mihail Moxa, in primul pitrar al secolului al XVII-lea, istoriografia romineasci a fost lipsiti de un nucleu coagulat i coagulant din care si se dezvolte o imagine proprie. Mai mult chiar, i ca urmare, aceasta imagine a fost expusa de la bun inceput contaminarilor externe diverse, de la date, sugestii §i premise, pana, in cele din urma, la cli§eele elaborate de unii istorici Cu iscusinti indoielnica sau neinspirati in scrutarea i reconstituirea adevarului istoric. Prin urmare, raspunsurile pe care istoriografia romaneasci le-a dat intrebarilor identificate 0 formulate de noi mai inainte, de la Cronograful -32 www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE lui Moxa §i Cronica Tdrii Romdnegi, la Istoriile domnilor Tarii Romanegi de Radu Popescu, datând din primul pltrar al secolului al XVIII-lea, §i de la Radu Popescu p"and in zilele noastre, au stat, din primul mo- ment, in directa legatura deveniti din secolul al XVIII-lea reciproca cu modul in care acelea0 probleme 0-au gasitrispunsul In istoriografia internationala. Hilda istoria Tilt Române§ti sub Mircea Voievod a reu§it A. fie un capitol important de istorie a Europei Rdsdritene # Centrale datorità faptului CA multe din actiunile politice intreprinse de el s-au interferat cu initiativele, interes ele, antagonismele, conflictele §i actiunile tuturor statelor prezente atunci in prim-planul scenei politice din aceste pdrti Polonia, Ungaria, Imperiul Otoman cu ale tkilor surori Moldova §i Transilvania, cu ale rami5itelor Imperiului Bizantin §i cu ceea ce mai däinuia din Serbia g Bulgaria de odinioard. Dovada cea mai elocventd a locului pe care §i la ci§tigat Mircea I in epoca sa pe e§ichierul politic european §i microasiatic, §i proba persistentei amintirii sale in congiinta istorid a secolelor urmatoare, ne-o oferd tocmai multimea, varietatea §i distribuirea in timp §i spatiu a mArturiilor despre prezenta sa in con§tiinta contemporanilor §i a generatidor urmkoare. 0 dovedqte insu§i faptul cd, in epoca modernk atunci and istoricii statelor , cu care prezenta §i actiunea sa se intersectase au inceput sd publice corpusuri de izvo are narative §i diplomatice §i Ali indrepte atentia asupra evenimentelor de la Duare, legate in vreun fel sau altul de obiectul lor de studiu, ei lau descoperit inevitabil pe §eful de stat român, personaj imposibil de omis din tabloul vremii sale. latà de ce o incursiune prin evolutia acestor istoriografii din perspectiva modului in care este reflectad aici person alitatea §i epoca lui Mircea I se recomandà cu prioritate absoluta, mai ales cd influenta acestor istoriografii se dovedege a fi fost determinanta ga cum am afirmat deja §i se va observa cu u§urinta pe mdsura parcurgerii lucrarii de fatd pentru istoriografia romaneasd a subiectului. 33 www.dacoromanica.ro ALExANDRuv: Do ISTORIOGRAFIA POLONX "Dimensiunea polona" a politicii externe de anvergurd internationala dusA de Mircea I a§teapta inca o cercetare aprofundata33. Subiectul este interesant atat pentru romani, cat 0 pentru polonezi, caci este vorba de primul moment al colaborarii politice dintre statul munte an §i Regatul Polon. Tratativele purtate 0 tratatele incheiate intre Tara Romaneasca 0 Regatul Polon, de pe pozitii de deplind egalitate §i consemnandu-se explicit "prietenia" §i "fratia" ce legau pe conducatorii celor cloud state, au reprezentat un moment aparte din domnia lui Mircea, 0 se poate spune ca alianta sa cu Regatul Poloniei a fost actul care a conferit Tárii Ro- mâne§ti ranguluneirealititi de prim-plan in configuratiapolitici a epocii. Regele Wladislaw Jagiello a fost primul suveran european care a recu- noscut in noul domn al phi Romane§ti un partener important in angrenajul relatiilor politice intemationale din acel timp. Un istoric modern (Engel) a presupus ea initiativa aliantei a apartinut regelui insu0, care urmArea solidarizarea TAM Romane§ti 0 Moldovei cu politica sa de rezis- tenta 0 concurenta la tendintele hegemoniste ale Regatului Ungar. S-a vorbit chiar de o "tripld alianta" incheiata de 'Wladislawimpotriva tendintelor expansioniste ungare. Ceea ce este sigur 0 ne-o dovedesc toate actele cunoscute este faptul ca politica lui Mircea I fata de Polonia a fost modelata de acelegi principii care au guvernat 0 politica sa fati de Ungaria 0 de Imperiul Otoman:consacrarea deplineiindependente a 7i1 rii Românefti li respingerea de plano a oriceirei pretentii de suzeranitate. Relatiile cu Polonia 0 tratatul de alianta §i sprijin reciproc incheiat cu aceasta au constituit izbanda majora a diplomatiei lui Mircea I in prima parte a domniei sale, fapt remarcat cu claritate de Robert Roesler atunci cand afirma ca anul 1390 este apogeul intregii dezvoltari de pana atunci a statului muntean.34 CA domnul TAM Romane§ti nu intelegea sa devina anexa 0 instru- -34 www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL MARE mentul politicii polone, cii§i rezerva deplina lib ertate de migare, evitind atragerea intr-un conflict ungaro - polon ce nu-lprivea direct, ne-o dovedesc conditiile stipulate in documentele anilor 1389-1391, a cAror lecturi 1-a fäcut pe A.D. Xenopol sl se mire de modul "cavaleresc" (frantuzism, de la cavalier =prea semet, prea slobod, folosit pentru a sublinia tocmai lipsa oricdrei urme de spirit vasal) in care trata el pe rege §i Regatul Polon35. Tratativele cu Polonia §i intreaga evolutie a relatiilor cu acest stat - unul dintre cele mai marl §i mai puternice ale Europei acelui timp ne dezvaluie in modul cel mai deplin adevArata statura de om politic a domnului Tirii Române§ti. Se cunosc pAnd acum, m'Arturii ale acestor relatii, zece documente, dintre care unul detine privilegiul de a fi singura imagine a felului cum giindea fivorbea Mircea I, deoarece este oscrisoare dictatd pimdticului de domnul insu§i. Cel dintai istoric polon care are cuno§tinti de micar unul dintre aceste acte, datorità accesului sdu la arhivele regale, a fost Martin Cromer (1512-1589), reprezentant de frunte al Umanismului polon, autorul amplei lucrdh De origine et rebus gestis Polonorum, tiparità chiar de autor in editie princeps la Basel in anu11555.Aici afldm urmAtoarea informatie (indicatà marginal prin cuvintele "Mircius Transalpinensis palatinus foederatus Polonis"): "Se glse§te in arhivaregalk diploma aliantei cu Mircea, voievodul Ba.sarabiei sau al Moldovei Trans alpine, aliat al regelui ungurilor, inche- iati cu Vladislav putin timp Inainte, prin care se prevede ca Vladislav si nu porneasci fkboi Umpotrivai regelui ungurilor Mil §tirea lui Mircea, dar ca acesta si aprobe once acord sau tratat care s-ar incheia intre regi."36 De ce a ales Cromer, spre a-1 rezuma, dintre toate actele pdstrate in arhivd, tocmai pe acesta, care punea cel mai puternic in lumind dorintele §i statura aliatului este greu de estimat. Constattim doar cd aceastd imagine, a unui aliat ce pretinde a aviza acele actiuni ale regelui Poloniei -35www.dacoromanica.ro ALExANDRu 1 l. DITA care-1 priveau # pe el (pretentie ce a pus in "mirare" pe Xenopol) este cea cu care Mircea I pdtrunde in istoriografia polond. Amintirea sava lua o turnurd curioasd sub pana lui Stanislaw Orzechowski (1513-15 6 6), contemporanullui Cromer, care, vrind sd-lelogieze superlativ pe Stefan cel Mare, il face §i invingdtorul lui Baiazid. Este deocamdatd singura märturie cd victoria de la Rovine a pdtruns 0 in memoria istorica polond, fie 0 in aceastd manierd, care-1 spolia de ea pe Mircea in favoarea lui Stefan. Se §tie cd pentru istoriografia polond culmea admiratiei a atins-o marele Stefan, astfel inck, socotindu-lsingurul in stare O. invingd "intr-o singurd vard" 0 pe Baiazid, §i pe Matias Corvin 0 pe loan Albert37, istoricul polon aducea un omagiu indirect adevdratului invingdtor al "Trdznetului". Cel mai important moment in procesul formdrii unei imagini corecte despre ceea ce a fost "politica polond" a lui Mircea I 0 politica "munteneascd" a regelui Wladislaw Jagiello il constituie, färdindoiald, publicarea, In anu11758, de cdtre Mathias Dogiel, a primului tom din vasta culegere Codex diplomaticus Regni Poloniae et magni ducatus Litvaniae, operd reprezentativd ce se inscrie in preocupdrile eruditiei europene din Epoca Luminilor. Aici se tipäresc pentru prima °aid cele mai importante acte legate de relatiile româno-polone in vremea lui Mircea I. Si anume: 1. Actul din 10 decembrie 1389, prin care trimi0i plenipotenti ai domnului Tdrii Romäne§ti, Manea 0 Roman Herdscu, impreund cu Drdgoi din partealui Petru Mu§at, domnul Moldovei, recunosc incheierea tratatului de aliantd §i-i precizeazd clauzele. Ei califici tratatul "un legdmânt de prietenie nestrdmutatd, care si se tind de amandoud pdrtile in veci nestricat" §i revin asupra ideii atunci când afirmd cd, dad ajutorul impo- triva unui atac al regelui Ungariei este obligatoriu, "impotriva altor du§mani §i a oricdror altora ce vor sup Ara pe sus-pomenitul domn Vladislav regele, [Mircea] 11 va ajuta dupd buna pldcere a liberei sale vointe, precum se cuvine prietenului sd fad". La fel, regele este obligat sd dea ajutor numai in cazul unei agresiuni din partea Ungariei contra 36 www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL MARE Tarii Romane§ti, ramanand la voia sa dad sä o fad sau nu in cazul altora ce ar ataca-o." Actul din 20 ianuarie 1390 reprezentand textul domnesc anuntat in documentul precedent.39 Sunt repetate, intocmai, clauzele preväzute in actul anterior, cu specificarea: intru a cdriia marturisire 0 tarime, dam scrisoarea aceasta intarita cu autentica 0 cea mare pecetea noastra. Dat in Lublin, in ajunul santei Vergurei Agnes, in anul Domnului 1390." Sincai comenteaa "Sarbatoarea santei Agnes cade in 20 ianuarie, a§adard in ianuarie din anu11390 Mircea Voda au trebuit sa fi fost de fatd In Lublin"40. . Actul din 17 martie 1390, prin care Roman Heräscu 0 Radu Gadki, trim* la Suceava, consemneaza discutiile avute in capitala Moldovei cu trimi0i regelui Poloniei, Gervasiu de Dalovit §i Bencon de Zaboruc. Acesta este actul rezumat de Cromer, Øreprezintd o mostrd importantd a gandirii diplomatice roma no*, In spetd a lui Mircea I. "[...] de cealala parte, pentru unirea §i legätura prieteniei nevätämate celei ce a fost pani acum intre prezigi domnii nqtri §i care, cu ajutorul lui Dumnezeu, va fi §i in viitor, spre implinirea norocitä a aceleia§i uniri, adtând scrisorile cele autentice §ipecetluite ale amândurora acute, precum s-au agAduit, pentru astfel de legAturd, am hoarit §i am acut precum s-a pärut mai bine §i mai sant la amândoul pärtile dintre noi §i, dupä ce am dezbAtut cu de-amanuntul, am aflat ni§te articole care vor Iliad mai tare unirea in conditiunile sale: adid CA prezi- sul domn regele Poloniei sd nu inceapd ,O sd nu porneascd nici o' ceartd ,si nici un rdzboi in contra regelui Ungariei ,vi a supu,silor lui fdrd a ingiinta mai intai domnului nostru Mircea Voievod ssi sfittului lui toate calitatile in parte ale acelor certi ssi rdzboaie ,si fard a fi acelea aprobate prin sfatul demnit '44 lui celei regale. Marl de acestea dad vor fi fost acute adid alte armistitii de pace sau concordii intre prezisul Mircea Voievod, domnul nostru, §i intre regele Ungariei, sau se vor fi prinlit pentru un timp, sau se vor fi °tin- duit pentru totdeauna, sau se vor fi hotdrit in once mod afländu-se domnul rege al Poloniei legat printr-n-sele, atunci sus-numitul rege va 37www.dacoromanica.ro ALEXANDRUV. NIA trebui sá le aprobe, sá le primeasci §i sä le intAreasci, §i sä le tie de bune, de primite i de intdrite in toate clauzele, deosebirile i punctele lo r prin intlrirea pecetei sale celei autentice pentru un timp sau pentru totdeauna, precum va cere o astfel de trebuinta. Asemenea, ca aceastA unire fericita si rdinke neinfranta in toate conditiunile sale, am hotdrit ca oricine dintre confederan care s-au primit in aceastäunire §ilegkurk In once mod se va abate de la conditiunile unirii, atunci celelalte pirti ale unirii, dojenindu-1 mai intk serbkoresc, trebuie §i pot astfel aduci a§a incdt sl implineasci fágáduielile prezisei uniri §i sl le tie nevitImate."41 Dei clauzele propuse de Mircea nu au fost acceptate de Wladislaw ja0ello, pretentiile pacifiste ale domnului romdn s-au dovedit realiste, cdci, in cele din urmi, intre cei doi suverani, polon i ungar, s-au stabilit relatii inscrise pe aceste co ordonate prevAzute de el. Dupd cum se constatd, Mircea I dorea sd sublinieze §i mai pregnant caracterul preponderent defensiv al intelegerii §i sä prevind antrenarea sa intr-un fázboi de aventurd declarat Ungariei de cdtre regele Poloniei. Totodatd, i§i rezerva libertatea de a lucra in vederea realizdrii unitdtii frontului cregin, obligindu-1 pe regele Poloniei sd fie de acord in cazul in care, intervenind o schimbare In politica Ungariei, se va ajunge la o aliantd intre Ungaria §i Tara Roma- neascd. Este evidend puterea voievodului romän de prospectare a conjuncturii internationale. Ind din primävaralui 1390 el prevedea clipa cand Ungaria, sub presiuneapericolului otoman (suntem la mai putin de un an d upd blfdlia de la Kosovo, care a dat Europei mdsura pericolului), va fi constrânsä sa caute aliaçi in defensiva antiotomand. Actul din 6 iulie 1391, prin care se reinnoie§te tratatul din ianuarie 1390 in termenii initiali, fdrd introducerea amendamentelor cerute in martie 1390.42 Actul din 17 mai 1411, prin care se reinnoie§te tratatul celvechi, dupd evolutia oarecum sinuoasa a raporturilor cu Polonia, determinatd de orientarea lui Mircea cdtre alianta cu Sigismund de Luxemburg. Din nou asistam la manifestarea clarviziunii politice a celui ce, prevdzind iminenta noud antantä dintre cele doud regate (ea se va perfecta la Lublau 38www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL MARE In anul urmItor)43, il leagä pe 'Wladislaw Jagiello prin vechile clauze antiungare, flcând imposibill astfel o solutie de imp Artire a Tärii Române§ti, de felul celei prevkute pentru Moldova in pacea de la Lublau. Se defineau In noua redactare §i mai precis obligatiile §i actiunile care incumbd partenerilor in cazul unui atac asupra unui a dintre ei.latl-le in traducerea atAt de expresivd a lui Samuil Micu: "A§ijderea §i domnul Vladislav craiul, la pofta noastri, anume improtiva craiului Ungariei 0 Improtiva supOlor lui, Cu toatä putinta §i puterea lui trebue 0 iaste detoriu si ne ajute. lar la Intämplare ca aceia, când craiul unguresc vrAjmigge s-ar scula, el sau ai lui, asupra de multe ori zisului domn Vladislav craiul etc. atunci noi fäghluim cd vrAjmA§e§te, cu neamul nostru, vom asupri margin& Terii Ungure§ti cu foc §i cu tot räul. lar când mai sus zisul craiul Ungariei etc. asupra noastrà sd va scula sau va ispiti sä intre vrdjmA§ea0e In pämäntul nostru, atunci mai sus zisul domnul Vladislav craiul, toate aceste mai sus zise, cu toatA putinta §i puterea sa si trebuiasci 0 se fie datoriu no ao a le face §i a ne ajuta, ca un priiatin pururea sau obici[nuit] a face §i precum i cea mai dinainte scriso are de indetorire a noastrà pläcute §i Intärite avându-le, ca cum acelea din cuvânt in cuvänt prin vartutea acestii scrisori o primim 0 o Intärim, insä addogInd g puind cum cA de cumva cineva dinträ noi va indfázni vreo migare a face §i a sl pune impotriva noasträ, sau va ispiti ceva Improtiva domnului Vladislav craiul, pre unul ca acela impreunä cu mai sus zisul domn Vladislav craiul, poftind gea vreamea, voim de tot a-1 strica 0 On' la färtariul cel de pe urmä, precum nideniia §i nevätämata iubire 0 prietenie ne indetorege acum pre noi 0 a face pururea ne sile0e.»44 In anul 1411 Mircea era la apogeul puterii sale militare §i politice §i al intinderii teritoriale a tärii, ceea ce explici, odatA mai mult, spiritul in care era redactat tratatul, ca §i interesul Poloniei de a-1 avea aliat in actiunile diplomatice care au dus, in cele din urma, la intelegerea de la Lublau. Acestor cinci acte li se adaugd, in editia lui Dogiel, diploma din 26 mai 1396, de inchinare a lui Vlad, cel care, temporar §i numai pentru o parte a teritoriului pit, 1-a fillocuit pe Mircea pe tronul de la Arge§.45 39www.dacoromanica.ro AnDcANDRu V. DITA Si acest act fusese cunoscut lui Cromer, care, pe temeiul lui, inceard inscrierea cronologid a evenimentului, prezenfandu-1 drept urmare a infrangerii lui Sigismund la Nicopole. El semnaleaz'ä marginal cä" este vorba despre "Vladus Bessarabie palatinus in fidem et clientelam regis Polono- rum venit" (Vlad, palatinul Basarabiei vine la creding 0 vasalitate fata de regele Poloniei). intrucit pasajul respectiv a fost nu o data gregt interpretat, il reproducem aici integral, in contextul respectiv: "A nul 1396 Regele Sigismund al Ungariei infriint de turci la Nicopole. Dar chiar in acel an 1396, Sigismund, regele Ungariei, dupi ce adunase o mare armatI din multe neamuri cre§tine, a luptat fdrd succes la Nicopole cu turcii condu§i de Baiazid, fiul lui Ainurat, [care,] dupá ce ii supuseie pe turci, greci §i macedoneni, ii atacase pe mysi, adicl pe bulgari §i slrbi, despirtindu-i de unguri. ScdpAnd totu§i, dupl ce a trecut Dundrea cu o corabie, a fugit la Constantinopol, §i. de aici, ceva mai pe urmd, la Rodos §i apoi s-a inapoiat in Dalmatia §i Ungaria. Intre timp hIsà, in anul urmAtor, turcii au jefuit cumplit provinciile Ungariei. Crezand CA regele Sigismund piense, Vlad, Voievodul Basarabiei §i coinite al Severinului, a trecut de build voie, prin act de supunere, in ascultarea §i clientela lui Vladislav, regele, §i a Hedwigdi, regina Poloniei, in calitatea [lol] de mogenitori ai Ungariei. Altii (istorici AVD) afirmi el aceasti luptà nefericità pentru cre§tini s-a dat in anul precedent [1395]. In acest rizboi au luptat impotriva barbarilor chiar §i unii voluntari polonezi, iar unii dintre ei au cdzut luptând cu vitejie."46 Vom vedea la locul potrivit ce s-aputut improviza pe baza acestui text Pe langA cele §ase documente enumerate mai sus (cinci privindu-1 pe Mircea, iar unul pe Vlad), cloud intrate in circuitul istoriografic ind din secolul al XVI-lea, prin intermediul lui Cromer, celelalte dobandind o mare difuzare incepAnd din a doua jumätate a secolului al XVIII-lea, datoritd editiei lui Dogiel §i, apoi in secolul urmdtor , marii colectii a lui Fejér, mai existd alte cinci mArturii despre relatiile lui Mircea cu Polonia, 40www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE descoperite §i puse in circulatie mai tArziu, dupd ce principalele constructii istoriografice clddite pe baza precedentelor 4ifeicuserd drum In istoriografia internationald fi romdneascd: 1. Scrisoarea lui Mircea cAtre Wladislaw Jagiello, trimisi din Giurgiu, la 10 august, dar färd data anului, incat istoricii sum nevoiti sl facd numai presupuneri (P.P. Panaitescu, Mircea ce! Beltran, p. 328 o wag in anul 1415). A fost descoperitA in "Arhivul principal din Var,rovia" §i editata intaia oarl de N. Murzakevie in "Zapiski Odesskago OWeestva", IV, 1860, p. 322-323; apoi de VA. Uljanickij, in lucrarea sa Materialy cija istorii vzaimnych otno§enija Rossii, Pol'§i, Moldavii, Valachii i Turcii, Moscova, 1887 (unde a publicat, in extrase, §i cele §ase acte preluate dui:a Dogiel); a treia °ail de Emil Kaldniacki in Hurmuzaki, vol. cit., Apendice II: Documente slavone din Arhivele Imperiale din Moscva. Procurate de Nicolae Kretzulescu, publicate cu traduceni latine §i note de -, doc. nr. 653, p. 825-826 (cu o traducere in limba latind); a patra oara dupAHurmuzaki de L. Miletie in Dako-romdnite i tjahnata slavjanskapismenost, in "Sbornik za narodni umotrvorenija, nauka i kni2nina", IX, 1893, p. 298 (§i extras, p. 119-121); a cincea oard editia cea mai bura de Ivan Ohienko, Dvi gramoti voevodi valass 'kogo Ivana Mirci Velikogo, In "Byzantino-slavica",111, 1931, p. 419-420 (vezi aprecierile lui Damian P. Bogdan pe marginea acestui studiu, publicate in "Revista Istorica Românr, II, 1932, fasc. IV, p. 414-417); ultima oard de Stoica Nicolaescu, Documente inedite de la Mircea ce! Bdtran (13861418). Extras din "Revista Muzeului §i Pinacotecei Municipiului Bucure§ti", nr. II, [Bucure§ti], Atelierele "AdevArul" S.A., [1936], p.44-46 (Nicolaescu publicând aici §i fotocopia documentului).47 Cercearile par a da dreptate lui A.D. Xenopol §i Ilie Minea, care legau aceastà scrisoare de reinnoirea tratatului cu Polonia in 1411 §i invocau formula de titlu: "domn al multor ceati turce§ti" (mnogyin turskim gorodovom gospodim), valabill numai in timpul domniei lui Musa Celebi (1410-1413), cOnd sunt din ce in ce mai multe dovezi cl a§a cum a intuit -41www.dacoromanica.ro ALEXANDRU If. DITA incäB.P. Hasdeu Mircea a staphit temporar un teritoriu sud-dundrean ce se intindea pina in vecindtatea Adrianopolului.48 Privilegiul comercial, fAra dad, redactat in limba slavona i acordat negustorilor lioveni, descoperit de B.P. Hasdeu "la Archiva municipald de la Leopole, fascicul 517, nr. 8", §i. publicat in original §i traducere in "Archiva Istorid a Românier, tom I, partea I, 1865. Editorul il prezinta astfel: "Mircea ce! Mare scute§te de vAini pe negutitorii poloni §i litvani, afarl de ud singurd vAmuire la des cArcare, in rargovi§te, permitandu-le taliberd circulatiune prin toate orasele, schelele, caile muntoase, Mat chiar acolo unde vsámile sunt arendate particularilor, vame§ii O. se multumeascd d-a apretui marfa, lAsand suma de platit pe socoteala domniei" (p. 3). in acest document regele Poloniei §i ducele Lituaniei, Witold, stint numiti "roditelea i brata gospodstva mi Vladislava kralea" (p el rintele ofratele domniei mele, regele Vladislav)§i, respectiv, "brata gospodstva mi velikogo knjaza Vitolta" (fratele domniei mele marele kneaz Vitold). Documentul nu a mai fost tipArit de atunci in original. 0 noud traducere a fost efectuatd de autorii volumuluiRelatiile internationale ale României In documente (1368-1900), p. 94-95, sub anul 1403, datare avansatd de P.P. Panaitescu, invocându-se §i faptul cd "la 23 septembrie 1403 Mircea a reinnoit §i tratatul de aliantà cu Polonia". Privilegiul comercial acordat de Mircea I in anul 1409 negustorilor din Liov, emis in capitala sa, Arge§, §i publicat prima °ail in 1878 de Emil Kaluiniacki in Dokumenta moldawskie i multanskie z archiwum miasta Lwowa,inAkta grodzkie i ziemskie , VII, Lwow, 1878, p. 22-23. Originalul in limba latinA, cu pecete atarnatd, in Arhivele Municipale din Lwow.. Nu a mai fost republicat decat de P.P. Panaitescu." 0 traducere in limba româna nu existä, doarrezumatul cu care i§iinsote§te monografia P.P. Panaitescu: "Mircea voievod inarege negustorilor din Liov§i din toate tdrile regeluiVladislav§i ale marelui duce Vitoldprivilegiul de a veni in tara lui cu posavuri §i alte mà'rfuri, plAtind numai tricesimma la Tirgovige. Ei vor avea voie sl exporte din Tara Româneascl once fel de marfuri, afad de argint." Este important de retinut formula de -42 www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE adresare: "domini regis Polonie ducisque Vytoldi, serenissimorum princi- pum fratrum nostrorum". P.P. Panaitescu insotege reeditarea acestui text cu editia unui foarte important document emis de regele Wladislaw la data de 6 februarie 1410, §i publicat de istoricul roman pentru prima oard, dupà originalul dinBibli- oteca Czartoryski din Cracovia, sub urmAtorul rezumat: "Vladislav Iagello regele Poloniei intare§te vechile tratate de alianta cu Mircea voievod, fagaduind ca le va tine in chip nealterat, iar Mircea la randul sail se va obliga sale tie la fel din partea lui, trimiland exemplarul sau regelui."5° Se vorbe§te de "magnifico domino Myrcze woyewode Bessarabie, alnico nostro sincere nobis dilecto". Avem astfel, trei ani la ränd 1409, 1410, 1411 dovezile unei apropien deopotrivä economice §i diplomatice soldate cu reinnoirea solemnä a vechii aliante, pe aceegi bazä a deplinei egaliati §i egalei cinstiri reciproce a partenerilor. Scrisoarea lui Mircea, aproape sigur din acee4 categorie de documente, era probabil menitä sä risipeascd unele intrigi care urmäreau sä impiedice aceastä apropiere dintre regele Poloniei §i cel mai puternic §ef de stat din Sud-Estul Europei in acel moment. Actul din anul 1403 (datat precis de P.P. Panaitescu: 23 septem- brie) prin care sunt reconfirmate §i reinnoite vechile aliante. Scris In limba slavond de un diac rutean, a fost descoperit §i publicat de Uljanickij in 1887 §i reprodus in Hurmuzaki51, cu o traducere in limba latini. Nu existä o versiune in limba romini.52 P.P. Panaitescu crede ci o datä cu acest act, prin care se reluau bunele raporturi munteano-polone s-a dat §i privilegiul comercial editat de Hasdeu.53 Procesul diplomatic inceput cu acest act mai degrabA personal, purtând pecetea mid, se va desävär§i in 1411 prin actul solemn in care pecetea mare a voievodului figureazä in centru, insotiti de cele ale boierilor. Si in actul din anul 1403 regele este "marele §i multiubitul nostru prieten, regele Vladislav". Nu se precizeazä acumimpotriva cui se indreapta alianta, ceca ce pune un accent deosebit pe formulärile exprese din 1411. -43www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA 0 cercetare ambuntità a istoriografiei polone modeme §i contempo- rane, spre a vedea in ce mäsurà s-a luat act de aceastä deschidere munteanä a politicii externe jagiellone, färnâne de intreprins. Deocam- datä semnaläm doar câteva lucräri unde subiectul a impus luarea in consideratie a persoanei lui Mircea I 0 a evenimentelor de la Dunäre: Josef Skrzypek, Poludniowo-wschodnia politika Polski od koronacji Jagelly do smierci Jadwigi i bitwy nad Worskla (13861399), Lwow, 1936; B. Stachon,PoliOa Polski wobec Turcij w XV wieku, Lwow, 1930; E. Zawalinski, Polska w Kronikach tureckich XV i XVI wiek, Stryj, 1938. ISTORIOGRAFIA IMPERIULUI OTOMAN Mircea I a fost cel mai redutabil 0 mai eficient adversar al expansiunii otomane in Europa timpului säu. Dad victoria de la Rovine a insemnat punctul culminant in confruntarea natal-ä a lui Mircea cu forta armatä otomanä, momentul de värf al carierei sale politice pe plan europeanl-a constituit recunoa§terea chiar de dtre fiii lui Baiazid aflati, dupd 1402, In luptä pentru succesiunea la tronul imperial a faptului cd domnul TAM Române0i este omul in stare sá decidd rivalitatea dintre Mehmed, Suleiman 0 Musa (prin deschiderea unui front european dinspre Tara Româneasd, in favoarea celui din urmä). in acel moment se poate afirma färd a exagera domnulTdriiRomâne§ti devenise arbitrul luptelor läuntrice din Imperiul Otoman i cel mai puternic §ef de stat din rdsäritul Europei. Cei care i-au stabilit locul in ierarhia politico-militara a vremii au fost §i nu intamplator tocmai adversarii sal cei mai mari §i mai puternici. Istoricul dasic Ibn Kemal, scriind in perioada de apogeu a puterii otomane, pe vremea lui Suleiman Magnificul, 1-a caracterizat pe Mircea drept "cel mai vestit dintre principii tärilor gheaurilor ce erau in vremea sa", cuvinte cel-au inspirat pe umanistul german Leunclavius primul istoric occidental al otomanilor sä-lcaracterizeze cu urma- - 44 www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL MARE toarele cuvinte: "vir inter Christianos fortissimus et acerrimus" Principe intre cregini cel maiputernic ssi cel mai ager, cum s-a tradus acest acer, care inseamna foarte multe lucruri deodata, pe langaager:pdtrunzdtor, ascufit, inflacarat, energic, aprig inddrjit5t in contrast cu realitatea surprinsa de Ibn Kemal, istoriile europene ale Imperiului Otoman au creat o imagine la antipod: a unui invins, obligat sa plateasca tribut si sa se inchine. Explicatia se afla in cronicile otomane tarzii, in raport cu evenimentele narate, folosite ca izvor, unde adevdrul istoric neplacut fusese fära scrupule modificat, iar infrangerile transformate in victorii. Dar chiar si sub aceastd forma a versiunilor deformate sau falsificate , istoriografia otomana este dovada cea mai evidenta ca faptele voievodului roman au avut un impact deosebit, astfel incat s-au constituit intr-o pregnanta s'i reall traditie otomand, deoarece, insumate, textele consacrate lui Mircea de cronicarii imperiului, dep4esc cu mult tot ce s-a scris in alte istoriografii pana in epoca moderna. Valoarea documentara, dar nu mai putin semnificativa, a izvoarelor otomane pentru cunoasterea domniei lui Mircea I este de domeniul evidentei. Punctul de vedere al adversarului se cere cunoscut in primul rand, desigur, dar fiind avizati asupra conditiei insesi a istoriografiei otomane, istoriografie imperiald, nascuta, in infatisarea sub care se cunoaste astazi, spre sfarsitul domniei sultanului Murad 11(1421-1451) "a cärui domnie stralucitä observa Franz Babinger inlatura cu desavarsire urmarile infrangerii de la Angora"56. Cei mai vechi reprezentanti ajunsi pana la noi si-au scns operele in timpul lui Mehmed II, cuceritonil Constantinopolului.57 Motiv pentru care optica istoriografiei otomane, prin inseksi natura cí momentul constituirii sale, este subordonaki imperativului sldvirii Casei lid Osman, ajunsd la momentul candinstituie un imperiu tricontinental celi va instala capitala in gloriosul centru cregin al Europei vremii, Noua Roma a lui Constantin cel Mare. in perioada urmatoare, de un secol si jumatate, ace astä istoriografie se va dezvolta si va da cateva dintre cele mai man figuri ale ei sub semnulapogeului acestei noi puteri imperiale, apogeu atins in timpul domniilor succesive ale lui Baiazid II, Selim 1 si Suleiman Magnificul. -45www.dacoromanica.ro AuxANDRu V. DITA Mentalitatea istoricilor otomani §i fwictia de cronicari oficiali, de Curte, a celor mai multi dintre ei, le va impune de la sine normele de lucru, norme din care respectarea adevärului istoric, atunci cand este defa- vorabil orgoliului §i intereselor otomane, lipse§te cu desavär§ire. "La figurat precizeaza turcologul roman Valeriu Veliman analele otomane, cele redactate incepand din a doua jumätate a veacului al XV-lea, sunt In ceea ce prive§te, sa spunem, capitolele consacrate epocii de formare a Imperiului Otoman asemenea palimpsestelor, cdci fiecare autor, anonim sau cunoscut sub un nume sau altul, inspirandu-se vizibil din operele inaintgilor, le «§terge» pentru a le rescrie, de fapt, addugand noi amdnunte ce poarta amprenta nivelului sau de cultura, a pozitiei §i intereselor sale, a realitatilor politice din vremea sa."58 Pe de aid parte, a§a cum observa tot Babinger in studiul citat, dat fiind caracterul incipient al istoriografiei otomane "nu putea fi multa vreme vorba de o intelegere a situatiilor variabile in timp §i spatiu §i, cu atat mai putin, de o intelegere mai adanca a evenimentelor istorice. Numai destinul exceptional al steipeinitorului, care se inalta deasupra masei, peirea sei aibe 1 pentru acestpopor o valoare general omeneascei. AsUel se explica de ce vreme indelungatd , ca de altfel in toate istoriografiile primitive, seirbdtorirea, transformarea personaliteitii proeminente a Emirului, constituie viata adeveiratel a amintirilor istorice din aceste veacuri."59 Consecinta directa este estomparea pe cat cu putintd a momentelor cand sultanii in§i§i sunt pu§i in dificultate de evenimente. Si daci vom afla accente de sinceritate, recunogteri chiar patetice cand este vorbi de infrangerea unui pa§'A ori vizir, nu ne putem agepta la recunoa§terea infrangerii sultanilor. Numai atunci când dobande§te caracterul unei catastrofe cu final hnposibil de ocultat, cum s-aintamplat laAnkara in anul 1402 cu Baiazid, nici un procedeu nu mai poate fi intrebuintat spre a masca adevarul. Confruntarearomlno-otomand din vremealui Mircea I ocupi un loc important in istoriografia otomanä, ca §i momentele urmatoare, de dupl 46 www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE Mircea I. Tocmai de aceea, daca exista astazi o istoriografie neotomana care ar trebui sa posede traduse integral principalele cronici otomane din secolele XV-XVII, aceasta este istoriogafia romineasca. Caci numai asemenea traducen i complete permit evaluarea ponderii elementului românesc in ansamblu §i °fell un veritabil instrtunent de lucru cercetatorilor necunoscatori ai limbii izvoarelor. Ce-i drept, in momentul de fata istoricul roman este mai avantajat decal N. Iorga (autorul unei Istorii a Imperiului Otoman alcatuita pe temeiul traducerilor occidentale, in special latinegi, ale surselor otomane), dar ne-am amagi socotind cd una dintre cele mai urgente §i mai vitale nevoi ale istoriografiei române§ti cunoagerea izvoarelor otomane a fost rezolvata prin culegerea de fragmente traduse, publicata sub titlul Cronici turcegiprivind prile Roma' ne6°. Suntem, cu aceste culegeti de extrase, abia la primul pas, care de altfel rezerva surptize dintre cele mai nea§teptate §i nu tocmai placute celui obligat sá se bazeze pe traducetile respective §i pe probitatea muncii de excerptare61. Dificultatile istoriografiei române§ti (care nu a reu§it sa aibä pand acum nici mäcar o singuri cronica otomand in limba sa, spre deosebire de versiunile in limbile latina, italiand, franceza, germank care au in urma secole, dei factorul otoman nu a jucat pentru tarile respective rolul detinut In istotiaromânilor) sunt sporite de cele ale istoriografiei otomane inse§i, nu cu mult mai inlesnita, dar beneficiind de interesul general pentru propriile izvoare. Totu§i, numeroase scrieri continua sa ramana in manuscris pand astäzi, §i nu dintre cele de rangul doi. In anu11938 Franz Babinger deplängea lipsa unei editii din Mehmed Neri ("pe care nu-1 avem, pand acum, in nici o editie"), din Idris Bitlisi ("acest izvor de prún rang pentru istoria otomana i§i ageapta inca editorul, ceea ce arata cat de trista este situatia actuala a valorificdrii vechilor cronici otomane") §i din Ibn Kemal ("celebrul Kemal Pa§a Zade, a anti cronica se numara printre cele mai importante izvoare ale istoriei otomane din veacul al XVI-lea, cu toate ci nu a fost publicatä nici mäcar in extrase"). intre timp, Neri a fost editat in Turcia, in 1949, si de germanul Franz 47www.dacoromanica.ro AwcANDRu II: DITA Taeschner, in clouà manuscrise facsimilate, din multele ce s-au pästrat (1951, 1955)62. In schimb, despre Idris Bitlisi citim chiar §i in a.nul 1966, In primul volum din Cronicile turcegiprivind Tdrile Române: "Niel unul din manuscrise nu a väzut 'MA lumina tiparului, dei publicarea lor ar fi prezentat importantd, dat fiind ea opera lui Bitlisi trateazi cu multe amanunte pdtrunderea turcilor osmanldi in Peninsula Balcanied. Traducerea extraselor alaturate privind istoria Tarilor Romine s-a acut dupä versiunea turcd incompleta a lui Abdulaba'i Sa'di, folosindu-se un microfilm aflator la Biblioteca Centrala de Stat a Republicii Socialiste Romania."63 Cronica lui Ibn Kemal a fost intre timp editata, dar numai in parte, §i nu in editie critica, in Turcia64. Am insistat asupra acestui aspect al problemei, deoarece, vorbind, de exemplu, despre modul cum cronicile otomane infdti§eazd confruntarea dintre Mircea I §i Baiazid, avem in vedere nu doar o problema de istorie romdneascd, ci, mai ales, una de istorie universala, caci este vorba despre singura mare infrângere suferiti de un sultan otoman direct pe câmpul de luptà din parteaunui ef de stat cre0n, in toara" istoria imperiului semi-milenar. Si, totodatä, este cea dintai infringere pe care sultanii din perioada constituirii Imperiului Otoman o sufera personal in Europa. Pdrerea lui Edgar Pitcher cd Baiazid a fost infrant inainte de Ankara "de doud ori": in Asia de Kadi Burhannedin §i in Europa de "Mircea al romanilor"65, a fost pusa la indoiald in ultima vreme, considerandu-se ca Baiazid a evitat confruntarea Cu Kadi Burhannedin, deci aceastd infrIngere nu este sigura.66Prin urmare, foculprodus asupra istoriografiei otomane de obligatia de a vorbi despre acest moment unic din istoria Casei Osmane, precum §i solutiile adoptate pentru estomparea realitatii istorice, in conformitate cu caracterul ei de istoriografie obligata O. infäti§eze numai victorii ale "emirilor päzip de Allah", devin un subiect de importanta generall Inca din 1975, pe baza volumului intli din Cronici turcessti privind -48www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE girlie Roma ne , Viorica Pervain %cm urmatoarea observatie: "Cronicile turce§ti inca n-au fost sistematic cercetate §i utilizate, dar se poate consta- ta, trecandu-le M revistä, cum de la aprecierile modeste §i ambigui ale primilor cronicari (Enveri, Orudj) se ajunge la exagerarile intalnite la Sa'adeddin, Kodja Husein §i Kara-Celebi-Zade (in Cronici turcoli I, p. 39, 48-49, 303-304, 441-442, 543)." 67 Aceea§i tonalitate o aflam, un deceniu mai tarziu, la Dan Zamfirescu: "Numai cronicile otomane stint unanime in a striga pe toate vocile «victoria» lui Baiazid §i plata tributului, dar §i aici se observa' o nuantä: Enveri, care este cel mai aproape de evenimente (a scris pe la 1465, la mai putin de un secol distantd !) vorbe§te doar de «plocon» («Mircea s-a impacat §i a trimis avutii cu solii») si-1 explica' nu prin faptul ca Mircea a fost infrant in lupta, ci pacdlit de otomani, care au aruncat mortii lor in Arge§ §i au lasat pe ai lui Mirce a pe camp ul de lupta ! Dimpotrivä, cu cat scriu mai tarziu, cu aka cronicarii otomani devin mai viteji, «victoria» lui Baiazid e mai totalä §i «darmile» devin tribut !" 68 insa nu numai "momentul Rovine" se afla consemnat in aceste izvoare, ci, cu totul, patru sunt momentele de istorie otomana care au inscrise pe ele numele domnului roman: Prima expeditie de prada otomana la nord de Dunare, con- dusa de Firuz bei, amintita de cronicari pentru bogatele prdzi aduse, cu omiterea faptului ca o§tile invadatoare au suferit o infrangere ramasa in memoria istorica balcanied. Expeditia punitivä' a lui Mircea, soldata cu distrugerea taberei akingiilor (nu era In cauza persoana sultanului) §i cu o grava infrang ere a lor. Expeditia condus a personal de sultanul Baiazid, in fruntea intregului potential militar al imperiului, terminatä cu o con- fruntare militará extrem de sangeroasi Evenimentele legate de amestecul lui Mircea in luptele interne din imperiu, pand la restabilirea unitatii sub Mehmed I, §i, inclusiv, in timpul domniei acestuia. 49 -- www.dacoromanica.ro ALIDUNDRU 1/. DITA Dar modul cwn izvoarele otomane au fost cunoscute, selectate, prelucrate si chiar contrazise de cei ce au avut acces la ele, a determinat si imaginea turcologiei europene despre seful de stat roman si despre evenimentele In care s-a aflat angrenat. In felul acesta turcologii i-au conditionat si pe cei ce nu puteau avea acces la izvoarele respective deck prin mijlocirea lor. intaia istorie a Imperiului Otoman tipeirittl, a carei influenta va dura secole in sir, apartine umanistului german Johann Löwenklau (15331593), cunoscut sub numele latinizat, dupa moda umanistilor, Leunclavius: Historia musulmana turcorum de monumentis ipsorum exscriptae libri XVIII, un impunator volum de aproape o mie de pagini format mare, aparut in anu115 911a Frankfurt. A fost precedat de versiunea latind a unor cronici otomane sub titlulAnnales Sultanorum Othmanidarum a turcis sua lingua scripti, Francofurdi, 1588 (retiparita in 1596). In Annales numele lui Mircea se allá la p. 16, expeditia lui "Feris bei", iar la p. 27 sprijinul dat lui Musa. In Historiae (numerotata pe coloane) la col. 315, expeditia lui Firuz; col. 319-320, confruntarea cu Baiazid; col. 418, relatiile cu Musa Celebi. La Leunclavius gasim, pentru prima oard, pe Mircea numit si Marcu: "Mirkies Iflacus, sive Marcus Valachus , vir inter Christianos fortissimus et acerrimus". Si nu poate fi o intamplare cd binecunoscuta caracterizare a lui Leunclavius apare exact in contextul relatiilor cu Musa, adicd atunci and se cerea explicatd cititorului pozitia lui Mircea fatd de partenerul otoman.69 Cea mai importanta sintezd de istorie otomanä a secolului al XVIIlea apartine lui Richard ICnolles, The General historie of the Turke's from the first beginning of that Nation to the rising of the Othoman Familie with all the notables expeditions of the Christian Princes against them L..] written by Richard Knolles, sometime fellowe of Lincolne College in Oxford, aparuta intaia card in anul 1603 (cloud volume infolio) §i reeditata succesiv, a cincea owl. in 1638. bate pasaje- le privind pe Mircea I sunt traduse din Leunclavius i intri astfel intr-un nou circuit, pe canalul limbii engleze, fiind preluate -50 www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE partial de Wilkinson (Tableau historique, géographique etpolitique de la Moklavie et Valachie... Traduit de l'anglais par M. de la Roquette, seconde edition, Paris, 1824, p. 15-16) i, de la el, de M. Kogilniceanu. Secolul al XVIII-lea este dominat de Dimitrie Cantenair, prin imp oz anta sa sintezd, al cdrei manuscris "de autor" a fost descoperit in 1984 de acad. Virgil Cândea g a fost recent tip drit anastatic prin efortul editorial asumat de domnul Dan Zamfirescu: Dimitrie Cantemir, Cregerile descregerile Imperiului Otoman. Textul original latin in forma finali revizuità de autor. Facsimil al Manuscrisului lat-124 de la Biblioteca Hough- ton, Harvard University, Cambridge, Mass., publicat cu o introducere de Virgil Cândea, [Editura] Roza Vânturilor, Bucuregi, 1999. Tradusl din latind mai intli in limba englezà §i tipärità in 1734-1735: History of the Growth and Decay of the Othoman Empire (retipdrit in 1756), a fost retradusä in limbile franceza (1743) §i germand (1745) dupl versiunea englezl. Din pdcate, singura traducere in limb a românl. publi- cata sub egida Academiei Române in anul 1876 dupä traducerea germand este aproape de neutilizat, in special datoria limbii latinizante folosite de Iosif Hodo În versiunea originall, latind, de care dispunem acum datorità editiei citate, domnia sultanului Baiazid I apare la paginile 86-96, urmata de capi- tolele Interregnum sub Suleiman Czelebifilio Ildirim Bajezid (p. 96101) g Interregnum. Musa Czelebifilii Sultan Bajezid (p. 101-105). La paragraful al doilea, intitulat Pugna cum Moldavis, ne confruntlm cu transferul in timp al expeditiei sultanului Mehmed II impotriva lui Stefan cel Mare, pe vremea lui Baiazid I. Aici este descrisä tactica urmatà de voi evod §i se consemneaza (inainte de Neculce) legenda despre mama lui Stefan cel Mare care refuz sd-1 primeascl in cetate §i-1 admonesteazd, trimitându-1 la lupti pentru victorie (se §tie cä legenda nu are bazd reald, deoarece in 1476 mama domnului era decedatl). Sunt indicate locul bätàliei Razboen §i numele voievodului Stefan. Paragraful este compus, evident, de Cantemir, pe baza unei traditii 51 www.dacoromanica.ro ALExANDRu Drfli confuze semnalatà pentru prima coara la istoricul polon Stanislaw Orzechowski (vezi mai jos p. 129) §i nu se putea afla in analele otomane pe care le-a tradus in prima parte a lucrärii. Eliminat astfel din cuprinsul istoriei cantemiriene i inlocuit prin Stefan cel Mare, domnul Tärii Române§ti nu mai apare nici in paginile care descriu interregnul fiilor lui Baiazid. Notele referitoare la aceste trei capitole din partea a doua a cärtii nu schimba situatia. Aici, dupd o amplä prezentare a lui "Stephanus Princeps Moldaviae re et nomine magnus, heros sui seculi strenuissimus, celebratissimum Hungariae Regem Mathiam Corvinum vicit..." etc. (p. 613) §i o mentiune despre victoria asupra polonilor cu legenda codrilor semänati dupä Hale, afläm "Cum Baiezid Ildirim, bis dimicavit, primo proelio, altero post cladem..." etc. unde sunt date amAnunte referitoare la... bätälia de la Podul Toate acestea nu-1 impiedid insä pe Cantemir readuca pe acelgi Stefan la capitolul dedicat sultanul Mehmed al II-lea, când se refera la campania impotriva lui Vlad Tepe§ din 1462 (p. 138) §i la expeditiile otomane In Moldova din 1475 0 1476 (p. 144). Sd se explice oare aceastä curioasd situatie din opera cantemirianä prin faptul ca, cititor asiduu al cronicarilor Casei lui Osman, principele moldav s-a läsat influentat de modul de lucru al acestora §i a recurs la procedeele lor spre a spori cu faptele vecinilor de acela0 neam gloria propriei tdri, fie 0 comitänd incredibile anacronisme ? Mai mult ca sigur ! Secolul XIX cunogte aparitia a douà sinteze devenite clasice. Prima apartine luiJoseph von Hammer-Purgstall (1774-1856), Geschichte des osmanischenReiches, grossenteils ausbisher unbenützten Handschriften und Archiven, tip Arita la Pesta, in 10 volume, din 1827 pänd in 1835, §i imediat tradusä in limba francezd de Hellert:Histoire dei 'Empire Ottoman depuis son origine jusqu'a nos jours. Traduite de l'allemand par J.J. Hellert, tom. I-XVIII, Paris, Londre, St. Petersburg, 1835-1853. Hammer a dato noul editie germanä "imbunkätitä", in 4 volume, apämtd tot la Buda, in 1834-1836, la rändul ei tradusä in limba francezd in trei -52 www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL MARE volume: &stoke de l'Empire Ottoman depuis son origine jusqu'a nos jours, traduite de Pallemand sur la dewdème edition par M. Dochez, Paris, 1844. DupiLeunclavius, Hanuner, a§a cum vom vedea, este al doilea turcolog ce decide imaginea internationali asupra personalititii i evenimentelor legate de domnia lui Mircea I. A doua sintezl a secolului al XIX-lea, ramas A in umbra lui Hammer netradusä intr-o altd limbd de circulatie, se datoreazd lui Johann Wilhelm Zinkeisen (1803-1863), Geschichte des osmanischen Reiches in Europa. incepe sd aparà din anul 1840 in colectia "Geschichte der europaeischen Staaten. Herausgegeben von U.H.L. Heeren und F.U. Ukert", la Hamburg, la editorul Friedrich Perthes (ulterior se va muta la Gotha), §i parä la moartea autorului in 1863 vor ap Area 7 volume, ducând expunerea istoriei otomane pand la anul 1812. Despre Mircea se face referire In primul volum,urnandu-se intrutotul Hammer, deci se da un nou gir 0 un nou canal de difuziune pentru tezele acestuia, in special data de 13911a care Mircea ar fi inceput si plateasci tribut (aspect asupra clruia vom insista pe larg in cuprinsul prezentei luairi). Prin Hammer §1 Zinkeisen se pune astjel in circulatie o imagine dejOrmatd ,si, in parte, chiar in mod deliberatfalsificatd, imagine pe care, dinpdcate, sinteza lui N. Iorga, cea mai voluminoasd ,vi cea mai prestigioasd a secolului nostru, apdrutd intre 1908-1913 in cinci volume la Gotha in aceeafi colectie cu sinteza anterioard, netertninatd, a lui Zinkeisen , nu numai cd n-o inlocuiege cu una mai aproape de realitate, dar o subscrie cu un nume rondinesc de autoritate". Dupa N. Iorga, secolul XX nu mai cunoa.5te o nota incercare de a da o sintez a ampld de istorie otomand scrisd de invätati din afaraTurciei, in limbi europene de mare circulatie, pârfä la lucrarea in clod volume a lui Stanford Shaw, profesor de istorie la Universitatea din California, Los Angeles: Histoty of the Ottoman Empire and Modern Turkey, vol. I: Empire ofthe Gazis: The Rim and Decline ofthe Ottoman Empire, 12801808, Cambridge University Press, 1976; vol. II: Refirm, Revolution and 53 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU VI DITÀ Republic.. The Rise of Modern Turkey, 1808-1975, 1977. In aceastä ultima sintezl ampla de istorie otomani "Mircea ce! Mare" (Mircea the Great) 0 evenimentele legate de numele slu apar la p. 21 (participarea la batalia de la Kosovo), p.29 (unde se reafirmivechea inventie a lui Hammer despre vasalitatea i tributul din 1391), p.28 (ajutorul dat lui Musa), p.42 (readucerea lui Mircea la vasalitate de are Meluned I), p. 43 unde se pune in circulatie eroarea ci §eikul Bedreddin "found a patron in Wallachia, now ruled by Mircea's son Mihail" (§1-a git sit un patron In Valahia condusit acum de fiul lui Mircea, Mihail). Profesorul american nu are ftiintil despre confruntarea de la Rovine fi victoria lui Mircea, nici despre participarea lui la Nicopole, defi nu uitiiniciunul din presupusele momente cand domnul romii n ar fi fost transformat in vasal. Probabil spre ali intari in felul acesta afirmatia ci "the strongest independent European state able to resist the advance was, indeed, Hungary" (cel maiputernic stat independent capabil sti reziste la fnaintarea [otomand] era, firege, Ungaria)72. intre sinteza lui N. Iorga 0 cea a profesorului Stanford Shaw se inscriu o serie de lucfäri de mai mid intindere, dintre care douà au dobändit o notorietate aparte, ultima reu0nd si capete in România chiar statut de vedetä. Prima apartine colonelului Leon Lamouche, Histoire de la Turquie, Paris, 1934 (in cunoscuta "Bibliothèque historique" a editurii Payot)73, reeditata in anul 1952. A doua este mult citata lucrare a lui Halil Inalcik The Ottoman Empire. The Classical Age 1300-1600, New YorkWashington, 1973,o expunere sintetica de 255 pagini in care partea istoricA propriu-zisl (nararea evenimentelor) ocupdnumai primele 52 pagini. I se acordd lui Mircea in total 4 (patru) ränduri la p. 16, destul pentru a se afirma doui neadeviruri: ci a fost invins la Rovine i ci a fost redus la conditia de vasa174. Cu desävär0re ignorat este Mircea I 0 momentele din istoriaImperiu- lui Otoman ce s-au legat de numele säu in cartea de popularizare a lui 54www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE Richard Peters ("un american de origine germand care a petrecut zece ani din viata sa in Turcia lui Kemal"), intitulata The Story of the Turks. From Empire to Democracy,, New York, 1959. Doi ani mai tarziu a vazut lumina tiparului §i o versiune in limba germana: Die Geschichte der Türken , Stuttgart-Berlin-Köln-Mainz, W. Kohlhanruner, 1961, care a avut §i o noul editie "verbesserte" in 1966, an in Care la Paris, in editura Payot, se edita versiunea franceza a acestei lucrari:Histoire des Tura. De tempire ei la démocratie, tradusa din limba germand de Lucien Piau, din a carui prefata am citat caracterizarea de mai sus pe care o face autorului. Nivelul scazut al acestui demers, care s-a bucurat de o difuzare aparte, se explici de la sine dad vom avea In vedere precizarea pe care autorul o face cu o sinceritate dezarmantd: "selon Hanuner, a l'exposé duquel nous nous en tenons pour l'essentiel" (p. 39). Tot in anul 1966 a aparut in fosta R.D. Germana ampla cercetare dédicata inceputurilor Imperiului Otoman, elaborad de Ernst Werner, Die Geburt einer Grossmacht (1300-1481). Ein Beitrag zur Genesis des türkischen Peudalismus, Berlin, Akademie-Verlag, unde Mircea I este mentionat prima oara (p. 163) in legatura cu batalia de la Rovine, a doua (p. 183) in legaturd cu luptele pentru putere dintre fili lui Baiazid, §i a treia oari (p. 205) in legatura cu §eicul Bedreddin. Autorul des crie situatia In care s-a aflat Mircea in raport cu ofensiva militara in urmatorii termeni: "Nimeni n-apututîn Balcani sd se Imp otriveasci uraganului. insug (selbst) domnul Tärii Române§ti, Mircea ce! Wallin (1386-1418) care i se impotrive§te sultanului cu succes In 13941a Rovine i In 1395 !a Thrnu Magurele, deoarece a evitat o batalie decisiva §i s-a retras in pidurile de nepAtruns, a socotit cA este mai intelept si se punA bine cu Baiazid §i cumpArat pacea" (hie es fiir p!áteascä tribut, §i, prin aceasta, kliiger, sich mit Bayazid gut zu stellen und ihm Tribut zu zahlen, damit er sich den Frieden erkaufie).75 Doul carti se ocupa in mod special de confruntarea dintre Europa §i Imperiul Otoman:Dorothy M. Vaughan, Europe and the Turk. APattern 55www.dacoromanica.ro ioLLEXANDRU V DITA of Alliances, 1350-1700, Liverpool, 1954 (asupra areia vom reveni)76 §i Paul Coles, The Ottoman Impact on Europe, Londra, 1968, care ignora total partea romanilor in acest "impact". Observam insd a prima se simte obligata sa citeze §i sa"-i dea chipul unui singur roman: Iancu de Hunedoara. Ar fi totu0 nedrept sa pretindem istoricilor straini o idee corespunzatoare caracterizarilor lui Ibn Kemal §i Leunclavius despre ceea ce a reprezentat Mircea I in destinele Imperiului Otoman in formare, cata vreme nu o gdsim in sintezele celor ce scriu in romanege urmand cli§ee mult uzitate. Aurel Decei (1905-1976) cel mai important turcolog roman dupa Dimitrie Cantemir, §i indiscutabil unul dintre foarte putinii conationali ce au repi ezentat pe plan international aceasta disciplinä' (aläturi de profesorul IN icoard Beldiceanu) nu a putut depd§i, in a saIstoria Inzperiului Otoman panel la 1656 (singura lucrare de acest gen apartinand unui specialist roman §iscrisa in limba romani i , publicata postum, in 1978, de Editura Stiintificä §i Enciclopedica), pachetul de erori motenit de la predecesori. Si pentru el "romanii au putut avea 10.000 de combatanti", iar "rezistenta romanilor a fost inver§unatä, insa au fost copleOli de prepotenta otomana, la 10 octombrie 1394 [...] Mircea trece muntii, la Bra§ov, unde semneaza la 7 martie 1395 un document, prin care se obliga fata de regele Sigismund de Luxemburg, sa-1 ajute personal, dad regele va actiona personal §i cu trupele sale in lupta impotriva turcilor [...] in locul lui Mircea, sultanul turc l-a pus domn pe %lad, caruia istoriografia noastra se complace sa-i zica «uzurpatorul»." (p. 63). Daca pentru confruntarea dintre Baiazid §i Mircea, prezentata cum s-a vazut, turcologul roman s-a multumit cu o pagina, in schimb campaniei "din 1417" intreprinsa de Mehmed I impotriva 'phi Romanegi i se consacra' dublu, cu largi incursiuni in cronicile otomane, fiinda recunoage insu§i istoricul nostru "alte izvoare documentare, in alarä de cronicile turce§ti, nu exista asupra acestor fapte insemnate in legatura cu istoria noastra". Si conchide: 56 www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE "0 bitAlie hare oastea lard Române0 §i oastea turceascd nu s-a dat. Mircea cel BAtran, inaintat In vArstd, §i färd nici un ajutor din nici o parte, s-aretras din calea acângiilor, care au pustiit tara, apoi in imprejufári necunoscute s-a hotArit sI se inchine turcilor." (p. 81) CAt de eronate sunt aceste asertiuni vom vedea pe parcursul lucrärii de fati Dar rämäne totu§i meritul indiscutabill al lui Aurel Decei in identificarea coreca a localitätii Karinovasi prin actualul Karnobat, situat la sud de Balcani, §i evidentierea importantei intreprinderii militare romine§ti prin care Mircea a obtinut acolo una din victoriile cu larg rdsunet in cronistica otomanä, indeob§te zgärcitä cu astfel de consemnäri. In anul in care Aurel Decei i§i incheia existenta pämänteascd, apärea la Editura Stiintifid §i Enciclopedidistoria turcilor de Mustafa Ali Mehmed, singura istoriecompletä a poporului turc existena in limba romand §i scrisd de un turcolog, dar §i aceea In care se face un important pas inainte In cunoa§terea i evaluarea "expeditiei sultanului Baiazid I in Tara Romäneasd" p. (125-127). Pe baza cronicii lui Ibn Kemal, pentru prima oad adusd in discutie in cämpul istoriografic românesc in originalul consultat In Biblioteca Moscheei Nuruosmaniye din Istanbul, Mustafa Ali Mehmed, dei afirmä cd nu vrea "sd schimbe cronologia acestei expeditii" o a§eazd pe temeiul izvoarelorotomane in primsávara§i nu in toamnd, chiar dad nu se pronuntä categoric in privinta anului. Totodatä, el aratä cd din izvorul otoman nu reiese o victorie otomand, ci mai degrabd un e§ec, cum las sä sd se inteleagä precizarea d sultanul intentiona s A repete campania. In aceste conditii, evident, nu rämänea loc nici pentru Vlad "Uzurpatorul" §i nici pentru expeditiile restauratoare ale regelui Ungariei. Si pentru Mustafa Ali Meluned expeditia lui Mehmed I in 1417 este o realitate care s-ar fi incheiat ca anexarea Dobrogei. Dar istoricul nu se hazardeazA in afirmarea inchindrii lui Mircea. In sinteza lui Mustafa Ali Mehmed se aflä, neindoielnic, punctul cel mai inaintat §i cel mai aproape de adevar la care se ajunsese in istoriografia româná Oa la saltul realizat in preajma anului 1986. 57www.dacoromanica.ro ALExANDRu V. DITA Din pacate, turcologul a suferit o repta istoriografici prin articolulAspecte ale demersului politic al domnitomlui Mircea cel Mare in sud-estul Europei, aparut in Cercetari de istorie $icivilizatie sud-est europeand, III (1986), Bucure§ti, 1987, p. 87-98, unde pgii inainte facuti in sinteza sunt estompati din cauze astazi greu de precizat. 0 mai veche carte in limba romina intitulata Din istoria unui imperiu (turcii otomani), Bucure§ti, Editura Stiintifici, 1963, semnati de Florica Lorint are doar meritul intaietatii cronologice fati de tratatul lui Mustafa Ali Meluned, gnu cuprinde nimic ce ar putea interesa problemele lucrani de fata. La fel cum mult prea facila intreprindere a lui Mehmet Ali Ekrem, Civilizatia turca, Editura Sport-Turism, Bucuregi, 1981, nu are nimic in comun cu istoriografia. Amlas at intentionat la urma cea mai insemnata lucrare pecare, dup a sinteza lui N. Iorga, a produs-o panä acum turcologia intemationala a secolului nostru:An Historical Geography ofthe Ottoman Empirefrom Earliest Emes to the End ofthe Sixteenth Century, with detailed maps to illustrate the expansion of the Sultane, Leiden, E.J. Brill, 1972, Netherlands deDonald E. Pitcher. Tenninat de autor Mel din anul 1950, acest volum unic, ce infitigaza prin texte explicative alcdtuite pe baza unei bibliografii aproape exhaustive progresul expansiunii otomane, ilustrat apoi concret cu 36 harti color de o valoare documentara deosebita, a vazut lumina tiparului abia dupa moartea autorului, prin grij a sotiei sale Erika Pitcher. Cel de-al treilea capitol al acestei lucrari se intituleaza The Conquests of Murad I and Bayezid 1(1362-1402), §i. contine in partea a doua, Bayezid's european campaigns, urmatorul text: "In ciuda dificultitilor de cronologie, campaniile lui Murad sunt destul de logice spre a se putea desprinde din ele o noimi istarici §i cronologici litnpede. Pentru domnia lui Baiazid I, pe de alti parte, este practic imposibil si se obtini ceva In stare si semene a cronologie rationalä. Aceasta din cauzi el acum trebuie sine multumim nu numai 58www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE cu relatkile contradictorii ale cronicilor, dar §i cu natura incoerenti §i aiuriti descreierati) a mi§drilor sultanului. Baiazid imparte cu marele sáu inamic, Timur, o aproape totali incapacitate de organiza cuceririle: amândoi se nApustesc de la un capdt la altul al intinselor lor imperii, ingrozinduli adversarii cu fulgerkoarele lor campanii, dar nereu§ind sl se asigure cá riscoala nu va izbucni din nou, imediat ce cuceritorul a plecat. Astfel Vick istoricul gise§te cieste aproape imp osibil sä aleagi 'hare datele rivale ale campaniilor sultanului contra grecilor, sau sl decidd dud §i cit de des a pkruns in Valahia §i Karaman. Este totu,si limpede ca, in ciuda reputafiei sale printre contemporani, Baiazid nu afost in nici un caz conducdtorul vessnic invingdtor pe care turcii puteau sd-I spere de la urma,sul lui Murad, Orhan ci Osman. Chiar inainte de ziva fatale': de la Ankara, el a fostbatut pe Ca MPul de luptd macar de doi adversark Mircea al Valahiei ci Biirhaniiddin din Sivas."77 Definind, Cu intuitie g realism, conditia in care s-a aflat Baiazid prin facA fatl pe parcursul intregii sale dublul front cdruia a fost obligat domnii i cdruia i-a cAzut in cele din urmA victimA, frontul asiatic §i cel european, §i intuind cAlegAtura i coordonarea dintre aceste doul teatre de operatii militare aveau in Mircea strategul principal §i, ca urmare, pe "regizorur dramei lui Baiazid , E. Pitcher se vede obligat de sursele de informatie folosite, eronate, sk frAngi brusc avAntul demersului säu, osAndindu-se involuntar la eroare, atunci and trebuie sà analizeze concret evenimentele in paragraful 6 Wallachia (Eflak). Dar chiar §i atunci optiunile sale sunt superioare tuturor celorlalte reconstituiri istoriografice: ceea ce privqte primul atac turcesc asupra Valahiei, ne afldm In fata celei mai inspilmintkoare confuzii, nu numai cronologice, dar ? i Unde ? sunt la fel de Cine ? §i factologice. irezolvabile. Punctul de plecare este ascensiunea la putere in Valahia a puternicului voievod Mircea cel Mare (1386-1418). Prilejurile de disputi au fost: a. posesiunile sale in nordul Dobrogei i puternica cetate a Silistrei pe malulsudic al Durarii, Ob. intrigile sale diplomatice 59www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA cu inamicii lui Baiazid, indeosebi Isfendiar Ogiilari din Kastamonu Sinop: usurinta comunicirii pe mare intre Sinop si gurile Dunärii insemna CA' oricare din aceste puteri ar fi putut sá deschidi un al doilea front dad cealalti era atacatä. Punctul de sosire se aflä in reducerea Valahiei la un statut de tributará (temporar) cindva inainte de 1396. intre acestea doui avem: Din surse cregme: o invazie turceasci a Valahiei imediat dupil Kosovo, capturarea lui Mircea i eliberarea lui numai pe baza promisiunii de supunere i tribut, apoi o invazie de citre Baiazid, in 1394, g o Halle la Rovine pe 10 octombrie, in timpul cireia vasalii turci Marko Kralevici si Constantin din Kiistendil au fost amândoi omoriti. 0 a doua sursiplaseazi moartea lui Constantin la 17 mai 1395, dar fird si se refere lao Din surse turce,sti: Orudj (circa 1460) se referd la un raid turcesc indreptat de Fina bei din Vidin in Valahia in 1389, urmat in 1390 de Baiazid, care ja mai intli Nicopole i Silistra, apoi di o hätälie cu Mircea la Ogras; aceasta este pe de-a-ntregul o infringere pentru turci, dar dupd retragerea lui Baiazid, Mircea trirnite tribut. S'addeddin plaseazi invazia in 1391 si inregistreazi o victorie pentru Baiazid, care Il reduce pe Mircea la o mare strimtoare si vasalitate completd. Neri dä cloud campanil, a doua fiind cauzati de atacul lui Mircea asupra localitatil K arinova in Bulgaria, in timp ce sultanul este angajat in supunerea Kastamonului. Reconstructia lui Babinger (vezi nr. 76 pentru detalii asupra tuturor surselor) [=Beiträge zur Friihgeschichte der Tiirkenherrschaft in Rumelien (14-15. Jahrhundert) citat i analizat g de noi mai jos AY!)] se bazeazi pe presupunerea cd a. Orudj i Neri sunt corecti in situarea campaniei valahe imediat dupi atacul asupra Kastamonului si b. acest atac a fost ultimul din primivara 1393. El plaseazi astfel Ogras in toamna lui 1393 g echivaleazi Ogras cu Curtea de Arges. Aceasti solutie are multi indreptitire. Nu este loc pentru o campanie valahi in 1391 si, cu toate cá poate fi situati in toamna lui 1394, acest fapt ar ignora conexiunea probabili cu Kastamonu. Nu poate fi vorba despre vreo victorie turceasci fulgeritoare (Orudj este cel mai timpuriu i, probabil, cel mai sigur ghid in aceasti problemd). 60www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE Mai departe, povestea capturArii lui Mircea este nefundamentatà de nici o prob A cu greutate, §i Rovine nu poate fi gdsità nicdieri in Románia !Este straniu ci istoriculromán al turcilor, Iorga, continua sd fad' aluzie la aceasti bdtdlie, dar manuscrisullui Orudj era nedescoperit In tineretea sa, and a scris marea sa istorie a otomanilor (nr. 3). Une le dintre cele mai recente autoriati in materie (vezi numerele 88 §i 89 [G.Sp. Radojfeie, La chronologie de la bataille de Rovine, 0 Loeneitz, Pour l'histoire du Péloponèse au XIV siècle AVD] sustin teoria unei Willi la 17.05.1395, dar Ind' o datd, aceasta inseamnd sd renunti la conexiunea cu Kastamonu. Aici, in gteptarea cercetdrii experte ulte rioare, noi trebuie sd pärdsim problema."78 Este de remarcat aici faptul, destul de curios, cd Pitcher nu observa tocmai "conexiunea cu Kastamonu" la Neri, dei il transcrie ! In capitolul IV: The Recovery after Ankara (1402-51), se referä din nou la Mircea In paragraful 7 Wallachia: "In 1402 §i 1451 Valahia a fost tributará sultanului. In intervalul dintre aceste date s-a bucurat de perioade de independentd, dar era de obicei vasald fie Regatului Ungar (1428, 1444, 1446), fie otomanilor (1413, 1416, 1417, 1423, 1432, 1438, 1448). Mircea cel Mare (1386-1418) a scuturat once dependentd externd in timpul rdzboiului civil, dar sprijinul acordat lui Musa a cauzat rdzbunarea lui Meluned, care a pretins tribut in primul an al domniei sale in Europa. Mircea, dupd aceea, a sustinut pe «falsul» Mustafa, ceea ce a pricinuit doui invazii oto mane in tara sa (1416 0 1417), §i Mehmed a ocupat Giurgiul (Yergögii), o importantd fortdreatd la nordul Dundrii care controla drumul de-a curmezigil cámpiei centrale. In completare, el a fortificat Isakp, längd gurile Dundrii, ceea ce a fácut A se vadä limpede cd de aici inainte Dobrogea se afla in cuprinsul posesiunilor otomane, cu toate di rdmâne deschisd intrebarea dad a fost turceascd mai devreme (aceastd ocupare a Dobrogei reiese in parte din necesitatea de a pune capdt experimentului social al lui Bedreddin in tinutul Deli-Orman). Când Mircea a murit, rivalitdtile dintre slabii sdi succesori au dus la continui interventii din partea celor cloud puteri protectoare."79 61www.dacoromanica.ro ALExANDRu VI DITA Contrastul dintre realitatea istorici 0 imaginea pe care turcologia internationali i româneasci ne-a oferit-o Ora acum despre Mircea I 0 locul siu in evolutia evenimentelor timpului se explici nu numai pin reaua credintd §i antipatia lui Hammer, sau prin necunogterea directd de cdtre N. lorga a surselor otomane (limitat doar la folosirea traducerilor in limbile europene), ci mai ales prin faptul ciinse0 aceste surse au rimas inedite chiar 0 pentru aceia care le-ar fi putut intelege i pune la indemina cercetitorilor prin pagini capabile si elimine acest contrast. A fost suficient ca unul singur &litre ei, Mustafa Ali Mehmed, sd se opreascd asupra unui izvor fundamental, dar necitat §i nefolosit in original de nimeni de la Leunclavius incoace, pentru a inlesni producerea unei veritabile mutatiLin intreaga evolutie a problemei §i a deschide drumul celei mai importante contributii aduse de turcologi pAnd in prezent. Ea apartine regretatuluiValeriu Veliman (1948-1999), in care turcologia romdneascd a pierdut prematur un exponent de stated internationald, §i va fi pe larg prezentaa §i analizatà in capitolele ce urmeazà. ISTORIOGRAFIA UNGARIEI Dupd istoriografia umanistd din secolul al XV-lea, reprezentatd de Thur6cz §i Bonfinius de care ne vom ocupa extrem de amanuntit pe parcursul prezentei lucrdri , istoriografie in care ecourile realitdtilor române§ti sunt confuze §i deformate, un mare pas inainte in directia cunoa§terii lor §tiintifice se inregistreazd prin preotul iezuit §i istoricul iluminist Georgius (Gyorgy) Pray (1723-1801), autorul primei mari sinteze de istorie a patriei sale, in cinci volume, apdrutd din 1763 pand in 1770 §i cuprinzdnd intervalul dintre anii 997-1564. in "partea a doua" din Annales Regum Hungariae ab anno Christi CMXC VII ad annum MDLXIV deducti ac maximam partem ex scriptoribus coaevis, diplo- matibus, tabulis publicis, et id genus litterariis instrumentis congesti. -62www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL MARE Opera et studio Georgii Pray, S.J. sacerdotis. Pars H. Complectens res gestas a Carol I Roberto ad Wladislaum I, Vindobonae, 1764, la p. 190191 se vorbeste despre Mircea.8° Pray a dat o noua forma in buna parte refacuta ca text sintezei sale, de data aceasta in trei volume de format in opt (fati de monumentalele in-folio ale primei editii), dar cu o litera ce a permis cuprinderea materiei. Titlul este Historia Regum Hungariae cum notitiis praeviis ad cognoscendum veterum regni statum pertinentibus, Opera et Studio I ....] et in tres partes divisa, Budae, 1801. Domnia lui Sigismund este tratata in volumul II, iar despre Mircea I (Myrchen Transalpinus Vajvoda) se vorbeste in p. 162, 165-167, unde este schitata pentru prima oara i teoria "restaurArii" sale pe tron Cu ajutor ungar: "[Sigismund adund tape] pe care socotea cA le poate intoarce mai usor impotriva lui Baiazid, care trecand in acest timp cu armele In Valahia i ocupind Nicopolul Mic, il lipsise pe voievodul Mircea aproape de once stapanire. Pentru cI era de temut ca nu cumva, dad turcii si-ar stabili o asez are puternicd pe ambele tArmuri ale Dundrii, aceasta si devinä cu timpulpentru Ungaria o cauzä de necazuri, strängänd, de aceea, ostasi Cat era necesar, pätrunse la sfärsitul iernii in Transilvania. Mircea veni sa-1 vada pe el, care intArzie catva timp la Brapv, §i, fagaduindu-i din non supunere si depunandu-i juramântul, s-a angajat pe sine i pe boierii sai ca ori de cite ori regele va porni cu rkboi impotriva turcilor §i aliatilor lor, fie in persoana, fie printr-un delegat, tot de atatea ori el insusi in persoana sau reprezentantul lui ii va veni intr-ajutor Cu toate fortele si va ingadui cu buna credinta ca regelesa aiba trecere asigurafá prin Valahia, o aici, atat cit situatia o va cere, sä rämänd in sigurantä cu ai säi, iar cetätile si intäriturile s A le poatä ocupa pentru sine in tara dusmand. lar dad va voi A se inapoieze cu armata, voievodul insusi sá fie obligat Ali ficentieze armata nemairetinänd deck pe aceia care ar fi suficienti pentru a opri pe dusman la frontierä. De asemenea, dad regele ar avea de a face cu turcii de cealaltà parte a Dunärii, intr-o regiune opusd Valahiei, s-a hotärit si s-a adäugat ca din nevoia de a purta rdzboiul, fie aici, fie de cealaltà parte a Dunärii, si 63 www.dacoromanica.ro ALEXA.NDRU It DITA ofere trupelor regale alimente plItite la pret corespunzdtor. Acestea had-rite cu aprobare mutuald, regele, pdtrunzand In Valahia, Baiazid inspdimiintat de verelrea lui s-a grdbit sel se retragd pe celdlalt !firm al Dundrii 0, dupii ce cetatea Nicopole afost luatd cu asalt, i-a lipsitpe turci de intreaga aceast d stdpdnire. Dupe( ce a recuperat Valahia ,s1 a restituit-o voievodului, a venit un sol din Ungaria care ta ingiinfat cd bare timp sofia i-a murit Moartea neasteptatà ar fi putut aduce o primejdie ins emnati domniei, dad loan, arhiepiscopul de Strigoniu, hotdrind ceea ce cerea imprejurarea, n-ar fi vegheat."" Dar adevdrata §i ins emnata contributie a invdtatului iluminist maghiar la istoria lui Mircea I trebuie cdutatd in lucrarea Dissertationes historico-criticae in anales veteres hunorum, avarum ethungarorum, Vir dobonae, 1775, mult folositä §i citatä, deoarecepune in circularie pentru prima °aril dupd originakle din arhive, cd teva documente esentiale: diploma pentru nobilii de Kanisza din 17 februarie 1401, In care Sigismund relateazd campania din Moldova §i cea din Tara Romdneascd incheiatd cu lupta de la Posada; diploma pentru Nicolae §i loan de Gara din 12 iulie 1408, fragmental in care se relateazd eliberarea Nicopolului Mic §i. restituirea sa cätre Mircea, apoi confruntarea din munti, la Posada, unde romdnii apar condu§i de Mircea;" tratatul de aliantä incheiat de Mircea I §i Sigismund de Luxemburg la Bra§ov in 7 martie 1395, rezumat amplu in Histo- ria Regum Hungariae. Putem considera cd prin aceste texte pe care le vom analiza amdnuntit pe parcursul prezentei lucfäri a avut loc innoirea fundamentald a cuno§tintelor despre relatiile dintre Sigismund §i Mircea, realizdndu-se pe tärdm istoriografic un important pas inainte in raport cu ceea ce se §tiuse pând atunci de la Thur6cz. Totodatä, Pray reproduce aici, dupd 64-www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE Dogiel, i tratatul de aliantä al lui Mircea cu regele Poloniei, Wladislaw Jagiello.83 Alkuri de Pray, al doilea mare istoric iluminist maghiar este Istvan Katona (1732-1811), 0 el un cleric, a.5a cum au fost, la noi, Samuil Micu, Sincai §i Maior, autorul vastei Historia critica Regum Hungariae sti7pis mixtae. Exfide domesticorum et externorum scriptorum concinnata a Stephano Katona, A.A. L.L. et philosoph. doctore, presbytere Strigoniensi, in 42 de volume, apkute la Buda intre anii 1779 0 1817. "Tomulus N,, ordine XI" (Buda, 1790) cuprinde ami 1382-1410, iar "tomulus V, ordine XII" (Buda, 1790) perioada 1410-1439. Ca 0 Pray, Katona va fi binecunoscut §i larg folosit de Gheorghe Sincai (pentru a carui Hronicil pare a fi servit ca unul din modele). Katona se ocupà de expeditia din 1395 §i reproduce integral (dupi Pray) tratatul de la Bra§ov 0 diploma pentru loan 0 Nicolae de Gara, rarä a veni insä cu date sau idei noi (p. 370384). Pe 11110 aceastä mare sintez A, Istvan Katona a mai publicat i o variandfoarte mult prescurtati, sub titlulEpitome chronologicarerum Hungaricarum, Transilvanicarum et Illyricarum, concinnata a Stephano Katona, in trei volume, apkute la Buda intre anii 1796-1798. In partea a II-a, Buda, 1796, se aflä, in cadrul prezentkii domniei regelui Sigismund de Luxemburg (p. 161-274), referirile la Mircea I (p. 178-181). In 1778 s-a tipärit la Buda prima publicatie de documente, a lui C. Wagner, intitulatä. Collectanea genealogico-historica illustrium Hungariae familiarum, in care era indus i tratatul de la Bra§ov din 7 martie 1395. Acest izvor va fi cunoscut i citat de acum inainte fie dupi Pray, fie dupä Wagner. Dar abia in secolul urmator 0 in secolul nostru vor fi alckuite marile colectii de documente 0 regeste ale imensei cantit4i de documente rämase din epoca lui Sigismund de Luxemburg, constituind surse importante pentru studiul evenimentelor de la Dunke §i al relatiilor dintre Mircea I i Sigismund de Luxemburg, precum G. Fejér, Codex di- plomaticus Hungariae ecclesiasticus ac civilis, Budae, 1829-1844, In 43 de volume dintre care actele lui Sigismund privind relatiile cu Mircea sunt publicate in volumeleIII/1-2, IV/1-2, V/3, VI/2, VII/3, VIII/3, 65 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA IX12-5, X/1-8, XI 0 in cele trei volume ale lui Mályusz Eletnér, Zsigmondkorioklevéltdr, vol.1-11/1-2, Budapesta, 1951-1958 (acesta cuprinzand informatii despre mai bine de 20.000 de documente emise de sau adresate lui Sigismund de Luxemburg in perioada 1387-1410). Tot in anul 1778 apare la Leipzig primul din cele patru tomuri ale sintezei in care istoriografia de azi va identifica "prima infati§are a istoriei ungare in sensul noilor scopuri 0 metode ale Epocii Luminilor"" (volumul al doilea va vedea lumina tiparului doi ani mai tärziu 1780). Autorul sau, Ludwig Albrecht Gebhardi (1735-1802), 0-a conceput sinteza, dupa cum o spune insu0 titlul ei, ca pe o Geschichte des Reichs Hungarn und der damit verbundenen Staaten (Istoria Regatului Ungar 0 a statelor In legatura cu el), impartind-o in patru parti, fiecare parte constituind un volum de aproape 700 pagini, 0, toate la un loc, alckuind "volumul al XV-le" dintr-o vasta Allgemeine Weltgeschichte .s5 Daca prhnele doul "pärti" tratau exclusiv istoria Ungariei, volumul al treilea ("partea a treia") este dedicat in intregime Transilvaniei, iar volumul al patrulea ("partea a patra") Tärii Romäne§ti, Moldovei 0 Bulgariei, trecute deci, ca 0 Transilvania, printre acele "verbundenen Staaten" formula care-i va permite mai tärziu 0 lui Engel sä introduca cu adevarat In circuitul istoriografic international istoria românilor, bulgarilor 0 sarbilor, atragand, totodata, interesul editorilor occidentali spre acest spatiu . prea putin cunoscut lumii lor. Este de retinut aici ci pentru Gebhardi, Transilvania I0 avea istoria sa distincta, motiv pentru care o trateazi intr-un volum aparte, dupä cum trebuie observat CA expunand, in volumul al patrulea, istoria Moldovei §i Munteniei chiar daca impreuna cu cea a Bulgariei , Gebhardi a reussit sd elaboreze prima sintezd de istorie a Tdrilor Romiine sincrond istoriografiei internationale a timpului sdu, fapt ce-i confera subiectului un loc distinct in cadrul acesteia. Cum era §i firesc, in cele cloud' tomuri dedicate istoriei Regatului Ungariei, Gebhardi nu s-a putut opri la evenimentele de istorie româneasca deck in masura in care ele se interferau pregnant cu istoria - 66 www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE statului respectiv. Dar este semnificativ ea' cel ce ne va da intdia sin- tezd istoricd asupra domniei fi personalikitii lui Mircea I, in volumul patru al lucririi sale, gasege necesar sa se refere aici la evenimentele legate de personalitatea domnului phi Romane§ti in mai multe randuri, cu pasaje destul de intinse.86 Dei pentru cei mai multi istorici romani Gebhardi este astazi un nume care nu mai spune nimic, el a avut pentru istoriografia romaneasca din prima jumatate a secolului al XIX-lea o influenta cople0toare, fiind, alaturi de Engel, un adevarat modelator al acesteia, multe din punctele sale de vedere contaminand de o manierä mimetica absoluti lucrari de referinta ale acelui rastimp. Motiv pentru care traducerea integrali acum pentru intaia oara a capitolului dedicat domniei lui Mircea I este pe cat de necesarä, pe atat de lamuritoare pentru identificarea sursei "uitate" a unora dintre "controversele" de asazi existente in economia subiectului. Cititorul are totodata posibilitatea O.' urmareasca "in direct" efortul primului istoric apusean care incearca sa puna o antunita ordine 0 coerenta in materialul documentar ce se acumulase pana la acea data. Apare evident ca Gebhardi are cuno§tinta de tot ce se publicase pani la el, 0 atragem atentia multe dintre izvoarele pecare inceard sale asambleze intr-o prima constructie unitara vor fi utilizate §i in cursul lucrarii de fat& putandu-se astfel urmäri, comp arativ, modul in care progresul cercetarii, 0 mai ales al posibilitatii de aproximare a realitatii istorice va determina integrarea lor intr-o altd arhitectura. Caci progresul in istorio-grafie nu se realizeaz A doar prin schimbarea unghiurilor 0 manierelor de abordare a trecutului, ci, mai ales, prin capacitatea 0 inteligenta istoricului de a utiliza 0 interpreta materialul documentar existent. De aceea, fiecare nou- venit are intotdeauna de ca§tigat din parcurgerea intregului drum istoriografic strabdtut de inaintgii sal, chiar 0 atunci cand acest drum se dovedege ratacit sau incarcat de croare. Din ac- esta perspectiva, astazi nu mai este de retinutnimic din toata constructia istoricului german de acum cloud secole (pertinente limb 67 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA Insä observatiile sale cu privire la statutul romanilor in raporturile cu Imperiul Otoman, pe care am tinut tocmai de aceea sá le scoatem in evidenta), dei meritul sau ramâne intreg in privinta faptului ca a fost cel dintai care a prezentat personalitatea i domnia lui Mircea I nu ca o "incidenta" in discursul istoric privind istoria altei tart sau altui §ef de stat, ci pentru el insug, ca parte dintr-o primi istorie a românilor a§a cum la data aceea romanii in00 nu o aveau, cad in momentul aparitiei istoriei lui Gebhardi 1778 Samuil Micu avea abia 33 de ant Gheorghe Sincai 24, iar Sulzer §i Filstich cunoscuti, citati i folositi de Gebhardi nu trecusera de etapa traducerii cronicilor 0 a unei descrieri de "calator". Efortul de documentare 0 de oranduire a materiei investit de istoricul german in cartea sa a fost neindoielnic de mare importanta pentru opera lui Engel §i a marilor istorici ardeleni. De aceea el merita sa fie receptat §i apreciat ca atare. Candva, intreaga lui opera va trebui sa fie tradusa in romane0e. Deocamdata facem un inceput prin textul de fata: Voievodul Vladislav E'Vlaicul §i-a pierdut tara in favoarea unui anumit Radu cel batran, care a lasat-o, dupa ce a murit, fiului sau, Radu ce! tanara. Pe acesta 1-a alungat Mircea sau Marcu, fratele unui anume Dan, §i vdrul despotului sarb Lazar. Inrudirea cu acesta din urma 1-a implicat in razboiul cu sultanul Murat, care in anu11388 i-a smuls tinutul pe care-1 ocupa in Bulgariab §i a dat lupta de la Campia Mierlei, in care Lazar §i el [Murat] §i-au pierdut viata. a Filstich 1.c. 19. In lista voievozilor valahi, in lucrarea Divs. p. 140, a domnului Pray, care a fost secretarul printului Constantin Scarlat, sunt indicati in locul lui Radu, doi frati Dan, care s-au prezentat in 1333 la scaunul voievodal, i dupä aceea 1-ar fi tinut 23 de ani, §i Mircea, care ar fi trebuit si fie voievod din 1383 panä la 1411. De aceea se pare ci §tirile valahe netipirite nu trebuie sä corespundiuna cu alta in intentia istoricului lui Mircea. InAssemai Katend T. V. p. 196 seq. 207 Mircea este considerat In mod gregt Mihai, fiul regelui bulgar Ion Alexandru. b Leunclavius Hist. Musulm.7'urcar. p. 276. Zistoua capta, processit (Murat Chan Gasi) ulterius versus illas arces et castella, quae olim Transalpini Valachi Danubium trajicientes occupaverant in Bulgaria, et nullo labore praesidiariis in captivitatem abductis omnia recuperauit: accessit inde Nicopolim. 68 www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE Severinul avea in acel timp [1389] un ban ungar, iar sultanul Baiazid, prin cucerirea orgului Vidin [1390], §i-a deschis drum spre aceastä bdnie. Ca si poata rezista turcilor, Mircea s-a afiat cu regele bosniac Tvrtko §i s-alasatindemnat de acesta sa-lparis easel pe regele ungar Sigismund §i si tread la regele polonez Vladislav, du§manul lui Sigismund. Dupd cum se pare, aceasta s-a petrecut nu WA animozitati: deoarece Mircea a iscalit ca ban al Severinului la 10 decembrie 1389, iar la 20 ianuarie o 17 martie 1390 la Radom §i Suceava alianta cu regele Vladislav §i. cu voievodul moldovean Petrie , §i. a trebuit de as emenea sa ia in stapanire bania Severinului. Regele Sigismund a descoperit nu numai aceasta alianta secreta incheiati cu Vladislav, ci §i o altape care Mircea a incheiat-o pe nea§teptate cu sultanul §i a permis ca sultanul s I devina protectorul s du. El I-a avertiz at pe Mircea s a revini la obligatiasa, §i i-a facut rep ro §uri despre prietenia pecare n-ar trebui s-o aibd, in calitate de cre§tin, cu cel mai puternic du§man al religiei cre§tine, §i anume cu turcii. insa voievodul nu i-a dat nici o atentie §i §i-a justificat comportarea fata de turci prin necesitatea prethisi de a fi fost constrans contra vointei sale, Acest pretext nepotrivit 1-a maniat pe Sigismund §i, in consec P Dogiel Cod. dip. R. Polon. T. I. p. 597, 598 §i 599. Titlul voievodului era in aceste documente dupä cum urmeazA:Mircius D. G. WoievodaTransalpinus, Fogaras et Omlas Dux, Severini Comes, Terrarum Dobrodicii Despotus, et Tristri Dominus. Un alt document din anul 1395 (Pray Diss. p. 145) scrie astfel: Nos Myrchia Vayvoda Transalpinus, Dux de Fogaras et Banus de Zewrin , pe langa care, din Istoria Daciei transalpine , a lui Sulzer partea II, pag. 128, fac eu o remarci: cuvântul valah noi care inseamni nos este transcris in documente printr-o abreviere, pe care efii mai noi de cancelarie valahi in mod eronatilcitesc Juou sau Johann g CA de aici trebuie sa villa' obiceiul ca fiecare voievod sd puná numele Johann inaintea prenumelui sat. Numele de Marcus s au Mircea es te scris in diferite moduri de vechii scriitori, §i anume Miricius, Myrchia, Mirscia, Merche, Mirza, Myrxas, Miltza §i Merziweyde. Regiunea Omlas, acum Amin se allá linga Sibiu in Transilvania, §i este a.5ezati alituri de actualul district transilvanean Elgara§ (Milcovia - Benkii, T. II, p. 283). Dobrodicium sau Dobrogea §i Tristra sau Silistra au fost din 1388 in stapinirea turcilor g au avut mai inainte pe unul din printii bulgari ca domnitor, care a fost un cumnat al voievodului Vladislav. Probabil ci acesta i-a dat lui Mircea un drept de mo§tenire asupra tinutului slu §.1 prin aceasta prilejul la titlul de despot al Dobrogei §i Silistrei. 69 www.dacoromanica.ro ALIDCANDRU V: DITA cinti, la ordinul sàu, stefan Kanysa, comitele secuilori trebuia si invadeze Va1ahia i si faci tot posibilul si-1 alunge pe Mircea. Acesta a solicitat ajutor de la sultan §i a primit o considerabild ogire turceasci in sprijinul silu; totu0 a pierdut lupta decisivi, pe care a dat-o cu comitele Nicopolul Mic i a fost de acord cu recunogterea suveranidtii regelui Sigismund. Principiul pe care-1 adopti de acum inainte arati ci a fost mai mult nesocotit i viclean deck prudent §iintelept. A§adar a hotirit pe ascuns si trateze mereu cu cei mai puternici, iar invoielde i figiduielile si le respecte atit cit si nu-1 puni intr-o situatie jenanti. Deoarece tocmai acum Il consideri pe Sigismund mai puternic deck Baiazid, cilcat cuvintul pe care-I diduse sultamdui, a trecut peste Dundre, in thnp ce sultanul era ocupat in Asia Mici 0 a adus din Bulgaria §i Iambol multe prizi i prizonierie. Tot in acest timp (6 iulie) a reinnoit alianta secreti Cu regele Poloniei contra lui Sigismund, firi sá chibzulasci, cá atit Baiazid cit i Sigismund erau mai aproape de el decit regele polonez §i s-ar fi putut indrepta spre el, inainte ca regele polonez si aibi timp si-i trimitá ajutor. Baiazid a rispuns la ostilitate de indati ce a aflat, trimitindu-i pe achingii sau cavaleria ward pe care i-a trimis in Hemus i i-a trecut Dunirea la Nicopole, ca si nivileas ci in tara acestuia. Ce-i drept, Mircea s-a incumetat si se opuni acestor soldati nu departe de Arge§, totu0 a fost pus pe fugi de ei g a pierdut multi ogeni. Dupi aceasta a trimis firi intirziere cadouri §i cereri la sultan, obtinind de la acesta retragerea achingiilor, contra promisiunii unui tribut anual. De indati ce a scipat de primejdia aceasta, i-a figiduit pe de altä parte lui Sigismund contributia sa lao cruciadi, pe care acesta vroia si o intreprindi contra turcilor. Dan, fratele siu, care se presupune ci stipinise pini acum un mic teritoriu in Valahia §i care nkuise dupi o stipinire mai mare, §i-a prezentat intentia sultanului, 0 a fost recunoscut de acesta nu numai d Pray Dirs. p. 143. e Leunclavii Hist. Musulm. p. 319. Tara pe care Mircea a pustiit-o se numege Kara-Owafi, sau Tara Neagrä, §i se intinde intre Dunire i orgul Emboli (Leunclavius p. 471). Trebuie de asemenea sä fi inclus Bulgaria §i Valahia Mare (Morovlahia). 70www.dacoromanica.ro MIHCEA CEL MAHE ca voievod mai legitim, ci sI fie i insclunat, sl ja tara in stApaniref. AcumMircea cautArefugiu la regele Sigismund, care cu flota sa a alungat corábiile turce§ti de pe DunAre g Morava, iar in anulurmAtor i-a ini§cat pe turci chiar din fata Nicopolului Mic, a cucerit aceasti cetate, §i-1 forteazi pe Dan, ca impreuni cu turcil, sá fug din Valahiag. Astfel, Mircea., devenit din nou vcdevod, a fAcut tot posibilul ca imediat sl se dezlege prin tridare de obligatia prin care trebuise sa se alieze cu Sigismund. De aceea a pus la cale ca pAdurile §i trecitorile inguste ale muntilor Pazara, pe drumul de intoarcere al lui Sigismund, sl fie ocupate cu arcgivalahi g a po runcit ca ace§tia sl tragd cu sAgeti otrAvite In oastea ungari, cAreia totu§i Ii datora binele siu. Totu§i oastea croinduli drum, a ajuns in tara sa. Dup./ cAtiva am se pare ciDan avea in tari o pozitie mai puternica; de aceea Mircea a reinnoit legAtura cu regele Poloniei, i i-a promis acestuia, mai bine sä nu-1 atace pe regele Sigismund, ga cum Ii placea regelui polonez, iar dad aceasta s-ar fi intAmplat, s'A nu se impace niciodatA cu Sigismund in mod unilateral". Dan, intre timp, a avut mai mare preponderenti, Intr-adevAr, dar la scurt timp dupA noua sa inscAunare a fost orno fit de supu§ii . De Mad ce s-a petrecut aceasta, sultanul Baiazid a intrat in tari ca sl pedepseasci nelegiuirea. Mircea n-a indrAznit ceari ajutorul f Ceea ce se poveste§te aici despre Dan, din Chalcocondylas (Stritter T. II. p. 702) g Thuraz p. 321 §i alte izvoare simultane, comunica Filstich despre Radu cel tank. Sä speräm ci domnul capitan Sulzer, care n-a crutat nici eforturi §i oboseali, nici cheltuieli, o sä primeasci de la manistiri i arhive materialul pentru o istorie moldovalahl autenticl, sl indepärteze neclaritAtile din volumul urmitor al operei sale atAt de des citati, Istoria Valahilor, nerevizultA pia In prezent. g CA aceasta s-a petrecut in 1392,0 dovedege istoria zAmislirii viteazului Ion de Hunedoara In lucrarea preotului Ben16, Transilvania. T. I. p. 560. Regele Sigismund avea in tabära de pe rAul Sztrigy in comitatul Hunedoara o fiici de boier valah din neamul Morszinei §i din legatura lor s-a niscut Ion de Hunedoara. Documentul prezentat de domnul Pray in Diss. p. 143 prezintA aceasta ceva mai devreme; Chalcocondylas insi, care indica anul 1391, pare sä fad o confuzie (Stritter T. II. p. 702). h Cromerus de Orig. et rebus gestis Polonicis p. 249. Stritter T. II. p.902. 71 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA lui Sigismund 0 a ajuns intr-o foarte mare primejdie, dar s-a salvat printr-un iretlic de mare efect. El §i-a trimis sotia, copili, rudele §i lucrurile de valoare in Muntii Bra§ovului, care separau teritoriul säu de Moldova, a insotit oastea turceascd cu oamenii sdi, fird sd fie observati, 0 a ripus multi du§mani, care in mid grupuri cdutau si fad rost de alimente, sau care formau ariergarda la o distantd prea mare de armata principall Sultanul n-a putut impiedica toate acestea, deoarece valahii se retrdgeau rapid in piduri §i vii inaccesibile, scdpindu-i privirii sale 0 imediat, pe de altd parte, Ii provocau noi pagube. El a trebuit de aceea sd se intoarci degrabi spre Durare 0 pe drum a clzut hitr-o cursdintinsi de valahi in care a suferit noi pierdeni poate cá§i-ar fi pierdut intreaga Wire, dad n-ar fi avut norocul ajungd intr-un loc avantajos in care s-a fortificat 0 a zibovit atit de mult land a reugt sá scape peste Dundre. Fati de aceasti du§mänie, au urmat semne de prietenie din partea lui Mircea, iar sultanul Baiazid a fost multumit cä i-au fost oferite 0 a emis un document prin care la confirmat pe Mircea ca voievod pe viatd, intr-un asemenea mod ca §i and ar fi avut bätälil victorioase in Valahial. Mircea n-a fost dispus sd respecte aceasa conventie, dci impreund cu regele Sigismund a incheiat o aliana ofensivd contra sultanului §i a tuturor celorlalti du§mani ai regatului ungar, a figkluit oastei ungare caintotdeauna sá poaatrece prin sarasa in mod nestingherit §i sd poatd face aprovizionarea cu alimente, obligindu-se ca la cererea lui Sigismund sd-0 trimia sau sd-0 retragd propria armaa. Sigismund s-a servit de aceastd aliana 0 a condus marea oaste a cruciatilor, pe care o adunase de mult timp, ca si tread din Valahia la Nicopole in Bulgaria a suferit aici cunoscuta i greaua infringere in fata turcilor. Mircea a cdpdtat acum un nou du§man: deoarece supqii sài erau mai §ovdielnici 0 mai infideli deck el insu0, nu 0-au fdcut procese de con0iina din dzwitirile §i alungdrile mai vechi, i alegerea unui nou domnitor al ariik , §i 1-au inscdunat pe un anume Vlad, pe care 1-au General von Bawr, Mémoires historiques et géographiques sur la Valachie, Francfort et Leipzig, 1778, p. 34. Unele cronici valahe afirma, dupa cum remarca domnul von Bawr, ca ar fi un decret de confirmare turcesc intocmit in 1454 §i acceptat de valahi. k Chalcocondylas de Stritter T. II. p. 903. 72 www.dacoromanica.ro MIHCEA CEL MAHE acceptat ca voievod, pentru stdpdnirea tuturor domeniilor valahe. Acesta a jurat credintdreginei poloneze Hedwiga i sothlui ei i a considerat-o ca adevdrata regini a Ungariei, Valahiei sau Basarabiei, Seveiinului, figirgului §i Amlgului, intrucitva ca domenii feudalel. Fiindcl Sigismund, dupi bdtAlia de la Nicopole pdrea in intregime distrus, voievodul transilvdnean Stefan, cu ajutorul valahilor, a provocat o rdscoald, care insi a avut urmiri foarte putin importante. Mircea a cdpdtat inapoi, prin §iretenie sau fortd, teritoriul de lingd Severin §i l-a impins inapoi pe sultanul Baiazid, deoarece voia sd cucereascd Severinul, printr-o victorie längi Craiovam. Dupä moartea lui Baiazid, s-a amestecat in disputa pentru ocupareatronului otoman, care a izbucnit intre fratii Suleiman §i Musa, acesta din urmd venind la el peste mare din Asia Mica*, promitându-i plata pe timp de un an §i o provhicie din Turcia europeand. Musa a stat un timp in Valahia 0 l-a clutat pe Dan cel tdndr, care era un nepot (fiul fratelui) §i coregent al lui Mircea, ca de asemenea sd atragd de partea sa pa§alele turce§ti invecinate. Numai CI Dan nu a cd§tigat de partea sa aceste pgale. Mircea a trimis pe un fiu al sdu la Constantinopole ca sd intdreasci alianta prin aderarea grecilor de acolo §i a obtinut de la cetäteni promisiunea ci Musa va primi sapdnirea asupra otomanilor §i lui o parte din teritoriul grec. Acele pa ale l-au informat intre timp pe sultanul Suleiman despre popasul §i intentia lui Musa, de aceea Suleiman s-a grdbit spre Dundre ca sd punä mIna pe Musan . Musa a I Dipl. in Cod. di pl. Polon. T. I. p. 623, Dogiel. Vlad se nume§te Woywoda Bessarabiae nec non Comes de Severino, a semnat diploma in Oppido Arges, §i a primit de la regina Hedwiga Woiewodatum Bessarabiae et Dominia in regno Ungariae. Dominia inseamni Fägira§ §i Amla §i pentru ci indici posesiunea Arge§ului §i Severinului, CA Valahia a apartinut lui Vlad, a§a ci nu existä nici o indoiall ci Bassarabia nu inseamnä aici provincia moldoveneascä cu acest nume, ci acest tinut, care in titlul asemänitor al lui Mircea se nume§te Transalpina. Probabil ci in original scrie Bassrath sauPazara, lar traducätorul le-a substituit cu denumirea Basarabia care ii era mai cunoscutä. Severinul §i-a pierdut, ce-i drept, banul un gar; numai cd stärile §i regele n-au cedat tinutul voievodului, fapt care se vede din formula: vacante Banato Zeverinensi, din documentele ungare din anii 1397 §i 1399. "I Luccari Ristratto degli Annali di Rausa p. 72. n Stritter T. II. p. 905. Tänärul Dan se nume§te in acest loc Tanos sau Ytanos, dupd aceea Myrdan. Leunclavius (Hist. Musulm. p. 432), care aduce evenimentul in 73 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA trecut Dunarea cu valahii pe care i-aprimit de la Dan §i Mircea §i a cucerit Adrianopole; de indati ce a auzit despre sosirea lui Suleiman, a fugit inapoi la voievodul Dan. Dupi aceea a fátacit prin muntii dintre Tracia §i Bulgaria, a adunat o noui armati in Valahia §i I-a invins pe Suleiman, care §i-a pierdut viata. Prin aceste schimbari in statul otoman, Mircea a dobandit o mai mare siguranta §i a cautat saintäreasca noua alianta cu regele polonez. Însá aceasti situatie avantajoasa a fost din nou modificati. Cad sultanul Mahomed, care la inceput se multumise cu Asia §i viza acum §i Europa, 1-a prins pe fratele sàu, sultanul Musa, i-a luat tara §i viata §i a lasat fie pustiit teritoriul lui Mircea, ca cel mai important aliat al du§manului sau invins°. Nu mult dupi aceea, un anume Mustafa, care s-a dat drept fratele sultanului, a venit cu trei sute de oameni peste mare in Valahia §i a soli- citat ajutorul contra sultanului. insa n-a primit nici un sprijin, acesta fiindu-i refuzat §i s-a dus in Tracia unde curand a fost prins §i executat. ederea sa In Valahia i-a oferit sultanului pretextul sä nivaleascd din nou in aceastà tarl. in consecintä a trimis achingiii peste Dunire, ca se impra§tie §i sá jefuiasci totul sau sa prefaci totul in cenu§i. Voievodul Dan a fost la scurt timp dupl aceea alungat de Mircea din tinutul siu 01-a rugat pe sultan acorde ajutor §i sprij in. Opinia de atunci a sultanului Li era favorabiM §i a primit o armata turceasca cu care s-a deplasat imediat in Valahia. Valahii Il urau pe batranul lor anul 1411, observi in cronicile turce§ti cá printul anonim al Valahiei, din razbunare pentru pustiirea ;aril sale de catre achenzilaii (acingii), pe protectorul lui, i anume printul Isfendijarbeg din Sinope, I-a rugat sá i-1 trimitä pe Musa, CA acest fapt s-a intämplat i cá printul Valahiei (probabil Mircea) i-a dat ca sotie lui Musa pe fiica sa cu speranta mogeneascä teritoriul.Dupä aceea Musa a cucerit acest teritoriu, care ar fi fost in Rumelia. Aceasti povestire pare a proveni de la un otoman pärtinitor: cAci nu este nici adevirat cä Mircea a cucerit Valahia, nici probabil cä Mircea sau Dan, fira sa fie nevoie, au Insträinat tara, pe care totdeauna au al:drat-0 cu curaj §i contra tuturor primejdiilor. Niunele Rumelia, care are mai multe intelesuri, nu inseamni nici Romania, d Europa (vezi Istoria Imperiului Otoman de printul Cantemir, p. 107) §i, de asemenea, Musa nu a cucerit niciodati cu annele Valahia romanicä sau traded, iar acolo a stat cam putin timp cu armatä. Am urmat cronologia printului Canternir. ° Stritter T. II. p. 907. 74 -- www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL MARE voievod Mircea, deoarece trdia in mod foarte desfrinat 0 le ripea femeile. De aceea Dan a gisit atit de multi care i s-au aliturat, hick Mircea a trebuit si-1 evite. Mircea s-a incumetat si caute adipost la regele Sigismund, iar acesta, care nu voia si piardi prilejul de a obtine din nou drepturile de suveranitate pierdute, i-a poruncit lui Stefan Losoncz, banul Bosniei, unul dintre comandantii sii cei mai capabili, si respingi pe turci §i pe DanP. Dar actiunea n-a avut succes, Losoncz a fost omorit la prima ciocnire, oamenii sii s-au imbulzit unii peste altii 0 aproape toti au fost doboriti, iar Mircea a trebuit si se intoarci grabnic in Ungaria. Dan a crezut ci acum poate domni in 11ni0e. Numai ci sultanul Mohamed a intrat in lupti ca s-o transforme intr-o provincie a Imperiului Otomana . A trecut foarte rep ede Dunirea, a luat in stipinire trei cetiti, Giurgiu, Neu-Sule (sau dupi cum citege Cantemir, Kale) i Sagzim (Salctsche) Isaccea §i a trimis achingiii si pustiiasci. Voievodul 0 boierii au cenit indulgenti 0 pace. Numai ci el nu le-a acordat cele cerute, pia ce nu se vor fi obligat, ca supu0i lor si-i pliteasci anual impozitul obi§nuit pe cap de locuitor (capitatie) haraci. Dupi aceea a nivilit in Valahia ungari sau Banat, a cucerit Severinul, a construit raiaua Giurgiu, a fortificat g a intirit aceasti cetate foarte mult 0 a luat pe ambii fii ai domnitorului Dan, impreuni cu cincifii de boieri ca ostatici laAdrianopoler. Dupi aceeaDan a pierdut P Thurdcz p. 231 Bonfinii Rer. Ungaricarum Decades, Basiliae, 1568, p. 424. Ultimul are anul 1415, pe care Thurócz a uitat sä-1 comunice. q Leunclavius p. 473 ad. Ann. 1417, care insi probabil ci a povestit de (Iota oii acela0 eveniment cu lacune ca fiind din anul 1415, folosit dintr-o alti cronici deck aici. r Printul Cantemir crede d sultanul, cu aceasti ocazie, a pus stäpinire pe toate veniturile din sare §i din vami, care pina acum nu erau ale coroanei. 0 cucerire completA a tilt nu s-a intimplat, dei sultanul §i-a atribuit o mid parte §i a considerat-o, pentrunoua sa fortäreati, ca o raja sau un pgalic. Probabil sultanul a observat ci atunci când a cautat sä-i subjuge pe valahi in intregime, ace0ia in disperare s-au sfituit 0 i-au provocat o a§a mare infringere precum strimo0i ski 0 regele ungar. Aceasti apreciere se pare cä 1-a fäcut 0 pe urmapil säu sä fie retinut pini acum, de a-i prida pe valahii ce doreau libertatea, dei unii oameni de stat cred ci Poarta, din aceastä cauzà, nu-i transformä pe valahi 75 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA teritoriul sau in favoarea lui Mircea cel batrin §i a slujit in armata turceasci. Precum Mustafa care voia s d-i smulgi puterea fratelui sdu, sultanul Murat, Mircea umbla atunci prin Bulgaria §i Tracia 0 l-a luat pe Mustafa, care fusese invins, in tara sa. Numai ci in curand Mustafa a fost omorit §i Valahia a trebuit si suporte o noua pustiires. Dan i-a insotit pe turci In fata Constantinopolului g a auzit, fiind prezent la asediul acestui ora, cdunchiul sAu Mircea ar fi murit, 0 d un fiu nelegitim al acestuia ar fi fost acceptat cavoievod de dtre boierit. Imediat a tras speranta cd se va urca din nou pe tronul valah 0 a hotdrit si fad asta cu ajutorul impAratului grec. In consecinti, s-a strecurat ptintr-o poartà in ora, §i-a descoperit identitatea in fata imparatului 0 s-a aritat sub steagul grecesc atit de curajos impotriva asediatorului turc, incit dupl tertninarea asediului, impäratul s-a obligat sà-1 sprijine in actiunea sa contra noului voievod valah. De aceea l-a trimis pe o corabie inarmati la Asprocastrum (Akirman) in Moldova §i s-a ingrijit ca din partea compatriotilor s Ai sA se bucure de o a§a mare atentie, incât ace§tia l-au omorit pe noul lor voievod §i i-au jurat credint'd. Dupà aceea l-a rugat pe sultan si-1 confirme, s-a obligat si plIteascd tributul convenit odinioarl §i a fost cople0t de sultan cu dovezi de simpatie. Aceasa in provinciali, ca sa-i poatà incirca cu multe biruri §i impozite (Neueröfnete Ottomanische Pforte, p. 37): regula dupä care supu§iiPortii s-ar achita de noi impozite nu este respectatd de slujba§ii mai mari §i mai mici ai Portii, aratä practica. Guvernul turc actual nu ingaduie ca un turc si fie vizut fári papport in Valahia 0 Moldova, sá petreacä in cele mai importante localitati ale lui Be0i Aga, sä* observe purtarea negustorilor §i calkorilor, sä pedepseasci certurile cu valahii, 0 aratä ci confratele de credinti turc sau mahomedan nu trebuie sA fie in posesia unui teren 0 si0 practice religia in mod public (Sulzer vol. II. p. 72), nu se amesteci in nici un chip in guvernarea interni 0 in aplicarea legii, §i dà printului un titlu pompos §i luxul unei curti asiatice (von Bawr). Toate acestea aratä cä Poarta se teme de valahi §i nu indräzne§te sä-i subjuge; mai ales acum cand Dunärea ii desparte pe cei din provinciile turce§ti §i sunt inconjurati la nord §i la vest cu monarhii religiei lor pe care o iau sub protectie i putându-se elibera upr de sub stäpânirea turceascä. S leuncvius a.a. O. p. 506. t Stritter T. II. p.912. 76www.dacoromanica.ro MIRCEA (IL MARE simpatie a fost dupi sase ani intrerupti: cici sultanul a ingicluit ca Valahia si fie pustiiti de citre Turcan. Chiar in acel timp Dracula sau Radu, unul din fili nelegitimi ai lui Mircea cel bitrinu a atras la Constantinopole, uncle servea in garda personald a impiratului loan, multi valahi, a plecat cu acestia in tara sa, a cucerit un castel i, deoarece multi supusi nehotiriti ai lui Dan au venit la el, a dat cu acest nefericit voievod o lupti in care I-a prins pe Dan i I-a decapitat. De indati ce a auzit despre cucerirea lui Dracula, sultanul Murat l-atrimis pe fratele lui Dan, care fus ese ostatic la el, cu o armatä in Vala- hia, ca voievod. Dracula Ind a respins aceasti armati i i-a luat viata fratelui lui Dan. Aceasti victorie nu i-a dat totusi o deplini siguranti. Pentru cä cei mai multi boieri i se opuneau, refuzind si-1 asculte si au trimis buzduganul lui Dan la regele Sigismund cu rugimintea ca si-1 considere ca un semn al supunerii lor i si-1 dea aceluia pe care-1 desemneazi ca domn al lor. Sigismund a convocat parlamentul la Niirnberg, de indati ce delegatii valahi au venit la el, 0, deoarece avea de mai mult timp printre curtenii säi un bastard al lui Mircea cel biträn, i-a dat acestuia scaunulvoievodal 0., totodati, ordinul cavaleresc al dragonului impreuni cu buzduganul i i-a dat marea si mica Valahie prin cloui steaguri pe care erau pictate doui cruci. in acelasi timp a dat cavalerilor germani din Prusia o regiune in Serbia (probabil Banat Matschau), cu ordinul si apere Ungaria, Bosnia 0 Valahia contra turcilor, si a dispus ca noul voievod sá tread prin Transilvania ca si ajungi In Valahia, in care s-a insciunat curand. Dupà citiva ani sultanul a incercat si-i gunge pe cavalerii germani din Serbia i, deoarece asta nu i-a reus it, s-a adresat voievodului Valahiei, care ofi din teami, ori din egoism fati de Sigismund, ca si tread peste el, impreuni cu acesta i-a alungat pe cavaleri. Sigismund i-a primit pe cavaleri, i-a dat unuia dintre conducitorii lor Severinul din Banat sau Valahia mid, a smuts de la U Ebenda. p. 910, 911, 91 2 .Drakula, Dragul Dracut, Dragulios; numit de scriitori unguri Radulo Radwt alias Praznaglava. Pray ne asigurà (Ann. Reg. Hung. P. III. p. 25) CI Dracula ar fi un nume oficial; numai C dupi observatia saiitorilor greci e putin supärator chiar §i pentru valahii de astäzi (1'imon. Idea Hun. novae p. 77), inseamnä chiar diavolul. 77www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA turci cetatea Giurgiu §i 1-a nuinit voievod pe un anume Dan cel negru, care,1nsa, curând dupi asta a murit. Dracula sau Radu, care se mentinuse pânä acum intr-un colt al Valahiei intr-o anumiti independenti, a plecat acum la sultanul Murat la Brusa In Asia Mid, I-a recunoscut ca suveran etc.87 Dupa Gebhardi, urmatoarea sinteza apartine lui Johann Christian von Engel (1770-1814), a carui lucrare in patru volume, Geschichte des Ungrischen Reichs und seiner Nebenkinder (IstoriaRegatului Ungar 0 a vecinilor sai), Halle, 1797-1804, reja, prin titlu 0 prin plan, intreprinderea predecesorului sau. Al patrulea volum, in douà parti, este intitulat Geschichte der Moldau und Walachey. Nebst der historischen und statistischen Literatur beyder Länder (Istoria Moldovei 0 a Tarii Romane§ti. impreuna cu literatura istorica g statistica a ambelor tari), Halle, bey Johann Jacob Gebauer, 1804. El a avut rolul de a deschide un larg fäga§ istoriografiei romane§ti, care, pe masura ce ka cunoscut 0 urmat, 0 La asumat in cele mai diverse §i, azi, greu identificabile amanunte 0 meandre. In plus, pentru intreaga istoriografie ungara, Engel a devenit arhetipul pe al carui contur major s-au inscris toti istoricii de pana acum ori de cate ori s-au arAtat 0 se arata a fi interesati de trecutul romanilor. Dacd Gebhardi a fost uitat, Engel continua g astazi sa fie folosit de cdtre istorici straini, apeland la lucrarea sa ca la una dintre sintezele de baza ale istoriei romane§ti. Capitolul pe care il dedica lui Mircea I §i pe care, la fel ca in cazul lui Gebhardi, il traducem aici integral pentru ca istoriografia romaneasca sa-laiba la indemana , constituie o dovada in sine a adevarului afirmatiilor noastre, 0 probeaza cat de actuale 0 comune ne apar multe din tezele lui Engel, de multe ori discutate, promovate 0 apdrate fail ca numele sa-i mai fie invocat sau chiar cunoscut: § 15. Mircea (dupd un comentator al lui Chalcocondylas §i foarte probabil Marcus, dupi Soterius, Mauritius Moritz), zis ce! BItrân, un remarcabil domnitor al Valahiei din 1383-1419. Turcii cuceresc Bulgaria §i se amested In treburile valahe. Mircea este un vasal nestatornic al regatului ungar. 78 www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE CI Mircea, potrivit Cronicii lui Filstich un frate al lui Dan, §i-a inceput domnia chiar in 1383, presupun din aceasta, pentru ci aceea§i cronici ii atribule ctitorirea ministirii Cozia in acest an, §i analele interne in astfel de informatii privitoare la ministirisunt Ind cele mai exacte. Deoarece Si§man, principele Bulgariei, era ginerele lui Murad, a§a pare-se ci Mircea (ca §i predecesorul siu Dan) a dus rizboi cu Si§man in anii 1383-1387. Chiar daci, dupi cronicarii interni, el a fost invins o dati, in once caz sfir§itul rizboiului trebuie si fi fost totu§i norocos pentru el (§i aceasta este o realitate), ci el era sau se numea cel putin in anu11390 despot al Dobrogei §i senior al Silistrei (Miricius DeigratiaVojevodaTransalpinus. Dux in Fogaras et Omlas, Severini Comes, Terrarum Dobrodicii Despota et Thstri Dominus). Deci a§a putea Chalcocondylas si relateze pe buni dreptate ci Valahia se intindea in timpul lui Mircea pini la Marea Neagri; §i, de asemenea, de aici se poate trage concluzia pentru ce a izbucnit rizboiul, anume pentru stipinirea Dobrogei §i a Silistrei. Cronicarii turci relateazi din singeroasa bitilie de la Cosovo din 1389 au luptat de asemenea valahi, alituri §i impreuni cu armata lui Lazir (Ungr. Gesch. Theil III, p. 346). Daci erau valahii lui Mircea ? Nu §tim sigur. Dupi aceasti bitilie, Mircea a trebuit si se uite in jur dupi aliante externe pentru a se apira pe sine §i posesiunile sale fati de puterea in cre§tere a turcilor. Atunci regele Poloniei, Wladislaw Jagiello §i sotia sa Hedwiga, invidio§i pe regina Ungariei, Maria §i pe Sigismund, au trimis soli la voievozii Moldovei §iValahiei, oferindu-le ajutorul lor impotriva tuturor du§mandor §i le-a promis fati de aceasta civrea si-i apere cum se cuvine fati de toate pretentiile regelui Ungariei. Mircea a trimis intr-adevir pe boierii sii Magnus §i Roman Hericzki, in intelegere cu voievodul Petru al Moldovei, la Radom, unde (feria sexta post diem conceptiones B.M. V), in 1389, s-a incheiat o alianti prin care fiecare parte trebuie si se ajute reciproc cu toad puterea, §i anume impotriva regelui Ungariei §i a cipetenillor acestuia, impotiva altor du§mani, insi "juxta liberi arbitrii beneplacitum". Aceasti alianti Mircea a intirit-o printr-o diplomA, datati la Lublin in 20 ianuarie 1390 §i sigilati cu pecetea cea mare (dedimus literas privilegiales, pendentis et 79 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU It. DITA authentici Sigilii nostri majoris munimine roboratas), din care trebuie sá reiasi ci Mircea insu§i a fost la Lublin. e) "In anul 1390, in al patrulea an al domniei sale, Sigismund 1-a pedepsit pe voievodul Stefan al Moldovei pentru devotamentul säu fatä de Polonia. De aceea Mircea a fost cuprins de teami, cá acum probabil ar puteasi-ivinirânduL Deci, pentru a se puteamisura cu regele Ungariei in caz de nevoie, el a trimis pe boierii sái Roman Hericzki i Kadbes Sadki la Suceava, unde s-au inteles acolo cu delegatii poloni Gervasius de Dolowicz i Benzo de Zabokruc la 15 noiembrie 1390, ciintr-adevir prietenia i alianta cu Polonia trebuie si rämini in vigoare: totu§i, dud regele Poloniei ar vrea si porneasci rizboi impotriva Ungariei, ar trebui sä faci aceasta cu §tirea §i cu invoirea lui Mircea; dimpotrivä, dad Mircea trebuia oricum si se misoare cu regele Ungariei, total sau pentru scurti vreme, atunci el trebuia si tind seama §i de regele Poloniei, §i regele trebuia apoi si incuviinteze infruntarea i si i se aliture; aa ci apoi fiecare din cele trei prii pacificatoare trebuia sifaci cauzi comund cu cea de-a doua impotriva celei de-a treia pirti care vroia si rupi alianta. Când insi Mircea avizut ci Sigismund nu ficea nici o pregitire pentru o expeditie in Valahia, atunci el a devenit mai curajos, §i a Intärit alianta sa anterioari cu Polonia, datati la Lemb erg, 6 iulie 1391. In cujus rei evidentiam Sigillum nostrum majus per Maynam et Voiculum Comites nostros fideles praesentibus appendi fecimus (Dogiel I. 599). f)Alianta cu Polonia nu i-a ajutat insilui Mircea in nici un fel impo- triva lui Baiazid, care, in anul 1390, a inceput si subjuge Bulgaria. Locurile pe care le poseda Mircea dincolo de Dundre, de pildi Vidin, Si§tov, au fost asediate i ocupate in 1392 (I, p. 466). g) In al §aselea an al domniei sale, adici in 1392, Sigismund a hoUrit si-lreaduci de asemenea pe voievodul Valahiei la jurimintul siu de credinti. Din pricina rebeliunii, Mircea nu se bizuia doar pe propria-i putere, ci i-a cenit i lui Baiazid trupe de ajutor turce, i le-a obtinut, probabil contra cedirii acelor cetiti bulgiregi. Ba cu atät mai putin, când trup ele regale ungare au trecut muntii, armatavalaho-turci a lui Mircea a dispirut, probabil doar ca stratagemi. Cavaleria grea a lui Sigismund n-aputut urmiri prea bine de tgamentele ei ware, aflate intr-o fugi; ele s-au deplasat in munti, i apoi noaptea peste Dunäre. 80www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE Regele Sigismund vroiatotu0 sifi ficut ceva cu acest prilet a incercuit, cucerit §i ocupat Cu trupe ungure§ti Micul Nicopole, care avea o garni- zoani valaho-turci. Thurocz relateazi rezultatul expeditiei cu urmitoarele cuvinte: Tandem genii partium aerundem jugo obedientia imp osito, cum Triumph° felix venit in Hungariam. Thurocz confundi 0 leagi aceasti expeditie in Valahia cu o alta de mai tirziu din 1395, in care el accepta cu indoiali ci a murit acea Maria sexto regim. Sigism. anno, Ind inaintea incheierii acestei apeditii, care totu0 a pirisit cele lume0i abia in anul 1395. De altfel aceasti expeditie este de asemenea remarcabili prin romanul de dragoste dintre Sigismund §i o tanärinobilivalahi, Morsina, inceput in comitatul Hunedoara, 0 al cdrui fruct se zice ci ar fi fost na§terea lui loan de Hunedoara (Benkii. Trans. I. 561). Voic Buti, care apoi s-a cisitorit cu aceasti Morsina, era, potrivit acestei istorisiii, un boier valah al lui Mircea, care pro babil a fost izgonit de el din pricina devotamentului fati de Ungaria, §i acum a fost repus de citre Sigismund in posesia bumullor sale. Celelalte imprejuriri secundare ale istorisirii expuse de Benliò (anume, ci ar fi fost chiar atunci un Dan ne§oviielnic rivalul lui Mircea, §i Sigismund de fapt 1-a ajutat pe Mirceaimpotriva lui Dan, care era sprijinit de turci) nu se confirmi debe, 0 sunt o confundare a vremurilor de dinainte cu cele de mai tirziu. in anul 1394 Baiazid a subjugat Silistra, §i, de asemenea, Nicopole (Ungr. Gesch. I. p. 466). Nu §tim daci la Nicopole era o garnizoani ungureasci. Regele Sigismund a hotirit si puni capit cuceririlor sale in aceasti parte a granitei bulgare: cici ga s-au apropiat turcii tot mai mult de Valahia, de Banatul Timi§oarei 0 de regiunile din Transilvania. Sigismund a hotirit si mute teatrul de rizboi peste Dunire, si cucereasel cetätile bulgiregi, §i astfel, in intelegere cu constantinopolitanii, si-i aduci pe turd intre doui focuri, g cu timpul si-i alunge din Tracia. Ell-a Willis pe Nic. de Canisa dupi ajutoare in Franta; dar el insu0 a plecat in 1395, in cel mai timpuriu anotimp, in Transilvania, §i anume la Sibiu 0 Bra§ov, unde Mircea a devenit vasal al coro anei regale ungare. Acesta s-a prezentat §i in dominica Reminiscere a into cmit un document cu titlul:Myrchia Vaivoda Transalpinus Dux de Fogaras et 81 www.dacoromanica.ro ALOCANDRU )1. DITA banus de Zewrin. In acesta el lamureVe ci regele Sigismund ex quo nos novit l-a tratat mereu cu milostivire V bunavointa deosebita. De aceea, el a fagaduit, sfituit de boieri; urmatoarele: Daci Sigismund vrea si lupte personal impotriva turcilor sau aliatilor acestora: atunci ar face 0 el aceasta; dad Sigismund trimitea doar un general cu oastea, el trebuia atunci siporunceasci ca trupele de ajutor si se aliture oastei (fad a fi personal sub comanda generalului). In ambele cazuri insä el trebuia sa porunceasci ca si se ingiduie trecerea liberi a oastei ungureVi §i si i se ofere hrani contra plati. Cat timp ar ramlne Sigismund sau trupele sale pe campul de luptd, atata timp ar face acelgi lucru g Mirceainsu0 sau trupele sale trimise in ajutor; pe ling aceasta insi, Mircea trebuia in tara sa sa fie mereu gata cu qteni in numir suficient ca trupe de rezervi §i pentru garnizoanele din orgele V castelele care urmau si fie cucerite, g in absenta regelui sa ofere tot ajutorul garnizoanelor ungureVi intru apararea lor. Dad. Sigismund patrunde mai adanc in Bulgaria cu armatele unite, el trebuia sa fie aprovizionat neintrerupt, doar Oa acolo unde ar fi posibili carduVa, din Valahia cu hrani contra plata. Soldatii unguri, care trebuiau sa ramáni pe loc din pricina bolilor, ranilor sau pentru paza bagajelor, urmau sa se bucure in Valahia de adapost g de siguranta deplina a persoanei g bunurilor posedate. Se vede CI era luata in consideratie de Sigismund o expeditie hotarito are impotrivaturcilor, al card succes strdlucitor trebuia sd dud la securitatea perpetua a Valahiei V a regatului ungar 0, poate, la supunere a turcilor. Dar din marele plan s-a realizat, cum separe, foarte putin; Sigismund a trecut intr-adevar Dunarea, a luat cu asalt Micul Nicopole V a daramat zidurile acestei cetati cu bombardele, Mat el a eliberat-o din nou de garnizoana turd. Dar apoi a ava expeditia §i de aceasti data un sfarVt: cad Sigismund a obtinut prin curier §tirea despre boala aducatoare de moarte a sotiei sale Maria, §i s-a hotarit sá se intoarci in Ungaria, WI O. fi provocat multe pierden i turcilor. Maria a fost inmormantati la Oradea-Mare; Joh. de Canisa, arhiepiscop de Gran, 82www.dacoromanica.ro MIECEA GEL MAHE s-a ingrijit de inmormintarea ei, a impiedicat capolonezii sipitrundi In Ungaria g a impus prestigiul regelui Sigismund in regat. Dupi aceasta, Mircea poate si fi fost foarte revoltat. Turcii erau intiritati, firi si fie slibiti, 0 el era cel mai expus in a le simti mania. Propria dorinti de rizbunare 0 presupusa intentie abili de a dobindi un merit in fataturcilorl-au impins la felonie. Cind Sigismund se intorcea Sri griji cu trupele sale prin Valahia, Mircea a *filth's o cursi in muntii Bazarad (adici in dreapta riului Olt, in Banatul de azi al Craiovei), 1-a atacat pe rege cu sigeti otrivite §i i-a silit pe unguri ca, sub conducerea lui Nicolae de Gara 0 a lui Peter de Perény, sili croiasci drum cite Ungaria, pentru ei 0 regele lor, cu sabia in mini. Existi o diploma a lui Sigismund datati la inceputullui iulie 1395 la Hozyomezev (Katona p. 389), in Campestri nostro descensu, §i altele pe care le-a emis deja la Buda, la sfirOtul lui iulie. Hozyomezev se apropie atit de mult de Hoszszilmezii, Cimp Lung, Kimpolungo, Langenau in Valahia. Retragerea lui Sigismund prin Valahia a avut loc prin urmare in iulie 1395. k) in anul urmitor, 1396, când Sigismund obtinuse lini0e in interiorul 0 in afara regatului, el s-a ocupat de planul din anul trecut al unei expeditii in Bulgaria, mai ales ci de data ace asta primise in ajutor §i trupe franceze, comandate de contele de Nevers, pe care-1 insoteau conetabilul Frantei §i mare§alul de Boucicault. La aceasti expeditie se constatä: in relatarea doamnei de Lussan, ci trupele franceze au mirAluit prin Valahia, cele ungure0i insi prin Serbia. Tocmai potrivit aceleia0 relatiri, pe linga armata ungureasci se gisea "Jean (Iuon, primul nume obi§nuit al tuturor principilor valahi) Prince de Valaquie et le Prince de Moldavie". Aceste cuvinte Iasi si se binuiasci ea' iar s-ar fi petrecut o schimbare in gindurile lui Mircea, 0 ci el fusese nevoit si se supuni lui Sigismund. Potrivit unui document din anul 1396, la skrbitoarea Sfintei Treimi, la Dlugosz L p. 623, se afla la Arge un anumit Vlad, care se &idea drept un Vaivodam Bessarabiae §i Comitem Severini. Sub expresia Vaivoda Bessarabiae inteleg aici Banul Craiovei, cici muntii Craiovei se numesc la ThuroczA/pesBazarath, iar sub acel Comes Severini pe comandantul cetitii de hotar ungure0i Szòrény §i al teritoriului ej. Binuiesc cd acest Vlad era un fiu natural al lui Mircea - 83 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU 1f. Dill cu o tiitoare, Mircea avand mai multe. Banatul Craiovei se poate si-lfi obtinut de la tatil siu, iar Banatul de Severin 1-a primit atunci de la regele Sigismund, pe and Mircea simula devotament fati de Sigismund. Totu§i, oriclun ar fi, se observi din documentul lui Dogiel, cum Jagiello mai inainte se folosise de toate mijloacele pentru a-1 desprinde pe Mircea de Ungaria; chiar acum Wladislaw Jagiello §i sosia sa Hedwiga au trimis soli §i la Wad, §i Lau ficut si creadi ci regatul ungar, dupi moartea Mariei, n-ar apartine sotului acesteia, Sigismund, ci Hedwigii §i sowlui ei. A§adar el ar urma si prezinte omagiu doar lor; 'hick i-ar fi fost lisat §i intirit nu doar acel titlu de Vajvodatus Bessarabiae, ci, de asemenea, cel de Dominia, quae in regno Hungariae obtineret Wad putea fi potrivnic regelui Sigismund, la fel ca Mircea; el a depus, dupi docwnentulpublicat de Dogiel, jurimintul de credintä cavasal in prima duminici dupi Rusalii din 1396. Ce-i drept, Mircea g Wad par si fi promis indreptare §i loialitate In continuare, cind armata ungaro-francezi a lui Sigismund a apirut In toamna anului 1396 in Valahia §i Bulgaria. Se pare, reconcilierea a dus prin aceasta la situatia ci Mircea 1-a predat ca °static pe fiul siu natural Wad, care de asemenea a fost trimis imediat la Buda. Trupele valahe §i moldovene trebuiau acum si se aliture oastei ungaro-franceze. Chiar intr-un consiliu de räzboi tinut la 27 septembrie 1396, cipeteniile ungare au propus, dupi aceea§i doamnA de Lussan, civalahii §i moldovenii, comandati de principii lor, amplasati ca avangardi a ogirii in dispozitivill de lupti, trebuiau mai intai si hiquiasci trupele ware ale turcilor, numiti azapi; apoi ar fi Inca onorabil pentru cutezanta francezi g ungureasci si se mAsoare cu corpul ienicerilor §i spahillor. Povata hisi n-a fost as cultati din pricina dorintei vanitoase de glorie a francezilor, g a§a a contribuit aceasti situatie nu in mici misuri la pierderea memorabilei bitilii de la Nicopole din 28 septembrie 1396: dupi care, cum se §tie, Sigismund, insotit de Joh. §i Stephan de Canisa, a riticit firi tinti pe la Constantinopol §i alte locuri, §i abia in 1397 a intrat in Ungaria. 1) Urmirile nenorocoase de la Nicopole au fostfoarte neprielnice pentru lini§tea Imperiului Ungar. In cronica braoveani se zice la anul 1397 "Valachia, Transsilvania, Moldavia tumultuantur contra Sigismundum duce Stephan° (Latzkovicjio Vajvoda Transsilvaniae)", 84 www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL MARE din care este ciar ca Mircea din nou a renuntat la toate indatoririle de vasal fata de coroanaungari, §il-a ajutat pe stefan Latzkowicz, un rebeL Chiar fiul sàu natural'Vlad, care traia ca ostatec la Ofen, avrutîn aceasta perioadi si fuga in Polonia, §i chiar ajunsese pani la Zipfen, dar cei din neamul Thurzo din Bethlenfalwa 1-au prins §i 1-au adus inapoi la Ofen (Dipl. apud Katona ad. a. 1430). Mircea mnsä, fázvritit din nou impotriva Ungariei, a fost atacat de sultanul turc Baiazid in 1398, pentru CI el in 1396 a fost aLituri de Sigismund, deci in primul rand din parteasa fuseserisavar§ite ostilitati imp otriva turcilor. In zadar ayrut Mircea si in§ele ca el deja de atunci a avtit o atitudine du§minoasi fata de Sigismund: Baiazid avea acum alte intentii fatä de tara sa. Baiazid a trecut Dunirea, s-a intins in tara §i a strans multi prizonieri. Mircea a poruncit ca familia sa §i bogitiile sale si fie ascunse In padurile alpestre dinspre Bra§ov (in montem Prasobum); a poruncit, de asemenea, ca oastea sa sa ocupe padmile de stejari ale tarii, i fara a risca o lupta in camp deschis, a pricinuit turcilor zilnic importante pierden i pe cand ei face au incursiuni. Turcii s-au retras catre Dunare. Mircea, care a prins curaj, a hotarit atace in camp deschis chiar atunci cand ei vroiau si tread' Dunarea. Locul era foarte incomod pentru cavaleria turd, i foarte potrivit pentru atacul valahilor; astfel valahii le,au provocat turcilor o infrangere serioasi: dupi ce vizirul turc Brentzes a primit lovitura, a sfätuit si se amine retragerea peste Dunare, si se imprejmuiasci oastea In tabara ei cu §anturi, ca aceasta si fie pe picior de razboi in timpul zilei impotriva valahilor, lar noaptea si se organizeze pe indelete traversarea. Acest sfat a fost urmat, a salvat armata turd, §i 1-a facut pe vizir sd fie tare indragit de sultan. Mircea avea, cum s-a arkat mai sus, multi copii nelegitimi de la numeroasele sale tiitoare. Acel Vlad, care se afla ca ostatec in Ungaria, a gasit cu cale in anul 1399 sau 1400 si fugi din Ungaria in Valahia, §i, de aici, cu mai multi valahi la Constantinopol. Acelgi a servit, impotriva vointei tatalui sau, In corpul de gardi al imp aratului grec de Bizant, §i nu lima nici un secret din intentia de a-1 alunga pe 0.01 sau de pe tron cu ajutorul bizantinilor, sau ca intotdeauna, §i dupi aceea si urce el insu§i pe tron. De aceea Mircea a fost un du§man declarat al bizantinilor. 85 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA De Ungaria, care atunci pitimea din pricina tulburirilor interne, nu era ingrijorat. in anu11402 Baiazid a fost capturat, §i primul siu fiu, Mustafa, ucis, de Timur-Lenk. Fiii lui Baiazid au ajuns la sfadi §i la rizboi civil: al doilea sill fiu, Suleiman, a fugit la Constantinopol §i s-a pus sub protectia impiratului Manuel §i a domnitorului sirb Stefan Lazarevici, §i s-a socotit drept impirat. Prin aceasta cre§tinii in§i§i au contribuit la criza iMp eriului turc din acea vreme. Cu Suleiman tinea de asemenea Vlad: el vroia, cu ajutorul acestuia, si obtini Valahia. Mircea avea deci cel mai mare interes si-i opuni lui Suleiman un rival; el 1-a adus din Asia pe Musa, al treilea fiu al lui Baiazid: acesta a lint comanda in Asia Mici celui de-al patrulea frate al siu, Mehmed, §i a plecat grabnic in Europa pentru a-§i incerca acolo norocul. El a venit prin Sinope de-a dreptul in Valahia, §i aincheiat cu Mircea un tratat formal, potrivit ciruiavoievodul urma si-lsprijine cu trupele sale, dar in schimb, in cazul unui rezultat favorabil, el trebuia si obtini un intins teritoriu pe seama grecilor. Mircea a pregitit indatä, in favoarea lui Musa o oaste impunitoare, sub comanda lui Dan, fiul fratelui siu; o multime de turci europeni s-au declarat pentru Musa §i au venit buluc la el; el s-a declarat, de asemenea, imp 'drat laAdrianopol; dar a pierdut lupta din apropiere de Bizant; datoritilui Stefan Lazarevici al Serbiei, in 1403, Musa a fugit in muntiiBakani, apoi s-a oprit la Mircea In Valahia, in cele din urmi a fugit in Asia Micipentru a ridica noi trupe impotriva lui Suleiman. Mircea era sigur de iminenta rizbunare a lui Suleiman, cici acesta pierduse la 21 no iembrie 1403 bitilia de la Tripol cu sirbii (vezi a mea Geschichte des Ungri,schen Reichs. Teil III. p. 354355). Dar Mircea s-a orientat atunci din nou, pentru mai multi siguranti, citre regele Sigismund, o a ficut ca faptele sale impotriva turcilor si aibi valo are in ochii acestuia. Sigismund relata la inceputul anului 1404 lui Filip Temerarul, ducele Burgundiei, urmitoarele: "Constantinopolitanum Imperatorem et Vajvodam Valachiae contra Minas puffira facinora gerere, seque illis magna misisse auxilia". Mircea 1-a sprijinit, impreund cu ceilalti aliati, pe Musa in Asia atit de energic, cd acesta a steins iarii o oaste puternici, in care erau §i valahi. Musa a pierdut in 1410 din nou o lupti. in Asia Mici imp otriva 86 www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE lui Suleiman, dar nu una decisivi; el a trecut cu multe trupe in Europa, a atras de partea sa întäriri la Adrianopol, a traversat cu vasele luck' o dati spre Asia, in 1411, 1-a invins pe Suleiman in Caramania, §i a poruncit si fie ucis la AdrianopoL Acum, Musa, prieten al lui Mircea, delinea suprematia, dar nu pentru mult timp. Si Mircea, devenind orgolios, a incheiat in 14111a Imoiov cu regele Poloniei un nou tratat de asistenta mutuall impotriva Ungariei, in dominica Vocemjucunditatis, in care tratat este de asemenea vorba de o inrudire intre Mircea §i Jagiello. In 1414, al patrulea fiu al lui Baiazid, Mehmed, 1-a provo cat pe Musa la lupta de pe rlul Iskra, care 1-a costat pe Musa viata i tronul, §i care a reintemeiat imperiul turc. Si pe Mircea aceasti luptil-a ficut sipliteasci cu to ate sperantele sale intr-o hegemonie de mare anverguri, ba chiar cu neatirnarea de care se bucurase pani acum. Mehmed, dupi bitilia de pe riul Iskra, a nivilit imediat in Valahia §i a poruncit si fie pustiiti. Mircea i-a trimis soli, i i-a promis un tribut anual. Doar cu aceasti condilie el i-a diruit pacea. Spiritul lui Mircea pare si nu fi suportat aceasti depunere anuali a tributului. Un fals Mustafa a venit din Asia Mici In jurul anului 1418, §i a pretins: fiul lui Baiazid, Mustafa, n-ar fi cizut in lupta cu Timur Lenk, ci s-ar fi riticit, i acela ar fi el insu§i. La greci, care tremurau de frica lui Mehmed, n-a gisit nici un sustinitor: dar cu atit mai mult ascultare la Mircea, netinându-se seama de faptul ci a venit la acesta doar cu o suiti de 300 de turci. Mircea s-a angajat in incercareaindrizneati de a oferi ajutor acestui pretendent la tron. El nu i-a oferit doar azil in Valahia, ci a solicitat impreuni cu el sprijin In provinciile turce§ti europene, §i i-a trimis trupe valahe, cu care Mustafa intr-adevir a pitruns in Tesalia in 1419. Dar ce puteau si faci micile pilcuri ale lui Mustafa impotriva intregii armate a lui Meluned ? Mustafa a fost invins, §i Mehmed a poruncit ca Valahia si fie pustiiti pentru a doua oari. Sigismund s-a gribit In ajutorul imperiului ungar amenintat, i in octombrie 1419 se gisea la Portile de Fier. Mircea a murit In 1419, in timpul sau curind dupi aceasti pustiire. In cele din urmi el trebuise si trimiti totu§i trupe valahe, sub comanda nepotului ski Dan, turcilor spre ajutor la asediul Constantino- - 87 www.dacoromanica.ro AIMANDRU V. DITA polului, care este un semn de supunere anterioarä. El a avut la viata sa o multime de Oitoare, §i de aceea a avut chiar mai multi fü natural in lipsa unei legi de succesiune intärità prin jurainânt, aceasta a trebuit sd tragi dupä sine consecinte triste pentru Valahia. De altfel, nu putem sine abtinem de a nu remarca pe acest Mircea ca un domnitor valah care a cirmuit neobi§nuit de mult, abil i preocu- pat permanent de mari proiecte. El 4i clgigase chiar §i o asemenea valahi ii alegeau pe fili lui naturali ca domnitori inaintea altor candidati, cum observi Chalcocondylas (Stritter 11. 914).88 Orick de bogatä va deveni in viitor istoriografia maghiara in sinteze mai mult s au mai putin nationale §i va deveni extrem de bogatä" , in ceea ce prive§te imaginea lui Mircea §i a domniei sale constructiile lui Gebhardi i Engel vor constitui pentru toate un adevärat arhetip din matricea cdruia nu s-a ie§it pänä astazi. Chiar §i atunci când unele aspecte au fost altfel sustinute documentar, lar scenariul de ansamblu modificat prin acceptareapunctelor de vedere ale istoricilor A. Huber §i C. Jirdek, rostul lor ne apare mai degrabd a fi acela de a confirma §i din alte directii situarea subiectului tot mai ciar pe coordonatele definite de orbita trasatä de constelatia Pray - Gebhardi - Engel. ISTORIOGRAFIA IMPERIULUI BIZANTIN Yana in secolul al XX-lea unicii purtAtori ai imaginii bizantine despre Mircea I sunt Laonic Chalcocondil, Sphrantzes (de fapt Pseudo-Sphrantzes Macarios Melissenos) §i, colateral, Ducas. Redactat in limba greaca in anii '60 ai secolului XV, textul original al scrierii lui Laonic Chalcocondil nu a fost tipärit deck mult mai tärziu, incepänd cu veacul al XVII-1ea90: J.H. Baumbach, Historiae Byzantinae scriptores tres, Genevae, 1615; i-a urmat editia Fabrot, in Corpus Byzantinae HIstoriae, Parisiis, 1650, preluatäln secolul urmätor (1729) 88www.dacoromanica.ro MLRCEA GEL 1VIARE de seria venepani Corpus Byzantinae Historiae. in secolul al XIX-lea (1843) a fost inclus de I. Bekker, insotit de o traducere in limba latini, in Colima Scriptorum Historiae Byzantinae (a§a-numita "Bizantina de la Bonn"). in deceniul tei al secolului XX interesul fata de toate aceste editii devine doar unul istoriografic, ()dad cu aparitia celei dintAi editii critice datorate lui Eugenius Dark° Laonici Chakocondylae historiarum demonstrationes adfidem codicum recensuit, emendavit annotationibusque criticis instruxit , I-11/1 -2, Budapestinini, 1922-192, dup1 care s-a tradus 0 versiunea româneascl a lui Vasile Grecu91. Nu este lipsit de importantl sl precizAm cd Expuneri istorice este doar numele dat de unii savanti 0 editori sciierii istoricului atenian, care a murit inainte de ali termina opera §i de a apuca sd-i dea un titlu, dar care in copiilemanuscrise ale epocii circula cu titluri mult mai expresive: A lui Nicolai Chalcocondil scriere istoricd, de unde 4i au fnceputul sultanii turcilor §ifaptele 0 isprdvile lor de vitclie panel' la isprdvile de vitejie ale marelui sultan Mehetbei sauA lui Nicolai Chalcodil Laonic cronicd despre prabusyirea intregii Elade 0 despre alte lucruri ce s-aupetrecut 'in Italia, Spania ci Germania 0 Ungaria 0 desprefaptele turcilor panel la sultanul Mehbei92 . Pentru istoriografia românl modemA importanta absoluti o are editia de izvoareintocmita de Johann Gotthilf Stritter, in care, folosind traducerea latinl, a inclus §i fragmentele din cronica lui Chalcocondil cu privire la români: Memoriae populorum, ohm ad Danubium, Pontum Euxinum, Paludem Maeotidem, Caucasum, Mare Caspium, et inde magis ad septemtriones incolentium, e Scriptoribus historiae byzantinae erutae et digestae a Ioanne GotthilfStrittero, gymnasii Academiae Scientiarum Imperialis Petropolitanae conrectore, Petropoli, 17711779, tomi secundi, pars II, sectiunea Valachica ex scriptores byzantinis, de la p. 893-936, caput I: Antiquissima Valachorum memoria, et res sub eorum ducibus Myrxa seu Myltza et Danogestae, p. 901-911. Aici §i-au aflat informatiile de sorginte bizantia atit Pray, Gebhardi, Engel, Sincai, eat 0 toti cei ce i-au urmat 0 le-au urmit. 89www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA Locul exceptional pe care 1-a detinut Chalcocondil hare izvoarele domniei lui Mircea 1, precum §i impactul ce 1-a avut asupra istoriografiei romlnegi modeme, se datoreazi faptului ci pAnd la recenta editare §i traducere a cronicii turce§ti a lui Ibn Kemal istoricul bizantin a fost singurul care a oferit o descriere cuprinzAtoare despre campania sultanului Baiazid in Tara RomAneascd, a relatat despre tactica folositd de domnul romln §i a lisat s 'A se intrevadd dei cu prudenta unui supus al sultanilor victoria acestuia. El a fost unicul autor care a creat iniaginea, "filmul" confruntdrii dintre Baiazid OromAni, chiar daci a plasat-o gre§it dupd bdtAlia de la Nicopole, impunAnd multi vreme aceastd succesiune eronatd. Abia in 1851, cAnd invdtatul rus Grigorovici a publicat in original §i in traducere rusd fragmentele din Cronograful lui Mihail Moxa (luat de el de la mânistirea olteand Bistrita) in care autorul primei istorii universale in limba romAnd infAti§a (pe baza unui izvor descoperit §i el cAteva decenii mai tArziu de loan Bogdan) ciderea Peninsulei Balcanice sub turci, consacrAnd luptei cu Mircea §i romAnii o descriere ce punea accentul pe caracterul ei extern de sAngeros §i afirmAnd victoria categoricd a celor din urmd, s-a addugat un element nou la imaginea cu care evenimentul fusese perceput, timp de cAteva secole, de istoriografie, datoritd lui Chalcocondil. Un alt element nou, destinat §i el a deveni nelipsit din atentia istoriografiei ulterioare, s-a addugat in 1875, cAnd V. Jagie a publicat Viala lui,Slefan Lazarevici, de Konstantin Kostenetki, in care se vorbea de participarea vasalilor sArbi la campania lui Baiazid, §i se consemna ultimele cuvinte dinaintea biddiei ale lui Marco Kralevici, eroul eposului sArbesc. Ambele elemente au intrat, pentru prima °ark intr-o expunere modernd, prin Constantin jirdek, in a sa Geschichte der Bulgaren apAruti in 1876. Dar Moxa va deveni foarte popular la romlni o dad cu editarea sa de dire B.P. Hasdeu, in 1878, in volumul intAi din Cuvente den bdtrdni. In ceea ce prive§te relatiile lui Mircea I cu Mehmed I, Chalcocondil a fost §i a rdmas unul dintre izvoarele de bazd pe care se sprijind cei ce au sustinut §i mai sustin cd domnul romAn a fost obligat si se inchine §i s 'A -90 www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL MARE pläteasci tribut acestui sultan. Problema o vom dezbate pe larg in ultimul capitol al prezentului volum. Ducas (1400-1479) a inflti§at in cronica sa intitulatä (de editori) Istoria turco-bizantind evenimentele anilor 1341-1462, in mare parte acoperind aceegi perioadl ca i Chalcocondil 0 a läsat un tablou al epocii In care este cuprinsä i istoriaBizantului muribund §i aceea a otomanilor In ascensiune. Mircea apare la Ducas doar ca sprijinitor al lui Musa, al lui Bedreddin 0 Mustafa, deci in perioada cand devenise un personaj insemnat pentru insk.0 istoria otomana pe care o scria el. Ducas nu vorbe§te insä explicit de o inchinare a domnului romän 0 de acceptarea pläçii tributului de cltre el in timpul domniei lui Meluned I. Prima editie a cronicii lui Ducas ingrijitä de I. Bullialdus a apärut in anul 1649 in "Corpusur parizian93 0 a fost reeditatä la Venetia in anul 1729. In secolul al XV-lea s-a realizat o traducere italiank editatà abia in secolul al XIX-lea, iar prima traducere latina integralä insote§te editia lui Bullialdus folosità de Stritter, care a extras pasajele ce-i priveau pe români In opera deja citaa. Prima edifie criticd apartine bizantinologului romän Vasile Grecu, in 1958, insotitä de o versiune in limba romln194, a treia traducere dupl cea italianà i cea latini. In general, cronica lui Ducas a fost folosità pentru a completa §tirile din Chalcocondil despre Mircea I, dar nu a avut influenta contemporanului sau mai tänär. Macarie Melissenos, a cärui prelucrare a inclus i memoriile autentice ale lui Georgios Sphrantzes (care acopereau numai perioada 14011477), a fost cunoscut secole de-a rändul sub forma a ceea ce s-a numit "Cronica Mare" (Chronicon Maius) a lui Sphrantzes, spre a o deosebi de "Cronica Mid" (Chronicon Minus) care era de fapt textul säu autentic95. Aceastä "Cronici Mare" a fost mult mai rispändità 0 a fost cunoscutä la n oi de cronicarul Radu Popescu, deoarece a circulat in multe manuscrise. "Cartea I" din "Cronica Mare" contine istoria bizantinä sub dinastia Paleologilor, de la inceputuri p And la moartea lui Manuel al II-lea, §i aici se afla informatia despre victoria lui Mircea asupra lui Baiazid i despre pacea 91www.dacoromanica.ro ALEXANDRU 1/. NIA intervenita intre ei (care va face obiectul analizei noastre pe parcursul prezentei lucrari). Editia princeps a "Cronicii Mari" a apanit la Viena in anu11796 (K. Alter), o noua editie a celor doul forme in "Corpusul" de la Bonn (Im. Bekker), cu versiunealatina, o a treia la Leipzig, in 1935, ingriji- fa' de J.B. Papadopulos Prima editie critica intocmittl pe baza tuturor manuscriselor cunoscute este a lui Vasile Grecu, din 1966. Este insotita de versiunea in limba romanirealizad de editor, care este iprima versiune integrald Intr-o limba moderna96 (extrase publicase anterior E. von Ivanka in Byzantinischen Geschichtschreiber, I, Graz, Wien, Köln, 1954)97. Bizantinologia modernA §i cea contemporani sunt departe de a fi sesizat imp ortanta interventiei romane§ti pentru ceea ce mai ramasese din imperiul de odinioard, dar in majoritatea sintezelor sunt amintite faptele sau numele domnului roman, fie in legatura cu confruntarea cu Baiazid §i lupta de la Nicopole, fie cu evenimentele de dupl 1402. Astfel, Charles Lebeau, in Histoire du Bas-Empire en commengant a Constantin le Grand, Maestricht, 1757-1817 (29 de volume, cu o nod. editie in 13 volume aparud in 1819-1820), in volumul XII, p. 250 al celei de a doua editii amintege de faptul ca Musa gase§te sprijin la romani. Un text mai dezvoltat, §i cel dintai prin care un "clasic" al disciplinei fixeazd corect cronologia, caracterul §i importanta bataliei de la Rovine intr-o sintezi de autoritate, apartine lui Gustav Friedrich Herzberg, Geschichte der Byzantiner und der Osmanischen Reichs bis gegen Ende des sechszehnten jahrhunderts, Berlin, 1883, in colectia Allgemeine Geschichte in Einzeldarstellungen herausgegeben von Wilhelm Oncken, Zweite Hauptabtheilung, Siebenter Theil. Domnul roman este amintit cand face referire la confruntarea de la Rovine (pe care autorul o percepe ca pe o victorie semnificativa a romanilor), despre participarea sala Nicopole, despre ajutorul dat lui Musa". Exista §i o versiune in limba rusa a acestei lucriri realizata §i completad de P.V. Bezobrazov (Moscova, 1897). 92 www.dacoromanica.ro MIRCEA. CEI., IVIARE In anul 1897 apare editia a doua din monumentala Geschichte der Byzantinischen Litteratur von Justinian bis zum Ende des Oströmischen Reiches (527-1453) de Karl Krumbacher, in care Heinrich Gelzer este prezent cu un Abrift der byzantinischen Kaisergeschichte (p. 9111.067), reprezentand cea dintii expunere succina a istoriei bizantine, model pentru cele realizate ulterior de N. lorga, Charles Diehl Oaltii. Este mentionata aici "stralucita victorie" a lui Mircea I asupra lui Baiazid99. Reeditand in §apte volume sinteza lui E. Gibbon, The History ofthe Decline and Fall of the Roman Empire (London, 1909-1913), John Bagnell Bury i-a adiugat o noti care ne di m'Asura §i totodati sursa cuno§tintelor marelui bizantinolog englez asupra subiectului: "Mircea cel Mare print al Valahiei, care a fost fácut prizonier la Kosovo, a participat, de asemenea, laNicopole, ca aliat al lui Sigismund, dar vizAnd ci bitilia va fi nefericiti, si-a scos trup ele sale la vreme. A fost urmarit de o armati turd in Valahia si a bAtut-o in apropiere de Craiova.""° In secolul nostru, dupi primul rizboi mondial, imaginea mo§tenita de la bizantini §i preluati de Hertzberg §i de Gelzer, sufera o radicala alterare, nu tali o legatura cu informatia O. tezele furnizate de A.D. Xenopol §i N. lorga, dar mai ales ca urmare a umorilor §i simpatiilor (sau antipatiilor) strdine de stricta exegeza §ffintifica a diver§ilor autori. Primul tratat, devenit "clasic", de istorie bizantina, alcituit de un singur autor este cel al lui Alexander A. Vasiliev, publicat in limba rusa in 1917 §i 1923-1925, apoi in limba engleza in 1928-1929 (Madison-Wisconsin), §i in 1932 in limba franceza, Histoire de l'Empire Byzantin, traduit du russe par B. Brodin etA.Bourguina, préface de M.Ch. Diehl, de l'Institut, tom I (324-1081), tom II (1081-145 3). El ignord total pe Mircea I §i momentul Rovine din §irul de evenimente legate de destinulBizantului in ultima lui suta de ani. Dei prieten al romanilor, Charles Diehl nu-1 pomene§te mai mult In Histoire de l'Empire Byzantine, Paris, 1924, care a cunoscut mai multe editii §i traducen. 93 www.dacoromanica.ro ALExANDRu V. DV Dar nu altfel procedase N. Iorga in The Byzantine Empire, Londra, 1907, care gasise loc pentru a mentiona victoria de la Planik (p. 214), insa nu 0 pe cea a lui Mircea de la Rovine. Numele domnului roman apare numai ca participant la Nicopole, ari nici o alta precizare. La fel §i in versiunea in limba franceza, recreati §i substantial augumentatai aparuta in anul 1934, unde, in plus, numele lui Mircea a fost "sarit" §i de la indice'. A doua mare sinteza de istorie bizantina a secolului nostru, colectiva de data aceasta, a fost realizata sub conducerea lui J.B. Bury ca cel de-al patrulea volum din The Cambridge Medieval History, intitulat The Eastern Roman Empire (717-1453), Cambridge, 1923. Dad' Vasiliev preferase sa-i §tearga pe romani din filele istoriei Bizantului muribund, William Miller in capitolul al XVIII-lea, The Balkan States IL The turkish conquest (1355-1483)11 reduce la cunogintele 0 ideile sale. Fiecare pagind are un colontitlu propriu, care anunta subiectul tratat, iar la sumar sunt enumerate toate aceste colontitluri. Unul este Mircea "the Great" of Walachia §i corespunde paginii 567. Dar este pagina in care se vorbe§te doar de tributul la care ar fi fost obligat de Mehmed I 0 se preia acuza neintemeiata de fratricid: "Nu mull dupà aceea, in 1418, Mircea «cel Mare», cum 11 numesc localnicii, a murit. Din nefericire, «Marele domn» §i-a dobindit coroana prin uciderea fratelui sill mai mare, Dan, iar crima lui a fost acum cercetatI de urmasii din tara lui."102 intr-adevar, informatia infamanta103 era preluata de la Xenopol, dupa cum se indica in noel: "Hist des Roum., I, p. 211". Nu mai bine informat 0 nici mai favorabil apare autorul la p. 561, unde, inainte de a relata batalia de la Nicopole (colontitlul paginii este Battle ofNicopolis), scrie: "Obiectivul urmator al lui Baiazid a fost zdrobirea lui Mircea. Urmat de vasalii sal involuntari sarbi, «Marko, fiul de rege» i Constantin, el a invadat Valahia §i, la Bovine, la 10 octombrie 1394, c4tigi o victorie cu pierden i de multe vieti. Marko Kraljevici i-a 94 www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE spus prietenului sill Constantin (urmeazi cunoscutele cuvinte ale lui Marko AYD). Rugaciunea i-a fost pe jumitate ascultati: cei doi camarazi au pierit in batalie.Mircea a fugit la Sigismund al Ungariei care 1-a repus pe tron 0 s-a pregitit si recupereze Bulgaria, pe care a cenit-o de la sultan ca veche posesiune a coro anei ungare L..) Acolo [la Nicopole] la 25 septembrie 1396 a fost data o nouä batälie care a pecetluit soarta acestei expeditii stralucitoare, dar lipsite de coordonare'. Nechibzuinta inglmfatei cavalerii franceze, retragerea domnului Valahiei §i strategia sultanului au fost raspunzatoare de infrângerea zdrobitoare a cre§tinilor, cu toate CI i-a fost rezervata lui tefan Lazarevici §i celor 15.000 (sic!) de sárbi ai Ai lovitura decisiva, la momentul critic, in favoarea turcilor."1°4 In anu11940 s-a publicat la Munchen Geschichte des Byzantinischen Staates de Georg Ostrogorski, menità a lua locul expunerii lui Gelzer. Reeditatä intr-o versiune substantial reacutä g mult imbundatia in anul 1952, dupà care s-arealizat versiunea francezA din 1956 (la rändul ei reeditatl, Mil schimbäri, in 1969, 1977 §i 1983) §i englezi (tot in 1956), sinteza lui Ostrogorski a mai cunoscut o editie germanä. in 1963 (ultima a card aparitie a supravegheat-o personal) §i. alta in 1977, iar in 1959 a apärut In limba särba (reeditata ca volumul al VI-lea al operelor sale in 1970). Este in momentul de fatä cea mai raspändità §i mai autoritarl istorie a statului bizantin, motivpentru care gäsim necesar a compara modul cum apärea Mircea I in 1940 §i cum a fost substantial revazut §i hnbundatit pasajul respectiv in 1952. Astfel, in editia din 1940, Ostrogorski scria: "in amd 1393 s-a reu§it sub jugarea definitivi a Imperiului Bulgar. Capitala Tárnovo s-a predat dupa un scurt (n editia definitiva nach barter dupa un teribil A ID) asediu, bisericile au fost transformate parte in moschei, parte in bal §i grajduri pentru cal. Pentru o durata de aproape cinc! secole, Bulgaria a devenit o provincie a Imperiului Otoman. 0 lovitura teribild a fost indreptata §i asupra Valahiei invecinate, care, deja de cativa ani, era tributara otomanilor. Curajosul ei principe Mircea s-a ridicat impotriva sultanului, dar in singero a sa bitilie de la Bovine 1-a cople0t supraputerea lui Baiazid, de 95www.dacoromanica.ro ALEXANDRU VI DITA panca ciruia au fost obligati si lupte i principii sirbi, indedatoria de vasali (1395). [Ci aceasti bätilie a avut loc la 17 mai 1395 (nu in 1394) aratä Radolide §i Dini6 (explici Ostrogorski in noti AVD)] De atunci Dobrogea a intrat in stäpinirea nemijlocità a turcilor i vadurile Dunärii au fost luate in stäpinire de garnizoanele turce§ti."1°5 lad actun §i ultima forml a punctului de vedere exprimat asupra problemei in discutie: "Turcii avuri mult de furci cu domnul Tdrii Române0 Mircea cel Bdtrin, care dispunea de un puternic sprijin in Ungaria. La 17 mai 1395 o liätilie extrem de singeroasi avu loc pe cImpia de la Rovine. de otomani i§i implineau obligatilie lor de vasali printii sarbi: Stefan Lazarevici, fiu i succesor al eroului de la Kossovo; Marko, fiul luiVuka§in, care posedaun IlliC teritoriu in jurul Prilepului, i nepotulluiDu§an, Constantin Dejanovici, care domnea in Macedonia räsiriteani. Regele Marko, eroulfavorit al epopeelor populare särbe§ti, §i Constantin Deja- novici i§i &irk' moartealuptând.Din punct de vedere militar, victo- ria pare si fi fost de partea lui Mircea, dar el nu trebui si se plece mai putin In fata puterii sultanului i si se angajeze la tribut. Dobrogea, care se formase pe parcursul ultimului deceniu ca un stat separatist bulgar, §i pe care Mircea, In scurtä vreme, il anexase domeniului säu, trecu sub stipinirea otomanilor, iar punctele de trecere a Dunirii furi intärite cu garnizoane turce§ti."1°6 Acestui text Ii este allturatä o notA potrivit careia: "Opinia emisi de autorii vechi i abandonati mai pe urmi, dupi care lupta de la RoVine ar fifost o infrângere militará pentru turci dobandete mai multi greutate dupi interesantele studil ale lui Radojiei Dinié." Se argumenteaz1 apoi data de 17 mai 1395 pentru batAlia de la Rovine.1°7 Prima sintezd tipäritä dupl al doilea razboi mondial, in care se trateazá ultimulsecol al Bizantului, este L'Europe Orientale de 1081 et 1453 de Ch. Diehl, R. Gouilland, L. Oeconomos, R. Grousset, Paris, 1945 96www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL MARE (volumul IX din sectiunea Histoire de Moyen Age a colectiei Histoire Générale fondatä de Gustav Glotz). Se vorbege despre batilia de la Rovine, in care "Mircéa fut écrasé le 17 mai 1395" §i "se réfugia en Hongrie", iar Nicopolul Mic (Turnu MAgurele) se transformi in... Filipopol (in Bulgaria): "Sigismund nu era destul de puternic pentru a duce singur fäzboiul cu Baiazid. in vreme ce se afla cu Mircea in 1395, §i, traversänd Valahia, punea stapänire pe orgul Filipopol, el strängea in jurul slu, gratie abilei sale diplomatii numerog aliati."°8La Nicopole: "in ciuda sfaturilor lui Sigismund §i ale lui Mircea, care cuno§tea bine tactica turcilor, nobilii francezi au vrut sa lupte in prima linie L..] Mircea, väzisnd ea' batälia este pierdutd, se retrase cu ogile sale valahe."10 in fine, despre Musa, care "se refugie in Valahia, apoi revel* si-1 atace pe Soliman"m. in leglturä cu Bedreddin §i Mustafa numele lui Mircea nu mai este pomenit. in total, aproape o treime de paginä. A doua mare sintezd, tot in limba francezl, este din anul 1947, §i apartine lui Louis Bréhier Vie et mort de Byzance , primul volum dintr-o serie de trei, alcatuind Le monde byzantin, din cealaltä mare colectie L'évolution de l'humanité, fondatä de Henri Berr. Wircea le Grand, prince valaque" (indice) apare intr-o maniera care pare sili fi propus colationarea tuturor erorilor vehiculate de istoriografia modernI. Astfel, Mircea "era unul dintre invin§ii de la Kosovo, unde corpul de armatä pe care-1 trimisese sirbilor a fost distrus" §i, ca urmare, a fost atacat de Baiazid. "Incapabil sl reziste, Mircea fu bkut, acut prizonier 0 internat la Brusa, unde semnd un tratat de vasalitate care avea sA serveasca drept model tuturor tratatelor posterioare intre printii români §i Poartd: investitura de ekre sultan, tribut, contingent militar, dar 0 angaj amentul sultanului de a nu stabili nici o colonie musulmani 0 de a nu construi nici o moschee la nord de Dunke. Ungaria devenea singurul centru de rezistentà la invazia otomani." (p. 381)111 La Nicopole: "Mai fericit deck ceilalti conduckori, hospodarul valah Mircea 97 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU If. DITA putu sa-§i salveze armata g si aplice turcilor o Infrangere care-i obliga si tread Dundrea Inapoi." (p. 385)112 Se mai mentioneaza alianta cu Musa (p. 390), farl a aminti avantaj ele prilnite de domnul romin de la acesta, §i este pomenit sprijinul dat lui Mustafa (p. 393-394). Ultima mentiune se referd la amestecul lui Mehmed I "In luptele pentru succesiune din Tara RomâneascA intre fiii lui Mircea cel Mare", care permite sultanului sa atace pentru prima oard Transilvania in 1421 (p. 397). - in 1943 a apArut in colectia Que-sais-je ? prima editie din flistoire de Byzance de Paul Lemerle, ajuns A in 19691a a §asea editie. Personalitatea §i actiunile lui Mircea lipsesc, dei se fac referiri la Mali& de la Kosovo §i Nicopole. Versiunea in limba romanka vlzut lumina tip arului in 1998: Istoria Bizantului, traducere de Nicolae Serban-Tangoca, Universitas, Bucure§ti, Editura Teora, 144 p. in planul istoriei politice, bizantinologia germana a ramas dominatà de sinteza lui G. Ostrogorski, mereu reeditatä (ultima editie, din 1977, este MI-A note, destinatä publicului larg). Noile contributii majore sunt de inregistrat in directia istoriei culturale §i, mai ales, literare (H.G. Beck, Herbert Hunger, H.W. Haussing). Au apdrut, totu§i, douà expuneri sintetice In genul creat de Gelzer. Prima este Byzantinische Geschichte de HansWilhelm Haussing, in colectia "Urban }Richer" a editurii Kohlhammer, Stuttgart-Berlin-Köln-Meinz, 1969 (echivalentul colectiei Que sais-je ?). Defi cartea nu depdlefte 155 de pagini, profesorul berlinez gdsefte spatiupentru a oferi cititorilor singura definire adev d- rata a conditiei romanilor, a lui Mircea I fi a bdtdliei de la Rovine din cdte au apdrut de-a lungul unui secol dupd Hertzberg fi Gelzer.113 In cel de-al XIII-lea volum al colectiei Fischer Weltgeschichte a fost publicatl, in anul 1973, o sintezd cu caracter de popularizare, din care cititorul allá CA bdtdlia de la Rovine a fost datà §i c4tigatà de... Sigismund de Luxemburg, ceea ce face inutild once mentiune despre Mircea I !"4 98 www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL MARE Bizantinologia englezi este dominatd, dupl J.B. Burry, de Sir Steven Runciman, a cdrui Byzantine Civilisation, apiruta la Londra in anul 1933, a fost tradusä in limba franceza un an mai tärziu in "Bibliothèque historique"a Editurii Payot.115 0 "Schitä istorice de 33 de pagini deschide tabloul civilizatiei 0 din aceste pagini (ne referim la versiunea francezi) ultimele (Iota se ocupà de expansiunea otomand 0 de präbu0rea Peninsulei Balcanice. Datele fatidice sunt prezente: 1371 (Marita), 1389 (Kosovo), 1396 (Nicopole). Lipsege numai victoria de la Rovine in oricare dintre variantele istoriografice , romanii in00 fiind prezenti in aceastä carte abia la capitolul Bizantul §1 lumea ,unde In 25 de pagini li se rezervd ceva mai mult de trei randuri, spre a fipusd in circulatie o tezdfundamental eronatd, care, incep And cu a douajumatate a secolului nostru va face o carieri de proportii deosebite, mai ales in istoriografia romând: "Valahia §i Moldova au apärut ca state constituite numai in vremea decadentei Bizantului, care nu actiona asupra lor deck indirect, prin intermediul bulgarilor 0 sirbilor."116 De o importantl exceptionall prin perspectivele deschise §i ideile avansate este The Byzantine Commonwealth. Eastern Europe, 5001453 de Dimitri Obolenski, Professor of Russian and Balkan History in the University of Oxford, London, 1971. Dei in 370 de pagini autorul nu gäse§te necesar a vorbi nici cinci pagini (dad aduni rändurile dispersate la p. 257-260, 341, 352-353 g 368-370) despre români §i "Commonwealth"-ul bizantin, iar numele lui Mircea nu-1 mentioneaz A decât lap. 255, cainsotitor al lui Sigismund la Nicopole ("Thus Mircea of Wallachia accompanied King Sigismund on the camping which led to the disastrous defeat of the Christians at Nicopolis on the Danube, 1396"), profesorul Obolen- ski avanseazi, pentru prima oari in bizantinologia mondiala, ideea (emisä, in treadt, de N. Iorga) ci una din principalele cauze ale interesului Bizantului pentru prile Romane a fost cea militara: "A treia ratiune care a Ocut ca imperiul si fie interesat de prile 99www.dacoromanica.ro ALEXANDRUlf. DITA Romine a fost cea militará, si aceasta era cea mai urgenti La sfirsitul secolului XIV si in prima jumitate a celui de al XV-lea, bizantinii aveau o singuri nidejde serioasi de a-si salva capitala de amenintarea turceasci, si ea rAmisese coroana ungari Valahia si, cu o mal Mid amploare, Moldova aveau legituri strinse cu provincia ungarl vecing, Transilvania, si se putea spera ci vor avea partea lor in cruciadele plInuite la Buda.""7 Din pkate, bizantinologul englez lasl pe cititoriisli in totalà ignoranti asupra singurei reale 0 complete victorii inregistrate in decursul acestor dezastruoase (in serie) "anti-Turkish crusades planned in Buda": victoria de la Rovine §i completarea ei, de ckre Sigismund, prin recucerirea Nicopolului Mic. ii rknine, astfel, regelui (cu care este asociat in continuare numele invingitorului de la Rovine) numai dezastrul de la Nicopole ! Bizantinologia americani este cea care a dat dupl invechitul 0 incompletul "memoriu" al francezului Jules Berger de Xivrey118 cea dintii monografie inchinati personalititii dominante a Bizantului agonizant, Manuel al II-lea Paleologul, cel care, aldturi de tall ski, loan al V-lea, rimane legat de atragerea rominilor in destinele "Commonwealth"-ului bizantin. Manuel Paleologul ginerele lui Con- stantin Draga § este 0 cel ckui a II datorAm faptul c'ä putem spune astAzi cu certitudine ci blfälia de la Rovine a avut loc la 17 mai 1395. Actul ski, senmalat de Jirdek 0 invocat de C. Litzica 0 de Dj.Sp. Radojfeie drept alt argument pentru respectiva dad , a fost pentru prima oarl evocat intr-o lucrare de sintezi, de cite John W. Barker, autorul monografiei Manuel II Palaeologus (1391-1425). A Study in Late Byzantine Statesmanship, New Brunswick - New Jersey, Rutgers University Press, 1969. Referindu-se la asediul Constantinopolului din 1394, bizantinologul american scrie: "In ciuda marii sale armate si a masinilor de asediu, Baiazid a fost incapabil s I stapungi fortificatiile, Ind formidabile, ale Constantinopolului. in loc de aceasta, a fost fortat sA se asezepentru o lunga blocadl, loowww.dacoromanica.ro MIRCEA GEL MARE care pini la urmi a redus cetatea la mari greutiti. Dar, dupi primul §oc, pozitia bizantini pare si fi devenit un pic mai putin disperati, dei blocada a fost mentinuti. Baiazid insu§i indreptat gindurile cite alte lucruri La inceputul lui 1395; daci nu la sfir§itul lui 1394, Baiazid trimis pe generalul siu Evrenos Bey intr-un raid de pedepsire in Peloponez. Un motiv 0 mal mare de distragere (de la cucerirea Constantinopolului - A VD) pentru Baiazid personal a fost campania lui impotriva Bulgariei i, in mod special in acest timp, contra Valahiei. in cursul acesteia din urmi, el a dat geroasa bitAlie de la Bovine, in 17 mai 1395. Semnificatia imediata a acesteibAtalii pentru Bizant a constat in moartea, acolo, a lui Konstan tin Dejanovici, socrullui Manuel. Ca o ironie, printul sirb n-a fost omorit luptind contra turcilor, cum ar fi fost plicut si se audi, ci in rindurile emirului, impreuni cu tovari§ii sli de vasalitate, celebrul Marko Kralevici, care a fost de asemenea omorit, §i Stefan Lazarevici, care a scipat. Mai tirziu, in acest an, in octombrie, Manuel §i sotia sa Elena, impreuni au depus danii respectiv de 100 §i 500 de hyperpera la ministirea Petra (cu hramul Sf. loan Botezitorul), in Capitaa, pentru a se avea grijá de amintirea tatilui impiritesei.""9 Prima sintezA americand asupraintregii istoril i civilizatii bizantine, a lui Cyril Mango, nu am aflat-o in bibliotecile consultate. In anul 1967 a apärut la Moscova, Istonja Vizantii y treh tomah, cea dintäi vastä sintezä colectivä de circulatie i autoritate internationald elaboratà de un colectiv ce reune§te toate numele bizantinologiei sovietice. in ultimul volum, la p. 169, se aminte§te de confruntarea din "1395", färä ca numele voievodului care a condus bätälia si fie pomenit, nici acolo, nici altundeva, dar con semnându-se informatia gre§iti CA' "dupl o I'mpotivire eroica, conducAtorii (praviteh) Tärii Române§ti au fost obligati sá recunoascl relatiile de vas alitate fatä de turci. Dobrogea a fost cuceritä de otomani.""° La rändul ei, bizantinologia bulgari a dat, incepand din anu11959, sub semnätura profesorului Dimitär Anghelov, prima sa sintezà, in trei 101www.dacoromanica.ro AND1WV DITA volume, dedicad istoriei Imperiului Bizantin. in volumul al 111-lea (apdrut In 1967), consacrat perioadei 1204-1453, se relateaza despre expeditia lui Baiazid §i a vasalilor sarbi la nord de Dundre: "In marea lupti de lingi Rovine, din 17 mai 1395, turcii nu au reu§it si ci§tige victoria asteptatä, dar cu toate acestea Mircea a fost obligat si se recunoasci vasalul luí Baíazid §í si Ii pliteasci tribut anual."21 Pentru informatie se trimite in nod' la...Istoria României, II, p. 368, mentionandu-se cl "Acolo se &A ca data a bdtaliei 10 octombrie 1394, dar cercetarile mai noi adopta ca mai veridica data de 17 mai 1395." ISTORIOGRAFIA SNRBILOR Campania sultanului Baiazid la nord de Dunare §i batalia de la Rovine sunt evenimente implicate direct in istoria särbilor. in oastea otomanä sunt inclu§i, ca vasali, Stefan Lazarevici fiul cneazului Lazar, pe care Baiazid il lasa pe tronul tatalui sau dupd batalia de la Kosovo Marko , "Kraljevici" (fiu de rege, de "crai") fiul lui Vuka§in, cel ucis in batalia de la Cirmen (1371) , care stapanea, tot ca vasal, un teiitoriu cu capitala la Prilep, §i Constantin Dejanovici, principele de Velbujd "2. Marko §i Cons- tantin au cazut in lupd, lar pamanturile lor impreuna Cu räma§itele Taratului Bulgar de Rasarit, cu capitala la Tärnovo au fost trecute in stdpanirea direcd a otomanilor, fiind cele dintai formatiuni politice balcanice desfiintate de ei §*1 trecute in proprietate turceasca nemijlocita, ceea ce marca o noud etapa in politica lui Baiazid fata de vasalii sal. In consecind, toti istoricil Serbiei medievale au trebuit sä tina seama de campania lui Baiazid peste Dundre, de lupta de la Rovine, de moartea celor doi §*1 de urmarile ei politice, astfel incat chiar §i atunci când evenimentele in sine au fost trecute in intregime sub tacere, autorii au retinut mdcar data 1395 când, murind cei doi, posesiunile lor au fost confiscate123 102www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE Un alt moment de interferentäil constituie vizita lui Stefan Lazarevici In Tara RomäneascA, dupä bätälia de la Ankara din 1402. Aceasta vizitä a avut ca scop marcarea schimbärii orientarii politice a fostului vasal §i aliat credincios al sultanului Baiazid i edificarea une aliante românosärbegi impotriva puteril otomane. Evenimentul a fost consemnat pe larg, cu elogii la adresa lui Mircea I pentru primirea acutä stapanului sau, de Konstantin Kostenetki, biograful oficial al lui Stefan Lazarevici, ace1a.5i care ne-a pästrat, in opera sa, expresiva relatare a bätäliei de la Rovine, cu ades invocatele cuvinte rostite pe cämpul de lupta de legendarul Marko Kralevici. Cea dintâl sintezd de istorie a poporului slrb in adevkata acceptiune a termenului, in care apare §i lupta de la Rovine in legdturd cu disparitia lui Mark6 §i Constantin estei/ regno degli slavi, scrisä de dlugärul bene- dictin din Raguza (Dubrovnic), Mauro Orbini (t 1614), fost pentru o vreme §i superiorul unei mänistiri catolice din Banat. Apdruti in 16011a Pesaro, in Italia, ea va trasa pard destinul istoriografiei särbegi de pänd In a doua jumkate a secolului al XIX-lea, ale drei sinteze de istorie nationalä au fost scrise §i publicate in strdin'ätate. Dintre acestea importante sunt lucfärile elaborate de Jovan Rajié (1726-1801) §iJohann Cristi an von Engel (1770-1814). Raji6, särb stabilit in Rusia, este primul autor al unei destul de voluminoase istorii a poporului säu, publicata la Viena, in patru volume, in anii 1794-1795: Istorija raznzych slaveskich narodov, naipaee Bolgar, Chorvatov i Serbov. Iz tmy zabvenija izjataja ivoistorieeskij proizvedennaja (Istoria diferitelor p op oare slave, mai ales a bulgarilor, croatilor §i särbilor. Din intunericul uitärii scoasä §i adusä la lumina istoriei). El vorb e§te despre faptul cà "acest räzboi a fost flcut la locul ntunit Rovine, cum infdti§eaza toti scriitorii no§tri", plasänd confruntarea la "10 octombrie", dar nu in 1394 cum o va face Jirdek la mai bine de trei sferturi de veac mai arziu ci in 1395124. Informatia a trecut intocmai in lucrarea lui Engel, Geschichte von 103 www.dacoromanica.ro ALEXANDRUV DITA Serwien and Bosnien, nebst einer Fortsetzung der Denkmäler ungrischer Geschichte und der historischen Literatur der ungrischen Nebenländer (Istoria Serbiei si a Bosniei, impreuna cu o continuare privind monwnentele/izvoarele istoriei ungare si literatura istorici a vecinilor ungurilor), apdruta la Hale in anul 1801 ca cel de-al treilea volum din Geschichte des Ungrischen Reichs und seiner Nebenländer, despre care am vorbit mai sus atunci cand ne-amocupat de istoriografia Ungariei. Sinteza lui Engel trebuie consideratä drept prima istorie moderna' a sarbilor in deplinul inteles al termenului, prin intermediul ei patrunzand adanc in constiinta istoriografica internationala multe din informatiile punctele de vedere cu privire la sarbi i lumea Sud-Estului European. intre timp ele au devenit locuri comune in spatiul cercetarii contemporane. Aici sunt preluate g propagate, pentru prima oara intr-o limba cu circuit international, "elementele" esentiale de sorginte i traditie sarba medievald care vor fi invocate de acum incolo ori de cate ori se va mai vorbi pe mapamondul istoriografic si nu numai de bätalia de la Rovine: numele locului marii confruntiri (Rovini,naRovinach), 10 octombrie (la Engel, dupa Rape, anul este 1395); participarea vasa- lilor sarbi i moartea lui Marko Kralevici i a lui Constantin Draga (acesta din urma mentionat sub forma preluata din cronici sarbesti tarzii, ca si data de 10 octombrie Constantin i Dragas, deci ca cloud persoane distincte)'25. Dei nu se pronunta asupra rezultatului bataliei, o prezinta ca pe o batalie data de Mircea cu Baiazid, nu invers, si o caracterizeaza a fi "die blutigste" extern. de sangeroasa. In nota se reproduce, fära nici un comentariu, fafa indicarea sursei (care este Rajie) i fail a mentiona faptul cà cel cdruia i le adresase a fost potrivit legendei consemnate de Konstantin Kostenetki Constantin Dragas, cuvintele lui Marko Kralevici, prin care ruga pe Dumnezeu sà dea biruinta crestinilor, si el sa cadä primul in lupta.'26 Timp de 132 de ani pAnä" la Vladimir Ciorovi cei cevor serie istoria sirbilor nu vor adiuga nimic acestor informatii, decit, -104www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE uneori, aprecierea personali a unuia sau altuia despre batalie. lar ca optici de ansamblu, trebuie precizat ca istoriografia sarbi moderna cu exceptia lui Stojan Novacovié, ce-i drept, considerat a fi "cel mai mare istoric al sarbilor" (N. Iorga) insuOt teza potrivit cireia bitilia de la Rovine ar fi fost o infrangere pen- tru romani i n-a acceptat si o prezinte ca pe o victorie deck atunci and i-a atribuit-o integral sau partial regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg. In anul 1857 apare la Moscova Istonja serbskogojazyka y svjazi s istorieju naroda (Istoria limbii sarbe§ti in legatura cu istoria popoiului) de A. Maikov, ale carei parti pur istorice au fost traduse in sarbe§te §i publicate un an mai tarziu la Belgrad, sub titlulIstorija srbskoga naroda. In aceasta versiune se mentioneaza sprijinul dat de Stefan Lazarevici lui Baiazid "in lupta cu Mircea voievodul valah la Rovine, unde au cazut Marko Kralevici, Constantin §i Draga § (1394)", §i despre cel dat de Mircea lui Musa.'27 In 1878 este publicata la Viena versiunea germana (Geschichte der Serben) a lucrarii A szerb története, 1780-1815 (Budapesta, 1876) de Benjamin von Kállay, fost consul al Austro-Ungariei la Belgrad.'28 Dei initial a fost concepud in cloud volume, care ar fi trebuit sä dud' materia pana in zilele autorului, planul nu a fost realizat, din textul volumului al doilea aparand doar o mica parte. in Introducerea volumului initial se aminte§te ajutorul dat de Stefan Lazarevici lui Baiazid in lupta acestuia "contra romanilor", fara nici o altä informatie suplimentard129. Prima lucrare a istoriografiei sarbegi modeme considerad a fi §i prima. lucrare §tiintifica de mari proportii a acestei istoriografii care pune senmul victoriei in dreptul lui Mircea pentru a indica rezultatul confrun- tarii de la Rovine este volumul lui Stoj an Novakovié, Srbii turci. XIV i XV veka. Istorijske studije opravimborbama a najezdom turskom pre i posle Boja na Kosovu (Seirbi §1 turd. Secolele XI I si XV Studiu istoric despreprimele lupte cundydlirile turcegi fnainte ci dupe" -105www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA beitälia de la Kosovo), Belgrad, 1893.13° Lui Il urmeaza, in scura vreme, ceea ce indeob§te se considera a fi cea dintai sintezi autohtona de istorie nationall Milan S. Ubavi6, Istortja srbapo domeim istranim izvorima i piscima (Istoria sarbilor, dupi izvoare §i scrieri autohtone §i sträine), Belgrad, 1897. Aici, in paragrafele dedicate lui Constantin Draga § §i Marko Kralevici, se face referire la Walla de la Rovine: "Constantin a cazut in rkboiul lui Baiazid impotriva voievodului valah Mircea (in lupta de la Rovine, 10 octombrie 1394), §i, dupi aceea, turcii i-au luat in stApInire pdmânturile. LI Ca vas al al turcilor, i-a ajutat pe turci in rdzboaiele tor si intr-una din aceste campanil impotriva voievodului valah Mircea, a murit. Cu Marko acolo au fost i despotul Stefan ce! Malt (Stefan Visoki Stefan Lazarevici AVD) §i Constantin Dejanovici (urmeazà, dupd Kostenetki, relatarea legendei despre cuvintele lui Marko rostite inaintea bAtiliei AVD). Si Marko Constantin au murit acolo, dar lupta s-a terminat totusi cu pieirea crestinilor (hriseanskom pogibyom)."3' in anul 1908 Stanoje Stanojevi6, profesor la Universitatea din Belgrad, publica' Istorija srspkoga naroda, care este prima expunere compled a istoriei poporului sArb realizad de un specialist, dar destinad cititorilor nespecialiO, deci popularizarii.Autorul ei este cunoscut mai ales prin doul microsinteze destinate informarii rapide a strainatatii. Cea dintai a aparut in timpul primului razboi mondia1132, versiunea franceza fiind prefatata de Charles Diehl: Histoire nationale succinte des Serbes, des Croates et des Slovenes (Paris, Barcelonne, Dublin, Editeurs Bloud et Gay). Exemplarul pdstrat la Biblioteca Academiei Romane este inregistrat in 1920. A doua: Histoire de Yougoslavie, Belgrad, 1936. in sinteza din 1908 se afirma ca: "A cdzut Bulgaria §i a avut loc pitrunderea cetelor turce§ti in Bosnia g Valahia unde Baiazid a invins (razbio) pe voievodul Mircea in lupta de la Bovine (10 octombrie 1394) in care a murit Marko Kralevici." 133 106www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE In cele dud microsinteze nu mai exista nici o mentiune despre acest eveniment. La recomandarea lui N. Iorga, istoricul german Karl Lamprecht, care conducea colectia de "Istorii ale statelor europene" colectie in care aparuseIstoriapoporului roman §i incepuse publicarea/storiei Imperiului Otoman, semnate de marele istoric roman s-a adresat lui Constantin Jireéek pentru a realiza o istorie a sarbilor. A§a a luat na§tere celebra §i autoritara sinteza in doul volume Geschichte der Serben (vol. 1:Bis 1371, Gotha, 1911; vol. II:1371-1537, Gotha, 1918). Continuarea nu a mai ajuns a fi realizata. In 1922-1923 aceasta sinteza a fost tradusd §i publicad in sarbe§te de Jovan Radonk (4 volume), iar cloud capitole din volumul al doilea, traduse in limba francezi, au constituit lucrarea Civilizatia sarba in evulmediu134 . Datoridimportantei deosebite a operei lui Constantin Jirdek pentru elaborarea istoriografica moderna a imaginii lui Mircea I, i-am acordat o atentie speciald pe parcursul intregii noastre lucrdri prezente, incat aici nu vom insista asupra sa135. Emile Haumant, profesor onorific la Sorbona i membru corespondent al Academiei de Stiinte din Belgrad §i al Academiei Iugoslave din Zagreb, a publicat, la randu-i, o ampla sinteza intitulata La formation de la Yougoslavie (Xy-XXe siècle), Paris, 1930, in care, dei Mircea I nu este mentionat niciodata pe parcursul celor 752 de pagini cat insumeaza volumul, Tärile Romane sunt invocate in mod repetat, ca fermen de comparatie, pentru statutul lor de independenta in raport cu Imperiul Otoman.136 in anul 1933 apare cea dindi istorie ampla a poporului sarb, de la origini pand la zi, intr-un impunator volum de 613 pagini, format mare, bogat §i fastuos ilustrat: fstorija Jugoslavye de Vladimir Ciorovié. Nu este propriu-zis un tratat (nu are nici aparat §tiintific, nici bibliografie), ci tot o opera de larga popularizare, conceputa i scrisa de un specialist. Aflam aici pentru prima oara o expunere mai dezvoltata a bataliei de la Rovine: - 107 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA In anul 1393 cade Tárnovo in mainile turcilor i, odati cu ea, Bulgaria de Sud. Dupi aceasta, Baiazid a izbutit ca, i in Valahia, si alunge pe voievodul Mircea I si aduci la putere pe unul dintre boierii sii Regele Sigismund, fázand cáputerea turceasci il inconjoari sistematic, a incercat in primivara anului 1395 si-lreaduci In Valahia pe voievodul Mircea. Aceasta a dus la o mare lupti. Sultanul Baiazid trecu personal peste Dunare, insotit de principii vas ali sarbi, craiul Marko, Constantin Dejanovici i $tefan Lazarevici (urmeazi relatarea lui Kostenetki despre cuvintele rostite de Marko inainte de lupta AVD). Dorinta lui s-a implinit. in lupta care a avut loc la Rovine, la 17 mai 1395, a cizut 0 el, ca 0 Constantin, iar victoria, cum s-a intimplat, a rimas de partea crestinilor" (U bitci koja je vodiena na Rovinama poginuli su 17 maja hod. 13951 on i Konstantin, a pobeda je, kako ce cini, ostala na hrkseansk of strani).'37 Regäsim aceastä optica mai accentuatä in ampla sinteza Istorija jugoslavije, aparutA in anul 1970 §i reeditatä in 1973138. Ea reprezinti, practic, actualul punct de vedere al istoriografiei din spatiul iugoslav, motiv pentru care reproducem intregul pasaj ce se referà la imprejuiliile in care dupl autorii respectivi ar fi avut loc bätälia de la Rovine: "in Ungaria era necesara crearea conditiilor pentru rezistenta impotriva turcilor. Dupl. Ludovic 1, conflictele dintre familiile marilor feudali au provocat razboiul civil in tara. Sigismund de Luxemburg a fost incoronat rege in 1387, dar intreg braul de state situate la sud era stapanit de dusmanii lui. in regiunile croate de la sud de Drava stapan eau fratii Horvath, dar ei mentin eau tara in rascoald contra Curtii de la Buda, fara sa renunte la ideea de a-1 aduce acolo pe Ladislau de Neapole. Ei erau sustinuti de regele Bosniei Tvartko 1, lar, pe langa el, si de cneazul sarb Lazar, paná inainte de batalia de la Kosovo, cand s-a impicat cu Sigismund pentru ca cel putin granita de nord a tarii sa fie ferita de pericol. Abia dupl moartea lui Tvirtko noul rege ungar si-a asigurat influenta in Bosnia si a infrant opozliia familiei Horvath g a sprijinitorilor ei din Croatia. A steins in jurul silt pe du§manii de pini ieri, deoarece a declarat marele rizboi impotriva turcilor. 108www.dacoromanica.ro MIRCEA C,EL IVIARE intr-adevAr, afezdndu-se înfrunteaforfelor cre$tine, el a intreprins doud campanii. Apd rdndu-lpe voievodul valah, ca vasal al sdu, a infrdntfortele sultanului la Rovine, In 1395. Dar chiar in anul urmitor (1396), impreuni cu cavalerii adunati din tárile apusene, a suferit o infringere ingrozitoare (strahovitporaz) la Nicopole, §i, prin aceasta, a pierdut prestigiul cipltat atit de greu in propriul ski regat. Indiferent dad au fost infrinti sau au dobAndit victoria in unele turcii aveau in fata lor tari europene dezbinate. lar de partea lor participau in bätAlii vasalii sultanului din Peninsula BalcanicA, printre care §i Stefan Lazarevici, «dui nu de voie, de nevoieo, cum zice biograful säu. Unii g-au pierdut capetele, a§a cum s-aintimplat cu regele Marko la Rovine, iar *Ale lor, pâná atunci vasale, au fost preficute de sultan hnediat in sangeacuri§i alipite imperiului. Se pirea cá In curind nu va lipsi nici marea campanie Imp otriva Ungariei. Totu§i s-a ajuns la o stag,nare negteptati. Victoriosul Baiazid a suferit un e§ec in Asia Mici"139 Fati de acestea, considerim ci nu putem incheia succinta noastri prezentare inainte de a mai enumera citeva titluri exemplificatoare: Istorijajugoslavii y dvuh tomah, pod redakciei Ju.V. Bromleha, I.S. Dostjan, V.G. Karaseva, SA. Nikitina, Moscova, 1963, unde este amintiti ciderea celor doi vasali la Rovine "in anul 1395" i trecerea piminturilor lor sub stipinirea otomani.'4° Définy fugoslavie, Praga, Svoboda, 1970, lucrare apärutä sub indrumarea istoricului ceh V. Zaeek, pe care o vom cita in detaliu pe parcursul prezentei lucräri la momentul potrivit.14' Ampla sintezi a lui Francis Dvornik, Les Slaves. Histoire et civili- sation de l'Antiquité aux débuts de l'époque contemporaine, traduit de l'anglais par Danielle Paulevsld avec la colaboration de Maroussia Chpolyansky, Paris, 1970 care cumuleazi cele doul volume anterioare The Slays, their early history and civilization, Boston, 1956, §i The slays in european history and civilization, New Brunswick, 1962 , unde, in capitolul consacrat "Evolutiei Serbiei", al am ci "El (Marko AVD) a fost 109www.dacoromanica.ro ALEXANDRU If. DITA ucis in Valahia, in timpul une b Mill tuide lupta in randurile armatei turce. La moartea sa, regatul saiu deveni provincie turca."42 ISTORIOGRAFIA SUD-ESTULUI EUROPEAN In anul 1896 s-a tiparit la Londra, in colectia "The Story of the Nations", cea dintai lucrare despre grupul de tali §i popoare ce alcatuiesc Europa de Sud-Est: The Balkans, Roumania, Bulgaria, Servia and Montenegro de William Miller (Oxon, 476 p.). Autorul prevenea pe cititori "Aceasta este prima incercare ce a fost facuta de a prezenta cititorului englez o explicatie succinta a istoriei celor patru state balcanice." (This is the first attempt which has been made to present English readers with a concise account of the history of the four Balkan States.) Capitolul rezervat Romaniei are mai multe ilustratii, printre care cunoscutul portret de la Cozia al lui Mircea I, dar este debitor in cea mai mare masurd sintezei In limba francezá a lui Xenopol §i lui Hammer. W. Miller se face difuzo- rul tuturor erorilor preluate de la ace§tia: capturarea §i exilul lui Mircea la B rusa (p. 38), inscrierea in "registrul de tributari ai Portii in 1391" (p. 38), a doua "inchinare" sub Mehmed I (p. 39). in schimb nici un cuvânt despre victoria de la Rovine. Este un exemplu tipic al modului in care se raspandesc erorile dintr-o carte in alta, cu atat mai supdrator cu cat lucrarea lui Miller a cunoscuttrei editii (ultima in anu11923), iar autorul ei este §i cel ce a redactat paginile despre Mircea I in sinteza de de istorie generala editata la Cambridge. Trei ani mai tarziu, in 1899, Leon Lamouche publica La Peninsule Balkanique. Cours libre professé ei la Faculté des Lettres de l'Université de Monpllier (Paris, 1899, 310 p.), alcatuita dupa un alt plan, §i incercand o perspectiva unitard, pe probleme generale, istorice, cultura- le, lingvistice. Numai cá, in ciuda faptului ci autorul aloci lui Mircea o atentie speciali, imaginea pe care o propagi este un autentic www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE rezonator cumulativ al tuturor erorilor emise Oa la acea data In istoriografia romini cu privire la subiect.143 In anul 1907 dr. K. Roth da in colectia de larga popularitate §i format de buzunar "Sammlung Göschen" o expunere densa, in mai putin de 200 p., sub titlul Geschichte der Christlichen Balkanstaaten (Bulgarien, Serbien, Rumiinien, Montenegro, Griechenland), Leipzig, 1907. La p. 74-75 se vorbe0e despre "Mircea der Alte oder Grolge", evocandu-se victoria de la Rovine "numai ca el [sultanul] a suferit la Rovine langa Dunare o infrangere" (allein er erlitt bei Rovine an der Donau eine Niderlage) , dar imediat dui:a aceea se reja teza de circulatie curenti potrivit cireia, simtind CA este prea slab, Mircea s-ar fi refugiat la Sigismund spre a cere ajutor.Dupainfrangerea de la Nicop ole "0 Mircea a trebuit acum sa recunoasca suzeranitatea turceasca' 0 O. pldteasca tribut" pentru ca, dupa episodul Musa, Meluned I sa.-1 oblige a primi "jugul turcesc" (brachte dieser 1417, die Walachei ganz unter tiirkisches joch). Autorul primei priviri de ansamblu asupra Sud-Estului European aparud in limba germana incerca sa discearna adevarul dintr-o bibliografie confuza, venind cu optiuni personale (respinge inchinarea din 1391, de care nu amintege, §i vede la Rovine o victorie romaneasca a§ezata inainte de Nicopole) §i, in once caz, reu§e§te sa gas easca loc pentru aceste informatii in cele 153 pagini format mic, ceea ce nu va mai fi cazul, peste o jundtate de seco!, cu ampla sintezi a lui Georg Stadtmöller. Cartea lui Roth a fost tradusa in limba bulgara imediat dupa aparitie 0 tiparitä la Sofia in anu11909. Ea ramane 0 astazi nu numai o incercare de pionierat, dar 0 o reu0ta pe drumul cuprinderii intr-o imagine unitard 0 organica a "celei de a treia Europe". Primul razboi mondial, declan§at in urma evenimentelor din Balcani zona transformad in nod al contradictiilor dintre marile puteri ale momentului spore§te brusc interesul general pentru regiune 0 pentru popoarele ce o locuiesc. Dupa cele trei carti citate aparute in decurs de un deceniu, anul 1915 vede aparitia concomitenta a altora trei, toate de www.dacoromanica.ro ALEXANDRU 1/: DITA proportii apreciabile: Angelo Pernice, Origine ed evoluzione delle Nazioni Balcaniche, Milano, Ulrico Hoepli, 1915, 628 p.;Frank Fox, The Balcan Peninsula, London, 1915, 213 p. (cu un pronuntat caracter reportericesc) §i prima sinteza colectivi realizata de Nevill Forbes, Arnold J. Toynbee, D. Mitrany (autorul capitolului despre Romania), D.G. Hogarth, intitulad The Balkans. A History of Bulgaria, Serbia, Greece, Rumania, Turkey, Oxford, 1915, 409 p. Daca Angelo Pernice nu are "cuno§tinta" decal de "faptul" ca "Baiazet, soprannominato Ilderim, lafolgore, succeduto a Murad I sul campo di battaglia, rese tributarie la Serbia e la Vallachia" (p. 39), atat Frank Fox, cat §i D. Mitrany mentioneaza pe Mircea, chiar reluand (mai ales primul) ermile curente. insa nu intru totul, deoarece Mitrany afirma victoria romaneasca de la Rovine. In 1922 s-a tiparit cea dindi sintezi americand in domeniu, care este §i cea mai sistematici §i cuprinzatoare, ca plan, perspectiva §i informatie, din tot ce aparuse Oa atunci in diverse locuri: The History ofthe Balkan Peninsula from the Earliest Times to the Present Day by Ferdinand Schevill, Professor of Modern European History, the University of Chicago. in 1933 apare o "revised Edition with the collaboration of Wesly M. Gewhr, Professor of History" (American University, New York, 613 p.). Singura mentiune despre Mircea I este in capitolul Consolidation ofthe Ottoman Empire in Europe, unde aflam ea "domnul Valahiei, pe nume Mircea, a Willis un deta§ament de romani sa lupte pentru libertatea peninsulei la Kosovo (1389) §i, ca urmare a infringerii crqtinilor, a acceptat, in mod intelept, si pliteasci tribut suzeranului otoman. De acum inainte Mircea 0 succesorii sAi s-au aflat priponiti, mai mult sau mai putin neajutorati, de carul de triumf otoman."144 Cu aceasta sinteza studiile Sud-Est Europene dobandesc in S.U.A. o situatie privilegiad, pe care §i-o mentin pana astazi, and cele mai importante sinteze occidentale despre Sud-Estul European continua sa ramana cele aparute peste ocean"5. Cel de-al doilea r iizboi mondial a prilejuit aparitia unei -112www.dacoromanica.ro MMCEA CEL 14LoiRE perspective noi asupra spatiului Sud-Est European, caracterizatti prin ideea rohdui mondial al "Bakanilor" intr-o viitoare Europa a echilibrului l pa cii corelativ prin ideea rolului central jucat de acestspatiu ci in trecutul istoric. inceputul a fost facut de cloud lucrari: Bernard Newman, Balkans. Horizons d'hier et d'aujourd'hui, Paris, 1946 ("traducere din limba engleza") care nu este o prezent are istorica, ci o prezent are prospectiva, §iAlexandru Randa, Der Balkan, Schliisselraum der Weltgeschichte. Von Thrake zu Byzanz (Graz, Salzburg, Wien, 1949). Fire§te ea nu este cazul sa deschidem aceste carti pentru a afla numele lui Mircea I, dar tocmai noua perspectiva pe care au pus-o in fata specialigilor a deschis o noua cale spre intelegerea personalitatii §i actiunilor domnului roman in adevdratele lor dimensiuni de cadre §i manifestare. Ca ideea insemnatatii mondiale a spatiului SudEst European nu era o exagerare de vizionari, avea sa o dovedeascd §i ritmul in care vor aparea, i importanta lucraiilor noi despre acest spatiu. in anul 1950 apar trei carti: René Ristelhuber, Histoire des peuples balkaniques, in colectia "Les grandes études historiques" (Librairie Arthème Fayard, 502 p.), ramasa pana acum cea mai vasta §i mai aprofundataincercare franceza de cuprindere a materiei; Alexandru Randa, Der Balkan von Diokletian bis Tito (Zürich), §i Georg Stadtmiiller, Geschichte Siidosteuropas (Munchen, ed. a II-a, 1976, 527 p.). Dad ultimul autor nu gisqte loc pentru a mentiona macar numele lui Mircea I §i momentul creat de el in istoria Europei de Sud-Est (ceca ce nu este rezultatul ignorantei, ci al orientdrii sale antiromanqti vadite din cuprinsul intregului volum), in schimb sinteza francezi, dei nu poate evita erorile devenite dogme de circulatie universala, acorda domnului roman cel mai intins spatiu, comparativ cu toate sintezele citate aici: "Mircea ce! Mare (1386-1418) fu adevaratul organizator al principatului, dei do mnia lui cunoscu momente grele din cauzavictoriilor cl§tigate atunci de turci In nordul Balcanilor. In nefasta bdtälie de la Kosovo, soldati valalii au luptat alaturi de slrbi. HotArlt si se razbune, /13 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU It. DITA sultanul Baiazid trecu Dunärea cu speranta de a-1 zdrobi pe Mircea dar, dupá ce i-a opus o rezistentá neateptatá, acesta i-a scipat, refugiindu-se in Transilvania. A lupta contra turcului rdmase telul acestui principe. Pentru a continua lupta, el nu §ovii sä se alieze cu regele Ungariei. In ciuda sprijinului adus de sosirea cavalerilor burgunzi, amândoi furl invin0 la Nicopole in 1396. Cu toate acestea, Mircea nu incetà sä inä piept musuhnanilor, uneori nu fad succes, însä conse- cintele infrangerii de la Nicopole II obligará sá pláteasci tribut sultanului in 1413, pistränd totodati, datoritä eroismului sän, o anumid autonomie. Patria lui Ii dmisese recunoscatoare pentru faptele sale, ca i pentru lärgirea hotarelor prin alipirea Dobrogei, situatä la sud de Dundre, lärgire care fácea din Valahia riverana Märii Negre [...] Declinul care a urmat mortii lui Mircea a contribuit sä ridice 0 mai mult prestigiul acestui domn druia Valahia Ii pdstreazi amintirea ca unui conducator valoros i unui bun organizator.» 146 Eliminând din acest tablou petele de care nu autorul francez este rispunzitor, el rimine firä indoiald cel mai complet din cite s-au scris pinä acum in istoriografia intemationall Primele incerdri de sintea asupra istoriei comune a popoarelor sud-est europene realizate de un invätat apartinând acestui spatiu au fost &cute de românul Nicolae Iorga. Ele sunt: Istoria statelor balcanice in epoca modernä. Lectii tinute la Universitatea din Bucuregi, Vilenii de Munte, 1913, §iIstoria rdzboiului balcanic. Lectii tinute la Universitatea din Bucuregi, Bucuregi, 1915 (cu mentiunea: "Lucrarea de fatiformeazi urmarea laIstoria statelor balcanice apirutä, cu unele adausuri, i ca Histoire des itats balcaniques, in 19141. Dei primul curs se deschide cu o leche despre Conditiile cdderii statelor cresstine din Balcani sub stäpanirea turceascd, prezenta lui Mircea pe qichierul politic al vremii este cu desAvaqire ignoratä. Doar la pagina 26 se Ai fraza: "Stefan [Lazarevici] participi la lupta de viata, la la Angora, in 1402, cum unii din ace§tia participará, lupta de la Rovine, in 1394." Nici in ultima formä dati de N. Iorga sintezei sale 114 www.dacoromanica.ro dei apirutiintr-o MIRCEA CEL MARE limbi de circulatie internationala (Hstoire des itats balcaniques jusqu'a 1924, Paris, 1925), nu se d'U' mai mult decit traducerea acestei fraze (p. 19). * * * Ca urmare a acestei succinte panoramari istoriografice intreprinse de noi poate fi observat mai bine cum conexiunea dintre istoriogra- fia romana li cea internationalá a cunoscut de-a lungul timpului o dinamicd specified, din interdependenta lor ndscdndu-se o fluctuantd imagine virtuald ce s-a suprapus treptat peste realitatea istoricd frustd. In cautare de izvoare, istoriografia románeasca, incepand cu Mihail Moxa §i Radu Popescu, pana la ultimii cercetatori ai personalitatii §i vremii marelui domn, s-a adresat istoriografiei de peste hotare, fiind influentata de ea i, la rándul ei, influentand-o, oferindu-i izvoare, puncte de vedere ha chiar... erori ce continua sa persiste la unii autori straini la aproape un secol de cand propriullor emitator §i le-a corectat (cum este cazul fictiunii lui Xenopol despre prizonieratul lui Mircea la Brusa). Dei confuze cel mai adesea, deformate, gre§ite, cateodata falsificate cu rea-credinta, dar alteori dandu-ne o imagine mai aproape de adevar §i continand chiar cuvinte elogioase la adresa domnului romin, toate aceste marturii ale istoriografiei internationale de pina la noi dovedesc, impreuna, prin multimea §i varietatea lor, indiferent de calitatea intrinseca, dincolo, §i ciliar impotriva tendintelor ce le anima uneori, cit de puternicl§i de neignorat a fost prezenta româneascA sub Mircea I in politica timpului siu. Pana in secolul al XVII-lea istoriografia internationala despre Mircea I §i epoca sa a fost promovad, in primul rand, de cronicarii §i istoricii tarilor vecine sau apropiate: sarbi, bizantini de origine etnica necunoscuta, al caror text s-a pastrat exclusiv in versiunea slavonl mediobulgara, greci din perioada imediat urmätoare cäderii Bizantului 115 www.dacoromanica.ro ALEXANDRu V. DO sub stapanirea otomanä, greci din secolul al XVI-lea, cronicari §*1 istorici din regatele ungar §i polon. Lor li se adauga ecourile din cronici, memorii §i rapoarte de epoca ale unor tari §i persoane din Europa apuseana (Philippe de Mézières, Schiltberger, Johann Trittheim), sau din Italia §i Raguza, intrate in raza de interes a istoricilor romani abia in epoca moderna, datorita, mai intai, lui Gh. Sincai §i B.P. Hasdeu, apoi lui N. Iorga §i 'lie Mine a, pana la istoricii din zilele noastre. Un loc aparte il detin cronicile otomane, adica istoriografia de tip imperial, angajata direct in actiunea statului caruiaii apartin autoiii, s ervind-o §i punand pe ultimul loc adevarul, sinceritatea §i onestitatea, caci pentru acest tip de istoriografie nu existau scrupule atunci cand trebuia lustruitafatada, uneori avariata, a gloriei sultanilor.Notiunea de minciu- ni nu-§i are sens pentru apologetii sultanilor §i a schimba o infrangere intr-o risunitoare victorie intra in obligatiile lor "profesionale". Dei partial traduse, in limba latind de Leunclavius, in secolul al XVIlea, §i in italiana de Vincenzo Bratuttd in secolul urmator147, Dimitrie Can- temir este primul roman ce are acces la izvoarele otomane. Cu toate acestea, ele vor intra in instrumentarul istoricilor romani ai epocii lui Mircea I prin amintitele traducen i latine 0 italiene abia in epoca modernä, §i numai in secolul nostru vor fi abordate in original. Nu prea departe de mentalitatea cronicatilor otomani stau §i istoricii regatului ungar, ceea ce explica apreciabila cantitate defictiune §ieroare din cronica lui loan de Thurécz (cca 1435 - cca 1490), cronica intrata §i ea foarte tarziu in raza de cuno§tinfá acronicarilorno§tri, spre a deveni, insa, unul din izvoarele cele mai cultivate §i nu cu efectele cele mai benefice ! In epoca moderna'. Cronica lui Thur6cz a fost preluati, cu toate fanteziile §i confuziile ei privitoare la persoanele 0 evenimentele din epoca lui Mircea I, de catre istoricii moderni ai Ungariei §i ai noului imperiu care incepe sa dispute otomanilor suprematia asupra Europei Centrale §i Sud-Estice la sfar0tul secolului XVII: Imperiul Habsburgic. -116www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE Istoriogafia din cuprinsul ac,estui nou imperiu avea sa dea, incepand cu Franz Joseph Sulzer (?-1791), contingentul cel mai numeros 0 mai influent de istorici preocupati de evenimentele de la Dundrea dejos 0 obligati A. ja cuno§tinti, cu aceasti ocazie, de personalitatea 0 faptele domnului Tarii Romane§tii48. Cunogterea acestei istoriografii a devenit, de aceea, indispensabilà istoricilor romani ind de pe vremea lui Gheorghe Sincai, Aaron Florian §i KogOlniceanu, care o folosesc din plin. Chiar dad noi, astazi, nu mai cdutamin ea, asemeneainainta0lor din zorii istoriografiei romane modeme, informatii 0 un anumit model de tratare a materiel, tocmai datoritlinfluentei ce a exercitat-o candva, suntem obligati si o luim in considerare spre a identifictAsursaunor erori cu viati fungi §1 cu intinse consecinte. Din pAcate, aceastd istoriografie din Imperiul Habsburgic, chiar atunci chid este reprezentata de Constantin jirdek (fiul unui inalt functionar de stat austriac 0 al nepoatei marelui filolog ceh P. J. Safafik), manifestO unele trOsaturi ce caracterizau pe vremuri istoriografia otomanl: un anumit aer de superioritate 0, in unele cazan i (Hammer, Huber), o vdditi tendintl de minimalizare a romanilor in istoria universald, atitudine venind din mentalitatea de "mare putere", dar 0 dintr-o instinctiva 0 profetid teamd fatd de acest popor roman care atunci ameninta direct existenta imperiului prin vointa §i lupta lui pentru unitate. Se vede aceasta mai ales la Robert Roesler (1840-1881), varful de lance §i exponentul cel mai vestit al tuturor acestor tendinte antiromanegi din istoriografia austro-ungara, a cdrui prezenta tutelara 0 simbolici patroneazA Ind toate manifestärile de aceastä naturd. Din aceasta directie, a istoricilor formati in Imperiul Habs- burgic, au patruns in istoriografia romaneasca moderna trei dintre cele mai grave erori cu privire la domnia lui Mircea I: Afirmatia (inventata de Hammer pe baza unui izvor dubios) ci Mircea I s-a supus §i a plant tribut otomanilor in 1391, sau putin inainte de aceasti data; Data grefitä abd teiliei de la Rovine, stabilita de Jireeek in -117www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA anul 1876 (care a devenit apoi premisa pentru un intreg Or de rationamente eronate); 3. Teoria "fugii" (sau "refugierii") lui Mircea I la Brafov, dup d &Italia de la Rovine, spre a cere ajutorullui Sigismund. Aceasta teorie a fost emisi in 1884 de academicianul Alfons Huber ca urmare logicA a datirii propuse de Jirdek. Acelgi Huber, la fel ca istoricii otomani cu secole in urmä, schimba caracterul de victorie româneasci al confrundrii de la Rovine §i o transforma in infrängere, influentându-1 In sensul vederilor sale §i pe Jire6ek. Cu cateva decenii in urmi, Ham- mer, rlstalmicind toate izvoarele, inclusiv pe cele otomane, redusese marea campanie a sultanului Baiazid contra lui Mircea I la o simpli expeditie episodicl a generalului Evrenos beg, care i-ar fi obligat cu aceastä ocazie pe romani si devini vasali "Cu toati vitejia lor." Pe de alta' parte, actiunile diplomatice ale lui Mircea I, cu nimic mai prejos in impunerea statutului international al Tärii Române§ti decit victoriile pe câmpul de luptl, s-au inscris in documente pierdute in tarä, §i salvate, in parte, doar in arhivele de peste hotare. Ele au ie§it la luminä ca tot atätea file ale cronicii sale diplomatice abia in secolul al XVIIIlea, in editiile moderne ale lui Dogiel §i Wagner. * * * Nedispunind de un corp de cronici propriu elaborat la Curtea lui Mircea I, sau de vreo relatare ie§iti din pana unui conational contemp oran al voievodului, istoriografia românä a fAcut uz de la bun inceput de surse externe §i, mai apoi, de interpretdri istoriografice internationale. Cel dintai care apeleazA la un izvor exterior spatiului românesc, spre a ne da o imagine personará, 5i in limba tárii, despre Mircea I, a fost Mihail Moxa. Cronograful säu, terminat in anul 1620, contine o importanta relatare despre victoria de la Rovine, relatare din care s-a inspirat Eminescu §i a determinat prin geniul acestuia locul ce §i 1-a dobándit biruitorul lui Baiazid in congiinta românä moderna'49. - 118www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE La mijlocul secolului al XVII-lea se alcituie§te cronica fdrii in limba romini, in atmosfera de avânt cultural §i mindrie a trecutului caracteristici domniei lui Matei Basarab. Aflam aici, in câteva rinduri cuprinzatoare, con§tiinta istoriografiei române§ti din etapa sa cronicireascl, despre viteazul inainta§: "A cesta au avut mare reizboiu cu Baezet sultana Facutu-s-au acel rilzboi pre apa Ialomitii. Biruit-au Mircea yodel pre turci ifeir' de numdr auperit, trecand Baezet Dundreafeird vad. sS'i alte multe rilzboaie au avut cu turcii."15° Dar dad Moxa, valorificând a§a-nwnita "Cronial bizantino-bulgard", scrisl in secolul al XV-lea in Bizant §i cunoscuta azi in slavonl numai intr-o copie moldoveneascl din secolul al XVI-lea, ajunge la o imagine grandioasA a victoriei de la Rovine (imagine pe care o reiau §i o consacri alcdtuitorii cronicii färii) câteva decenii mai tArziu, Radu Popescu se lasA convins de cronicarul Macarie Melissenos (considerat pe atunci a fi bizantinul Sphrantzes) cd acea victorie s-aincheiat, in cele din urma, cu o pace intemeiata pe plata tributului. in primul pitrar de secol al regimului fanariot, cronicarul oficial al lui Nicolae Mavrocordat schimbi deci imaginea cristalizati in prima jumitate a secolului al XVII-lea, transmitind urma- §ilor, pe temeiul mirturiei lui "Gheorghe Franti", un Mircea I obligat si puni capit luptei pentru libertatea OM sale §i si-§i plece capul, acceptind tributul. Deloc intâmplator, noua imagine nu era strAinA de conditia din acel moment a TArii Române§ti §i, intr-un fel, exemplul lui Mircea I trebuia sA justifice starea in care se aflau contemporanii cronicarului. Revendicând restaurarea vechilor privilegii pe care Poarta OtomanA fusese obligatd O. le acorde TArii Române§ti §i Moldovei, patriotii ce inainteazA in 1772 Congresului de la Foc§ani memorii menite a lAmmi pe reprezentantii marilor puteri europ ene asupra obiectivelor luptei lor, invocatraditia autonomiei de odinioard, indicand temeiwile §i originea acelei autonomii in fap tele celor doi mari inaintgi: Mircea I in Tara Romi- -119www.dacoromanica.ro ALExANDRu DITA' neasci i Stefan cel Mare in Moldova. Legenda i adevärul istoric se impletesc in felul acesta pentru a permite elaborarea acelor cunoscute "Capi- tulatii" ce chemau trecutul de glorie si sprijine aspiratiile, idealurile lupta pentru renagerea nationall Sub pana banului Mihai Cantacuzino (1723-cca 1793), autorul memoriului inaintat de grupul de patrioti munteni contelui G.G. Orlov, precum §i al cunoscutei Istorii a Tdrii Romanessti, tradusi §i in grece§te §i tip aria mai tirziu de fratiffunusli, imaginealui Mircea I se transformi: el devine domnul ce infrunti cu armele pe sultan, accepti la un moment dat formula picii pe baza de tribut, obligind adversarul sá recunoasci autonomia Tarli Romine§ti, dar constati, curind, cá otomanii nu recunosc deck forta armati i atunci rupe legämântul, invinge din nou pe cimpul de lupti §i recucerege pentru Inca trei sferturi de secol independenta Tdrii Romeinegi. Ea se va pierde din nou "sub Laioti Basarab", intiiul domn pomenit de cronica Tarli Române§ti a fi inchinat tara turcilor. Dionisie Fotino, in 1818-1819, va completa opera banului Mihai,. publicind, pentru prima oari, pretinsul "tratat" dintre Mircea i Baiazid. Congiinta istorici romineasci, reprezentati de banul Mihai Cantacuzino, preluind dui:a cronica lui Radu Pop escu versiunea plätii intaiului tribut §i a "inchinirii" rü Rominegi de cite Mircea I, i-a dat alt sens a modificat datele traditiei:dupdo scurtd epocd de "inchinare", Afircea I arfi recucerit cu sabia independentape care aid sat-omogenire urmapd Yid la Basarab Laiotd. Autorul sau autorii memoriului citre contele G.G. Orlov au acceptat, deci, ideea inchinirii P.rii Române§ti §i a pläçii tributului sub Mircea, deoarece, in conceptia lor, numai marele domn ar fi putut obliga pe sultan sä accepte o pace care si garanteze autonomia çäril, conferind verosimilitate "capitulatiilor". Prin cartea tiparita de fratii Tunusli i, apoi, prin sinteza lui Dionisie Fotino, imaginea elaborata de Radu Popescu, ì revizuiti in sensul aratat de banul Mihai Cantacuzino, va exercita o influenta puternici Mat asupra istoriografiei noastre moderne, cat i asupra celei straine. Ea va reu0 sa - 120 www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE estompeze Cu totul pe aceea din Cronograful lui Moxa si din Cronicaprii Roma' nefti. * * * La aceastä estompare a contribuit, insä, hotäritor influenta istoriografieimoderneinternationale. Ceea ce "Cronica bizantino-bulgard " (in versiunea cunoscutä lui Moxa) §i cronica lui Macarie Melissenos au fost pentru etapa cronicareascd a istoriografiei noastre, vor fi, pentru etapa ei moderni, istoricii germani §i austrieci Gebhardi, Engel si Hammer, apoi istoricul ceh din Viena, Jirdek. Dad primele consemrah cronicire§ti §i ecouri contemporane ale faptelor lui Mircea I ni s-au pistrat exclusiv in scrierile unor autori sträini, la fel, primele expuneri moderne asupra domniei #primelejudecdti asuprapersoanei Afaptelor domnului Tdrii Rom& ne,sti apartin istoricului german Ludwig Albrecht Gebhardi ssi istoricului austriacjohann Christian von Engel Lor li se aliturd, prin referirile la Mircea I din celebrele Istorii ale Imperiului Otoman, turcologii Hammer §i Zinkeisen, dar in special primul. Nu se poate intelege un rind din ceea ce au scris pionierii istoriografiei noastre moderne despre Mircea I, de la Florian Aaron la Eudoxiu Hurmuzaki, trecind §i prin manualele §colare ale lui Heliade-Indulescu 0 August Treboniu Laurian, dad nu le confruntim textele cu ale amintitilor istorici. Cli§eele, "scenariile", erorile lor trec masiv §i in primele monografii Dimitrie Bolintineanu, Mincu Popescu, D. 1otta. Chiar Hasdeu 0 Xenopol, care creeazi premisele pentru eliberareaistoriografiei nationale de aceste influente, continud sä le plateasd un serios tribut151. Spre deosebire de Engel peste cloud decenii, Gebhardi nu a cunoscut versiunea germanä a cronicilor romine§ti realizad de sasul Johann Filstich, dar rdmasä in arhivele din Brapv, drept care folose§te numai scurta expunere (de 24 pagini)152 a acestuia, publicad in anul 1743, §i, in rest, Istoria Imperiului Otoman de Cantemir, Istoria lui Carra153 de fapt cu totul altceva deck o istorie in adeviratul inteles al cuvintului , - 121 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU If. DITA vechea carte a lui Del Chiaro54, memoriul luiBawr55, iar caizvoare edkia lui Dogiel, cu tratatele incheiate de Mircea 0 de Vlad cu Regatul Poloniei. Istoricul german s-a intemeiat mai ales pe lucririle ce aveau tangenti cu evenimentele romine§ti, in primul rind pe cronica lui Thureocz 56 (cdreia ii plite§te cel dintii un greu tribut), pe istoriile lui Bonfinius 57, Istvanffy58 0 Pray159, pe cartea lui Benko'60, iar pentru lucririle polone pe Cromer. Folose§te masiv pe Chalcocondil, prin mijlocirea lui Stritter'61, 0 se incredinteazi, pentru istoria otomani, lui Leundavius. Cunogte 0 citeaza pe Luccarii62 §i pe Thunmann163. Nu §tie editia lui Wagner, dar se referi la tratatul de la Bra§ov, prin intermediul lui Pray. Din acest material a inchegat Gebhardi, acwn peste doui secole, cea díntdi incercare de sintezd modernd asupra luí Mircea I. Cititä in perspectiva cuno§tintelor noastre de azi, 0 integrati in evolutia cercetirii asupra epocii §i personalititii sale, ea ne apare in cel mai inalt grad reprezentativi pentru tot ce va fi cercetarea moderni a subiectului. Ceea ce coviqe§te la Gebhardi 0 va continua si covir§easci la este "fictiunea istoriografici" ce se substituie adevirului istoric. In loc sá compenseze putinitatea izvoarelor §i cei ce-i vor urma confinia lor printr-o stiruitoare analizi critici, iar golurile si le umple cu prudente ipoteze de lucru, prezentate ca atare cititorului, Gebhardi di friu liber imaginatiei §i speculatiei ce nu cauti sprijinul nici unui document. Facem cuno§tinti astfel, pentru intiia oard, cu dezinvoltura deveniti ulterior aproape regulä ce va caracteriza pe numero0 alti istorici romini g sträini , când vor emite, apodictic, cele mai categorice judeciti despre Mircea §i faptele lui, pe baza unei depline confuzii 0 chiar ignorante cu privire la subiect. Gebhardi devine astfel prototip. El se gazi la inceputul unei coloane ce va spori de-a lungul a cloud secole, §i, din picate, tot el este primul care se gribe§te si emiti Cu u§urinti judeciti morale asupra lui Mircea 0 poporului säu de pe pozitii ce nu trideazi vreo cit de mid simpatie pentru amindoi. Despre curata babilonie pecare o reprezinti "scenariur lui Gebhardi ar fi inutil si dizertim §i sli subliniem pas cu pas erorile §i fanteziile. Dar -122www.dacoromanica.ro MLRCEA CEL MARE trebuie sä retinem elementele ce vor trece, de la "fictiunea istorigraficr produsä de Gebhardi, la istoricii ulteriori. Astfel, cAzind cel dintli victimä confuziei i imaginatiei luiThur6cz, istoriculgerman inventeazd unpact intre Mircea iBaíazid, îndreptat contra lui Sigismund de Luxemburg. Acestuia din urmä i se atribuie, la rändu-i dupi Thurécz expedirie nu aldturi de Mircea contra luí Baiazid, ci impotriva lui Mircea, aliat cu... Baiazid. Cu aceste fictiuni ne vom reintilni, apoi, de la Engel la Hurmuzaki i pini in primele monografii române§ti. Preluind "§tirea" de la Cromer, Gebhardi pune, cel dintäi, "uzurpatia" lui Vlad atunci cdnd Mircea se afta printre crud* la Nicopole. Va fi acceptat i reluat de Hasdeu, Xenopol, G.C. Conduratu i altii. Se mai retine, din intregul text, imaginea unui Mircea mereu obligat selfugd ssi s ceard ajutor, când la Sigismund (o va prelua Huber), când la poloni, cand la otomani, i aceea a unui machiavelic dispus sà schimbe ,o scrupule aliatii §i suzeranii, ceca ce nu-1 scutege pänä la urmi s1-0 incheie donmia ca vasal turcilor. Se retine, mai ales, dificultatea doveditä, cu rare excepfiipâná in zilele noastre, de istoriografia internationald, de a percepe atta succesiunea i valoarea evenimentelor, câtsi staturareald a celui ce s-a aflat in centrul lor. Fata de Gebhardijohann Christian von Engel, cuno§tea izvoarele interne in traducerea lui Filstich. Dei in cazul lui Mircea I se reduceau la preaputin, datorità lor Engel are totu0 o perceptie mult mai ciará a istoriei românegi in asamblu, ceca ce explici progresul net fatd de predecesorul säu i in modul cum redacteaza capitolul despre voievodul romän. ironie a lucrurilor face insa ca in unele chestiuni esentiale Gebhardi sä fi nimerit adevärul din intimplare, in timp ce Engel gre§e§te cu ratiune sistem. Astfel, in timp ce Gebhardi gaza corect marea expeditie a lui Baiazid la nord de Dunäre inainte de cruciada de la Nicopole (neacordInd credit lui Chalcocondil), 0 are intuitia singurului moment acceptabil in care s-ar fi putut incheia pacea cu Baiazid, imediat dupä Nicopole, Engel, dând deplin credit lui Chalcocondil, dateazi expeditia lui Baiazid 123www.dacoromanica.ro ALExANDRu V. DITA posterior bataliei de la Nicopole, §i va impune aceasta succesiune a eveni- mentelor istoriografiei românegi plia in 1876-1877, când Hasdeu §i Jirdekprimul gAsind adevArul, celAlalt apropiindu-se de el o vor a.5eza definitiv inainte de Nicopole (exceptia constituind-o Xenopol §i, conjunctural, G. Popa-Lisseanu164). Florian Aaron, Kogdlniceanu §i Hurmuzaki au dat fiecare in parte o varianta proprie expunerii lui Engel. Vom avea ocazia sd revenim asupra tuturor, cand vom trata problemele concrete ce fac obiectul lucririi de fatd. In momentul in care, prin Hasdeu, dar mai presus de toti prin Eminescu, se p Area cl istoriografia noastrà va porni la elaborarea unei imagini proprii, pe deplin eliberate de cliFele §i erorile de "import", s-a produs al treilea influx de erori prin Jirdek, "purtator de cuvânt" i al lui Huber. S-a reu§it astfel incurcarea "itelor" cercetarilor istoricilor de pând la noi intr-o mdsurd atAt de mare, inck putini sunt astazi cei care mai pot sesiza realitatea dincolo de tesdtura foarte deasa a fictiunilor de sorginte livresd modernA165 (insl cu rädacini in istoriografia ungard, austriad, otomand pe filierlLeunclavius - Bratutti, §i in cronicile lui Chalcocondil §i Pseudo-Sphrantzes), fictiuni sporind p arc-A direct proportional cu dorinta autorilor de a smulge Cat mai mult §i cAt mai exact din slova documentelor. in continuare ne vom stfädui s A. deznoddm aceastä urzeald fantasma- gorica, urmarind si stabilim nu adevarul care in cazul de fatd este u§or de precizat, §i, in mare parte, a §i fost pronuntat in timpul din urmA , ci neadevarul. Adicl cine, cand, unde §i. ce a inventat pe seama lui Mircea I. www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE NOTE 1 Dimitrie Bolintineanu, Viatalui Vladrepq Vodd si Mircea Vodd cel Bdtrdnu de . Pentru p op or de Christu Ioninu, Bucure§ti, Typo graphia lui Stephan Ras sides cu, 1863 (despre Mircea vezi paginile 143-185). Editia a doua "revizuti §i corectatä" a apirut in anul 1870. A fost reeditati in Dimitrie Bolintineanu, Opere ,liC: Biografii istorice, editie ingrijitä, note §i comentarii de Teodor Virgolici, Bucure§ti, Editura Minerva, 1987, p. 259-316. 2 Mincu Popescu, Studiu asupra lui Mircea-Vodd ce! Bdtrdn, Bucure§ti, 1885, 145i. 3Mircea Vodd cel Mare. Studiu istoric. Tezi pentru licentà de Dumitru N. Iotta, Bucure§ti, Tipografia Curtii Regale F. Göbl, 1893, 195 p. 4 P.P. Panaitescu, Mircea cel Bdtrdn, [Bucure§ti], Casa Scoalelor, [1944], 363 p. Pentru evolutia ideilor autorului pinä la realizarea acestei monografii, a se vedea: Curs de istoriaromanilor. Pre dat de Domnul P.P. Panaitescu. Editat de seminarul de Istoria Românilor, 1930-1931 (curs litografiat, inminunchind in 902 pagini cele 40 de prelegeri privind istoria românilor din "epoca preistorid" pia la 1848 tinute in anul universitar 1929/1930 la Facultatea de Filosofie §i ¡itere a UniversitAtii din Bucure§tiincepand cu 20 noiembrie 1929. Prelegerea a XVI-a, din 29 ianuarie 1930, este intitulatd Mircea ce! Bdtran p. 321-341, dar, intrucat primele cinci pagini ale prelegerii sunt dedicate "completärii §tirilor despre domnii Moldovei" ultimului deceniu al veacului al XIV-lea, tratarea efectivä a subiectului enuntat incepe la p. 326). Mircea celBdtran $i suzeranitateaungureascd , in "Analele Academiei Române. Memoriile Sectiunii Istorice", seria ¡II, tom XX (1938), p. 61-81. Curs privind inceputurile influentii skwilor asupra romdnilor, 1938-1939, Editor G. Ionescu (numärä 616 pagini §i contine cele 40 de prelegeri pe care PP. Panaitescu le-a tinut la Facultatea de Litere §i Filosofie a Universitätii din Bucure§ti in perioada 7 noiembrie 1938-24 mai 1939). 5 Ion Negoiu, Mircea cel Bdtrdn, Bucure§ti, Editura Stiintifici, 1965, 61 p. 6 Nicolae Constantinescu, Mircea ce! Beltran, Bucure§ti, Editura Militari, 1981, Colectia "Domnitori g voievozi", nr. 16, 172 p. 7 Constantin Clzini§teanu, Pe urtnele lui Mircea ce! Mare, Bucuregi, Editura SporMrism, 1987, 248 p. 125 www.dacoromanica.ro ALOCANDRU MIA 8 Preotul Prof. Dr. N. Serbinescu, Prof. Dr. N. Stoicescu, Mircea cel Mare (1386 1418). 600 de anide la urcarea pe tronul Tdrii Romdnefti. Carte tipiriti cu binecuvântarea Prea Fericitului Pârinte Teoctist, Patriarhul Bisericil Orto doxe Române, Bucure§ti, Editura Institutuhii Biblic §i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romine, 1987, 422 p. 9 Cunoscutäluí Gheorghe Sincai sub numele de "Anonimul Romanescl scrierea banului Mihal Cantacuzino a väzut pentru prima oarä lumina tiparului la Viena in anul 1806, editati de "fratii Tunusli" in limba greaci, firä vreo indicare a autorului real: knoplec Tit Eaccxia..q 1E0Xtuich Kai yewypoupticri dc70 Tit ápxatcadtrrig airct KatacrtecaEoq toîí 1774 kovq. NI3v icpatov qyaosipx9 Socnecvri -icSot,e-faa Tei5v sigtonkcov KOEt 91)1.,oyeverw airrag)apcov Touvcrucail. Aceastd editie afostretradusdin române§te mai tirziu de George Sion, sub urmätorul tiflu: IstoriapoliticdcigeograficdaTerei Romdnegi de la cea mai veche a sa Interneiere pawl la anul 1774. Datd mai întdiu la lumina' In limba greceascd la anul 1806 defratii Tunusli, Bucure§ti, Tipografianationali a lui stefan Rassidescu, 1863. Datoriti repetatei retraducen i mai ales, a modului cu totul "personal" in care a inteles Sion facä dato ria de traducitor, in gteptarea unei editii alcituite dupä traditia manuscrisä româneascl, am utilizat "varianta" cunoscuti lui Sincai, pe care o considerim, dacä nu originali, oricum mai aproape de arhetip. Pentru originalul românesc al Istoriei banului Mihai Cantacuzino ca izvor al lui Gheorghe incai vezi Alexandru Lap edatu, Cum s-a alatuit tradilia nationald despre originile Tdrii Romdnegi, in "Anuarul Institutului de Istorie Nationalä [din Cluj]", 11 (1923), Bucure§ti, 1924, p. 291, §i, mai ales, N. Iorga, Istoria literaturii romdne In secolul al XVIII-lea (1688-1821), voL II: Epoca lui Petru Maior Excursuri, Bucure§ti, Tipografia "Minerva", 1901, p. 128-131. Des crierea celor cinci copii manuscrise in care se piste azi scrierea banului Mihai Cantacuzino se afii in Repertoriul manuscriselor de cronici interne. Sec. XV-XVIII Privind istoria Romdniei, into cmit de I. Craciun g A. Ilie§, Bucure§ti, Editura Academiei Române, p. 189-191. Singurul exemplar complet a apaqinut lui Timotei Cipariu, dateazi din primii ani ai secolului al XIX-lea §i se pistreazi in prezent la Biblioteca Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca, provenind dm Biblioteca Centralä din Blaj. In notele noastre, pentru ca cercetätorii si poati consulta ceea ce le este mai lesne de gisit, vom indica §i paginile editiei Sion, atrigind, totu§i, atentia ci avem dea face cu o "traducere adesea infideli in rapot cu originalul", lar "citarea ei asemenea traducerii aceluigi din Dionisie Fotino, la care sereferi prezenta remarci in de specialitate comporti riscul incetätenirii unor afirmatii gregte datorate lui Sion" (Emanuela Mihut §i Thdor Teoteoi, Dionisie Fotino, Istoria vechii adicd a Transilvaniei, ValahieisiMoldovei de astdzi. Editie criticd, in "Cercetiri de istorie §i civilizatie sud-est europeani", 1981-1985, Bucure§ti, 1985, p. 22-23). 126www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE 10 Hronica romanilor $i a mai multor neamuri Inc& aufost jale assa de ames- tecate cu rumanii cdt lucrurile, Intamplärile $ifaptele unorafárd de ale altora nu se pot scrie pe Inteles, din m ai multe mii de auctori In cursul de 34 de ani culeastl ci dupei anii de la nagerea Domnului nostru Is. HS. akiltuitä de Gheorghe sS'incai din sS'inca, doctorulfilosofiei $i al theologieifostul director al $coalelor nationalnice In toatd Tara Ardealului $i diortositoriul cdrtilor de la Creiiasca Tipografie a Univer- sad-1U ungure$ti este sinteza fundamentali a istoriografiei romaneti moderne. Dei In decursul secolului al XIX-lea a cunoscut doui editii integrale (una apiruti la Iai in 1853-1854, sub ingrijirea lui Mihail Kogilniceanu, Anastasie Panu §i August Treboniu Laurian, iar cealalti in 1886 la Bucuregi, sub egida Academiei Romane ingrijirea lui Grigore Tocilescu) g mai multe partiale, abia spre sfargtul deceniului §apte al secolului nostru cele trei masive volume ale acestei lucrari au fost publicate, In editie criticä, dupa exemplarul original autograf elaborat de Gheorghe Sincai intre anii 1782-1816: Gheorghe Sincai, Hronica romanilor, In Opere. Editie ingrijita §i studiu asupra limbii de Flore a Fugariu. Prefata g note de Manole Neagoe, Bucure§ti, Editu- ra pentru literatura, vol. I-III, 1967-1969 (este editia pe care o vom folosi in cele ce urmeaza; domnia lui Mircea se afla in primul volum, pagina 530 §i urmatoarele). Aici au fost traduse pentru prima oara in limba romana principalele surse documentare cu privire la Mircea I, de la tratatele incheiate de voievodul roman cu regii Wladislaw Jagiello i Sigismund de Luxemburg pani la textele cronicarilor bizantini Ducas i Laonic Chalcocondil. Istoriografia subiectului Ii este familiarl §i variat interpretati i analizata (in special Engel, pe care, practic, Il introduce In circuitul istoriografic romanesc), de cele mai multe ori pe un ton critic g polemic. Putem aprecia CA prin bogatia documentará, prin cunoagerea critica a istoriografiei subiectului §i prin modul §tiintific de abordare in incercarea de reconstituire a domniei lui Mircea (pe aproape 50 de pagini), Gheorghe incai (1754-1816) realizeazi prima contributie fundamentará la cunoa§terea tiintifici a personalitatii domniei voievodului roman. alaturlm monumentala Istoriia lucrurile $i IntämLui Sincai ar fi trebuit de Samuil Micu. Nu o putem face, deoarece, din picate, ramasa in manuscris pana in 1995 ea nu a avut nici un impact notabil asupra istoriografiei moderne romanegi (vezi Samuil Micu, Istoria Romelnilor. Editie princeps dupi manuscris de loan Chindri§, vol.1-11, Bucuregi, Editura Viitorul Romanesc, 1995). Importanta sa pentru domnia lui Mircea I consta in faptul cá aici se afld inserate pentru prima card pkfrilc intr-o lucrare romaneasca In original $i traducere documentele diplomatice negociate i incheiate bite Mircea §i regele Wladislaw Jagiello, precum §i tratatul din 1395 tot original g traducere dintre Mircea i Sigismund de Luxemburg. 11 Iatopicc Tit; itaboct Aocicia; "Ca WA/ TpocvatX13avia;, BXaxta; Kat 127 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU 1/: DITA MASavía; K Sta96pow ncaatc7w /ma VE0311(.0V o-vyypacptcov crovEpavtaNtaa napa Atowaiau (DOYCEtV0V, tOM. Viena, 1818-1819; pentru traducerea in limba români, cu unele sapid i inexactifáti, vezilstoria generala a Daciei sau a Transilvaniei, Terei Muntenesci 0 a Moldovei de Dionisie Fotino, traducere de George Sion, vol.1411, 1859-1860. DespreMircea: von, p. 16-22 (capitolul Domnul XI Mircea I Basarab) o vol. HI, p. 216-217 (Hatihumaiunul lui Sultan Baiazet I Ilderim din anul 1393 duptl Christ, inclusiv nota aferentä o precizarea de la p. 218). 12 Idee repede de istoria Printipatului T ri i Rumane0i de F. Aaron, Profesor de Istoria generala in Colegiul national Sf. Saya din Bucure§ti, tom I-III, Bucure§ti, Tip. lui I. Eliad, 1835, 1837, 1838; pentru domnia lui "Mircea I" vezi vol. I, p. 57-70. Cu privire la aceastä lucrare, Has deu scria: "La români primul material didactic de istorie nationall a fostIdeea repede a lui Aron Florian sau Florian Aaron, dupi cum se numia el la inceput. Publicati la 1835, cartea lui Florian este foarte remarcabili pind nu ca o lucrare critick ciad narrandum, ca mult bun simt o intr-o limbA curat romlneasci [...] Necunoscând pe Fotino, cici nu §ciea grece§te, iar pe Samuil Micul o pe Sincai cunoscandu-i numai din auzite cAci nu erau publicate, Florian se conducea aproape exclusiv de cronica munteneasci cea obicinuiti i de Engel L.] 0 lungA generatie de romini invitaserä in §coalä istoria numai dupi Florian, atat de ademenitor prin frumusetea limbei de pe guild. Pentru mine insumi, departe in Basarabia, cea dintai carte româneasci, pecare o cetii incântat 0 o sciam pe dinafari la vrista de ase ani, au fost extractele din Florian, intercalate in crestomatia ruso-moldoveneasci a lui Hancu." Negru-Vodd. Unsecol$ijumdtate din fnceputurile Statului Tdri Romdne0i (1230-1380), ca Introducere la tomul IV din "Etymologicum magnum Romaniae" de B.P. Hasdeu, Bucure§ti, Socec, 1898, p. XX. 13 Michel de Kogalnithan, Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques transdanubiens. Tome prèmiere: Histoire de la Dacie des Valaques transdanubiens et de la Valachie (1241-1792), Berlin, Libr. De B. Behr., 1837. Ultima editie in Mihail Kogilniceanu, Opere, vol. II: Scrieri istorice, text stabilit, studiu introductiv, note §i comentarii de Alexandru Zub, Bucure§ti, Editora Academiei Române, 1976 (este editia folositä de noi). Domnia lui "Mircea I Basarab" la p. 86-94. Deosebit de relevantä i concludenti pentru subiectul nostru este precizarea pe care Kogilniceanu o face in prefata volumului: "Ehistoire de la Valachie a OA été traitée par Gebhardi et par Engel, et c'est pour cela que cette partie de mon ouvrage ne présentera pas beaucoup de découvertes, exception du traité précieux de Mircea 1 conclu avec la Turquie." (op. cit., in ed. cit., p. 44; s.n. AVD) 128 www.dacoromanica.ro MIKEA GEL MAHE Dupi ctun prin cele relatate in scrisoarea sa din 21/9 februarie 1837 tänirul Kogilniceanu reu§e§te si prezinte succint i limuritor pentru noi climatul in care s-a niscut §i s-a dezvoltat istoriografia romineascimoderni, obligati si-§i incorseteze judecitile de valoare in functie de interesele puterilor politice supranationale cu drept de decizie in Principate, §i ca urmare si nu poatä contracara cu mijloace §tiintifice nationale falsa perceptie a trecutului §i prezentului rominesc in raport cu opiate dominante formate in marile metropole ale istoriografieimondiale. "insi Maria Sa Vodi i se adreseazi tatilui siu mi are a si spiiminta, pentru ca in toati istoria mea nu este nimica care si poati supra sau pe turci sau pe ru§i. [...] rani la anul 1800 g Fotino a scris istoria Moldovei §i el era supus sultanului. Deci páná atunce, adeci pani la 1800, turcii n-au a si atinge de nimici. lari de la 1800 incoace, inainte de a tipiri, voiu trimite in scris istoria mea Miriei Sale lui Vodi §i dupi ce o va citi g o vaincuviinta o voiu tipari-o. Inca o data, babaci, te incredintez ci nu-i nimici du de ru§i sau de turci; cad daci a§ vorbi riu, cartea mea nu ar putea intra in Moldova §i am scris mai mult pentru patria mea. Mi-au pirut foarte riu ca dumneata, precum §i Maria Sa Vodi, ati putut crede ci voiu face in once chip rau familiei noastre sau ficitorului de bine al meu. Eu singur §tiu ci fiind in Moldova nu pot scrie riu, insi nu scriu ca si vorbesc eau, ci bine impotriva minciunilor care calitorti Arabi scriu asupra Moldovei, precum sunt citeva siptimani deputatul frantuzesc Saint-Marc Girardin au scris in journal des Débats o multime de riutati." (M. Kogilniceanu, Scrisori din timpul studiitor, publicate de Petre V. Hane§, Bucure§ti, [1934 p. 124-125). 14!n anul 1846 Laurian publica Coup d'oeil sur l'histoire des Roumains, par A. Treb. Laurian, professeur de Philosophie au Co llège National, Bucure§ti, Imprimerie du Co Ilège National, 1846,76 p., care are g o versiune in limba germana, aparuta concomitent cu ce a francezi: Schneller Ueberblick der Geschichte der Rumänen. Este prima lucrare de acest gen publicati de un roman §i destinata info rmarii rapide a strainititii. Primele 57 de pagini trateazi istoria veche, pini la intemeierea Tárilor Bombe. Paginile 58-74 se ocupi de luptele romanilor cu Imperiul Otoman, g este interesant de constatat ci Laurian exalti pe Stefan ce! Mare, Vlad Tepe, lancu de Hunedoara, dar omite cu totulpe Mircea I, citand in original traducere pe istoricul polonStaniskius Orichovius(Stanislaw Orzechowski, 15131566), pentru care Stefan cel Mare, "pe vremea pärintilor no§tri donmind in Dacia, a invins aproape in aceea§i vari §i pe Baiazid turcul,§i pe Matia§ ungurul §i pe loan Albert polonezul" (Rerumpolonicarum ab excessu D. Sigismund I, annalis quintus, in volumul II din loannis Dlugossi seu Longini Historiae Polonicae, Lipsiae, 1712, col. 1.555). Istoricul polon este primul care atribuie lui stefan cel Mare victoria asupra lui Baiazid, cu mult inainte de Dimitrie Cantemir. In anu11853 apare la Iai, In trei volume,Istoria romänilor, de A. Treb. Laurian, 129 www.dacoromanica.ro ALEXPINDRU IL DITA inspector general al §coalelor din principatul Moldaviei. Partea I. De la fundarea Romei pandla cdderea imperiului roman de la apus,183 p.; Partea II. De ki cdderea imperiului roman de la apus pand la luarea Constantinopolului prin turci, la§i, 1853, 164 p.; confine un paragraf despre Wircea cel Mare" la p. 132-143; Partea 111 De la cdderea Constantinopolului kind In zilele noastre, 279 p. in 1857 s-a tipärit, tot la Ia§i, un Supplementu la istoria romanilor Ï Despre mdsuri, 102 p. Aceastä primi editie este tipäriti cu alfabetul de tranzitie. O noui editie, de data aceasta cu alfabetul latin, apare la Bucure§ti, in 1861: Istoria romdnilor de A. Treb. Laurian, editiunea a doua. Pe copertà scrie Partea I. Din timpurile cele mai vechi pdnd la cdderea imperiului roman de apus, dar sunt reunite in acelgi volum toate cele trei 0'0 având numerotare continuä: partea a II-a, cu acela§i titlu ca In ed. I, la p. 133-308, iar partea a III-a de la p. 309-468, dar neterminatä (panä la bátálille de la Popricani §i de la Finta, corespunzand cu paragraful XI, p. 149 din editia I). Nu §tim dad' ultima parte (de la moartea lui Matei Basarab §i Vasile Lupu pani in zilele autorului), corespunzand p. 149-279 din ed. I, s-a mai tipdrit, sau lipse§te din exemplarul legat existent in Biblioteca Academiei (cota II. 376.830). Se pare cä tipärirea lucrärii s-a fäcut In fascicole aparte, legate ulterior in volum. Editia a doua contine, in plus, la inceput, o Geografie modernd a Daciei, ca studiu preliminar la istoria romdnilor din Dacia (p. 1-54) §i adaugä, pe lingd impärtirea in paragrafe, tithni pentru fiecare paragraf. In anu11867 apare/storia romd nilor de A. Treb. Laurian: Partea L Din timpurile cele mai vechi p dnd la cd derea imp eriului roman de la apus, editiunea III. Contine Partea II. De la cdderea imperiului roman de la apus /Wind la luarea Constantinopolului prin turd, 300 p. In anul 1869 apare, tot la Bucure§ti, Istoria romdnilor din timpurile cele mai vechi pino (sic!) In zilele noastre. Distribuitd In trei pärti ciprecesd de geografia modernd a Daciei ca studiu preliminariu la Istoria romdnilor din Dacia, de A. Treb. Laurian, Editiunea a treia. Noua editie reune§te intr-unvolum cele trei p AO, apirute anterior fie separat, fie in volume incomplete §i merge cu expunerea evenimentelor Oa la zi. Este ultima formi a Istoriei lui Laurian, care va mai avea o "editie a IV-a" in 1873. Despre "Mircea ce! Mare" (Laurian este primul istoric modem care-1numete a§a, Ma' din 1853) sunt mai multe paragrafeintre p. 268279, corespunzind cu p. 132-143 in prima editie. Textul este identic, in dui de citeva cuvinte schimbate. Laurian este cel dintai istoric ce identifick inci din 1853, loculunde s-a dat lupta de la "Pazzata", vorbind de "muntii PasArea" din Banat Dar, in ansamblu, expunerea sa nu are nici coerentä §i nici vigoare. Fragmente din aceastä sintezä au fost folosite de Laurian pentru realizarea manualului s du de istorie:Elemente de istoriaromdnilor pentru clasele primare, Bucure§ti, Tip. Colegiului National, 1859 (a cunoscut editii succesive, pänä la a XI-a din 1875, 130 www.dacoromanica.ro MIECEA CEL MAHE influentând, desigur, mult mai mult deck sinteza-mamd, motiv pentru care §i noi ne-am ales citatele despre "Mircea ce! Mare" din manual "editiunea a cincea" Bucure§ti, Imprimeria Statului, 1863). 15 Fragmente zur Geschichte der Rumänen von Eudoxius Freiherrn von Hurmuzaki, Erster Band, Bucure§ti, din Stabilimentul in Arte Grafice Socec, Sander et Teclu, 1878; vezi traducerea in limba românä: Fragmente din istoria Roma nilor , vol. I, din Stabilimentul in Arte Grafice Socec, Sander et Teclu, 1879; in anii din urmä textul traducerii romine0 a fost editat in conditii excelente in: Mihai Eminescu, Opere, vol. XIV: Traducerifilozofice, istorice Øgintifice, studiu introductiv de Al. Oprea, Bucure§ti, Editura Academiei Romine, 1983, P. 75-208 (este g editia din care citäm desp re domnia lui "Mircea I %de aflatä la p. 170-188). Pentru demonstrarea pat ernitätii eminesciene a traducerii vezi p. 985-986 §i, in special, studiul lui Paul Cernovodeanu, Eminescu traducdtor al primului volum din "Fragmente zur Geschichte der Rumänen" de Eudoxiu de Hurmuzaki, in "Caietele Mihai Eminescu", Bucure§ti, V (1980), p. 49-70. Volumele II-IT vor apárea pänä in anul 1886, §i din ele au mai fost traduse de Ion Slavici volumele doi i trei. Eudoxiu Hurmuzaki a Idsat aceasti lucrare in manuscris impreunä cu vasta colectie de documente ce a pus bazele monumentalei colectii ce-i poartä numele. Dupä Fotino, Florian §i tänärul Kogälniceanu, Eudoxiu de Hurmuzaki este al patrulea istoric roman ce incearca o prezentare sintetici a domniei lui Mircea I §i o caracterizare a personalitatii sale, din päcate influentatä negativ de bibliografia sträind folositä. 16 In ciuda faptului cä B.P. Hasdeu nu a elaborat vreodati un studiu special asupra lui Mircea I, el trebuie considerataji veritabilulfondator al cercettirii roind negi moderne asupra personalitalii fi domniei lui Mircea I, dintr-o perspectiva originald, cu intuitii #descoperiri confirmate fi demonstrate abia in tinzpul din urmil Dacä $incai a pus in circulatie documentele externe esentiale, Hasdeu deschide circuitul §tiintific al traducerii, editärii §i studieriidocumentelor interne emise de cancelaria lui Mircea cu douä dintre ele, prelu ate din lucrarea lui Venelin Vlaho-bolgarskija iii dako-slaijanskija gramoty, publicatä la Petersburg In anul 1840. Ele apar in "Arhiva Istoricä a Românier, an I, nr. 13, din 7 noiembrie 1864, ins otite de explicatiile: "Mircea Vodi cel Mare elibereazi satul Pulcouti al monästirii de la Strugalea de toate obligatiunile ordinarie cätre fisc §1 de pescuitul morunilor pentru masa domneascl etc.[...]" i, res pectiv: "Mergänd la Severin pentru conferintä cu implratul Sigismund, Mircea Vodä cel Mare se opre§te la Tismana etc. [...J" Dei poetul Dimitrie Bolintineanu publicase in anul 1847 poezia Mircea cel Mare ssi solii (in volumul Colectie din poeziile domnului D. Bolintineanu , Bucure§ti, 1847), 131 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA fiind prin aceasta prima personalitate culturali de anverguri care numete astfel pe voievod in epoca moderni, el va reveni va muni in monografia sa "Mircea cel Bitrin". Dupi A.T. Laurian Cm 1853), Hasdeu este al doilea istoric romin care-lnumete pe voievod "Mircea cel Mare" si rimine constant pini la cele din urmi lucriri ale sale. El este cel care impune aceasti numire reluind vechea traditie voievodali, reprezentatä, printre altii, de Vlad Tepes, Petru cel Tinir i Matei Basarab pinä la Dimitre Onciul, care va reusi si generalizeze pentru multi vreme pe "Mircea cel Bitrin", in ciuda faptului ci spre apusul vie tli, realizind dimensiunea exceplionali a figurii acestui birbat de stat romin, opteazi cu atita hotirire pentru "Mircea cel Mare", 'Mat merge pini acolo ci schimbi pe "Mircea cel in "Mircea cel Mare" chiar i in titlul unor lucriri publicate anterior si pe care acum le citeazi. Este cazul brosurii cuprinzind cunoscuta alocutiune pecare Onciul a tinut-o in anu11918 in incinta Catedralei Mitropolitane din Bucuresti, intitulati Mircea cel Bdtrdn. Cuvii ntare comemorativd la cinci sute de anide la moartealui (Bucuresti, 1918, 25p. + I pl.), si pecare trei ani mai tärziu o citeazi sub forma: "D. Onciul, Cuvdntare tinutd la mitropo- lie cu prilejul serbdrii a 500 de ani de la moartea lui Mircea ce! Mare, in care se gisesc note si documente" (vezi D. Onciul, Istoria romdnilor, [curs] 1920-1921, Universitatea din Bucuresti. Facultatea de Filozofie i Litere, 1921, p. 245). Cercetarea tuturor manualelor scolare de istorie din secolul al X1X-lea ma- nualul scolar fiind atunci principalul formator de imagine colectivi la nivel national revelatorul incontestabil pentru identificarea coordonatelor de receptare a valorilor trecutului rominesc a fäcut-o pe Mire la-Luminita Murgescu si conchidi: "Apelativul siu variazi de la Mircea I la Mircea I Basarab, pentru ca in anii '70 si se fixeze la Mircea cel Mare s au Mircea cel Mare zis §i ce! Bitrin." (Mirela-Luminita Murgescu, intre "bunul cregin" "bravul roman". Rolul Kola primare In construirea identitätii nationale romanegi, 1831-1878, Editura A'921, 1999, p. 193; s.n. AVD) Numeroase referiri la Mircea I, care adunate schiteazi o imagine pitrunzätoare a personalititii voievodului, se afli in Istoria criticd a romdnilor, lucrare apiruti mai intii in revista "Columna lui Traian", sub tithil Istoria critica a romanilor din Muntenia In secolul XIV, din octombrie 1871 pini in mai 1873, i, in paralel, in fascicole separate, din aprilie 1872, formind prima editie in volum, apäruti in anul 1873. A doua editie, reficutä, apare in 1875 si nu a mai fost reeditati pini in anul 1984. Din volumul doi nu s-a tipirit deck o singuri fascicoli in 1874. In prezent dispunem de o excelentä editie critici ce reuneste volumul intii i singura fascicold editati din volumul al doilea: Istoria critica a romdnilor. Editie ingrijitä i studiu intro ductiv de Grigore Brincus. Studiu introductiv si note de Manole Neagoe, Bucuresti, Editura Minerva, 1984 (in special a se vedea aici p. 44 despre posesiunile transdanubiene si p. 108-112 capitolul Vlad, voievodul Basara bici din 1396). 132 www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL MARE Dar contributia esentialä a lui B.P. Hasdeu la cunoa§terea domniei lui Mircea I este, indiscutabil, datarea bitaliei de la Rovine pe 17 mai 1395, bitälie pe care insi o localizeazi greqit (folosind pe Mauro Orbini §i pe Giacomo di Pietro Luccari) lAngA Craiova. Istoriciiulteriori vor prelua eroarea localizarealAngi Craiova , dar vor respinge adeviruL data de 17 mai 1395. Aceasti dad a fost stabilitä cu prilejul intocmirii studiului despre Originile Craiovei, studiu apirut in "Columna lui Traian", VII (1876), P. 289-298, 337-347, 433-441 §i VIII (1877), P. 1-11, 340-353, 661-670.Mircea ce! Mare /angel Craiova se aflA in nr. 12/1877, p. 666-670 (data de 17 mai 1395 la p. 668-669). A fost retipArit apoi ca bropri aparte Originile Craiovei. 1230-1400, Bucure§ti, 1878 §i inclus in volumul Oltenestile, Craiova, 1884. 17 A.D. Xenopol, Istoria romdnilor din Dacia Traiand, editia I, vol. I-VI, Ia§i, 1888-1893 (capitolul despre "Mircea ce! Mare"se aflA in volumul II, 1889, p. 89- 115). Versiunea in limba francezi: Histoire des Roumains de la Dacie Trajane depuis les origines jusqu'à l'Union des Principautés en 1859. Avec une préface par Alfred Rambaud, tom I-II, Paris, Ernest Leroux, 1896 (capitolul intitulat Mircea le Grand se aflA in vol. I, p. 253-261). Editia populaa a versiunii romAne§ti adia doar textul, ail note, in 12 volume, publicati de libaria "Fratii Saraga" din Ia§i in anul 1896 se prezintä ca "revAzutd, adlogiti §i indreptati conform cu noile descoperiri fácute de la tip ärirea editiei celei mari incoace". Capitolul despre "Mircea cel Mare" din vol. III, p. 67-86, prezintä unele mici deosebiri. Se omite §i un intreg pasaj la p. 83 despre bdtdlia de la Rovine, asezata in prima editie in anul 1417, lar acum "la scurt timp dupa batalia de la Nicopole". In anii 1913-1914 Xenopol public/ a doua editie, "mult sporitä i hnbogAtitä cu folosirea tuturor scrierilor §i documentelor publicate de la 1893 incoace, hick ea reprezintd o notiA muna de 20 de ani peste acea de 20 pusl la injghebarea editiei I". Dei urma sd aparA in 14 volume, nu au putut vedea lumina tiparului decAt primele cinci cuprinzAnd peiioada de pAnä la domnia lui Mihai Viteazul, inclusiv , manuscrisul celorlalte pastrAndu-se la Biblioteca Municipiului Arad, cdreia i-au fost donate biblioteca §i manuscrisele lui A.D. Xenopol dup A moartea acestuia (Al. Zub, A. D. Xenopol. Biobibliografie, Bucure§ti, Editura Enciclopedia RomAnA, 1973, p. 110). In intervalul 1925-1930 istoricul Ion Vladescu publica o "editie a treia" in 14 volume, care este de fapt edltia a Ita a lui Xenopol retipArità pentru primele cinci volume §i tipAiitä in continuare pind la volumul al XIV-lea , cu notele revlzute de editor §i addugandu-se pentru volumele VI-XIV, in note speciale, trimiterile la cercetärile apArute intre timp. 0 noud editie in §apte volume este in curs de aparitie la Editura Stiintificd §i EnciclopedicA (primul volum a apArut in 1985). Ea are ca text de bazA "editia Vlddescu". Pentru cercetarea de fatA ne intereseazi A.D. Xenopol, Istoria romanilor din Dacia 133www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA Traiand, editia a IV-a, editie critica' publicati sub ingrijirea lui Al. Zub, vol. II: De la tintemeierea Tdrilor Romane kind la moartea lui Petru Rareo; 1546 Text stabilit de Nicolae Stoicescu §i Maria Simionescu. Note, comentarii, prefati indice §i ilustratia de Nicolae Stoicescu, Bucure§ti, Editura Stiintifici §i Enciclopedia, 1986, p. 77-92 (titlul capitolului este Mircea cel Bdtrdn, la fel ca in editia a treia a lui L Vlidescu, aci Xenopol renuntase la denumirea de Mircea cel Mare a lui Hasdeu , °data' cu editia a II-a, §i optase pentru cea a lui D. Onciul). Sinteza lui Xenopol asupra domniei §i personalitatii lui Mircea I a cincea in istoriografia româneasci s-a bucurat de cea mai largA difuzare, sporita substantial prin editia francezä din 1896 §i de colaborarea lui Xenopol la presti- gioasa Histoire générale du IV' siècle a nos jours, elaboratä sub patronajul lui E. Lavisse si A. Rambaud, unde in vol. 111, Paris, 1894, p. 881-883, se afli subcapitolul "Valachie. Mircea le Grand". Cititi astizi, la mai bine de un secol dupi prima sa aparitie, §i dupi revizuirea textului In a doua editie, din 1913, viziunea lui Xenopol se dovede§te in intregime depi§iti datoriti progresului documentar §i de perceptie a epocii §i personalititii lui Mircea I. Este curios ci AD. Xenopol a respins toate contributiile reale aduse in vremea sa de Hasdeu, Onciul §i C. Litzica §i a persistat in erorile proprii, continuand si apze campania lui Baiazid la nord de Dunire §i bitilia de la Rovine dupi bitälia de la Nicopole, acceptand si §teargi numai prizonieratul lui Mircea la Brusa, eroare mult prea evidenti, corectati prompt de D. Onciul (vezi mai jos Capitolul VI, nota nr. 27, p. 462-463). Putem considera chiar a sub acest aspect sinteza lui Xenopol era dep4iti chiar la momentul aparitiei primei editii, mai ales daci vom compara ceea ce a scris el cu ce ea ce scrisese in anul 1882 un mai putin ilustru contemporan al siu, loan Brezoianu: "LI Mircea respinge mai multe irumptiuni din partea turcilor dupe teritoriul roman. Asfel In 1395, Baiazet, sultanul turcilor, in dorinta sa de concuista, inta in Tara Romaneasci, §i domnitorul Mircea ki apäri teritoriul tärii sale. BAtilia cea mare se face la Rovine langi raul Ialomita, la 17 mai 1395; Mircea distruge oastea turceascd cu desdvdrfire, trece Dunirea, gonete rimi§itele hoardelor barbare pini la confini Adrianopolei, §i, cuprinzand Dobrogea, pune garnizoani romana in Silistra." (loan Brezoianu, Vechile institutiuni ale Romdniei, 1327-1866 Cu un apendice estras din mai mult de o suti hrisobuli, spre limpezirea chronologiei a domnitorilor Tirii Romane§ti, pe secoli XIV, XV §i XVI, Bucure§ti, lypografia Stefan Mihälescu, 1882, p. 26; s.n. AVD). In plus, acestor carente de sorginte documentaa trebuie si le adiugim absenta unui punct de vedere coagulant g a unei intuitii globale de intelegere a miretiei §i 134www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL MARE personalirátii lui Mircea, care-1 pun pe Xenopol intr-o netä inferioritate in raport cu cele cateva referiri de exceptie la acelasi subiect din scrisulunora dintre marii säi contemporani, cum ar fi Slavici sau Eminescu. Doar un singur exemplu consideram ca este suficient si concludent. El se afla in articolul Studii asupra situatiei, publicat de autorul Scrisorfi III in anul 1880, adica exact cu un deceniu inaintea aparitiei celui de-al treilea volum al sintezei lui Xenopol, cel in care este tratata domnia lui "Mircea cel Mare": "Mircea 1 acest prototip luminos si al artei rkboirace g al celei diplomatic e la romani n-a gandit toati viata lui decal la mintinerea neatamarei. La 1394 bate pe Baiazid Ilderim in memorabila lupta de la Rovine, pästrata in memoria intregei Peninsule Balcanice; la 1395 incheie tractat de aliantä cu Ungaria; la 1396 ja parte la batalia de la Nicopol; la 1398 bate el singur pe Baiazid langiDunare; la 1406 Isiintinde mana In Asia si scoate pe Musa ca pretendent in contra lui Soliman I, Il sustine cu bani arme g Il face impärat; la 1412 scoate un alt pretendent, pe Mustafa, in contra lui Meluned I, ba chiar in anul mortii sale, 1418, a ajutat cu bani si arme pe un sectator momentan anume Malunud Bedreddin, sperand succese politice din sciziuni religioase intre turd. analogi, a contrapunerii iscusite a puterilor crestine, a luptei directe cu turcii, au sustinut Stefan cel Mare. Din atitudinea acestor doi Domni se explici cum de tärile noastre au putut si se inchine puterei turcesti pastrandu-si cu toate acesteaintreaga lor suveranitate inläuntru afarä. [...]Facut-au bine sau ficut-au rau cei mai mari domni ai nostri preferand o suprematie nominalä turceasci unei suprematii reale crestine ? Realitatea a dovedit ca era tot ce puteau face mai bine. bate, dar absolut toate statele dunärene au de venit pasalicuri, marele regat al Ungariei au fost asemenea pasalac o surá de ani. Polonia a fost impirtitä si mai este g azi, pe cand vechile noastre tractate iscilite cu litere mari bätoase pe piele de vitel, au fost panä ieri izvorul neatarnirii reale, izvorul din care au decurs actele succesive de emancipare de sub domnia turceasca." (Mihai Eminescu, Studii asupra situatiei, in "Tunpul" din 19 februarie 1880; apud M. Eminescu, Opere, vol. XI: Publicisticd, 17 februark-31 decembrie 1880. Empul, coordonatorul editiei Al. Oprea, Bucuresti, Editura Academiei Romane, 1984, p. 19-20). Pentru loan Slavici trebuie remarcat articolul Lupta de la Nicopoli. Mircea cel Mare, aparut in "Tribuna", III, nr. 189, din 19/31 august 1886 (reeditat in loan Slavici, Opere, vol. XIV: Scrieri istorice, etnografice, sociale economice, din periodice, text ales si stabilit C. Mohanu, note si indici D. Vatamaniuc, Bucuresti, Editura Minerva, 1987, p. 311-314.) 18 Joan Bogdan, Bin Beitrag zur bulgarischen und serbischen Geschichtschreibung, in "Archiv für slavische Philologie", XIII (1891), Berlin, p. 481-543. Cu 135 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU DO acest studiu, Bogdan aduce in circuitul istoriografic romanesc §i international ceea ce el a numit "cronica bulgari", pornind de la convingerea sa care s-a dovedit eronatä cl izvorul fusese redactat pe teritoriul Bulgariei medievale (aspect de care ne vom ocupa pe larg in cuprinsul prezentei lucran). Descrierea luptei de la Rovine in aceasti cronica, 0 mai ales pasajul despre ap-zisa "fuga" a lui Mircea i inlocuirea lui de catre Baiazid cu un "vlastel", va avea o influenta hotaritoare asupra cercetirilor ulterioare, descoperirea i editia lui loan Bogdan marcând astfel un moment de riscruce In evolutia imaginii moderne despre Mircea I 0 evenimentele din timpul dornniei sale. Studiul critic cucare Bogdan 0-a insotit editia cronicii, cu remarcabile observatii asupra pasajului despre Rovine, s-a publicat pentru prima °ail intr-o versiune in limba romana abia in anul 1968: Contributii la istoriografia bulgard si sarbd, in loan Bogdan, Scrieri alese Cu o prefatä de Emil Petrovici. Editie ingrijita, studiu introductiv §i note de G. Malaita', Bucure0i, Editura Academiei Romane, 1968, p. 255-269. Luptele romanilor cu turcii pand la Mihai Viteazul. Cultura veche romand. Douà conferinte tinute in sala Ateneului Roman din Bucure0i, in zilele de 25 §i 29 ianuarie 1898, Bucure0i, Editura Librariei Socec& Comp., 1898 este a doua lucrare, 0 ultima, in care loan Bogdan se mai opre0e asupra luptelor purtate de Mircea cu turcii (p. 11-17), dar o face impart4ind teze curente, fail a avansa idei originale. Aici este de remarcat faptul ca dei editase izvorul amintit, nu accepta ideea "fugii" "restaurarii" lui Mircea, care i se paruse ciudatä de la bun inceput (aspect asupra caruia vom reveni amanuntit in cuprinsul Capitolului V). 19 Grigore C. Conduratu, incercdri istorice. Relatiunile Tara Romanesti si Moldovei cu Ungaria pana la anul 1526, Bucure0i, Tipografia Gutenberg, Joseph Gibe], 1898, p. 88-120. 2° Data fiind vastitatea operei lui N. lorga §i faptul ca pe parcursul lucrärii noastre ne vom referi de nenumirate ori la opiniile sale, acum ne multumim doar sá enumeräm cele mai importante lucrdri de sintezd elaborate in decursul activitatii sale, care au inraurit, intr-un fel sau altul, istoriografia domniei lui Mircea I: Studii istorice asupra Chiliei si Ceta tii Albe, Bucure0i, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, 1899, p. 61-71; Ceschichte des Rumiinischen Volkes im Rahmen seiner Staatsbildungen, Erster Band: Bis zur Mitte des 16 fahrhunderte, Gotha, Ed. "Friedrich Andreas Perthes", 1905, p. 280-304 (ambele tomuri ale acestei lucrari au fost traduse integral in limba romand de Otilia Teodoru-Ionescu §i publicate, in cinci volume, Intre 1922-1928 sub titlul Istoria poporului romanesc; pentru Mircea vezi vol. II: Epoca de neata mare si de semiatarnare fatd de imparatia turceasca Statul rdzboinic de terani liberi, Valenii de Munte, A§ezamantul "Datina Romaneascr, 1925, p. 46-75; §ase decenii mai tarzitt, textul acestei traducen i a fost republicat, insotit de adnotari: N. lorga, Istoria 136 www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL MARE poporuluiromanesc, editie ingrijiti de Georgeta Penelea, Bucuregi, Editura Enciclopedicä, 1985); La place des Roumains dans l'histoire universelle, tom II: Epo que moderne, Bucure0i, "Datina Romaneasci", 1935, p. 41-56 (lucrare reeditad In anul 1980 0 tradusa in 1985: N. lorga, La place des Roumains dans l'histoire universelle. Publiée avec un tableau chronologique par Radu Constantinescu. Postface de Virgil Candea, Bucuregi, Edittua tiintifici i Enciclopedici, 1980; N. Iorga, Locul romanilor In istoria universalä. Editie ingrijitä de Radu Constantinescu, Bucuregi, Editura Stiintifica i Enciclopedica, 1985); N. Iorga,Istoria romanilor, vol. III: Ctitorii, Bucuregi, 1937, p. 265-344 (cele 10 volume ale sintezei apiruti in 11 tomuri au fost traduse, "cu unele modificiri", aproape concomitent in limba francezi 19371945 sub titlul: Histoire des Roumains et de la romanité orientale; in momentul de fad' se afla in curs de reeditare versiunea in limba românä, "editia a doua", sub coordonarea lui Gheorghe Buzatu §i Victor Spinei, panä in prezent vazand lumina tiparului primele cinci volume vezi N. Iorga, Istoria romanilor, vol. III: Ctitorii. Volum ingrijit de Victor Spina Text stabilit, note, comentarii i postfati de Victor Spinei. Addenda de CosticiAsivoaie, indice de Sorin Iftimi 0 Victor Spinei,Bucure0i, Editura Enciclopedicä, 1993). Acestora le trebuie allturati "sinteza de larga accesibilitate" (cum o califica G. Penelea)Istoriaromânilor pentrupoporulromiinesc, Valenii de Munte, Tip. "Neamul Romanes c",1908, care pani in anul 1935 a cunoscut nouä editii, iar cu titlul de Istoria romanilor pentru clasa a IV-a fi a opta secundara a fostutilizati i tiparita succesiv In tot acest rastimp ca manual §colar. Vezi §i retipäririle recente: N. Iorga, Istoria romiinllorpentrupoporulromanesc, ChiOnau, Uniunea Scriitorilor, 1992, 0 N. Iorga, Istoria rom anilorpentrupoporul romanesc. Editie de Georgetea Penelea Filial, vol. Bucuregi, Editura Minerva, Biblioteca pentru toti, 1993. 21 Cursul de Istoria romanilor pe care Dimite Onciul 1-a tinut la Universitatea din Bucure0i incepand din anul 1896 0 phi la sfir0tul anului universitar 192 01921 s-a pas tat in numeroase editii litografiate, cuun text ce animas aproape identic de/a col dint-di panel la ce/ din urmä . Indirect, situatia este confirmati de unul dintre fo0ii säi studenti, care i0 amintea: "Ca profesor, niciodati n-a intrat la curs färä prelegerea scrisa intr-o forma perfecti. Nici un cuvant de prisos; forma studiati panä la cele mai mici amanunte." (Pamfil C. Georgian, Dimitre Onciul. 26 octombrie 185 20 martie 1923, in "Convorbiri Literare", nr. 7-12/1940, p. 908). Acest curs pomea "de la romanizare a Daciei", §i ar fi trebuit sá trateze o perioadi cuprinsa "pana la 1526", dar Onciul n-a reuit niciodatà sá depi§easci limita do mniei lui Stefan cel Mare. Pre darea materiei era imp ärtid in trei ani universitari, dupi care cursul era reluat. Au ajuns pani la noi stenogramele, litografiate, a douä cicluri complete: Istoria veche (originile), stenografiat de H. Stahl pe parcursul 137 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU If. DITA anului universitar 1898-1899, §iDe la intemeierea Principatelor kind la 1526, stenografiat tot de Stahl in 1899-1900 din care nu s-au litografiat deck prelegerile introductive, deoarece restul cursului fäcuse obiectul primei cirti a lui D. Onciul, Originile Principatelor Romdne (Bucure0i, 1899). Perioada de la Mircea cel Bdtrdn panel la 1526, curs stenografiat de E. Belu in anul scolar 1900-1901, dar care nu trece de 1457, este primul curs ce trateazi domnia lui Mircea I dupi metoda critici a lui Onciul, §i ne oferi de fapt o adeveiratel monografie. Istoria pit Rominesti este tratad aici in strinsi legituri cu cea a Moldovei pe timpul lui Alexandru ce! Bun, conform principiului enuntat de istoric in capitolul intitulat Domnia lui Mircea Nina' la 1402: "in cele unnkoare voi ciuta si expun evenimentele din ambele dri surori in legkura lor naturali cat se poate in mod sincronic, dei pistrind individualitatea istorici a fiecirei dd. Metoda observad Old acum in manualele de istoria rominilor, anume d-a trata deosebit istoria fiecirei tiri dupä perioade, o gisesc nepotrivitä §i cu materia si cu conceptia istoriei minim, ca istorie a statului romin de astizi 0 ca istorie nationali in genere. Deci vom pirisi aceastä gre0ti metodä de expunere dupi care istoria rominä se prezintä ca o compilatie de fapte incurcate in deosebite dri, färi legkuri intre ele g firi legituri cu evenimentele istorice universale. Ca si intelegem istoria no astri trebuie s-o vedem ap cum ea a evoluat, ca istorie a unui popor pe teritoriul ocupat de el 0 in mediul etnic inconjuritor, spre organismul statului roman 0 al natiunii ro mine de astizi, pistrand in sine germenele statului roman 0 al natiunii romine de miine. "(Istoria romdnilor. Perioada de la Mircea cel Bdtrdn kind la 1526. Note stenografice luate dupd DI profesor D. Onciul de Dloara E. Belu, Bucure§ti, Stabilimentul grafic Albert Baer, 1900 [corect 19011, p. 179-180; sublinierile ne apartin). Programul enuntat g aplicat de Onciul in 1900 va sta la baza sintezei germane a lui Nicolae Iorga din 1905. Cea mai mare parte a cursului este consacrati lui Mircea, iar materia este structurati in trei sectiuni: 1. Mircea cel Bdtrasn (p. 103-178), in care se analizeazi titlul domnesc 0 intinderea Tärii Române0i in timpul donmiei sale; 2. Domnia lui Mircea kind la 1402 (p. 179-289), cu unnitoarele capitole: Luptele lui Mircea cu turcii din prima jumdtate a domniei sale (p. 195-211); Expeditia turcilor contra lui Mircea la 1394 (p.211-254) §i Rthboiul la i Mircea cu turcii de la 1397(p. 254-289); 3.Domnia lui Mircea de la 1402 kind la 1418 (p. 342-381). Paginile 289-341 g 381-532 (sfir0tul cursului) sunt consacrate luiAlexandru ce! Bun 0 "urmgilor lui Mircea phi la 1433". Se aflä in acest curs prima tratare critici moderni a intregii problematici a doinniei lui Mircea I (pe care Onciul 11 numeste statornic "cel Bkrin") 0 este regretabil cl autorul lui nu a reusit si publice deck primul capitol chiar 0 acesta incomplet apirut in "Convorbiri Literare" de-a lungul anilor 1901-1903: Titlul lui Mircea cel Bdtrdn §1 posesiunile lui (XXXV, nr. 11, 1 noiembrie 1901, p. 1.010-1.035; 138www.dacoromanica.ro MIRCEA (IL MARE XXXVI, nr. 1, 1 ianuarie 1902, p, 27-53; nr. 8, 1 august 1902, p. 716-753; XXXVII, nr. 1, 1 ianuarie 1903, p. 16-30; nr. 3, 1 martie 1903, P. 209-231); vezi §i retipärirea sa in Dimitre Onciul,Scrieriistorice. Editie aiticäingrijitä de Aurelian Sacerdoteanu, vol. II, Bucure0i, Editura tiintificä, 1968, p. 19-142. Restul materiel va fi sintetizat in cuvántarea comemorativä din anul 1918, insolitä de note laborioase. Cursul despre Mircea i Alexandru cel Bun va fi reluat in 1902-1903 sub titlul Istoria romiinikr. Perioada de/a unirea principatelor pand la stabilirea turcqti, ceea ce nu redä exact continutut cici intregul curs este consacrat doar epocii celor doi mari dolma. Din anul unnätor s-a pästrat cursul Epoca de la 1418 panel la 1526, care nu ajunge niel el deck pini la 1503 (despre existenta acestui curs, pe care nu 1-am aflat in nici una din marile biblioteci, §tim datoriti mentionärii sale de cltre Aurelian Sacerdoleanu in Contributii bibliografice. I. Opera lui D. Onciul, in "Revista Arhivelor", IV, 1940, nr. 1, p. 180). Potrivit unei insemnäri facute de A. Sacerdoteanu, in anul 1947, pe exemplarul din BibliotecaAcademiei Române al cursului tinut de Onciul in anul universitar 190 21903 (cota 200.033), acesta "a fost continuat in anul 1903-4 cu urma0i lui Mircea cel BAtrIn i Alexandru ce! Bun (1418-1457). Repetat, in formä prescurtatä, in 1905-1906 §i dupä aceea, ultima datä, in 1919". Ceea ce Sacedorteanunumege, i crede a fi, ultima forma, a fost editad la 19 februarie 1926 deci dupä moartealui Onciul de el impreunä cu D. Caloianu, sub auspiciile Seminarului de Istoria Românilor de la Universitatea din Bucure§ti, intitulandu-1 Mircea cel Mare fi Alexandru cel Bun (pentru identificarea celor ce semnauingrijirea editiei doar cu initialele S.C. §iA.S. vezi Aurelian Sacerdoteanu, art. cit., in loc. cit.). In realitate, ultima formä a acestui curs este cel deja citat de noi mai sus (vezi supra nota nr. 16, p. 132), care este, in acela0 timp, ultimul pe care Onciulta linut in cariera sa universitard: in anul universitar 1920-1921. Probabil cä pe acesta Sacerdoteanu nul-a avut sub ochi, deoarece trimiterea sa bibliograficä are in loe de numärul paginilor un "?", fapt ce justificä aprecierea sa drept "ultima formä" pentru cel din 1919 (A. Sacerdoteanu, Vi ata i opera lui Dimitre Onciul, in Dimitre Onciul, Scrieri istorice. Ed. Aurelian Sacerdoteanu, vol.!, p. 72, nota nr. 168; aici se allá inventariate toate cursurile lui Onciul cunoscute de Sac,erdoteanu pini la aceastä dati; vezi i P. 23, nota nr. 21). Pentru cercetarea de fati ne-am folosit de cele trei redactiri complete, mentionând, ori de cite ori a fost cazul, diferentele intervenite de la prima la ultima formi. O expun ere extrem de succintä a imaginii avute de D. Onciul despre personalita- tea 0 domnia lui Mircea I, se mai aflä in lucrarea sa, cindva de largi circulatie, compendiul Din istoria Romdniei, Bucuregi, 1906, care a cunoscut §apte reedi-täri, dintre care trei in "Biblioteca pentru toti". In anul 1908 a apärut la Socec o "editie 139 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA indreptati de autor", iar in 1913,1a aceegi edituri, "editia a doua", i aceasta purtand precizarea "editie revizuti de autor". Aceasta este forma care ulterior a fost preluad de editura Akalay pentru colectia "Biblioteca pentru Sinteza lui D. Onciul despre Mircea leste cea de-a §asea In istoriografia româneasci (devansind/storia lui N. lorga din 1905) 0, prin ea, a fost scoasi complet din circulatie cea a lui A.D. Xenopol. Nid Iorga nu a ie§it din cadrele trasate cu mare autoritate §tiintifici de scenariul lui Onciul Cm 1900-1901), aducandu-i doarunele compledri. Regisim apoi acelgi scenariu in lucrári cularg impact la public, aun ar fi Istoria romdnilor de Constantin C. Giurescu (inclusiv pani la variantele publicateimpreunicufiul siu, Dinu C. Giurescu), sauln monografiile lui P.P. Panaitescu §i N. Constantinescu. Iatä de ce referirle pe care le vom face pe parcursul acesteilucriri vor fi intr-o mare misuri la punctele de vedere i argumentirile lui Dimitre Onciul. 221. Minea,Principatele romdne $ipolitica orientald a impdratuluiSigismund. Note istorice, Bucure§ti, Tipografia "Convorbiri Literare", 1919, 280 p. 23 Constan C. Giurescu,/storia romdnilor, vol. I:Din cele mai vechi timpuri kind la moartea lui Alexandru cel Bun (1432), Bucure0, Fundatia pentru Literaturi §i Arti "Regele Carol II", 1935 (cu editii succesive, "revizute i adiugite", in 1938 a Ill-a i 1946 a V-a); Constantin C. Giurescu i Dinu C. Giurescu, Istoria romdnilor, vol. II: De la mijlocul secolului al XIV-lea peind la inceputul secolului al XVII-lea, Bucure§ti, Editura Stiintifici i Encidopedici, 1976, p. 65-93. Aceastiultimi redac- tare pune la contributie intreaga informatie acumulati din 1946, ark' a aduce insä modificAri scenariului de bazi trasat de Dimitre Onciul la inceputul secolului. A se vedea §i Constantin C. Guurescu,În legd turd cu Mircea cel Bdtr tin (cu prilejul aparifiei lucreirii: P.P Panaitescu, Mircea cel Bdtrdn, Bucurqti, 1944, 365 p.), In "Revista Istorici Romani", vol. XV (1945), fasc. IV, p. 413-430; precum i Un-de au fost Rovinele ?, in Probleme controversate in istoriografia rom (Ind, Bucure§ti, Editura Albatros, 1977, p. 162-165 (rimane la opinia ci au fost lângá Craiova). 24 Is toria Romaniei, vol. II, Bucure§ti, Editura Academiei Romane, 1962. Comitetul de redactie al volumului: Acad. A. Otetea, prof. univ. M. Berza, prof. univ. B.T. Campina, confuniv. St Pascu, secretar $t. Stefanescu. Capitolul Tara Romdneascd In timpul domniei lui Mircea cel Batriin (1386-1418) este redactat de Barbu T. Campina i Damaschin Mioc (p. 362-385); /stork' României (Compendiu), Bucure§ti, Editora Didactici §*1 Pedagogici, 1969, p. 143-147 (capitol redactat de Stefan Pascu); Istoria poporului romdn, sub redactia acad. Andrei Otetea, Bucure0, Editora Stiintifici, 1970, p. 139-140 (sectiune redactatä de Stefan Stefinescu);/storia militard a poporului roman, vol. II: Epoca de glorie a oastei celei mari. A doua jumdtate a secolului al XIV-lea prima jumdtate a secolului al XVI-lea, Bucuregi, Editora 140 www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL MAftE Militari, 1986, p.148-186; A History of Romania, Edited by Kurt W. Treptow, Ia§i, The Center for Romanian Studies, The Romanian Cultural Foundation, 1996, p. 99101; IsMria Romdniei, Bucuregi, Editura Enciclopedia, 19?8, p. 184-186 (parte redactatä de Serban Papacostea), O istorie a ronuinilor. Studii critice, Fundatia CUlturali Romani Centnil de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 1998. Capitolul Principatele Romane i Imperiul Otoman (1400-1878) este semnat de turcologul Mihai Maxim. 25 Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria romanilor din cele mai vechi timpuripand astdzi, Bucuregi, EdituraAlbatros, 1971, p. 281-287 (este lucrarea care reja traditia publicarii sintezelor de autor, gen care incetase practic sä mai existe In is,toriografia romani dupi cel de-al doilea rizboi mondial; singura exceptie cunoscud noui este volumul lui George Uscatescu, Rumania. Pueblo, historia, cultura, Madrid, 1951); G. Constantino Dragan, Romania paese dei due mondi, Milano, Edizioni Nagard, 1973 (vezi §i noua forma revizuti §i amplificati apäruti in traducere romaneasc,1 in tara in 1993); Vlad Georgescu, Istoria Romdnilor. De la ongini pawl In zilele noastre, Mfinchen, Jon Thunitru-Verlag, 1984, p.67 (a doua editie in 1989 la aceea§i edituri, lar dupl 1989 cu o "a treia" la Editura Ihunanitas, care numari mai multe retipäriri); Josif Constantin Dragan, Istoria romanilor, Bucuregi, Editura Europa Nova, 1993, p. 94-98; Ion Bulei,Scurtd istoriearomânilor, Bucuregi, Editura Meronia, 1996, p. 37-39; 'Btu Georgescu, Istoria romanilor, Bucuregi, Editura Fundatiei "Romania de Maine", 1997, p. 44; Florin Constantiniu, O istorie sincerd a poporului roman, Bucuregi, Univers Enciclopedic, 1997, p. 87-90 (capitolul Rovine: o bdtälie hoteiritoare), p. 90-91 (capitolul Filatorul de sultan°, vezi i editia a II-a, revizutä i adiugitä, aparuti la aceea§i editura in 1999, p. 86-90. 26 Barbu T. Campina, Lupta Teirii Romanegi impotriva expansiunii otomane (1335-1418), monografie apäruta postum in vohunul Barbu Campina, Scrieriistorice, vol. I, editie de Damaschin Mioc §i Eugen Stanescu, Bucure§ti, Editura Academiei Romane, 1973, p. 137-361; Stefan Stefinescu, Tara Rornaneascd de la Basarab I Intemeietorur kind la Mihai Viteazul, Bucure§ti, Editura Academiei Romane, 1970; Dinu C. Giurescu, Tara Romaneascd in secolele XIV-XV, Bucure§ti, Editura Enciclopedici, 1973; Idem, Politica externd a Tdrii Romeinefti sub Mircea cel Beltran, in volumul Virgil Candea, Dinu C. Giurescu, Mircea Malita, Pagini din trecutul diplomatiei romanegi, Bucuregi, Editura Politici, 1966, p. 54-75. 27 Dimitre Onciul, Mircea cel Beltran. Cuvantare comemorativd la 500 de ani de la moartea lui, Bucure§ti,Atelierele grafice Socec &Co., 1918,25 p. + I pl., retip Arita In Dimitre Onciul, Serien i istorice, ed. cit., vol. II, p. 241-260 (vezi precizarile pe care le face ingrijitorul editiei, Aurelian Sacerdoteanu, In acelag volum p.418-419, cu privire la reeditärile succesive ale acestei cuvantäri-studiu, fapt in misuri sä explice, odati 141 www.dacoromanica.ro ALEXANDRUV. Drrik mai mult, impactullarg al opiniilor lui Onciul cuprivire la subiect).Despre dimensiunea sa etici de anvergurä nationali, este de retinut aprecierea istoricului Alexandru Zub: "Cand in plinä ocupatie, D. Onciul ficea caArhivele Statului sä fie o institutie respectatä de germani i ca mereu utila Comisie a Monumentelor Istorice sä nu renunte la misiunea pe care o avea, el se situa pe o pozitie de demnitate profesionalä i civicä. Tot astfel trebuie sä interpret:gm §i cuvântul rostit la 31 ianuarie 1918 in catedrala mitrop oliei din Bucure§ti, la implinira a cinci sute de anide la moartealui Mircea cel BAtran. Era un cuvânt de recuno§tintä pentru fapta unui mare luptitor de odinioarl §i ipso facto un cuvânt de imbärbatare pentru cei de fatä." (Istorie ,S1 istorici In Romania interbelicd, Ia§i, Editura Junimea, 1989, p. 99). 28N. Iorga, Rostul lui Mircea-Vodd I-iu. Cuvinte rostite la Mändstirea Cozia, cu prilejul reinhumdrii rdmdfitelor domnului Tdrii Romane,sti, la 15 mai 1938, in "Revista Istoricr, XXIV (1938), nr. 4-6, p. 155-160; vezi §iPär. prof. Niculae M. Popescu, Cuvantarea tinutd cu ocazia reinhuntdrii osemintelor lui Mircea cel Bdtrein la Cozia In luna mai 1938, in ziarul "Universur, an LV, 1938, nr. 133 (marti 17 mai), P. 9. 29 Nicolae Bänescu, Pomenirea lui Mircea cel Beitrasn, in "Revista Istoricl", Mal (1946), P. 1-7. In subsolul primeipagini se face precizarea: "Cuvintare rostitä la BisericaAlbá, cu prilejul pomenirii slävitului Domn, in ziva de 10 februarie 1946." 30 Aurelian Sacerdoteanu, Mircea cel Bdtrdn. 0 evocare la 550 de ani de la moarte, in "Mitropolia Olteniei", XX (1968), nr. 1-2, p. 23-37. 31 Numai inpresapoliticii l culturald a mom entului au väzut lumina tiparului, intr-un rästimp extrem de scurt, peste 100 de articole cu caracter omagial (aproape in totalitate cons emnate de Horia Nestorescu-BAlce§ti In volumul/o Mircea, mare voievod domn... Bibliografie selectivd ci album, Ramnicul Vâlcil, A§ezimântul Cultural "Nicolae Bälcescu", Muzeul Memorial ,"Nicolae Bilcescu", 1986, p. 70-82). Dintre acestea, le mentionlm aici numai pe cele din presa politid centrall SCANTEIA Mihai Maxim, Luminos simbol al voinfei poporului nostru de a trdi liber, de sine stiitätor, In "Scânteia" din 5 Wile 1986; Silviu Achim, Simbol al iubirii de (aräsi de libe rtate, in "Scanteia" din 26 iulie 1986; SilviuAchim,Mircea cel Mare In lupta de la Nicopol, in "Scinteia" din 29 august 1986; Dan Cäpätânä, Strdjuind Jara cu trainice ceteiti de apdrare, in "Scanteia" din 12 septembrie 1986; 142 www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE Venera Riclulescu, Ctitor de lard demnd, suverand, in "Scânteia" din 12 septembrie 1986; Stefan Stefänescu, Luminos exemplu al luptei pentru apdrarea libertätii demnitiitii kirk in "Scinteia" din 18 septembrie 1986; Stefan P as cu, Apdrdtor vajnic al tdrii, al neatdrndrii sale, in "Scânteia" din 20 septembrie 1986; Silviu Achim, Pagind de glorie in istoriapatriei, in "Scinteia" din 24 septembrie 1986. SCINTEIA TINERETULUI Mircea Dogaru, Mircea cel Mare Tineretului" din 29 iulie 1986; domnitor al dragostei de glie, in "Scânteia Mircea Dogaru, Glorioasa mostenire a domnitorului Mircea ce! Mare , in "Scânteia Tineretului" din 1 august 1986; Gheorghe Tbdor, Un nume simbol Mircea cel Mare, in "Scinteia Tineretului" din 4 septembrie 1986; Sergiu los ipescu, Din marea carte a istoriei noastre nationale. Mircea cel Mare erou al neamului românesc, in "Scânteia Tineretului" din 7 august 1986; Mihai Maxim,Mircea cel Mare in constiinta europeami, in "Scânteia Tineretului" din 26 0 29 august 1986; 1Vdor Teoteoi,Mircea ce! Mare diplomat $i strateg, in "Scinteia Tineretului" din 12 septembrie 1986; Neculai Moghior, "Rovinen In vechi litere de cronicd, in "Scinteia Tineretului" din 13 septembrie 1986; Sergiu losipescu, Prestigiul european al lui Mircea ce! Mare, in "Scânteia Tineretului" din 16 septembrie 1986; Mihai Maxim, Din marea carte a istoriei noastre nationale. Mircea ce! Mare un erou intrat in legendd, in "Scânteia Tineretului" din 17 septembrie 1986; Vladimir Zodian, Mircea ce! Mare un sprijin puternic pentru libertatea popoarelor, in "Scânteia Tineretului" din 18 septembrie 1986; tuturor, Constantin Rezachevici, Mircea ce! Mare ilustru principe, in "Scânteia Tineretului" din 20 septembrie 1986; Tahsin Gemil, Marele Mircea Voievod strdlucit om politic, in "Scinteia Tineretului" din 23 septembrie 1986; Mircea Dogaru, Din marea carte a istoriei noastre nationale. Marele Mircea Voievod strdlucit erou al neamului romeinesc, in "Scânteia Tineretului" din 24 septembrie 1986. 143 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA ROMANIA LIBERA Constantin Rezachevici,Persomilitate proeminenki a istoriei lupteipoporului roman pentru libertate ci neatdrnare, in "Romania Liberi" din 9 iulie 1986; Al. Porteanu, Un strdlucit simbol al vointei poporului roman de a trdi liber, de sine stdtdtor, in "Romania Liberi" din 1 august 1986; Matei D. Vlad, intelept cdrmuitor de lard, diplomat de tale europeand, in "Romania Liberi" din 17 septembrie 1986; tefan Pascu, 600 de ani de la urcarea pe tron a Marelui Voievod. Demn, ântelept fi viteaz, bun gospodar cifduritor de tard, "Rominia Liberi" din 20 septembrie 1986; loan Alexandru, Ctitorie a independentei, in "Rominia Liberi" din 20 septembrie 1986. Dar contributia giintifscei majori fundamental innoitoare s-a concentrat in volumul colectiv Marele Mircea Voievod. Coordonator Ion Pitroiu, Bucure§ti, Editura Academiei Române, 1987, 586 p. Din presa de propagandi culturali a momentului, din motive evidente, trebuie si mentionim aici articolul lui Al. Matei, Nume de glorie al istoriei romdneSi universale, apirut in altibuna", nr. 36, 38, 39, 45, 48/1986. in acest serial sunt preluate, uneori cuvint cu cuvint, mai toate rezultatele din studiul nostru, atunci publicat, Victoria romdneascd de la Rovine 17 mai 1395, in "Anale de Istorie", XXXII, 1986, nr. 4, p. 26-43, la care se face doar o extrem de vagi aluzie, numele subsemnatului nefiind mentionat. 32 Octavian Iliescu, La naissance d'une idée politique: Byzance après Byzance, in "Revue Roumaine d'Histoire", 25 (1986), nr. 1-2, p. 39. 33 Pentru nivelul modest atins de istoriografia româneasci in aceasti privinti sti dovadi lucrarea lui Veniamin Qobanu, rdrile Romdne ci Polonia. Secolele XIV XVI, Bucure§ti, Editura Academiei Romine, 1985, p. 19-34. 34 R. Roesler, Romänische Studien. Untersuchungen zur ältern Geschichte Romäniens, Leipzig, Dunker u. Hurnblot, 1871, p. 307 ("In diesem Augenblicke stand das walachische Fiirstentum von neuem auf der rastlos erstrebten Höhe, sein Gestirn culminirte"). 35 "Ceea ce ne miri in aceasti alcituire este modul cam cavaleresc, cu care Mircea trateazi interesele polonilor, subordonindu-le cu totul intereselor lui, i primirea acestor pozitii, in once caz nu dominitoare, din partea unui mare craiu, de la un principe ce trebuia dupi ideile timpului i puterea respectivi a statelor lor, si apari 144 www.dacoromanica.ro MIRCEA CFI. MARE ca mai mic inaintea lui. Tratatul este in totul favorabil lui Mircea: el face si game ajutorul promis de el Polonilor de atatea conditii, incat îl lasäîn bunul siu plac, rara a deslega insi pe regele polon de indatorirea ajutorului, la caz and el ar avea räsboiu cu Ungaria. Nu numai atata, el obliga chiar pe regele polon a intra i dânsul in alianta cu Ungaria, la caz cand Mircea ar incheia pace cu dansa. Nu rimine nici o indoiali un rezultat atit de stralucit al diplomatiei lui Mircea fu ci§tigat prin aritarea foloaselor nemasurate ce ar putea rezulta pentru cauza creginä, in lupti cu pericolul ce venia asupra tuturor, din o alianta a Ungurilor cu popoarele expuse mai In grabi loviturilor otomane." (A.D. Xenopol, op. cit., vol. II, 1889, p. 96-97). 36 "Extat etiam in Arhivio regio diplomata foederis cum Mircio Bessarabiae sive Transalpine Moldavie palatino foederato regis ungaronun a Vuladislao pauco ante hoc tempus isti: quae cauttun est, ne Vuladislaus insicio Mircio ungarorum regi bellum inferat: inducias vero aut foedus, si quod reges inter se icerint, approbet." (Martin Cromer, op. cit., ed. cit., p. 364). 37Vezi supra nota nr. 14(p. 129). Pentru modul In care Stefan cel Mare apare In istoriografia polonä, a se vedea Ce spun cronicarii streini despre sSlefin cel Mare. Traduceri de N. Orghidan, Craiova, Tipografia "Rammi", 1915. 38 Mathias Dogiel, op. cit., vol. I, partea II, p. 597. Reprodus de G. Fejér, Codex diplomaticus Hungariae ecclesiasticus ac civilis, Budae, tom X/8, p. 297; de Laurian §i Bilcescu, in Magazin istoric pentru Dacia, Bucuregi, 1845, vol. I, p. 329331(original §i traducere); in Documente privitoare la istoria românilor culese de Eudoxiu de Hurmuzaki, vol. I, partea II, 1346-1450, Bucure§ti, 1890, doc. nr. 258, p. 315-316 (in continuare colectia se va citaHurmuzaki). Prima versiune româneasca tiparitä, In Gheorghe Sincai, op. cit, ed. cit., vol. I, p. 538-539. Am citat dupi noua traducere din Relatiile internationale ale Romeiniei In documente (1368-1900). Culegere selectivä de tratate, acorduri, conventii Ø alte acte cucaracter international, lucrare intocmitä de prof. univ. dr. doc. Ion Iona§cu, Petre Bärbulescu, Gheorghe Gheorghe, Bucuregi, 1971, p. 83-84 (s.n. AVD). Vezi i Samuil Micu, op. cit., ed. cit., vol. I, p. 299-301 (original, dupi Dogiel, i traducere). Pentru Samuil Micu vezi supra nota nr. 10 (p. 127). 39 Mathias Dogiel, op. cit., vol. cit., p. 598; reprodus de G. Fejér, op. cit., tom X/1, p.652, §i tom X/8, p. 309; InMagazinistoricpentruDacia, vol. cit., p.332-334 (original §i traducere); inHurmuzaki, vol. cit., doc. nr. 262, p. 322. Traducere de Gheorghe Sincai, op. cit., ed. cit., vol. I, p. 542-543. Vez! i Samuil Micu, op. cit., ed. cit., vol. I, p. 301-302 (original, dupi Dogiel, i traducere). Gheorghe Sincai, op. cit., ed. cit., vol.!, p. 543. 145 www.dacoromanica.ro ALEXAIVDHU DO 41 Mathias Dogiel, op. cit., vol. cit., p. 598; reprodus de G. Fejér, op. cit., tom X/1, p. 654 §i tom X/8, p. 310; Magazin istoric pentru Dacia, vol. cit., p. 334-337 (original §i traducere); inHurmuzaki, vol. cit., doc. nr. 263, p. 323-324. A fost tradus de Sincai, op. cit., ed. cit., vol.!, p. 543-544. Am citat traducerea dupi Relatiile international° ale Romdniei in documente (1368-1900), p. 85-86 (s.n. AVD). Vezi i Samuil Micu, op. cit., ed. cit., vol. I, p. 302-304 (original, dui:a Dogiel, i traducere). 42 Mathias Dogiel, op. cit., vol. cit., p. 559; reprodus de G. Fejér, op. cit., tom X/8, p. 340;Magazin istoric pentru Dacia, vol. cit., p. 338-339 (original §i traducere); In Hurmuzaki, vol. cit., doc. nr. 275, p. 334-335. Gheorghe Sincai, op. cit., ed cit., vol. I, p. 546, a tradus numai ultimele randuri; in M. Mitilineu, Colecfiune de tratate convenfiunile Romaniei, Bucure§ti, 1874, p. 7-8, publica traducerea intregului document, dar omite cuvintele "in octava Sf. Ap. Petru §i Pavel". VeziRelafiile internationale ale Romdniei in documente (1368-1900), p. 88-89. Vezi §i Samuil Micu, op. cit., ed. cit., vol. I, p. 304-30.6 (original, dupi Dogiel, i traducere). 43 Florin Constantiniu, Serban Papacostea, Tratatul de la Lublau (15 martie 1412) # situafia internationald a Moldovei la fnceputul veacului XV, in "Studii. Revista de Istorie", 17 (1964), nr. 5, p. 1.129-1.140. 44 Samuil Micu, op. cit., ed. cit., vol. I, p. 306-307 (original, dupä Dogiel, traducere; textul citat la p. 307). A fost publicat de Mathias Dogiel, op. cit., vol. cit. p. 600, g reprodus de G. Fejér, op. cit., tom X/5, p. 130-131; Magazin istoric pentru Dacia, vol. cit., p340-342 (original §i traducere); inHurmuzaki, vol. cit., doc. nr. 391, p. 472-473. 'fraducere in M. Mitilineu, op. cit., p. 11-12. Pentru o traducere mai noul vezi Relatille internationale ale Romaniei In documente (1368-1900), p. 99-101. Gheorghe $incai l-a tradus partial §i l-a considerat fals (op. cit., ed. cit., vol. I, p. 570). '1 Dogiel, op. cit., vol. cit., p. 623; G. Fejér, op. cit., tom X/8, p. 414; Hurmuzaki, vol. cit., doc. nr. 316, p. 374-375. Singura traducere in limba romina de panä acum Ii apartinea lui Gheorghe Sincai, in op. cit., ed. cit., vol. I, p. 556-557. Vezi mai jos Capitolul V, nota nr. 137 (p. 381-382) §i p. 336-337. 46"Hoc ipso aut anno nempe 1396. Sigismundus rexungarorum cum Itirce, duce Baiazete, Amurathis filio, Thracibus, Grecis et Macedonibus devictis, Missos, hoc est, Bulgaros et Ras cios, vexarent et ungaris abstraherent, coadunato e variis gentibus Cristiani nominis ingenti exercitu, infeliciter pugnavit apud Nicopolim: elapsus in traiesto navi Danubio Constantinopolim fuga delatus est, et inde aliquanto post Rhodum ac deinde in Dalmatiam et Ungariam reversus. Interim aut Turce anno sequenti Ungariae provincias foede populati sunt, cum Sigismundus rex periisse putarent Vuladus Bassarabie palatinus et comes Severiensis cum ditione sua in fidem 146www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL MARE et clientelam Vuladislai regis Hedvigisquae reginae Polonorum uti heredis Ungariae ultro conccesit. Alii praecedenti anno funestum illud Christianis praelium commiss un esse prodidere." (Martin Cromer, op. cit., ed. cit., p. 366). 47 Pentru aceste editii i pentru diversele ipoteze de datare propuse de Xenopol, Onciul, Iorga, Minea, Skrzypek, Stachon, KaIuniacki, Ohienko, Nicolaescu vezi 1. Ohienko, art. cit., p. 418-419, si P.P. Panaitescu, Mircea cel Bdtrdn, p. 328329, nota nr. 123. Pentru detalii vezi Marieta Chiper, Mit sau adevdr ? Pe marginea unor 1nsemndri din secolul al XVIII-lea referitoare la titlul lui Mircea cel Mare , in "Revista de Istorie", 39 (1986), nr. 7, p. 699-704. Autoarea a sclpat, insk din vedere tocmai intitulatia din acest document autentic i provenind direct de la voievod. 49 P.P. Panaitescu, op. cit., p. 353. 50 Ibidern , p. 354. 51 Hurmuzaki, vol. cit., Apendice II: Documente slavone din Arhivele Imperiale din Moscva. Procurate de Nicolae Kretzulescu, publicate cu traducen latine si note de Emil Kaluiniacki, doc. nr. 652, p. 824. 52 Pentru detalii istoriografice cu privire la acest document vezi P.P. Panaitescu, op. cit., p. 295, nota nr. 6. 53 Ibidem, p. 292-296. 54G. Gutu,Digionarlatin-roman, Bucuresti, Editura Stiintificd i Enciclopedicd, 1983, sub voce. 55 Pentru a compara ce intelegeau otomanii prin istorie in prima jumdtate a secolului al XV-lea vezi volumullstanbul'unfethinden önceyazums Tarild takvimler, Yayinlayan Prof. Dr. Osman Thran, Eirk Tarih Kurumu Basimevi, Ankara, 1984. 56 Franz Babinger, Originea si fazele dezvoltdrii istoriografiei otomane, in "Revista Fundatiilor Regale", V (1938), 1 aprilie, p. 98. 57 lbidem ("Cele mai vechi opere istorice otomane care ne sunt cunoscute pAni acum dateazi din epoca lui Mehmed al II-lea"). 58 Valeriu Veliman, Domnia lui Mircea cel Mare In viziunea istoriografiei otomane (sec. XV-XVII), in vol. Marele Mircea Voievod, p. 421-422. 59 Franz Babinger, Originea si fazele azvoltdrii istoriografiei otomane, in loc. cit. 147 www.dacoromanica.ro ALEXANDRUV. DO 60 Cronici turcegi privind Idrile Romane. Extrase, vol. I: Sec. XV- mijlocul sec. XVII, volum intocmit de Mihail Guboglu 0 Mustafa Meluned, Bucure§ti, Editura Academiei Române, 1966; von': Sec. XVII- fnceputul sec. XVIII, intocmit de Mihail Guboglu, Bucure§ti, Editura Acaderniei Romine, 1974; vol. 111: Sfiir§itul sec. XVI - Ince- putul sec. XIX, intocmit de Mustafa Mehmed, Bucure§ti, Editura Academiei Romine, 1980. La acestea trebuie aliturat volumul Crestomatie turcd. Izvoare narative privind istoria Europei orientate ci centrale (1263-1683), Universitatea din Bucure§ti, Facultatea de Istorie, 1977, alcituit in aceegi manierä de Mihail Guboglu. 61 Absenta totali a celui mai amplu capitol rezervat vreodati de istoriografia otomanä confruntärii dintre Baiazid i români cel din crordca lui Ibn Kemal , dei era cunos cut de mult datoritA lui Aurel Decei, 0 a fost citat de Mustafa Mehmed In sin- teza sa Istoria turcilor (Bucure§ti, Editura Stiintificä i Enciclopedici, 1976, p. 126127), pune dintr-o datiun uria§ semn de intreb are in legaturi cu criteriile ce au prezidat la operarea "extraselor" respective. Referindu-se la valoarea acestei "culegeri" istoricul Paul Cernovodeanu scria: "in pofida valorii i interesului inform atilior continute In aceste cronici, s-au adus indreptätite critici faptului ci amintita culegere a apirut numai fragmentar i doar in traducere romineasci, izolând textele selectate din contextul lor integral, pe lângi neinserarea 0 altor cronicaii considerati importanti.Aceste lacune au lAsat deschisä problema reludrii colectiei pe baze strict §tiintifice corespunzitoare osmanisticii contemporane." (Paul Cemovodeanu, Realizdri §1 perspective In domeniul valorifictirii izvoarelor medievale privind istoria României, in "Memoriile Sectiei de Stiinte Istorice i Arheologice", seria IV, tom XVII (1992), Editura Academiei Romine, Bucure§ti, 1995, p. 182). 62 Vezi Cronici turcegi, ed. cit., vol. I, p. 107-109. 63 Ibidem, p. 150-151. 64 Dupi cum precizeazä in 1986 Valeriu Veliman, "aceasti cronici este in mare parte Mel inedità. S-a publicat, dupi criterii cu adevärat §tiintifice, doar «caietul al VII-lea» (YU-defter), referitor la domnia lui Mehmed al II-lea (1451-1481)" de cite Seraffet m Thran, Ankara, 1954, care a dat §i o transcriere cu litere latine din acela§i text, in 1957. 0 parte privind domnia lui Baiazid, rimasi in manuscris, a fost pentru prima dati editati de Valeriu Veliman, In transcriere cu caractere latine, i in traducere: O cronicii turceasa despre domnia lui Mircea cel Mare, in "Revista Arhivelor", anul LXIII, vol. XLVIII, 1986, nr. 4, p. 372-385. 65 Vezi E. Pitcher, An Historical Geography of the Ottoman Empire from Earliest Times to the End of the Sixteenth Century, Leiden, 1972, p. 46. 66 Elizabeth A. Zachariadou, Manuel II Paleologus on the Strift Between 148 www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE Bayezfd I and Kddf Burhdn al-Dîn Ahmad, in volumul Romania and the Turks (c. 1300 c. 1500), London, Variorum Reprints, 1985, p. 471-481. 67 Viorica Pervain, Din relatiile IdriiRomdnecti cu Ungaria la sfikvitul veacului al XV-lea, in "Anuarullnstitutului de Istorie §iArheologie Cluj Napoca", XVIII (1975), p. 94, nota nr. 29. 68 Dan Zainfirescu,Din nou despre victoria de la Rovine a lui Mircea cel Mare, In "Luceafärul" din 9 august 1986 (nr. 32), p. 6. 69 La Ibn Kemal este folositi in cu totul alt loc; vezi Valeriu Vefiman, O cronica turceasc 'd despre domnia lui Mircea cel Mare, in loc. cit., p. 376. Istoria Imperiului Ottomanu. Crescerea si scadere a lui. Cu note foarte instructive de Demetriu Cantemiru principe de Moldavia. Tradusi de Dr. los. Ho dosiu, tom Bucure§ti, Editiunea Societatei Academice Romine, 1876. 71 Vezi mai jos, Capitolul Ill, nota nr. 1 (p. 260). 72 S tanford Shaw, op. cit., vol. I, p. 31. Pentru critica acestei sinteze vezi substantiala analizi a lui Speros VryonisJr.,Stanford, J. Shaw [...] A Critical Analysis, Thessaloniki, Offprint from "Balkan Studies", 24, I (1983), 126 p. 73 Uncle se vorbe§te despre Mircea la p. 27, 31, 32, 33, 38, 41. 74 Vezi i traducerea In limba români: Hall Inalcik, Imperiul otoman. Epoca clasicei (1300-1600). Editie §i studiu introductiv de Mihai Maxim, traducere, noti, completarea glosarului i indicelui de Dan Prodan, Bucure§ti, Editura Enciclopedici, 1996. 75 Ernst Werner, op. cit., p. 163. 76 Vezi Capitolul III, nota Ir. 1 (p. 260-261). 77 "In spite of chronologkal difficulties Murad's campaigns are sufficiently logical to make good historical and geographical sense. For the reign of Bayezid I, on the other hand, it is practically impossible to obtain anything like a reasoned chronology. This is because we have now to contend not only with the contradictory assertion of the cronicles, but also with the incoherent and mudle-headed nature of the Sultan's movements. For Bayezid shared with his great enemy Timur an almost total incapacity for organizing his conquests: both rushed from end to end of their expanding empires, dismaying their opponents by their lightning campaigns but &filing to ensure that rebellion would not break out again once the conqueror had departed. So the historian finds it alinost impossible to choose between.the rival dates for the Sultan's Greek 149 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA campaigns, orto decide when and how often he entered Wallachia and Karaman. It is clear, however, that in spite of his reputation among contemporanies, Bayezid was by no means the ever-victorious leader that the 'Irks might expect from the heir of Murad, Orhan and Osman; even before the fatal day of Ankara he had been outmached in the field by at least two other opponents Mircea of Wallachia and Bfirhanfiddin of Sivas." (E. Pitcher, op. cit., p. 46; s.n. AVD). 78 "Concerning the first 'ftirkish attack on Wallachia we find the most appalling confusion, not merely chronological but also factual. The questions What ? When ? and Where are alike unanswerable. The starting-point is the rise to power in Wallachia of the powerfull voivode Mircea the Great (1386-1418). The occasions for dispute were a. his possession of the northern Dobruca and the strong fortress of Silistria on the south bank of the Danube, and b. his diplomatic intrigues with Bayezid's enemies, especially the Isfendyar Ogiillari of Kastamonu and Sinop; the ease of sea communication between Sinop and the Danube month meant that either power could open a second front if the other were attacked. The finishing-point is the reduction of Wallachia to (temporary) tributary status at some time before 1396. In between the two we have: From Christian source: a Thrkish invasion of Wallachia soon after Kosovo, the capture of Mircea and his release only on promise of homage and tribute, then an invasion by Bayezid in 1394 and a battle at Rovine on 10th October, during which the Turkish vassals Marko Kraljevie and Konstantin of Köstendil were both killed. A second source places Konstantin's death on 17 May, 1395, but without referring to a battle. From Turkish sources: Oruç (c. 1460) gives a Ruiish raid by Firuz Bey of Vidin into Wallachia in 1389, followed in 1390 by Bayezid, who first takes Nicopolis and Silistria, then fights a battle with Mircea at Ogras; this is on the whole a defeat for the 'ffirks, but after Bayezid's retreat, Mircea sends tribute. SaVaddin places the invasion in 1391 and scores a victory for Bayezid, who reduces Mircea to great straits and complete vassality. Neri gives two campaigns, the second being caused by Mircea's attack on Karinova in Bulgaria while the Sultan is engaged in reducing Kastamonu. Babinger's reconstruction (see No. 76 for details of all the sources) is based on the assumption that a. Oruç and Neri are correct in placing the Wallachian campaign immediately after the attack on Kastamonu, and b. this attack was the final one of spring, 1393. He thus places Ogras in autumn, 1393, and equates Ogras with Curtea de Arge§. This solution has much to commend it. There is no room for a Wallachian campaign in 1391, and although it might be fitted into the autumn of 1394 this would 150 www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL !AARE ignore the likely connection with Kastamonu. There can be no question of any sweeping Thrkish victory (Oruç is the earliest and probably the safest guide on this matter). Further, the story of Mircea's capture is unsupported by any weighty evidence, and Rovine cannot be found anywhere in Rumania! It is strange that the Rumanian historian of the Thrks, lorga, continued to allude to this battle, but Oruç's manuscript was undiscovered in his early days of writing his great history of the Ottomans (No. 3). Some other more recent authorities (see Nos. 88 and 89) support the theory of a battle on 17.05.1395, but once again this means relinquishing the connection with Kastamonu. Here, to await further expert investigation, we must leave the matter." (E. Pitcher, op. cit., p. 49-50). 79 "In 1402 and 1451 Wallachia was tributary to the Sultan. During the interval it had enjoyed periods of independence, but was usually a vassal of either the Magyar (1428, 1444, 1446) or the Ottoman (1413, 1416, 1417, 1423, 1432, 1438, 1448). Mircea the Great (1386-1418) shook off all external allegiance during the civil war, but his support of Musa caused the vengence of Meluned, who exacted tribute in the first year of his reign in Europe. Mircea next supported the «false» Mustafa, which brought two Ottoman invasions of his country (1416 and 1417), and Meluned occupied Giurgiu (Yergotigii), an important stronghold on the north side of the Danube commanding the route across the central plain. In addition he fortified Isakçi near the mouths of the Danube, which makes it clear that henceforth the Dobruca was within the Ottoman dominions, though leaving open the question as to whether it had been Thrkish earlier (this occupation of the Dobruca partly resulted from the need to clear up the social experiment of Bedriiddin in the Deli-Orman district). When Mircea died, the rivalries between his feeble successors led to continued intervention by the two [anul erei noastre este adáugat de editorul Novacovie AVD] a trecut Baiazid [Dunarea] in Tara Româneasca ci au murit Marco li Constantin. " Se observd cá informatia este identid in privinta continutului ca aceea din cronicile generatieisanterioare, dar apar reformulári terminologice. In loc de voevage (s-au razboit, au facut rdzboi) apare prégje de la prégazati (transireflumen, a trece unfluviu) (Mild. Lexicon, p. 721). -188www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL MARE In loc de "turcii", cum era in absoluttoate copiile generatieiprecedente, se indicá numele sultanului Baiazid. Ramâne insi identici pozitia fata de eveniment: nu se proclama victoria românilor, nu apare numele voievodului; nu apare nici un cognomen la numele celor doi printi cazuti, pentru care se intrebuinteazd acela§i verb: au murit. Aceasta formd se afla doar intr-un singur manuscris, pe care-1 numerotAm: 1. Fragmentul de letopiset din Ms. nr. 184 al Bibliotecii Nationale din Belgrad, editat de Stoj an Novakovie (in "Starine.", VI, 1874, p. 20-23). Ultima insemnare este din anu11484, dupd care restullipse§te. Editorul considerd CA, dupa ductul literei, manuscrisul nu poate fi mai nou de "prima jumkate a secolului al XV-lea", fára sl observe acest... amAnunt cronologic esential, care impinge cel putin copia analelor in cauza la sfar§itul secolului, iar dacA nu s-ar fi intrerupt prin pierdereafilelor, evident In secolul urmator. Totu§i, fap tul ca a putut fi datat chiar in prima jumatate a secolului al XV-lea probeazA cl ne aflim in fata celui mai vechi manuscris al generatiei a II-a, §i CA aceasta vechime coincide cu forma cea mai apropiad de varianta generatiei anterioare, dei cu modificarile constatate. II Vi léto 6903 pogibe Bajazitb na Vlasélrb i si, ninab Marko Krah,evikb i Konstandinb. "In anul 6903 au murit/cdzut Baiazid la romdni fi impreund cu el Marco Kralevici fi Constantin." Am tradus pe pogibe cu "au murit" sau "cdzut", ffindci este folosit peste tot cu acest sens. Forma aceasta, "impreunl" cu aparitia cognomenului "ICralevici" lânglnumelelui Marko ne intâmpind in douimanuscrise: -189www.dacoromanica.ro ALExANDRu V DITA Manuscrisul de la Gabrovo, dus in Rusia de V. Grigorovici 0 intrat, impreuni cu intreaga sa colegie, in Biblioteca Universitdiii din Odessa. Din el a editat analele sirbe§ti in carteaDespre Serbia in relatiile sale cu statele vecine cu prectädere in secolele al XIV-lea ,Fi al XV-lea, Kazan, 1859. Nu este datat de editor, iar ultima insemnare este din anul 7086 (1578), deci din a doua jumitate a secolului XVI. In editialui Grigorovici s-au strecurat doui omisiuni, intre care data mortii lui Mircea I. Ele au fost intregke dei. Stojanovie in "Spomenik", LXV1, 1926, P. 232. Manuscrisul nr. 501 al Academiei Iugoslave, numit de L. Stojanovie 7agrebski",§i editat in anu1192 6 in "Spomenik", LXV1, p. 227228. Acest manuscris i-a fost cunoscut §i lui Stoj an Novakovie care a editat In "Starine.",1X, 1877, "rodoslovia" ce precede textul analelor. Manuscrisul este neterminat, lipsindu-i file de la sfir§it. Textul analelor se incheie la moartea lui lancu Corvin, dupi care urmeazi o insemnare tocmai din anul 7029 (1521): "VI lèto 7029. Sie l'éto pade Soultanb Soyleimanb ..." Aici manuscrisul ia sfar§it. Mentionim ci o insemnare pentru anul 7029 nu Aim inManuscrisul nr. 273, dei are ultima tire din 7030, §i nici in Manuscrisul de la Gabrovo, care, dupi cum am precizat, se termini' cu anu11578. III VI lèto 6903 hodi Bajazitb na Vlahe i pogybè Mar'ko Kralevikb i Kostadin iegligov'cb na Rovinahb. "In anul 6903 a mers Baiazid in Tara Romaneascd # au murit Marco Kralevici ssi Constantin Jegligoval la rovini." (forma este pluralä, "la rovini", "la rovine" AVD) Gisim aceasti forma', in care verbul este hodi a mers , §i unde apare localizarea "la rovini" (dar numai spre a indica locul mortii celor doi ambii dati cu cognomn §i nu locul unei victorii) intr-un singur manuscris din grupd: - 190 www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL NIARE Manuscrisul nr. 273 al BiblioteciiNationak din Belgrad, din care analele au fost editate de Stojan Novacovie in "Starine.", IX, 1877, p. 77-82, precedate de "preambulur de la Adam, aici intr-o formi §i mai simplificad, Mil sinoadele ecumenice, i cu citeva date de istorie bizantini. Ceea ce arad libertatea pe care §i-o luau in secolul al XVI-lea alcAtuitorii acestor compilatii fad de traditie. Este interesant ci nici aici nu lipse§te data mortii lui Mircea I, aun nu lipse§te din precedentele, semn ca era consideratAprintre cele esentiale i invariabile. Manuscrisul nu este datat de editor, care il considerl insA mai vechi decit o insemnare de la fila 161r, in care se arati cA s-a copiat un text in anul 7185 (1677) de losif Sfetagoret ("Aceastà carte a popii Nenka s-a scris la anul 7185. losif Sfetagoret"). Dupä pArerea sa, insemnarea se refera doar la textul respectiv. Oricum, nu po ate fi mai vechi de secolul al XVI-lea. Ultima consemnare este din anul 7030 (1522), in suità normall cu cele precedente. IV lè'to 6903 razbi Miree Vojevoda Vlaky Car Pajazita na Rovinahb. anul 6903 a infra' nt Mircea voievodul Româneftipe impäratul Paiazid la rovini" ESTE FORMA CEA MAI LACONICA IN CARE APARE PROCLAMAREA VICTORIEI I TOTO DATA NUMELE INVINGXTORULUI. Se da' in: Manuscrisul nr. 19 al Muzeului din Praga, din care cronica a fost editatd de Stojanovie, in "Spomenik", III, 1890, p. 148-150. Manuscri- sul este datat de la jumAtatea secolului al XVII-lea, §i are forma cea mai "telegyafica" §i mai simplificad a preambulului "De la Adam" (dar cuto ate sino adele ecumenice). Ultima insemnare este a mortii taritei Mara (6996). Lipse§te insemnarea mortii lui Mircea Voievod. - 191 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA V 6903. Razbi Mida Voevoda Vlasli car Pajazita na Rovina. I tou pogibe Mar'ko Kralevie'b i Kosta iegligovac. "6903. A infrant Mircea voievodul Tdrii Romeinegi pe impdratul Paiazid la rovini. $i acolo au murit Marco Kralevici 0 Costa jegligovat " Gdsim aceasta forma in : 6. Manuscrisul Mil ndstirii Kuveyin din care un fragment, continand cronica de la urcarea pe tron a Nemanizilor 0 pa in a.nul 6964 (1456), a fost comunicat lui Stojanovi6 de Ilarion Ruavar at. L-a editat in "Spomenik", III, 1890, p. 154-156. Comparatia cu manuscrisul anterior dovede0e o forml mai dezvoltatä a istoriei Nemanizilor 0 mai multe insemndii. Cea des pre Rovine a avut insd un original comun (o dovede0e forma paiazid, in loc de obi§nuitul Baiazid, 0 titlul de t ar/impirat, care apare numai in aceste cloud manuscrise), completat dupà alt izvor cu adausul despre moartea celor doi. Existd 0 insemnarea despre moartea lui Mircea I. in ce! de-al 7-lea manuscris, care a fost al Mândstirii Hilandar §i a ajuns, prin Grigorovici, in Biblioteca UniversitAtii din Odessa, manuscris editat pentru analele sArb e§ti de Jagi6 in "Archiv fiir slavische Philologie",I1, 1877, p. 102-106, fila pe care era insemnarea despre Rovine s-a pierdut. In schimb cons acrarea despre moarteavoievodului s-a pistrat. Faptul din numai 6 manuscrise existi nu mai putin de 5 vari- ante ale insemnarii despre confruntarea româno-otomani, in timp ce in generatia anterioari nu am gisit deck o singuri formi In 7 manuscrise este suficient de concludent spre a nu mai avea nevoie de comentarii. S-a putut urmaii trecerea de la forma initiall, apartinind secolului al XV-lea, la prelungirea, reformularea 0 completarea ei, apoi la introducerea NOUTATII ESENTIALE A SECOLULUI AL -192www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL ALliftE XVI-LEA: AFIRMAREA VICTORIEI ROMANETI, CONSEMNAREA NUMELOR iNYINGitTORULUI g A INVINSULUI, I LOCALIZAREA "LA ROVINI". Secolul urmator, continuand aceeasi atitudine liberi i cu ambitia aportului original din partea copistului, va avea de adlugat un al treilea mort, pe nume Draga, langl cei doi, precum g luna §i ziva victoriei. CRONICILE DINA TREIA GENERA 77E (SECOLELE AL XVII-LEA y AL XVIII-LEA) Car acterizate de L. Stojanovie drept "cronici in care se vorbeste mai pe larg despre Nemanj a si Nemanizi", ele se dovedesc, lao lectura compa- rata cu cele din primele douà generatii, a reprezenta o noui virsti a is- toriografiei medievale sarbe§ti, istoriografie ce nu si-a intrerupt existenta o data cu prabusirea statului sarbesc, ci s-a continuat Oda in momentul trecerii la noua etapi, luminista, reprezentata de primii istoriografi cu nume cunoscut i personalitate distincti, in secolul al XVIII-lea. Focarele in care s-a continuat sa se intocmeasca i sa se copieze aceste cronici (de unde ele au si fost adunate de colectionari i bibliotecile mo- derne) au fost mandsthile, cu un rol important si in stimularea creatiei orale celebrul epos popular sarb ce a cucerit Europa romantid prin colectia lui Vuk Karadik. Des pre intensitatea cucare s-au difuzat cronicile din ultima generatie In secolul al XVII-lea si al XVIII-lea ne da o idee i faptul ca din aceasti categorie au ajuns pfina la noi 24 exemplare, aproape dublul fati de cronicile din cele data generatii anterioare, luate la un loc. Cu privire la ele, Stojanovi6 observa: "Printre textele acestei grupe sunt unele care sunt identice, sau, dad exista diferente, ele sunt atat de neinsemnate, incat puteau veni chiar din partea copistilor Inii,si nu din diferentele in originalul dupa care au fost copiate. Unele se deosebescintre ele doar prin faptul ca au fost continuate. Toate sunt foarte asemanatoare 193www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA intre ele, doar cl unele sunt mai complete, iar altele mai reduse. Doar textele lui Verkovie §i Ostojie se deosebesc ceva mai mult." (p. XLVII) Ceea ce distinge aceasti analistici din cel de-al XVII-lea secol, depir- tând-o de aceea a secolelor anterio are, este efortul evident de a dep iffi simpla analisticei spre a incerca sti devin di o adevdratti istoriografie, adial efortul de a intuiunfir al dezvoltei rii vietiiistoriee a poporului sârb , ceea ce determini o valorificare nouà a intregii mWeniri anterioare atat cronicile "vechi", cat i cele noi intr-o veritabili incercare de sintezi. Färi si existe in istoriografia sirbi a secolului al XVII-lea opere §i personalitäti comparabile cu cele din cultura români de felul unor Ureche, Miron §i Nicolae Costin, Stolnicul Constantin Cantacuzino , putem vorbi de un salt, in limitele respective, ca cel de la analistica noasträ slavonä din secolul al XV-lea §i primele decenii ale secolului al XVI-lea, §i de la alcituhile lui Mamie, Eftimie §i Azarie, la "Epoca cronicarilor" secolului al XVII-lea. insi la temelia acestui salt stau, in mod evident, cronicile celor cloud generatii precedente, valorificate §i sintetizate in acest spirit nou. Vom proceda, in continuare, cu aceste 24 de manuscrise la fel cum am procedat cu manuscrisele din generatia a doua, clasindu-le potrivit formelor pe care le la relatarea confruntarii româno-otomane din anul 6903, de la cele mai simple la cele mai laborioase. Prin urmare: I Vi léto 693 <6903> razbi Mireeta voevoda Vlagky Cara Payazita na Rovinah i tou pogibe Marko Kralevieb i Kostadinb. "In anul 693 [gre§eallindreptati de editor: 6903 AVD] a înfrant Mircea voievodul pirii Romiinegi pe impeiratul Paiazid la rovini 0 acolo au murit Marco Kralevici 0 Costadin." -194www.dacoromanica.ro VIIRCEA CEL MARE Este forma cea mai apropiad de generatia anterioari, singura varianta fiind adaugarea acelui TOU = acolo. Se pleacd, deci, de laforma ultimil a generatiel anterioare: aceea care afirma victoria, numele invingatorului §iinvinsului, locul bataliei §'I titlul de tar/imparat pentru Paiazid. Este forma din Manus crisul Miindstirii Kuvejdin, al generatiei anterioare, fail aldturarea cognomenul Jegligovat lui Constantin pe care acesta le contine. Aflam aceasta forma intr-un singur manuscris: 1. ManuscrisulVerkovié(nr. 22 din lista lui Stojanovie), care este o copie moderna a lui St. Verkovie, pastrata in Biblioteca Nationald din Belgrad. "Dad copia este fidelä scrie Stojanovie , manuscrisul este de redactie ruseasca, deci din a douajumätate a secolului XVIII. Nu are srar§it." A fost editat de Ljubomir Stojanovie in "Starine.", XIII, 1881, p. 190- 196. Are titlul, in original,Rodosloviapravoslavnicilor farisarbi, §i incepe cu Stefan Nemanja. insi§i paginatia editiei sugereaza amploarea acestor cronici din a treia generatie (au fost de trebuinta 7 pagini de tipar spre a cuprinde materia, neterminata), ultima insemnare fiind din anul 6972 (1464). Are ins emnarea despre moartea lui Mircea. II VI léto 6903 razbi Miree Voevoda Vlaki Cara Pajazita na Rovinah i pogybè Marko Kralevie i Konstantin i Draga. "In anul 6903 a infreint Mircea Voievodul Tdrii Romdnesti pe impdratul Paiazid la rovini, §1 au murit Marco Kralevici ,si Constantin fi Dragaf." Este evident o preluare ad litteram din traditia manuscrisa careia ii apartine, in generatia anterioara, Manuscrisul de la Ma* nti stirea Kuvejdin. Singura deosebire: in loc de Constantin JEGLIGOVAT apare acel "0 Dragas", prin care numele celui cizut Constantin Draga § este disociat in (Iola persoane distincte: Constantin SI Draga. Nu apare varianta TOU. -195www.dacoromanica.ro ALExtzuvDRu V: DO Ne intálnim Cu aceasti forma' in urmatoarele 9 manuscrise din inventarul lui Stojanovie: 4, 6, 8, 9-13, 23. in ordinea inventarului luiLjubomir Stojanovie, acestea sunt: (St 4) Manuscrisul de la Seniea, fost in Biblioteca Nationald din Belgrad (nr. 111), furat in timpul ocupatiei din primul räzboi mondial. Editat de Ljubomir Stojanovie in "Starine.", XIII, 1881, p. 175-180. Nu are insemnarea despre moartea lui Mircea. Se termila cu anul 1529. (St. 6) Manuscrisul Mdmistirii Vrhobreznita, acum se pästreazd la Muzeul Ceh din Praga, editat de Ljubomir Stojanovie in "Spomenik", III, 1890, p. 150-153. Are insemnarea despre moartea lui Mircea. Se terminl la anul 1651. (St. 8) Manuscrisul Magarapvici (dupi numele proprietarului), identificat de Ljubomir Stojanovie a fi devenitMs. nr. 41 alBibliotecii Nationale din Belgrad. Merge cu insemndrile pâni in anul 1698. A fost al doilea manuscris folosit in editarea cronicilor sarbegi (s-au dat variantele, fatd de Manuscrisul Davidovici, in "Letopis Matice Srpske", 16, iar Safafik a continuat cu el acolo unde se terminaManuscrisul M andstirii Raea. Actualmente s-a pierdut. Nu a fost editat niciodatà integral, dar coincidea intru totul cu Manuscrisul Davidovici, editat in "Letopis Matice Srpske", 12, 1828, §i in "Glasnik", I, 1847, p. 163-169. (St. 9) Manuscrisul Bibliotecii Nationale din Belgrad nr. 536, editat de A. Vukomanovie in "Glasnik", XI, 1859, p. 144-156. Se ter- mina in anul 1554.Aceastei editie afost utilizatel de Hasdeu in 1877 pentru stabilirea datei btittiliei de la Bovine. . Are insemnarea despre moartea luí Mírcea, cu varianta "i potom drougo léto pléni car kraistia Vlahe" "§i apoí, in al dollea an, a jefuit imp Aratul domnia Valahiei" (Tara Româneascd). In celelalte manuscrise se pomene§te de expeditia sultanali cand vine vorba despre moar tea lui, separat, nu ca o continuare a insemnArii despre aceastä moarte. -196www.dacoromanica.ro MIRCEA tk-L MIME (St. 10) Manuscrisul Davidovici cel dintdi manuscris de cronicii sdrbätipärit, in anu11828, in "Letopis Matice Srpske". Utilizat Ode Safafik in 1851, in celebra sa compilatie. Ljubomir Stojanovie a stabilit ci "este unul §i acelksi manuscris din secolul al XVII-lea care era in Biblioteca NationalA sub nr. 40. i el a fost furat in timpul ocupatiei". Cronica a fost editad insi integral in "Glasnik", I, 1847, p. 163-169. insemnarea despre moartea lui Mircea are exact aceeni formi ca in manuscrisul anterior. (St. 11) Manuscrisul din Biblioteca metohului din Constan- tinopol al Mil nästirii Sfd ntului Mormant din lerusalim, din a doua jumätate a secolului al XVII-lea. Editat de Stojan Novakovie in "Spomenik", II, 1913, p. 2-6. insemnarea despre moartea lui Mircea exact ca in 5 §i 6. (St. 12) Manuscrisul din Biblioteca Imperialä din Viena, din secolul al XVII-lea, editat de L. Stojanovie, in "Glasnik", LXIII, 1885, p. 44-52. insemnarea despre moartea lui Mircea exact ca in 5-7. (St. 13) Manuscrisul Tihonravov, dupà numele marelui invätat rus druiai-a apaitinut Identic Cu precedentul. Finalul, inexistentin manuscrisul de la Viena, a fost tipärit de Ljubomir Stojanovie in "Spomenik", III, 1890, P. 122-123. El contine insemndiile de la moartea sultanului Meh- med II pänd in anul 7062 (1554). Formula finará, "Slavä Dwnnezeului nos tru in veci", incheie letopisetul. (St. 23) Manuscrisul Ostoje. Primind de la Il. Ruvarat o copie dupd un manuscris aflat in posesia lui T. Ostoje, Ljubomir Stojanovie a publicat in "Spomenik", III, 1890, p. 156-157, deosebirile fad de manuscrisul Verkovie. Deosebirea ce ne prive§te este notad "...i Konstantinb i Dragar. Nu putem §ti dad in aceastä copie apare sau nu varianta TOU. Dup A cum a constatat Stojanovie, manuscrisele de la numerele 9-15 ale inventarului sil' "au provenit din acelasi original". Este 197 www.dacoromanica.ro AuxANDRu V. DITA fap tul care explica si identitatea insemnarii despre moartea lui Mircea si expeditia sultanala ce i-a urmat. Din inventarul lui Stojanovié, nr. 14 (nr. 439 al Bibliotecii Nationale din Belgrad, acum disparut) a limas inedit g avea lacune, iarnr. 15, care apartinea lui Dobr. Ruzié, tot inedit, nu poate fi folosit, ca g precedentul, pentru problema aici dezbdtuta. Motiv pentru care nu le-am trecut in randul celor de mai inainte. III 6903 razbi Mideta VojvodaVla's-ki carb Pajazita na Rovinah. I tou pogibe Marko ICralevieb i Konstantins i Draga's's. Velmi cars oskorb6 o pogibeli ih, pacé i uboja se, ne 1:06 bo takovyh vo vcems voinstv6 ego, nisie byctb poslUde. "6903 a "infrásnt Mircea Voievodul Tdrii Romdne,sti pe impdratul Paiazid la Rovini. sSi acolo au murit Marco Krale- vici # Constantin ssi Dragas. impdratul s-a amdrit tare de moartea lor, ssifoarte s-a infilcossat, cdci nu erau unii ca ei In toad oastea lui §1 nici n-avea sd maifie dupd aceea." Aceasta forma se afla doar intr-un singur manuscris, din secolul al XVIII-lea (1758), copiat de Jovan Rajie (nr. 5 la Ljubomir Stojanovit) s'i editat, dupd copia acestuia, de Stojanovié in "Spomenik", LXVI, 1926, p. 232. Manuscrisul apartinuse Mânistirii Hilandar, dar se pierduse intre timp Este greu de spus daca adausul cu amaraciunea imparatului a fost in original sau apartine istoricului luminist sarb. Tinand Msä seama de locul unde se afla manuscrisul Manastirea Hilandar, aceeasi unde se afla si Tipicul lui Roman, luat de Vuk Karanie , am putea presupune cd amintirealui Constantin Dragas era mai puternica. Sa fi pornit de acolo s'i acest "si Dragas", printr-o confuzie din secolul al XVII-lea in legatura cu o persoana moarta de trei secole ?Ldsämproblema deschisd. Constatdm -198www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE fnsd cd traditia manuscrisd cdreia fi apar,tine copia de la Hilandar este aceeaficu a Manuscrisului Verkovie# cumanuscrisele unde apare data: acel TOU care o distinge de seria de manuscrise prezentate mai inainte. IV Tot secolului al XVIII-lea (mai exact: anului 1738) ii apartineManus- crisulMândstirii Podgorita (Ljubomir Stojanovie, nr. 17), pdstrat in Biblioteca Nationald din Belgrad, sub nr. 42, atunci cândIa editat Stoj anovie in "Starine", XIII, 1881, p. 181-189. GAsim aici redactarea cea mai hipertrofiatd # mai sofisticatd stilistic a laconicei insemndri din a doua juma tate a secolului al XV-lea: Vs léto 6903 razbi Mifeeta Voevoda Ougrk'néb Cara Paiazita na Rovinahb. I tou pogibe Marko ICralevf6b. Oubi ga Iovan Dokinanovgb. I tou pogibe Kostadinb 2egligovach i Draga', sou osamb Tisou'el, voiske i g voevode. Koi voevahoy pri Cara Pajazitou a blehou se ot vargli otb Kneza Lazara a Soulodahou Tourkomb i voevahou na sareve blbgarske i na hristianske. "In anul 6903 a fnfrant Mirceta Voievodul Ungrovlah pe fmpdratul Paiazitla Rovini. o acolo au murit Marco Kralevici [pe care] ta orno?* Iovan Dokmanovici. sS'i acolo au murit CostadinJegligovahl Draga,s, cu opt mii de ogeni # 3 voievozi, care s-au rdzboit sub [aldturi de] fmpdratul Baiazid trddandu-lpe kneazul Lazdr §.i slujind turcilor # luptand cu tarii bul- gari # Cu creginii." Dei Stoj anovi6 a rânduit manuscrisul in "grupa a IV-a", a celor neincadrabile intr-o familie, asemenea cronicii ce a apartinut lui Gheorghe Bran- covici (ajunsi Ora la noi doar in versiunea latini executatd pentru Pejacevie, originalul pierzindu-se), el apartine aceleini "familii": a textelor ieOte din mentalitatea noui a cop4tilor, care cred ci pot 199www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA introduce in textul copiat informatii din sursi proprie. In cazul cronicii provenite de la Gh. Brancovici (fratele mitropolitului ardelean §i autorul cunoscutei istorii a Sud-Es tului European in limba români), citim: "6903. Movit Pajazet contra Myrcs am Vgrovlachorum Vojvo- dam et debellavit Myrcsa Pajazettun ad Rovinam, et hoc proelio periit generosus ille Marcus Kralyevich filius Vukassini Regis et Constantinus 2egligovac filius Deani Despoteae et Dragasis." (Editia R. Novakovk, Belgrad, 1960, p. 49). Aici informatiile sunt corecte, singura eroare fiind preluata: acel "fi Draga$", inventat i prezent in toate manuscrisele secolelor XVIIXVIII. V In sfar0t, ultimul izvor pe care Il inregistram aici, deoarece ne ajutd sä intelegem mentalitatea acestor copi§ti tärzii, care credeau ci pot imbogati textul initial cu stiri, unele corecte, alt ele fanteziste, esteManus- crisul de la Memel stirea Deeani (nr. 21 in inventarul lui Stojanovk), despre care ni se spune cá l-a editat Serafim Ristk intr-o carte ramasd pentru noi inaccesibill. este foarte nesigurd afirma Stojanovk dacd este ait de catfideld, manuscrisul este scris in a douajumd tate a secolului al XVIII-lea, pentru cd este de redactie ruseascd." Singurul fapt pe care-I afräm, din editia cumulativA a lui Stojanovk din anul 1927 (p. 219) despre acest manuscris, este CA in el numirul mortilor de la Rovine a sporit Cu inci doi: Andrei 0 Comnen. Aici afldm §i data de 10 octombrie. inainte de a incheia prezentarea manuscriselor ce nu au data de 10 octombrie, 0 a trece la cele astfel datate, mai mentiondm Mannscrisul luijanko (nr. 20 la Stojanovie). Este o copie, executatà de Janko Safafik, dupl o cronicA dintr-un manuscris acum necunoscut. Novakovit a confruntat aceastä copie cu editia Vukomanovie §i a notat diferentele in -200www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL MARE "Starine.", IX, 1877, p. 82-90. Gasim la p. 84: "Pri 6903 na kraju je u S. «Drago g ONCT. 30»." Deci "Drag& oct. 30" este o insemnare marginala a lui Safafik, cu adausul lunii g zilei (gre§it 30) §i a numelui Drago § (cu o In loc de a) ceea ce ar putea insemna ci nu erau in text. In absenta unui examen direct al copiei nu ne putem pronunta categoric. * * * In aceasti mentalitate se incadreazi, evident, §i introducerea datei de 10 octombrie. Ea apare intr-o formi constantd, variantele fiind infime, dar se cer notate: Vs léto 6903 razbi Mireeta voivoda vlaki Cara Pajazita na Rovinah. I tou pogibe Marko Kralevikb i Kostadin i Draga. MSA OKTOMVRIA 10 DNb. "In anul 6903 a invins Mirceta Voievodul Tdrii Romdnegi pe impdratul Paiazit la Rovine. $i acolo au murit Marco Kralevici §i Costadin §iDraga§. LUNA 0 CTOMBRIE 'IN 10 ZILE." Este deci extrem de evident CA data de 10 octombrie a fost lipità, la un text ce se plaseazi la sfir§itul unei lungi evolutii, pe care am putut-o urnAri pas cu pas in paginile precedente. Ea se leaga de o anumiti traditie manuscrisi: aceea in care apare va- rianta TOUacolo. Sa" urmärim acum cele 10 manuscrise (inregistrate de Stojanovie In editia sa cumulativd g numarate acolo de G.Sp. Radojkie). 1. Manuscrisul Mâneistirii Secenita, acum In Muzeul Ceh din Praga (nr. 12). Dei acest manuscris este clasat de Stojanovie in grupa a IV-a, a celor "neclasabile" (impreunä cu cronica lui Gheorghe Brancovici §i cu alte clod manuscrise ce nu contin nici o gire despre Rovine), incepem cu el deoarece de aici a pornit toatd odiseea acestei date: este manuscri- sul luat ca bazi de gafaiik in compilatia sa de cronici, tipdriti in 201 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA volumul Pamatky drewniho pisemstvi fihoslovanou, Praha, 1851, pe care s-a intemeiat Jirdek atunci cand a datat la 10 octombrie 1394 batälia de la Rovine. A fost editat integral de Stojanovié in "Spomenik", III, 1890, P. 129-135. Chiar dad structura 0 continutul acestei cronici i s-au p drut lui Stojanovie cu totul singulare, 0 a considerat CI "nu are sfär0t, se intrerupe la anul 1474 §i nu §tim când a aparut", aerul de familie cu toate textele similare ale secolului XVII este deplin, §i procedeul de alcitu- ire este similar. Numai ca aici se pare ca avem de a face cu o opera "de autor" (fie el §i anonim) ramasa fad progeniturä. Daci am mai fi avut clteva cop ii, ca in cazul celorlalte, ar fi fost acceptata de editor, in mod firesc, intre rudeniile sale din "a treia generatie". insemnarea despre Rovine are aici urmatoarea forma: Vb 16to 6903 MirC'e voevoda Vlagki razbbi cara Pajazita na Rovinahl i pogyb6 Marko Kraljevikb i Kostadinb i Draga. Oktomvria 10. In anul 6903 Mircea voievodul Tdrii Romane,sti 1-a infrdnt pe imparatul Paiazid la Rovine, 0 au murit Marco Kraljevici ci Costadin 0 Draga. Octombrie 10." Dupa cum se observl, existi aici toate elementele acumulate treptat spre a da aceasti formi, la care s-a adaugat, in ultima instantd, la sfär0t, §i o data de luna 0 zi. Indiferent "cand a aparut" cronica, insemnarea aceastanuputea sil apanlinainte ca aceste elemente stifi ap drut ele insele, adicil In secolul al XVII-lea. lar micile, dar revelatoarele variante, in raport cu textul anterior, care este cel oarecum canonic, ne arati cá rill existi nici o filiatie intre acest manuscris 0 toate celelalte care contin data de 10 octombrie. Inversarea de cuvinte, faptul ci este singura ce nu se leagá de traditia manuscrisa cu PO U, singularizeaza acest manuscris, dar nu acopera evidenta: materia este exact aceea0 ca in celelalte manuscrise. Nimic in plus, iar in minus doar acel TOU, cuvântul "meseta" (luna) 0 cuvântul 202 www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL MARE "den" (zi). Faptul plaseazi, indubitabil, textul acestei cronici in contextul veacului al XVII-lea, and au avut loc toate aceste evolutii, i pe terenul lor, dar il wza i intr-o traditie aparte fata de rest. 2-3-4. (St. 1, 3, 2) Manuscrisele Dorpatski, Raéanski fi Ruvar,tevl, identice ca text, ceea ce 1-a ficut pe Stojanovie sá publice in "Spomenik", III, 1890, P. 123-128, doar pe primul, dupa copia dinMuzeul Rumiantev de la Moscova, dand numai variantele din celelalte doui Textul este cel reprodus de noi ca "paradigmd" mai inainte. in variantele de la p. 126 nici una nu se referd la el. Materia celor trei manuscrise se termind in anii 1687, 1669 §i resptctiv 1672, plasându-le, fari dubiu, in a doua jumatate a secolului al XVII-lea. 5-6. (St 16 §i 17) Manuscrisele Ruvartev IIci Sofia II, editate de Stojanovie in acela§i loc, p. 136-144. Primul se termind cu anu11675, al doilea este datat din secolul al XVII-lea (Stojanovie a editat din ele doar diferentele Ltd de Ruvartev II). Textul despre Rovine diferd de "paradigma" prin urmatoarele: lipse§te vlaki dupavoevoda; lipse§te i inainte de TOU, lipsesc cuvintele meseta (WO §i den (zi). Nu se adauga nimic. Manuscrisele 7-10 sunt cele cu nr. 18, 19, 20, 21 in inventarul lui Stojanovie, adicd: Manuscrisul de la Mandstirea Velika Remetea, din secolul al XVII-lea, care se acopera cu Ruvartev II, deci prezinta particularitatile de la 5-6. Diferentele fata de Ruvartev II au fost notate de Ljubomir Stojanovie in "Spomenik", LXVI, 1926, p.232-233. Aici este plasat cuvantul vlaski dupa voevoda. Nimic altceva. Manuscrisul lui Vasié fi al luiNeskovie doul copii moderne dupd unul §i acelgi manuscris, fost al episcopului Neskovie, copii pastrate in Biblioteca Academiei Sarbe. Copiile concorda perfect. Manuscrisul se termind la anul 1649. Variantele notate in "Spomenik", LXVI, 1926, fati de Ruvartev II, nu primc insemnarea despre Rovine. - 203 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU NIA Copia luiJanko afaik, prezentatä ceva mai sus, figureazi ea intre manuscrisele ce ar avea aceasti datä, in cartea lui Stojanovie din anul 1927. Manuscrisul de la Deéani, cu originala inmultire a mortilor de la Rovine In secolul al XVIII-lea, are §i data de 10 octombrie. Singura con cluzie ce se impune: ACEASTA DATA A FOST INTRO- DUSA NUMAI IN TEXTELE CELEI DE-A TREIA GENERATII DE CRONICI, GENERATIE APARUTA IN SECOLUL AL XVII-LEA Dupl pärerea noasträ, cel care a operat aceasta interpolare tärzie färä nici o legAturd cu bätälia de la Rovine nu poate fi a§a cum am mai spus decât un copist care cuno§tea piatra de mormânt a lui Ostoja Rajakovie din biserica Maicii Domnului de la Ohrida, biserid având functie de catedralä. Aceastä piaträ de mormänt are urmatoarea inscriptie: Préstavi se rabb ball Ostoja Rajakovikb Po gouslomb Ugareikb. I surodnikb kralja Marka zetb upana Grope léto 6888, nika oktomvria 10. ind. 3. Vasb e m(o)lju bratij a moja ljubimaja proeitajugte prostite rab boga, jako vy moiete b(y)ti kako ja. aja kako vynikolik." "A rdposat robul lui Dumnezeu Ostoja Rajakovici, dupd gusld din Ungaria [ungur ?J, ci rudd a craiului Marco, ginerele jupanului Grope, la anul 6888, MESETA [luna] 0CTOMVRIA 10, ind. 3. Pe voi v4 rogfratii mei iubiti care cititi, iertatipe robullui Dumnezeufiindcd voiputetifi ca mine, iar eu nu ca voi." Cel ce a citit inscriptia a retinut numele "craiului Marco" 0 luna, cu ziva respectivd, transbordându-le apoi In letopiset. Este desigur o ipotezi, dar a§teptam una mai convingato are ! Acceptatä sau respinsä, explicatia noastri cu privire la sursa gre5elii nu schimbA fondul chestiunii, adicAproblema "credibilitAtii" istorice -204www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE a datei de 10 octombrie pentru Mafia de la Rovine. Ea ni se pare definitiv rezolvata, cu conduzia ca ESTE VORBA DESPRE 0 DATA ARA NICI 0 LEGATURA CU INFORMATIA INITIALÀ A IZVORULUI, INTERPOLATA LA APROAPE TREI SECOLE DUPA PRODUCEREA EVENIMENTULUI.23 4. 17 MAI 1395 La numai un an de la aparitia sintezei dedicate istoriei bulgare de Cate C. Jire&k, Bogdan Petriceicu Hasdeu, ocupandu-se de Originile Craiovei descoperea in scrierea invatatului raguzan Giacomo di Pietro Luccari §firea de altfel neintemeiati potrivit careia numele oraplui ar veni de la vestitul erou al eposului sud-dunarean Marco Kralevici, cel ce-linsotise impreuni cu Constantin Draga § §i $tefan Lazarevici pe sultanul BaiazidIin campania sa contra prii Române§ti §i-§i gäsise moartea, dupa cum spun cronicile sarbe§ti §iViata lui *fan Lazarevici, in lupta crunta dintre romani §i otomani. Dupl. Luccari, aceasti lupta s-ar fi dat linga Craiova §i, murind acolo Marco Kralevici, localitateai-ar fi preluat numele. 1nformatia intarita §i de Mauro Orbini a dat prilej luí Hasdeu sa lege figura domnului de istoria oraplui oltean, paragraful respectiv din articolul sau ntunindu-se Mircea cel Mare la' ngil Craiova24 Nici Luccari §i nici Orbini nu dadeau insi data bataliei, iar celelalte izvoare indicau, a§a cum am precizat, doar intervalul 1 septembrie 1394-31 august 1395. . B.P. Hasdeu a gasit imediat solutia pentru a stabili cu precizie data batäliei: In cronicile sarbe§ti, ca §i in amintita biografie, se spune ca in lupta de la "rovini" (na rovinah) au murit atat Marco ICralevici, cat §i Constantin Draga. Or, ziva mortii acestuia din urmi este trecua intr-un document contemporan de la Minastirea Hilandar. Este 17 mai, far/ an. Calauzindu-se dupa cronicile sarbegi §i dupa Viatalui Refin Lazarevici, inci Franz Miklosich stabilise, fall a face insa vreo referire la Rovine, ca anul acestei morti nu poate fi deck 139525, deci a tras conduzia Hasdeu bitilia a avut loc in data de 17 mai 1395. -205www.dacoromanica.ro ALOCANDRU IT. DITA Rationamentul i-a fost deplin confirmat in anu11901, când bizantinologul roman Constantin Litzica aduce in discutie un document de mare greutate in economia subiectului26. Este vorba de dania facutd Manastirii Petra din Constantinopol de Cate imparatul bizantin Manuel II Paleologul §i sotia sa, Elena, fiica despotului Constantin Draga, cel cazut in lupta de la Rovine. in acest act se afirma CA monahii trebuiau sa oficieze in amintirea defunctului Constantin Draga § patru slujbe: "doul imediat «ca de 40 de zile §'I de 3 luni, iar celelalte cloud pe viitor, la timpul de 6 §i 9 luni de la moartea lui». Datand din octombrie 1395 observaLitzica, documentul dovede§te cu certitudine ea in acel moment nu trecusera Ind §ase luni de la moartea lui Constantin, dar se implinisera trei luni"27. intrucat pentru stabilirea corecta a datei batabei de la Rovine aceste douà documente de la Hilandar §i de la Constantinopol sunt cardinale, vom proceda la amanuntita lor analiza, pornind, cum este §i firesc, de la reproducerea lor integrala. 13 noiembrie 1382. Actul pentru rânduiala pomenirii ctitorilor ManAstirii Hilandar dela Athos In luna noiembrie a anului bizantin 6891 (1382) conducatorii comunitatiimonahale de la Muntele Athos s-auintrunitintr-un fel de consfatuire, la sfar§itul careia s-a intocmit un act solemn, pe care 1-au numit USTAV, adicaa,sezamântsauregu1ament,0 in care sunt pomeniti toti participantii a caror hotarire se consemneaza in act. Acest "ustav" de la Hilandar a fost copiatintr-un manuscris mai vechi, cunoscut sub numele de "Tipicul lui Roman", manuscris donat Bibliotecii Regale din Berlin de invatatul sarb Vuk Karadik §i a avut doui editii: una In cuprinsul studiuluilui V. Jagi, Tipik Romanov, publicat in "Starine JugoslavenskaAkademija", V, 1873, p. 3-7, unde editorul a respectat intru totul impartirea textului pe alineate conform manuscrisului (veziAnexa VII); iar a doua in volumul HI din Stall slpski zapisi i natpisi, de LjubonM. -206www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE Stojanovie, Belgrad, 1905 reeditati anastatic tot la Belgrad, In anul 1984 (vezi Anexa VIII) unde textul a fost imp drtit i numerotat de editor potrivit unor criterii proprii. Stojanovie a mai addugat, ori de Cate ori a fost cazul, insemndrile similare presdrate atat in cuprinsul manuscrisului tipicului propriu-zis, cät ssi in alte liste (unele mai bogate) din alte manuscrise. Unele din aceste liste contin i datele mortii ierarhilor. Toate aceste liste, L. Stojanovie le-a numit "tipice" datd fiind fumtia lor culticd, de memento pentru slujbele respective. Dar este o deosebire netà intre ele si lista din "ustavul" de la Hilandar, dei tocmai aceeasi utilitate culticd a dus la includerea textului acestui "ustav", in modul cel mai potrivit, intr-o carte de "tipice". Traducerea pe care o publidm aici* imparte si ea textul, ca i Stojanovie, dupl criterii menite a usura urmkirea datelor cuprinse in el. Dar respecdm impdrtirea din manuscris urmatA de Jagie, primul sdu editor. Compledrile operate de Stojanovie, dupä manuscrisul "Tipicului luí Roman", §i dupd alte manuscrise le semnaldm si le preludm in notele noastre, spre a nu crea confuzii cu privire la imaginea documentului ce ne preocupà. intrucit atat editia Stojanovié, cat i articolul lui Jagie le-am reprodus in prezentul volum i in fotocopie, pentru cine dore§te sa urmareasca originalul, retinem in note numai traducerea textelor complementare si a explicatiilor cu care le insoteste Stojanovk. Atragem atentia cä expresia "in manuscris" desemneaza la Stojanovie prezenta respectivei insemndri chiar in manuscrisul de la Berlin, in partea contin And tipicu/propriu-zis. Pentru celelalte manuscrise sunt date indicatiile de rigoare. TRADUCEREA "USTAVULUI" Multe i mdrete daruri au fost mogenite de la atottiitorul Dumnezeu, §i pe pdmânt s-au nevoit i prin ceapämânteasci, imp Ardtia cereascl a dobindit. Zic Aid de sfântul i preacuviosul nostru pdrinte * Pecare o datorim doamnelor prof. dr. Olga Sto icovici §i prof. dr. Maria Zavera, clrora le multumim O. pe aceasta cale. Toate sublinierile ne apartin. 207www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA Simeon, noul izvoritor de mir, 0 de cel dupätrup fiul siu, märitul trite ierarhi, sfântul Saya, cel ce a fost la inceput ctitorul sfäntului g luminatului §i cinstitului läca§ Hilandar. De atunci 0 pana acum, cei ce prin neamul lor au fost rude cu ei, näscându-se cu iubirea de Dumnezeu, 0 ace§tia din viata lor s-au in grijit de sfântul §i luminatul laca,sul acesta, intemeiat de pirintii i sträbunii lor, §i to ate cele de trebuintä ale noastre implinindu-lea 0 dându-ne nouä lini0ea, care 0 acum se vede aici. Care deci dintre ei apar aici, pe nume, IN ZWA ADORMIRII LOR: Luna iulie 21, s-a sIvAr§it maica Anastasia, sotia Sfintului Simeon, mama Sfäntului Saya, ctitorul acestui sfint hram.b Luna octombrie 29, s-a sävlr§it marele intru sfintii milostivi regele shb Stefan Urne a in ed. Jagie este cuvântuludovlik. La Stojanovie: udèlUe.Ideea rämäne aceegi, dar o noui cercetare a manuscrisului poate hoari intre cele douä lecturi. b Dei criteriul dupà care sunt inseriati ctitorii decedati nu este cel cronologicistoric, cicalendaristic-cultic, adid in ordinea in care se succed lunile calendarului bisericesc, incepind cu septembrie (anul bizantin incepea la 1 septembrie, lar cel bisericesc a rämas p 'Ana astäzi credincios acestei rinduieli), pentru cd a§a se succedau slujbele de pomenire, aici se ficea o excep tie, ffind vorba de illS 4i sotia 0 mama fondatorilor mânistirii. "Sfântul Simion" este fondatorul statului sirbesc, marele jupan Stefan Nemanja, care spre sfar0tul zilelor a piräsit tronul, läsindu-lfiului sail mai mare, Stefan, 0 calugärindu-se la Athos unde il precedase fiul mai mic, Rastko. Acesta se calugärise la Vatoped, cu numele Saya, 0 zidise apoi Hilandarul, care va deveni "lavra sarbeascl" de la Athos 0 vatra culturald cea mai importantä a Serbiei medievale. Sotia marelui jupan Stefan Nemanja, numitä Ana, a Imbricat haina monahalä devenind monahia Anastasia. (Pentru aceste note am folosit C. Jirdek,IstorijaSrba, preveo i dopunio Jovan Radonie, Beograd, vol. I, 1922; vol. 11, 1923, §iRodoslovne ta- blice srpskih dinastija i vlastele, napisao Dr. Alexa Ivié, treee, znatno popujeno izdanje, Novi Sad, 1928). Stojanovie adaugä: "in ms. Muzeului Rtunijantev, nr. 1.458: «In acest [Wile] 21 s-a sivar0t Anastasia monahia, sotia santului Simeon, maica sfântului Saya>) (Sev. 51). La fel §i in ms. Mänästirii Savina (Sem. B.K., 1882, 33)." C ,Stefan Uros II Miliutin (cca 1253 - 29 oct. 1321), nepotul de fiu al lui Stefan Primul incoronat (supranumele de "Primul incoronat" - Prvo veneani - vine de la 208 www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE Luna noiembrie 7, s-a siv1r§it prima tanta a sarbilor, sotia tarului Stefan intai, monahia Evghienia.d Si in noiembrie 13 s-a sIvar§it regele &of al treilea.e Luna decembrie 2, s-a s5vAr§it Uross al doilea, fiul primului tar, Stefan! Si in decembrie 20 s-a Avir§it primul tar al slrbilor §i grecilor, chir Stefan.g Luna martie 12 s-a sdvar§it regele Refan, Teoctist monahul, in anul 6824 (1316).h faptul ci Stefan a fost primul conducitor sirb ce a obtinut coroanä regali), fiul mai mare al lui Nemanj a §i fratele sfintului Saya. St. adaugä: "La fe! §i in text, la aceastä zi" (adici in "Tipicul lui Roman"). d Sotia tarului Stefan Du§an a fost Elena, sora tarului bulgar Ivan Alexandru, cilugiritä cu numeleElisaveta, dei Evghenia nu este o eroare, ciare alti explicatie. Si sotia cneazului Lazir, care apare pretutindeni in cronici cu numele Milita, "in cilugärie Monahia Evghenia", este scrisi, la moartea ei, "maica Eufrosina", cu data "noiembrie ziva 11'1, iar Ivie o di "Milita, monahia Jevghenia, respectiv /*Nina" Cm tabelul nr. 5), cu data exacti a mortii: 11 noiembrie 1405. Sotia tarului Du§an, Elena, Elisabeta sau Evghenia triia Main 1375 §i nu i se cunoage anul mortii. Ivie di ca zi II noiembrie, cu semnul intrebirii, färi nici o explicatie. Posibili confuzie cu ziva mortii sotiei cneazului Lazir. Stojanovie adaugl: "in text: «S-a sivirgt prima tariti a sirbilor Elisabeta». in ms. Min. Savina... «Elisabeta Monahia» (Sem. B. K., 1882, 33)". e S'tefan Uro§. III De danski, tatil lui Stefan Du§an (cca 1274- noiembrie 1331). Ivi6 di 11, nu 13 noiembrie. St.: "La fel g in text" (in Tipic). f Stefan Urq (la Jirdek: Tarul Uro§), fiul lui Stefan Du§an, domnege intli ca asociat al tatilui ski, apoi ca tar (1335 - 1371). Ivie di ca dad a mortii 4 decembrie, nu 3 ca in Ustav g in Tipic. St.: "in text: «Aceasti WI* in 3 s-a slvAr§it tarul Uro§ al II-lea»". gsStefan Dufan Silni (cel Puternic) (1331-1355). Din anul 1321 asociat la tron al tatälui sill, Stefan Ddianski, apoi rege din 8 septembrie 1331 §i tar al "sirbilor §i romeilor" din 16 aprilie 1346. Mort la 20 decembrie 1355. St.: "In text: «In luna aceasta, 20. Pomenirea primului tar al sirbilor §i grecilor, Kir Stefan»". Jagie mentioneazä ci insemnarea despre sfirgtul lui Du§an este scrisi cu litere de aur, dar nu este dar dad se referi la cea din Tipic sau din actul de la 1382. h Stefan Dragutin (1276-1282, in nordul Serbiei pia in martie 1316), fiul lui Stefan Uro§ I §i fratele lui Stefan Uro§ II Miliutin, cilugirit cu munele de Teoctist. 209www.dacoromanica.ro ALEXANDRIJV DITA Si cu ace0i sfinti domnitori i ctitori ai no§tri, mai sus scri0, a fost hotirit, inainte de noi, de citre cei din trecut parinli i frati ai no§tri, §i a fost consemnat in tipic, pentru fiecare dintre ei, IN ZIUA ADORMIRII LOR a se cinta 12 cintiri de pomenire cu colivi §i cu luminiri1, de citre fratii no0ri [cilugäri] i cu stropirea cu vini in fiecare an. La fe! §i la slujba de dimineati la liturghie.k Iar apoi i pink' oarecind, trecind multi vreme i pini la noi, cele ce au fost gezate de citre sfintii pirinti i frati ai nogri pentru pomenirea sfintilor ctitori mai sus scri0, fie din uitare, fie din lucrare diavoleasci, fie din viclenii omene0i, nu s-au indeplinit poruncile orinduite. 51 atunci, aflindu-ne in aceastivreme in läcaul Preasfintei Nisciitoare de Dumnezeu, Hilandarul, cu egumenul care egumene0e In acest licg, multe intrebiri am avut intre nói in legituri cu pomenirea sfintilor ctitori, cici unii atunci s-au gribit §i au spus si se cinte o dati pentru toti. Dar noi, temindu-ne de frica lui Dumnezeu 0 de poruncile §i de tipicul sfintilor ctitori, §tfind durerea §i truda lor pentru acest sant pentru care s-au trudit si fie spre afinarea neputincio0lor §i striinilor, dar majales a neamului nostru, ne-aminteles Cu totii frite0e, cei ce cu numele sunt scri0 aici: eu, atunci egumen, ieromonah Sisoie; mitropolitul Saya; staretul de la Kareia Danail; staretul turnului lui i Textual: pévati 12 ps'enicb sb srjslami. Cuvântul paenica (gr. at'cog; lat. triticum) ins eamnägrau,boabe de grdu, ceea ce aici are inteles de pomenire en colivi din boabe de griu. Literal ar fi "a se cinta12Menite cu lumlnari". S-a tradus in acord cu ritualul ce se sävär§e§te in minastiri la pomenirea ctitorilor: se face pomenirea seara, cu cintdri, cu colivä §i cu lumänäri, iar a doua zi in cadrul liturghiei se face parastasul. Acest pasaj se lämure§te mai bine comparându-1 Cu dispozitiile pentru mânistirea zisä "Petra", date de Manuel Paleologul §i de sotia sa, fiica defunctului Constantin Draga. Prilivs, lat. libatio: priliv za ousops'ihb (Mild. Diet., p. 671). "Obiceiul de a aduce vin la inm ormintare §i la parastas 0 de a turna din el cruci§ peste trupul mortului sau peste groapi (la cimitir) ori pe pardoseala bisericii (la parastas) reprezintä o datinä foarte veche, fiind o prelungire a libatiunilor (stropitorilor) de vin, pe care strämo§ii no§tii romani le fäceau pe morminte." (Pr. prof. dr. Ene Branige, Liturgica speciald, Bucure0i, 1980, p. 495). k Takdde i na utda litourgia na IribSi textual "la liturghia de dimineatà, la mesi". In ministiri, a§a-numita utrenie (slujba de dimineati dinaintea liturghiei in bis ericile de mir) se face seara. 210 www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE Vasilel ,Afanasie; marele econom Gherontie §i edesiarhul mitropolitan Dionisie; proegumenul Eftiinie; proegumenul Neofit; staretul Mihail; staretul Mate!; staretul Teodosie; staretul Gherasim; proeconom.ul loasaf; proeconomul David; staretul Doroftei; proeconomul Damian; staretul Teo dosie; staretulAnastasie; loasaf; Agaton; pirintele duhovnic Grigorie; pirintele Lavrentie; pirintele Nicodim; pirintele Grigorie; p arintele Paisie g altii, toati fritimea, cu intelegerea §i sfatul lor, aici §i noi am oranduit, ca ceea ce a fost oranduit mai inainte de citre pirintii §i fratii no§tri, noi acum si nu incilcim, ci mai mult si intirim. i spunind fop, intr-o singuri suflare, dupi hotirirea mal sus scrisi si fie: Pani cand va fi vrerea lui Dumnezeu §i va diinui aceasti manastire, seara si se cante pomenirea cu colivi §i lumaniri de cite top fratii, §i cu stropirea cu vin, §i la liturghia de dimineati, la mesi, in fiecare an, FIECARUIA IN ZIUA ADORMIRII LUI, cum este scris mai sus, In acest tipic, §i CU ZIUA DIN LUNA. Care dupd noi cei de fati va strica cele mai sus scrise, aflandu-se In fruntea acestui sfant lica§, sau va intelege in aide', sau va arita nepasare, pe acela sal-I pedepseasci Domnul Dumnezeu §i Preacurata lui Maki, §i si cadi asupra lui blestemul sfinplor ctitori ai acestui lica§, mai sus scri§i, §i si nu fie blagosloviti de acel sobor din Hilandar, ci sa fie blestemati g rasblestemati aici g in veacul veacului amin. Acest gezimânt (ustav), hitru pomenirea sfintilor ctitori, s-a scris din porunca tuturor fratilor in anul 6891 [1382] luna noiembrie 13, indictionul 6. Luna mai, ziva 17, s-a sivar§it Konstantin Dragar. I Starr,cr, pirga Vasiliyeva. Pirs gs = irúpyoç, turris, turn. in Miklosich gisim vh svQt6i gore' vi pirgou (p. 564). Nu §tím ce manästire athoniti desemneazi acest "turn al luí Vasile". m Constantin Dragg era socrul imp äratului Manuel II Paleologul. in ciuda evidentei §i fírescului, unii istorici sustin - si fie umarea unei cunogteri lacunare a izvoarelor ? - ci onomasticul "Constantin Draga" ar fi o creatie istoriografici tarzie, realizatä prin aläturarea artificialä a numelor purtate de doi indivizi distincti: unul "Constantin" §i altul "Draga". in anu11963 Georg Ostrogorski a adunatIntr-un studiu special mirturiile documentare indiscutabile care atesti ciar ci prin "Constantin Draga" contemporanii des emnau un persona) cat se poate de real (vezi supra Capitolul 211www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V: DITA Luna iunie, ziva 15, s-a savar§it preacinstitul cneaz Lazirn Luna octombrie ziva 6, s-a slvAr§it Vulc (Vilk) Brankovici.° Luna noiembrie ziva 11, s-a sIvAr§it maim Eufrosina, sotia sfântului cneaz Lazdr.P I, nota nr. 122). Izvoarelor deja cunoscute el le mai adaugA unul strict contemporan: diploma Patriarhului ecumenic Antonie pentru Mânistirea Kutlumu§ din iunie 1393, unde este mentionat "cel de bun neam, preanobilul domn Constantin Draga" (ti:6 EinfiVEC7C6TW icopti5 Kcovo-savtivco Tc15 Apoiyaai). Adici exact - infärim la rindu-ne - cum prevedeaEktésisNéa - manualul cancelariei bizantine, unde erau trecute formulele diplomatice de adresare cite diferiti §efi politici sau religio§i cu care Imp eriul Bizantin intretinea corespondentä §i relatii: "Cum scrie Patriarhul cite despotul Serbiei Constantin Draga: «Cel de bun neam, domnule Constantin Draga, intru Duhul Sant iubite fiu al smereniei noastre». lar in final cum vrea grAmAticul." (s.n. - AVD) ['Ono); ypi6cyet 6 noctpt6pri; npò; "rew Sicrneariv lipfleto; Kcovarccv-ctvov Tòv Apccydcary: «E*yeviatate xisp KO.W6TOGV- 'ive Aparkm, iv ayítp flvel5ptcat, ayocniryti iíi'i tfg ilieò v lietptóTrrog». Kat iv TCO TiXet, cb; PO'CA,Etat 5 ypamtattx6;.] (J. Darrouzès, Ekthésis néa. Manuel des pitakia du XIV siécle, in "Revue des Études Byzantines", tom XVII, 1969, p. 5-127; textul citat se affá la p. 62). J. Darrouzès este §i cel care a folositpentru prima oari acest text, in comentariile sale la actele patriarhale, observind cä titlul de despot este aläturat numelui lui Constantin Dragas numai in "indicatia" catre grimitic, nu §i in salutatia propriu-zisä (vezi J. Darrouzès, Les Regestes des actes du Patriarcat de Constantinople, vol. I: Les actes des Patriarches, fasc IV: Les regestes de 1377 a 1410, Paris, Institut Français d'Études Byzantines, Paris, 1979, p. 103; vezi §i p. 201-202, 246). nLailir, fiul lui Pribat, logofit al tarului Stefan Du§an §i mare feudal slrb. Näscut cca 1329,1a Prilep. Cneaz al Serbiei din anul 1372 pini la 15 iunie 1389, cind moare pe câmpul de lupti de la Kosovopolje. ° Vuk Brancovici, mort la Belgrad, la 6 octombrie 1397 (dupi altii in 1398 sau 1395) fiul lui Branko Mladenovici, sevastocrator al Ohridei, la rândul siu fiul lui Vojvoda Mladen, demnitar §i feudal pe vremea lui Stefan III Ddianski §i a tarului Du§an. Vuk a fost "dorm" la Pri§tina §*1 Prizren. Dupi G. Ostrogorski, el nu a avut titlul de despot. Jagiell nume§te "acel cu nume de rea pomenire", deoarece i-a trädat pe cregini in lupta de la Kosovo. A fost cisitorit cu Mara, fiica cneazului Lazir, deci cumnat cu Stefan Lazarevici. P Milita, sotia cneazului Lazir, fiica cneazului Bratko, "monahia Evghenia, respectiv Eufrosina", zice Ivie, care-i di data mortii: 11 nov. 1405. 212 www.dacoromanica.ro MMCEA CEL MAHE Luna ianuarie 18, s-a sävlr§it domnul despot Maxim. Prin urmare, din acest act aflim obiectivul intrunirii: de a restabili regula traditionall de pomenire a ctitorilorMânstirii Hilandar, ministire ziditi de intemeietorul statului sirbesc, Stefan Nemanj a, 0 de fiul Sfintul Saya. Aceasti regulicereaca fiecare ctitor membru al familiei donuiltoare sirbe0, care nu fusese trecut in rindul sfintilor (ca Saya 0 Simion) §i nu era cinstit la ziva resp ectivä, si fie pomenit in ziva mortii sale §i si i se faci slujbele cuvenite. S-a constatat ci aceasti randuiald cu timpul clzuse in desuetudine, §i unii voiau chiar sä scape de obligatiile fati de memoria ctitorilor, ficindu-le tuturor, la un loc, o singuri slujbi pe an. Pirerea acestora este respinsi, se restabile§te regula 0 sunt enumerati toti cei ce urmeazi a fi pomeniti, indicandu-se ziva mortii lor. Se con- stati ci ordinea in care apar nu este cronologici (a se vedea notele noastre ce insotesc traducerea Ustavului), ci cea a succesiunii lunilor anului bisericesc. Deci ordinea in care sunt consemnati §i urmau si fie pomeniti incepe Cu 1 septembrie §i se termini cu 31 august. Se face exceptie numai pentru "Monahia Anastasia, sop Sféintului Simeon ssi mama Sftintului Saya, ctitorul locassului acestuia". Situatia se explici prin faptul cä sfintii Simeon (numele de cilugarie al lui Stefan Nemanja, sanctificat alituri de fiul siu) 0 Saya nu aveau ce cduta in poGrgur (mort la 13 martie 1408, in calugärie, Cu r Vuk Brancovici a avut trei numele Gherasim), Djurae s au Gheorghe Nukovici" (näscut cca 1375, despot din 1427- 1456, mort la 26 decembrie 1456. Cäsätorit cu Irena, fiica impäratului loan VI Cantacuzino) §i Lazdr,, mort la 12 iulie 1410. Spre deosebire de fratii sal, care n-au läsat urmai, despotul Djurae a avut trei fete §i patru bäieti, dintre care Refan, näs cut cca 1417 §i mort in 1477, orbit in 8 mai 1441, ajunge despot in 1458 §i este tatd1 lui George Brancovici, despot din 1486-1496, apoi calugarit sub num ele Maxim, mitropolit al Tärii Române§ti in vremea lui Neagoe Basarab §i apoi al Belgradului, ctitorul Ministirii Kru§edol (cu ajutorul lui Neagoe Basarab). La venirea in Tara Româneascd, Maxim Brancovici a adus pe fiica fratelui säu Iovan, Elena, care va deveni sotia lui Petru Rare§. Se presupune cá§i Milita, sotia lui Neagoe Basarab, era nepoata sa, dei nu s-a putut stabili precis in ce fe!. A murit la 18 ianuarie 1516, cum stä scris in ultima insemnare a Ustavului de la Hilandar. 213www.dacoromanica.ro ALExANDRu V. DITA melnic, fiind cinstiti fiecare, ca sfint, la ziva respectivA, astfel Melt cinstirea supremä o primege sotia primului §i mama celui de al doilea. Se dau, in acest Ustav, to ate indicatfile tipiconale privind modul cum trebuie sivir0te slujbele de pomenire ale ctitoril6r in ziva mortii lor. Toate zilele sunt indicate 0 coincid cu cele §tiute din alte izvoare. La sfAr0t se anunti ca "Acest ustavintru pomenirea sfintilor ctitori s-a scris din porunca tuturor fratilor, in anul 6891 (1382) luna noiembrie 13, indictionul 6". Anul a fost citit gre0t de Jagie, dar corectat pe manuscris in noua editie a Ustavului, dati de Ljubomir Stoj movie. Examinarea documentului probeazA caracterul sau de act solemn, redactat dupl regulile hrisoavelor impirke§ti 0 patriarhale, cu preambul, expunere, mentionarea semnatarilor. El a existat cu siguranta in aceasta formi, care hare timp s-a pierdut. Ceca ce a ajuns pAni la noi este doar transcrierea lui pe ultimele file, rimase libere, ale Tipicului lui Roman, manuscris copiat cu o jumAtate deseco! inainte, in anul 1331, din ordinul staretului de atunci al Hilandarului, clun aflam din insenmarea finall: "Cu harul domnului Hristos ssi al Precistei, dupd porunca peirintelui nostru egumenul Ghervasie, s-a scris acest tipic in anul 6839 (1331) indictionul 14, de cdtre pelcdtosul Roman, nevolnic ,si trupesste 0 sufletege". V. Jagi6 aduce dovezi ci este vorba de egumenul Ghervasie, cel ce 1-a primit pe Stefan Du§an in vizita sa la Athos ca "tar al slrbilor §i romeilor". La rându-i, Roman se pare O.' a ajuns prin 1365 conducatorul intregului Munte Athos (protos cum i se spunea) 0, deci, a copiat manuscrisul in tinerete. Dupd cum citim in manualul de Liturgicd teoreticd de preot prof. Ene Branige §i arhimandrit profesor Ghenadie Nitoiu (Bucuregi, 1978, p. 152) "Tipicul sau tipiconul (Turctic6v, de la t: atunce luari turcii tara §chéilor cu totul."27 Dupl cum se vede, la Moxa nu existä nici urmä despre informatiile respective. SA. le fi omis Moxa cum se crede indeob§te28 din patriotism, din dorinta de a da imaginea unei victorii integrale, sau ele nu se aflau In copia de care a dispus el ?Le-a adlugat Isaia de la Slatina, ori vreun copist anterior ? lati la ce nu putem dspunde cu certitudine, lipsindu-ne originalul sau exemplarul pe care l-a folosit Moxa. Dar constatarea ce o fdcea Bogdan asupra absurditätii informatiilor respective pare a inclina balanta spre presupunerea ci ne aflAm in fata unei interpoldri a ckei valoare documentará este oricum nuli in privinta "fugii" lui Mircea dupd bdtdlia de la Rovine i la fel de nuli in privinta aezirii "vlastelului" de cátre Baiazid, tot in urma acestei bitälii. CAci nu de gezat "vlasteli" a avut timp sultanul, pecare cronicile ni-1 prezin- ti sdpAnd ca prin minune peste Dunäre29. Nici o cronid otomani nu pomene§te un eveniment atat de important ca acela al schimbkii domnului eveniment ce ar fi permis tocmai atenuarea infiingerii §i o mai upari masluire a adevarului. Este bine §tiut ca, intr-o imprejurare reall inlocuirea lui Vlad Tepes prin Radu cel Frumos , izvoarele otomane nu uità sA consemneze evenhnentul. Nici o mentiune in actele lui Sigismund, referitoare la evenimentele anului 1395, despre vreun asemenea personaj. Dimpotri- -309 www.dacoromanica.ro ALExANDRu V. DITA va, cánd va apärea Wad, domnul de la Arge§, in anu11396, actul lui Si- gismund, §i insu§i actul emis de Vlad in mai 1396,11 arati ca urcat pe tron "de curând" (nuper). In consecinti, avem de a face In "Cronica bizantino-bulgard" fie cu referiri la evenimente mai tdrzii deceit cele legate de lupta de la Rovine # urmdrile ei, dar puse In mod artificial in succesiune cauzala cu aceasta Vitae", fie cu o interpolare a copistului moldovean, care, aproape doul secole dup I Rovine, II pune pe Mircea I intr-o situatie oarecum similara cu a lui Petru Rare§, inlocuit cu Stefan Licusti de cite sultanul Soliman, 0 refugiat in cetätile sale din Transilvania. Personal, inclinam spre aceastä alternativi, tocmai datoritä folosirii termenului de "vlastel" cucare cronica ni-1 indici pe cel pus de Baiazid in locullui Mircea. Cand sustinem aceasta, avem in vedere: "Vlastel" este un cuvant de origine sarba, prin care se desenma in mediul slay inclusiv la data scrierii cronicii un proprietar de pamânt, inferior "vlastelinului" (care era un mare proprietar), având obligatia de a merge la oaste sub comanda cneazului 0 a-i da cai pentru razboi. Ca omolog, cancelariile balcanice foloseau "jupan" 0 "arhon"31. Istoriarárii Rominegi 0 a Moldovei nu cunoage pentru secolele XIV-XV nici un singur caz in care vreun personaj si fie ales domn pe alt criteriu decal ca facând parte din familia domnitoare, adici, ga ctun prevedea cuttuna, si fie "os domnesc". Inclusivcând a fost vorba de impunerea manum militari, ca in situatia de fati Ce! dintli "vlastel" devenit domn al Tait RomineW este socotit Neagoe Basarab32, dar nici el nu a putut urca pe tron decal ca fiu natural, prezumptivsau real, al lui Basarab Tepelu§, pe care §i-1 revendica drept parinte. incepand cu a douajumatate a secolului al XV-lea, "vlastel" 0 "vlas- telin" sunt termeni mentionati din ce in ce mai des in cancelariile Tarii Romine§ti §i Moldovei, generalizándu-se treptat, astfel incit o data cu deceniul al treilea al secolului al XVI-lea "capataintelesul general de dregä- -310www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE tor sau sfetnic", de mare boier, de nobil33. intocmai ca in scrierile cronicarilor Macarie,Azarie §i Eftimie, care vorbesc despre cererea fkutaluiPetru Rare§ de cite loan Zapolya "ca si-i vie in ajutor impotriva vlastelinilor rasculati ai acelei tari"34 - adica a nobililor transilvineni -, sau despre "pribegii de la le§i" care "§i-au aflat voievod, ales de Cel de Sus, pe Alexandru , unul dintre vlasteli... $i au primit ajutor de la August, craiul le§esc, §i indata au pornit sa ja donmia. Si nimeni nu era si le stea impotriva. Au intrat raraimpotrivire. Si s-a adunat tot poporul 0 capeteraile o§tilor §i episcopii §'I vlastelii §i tot sfatul §i au ridicat pe Alexandru la denmi- tatea domniei, la Hirlau, in palatul domnesc."35 Este exact aceea§i valoare semantica cu cea echivalata de unul din copi§tii romini chiar pe manuscri- sul "Cronicii bizantino-bulgare ", cum observa insu§i loan Bogdan, fall a incerca 'rasa vreo conexiune cu pasajul despre batilia de la Rovine: "Astfel panovi, care constituie o glosa moldoveneasca la vlastek dinainte."36 D. Prin compararea pasajelor citate mai sus din Macarie §'I Azarie observam: ' - Atunci cind se refera la Stefan Lacusti, primul domn al Moldovei instalat ca urmare a vointei exprese a Imp eriului (Roman, in timp ce prin aceegi vointa Petru Rare§ era scos din domnie §*1 se afla "fugar" in Ciceul transilvan - §i aici e de gäsit, cum spuneam, cli§eul mental ce l-a determinat pe interpolator sal creadi pe Mircea aflatintr-o aceegi situatie37 -, Macarie, partizan al lui Rare§, 11 califica drept "un oarecare 5tefan"38, cici nu-i putea contesta calitatea, recunoscuta in epoci, de "os domnesc", decurgind din acelgi drept cu al lui Petru Rare§ - ambii fiind descendenti de-ailui Stefan cel Mare §i Sant"; iar folosirea bizarei formulari ce spune ca Soliman l-a lint ca stipin al domniei"4° nu implica negarea dreptului la tronpentru Stefan Läcusta, ci doar preferinta cronicarului pentru Rare§. - De-a dreptul invers stau lucrurile cu Alexandru Lipu§neanu, ramas in traditia tkii ca domn legitimat - dupä ridicarea in -311www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA scaun doar prin casatoria cu doamna Ruxandra, fiica lui Petru Rares41 ; pentru el, Azarie care-I stie de "vlastel" si nu de "os domnesc" , precizeaza ca dupl uciderea de cite boieri a lui Stefan Rare§ "legile domniei si stapinirea nu s-au intrerupt, ci ca s't cum ar fi primit sfat de laDumnezeu, pribegii de la lest pomeniti mai sus, si-au aflatvoievod ales de Ce! de Sus, pe Alexandru, unul dintre vlasteli"42. Fiind deci constient ca prin "regicidul" asupra fiului lui Rare§ g nevenirea la tron a unui membru al familiei domnitoare totusi "legile domniei g stapinirea" au fost brutal violate, se vede obligat sa recurga la un artificiu retoric, Wind impresia el i-ar legitima alegerea prin "voia Celui de Sus", dar o face intr-un mod a carui nuanta dubitativa este extrem de strivezie: caci, "ca s't cum ar fi primit sfat", este o sintagmä menita mai degrabasa starneascaindoiala, deck s-o risipeascd, la fel ctun precizarea ca vlastelii "si-au aflat voievode dintre ei, aratä ciar ca. domnul "aflat" deci nu ales nu era din familia domnitoare, dar ca, oricum, dad faptul totusi s-a intimplat, el n-ar fi fost posibil, fireste, decit cu "voia Celui de Sus". $i cum domnul trebuia sa aiba dubla legitimare, a lui Dumnezeu s't a "stärilor", cronicarul o invoca si pe aceasta din urma43. - Avem de a face aici nu numai cu doul situatii deosebite, ci cu o schimbare neta de mentalitate: in timp ce Macarie, scriind din poruncalui Petru Rares, este doar partinitor fata de acesta in raport cu alti pretenden, care sunt, top, membri ai casei domnitoare, Azarie isi redacteaza cronica (in jurul anului 1575)44 intr-0 Moldova pe tronul careia se perindasera, in afara de Lapusneanu, "un oarecare Despot, de la nemti, ntunindu-se pe sine fiu de domn"45, "un om oarecare intre boieri, anume Toma... ridicat atunci domn de catre ostasi"46, "un oarecare surghiunit in cetatea Rodos, anume loan"47, o Moldova spre care incepusera sa se indrepte, rind pe rind, "pretendentii de cariera"48, de felul acelui -312www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE "oarecare talharpreavestit, anume Dumitrgcu", venit si "ja domnia" insotit de "o multime de ogeni inarmati, barbati talhari"49. Si daca Moldova lui Macarie mai era, in spirit, MCA tara mo§tenita de la Stefan cel Mare, inconjurati de "fiare pagane§ti"5° §i atacata de Soliman, "acel trufa ,5 stapânitor al turcilor"51, pentru Moldova lui Eftimie §i Azarie "Tarigradul" insemna deja "la marele hnparat singur sap anitor, unde se nume§te la Poarta impärateascr52, §i unde sultanul "privea cu ochi preablanzi §i milostivi"53 Cite cel care urma sa "prhneasca steagul domniei"54. Era Moldova in care loan Golai, "cel dintai dintre sfetnici, barbat cu ganduri bune §i sfetnic bineinchipuit", ii spunea lui loan Voda ce! Viteaz: "Sau pleaca-ti capul in fata imparatului, sau plead §i du-te in tari straine, dar cu turcii nu te apuca de lupti"55. lar cand acesta totu§i a indriznit s-o fad, Azarie ii adreseaza o imprecatie de o violenta neobi§nuita §i, pentru noi, edificatoare: "0, tu cel mai rau decal rah, nepotul minciunii, loane, fiu al diavolului, prin tradarea ta §i narävire de§artd, ai adus tara la pieire."56 Aceasta este, deci, Moldova in care Isaia de la Slatina copia "Cronica bizantino-bulgard". Dupa parerea noastra, este timpul 0 locul in masura sa genereze structura mentala din perspectiva careia citirea pasajului in discutie capata o coerenta logica precisa, iar cuvantul "vlastel" conotatia exacta din cronica. a aglutinArii sau interpolarii , un lucru este ciar: "informatia" "Cronicii bixantino-bulgare" despre fuga "sci"inlocuirea lui Mircea dupà bitilia de Dar, indiferent pe care dintre ipoteze le-am alege la Rovine nu are nici o valoare. Toate documentele $iizvoarele, contemporane Cu evenimentele sau mai tarzii, infirmd aceastd unicA i izolatà marturie ce a facut o carierd absurdd, falsificdnd aproape un seco!, din cauza credibilittitii acordate, imaginea voievodului # realitatea evenimentelor petrecute in primdvara §1 vara anului 1395 313www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. NIA * * * Si incercim, acum, si reconstituim succesiunea reali a celor intimplate, 1 'Asindu-lsi vorbeasel pe insu0 regele Sigismund de Luxemburg despre ce a ficut 0 despre partea ce i-a revenit in confruntarearomino-otomani din 1395. Pentru aceasta, se cere limuriti, inainte de toate, MISIUNEA BANULUI STEFAN DE LOSONCZ, care a precedat aparitiaregelui la sud de Carpati. Acest personaj a intrat in istoriografia epoch lui Mircea prin pana cronicarului loan de Thur6cz, care i-a creat o biografie fantastici 0 eronati57. Ea avea insi la origine un simbure real, fiindci Stefan de Losoncz a fostintr-adevir trimis in Tara Romineasci 0 a murit acolo, dar nu In ciraunstantele imaginate de Thur6cz. Dei au cunoscut 0 folosit cronica lui Thurkz, nici Gebhardi, nici Engel, nici Kogilniceanu, niciHurmuzaki, niciHasdeu, nici Xenopol58, nici Onciul nu acordi acestui personaj vreun rost in evenimentele petrecute In Tara Româneasci in decursul anului 1395. Primul care-1 descoperi in aceasti ipostazi, in 1915, este Nicolae Iorga. Referindu-se la faptul CA dupi 1390 "incepe vremea luptelor comune impotriva turcilor §i, dad trupele ungure§ti intri in Tara Romineasci, ele au misiune de a da ajutor domnilor ce se striduiesc pentru ocrotirea Creginitilii", marele istoric continua.. "Astfel, la 1395, dupi ce Mircea, bd tutla Rovine, urmäritpilnd la Argq de avangarda otomanii, trecuse la Bra§ov pentru a cere ajutor, se trimit cete ardelene cu comandanfi cunosctitork S'tefan de Losoncz, fost ban de Severin, inainte ca s 'A se fi dat cetatea in mlinile domnului muntean, §i Stefan Bebek, fiul poate al acelui Dionisie care §i el purtase acest titlu severinean."59 Firi a cunokste acest text al lui Nicolae Iorga (in once caz nu-lciteazi), dar reluindu-i ideeaintocmai, istoricul ungurKarácsonyiJános va face din Stefan de Losoncz un veritabil erou de epopee, descoperindu-i un rol In luptele pentru pretinsa "restaurare a lui Mircea F. in articolulAidoika 314www.dacoromanica.ro MIRCEA CFI MARE rdzboi comun al ungurilor fi romanilor impotriva turcilor, apirut in 192460, istoricul maghiar porne§te, la rindu-i, de la aceea0 premisi ca g N. lorga in anu11915. Si anume ca: "La 10 octombrie 1394, Mircea, voievodul muntean, a suferit in lupta de la Rovine, cintati de poetii sirbi, o infringere atit de mare din partea turcilor si sirbilor, tacit cuboierii 0 cu cetele care i-au rimas credincioase a fost silit si treaci Carpa0i 0 si caute scipare in Ardeal. Aflând despre aceasta, regele Ungariei Sigismund, care in toanuia anului 13941'0 avea tabira in imprejurimile Timi§oarei, s-aindreptat in graba" spre Ardeal, o in ianuarie-februarie 1395, dupi ce 1-a silit 0 pe voievodul Moldovei tefan sa. depuni omagiu pentru prima dad, de la mijlocul lunii februarie o pinal la 8 martie s-a odihnit la Bra§ov de ostenelile campaniei61. In acest ristimp I-a chemat la sine pe Mircea 0, dupal ce a luat 0 de la el 0 de la boierii Ai jurAinântul de credinti, a intrat cu el in alianti pentru rec4tigarea Munteniei." Numai CI regele continua Karicsonyi nu a putut porni personal In campania de recuperare pentru Mircea a tronului pierdut de acesta, deoarece "trebuia neaparat sali viziteze intii sotia bolnava, 0 din aceasta cauza a plecat spre Buda... Dar regele Sigismund nu 0-a calcatpromisiunea, ci a Idsat oastea regalei In grija lui Losonczy fi Bebek Ferencz, pe care i-a trimis pentru ocuparea Munteniei. La aceasa armata trebuiau si se alature §i unititile române§ti care au primit ordin de la Mircea. Mircea nu era obligat sa participe personal."62 In continuare, istoricul maghiar explici de ce a fost ales tocmai Stefan de Losoncz pentru aceasta misiune de "restaurare" a luí Mircea pe tron: pentru trecutul sau de credincios partizan al lui SiOsmund 0 pentru experienta care-1 familiarizase cu modul de luptä al turcilor 0 cu realiatile romine§ti. Expeditia lui se termini insa dezastruos (dupi ctun a consemnat in cronica sa loan de Thurócz)63. La 16 septembrie 1395 (corect: 19 septem- brie)64 cancelaria regala il amintea ca mort. Drept care, Karicsonyi continua: "Din cauza pierderii batiliei a trebuit ca Sigismund si mearga personal in ajutorul lui Mircea, in hmie 1395. Nu putea si meargi pe 315 www.dacoromanica.ro ALExANDRu V. DITA drumul cel mai scurt catre Or§ova §i a ocolit pe drumul Brgovului (la 21 iunie a fost deja in tabara de la Bra§ov) §i atacand armata turci in spate, pe la Cámpulung, a ajuns la cuibul turcilor la Turnu Magurele." Moartea lui Stefan de Losoncz continua Karácsonyi §i infrangerea detgamentului säu de catre Wile turce§ti s-au intiparit in memoria contemporanilor §i urmgilor, aparand §i o legenda, relatad de Thureicz: dupa unul sau doi ant ducandu-se pe campul de lupti, ni§te oameni au descoperit acolo un cap care a cerut si-i fie adus un duhovnic §i, dupi ce s-a spovedit, a murit65. Karácsonyi Janos crede ca acel duhovnic nu putea fi decat un preot catolic, §i ca era unfranciscan, ceea ce explica de ce legenda mai este consemnata in predica altui franciscan, TemesvariPelbart. Thurelcz, la rándul sau, afirma ea detine §tirea de la Orszagy Mihaly, un bateau guvernator, care avusese mo§ie vecina cu a lui Stefan de Losoncz §i care, la randu-i, o auzise tot de la franciscani. Cum franciscanii nu se aflau decat prin partile Timi§oarei §i Caransebe§ului, istoricul maghiar conchide ca oastea condus A de Stefan de Losoncz a pitruns in Tara Romaneasca din vest, §i a fost interceptad imediat de otomani, care au distruso §i au ucis pe conducator. "Se intelege din aceasta ea moartea eroica a lui Los onczy a fost intre Or§ova §i Turnu Severin."66 Ipoteza lui Karácsonyi Janos asupra directiei din care a venit in Tara Románeasca Stefan de Losoncz poate fi discutata67, dar oricum nu pornindu-se de la legenda relatata de Thurécz care este lipsid de once valoare istorica. Totu§i trebuie remarcata perfecta contradictie ce se creeazá datorita intinerariului presupus de istoricul ungur, cu afirmatia sa de mai inainte, cum caregele,pleclindde la Brapv in viziti i la sotia sa, bolnavti la Buda, a kisat pe mana luisSlefin de Losoncz si a lui Bebek Wile regale, trimitanduri imediat in expeditia din Tara Romaneasca. Or, nici pe acele timpuri, de la Brapv nu se putea ajunge "intre Orpva §i Severin" I In ceea ce prive§te caracterul expeditiei intreprinse de Stefan de Los oncz in Tara Romlneasca, el nu mai admite nici o discutie. Nu a fost, cu 316 www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE siguranti, o "expeditie de recuperare" i nu a reprezentat "al doilearázboi comun al ungurilor i românilor impotriva turcilor", ci a fost un simplu episod pe fundalul marii confruntdri romlino-otomane din anu11395. Dacd admitem itinerariul lui K arácsonyi (excluzind, pentru aceasta, ideea, de altfel absurdi, cA Sigismund se putea dispensa de °stile sale, trimitandu-le sub comanda celor doi in Tara Romineasci), reiese ci Stefan de Losoncz i ostenii sAi n-au apucat sA inainteze mare lucru pe teritoriul Tait Românesti care se dovedeste impAnzit deja de trupele otomane, a cdror directie principall de atac era capitala neputind deci realiza jonctiunea cu trupele voievodului Mirceasineavand, prinurmare, nici un rol in luptele din Tara Româneasci. Despre episodul Stefan de Losoncz avem Insá märturia directi a lui Sigismund, cunoscuti i lui Karácsonyi, dar interpretati eronat din cauza premisei gresite de la care pornise. Nu pentru a-si "vizita regina bolnavi" s-aintors regele la Buda, dupl semnarea tratatului de la Brasov, cifiindci deocamdatà prezenta sa in Tara RomâneascA nu era necesari Expeditia la care se astepta din partea turcilor, i poate a lui Baiazid, nu o vedea iminenta, dad tinem seama cAIn septembrie 1394 el declará CA voia sa pomeascá o ofensivá antiotomanA in mai 139568, lar situatia lui Mircea nu era, la 7 martie 1395, aceea imaginad de N. lorga i Karácsonyi. Abia in momentul cánd allá ca expeditia sultanali se declansase, Sigismund decreteaza mobilizarea, iar prima lui misuri este aceea de a ordona lui Stefan de Losoncz i magistrului Francisc Bebek sA porneasci inaintea venirii sale si a ostii regale, in sprijinul lui Mircea. lad ce scrie regele, in acest sens, la 6 aprilie 1395 din Petermonastura: credinciosului siu, "Porunca Ins4i a domnului nostru regele magistrului Grigore de Beclean, cavaler al curtii noastre, sInitate §i milostivire. .Filndcá noi am hotel?* si trimitem acum pe mdrilii bdrbati Reran de Lossonch, fostul ban, ssipe magistrulFrancisc,fiulfostzdui comite Wan de Bubek, ipe alfi baroni, cavaleri $ifrunta# de-ai 317 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V DITA no,stri in expedifianoastriipe care ofacemimpotriva turcilor in Tara Româneascä, cu oamenii lor, de aceea poruncim, cu tdrie ,si strd,snicie, credinteivoastre §i voim cu tot dinadinsul ca, indati ce yeti vedea scrisoarea de fati, voi in§ivi si vi duceti In numele nostru in aceasti expeditie ostieasci a noastri din acele pirti ale Tárii Romine§ti, §i In mijlocul oamenilor no§tri mai sus-zi§i si stall l si locuiti cu dIn§ii acolo, §i si fiti datori a cerceta pe oamenii no§tri In fiecare luni, i a vedea ca acei cdrora le-am impartit banii no§tri dupi numirul lincilor, si aibi fiecare lance, eke doi arcgi sau sigetari buni, lar aceia cirora se §tie cà noi le-am Imp irtit banii no§tri dupinumirul arcgilor sau sigetarilor, si fie datori a avea de fapt arca§i buril l destoinici" etc.° La 6 aprilie 1395 se daduseri deci dispoziiiile de mobilizare §iseavan- saserd baniipentruplata ogenilor. Totodatä se anunta hotarir' ea de a fi trim* Stefan de Losoncz i Francisc Bebek. La 8 mai $tefan de Losoncz nu plecase incA in Tara Româneasca. El se afla la Buda, unde apare prezent la un proces", alt fapt care exclude posibilitatea ca, imediat dupl semnarea tratatului de la Bra.5ov, Stefan de Losoncz si fi pornit in fruntea "o§tilor regale", "hicredintate" lui i lui Francisc Bebek, spre a-I "rea§eza" pe Mircea pe tronn. Ce s-a intâmplat cu fostul ban dupa aceasta data de 8 mai 1395 ne intrezArim scrisoarea lui Sigismund ate loan de Paztoch, document esential pentru cunogterea evenimentelor anului 1395 din punctul de vedere al lui Sigismund. Documentul a fost publicat prima oari de Victor Motogna72, §i e datat precis: 23 martie 1399. Ne intereseazà, aici, urmätorul pasaj: "Nu este ingiduitiintArzierea, cum s-aintimplat altàdatä, anume pe vremea lui Stefan, banul de Losonch, când am fost nevoiti si dim de trei ori solda inainte de a fi putut strânge toati armata, §i, mai inainte de a fi stransa din to ate partile, a pierit de sabia turcilor numitul stefan impreuna cu ostasii sal, din pricina nepisdrii §i intArzierii altora, indatorati §i ei."73 Stim, tot din actele regelui, cä oastea regard reu§ise s 5. se strângd "din toate pdrtile" la Brgov, in jurul datei de 21 iunie. Deci moartealui Stefan 318 www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL MARE de Losoncz intemenise dupä mkturiaregelui, consemnati in scris patru ani dupi evenimente inainte de aceasti data'. Nimic altceva nu se mai poate spune cu certitudine, chiar daci faptul a läsat calaberi ipotezelor, devenite uneori adevärate romane de aventuri. Am vizut "scenariur luiKaricsonyi, al doileain ordine cronologici din cele suscitate de acest personaj. Thurócz il amestecase in evenimente cu totul fictive si apartinind unui moment istoric imposibil de precizat75. Karicsonyi guise din el un erou al "expeditiilor de recuperare" initiate de generosul rege ungar. Victor Motogna, in studiul citat, i-a prelungit viata cu mai mult de o luni, spre a-1 face prezent in luptele din iulie-august, presupuse de el, dintre Mircea si Baiazid. La o datare aseminitoare ajunsese si Ilie Minea, a drui lucrare Motogna declari ci nu o cunoscuse când si-a scris studiul siu76. Dar cel care-i di banului Stefan locul cel mai insemnat in istoria lui Mircea I este PP. Panaitescu. Dupiautorul monografieiMircea cel Beltran, nu altul deck Stefan de Losoncz ar fi condus detasamentul de 400 de osteni ucisi de turci sub ochii regelui, de care vorbeste Cronica de la Saint Denisn. intr-o ampli si promptä recenzie, Constantin C. Giurescu a demonstrat totala lipsi de legiturd intre cei 400 de lincieri si expeditia lui Stefan de Losoncz subliniind faptul CA in cronica francezi se vorbeste foarte limpede de un detasament de avangardi, aflat, fireste, inaintea grosului ostirii regale, care venea la o distanti ce i-a permis regelui si asiste la bitilie. Deci nu poate fi vorba de expeditia condusi de Stefan de Losoncz, ci despre avangarda intregii armate dupd infringerea cireia regele cheami "la sfat de indati pe ostasi, micar ci unii dintre ei socoteau demn a pirisi locul s'i a fugi". Detasamentul autonom condus de Stefan de Losoncz iese, prin urmare, automat din disaitie, deoarece el n-a constituit avangarda nici unei ostiri, cu atit mai putin a celei conduse de Sigismund de Luxemburg pe care o precede la mare distanti in timp78. Pe baza gresitei interpreari a prepozitiei ad din expresia adpartes 319 www.dacoromanica.ro ALOCANDRU V. DITA Transalpinas ("citre pirtile Tilt Romine§ti") dintr-o diplomi emisi de Sigismund , Barbu CAmpina citind "dincolo de partile Tdrii Roma- negi" a imaginat o vasti "expeditie dobrogeani" a lui Stefan de Losoncz §i i-a compuso istorie ce tine in intregime de fantezia speculativi remarcabill a istoricului79, dar nu are nici un punct de contact cu documentelem. Aces tea ne spun numai ce s-a vizut mai sus: ca la 6 aprilie 1395 se hotirise deja ca $tefan de Losoncz si plece in Tara Romineasci spre a da ajutor lui Mircea I impotriva invaziei otomane din primbara anului 1395, dar nu plecase din Buda nici la inceputul lunii mai, i CA a murit in circumstante deocamdati neprecizate In aminunt, inainte de sfiritul lunii iunie 1395. CAnd anume a ajuns cel ce la 8 mai Inca nu plecase din Buda §i ce va fi ficut pe teritoriul Tirii Rominegi inainte de a pieri de sabia otomani oricum nu in lupta de la Rovine, unde n-a avut timp s'A ajungi, iati ceca ce deocamdati nu se poate stabili. RimAne ca even tuale descoperiri de noi documente si largeasci aria cunogintelor noastre despre acest personaj". * * * Trecem acum la ceea ce poate fi munit "GESTA VALAHA" a lui Sigismund, deoarece detinem de la insu0 regele istoria expeditiei sale in Tara Romineasci. Ea a fost consemnati in doui versiuni foarte diferite i aproape contradictorii, redactate la numai cateva luni una de alta, ceca ce la fel cu avatarurile informatiei transmise regelui Frantei ne pune in fata unor procedee ale cancelariei 0 "propagandei" ungare destul de discutabile. Ca §i cronicarii otomani, cronicarul-rege Sigismund manipuleazi realititile istorice in fimctie nu de adevir, ci de interesele 0 susceptibilititile sale, ceca ce ne obligi si confruntim in permanenti cele spuse de el in diferite ocazii 0 mai ales siraportim aceste spuse la totalitatea izvoarelor, spre a deosebi adevirul fie 0 imputinat s au deformat de fantezia P uri82. Si urmirim procedeele direct pe texte. Mai intli, prima versiune -320www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL MARE consemnata in diplomele eliberate fratilor loan 0 Nicolae de Gara §i, respectiv, loan de Maroth: La 6 iunie 1397, deci exact dupd doi anide cand Wile conduse de Sigismundreu0serä sä se adune la Bra,sov 0 se pregei teau sd tread: in Tara Romdneasca (unde bdtdlia de la Rovine se dei duse 0 de unde Baiazidplecase), Sigismund elibereazà, din Strigoniu, fratilor Nicolae §i loan de Gara, o diplomA in care, dupä ce le enumerd diferitele merite, continuà in felul urmdtor: "Ceva mai inainte, aceste slujbe au fost implinite cu vrednicie, acum ap r o ap e trei ani83 , cand inaltimea noastra, ridicand o oaste puternici de credincio0 osta0 ai regatului nostru, a pornit spre Tara no astra Romaneasca g dupd trecerea celei mai mari parti... a Tarn noastre Romane0i, indreptandu-ne asediul asupra cetatii noastre numiteNicopol, unde se afla multimeapreacruzilor turci, care ii atacau pe cre0ini, §i lovindu-i cu putere acea cetate, cu ajutorul lui Hristos, dupa o luptd crancenk alaturi cu acel domn Nicolae, vlästarul raposatului Nicolae palatinul, sus-numit, g cu ceilalti supu0 credincio0 ainNtri, care s-au luptat cu ravnavreme indelungati acolo cu aceiturci, indurand raniri, ucideri i rani cumplite... Si, dupi ce am ant castelani credinciosi in acea cetate, ne-am indreptat inapoi de acolo cu laurii izbanzii spre tinuturile acestui regat al nostru, al Ungariei, i pe and urcam culmile muntilor, zise in vorbirea obi§nuita Posada (Pazzata), prin ni§te stramtori §i poteci inguste, stranse intre tukuri mart unde multimea romanilor statea la panda, aruncand cu cruzime, din paduri dese §i intunecoase, suliti vAdratoare §i sdgeti oträvite i inveninate asupra insotitorilor si supuglor nogri, amintitul Nicolae banul cu steagul §i cu multi de ai sal.. stand necurmat alaturi de noi pentru ocrotirea persoanei noastre 0 pentru o trecere mai feritä de primejdie §i nestanjenita sigurantä a intregii escorte, intocmai ca un leu infuriat, fati teami de moarte, §i respingand cu putere pe suspomenitii romani, care pandeau cu mainile inarmate, s-a straduit cu vrednicie sa ne ocroteasca 0 sa ne apere viteje0e pe noi 0 pe supugi no§tri de atacurile blestemate ale pomenitilor romani 0 de capcanele lor dupnanoase, nu fad mare ucidere 0 pierdere."84 321 www.dacoromanica.ro AuDcANDRu V DITA Aceastä diplomä a fost reinnoitä de cloud ori: lal august 1406 §i la 12 iulie 1408. De fiecare datä au intervenit unele modificari, §*1 anume: in diploma din 1 august 1406 apare informatia cd, dupä ce a fost cuceritä, cetatea Turnu a fost redatei lui Mircea. Textul modificat suna astfel: "Pe cand ingtimea noastrA pornise dtre partile noastre transalpine, insotit de o puternici o§tire a purtdtorilor de arme credincio§i, ,O strdbatusem o mare parte a partilor noastre transalpine, ajunsesem la o cetate numitd Nicopolul Mic, unde se instalase o multime de turci care &eau mari stricAciuni locuitorilor cre§tini, §i printr-un puternic atac räzboinic dat impreund cu acest Nicolae, urma§ al tiposatului palatin Nicolae mai sus-amintit, §i, impreunä cu ceilalti ai no§tri credincio§i, care s-au luptat cu turciiviteje§te timp indelungat, suferind vdtämlri 0 rini aduckoare de moarte, am reluat aceastà cetate sub conducerea lui Hristos, reocupind-o in chip audabil 0 Wind in ea castelani credincio0 §i am restituit-o fostului siu stipAn, lui Mircea voievodul transalpin, care fusese lipsit de stápfinirea ei de catre turci."85 Mai departe, descrierea luptei de la Posada se urmeazd cu exact acele4i cuvinte ca in diploma din 6 iunie 139786. in noua variantl din anul 1408 apare un amlnunt de foarte mare importantä: se di numele celui ce condusese atacul românilor "De asemenea, in sfIr§it, adunând o oaste puternid de credincio0 de al no§tri, noi, indreptându-ne spre Tara Româneascl, strab Aland aproape cea mai mare parte din pomenitele tinuturi, am impresurat cu putere cetatea Nicopolul Mic, unde siild§luia o mare multime de turci, §i am cuprins, nu &I vitejiile acelor fii ai rdposatului Nicolae palatinul, acea cetate Fi am ldsat-o in mdinile credincio,silor no,stri, ,si chiar lui Mircea, voievodul nostru al rdrii Ronainegi, care fusese asuprit de acei turci, i s-a fnapoiat stdpelnirea in numele acelor credincio0 ai noWi; in cele din urmA, intorcându-ne noiinapoi cu o fericia biruin- tà spre tara noastrà a Ungariei, indrizneata 0 invirto§ata multime a românilor, CONDUSA DE POMENITUL MIRCEA VOIEVODUL, ALUNECAT PE CALEA VECHII NECREDINTE, a inconjurat oastea 322 www.dacoromanica.ro MIRCEA CFI MARE noastrd, in treckorile foarte inguste ale muntilor, numite Posada, aruncând cu viclenie impotriva noastri §i alor no§tri sAgeti otravite §i ucigkoare. Si Ill intarziere, pomenitul Nicolae palatinul s-a pus impotrivd pentru noi, el insu§i cu ai sdi, caun scut de apArare, §i, indepartând cu vitejie nivala acelor români, nu Rd moartea §i ränirea multora din insotitorii luí, ne-a inlesnit noul íe§irea de pe acele drumuri."87 Comparând textul din 1397 cu cel din 1408 reiese cu evidentä cre§terea coeficientului de "istoricitate", naratiunea foarte abstractä din prima forma in care §i numele cetätii era incomplet, putänd fi confundat cu al Nicopolului sud-dunärean transformându-se intr-o coloratä filä de cronicd. Si mai apäsat apare acest caracter de cronicl in diploma eliberati pentru loan de Maroth, banul de Maeva, la 5 noiembrie 1403, diploml reinnoità la 4 aprilie 1404 §i 20 aprilie 1408: 7i apoi, pe cand dussmanul §.i persecutorul cumplit al crucii lui Hristos §1 alintregii credinte ortodoxe, Baiazid, sultanul turcilor, principalul du,sman al maiesteiiii noastre (capitalis nostre maiestatis emulus), intrase dussmei nege, cu o puternicei armatd a turcilor §1 a altor neamuri barbare inpcirtile noastre transalpine, devasta ndu-le ,O jefuindu-le in mare parte, ,O ocupase acolo cetatea noastrd a Nicopolului Mic de la Mircea voievod, ruda noastrei (familiari nostro),§Ildsase in ea oameni ai sell pentru a o pdstra , iar noi ne-am grdbit a merge cu o mare putere a noastrà impotriva cruzimii tiranice a acestui Baiazid, pentru a apara aceste pArti ale noastre, §i in special sus-numita cetate a Nicopolului Mic, acela§i Baiazid, atiând de venirea noastra s-a retras, iar noi am cucerit cetatea Nicopolului Mic din mainile oamenilor sAi."88 In continuare se relateazd vitejiile banului loan sävär§ite cu acel prilej. Cum loan de Maroth nu se distinsese §i in luptele de la Posada, episodul reintoarcerii regelui in tali nu mai este povestit, §i se trece la lupta de la Nicopole §i la redarea evenimentelor din Bulgaria, care este §i ea, pentru cancelaria regall "ad regnum nostrum Bulgarie cisfluvium Danubii". In varianta din 4 aprilie 1404 textul, editat de Fejér §i reprodus in Docu- 323 www.dacoromanica.ro AmANDRu V Dr' 'A menta Romaniae Historica, este identic, in gall de informatia refe- ritoare la retragerea lui Baiazid la auzul ve0i despre venirea regelui, informatie care aici nu mai apare89. Dar in diploma din 20 aprilie 1408, care are exact acela§i text (singura diferenta fiind numele lui Baiazid, scris aiciPayazyt)9° cu cea din 1403 §i din 1404, aceasti infor- matie reapare i ne dà cheia "disparitiei" sale din actul anterior: intrucat diploma din 4 aprilie 1404 nu s-a pastrat in original, ci intr-un "transumpt In actul capitlului din Buda, din 25 martie 1450"9', este mai mult ca sigur CA la transcriere copistul-editor din anul 1450 a skit un rand, cel care conti- nea cuvintele: "expungnaturiproperassemus, eodemque Bayzath ipso nostro adventusentiente retrotendendo", aflate intre "Castrum Minoris Nicopolis" §i "Castrum Minoris Nicopolis de manibus sue gentis expugnassemur". Rep etarea cuvintelor "Castrum Minoris Nicopolis" explica." alunecarea ochiului92. Pentru natura §i cronologia evenimentelor din prindvara g vara anului 1395, relatarea lui Sigismund din cele trei variante ale diplomei acordate fratilor Nicolae §i loan de Gara i din diploma (cu text invariabil) acordata lui loan de Maroth are o deosebita importanta. in primul rand, pentru cd aceasta relatare stabilege, fara posibilitate de contestare, faptul dei aparitia regelui in Tara Romaneascd a fost cauzati de expeditia sultanului Baiazid, la sosirea armatei regale, Baiazid nu se mai afla In tara. Deci, nu a existat o ciocnire directa intre rege i Baiazid. Cele relatate de Cronica de la Saint Denis sunt, in ceea ce-lprivege pe Sigismund de Luxemburg, pure fantezii, elaborate intr-o cancelaiie cea de la Buda grabita sá uzurpe zdrobitoarea victorie obtinud de ogenii lui Mircea la Rovine93. Cad o mare confruntare ungaro-otomana de ar fi avut loc n-ar fi lipsit din relatarea regelui ungar, cum observa hid din 1901 N. Iorga94. Dar ea neexistand, singura modalitate de a face din aceastd absentd un motiv de lauda a fost cum am vazut afirmatia cä Baiazid plecase... fiindca auzise de venirea regelui. Ca nu era yorba de o figura de stil a cancelariei, dornica sa flateze pe Sigismund, ci de o versiune oficiala, -324www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE care facuseinconjurul Europei, ne-o dovede§te faptul CA ajunsese §i la urechile lui Baiazid, care, iritat, 11 raspundea in toamna anului 1395: "Tu te lauzi pretutindeni spunind §i liudindu-te ci m-ai gonit de pe cimpul de lupti, ceea ce n-afost adevirat deoarece eu am hotirit si pirisesc cimpul de lupti din cauza unor situatii mai importante §i de aceea iti trimit tie aceasti scrisoare pentru ca siincetezi si te mai lauzi, intrucit in viitoarea luni martie voi veni negregt cu armata mea ca si te gisesc acolo unde ai fi sau oriunde te-ai gisi, §i pentru ca ilia de pe acum si incetezi si te mai lauzi cum CA m-ai fi gonit pe mine de pe campul de lupti §i ci nu a§ fi avut indrizneala si te a§tept."95 Diploma regald citata mai sus adevere§te atat pe Baiazid, cat §i pe solul ducelui de Mantua care a transmis aceasta §tire. Coroborate cu cronica lui Ibn Kemal singura scriere otomana care plaseaza in mod ciar campanialui Baiazidprimavara, §i il aratape sultan intorcandu-se imediat dupa confruntarea decisiva de la Rovine96 , informatiile regelui Sigismwid §*1 cele ale solului ducelui de Mantua (de care ne vom ocupa pe larg ceva mai departe) sunt in m'Asura sa infirme categoric §i teoría lui Ilie Minea (reluata recent de Gemil Tahsin)97, conform careia expeditia lui Baiazid ar fi avut loc in toamna lui 1395, §i tot atunci s-ar fi dat batalia de la Rovine. Teoria pe care o vom numi "Minea-Tahsin" are neajunsul ci transforma efectul (expeditia lui Sigismund) in cauza, §i cauza (expeditia lui Baiazid) in efect, §i pana la urma pe Sigismund (§i Mircea) in... agresori, iar pe Baiazid in aparator al intereselor sale dad' nu legitime, oricum, de inteles , la hotarul Dunarii98. Se mai vede cum regele a strdbdtut Tara Romdneascd lard dificultd,ti, pana ce a ajuns la Turnu, ceca ce dovedege cif Mircea cu oastea sa reu,sise safacdfata situatiei ,s1 sd-i alungepe invadatori , care nu se mai aflau deck in cetatea de pe malul Dunarii. Eliberarea acesteia este, prin urmare,singura isprava regald, pelarg infati§atd, §i fard a face nici cea mai vaga mentiune despre colaborarea o§tilorvoievodului Mircea. Dupa cum nu rdzbate, sub nici o forma, vreun ecou allupteloranterioare, 325www.dacoromanica.ro ALEXANDRU 1/. DITA purtate de romanii singuri i incununate de victoria de la Rovine. N-am fi tiut niciodati, din sursi ungari, despre aceasti victorie, dad" regele nu 0-ar fi asumat-o in varianta transmisi regelui Frantei !99Cât priveste "graba" pe care ar fi pus-o regele in a veni in ajutorul românilor lui Mircea, agresati de Baiazid, ne este suficientä propria mkturie a lui Sigismund din anul 1399, and aminteste cd a trebuit sä dea de trei ori leafa panä ce °stile s-au umit din loc i d din cauza acestei tärägdneli a murit banul Stefan.lw Ne vom ocupa acum de partea cea mai delicad a acestei "geste valahe" a regelui Sigismund: episodul nefericit de la "Pazzata" Posada. El preocupá istoriografia româneasd i internationall de peste cloud secole, iar rispunsurile incercate au fost dintre cele mai diverse.'m Au fost istorici carel-au condamnat pe Mircea pentru intoarcerea armelor contra fostului aliat si au dat explicatii defavorabile.1°2 Altii au vrut s scuze sau sä-1 indreptkeascd, motivänd dMircea s-a räzbunat, deoarece regele nu si-a tinut fägaduiala de a merge in cruciadä la sud de Dunke, cum convenise la Brasov, ci s-a intors acasä i I-a läsat pe Mircea singur in fata revansei la care se putea astepta din partealui Baiazid.'°3 S-a Osit 0 ad evarata explicatie ea si-a dobändit formularea cea mai clarä in studiul lui Barbu anume intentia regelui de a profita de prezenta sa ca aliat in Tara Romineasci spre a cuceri micar o parte din T. Campina eaw4, realizand in mod nesperat visul plätit de Carol Robert i Ludovic cel Mare cu ckeva räsunkoare infrangeri.m5 Din *ate pentru el, Sigismund nu a fäcut exceptie si a trebuit sä-si adauge numele längl ale celor doi ! Dar dintre toate explicatiile incercate, cea mai frecvend i aproape universal adoptad a fost a luiJirdeli, completad de N. Iorga: nu Mircea l-a atacat pe Sigismund, el "uzuipatorul" Vlad la sat de Baiazid106. Mai mult chiar, cancelaria lui Sigismund ar fi confundat pe Mircea cu Vlad, dad nu chiar i-ar fi trecut numele in diplomäpur i simplu'w. Or, tocmai aceasti ipotezi care parea cea mai avantajati trebuie exclusi de la inceput, pentru simplul motiv cá In momentul in care regele -326-www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE se reintorcea din campania sa Vlad inca nu aparuse pe scena politica a Tarn Romane§ti §i chiar de ar fi aparut, nu lui i s-ar fi putut imputa cd "a alunecat pe calea vechii necredinte", deoarece el nu ili luase niciodatil vreun angajament fatii de regele Ungariei, din moment ce cum ne spune singur In unkul act ril mas de la el fuese adus pe tron tocmai de dumanul lui Sigismund, regele Poloniei, Wladislav Jagiello. inainte de a incerca, la rândul nostru, sa deslu§im sensul real al eveni- mentelor, vom reproduce a douaversiune a lor, de care aminteam mai sus, aceea din diplomele emise de Sigismund pentru fratii loan, pefan §i Nicolae de Kanizsa Prima, purtand data de 8 decembrie 1397, din Timi§oara, lar cea de-a doua din 17 februarie 1401. Ambele contin acelgi text in partea ce motiveazd daniile regale prin meritele celor doi frati (traducerile din D.R.H. prezinta insa unele mici deosebiri, apartinand probabil unor traducdtori diferiti care nu s-au pus de acord)los. Este relatata mai intai expeditia regelui in Moldova, contra voievodului Stefan expeditie in care Stefan de Kanizsa, comite al secuilor, a jucat un rol insemnat , descriindu-se rezultatul luptei in acelgi mod in care Ibn Kemal l-a relatat pe acela al campaniei lui Baiazid din Tara Romaneasca, adevdrul fiind §i aici altu1.109 Dupa care diploma continua: "R in afarl de aceasta, dupá ce am sfIr0t 0 am indrit in chip vrednic de laudlaceste lucruri cu sus-pomenitii no§tri credincio0, dupà ce ne-am inapoiat in regatul Ungariei, când am ndvdlit cu mare oaste In Tara Romeineascd-, unde se puseserd 'in migare opputernice de romeini 0 de turd, care cdutau fi se nevoiau sd ne aducd pagube noud 0 tdrilor noastre, atunci pomenitul mArit Värbat, stefan de Kanizsa, cu ceata sa de ai sli §i ai fratelui säu bun, pomenitul nostru mare vistier (pe atunci trimis de noi in regatul Frantei 0 in alte locuri ale Italiei cu treburi §i solii de seaml ale noastre §i ale regatului nostru, duse §i purtate spre sporirea slavei noastre) 0 având cu el o numeroasi multime de osta0 bine armati cu arme de lupti, trudindu-se 327 www.dacoromanica.ro ALOCANDRU V. DITA pe urmele noastre §i in slujba noastrd, pe Mid noi puneam pe fiigd pe acei romet ni Fi turci cu fruntafii ,si cdpitanii tor, §1 (land asalt cetdfii numite Nicopolul Mic, a,sezat in pomenita Tard Roma'neascg ce se afta In mainile tor, am luat-o, cu ajutorullui Hristos, cufoarte mare vdrsare de sit nge a unor credincio,si de-ai no,stri §i, indeosebi, cu moartea tovarl§ilor pomenitului mArit bArbat, stefan de Kanizsa, care au luptat acolo cu inflddrare §i au fost rAniti de moarte. i am pus sA fie datà i rásati in málnile castelanilor no§tri."° Ce va fi determinat pe rege, la numai §ase luni de la redactarea diplomei pentru Nicolae §i loan de Gara, sa pla.smuiasca aceasta versiune fantezista, transformand expeditia sa antiotomanä (cum singur §i-o calificase In scrisoarea din 6 aprilie 1395) intr-una de "pedepsire" a une! "revolte" a valahilor aliati, chipurile, cu turcii, de la care ar fi cucerit Nicopolul Mic §i 1-ar fi lasat "castelanilor sal credinciog" este greu de spus fail convingerea de a nu gre§i. Constatil infuse" identitatea dintre versiunea acestor douei diplome si cea din cronicalui Thurécz, fapt care stabileste cu certitudine originea informatiei din croniali . De la Thurkz a trecut la Bonfinius, §i de la ace§tia doi la cronicarii §i istoricii ulteriorin2. Aceastä naratiune fantezistall3 contine totu§i un element real, care ne §i ajutd sä identificam faptul §i momentul istoric la care se refer* recucerirea cetatii 'Ilirnu (Nicopolul Mic) in vara lui 1395. Si in diploma anterior eliberata, dar mai ales aici, unde intregul context este parca anume creat spre a justifica misura luata, cetatea Turnu nu este redata lui Mircea, ci in ea se instaleazi o garnizoaniungara. Unii istorici n-au väzut ceva anormal in procedeul urmat (dei Sigismund mai tarziu a acoperit acest fapt, schimband versiunea initiald §i inlocuind-o cu varianta restituirii cetatii fostului ei stapan, precizand ins a c a "In numele acelor credincio0 ai nogri") §il-au privit ca intrand In prevederile tratatului de la Bra§ov"4. Mai trebuie observat un element important: faptul cd cetatea nu fusese redatd domnului Tdrii Romdnegi realitate recunoscuta de regele insu§i exclude din ambele diplome emive In 1397 once idee a 328 www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE unei "restaurdri" a lui Mircea, fie ,si numai ca stdpdn al cetcitii, necum al.. tarii intregi: fideles castellanos in eodem reliquendo" sau "et nos- trorum castellanorummanibusprorsus duximus applicandum et reliquendum" nu justified in nici un fel deductiile lui Huber. Abia in versiunea cea noud, din 1 august 1406, deci dupd 9 ani, apare formula "laudabiliter reobtinendo etfideles castellanos in eodem reliquend6, eorundemfidelium nostrorum tutaminibus, Merche voyvo- dam Transalpinum per Turkos de suo dominio depositum suo restituit pristino dominio". Nici chiar fortând textul, §i scotându-1 din context, cum a fdcut Huber, §i dupd el altii"5, nu putemspune cd prin "per Turkos de suo dominio depositum" Sigismund s-ar referi la scoaterea lui Mirceadin domnie §i lao restaurare a lui, deoarece este o imposibilitate gramaticald. De altfel, simplul fapt CA aceastä versiune a fost elaboratä dupd un deceniu §i cd ea std inflagrantd contrazicere cu ceea ce acelafi Sigismund spusese anterior, precum fifaptul cä tot ceea ce fiim acum despre mersul evenimentelor In 1395 impiedicd fi fortarea textului sa spunä ceea ce nu spune, fi scoaterea lui din context, anuleazd lectura 0 inteipretarea In discutie. Dupa parerea noastra care continua aici observatii antedoare1'6 ,intamplarea cu Nicopolul Mic,scos din miiinile turcilor spre a fi ocupat de "castelanii" regelui Sigismund, fmpreund cu precizarea drumului de intoarcere al regelui §i o§tirii sale, ne da ins4i cheia evenimentelor ulterioare. Cdci nu numai cä vechea ipotezd, a intoarcerii la Buda dupd aflarea mortii sotiei sale, §i intent- perea in felul acesta a expeditiei, a cdzut"7 rämänind doar intrebarea de ce a fost necesard aceastd motivare , dar astäzi §tim absolut sigur di regele Sigismund s-a indreptat cu ogile spre Severin §i ca "Pazzata" se afld in muntii Cernei, intre Or§ova §i Severin118. Dad regele voia sd se intoard pe drumul pe care venise, nu avea ce cduta la 24-25 august in Severin119. Or, acest itinerar ne indrepate§te sd presupunem cd dupä ce se instäpdnise asupra ceNtii Turnu, regele se îndreptase spre Severin 329 www.dacoromanica.ro ALExANDRu V. DITA din acelea,si motive care, odinioarci, constituiser a # obiectivul campanieilui Ludoviacel Mare, zii dei rnicitei de VlaicuVodd, unchiul aliatului de acum, aid" spre unul dintre esentialele fi indelung disputatele puncte de rivalitate munteano-maghiare"°. Mircea nu a putut face nimic impotriva armatei regale la Tumu, dar cum a observat Barbu Campina aceasta enorma greseala politica a lui Sigismund fasturna dintr-o datä alianta incheiatä la Brasov. Nu numai ca regele nu-si tinuse fagaduiala de a trece Dunarea si a intreprinde o cruciada eliberatoarel", nu numai cä pomind spre casa 11 rasa pe domnul TAM Românesti expus revansei otomane, care era de presupus ca nu putea sa intarzie; dar ii mai si ocupase militdreste punctul cel mai putemic de pe malul stang al Dunarii, ceea ce crea un cap de pod ungar pe teritoriul phi Romanesti intr-o zond strategica cheiel", iar acum se indrepta spre Severin. Cu once intentie va fi apucat regele acel drum, dupa evenimentele petrecute la Tumu, domnul roman nu mai putea ramane in expectativa. El a procedat ca si Basarab intemeietorul cu Carol Robert, ca si unchiul ski, Vlaicu, si tatal sat', Radu, cu Ludovic ce! Mare. Cert este ca Sigismund a compromis, in felul acesta, cel putin pentru moment, alianta conceputä la Brasov si linia politica ce-si gäsise consacrarea in tratatul de la 7 martie 1395, aka linia angajdrii fatise a domnului muntean alaturi de regele Ungariei in tentativa de stavilire s'i respingere a expansionismului otoman. Se crei, astfel, o situatie deosebit de grava, care punea Tara Romaneasca in fata a trei dusmani: Baiazid, sultanul invins si domic de revansa; regatul Poloniei, care vedea in tratatul de la Brasov anularea tuturor celor convenite anterior s'i il privea acum pe Mircea ca exponent al unei politici indreptate impotriva intereselor polone, si Sigismund de Luxemburg, aliatul de pana ieri, care dovedise ca nu este dispus a renunta definitiv la propriul program expansionist la sud de Carpati. 330www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE Aceastá conjuncturá internationald, care-i rápeavoievodului posibilitatea de manevrä in vederea unei reconcilien i imediate mäcar cu una dintre puterile in cauzl, i-a creat o situatie extrem de criticd §i pe plan intern. Se poate vorbi de o adevarata crizi politicI interni, care izbucneste In toamna anului 1395, când voievodul, dei invingitor atat impotriva lui Baiazid, eat si al lui Sigismund, se dovedeste a fi esuat in tentativa sa de a forma un front antiotoman puternic cu regatul ungar. Acest e§ec 'Area a da ca§tig de cauzá atitudinii sceptice adoptate de factorii politici de orientare antiungará §i propolonä, prin a cdror actiune i§i dobandise tronul."3 Faptul cd, la Bra§ov, Mircea intdre§te actul de colaborare militará cu Sigismund numai prin "pecètea cea mid", dovede§te cl angajamentul asumat it obligase personal, lipsa insemnelor de validare boieresti, ca si a pecetii tarii, fiind nu o intimplare, si cu atat mai putin o dovadä cd bátália de la Rovine avusese loc la 10 octombrie 1394 cum atät de ades s-a sustinut"4, ci tocmai dovada unui gest politic fata de care factorul de decizie al statului, adici sfatul, isi manifesta astfel retinerea, acordându-i insi domnului posibilitatea sa-si puna in practica strategia politick pe care si-o asuma in exclusivitate. Numai ca absenta lui Sigismund in momentele cele mai critice, and tara a trebuit sd se salveze de invazie exclusiv prin efort propriu, urmatá apoi de neinspirata idee a regelui sau, mai mult ca sigur, a anturajului de a abandona lupta antiotomanä §i. de ali instaura stapinirea asupra unui teritoriu al phi Române§ti, au infirmat optiunea politicd adoptata conjunctural de Mircea, constituind totodatá argumente decisive pentru cei ce nu fuseserá dispu§i sä vadá in expansionismul otoman un motiv de subestimare al celui ungar, cu care se confruntau de aka timp. In felul acesta s-au creat premisele une sciziuni la nivelul factorilor politici de decizie, sciziune pecare interventia externd avea sä. o declan§eze foarte curând. A§a se prezinta, dupl pdrerea noasträ, momentul care pregAte§te "anul de cumpAna" al domniei lui Mircea I, cand se reuseste a fi inlaturat din capitala sa de la Arges si inlocuit cu Vlad. 331 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V: DITA Constan tin M. Cogellniceanu, fiul marelui istoric §i om de stat, este primul care, Ind din anu11910, se ridiclimpotriva teoriei lui Jirdek, preluatd intre timp ga cum am vazut de N. lorga, Dimitre Onciul §. a. Textul säu se cere reactualizat in intregime, deoarece contine cea mai ciará criticl a numitei Existä un document din 1396 din care rezulti cämn timpul domniei lui Mircea cel Bàtrân, pe la ace st an, un oarecare Vlad reu0se a indepärta pe acesta de pe tron i a-1 ocupa el. Regretatul Hasdeu identificase pe acest Vlad cu fiul lui Mircea, cu Vlad Dracul. Domnul Iorga a aritat ace asta nu e cu putinti deoarece in diploma din 1430 e vorba de Vlad (Dracul) un Unit- crescut in curtea regall din Budap esta, pe and Vlad din 1396 era insurat §i avea copii, dupi cum rezulti din diploma Regelui Sigismund din 1397; 0 dealtmintrelea, admitind ci el si fi avut la 1396, and apuci tronul, cel putin doui zeci de ani, pe la 1435, cind ar fi urcat treptele tronului pentru a doua oari, ar fi fost cel putin in virsti de cincizeci i noui" de ani. Dar Vlad nu a putut fi, cum sustine domnullorga, un simplu boer. Aceasti posibilitate pe acele timpuri este exclusi De-altmintrelea sorgintea la care se refèrei domnul Iorga, de,sl nu o zice exp res, este cronica sarbeascei (= "bizantino-bulgari" AVD) care nu spune domnul pus de turci arfi Jost unul din boierii tdrii, ciunul din vila, din dinastia Ora El era dar din neamulluiMircea,probabilunfrate mai mic al sciu. Deasemenea nu putem admite pdrerea domnului Iorga (hod care Ylad arfifostpusDomn deja 'in toamna anului 1394. Notita din cronica sarbeasci dupd care Sultanul, dupi invingerea sa la Rovine in 10 octombrie 1394, ar fi pus Domn pe unul din dinastia tárii, se referd de sigur la Vlad daranul cänd afost pus Domn, trebuie silfie gressit, ccici nu e admisibil ca Sultanul invins cu desdveirolre chiar dupd aceastil cronicd scifipututpune un Domn contra invingtitorului sciu Mircea. Evident ci cronica din grepli pune acest eveniment la 1394, pe dud in realitate apucarea tronului de Ylad cu ajutorul Turcilor ci sub protec,tiunea Regelui Poloniei, nu auca loc dealt in 1396 cum es te adeverit atit prin diploma sa din acest an precum i prin aceea a Regelui Sigismund din 1397. 332 www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE In cea dintli, Vlad zice anume ci a dobandit domnia de curand "nuper" de la Regele §i Regina Poloniei, iar in a doua Regele Sigismund zice, vorbind de trecerea lui Stirbor prin Tara Romineascd in toamna anului 1396 spre Nicopole, ciVlad fusese pus atunci - protunc, Domn de citre nrci, adid tocmai ca 0 Vlad in diploma sa. Dealtmintrelea dad' Vlad ar fi domnit cum admite domnul Iorga din 1394-1397, dacd prin urmare el arfi fostDomn la 1395, cand Mircea fncheia tratatul sau de aliantd cu Sigismund, neapd rat cd una din conditiunile acestui tractat, saumaibine zis principala, arfifostreintegrarea sa pe tronul usurpat Ei bine nu numai cd nu e nici un cuvant despre aceasta, dar din toatd concepliunea tractanduirezultd In mod nediscutabil cum cd Mircea la acea epoca era Domn netdgdduit In Tara Roma neascd. Vlad n-a apucat tronul deck dupd cucerirea Nicopolei Mici din 1395 de Sigismund 'in unire cu Mircea, fn primavara anului 1396 dupd cum rezultd din sus zisele diplome. In vara tArzie a anului 1396 Stibor intrà in Tara Româneasci §i dupl o lupti crâncenA in care Vlad este chiar rdnit, il bate 0-1 alungd; apoi Stibor g Mircea trec Dundrea §i se intrunesc cu armatele cre0ine dinaintea Nicopolei. Dupd aceastd luptl nefericità, dupà care Vlad reveni in Tara Româneascd §i reocupitronul, in anulviitor 1397, 8tibor revine in Tara Româneascl, asediazd pe Vlad in cetatea Dâmbovitei, o ja cu asalt, prinde pe Vlad §i-1 trimite impreunä cu sotia sa §i Cu copiii säi la Budapesta. Vlad dar, in realitate, a domnit in 1396-1397. De aceea gre§e§te domnul lorga atribuind victoria repurtatà la Posada In 1395 asupra lui Sigismund lui Vlad, pe când victoria revine tot marelui Mircea. Domnul Iorga presupune din diploma lui Sigismund din 1408 In care se aminte0e de aceastà idringere s-ar fi confundat Mircea cu Vlad. Aceastd tdlnuicire este imposibild Sigismund zice insu,s1 anume cil a fost atacat de Mircea care, adaoge el, alunecase pe povarnipl vechei necredinte ,si al nerecunogiintei, ceea ce In nici un caz nu s-ar potrivi cu Wad, cici acesta niciodati nu fusese supus Regelui Ungariei Sigismund, nerecunoscând de adevArat mo0enitor al tronului ungar deck pe Vladislav Regele Polo niei ca sot al Edvigei."5 -333www.dacoromanica.ro AilD ochii g indreptind de jur imprejur cu rivna milostivei compltimiri luarea noastrd aminte spre grelele §i prea apdAtoarele suferinte ale cre§tinilor §i vizand> cum infricopta turmd a cre§tinilor este chinuità de cruzimea turceascä, cum unii sunt adu§i in jugul celei mai injositoare robii, iar altii sunt dati pierzArii prin cruda lor Opunere cuvArful spadei §i vdzind> ici teama §i auzind>, colo bocete §i dincolo gemete, in pirtile cre§tine, spre necinstea, ru§inea §i mare turburare a cre§tinilor §i spre dispretuirea dumnezeirii §i marea supdrare a creginitAtii, , apdar, din compitimire §i din curata rivni de apärare o pentru a pedepsi pe cruzii du§mani ai cre§tinilor, ba chiar aiinsu§i Mântuitorului nostru, §i pentru a ap Ara statul, chemii ndfeluriti locuitori inarman, din regatul nostru ,s1 din celetalte pri, i ridicandputernia oaste, in mare numdr ,si uria,se obste, impotriva necredinciossilor turci ,s1 a tovar4itor lor, g Cand am tAbArat prin Timipara spre Bulgaria, sus-numitul domn $tibor voievodul, strIngind o puternicl ceati §i oaste de bArbati credincio§i, anume din pArtile noastre ale Transilvaniei, g de alti oameni luptitori de ai sii §i de nobili, §i steagul sIu avind in de ajuns sprijin ost4esc in marea multime a pomenitilor oameni, a taluirttpe 340www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE altei cale, anume prin Tara noastrd Rome" neascei, unde dumAnosul Vlad voievodul, care atunci fusese pus i ridicat de numitii ttuti la conducerea zisei noastre Tiri Româneti ssi care se afla acolo cu o mare oaste de turci ci valahi, ie§indu-i in cale, a dat cu acesta, vitejefle, o mare bäteilie, cu greaua a ucilorci rudelor sale, curisipiie de bunurici cu primejdia mortii, sci, standu-i intr-ajutor dreapta Celui Prea hag invins intrecut cu glorie pe numitul Viad voievodul, intr-o luptil data' de ei doi, §1 a dat o lovitura cutezantei lui, punandul pe fugei impreunei cu insotitorii lui, fiind greu reinit acolo numitul Vlad, care se da drept voievod. Si de acolo, inaintand mai departe cu ostile sale, strdlucitul invingdtor, pentru ca sá ne slujeascd cu credinti, si-a mutat tabdra si a ajuns pAnd la oastea noastri de langi cetatea Nicopolul Mare din Bulgaria, unde se inmultise oastea i ceata nenumdratd a pomenitilor pdgini. atunci luptdndu-se acolo, ldngd pomenita cetate Nicopolul Mare, mai mult timp, cu cea mai mare tärie, intr-o bdtdlie deschisd, cu soartä schimbato are, cu Baiazid, sultanul turcilor, i dand mortii cu ascutisul armelor, pe cdmpul de luptd i bdtdlie, o mare ceati vicleand de turci, in care prea asprd bätälie sus-zisul domn Stibor, luptdnd ca un preaputernic atlet, netemandu-se nici de primejdia mortii, care totusi dá celor muritori linistea intunericului, i infldcdrdndu-se necurmat de fapte vitej esti, a primit o rand grea, chiar sub pomenita cetate fiind lovit de o piatiä mare. apoi, fiindu-ne soarta potrivnicd i precumphind asaltul ndvala dusmand a acelor turci [...] puterile otirü noastre fiind, vai, aproape cu totul frdnte i sfärâmate, i sotii care intovdrdseau pe pomenitul domn Stibor, voievodul nostni, i bdrbatii nobili, rude si consdngeni de ai lui si multi ostasi ailui, care s-au luptat i s-au rdzboit statornic pentru binele nostru si al hitregului nostru regat, ba inci pentru intregul stat, fiind cu totul zdrobiti i ucisi de numitii pdgdni fugindfare i de voie spre Tara noastrei Romeineascei, amfacut, soarta fiindu-ne mereu potrivnicei, drumul inapoi, impreund cu numitul domn tibor ,si Cu ceilalti putini prelati ci baroni, §i apoi, coborind mai mult timp in cordbii pe fluviul Dundrea din locul unde Thetis fluviul Dundrea se unesc i intri in valurile mdrii am trimis pe suszisul domn Stibor impreund cu alti baroni ai nostri in regatul nostru 341 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU VI DITA sus-zis ca si pizeasci §i si tini regatul nostru in lipsa noastri. lar el, luand-o inapoi de acolo §i. inaintind fill oprire spre pirtile noastre ale Transilvaniei §i impiedicandu-i pe valahi # pe alti du§mani ai regatului nostru de la once uneltire riluteicioasd , a stins, a potolit §i a pus capit, prin birbitia g intelepciunea sa cu potriviti cumpineali, la nivilirile §i la toate certurile, care din pricina lipsei maiestitiipoastre s-ar fi putut na§te, ivi iintimpla acolo, in tinuturile regatului nostru §i cirmuind in lini§tea picii pomenitele noastre pirti ale Transilvaniei, le-a pAstrat neatinse V nevitimate pentru maiestatea noastri Dar ce si mai spunem! Dupi ce cu sirguitoare purtare de grig au fost acestea sivir§ite de el, mai apoi, aduntind numitul domn tibor o mare ceatti de &fhb* # osta# nobili inarmati, a telbeirtit In zisa Tani Romaneascdpand la cetateanumitcl a Dambovitei # a asediat cu oamenii siii acea cetate, in care fusese impins fi alungat suszisultlad voievod, 0 stdruind In asediereanumitei cetgi 0-au klsat acolo oamenii sea atlita timp NMI:- ce sus-zisul Vlad voievodul afost scos de nevoie din zisa cetate, de dare numitul domn sStibor, ,slie#nd de acolo i'mpreund cu sosia sa, cu copiii # cu toad suita sa, a leisat cu totul acea cetate a Ddmbovitei in mdinile fi In supunerea noastrg # scogindu-1 pe acel 'Vlad voievodul din zisa cetate # aduceindu4 la ascultare # credintcl fag" de noi, bau adus ssi fnfdtissat fnaintea luminittiei noastre, ca sti primeascel cu buntivoingi, milostivire # tndurare pentru cele &Iva' rssite."'46 Dupa cum se vede, documentul nu confine nici cea mai mica aluzie la o actiune in favoarea lui Mircea, numele acestuia nefiind nici macar pomenit. in plus, Sigismundil trateazd pe Vlad ca "pretins voievod", ceea ce presupune Ca' el §i In acel momentilconsidera pe Mircea ca domn legitim. Este atitudinea ce razbate §i din celdlalt document, emanand de la Maternus, episcopul Transilvaniei, in care se vorbe§te despre "Vlad voievodul" §i chiar simplu "Vlad"47, deci nu "Vlad voievodul Tait Romane§ti" cum o cereau uzantele cancelariei, §i cum o facuse insug Sigismund intrun document de aceea.5i factura din 26 mai 1394, de astadati avandu-lca subiect pe "Mircea voievodul Tirii Romane§ti", pe "pomenitul domn (dominus) Mircea voievodul"148. 342 www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL MARE Fata de inanitatea dovezilor pentru expeditiile lui Stibor "in favoarea lui Mircea", nu mai ramane decat s 'a admitem cd, in realitate, Mircea nu a fost niciodata obligat sa-fi para. seascd tara fi a ramas totdeauna, pentru o parte din ea, domnul recunoscut. Deci nu se poate vorbi de o "intrerupere" a domniei149, de felul celorintamplate mai tarziu altor domni, ci doar de un "dualism al puterii", asemanator celui ce avea sa se instaleze in anu11916, dupa ocuparea Bucure§tilor, sau, poate, ca acela dintre fratii Ilia§ §i Stefan din Moldova deceniilor patru-cinci ale veacului al XV-lea. A§a cum atunci Moldova a devenit teritoriul rezistentei, care n-a putut fi cucerit, Mircea §i-a organizat rezistenta dup a opinia noastra la vest de Olt §i in tinuturile de peste munti, care se aflau in stransä comuniune de viatd cu Tara Romaneascd, comuniune cultivata sistematic de Mircea150. In nici un caz Vlad nu a putut stapani Amla§ul §iFlgarapl, iar pentru inexis- tenta stapinirii sale la vest de Olt pledeaza absenta monedei pe care a emis-o, gasita in schimb in partea de rasärit, in special in Dobrogea151, ca §i retragerea in Cetatea Dambovitei, care se and tot intr-o zond din aceasta parte a tarii152, indiferent de localizarea sustinutä de istoricii §i arheologii interesati de subiect153. Dar mai exista cloud argumente decisive privind statutul lui Mircea I In rastimpul 1395-1396. Primul: inscriptia de pe clopotul cel mic al Manastirii Cozia, do- cument strict contemporan, pe cat de laconic, pe atat de bogat in informatii: "i* in anul 6903 <1395> luna aprilie 4. Acest clopot a fost &cut in numele Sfintei de viati ficitoarei Treimi, In zilele marelui domn Mircea voievod; staret Gavril."154 Prin urmare: - 1a4 aprilie 1395 Mircea 1 se afla in tail, deci nu "fugar" §i "alungat" din domnie; -343www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA - la 4 aprilie 1395 "Marele domn Mircea voievod" era stdpAnul efectiv al intregii Tan Românesti, asa cum vedem ail indicd titulatura; - la 4 aprilie 1395 Tara Româneascd era o tara care nu fusese rdvä.' itä" de rdzboi, cu atát mai putin de unul atát de pustiitor ca cel inchipuit cd ar fi avut loc cu sase luni in urmi (octombrie 1394), iar Mirceal nu se afla in dificultate. Cdci actele de ctitorie se fac in vremi de liniste si niciodatd de domni hartuiti, amenintati cu izgonirea si detronarea. Al doilea: Particip area sa, in septembrie 1396, in fruntea unui corp de oaste româneascd, la marea confruntare militará de la Nicop ole. Aceastd oaste, care nu putea fi "oastea cea mare" a tdrii, este totusi atk de insemnatd ca numdr, incât ii ing 'Mule domnului sd ceard a da primul atac si chiar il recomandd, impreund cu faima si experienta sa, ca pe cel mai indrituit s A fie conducatorul intregii batilii155. Este mkturia cea mai elocventd ci, in septembrie 1396, Mircea I, pe care Schiltberger, martor ocular la evenimente, si-1 aminteste, nu in postura de "refugiat", ci de suveran ("Atunci a venit Domnul Tara Române§ti munit Mircea"156 ),pastra in jurul sau o insemnata parte din clasa conducatoare, prin excelenta militara. Schiltberger ne spune CA "a luat cu sine o mie de oameni din oastea sa si a facut recunoasterea dusmanului", si cd vázAnd cd erau 200.000 de turci "domnul Tdrii Românesti a cerut sd i se ingdduie sd dea primul atac"57. Nu intrd in discutie aici realitatea cifrelor, ci doar a proportiilor. Nu un refugiat cu o mând de oameni putea cere deschiderea luptei cu un du§man de a cdrui putere deosebitd era constient. Ci numai un comandant de armatd sigur pe forta si loialitatea ostasilor sdi, Cu nimic mai prejos in ierarhia feudalilor adunati la Nicop ole, care - si e de retinut - nu-i refuzd "onoarea primului atac", invocánd inferioritatea in rang, de netrecut cu vederea intr-o lume a simbolului dus pAnd la limitele ratio- nalului158, ci doar prioritatea data' de drumul 0 cheltuielile facute. Un domn care-si putuse mobiliza armata nestingherit g veni neimpiedicat -344www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL MIRE de nimeni deci dintr-o parte a phi care-i apartinea spre a fi prezent la cea dintai §i cea de pe urma confruntare a "Europei" cu puterea in plina ascensiune a Semilunii a§a ne apare Mircea la Nicopole. La scurt timp dupa aceea, el este stipin deplin pe teritoriul intregii tiri, din moment ce Vlad se afla "hnpins §i alungat" in Cetatea Dâmbovitei (sub munte) unde tibor il asediazd pentru ca "scotându-1 pe acel Vlad voievodul din zis a cetate. §i aducândul la ascultare §i credintl t'ata de noi", sll infdti§eze la Buda regelui Sigismund "ca s ä primeasd, cu bunlvointd, milostivire §i indurare pentru cele sdvar§ite". Era, cel mai probabil, un mod de a tine la Buda un "om de schimb" cu care domnul 'phi Române§ti sd poata fi §antajat. Oricare va fi fost intentia lui tibor când s-a hotirit si treaci in Tara Romineasci li si-1 captureze pe cel "impins §i alungat" intr-un ultim refugiu, un lucru este ciar: nu a fost o expeditie a IV-a pentru restaurarea lui Mircea la Arge§ ! La data aceea el era stipin pe situatie §i-1 transformase realmente pe Vlad In ceea ce istoricii s-au nevoit, de un secol, si-1 transforme fictiv pe marele domn. Acestea sunt toate documentele epocii, §i atAt ne spun ele despre realitate a acelor timpuri. Restul... Restul a tinut §i tine de cap acitatea istoricilor moderni de a le interpreta! www.dacoromanica.ro ALEXANDRUV. DITA NOTE I Gheorghe T. Ionescu, Contributiuni la cronologialtii Mircea cel Man si a lui Vlad Voevod fn Tara Romeineasa, in Materiale ale Sesiunii stiintifice a Institutului Pedagogic Bucuresti pe anul 1956, Bucure§ti, 1957, p. 263-286. Prin acest studiu G.T. Ionescu inceard sa argumenteze urmind pas cu pas, §i nu o data dincolo de limite le MO:tulle de etica §ffintifica opiniile lui PP. Panaitescu sustinute in monogra- fia pe care i-a dedicat-o domnului muntean, opinii sintetizate de Insu§i autorul lor dupä cum urmeaza: "Se fdcuseril deci patru expeditii din Ardeal, la scurt interval una de alta, pentru readucerea in scaun a lui Mircea: prima cu banul sS't6fan de Losoncz, terminatd prin moartea acestuia, a doua a lui Sigismund fnsusi, terminate' prin lupta în munti la Posada, a treia a voievodului Ardealului tibor, care aduce pe Mircea la Nicopole, a patra a aceluiasi voievod ardelean, and a fost prins In sfirsit Vlad voda" (PP. Panaitescu, Mircea cel &Ilan, p. 273). 2 "in zilele acestui rege s-au dus lupte de asemenea de mai multe ori in partite transalpine, determinate intotdeauna de rebeliunea acestui neam. Totu§i, cea mai mare lupta a fost aceea care a fost data in aceste parti sub conducerea stralucitului barbat Stefan de Losoncz banul, care, macar cä a avut un stir§it trist, ramine totu§i demna de o amintire vie. Caci erau in acele vremi in tara aceasta doi principi, unul Dan §i celdlalt Mircea, amindoi näscuti din acelä9 singe, care se straduiau in mod egal sä raminä singuri stapinitori. Si and Dan §i-a dat seama ca partida lui este mai slab' a cenit in grabä sprijinul turcilor, i punind mina pe ea [pe puterel constrinse cealalta partida sa fuga. Dar Mircea, and §i-a dat seama ca fortele sale sunt insuficiente pentru a respinge pe dumanul strain, a cerut ajutorul regelui Sigismund. De aceea, In sprijinul acestuia a pornit banul Stefan de Losoncz cu multe cete de oameni inarmati, trimis de rege. Dar acesta, and o luptä singeroasa, fiind inferior du§manului, dupa multd ucidere de ambele pärti a pus sfir§it deopotrivä i razboiului i vietii sale, cu pierderea capului. Cad dup a uciderea comandantului, cei care luaseri fuga au oferit du§manului o mare pradä §i de bunuri §i de persoane. Sfir§itul acestui razboi a fost unnat de un uria§ miracol. Caci dupd ce au trecut, dupä acest macel, vreo doi sau mai multi ani, unii se duseserä ca sä vadä oasele celor uci§i pe acest cimp de lupta §i pe and priveau uluiti nenumaratele coaste, atit ale oamenilor, cit §i ale animalelor ucise acolo, au auzit o voce aproape umanä, in acela§i timp slabä i greu de inteles. Uluiti, au privit deci ici i colo fail a vedea totu§i pe cineva, din care pricina s-au socotit prada unei fantasme §i loviti de o mare spaimä au limas mult timp locului. Si cum acea voce 346-www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE continua, g intre murmurele pe care le auzeau au constatat ci se pomeneau mai des numele ceresc al Domnului nostru lisus Hristos g al Prea Glorioasei Sale Maici Maria, reveninduli, i voind si §tie ce inseamni aceastä minune, au pornit mai departe. in cele din urna, intre oasele omene0i dezgolite de putrefactie i aflate ici 0 colo *rate ierburile inverzite, au gäsit numai un cap intreg. 0, Prea Strilucita Regina a Cerului, numele Tau sfint prin ce lauda sa-L preamärim, ce multumiri si-Ti aducem, prin ce glorie sa Te veneram, dat fiind cä toate puterile omene0i nu Te pot läuda indeajuns. Numai acela sä inceteze cu laudele pentru Tine care invocind sfântul Tau nume, nu a simtit bunavointa Ta, dar nimeni dintre cei care Ti-au cenit sprijinul i s-au refugiat la sfanta Ta aparare nu a ramas neajutat. Caci mare exemplu este pentru noi Santa Fecioarä aceastä minune uria§1 pe care ne-ai aratat-o noua in persoana acestui om. Cäci atunci cind au vazut intreg corpul neinsufletit i putrezit §i numai capul viu limba vorbind, inlenmiti au fost cuprin0 de o mare uluire, dat fiind cA carnea intregului corp fusese consumatä timp de atatea zile de clima fierbinte averii §i rigoarea ctunplitä a iernii 0 de foame §i de sete, nu s-a mai pästrat deck capul. Celor care priveau uluiti el le zise: «Cel de care vä mirati sunt o fipturä a lui Dumnezeu §i cre0in care, dad. sunteti cre0ini, pentru numele Aceluia care pentru voi a murit pe cruce, aduceti-mi un preot ca sa ma spovedesc.» intrebat apoi in ce fel a trait in acele zile, raspunse: «Preasträlucita Fecioari Maria m-a favorizat ca si nu mor firi primirea tainelor biserice0i, m-a pästrat Valid la venirea voasträ §i dad nu mi spovedesc, nu pot si mor.» intrebat din nou: «Din ce pricina Glorioasa Fecioara ti-a acordat tie aceastä atk de mare favoare.» Rispuns e: «Am ajunatintotdeauna cu päine §i cu api zilele dinaintea celor §aptr skbätori ale Ei 0 am celebrat cu cea mai mare devotiune sarbkorile Ei. $i Ea a fost pentru mine speranta vietii 0 a mortii.»Dupa ce a venit preotul i s a savir0t spovedania §i celelalte care trebuiau si urmeze s-a odihnit in pace." (Johannes de Thurocz, Cronica Hungarorum, tom. I: Textus, editerunt Elisabeth Galántai et Julius Krist6, Budapest, Akadémiai Kiadó, 1985, p. 224-225; pentru textul original vezi vezi Anexa 11) 3Documenta Romanae Historica. D: Relatii bare Tdrile Romdne, vol.!: (12221456), doc. nr. 97, p. 153; vezi mai jos nota nr. 147 (p. 383-384). 4 Hurmuzaki , vol. I, partea a la (1341450), Bucure0i, 1890, doc. nr. 316, p. 374-375. 5 D.R.H., D, vol. I, doc. nr. 100, p. 158-160. 6 Capitolului citat de noi la nota nr. 2, intitulatDespre rdzboiulpurtatde banul sSlefan de Losonczin pärtile transalpine, caruia cu greuli poate stabili cineva contactul cu realitatea, trebuie sa-i adaugam i capitolul: Despre armata / campania regelui 347www.dacoromanica.ro ALEXANDRUV. DITA Sigismund in piírtile transalpine yi despre moartea reginei Maria, pentru ca astfel cititorul sa aibi la indemana de la bun inceput cele douà "piese de rezistente ale cronicii lui Thurócz, care neavând nici micar in economia scrierii cronicarului maghiar vreo legituri, au fost totu0 combinate i invocate dupa bunul plac al fiecarui autor interesat de istoria acelor timpuri: "Dupa acestea, regele Sigismund, in al §aselea an al domniei lui, a pornit cu razboi impotriva neamurilor transalpine. Acest neam, neincrezator in fortele sale, chemase o trupa puternica de turci pentru a se apara. Deci, pe cand ogile regale, dupd trecerea muntilor acelei tan, se coboris era in cimpie i i0 pusesera tnipele in linie de bataie i dadusera semnalele de lupta, delndati turcii, ca §i valahii speriati de straincirea arm elor prin care expeditia regala se proteja, insp aimantati se incredintara fugii prote cto are. Dar Ntirea regala i-a urmarit cat a putut. Cädeau turcii §i valahii la dreapta §i la stinga §i celor cazuti li s-ar fi adäugat mult mai multi dad caii ostmilor, obositi de marea greutate a armelor celor care-i calare au, nu au mai putut s fie egali cu alergarea celor care fugeau i dad, intervenind noaptea, nu li s-ar fi dat acelora posibilitatea unei treceri in siguranta a Dunarii. De ace ea, regele Sigismund, dupi ce a pus pe fugi armatele dwmane, a inconjurat cetatea Nicopolului Mic cu un puternic asediu. Se apärau atunci, aici, §i turcii i valahii i provocau adesea, iqind dintre ziduri, nu putind invälmapald armatei regale. Regele ins* adAugand i ma0nile de rAzboi, a transformat in ruine aceasti cetate, care era deja in mare parte distrus* a mat-o cu asalt, §i ucigánd pe unii dintre apiratorii ei §i luAndu-i captivi pe altii, a fixat acolo o garnizoanA ungarà. Apoi, dupa ce a impus jugul supunerii oamenilor din aceste parti, s-a înapoiatln Ungaria cu triumf fericit Tot-u0 inci nu se inapoiase and regina Maria cuprinsi de o boala grea a piräsit domnia i viata. lar aceasta moarte nu i-au provocat regelui Sigismund putina grij a, cad Ladislau, regele polonilor, avea in le gatura de casatorie pe sora uterina a defunctei regine, numita Hedwiga. Sfatuind-o deci pe sotia lui sa puna mina pe sceptrul surorii sale moarte, a pornit Cu o armatä numeroasa Impotriva regelui Sigismund. i daca prea respectabilul parinte, domnul loan de Kanisa, arhiepiscopul de Strigoniu, nu ar fi intärit hotarele regatului cu o puternica ceata de ()stag, ambitiosul principe, in absenta regelui Sigismund, ar fi putut sa-i tulbure puternic stapanirea." (Johannes de Thurocz, op. cit., ed. cit., p. 210-211; vezi Anexa I; sublinierile din acest document, ca §i din toate pe care le folosim in acest capitol, ne apartin) 7 Combinatia a fost ra'cutà de PP. Panaitescu in op. cit , p. 223, 253-258. Pentru intreaga problematica, asupra cIreia, de aide', vom insista §i in cele ce urmeazi, vezi Alexandru V. Ditä, Cel dintai ecou international al victoriei romiineti de la Rovine din 17 mai 1395, In loc. cit. 8 Vezi, spre exemplu, opinia lui N. Iorga care vorbege de "pribeagul" Mircea, 348 www.dacoromanica.ro MIRCEA CET- MARE venit la batalia de la Nicopole "in aceastä situatie ingustä, doar cu cásiva casnici in jurul ski" (N. Iorga, Istoria Romanilor, vol. III, p. 304). 9 Am fost de-a dreptululuiSi sä intalnim ace ea§i "reconstituire" phi i In lucrarea unui excelent cunoscator al epocii i cel mai bun al domniei lui Sigismund de Luxemburg: "Domnitorul Tarn Románe§ti, voievodul Mircea (1386-1418) din dinastia Basarab, In afara intereselor sale antiotomane era legat apriori de Ungaria prin relaSiile sale de rudenie, intrucit sosia sa, probabil membrä a familiei Lackfi, avea proprietäti in comitatele Zala i Pesta. Din acest motiv nu-i putea fi greu ca in primivara lui 1395, la Brgov dupa ce in anul precedent sultanul Baiazid it izgonise i 11 pusese in locul sat' pe boierul Vlad, stabilind garzi otomane la Nicopolul Mic ceara sprijin lui Sigismund säli asume o obligatie intaritä prinjuramint sä sprijine cu toate forsele sale armata ungureasca cu ocazia campaniei de eliberare. Campania lui Sigismund din vara anului 1395 a fost incununatä de succes: a trecut prin Tara RomâneascI, de la Campulung la Or§ova, a ocupat Nicopolul Mic, iar pe Mircea l-a ajutat recapete tronul. Intrarea lui Mircea printre marii feudali unguri a fost menita si faca directi relasia feudall al card semn era ca in anul 1399 gasim domeniul Sebesvar din comitatul Cluj in mainile sale." Mályusz Elemér, Sigmond kirdly uralma magyarországon (1387-1437), Gondolat, 1984, P. 112; vezi §i editia in limba germand, Kaiser Sigismund in Ungarn (1387-1437), Budapest, Akademiai Kiad6, 1990, p. 141. 1° Florica Lorint Din istoria unui imperiu. Turcii otomani, Bucure§ti, Editura StiinSifica, 1963, p. 45-56; Ion Negoiu, Mircea cel Beltran, Bucure§ti, Editura Stiinsifica, 1965; Nicolae Constantinescu, Mircea cel Bdtriin, Bucuregi, Editura Militará, 1981; mile Thrdeanu, Les luttes roumains pour Pindépendance. La défense du Danube, du XIV' au XVI° siècles, in "Roumanian Studies", V (1980-1986), Leiden, 1986, p. 8-17; Francisc Pacurariu, Romanii si maghiarii de-a lungul veacurilor. Paralelisme interferente, convergente si contradictii In cursul istoriei, Bucure§ti, Editura Minerva, 1988, p. 79. 11Filmul "Mircea", dupi un scenaiiu de Titus Popovici §i in regia lui Sergiu Nicola- escu, este exemplul cel mai graitor. 12 Georgius Pray, Historia Regum Hungariae cum notitiis praeviis ad cognoscendum veterum regni statum pertinentibus, Opera et Studio 11..1 et in tres partes divisa, Budae, 1801, tom II, p.162, 165-167, aici se afli schitati, cum am spus deja, pentru prima oari o teoria "restauririi" pe tron a lui Mircea I Cu ajutor ungar. Vezi supra Capitolul I, subcapitolul intitulat Istoriografia Ungariei, p. 62-88; vezi Anexa 13 Spre exemplu, iatä ce se poate citi intr-una din ultimele sinteze de istoria 349www.dacoromanica.ro ALEXANDRUL DITA rombilor apkute in afara spatiului romanesc: "Plus expos& par sa position géographique la Valachie fut la premiere A. réagir. Dès 1390 le volvode Mircea l'Ancien (Mircea cel Bdtran) (1386-1418) lano une expédition pour déloger une année ottomane qui s'était établie en Dobrudja. En 1395 le sultan Bajazet I" envahit la Valachie A la tête d'une puissante armée: le choc eut lieu le 17 mai A Rovine près de Craiova. Mircea aux prises avec une révolte des boyards s'enfuit en Transylvanie pour se mettre sous la protection du roi de Hongrie. Son adversaire devint volvode sous le nom de Dan ler sic! (1395-97) et accepta de payer le tribut (haraci) au Sultan." [Mai expusk prin pozitia sa geografick Tara Romaneasck a fost prima care a reactionat. Inca din 1390, voievodul Mircea cel Mean lansi o expeditie pentru a alunga o armata otomana ce se stabilise in Dobrogea. In 1395 sultanul Baiazid I invadi Tara Romaneasca in fruntea unei putemice annate. Ctocnirea avu loc la 17 mai, la Rovine, langa Craiova. Mircea, in lupta cu o räscoala a boierilor, fugi in Transilvania pentru a se pune sub protectia regelui Ungariei. Adversarul san deveni voievod sub numele de Dan I i accepta sa plateasca tribut sultanulud Georges Castellan, Histoire de la Roumanie, Paris, Presses Universitaires de France, 1984, p. 11-12. In 1992, Castellan revine pentru a afirma ca "Mircea îi va salva tronul, dar va accepta sA plAteasa tribut sultanului va ceda acestuia Dobrogea", pentru ca in cronologia sintetici de la finele acestui nou volum sa precizeze exact ce semnificatie reala aveau pentru el evenimentele petrecute in Tara Romaneasca in primavara lui 1395: "Victoria de la Rovine, la nord de Dunke, asupra printului valah Mirce a ce! B Atan." (Georges Castellan, Histoire des Balkans, XlVe-Xr Paris, Fayard, 1992, p. 69; 482). 14 Octavian Iliescu, Vlad P, voivode de Valachie: le règne, le sceau et les monnaies, in "Revue Roumaine d'Histoire", XXVII (1986), nr. 1-2, p.73-105. 15 Barbu T. Campina, op. cit., in vol. cit.; vezi supra p. 273-274. 16 Vom face totu§i o exceptie pentru a mentiona un recent i curios hibrid istoriografic, care pune intr-o ciudata §i imposibila ecuatie data de 17 mai 1395 pentru batalia de la Rovine, cu retragerea de pe cdmpul de luptä a victoriosului voievod datorita insuficientului potential militar romdnesc, cu abandonarea sa de catre boierii "aliati" cu Vlad, cu fuga lui Mircea in Transilvania §i instalarea de catre Baiazid a lui Vlad "Uzurpatorul". Este vorba despre o ultima i voluminoasa sintezä romaneasca de istorie nationala destinati uzului "strainatatii": A History of Romania. Edited by Kurt W. Treptow, la§i, The Center for Romanian Studies, The Romanian Cultural Fundation, 1996, unde citim: "On 17 May 1395, Mircea the Old defeated a powerful Ottoman Army led by the Sultan Bayezid I at the battle of Rovine. Neverthelles, the numerical inferiority of his troops and the threat of new attacks by the regrouped Ottoman forces 350www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE compelled Mircea to retreat toward Arge§, the capital of the country at that time. Pursued by the invaders and abandoned by some of his boyars who allied with his rival Vlad, Mircea was forced to take refuge in Transylvania, while the sultan installed Vlad I (the Usurper) on the throne. For next two years, Mircea and Vlad struggled for the throne of Wallachia, each ruling over parts of the principality." [Pe 17 mai 1395, Mircea ce! Bätrin a infrint in bitilia de la Rovine o puternici armad otomand condusi de sultanul Baiazid I. Totug inferioritatea numeridi a trupelor sale §i amenintarea unor noi atacuri ale foil.elor otomane regrupatel-au silit pe Mircea si se retragi citre Arge§, capitala de atunci a drii. Urmdrit de invadatori §i abandonat de unii dintre boierii sal, care s-au aliat cu rivalul Vlad, Mircea a fost fortat si se refugieze in Transilvania, in timp ce sultanul it instala pe tron pe Vlad (Uzurpatorul). Pentru urmdtorii doi ani Mircea §i Vlad s-au luptat pentru tronul Valahiei, fiecare stipanind pärti din principatl (p. 99-100). 17A. Haber, Die Gefangennehmung der Königinnen Elisabeth und Maria von Ungarn und die Kiimpfe König Sigismunds gegen die neapolitanische Partei und die iibrigen Reichsfeinde in den jahren 13861395, in "Archly fiir östeffeichische Geschichte", LXVI (1884), p. 547. 18 Constantinfirdek, Geschichte der Bulgaren, Praga, 1876, p. 353: "0 expeditie contra lui Mirceaurma sä consolideze cucerirea Bulgariei. In toamna lui 1394 Baiazid trece Dundrea. Cu el ii ducea, dei in contra vointei lor, pe Stefan Lazarevici, Constantin §i regele Marko. La 10 octombrie i-a bitut Mircea la o am* numità «La Rovine», pe turci, intr-un masacru in care nori de sägeti ar fi intunecat cerul. 0 multime de pag §i de voievozi au cdzut in aceastä zi, intre ei i Marko, cel intrat in istorie, §i cu el Constantin. Dupd p oyes tirea unui contemporan, Marko i-a spus in ainte de luptd lui Constantin: «EL! spun §i rog pe Dumnezeu sä ajute pe cre§tini, iar eu sd cad printre primii in aceastä batilie». Dar eposul popular nu 1-a lisat si moari Se poveste§te cd el a§teaptd intr-o pe§terd ziva and va vedea din nou lumina soarelui. Baiazid a trebuit, dupe': ofugel lipsitel de glorie, sä incheie pacea cu Mircea." [Ein Zug gegen Mirce sollte die Eroberung Bulgariens befestigen. In Herbst 1394 iiberschrittBajezit die Donau; mit ihn zogen, wenn auch ungern, Stephan Lazarevic, Konstantin und König Marko. Aber am 10 Oktober schlug Mirca auf einem «na Rovinach» genannten Felde die Tiirken in einen Genetzel, in welchen Wolken von Pfeilen den Himmel verdunkelt haben sollen. Eine 14 enge Pascha's und Voyvoden fielen an diesen Tage, unter ihnen der historiche Marko und mit ihn Konstantin. Nach der Erziihlung eines Zeitgenossen sagte Marko vor der Schlacht zu Konstantin: «Ich sage und bitte Gott darum, er möge den Christen beistehen und ich mbge in dieser Schlacht unter den Ersten fallen». Die Volkssage lässt ihn aber nicht sterben; man erzählt, dass er in einer Höhle den Tag abwarte, wo er wieder das 351 www.dacoromanica.ro iaLLEXANDRU If. DITA Sonnenficht erbficken soll. Bajezid rnusste nach einer umiimlichen Flucht mit Mirca hieden schliessen.] 19 A. Huber, art. cit., in loc. cit., p. 541-548: "lar acum Sigismund a inceput sa restabileascä din nou stapinirea Ungariei asupra fostilor printi vasali din estul i sud-estul regatului sàu, voievozii Moldovei Valahiei, dintre care primul recunoscuse In anu11387 suzeranitatea regelui Poloniei, iar celalalt incheiase In decembrie 1389 cu acesta o aliantä contra regelui Ungariei. Thurelcz relateaza cä Sigismund, In al patrulea an de la incoronarea sa, asadar 1390 sau inceputul lui 1391, i-a atacat pe moldoveni si pe valahi care se rizvratisera. Voievodul de atunci al Moldovei, Stefan, a mobilizat pentru aparare toate fortele poporului säu, a aparat muntii si a blo cat trecatorile cu sopaci täiatisi a plasat acolo arcasi. Oastea regelui, care n-a aflat nimic despre toate acestea, ar fi fost acoperitä de o ploaie de sageti, lar multi oameni i cal au fost loviti. Ostenii unguri ar fi coborat de pe cai, i-ar fi atacat pe valahi i dupa ce i-au omorit pe multi dintre ei, i-au silit sa se retragi Dupi aceea Sigismund a inaintat pAna la resedinta voievodului, care s-ar fi infatisat cu nobilii sal in fata regelui, i s-a aruncat la picioare i i-a cenit iertare in cuvinte umilitoare, lar de acum inainte i-a fagaduit prin jurämänt loialitate si plata unui tribut anual. Sigismund i-a lasat atunci pe soldatii säi sä se odihneasci un an si apoi, in al saselea an al domniei sale, a atacat micul popor transalpin (in Valahia) care pentru apararea sa solicitase si cateva detasamente de turci. Dupä ce trupele regale au trecut muntii i In campie s-au asezat In ordine de bataie In fata inamicului, turcii valahii, orbiti de strälucirea armelor ungare, au inceput sä fuga, insä ungurii i-au urmärit i i-au omorit pe inamici in dreapta i in stinga i ar fi omorit si mai multi, dad din cauza armelor grele ale cavalerilor, caii n-ar fi obosit, i n-au mai fost in stare sá tini pasul cu inamicul, iar noaptea care se apropia le-a dat acestora posibilitatea si se salveze peste Dunäre. Sigismund a atacat atunci cetatea Micul Nicopole, care era apirati de turci i valahi, pe care a cucerit-o dupi ce a distrus-o in mare parte cu masini de asediu, iar aparatorii, daci n-au cäzut, au fost luati prizonieri si a fost aezatä acolo o garnizoana ungureasca. In cele din wink dupi supunerea Valahiei, s-a intors triumfator In Ungaria, unde intre timp murise sotia sa Maria (Thur6a, 1. 4, c. 5 §i 6 ap. Schwandtner I, 218). Istoricii unguri mai noi au considerat, ca g pe celelalte, drept verosimili i aceastä relatare a lui Thurócz. Expeditia contra Micului Nicopole au fixat-o In anul 1395, deoare- ce nu mai este fundamentatä presupunerea anterioari ca regina Maria ar fi incetat din viati chiar din 1392, avand in vedere mai multe documente ce vorbesc despre ea emise in anii urmätori. Dar niciunul nu se indoieste cu privire la anul 1390 indicat de Thurócz pentru supunerea Moldovei. Si totusi aceasta este in contradictie fátiä cu documentele In raport cu care un scriitor ca Thur6cz nu poate fi luat in considerare. 352www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE Sigismund relateaza acela0 lucruin do cum entul s au pentru neamul Kanisay, arhiepiscopul Johann de Gran o fratii sai Nikolaus §i Stephan, din anul 1397, dupä ce mentio- neazi cucerirea Doborului, supunerea Bosniei i recucerirea Dalmatiei i Croatiei: «dupa aceea (postea) am pregitit o armati putemica contra tirii noastre Moldova, care s-a imp otrivit [in mod du§minos] contra noastra o a supu01or no§tri, Stephan de ICanisay, care atunci era comite al secuilor, inaintea inträrii noastre in Moldova, ca aceasta si fie asigurati, a invadat tinutiil ca o companie formad din oamenii sal i ca legiunea din secuime, iar cand am avansat cu arhiepiscopul Johann §i escorta sa inarmati aces ta s-a intors la noi i ne-a asigurat dnunul. Pe cand Stephan trecea peste munti o alte obstacole, ducind lupte ca valahii o voievodul lor stefan, am ajuns in Moldova 0 ne-am gezat tabära länga re§edinta voievodului. Dupi ce mai inainte a cerut §i a obtinut iertare pentru nesupunerea sa, voievodul impreunä cu nobilii sal o ai toti valahii s-a obligat si fie in slujba noasträ i si pläteasci tributul obi§nuit ca semn al recunogterii stäpaniriinoastre, situatie ce a fost confirmad prin document 0 jurimint. Dupd ce s-a terminat cu aceasta $i pentru întoarcerea acasd am adunat ornare oaste In regiunea transalpind (Valahia), unde erau In mirare numero ase cete de valahi i turci, care ne urmd reau i fncercau sd nefacd rdu $i noud fi tdrii noastre, ne-a urmat Stephan de Kanisay personal; fmpreund cupropriile sale trupe $inumero$i oameni aifratelui sdu (Nikolaus) Magister Tavernicorum, care atunci a fost trimis cu probleme importante ca sol al regelui in Franta $i Italia. Dupd ce am meirgluit, km pus pe fugd pe valaki $i turci fmpreund cu comandantiilor am cucerit cu mare vdrsare de siinge cetatea Micul Nicopole situatd In regiunea transalpind. In timp ce se petreceau acestea, scumpa noastrd soft a fncetat din wiatd fi a fost inmormcintatd la Oradea Mare» (Fejér X. 2, 443. in mod evident numai un fragment din acest document este privilegiul pentru Stephan de Kanisay, unde Kátona 11,292, urmându-I pe Pray, Diss.VII p.143, indici anul 1393). intr-un privilegiu din 11 martie 1395 pentru al säumagister ianitorum i comite al secuilor, Stephan de Kanisay, Sigismund a accentuat, cä acesta in armata regala i in luptele sale victorioase «contra Stephanum Minoris Valachiae seu teffae nostrae Mulduanae vajvodam» a fost alituri de el pentru apirarea persoanei sale 0 luptind curajos a provocat serioase pierden i du§manului, 'Mat voievodul §i-a gäsit salvarea prin fugi (Fejér X. 2, 273). Despre expeditia din Valahia Sigismund vorbe0e de asemenea §i in alte documente, care pun acest eveniment intr-o lumina noui. Conform documentului pentru Johann de Mar6th din anu11404, stapinul turcilor, Baiazid a intrat in regiunile transalpine cu o putemici armad de turci 0 o multime de alte popoare barbare, a devastat cea mai mare parte din aceste teritorii, a luat prin ford cetatea Micul Nicopole de la voievodul Mircea (familiari nostro) o a lasat o gar- - 353 www.dacoromanica.ro ALEX/WNW VI DITA nizoani formati din oamenii sii. Regele arati mai departe ci dupi ce a auzit despre furia tiranici a acestui Baiazid,l-ar fi infruntat pe sultan cu forte puternice ca si apere acele regiuni 0 a cuc,erit Micul Nicopole (ibid. 4, 295). S-ar pima dupi documentul lui Kanisay, ci valahii ar fi fost de partea turcilor, aa rezultä din privilegiul dat pentru Mar6thi, ci sultanul a luat misuri ostile contra lor i i-a smuls cu greu voievodului Mircea cetatea Micul Nicopole.Afirmatia lui Thur6cz ca valahii, ca si se apere de unguri, au recrutit turci, trebuie combitutä mai clarI devine atitudinea lui Mircea din documentele lui Sigismund, pentru Gara, din anii 1406 §i 1408 (C. d. patr. 7, 437. Fejér X. 4, 667). in acestea regele relateazi in legituri cu recucerirea Dalmatiei i Croatiei de citre Nikolaus de Gara: «and apoi ne-am pus In mgcare Cu o puternicd armatd alatuitd din cei mai credincio#, cdtre regiunile transalpine $i dupd ce am strdbdtut cea mai mare parte din acestea $i am ajuns înfata cetätit Micul Nicopole uncle era o multime de turci $i am cucerit din nou aceastd cetate cu Nikolaus, fiul palatinului Nikolaus $i alti credincio# care au luptat acolo mull timp cu turcii, ânregistrdnd morti $i rdniti, am invins din nou, am Ms' at in urmd castelani credinciofi I L-AM ADUS DIN NOU LA DOMNIE PE VOIEVODUL MIRCEA, PE CARE TURCII tiL DETRONASERA (De aicirezultd cdpovestirea din Viala despotului sdrb $tefan Lazarevici, folositd ca având valoare istoricd de cd tre C.Jirelek in Geschichte der Bulga- ren, p. 353, fi potrivit cdreia sultanul Baiazid, in cursul invaziei sale in Valahia ar fi fost zdrobit cu desilvd rfire la 10 octombrie 1394, lar multi pail cl voievozi ar fi pierit, nu corespunde adevdrului). Apoi ne-am retras victorio# In Ungaria $i am ajuns In muntii numitifn mod obipuit Pozata (Pazata) cu pdduri dense $i drumuriînguste, unde mai multi valahi, printr-o cursd, au atacat escorta $i suplifiinoftri cu sdgetiotrdvite, $ifn acestcaz Nikolaus cudetapmentul sdu $i cu fnsotitorii sdi i-au respins pe valahi ca sd protejeze persoana noashd pentru a asigura trecerea trupelor noastre.» insi In timp ce documentul din 1406 nu-lnume0e pe initiatorul acestui atac, cel din 140811acuzi in mod expres pe voievodul Mircea, care a recizut in necredinta i nerecuno0inta dinainte. Din aceste documente rezulti inainte de once ci afirmatia lui Thur6cz, pästrati cel putin partial de istoricii mai noi, ci expeditiile contra Moldovei i Valahiei ar fi avut loc in anii 1390 g 1392, ar fi gre§iti. i atacul contra Moldovei ar fi fost intreprins dupisupunereaDalmatiei, gadar ori in a douajumitate a anului 1394 sau la inteputul lui 1395. Locul emiterii documentelor lui Sigismund a ficut posibil si se determine o perioadi ceva mai apropiati. Regele emite documente la 25 octombrie 0 la 3, 8 0 12 noiembrie 1394 in Szegedin, la 26 decembrie in Ruda, In Transilvania (sud-est de Cluj) (Fejér X. 2, 186, 187; 8, 371, 3, 139-8, 370, C. d. patr. 2, 158). Apoi avem in documentele sale un gol de aproape douiluni, dupi care urmeazi o serie de documen- -354 www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL !AARE te, care sunt datate in diferite locuri din 'fransilvania. Deja in primul din acestea, care a fost redactat la 18 februarie 1395 la Brapv (Fejér X. 2,294) regele raspläte§te serviciul pe care il-au adus cetatenii ac,estui ora § tin nonnulius nosh* agendis et expedi- tionibus signater in nostro regio exercitu etpersonali conflictu contra Stephanum minoris Valachiae seu terre nostre Moldaviae voyvodam pridem per nos victoriose... habito». De aceea nu credem ea gre§im, dad spunem cà expeditia contra Moldovei a avut loc intre Craciunul 1394 §i mijlocul lui februarie 1395. in Bra§ov (1Cronstadt) Sigiszmuld emite documente la 21 februarie (ibid. 8,372 Cu anu11394) §i 7 martie (ibid. 2, 302-309), apoi la 9 g 11 martie la Feketehalom (Schwarzburg) nord-vest de Bra§ov (ibid. 2,273, 300, 305), la 16 martie in Sibiu (ibid. 2, 278), la 25 martie in Cluj (ibid. 2, 298). In Bra§ov, Mircea, «voyvoda Transalpina, dux de Fogaras et banus de Zewrin», i-a promis prin jurarnânt la 7 martie regelui Sigismund ca atat cat va putea, fatä de el va fi binevoitor, deoarece acesta, de candilcunoage, a fost binevoitor fata de el §il-a sprijinit impotriva turcilor, du§manii sal cei mal de seamä, jurind sä-i dea ajutor, §i amune cu precizarea CA de Cite ori regele va avea probleme cu turcii sau cu vreunul din spiijinitorii lor, §i el si-linsoteasca cu toate fortele, dad acela insä trimite o oaste, §i el sa puna la dispozitie trupe g pe länga acestea sá permitä libera trecere prin teritoriul sau §i sá furnizeze ungurilor alimente pe cheltuiala lor (Fejér X. 2, 270). A§a cum aflärn din documentul lui Sigismund din 1406 pentru Gara, citat anterior, Mircea fus ese inläturat din doirmie de cite turci SI DE ACEFA PROBABIL CA A AJUNS IN TRANSILVANIA LA REGELE UNGAR CA UN FUGAR. BAIAZID VA FI DAT STAPANERFA ASUPRA VALAHIEI UNUIA SAU MAI MULTOR PRINCIPI CAR.E I-AU RECUNOSCUT DOMINATIA, §i atunci se limure§teu§or ca, potrivit documentului pentru Kanisay, §i valahii s-au situat du§manos de partea turcilor impotriva ungurilor. dupi documentul lui Sigismund din 1411 pentru Peter din Peren ap. Fejér X. 5, 164 a intreprins expeditia ad domandam et reprimendam feritatem et rebeMonem Olachorum nostrarum 7kansalpinarum, qui tunc temporis a nobis et sacro nostro dyademate contumaciter se abstraxerant). Ca an al supunerii Valahiei de ate turci este indicat in general 1391, deoarece ga cum scrie Zinkeisen (Istoria Imperiului otoman 1,284) cu referire la istoricul nut Seadeddin, dupi spusele acestuia, din anul 1391 Valahia este mentionata in registrele Portii ca provincie tributara a imperiului otoman. Numai cä Seadeddin este foarte nesigur in ceea ce privege cronologia §i nu pare a fi posibil ca Baiazid a trecut Dunärea §i a inaintat in Valahia inainte de a invinge Bulgaria in intreghne §i sâji asigure astfel spatele, ceea ce se §tie cä de abia in anu11393 s-a produs. Momentul campaniei impotriva Valahiei este astfel stabilit prin faptul câ Sigismund care s-a intors din Transilvania la Ofen prin Cluj, a intocmit aici documente in aprilie i chiar la 8 mai §i apoi din nou la 26 iulie (Fejér X. 2, 283, 284, 298, 311, 355www.dacoromanica.ro ALEXANDRU If. DITA 327, 331 0 393), §i ci in timpul campaniei sotia sa Maria a murit la 17 mai 1395. Doctunentul (ibid. p. 277), care este datat la 6 lithe 1395 «campestri nostro in descensupropre villam Hozyomezeu vocatam» (Menke prezinti inAtlasul Spruner, Hozimezy in nordul Valahiei, sud-vest de trecitoarea Törzburger) este in mod vizibil intocmit pe drumul de intoarcere acasi. Ce a obtinut Mircea prin atacul perfid asupra o§tirii ungure§ti care se intorcea acasä, ne este necunoscut din päcate. Este de presupus ci dupi recucerirea Mi- cului Nicopole el si fi crezut ci se poate apira singur de turci l ci nu-i mai era necesar ajutorul ungurilor, deck, cum este in general acceptat, si fi ciutat si potoleasci mania lui Baiazid. Noi istorici relateazi ci de asemenea 600 cilireti francezi, sub conducerea conetabilului conte d'Eu, au luat parte la campania lui Sigismund in Valahia §i cil-au apirat cu scuturile pe drumul de intoarcere contra sigetilor valahilor. Aceasta este totu§i o noui dovadä cum, In mod necritic, adeseaunul adaugi altuia chiar §i cele mai izbitoare gre§eli. Cäci analele Melker, pe care to le citeazi, informeazi ci retragerea contelui d'Eu spre Ungaria a avut loc nu in anu11395, ci in 1396 (Ann. Mellic. ap. Pez 1,250, ap. Pertz 9, 514). A§a a reu§it regele Sigismund, ca pânà in anul 1395, prin recucerirea Croatiei Dalmatiei, si restabileasci integritatea Regatului Ungar, a§a cum fusese mai inainte, nu insi si mentini suveranitatea i asupra acelor tiri vasale in sud §i sud-est, care intotdeauna au ciutat sä aibi o situatie speciall, §i pe care nici micar Ludovic I nu a putut si le mentini statomic in stare de dependenti. infiyingerea lui Sigismund la Nicopole a insemnat o noud loviturd datd intenliilor Ungariei In regiunea Peninsulei Balcanice, dupt care n-a fost niciodatd in stare sti se mai reface'. ." (sublinierile ne apartin; pentru textul original vezi Anexa V). Atragem atentia cá documentele pe care se sprijini Huber in acest text vor fi folosite din plin 0 de noi in cele ce urmeazi, numai ci, a§a cum se va putea constata, pentru a ajunge la cu totul alte concluzii. Este motivul principal care ne-a indemnat si dim textul savantului austriac in integralitatea sa, pentru ca astfel cititorul sä poati compara mai lesne cele doui interpretäri. Din aceegi dorinti, mai specificim, pentm o orientare rapid.* ci este vorba despre: diploma dad nobililor de Kanizsa la 8 decembrie 1397; diplomele acordate fratilor de Gara la 6 iunie 1397,1 august 1406i 12 iulie 1408; diploma pentru loan de Mar6th din 4 aprilie 1404. Editia folositi de Huber: Georgius Fejér, Codex diplomaticus Hungariae ecclesiasticus ac civilis, Budae, Typogr. Regiae Universitatis Hungaricae, 1829-1866. 356www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL MARE 20 Tezele lui Constantin Jirdek au fost foarte fidel rezumate de Constantin Litzica Inca la inceputul secolului (Din domnia lui Mircea Vodei , in "Convorbiri Literare", =CV, 1901, P. 371; vezi §i Idem, Studii si schite greco-romdne, vol. I, Bucure§ti, Tipografia Cooperativa, 1912, p. 13-36) §i reproduse de noi in anul 1986 (Alexandru V. Ditä, Victoria romdneascei de la Rovine 17 mai 1395, in "Anale de Istorie", loc. cit., p. 29). Totu§i, rigoarea §tiintifid ne impune de la sine folosirea textului original, rimas netradus pina acum in istorio-grafia noastri: "Baiazid vine in toamna anului 1394 in Tara Româneascä, cu o mare annati, in care se gäseau i principü vasali sirbi Stefan, «regele» Marko fiul lui Vuka§in Constantin. El cucere§te Nicopolul Mic (acum Turnu MAgurele) in fata Nicopolului bulgäresc, §i pätrunde in interiorul tarli, pustiind §i jefuind. Voievodul Mircea §i-a dus mare parte din locuitori la adäpost in Carpati, a härtuit pe inamic §i s-a incumetat la o bitilie mai mare intr-un tinut päduros, unde cuslabele saleforie de luptd seputea mdsura cu supraputerea (wo er es mit seinen schwdrcheren Streitkriiften mit der Obermacht aufnehmen konnte). Ca loc al luptei, analele sirbe§ti numesc o localitate Rovine; dupä Bogdan (Archiv, XIII, 497, n. 2) existä actun numai un sat Rovinari, situat in extremitatea vestici a judetului Gorj, in weme ce mai vechii cronicari romini clutau locul luptei in judetul lalomita. O informatie turceascä deplaseazä bätälia pe raul Arge§. Cronicabulgara scrie doar de un au, färä si-Inumeasci. Data analelor sarbefti, 10 octombrie 1394, nupoatefipusd la indoialii. BAIAZID A INVINS, DAR CU PIERDERI GRELE. Pe lângi unele märimi turce§ti, au ckut §i regele Marko §i Constantin. MIRCEA A FUGIT IN UNGARIA, unde se afla la 7 martie 1395 in Bra§ov, la regele Sigismund. BAIAZID A A.5EZAT UN ALT NOBIL VALAH CA VOIEVOD, AL CARUI NUME NU NE ESTE CUNOSCUT, a läsat la intoarcere o garnizoani in Nicopolul Mic, §i a tre cut Dunirea inapoi. In mai si iunie 1395, vine regele Sigismund In Tara Románeascii, PUNE DIN NOU PE MIRCEA CA VOIEVOD§i cucereste NicopolulMic de la turd. La äntoarcere, armata ungarei In mars este atacatel la o treceitoare din Carp* de cete de ro- mâni läncicisägei oträvite. Cu toate diACEST ATAC PRIN SURPRINDERE A FOST INTREPRINS DE PARTIDA FILOTURCA,CARE-L COMBATEA PE MIRCEA, Sigismund va scrie, mai tarziu, despre trädarea protejatului säu. La 6 iulie 1395, Sigismund, revenit deja in Ungaiia, data «in campestri nostro descensu prope villam Hozyomezu vocatam» desigur in efloszumezo» pe Tisa superioari, in Maramure§, iar la 26 d.M. se afla in Ofen." [Bajezid zog im Herbst 1394 in die Walachei mit einem grossen Heere, in welchem sich auch die serbischen Vasallenfürsten Stephan, oKiinig» Marko, Vlkasin's Sohn, und Konstantin befanden, besetzte die Burg Klein-Nikopolis (j. Turnu-Magureli) gegeniiber dem bulgarischen Nikopolis 357 www.dacoromanica.ro ALEXANDRUV NIA und drang unter Verwiistung und Phinderung landeinwärts vor. Der Vojvode Mirce brachte die Einwoluier grösstentheils in die Karpaten in Sicherheit, belästigte den Feind durch seine Bogensdiiitzenund wagte einen grösseren Kampf in einer Waldlandschaft, wo er es mit seinen schwächeren Streitkräften mit der Übermacht aufnelunen konnte. Als Schlachtfeld nennen die s erbischen Annalen eine Landschaft Rovine; nach Bogdan (Archiv XIII, 497 Anm. 2) gibt es jetzt nur ein Dorf Rovinari in dem im äussersten Westen gelegenen Gerichtsbezirk von Gorji, während ältere ruminische Chronisten diese Wahlstatt in dem Gerichtsbezirk von Jalomica suchen. Ein tfirkischer Bericht verlegt die Schlacht an den Fluss Ardzis. Die bulg. Chronik schreibt nur von einen Fluss, ohne ihn zu nennen. Das Datum der serbischen Annalen, 10. Oktober 1394, ist wohl nicht in Zweifel zu ziehen. Bajezid siegte, aber unter schwerenVerlusten; ausser einigen tiirkischen Grossen fielen auch König Marko und Kons.tantin. Mirce entfloh nach Ungarn, wo er sich am 7. März 1395 in ICronstadt bei König Sigmund befand. Bajezid setzte einen andern walachischen Edelmann zum Vojvoden ein, dessen Name nicht bekannt ist, liess eine Besatzung in Klein-Nikopolis zurück und kehrte iiber die Donau zuriick. Im Mai und Juni 1395 zog dann König Sigmund in die Walachei, setzte wieder den Mirce zum Vojvoden ein und entriss Klein-Nikopolis den Tiirken. Auf dem Riickweg wurde das ungarische Heer auf dem Zug durch einen Karpatenpass von walachischen Schaaren mit Lanzen und vergifteten Pfeilen angegriffen. Obwohl dieser Ueberfall wohl von der tiirkischen, dem Mirce feindlichen Partei im Lande ausging, schrieb ihn Sigmund später der Verrätherei seines Schiitzlings zu. Am 6. Juli 1395 datirte Sigmund schon wieder in Ungarn, in ocampestri nostro descensu prope villam Hozyomezeu vocatam», wohl bei Hoszumezö an der oberen Theiss in der Marmaros, und am 26. d. M. befand er sich in °fen.] (Zur Wiirdigung der neuentdecktenbulgarischen Chronik, in "Archivfür slavischen Philologie", XIV, 1892, p. 269270; sublinierile ne apartin; vezi mai jos nota nr. 23) Observäm cä Jirdek confundi Câmpulungul muntenesc (unde se afla regele la venirea sa in Tara Romlneasci, pe 6 iulie 1395) cu cel moldovenesc, I cä 11 di pe Sigismund intors la Buda, cind el abia sosea la sud de Carpati. Dupi aun precizim cä, in conformitate cu noile sale veden i asupra bitäliei de la Rovine §i a unnirilor acesteia, in Geschichte der Serben (Gotha, I-II, 1911-1918) Jirdek nu mai vorbe§te de victoria lui Mircea, ci numai de fuga lui dupi lupti O. de inlocuirea sa cu "vlastelur al cirui nume intre timp Il aflase de la istoricii români: Vlad (vol. II, p. 130-131); vezi i versiunea in limba sirbä, Istortja srba, preveo i dopunio Jovan Radonie, vol. II, Belgrad, 1923, p. 100. 21 Este vorba de Nicolae lorga (Studii istorice asupra Chiliei i Cetäii Albe, Bucure§ti, p. 66), acela§i care îi inventeazi §i calitatea, deveniti cognomen, de 358 www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE "uzurpator" (Cuprivire la luptele luiMircea Cu turcii, in "Convorbiri Literare", XXXV, 1901, p. 473- 476). 22 Martin Cromer, De origine et rebus gestis polonorum, Basel, 1555, p. 364. ("Crezind ca regele Sigismund piense, Vlad, voievodul Basarabiei §i comite al Severinului a trecut de bunä voie, prin act de supunere, in ascultarea 0 clientela lui Wladislaw, regele, §i a Hedwigäi, regina Poloniei in calitatea lor de mogenitori ai Ungariei. Alti istorici afinnä cá aceasta luptä nefericitä pentru cre0ini s-a dat in anul precedent 1395. In acest räzboi au luptat impotriva barbarilor chiar §iunii voluntari polonezi, iar unii dintre ei au cäzut luptind cu vitejie.") 23 loan Bogdan,BinBeitrag ziir bulgarischenund serbischen Geschichtschreibung, in "Archly fiir slavische Philologie", XIII (1891), p. 481-543 (citatul In discutie se af la la p. 530). Versiunea romineasca a studiului (fara textul editat) a fost realizad de H. Mantsch la cererea lui Gheorge Mihiläg publicad de acesta in loan Bogdan, Scrieri alese. Cu o prefata de Emil Petrovici. Editie îngrijitâ, studiu introductiv 0 note de G. Bucuregi, Editura Academiei Romine, 1968, p. 255-269, 673-674; tot reputatului slavist, care este Gheorghe Mihaila, Ii datorám realizarea noii editii slave a acestei cronici, din päcate, ca i la Bogdan, neinsotita de traducerea romineasca, pecare continulm sa o a0eptäin de la domnia sa (in Mihail Moxa, Cronica universal& Editie insotitä de izvoare, studiu introductiv, note 0 indici de G. Mihäilä, Bucuregi, Editura Minerva, 1989, p. 343-353; pasajul care descrie bätalia de la Rovine se aflä la p. 346); vezi i capitolul "Cronica bulgard; ca izvor pentru campania sultanului Baiazid I in Tara Româneascif $icaracterulbilt4liei de la Rovine, din studiul nostru Victoria româneascel de la Rovine (17 mai 1395), in loc. cit., p. 33-36, unde a aparut pentru inaia oari in istoriografia romineasci traducerea integrala a acestui pasaj de cronicl. 24 loan Bogdan, Scrieri alese, ed. cit., p. 266. Constatare care 11 face sä aibä serioase rezerve despre valoarea informativä a cronicii exact in legatura cu batalia de la Rovine: "D esp re toate celelalte evenimente, incepind cu bätilia de la Manta (1371), pina la bätalia de la Kosmidion intre Suleiman g Musa (1409), exceptie rácând lupta de la Rovine, cronicarul transmite girl foarte exacte, care sunt In concordanta cu celelalte izvoare demne de incredere" (Ibidem, p. 264). La rindul san, Constantin Jire&k, in studiul din care deja am citat, face urmatoarele aprecien cu referire speciala asupra tatului de cronicä aici in discutie, ignorind contradictia sesizata de Insu0 editorul &Au, loan Bogdan: "De cea mai mare importand este informatia privind campania sultanului Baiazid impotriva lui Mircea voievodul Ungrovlahiei. 359 www.dacoromanica.ro ALEXANDHU 1/.. DITA Nu de mult, Alfons Huber a pus pe buni dreptate sub semnul intrebärii veracitatea une informatii sirbe§ti, folosite de noi, dupi care atunci Mircea a fost invingitor. Conceperea bitaliei decisive ca o infringere a lui Baiazid este insä o croare mai tarzie. Informatia cronicarului nostru poartd deja urmele unei prelucrdri. Se relateazi ci Mircea, dupa luptä, s-a refugiat in Ungaria, iar Baiazid a instalat ca voievod al Tärii Romanesti un boier din Tara, din picate nenumit. Dar pe ldngd aceasta se spune cdci Baiazid a scdpat cufuga, isnat rezultd de la sine cd se afld far-o totald contrazicere cu cele amintite fnainte. Constantin Filosoful (scrie In 1431) nu fnfdNeazd deloc lupta ca pe o izbandd a lui Mircea." (loc. cit., p. 267). Si, spre a demonstra ci Baiazid nu putea sá fuga, din moment ce-1 alungase inlocuise pe Mircea,spre a contesta cunoi argumente victoria romdneascd, afirmatä tot de el in 1876 (dar sanctionata prompt de academicianul autor al sintezei despre Istoria Imperiului Austriac 1-am mentionat aici pe Alfons Huber), Jireeek da o intreagi documentare de rigoare. in traducere latina este repro dus textul Konstantin Kostenetki, apoi continua: "Analele sarbesti au acelasi an (6903, dau data zilei: 10 octombrie)". Se indica (la p. 268) si alte izvoare, inclusiv otomane (dupi Leunclavius), pentru expeditia lui Baiazid si se invoci (pentru prima dati) donatia impiratului Manuel Paleologul din octombrie 1395 pentru Mânistirea Petra. Dar Jireeek vede in ea o dovadä ca moartea lui Constantin Dejanovici a avut loc cu un an in unni, in anul 1394. Sunt elementele de informatie carel-au dus in cele din urma la crearea "scenariului" deja citat de noi (vezi supra nota nr. 20) g de a carui cariera ne-am ocupat i continuim sä o facem. 25 Primul care a sustinut origineabizantini a cronicii a fostEmil Kahaniacki In Werke des Patriarchen von Bulgarien Euthymius (1375-1393), Viena, 1901, p. 109, n. 1. Aceastä tezi a fost dezvoltatä de Dumitru Nistase, Une chronique byzantine perdue et sa version slavo-roumaine (la chronique de 7Ismana 1411-1413), in "Cyrillomethodianum", Thessalonique, IV (1977), p. 100-171. Este si singura parte convingatoare din studiul siu plin de ipoteze ingenioase, dar greu acceptabile in faza actuali a argumentärii. Presupunerea cä autorul ar fi de origine greaci i s-ar identifica exact cu loan Chortazmenos convinge cel mai greu. Subscriem &ad deplin opiniei sale cd ea a fost copiatd $i prelucratd In Tara Romaneascd, unde, mai mult ca sigur, i s-au addugatprecizdrile despre bdta7ia de la Bovine $i data mortiilui Mircea Ca acest fapt a avut loc in vremea marelui voievod sau mai tarziu, CI el s-a datorat lui Eftimie, iar locul re dactarii a fost la ManästireaTismana, sunt, din nou, aminunte Inca extrem de dificil de stabilit (recent, si beneficiind de bibliografie suplirnentark Dumitru Nistase si-a reafirmat punctele sale de vedere referitoare la aceastä chestiune studiul Wecunoscute" ale izvoarelor istoriei romdnefti, in "Anuarul Institutului de 360 www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL IvIARE Istorie A.D. Xenopol", Iai, XXX, 1993, p. 486-487). Cert este cä in acest izvor care consideräm CI pe viitor ar putea fi munit Cronica expansiunii otomane, fie §i numai pentru faptul cá adrnitem punctului de vedere argumentat categoric de D. Nistase, cA scrierea nu are niciun fel de legituri Cu istoria literaturii §*1 culturii bulgare este consemnatA o traditie romineasci despre victoria deplini a lui Mircea In bätälia de la Rovine, cunoscutd direct lui Moxa i deformati, ga cum vom demonstra mai jos, de copistul moldovean Isaia de la Slatina. CA a existat pâni tarziu ovarianti munteneasci necorupti prin adAugarea episodului cu "vlastelul" insciunat de Baiazid dupi "fuga" lui Mircea, stä mirturie nu numai Cronograful lui Mihail Moxa, ci §i o copie tArzie a Cronicii Romanegi de Gheorghe Brancovici, in care, pe la anul 1770, se consemna: "Leat 6903. Domnul Mircea, voevodul ¡'dril Muntene$ti, ismpreund cu rumanii, au bdtutpre inpdratulturcesc la Bovine $i atlita i-au znopit de tare pre turci, cat n-aufost maipomenitnici ei rdzboiu groaznic ca acela; cdsd vdrsasd sangele osta$ilor pre dimpi pand deasupra de chigitile cailor. Atuncea au perit Marco Cralovici. lard un osta$, anume Constantin, viteaz, au intratprin oastea turceascd s-au dus kind la cortul fnpdratului tot Mind prin turci ca prin brusturi. dacd au sosit la cortul inpdratului, sultanul i-au pu$cat calul de supt déinsul; atuncea au cdzut, darer ar fi ucis $i pre isnpdratul Baiazid. deacd au cdzut, tau cdlcat cu caiipeind ce omorit, pentru s-aufostprins cupicioarele pre supt cal $i fiindu-i ochii fnpänjdniti ci zmoliti de sangele turcilor, a$a l-au inpresuratpdglinii de au perit. lard un Drdgan au scos pre ânpdratul din cort $i cu fuga au scdpat, cd-1 lua ca pre un rob. 0 acel Drdgan au luat toate ale inpdratului fi, intorcandu-sa de la rdzboi, au perit pre cale." (Gheorghe Brancovici, Cronica Romaneascd, ed. cit., p. 22-23). Pentru punctul de vedere al istoriografiei bulgare vezi ultima editie a cronicii apArutä in aceasti tarA: Ivan Tiutiundjiev, Bdlgarskata anonimna hronika ot XV vec, Velico Tárnovo, "Elpis", 1992. A se vedea §i opiniile lui Peter Schreiner conform cArora am avea de-a face cu o cronici tArzie, alcAtuitä prin traducerea din limba greaci a unor cronici bizantine minore (Sdcititijata otbdlgarskata srednovekovna istorija vdv vizantijskite kratki kroniki, in "Istorie'eski pregled", nr. 2/1979, p. 107-111; Die byzantinischen Kleinchro- niken und die Annalistik bei den Siidslaven, in "Bulgarian Historical Review", nr. 2/1978, p. 45-53). Chiar i in aceste conditii datele problemei ar rimAne in esentä neschimbate, cici, ga cum arlta Dan Zamfirescu: "Pentru noi es ential este cA apartine unul «sud-est european» scriind in capitala (sau fosta capitalä) a imperiului i and mArturie despre traditia bizantind,la fel ca textul cronicii grece§ti editate in 1972." (Dan Zainfirescu,Mircea celMare,fictor hotdrdtor in configurareapolitico-istoricd a Sud-Estului european, in vol. Marele Mircea Voievod, p. 292, n. 48). 361 www.dacoromanica.ro ALEXANDHU DITA 26 loan Bogdan, Scrieri alese, ed. cit., p. 255, 281 (vezi supra p. 177-178). 27 Pentru Cronica universakl a lui Mihail Moxa, izvoarele i problemele pe care le Tidied aceasti scriere, a se utiliza temeinica editie datorati lui Gheorghe indicati mai sus la nota nr. 23 (textul despre Mircea i bitilia de la Rovine, citat de noi, se afli la p. 211). 28 G. Mihàilà, Contributii la istoria culturii ci literaturii romdne vechi, Bucuresti, Editura Minerva, 1972, p. 160-162. 29 Alexandru V. Diti, Un izvor necunoscut despre victoria lui Mircea cel Mare la Rovine, in "Luceafirul", nr. 29, din 19 lithe 1986, p. 1, 6. 30 Posibilitate care trebuie avuti in vedere, cici o intilnim In scrieri contemporane de aceeasi facturi, in legituri cu evenimente pe care le cunoastem cu mai mare exactitate. Este vorba de o "croniciminori" din secolul al XV-lea "note scrise greceste", cum le spune N. lorga unde citim: "in anul 1402 a venit limur-Han o s-a luptat cu Baiazid-bei la Angora, In luna lui huile 28, zi vineri, i 1-a invins Cu totul, 01-a prins; 0 a murit. Apoi a donmit fiul lui, Emir Suliman-bei in zilele sap inirii preacucernicului o iubitorului de Hristos imparatul nostru Manuil Paleologul." (N. Iorga, Studii documente cuprivire la istoria Românilor, vol. 111: Fragmente de cronici despre cronicari, Bucuresti, 1901, p. V) Or, In acest caz stim ci Baiazid nu a murit la 28 iulie data reali a bätàliei de la Ankara, aun se Intelege din text, ci la 9 martie 1403. 31 Pentru detalii, discutii i bibliografie vezi Nicolae Stoicescu, Sfatul domnesc dregdtori din Tara Romfineasc4i Moldova (sec. XIV-XVII), Bucuresti,EdituraAcademiei Române, 1968, p. 32-34. Spre edificare, cam un fragment din documentul prin care despotul sarbilor Stefan Lazarevici intäreste, In anu1140 6, ministirilor Tismana o Vodita "metoase" in teritoriile sud-dunirene. Printre altele, aici se spune: "Acestora le-am dat o credintä: care au fost oameni bisericesti Inainte de pustiire, unde se afli, fie In tara impiritiei mele, fie la unguri, si meargi slobod fiecare la locul sáu i nici unul din vlastelii Imp dritiei mele si nu tulbure pe nimeni, nici si-i opreasci ceva o si fie slobozi de glohari o de toate därilevlastelinilor. Pe lingi acestea, cine a fugit din tara Impirätiei mele In Tara Ungureasci sau In cea Bulgireasci sau omul meu sau al vlastelinului meu o a petrecut acolo trei ani sauunul §i va vrea si se intoarci In mai sus-zisele sate bisericesti, si fie slobod si vie, afarinumai de aceste vini: daci a pigubit cu ceva mele sau a furat pe un vlastelin al meu..." (D. R.H. B: Tara Romd- neascd, vol. I: 1247-1500, Bucuresti, Editura Acaderniei, 1966, doc. nr. 31, p. 67-70). 32 Stefan Steranescu,Bänia In Tara Romeineascd, Bucuresti, Editura Stiintifici, 1965, p. 63-65, 109-110. 362 www.dacoromanica.ro MIRCEA C,EL AIARE 33 Nicolae Stoicescu, op. cit., in loc. cit. 34 Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI publicate de Ioan Bogdan. Editie reväzuti i completatä de P.P. Panaitescu,Bucure§ti, Editura Academiei Romlne, 1959, p. 96 (Macarie). 35Thidem, p. 140 (Azarie). 36 loan Bogdan, Opere alese, ed. cit., p. 263. intruck indicatia lui loan Bogdan se limiteazi doar la gat, ne este deocamdatä imposibil de stabilit pini la consultarea manuscrisului, pästrat la Kiev daci echivalarea este sctisi de mina lui Isaia de la Slatina §i, mai ales, dacä ea se allá in dreptul pasajului din cronicä discutat de noi aici. Sunt aspecte care nu schimbä fondul problemei, dar care vor trebui precizate. 37in sprijinul acestei pireri este de reamintit cá cea maiveche copie cunoscuta pânä astizi a Cronicii lui Macarie este tocmai cea datorati lui Isaia de la Sla- tina, conservad in aceIai manuscris in care se afli i "Cronica bizantinobulgard "(loan Bogdan, Vechile cronice moldovene$tipandla Urechie. Texte slave cu studiu, traducen i §i note, Bucure§ti, 1891, p. 1-22; vezi Idem, Opere alese, ed. cit., p. 272-288). 38 Cronicile slavo-romásne din sec. XV-XVI publicate de loan Bogdan, ed. cit., p.102. 39 Constantin Rezachevici, Originea ci domnia lui Alexandru Vodd Cornea (c. 21 decembrie 1540 9 sau 16 februarie 1541) dupd documente inedite din Polonia, In "Revista Istorici", serie nouä, 3(1992), nr. 7-8, p. 804. Este de observat §iAlexandru Cornea este pentruMacarie tot "un oarecare Alexandru" (ed. cit., p. 102), §i nu un "nelegitim", cad a§a (inn se arati intr-un document contemporan il§tiau cu totii "ci e coboritor al domnilor, fiu al lui Bogdan Vodä i nepot al bätrinului $tefan Voda, mo§tenitor drept al Tärii Moldovei" (in N. Iorga, Scrisori de boieri. Scrisori de domni, ed. III, Välenii de Munte, 1932, p. 26). Cronicile slavo-romane din sec. 'MINI publicate de loan Bogdan, ed. cit., p. 102. 41 Grigore Ureche,Letopisetul TdriiMoldovei. Editieingrijitä, studiuintroductiv, indice §i glosar de P.P. Panaitescu, editia a 11-a reväzuti, Bucure§ti, Editura de Stat pentru Literaturä i Artä, 1958, p. 170-171. 42 Cronicile slavo-romiine din sec. XV-XVI publicate de loan Bogdan, ed. cit., p. 140. 43 Thom 363 www.dacoromanica.ro ALOCANDRU 1/. DrrA 44 Ibidem, p. 127. 45 lbidem, p. 142. 46 Ibidem, p. 143-144. 47Thidem, p. 148. 48 Dupi inspirata formula utilizatä de Stefan S. Gorovei, MuFatinii, Bucuregi, Editura Albatros, 1976, P. 134. 49 Cronicile slavo-ronuine din sec. XV-XVI publicate de loan Bogdan, p.143144. 50 lbidem, p. 99. 51 Ibidem, p. 102. 52 lbidem, p. 118. 53 Ibídem, p. 145. 54 Ibidem, p. 147. 55 Ibidem, p. 151. 56 Ibidem. 57 Vezi supra nota nr. 2 (p. 346-347). Mentionam ci afirmatiile lui Thur6cz au fost preluate de Antonio Bonfinius, gaincat acelea§i "informatii", confuze i deformate, au pärut unora a fi confirmari ale celor dintâi (pentsu acest aspect, vezi mai jos nota nr. 111 - 377). 58 B.P. Hasdeu1lciteaza in legaturä cu Severinul, ca ban de Severin (Istoria criticd a romdnilor. Editie ingrijitä i studiu introductiv de Grigore Brancu§. Studiu introductiv §i note de Manole Neagoe, Bucuregi, Editura Minerva, 1984, p. 39), iar A.D. Xenopol pentru evenimentele care au urmat mortii lui Mircea (cand insu§i Stefan de Losoncz era mort de peste doui decenii), ba chiar 11 transformä in voievod al Ardealului socru al lui Alexandru ce! Bun (A.D. Xenopol Istoria românilor din Dacia Traiand, editia Nicolae Stoicescu - Maria Simionescu, vol. II, p. 94 §i 133). Ci nici vorbi nu poate fi de vreun grad de rudenie intre Alexandru cel Bun §i Stefan de Losoncz a explicat-o Nicolae Stoicescu chiar in editia citatä (p. 154), cu atat mai mutt precizam noi cu cat nici voievod al Transilvaniei n-a fost vreodati, ci doar fratele säu Ladislau de Los oncz (veziDocumente privindistoriaRomdniei. Introducere, vol.!, Bucuregi, Editura Academiei Romane, 1956, p. 502). 59N. lorga, Carpatii in luptele dintre romdni unguri, in "Analele Academiei Romine. Memoriile Sectiunii Istorice", seria II, tom. XXXVIII (1915-1916), p. 87; vezi 364 www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL MARE reeditarea acestui studku in N. Iorga, Studii asupra Evului Mediu romelnesc. Editie ingrijitä de Serban Papacostea, Bucuregi, Editura Stiintifici i Enciclopedici, 1984, p. 168-187 (pasajul citat se afli la p. 172). 60 Dr. ICarácsonyi Jinos, A magyarok és romdnok közös harca a törökök ellen, In "Cultura", Cluj, anul 1(1924), nr. 1, P. 12-16. 61 De fapt s-a "odihnit" dupi Infringerea suferiti la Hindiu din partea ogilor moldovene conduse de domnul Stefan I. 62j Karácsonyi, art. cit., p. 13-14 63Ibidem; vezi supra notanr. 2(p. 346-347). Pentru "episodul Stefan de Losoncz" vezi §i reconstituirea realizati de Viorica Pervain, Din relatiile Tdrii Romdnefti cu Ungaria la sfiblitul veacului al X1V-lea, in "Anuarul Institutului de Istorie §i Arheologie Cluj-Napoca", XVIII (1975), p. 99-103, care, pe lingiunele date denim de retinut, rimine totu§i o "poveste". Daci ne gindim i numai la faptul ci din episodul relatat de Thur6cz cu privire la "capul vorbitor" rimas neputrezit timp de mai multi am pentru ci mi fusese spovedit i impirti§it pe care Karácsonyi Il preia, cum vom arata, ca atare, incercind si explice mediul in care s-a pistrat legenda pini ce a fost preluatä de cronicarul maghiar Viorica Pervain dezvolti, la rindu-i, o intreagi teorie, vorbind insi despre faptul ci... "unul dintre luptitori, desi rinit de moarte, a rezistat un timp mai indelungat pini i-a fost adus un preot pentru spovedanie; participantul fiind catolic i preotul trebuie si fi fostun catolic". larde aid, dupi citeva volute logice: "Unul dintre observantii de lanunu-Severin sau Or§ova a putut fi preotul chemat la locul acestei lupte in care insug cipetenia, Stefan de Losoncz, §i-a pierdut viata" (p. 102). 64 Data este eronati nu numai la Karácsonyi, ci §i la Viorica Pervain, dei sursa la care trimite aceasta din urmi indici data corecti: 19 septembrie 1395 (Viorica Pervain, art. cit., p. 102, nota nr. 66; sursa: Oklevéltar a grojCsdky csalddiörténetéhez, vol. II, Budapest, p. 174-175); pentru aceasti precizare vezi §i studiul nostru Victoria ronidneascd de la Rovine (17 mai 1395), In loc. cit., p. 41, nota nr. 74. 65 vezi supra notele 2 (p. 346-347) §i 63 (p. 365). 66j. Karácsonyi, art. cit., p. 13-14. 67 0 face Viorica Pervain, dar, din picate, pornind de la acelegi premise, §i, firege, cu acelgi tip de rezultate (vezi art. cit., p. 101-102); vezi supra nota nr. 63. 68 Revelator in aceasti privinti ni se pare un document venetian din 6 septembrie 1394, publicat Inca in anul 1874, cunoscut istoriografiei noastre, dar niciodati tradus §i nici interpretat in litera sa: "Si se rispundi ambasadorilor serenisi- -365 www.dacoromanica.ro AIMANDRU If. DITA mului domn regele i doamnei regine a Ungariei la ambasada lor trimisi noui; §i mai intAi la prima parte prin care aduc la cunoginti stàpânirii noastre ci din pricina nivilirilor turcilor in regatul siu a hotiritimpreuni cu nobilii, baronii, fratii prietenii sii din regatul siu ca in luna maiviitoare si porneasci cu o puternici o§tire a sa §i simeargiimpotriva numitilor turci spre riul i distrugerea lor i sä binevoim a-i da lui pe lIngA sfat, ajutor i sprijin [...]" Sime Ljubi6, Listine o odnosajih izmejdu juznoga slavenstva i mletacke republike, vol. IV: (1358-1403), Zagreb, 1874, doc. nr. 476, p. 335-336. 69 D.R.H., D., vol.!, doc. nr. 93, p. 149-150. " Mályusz Elemér, Zsigmondkori oklevélUir. 1:1387-1399, Budapest, Akadémiai Kiad6, 1951, doc. nr. 3.973, p. 435-436. 71Posibilitatea avansati de Karácsonyi JAnos in studiul citat, este infirmati categoric de acest document, din care reiese ci "plAngerea" in urma cireia a avut loc procesul de la inceputul lui mai a fost fAcutl personal "in fata lui Sigismund in localitatea 'Ilw" de Stefan de Losoncz "fost ban", la 4 aprilie 1395. CA regele se afla, intr-adevAr, la 4 aprilie la Thr ne-o dovedege un alt document emis de el la aceastä data' in localitatea respectivA (Mályusz Elemér, op. cit. ,vol. I, doc. nr. 3.911, p. 428). Prinurmare, la mai putin de o luni dupi incheierea tratatului de la Bra§ov, stefan de Losoncz este mentionat la Tur §i nicidecum in expeditia din Tara Romineasci. Mai mult chiar, dei Sigismund anuntä, la 6 aprilie ci hotkise si-1 trimitä pe Stefan de Losoncz in expeditie militari antiotomani in Tara RomineascA, acesta nu plecase cum s-a vizut nici la inceputul lunii mai. Atit pe data de 1 mai cit i pe data de 8 mai, el se judeci la Buda §i i se elibereazi documentul in cauzi. consecintA, se exclud afirmatiile de felul: "Dupä numai doui zile de odilmi, intr-adevAr, trupele ungare au pornit spre Tara Romlneasci pentru a-1 rea§eza pe Mircea in scaunul siu voievodal" (A magyar Nemzet története, vol. 111, 1895, p. 423); sau: "A doua zi dupA incheierea tratatului cu Mircea, Sigismund se duce la Codlea, unde rAmAne cAteva zile, de acolo trece la Sibiu g in sfArgt se depArteazA de granitl, pornind la Cluj, wide era la 25 martie. Dar intre timp Mircea cipitase cu mare intarziere oaste de ajutor i pornise si-§i recucereasci tronul. Cu el erau cäpitaniio§tilor ardelene, stefan de Losoncz fost ban de Macva §i Francisc Bebek cu lincieri ciliri, iar pe lingi fiecare Under mai erau cite doi arca§i §i aprozi" (P.P. Panaitescu, op. cit., p. 253); sau: "la citeva zile dupi incheierea o§tile ungaro-române au plecat ca si cucereasci Nicopolea Mici alungind pe turci de pe tirmul sting al riului de hotar" (Victor Motogna, Politica externd a lui Mircea cel Beltran, Gherla, Tiparul lipografiei Augustin S. Deacu, 1924, p. 11); sau: "Prima expeditie, cea condusi de Stefan de Losoncz, fostul ban de 366 www.dacoromanica.ro miRcEA GEL tun Macva §i de Francisc Bebek, cu lancieri CARA, trebuie pusd firege dupii 7 martie 1395 sau mäcar înjurul acestei date" (G.T. Ionescu, art. cit., in loc. cit., p. 276). 72 Victor Motogna, op. cit., p. 41-43. Dar i-a fost cunoscut §i lui 'lie Minea, care-1 utilizeazd in lucrarea sa Principatele Romane pi politica orientald a ismparatului Sigismund. Note istorice, Bucure§ti, Tipografia "Convorbiri Literare", 1919, P. 71. 73 D.R.H, D., vol. I, doc. nr. 105, p. 171-173. 74 intrucát regele se afla la Bra§ov la data de 21 iunie 1395, iar la 3 iulie era la Tárne§ti, deci már§aluia spre Tara Româneaseä, unde-1 aflim trei zile mai tarziu (6 iulie) in tabira militará de la Câmpulung (Viorica Pervain, art. cit., p. 104, 106-107). 75 La fel cum o face acum, firege starnindu-ne cel putin nedumerirea, Ferenc Szakály in studiul säuPhases ofturco-hungarian warfare befire the battle ofMohtics (1365-1526), in "Acta OrientaliaAcademiae Scientiarum Hungaricae", XXXIII (1979), p. 80, cind serie: "The only significant engagement István Losonci, banus of Szörény, marched to Wallachia and clashed with Dan and the assisting Thrks at the end of the 1420s ended with a victory over his army." [Singura luptä mai importanti stefan de Losoncz, ban de Severin, a inaintat cátre Valahia i s-a ciocnit Cu Dan, sprijinit de turci, la sfir§itul anului 1420 s-a srar§it cu o victorie asupra annatei sale] 76j Minea, op. cit., p. 71. 77 P.P. Panaitescu, op. cit., p. 253-256. Pentru textul cronicii in original §i traducere ca §i pentru intreaga discutie privind informatiile continute, vezi Alexandru V. Ditä, Cel dinta ecou international al victoriei romknegi de la Rovine din 17 mai 1395, in loc. cit., p. 453-468. Folosesc prilejul pentru a amenda asertiunile lui loan Chindri§ care in 1995 deci cu mult peste anul 1988 cind studiul citat aici vedea lumina tiparului seria despre subsemnatul ci in cercetärile mele privind datarea corecti a bitliei de la Rovine a§ fi ignorat "in mod riscant marturii de mIna întâia, daci ar fi si luim in seami numai analele de la Saint-Denys, se pare contemporane evenimentelor, pomenite pe primul loe de toti cercetätorii anteriori" (vezi in Samuil Micu, Istoria Românilor. Editie princeps dupi manuscris de loan Chindri§, vol. I, Bucuregi, Editura Viitorul Rominesc, 1995, p. 462-463). Or, in realitate, demonstratia potrivit cireia §tirea din Chronique du religieux de Saint-Denys se referi strict la victoria lui Mircea la Rovine §i nu are nici un fel de legituri cu Sigismund de Luxemburg imi apartine in exclusivitate ca sä zic aa nationalä §i internationalä, lar singura traducere in limba români a textului din Chronique du religieux de Saint-Denys referitor la confruntarea din 1395 poarti tot seinnitura mea. loan Chindri§ mai afirmä ci la baza cercetirilor mele privind data de 17 mai 367www.dacoromanica.ro AIMANDHU V DITA 1395 ar fi stat nu "cercetiri" i "activitatea proprie", ci "anticipärile", "ciutirile" "intuitilie" istoricilor Viorica Pervain g "Ion" (sic!) Minea. in ce mi prive§te, nu pot deck sä-lindemn pe loan Chindri§ si mi citeasci g, mai ales, si-i citeasci pe autorii invocati, spre a nu-1 mai confunda pe "lije" cum il cheami pe Minea cu "Ion", iar pe Stefan de Losoncz cu Ladislau de Losoncz, fratele siu, fost voievod al Transilvaniei. Dar majales spre a constata ci nicàierimn toatil opera acestora data de 17 mai 1395 §i bitilia de la Rovine nu sunt asociate si nici micar nu se aflipe acelasi segment logic. Cat despre sursele consultate de mineilasigur pe I. Chindri§ ci le-am indicat cu rigoare, fie ci a fost vorba despre 17 mai 1395, pe care '11 datoreim (noi, ca istoriografie !) lui B.P. Hasdeu, fie despre contributiile and a fost cazul Vioricii Pervain, fapt ce se poate verifica, printre altele, chiar in cuprinsul studiului consacrat Cronicii de la SaintDenis, aici in discutie, unde chid mi refer in nota nr. 31 la intinerariul urmat de Sigismund in vara 1395 afirm: "Vezi prezentarea i discutarea argumentati a datelor la Viorica Pervain...", lar mai jos in nota nr. 38 si fac precizarea: "vezi §i Viorica Pervain, op. cit., p. 106-107, in special excelentele puneri la punct din notele nr. 85 §i 86". Personal cred totusi cáointrebare se impune: aceasti grip pecare loan Chindri§ o are fati de soarta contributiilor Vioricii Pervain nu este cumva reflexul freudian al eului ski angoasat de povara ce-1 apasi din momentul in care si-a pus semnitura pe editiile lui Samuil Micu Clain si G. Barit ? Probabil cá da ! Zic eu Orland seami de remarcile domnului Mihai Gherman, care in recenzia pe care o face la editia semnatä loan Chindris a Istoriei rondinilor de Samuil Micu, printre multe altele, afirmi: "Si alte detalii ale transcrierii ne-ar conduce la concluzia ci s-a apelat la o aid mini care a transcris textil (nementionati in nota asupra editiei). Incinàm si sustinem (si aid e doar o simpli presupunere) cä ne intalnim cu o situatie similari aceleia a volumului al III-lea al colectiei Barit si contemporanii sat lucrat integral de profesorii Maria Protase i losif Pervain qi semnat, dupi ni§te suspecte manevre de culise de loan Chindri§." (Mihai Gherman, O editie ciudatd, in "Revista Istorici", serie noui, 8, 1997, nr. 3-4, p. 282-286; sublinierea ne apartine). 78 Constantin C. Giurescu, Akgeiturel cu Mircea celBeitre?n, in "Revista Istorici Romani", XV (1945), fasc. IV, p. 426. Tot C.C. Giurescu a observat ci, dad am accepta identificarea expeditiei lui Stefan de Losoncz cu episodul celor 400 de osteni, de care vorbeste cronica francezi, atunci ea ar trebui §tearsi din lista celor patru expeditii "de recuperare" stabilite de P.P. Panaitescu. Ratiunea prezentei sale pe acea listi se pasta numai atka vreme cat eravorba de o annati trimisi in Tara Romaneasci inainte de aparitia regelui însu.§1, a cirui expeditie conta drept "a doua expeditie de recuperare"! Dar, in ciuda acestei prompte corectiri, op inia lui P.P. Panaitescu a fost preluati, si chiar amplificatä, de: Gh.T. Ionescu, art. cit., in loc. cit., p. 276; Barbu Campina, art. 368 www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE cit., in /oc. cit., p. 263-267; Viorica Pervain, art. cit., in loc. cit., p. 101-103; Nicolae Constantinescu, op. cit., p. 114. 79 Barbu Câmpina, op. cit., in loc. cit., p. 264 §i 266. Vezi aemplara punere la punct pe care o face Viorica Pervain in art. cit., p. 100-103, in special nota nr. 67. 80 Cum este §i cazul aproape inexplicabil clad avem in vedere data recentä and a fost sustinut scenariului inchipuit de Octavian Iliescu: "Afin de préparer ces opérations Sigismond, un mois apres l'entrevue de Bra§ov, prit la décision d'organiser immédiatement un corps expéditionnaire d'un millier d'hommes, sous la commande d'Étienne de Losoncz, qui devait pénétrer aussitôt possible en Valachie comme avant- garde de l'armée royale; cette dernière devait la suivre, dès qu'elle serait prête. Le récit de la malheureuse campagne entreprise en Valachie par Etienne de Losoncz se trouve dans deux sources narratives, une chronique hongroise et une autre française, mais la chronologie et la localisation en ont été précisées par P.P. Panaitescu et Viorica Pervain. Suivant les résultats obtenus par les recherches de ces deux auteurs, on sait maintenant que le corps expéditionnaire commandé par ttienne de Losoncz s'est rassemblé au Banat vers la fin du mois d'avri11395; il partit donc d'Or§ova et entra en Valachie au début de mai, mais peu après, il y fut surpris au passage d'une rivière, très probablement, le Jiu et anéanti par une force armée de Vlad, aidé par un grand nombre de Iiircs. ttienne de Losoncz mème y trouva la mort. C'est donc en mai 1395, en Olténie et A l'occasion du combat livré 1 ttienne de Los oncz et gagné avec l'aide d'un contingent ottoman arrivé sans doute de Vidin, sur sa demande que Vlad fit son apparition, en étalant pour la première fois ses prétentions au trône de Valachie et ayant de son côté un groupe de partisans recrutés parmi les boyards qui possédaient des domaines en Olténie. Pourtant, méme après cette première victoire, Vlad n'etait qu'un simple prétendant au trône de Valachie; A Arge§, capitale du pays, c'est Mircea qui détenait encore le pouvoir suprème." [Pentru a pregAti aceste operatiuni, Sigismund, la o lunä dupäintrevederea de la Bra§ov, luä decizia de a organiza imediatun corp expeditionar de o mie de oameni sub comanda lui Stefan de Losoncz, care trebuia A pätrundä de indatä in Valahia ca avangardä a armatei regale; aceasta din urmä trebuia sä-lurmeze, imediat ce va fi gata. Relatarea nefericitei campanil intreprinse in Valahia de Stefan de Losoncz se intalne§te in douä surse narative, o cronia ungari ;i o alta francezä, insä cronologia §i localizarea au fost determinate de ate P.P. Panaitescu i Viorica Pervain. Potrivit rezultatelor obtinute prin cercetärile acestor doi autori, se tie acum cä corpul expeditionar comandant de Stefan de Losoncz s-a adunat in Banat cätre sfär§itul lunii aprilie 1395; el a pornit gadar din Or§ova §i a intrat in Valahia la inceputul lui mai, insi putin dupä aceea el a fost surprins la trecerea unui riu, foarte probabil Jiul, §i nimicit de o fortA armatä a lui Vlad, ajutat de un mare numär de turci; illS11§i Stefan de Losoncz §i-a gäsit moartea. Deci, Vladi0 face aparitia in mai 1395, in 369 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU If. DITA Oltenia §i cu ocazia luptei purtate cu stefan de Losoncz §i ca§tigata cu ajutorul unui contingent otoman sosit WI nici o indoiala de la Vidin, sub conducerea lui , exprimanduli pentru prima data pretentiile lui la tronul Tärii Române§ti §i avánd de partea sa o grupare de partizani recrutati dintre boierii care stapâneau domenii in Oltenia. Cu toate acestea, chiar dupi aceasta prima victorie, Vlad nu era decat un simplu preten dent la tronul Valahiei; la Arge§, capitala tarn, Mircea mai detinea Inca puterea suprema.) Octavian Iliescu, art. cit., In loc. cit., p. 77-78. 81 Acesta este in principiu §i punctul de vedere exprimat in ultima lucrare de sin- tezi dedicati voievodului: Preotul Prof. Dr. Niculae Serbanescu, Prof. Dr. Nicolae Stoicescu, Mircea cel Mare, 1386-1418. 600 de ani de la urcarea pe tronul prii Romanqti, Bucure§ti, Editura Institutului Biblic g de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, 1987, p. 306-308. 82 Mai mult deck concludenti este detumarea victoriei obtinute de Mircea la Rovine in propriul sau folos, astfel incitintreaga cre§tinatate vorbea despre acel "tank. cavaler §i minunat de Indraznet, §i frumos cavaler, care nu cu mult timp in urmä c4tigi o mare b ifálie contra lui Baltasar Basquin, care intrase in tara sa i o jefuia, cu care prilej a Scut mare ucidere in acei turd." (in N. Iorga, 7homas 111 Marquis de Saluces. Étude historique et littéraire, avec une introduction sur la politique de ses prédécesseurs et un apetutice de textes, Paris, 1893, p. 187) Pentru detalii vezi studiul nostru Cel dintai ecou international al victoriei romeinqti de la Rovine din 17 mai 1395, in loc. cit., p. 453-468; §i Dan Zarnfirescu, art. cit., in loc. cit., p. 294-295 (in special nota nr. 60). 83 Este vorba de ani pascali, cu urmkorul inceput: 1395 11 aprilie; 1396 2 aprilie; 1397 22 aprilie; 1398 7 aprilie (vezi A. Giry, Manuel de diplomatique, vol. I, Paris, 1925, p. 200). 84 D.R.H., D., vol. I, doc. nr. 99, p. 154-158. 85 Ferdo Sigie,Nekoliko isprava iz po eetca XV st. Sabro ihi objasnio, in "Starine Jugoslavenska Akademija", XXXIX (1938), Zagreb, 1938, doc. nr. 108, p. 276-287. Intruck textul acestei diplome a fost apro ape necunoscut istoriografiei romane§ti pana i-am publi cat traducerea in anu11986 (vezi studiul nostru din "Anale de Istorie", p. 39), lar utilizarea sa de catre PP. Panaitescu (primul istoric roman care ja act de el, op. cit., p. 256-257) probeaza o gre§ita intelegere, vom reproduce, pentm verificarea mai lesnicioasä decat recurgerea la greu accesibila editie originala, fragmentul ce ne intereseazi: "Hiis namque laudabiliter prehabitis, crun nostra celsitudo assumpto fidelium regnicolarum nos trorum armigerorum valido cetu, ad partes nostras Transalpinas se movisset et pertransito maiori spacio ipsarum parcium nostrarum Transalpinarum 370 www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL MARE castrum Minus Nikapol vocatum, ubi Thrkorum immanissimorum contra christicolas seviencium residebat multitudo, potenter pro grediendo applicuisset, ipsum castnun ductore Chris to vallido bellico certamine una cum ipso Nicolao, sob ole condam Nicolai palatini antefati, et ceteris nostris fidelibus subditis ibidem ferventer cum ipsis Thrcis diucius dimicantibus ac lesiones, interemciones et vulneraletalitersufferentibus, laudabiliter reobtinendo et fideles castellanos in eodem relinquendo, eorundem fidelium nostrorum tutaminibus, Merche voyvodam Transalpinum per Thrkos de suo dominio depositum, suo restituit pristino dominio. Abhinc versus climata ipsius regni nostri Hungarie cum palma victorie regrediendo, dum Alpium cacumina, wlgo Pozata dicta, indaginibus strictis et semitis non modica arctitudine compressis, ascendissemus, ubi multitudo Volahorum pestiferis iaculis et intoxicatis venenoque infectis sagittis nostros sequaces et subditos de densis et opacis silvis crudeliter feriens insidiabatur, memoratus Nicolaus cum vexillo et complicibus suis prenotatis pro tuicionenostre persone et tocius comitive securiori pro transitu et libera securitate ad instar sevientis leonis sine formidine mortis nostro laten i indesinenter adherendo et prefatos Volahos insidiantes manibus armatis vi repeliendo, nos cum nostris subditis a prefatorum Volahorum detestabilibus insultibus et hosticiis insidiis non sine interitu complicum suorum tueri et defensare viriliter sategit virtuose." (p. 280-281) 86 Vezi supra p. 321-322. 87 D.R.H., D., vol. I, doc. nr. 112, p. 182-183. F. Sigie, op. cit., doc. nr. 72, p. 230-234. "Preterea dum nephandissimus crucis Christi immo totius orthodoxe fidei hostis et persecutor, Bayzath dominus Turcorum, capitalis nostre maiestatis emulus, cum valido exercitu ipsorum litrcorum etalianun barbararum nationum caterva fulcitus partes nostras Transalpinas hostiliter subinstrasset, easdemque fere in maiori parte devastando et depopulando castrum nostrum Minoris Nykapolis a Merche wayvoda, familiare nostro, vi obtinuisset et in eodem gentem suam pro conservatione reliquisset, nosque percepta huiusmodi annotati Bayzath tirranica sevitate, nostra valida cum potentia ad obviandum temeritati ipsius Bayzath et ad defendendum ipsas partes nos tras, presertim predictum castnun Minoris Nykapolis expugnaturi properass emus, eodemque Bayzath ipso nostro adventu sentiente retrotendendo, ipsumque castrum Minoris Nykapolis de manibus sue gentis expugnassemus, in qua quidem expugnatione ipsius castri idem Johannes banns se dictis Thrcis viriliter opponendo, cum sui sanguinis effusione et letalium vulnerum susceptione nobis cernentibus nostre maiestati ibdem ad vota nostra similiter fideles exhibuit famulatus." (p. 231) 89 D.R.H., D., vol. I, doc. nr. 108, p. 177-178. "[...] AfarA de aceasta, in vremea când preanelegiuitul dusman i prigonitor al cruciiluiHristos, ha, maibine zis, al intregii 371www.dacoromanica.ro ALEXANDRU DITA drepte credinte, Baiazid, sultanul turcilor, du§manul de moarte al maiestätii noastre, cu o putemicl oaste de turci i cu sprijinulunor cete de alte neamuri barbare a nivilit du§mäne§te In Tara noasträ Româneascä, pustiind-o §i pridând-o In cea mal mare parte a ei, a luat cu puterea de la voievodul Mircea, slujitorul nostru, cetatea noasträ Nicopolul Mic, läsind acolo un corp de oaste al säu, ca s-o päzeascá i noi, aflând de aceasti silnicä cruzime a pomenitului Baiazid, cu forte puternice sä prentimpindrn cutezanta zisuluiBaiaz:d i sä apäräm acele pärti ale noastre, am smuls, mai ales, amintita cetate Nicopolul Mic din mAinile oastei sale, i, cu prilejul asaltului pentru acea cetate, numitul loan, banul, Impotrivindu-se ziglor turci, In vlzul nostru, cu värsarea singelui säu i cu suportarea grelelor räni, ne-a adus de asemenea slujbe credincioase." [... Preterea, dum nefandissimus crucis Christi, limo totius orthodoxe fidei hostis et persecutor, Baizath, dominus 'ffircorum, capitalis nostre maiestatis emulus, aun valido ipsonun exercitu Turconun et alianun barbaranun nationum caterva fulcitus, partes nostras Transalpinas hostiliter subintrasset, easdem fere in maiori parte devastando et depopulando, castrum nostrum Minoris Nicopolis a Merche waiuoda, familiari nostro, vi obtinuisset et eodem gentem suam pro conservando reliquisset; nosque, percepta huiusmodi annotati Baisath tirannica sevitate, nostra valida cum potentia ad obviandum temeritati ipsius Baisath et ad defendendum ipsas partes nostras, presertim predictum castrum Minoris Nicopolis, de manibus sue gentis expugnassemus, in qua quidem expugnatione ipsius castri idem Johannes banus, se dictis Turcis opponendo, cum sui sanguinis effusione et lethalium vulnerum sus ceptione, nobis cementibus, nostre maiestatiibidem, ad vota nostra, similiter fideles exhibuit famulatus.] 90F. Sine, op. cit., doc. nr. 121, p. 301-306. "Preterea dum nephandissimus crucis Christi, immo totius orthodoxe fidei hostis et persecutor, Payazyt, dominus Thurcorum, capitalis nostre maiestatis emulus, cum valido ipsorum exercitu Thurcorum et aliarum barbarum nacionum catherva fulcitus partes nostras Transalpinas hostiliter subintrasset, easdemque fere in maiori parte devastando et depopulando, castrum nostrum Minoris Nicopolis a Merche vayvoda familiarinostro ibi obtinuisset et in eodem gentem suam pro conservando reliquisset, nosque precepta huiusmodi annotati Payazyt tyrannica sevitate nostra cum valida potencia ad obviandum temeritati ipsius Payazethy et ad defendendas ipsas partes nostras, presertim predictum castnun Minoris Nicopolis expugnattun properassemus eodemque Payazethe ipsum nostrum advent= senciente retrocedente, ipsumque castrum Minoris Nicopolis de manibus sue gentis expugnassemus." (p. 302-303) " D.R.H., D., vol. , p. 178 (precizarea editorului). 92Ar mai exista posibilitatea ca scäparea si-i fi apartinutprimului editor modem, 372www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE Fejér Katona publicase doar fragmente , fapt verificabil, documentul din 1450 fiind azi cons ervat In Arhiva Nationalä Maghiari (vezi trimiterea exacta' InD.R.H., D vol. I, p. 178). Totu§i, tinând cont cà atat diploma din 1403, cal §1 cea din 1408 se pistreaza in original §i contin ambele cuvintèle respective, ne considerim indreptätiti, o datá mai mult, sä sustinem ea ele s-au aflat consemnate indiscutabil §i in textul scris la 1404, §i numai neatentiei copistului de la 1450 i se datoreazi omiterea lor. 93Alexandru V. Dili, Cel dintai ecou international al victoriei ronuinesti de la Rovine din 17 mai 1395, in loc. cit , p. 453-468. Vezi supra nota nr. 82 (p. 370). 94N. lorga, Cu privire la luptele lui Mircea cu turcii, In N. Iorga, Studii asupra Evului Mediu romdnesc, ed. cit., p. 141. 95 Lajos Thall6czy,Mantovai követjárds Budán ,1395, In "Értekezések a történeti tudományok köréböl", Budapest, 1905, p. 388. ("'ni vadis vulgo dicendo et gloriando te quod me expulisti de campo, quod non fuit verum, quin imo propter quedam imp ortantia maius pondus deliberavi me de campo levare, sed ut a tali gloriad desistas fado tibi presentibus manifestum, quod in hoc mense Martii proximo veniam cum exercitu meo te rep ertum infallibiliter, ubi furls etiamubicumque, et pro tanto desistas deinceps amplius gloriad, quod me de campo expuleris et quod te expectare ausum non habuerim.") 96 Valeriu Veliman, O cronicei turceascei despre domnialui Mircea cel Mare, in "Revista Arhivelor", nr. 4, 1986, p. 379-383. Vezi §i supra p. 349-253. 97 I. Minea, op. cit., p. 69-70; Tahsin Gemil, Mircea lAncienface el la politique impériale de Bayezid I, In "Revue Roumaine d'Histoire", XXV (1986), nr. 1-2, p. 14-18; pasajul care ne intereseazi se aflä la p. 17: "Ainsi, la campagne d'envergure de Bayezid ler contre la Valachie &ploy& à notre avis vers la fin de l'été ou en automne 1395 a été destinée à renforcer la sécurité de la frontière ottomane au Danube, en faisant écarter l'influence de la Hongrie dans la région respective et ramener la Valachie sous le contrôle du sultan L.] Bien que l'affrontement militaire entre Mircea l'Ancien et Bayezid ler ait été inévitable, vu leurs politiques fondamentalement opposées et la position géopolitique de la Valachie, nous considérons que le motif immédiat de cette grande campagne ottomane fut constitué par l'attaque hongro-roumaine au Danube du printemps-été 1395." [Astfel, campania de anvergurd a lui Baiazid contra pi* Romeinesti desfei§uratd dupe)" pilrerea noastrei la sfesritul verii sau In toamna anului 1395 afost menitä seitinteireascei securitatea granitei otomane la Dundre, prin indepärtarea influentei Ungariei In regiunea respectivi l aducerea Tärii Române§ti sub controlul sultanului [...] Dei infruntarea militarä dintre Mircea cel Batran §i Baiazid era inevitabilä dat fiind politicile lor fundamental opuse, precum §i -373www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA pozitia geopoliticä a Tärii Române§ti, noi consideran.' cd motivul imediat al acestei mari campanil a fost constituit de atacul ungaro-romein la Duneire In primdvara- vara anului 13951 Idem, Raporturile romdno-otomane In vremea lui Mircea cel Mare, in vol. Marele Mircea Voievod, p. 347-348. 98 Remarcim faptul ci opinia domnului Tahsin Gemil a rimas, din picate, neschimbati, chiar §i dupä ce noianul de documente §i interpretäri publicate 'filtre timp i-au infirmat supozitia. in ultima sa lucrare, Romanii otomanii In secolele XIV-XVI, Bucure§ti, Editura Academiei Romine, 1991, trimitind, in nota nr. 141, tot la lucrarea lui lile Minea (p. 69-70), domnia sa afirma: "Dar este sigur cä, cel putin, o mare campanie condusä personal de Bayezid I impotriva Tärii Romine§ti a avut loc. Considerim ci ea s-a desfi§urat ca o reactie la actiunile ofensive antiotomane ale lui Sigismund (in corelatie cu atacurile venetiene in Marea Egee), indiscutabil §i ale lui Mircea, din vara anului 1395, probabil dupä retragerearegelui din Tara Romin eascä." (p. 81) 99 Vezi supra nota nr. 82 (370). loo Vezi supra nota nr. 73 (367). 101Främintat de aflarea adevirului, Grigore Conduratu, remea, acum un seco!, si formuleze toate eventualele alternative, färä a putea insä si opteze ferm pentru vreuna: "Se va fi pretins regele Sigismund, odati terminati expeditiunea de la Nicopolul-mic, drept suzeran al Munteniei, pentru ci Mircea era aproape si cadi pradi Turcitor? Caurmare, i ca explicatiune s-ar potrivi atunci atacul Românilor in muntii Carpati. Va fi fost Mircea, silit de imprejuririle nefericite cari läsau pe Turci mncá stäpini pe tärmul drept al Dunirei, nemultumit de aceastä plecare prematuri a lui Sigismund din Bulgaria? Nu va fi crezut Mircea ci aceasti plecare a fost inadins ficuti de rege, pentru ca Tara Romineasci si fie apoi in primul rind pedepsiti de Baiazit ? Va fi comis Mircea acest atac, pentru ca si placa Rircilor ? Din toate acestea insi, iese pentru Mircea o neconsequenti. De aceia, n-ar fi fost oare p os ibil ca acest atac si fi venit nu din partea lui Mircea, ci din a fiilor sil, sau, mai probabil din partea resvrätitului Vlad ? Diploma putea confunda pe un Domn cu fiul siu. Sunt intrebäri la care nuputem rispunde; in once cas, nu suntem mirati de aceastä neprevizuti purtare a armatelor române§ti, de §i ele au fiptuit atacul ara o causi binecuvintati pentru diplomele regelui Ungariei." (Grigore C. Conduratu, incerceiri istorice. Relatiunile Tarli Romdnegi ci Moldovei cu Ungaria. Pana la anul 1526, Bucure§ti, Tipografia Gutenberg, Joseph Göbl, 1898, p. 106-107). 374www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE 102 Giorgius Pray in Anexa HI; Joseph Aschbach, Geschichte Kaiser Sigmunds, Hamburg, tom II, p. 90; Alfons Huber in Anexa V. 1°3 Johann Christian von Engel, Geschichte des ungarischen Reichs und seiner Nebenländer, tom IV, 1: Geschichte der Moldauund Walachei. Nebst der historischen und statistischen Literatur beyder kinder, p. 160; A.I. Fessler, Die Geschichte der Ungarn un ihrer Landsassen, tom II, Leipzig, bey Johann Friedrich Gleditsch, 1816, p. 106; F. Aaron, Idee repede de istoria Prinfipatului Tdrii Rumdne$ti, tom.II, Bucure§ti, 1837, p. 61; Eudoxiu de Hurmuzaki, Fragmente din istoria romeinilor, vol.!, Bucure§ti, 1879; editia din care citäm: MihaiEminescu,Opere, voL XIV: Traduceri filozofice, istorice $i gintifice, studiu introductiv de Al. Oprea, Bucuregi, Editura Academiei Romane, 1983, p. 174. 104 "Influenta noilor perspective deschise la Dunäre a jucat, din päcate, un rol tragic In tabirainvingatorilor. Prost sfAtuit de nobili §i de propria lui infatuare, indemnat §i de poftele lui anexioniste, neincrezätor in viitorul aliantei cu Tara Romaneascl, Sigismund comite in acest moment o enormä gregalä politicd: el lain stäpanire lbrnu, uitand cu totul de existenta lui Mircea §i de vechile tratate ce-1 obligau fatä de el. Regele gazi deci in cetate pe castelanii Ungariei la inceputul huili august; apoi p orne§te spre casä pe Valea Dunärii cu gandul se pare de a inlätura situatiile tulbmi din Oltenia, cici se indreaptä cite Mehedinti... Platforma de colaborare pe care se aezase Mircea ce! Bitrin la 7 martie §i care presupunea egalaindreptitire la viati a celor doui tiri prietene dispiruse firi urmi in august, cu activa contributie adusi chiar de citre Sigismund. Acum boierii erau siliti si ja la rindul lor misuri de apirare impotriva acestui caliat» ale cirui o0 pireau ci intervin la Dunire numai pentru a ripi una dupi alta cetitile lor. Bitilia de la Posada a fost sanctiunea acestor contradictii feudale in inla§tina cirora se inecase ideea luptei comune impotriva turcilor." (Barbu T. Campina, op. cit., in ed. cit., p. 268; vezi §i supra p. 273-274). '°51n legituri cu acestea, vezi cele doui studii fundamentale ale Mariei Holban: Despre raporturile lui Basarab cu Ungaria angevind $i despre reflectarea campaniei din 1330 In diplomele regale $i In "Cronica pictatd" §i Contribuiii la studiul raporturilor dintre Tara Romdneascd $i Ungaria angevind (Rolul lui Benedict Himfy In legdturd cu problema Vidinului), in Maria Holban, Din cronica relatiilor romano-ungare In secolele XIII-XIV, Bucure§ti, Editura Academiei Bombe, 1981, p. 90-125; 155-212. '06 Dei aceastä alternativi era enumeratä printre cele posibile Ind de Grigore Conduratu (vezi supra nota nr. 101 - p. 374), cons acrarea i se datoreazä, indiscutabil, 375www.dacoromanica.ro ALIEXANDRU V. DITA lui Nicolae Iorga (vezi supra notele nr. 20 §i 21 - p. 357-359), drula trebuie insi si i-1 aliturim §i pe Dimitre Onciul, cel care a impus prin cursurile sale maimultor generatii de studenti (viitori profesori §i istorici) intreaga gami de fictiuni despre domnia lui Mircea I (spre exemplificare vezi nota urmätoare). 107 a fost lansag de Dimitre Onciul in cursul tinut la Universitatea din Bucure§ti in anul universitar 1900-1901: "Atacul asupra oastei ungure0i la e0rea ei din tarà a fost Rent negreit de partizanii vasalului turcesc combitut de Sigismund 0 risturnat de Mircea cu ajutorul Ungurilor. Adaosul despre infidelitatea 0 ingratitudinea luí Mircea din diploma de la 1408 trebue pus pe seama scriitorului. Acesta, copiind dupi o diploma anterioari, probabil dupi cea din 1406, serviciile lui Nicolae Gara, pentru care se da aceasti diploma din 1408 cat §i cea din 1406, pare a fi adiogat de la sine, in necuno§tiinti de cauzä, pasagiul relativ la Mircea in legituri cu atacul ficut de Vlachi, cum spune in diploma anterioari; cu toate ca In diploma anterioari nu-i vorba de un atac ficut de Mircea, ci numai de un atac flcut de Vlachi, adici de partizaniivasalului pus de 'ffirci intr-o singurä diploma, anume cea din urmä care face mentiune despre aceasti expeditie a lui Sigismund, cea din 1408, se atribue lui Mircea acest atac ca o infidelitate §i ingratitudine a lui. Ori §i cum Mircea rimane amic lui Sigismund, luand parte §iinurrni la risbolul acestuia cu Turcii, In risboiul de la Nicopole; dar in 1408 cand se face adaosul in diplome despre infide- litatea §i ingratitudinea lui, el trecea deja de neamic al Ungurilor, fiind impicat cu Thrcii §i tributar lor. in aceasti situatiune e explicabil ci scriitorul documentului din 1408 copiind un document anterior in care se facea mentiune despre atacul Romanilor asupra o§tirilor ungure§ti la intoarcere, a adlogat de la sine pe Mircea in modul cum se gise§te in aceastä diploma*. Dupi toate §tirile §i dupä raporturile in care se gise§te Mircea cu Sigismund, atat in acest timp cat g in urmä, e absolut inadmisibil ca Mircea sä se fi ficut capabil de un asemenea act de nelealitate fati cu aliatul siu Sigismund, lucru care nu ar fi putut sä tread neobservat niel de cronicarii contimporani din Ungaria, nici de celelalte documente ale lui Sigismund in care se face mentiune despre aceasti expeditiune a lui in Tara Româneasci." (Istoria Romiinilor. Perioada de la Mircea cel Bdtrdn pana la 1526. Note stenograf ice Mate dupi dl profesor D. Onciul de dloara E. Belu, Bucure§ti, Stabilimentul Grafic Albert Baer, [19011, p. 236-238) 108D.lc-. n. ,,..D., vol. I, doc. nr. 100, p. 158-160 (8 decembrie 1397); doc. nr. 107, p. 175-177 (17 februarie 1401). w9RaduManolescu, Campania lui Si gismund de Luxemburg in Moldova, 1395, In "Analele Universititii Bucuregi. Seria tiinte Sociale. Istorie", 1966, 15, p. 59-74. 110 Vezi supra nota nr. 108. 376 www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE Ill Mályusz Elemér,A Thuróczy-crónika ésforrdsai, Budapest, Akadémiai Kiad6, 1967, P. 129-139; Idem, La chancellerie royale et la rédaction des chroniques dans la Hongrie mediévale, II, in "Le Moyen Age", LXXV (1969), nr. 2, P. 232-238 (unde se discutà exact aceste diplome, contextul istoric la care se referä i cum au fost folosite de Thur6cz). Dar §i varianta mai dezvoltatä a acestui ultim studiu, in limba maghiarä: Mályusz Elemér, Kirklyi kancelldria es krónikairds a középkori Magyarorszdgon, Budapest, Akadémiai Kiadó, 1973, p. 75-82. 112 Fapt sesizat hid de Gheorghe Sincai, and scria exact despre aceste evenimente: "Throtie la anul al §eselea al cräimei lui Sigismund, aded la anul 1392, iard§ barfe§te cä Sigismund ar fi bätut pre Mircea Vodä §i pre turci, carii fusese chiemati in tru ajutoriu de Mircea Vodd,,s1 cd arfi cuprins ci Nicopolul celMic de la Mircea, $i pre Turotie it urmeazd Bonfinie, apoi pre ace§lea fi urrneaza mai toti streinii, afard de Spondon, ale cäruia cuvinte le voiu aduce la anul indatä urmdtoriu, din care lezne vei culege cá Throtie aici Ind numai de-a fala vorbe§te §i gre§e§te, precum au gre§it i punând moartea cräiesei Marie' in anul de-acum, intämpländu-se aceia in anul 1395 [...1" (Gheorghe Sincai, Hronica Romdnilor, in Opere, ed. cit., vol. I, p. 547548). i argumentat de Mályusz Elemér, Kirdlyi kancelldria és kr6nik arks a középkori Magyarorszdgon, p. 107 (§i editia in limba francezä p. 254). 113 Cum constata insu§1 Mályusz Elemér, de departe cel mai bun cunoscator al acestei probleme: "Descrierea cronicii este atit de generalä, hick s-ar putea aplica oricärui räzboi. Oct, clrui räzboi nu i s-ar potrivi cä du§manul, de teamä, fugi indatA, cA multi au pierit dintre ei §i pierderile le-ar fi fost i mai marl dad unnäritorii n-ar fi obosit urmärindu-i §i cä noaptea le-a u§urat fuga. Intreaga campanie este concentratä intr-o bätälie de o singuri zi, ca §i cum Dunärea s-ar fi aflat in apropiere §i n-ar fi constituit granita sudicä a Tärii Române§ti, la care oastea ungarä a ajuns dupä cAteva zile, dura lupte care au durat probabil multe saptämäni." Kirdlyi kancelldria es kr6nikafrds a középkori Magyarorszkgon, p. 77. 114 Ilie Minea, op. cit., p. 68; Octavian Iliescu, art. cit., in loc. cit., p. 78. 115 P.P. Panaitescu, op. cit., p. 257; G.T. Ionescu, art. cit., in loc. cit., p. 276-277; Mályusz Elémer, Szigmond kirdly uralma Magyarorszdgon (1387-1437), p. 112. 116 Alexandru V. Ditä, Victoria romaneasca de la Rovine (17 mai 1395), in loc. cit., p. 43; Idem, In Istoria militara a poporului roman, vol. IL. Epoca de glorie a oastei celeimari. A douajumdtate a secolului alXIVlea -primajumatate a secolului alXVI-lea, Bucure§ti, Editura Militará, 1986, p. 172-173; Idem, Victoria romaneasca de la Rovine. Datare, desfalsurare, importangi intern* onald, in A lmanah Luceafdrul 1987, p. 29. Aceste puncte de vedere au fost deja acceptate de unii istorici, cum 377-www.dacoromanica.ro ALEXANDRUV. DITA or fi Nicolae Stoicescu (vezi volumul Bdtdlia de la Bovine 17 mai 1395;§i monografia, deja citati, intocmiti de acesta impreuni cu pirintele prof. N. Serbinescu, p. 306311); Constantin Cizini§teanu, Pe urmele lui Mircea cel Mare, Bucure§ti, Editura Sport-Till-ism, 1987, P. 117. 117mexandni V. Diti, Despre o fictiune istoriograficd, in "Anuarul Institutului de Istorie A.D. Xenopol", XXVII (1990), p. 155-169. 118 Dei in anul 1924 Karácsonyi János reu§e§te si stabileasci in mod corect §i documentat itinerariul regal dupi ocuparea Turnului (art cit., in loc. dt, p. 16), opinia sa este prompt admonestati de Victor Motogna: "De altcum D-1Karácsonyi mai gre§e§te apoi, cind transpune lupta de la dealul Posada, pe dnunul ce duce de la Or§ova spre Caransebe§iângà pasul Beregova. De unde putea si risari o annati romineasci in aceste pári, avand fortificatii inainte pregitite ?" (V. Motogna, op. cit., p. 38). Astfel, istoricii au continuat si vorbeasci fie despre Bran (P.P. Panaitescu, op. cit., p. 257258; G.T. Ionescu, art. cit., in loc. cit., P. 277), fie despre Arge§. Abia dupi ce Viorica Pervain, urmandu-lpe Barbu Cimpina (cel ce afirmase: "... itinerariul lui Sigismund cf. colectia Mályusz curmi totu§i discutia, cici regele se afla la Or§ova la 24 august §i la Caransebe§ la 25 august-2 septembrie. Este ded vorba de acea Posada aflati «dincolo de Dunire, in apropiere de Or§ova», unde regele revine in 1419"; op. cit., in loc. cit., p. 268, nota nr. 68) face o discutie specie* demonstrand categoric di itinerariulurmat de Sigismund dupi ocuparea Nicopolului Mic a fost prin Or§ova - Severin, zoni unde s-a dat i lupta de la Posada (Viorica Pervain, art. cit., in loc. cit., p. 109-112) celelalte itinerarii au fost abandonate de istoricii preocupati de subiect. Din picate, numai itinerarilie, cici "scenariile" au continuat si se amplifice §i chiar si se diversifice dupi coordonatele libere ale fanteziei. Mentionäm ci pini la Jire6ek i Iorga istoricii localizaseri aceasti bitilie in parte a estici a ;Aril, pornindu-se, i in acest caz, de la afirmatia lui Engel: "Cind Sigismund se intorcea fárá griji ca trupele sale prin Valahia, Mircea a intins o cursiin muntii Bazarad, adici in dreapta riului Olt, in Banatul de azi al Craiovei" (Johann Christian von Engel, op. cit., p. 160). 119 Pentru intreg itinerariul regal din perioada martie-septembrie 1395, o infor- mare sintetici se afli in studiul nostru Victoria romaneascd de la Bovine (17 mai 1395), in loc. cit., p.41, nota nr. 75. 120 P.P. Panaitescu, op. cit., p. 190-194. Vezi g Anca Ghiati, Mircea cel Mare apdrdtor al integritätii teritoriale romdnefti # al independentei statale, in vol. Marele Mircea Voievod, p. 228-229. 121 Conform tratatului de la Bra§ov din 7 martie 1395 (D.R.H., D., vol. I, doc. nr. 87, p. 138-142). 378 www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL MARE 122 Vezi Capitolul IV, nota nr. 7 (p. 293). 123 Pentru detalii i aprecien i vezi N. Iorga, Istoria Romanilor, vol. III: Ctitorii, p. 274-278; P.P. Panaitescu, op. cit., p. 187-230; Dinu C. Giurescu, Politica extera a Tdrii Românefti sub Mircea cel &Wan, in Pagini din trecutul diplomatiei Bucure§ti, Editura Politicä, 1966, p. 59-60; Preot Prof. Dr. N. Serbinescu, Prof. Dr. N. Stoicescu, op. cit., p. 274-281. "Primul act politic al lui Mircea cel Bitrin sinte- tizeazi in mod inspirat P.P. Panaitescu a fost trecerea muntilor i gezarea sale printre românii ardeleni. Alituri de Mihai Viteazul, dar intr-o misuri mai mici, Mircea a fost un donm unificator de pimint rominesc de dincoace §i de dincolo de munti. Numele lui nu e legat numai de cruciata cre§tiniimpotriva Semilunei, ciintocmai ca §i urma§ul s Au de peste doui veacuri, a imbinat in politica sa lupta pentru Ardeal cu lupta pentru creOnitate.Aceasta nu e o simpli intimplare: cind primejdia se apropie de neamul nostru, pentru a-i putea sta impotrivi ne trebue cetatea noastri, Ardealul. Putinta de a indeplini misiunea noasträ de apiritori ai Europei impotriva barbariei este legatä de stäpinirea romanitätii de peste munti" (op. cit., p. 190). "Actiunea domnilor §i a fortelor care cooperau cu ei la elaborarea politicii externe afirmä Serban Papacostea a urmärit in mod special, si giseasci in aliantele incheiate sprijin imp otriva puterilor hegemonice cele mai amenintätoare, pentru ca, intr-un context de echilibru de forte, sä poati asiguraun grad cit mai Malt de autonornia tärilor ion. Aliantele lui Basarab, Nicolae Alexandru §i ale unora dintre unna§ii lor cu puterile nord-balcanice au avut ca obiect principal contrabalansarea puterii regatului ungar, in acea vreme forta politici cea mai amenintitoare pentru Tara Româneasci. Cu Mircea, efortul de indiguire a hegemonismului regatului ungar in etapa politicii sale externe când aceasta a fost preocuparea dominantä s-a extins spre nord §i s-a manifestat prin alianta Cu Moldova 0 Polonia" ($erban Papacostea, Statul romanesc In secolele XIV-XVI. Rolul sdu In consolidarea entitätii poporului roman, in Idem, Gen eza statului In Evul Mediu romanesc. Studiu critic, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1988, p. 140-141) 124 Pentru o discutie specialä vezi Alexandru V. Ditä, Victoria romaneasca de la Rovine (17 mai 1395), in loc. cit., p. 39-41 (paragraful intitulat Tratatul de la Brapv ca argument al datei de 17 mai 1395); vezi Preot. Prof. Dr. N. Serbinescu, Prof. Dr. N. Stoicescu, op. cit., p. 288-289. 125 Constantin M. Cogälniceanu, Cerceklri critice cu privire la istoria romanilor. "Yladl voievodulBasarabiei, 1391397", In "Revista pentru Istorie, Arheologie §i Filologie", vol. XI, partea a II-a, 1910, p. 331-333. 126 Daci pentru Ilie Minea care acceptä o mare victorie romineasci impotriva -379www.dacoromanica.ro ALEXPiNDHU V. DITA lui Baiazid in toanma 1394 totul se explica prin faptul cä batalla de la Rovine a avtit loc in toamna lui 1395, and mutatis mutandis intri in desfasurare scenariul deja devenit clasic: "Mircea a ramas biruitor ca si Mihai Viteazul la Calugareni L..] Sä presupunem, cum am vizut cdpresupun cronicele turcesti (sic!), caMircea ca siMihai s-a retras in spre munti s'i poate n-a vrut sa abandoneze, trecand si dincolo de Arges, färd lupta. Until insa erau prea multi; vitejia romaneasciii obosea, dar nu-i desfiinta, astfel hick In Arges, rimase Vlad, vasalul Sultanului g prietenul polonilor, iar Mircea se refugie la Sigismund, conform tratatului de la Brasov." (Hie Minea, op. cit., p. 69-70). Pe n tru Victor Motogna, "in august ori Intlia jumatate a lui septembrie 1395 fu alungat Mircea si into cult cu Vlad, drept pedeapsa, fiincica a cutezat sa faca cauzi comuna cu crestinii" (V. Moto gna, op. cit., p. 15). Punct de vedere pecare si-1 pastreazä si in articolul Luptele lui Sigismund si Mircea cel Bdtrtin Cu turcii,In 1395. Un document inedit ("Revista Istorica", XI, 1925, nr. 10-12, p. 284). 127 Atat"scenariile", cat si argumentele de care s-au folosit toti acestia sunt astki perimate, dar le 'imam meritul de a fi zdruncinat teoria alungariiluiMircea si instalärii lui Vlad de catre Baiazid dupä 10 octombrie 1394. Lor le poate fi adaugat chiar si G.T. Ionescu, care desiacceptä tezaciVlad a fost instalat laArges de cite Baiazid in toamna 1394, nu-1 vede alungat pe Mircea din tari deck dupä august 1395 (art. cit., in loc. cit., p. 267-275; 286). 128 Ilie Minea, op. cit., p. 67; 71, nota nr. 3. 129 Viorica Pervain, art. cit., in loc. cit., p.93, 108, 112-116. '30 Cand facem aceasta apreciere nu-i avem in vedere pe toti cei care le-au utilizat dupa anul 1986, and au fost repuse in circulatia istoriografica de subsemnatul. 131 Vezi supra nota nr. 119 (p. 378). 132 "Magnifice et excelse domine mi. Dominationi vestre significo, me Budam applicuisse die XI. mensis Novembris et reperii regem iam diu vacas se a Buda, a prima die mensis Maii preteriti citra et hoc propter infestationem Thrchorum, qui territoria sua invadunt ut plurimum cotidie et inveni ipsum esse in terra silvana cum Budam applicui, inde tune attamen recessurum et se translaturum in regnum Bossene, quo accedebat invitus, sed ipsum, qui suus dominus dici non potest, sequi oportetvoluntates suorum principum et baronum [...]" (L Thall6czy, op. cit., In loc. cit., p. 379). '33 "Nam rex iste altum habet animum et libenter facta faceret, dum ipsum seguerentur barones. Et pro certo ipse ex toto disponitur omnia postergare et exequi quod intendit. Et nisi infestus Thrchorum ipsum impediat puto quod in brevi diriget gressus suos versus confines Boemie, ubi adesse debent illi principes et domini quos per alias meas litteras nominavi dominationi vestre transmissas. Hoc dico quia Thrchi presenti- -380 www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE aliter teritorium Valachie multum invadunt et similiter etiam versus quasdam partes nomine Timesvar, et disponitur rex illuc accedere, et eum conscilio baronum disponere que fienda sunt ad defensionem eorum, et posito ordine super hiis capere gressus versus Boemiam et ibi disponere conclusive que fienda sunt. Et hoc habui a Magistro Guilielmo de Sancta Sophya qui est medicus regis et cui rex oretenus dixit ut te ipse mihi asseruit in secreto. Nescio quid faciet." (L Thall6czy, op. cit., In loc. cit., p. 390). 134 Ilie Minea, op. cit., p. 71; vezi §i constructia abundenti §i foarte sofisticati a lui Barbu T. Cimpina, valabilä numai in misura In care dezvolti g apasi pe ideea lui Minea: rolul factorului polon (Barbu Cimpina, op. cit., in vol. cit., p.259-277). 135 G. Severeanu, Moneda lui Vlad 1-iu, domn al Tdrii Românegi de la 1395/ 91397 decembrie, in "Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice", anul XXVI, fasc. 75, 1933, p. 33-36; Octavian Luchan, George Buzdugan, Constantin C. Oprescu,Monede fibancnote romanegi, Bucuregi, Editura Sport-Thrism, 1977, p. 18; Octavian Hiescu, art. cit., In loc. cit., p. 87-96. Din picate monedele lui Vlad I nu poartä inscris anul emisiunii, astfel incit numismatii ori de cite ori s-au referit la ele, prezentindu-le, au fost obligati si utilizeze datele atit de precare ale istoricilor. Vezi g nota nr. 120 (p. 378). 136 Gheorghe incai, op. cit., ed. cit., p. 556-557. 137 Traducerea pecare o datorim regretatului nostru profesor Aurel Iordinescu a fost ficuti dupi editia latini din colectia Hurmuzaki (vezi supra nota nr. 4- p. 347). Remarcim faptul CA de atunci el nu a mai fost inclus In nici o colectie de documente, nefiind nici micar mentionat In lucrarea Tratatele interruztionale ale Romaniei (1354-1920), Bucuregi, Editura $fiintifici g Enciclopedici, 1975, alcituitä de Ion Ionagu, Petre Birbulescu g Gheorghe Gheorghe, motiv pentru care gisim necesari reproducerea sa dupi editia mentionati: "In nomine domini amen. Wlad Woyewoda Bessarabie necnon Comes de Seuerinio etc. Significarnus vniuersis quibus expedit presencium noticiam habituris, Quod mente gratuita attendentes et non immemori cordis recolentes benignarum promocionum et gracianun multiplicium indicia, quibus Serenissimi Principes et domini nostri domini Wladislaus Rex Polonie Lithwanieque Princeps supremus et heres Russie etc. et cons ors ipsius Heduigis Regina Polonie et heres Vngarie Regnorum, nata superstes India Lodovici olym Regis Vngarie, nos et dominia nostra prosecuntur et presertim quomodo ¡psi domini Rex et Regina nuper woyewodatum Bassearabie et dominia que in Regno Vngarie obtinemus, donauerunt et literis suis ratificauerunt nobis et perpetuo confirmanuit Qua prop ter dignum arbitramur et non incongruum, vt ipsos tanto perseueranciori constancia obsequamur, quomagis per eorum,promoci- - 381 www.dacoromanica.ro ALOCANDRU If. DITA ones dominiorum culmina conscendisse et multiplicibus nos gracijs eorum invenimus consolatos. Et quia predictum Regnum Vngarie ad memoratam dominam Heduigem Reginam Polonie et heredem dicti Regni Vngarie unicam et sup erstitem et consequenter ad prefatum dominum Wladislaum Regem conthoralem ipsius jure hereditario esse comperimus devolutum prout hocip sum in literis dicti Lodovici Regis et Regnicolarum Vngarie et Polonie Regnorum predictorum super co confectis intelleximus fuisse et esse condiccionatum, sic quod eciam nos et dominia nostra dictis dominis Wladislao Regi et Hedvigi Regine et Regno eonun Vngarie in subditos obligamur. Igitur ex certa nos tra sciencia, fide bona sine dolo et fraude ex nunc tenore presencium, nos eorundem dominorum Wladislai Regis et Hedvigis Regine ac ipsorum liberorum heredum Regum ac Reginarum Vngarie et Polonie Regnorum cum omnibus dominiis et subditis nostris facimus subicimus et perpetuos omagiales fore confitemur. Promitten-tes eadem bona fide ipsis dominis Wladislao Regi et Heduigi Regine ac eorum liberis et heredibus predictis quod ipsis nos dominia et subditi nostri iam dicti a die date presencium perpetuo fideliter obediemus assistemus consilio auxilio et favore omnibus eorum inimicis et adversarijs dum et quociens scierimus, nos cum tota potencia nostra obices pon emus. Inimicos comm non fouebimus. Regna ipsorum et quevis dominia, contra voluntatem ipsorum non impetemus neque vendicabimus, ac eciam causas et controuersias atque incommoda per quoscumque adversarios eonun contra ipsos verbo vel facto motavel mouenda remouebimus, decus quoque et honoris ac commodorum incrementa ipsis undique operabimur nostrwn totum iuxta posse. Harum quibus Sigillum nostrum presentibus est appensum testimonio literarum. Datum in Opido Argisch Ipso die sancte et individue trinitatis. Mmo domini Millesimo Trecentesimo nonagesimo Sexto." 138 P.P. Panaitescu, op. cit., p. 260. Faptul a fost perceput de Sigismund ca un amestec al regatului vecin intr-un teritoriu asupra caruia Ungaria nu incetase a ridica pretentii de suzeranitate §i, pentru a readuce tara in sfera de influentä ungarä §i a crea un front antiotoman sub egida sa, Sigismund a intreprins, la inceputul anului 1395 expeditia terminata cu wail bine cunoscut. Egc compensat insa imediat de alianta incheiata cu domnul Tani Romane§ti, in urma caireia s-a putut afi§a, in fata Europei, ca invingAtor al impärätiei otomane. 139 Situatie bine prezentatä §i explicatä de Mályusz Elemér in monografia deja citata dedicatä lui Sigismund de Luxemburg, p. 22-38, 47-54. 140 Paul la cercetäri speciale este de retinut insemnarea lui Wolfgang Dressler cum ca "incepatorul cel dintai al nenorocirii, caunul ce chemase pe turci", rdsculandu-se impotriva lui Sigismund, a fost voievodul stefan al Moldovei (apud N.A. Constanti- - 382 www.dacoromanica.ro MMCEA GEL MARE nescu, inceputurik 0 stabilirea suzeranitdtii turce0i In Moldova, Bucuresti, Institutul de Editurä si Arte Grafice "Flacära", 1914, P. 5). 141D e§i asupra gradului de rudenie Mircea - Vlad numerosi istorici si-au exprimat pared dintre cele mai felurite incepand cu Engel, care saia: "Blnuiesc cä acest Vlad era un fiu natural al lui Mircea ca o tiitoare." considerim cl ele nu pot fi luate nici mAcar cu beneficiu de inventar atita timp cit nu existi niel un document care sä ne ofere nici cel mai mic indiciu in acest sens. 142 N. lorga, Istoria Romanilor, ed. cit., vol. III, p. 303. 143 Idem, Studii istorice asupra Chiliei # Cetdtii Albe, p. 67. 144 Vezi opinia exprimatä räspicat nu de mult de Emil Turdeanu: "Mircea isi recuperä tronul in 1397 ca ajutorul ungurilor" (op. cit., p. 13). '45 Fapt observat Ind de Barbu Câmpina: "Impotriva oricärei logici si a celor mai dare mirturii, is toricii burghezi au afirmat mereu ciSigismund a fost factorul principal al rästurnirii politice de la sfärsitul anului 1396; inscAunarea lui Mircea s-ar fi produs In urma expeditiei lui Stibor, istorisitä in diploma acordatä voievodului Transilvaniei. In realitate, nimic nu vine in sprijinul acestei aseiliuni. Regele insusi, in diploma lui Stibor, nu pomeneste mäcar un cuvânt despre initiativa lui sau a voievodului Transilvaniei in luptele din decembrie 1396, pecare le povesteste suficient de amänuntit; dad tibor ar fi trecut Carpatii la initiativa lui, regele nu ar fi omis, desigur, sä o spunä. Dar el precizeazä, dimpotrivä, clii clIcluse voievodului misiunea esd apere regatul» impotriva tulburärilor feudale locale; importanta interventiei lui Stibor este redusä la justa ei valoare chiar de constatarea regelui cä hiainte de lupti Vlad «se refugiase» in cetatea Dâmbovita. Este vAdit ci el a fost fugirit acide altcineva cleat de tibor, ceca ce inseamni, date fiind conditiile politice de la sfar§itul lunii septembrie, CA el a fost bdtut de partizanii lui Mircea f i pdrasit de-ai sdi." (Barbu Câmpina, op. cit., in vol. cit., p. 279, nota nr. 102); vezi g Dan Zamfirescu, care, in 1987 Sala: "Intrucit nu Stibor l-a inläturat pe Vlad g l-a instaurat pe Mircea (simpla lecturä a diplomei lui Sigismund este suficientä spre a inatura aceasta fictiune istoriograficI), ci Mircea si partizanii säi l-au alungat de pe tron, Vlad fiind gäsit de Stibor oinchis in cetatea Dambovita»." (art. cit., in loc. cit., p. 307 nota nr. 92). 146D. IC Yl.rr n., D., vol. 1, doc. nr. 101, p. 160-169. Acest document a fost introdus In istoriografia noastri de N. lorga, ocazie cu care precizeazä: "Nici un alt izvor nu se poate compara in precisiunea si bogätia informatiilor cu acesta" (N. lorga, Studii istori- ce asupra Chiliei # Cetä(ii Albe, p. 67). 147 "Chibzuiti birbati, iubiti prieteni. lad', aducätorul scrisorii de fatä, loan Tatar, 383www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA om in slujba curtii rege§ti, a fost trimis de domnul nostru, regele, cu anumite insemnate solii la Vlad voievodul. indemnäm, dar, prietenia voastri §i o rugam si trimiteti la Vlad, dhnpreuni cu pomenitul loan Tatar, un barbat chibzuit §i destoinic, cunoscator al graiului romanesc g sit insdrcinaft pe acest trim& al vostru sd iscodeascd, in Wind # in ascuns, i sà§tiriceasca despre turd I despre alte noutati, pe care apoi si binevoiti a ni le vesti i noui. Dat la Giläu, In martea de dupl duminica Iudica. Maternus, episcopul Transilvaniei." (D.R.H., D., vol. I, doc. nr. 97, p. 153). 148 "Sigismund, prin mila lui Dumnezeu regele Ungariei etc. lubite credincios al nostru, purtand o incredere osebita ! Potrivit dreptului tau, din dragoste, am hotarit si cerem credintei tale, voind intru totul ca, dupä informatia iubitului nostru credincios, maritul bärbat, domnul Frank, voievodul Transilvaniei, sa-ti indrepti pa§ii In soliile noastre la Mircea, voievodul TariiRomdneti, sa scriem chiar i si trimitem prin tine, aceluigi voievodMircea, scrisorile noastre de imputernicire, care vorbesc in numele du, prin puterea carora, pe acelea care vor fi cele mai potrivite, §i pe care acela§i domn Frank, voievodul, va fi hotarat sä ti le incredinteze, In numele nostru, credinta ta va putea i va trebui, la randul siu, sale explice pomenitul domn Mircea voievodul; altfel sä nu facep. Dat la Buda, in martea cea mai apropiatä inainte de sarbatoarealnaltkii Domnului, in anul aceluigi o mie trei sute nouäzeci §i patru." (D.R.H., D., vol. I, doc. nr. 80, p. 129). 149 Daca in general istoricii s-au multumit sä vadl in Vlad pe domnul c,are a intrerupt pur i simplu domnia lui Mircea I "dupi octombrie 10 lanuarie 1397" (Istoria Romaniei In date, Bucure§ti, Editura Enciclopedici Romani, 1971, p. 454, este exemplul cel mai la indemani, dar lesne de lilt:ain't in orice sintezi sau manual de istorie), Gheorghe T. Ionescu urmat nu demult de Octavian Iliescu s-a straduit si stabileasci mai in aminunt secventa de timp cand a domnit Vlad: "Dan I panä la 23 septembrie 1386. Dupa el Mircea domne§te singurin tara de la cc. 23 septembrie 1386, panä la 1394, dupi 10 octombrie. Imediat dupi 10 octombrie 1394 §i pana putin dupä 6 iulie 1395, el stapane§te numai in rasaritul tärii, avand scaunul probabil la Targovige. In acest spatiu de timp, de dupi 10 octombrie 1394, pani putin dupä 6 tulle 1395, clnd e izgonit de Sigismund i Mircea, la Arge§ domne§te Vlad. Dupi 6 iulie 1395 g pana in august 1395, adici pe tot timpul expeditiei lui Sigismund, domn singur este Mircea, Vlad fiind fugar din Arge§, dar neizgonit din tara. Din august 1395, dupi ce bate pe Sigismund la Posada, la intoarcere in Transilvania, i pani citre srar§itul lui august 1396, domne§te In tara singur Vlad, Mircea pribegind, separe, in Transilvania In urna evenimentelor ce au urmat expeditiei lui Sigismund, deci dupi Posada. De pe 384 www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE la sfär§itul lui august 1396, and Wad e bItut, anit §i izgonit din Arge§ de expeditia condusä de tibor §i Mircea, i pani la 28 septembrie 1396, and are loc lupta de la Nicopolul Mare, tara e sub domnia lui Mircea, Vlad rätacind pe undeva, dar färä ca Valachia si fi fost cuatati de trupele lui. Dupà 28 septembrie 1396, and la Nicopolul Mare, turcii zdrobesc pe cregini, §i pânà dupi 6 decembrie 1396, Mircea domne§te la Tärgovige, iar Vlad la Arge§, tara fiind din nou impärtita sub doui domnii. Dupi 6 decembrie 1396, and la cetatea Dâmbovitei Wad, asediat, e Infant §i prins §i pini la 31 ianuarie 1418, domne§te Mircea, pecare acum cronicile sarbegi il arati a a murit." (Gheorghe T. Ionescu, art. cit., in loc. cit., p. 286; vezi §i Octavian Iliescu, art. cit., in loc. cit., p. 84) 15° loan Aurel Pop, Skip/it/kite lui Mirce a In Transilvania, in "Revista de Istorie", 39 (1986), nr. 7, p. 685-695. 151 "Semnalim faptul a cele mai multe monede de la Vlad I au fost descoperite In Dobrogea, in tezaurele de la Niculitel-Bädila §i Viareni, ambele in judetul Probabil cä aceasti zoni a fost mult controlati de Vlad In vremelnica sa domnie. Izolat, s-a gasit in anii din urmä o moneda de la Vlad I la Baia, jud. Suceava." Constatare datoratä unui temeinic studiu alcituit de Constanta Stirbu §i Paraschiva Stancu,Date noi privind emisiunile monetare ale lui Mircea celMare , In vol .Marele Mircea Voievod, p. 100 (a se consulta Lista descoperirilor monetare cuprinzand monedele emise de Marele Mircea Voievod, anexata acestui studiu, care este cel mai complet inventar al descoperirilor arheologice monetare din vremea domniei lui Mircea I, unde nu poate fi gasiti in zona de la vest de Olt nici macar o singuri moneda de la Wad. Toto data, credem a moneda emisä de el §i descoperiti in Moldova trebuie privitä ca o dovadä in plus a stäpanirii lui Wad in zona estia a Munteniei, zona nemijlocit legati de Moldova §i, prin ea, de Polonia proteguitoare. 152 Vezi discutia sintetica i lämuritoare din lucrarea lui Gheorghe I. Cantacuzino, Cetali medievale din Tara Romdneasca. Secolele XIII-XVI, Bucuregi, Editura Stiintifia §i Enciclopedia, 1981, p. 124-131. '53i problemei la Nicolae Stoicescu, Bibliografia localitätilor # mo- numentelor feudale din Romania. 1. Tara Romaneascd (Muntenia, Oltenia fi Dobrogea), vol. I, Craiova, 1970, p. 276. 154 Constantin Bälan, Inscriptii medievale # din epoca modernd a Romaniet Adept istoric Argo. (sec. XIV-1848). Cu o introducere, indicatii bibliografice, repertoriu cronologic, note explicative, anexe §i indici, Bucure§ti, Editura Academiei Române, 1994, nr. 1.257, p. 238-239. Dei a fost introdusä In circuitul istoriografic de mai bine de un secol §i publicatä in mai multe fanduri, nici un istoric n-a trecut de 385www.dacoromanica.ro ALIDCANDHU DITA litera donunentului pentru a-1 Incadra In contextul vremii unde-0 are firescul loc (vezi bibliografia ce Insote§te textul original g traducerea din vol. cit., p. 239). 155 Serban Papacostea, Mircea la Nicopol (1396): o meirturie ignoratd, In "Revista de Istorie", 39 (1986), nr. 7, p. 696-698. Informatia consemnatä de Annales Hirsaugienses cu privire la situatia In care s-a aflat Mircea la Nicopole este In misuri, chiar luati §i izolat, si spulbere Intreg e§afodajul de fictiuni despre "fugarul" rari oaste §i tari: "Si cum s-a iscat cearti Intre principi, care dintre ei si preia comanda asupra celorlalti, pirerea lui Sigismund a fost cà trebuie numit In fnmte unul dintre ce! care §i si fi cunoscut moravurile i obiceiurile du§manilor i si fi luptat Inainte cu ei. Si de aceea l-a numit comandant al o§tii pe principele prii Româneti, birbat viteaz, activ i puternic, care, luptându-se in mai multe rânduri cu turcii a triumfat in chip glorios asupra lor." 156 Traducerea textului cu privire la romini din scrierea memorialistici a lui Johann Schiltberger In Cäldtori streiini despre Tdrile Ronulne, vol. I, volum ingrijit de Maria Holban, Bucure§ti, Editura Stiintifici, 1968, p. 29. 157 Ibidetn. 158 Vezi Johan Huizinga,Homo ludens. incercare de determinare a eletnentului ludic al culturii, traducere din bimba olandezi de H.R. Radian, prefati de Gabriel Liiceanu, Bucure§ti, Editura Univers, 1977, p. 169 (unde di exemplu chiar bitilia de la Nicopole). www.dacoromanica.ro A 4 CAPITOLUL VI 11111:413A I 11TI:11111TAIr 651 "VASAL" Al. IMP131111114111 OTOMAN adeviir §i fit:10one istoriograficii 1 V www.dacoromanica.ro u exista afirmatie mai veche 0 mai des repetata, in istoriografia ultimelor douAveacuri, in legitura cu Mircea I, decat aceea despre "tributul" pe carel-ar fi plAtit Portii i despre "inchinarea"Tdrii Române0i, ce s-ar fi petrecut pe vremea sa. "Acest domn au inchinat intaiu tara [Româneasca] la turci, cu haraci, ca sl dea pe an scria banul Mihai Cantacuzino intr-un fel de cronolo3.000 de bani gie pe scurt a domnilor, a§ezatä la sf1r0tul sintezei sale'. Cu o jumkate de secol in urml, Radu Popescu fácuse inceputul: "Dupa ce au murit Alexandru vodi, domnind ani 27, s-au pus domn Mircea vodd ce! Bdtrin, fratele lui Dan vodA, carele dupi ne§te semne ce s vAd, este vrednic de laudà. Si multe lucruri va fü fAcut vrednice dl auzit, in 29 de ani ai domniei lui, dar ai no§tri nimic n-au scris, fárá numai ce aflim la striini. Zice istoricul Gheorghe Franti ci au avut doao rizboae Mircea vodi cu Baizit, inpiratul turcesc, unul cdtre Nicopoea, altul pá apa laloIllitil §i la amandoao 1-au biruit pe Baiazit-bei. Alt istoric scrie ci un 389 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA rizboi ce au avut Mircea vodi au fost la Rovine (unde vor fi Rovinile, nu le spune). Si au avut ajutor Mircea vodi pre Marco Cralevici §i pe Constandin §i päDräga, oameni de neam mare, sarbi, cu o§ti supt mina lor. Si au biruit Mircea vodi pre inpiratul Baizit la acest rizboi, lar Marco §i Drigg §1 Constantin au pierit In rzboL Deci, dupi ce au ficut Mircea vodi aceste izbinde, vizind obrizniciea turcilor, s-au inpicat cu ei i i-au fost &And poclon, pentru ca si si odihneascii tara cu pace."' Radu Popescu a cunoscut cronica lui Pseudo-Sphrantzes (Macarie Melissenos), dar, ga cum a atras atentia Al. Vasilescu, nu de acolo a luat §tirea despre cele doui bát1ii cu Baiazid3. Este o combinatie proprie intre letopiseful tdrii §i cronica lui Macarie Melissenos, nu prea reu§iti, cum la fel de nereu§iti este tentativa de a se folosi de cronicile sirb e§ti. Motivarea "poclonului" Ii apartine in exdusivitate, deschizind seria de explicatii i comentarii pe marginea pretinsului gest al lui Mircea I de a "se imp ica", §*1 a da "poclon" sultanului Baiazid. Mihai Cantacuzino va vorbi primul g de inchinarea Romine§ti de citre Mircea, pretinzind ci §tie Osuma conveniti a constitui tributul, §i creind o intreagipoveste despre ceea ce ar fi urmat O reproducem tot dupi Sincai: "Dup 'ä aceasta cerind turcii de la el si inalte haracii (sic!) 00. dea Orobi 500 de prunci pe an, au deschis rizboiu cu bitändu-se la Rovine, in judetul Ialomita, cu insug impiratul, sultan Amurat al doilea, au biruit pre turci §i i-au gonit pini in otarul Odriiului".4 Sincai nu a mai continuat cu ceea ce incheie la Mihai Cantacuzino istorisirea relatiilor lui Mircea cu "Amurat al doilea" (care domne§te dupi moartea domnului romin!), anume: "Dupd aceste ¡era a rdmas iard,si liberd in curs de 77 ani pand in timpulluiLaiot Vodd cel mare, ntunit Basaraba"5. Despre acest Laioti, letopiseful !ark alcituit pe vremea lui Matei Basarab scrisese: "Laiotivodi cel bitrin, care au inchinattara turcilor, domnit-au ani 17. Avut-au mare rizboi la Rimnicul Sirat."6 "Carde au inchinat tara turcilor, si dea haraci", scrie §i Radu Popescu, ficind astfel o neti distinctie intre "poclonul" lui Mircea i "haraciul" lui Laioti. Dar 390 www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL mARE tocmai acest fapt In curca pe Mihai Cantacuzino si pe boierii alcdtuitori ai memoriului cätre contele G.G. Orlov, interesati sä sustinä cä "inchinarea" se fdcuse am zice astäzi "de pe pozitii de fortd", otomanii fiind siliti accepte a acordalibertätile definite si cerute din nou de petitionari. Fiindca nimeni n-ar fi crezut, in congresul de la Focsani, cä sultanii ar fi acordat de bund voie aceste libertAti românilor, dupä ce-i transformase pe balcanici In "raiale". Or, numai un mare domn, invingkor al turcilor pe cimpul de luptä, cum fusese i rämäsese in traditia consemnatä de cronicA doar Mircea I7, indeplinea aceste conditii i conferea credibilitatea teoriei "capitulatiunilor", nu unul despre care nu se stia mai nimic, precum Laiotä. Atunci, s-a recurs la una din multiplele "fictiuni istoriografice" care au insotit, necontenit, gloria postumd a lui Mircea I, din pacate nu in avantajul säu. Si anume, is-a pus in seamalui "inchinarea "Taril Românesti, despre care nici letopisetul tdrii §i nici mäcar Radu Popescu nu spuseserä un cuvänt. I s-a pus in seama sisumafixatti ca haraci, sumä aproximatä de Mihai Cantacuzino si de tovaräsii sdi la 3.000 de "bani rosii" moneda care n-a existat decat cu aproape trei secole mai tärziu8. Dupi care s-a brodat povestea cu märirea haraciului i cu cei 500 de copii (imprumutata din cronicile bizantine, care se refereau aici la intimplärile lui VladTepes), pentru a incheia cu "redobändirea independentei" in urma "gonirii" sulta- nului "pina in otarul Odriiului" (Adrianopolului). Istoria lui Mircea Ja Jost transfirmatei astfel intr-un adevdrat basm, din ratiuni politice, iar domnul romdn a lost obligat postum sa inchine tara otomanilor md car atdta timp cdt era necesar pentru a-i ajuta pe urmacíi kJ' sd-,sipledeze cauzain fata congresului de la Fowni. Asa a ajuns, deci, Mircea I in istoriografia româneasa domnul care "au inchinat had teara la turcin. Dar banul Mihai Cantacuzino a mers si mai departe. Fiind obligat tinä seama de cronica tärii, el a incercat totodatä sä intäreasca pozitia lui Laiotä Basarab, sä fad si din el un viteaz, un invingdtor ca i Mircea, din aceleasi motive politice. Neavänd filmic la dispozitie caci nu este decât ce am vdzut i-a transferat pur i simplu lui Laiotä faptele vitejesti ale lui 391www.dacoromanica.ro ALEXANDRU If. DITA consemnate de Ducas §i Chalcocondil , creandu-i astfel in mod artificial o aureola de erou, o "platforma politica" de pe care putea negocia Cu succes "capitulatia" pusa in seama lui.A§a s-a nascutteoria Vlad Tepes banului Mihai Cantacuzino despre "dubla inchinare" a Tirii Romine§ti: prima oari sub Mircea I, care ar fi redevenit curand independent, a doua oari sub LaiotA, de unde ar incepe regimul propriu-zis de inchinare, cu abuzurile care au urinal §i a ciror invocare servea spre a argumenta necesitatea reinstituirii "capitulatiilor". Cum insä banul Mihai Cantacuzino nu "cunoscuse" deck "capitulatia" acordatä lui Laiota Basarab, in 1818/1819 istoricul Dionisie Fotino care in rest il copiaza con§tiincios s-a simtit obligat sa umple golul §i sa "descopere", la randu-i, celebrul dupi aceea "tratat al lui Mircea I cu Baiazid I". Dei istoricii moderni de formatie critica 0 neinteresati dupi inflptuirea unlit 0 obtinerea independentei in sustinerea veracitatii acestui tratat 1-au considerat totdeauna un fals9, mecanismul insu0 al realizärii falsului n-a fost pus in lumina decat recent, and s-a demonstrat ca Dionisie Fotino afabricat "tratatul lui Mircea cu Baiazid" din cateva articole ale "capitulatiei" acordate, chipurile, "la 1460", lui Laiota Basarabl°. Totodatä, Dionisie Fotino este primul care introduce in isto- riografia noastri motivatia fricii pentru faptele lui Mircea In. intr-o alta directie, §i independent de cele de mai sus, cuno§tintele despre "inchinarile" §i "tributurile" lui Mircea au fost "imbogatite" cu "momentul Meluned I" de catreDimitrie Cantemir care, printre altele, am vazut ca trece pe seama lui Stefan ce! Mare victoria impotriva lui Baiazid12 0 Gheorghe pncai. Ambii au pornit de la Chalcocondil, iar Sincai intrebuinteaza aici §i §tiri din Leunclavius §iEngel'3. Acest moment a ramas necunoscut lui Radu Pop escu, Dionisie Fotino 0 Mihai Cantacuzino (care vorbea de Murad II in loc de Baiazid), dar va capata o pondere deosebita in istorigrafia moderna, phi in zilele noastre. Chiar 0 cercetatorii dispu0 ca D. Onciul OP. P. Panaitescu sd-i atribule lui Vlad tributul Cate Baiazid, absolvindu-lde el pe Mircea I, au crezut cu strapicie in inchi- - 392 www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL MARE narea 0 tributul impuse lui Mircea de Meluned I in anii 1414/1415 0 reinnoite in 1417. Prin urmare, in niel cinci decenii de la initiativaboierilor patrio fi, in frunte cubanul Mihai Cantacuzino (1772), Nina' la publicarea Istoriei lui Dionisie Fotino (1818-1819) imaginea conservatd de traditia istoriograficii medievalli romiineascii despre voievodul Mircea I a fost profund denaturatil, decktnfieind un adeviirat proces de ocultare treptatil a adeviirului alimentat mai totdeauna de cele mai bune intentii. Prin pana banului Mihai Cantacuzino, care preia §i revizuie§te imaginea elaboratd de RaduPopescu, con§tiinta istorica 0 publica romaneasca a suferit o adevarata mutatie, personalitatea lui Mircea I se transforma, capatand alt sens sa-i zicem "modern" datoritei modificeirii fundamentale a datelor traditiei. Mircea devine domnul ce infruna cu armele pe sultan, accepta la un moment dat formula pad pe baza de tribut, obligand adversarul sa recunoasca autonomia prii Romane§ti, dar constata, curand, ca otomanii nu recunosc deck forta armata 0 atunci rupe legamantul, invinge din nou pe campul de lupta §i recucerege pentru Inca trei sferturi de secol independenta Teirii Romdne,sti. Ea se va pierde din nou "sub Laiota Basarab", intaiul domn pomenit de cronica Tarii Romane§ti a fi inchinat tara turcilor. Dionisie Fotino, in 1818 / 1819, va completa opera banului Mihai, publicand pentru prima owl pretinsul "tratat" dintre Mircea 0 Baiazid. Florian Aaron, in 1835, autorul primei sinteze de istorie nationala tipdrita in limba romand14 (cartile lui Mihai Cantacuzino 0 Fotino erau In limba greaca, versiunea romaneascd a lucrarii celui dintai ramanand §i astazi in manuscris, iar Sincai nu fusese editat), este cel dintai care face o larga popularitate imaginii lui Mircea I tributar §1 inchinat turcilor. Sursalui esentiall este Engel, dar noutatea adusa de autorul roman o reprezintacomentariul, reflectia personala pe marginea evenimentului respectiv, atitudine pe care o vom reintalni, dupa el §i probabil dup a modelul 393-.www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA siu la Kogilniceanu, Bolintineanu, Xenopol. Si pentru Florian (care accepti expeditia lui Sigismund contra lui Mircea aliat cu Baiazid, In urma cireia regele a cucerit Nicopolul Mic, expeditie inventati de Thunicz pe baza diplomei cite nobilii de Kanizsa, i preluati de Pray, Gebhardi Engel), marea expeditie contra Tirii Romlne§ti a avut loc dupä bitilia de la Nicopole, care "a avut ni§te urmäri foarte pigubitoare i pentru Ungaria pentru printipatul Tärii Rominegi". Mircea zice Florian, tot dupä Engel s-a aliat In urma acestei bätàlíi cu "Stefan Latkovici, princip ele Transilvaniei", contra lui Sigismund, ca "si se indrepteze inaintea lui Baiazid pentru urmirile sale de mai nainte", dar acu toatipolitica aceasta indrizneati §i la vreme, n-a putut sA§teargi binuielile asupra sa i n-a putut feri printipatul de a nu trece turcii Dunirea 0 de a nu se revirsa in toad intinderea lui". Invazia, care se produce, nu este condusi de sultan, ci de... vizirul Brenez (Mircea se bituse, in schimb, alti dati, cu "Basailbei, pa§a de Nicopole" 015. Acesta päräse§te Tara Romineasci infant. Dupi un timp, Tamerlan 11 invinge §i captureazi pe Baiazid, astfel 'Meat, la Florian, acest sultan nu mai are ocazia si supuni pe Mircea, nici si-I faci a-i pliti tribut. "Nenorocirealui Baiazid scrie Florian ridici de pe inimalui Mircea temerea ci poate 0 de ala data sá mai loveasci printipatul." Cu toate acestea, "n-avu parte d-a se bucura multi vreme de pace 0 odihni", venind peste el alte valuri 'pawl la adânci bätränefe, and cu skibiciunea vásrstei saleci obosealaputerilorrumdnilor, neputänd a li sä' fu silit a cädea sub greutatea asprei soarte." Cele mai grele necazuri dupi Florian i le-ar fi racut lui Mircea "fiul siu Vlad", care a uneltit de la Buda contra propriului parinte (firege, doar in imaginatia istoricului). Lor li se adaugi un intreg calvar pecare Mircea, "strimtorat" dupi ciderea lui Musa, pe care-1 sprijinise, a trebuit si-1 indure §i si-i faci fad cum a putut mai bine: "Nenorocirea lui Musa gribi nefericirea l asupra printipatului Rumâne§ti. Mahomet ca rizbune despre Mircea, 394 www.dacoromanica.ro MIRCEA au, mARE vrijina§ului siu, In grabi dup '1 bitalia aceia in care fu biruitor, trecu in printipat §i porunci ca si-1 pustiasci. Cu destuli durere de inimi putea Mircea A. privea.sci nemilostiva tractare a printipatului de cite turci, dar nemaiputind gisi mijloace de mintuinti niel in sufletul siu cel mare nici in puterile cele obosite ale rtuninilor, fu silit a-si pleca capul g a imblinzi minia lui Mahomet cu figiduiali de supunere si dare de tribut, jertvi ce printul Mircea niel o dati nu o ar fi ficut, decit intr-o imprejurare strimtoritoare ca aceasta de acum. Supunerea g darea aceasta de tribut silit nicidecum nu se putea mistui de duhul cel iubitor de slobozenie al lui Mircea, de inima sa cea mare §i de aducerea aminte de biruintele sale de mai inainte. D-abia s-arita o dati o razi de prilej fericit spre a scutura jugul ce! nesuferit, O. Mircea fu gata de a se folosi cu dinsuL Un Mustafa dindu-se de fiu al lui Baiazit, clutaprietini §i ajutor, §i ficind pretentii pentru tronul turcesc, voia si-1 rApeasci de la Mahomet. Nimeni n-a skit a§a de in grabi ca Mircea spre a sprijini partida lui Mustafa, de la a cirui izbutire i§i flgAduía desrobirea printipatului. Dar nenorocirea lui Mustafa si bitrinetele lui Mircea ficuri iar pe Mahomet biruitor. Printip atul a doa oari a trebuit si fie supus la pustiire mai grozavi decit cea dintii si Mircea iar a trebuit si se plece sub puterea cea silnici a lui Mahomet, insi tot cu conditiile mal dintii. Aceste sunt cele dintii cercki ale turcilor de a dobandi o influenti hotdrità asupra printipatului, lucru care i-a costisit mult, pentru ci rumeinii totdeauna le-au ardtat cd Au sd-fi apere nalionalitatea, fi atdtprinputerea armelorcdt fiprinsupunere de bund voe totdeauna le-au statut impotrivd de a întemeia In Prinfipatul Tdrii Rumanefti un pafaldc turcesc. o aceasta e cu care rumanii au intrecut fi au fost maifericiti decatbulgarg Orbit Fi alfg in grabi dupi a doua supunere, dupi o domnie puternici §i lungi de 36 ani, obosit de bitrinete, slibít de multimea lucrurilor sale, §i amirit §i de so arta printipatului, muri viteazul Mircea, ale ciruia mari planuri aratA un print Indrisnet, intreprinzdtor §i neostenit. lar biruintele dovedesc talente de un general mare. 5'i dacd mai pe urmd 1-a pdrdsit norocirea il desvinoveifefte starea lui # a vremi d-atunci. Oricum, importanta ce vrea si d ea el printipatului prin lirgirea 395www.dacoromanica.ro ALEXIIiNDRU If. DITA hotarelor, apkarea slobozenii ce o sprijinea cu armele, impirtirea printipatului in judece, zidirea §i inzestrarea de mânistiri §i alte lucruri patriotice, II sApari in inimile ruminilor o pomenire scumpi ce niciodatä nu se va sterge." Am reprodus in intregime finalul capitolului despre Mircea I din cartea lui Florian Aaron nu numai p entru reala frumusete a limbii 0 avântul patri- otic ce-lstrdbate, ci g pentru a lua act de perspectiva intunecatd la care autorul afost obligat, in cele din urmd din cauza adoptdrii punctului de vedere impus lui de Engel, iar urmafilor sdi de istoriografia otoma- nd; Mircea I 0-ar fi sfiqit domnia in neputinta de a mai face fati agresiunii otomane, fiind silit si inchine tara §i si pliteasci tribut. Atragem atentia cd tonalitatea apisdtoare din acest final, precum 0 ideile lui, se vor mentine neschimbate un secol §i jumitate in istoriografia noastri, pind când relativ recent s-a flcut prima incercare de revizuire criticä a acestei imagini, demonsträndu-se cd o noud cercetare a izvoarelor duce la cu totul alte concluzii §i perspective asupra sfär0tului domniei marelui voievod16. Doi ani dupdprofesorul de la Colegiul National din Bucuregi, tändrul Mihail Kogillniceanu schiteazd, la rindul sdu, in sinteza publicatä la Berlin, o imagine 0 mai sumbrd a "tributarului" §i "vasalului" care ar fi fost domnul Tärii Române§ti". De data aceasta utilizind un numdr mult sporit de izvoáre, dominate 'MA de prezenta aceluigi Engel, la care se adaugd Fotino, Hainmer 0 Wilkinson. Mircea apare (ca la Fotino) "speriat" (effrayé) de zdrobirea sarbilor la Kosovo, aceasta determinándu-lsd se orienteze spre Polonia. Apare (cala Engel) ingrijorat de perspectiva de a fi "pedepsit" de Sigismund, precum Stefan I al Moldovei, pentru tratatul cu polonii, 0 asta in anu11390 (expeditia de "pedepsire" contra luí Stefan I s-a petrecut in realitate in februarie 1395, dupd care regele se opre§te la Brapv 0 semneazd cunoscutul tratat din 7 martie cu domnul muntean !). Alianta cu Polonia nu-i servege, insk luí Mircea contra lui Sigismund, deoarece scrie Kogilniceanu, subscriind fictiunea 396 www.dacoromanica.ro MIRCEA C,EL MARE Thurécz - Gebhardi - Engel "in acela§i an (1392, cand sultanul s-ar fi pregkit si intre in Tara Româneascl dupl ce cucerise Vidinul o sktovui AVD) Sigismund, vazAndu-lin rdzboi cu turcii, porni §i el contra sa, spre a-lpedepsi pentru alianta cu Jagello, dupd cum il pedepsise deja pe Stefan, domnul Moldovei." Ca urmare: "Presat pe de o parte de unguri, de cealalti de otomani, el se hod- ri sa faci pace cu ace0a din urmi, care ill invinseseri deja intr-o mare batalie (§i se trimite la Wilkinson, care se referise, dupiKnolles, la Bovine AVD) §i-i luasera orwle dunarene. El se angaji deci a Odd un tribut anual lui Baiazid, dacd va consimii sd-i trimitd ajutor fmpotriva regelui Ungariei. Sultanul accepti i ficu urmitorul tratat cu Mircea." Continuà cu traducerea in limba francezd a tratatului "descoperit" de Dionisie Fotino, dupà care urmeaz1 comentaiiul: "Tara Româneasci ficuse un tratat avantajos, dar i§i pierduse libertatea, cel mai scump dintre toate bunurile. Acest tratat a fost izvorul celor mai mari rete, cdci mai tdrziufiecare sultan cdutd sei sporeascd tributul anual §1 reu§i. Pink" la Mircea I, acest principat recunoscuse cateodati suzeranitatea Ungariei, dar nu-i pldtise niciodati tribut sau once altceva care semlna cu el, §i fus ese totdeauna liberi §i independenti" Ne aflam, cu tândrul Kogälniceanu (clruia nu-i putemreprop haosul din informatia sa, gasit o de el in cdrtile ce-i stateau la indemâna §i sporit, la rându-i, dupl aceea§i metodl a "liberei fictiuni", inauguratà de Geb- hardi) in fataprimeijudeati severe pe care un istoric roman modern o rostege despre Mircea Ipentruunfapt care nu apartinea in reali- tate decant imaginatiei judectitorilor sal. Tot pe urmele lui Gebhardi §i Engel, Kogllniceanu admite cä, dup A. tratat, Baiazid l-a ajutat pe Mircea contra lui Sigismund, care vine in Tara Româneasci (cum spusese Engel), nu reu§e§te sl prindi oastea lui Mircea §i a lui Baiazid (care s-aretras strategic) §i ca sl nu plece fdrä sa fi facut ceva cucerege... Nicopolul Mic. 397 www.dacoromanica.ro ALExANDRu V. DITA In 1394 Baiazidli ja lui Mircea Silistra, fortandul astfel si se reorien- teze Cate Sigismund, ca care semneazi in 1395 tratatul de la Brapv. Tinarul Kogalniceanu este dupi Samuil Micu §i Gheorghe Sincai al treilea istoric roman care cunoage acest tratat Daci Sincai §i Micuiltradusesed in limba romini,Kogalniceanuil &A pentru prima oari in traducere francezi, insotindu4 de comentariul: "Acest tratat nu era al unui vasal cu un superior, ci al unui print, independent ca un altul, pentru a se opune unui inamic comun." Urmeazi expunereape larg a batiliei de la Nicopole, pentru a sustine la sfir§it tot pe baza izvoarelor straine combinate cu "Tunusli" §i Fotino ca: "Mircea care se salvase printr-o tridare g care contribuise la distru- gerea armatei cregine se duse In tabira otomani, saluti pe sultan si-i ceru pace18. Baiazid, illei ametit de victoria striluciti pe care o repurtase, §i pecare domnul TáriiRomine§tillajutase s I o ci§tige prin dezer- tarea sa, accepd propunetile lui Mircea. El nu ceru deck Implinirea tratatului din 1393, Mid muntenii si-i pliteasci trei sute de pia§trii, urmând cae! si nu se amestece prin nimic In administrarea liuntrici a phi. Dar putin dupi aceea sultanul se cal de generozitatea sa, ceru domnuluiTiriiRomâne§ti un tribut de zece mii ducati§i cinci sute de copii pe an. Mircea refuzi g se pregiti si reziste turcilor, comandati de Baiazid Insu§i.Ace§tia in 1398 trecDuareape langiSilistra §i geazi tab Ara pe Ialomita, la un loe numit Rovine,Incepand si devasteze Imprejurimile." Sunt descrise misurile de aparare luate de Mircea, dupi Chalcocondil (§i Engel), masuri ce determini pe sultan si se retraga, dupi ce, la sfatul lui Evrenos, face tabiri pe malul Dunirii. Mircea il urmire§te la sudul flu- viului pia la granita cu Adrianopolul. "Prin aceastä victorie muntenii se liberará de tributul anual pe care se angajased a-1 pláti. Turcii 11 ceruri adese, dar ei refuzari si-1 pliteasci, pini in 1416, epoci in care Mahomed I trecu in Tara Romineasci II-1 obligi si o faci prin forta armelor [...] La 398 www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE expeditia lui Mahomed I muntenii incearci in zadar si-i reziste. Ei furi bituti, gaIncit neavind de ales decit trite a pieri sau a-§i pierde liber- tatea, se supuseri §i plitiri tribut Sultanul fu destul de generos ca si nu le ceari deck trei sute de pia§tri turce§ti §1 drept gaj al credintei lor ceru ostatec unfiu al domnului §i cite unul de la cei trei principali boieri ai natiunii. Cum muntenii fuseseri supu§i turcilor cu forta armelor, salinele §i drepturile de intrare §i ie§ire erau vindute de visteria imperiali, situatie care a durat pini la Matei I [Basarab]." Elementele din care tinirul Kogilniceanu si-a combinat versiunea proprie despre inchinarea TiriiRominesti ne sunt toate cunoscute: Cantemir, Carra, Engel, al ciror reflex se face pini la a transcrie enonnitatea despre "supunerea prin forta armelor" a Tani Rominesti. Desigur, autorul de numai 20 de ani, al unei improvizatii cerute de nevoia de a informa striinitate a, nu trebuie judecat din perspectiva marelui cirturar si om de stat de mai tirziu. Ceea ce putem totusi regreta este el nu a inceput cu istoria Moldovei, pe care, desigur, o cunostea mai bine, in timp ce pentru a Tirii Românesti a fost obligat si copieze, rind cu rind, din bibliografia ce i-a stat la dispozitie, cu precidere din Gebhardi si Engel, cum singur giseste necesar si precizeze'9. Dupi M. Kogilniceanu ne vom referi lado! ilustri autori de manuale, a ciror influentiin structurarea constiintei publice si intelectuale rominesti din anii '50 - '60 ai veacului al MC-lea a fost deosebiti lonlieliadeRd duleseu2° §i August Treboniu Laurian. Acceptind expeditia inchipuiti de Gebhardi si Engel, Heliade-Ridulescu o face insi s 'A se termine cu lupta "din muntii Pasirea" (Pazzata), lar prima pace cu Baiazid o pune dupi Nicopole, spre deosebire de Kogilniceanu, care vedea atunci "reinnoirea" unei conveniii anterio are: "Mircea atunci vizind pe de o parte disfataungurilor §i pe de alta tara turcilor, rimiind singur In contra lor, §i §tiind spiritul de propaganda al statelor catolice, se determini pentru conservarea Rominiei, a drepturilor ei §i a religiunii §i a face un pact de confederatiune cu 399 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA Baiazid, recunoscând suprematia sultanului, care din parte-i se indatora de a recunogte autonomia României, adici dreptul de a face resbel §i pace, dreptul de viad §i de moarte, dreptul de a-§i alege pe doinnitor." Urmeaza indicarea sumei haraciului de 3.000 de bani rogi 0 relatarea stricdrii päcii 0 invingerii sultanului, urmirit p Ana la hotarulAdrianopolului. "Dupi aceastivictorie România rimase lar independenti clt trli Mircea o din succesorii sdi in timp de 67 de ani" Pentru ca doar 12 rändwi mai jos, fad a observa contradictia, sä incheie paragrafulFiiiluiBaiazet, Suleiman, Musa, Mahomet II cu urmätoarele: "Acesta (Mehmed I AVD) nu putea suferi pe Mircea pentru amicitia ce avusese pentru Musa §i trecind Dunirea lui cetatea Giurgiu §i la anu11416 indrind-o puse intrInsa garnizoaniturceasci Mahomet II (sic!) ceru atunci de la români numal acei 3.000 bani rogi, §i drept ostatici pe unul din fiii lui Mircea §i trei fii de boieri." Sursele informatiei lui Heliade se deduc acum cu u§urinti E de retinut totu0 ca el plaseazi momentul incheierii picii una singufl ! cu Baiazid dupä lupta de la Nicopole. Nici August Treboniu Laurian" nu s-a eliberat de fictiunea expeditiei lui Sigismund contra lui Mircea, din cauza tratatului cu Jagiello, combinând-o insa, ca 0 Heliade, cu intämplärile anului 1395, pentru ca dupd aceea sdplaseze tratatul de la Brgov. Urmeazilupta de la Nicopole, dupä care: "Baiazid infuriat asupra lui Mircea pentru ajutoriul dat creginilor, trecu in Tara Româneascl. La Bovine se fAcu o mare vars are de sange intre turci g români, dar in fine invinseri românii §i turcii furl nevoiti a se retrage in Moesia. Cu toate acestea Mircea considerand starea tärii, ambitiunea cea ticAloasi" a lui Sigismund §i puterea cea mare a turcilor, determina si incheie un tractat cat se va mai putea mai favoritoriu pentru tara, recunoscand suprematia 400 www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL MARE portii otomane. Baiazid garantisi autonomia tirii supt domnul ei §i legile ei §i pretinse drept recuno§tinti numai suma de 300 de argil* pe an." Se citeazi Fotino, dar ari a mai continua Cu ruperea contractului §i rec4tigareaindependentei. In urma sprijinului pe care Mircea la dat lui Musa, Mehmed: "infuriat asupra lui Mircea, coprinse Giurgiul la anu11416 0-1 intAri cu valuri i cu militie turceasci. Mircea incerd in de§ert si respingi pe barbari. Dupi aceasti catastrofi el abia mai domni trei ani §i muri, anu11419. Mircea fu un om mare in toate respectele, insi imprejur &Ile cele grele §i. mai ales perfidia lui Sigismund nu-1 iertari si"-§i inchicli ochii multurnit. El introduse multe §i mari reforme in administratia tirii, organizi o armatäregulatipentru India oari in toati Europa [...] muti re§edinta de la Arge§ la TIrgovi§te §i ficu curtea domneasci de la Bucure§ti, impirtindu-§i timpul gea in& vara §edea in Tárgovi§te §i ¡ama in Bucuregi." De§imonografialuinimitrieBolintineanu22 acesta fiind primul "monografist" al donmiei lui Mircea I se aflä §*1 ea sub influenta celor scrise de Engel, poetul este primul care respinge expeditia lui Sigis- mund contra românilor, combatând explicit pe Thurécz, Bonfinius 0 Engel. Si pentru Bolintineanu pacea Cu Baiazid se incheie dupd ce acesta cucere§te Vidinul §i Si§tovul, pecare Mircea le luase de la Si§man (informatia eronati a lui Engel, trecuti la toti istoricii ulteriori): "Se vede ci Mircea nu se intemeia prea mult pe alianta Wild cu Vladislav, regele Poloniei, &id Mircea hotiri si faci pace cu Baiazid care ii bituse o§tirile de garnizoani dincolo de Dunire, luándu-i cetitile ce stäpânea acolo (se trimite la Engel, p. 158 AYD). Atunci Mircea se invoi cu Baiazid a se recunoWe vasal al ski. Cu conditia ca Románia si se guvemeze dupilegile sale, ca domnul A. aibi dreptul de a face rizboi §i pace §i acela de viati g moarte pentru supu§ii sii. Domnul si fie ales de tari. Românii ce se vor face turci §i vor trece din locuri supuse turcilor in Románia §i aici din nou 401 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA se vor face cregini, nu vor putea fi nici reclamati, nici atacati. Romlnii ce vor merge in "Itircia nu vor pläti haraci §i nici o alta capitatie. Domnul va Oki la tesaurul imparatesc trei mii lei rofii pean sau cinci sute lei de argintturcesc23 i ace asta pentru ca se facea lui Mircea onoarea a fi inscris intre supu§ii sultanului! Acest act era priincios romanilor, dar nu era mai putin un act de supunere. Avantagele unor astfel de acte se schimbi a doua zi ce se fac. A In china o tara cel din urma ompoate si o faci. A se supune este misia celor slabi. Mircea poate inlatura cu aceasta fázboiul cu Balazid ? Dar a inlatura este atata, nu este a opri pentru totdeauna. Mai tarziu acel razboi veni, Mircea fuse fericit cu armele in mina. Actul de supunere ramase o pata pe viata sa. Un domn, orcine va fi, are dreptul de a ucide chiar un popor in lupte pentru mantuirea lui, insa nu are dreptul a-1 umili, inchinandu-1 la altuL Aceasta este tradare. Pentru aceia domnii ce mor luptand sunt mari §i popoarele ce se ucid in luptele de neatarnare, in loc blesteme, Ii incununa cu marire. Acest act de inchinare al lui Mircea ve§teji mirirea numelui sau, dei nu fuse indeplinit. Pana atunci romanii facused cu polonii §i ungurii tractate recunoscand un fel de suprematie acestor doua natii, pe cat va tine resbelul ce aveau cu turcii; nici o data nu le plätise tribut. Mircea promise tribut turcilor ! Romania dar perdu neatarnarea sa. SI nu ni se raspundi caMirceafaai prin acest act un act de intelepciune. Am zis mai sus ca un resboi se amani, dar nu se oprege. Istoria Mircei ne-a dat dreptate. Domnii ce fac slabiciuni §i le acuzi puind inainte interesele tarii, nu sunt sinceri. Cand un domn face un act de slabiciune, atunci gande§te la dansul, tine prea mult sa nu piarzi tronul sdu ! Catre acestea, actul cu Baiazid este o dovadi cum Ca Romania nu a fost vasala Ungariei. Nu intelegem dar pretentiunea lui Engel clnd zice cä Mircea a fost vasal coroanei ungure§ti." Ca §i Gheorghe Sincai, Bolintineanu combate aici pe Engel, invocând tratatul de la Bra§ov, care subliniaz1 egalitatea intre parteneri i insisa mult asupra independentei lui Mircea fatà de rege, combAtind §i pe Hammer. UrmeazI un intins capitol despre bltAlia de la Nicopole, descrisd cu 402 www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL MARE pana autorului de balade eroice, dupi care se revine la Mircea, acuzat de "tridare", cum ficuse Kogilniceanu, pe care, de altfel, il transcrie aici intocmai: "Mircea fgcuse doui fapte nedemne: inchinarea tkii la Baiazid §i trddarea cre§tinilor cu care se aliase mai intai. Nici o dati istoria nu ii va erta aceste douà sabiciuni [...] Mircea fugi din tabAra cre§tinilor §i se duse la Baiazid, sl reinnoiasci legkurile de vasalitate pe care le despretuise de do! ani. Daci Baiazid, invingItor, primi aceasti propunere, dovedege cd fuse generos. incântat de isbAndi, in0iintat ca. Mircea fiigise din tabArà in tfinpul luptei, Baiazid primi propunerea lui Mircea färi nici o observare. Mai drziu se cii, atunci ceru lui Mircea un tribut de zece mii galbeni in loc de trei sute lei, 0 cinci sute de copii pe an, care erau ursiti a se turci 0 a se face ieniceri." Citite dupi mai bine de un secol, aceste pagini de critici acerbärimin doar o mosträ despre indärjirea pa§opti§tilor pentruideeaindependentei. De altfel, in capitolul imediat urmitor schimbi tonul, in clipa in care, adoptind versiunea lui Mihai Cantacuzino, vorbe§te de "stricarea pad" in urma pretentiilor §i atacului lui Baiazid. El concede ddin acest moment Mircea devine cu adevirat mare, i§i organizeazi armata §i respinge la Rovine agresiunea sultanului. Aici Bolintineanu nu face decit si urmeze pe cei dinainte, pini §i pe Radu Popescu atunci cind scrie: "Mircea a avut ajutor la aceastilupti pe Marko Kralevici, pe Constantin §i Drago § (sic !), sarbi cu o§tiri. Cite trei au pierit in acest rizboi". Este inutil sä-1 urmirim pe poet prelucrind pe Engel, Hammer, Chalcocondil §iDucas pentruistoria urmitorilor ani, pini la acel fatidic an 1416 cind Mehmed, dupd ce se ocupi de lucrurile cele mai grabnice ale impdritiei, se gindi la Mircea. Trecu Dundrea in 1416. "Mircea era acum bitrin: nu mai putea combate. Turcii treerari o parte din tara §i pridari". Si continua: "Unii istorici precum Dogliel (sic !), Cantemir, Engel, pretind ca românii fusera bAtuti de turci §i li se impuseri conditii foarte grele intre care se luà ocnele de sare pe seama turcilor. Noi nu credem cl sl fi 403www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA urmat tisboi §i sA fi b 'Rut pe Mircea. Mahomet nu era incA atit de tare In armata sa de adunkuri ca sä se espuie in pädurile Rominiei la armata lui Mircea. Armata lui Mahomet era ni§te o §tiri rebele §i sfArIma- te. Tot ce pare pozitiv este cA o0ile lui Mahomet trecurà Dunirea 0 pradfind malurile TArii Române0i 0 ci Mircea slàbit de ani, trimise soli sA ceari pace. AceastA pkere se poate sprijini ilISUO pe Chalcocondil care zice [...I" Se di citatul din Chalcocondil, dupa care cele din Leundavius 0 Ducas; se citeaza varianta cronicii Or* editatiinMagazin Istoric, in care se consemneaza traditia ea moldovenii 0 muntenii uniti au impus lui Meluned respectarea vechii conventii cu Baiazid. Urmeaza episodul Mustafa, care se termind cu insucces, dupa care: "Ca sdpedepseascd pe Mircea, Mahomet trimise ostiri sä prade Valahia. Românii se retraseri dupe obicei in pldurile lor. Turcii nu folosirà nimic, Mircea muri in anul 1419." intrucat B.P. Hasdeu nu subscrie cu nici o ocazie la "inchinarile" §i "tributwile" atribuite de cronicari 0 istorici lui Mircea I, 0 nici nu se ocupa de aceasta wind, trecem la Eudoxiu de Hurmuzaki, ultimul istoric ce scrie inainte de aparitia primei sinteze complete de istorie national** elaborata de Xenopol. Sinteza care incepe sa apara din 1888, al doilea volum care contine capitolul despre "Mircea cel Mare" publicandu-se in 1889. Ironia lucrurilor a facut in a§a fel incat cele scrise de Hurmuzaki sa imbrace hainele limbii romane tesute de geniul eminescian. Sa fi fost Scrisoarea III§i un raspuns la imaginea nu tocmai fericita la care ajunsese Hurmuzaki ? Si fi dat poetul o replica celui pe care-1 tradusese ?24 Ca Eudoxiu de Hurmuzaki a fost animat de cele mai calde sentimente fata de voievod, 0 ca avea clarviziune istorica, dar a cazut victima, in cele din urma, acelora0 "prefabricate" istoriografice, care au denaturat realitatea despre Mircea I timp indelungat, ne-o dovede§te modul in care i0 ince- pe capitolul, oferindu-ne cea mai substantiala caracterizare a perso- nalititii domnului roman din cate au fost incercate pana atunci: 404www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE "0 stApAnire indelungati este obi§nuit o dovadi despre puterea dibkia regentului, dar dovada este §i mai mare cind stipinirea se petrece in timpuri migate de furtund, sfi§ieri fiind inAuntru, primejduire din afari. Exemplul vrednic de mirare alune! asemeneastäpâniri indelungate §i bogate In fapte ni-1 dá Mircea I, care s-a tinut pe scaunul domniei de la anu11387 §ipkah11419, adicitreizeci i doi de ani de-a randul. Energic i cu minte, intreprinzkor viteaz, iubitor de libertate §i rIzboinic accesibil pentru planuri marl, dispus a fdptui lucruri inalte, el era ca amic folositor, ca aliat credincios celor de un gInd cu ansul, pentru vecini nelini§titi o spaimi §i un potrivnic prhnejdios pe câmpul de bkIlie." Dar dupa aceasta luminoasä perspectiva', tot restul ritace§te pe vechile faga§e anuland-o. Acceptand participarea romanilor la batalia de pe Campia Mierlei (istoricul bucovinean vorbe§te insa de "trupa trimeasa in ajutor de Mircea I", 0 nu de participarea sa in persoana), afirma (dupa Engel) ca pericolul otoman §i nu amenintarea expansionismului ungar 11 face pe domnul roman sa se orienteze spre regele Poloniei care (tot dupä Engel) "intindea mreji voivozilor principatelor Duarene". Prin mijlocirea lui Petru Mu§at este atras §i Mircea Cate pactul cu Polonia. Se analizeaza tratatele respective, dar numai spre a copia, mai departe, pe acela0 Engel, combinat acum cu Hanuner: "De putin folos i-a fost Mircea alianta In trei abia Incheiata- cu Polonia §i Moldova, de vreme ce cu toad legkura aceea sultanul Baiazid nu s-a sfiit, In vremea unei campanil norocite contra Bulgariei sá atace §i sà supuie fortketele Vidinul Si§tovul pe care le stAfinea Mircea pe malul Dunkii. Si fiindd dupl cucerirea Bosniei, Bulgariei §i Serbiei, Baiazid cu puteri adunate îi pregkea §i Valahiei aceegi soartd, iar pe de altà parte regele polon aliat stabilise in tratat ca ajutorul atkne In asemenea caz de bunul säu plac, drept care nici nu 1-a dat, Mircea vodi se hotari si cedeze mai bine pacinic, cleat si se-mpotriveasci-n zadar, deci se-nchini en omagiu de supunere In anul 1391 puternicului stipinitor al osmanilor, Ii presti 405 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU 1/: NIA jurAmint de vasal 0 se-ndatori a pliti un tribut anual noului siu suverann Se trimite, pentru "inchinare" 0 "tribut", la Hammer. Dupa care este avansataversiunea Thurécz - Gebhardi - Engel despre campanialui Sigismund in Tara Româneasca, "unde Mircea-la§tepta cu propriile sale puteri de oaste 0 c-o trupi auxiliara turceasca". Dar Mircea nu ¡ese la lupta, ci se retrage "Cu trupele sale romano-turce§ti dinaintea unui inamic pe cat de viteaz pe atat de bine inarmat". Cavaleriaungara (zice Hurmuzald, tot dupi Engel) nu a putut urmäri pe cea a lui Mircea, care "sap 'a aproape toata oastea sa mai intli la munte, apoi noaptea pe malul drept al Dunarii" (ca 0 cum Carpatii erau pe malul Dunkii !). "Sigismund inainti mai inlauntrul phi, trecu Dunkea, lud Nicopolul (ce! "Mare" nu ce! "Mic"- AVM §i incheie aceasta campanie." In aceegi manieri - 0 cu aceea0 calitate a cunogintelor istorice se urmeaza restul textului, indreptatind pe deplin drastica judecati a lui Hasdee. Este de aceeainutil sli sacrificammai mult spatiu deck ne obliga urmarirea modului in care se prezinti, §i la Hurmuzaki, problema "inchinarii" 0 "tributului". El afirma ca in anu11395 "Mircea de citiva ani pläteatribut otomanilor", ceca ce nu-limpiedicä pe Baiazid, dupiNicopole, s A vina in 1397 intr-o campanie peste Dunäre 0 sa fie infrant (confrunta- rea este descrisa dupi Chalcocondil). Disparind in urma luptei de la Ankara, sultanul Iasi loe interregnului caruiaii pane capit Mehmed I, ceea ce duce la a doua "inchinare" a lui Mircea: "Nu era greu de prevazut CI, fall c-un asemenea principe cu mult superior §i dupi cea din urmI complicare, neatirnarea Valahiei va sta la grea cumpAni Si-ntr-adevIr in anu11413 Mahomed §i deteporuncd unui corp cerceta§ osman care intrd pustiind ,s1 prddand Valahia spre a opedepsipentrulegituraintimel,s1 alianta cu Musa. Mahomed insu§i restabili mai Mfg lini§tea In partea asiatici a Impliátiei, apoi purcese spre Dunare, lui ceatile Isacee §i Drista-Kale (Silistra), Intiri Giurgiul c-un fort §i puse In el garnizoani cititrebuia pentru a Ingreuia valahilor trecerea Dun-Aril. -406www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE inghesuit astfel §i nesimtindu-se egal cu puterea osmani Mircea trimise in anul 1414 soli proprii la Curtea din Adrianopole, ceru 0 cipiti pace, inched despre aceasta un fratat, se indatori si pliteasci un tribut anual in feliul 0 dupi misura pe care le va dicta Mahomed insu0 0 trimise ca ostateci pe doi (sic!) fu ai sii 0 trei fii de boieri mari." "inchinarea" §i "tributul" impuse de Meluned I ar fi avut loc gadar, dupà Hurmuzald, in anul 1414. Urmeaza povestirea episodului Mustafa, apoi incheie: "Dup I punerea la cale a acestei afaceri Mohamed hotiri si pedepseasci in mod simtitor pe necredinciosul Mircea pentru ci-i tinuse parte lui Mustafa; el trimise in Valahiaun insemnitor despirtimind de oaste care pustii tara in dragi voie cu foc §i cu sabie, o pridi §i o arse de o aduse in genere in ga stare incit de atunci incoace otifirea poporului contra turcilor prinse o ridicini ce se adinci din ce in ce mai mult, se nutri prin evenimentele urmitoare §i deveni in fine inextirpabili. Astfel Mircea, cu toad capacitatea lui strategici 0 cu toati dibicia diplomatici ajunse toru0 acolo de se vizu vasal turcesc §i Valahia scizuti la treapta de provincie tributari, inc.& de acum inainte, cu toate ci se pistrase neatins guvernul neatirnat inliuntru, el §i tara erau totu0 subordonati poruncilor sultanului osman." DupA cum a reie§it din simplareproducere a textelor, versiunealui Eudoxiu de Hurmuzaki nu este decal- ultimaformei pe care o fm- bracii un manunchi de idei fi informatll (sau pseudoinformatio ce trec de la un autor la altul, ad dugandflecare ceea ce imaginatia fi dorinta de orkinalitate i-a dictat sil pund de la el. * * * Era de gteptat ca, o dati cu aparitia primei sinteze de Istori a romlinilor26, in intelesul actual al cuvântului, lucrurile sl se mai limpe- - 407 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA zeascd. Din pAcate nu a fost a§a. A.D. Xenopol spore§te numärul "fictiunilor istoriografice" despre "inchinarea" g "tributul" lui Mircea I cu ind una, §i se aliniazä celor careljudeca pe voievod nu duplfaptele sale reale, ci dupà cele atribuite de istoricii moderni: "Mircea batut, impreuna cu toti aliatii sAi, la Cossova, se retrage In Muntenia, a§teptându-se la o navdlire de rdzbunare a turcilor. Amurat, fiind asasinat dupi (sic!) lupta de la Cossova de un sirb luat prins de armata otomanlfiul seiu Baiazidtrimite o armatd peste Dundre, spre a pedepsi pe munteni, pentru impdrals" irea lor la liga antiturceascd. Oardele musulmane infuriate pradi §i pustiazä tara, iar Mircea dei cautà cu toate puterile ce-i rAmasese a se opune turcilor, este batut i prins de ei 0 surgunit la Brusa in Asia, de unde insA turcil il elibereazi, dupà" ce consimte a le inchina tara i a le plati tribut. Conform cu aceste tiinti i gram Muntenia trecuta ca tara tributara pe registrele Portei otomane, in anul 1391." 27 Istoria cu "edlul la Brusa" este eroarealui, eroare corectata de Onciul, dar rämasä incl in vigoareprin unele lucräri de peste hotare28. Gat prive5te ultima frazà, ea traduce exact pe Hammer (la care de altfel se trimite) din versiunea francezà: "Le reste de l'armée turque envahit la Bulgarie, la Valachie, la Bosnie et la Hongrie. MirtSche, prince de Valachie, se reconnut vassal et tributaire du vainqueur; et c'est depuis cette année que la Valachie est inscrite comme tributaire sur les registres de la Porte [1391].29 Este pentru prima oarä cand fraza lui Hainmer, cu "registrul Portii", pätrunde in iStoriografia romäneascl. Apäruta in original in anu11827, g In traducere francez1 un deceniu mai tärziu, celebra sintezl a lui Hammer a fost cunoscutä §i lui Kogllniceanu §i lui Hurmuzaki, dar nici unul nu s-a oprit asupra formulei g nu a preluat-o. Am väzut in ce conditii total diferite de cele imaginate de Hammer plasa Kogälniceanu "primul tribut" pe care 1-ar fi plätit Mircea lui Baiazid. La rändul säu, dei Hurmuzaki urmeazd pe Hammer (0-1 citeaza) pentru imprejurdrile care au dus la 408 www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE pretinsul tribut, el preia numai data (1391), läsänd lao parte fraza cu "regis- trul".Abia incepand cu Xenopol va dob 'Audi acest faimos "registru" raspandire i autoritate. Dupl Xenopol: "Supunerea lui Mircea cItre turci este insi numai trecatoare §i trebuia Mel sa se verse mult sange intre ei gromini, pand ce ace§ti a sa primeasca, färä a se mai impotrivi, jugul otoman. Bitut la Cossova, apucat nepregitit de o niprasnicinivilire, luat prins de turci, el trebui si inläture deocanadad pericolul amenintitor prin o trecitoare inchinare." A§a se prezintä, in versiunea lui Xenopol, "prima inchinare" a lui Mircea cAtre Baiazid. "Scdpat de la Brusa" el se va apropia dupd aceea de Sigismund cu care incheie tratatul din martie 1395 (tot Xenopol este primul care observa absentapecetiimari§i o explicd: "intämpländu-se sä uite pecetea sa cea mare"), dupá care impreuna trec Dunärea §i cuceresc Nicopolul (Mare). Dar Sigismund este obligat sá intrerupl campania, murindu-i sotia. Se reintoarce §i are loc marea cruciadä din 1396. Mircea se retrage din lupta cu o§tile intacte, a§teptându-se la räzbunarea lui Baiazid, care vine in 1397, dar este intampinat dupà tactica descrisä de Chalcocondil §i obligat sä se retragä. In timp ce Mircea era la Nicopole, poloniiinceard instalarea lui Vlad, care dd hrisovul din 26 mai 1396. Mircea, dupd ce-linvinge pe Baiazid, "pune capät visului de donmie al fiului säu", i dupà caderealui Baiazid se amestecl in luptele interne din imperiu. Dar: "Mohamed, ajungand sultan, vra sdpedepseascl pe Mirceapentru ajutorul dat fratelui säu i trimite o armati contra Munteniei. Expeditia insl se fere§te de a intra in Valahia, spre a nu pati ca ogirea lui Baiazid. E apune insd in lucrare un plan mult mai ghibaciu, pentru a duce de la sine Muntenia In supunerea turcilor: cuprinde anume cetatile de pe malurile Dundrii, Severinulci Giurgiul, din care turcii 4ifac ca ni,ste cuiburi, spre a prada ci devasta Muntenia, cand le vafi mai la fndemand. Mircea vikandu-se atunci constrans se supune 409 www.dacoromanica.ro ALEX ANDRU If. DITA turcilor trimildndnifte soli, care sd it:chine fara de bund voie sultanului (se trimite pentru aceasta la Chalcocondil AYD). Mohamed prime§te pe soli cu multi bunivointi, Ii ospiteazi la masa lui, §i impune Munteniei ni§te conditii indestul de ware, spre a o primi In vasalitatea sa. Care au fost aceste conditiuni ? Nici un text autentic al hati§erifului dat cu acest prilej nu au ajuns pini la noi. Totu§i este sigur dun asemenea a trebuit si existe, deoarece el totdeauna a fost invocat de români In daraverile lor cu Po arta, §i aceastanici o dati nu a tigiduit existenta lui. Dionisie Fotino spune ci ar fi aflat tatul hati§erifului pe care-I da el ca purtind data 1393 intr-o Insemnare veche a unui boier, serdarul Constantin Chitoreanu, care 1-ar fi prescris el Insu§i dupi un hrisov vechi." Se citeazi prevederile "tratatului", trimidndu-se la Fotino, dar se trece cu u§urinti peste "aminuntul" ci Dionisie Fotino il &idea incheiat nu cu Meluned, ci cu Baiazid, g se reped gre§ealalui KogAlniceanu (de la care a preluat-o) ca acest tratat ar fi fost gasit "In hiirtiile lui Chitoreanu" (In realitate Fotino pretinde ci tar fi glsit intr-o condici copiad de lenache Vicarescu la Istanbul). Dupi care continul "Se vede Insi ci numai silit de imprejuriri se hotirise Mircea a pleca capul sub jugul osmanliilor §i ci el pindea In fiece moment prilejul favorabil, spre a se mintui de aceasti supunere. Cit de mult doria Mircea si scape de suzeranitatea turceasci, se vede de pe Imprejurarea ci el, care pini atunci purtase cu atitaintelepciune trebile tirei lui, didu ajutorul siu firi alegere celui Intiii venit care ridici steagul riscoalei contra lui Mohamed. Acesta era unul Mustafa, ce se &idea drept fratele sultanului. Noul pretendent este slab sustinut de partida ce §i-o formase §i chiar In Valahia se Ace ci el nu ar fi putut aduna mai mult de 800 de oameni. Este deci u§or bitut §i ucis de Mohamed. Mircea Ins i, prin nesocotita amestecituri in o daraveri atit de putin serioasi, compromisese iari§i soarta poporului siu. Turcii ripid din nou oardele lor silbatece pe pimintul roman §i declari ci se vor retrage numai dad Mircea va consimti a pliti un haraci mai mare §i 500 de copii in corpul ienicerilor. Mircea 410 www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE atund pentru a inlAtura cumplitul tribut de singe 1§i incoardi toate putetile g hitr-o mare lupti laRovine, in judetul Ialomita, ízbute§te si bati cu totul pe insug sultanul ce venise contra luí, gonindu-1 peste Dunare. Riscoala lui Mustafa Intimplându-se pe la anul 1418, anul mortei lui Mircea, acest domn nu avu timpul de a se folosi de ultima sa victorie, g apoi urma§ii bicisnici ai marelui domnitor, aruncând Tara Munteneasci in nesflr§ite lupte pentru tron, o flcuri si caza tot mai adânc sub stApInirea turceasci §i ungureasci de care tocmai o apirase cu barb Atie Mircea cel Mare. [...] Lucrarea politici a lui Mircea a fost rara Indoiali märeati §i chibzuità, dei poate pArea cam prealndrkneati pentru putetile prii lui. Actiunea militari care trebuia sl sprijine calculele lui politice a dat totdeauna gre§. A§a la Cossova, la Nicopoli, In luptalui Musa contra lui Mohamed [...] De aceea, cutoati destoinicia politici a lui Mircea, vedem la sfir§it ci rezultatul luptei intreprinse cu turcii aduce cAderea Munteniei sub dân§ii." Prin urmare, spre deosebire de cei care explicau drama finali a voievodului prin "bltränetele" sale g oboseala românilor de atäta lupta, Xenopol, preluAnd versiunea Mihai Cantacuzino - Dionisie Fotino, plasea- zd tocmai in acest moment marea victorie de la Rovine. Inutil sä mai preciz 'Am ci nici un izvor, nici micar cele otomane §i bizantine, nu amintete de pretentiile la cei 500 de copii §i mirirea tributului,Xenopol fiind aid intrutotul dator pläsmuirii din secolul al XVIII-lea. Fantezista este si asezarea bitaliei de la Rovine in ultimul an de domnie al voievodului, ceea ce istoricul insusi si-a dat mai tärziu seama, mutänd-o "la scurt timp dupl batalia de la Nicopole." Istoricii ulteriori au retinut de la Xenopol numai ideea el a doua inchinare a lui Mircea, sub Mehmed I, a fost urmarea tacticii acestuia de a-i lua cedtile dunirene.Preluatä de N. lorga, care a investit-o si cu prestigiul sau3°, aceastä idee continui a face autoritate si se poate intälni päni in cele mai recente texte despre Mircea 131 PentruNicolae lorga In monografia, deja citatä, despre Chilia s'i Cetatea Alba, apäruta in anul 1899, Mircea "promisese tribut" lui Baiazid, 411 www.dacoromanica.ro ALExANDRu V. DITA dar nu reiese el l-a §i plätit. In schimb, despre raporturile Cu Mehmed, marele istoric scria: "Biruitor, sultanul Mohamed trimise iard§i pe achingii la pradd. DuplNe§ri, sultanulinsu§i ar fivenit din Brussapentru aceasti expeditiune, ar fi fAcut un castel la Dundre §i si-ar fi Willis de aici velitii, care revin cu pradi mare. Domnul muntean promite tribut §i-§i dIfiul zdlog, la Poartd (se trimite la Leunclavius, Hist coL 463-464). In altd versiune, Mohamed ar fi avut ajutoare asiatice, din Caramania §i Castemuni, ar fi ficut la Dundre cetatea ((care se zice Gergugi g locurile urmdtoare: Sagzim (Isaceea) §i Ieni Suben (Sale), care apoi s-a zis «Sule Noud», poate Sulina. Sultanul ar fi ocupat Severinul, luand zdloage de la frunta§ii (oprincipes») «cre§tinilor de acolo». Acestea s-ar fi intimplat in anul Hegirei 819 (martie 1416-ianuarie 1417) (Leunclavius, Hist col. 473-474). Dupd Seadeddin, mai circumstantiat, Mohamed ar fi chemat cu acest prilej §i pe Isfendiar, ocrotitorul de altd dad al lui Musa. Cetatea fácutd la Dunare ar fi «Jer-lai», lerkoki deci, sau Giurgiul. 4i puse Ind sd se dreagd fortdreataIsaccea§iIeni-Sale». Achingii adusera din Muntenia robi §i roabe multe. Mircea a plkit chiar tributul, trimitAndu-lprin «Izzet-beg», care fusese unul din mini§trii lui Musa-Celebi §i fugise de mult in Muntenia», pe trei ani.Foarte insemnat in aceastà mentiune e faptul CA expeditiunea a restabifit zona de cetäti turce0 care strangea pe Mircea. La Giurgiu, ea trecea Dunirea; la Isaccea ea distrugea once dominatiune dobrogeani a domnului, redus la stapanirea gurilor Dunirii" adaugd in nod: "Atunci s-a incheiat, dace': (subliniere NI) s-a incheiat §i tractatul cunoscut, inadmisibil ga cum e." Sase ani mai tärziu, in sinteza germani publicad la Gotha, N. lorga Si abordeazA din nou problema. Este absenti once referire la vreun tribut platit lui Baiazid. Dimpotrivä, accentul este pus cu toad täria pe actiunea lui Mehmed I, reluandu-se ideea lui Xenopol: "Dar in curand insug Mohamed apiru la Dundrea-de-jos ca sd se fázbune. De data asta insd, cumpAnind bine imprejurdrile, el nu mai 412 www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE incearci aceia ce nu reu§ise inaintgilor Ai: nu se mai gindi sa cucereasci Tara Romineasca, pentru ca si ci§tige impäritiei sale o noua fi.ge de pamint, sau micar si puni un voievod credincios in locul aceluia care-1 infruntase cu indrazneali. Nu, el vazu foarte bine ci este cu mult mai u§or si puni un zigaz acestei noi vieti calciitoare, §i de aceia dete porunci si se intareasci in prezenta sa cetatile cucerite de la Dunire g din Dobrogea. As tfel ajunse Giurgiul, cel ridicat de Mircea, In miinile unui comandant turcesc. La gurile fluviului, la Isaccea, ba poate §i la leni-Sale (Ieni-Sala) osmanliii i§i puseri straji. Tara inve- cinati insa, care nu era bogati in ceati ca Moldova lui Alexandru, lincezia allturi &I ocrotire, expusi la toate poftele prädalnice ale pustiitorilor de meserie, ce pindiau din cuiburile lor. Trebuie si admitem el Mohamed n-auitat Nicopolea-Mica, cea prevazuta odinioara de tatal sau cu o puternica garnizoana, §i ci «Turnul» lui Baiezid strajuia iara§i termul sting al Dunarii pentru turci in sfeir,vit un cronicar turc povestege cd o,stiturce,sti arfi apdrut "in Banat, iar oprincipes» ai tdriili-arfi dat ostateci drept chezei,s. le a credintei lor, cu care prilej chiar Severinul ar fi fost cucerit. Aceasta nu este de necrezut, aci ma:car intr-un alt punct se mai intemeiase o cetate. Dupá povestitorii turci ai acestor intimpldri, g Mircea ar fi plant invingatorilor sii acum pentru intila oarà tribut pe trei ani ba chiar li-ar fi dat pe unul din fiii sai ca zalog al credintei. Acum, se tie ca tinarul fiu al lui Mircea, cel de-al doilea nascut al siu, Dan, a slujit intai In oastea turceasca, g aceasta ar fi o confirmare a faptului ci supune- rea din 1417 era deplinA. Când prin campania personali a sultanului Mohamed umilirea lui Mircea fu desavArità, voievodul Tarn Romine§ti atinsese acum o virsta cons iderabili §i de citiva ani, inci din 1413, el lu as e de as ociat, pe fiul Au Mihail, care traise de asemenea o bucati de vreme la Co nstantinop ol. Mircea muri in cea din urmazi a lui ianuar 1418, Wind dupi dinsul pe acest fiu §i asociat al sau intr-o poznie extrem de grea, fari ca el si fi avut §i mijloacele de ajutorare prin care si se poati mintui." Trei decenii mai tArziu, in alocutiunea intitulataRostul lui Mircea I, N. Iorga se opre§te, iarl§i, numai la Maimed: 413 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU If. DITA "Când ins i asprul Mehmed s-a impus,Mircea i-a aratatctiBizanful otoman nu se poate intinde pesteDundre ,si apois-a WI scumparat prin acea platd de cbaniroFii» de galbeni cu care-Fi asigura liniFtea am cum o fa cea fafa de acelaFi sultan, pentru posesiunile ei rdsdritene insciFi magnifica Venefie, caci agt, Fi nu altfel, trebuie socotitd vasalitatea Domnului roman."32 in ultima sintezi, din anu11937, care in unele aspecte reprezina un regres fatä de publicatiile §i punctele de vedere formulate anterior de marele istoric, N. Iorga admite ci prin 1391 "Mircea totuli platea tribut ca fi totipotentatii cretini care reimilseserd înpicioare", fdrä a aduce nici o justificare §i färä a cita nici o sursd pentru noul sau punct de vedere. in notä comenteazd: "E inutil sa se mai spund CA otratatul» lui cu sultarml, scos la iveald pe la 1770 de Ientichig Vikeirescupentru a sprtjini dorintele girii sale efals. Sultanul nu dddea decat acte de gratie §i privilegii. Nici pe dogele venetian acest mo§tenitor al pretentiilor lui Ginghis-Han nu-1 credea de o samä cu dânsul."33 Despre campania lui Mehmed §i urmärile ei gäsim din nou o ampla expunere pe care o reproducem in intregime: "Cronicile turcegi vorbesc, cu amdnunte divergente, de rclzbitnarealui Mohammed, scos dinfire. Sultanul, care nu-si mai are prime jdia inainte, aduni o puternici oaste, si din vechea sa Asie, cu insusi Isfendiar, beiul de Castemuni, si cu un contingent al puternicului Caraman, la care cândva el clutase mântuirea. Se trimit peste Dundre achingii prddalnici cari pustiird partea dejos a grit Apoi se intreprinse metodicfard A' se fi dato mare luptd In camp deschis, luarea in stapanire a malului stang asediindu-1 asffel in chip permanentpe Mircea in mogenirea lui. Pe cant' Dobrogea era inta HO prin ridica rea cetdfilor de la Isaccea (tSagzim,) Fi de la Ieni-Sale, vechile «Saline» italiene, de unde s-a acut Sulina, se lua Giurgiul Fi cu toatd prezenfa in apropiere a lui Pippo, a carui atenfie se risipia in multe parli Fi al cdrui spirit florentin se preocupa de caFtigul ocnelor sale ardelene Fi de alte lucruri pe aldturea. Severinul insuFi fu ocupat pentru moment Acei ofruntasi ai crestinilor de acolo» cari se supun, 414 www.dacoromanica.ro MIRCEA GEL MARE oferind ostateci, mi pot fi boieri romani, ci apiratorii, tot romani, de supt comanda lui Pippo ai regiunii militare de la Caransebe§ §i iugoj, al carui nume, de sigur de veche origine, e pomenit numai odati pani atunci. Nu-i riminea lui Mircea deal si mire in sistemul militar turcesc. Pentru a ca§tiga pe Sultan, care, din partea lui, urma politica lui Baiazid, fari a se gandi la o anexare a prii Romane§ti inse§i, el trimese, Cu daruri si oferte de tribut ramas in amintirea urma#lor panel In secolul al XVIII-lea and se vorbea fi de suma de obaniro,sli» deci de galbeni a tributului acestuia pe unul din sprtjinitorii turd, rdma,si la dansul, al lui Musa, Izet-beg. Nu poate fi vorba de un tratat, POATE NICI DE UN PRIVILEGIU SCRIS, CA ACELA CARE SE DADUSE VENETIENILOR, cari .> cereau un document in toati forma. indeplinirea indatoririi tributului, considerat poate de Domn ca un simplu «pe§che§», iar de Sultan ca un qharaciu» de rascumparare, ajungea. De altfel, ajunge sil se vadd in ce condiiii a primit Moldova lui Petru Aron aceiasi platti a tributului, cum Sultanul a hotdrit lucrul printr-unsingurfirman, pentru ase infelege cd acela,silucru a trebuit sel se petreacd ,si cu Mircea. oTratatub Irma era numai un mijloc de a opri continuarea campanil lui Mohammed. El nu reprezenta nici pentru Mircea, nici pentru boierii cari vor conduce pe fiul sau Mihail, o adevarati indato- rire. 0 dovedqte continuarea titlului lui Mircea de citre acest urma§. 0 singurd incercare s-a mai facut pe urma pentru a zgu dui puterea solid gezati, in ciuda pretendentilor cari mai rasar, a lui Mohammed: aceia a patrunderii prin Deliormanul dobrogean, «nemarginita pädure», a derviplui anarhist Bedreddin. Dar, aun e vorba §i de asediul contra Salonicului, trecut de la un despot bizantin la venetieni, Mircea pare sI nu mai fi fost in viatd." Ultima oarA N. lorga se pronuntl asupra chestiunii in comunicarea academicd din 18 noiembrie 1938, Paralelisme 0 initiative de istorie universald la romani, unde il elogiazA pe Mirceapentru cA ar fi obtinut, cel dinfai, "o invoiali scrisà" Cu Mehmed 1.34 415 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA In cuprinsul cursului sau de "Istoria romii nilor" de la Universitatea din Bucure§ti, inaugurat in anul 1896, Dimitre Onciul a elaborat, de-a lungul anilor, o veritabila "monografie critica" a epocii lui Mircea I §i Alexandru cel Bun, aplicandpentru prima oaraspiritul aitic fiecirei chestiuni in parte, de la aceea a intinderii teritoriale a tarii, reflectata de titlul domnului (este partea de curs ce s-a i tiparit, sub forma studiului bine cunoscut)35 , la problema ce ne preocupl. Vom examina modul in care a infati§at Onciul chestiunea "tributului" §i "inchinarii" incepand din anul universitar 1900-1901, de cand ni s-a pastrat cel mai vechi curs litografiat ce tuteaza perioadarespectivi. Fiind vorba de wicurs minutios pregatit i citit de la catedra, textullui se prezinta aproape identic in diferitele stenograme i litograme aparute de-a lungul deceniilor. Aceasta constatare este valabila, cu deosebire, in privinta epocii lui Mircea I §i Alexandru ce! Bun. intre cursul din 190 01901 §i cel editat postum in 1926 nu sunt diferente notabile, pentru chestiunea ce ne preocupa. Vom da, prin urmare, citatele din primu136 cel mai vechi §i vom indica numai dad este cazul diferentele din celelalte. In capitolul ce trateaza despre titlul lui Mircea i intinderea Dimite Onciul se refera tangential §i la problema raporturilor cu Imperiul Otoman, anuntand revenirea pe larg intr-un capitol urmator: "Chestiun ea tributului rimine si fie discutati cu alti ocazie, acolo unde ne vom ocupa cu evenimentele din domnia lui Mircea. De asti datd observim numai in treacit coincidenta de fapte, ci chiar pe timpul acela (1393 AVD) cronicarii turceg arati cá Mircea s-a invoit si pliteasci tribut turcilor. Astfel i mentinereaposesiunii transdanubiene dupi ciderea Bulgariei, adeveriti prin hrisovul din 1393, §i tributul lui Mircea ar gàsi cea mai plauzibild explicare. Dar in luptele urmito are cu turcii, Mircea a pierdut negre§it partea de peste Dundre, eliminati pe atunci §i din titlul siu, din care cauzi el refuzi a mai pliti tribut. in urmi, impicandu-se cu turcii i invoinduse a pliti tributul, el prime§te iaräi posesiunea trans danubiani ca feud 416 www.dacoromanica.ro MIRCEA LEL MARE turcesc.Apinteleg situatiunea de vasal turcesc a lui Mircea, care vasalitate pare a nu fi existat decit pentru posesiunea transda- nubiani ce fusese cuceriti de la Odle vasale ale imperiului otoman. in mod analog domnii Tire! române§ti (sic!) recunosc §i suzeranitatea Ungarieipentru posesiunile cedate lor MArdeal." (p. 176177) D. Onciul pome§te de la premisa Ca prima ciocnire dintre Mircea 0 otomani a avut loc in cadrul coalitiei cre§tine de la Kosovo, infranta de otomani, iar prima expeditie important:a' contraprii Romane§ti este aceea conclusa de Baiazid, "Cu putininainte de Nicopole, pe la 1394". "Expeditia lui Feriz Bei a fost negre0t o incursiune neinsemnata 0 probabil in legaturi cu luptele din acela0 timp pentru posesiunile transdanubiene ale lui Mircea" (p. 217). Onciul nu urmeazà, deci, pe acei istorici care stabileau o legiturà de cauzalitate intre prima incursiune otomand norddunireani atestati de cronicile otomane, aceea a lui Firuz bei, 0 trecerea Tirii Române0i in "registrul" de tributari ai Portii. El presupune ca, dad intr-adevar Mircea a platit tribut inainte de 1394, a facut-o numai in urma trecerii "pamanturilor lui Dobrotici" intre stapanirile sale. Fiul lui Dobrotici, Ivanko, a fost vasal otoman, 0 Mircea i-ar fi preluat obligatiile. Ne afliim, desigur,infata unei simple ipoteze,fdr'd fntemeiere documentard, dar ea adaugd Ina o variantd la numdrul celor inregistrate plastid acum. A doua idee noul avans ad de Onciul privege tocmai campania nord- dunireani a sultanului Baiazid, urmati potrivit unor cronicari otomani de "inchinare" 0 "tribut". Explicatia la care se opre§te Onciul o vor adopta toti istoricii ulteriori, in special P.P. Panaitescu: "Cronicarii turci spun ci Mircea, dupi aceasti lupti crinceni in care a opus o puternicirezistenti, pierzind cea mai mare parte a oastei sale, a fost silit si se retragi in fugi 0 apoi si ceari ertare, promitind si pliteasci tribut. Leundavius mai numege Arge§ ca Mc al luptei §iprezintd pe Mircea ca fiind tributar mai dinainte fi 417 www.dacoromanica.ro ALEXANDRUV DITA reinnoind promisiunea tributului dupd acest rdzboi. sVi Seadeddin lasa a se intelege cd Mircea arfifost tributar mai dinainte, zicand el se obliga a Oki un tribut mai mare deck cel obicinuit i ordinar. La cine s-ar raporta acest gmai mare deck cel obicinuit i ordinar» ? intelesul acestor cuvinte nu poate fi deck cä Seadeddin ca oLeunclavius are in vedere o indatorire de tribut a lui Mircea Incá inainte de acest rizboi Din documentele ungure§ti reiese ci Mircea dupi lupta cu Baiazid a fost nevoit si se retragi in Ungaria i ca in absenta lui un alt voievod a luat domnia ca vasal turcesc cum spune §*1 cronica bulgireasci. Faptul e de asemenea constatat prin documentele lui Sigismund, pe care le voi cita. In mai 1395 Mircea se intoarce apoi ajutat de Sigismund o alungi pe vas alul turcesc, ocupand iaräi tronuL Aceste diferite stiri nu pot fi puse in acord deck in urmdtorul mod: Dupa intrarea turcilor in tara se dadu prima lupti la Rovine, unde Mircea, dupi unanimele märturii ale stirilor bulgaresti, sarbesti, bizantine i romanesti, a fost invingkor. Dar suferind pierden i insemnate el se retrase la Arges, unde s-a dat probabil a doua luptd, care a fost nenorociti pentru Mircea, incat el fu nevoit sa se retragi in Ardeal. Turcii pun in locul lui un alt domn ca vasal, pe un oarecare Wad, pe care ma cunoa,stem deceit dintr-un act al sdu din 28 mai 1396 cd nd elnu mai era in posesiunea efectiva a tronului. PRIN ACEST VLAD NU PRIN MIRCEA TARA ROMANEASCA. A DEVENIT ATUNCI TRIBUTARA TURCILOR. Cat despre tributulmai din urma al lui Mircea, pusfdra probabilitate in acest timp, vom examina chestiunea la locul sau, (uncle vom vedea ci celebrul tractat de inchinare al lui Mircea e din anul 1402, dupi data care o poarti). lar data' stirea cronicarilor turcesti despre tributul lui Mircea dinainte de räzboi, neconfirmat prin alte marturii, nu-i apocrifl, nu i-am putea da alt inteles deck al unui tribut promis pentru posesiunile transdanubiene. (Aceasta promisiune ar fi putut sa urmeze dupabatalia de laKosova, poate chiar pe la anu11391, unde inregistreazd marturiile turcessti, ceea ce ar fi putut sa dea motiv pentru punerea gresita a rizboiului cu Mircea in acest an. Cronicarii turci, afland In insemnärile oficiale anu11391 ca datd In care Mircea a promis sd pliiteascd tribut fi de la care Poarta a fi incasattributuF , au crezut din acel an a urmat rázboiul 418www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE §i de aceea in loc sA-1pund in 1394-1395, cand in adevdr s-a petrecut, 1-au pus in 1391.) Dupd pierderea posesiunilor transdanubiane pe la sfdr$itul anului 1393 fi dupd rilzbolul din 1394-1395, Mircea nu maipldtefte tribut kind In a douajumdtate a domniei sale, Mild lard fi are In stdpanire posesiunile transdanubiane, cum vom vedea la locul u." (p. 219-222) Se constatd §i la Onciul limitele pe care le impune istoriografiei noastre necunogtered cronicilor otomane in original, ci numai prin filtrul lui Leunclavius §i Bratutti. Dar chiar i in aceste conditii, "scenariul" imaginat pentru a pune in seama lui Vlad atat "inchinarea", cat "tributul" pe care Mircea 1-ar fi platit dupi confruntarea de la Rovine, nu tine seama tocmai de marturia cronicilor otomane. Cdci nici in versiunea lui Leunclavius, nici in a lui Bratutti i in nici o alta, ele nu cunosc pe acest Vlad, ci vorbesc in termeni foarte clari de Mircea. Istoricul cade, prin urmare, in aceea0 eroare metodologica a nesocotirii literei §i sensului izvoarelor invocate, in care a cdzut i atunci când a fdcut din confruntarealui Baiazid cu Mircea cloud bdtalii, una victorioasi la Rovine, alta nenorocit'd la Arge. Vlad cel real a devenit astfel, pur i simplu, un personaj fictiv, impaunat gratuit cu victoria de la "Pazzata" contra lui Sigismund coplegt cu acuza de inchinator al pea i tributar otoman, dei el nu aparuse inca pe scena istoriei in momentele respective. in schimb, Onciul nu-i recunogte singurul lucru real: cd se afla pe tron la 28 mai 1396, cand dddea hrisovul de laArge§. Si aici contrazice din nou izvorul care este am vdzut deja categoric in acest sens. In momentul de Ltd, scenariul lui Onciul a cdzut in desuetudine §i fiindcd §tim sigurdind§icum s-a petrecut confruntarea româno-otomand de la Rovine, i care i-au fost urmdrile. Un tribut sau o inchinare in conditiile in care cel preocupat de salva "hasnaua, adicd viata" era sultanul, nu domnul, se exclud. Tot afdt de precard este §i constructia propusd de Onciul pentru 419www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA explicarea "tratatului cu Baiazid". Premisa de la care plead este valabilk Onciul observând cel dintAi ca "tratatul despre care are Are Franzes (de fapt Pseudo-Sphrantzes, Macarie Melissenos AVD) nu s-a incheiat imediat dupd rdzboi, ci mai td'rziun (p. 263), dar, acceptând la rindu-i o campanie a lui Baiazid in anu11397, soldata cu o "mire victorie" a domnu- lui român, §i dând importanti exageratà episodului relatat in raportul din Creta, de la 3 martie 1401, publicat tocmai atunci de N. Iorga38, ajunge la concluzia cinumai dupd aceste cloud victorii afostposibild incheierea tratatului: "Curând dupi aceasta el incheie tratatul cu turcii de care scrie Franzes" (p. 270). Neluind in seami CI Pseudo-Sphrantzes nu vorbe§te de un tratat propriu-zis, ci cum s-a observat de curAnd39 de o pace intervenitä intre Mircea §i Baiazid, D. Onciul se gräbege si §i identifice acest pretins tfatat in cel publicat de Dionisie Fotino: "Textul tratatului ni s-a transmis in traducere de Fotino In Istoria Daciei vol. 3, rari ca Fotino si ne spuni de unde a luat acest text. El poarti data an 805, luna Rabiul ave (adica luna II). Aceasti data e 1402, de la 29 septembrie pini la 29 octombrie. In acest timp cade luna aceea la an 805 [...] Dar despre aceasta rimine si vorbim la a11-a jumitate a domniei lui Mircea, In legituri cu evenimentele urmitoare." (p.270-271) . Revenind, deci, asupra problemei in contextul anuntat, Dimitre Onciul elaboreaza teoria potrivit cireia Mircea ar fi acceptat inchinarea tirii §i plata tributului nu in anu11391 (ctun sustinuse Hanuner §i, dupi el, tmii dintre istoricii români), ci in anul 1402. Dupi Onciul, cel ciruia Mircea i-ainchinat tara nici nu a mai fost Baiazid, ci urma§ul siu Suleiman (dupà cum vom vedea, formulirile sale sunt §oviitoare, dar pini la urmi se fixeazi aceasti opinie), ceca ce duce la teza absurdi ci Mircea I a devenit "inchinat" §i "tributar" tocmai in momentul in care absolut nimic nu 1-ar fi obligat si o fad, §i cand §tim din toate izvoarele ci el devenise personalitatea politici cea mai puternici a momentului pe 420 www.dacoromanica.ro MIRCEA CEL MARE scena Sud-Estului European, adevirat arbitru al luptelor din imperiu. Dar iatà aceastä teorie paradoxala, cu insqi cuvintele autorului ei: "De 4 ori invingator asupraluiBaiazid: la Rovine In 1394, la Nicopole mic Impreuna cu Sigismund in 1395, dupi batalia de la Nicopole mare In 1397, in fine in 1400, Mircea §i-a ca§tigat la turci renumele de «principe intre cregini cel mai viteaz §i cel mai ager», cum 11 numege cronicarul turc tradus de Leunclavius. Poate de aceea Baiazit dupa ultimul rizboi cu neinvinsul domn roman a &cut o invoiali cu Mircea inainte de a pleca in Asia contra lui Timur [...] Cronicarii turci fac pe Mircea tributar deja in 1391, unde ei pun §i expeditiunea lui Baiazit In Tara Romaneasca. La locul sau am vazut ci aceasta data e gre§ita, cad upeditiunea lui Baiazit n-a putut fi deck dupi caderea Bulgariei in 1393 L..] Pe timpul acestei prime expeditiuni a lui Baiazit contra lui Mircea, Tara Romaneasca devine in adevar tributara; dar nu Mircea e acela care se obliga a Old tribut, ci rivalul sau Vlad, pus de turci, Mircea invingator cu ajutor de la unguri contra rivalului slu sustinut de turci, continua lupta contra turcilor pana la 1400. Abia dupi aceasta data ar fi loc pentru pactul cu Baiazit despre care ne vorbqte Franzes." (p. 345-347) Dupi ce analizeaza critic versiunea banului Mihai Cantacuzino (pe care nu-1 cunogte ca atare, ci sub numele de "Anonimul Românesc", de la incai, sau de "Tunusli") §i se oprege la textele celor clod "capitulatiuni", cu Baiazid (reprodusa integral in versiunea lui Sion) §i cu Laiotà (e prima analizA critid a celor douà texte), D. Onciul conchide: "Orkicum, anul dat de traditiapublicati de dansul (Fotino AVD) nu-i 1393, cum transcrie el gregt anul dupa era mahomedana, ci 1402 Intre 29 septembrie §i 29 octombrie. Autenticitatea acestei date (ca §i traditia insa§i bine inteles) nu poate fi considerata ca sigura, cat timp nu cunoa§tem actul original sau o copie autentica a lui. Poate condica, dupa care banul Enache Vacarescu §i-a procurat copia cunoscuta lui Fotino, se mai pistreazi Ind In arhiv ele turce§ti, unde ar trebui cerce- tad. Dar phi' la alte descoperiritrebuiesätinem seama de acestprea important act apprecum el ni se prezintd. Asupra existentei unui asemenea tratat al lui Mircea nu poate fi nici o indoiala avand 421 www.dacoromanica.ro ALEXANDRU V. DITA in vedere mArturia cronicarului bizantin Franzes. Chiar fi data tractatului se potrivege cu timpul indicat de Franzes care sp une e ca pactul s-a incheiat mai tarziu, dupd biltdlia lui Mircea cu Baiazit, dar Mc d pe timpul lui Baiazit In octombrie 1402, data tractatului dupi textul lui Fotino, Baiazit trAia Ind, dei In captivitate la Timur. Deci Suleiman tinea atunci do Italia Inci in numele tatilui siu. Astfel s-arimpica §i data tractatului cu §tirea lui Franzes. Totu§i nu e exclus ca deja Baiazit insufi inainte de a pleca In Asia contra lui Timur stlftfistfacut invoiala cu Mircea dupi care s-ar fi incheiat apoi tractatul formal de Suleiman in numele tatklui sku. Necesitatea acestui tractat prin care Soliman 4i asiguri lin4tea din partea rizboinicului domn roman era acum mal mare pentru dânsul decAt pentru Mircea. Din acela0 motiv el incheie tot pe atunci 0 tractate de pace 0 amicitie Cu impiratut bizantin, renuntând chiar lao mare parte din cuceririle tatälui sill §i la tributul prom's de bizantini. Dar nu mai putin §i pentru Tara romineasci tratatul lui Mircea prezinti hisemnate foloase, asigurindmi pacea in dad, 0 independenta In lAuntru. Prin acest tractat, prin stipulatia druia s-a bizuit pink in timpul din urmA raporturile noastre ca vasali cu Poarta otomank, s-a asigurat pentru viitor §i existenta statului român atit in contra eventualelor cuceriri turceti, cás t §i mai ales contra celorlalti vecini, cari pink in timpurile mal noui tot tindea la posesiunea Orel noastre i ale ciror intentii le-a zidArnicit Mircea prin suzeranitatea turceasci. Acesta e folosul pe care ni I-a adus inteleapta politick a lui Mircea." (p. 353-355) Teza incheierii tratatului in 1402 sub Baiazid, sau chiar sub urma§ul sau, Suleiman, §i credinta in autenticitatea tratatului sunt reafirmate ceva mai departe g revin in cuvantarea din anul 19184°. A ramas convingerea constantä a istoricului.4' E de retinut, din toati aceasti constructie para- doxall, nu