3

Analiza bunelor practici internaţionale Studiu comparativ

Echipa editorială Echipa de consultanţă pentru elaborarea studiului Andrea FLORIA Despina PASCAL Dr. Lucian CIOLAN Roxana CHESOI Coordonatorul echipei de proiect Dr. Radu-Horaţiu MUNTEANU Echipa Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri Cornelia SIMION, Director Emil IONESCU, Manager de Proiect Ruxandra ANDREI Laurenţiu GRIGORESCU Sanda MAZILU

CUPRINS 1. Sumar executiv ................................................................................. 7 2. Introducere .................................................................................... 11 3. Capitolul 1. Obiective şi metodologie ..................................................... 14 4. Capitolul 2. Evoluţia şi caracteristicile mediului de afaceri european şi internaţional ........................................................................................ 21 5. Capitolul 3. Poziţionarea României în raport cu indicatorii şi criteriile de îmbunătăţire şi dezvoltare a mediului de afaceri (Analiză comparativă) ................. 23 5.1. Analiza poziţiei României potrivit raportului „Doing Business” elaborat de Banca Mondială .......................................................................................... 25 5.2. Analiza poziţiei României funcţie de Indexul privind Libertatea Economică elaborat de Fundaţia Heritage din SUA. ..................................................... 32 5.3. Analiza poziţiei României în funcţie de Indexul Competitivităţii Globale realizat de Global Competiveness Network din cadrul Forumului Economic Mondial. ......... 37 5.4. Global Entrepreneurship Monitor (studiu de monitorizare a antreprenoriatului la scară globală) .................................................................................... 42 5.5. Global Investment Promotion Benchmarking - 2009 ................................. 44 6. Capitol 4. Bune practici internaţionale pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea mediului de afaceri ................................................................................ 49 6.1. Cadrul strategic pentru politici publice de susţinere a dezvoltării mediului de afaceri ............................................................................................ 52 6.2. Cadrul instituţional pentru susţinerea şi promovarea investiţiilor .............. 59 6.3. Infrastructura specifică pentru dezvoltarea afacerilor .............................. 64 6.4. Promovarea investiţiilor .................................................................. 68 6.5. Integritate şi lupta anti-corupţie pentru promovarea comportamentului responsabil în afaceri ........................................................................... 86 6.6. Servicii de sprijin pentru dezvoltarea afacerilor .................................... 87 6.7. Preocupări şi evoluţii europene în exercitarea de profesii liberale ............... 91 6.8. Antreprenoriat şi promovarea culturii antreprenoriale ............................. 97 7. Concluzii şi recomandări finale............................................................108 Anexa nr. 1 Baza de date cu instrumente de diagnosticare la nivel internaţional .....111 Anexa nr. 2 Metodologie de elaborare a studiului ...........................................124 Anexa nr. 3 Tipologia intervenţiilor realizate până în 2010 în România pentru mediul de afaceri .............................................................................................. 125 Anexa nr. 4 Produsul Intern Brut per locuitor (preţuri curente, dolari SUA ) ...........127 Anexa nr. 5 Indexul Libertăţii Economice, situaţie de detaliu.............................128 Anexa nr. 6 Fişe pe ţări .......................................................................... 129 Anexa nr. 7 Analiza multicriterială pentru evaluarea transferabilităţii bunelor practici din diferite ţări .................................................................................... 136 Lista bibliografică ................................................................................ 137

5

Listă Acronime MECMA ILO JICA UNCTAD BM WB DFID OCDE AusAID USAID UNIDO GTZ UE WEF FEM MIGA TI IFC GIP PACI BVB ILE GEM PIB IGC BAS
FIAS

GNC ICGN ICC GC Amcham CIS IiP APDI CESE SBA CBC BERD CRPCIS EI IFA

Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri International Labor Organisation Japan International Cooperation Agency United Nation Conference on Trade and Development Banca Mondială The World Bank Department for Foreign International Development Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică Australian Agency for International Development United States Agency for International Development United Nations Industrial Development Organization Gesellschaft fuer Techniche Zusamemenarbeit Uniunea Europeană The World Economic Forum Forumul Economic Mondial Multilateral Investment Guarantee Agency Transparency International International Financial Corporation Global Investment Promotion Benchmarking Partnering Against Corruption Initiative Bursa de Valori Bucureşti Indexul Libertăţii Economice Global Entrepreneurship Monitor Produs Intern Brut Indexul Global al Competitivităţii Business Advisory Services Foreign Investment Advisory Service Global Competiveness Network International Corporate Governance Network The International Chamber of Commerce The United Nations Global Compact Camera de Comerţ Americană în România Consiliul Investitorilor Străini din România Investors in People Agenţia Poloneză pentru Dezvoltarea Întreprinderilor Comitetul Economic şi Social European Small Business Act Commonwealth Business Council Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare Centrul Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine Enterprise Ireland Invest in France Agency

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

1. Sumar executiv
Studiul cuprinde patru capitole principale, organizate astfel: Capitolul 1 este dedicat clarificărilor metodologice, prezentarea surselor de documentare şi descrierea indicatorilor şi a criteriilor prin prisma cărora se analizează evoluţiile din mediul de afaceri în cuprinsul rapoartelor globale folosite pentru realizarea analizei comparative. Astfel prima parte cuprinde:    Clarificări cu privire la conceptul de mediu de afaceri în diferite abordări Identificarea studiilor, analizelor, rapoartelor elaborate de diferite organizaţii internaţionale de prestigiu cu privire la mediul de afaceri; O succintă descriere a acestor studii, cu accent pe: aspecte metodologice principale, listă de indicatori folosiţi, modul lor de calcul, momente critice ale cercetării, întinderea acesteia; Matricea de analiză muticriterială (anexa 7) ca instrument de selecţie a cazuisticii de succes cu relevanţă pentru România în perspectiva transferabilităţii şi a lecţiilor desprinse.

Principalele concluzii pot fi astfel sumarizate:   Principala trăsătură comună o reprezintă anvergura acestora, practic scanând economia la scară globală, planetară; Altă trăsătură care le aseamănă o reprezintă faptul că sunt realizate prin implicarea unor parteneri locali de cercetare, fie institute de cercetare, fie organizaţii de tipul „think tanks” (rezervoare de gândire) din ţările care fac obiectul cercetării; Diferenţa majoră între acestea o reprezintă metodologiile diferite la bază şi pachetul instrumentelor de cercetare; Studiile, analizele şi rapoartele globale pot folosite de către analişti şi decidenţi atât de-o manieră separată, individuală, cât şi în mod complementar, pentru politici publice multisectoriale şi obiective de dezvoltare; facilitează verificarea încrucişată sau din surse multiple a rezultatelor reieşite din cercetările respective care privesc o ţară, pentru a întări veridicitatea acestora, dat fiind limitele semnalate; obiectivele de cercetare specifice, anvergura diferită (unele cuprind mai multe ţări, altele, mult mai puţine), instrumentele de cercetare diferite, lista indicatorilor, sursele diferite de culegere a informaţiei primare, periodicitatea diferită cu care se efectuează, conduc către concluzia că nu pot fi contopite într-o singură analiză pe baza unui index global, ci doar utilizarea lor individual sau/şi coroborat; favorizează obţinerea unei imagini caleidoscopice, multifaţetate asupra mediului de afaceri global, regional şi din fiecare ţară cuprinsă în cercetările respective; în contextul dat de proiectul „Elaborarea strategiei guvernamentale pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea mediului de afaceri din România” rezultatele acestora servesc la identificarea pilonilor pe care să se fundamenteze viitoarea strategie, cât şi la stabilirea obiectivului general de atins prin implementarea strategiei, astfel încât să fie suficient de ambiţios şi aliniat tendinţelor de pe plan global, european şi regional, dar în aceeaşi măsură, specific şi realist în baza stadiului atins de economia românească şi caracteristicile mediului ei de afaceri.
7

 

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Capitolul 2 cuprinde analiza comparativă propriu-zisă, studiul cantitativ şi calitativ pe bază de rapoarte şi alte studii globale de dată relativ recentă. Această a doua parte cuprinde:   O comparaţie între indicatorii utilizaţi, metodologii cu sublinierea avantajelor şi dezavantajelor fiecărei surse de documentare existente; Evaluarea performanţelor diferitelor state cu privire la mediul de afaceri, recurge la efectuarea de ierarhizări (top 10, top 20), scheme grafice etc. având la bază acele surse de documentare/identificare „champions”, rezultatele medii ale cercetării respective şi poziţionarea României la indicatorii din fiecare studiu atât faţă de mediile respective, cât şi prin evidenţierea ecartului care o desparte faţă de cele mai bine poziţionate ţări (champions); În finalul celei a II-a părţi se realizează o sinteză a principalelor caracteristici care conturează tiparul modelelor de succes, cu accent pe factori de influenţă, premise şi alte condiţionalităţi îndeplinite de diferitele ţări şi care le-au asigurat buna poziţionare în studiile/rapoartele globale.

În conformitate cu concluziile acestui capitol, tiparul modelului de succes se caracterizează prin:  Un mediu de afaceri într-o economie deschisă bazată pe competitivitate care stimulează complexitatea pieţelor de mărfuri, servicii financiare atât pe segmentul monetar, al instrumentelor inovative, cât şi al pieţelor de capital; O economie de piaţă funcţională, condusă de sectorul privat către eficienţă şi inovaţie; Un mediu economic prietenos afacerilor, caracterizat prin simplitatea şi claritatea procedurilor administrative de urmat pentru îndeplinirea conformităţii; Menţinerea spiritului antreprenorial între generaţii, odată cu dezvoltarea de ansamblu a societăţii şi orientarea economiei către inovaţie; O economie orientată pe exporturi şi internaţionalizarea participării pe piaţa globală; Crearea de oportunităţi de atragere a investiţiilor din sursă de capital extern; Infrastructura economică dezvoltată atât la capitolul utilităţi publice, tehnologia comunicaţiilor, cât şi sub aspectul bazei materiale pentru afaceri; O societate care apreciază statutul social dobândit prin antreprenoriat onest.

 

    

Capitolul 3 se concentrează pe descrierea poziţiei pe care o ocupă România prin prisma analizelor şi rapoartelor internaţionale, cuprinzând:   Tipologia intervenţiilor realizate până în 2010 în România; Profilul mediului de afaceri românesc (principalele caracteristici referitoare la reglementare, construcţie instituţională, integritate şi anticorupţie, furnizarea de servicii de sprijin etc.); În finalul celei de a III-a părţi a studiului sunt reţinute concluzii şi recomandări pentru Strategia de îmbunătăţire şi dezvoltare a mediului de afaceri din România în perspectiva 2010-2014.

Principalele caracteristici ale economiei şi mediului de afaceri din România:  Conform Doing Business Report elaborat de Banca Mondială, România ocupa în anul 2009 locul 55 din cele 183 de state analizate;

8

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Pe fondul crizei mondiale care a afectat România, ţara noastră a pierdut 10 poziţii în clasamentul general al ţărilor privind uşurinţa de a face afaceri, respectiv de la poziţia 45 pe care o ocupa în anul 2008 la 55 în 2009; Conform aceleiaşi surse România ocupă o poziţie bună în clasamentul mondial în privinţa accesului la creditare, comerţului exterior şi protecţia investitorilor; Modificări semnificative de poziţii ale României în clasamentul mondial al Băncii Mondiale se pot observa nu numai pe total mediu de afaceri, dar şi la o serie de indicatori din setul utilizat, dintre care se reţine că a pierdut poziţia 30 deţinută în 2008, acum clasându-se pe locul 42 în privinţa deschiderii unei afaceri. În ciuda acestei clasări remarcăm luarea unor măsuri de consolidare instituţională şi de proceduri administrative simplificate adoptate în decursul ultimilor ani, de ex. aprobarea tacită, declaraţia pe proprie răspundere privind conformitatea, parţial principiul „one stop shop” la obţinerea unora dintre autorizaţiile de funcţionare, precum şi servicii publice de sprijin pe linie informaţională etc; În România se întâmpină dificultăţi la: plata taxelor, impozitelor şi diferitelor contribuţii către bugetul de stat şi cele locale, condiţiile de angajare sunt restrictive iar mobilitatea scăzută. Flexisecuritatea este unul din punctele slabe la pieţei muncii din România; În România intrarea pe piaţă este mai uşoară, mai simplă decât ieşirea din afaceri; Procedurile de intrare s-au simplificat continuu, deşi procedura de înregistrare online şi sistemul one stop shop nu sunt încă pe deplin funcţionale; Intrarea în afaceri este mai puţin costisitoare decât ieşirea, ceea ce poate antrena efecte negative asupra evoluţiilor din mediul de afaceri românesc, care se pot răsfrânge şi asupra atractivităţii pentru capitalurile din afara ţării; Disciplina în executarea contractelor, puternic deteriorată în anul 2009 ca urmare a dificultăţilor financiare şi a extinderii fenomenului de neplată sau acumularea de întârzieri mari la plata către furnizori şi alţi creditori fără garanţii; Necesitatea promovării, în perspectivă imediată, a unui studiu propriu aprofundat asupra barierelor administrative în calea afacerilor, în baza căruia să se continue eforturile de simplificare a reglementărilor şi accelerare a procedurilor administrative, spre exemplu cele care vizează insolvenţa, falimentul şi închiderea voluntară a afacerilor.

 

Redăm mai jos, în sinteză, cum se vede România din perspectiva Indexului Libertăţii Economice elaborat de Heritage Foundation. În contextul acestui studiu libertatea economică este definită ca dreptul fundamental al indivizilor de a-şi controla propria muncă şi proprietate:  Libertatea generală de a începe, demara şi închide o afacere este relativ bine protejată. Lansarea unei afaceri durează 10 zile, în comparaţie cu media la nivel global de 35 zile; Politicile României privind comerţul sunt asemănătoare cu cele din alte ţări membre ale UE; România deţine nivele constante şi relativ scăzute ale taxelor, impozitul pe venitul global şi pe profitul brut al companiilor fiind de 16%. În ultimul an, venitul la bugetul de stat şi bugetele locale ca urmare a colectării taxelor şi impozitelor a fost de 30,1% din PIB; Cheltuielile guvernamentale totale sunt ridicate; Investiţiile străine şi locale au beneficiat de un tratament egal;

 

 

9

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Impedimentele pentru investiţii pot fi puse pe seama impredictibilităţii judiciare şi legislative, schimbărilor frecvente în legislaţie, precum şi proceselor birocratice netransparente şi anevoioase; Reglementările financiare în România se situează în mare parte la nivelul standardelor internaţionale; Corupţia este foarte răspândită, România fiind pe locul 70 din 179 de ţări conform Indexului de percepţie privind corupţia, realizat de Transparency International; Sistemul juridic este afectat de corupţie, ineficienţă şi supraîncărcare; Intrarea în Uniunea Europeană a reprezentat un câştig în lupta împotriva corupţiei, deşi corupţia în mediul de afaceri rămâne o îngrijorare; Reglementările privind legislaţia muncii sunt în continuare rigide. Costurile de angajare sunt ridicate iar concedierea unui angajat este dificilă.

 

 

Pentru a completa tabloul despre mediul de afaceri din România şi pentru a nu fi tributari doar câtorva surse de informare, mai jos sunt prezentate principalele concluzii din Indexul Competitivităţii Globale elaborat de Forumul Economic Mondial. Corespunzător acestora, profilul României este schiţat astfel:    România se încadrează în categoria economiilor conduse de orientarea către eficienţă, corespunzător unui nivel mediu de dezvoltare; se situează pe poziţia 64 dintre cele 133 state care fac obiectul analizei, 1,5 puncte despărţind-o de cea mai bine plasată ţară( Elveţia). ecartul mic care o desparte de campionii în planul competitivităţii globale şi poziţia la mijlocul clasamentului evidenţiază faptul că trebuie să facă faţă unui mediu concurenţial foarte strâns; în efortul său de a-şi mări competitivitatea globală, România ar trebui să acţioneze pentru recuperarea decalajului care o separă de statele europene la capitole precum infrastructura fizică de utilităţi publice, dar şi baza materială pentru afaceri; inovaţia în economie; consolidarea capacităţii instituţiilor, pregătirea tehnologică şi complexitatea afacerilor; factorii cei mai problematici care induc dificultăţi în mediul de afaceri sunt: instabilitatea reglementărilor de natură fiscală şi a politicilor publice din această sferă.

Capitolul 4 al studiului se focalizează pe identificarea şi descrierea bunelor practici internaţionale pe ariile tematice considerate importante pentru strategia de îmbunătăţire şi dezvoltare a mediului de afaceri în perspectiva 2010-2014. Exemplele prezentate în această parte a lucrării se bazează pe:      Analiza documentaţiei disponibile (cercetarea site-urilor tematice sau ale unor instituţii); Analiza multicriterială pentru stabilirea listei modelelor de succes relevante pentru România; Stabilirea tendinţelor strategiilor privind mediul de afaceri din diferitele ţări; Selectarea, sumarizarea şi prezentarea unui set de bune practici: descriere, caracteristici şi constatări; Încercarea de a extrage un set de învăţăminte relevante pentru ţara noastră, aşa numitele lecţii desprinse.

10

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Un sumar al acestora este redat în cele de mai jos:  Nevoia unei strategii de ansamblu pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea mediului de afaceri, dar şi de coordonare cu strategii pe domenii specializate mai restrânse, precum IMM, de cercetare-inovare, strategii regionale de dezvoltare cu o abordare trans-sectorială, multisectorială etc.; Mecanisme funcţionale de consultare publică inclusiv ulterior în timpul implementării, stimularea implicării pro-active a reprezentanţilor comunităţii de afaceri şi a celorlalţi parteneri sociali; Necesitatea construirii unei culturi a colaborării şi parteneriatului publicprivat în domeniul mai larg al dezvoltării; Dezvoltarea mediului de afaceri prin atragerea de investiţii interne din UE către România sau de capitaluri internaţionale din alte state nu se poate realiza în absenţa unor instituţii specializate de promovare, informare şi sprijin cu desfăşurare inclusiv la nivel regional; Un mediu de afaceri sănătos şi atractiv pentru investiţiile de capital, fie directe sau de portofoliu, prin fonduri de investiţii sau alţi intermediari financiari nu pot fi concepute în absenţa monitorizării independente a principiilor de guvernanţă corporativă la nivel de sectoare, industrii, cât şi la nivel de companii; Alături de investiţiile în inovare, tehnologii, procese şi produse, „Investors in People” contribuie implicit la dezvoltarea unui mediu de afaceri sănătos, bazat pe principii solide, cu impact direct şi îmbunătăţit asupra performanţei financiare, profitabilităţii şi productivităţii, managementului resurselor umane şi al schimbării în perioadă de criză; Dezvoltare pieţelor de capital nu poate fi obţinută în absenţa promovării principiilor de guvernanţă corporativă, precum şi actualizarea cu practicile curente în materie; Promovarea principiilor integrităţii în afaceri şi încurajarea unui număr tot mai mare de companii care să se conducă după principiul „toleranţei zero la mită şi corupţie” aflat la baza Iniţiativei parteneriatului anti-corupţie promovată de către Forumul Economic Mondial.

 

2. Introducere

Contextul în care se realizează studiul Studiul este realizat în cadrul proiectului „Elaborarea Strategiei Guvernamentale pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea mediului de afaceri”, cu sprijinul consorţiului format din firmele de consultanţă Archidata (Italia), Eurecna (Italia) şi Euro In Consulting (România). Proiectul este cofinanţat de Fondul Social European, prin Programul Operaţional „Dezvoltarea Capacităţii Administrative” şi are ca obiectiv general îmbunătăţirea capacităţii Ministerulului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (MECMA), respectiv prin Direcţia Mediul de Afaceri, de planificare strategică, analiză, monitorizare şi evaluare, având ca rezultat direct şi imediat elaborarea Strategiei Guvernamentale pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea mediului de afaceri. Obiectivul general al proiectului este acela de a îmbunătăţi capacitatea MECMA (prin Direcţia Mediul de Afaceri) de planificare strategică, analiză, monitorizare şi evaluare, având ca rezultat direct şi imediat elaborarea unei Strategii guvernamentale pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea mediului de afaceri.
11

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Acest studiu oferă a analiză comparativă în baza a numeroase studii, analize şi rapoarte internaţionale şi selectează pe baza unei analize multicriteriale experienţe şi bune practici în domenii de interes şi interferenţă cu ariile tematice de intervenţie care vor face cuprinsul Strategiei Guvernamentale pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea mediului de afaceri. Aria de cuprindere a strategiei acoperă cinci componente majore: cadrul instituţional, comportamentul responsabil în afaceri, investiţiile şi climatul investiţional, serviciile de consultanţă pentru afaceri şi profesiile liberale. Analiza comparativă serveşte pentru a identifica caracteristicile tiparelor de succes şi a particularităţilor mediului de afaceri din România. Exemplele, studiile de caz, bunele practici selectate prin prisma relevanţei şi transferabilităţii au scopul de a oferi un schimb de experienţă, atât pentru experţii proiectului în faza de pregătire a strategiei, cât mai ales beneficiarilor acesteia. În economia proiectului, potrivit prevederilor din Caietul de Sarcini, elaborarea Strategiei Guvernamentale pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea mediului de afaceri se fundamentează pe şapte studii pilot, studii tematice preliminare care urmează să furnizeze concluzii şi recomandări pentru capitolele corespunzătoare ale documentului final. Studiile reprezintă o îmbinare de cercetare şi analiză de politici şi sunt centrate pe următoarele domenii, aşa cum apar ele în caietul de sarcini şi în oferta tehnică. Prin urmare acest studiu nu este singular, lista integrală cuprinde şi 1. Analiza mediului de afaceri din perspectiva integrităţii în afaceri şi a luptei împotriva corupţiei – studiu de evaluare; 2. Analiza serviciilor publice şi private de consultanţă destinate mediului de afaceri din România - studiu calitativ şi cantitativ; 3. Evaluarea dimensiunii pieţei profesiilor liberale - studiu calitativ şi cantitativ; 4. Analiza percepţiei investitorilor străini asupra mediului de afaceri din România studiu calitativ şi cantitativ; 5. Analiză pentru identificarea unor măsuri de sprijinire a profesiilor liberale aflate în subordinea Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri – studiu pilot, studiu calitativ şi cantitativ; 6. Analize ex-ante privind oportunitatea introducerii unor măsuri de promovare a investiţiilor – studiu-pilot, studiu calitativ şi cantitativ.

Clarificări conceptuale Concepte economice precum cele de „economie de piaţă funcţională”, „mediu de afaceri”, „climat investiţional” etc. nu beneficiază încă de o definiţie de manual unic sau de reglementări specifice. Cu toate acestea, în practica internaţională a cercetării orientate către fundamentarea deciziilor de politici publice (policy research), precum şi în cuprinsul diverselor tipuri de reglementări se utilizează frecvent aceşti termeni cu o acoperire conceptuală uşor diferită. Totodată, terminologia a intrat în vocabularul curent nu numai al decidenţilor, dar şi al experţilor, precum şi a liderilor comunităţii de afaceri. Astfel, Economia de piaţă funcţională are în vedere funcţionarea ansamblului economic şi de afaceri naţional în care instituţiile de bază asigură alocarea eficientă a resurselor (în sensul orientării acestora către utilizări care măresc bogăţia individuală şi a societăţii), un nivel adecvat de economisire internă şi investiţii; o „economie de piaţa funcţională" este cea care nu tolerează risipa de resurse, care le foloseşte eficient, în care se investeşte pentru asigurarea viitorului - adică pentru o creştere durabilă.
12

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Mediul de afaceri (business environment) utilizat cu predilecţie de către ILO, JICA, UNCTAD, Banca Mondială, DFID. Termenul este utilizat să acopere o gamă largă de elemente externe şi interne care afectează creşterea şi performanţele întreprinderilor. Mediu favorizant afacerilor (enabling environment) utilizat cu predilecţie de către OCDE, AusAID, Donor Committee on Small Enterprise Development, DFID. Termenul şi respectiv conceptul acesta se referă la cadrul economic, legislativ şi de reglementare, instituţional, precum şi de infrastructură în care se desfăşoară afacerile. Acesta include pe lângă macroeconomie, legislaţie şi politici publice, pieţe eficiente într-un cadru competitiv, încurajarea iniţativei private, asumarea riscului în plan economic şi, nu în ultimul rând, înglobează şi furnizarea de servicii de sprijin pentru dezvoltarea afacerilor. Climat investiţional (investment climate) utilizat cu predilecţie de către UNIDO, GTZ, Guvernul Elveţiei, Banca Mondială. Termenul accentuează şi se focalizează pe aspecte cheie sau indicatori privind condiţiile în care operează întreprinderile autohtone sau cele pe bază de investiţii străine şi reprezintă indicatorul de bază în încercarea de a măsura cât de bine funcţionează o economie. Climat de afaceri (business climat) utilizat de UE şi Guvernul danez, descrie o abordare sectorială a dezvoltării, respectiv pe segmentul afaceri care acoperă atât aspectele externe, cât şi cele interne precum capabilităţi, sau constrângeri pe care le întimpină afacerile. Termenul este folosit similar cu al altor sectoare, precum ar fi cel de sănătate, spre exemplu. În această abordare, acest termen nu este sinonim cu sectorul privat, deoarece include şi întreprinderile aparţinând statului. Sector privat (private sector) termenul este folosit cu trimitere directă la întreprinderile în proprietate privată, de la cele foarte mari, multinaţionale, firme cu capital autohton, la firme mici sau chiar cele informale. Sector de afaceri (business sector) folosit cu predilecţie de UE. Termenul de sector privat nu include întreprinderile deţinute de stat, în timp ce conceptul de sector de afaceri le circumscrie şi pe acestea din urmă. Cu sau fără o unică definiţie de manual, din perspectiva unei economii de piaţă funcţionale, mediul de afaceri din România trebuie să ofere: egalitate de tratament şi acces liber la resurse, nivel şi cadru de reglementare mai bun (better regulation) care să faciliteze conformitatea din partea operatorilor, concurenţă liberă şi loială, politici fiscale stimulative, cadru instituţional adecvat, corespunzător dimensionat şi cu capacitate administrativă de monitorizare, precum şi viziune strategică de dezvoltare, informare şi transparenţă publică, parteneriate public - privat şi cu instituţiile de cercetare, educaţie de calitate axată pe competenţe care să furnizeze calificările cerute de societate şi de piaţa muncii şi, nu în ultimul rând, acceptare socială a sectorului afacerilor de către membrii societăţii.

13

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

3. Capitolul 1. Obiective şi metodologie
Analiza calitativă a documentaţiei disponibile a implicat cercetare de birou în baza activării mai multor instrumente de lucru, dintre care enumerăm: parcurgerea a aproximativ 600 de documente, investigându-se 5 tipuri de surse de informare, studii globale, statistici Eurostat şi naţionale, rapoarte, sondaje şi studii de caz pentru colectarea de documente de politică publică relevante. Trebuie menţionat că, în conformitate cu obiectivele şi setul de activităţi din proiectul în cadrul căruia se realizează acest studiu, nu ne-am propus culegerea de date şi informaţii din surse proprii de cercetare cantitativă şi calitativă, ci valorificarea celor deja existente cu anvergură internaţională, în care şi România a fost obiect de cercetare. Astfel, în conformitate cu prevederile proiectului, în cadrul activităţii de documentare s-au identificat principalele cercetări efectuate de către organizaţii internaţionale de prestigiu, finanţatoare sau donatoare de fonduri şi asistenţă tehnică. Un tablou sinoptic al acestora este prezentat în Anexa nr.1 În final s-a făcut o selecţie de surse pentru analiza comparativă care a ţinut cont atât de acoperirea, cât şi cuprinderea pe care acestea o oferă, regularitatea cu care s-au efectuat, în încercarea de a le reţine pe cele mai recente, precum şi disponibilitatea acestora. Ca urmare a acestor filtre de selecţie au fost luate în considerare cele mai cuprinzătoare studii globale, şi anume:
1. 2. 3. 4. 5. 6. “Doing Business” studiu elaborat anual de către Banca Mondială Cadrul general pentru investiţii (The Policy Framework for Investment) elaborat de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) Indexul privind Libertatea Economică – Heritage Foundation Indexul Competitivităţii Globale (ICG) elaborat de către The World Economic Forum (Forumul Economic Mondial) Global Entrepreneurship Monitor – elaborat de către un consorţiu academic Global Investment Promotion Benchmarking – elaborat de către IFC

Materialele din documentaţia consultată au fost arhivate şi organizate în Biblioteca electronică a proiectului la adresa www.proiect-dma.ro. Colecţia completă a documentaţiei se poate accesa pe site-ul www.archidata.it link http://www.weboffice-fse.eu Activitatea de documentare a fost urmată de identificarea modelelor de succes din practica internaţională. Aceasta este motivaţia pentru care în cele ce urmează ne axăm pe o scurtă prezentare a metodologiei şi instrumentarului de lucru al fiecăruia dintre studiile, analizele şi rapoartele internaţionale utilizate ca bază de documentare pentru analiza comparativă. 1. „Doing Business” studiu elaborat anual de către Banca Mondială Metodologia care stă la baza elaborării studiului cuprinde 10 arii tematice, respectiv: 1. Intrarea pe piaţă, prin deschiderea unei afaceri; 2. Obţinerea autorizaţiilor pentru construcţii; 3. Condiţiile de angajare şi reglementarea raporturilor de muncă; 4. Înregistrarea şi evidenţa proprietăţii; 5. Accesul la finanţare/creditare; 6. Executarea-derularea contractelor; 7. Protejarea investitorilor; 8. Plata impozitelor şi a taxelor;
14

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

9. Schimburile internaţionale şi comerţul exterior; 10. Ieşirea de pe piaţă, prin închiderea unei afaceri. Studiul Doing Business analizează în special întreprinderile mici şi mijlocii, măsurând reglementările care se aplică acestora pe parcursul întregului lor ciclu de viaţă. Premisa principală a studiului este aceea că activitatea economică necesită reglementări adecvate. Reglementările trebuie să fie eficiente, accesibile oricăror persoane cărora li se aplică şi de asemenea să fie cât mai simplu de implementat. Indicatorii prezentaţi în Doing Business măsoară reglementările în afaceri, protecţia drepturilor de proprietate şi efectul lor asupra afacerilor. În primul rând, indicatorii reflectă gradul de reglementare cum ar fi: numărul de proceduri necesare pentru a începe, de a înregistra şi transfera proprietatea comercială. În al doilea rând, setul de indicatori şi indexul pe total reflectă efectele reglementărilor, cum ar fi: timpul şi costul necesar dezvoltării unui contract, al trecerii prin procedura de faliment sau al comerţului extern. În al treilea rând, măsoară gradul de protecţie legală al proprietăţii, de exemplu al protecţiei investitorilor. În al patrulea rând, măsoară flexibilitatea reglementărilor la angajare pe piaţa forţei de muncă. Datele necesare dezvoltării clasamentelor au fost colectate prin proceduri standardizate. Consilierii academici din echipa Doing Business au iniţiat un sondaj care foloseşte un „studiu de caz” pentru a asigura comparabilitatea în timp şi asupra tuturor celor 183 de state - plecând de la ipoteze legate de forma legală a întreprinderilor, categoria lor de mărime, amplasarea şi domeniul de activitate. Sondajul este aplicat către mai mult de 8.000 de experţi locali, incluzând avocaţi, consultanţi în afaceri, contabili, operatori de transport internaţional, oficiali guvernamentali precum şi alţi consultanţi în domeniul juridic. Datele au fost verificate de echipa Doing Business, fiind supuse mai multor teste de rigurozitate. Totodată, trebuie luate în considerare şi limitările acestui studiu: datele colectate fac referire la oraşul cu cea mai intensă activitate economică şi pot să nu fie reprezentative pentru alte zone ale ţării. De asemenea, datele se centrează asupra societăţilor cu răspundere limitată de o anumită dimensiune. Tranzacţiile descrise întrun studiu de caz reflectă un anumit set de probleme ce pot să nu reprezinte multitudinea de dificultăţi cu care se confruntă afacerile dintr-o anumită ţară. De asemenea, măsurarea timpului implicat în fiecare acţiune se bazează pe declaraţia experţilor participanţi la acest studiu şi, implicit, pe experienţa lor personală sau cunoştinţele referitoare la respectiva problematică. Atunci când sunt indicate mai multe valori legate de timpul implicat de parcurgerea unei anumite proceduri, se realizează o medie. O altă limitare a studiului implică faptul că o societate comercială deţine toate informaţiile necesare derulării unei afaceri şi nu este luat în calcul timpul necesar obţinerii acestor informaţii. Totuşi, în practică, îndeplinirea unei proceduri poate dura mai mult, dacă societatea nu deţine informaţii suficiente. Deşi lista indicatorilor folosiţi în construirea index-ului global este cuprinzătoare, totuşi nu acoperă toate aspectele care contează pentru companii sau factorii de competitivitate. Spre exemplu, nu ia în calcul stabilitatea macroeconomică, nu îşi propune să măsoare calificările forţei de muncă, integritatea şi lupta anti-corupţie, complexitatea, stabilitatea, evoluţia cadrului instituţional de sprijin şi promovarea afacerilor, calitatea infrastructurii de afaceri, promovarea investiţiilor în economie sau alţi factori consideraţi a fi în legătură. Pentru a avea o înţelegere mai exactă a rezultatelor obţinute prin acest raport de cercetare condus de Banca Mondială este importantă înţelegerea conţinutului indicatorilor folosiţi. Astfel, fiecare din cei 10 indicatori se referă la:
15

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

1. Intrarea pe piaţă prin începerea unei afaceri este analizată sub aspectul procedurilor, timpilor, costurilor asociate şi al capitalului minim necesar pentru a deschide o afacere nouă, a înfiinţa o societate comercială, o întreprindere. 2. Obţinerea autorizaţiei de construcţie este analizată sub aspectul procedurilor de urmat, timpului şi costului de a obţine o autorizaţie de construcţie şi pentru utilităţi. 3. Angajarea de personal şi reglementarea raporturilor de muncă este analizată sub aspectele: dificultatea de a angaja (indice), rigiditatea programului (indice), dificultatea reducerii de personal (index, cost). 4. Înregistrarea proprietăţii este analizată sub aspectele procedurale, timp şi bani pentru transferul unei proprietăţi deţinută de o societate comercială/o firmă. 5. Accesul la finanţare prin obţinerea de credite Indicele drepturilor legale, Indicele informaţiilor privind creditele. 6. Executarea-derularea contractelor. 7. Protejarea investitorilor ia în considerare: numărul de impozite şi taxe plătite, timpul de a pregăti şi completa formularele de recuperare a taxelor plătite în plus, total impozite ca procent din profit. 8. Comerţul internaţional este analizat luând în considerare aspecte precum: documentele necesare, timpul şi costul pentru export şi import. 9. Derularea-executarea contractelor ia în considerare: proceduri, timp şi costuri pentru soluţionarea disputelor comerciale. 10. Închiderea unei afaceri este analizată sub aspectul procedurilor, timpilor, costurilor asociate operaţiunilor de ieşire din afaceri, de închidere voluntară a afacerilor. În concluzie, Doing Business Report este una dintre cele mai cuprinzătoare, repetitive analize globale comparative. Cu toate acestea, manifestă şi unele limite, în sensul că nu poate merge în profunzime la sublinierea specificităţii condiţiilor locale. În culegerea datelor primare se bazează pe parteneriatul cu organisme de cercetare de pe plan local, foarte diferite în planul experienţei şi acurateţei aplicării instrumentelor standard şi în final se obţin numai anumite clasamente de poziţionare. Aceste aspecte evidenţiate mai sus conduc la concluzia că rezultatele acestui preţios studiu trebuie folosite în mod coroborat cu rezultatele altor studii globale. 2. Cadrul general pentru investiţii (The Policy Framework for Investment) – elaborat de OCDE Compact Investment Acest instrument de analiză globală comparativă a fost dezvoltat cu scopul de a stimula investiţiile, a susţine creşterea economică şi dezvoltarea durabilă. Şi această cercetare cuprinde investigarea a 10 arii tematice, dar diferite faţă de cele luate în considerare în Doing Business Report, şi anume: 1. Politica în domeniul investiţiilor; 2. Promovarea şi facilitarea investiţiilor; 3. Politica comercială; 4. Politica privind concurenţa; 5. Politica de impozitare; 6. Guvernanţa corporativă; 7. Politici pentru promovarea comportamentului responsabil în afaceri; 8. Dezvoltarea resurselor umane; 9. Infrastructura şi dezvoltarea sectorului financiar; 10. Guvernanţa publică.
16

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Un alt instrument de efectuare a unor analize comparative pe plan internaţional îl reprezintă: 3.Indexul privind Libertatea Economică elaborat de către Heritage Foundation Studiul este realizat la nivel mondial şi include 183 de ţări. Indexul de libertate economică este calculat prin 10 indicatori privind deschiderea economică, eficienţa reglementărilor, legislaţie şi competitivitate. În contextul acestui studiu libertatea economică este definită ca dreptul fundamental al indivizilor de a-şi controla propria muncă şi proprietate. Studiul se bazează pe următoarele două premise, respectiv: în societăţile libere din punct de vedere economic indivizii sunt liberi să muncească, să producă, să consume şi să investească în modul în care doresc, protejaţi şi neconstrânşi de către stat; în societăţile libere economic guvernele permit libera circulaţie a forţei de muncă, a capitalurilor şi a bunurilor fără constrângeri sau coerciţie. Principiile de bază ale libertăţii economice sunt: împuternicirea individuală de a lua iniţiativă în domeniul economic, asigurarea echitabilităţii şi promovarea liberei competiţii pe piaţă. Indexul confirmă corelaţia pozitivă între libertatea economică şi dezvoltarea economică. Astfel, rezultatele studiului relevă că valoarea Produsului Intern Brut (PIB) pe locuitor este mult mai mare în ţările care au un index de libertate economică ridicat. Libertatea economică îmbunătăţeşte calitatea vieţii, promovează dezvoltarea politică şi socială şi, de asemenea, sprijină protecţia mediului înconjurător. Indexul demonstrează că libertatea economică se corelează cu reducerea sărăciei, guvernanţa democratică, precum şi alţi indicatori sociali. Metodologia care stă la baza elaborării studiului foloseşte următorii indicatori: 1. Libertatea afacerilor 2. Libertatea comerţului 3. Libertatea fiscală 4. Cheltuieli guvernamentale 5. Libertatea monetară 6. Libertatea investiţiilor 7. Libertatea financiară 8. Drepturi de proprietate 9. Libertatea în faţa corupţiei 10. Libertatea muncii 4. Indexul Competitivităţii Globale (ICG) elaborat de către Forumul Economic Mondial (FEM) Raportul Forumului Economic Mondial (The World Economic Forum) analizează 133 de ţări, realizând una dintre cele mai cuprinzătoare evaluări de acest gen. ICG măsoară competitivitatea din perspectiva a peste 100 indicatori, grupaţi în 12 categorii, şi anume: 1. Instituţiile: Mediul instituţional este determinat de cadrul legal şi administrativ în care interacţionează oameni, companii şi forme de guvernământ pentru asigurarea bunăstării economice. 2. Infrastructura: O infrastructură dezvoltată şi eficientă reprezintă un factor esenţial al competitivităţii. Este critic în asigurarea bunei funcţionări a economiei, precum şi în determinarea ariilor de activitate economică. Infrastructurile
17

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9. 10.

11.

12.

dezvoltate reduc distanţa percepută dintre regiuni, conducând la o economie naţională integrată şi conectând-o cu pieţe din alte ţări şi regiuni. Stabilitate macroeconomică: Analizată separat, stabilitatea macroeconomică nu duce automat la creşterea productivităţii unei naţiuni, totuşi, instabilitatea la nivel macroeconomic are efecte negative asupra economiei. Sănătatea şi educaţia primară: Sănătatea oamenilor, reprezentând forţa de muncă, este un element vital al competitivităţii unei ţări. Oamenii cu o sănătate precară nu îşi vor putea valorifica întregul potenţial şi vor fi mai puţin productivi. Educaţie şi training: Economia globală solicită implicarea oamenilor cu înaltă educaţie care se pot adapta rapid la un mediu economic în schimbare. Această categorie de indicatori măsoară nivelul de educaţie mediu şi superior, precum şi calitatea educaţiei din ţările care fac obiectul cercetării. Mai mult, este luată în considerare şi instruirea angajaţilor datorită importanţei acordate educaţiei continue la locul de muncă, în contextul în care economiile îşi propun să se bazeze pe cunoaştere şi inovare. Eficienţa pieţei de produse: Ţările cu pieţe de mărfuri eficiente produc cel mai potrivit mix de produse şi servicii în funcţie de cererea şi oferta existentă. Concurenţa de piaţă corectă, atât autohtonă, cât şi străină duce la eficientizarea pieţei şi la productivitate economică. Cel mai bun mediu de afaceri pentru schimbul de produse necesită o reglementare minimă, prin intervenţia guvernului. Eficienţa pieţei de muncă: Piaţa forţei de muncă trebuie să se asigure că angajaţii lucrează eficient şi depun toate eforturile necesare realizării activităţilor de serviciu dezvoltând şi metodele de motivare potrivite. Flexibilitatea implică posibilitatea ca angajaţii să se poată adapta de la o activitate economică la alta. De asemenea, flexibilitatea este percepută şi în contextul mobilităţii geografice, fizice pe piaţa forţei de muncă. Complexitatea pieţei financiare: Criza economică a subliniat rolul central pe care îl are buna funcţionare a sectorului financiar pentru activitatea economică, motiv pentru care această cercetare cuprinde un număr de indicatori specifici de analiză a sectorului. Pregătirea tehnologică: Această componentă măsoară rapiditatea prin care o economie adoptă tehnologiile existente pentru a creşte productivitatea. Dimensiunea pieţei: Acest indicator afectează productivitatea, deoarece pieţele largi permit firmelor să exploateze economiile de scală. În mod tradiţional, pieţele alocate firmelor erau constrânse de graniţele naţionale. În era globalizării, pieţele internaţionale au devenit un substitut la pieţele locale. Complexitatea afacerilor: Contribuie la o eficienţă crescută în producerea de bunuri şi servicii. Aceasta duce la rândul ei la creşterea productivităţii, mărind nivelul de competitivitate al unei ţări. Analizează calitatea reţelelor de afaceri ale unei ţări şi, de asemenea, calitatea operaţiunilor şi strategiilor unei ţări. Inovaţia: Analiza pleacă de la premisa că firmele din diverse ţări trebuie să iniţieze şi să dezvolte produse şi servicii avansate pentru a fi în continuare competitive. Acest lucru necesită un mediu ce sprijină activităţile inovatoare atât în sectorul public, cât şi în cel privat.

5. Global Entrepreneurship Monitor (GEM) elaborat de un consorţiu academic neguvernamental Cel mai important studiu dedicat înţelegerii relaţiei dintre antreprenoriat şi dezvoltarea economică naţională. În ultimii 10 ani, rapoartele GEM au fost singura sursă de date comparabile pentru mai multe ţări din lume asupra atitudinilor faţă de antreprenoriat, începerea unei afaceri, afaceri consolidate precum şi aspiraţiile antreprenorilor faţă de afacerilor lor. Studiul
18

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

se bazează pe mai mult de 180.000 interviuri realizate în perioada mai – octombrie 2009 în 54 de ţări. Rezultatele din 2009 au arătat că - din cauza crizei economice - s-a redus numărul de oameni optimişti în privinţa oportunităţilor de a începe o afacere. Ţările incluse în raport sunt grupate în funcţie de 3 stadii de dezvoltare economică, definite de Forumul Economic Mondial, astfel: i) economii centrate pe factorii de producţie, ii) economii centrate pe eficienţă şi iii) economii centrate pe inovaţie. Clasificarea se face în funcţie de nivelul PIB per capita şi a gradului în care ţările sunt centrate pe factorii de producţie analizând raportul exporturilor de bunuri primare în total exporturi. GEM urmăreşte 3 obiective principale: măsurarea diferenţelor la nivelul activităţilor antreprenoriale între mai multe ţări; ‐ evidenţierea factorilor ce determină nivelul activităţilor antreprenoriale la nivel naţional; ‐ identificarea politicilor care pot ridica nivelul activităţilor antreprenoriale. GEM ia în considerare 3 componente majore ale antreprenoriatului, şi anume: ‐ 1. Atitudini şi percepţii antreprenoriale: Atitudinile variază în funcţie de dezirabilitatea antreprenoriatului ca şi carieră profesională. Cunoaşterea acestor atitudini poate ajuta factorii de decizie să încurajeze antreprenoriatul. 2. Activitatea antreprenorială: Unul dintre principalii indicatori ai GEM se referă la stadiul incipient al activităţilor antreprenoriale şi anume proporţia persoanelor care sunt implicate în iniţierea unei afaceri sau a managerilor – proprietari de noi afaceri. 3. Aspiraţii antreprenoriale: Ţările care dezvoltă politici sociale privind forţa de muncă au, de asemenea, nivele scăzute în privinţa iniţierii de afaceri care ar genera un număr mare de locuri de muncă. Un motiv pentru acest lucru ar fi acela că antreprenorii confruntaţi cu politici riguroase în privinţa forţei de muncă ar putea percepe acest lucru ca o barieră în dezvoltarea afacerii. Un alt motiv ar fi acela că persoanele cu înalte aspiraţii pentru antreprenoriat ar putea vedea angajarea ca fiind mult mai atractivă decât începerea unei afaceri proprii. 6. Global Investment Promotion Benchmarking editat de către Grupul Băncii Mondiale, respectiv Agenţia pentru Garantarea Investiţiilor Multilaterale (Multilateral Investment Guarantee Agency-MIGA) şi International Financial Corporation (IFC) – entitate din cadrul Grupului care se ocupă de dezvoltarea sectorului privat prin investiţii directe şi servicii de consiliere (business advisory services). Un studiu asupra organizaţiilor intermediare de promovare a investiţiilor (IPI) care analizează 181 de organizaţii naţionale şi 32 de organizaţii regionale, dezvoltând astfel cel mai cuprinzător studiu de benchmarking în acest sens. Ultimul studiu a fost dat publicităţii în luna mai 2009. Rezultatele acestuia, care pot fi consultate la adresa http://www.ifc.org/ifcext/fias.nsf/AttachmentsByTitle/GIPB2009/$FILE/GIPB2009.Su mmaryReport.pdf, ne oferă o perspectivă directă asupra capacităţii de a facilita accesul la informaţie, precum şi o perspectivă indirectă asupra eficacităţii fiecărei organizaţii, eficienţa managementului şi înţelegerea pieţei de investiţii străine directe.

19

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

GIP măsoară: Abilitatea organizaţiilor IPI de a întâmpina nevoile informaţionale ale investitorilor aflaţi în faza de început a demarării investiţiilor. GIP nu măsoară: ‐ ‐ Gradul de competitivitate al ţărilor în privinţa investiţiilor străine directe; ‐ Climatul de afaceri al ţărilor; ‐ Facilităţile IPI la nivel de website; ‐ Serviciile IPI pentru investitorii locali sau pentru investitorii străini deja stabiliţi. Pentru a înţelege în ce măsură IPI reuşesc să atingă obiectivul de a-şi promova website-ul, GIP evaluează fiecare site IPI în funcţie de 4 mari caracteristici: 1. Arhitectura website-ului: cât de uşor este să găseşti pe website informaţii despre o anumită ţară sau un anumit sector? 2. Design-ul site-ului: în ce măsură informaţia oferită sprijină eforturile de promovare online. 3. Conţinutul site-ului: cât de relevante şi exacte sunt informaţiile despre ţări sau sectoare pentru investitorii străini? 4. Eficacitatea promovării site-ului: în ce măsură website-ul reflectă serviciile IPI? Cadrul GIP de evaluare a modului de rezolvare a cerinţelor defineşte bunele practici din perspectiva a 4 caracteristici: 1. Disponibilitate şi contact: cât de uşor este să contactezi un manager de proiect prin site-ul IPI? 2. Receptivitatea şi rezolvarea cerinţelor: în ce măsura personalul IPI se implică în rezolvarea cerinţelor unui investitor. 3. Răspunsul: cât de relevant, detaliat sau profesional este răspunsul IPI la cerinţe specifice? 4. Relaţii cu publicul: în ce măsura IPI reuşeşte să transforme interesul unui investitor în acţiune: o nouă solicitare sau o altă vizită. Principala trăsătură comună o reprezintă anvergura acestora, practic scanând economia la scară globală, planetară. O altă trăsătură care le aseamănă o reprezintă faptul că sunt realizate prin implicarea unor parteneri locali de cercetare, fie institute de cercetare, fie organizaţii de tipul „think tanks” (rezervoare de gândire) din ţările care fac obiectul cercetării. Diferenţa majoră între acestea o reprezintă metodologiile diferite la bază şi pachetul instrumentelor de cercetare. De altfel, Anexa 1 - Baza de date cu instrumente de diagnosticare la nivel internaţional prezintă într-o manieră sintetică caracteristicile de bază ale principalelor studii şi analize internaţionale. Tabloul complet al metodologiei urmărite în pregătirea studiului este redat în Anexa 2 – Metodologie de elaborare a studiului.
Concluzii: Având în vedere caracteristicile metodologice descrise mai sus, se poate concluziona că analizele, studiile şi rapoartele de cercetare de mai sus: ‐ pot fi folosite de către analişti şi decidenţi atât individual, pretabil când se fundamentează politici publice sectoriale, dat fiind cuprinderea lor, cât şi în mod complementar, pentru politici publice multisectoriale şi obiective de dezvoltare; ‐ pot ajuta la verificarea încrucişată sau din surse multiple a rezultatelor reieşite din cercetările respective care privesc o ţară, pentru a întări veridicitatea acestora, dat fiind limitele semnalate; ‐ obiectivele de cercetare specifice, anvergura diferită (unele cuprind mai multe ţări, altele, mult mai puţine), instrumentele de cercetare diferite, lista indicatorilor, sursele
20

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

diferite de culegere a informaţiei primare, periodicitatea diferită cu care se efectuează, conduc către concluzia că nu pot fi contopite într-o singură analiză pe baza unui index global, dar utilizarea lor în mod individual sau/şi coroborat favorizează obţinerea unei imagini caleidoscopice, multifaţetate asupra mediului de afaceri global, regional şi din fiecare ţară cuprinsă în cercetările respective. ‐ în contextul dat de proiectul „Elaborarea strategiei guvernamentale pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea mediului de afaceri din România” rezultatele acestora servesc atât la identificarea pilonilor pe care să se fundamenteze viitoarea strategie, cât şi la stabilirea obiectivului general de atins prin implementarea strategiei, astfel încât să fie suficient de ambiţios şi aliniat tendinţelor de pe plan global, european şi regional, dar în aceeaşi măsură, specific şi realist în baza stadiului atins de economia românească şi caracteristicile mediului ei de afaceri.

4. Capitolul 2. Evoluţia şi caracteristicile mediului de afaceri european şi internaţional
Economia globală continuă săfie afectată de recesiune. Ceea ce a demarat în anul 2008 ca o criză financiară în Statele Unite şi Marea Britanie a degenerat rapid în cea mai profundă recesiune economică de după al doilea Război Mondial. Ca urmare, în anul 2009 produsul intern brut (PIB) al principalelor economii de pe glob, a scăzut. Economia reală s-a confruntat cu o scădere dramatică a cererii de mărfuri atât pe segmentul populaţie, consumatori individuali, cât şi pe cel instituţional, al consumului şi achiziţiilor firmelor. Scăderea cererii pe piaţă a fost însoţită aproape automat de o creştere alarmantă a şomajului, dar şi de măsuri intervenţioniste şi protecţioniste luate de mai toate statele lumii. Criza economică şi financiară a avut şi unele efecte relativ pozitive asupra balanţei de plăţi a ţărilor a căror economie se bazează puternic pe importuri. Ca o caracteristică generală şi efect direct al reducerii puterii de cumpărare şi a cererii de mărfuri şi servicii, exporturile s-au prăbuşit, importurile au fost stagnante, dacă nu chiar în descreştere, preţurile de consum cu amănuntul au evoluat foarte prudent, cu efecte pozitive asupra controlului inflaţiei. În schimb, capitalurile au fost mult mai prudente în circulaţia lor în afara graniţelor ţărilor de origine, astfel investiţiile noi străine în economiile altor state s-au diminuat semnificativ, iar unele dintre cele existente deja fie s-au relocat către ţări unde factorii de producţie sunt mai ieftini, fie chiar s-au retras definitiv din ţările gazdă, datorită contracţiei puternice a cererii locale sau/şi regionale. La toate aceste caracteristici de ansamblu care descriu mediul economic şi de afaceri la nivelul anului 2009 se mai poate adăuga şi criza majoră de lichidităţi de pe piaţa bancară şi dificultăţile de cash flow (disponibil de flux de numerar) la nivelul companiilor, precum şi îngustarea până la dispariţie a accesului la finanţare pentru firme atât de pe piaţa creditului, cât şi de pe piaţa de capital. De asemenea, cel puţin în economia românească o nouă amploare tinde să capete fenomenul indisciplinei contractuale şi de plăţi, respectiv printr-un nou puseu a ceea ce denumim acumularea de „arierate în economie”. Astfel, managerii de companii, în special cele mari, cu putere mare de negociere în piaţă, dar şi statul în postura sa de client, pe de altă parte, au identificat ca sursă ieftină de finanţare amânarea propriilor obligaţii de plată către furnizori şi alţi creditori cu sau fără garanţii, respectiv agenţi economici contribuabili. Acumularea de întârzieri la plată între operatorii economici conduce la blocaj economic endemic, aspect cu profunde implicaţii asupra sănătăţii mediului de afaceri, în general. În acest nou context, guvernele din statele lumii, precum şi cel din România, au fost puse în
21

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

faţa unor provocări noi de reglementare prin politici publice adecvate şi conducere strategică. Astfel, toate guvernele lumii au adoptat şi anunţat măsuri active de combatere a crizei şi ulterior au întrevăzut pachete de măsuri „de refacere după criză”. Măsurile de urgenţă adoptate de guverne au vizat şi pachete de stimulente financiare care au mers până la naţionalizarea unor instituţii financiar bancare sau capitalizarea unor mari corporaţii, şi aceasta în state cu economii de piaţă cu ştate vechi de funcţiune (SUA, Marea Britanie). Programele guvernamentale au fost însoţite şi de politici de contrabalansare a ciclicităţii economice, precum şi de refacere după depresia economică. Toate aceste măsuri noi luate în peisajul economiei globale au adus în discuţie o mai veche temă a rolului statului în economie şi a gradului optim de implicare şi de intervenţie a statului în raport cu forţele şi mecanismele pieţei libere. Pe de altă parte, o altă caracteristică adusă de dificultăţile economice de dată recentă a pus accentul pe măsuri de intervenţie pe termen scurt şi ar putea plasa într-un con de umbră o problematică care anterior dobândise o importanţă deosebită, şi anume problematica circumscrisă competitivităţii economice care reclamă orizont de planificare pe termen lung. În pofida acestor noi dezvoltări în planul abordărilor de politici publice impuse de agenda de criză, respectiv găsirea unor soluţii punctuale la problemele noi aduse de recesiune, este cvasiunanim acceptat că numai planurile şi strategiile pe termen lung pot conduce la rezolvarea crizelor de parcurs economic ciclic atât la nivel micro, mezo (sectorial), cât şi macroeconomic. Competitivitatea economică pe termen lung nu trebuie subevaluată sau neglijată. Economiile competitive sunt cele capabile să pună în mişcare factori de producţie care conduc la productivitate sporită, pe care se bazează prosperitatea actuală şi cea viitoare. Prin urmare, un mediu de afaceri care susţine competitivitatea este în măsură să promoveze mecanisme economice solide orientate către performanţă în plan economic şi de afaceri. De trei decenii Raportul Global asupra Competitivităţii realizat de către Forumul Economic Mondial (The World Economic Forum) examinează principalii factori care favorizează sau impietează economiile să atingă creştere durabilă şi prosperitate pe termen lung. Acest raport are ca scop şi punerea la dispoziţia liderilor de afaceri şi factorilor de decizie politică a unor instrumente de identificare a obstacolelor în calea competitivităţii şi de îndepărtare a acestora, ceea ce stimulează şi discuţia în domeniul adoptării strategiilor de dezvoltare a mediului de afaceri. Din anul 2005, FEM îşi bazează analiza de competitivitate pe ceea ce se numeşte Indexul Global al Competitivităţii (Global Competiveness Index), indicator cuprinzător şi compozit în măsură a surprinde în cuprinsul analizei atât aspectele micro, cât şi fundamentele macroeconomice. În definiţia FEM, competitivitatea este definită ca un set de instituţii, politici publice şi factori de producţie care determină nivelul productivităţii unei ţări. Nivelul de productivitate reflectă de o manieră sustenabilă gradul de prosperitate/bunăstare care poate fi atins de o economie. Cu alte cuvinte, această abordare se poate simplu traduce prin faptul că economiile mai competitive tind să fie în măsură să producă nivele mai înalte de venituri pentru cetăţenii lor. De asemenea, nivelul de productivitate determină obţinerea de către investitori a unor rate aşteptate de recuperare a investiţiilor efectuate. Şi aceasta întrucât rata de recuperare a investiţiilor este un factor de producţie fundamental pentru a atinge rate înalte de creştere economică pe ansamblu atât pe termen mediu, cât şi lung. Conceptul de competitivitate implică atât componenta statică, cât şi pe cea dinamică: deşi productivitatea unei ţări în mod clar influenţează abilitatea de a asigura nivele înalte de venituri, aceasta este în acelaşi timp determinantă pentru recuperarea investiţiilor, unul dintre factorii cheie care explică potenţialul de creştere al unei economii.
22

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

În concluzie un tipar al modelelor de succes s-ar caracteriza prin:  Un mediul de afaceri într-o economie deschisă bazată pe competitivitate care stimulează complexitatea pieţelor de mărfuri, servicii financiare atât pe segmentul monetar, al instrumentelor inovative, cât şi al pieţelor de capital; O economie de piaţă funcţională, condusă de sectorul privat către eficienţă şi inovaţie; Un mediu economic prietenos afacerilor, caracterizat prin simplitatea şi claritatea procedurilor administrative de urmat pentru îndeplinirea conformităţii; Menţinerea spiritului antreprenorial între generaţii, odată cu dezvoltarea de ansamblu a societăţii şi orientarea economiei către inovaţie; O economie orientată pe exporturi şi internaţionalizarea participării pe piaţa globală; Crearea de oportunităţi de atragere a investiţiilor din sursă de capital extern; Infrastructura economică dezvoltată atât la capitolul utilităţi publice, tehnologia comunicaţiilor, cât şi sub aspectul bazei materiale pentru afaceri; O societate care apreciază statutul social dobândit prin antreprenoriat onest.

 

    

5. Capitolul 3. Poziţionarea României în raport cu indicatorii şi criteriile de îmbunătăţire şi dezvoltare a mediului de afaceri (Analiză comparativă)
Îmbunătăţirea mediului de afaceri a fost o prioritate majoră a României atât în perioada de accedere la Uniunea Europeană, cât şi după aderarea la UE. În mod constant România a fost preocupată să creeze un cadru mai atractiv pentru investiţii în măsură a stimula interesul investitorilor străini. În deceniul ultim cooperarea cu organizaţiile internaţionale din grupul Băncii Mondiale, printre care şi OCDE Investment Compact a permis României nu numai să-şi consolideze o poziţie mai bună în regiune, dar şi să înceapă să împărtăşească cu alte ţări din propria experienţă şi din bunele practici dobândite. De altfel, obiectivele de guvernare în perioada 2009-2012 oglindesc aceste preocupări, structurate pe mai multe paliere, astfel: 1. Îmbunătăţirea calităţii actului administrativ, a procesului decizional şi a managementului şi coordonării orizontale a politicilor publice. 2. Crearea unui mediu de afaceri care să stimuleze competitivitatea firmelor şi dezvoltarea de abilităţi şi competenţe antreprenoriale ridicate, capabile să facă faţă competiţiei atât pe piaţa unică europeană, cât şi în exteriorul UE. 3. Stimularea capacităţii firmelor de a crea, adăuga, capta şi reţine valoare în lanţul naţional productiv, bazată pe procese, produse şi servicii. 4. Creşterea încrederii consumatorilor, bazată pe o protecţie eficientă şi drepturi consistente. Pentru atingerea acestor obiective specifice în cuprinsul capitolului 11 al Programului de guvernare sunt detaliate direcţiile de acţiune majore pentru susţinerea şi dezvoltarea mediului de afaceri, IMM-urilor, concurenţei şi protecţiei consumatorului. Aceste direcţii de acţiune urmăresc atingerea următoarelor rezultate aşteptate:
23

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Simplificarea şi îmbunătăţirea cadrului legislativ şi administrativ, diminuarea birocraţiei şi a corupţiei, a poverii administrative şi fiscale şi a parafiscalităţii; se va urmări reducerea numărului de proceduri administrative, a duratei de obţinere a autorizaţiilor, avizelor, licenţelor, permiselor, a costurilor acestor proceduri şi implicit scăderea corupţiei. Accelerarea reformelor procompetitive şi promovarea unui mediu concurenţial corect. Elaborarea şi implementarea unei strategii integrate şi transparente pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea mediului de afaceri, pe baza evaluării şi valorificării factorilor cu impact asupra competitivităţii firmelor şi a promovării măsurilor de îmbunătăţire a cadrului legislativ şi organizatoric. Dezvoltarea, în cadrul sistemului de învăţământ şi în sisteme de pregătire specializate, a culturii antreprenoriale, întărirea performanţelor manageriale şi încurajarea spiritului inovator; în acest context sunt necesare eforturi pentru conştientizarea în mediul de afaceri românesc a importanţei drepturilor de proprietate intelectuală, managementului calităţii, managementului activelor intangibile, în particular al brevetelor de invenţie şi al mărcilor - stimularea utilizării acestora. Aplicarea noului cadru de politici în domeniul IMM al Comisiei Europene - Small Business Act. Facilitarea accesului întreprinderilor la fondurile structurale europene şi la mecanismele de finanţare puse la punct prin intermediul EXIMBANK, CEC, Fondului Român de Garantare pentru IMM, a Fondului de Garantare pentru Agricultură, a Fondului Român de Contragarantare pentru IMM înfiinţat în 2009.

 

 

Asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a consumatorilor prin aplicarea efectivă a legislaţiei; protecţia consumatorilor împotriva practicilor comerciale incorecte, precum şi a riscurilor care pot să le afecteze viaţa, sănătatea, securitatea şi interesele economice; dezvoltarea cooperării cu organismele Uniunii Europene, cu statele membre, precum şi cu societatea civilă; stimularea capacităţii de autoprotecţie individuală şi asociativă a consumatorilor în completarea protecţiei directe oferite de instituţiile statului. Prin transpunerea în practică a acestor direcţii de acţiune se estimează că mediul de afaceri din România va atinge o serie de performanţe, printre care se estimează:  Utilizarea mai bună a pieţei de capital de către autorităţi. La acest rezultat se va ajunge prin: i. Plasarea prin intermediul Bursei de Valori Bucureşti (BVB) a unor emisiuni de obligaţiuni de stat; ii. iii.   Vânzarea prin mecanismele BVB, prin ofertă publică, a unor pachete de acţiuni la companii deţinute de stat din domeniul energetic; Oferte suplimentare de acţiuni ale unor societăţi deja listate la BVB la care statul deţine încă acţiuni.

Iniţierea proiectelor de acte normative având ca scop consolidarea mediului de afaceri şi dezvoltarea activităţilor din domeniul profesiilor liberale. Intensificarea dialogului şi creşterea transparenţei reglementărilor, prin formalizarea consultărilor publice-private în sfera managementului reglementărilor din domeniul mediului de afaceri şi al profesiilor liberale. Reducerea şi simplificarea procedurilor administrative cu impact asupra mediului de afaceri şi al profesiilor liberale, inclusiv prin înfiinţarea şi operaţionalizarea unor birouri (ghişee) unice, pentru rezolvarea tuturor problemelor administrative.

24

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Implementarea cadrului legal de reglementare a activităţilor din domeniul profesiilor liberale, în concordanţă cu prevederile europene privind recunoaşterea calificării profesionale şi serviciile pe piaţa internă.

Colaborarea cu direcţiile de specialitate din cadrul instituţiilor publice centrale pe teme referitoare la impactul integrării europene asupra mediului de afaceri şi profesiilor liberale. Astfel, în anexa nr 3, Tipologia intervenţiilor realizate până în 2010 în România pentru mediul de afaceri este redat un tablou sinoptic al acţiunilor şi paşilor făcuţi de România în direcţia îmbunătăţirii şi dezvoltării mediului de afaceri, cu precizarea că multe dintre aceste realizări, recunoscute pe plan internaţional, au fost obţinute în ultimul deceniu. O mare parte dintre acestea au precedat şi pregătit România pentru momentul aderării de la 1 ianuarie 2007, dar multe dintre ele au continuat şi în aceşti ultimi ani caracterizaţi de demararea politicilor şi eforturilor de integrare în structurile UE. În ceea ce urmează, studiul îşi propune să evidenţieze poziţia României prin prisma rezultatelor analizelor şi rapoartelor globale descrise în Capitolul 1.

5.1. Analiza poziţiei României potrivit raportului „Doing Business” elaborat de Banca Mondială Conform raportului „Doing Business”, în clasamentul făcut de Banca Mondială, România ocupa în anul 2009 locul 55 din cele 183 de state analizate (grafic 5.1.1.). În analiza comparativă de detaliu, am reţinut comparaţia României cu celelalte state din Europa Centrală şi de Est, precum şi cu ţara care se află pe primul loc în acest clasament mondial atât la nivel de index global, cât şi funcţie de fiecare indicator din indexul privind evoluţiile mediului de afaceri în anul 2009.
Grafic nr. 5.1.1. Poziţia României în Clasamentul global
94 72 44 47 55 74

42

1 Singapore Slovacia Bulgaria Ungaria Romania Polonia Cehia Moldova

Sursa: Doing Business Report, 2010, Banca Mondială

Din graficul 5.1.2. se observă că România se află mai aproape de topul clasamentului în privinţa deschiderii unei afaceri, accesului la creditare, protejarea investitorilor precum şi comerţul exterior.

25

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Grafic nr. 5.1.2. Poziţia României în funcţie de indicatorii din Raportul Doing Business raportat la media primelor 10 state din Europa, în anul 2009

Romania Media primelor 10 state din Europa
Mediul de Afaceri Închiderea unei afaceri 120 Executarea contractelor Comerţul exterior Plata impozitelor Protejarea investitorilor

150 90 60 30 0

Deschiderea unei afaceri Autorizaţii pentru construcţii Condiţiile de angajare Înregistrarea proprietăţii Accesul la creditare

Sursa: Doing Business Report, 2010, Banca Mondială

Imaginea din graficul 5.1.2. ilustrează decalajul care separă România de media primelor 10 state din Europa în ceea ce priveşte poziţia deţinută în clasamentul mondial la 7 dintre cei 10 indicatori. Cel mai mare ecart se observă la situaţia plăţii impozitelor, urmată de închiderea unei afaceri, condiţii de angajare pe piaţa muncii şi obţinerea autorizaţiilor de construire. Doing Business este unul dintre rapoartele de cercetare care s-au efectuat cu cea mai mare regularitate, în condiţiile menţinerii aceluiaşi set de indicatori şi metodologii de culegere şi raportare, aspect care permite efectuarea nu numai a unor analize descriptive de natură statică, dar şi urmărirea evoluţiei în dinamica pe mai mulţi ani a modului în care performează ţările pe total şi pe fiecare dintre ariile de cercetare tematică. Prin urmare, graficul 5.1.3. ilustrează evoluţia fenomenului în România în funcţie de indicatorii cuprinşi în cercetare, faţă de raportul din anul precedent. Astfel, datele evidenţiază că pe fondul crizei mondiale care a afectat şi România, ţara noastră a pierdut 10 poziţii în clasamentul general al ţărilor privind uşurinţa de a face afaceri, respectiv de la poziţia 45 în anul 2008 la 55 în 2009. De altfel, graficul oglindeşte nu numai modificarea poziţiei de ansamblu, dar şi pe arii tematice cuprinse în cercetare. În ceea ce privește timpii şi costurile implicate pentru deschiderea unei afaceri, România a pierdut poziţia 30 câştigată anterior şi se situează pe poziţia 42 la ultimul raport din 2010 dar care face referire la situaţia din 2009. De asemenea, la indicatorul „ieşire din afaceri” România înregistrează o deteriorare a poziţiei deţinute anterior în clasamentul Băncii Mondiale, urmare a costurilor procedurilor de insolvenţă care cer ca 1,5% din totalul recuperat cu fiecare asemenea procedură să fie transferat către un fond care rambursează cheltuielile administratorilor insolvenţei, în situaţia când debitorii nu au active. Costurile privind obţinerea autorizaţiei de construire au crescut datorită unui nou cost de 0,5% din valoarea proiectului. La aceste creşteri se adaugă şi faptul că au crescut contribuţiile privind forţa de muncă. Singurul domeniu la care România a înregistrat progrese, fapt reflectat în îmbunătăţirea poziţiei sale în clasamentul făcut de Banca Mondială, respectiv de la 112 la poziţia 92, este cel privind înregistrarea proprietăţii, unde timpul necesar a fost redus, prin introducerea unor proceduri noi în registrul proprietăţii imobiliare şi, respectiv, la cadastru.

26

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Grafic nr. 5.1.3. Evoluţia României în funcţie de fiecare indicator corespunzător cu rapoartele din 2010, respectiv 2009

Mediul de Afaceri Deschiderea unei afaceri Autorizaţii pentru construcţii Condiţiile de angajare Înregistrarea proprietăţii Accesul la creditare Protejarea investitorilor Plata impozitelor Comerţul exterior Executarea contractelor Închiderea unei afaceri

55 45 30 42 91 87 113 110 92 15 12 41 38 149 148 46 43 30 55 91 88 112

2010 2009

Sursa: Doing Business Report, 2010, Banca Mondială

În ceea ce priveşte „începerea unei afaceri”, sunt necesare 6 proceduri, durează 10 zile, iar costurile reprezintă 2,88% din Venitul Naţional Brut pe locuitor. Astfel, după cum se arată în graficul 5.1.4. România ocupă în raportul din 2010 locul 42, fiind în faţa celorlalte ţări din Europa Centrală şi de Est, cu excepţia Ungariei care ocupă poziţia 39.
Grafic nr. 5.1.4. Poziţia ţărilor în funcţie de indicatorul deschiderea unei afaceri1

D es chiderea unei afaceri
4 39 42 50 66 77 113

117

ar ia

ria

va

..

ia

ia

ng

lg a

om

ng

ov

do

C

Si

R

M ol

Bu

U

Sl

Po

lo n

an

a.

eh

ac

ia

ia

\
Sursa: Doing Business Report 2010, Banca Mondială

1

 Cifra mai mică indică a poziţie mai bună în clasament 

27

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

În cazul „obţinerii autorizaţiilor pentru construire” clasament ilustrat prin graficul 5.1.5 de mai jos, România se află pe locul 91. Conform cu exemplul din raportul Doing Business, construirea unui depozit implică parcurgerea a unui număr de 17 proceduri, durează 243 zile iar costurile sunt estimate ca ajungând la 87,9% din Venitul naţional brut per locuitor.
Grafic nr. 5.1.5. Poziţia ţărilor în funcţie de indicatorul obţinerea autorizaţiilor de construire

Autorizaţii pentru construcţii
56 2 76 88 91 119

161

164

ar ia

ia

va M ol do

ia

or e

eh

an

ac

ar ia

ap

ng

Sl ov

om

C

lg

Si ng

Sursa: Doing Business Report, Banca Mondială, 2010

Conform aceleiaşi surse de cercetare, România se află pe locul 113 în privinţa „condiţiilor de angajare”, fapt ilustrat grafic în figura 5.1.6. Ocuparea acestui loc în clasamentul global situează România pe o poziţie defavorabilă faţă de celelalte ţări din Europa Centrală şi de Est, mai puţin Republica Moldova.
Grafic nr. 5.1.6. Poziţia ţărilor în funcţie de indicatorul condiţii de angajare pe piaţa forţei de muncă, în anul 2009

Sursa: Doing Business Report, Banca Mondială, 2010

Cu toate că modul de „înregistrare a proprietăţii” a fost îmbunătăţit, România se menţine pe ultimele poziţii în acest domeniu, fapt ilustrat prin graficul 5.1.7. La acest capitol din mediul de afaceri sunt implicate 8 proceduri, pentru parcurgerea cărora este necesar un timp de 48 de zile şi un cost care reprezintă aproximativ 1,3% din valoarea proprietăţii care face obiectul înregistrării.

28

R

Bu

U

Po

lo

ni a

ia

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Grafic nr. 5.1.7. Poziţia ţărilor din ECE în funcţie de indicatorul înregistrarea proprietăţii, în anul 2009

Sursa: Doing Business Report, Banca Mondială, 2010

În schimb şi totuşi oarecum surprinzător trebuie remarcat faptul că în anul 2009 România se afla în primele poziţii, pe locul 15 în privinţa „accesului la creditare”, alături de Polonia şi cu mult înaintea Ungariei. Cu toate acestea se observă din graficul 5.1.8. că Bulgaria şi Slovacia au reuşit performanţe chiar mai bune în acest sens.
Grafic nr. 5.1.8. Poziţia ţărilor din ECE în funcţie de indicatorul accesul la creditare, în anul 2009

Acces ul la creditare
4
ria

87 30 43

4

15

15

15

ar ia

ia

ia

.. .

..

lo n

eh

ac

lg a

om

ng

ov

ng

Po

C

Sursa: Doing Business Report, Banca Mondială, 2010

România ocupă locul 41 la capitolul „protejarea investitorilor” fiind pe aceeaşi poziţie cu Polonia, Bulgaria şi chiar înaintea Republicii Cehe la acest indicator de caracterizare a mediului de afaceri. Ungaria prin poziţia 119 în clasamentul efectuat în raportul Doing Business a pierdut din avantajele comparative dobândite anterior la acest capitol, şi aceasta în pofida politicilor publice de simplificare şi dereglementare din această ţară.
Grafic nr. 5.1.9. Poziţia ţărilor în funcţie de indicatorul protecţia investitorilor, în anul 2009

Si

M ol

Bu

Sl

U

R

do

a.

va

ia

29

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Sursa: Doing Business Report, Banca Mondială, 2010

România se află pe ultimele poziţii (149) în clasamentul comparativ al ţărilor din ECE la capitolul „Plata impozitelor” corespunzător cu graficul 5.1.10. de mai jos.
Grafic nr. 5.1.10. Poziţia ţărilor în funcţie de indicatorul „plata impozitelor”, în anul 2009

Sursa: Doing Business Report, Banca Mondială, 2010

România ocupă locul 46 privind comerţul exterior, având o poziţie mai bună decât alte state din ECE.
Grafic nr. 5.1.11. Poziţia ţărilor în funcţie de indicatorul „comerţul exterior”, în anul 2009

Sursa: Doing Business Report, Banca Mondială, 2010

Sub aspectul indicatorului „executarea contractelor”, România se află pe locul 55 din 183, reliefat şi în graficul 5.1.12., o poziţie deloc de neglijat având în vedere doar cei 20 de ani de maturitate a sectorului de afaceri privat, competiţia acerbă dintre state pentru liberalizarea, democratizarea pieţelor şi atragerea capitalului străin în economiile lor.
Grafic nr. 5.1.12. Poziţia ţărilor în funcţie de indicatorul „executarea contractelor”, în anul 2009

Sursa: Doing Business Report, Banca Mondială, 2010

30

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

În schimb, România ocupă locul 91 în cazul închiderii unei afaceri, fapt ilustrat grafic prin graficul de mai jos, care scoate în evidenţă faptul că prin această poziţie România se află în urma celorlalte ţări din ECE, cu excepţia Republicii Cehe a cărei poziţie este inferioară României la acest capitol ce caracterizează mediul de afaceri din perspectiva raportului Doing Business al Băncii Mondiale. De altfel, prin compararea poziţiei ocupate de România la indicatorul „intrarea în afaceri” şi, respectiv a celei de la indicatorul „ieşirea din afaceri” atât în 2009, cât şi în dinamica pe cei doi ani furnizată de rapoartele succesive întocmite de Banca Mondială, se trage concluzia că în România intrarea pe piaţă este mai uşoară, simplificată, accesibilă şi mai puţin costisitoare decât ieşirea, ceea ce poate antrena efecte negative asupra evoluţiilor din mediul de afaceri românesc. Această constatare conduce către necesitatea promovării, în perspectiva imediată a unor studii proprii mai aprofundate, iar pe termen mediu a unor măsuri de intervenţie în ceea ce priveşte barierele administrative şi financiare la închiderea unor afaceri atât pe bază voluntară a investitorilor, cât şi ca urmare a insolvenţei, managementului fraudulos etc., şi ieşirea de pe piaţă a operatorilor economici a căror afaceri nu pot fi restructurate şi redresate.
Grafic nr. 5.1.13. Poziţia ţărilor în funcţie de indicatorul „închiderea unei afaceri”, în anul 2009

Sursa: Doing Business Report, Banca Mondială, 2010

Concluzii: În scopul îmbunătăţirii şi dezvoltării mediului de afaceri, România a fost constant preocupată în decursul ultimilor ani de crearea unui cadru cât mai atractiv pentru investitorii străini şi investiţiile străine directe în economie;    Astfel, au fost elaborate o serie de direcţii de acţiune de către Guvern pentru a susţine mediul de afaceri, IMM-urile, concurenţa şi protecţia consumatorilor; România ocupa în anul 2009 locul 55 din cele 183 de state analizate; Pe fondul crizei mondiale care a afectat România, ţara noastră a pierdut 10 poziţii în clasamentul general al ţărilor privind uşurinţa de a face afaceri, respectiv de la poziţia 45 pe care o ocupa în anul 2008, la 55 în 2009; Conform aceleiaşi surse România ocupă o poziţie bună în clasamentul mondial în privinţa accesului la creditare, comerţului exterior şi protecţiei investitorilor; Modificări semnificative de poziţii ale României în clasamentul mondial al Băncii Mondiale se pot observa nu numai pe total mediu de afaceri, dar şi la o serie de indicatori din setul utilizat, dintre care se reţine că a pierdut poziţia 30 deţinută în 2008, acum clasându-se pe locul 42 în privinţa deschiderii unei afaceri. Totuşi, având în vedere că este un clasament mondial, poziţia 42 deţinută de România la acest capitol este o justificare a demersurilor pe linie de reglementari, consolidare instituţională şi de proceduri administrative simplificate adoptate în decursul ultimilor ani, de ex. aprobarea tacită, declaraţia pe proprie răspundere privind conformitatea, parţial principiul „one stop shop” la obţinerea unora dintre autorizaţiile de funcţionare, precum şi servicii publice de sprijin pe linie informaţională etc.; În România se întâmpină dificultăţi la: plata taxelor, impozitelor şi diferitelor contribuţii către bugetul de stat şi cele locale, condiţiile de angajare sunt restrictive
31

 

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

iar mobilitatea scăzută. Flexisecuritatea este unul din punctele slabe ale pieţei muncii din România;  În România intrarea pe piaţă este mai uşoară, decât ieşirea din afaceri; Procedurile de intrare s-au simplificat continuu, deşi încă procedura de înregistrare online şi sistemul one stop shop nu sunt funcţionale; Intrarea în afaceri este mai puţin costisitoare decât ieşirea, ceea ce poate antrena efecte negative asupra evoluţiilor din mediul de afaceri românesc, care se pot răsfrânge şi asupra atractivităţii pentru capitalurile din afara ţării; Disciplina în executarea contractelor a fost puternic deteriorată în anul 2009, urmare a dificultăţilor financiare şi a extinderii fenomenului de neplată sau acumularea de întârzieri mari la plata către creditorii fără garanţii; Necesitatea promovării, în perspectivă imediată, a unor studii proprii mai aprofundate, iar pe termen mediu a unor măsuri de intervenţie în ceea ce priveşte barierele administrative şi financiare la închiderea unor afaceri.

5.2. Analiza poziţiei României funcţie de Indexul privind Libertatea Economică elaborat de Fundaţia Heritage din SUA. Fundaţia Heritage a fost înfiinţată în anul 1973 şi este o instituţie educaţională şi de cercetare, de tip think tank, a cărei misiune asumată este să formuleze şi să promoveze politici publice conservatoare fundamentate pe principiile: liberei iniţiative, a intervenţiei limitate a statului în economie, libertăţii individuale, valorilor tradiţionale americane şi apărării puternice a interesului naţional. Încă din 1995 această organizaţie desfăşoară anual o cercetare globală care măsoară Indexul Libertăţii Economice în statele lumii. Conform cu rezultatele acestui studiu, ediţia 2010, România este a 63-a ţară din lume din punctul de vedere al libertăţii economice, şi pe locul 28 din Europa. În urma analizei Heritage, România a obţinut un index de 64,2 puncte, peste media globală. În urma comparaţiei cu primele ţări din Europa, în funcţie de fiecare indicator al Libertăţii Economice, România deţine punctaje ridicate pentru: libertatea comerţului, libertatea fiscală, cheltuielile guvernamentale, iar punctaje semnificativ mai mici comparativ cu cele mai performante state din Europa a obţinut în cazul: drepturilor de proprietate şi a libertăţii faţă de corupţie, în aceste domenii fiind necesare soluţii pentru dezvoltare. Rezultatele studiului condus de Fundaţia Heritage arată că economia României se îndreaptă spre atingerea unui indice de mai mare libertate economică. Cadrul antreprenorial a devenit mai bine focalizat, mai eficient, iar sistemul de taxe şi impozite a devenit mai competitiv, menţinându-se chiar pe contextul crizei economice cota fixă de impozitare de 16% atât în cazul persoanelor fizice, cât şi al celor juridice. Alte reforme structurale vizează privatizarea în sectorul bancar, reducerea cheltuielilor salariale din sectorul public, precum şi reforma taxelor şi impozitelor. Pe de altă parte, România se află în urma altor state din regiune, în legătură cu profunzimea reformelor structurale, confruntându-se cu dificultăţi instituţionale asupra libertăţii economice ca rezultat al corupţiei crescute, o piaţă rigidă a forţei de muncă ce limitează mobilitatea pe piaţa muncii şi creşterea locurilor de muncă. Chiar dacă România a făcut progrese în lupta împotriva corupţiei, mediul juridic rămâne încă vulnerabil schimbărilor politice. Comparaţie cu media primelor 10 state din Europa.
32

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Grafic nr. 5.2.1 Indexul Libertăţii Economice

Sursa: Heritage Foundation, 2010

Cu toate progresele înregistrate de România, totuşi clasamentul statelor în funcţie de Indexul Libertăţii Economice scoate în evidenţă menţinerea unui ecart substanţial la indicatorii grupaţi în partea stângă a graficului 5.2.2. Indexul Libertăţii Economice la ultima sa actualizare evidenţiază faptul că libertatea economică a fost afectată în numeroase state ale lumii de criza financiară şi economică care a debutat în a doua parte a anului 2008 în SUA şi s-a propagat cu rapiditate la scară globală. Cu toate acestea, conform acestui studiu România nu se află nici pe lista celor care au pierdut cel mai mult din libertatea economică, nici a celor care au câştigat în termeni de libertăţi economice în contextul crizei, cum ar fi SUA care e listată printre perdanţii de scor (-2,7 puncte din scor), sau Polonia care este enumerată printre cei care au câştigat 2,9 puncte2, ceea ce indică, în cazul ţării noastre, o anume sustenabilitate a libertăţilor economice în mediul economic şi de afaceri. De altfel, referitor la libertatea afacerilor rezultatele studiului conduc la concluzia că s-a îmbunătăţit, câteodată chiar semnificativ, într-un număr de 52 de ţări chiar în contextul incert adus de criza economică.

2

Source: Miller and Holmes, 2010 Index of Economic Freedom at www.heritage.org/index. 33

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Grafic nr. 5.2.2 Clasamentul la nivel global, în funcţie de ILE, 2010

Indexul Libertatii Economice  2010  Clasament la nivel global
Hong Kong Singapore Australia Noua Zeelanda Irlanda Elvetia Canada Statele Unite Danemarca Chile Romania 
Sursa: Indexul Libertăţii Economice, ediţia 2010

90 86 83 82 81 81 80 78 78 77 64

Atât reprezentarea grafică de la 5.2.2., cât şi rezultatele din studiile anilor anteriori subliniază că în vârful ierarhiei, de un timp îndelungat, se înscriu Hong Kong şi Singapore, în timp ce din Uniunea Europeană doar Irlanda şi Danemarca se regăsesc printre campionii mondiali. România, cu cele 64 de puncte dintr-un total de 100, se află pe poziţia 63. De menţionat că nicio ţară din lume nu atinge scorul maxim de 100 puncte, posibil a fi atribuit conform acestei metodologii de cercetare.
Grafic nr. 5.2.3 Clasamentul Statelor din Europa în funcţie de ILE

Indexul Libertatii  Economice  2010  Clasamentul in Europa
Irlanda Elvetia Danemarca Marea Britanie Luxemburg Olanda Estonia  Finlanda Islanda Suedia Romania  64 81 81 78 76 75 75 75 74 74 72

Sursa: Indexul Libertăţii Economice, Heritage Foundation, 2010

Într-o analiză comparativă alături de ţări din Europa, cum se poate observa din graficul 5.2.3. pe România o despart 17 puncte de cele mai bine plasate ţări, respectiv Irlanda şi Elveţia şi doar 8 puncte faţă de Suedia, ecart care evidenţiază progresul înregistrat de România din perspectiva acestui index.

34

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

În Anexa 5 Indexul Libertăţii Economice, situaţie de detaliu, este prezentat un clasament al ţărilor din Europa în funcţie de fiecare dintre indicatorii folosiţi în realizarea studiului Indexul Libertăţii Economice şi, pentru comparaţie, poziţia pe care o deţine România la fiecare dintre aceşti indicatori din cuprinsul ILE. Astfel, interpretarea datelor din cuprinsul anexei conduce către următoarele caracteristici specifice României şi anume: Libertatea afacerilor: 72,5 Libertatea generală de a începe, demara şi închide o afacere este relativ bine protejată. Lansarea unei afaceri durează 10 zile, în comparaţie cu media la nivel global de 35 zile. Obţinerea unei licenţe pentru desfăşurarea activităţilor implică o perioadă de timp asemănătoare, comparativ cu media mondială de 18 zile. Totuşi, închiderea unei afaceri poate să fie un proces costisitor şi de lungă durată. Libertatea comerţului: 87,5 Politicile României privind comerţul sunt asemănătoare cu cele din alte ţări membre ale UE. Tariful mediu în Uniunea Europeană a fost de 1,3% în 2008. Cu toate acestea, Uniunea Europeană impune tarife înalte pentru bunurile agricole şi pentru cele produse intern. Barierele non-financiare din Uniunea Europeana şi România includ subvenţii în agricultură, restricţii de import, interdicţii pentru unele produse şi servicii, restricţii de acces pe piaţă în anumite sectoare, reglementări şi standarde lipsite de transparenţă şi restrictive, precum şi reglementări inconsistente privind administrarea vamală. Libertatea fiscală: 85,8 România deţine nivele constante şi relativ scăzute ale taxelor, impozitul pe venitul global şi pe profitul brut al companiilor fiind de 16%. În ultimul an, venitul la bugetul de stat şi bugetele locale ca urmare a colectării taxelor şi impozitelor a fost de 30,1% din PIB. Cheltuieli guvernamentale: 59,8 În schimb, cheltuielile guvernamentale totale sunt destul de ridicate. Conform acestui studiu, în ultimul an acestea au ajuns la 36,6% din PIB. Cheltuielile au crescut substanţial în primul rând datorită campaniei electorale la sfârşitul anului 2008. De asemenea, procesul de privatizare a companiilor mari s-a desfăşurat cu greutate. Libertatea monetară: 73,3 Inflaţia a fost relativ mare, atingând nivelul de 7% între 2006 şi 2008. Ca şi participant la politicile Uniunii Europene din domeniul agriculturii, Guvernul a acordat subvenţii în agricultură, susţinând preţul produselor agricole. Libertatea investiţiilor: 75 Investiţiile străine şi locale au beneficiat de un tratament egal, din punct de vedere juridic. Impedimentele pentru investiţii pot fi puse pe seama impredictibilităţii judiciare şi legislative, schimbărilor frecvente în legislaţie, precum şi proceselor birocratice netransparente şi anevoioase. Plăţile, tranzacţiile de capital şi transferurile sunt supuse unor reglementări şi restricţii. Cetăţenii UE pot deţine teren, iar investitorii străini pot cumpăra terenuri non-agricole necesare activităţilor de afaceri. Libertatea financiară: 50 Reglementările financiare în România sunt în mare parte la nivelul standardelor internaţionale.

35

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Reformele semnificative de la sfârşitul anilor 1990 au inclus privatizarea mai multor bănci de stat. Sistemul bancar este destul de stabil şi sigur. Băncile care au proprietari străini reprezintă aproape 90% din totalul activelor. De la privatizarea Băncii Comerciale Române în 2006, piaţa creditelor imobiliare în România a fost aproape în totalitate de tip privat. Cu toate acestea, rata de intermediere financiară în România rămâne una dintre cele mai scăzute din regiune, iar pieţele de capital sunt subdezvoltate în raport cu potenţialul economiei şi cerinţele de finanţare. Drepturi de proprietate: 40 Investitorii şi-au exprimat îngrijorarea asupra schimbărilor imprevizibile din legislaţie. Sistemul juridic este afectat de corupţie, ineficienţă şi supraîncărcare, respectiv volum de muncă excesiv. România a aderat la convenţii internaţionale privind drepturile de proprietate intelectuală, totuşi reglementările legislative privind protejarea patentelor, mărcilor sau drepturilor de copyright sunt în continuare nesatisfăcătoare. Libertatea faţă de corupţie: 38 Corupţia este foarte răspândită, România fiind pe locul 70 din 179 de ţări conform Indexului de percepţie privind corupţia, realizat de Transparency International. Strategia guvernului împotriva corupţiei care include îmbunătăţirea legilor şi procedurilor care combat spălarea de bani şi evaziunea fiscală a avut un succes relativ. Intrarea în Uniunea Europeană a reprezentat un câştig în lupta împotriva corupţiei. Totuşi, investitorii străini sunt în continuare nemulţumiţi în privinţa corupţiei la nivel guvernamental şi în mediul de afaceri. Libertatea muncii: 60,4 În România, reglementările privind legislaţia muncii sunt în continuare rigide. Costurile de angajare, în afara cheltuielilor salariale, sunt ridicate, iar concedierea unui angajat este dificilă. Reglementările privind programul de muncă nu sunt flexibile. Mobilitatea pe piaţa forţei de muncă nu este încurajată şi se loveşte de o serie de bariere de infrastructură a locuirii, educaţionale dar şi de natură culturală.

Concluzii Conform studiului elaborat de Fundaţia Heritage privind libertatea economică, România este a 63-a ţară la nivel mondial şi a 28-a pe plan european, obţinând un scor la acest index de 64,2 puncte, ceea ce o situează peste media globală. În contextul acestui studiu libertatea economică este definită ca dreptul fundamental al indivizilor de a-şi controla propria muncă şi proprietate. România se îndreaptă spre o mai mare libertate economică prin măsuri ce privesc privatizarea sectorului bancar sau reforma taxelor şi impozitelor. Însă, România se află în urma altor state în ceea ce priveşte piaţa forţei de muncă care se dovedeşte a fi rigidă sau în privinţa mediului juridic vulnerabil la schimbările politice.  Libertatea generală de a începe, demara şi închide o afacere este relativ bine protejată. Lansarea unei afaceri durează 10 zile, în comparaţie cu media la nivel global de 35 zile; Politicile României privind comerţul sunt asemănătoare cu cele din alte ţări membre ale UE; România deţine nivele constante şi relativ scăzute ale taxelor, impozitul pe venitul global şi pe profitul brut al companiilor fiind de 16%. În ultimul an, venitul la bugetul de stat şi bugetele locale ca urmare a colectării taxelor şi impozitelor a fost de 30,1% din PIB;

 

36

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

   

Cheltuielile guvernamentale totale sunt ridicate; Inflaţia a fost relativ mare, atingând nivelul de 7% între 2006 şi 2008 dar sub control; Investiţiile străine şi locale au beneficiat de un tratament egal; Impedimentele pentru investiţii pot fi puse pe seama impredictibilităţii judiciare şi legislative, schimbărilor frecvente în legislaţie, precum şi proceselor birocratice netransparente şi anevoioase; Reglementările financiare în România sunt în mare parte la nivelul standardelor internaţionale; Corupţia este foarte răspândită, România fiind pe locul 70 din 179 de ţări conform Indexului de percepţie privind corupţia, realizat de Transparency International; Sistemul juridic este afectat de corupţie, ineficienţă şi supraîncărcare; Intrarea în Uniunea Europeană a reprezentat un câştig în lupta împotriva corupţiei; Reglementările privind legislaţia muncii sunt în continuare rigide. Costurile de angajare, în afara cheltuielilor salariale, sunt ridicate, iar concedierea unui angajat este dificilă.

    

5.3. Analiza poziţiei României în funcţie de Indexul Competitivităţii Globale realizat de Global Competiveness Network din cadrul Forumului Economic Mondial. Raportul Competitivităţii Globale (Global Competitiveness Report )
Schema nr. 5.3.1.

Cerinţe de bază  Instituţii  Infrastructură  Stabilitate macroeconomică  Sănătatea şi educaţia primară

Economii bazate pe factorii de producţie

Creşterea eficienţei  Educaţie superioară şi training  Eficienţa pieţei de produse  Eficienţa pieţei de muncă  Complexitatea pieţei financiare  Pregătirea tehnologică  Dimensiunea pieţei

Economii bazate pe eficienţă

Inovaţie şi complexitate  Complexitatea afacerilor  Inovaţia
Sursa: Indexul Competitivităţii Globale, 2009, FEM

Economii bazate pe inovaţie

Schema 5.3.1. care stă la baza fundamentării Indexului Competitivităţii Globale (ICG) arată că în primele etape de dezvoltare, economia statelor se bazează pe factorii de producţie (factor-driven), iar ţările sunt competitive în funcţie de resursele de care dispun: forţă de muncă necalificată şi resurse naturale. Companiile sunt competitive în baza preţurilor, vând produse de bază sau mărfuri, iar productivitatea scăzută se reflectă şi asupra salariilor scăzute.
37

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Menţinerea competitivităţii în acest stadiu de dezvoltare implică, în primul rând, buna funcţionare a instituţiilor publice şi private, o infrastructură dezvoltată, un cadru macroeconomic stabil, precum şi o forţă de muncă sănătoasă şi cu cel puţin un nivel de bază al educaţiei. Odată cu creşterea salariilor în urma dezvoltării, ţările trec într-un alt stadiu de dezvoltare economică şi atunci este necesar un proces de producţie mai eficient şi o calitate mai mare a produselor. În acest stadiu, competitivitatea se bazează pe un nivel de educaţie mai ridicat, training, o piaţă de produse mai eficientă, pe piaţa forţei de muncă, pieţe financiare mai complexe, existenţa economiei de scală şi abilitatea de a implementa noi tehnologii. În final, ţările trec în stadiul economiei bazate pe inovaţie, îşi permit susţinerea unor salarii mai mari, un standard de viaţă ridicat doar dacă afacerile demarate sunt competitive prin produse noi şi originale. La acest nivel, companiile concurează prin inovaţie, prin dezvoltarea de produse noi şi diversificate utilizând cele mai complexe sisteme de afaceri. Din perspectiva acestui studiu România se încadrează astfel în profilul economiilor conduse de orientarea către eficienţă, corespunzător unui nivel mediu de dezvoltare.
Tabel nr. 5.3.a. Poziţia României în funcţie de ICG 2009-2010

Ţara Elveţia Statele Unite Singapore Suedia Danemarca Finlanda Germania Japonia Canada Olanda Hong Kong SAR Taiwan, China Marea Britanie Norvegia Australia Franţa Austria Belgia Coreea Noua Zeelandă România
Sursa: Indexul Competitivităţii Globale, FEM, 2009

Clasament 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 64

Scor 5.60 5.59 5.55 5.51 5.46 5.43 5.37 5.37 5.33 5.32 5.22 5.20 5.19 5.17 5.15 5.13 5.13 5.09 5.00 4.98 4.11

După cum se poate observa din tabelul 5.3.a România se situează pe poziţia 64 dintre cele 133 state care fac obiectul analizei, 1,5 puncte despărţind-o de cea mai bine plasată ţară, respectiv Elveţia. De altfel, ce se poate de asemenea nota din acest tabel este şi relativa apropiere la nivelul ţărilor care s-au plasat pe primele 20 de poziţii ale clasamentului, fapt subliniat de amplitudinea mică de variaţie a scorului obţinut, practic aproximativ 0,5 puncte desparte Elveţia, cap de listă, de Noua Zeelandă, de pe locul 20 în acest clasament.

38

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

În mod indirect, această subliniere arată că România, în încercarea de a obţine o poziţie mai bună în acest clasament mondial la capitolul indexul competitivităţii globale, trebuie să facă faţă unui mediu foarte strâns concurenţial. De altfel, o situaţie mai detaliată referitoare la România este oferită de datele şi informaţiile structurate în tabelul 5.3.b.
Tabel nr. 5.3.b Situaţia României în funcţie de indicatorii analizaţi grupaţi pe categorii de cerinţe

Indicator Cerinţe de bază Instituţii Infrastructură Stabilitate macroeconomică Sănătate şi Educaţie primară Creşterea eficienţei Educaţie superioară şi training Eficienţa pieţei de bunuri Eficienţa pieţei muncii Complexitatea pieţei financiare Pregătirea tehnologică Dimensiunea pieţei Inovaţie şi complexitate Complexitatea afacerilor Inovaţie

Clasament 86 84 110 75 63 49 52 61 79 56 58 41 75 83 70

Scor 4.1 3.7 2.7 4.6 5.5 4.3 4.3 4.2 4.3 4.4 3.8 4.5 3.4 3.8 3.1

Sursa: Indexul Competitivităţii Globale, FEM, 2009

În raport cu poziţia 63 de ansamblu în clasamentul global funcţie de ICG, România se încadrează astfel în profilul economiilor conduse de orientarea către eficienţă, corespunzător unui nivel mediu de dezvoltare. La analiza de structură pe indicatori şi categorii de cerinţe conforme cu metodologia studiului, tabelul reliefează o serie de caracteristici proprii, şi anume: - poziţia României variază foarte mult, respectiv de la locul 110 din cele 133 la capitolul Infrastructură, până la poziţia 41 în acest clasament în ceea ce priveşte Dimensiunea pieţei, e drept conferită de factorii demografici, geografici, practic de potenţialul pieţei interne; - cel mai mare scor (5,5) este obţinut de România la indicatorul Sănătate şi educaţie primară, scor care o plasează totuşi doar pe poziţia 63 în clasamentul respectiv, în timp ce, cele mai scăzute scoruri calculate sunt la Infrastructură 2,7 urmată de 3,1 pentru Inovaţie. Scorurile mici indică rămânerea în urmă la aceşti indicatori de caracterizare a gradului de competitivitate globală şi explică poziţiile la urma clasamentului, dar şi decalajul pe care România trebuie să-l înlăture în competiţia pentru competitivitate globală; - deşi scorul pentru Stabilitate macroeconomică este mai mare decât scorul mediu de ansamblu al ţării, 4,6 puncte faţă de 4,1 pe total ICG, totuşi acest scor o plasează doar pe poziţia 75. Prin urmare, având în vedere caracteristicile proprii mediului economic şi de afaceri din România, scoase în evidenţă prin intermediul ICG, în efortul său de a-şi mări competitivitatea globală România ar trebui să acţioneze pentru recuperarea decalajului care o separă de statele europene la capitole precum infrastructura fizică de utilităţi publice, dar şi de bază materială pentru afaceri; inovaţia în economie;
39

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

consolidarea capacităţii instituţiilor, pregătirea tehnologică şi complexitatea afacerilor, după cum se arată şi prin graficele următoare.
Grafic nr. 5.3.1 Comparaţie între România şi ţările din Europa

Media primelor 10 state din Europa Romania Institutii 7.0 6.0 5.0 4.0 3.0 2.0 1.0 0.0

Inovatie Complexitatea  afacerilor Dimensiunea pietei

Infrastructura Stabilitate  Macroeconomica Sanatate si Educatie  primara

Pregatirea tehnologica

Educatie superioara si  training Eficienta pietei de  Complexitatea pietei  bunuri financiare Eficienta pietei muncii

Sursa: Indexul Competitivităţii Globale, FEM, 2009

Studiul ICG al FEM a prilejuit derularea unui sondaj de către organizaţia partener, Grupul pentru Economie Aplicată (GEA) în mediul de afaceri românesc pentru identificarea celor mai relevante categorii de probleme cu care se confruntă companiile. De altfel, modelul interviului folosit este aplicat tuturor statelor cuprinse în studiu şi permite diferenţierea categoriilor de factori de dificultate specifici fiecărui mediu de afaceri analizat.
Grafic nr. 5.3.2 Cei mai problematici factori de dificultate pentru mediul de afaceri din România

Sursa: Indexul Competitivităţii Globale, FEM, 2009

40

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Trebuie menţionat că dintr-o listă de 15 factori, respondenţii au fost solicitaţi să indice cinci dintre cei mai problematici factori pentru afaceri în ţara lor şi să îi ierarhizeze de la 1 (cel mai problematic) la 5. Cifrele de la capătul barelor din graficul 5.3.2 indică ponderea răspunsurilor în concordanţă cu ierarhizarea făcută de respondenţi. Referitor la factorii cei mai problematici care obstrucţionează, se poate observa din graficul de mai sus că pe primul loc se situează reglementările de natură fiscală, care generează o anumită incertitudine în mediul de afaceri. România nu a avut o abordare consecventă în domeniul politicii fiscale pe termen lung. Deşi ultimii 10 ani sunt caracterizaţi prin măsuri şi acţiuni orientate către simplificare, accelerarea procedurilor administrative, promovarea investiţiilor străine directe şi alte politici guvernamentale de îmbunătăţire şi dezvoltare a mediului de afaceri, acestea au fost frecvent revizuite, în special în domeniul reglementărilor fiscale şi de procedură fiscală. Cu toate că legislaţia a fost reunită în Codul fiscal şi în Codul de procedură fiscală în anul 2003, această reunire a prevederilor de politică fiscală nu şi-a atins scopul de întărire a predictibilităţii şi a valabilităţii pe termen mediu şi lung a reglementărilor în materie de taxe şi impozite. Sub presiunea unor factori de natură politică sau sub presiunea exercitată de nevoia de surse suplimentare la bugetul de stat ca urmare a crizei economice, Codurile au făcut obiectul unor modificări anuale sau chiar mai frecvente, şi aceasta în pofida principiului nemodificării politicilor fiscale în timpul exerciţiului financiar curent, ceea ce s-a soldat cu impredictibilitate în mediul de afaceri, greutăţi în planificarea financiară a afacerilor şi a condus la percepţia relevată şi prin acest studiu internaţional. Frecventele schimbări şi nesiguranţa legată de acest subiect în zona reglementărilor de natură fiscală sunt sever percepute ca factori de bruiaj mai mari chiar decât nivelul propriu-zis al taxelor şi impozitelor. Accesul la finanţare, birocraţia nefuncţională a instituţiilor guvernamentale, răspândirea corupţiei, insuficienţa infrastructurii necesare pentru afaceri, calificările scăzute ale resurselor umane figurează în lista motivelor de îngrijorare pentru mediul de afaceri, chiar dacă într-o pondere mai redusă. Urmează lipsa de conştiinciozitate a forţei de muncă şi etica muncii, reglementările protecţioniste şi rigide privind relaţiile de muncă, precum şi nivelul scăzut al sănătăţii publice. Instabilitatea guvernamentală care figura printre factorii perturbatori din studiile anilor anteriori se resimte la nivelul percepţiei celor intervievaţi ca fiind restabilită după alegerile din anul 2009, iar controlul criminalităţii nu pare să constituie un factor de risc pentru mediul de afaceri din România.

Concluzii Conform cu ICG România se încadrează astfel în profilul economiilor conduse de orientarea către eficienţă, corespunzător unui nivel mediu de dezvoltare    se situează pe poziţia 64 dintre cele 133 state care fac obiectul analizei, 1,5 puncte despărţind-o de cea mai bine plasată ţară, respectiv Elveţia; în încercarea de a obţine o poziţie mai bună în planul competitivităţii globale România trebuie să facă faţă unui mediu foarte strâns concurenţial; în efortul său de a-şi mări competitivitatea globală România ar trebui să acţioneze pentru recuperarea decalajului care o separă de statele europene la capitole precum infrastructura fizică de utilităţi publice, dar şi de bază materială pentru afaceri; inovaţia în economie; consolidarea capacităţii instituţiilor, pregătirea tehnologică şi complexitatea afacerilor; factorii cei mai problematici care induc dificultăţi în mediul de afaceri sunt: instabilitatea reglementărilor de natură fiscală şi a politicilor publice.

41

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

5.4. Global Entrepreneurship Monitor (studiu de monitorizare a antreprenoriatului la scară globală) Impactul antreprenoriatului diferă în diferitele etape de dezvoltare a unei economii, astfel: 1. Pentru economiile bazate pe factorii de producţie, atingerea cerinţelor de bază reprezintă soluţia cheie pentru generarea de afaceri sustenabile care vor contribui nu doar la activităţile economice locale, ci şi la educarea generaţiilor viitoare. 2. Pentru ţările a căror economie se orientează şi se bazează pe eficienţă, susţinerea economiilor de scală duce la creştere economică şi antreprenorială în ramura tehnologică, creând astfel locuri de muncă. 3. Economiile bazate pe inovaţie stimulează dezvoltarea de noi produse şi inventează în planul proceselor organizatorice, de vânzări, precum şi al aranjamentelor de distribuţie. În conformitate cu Studiul de monitorizare a antreprenoriatului la scara globală, acesta reprezintă un mecanism cheie pentru dezvoltarea economică în fiecare etapă a dezvoltării economice dintre cele trei stabilite prin Indexul Competitivităţii Globale şi preluate şi de acest studiu. De altfel, importanţa condiţiilor economice naţionale pentru dezvoltare, precum şi modul sinergic în care contribuie la imprimarea unui anumit profil economic de dezvoltare sunt redate sintetic în matricea de mai jos.
Cerinţe de bază Economii bazate pe factorii de producţie Economii bazate pe eficienţă Economii bazate pe inovaţie Factor cheie Menţinere Menţinere Stimularea eficienţei Dezvoltare Factor cheie Menţinere Condiţii antreprenoriale Faza incipientă Dezvoltare Factor cheie

Grafic nr. 5.3.3 Evoluţia atitudinilor şi percepţiilor antreprenoriale în funcţie de stadiul de dezvoltare a economiei şi comparaţia cu România

Atitudini si perceptii antreprenoriale
Oportunitati percepute Capacitatea perceputa Frica de esec Intentii antreprenoriale Antreprenoriatul ca si  cariera Statusul inalt asociat Atentia mass media
Sursa: Global Entrepreneurship Monitor, 2008

20% 14% 27%

36% 43% 36% 32% 53%

Economii bazate pe inovatie Economii bazate pe eficienta Romania

53%

5% 6%

19% 56% 58% 71% 64% 70% 67% 45% 47% 62%

42

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Cu toate că atitudinile şi percepţiile faţă de antreprenoriat sunt destul de ridicate, intenţia de implicare în activităţi antreprenoriale rămâne scăzută în multe ţări din Europa, comparativ cu alte surse de venit. Acest fenomen se datorează diferitelor caracteristici naţionale ce fac antreprenoriatul mai puţin atractiv: reglementările administrative asociate cu începerea unei afaceri măsuri legislative privind forţa de muncă ce ar putea descuraja persoanele cu atitudini pozitive faţă de antreprenoriat. Ţările a căror economie se bazează pe factorii de producţie şi cele bazate pe eficienţă, cele cu procente ridicate privind „frica de eşec” deţin procente scăzute privind intenţia antreprenorială. În majoritatea ţărilor, „frica de eşec” este mai scăzută în rândul persoanelor care întrevăd oportunităţi bune pentru începerea unei afaceri. Procentul persoanelor care consideră că în ţara lor începerea unei afaceri reprezintă o opţiune dezirabilă pentru carieră diferă în funcţie de cele 3 stări de dezvoltare economică. În medie, acesta este mai mic în ţările mai dezvoltate şi se explică prin faptul că odată cu creşterea economică apar mai multe oportunităţi de angajare. Un alt indicator descrie statutul social asociat antreprenorilor de succes, respectiv dacă sunt percepuţi sau nu ca şi modele de succes şi de urmat în societate. În medie, oamenii atribuie un statut social mai ridicat doar antreprenorilor de succes.
Grafic nr. 5.3.4 Activităţi antreprenoriale3

Sursa: Global Entrepreneurship Monitor, 2008

Activitatea antreprenorială în faza incipientă (afacerile nou create sau cele având între 3 şi 42 luni) tinde să scadă o dată cu dezvoltarea economică şi de asemenea, în ţările a căror economie este bazată pe inovaţie există un nivel scăzut al antreprenoriatului văzut ca o necesitate. Demararea activităţii antreprenoriale motivată de identificarea raportului dintre activitatea antreprenorială incipientă şi afacerile deja stabile, descreşte o dată cu
3

* Conform cu metodologia GEM: Activitatea antreprenorială incipientă se calculeaăa în funcţie de indicatorii: crearea unei afaceri noi şi deţinerea unei afaceri. ** Motivaţia antreprenorială bazată pe necesitate sau pe oportunitate se calculează ca procent din indicatorul: activitate antreprenorială incipientă 43

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

dezvoltarea economică. Dintre motivele suspendării unei afaceri, majoritatea antreprenorilor au indicat: probleme financiare (un % mai mare în ţările bazate pe eficienţă), lipsa profitului unei afaceri, probleme în obţinerea de finanţare (% mai mici în ţările bazate pe inovaţie care au programe de finanţare mai dezvoltate). De asemenea, au mai fost menţionate: oportunităţile de vânzare, pensionarea sau problemele personale. 5.5. Global Investment Promotion Benchmarking - 2009 Un studiu asupra agenţiilor guvernamentale de promovare a investiţiilor (API), GIPB dezvoltă un cadru de evaluare şi dezvoltare a capacităţii agenţiilor de a furniza informaţii investitorilor străini aflaţi în căutarea oportunităţilor de investiţii. GIPB redă procesul decizional al investitorilor străini atunci când aleg un site de specialitate. Studiul a fost pilotat în 2005 de către Agenţia Multilaterală de Garantare a Investiţiilor, dar prima dată a fost demarat în 2006, acoperind 96 de ţări şi 29 de regiuni. În 2009, GIPB analizează 181 de organizaţii naţionale şi 32 de organizaţii regionale, dezvoltând astfel cel mai comprehensiv studiu de benchmarking în acest sens. Rezultatele ne oferă o perspectivă directă asupra capacităţii de a facilita accesul la informaţie precum şi o perspectivă indirectă asupra eficacităţii fiecărei organizaţii, eficienţa managementului şi înţelegerea pieţei de investiţii străine directe. GIP măsoară abilitatea organizaţiilor IPI de a întâmpina nevoile informaţionale ale investitorilor aflaţi în faza de început a demarării investiţiilor. GIP nu măsoară: ‐ Gradul de competitivitate al ţărilor în privinţa investiţiilor străine directe; ‐ Climatul de afaceri al ţărilor; ‐ Facilitările IPI la nivel de website; ‐ Serviciile IPI pentru investitorii locali sau pentru investitorii străini deja stabiliţi. Studiul se bazează pe evaluarea website-urilor agenţiilor de promovare a investiţiilor de către consultanţi independenţi. Sondaje anterioare au arătat că investitorii străini utilizează website-ul agenţiilor atunci când se află în procesul de selecţie a regiunii în care vor investi. Procentul companiilor care cred că site-ul unei agenţii este cel mai eficient instrument de marketing a crescut la 56% în 2008, de la 34% în 2002. Fiecare agenţie a fost analizată din perspectiva a 2 componente: evaluarea websiteului şi gestionarea cerinţelor investitorilor. Website-urile au obţinut punctaje din perspectiva a 106 întrebări. Prima componentă a studiului s-a realizat prin analiza website-ului, iar a doua pe baza metodologiei „mistery shopping” prin evaluarea gestionării a 2 cerinţe: prima cu privire la o companie producătoare de băuturi, iar a doua la o companie de software. Pentru a înţelege în ce măsură API reuşesc să atingă obiectivul de a-şi promova website-ul, GIP evaluează fiecare site în funcţie de 4 mari caracteristici, fiecare având anumite ponderi în scorul final: 1. Arhitectura informaţiei (10%): layout-ul şi organizarea informaţiei în website şi gradul în care site-ul foloseşte o structură consistentă şi logică care permite utilizatorilor să identifice rapid informaţiile cheie.  Structura accesibilă (10%) – interfaţa paginii principale pe un PC standard şi dacă este necesară folosirea în exces a butoanelor scroll pentru vizualizarea întregii informaţii.  Uşurinţa navigării (70%) – site-ul foloseşte bare de navigare şi este uşor să navighezi de la o pagină la alta.

44

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Funcţionalitatea site-ului (20%): site-ul evidenţiază domeniile cheie, se poate vizualiza într-un format standard, iar link-urile şi informaţia grafică funcţionează. 2. Design (10%): interfaţa generală şi modul de citire a unui website.  Aparenţa: (10%) – felul în care arată site-ul, atracţie şi consistenţă vizuală a paginilor.  Folosirea elementelor grafice (30%): site-ul foloseşte elemente grafice, imagini sau hărţi pentru indicarea infrastructurii în locaţii specifice.  Uşurinţa citirii (60%) – culorile şi fonturile alese facilitează citirea. Mărimea fontului este potrivită, titlurile sunt scurte şi prietenoase pentru utilizator. 3. Conţinut (50%): cât de relevante şi exacte sunt informaţiile despre ţări sau sectoare pentru investitorii străini? Gradul în care un site deţine un conţinut relevant, corect, actual şi uşor de accesat de către potenţialii investitori.  Claritatea scopului (15%) – site-ul specifică pe prima pagina locaţia sa - ca şi destinaţie pentru investiţiile străine, precum şi serviciile IPI pentru investitori.  Informaţii principale (20%) – acumularea de informaţii relevante şi utile pentru afacerile străine.  Informaţii specifice fiecărui sector (35%) – acumularea de informaţii în funcţie de sectoare de afaceri, consistenţa informaţiei în termeni de profunzime şi calitate.  Credibilitatea informaţiei (10%) – folosirea datelor statistice pentru argumentare, indicarea unor surse credibile şi actuale.  Actualitatea informaţiei (10%) – informaţii actuale despre evenimente sau ştiri legate de investiţii  Descărcarea (5%) – opţiunea de a descărca rapoarte sau prezentări din site.  Accesibilitate internaţională (5%) – folosirea limbii engleze şi a altor limbi de circulaţie internaţională iar informaţiile sunt consecvente în fiecare limbă utilizată. 4. Eficacitatea de promovare (30%): în ce măsură website-ul reuşeşte să promoveze locaţia pentru investiţii şi serviciile IPI pentru investitori.  Proeminenţa site-ului (15%): site-ul se poate identifica uşor la căutarea pe internet.  Roluri corporative şi suport (15%): website-ul a stabilit în mod clar rolul organizaţiei şi a serviciilor furnizate, incluzând metode clare de accesare a informaţiilor ulterioare şi suport.  Informaţii de contact (25%) – site-ul furnizează cât mai multe date de contact.  Eficacitatea de promovare (45%) – modul în care site-ul reuşeşte să promoveze locaţia pentru investitori. Cadrul GIP de evaluare a modului de rezolvare a cerinţelor defineşte bunele practici din perspectiva a 4 caracteristici: 5. Disponibilitate şi contact (10%): gradul în care un investitor poate să identifice specialiştii pe care îi pot contacta atunci când au nevoie de mai multe informaţii, precum şi dacă API a fost uşor de contactat din perspectiva unui client. 5.1. Disponibilitatea online (30%) - uşurinţa găsirii website-ului. 5.2.Detaliile de contact (70%) - modul în care pot fi găsite datele de contact de către un potenţial investitor, dacă ele au fost uşor de identificat şi sunt corecte.

45

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

6. Receptivitatea şi rezolvarea cerinţelor (15%): în ce măsură personalul IPI se implică în rezolvarea cerinţelor unui investitor. Uşurinţa cu care un investitor poate comunica cu o agenţie, precum şi abilitatea agenţiei de a se implica întrun mod profesional şi de a furniza informaţiile necesare. 6.1.Gradul de răspuns la email şi telefon (40%) - API deţine sisteme interne de contact, răspunde la cerinţele clienţilor pe website sau prin contact direct. 6.1. Rezolvarea cerinţelor prin email (10%) - modul în care API răspunde la întrebările iniţiale primite prin email; corespondenţa prin email este legată de cerinţele clientului despre proiect şi indică o imagine profesională a agenţiei în faţa clientului. 6.2. Rezolvarea cerinţelor la telefon (10%) - comunicarea de prim nivel este asigurată de angajaţi care se ocupă de cerinţele clienţilor întrun mod competent. 6.3. Competenţă în rezolvarea cerinţelor şi modul de răspuns (40%) – agenţiile au arătat că responsabilii de proiect cunosc cerinţa originală a clientului şi sunt dispuşi şi capabili să aloce timp pentru a răspunde cerinţelor. De asemenea se analizează modul în care responsabilii de proiect administrează cerinţele şi finalizează proiectul conform deadline-ului. 7. Răspunsul (55%): cât de relevant, detaliat sau profesional este răspunsul API la cerinţe specifice. 7.1. Forma răspunsului (5%) – API a furnizat un răspuns final care a fost prezentat în mod clar, de preferat într-un singur document printr-un software adecvat. 7.2. Branding-ul răspunsului (5%) – informaţiile primite au fost consistente şi au format o imagine în faţa clientului. 7.3. Organizarea răspunsului (5%) – răspunsul a inclus o scrisoare de prezentare, o pagină de conţinut, introducere, precum şi alte titluri relevante pentru proiect. 7.4. Calitatea răspunsului (55%) – API a reuşit să răspundă fiecărei probleme a clienţilor şi a oferit răspunsuri specifice nevoilor fiecărui client. 7.5. Credibilitatea răspunsului (10%) – în răspunsul acordat clienţilor s-au folosit date comparative, studii bine documentate sau testimoniale. 7.6. Studii de caz (20%) – API a expus motivul pentru care regiunea lor corespunde cerinţelor clientului. 8. Relaţionarea cu investitorii (20%): acţiunile realizate de API după rezolvarea cerinţelor clienţilor: în ce măsură reuşeşte să transforme interesul unui investitor în acţiune. 8.1. Follow Up (100%) – gradul în care API a urmărit stadiul proiectului clienţilor, după trimiterea informaţiilor cerute, precum şi iniţiativa de a oferi informaţii adiţionale pentru începerea proiectului.

Cele mai bune practici şi bune practici ale agenţiilor de promovare a investiţiilor Un scor mai mare de 81% indică cele bune practici, iar un scor între 61% - 80% indică bune practici. Cele mai bune practici în Indice de ţările din OECD Performanţă Austria 88.6% Danemarca, Copenhaga 83.3% Suedia 82.8%
46

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Germania Canada Scoţia (Marea Britanie) Manchester (Marea Britanie) Marea Britanie Franţa

82.2% 82% 81.8% 81.3% 81.2% 81.1%

Bune practici în ţările din Indice de Europa şi Asia Centrală Performanţă Letonia 80.4% Lituania 73.9% Turcia 73.1% Croaţia 69.7% Cipru 67.9% Serbia 67.4% Moldova 66% Polonia 64.6% Armenia 63.3% Macedonia 63.2% România 61.7% România este reprezentată pentru acest studiu prin Agenţia Română pentru Investiţii Străine www.arisinvest.ro. În urma analizei de website, aceasta a obţinut un scor de 61.7%, situându-se în cadrul modelelor de bune practici. Studiu de caz: Austria, statul cu cea mai bună performanţă. Agenţia Austriacă pentru Afaceri a obţinut în acest studiu cel mai bun punctaj comparativ cu celelalte state. A furnizat de-a lungul timpului servicii foarte bune, deoarece a investit timp şi resurse pentru instruirea personalului, iar la rândul său personalul a depus eforturi în cercetare, expertiză şi dezvoltarea de materiale de interes pentru investitorii străini. Website-ul agenţiei: www.aba.gv.at oferă conţinut disponibil în mai multe limbi şi cel mai important descrieri concise despre fiecare sector, broşurii care pot fi descărcate împreună cu informaţii cheie despre diferite domenii de interes pentru investitori. Secţiunea de <informaţii cheie> furnizează statistici comparative care duc la creşterea credibilităţii Austriei, ca ţară potrivită pentru investiţii străine. Administrarea cerinţelor vizitatorilor a fost excelentă, dar nu pentru că a furnizat cele mai bune răspunsuri, ci pentru că personalul a fost foarte bun la capitolul management de proiect, a răspuns rapid la cerinţe, a reuşit să rezolve cerinţe la telefon, furnizând informaţiile cheie. Comparativ cu alte agenţii, Agenţia austriacă a demonstrat excelente servicii de relaţii cu publicul (customer care). Una dintre puţinele agenţii care verifică dacă răspunsul a fost primit, dacă investitorul a primit informaţiile necesare şi dacă mai existau informaţii pe care ar fi putut să le ofere. Agenţia austriacă a fost cea mai performantă pentru că a oferit potenţialilor investitori servicii de valoare.
Concluzii Deşi atitudinile faţă de antreprenoriat sunt pozitive, totuşi intenţia de demarare a unei afaceri rămâne scăzută în multe ţări din Europa. Acest fapt se datorează reglementărilor administrative ce privesc începerea unei afaceri şi a ceea ce se numeşte „frica de eşec”;
47

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

“Frica de eşec“ este mai scăzută în rândul persoanelor ce sunt în măsură sa întrevadă oportunităţi; Cu toate acestea, activitatea antreprenorială tinde să scadă odată cu dezvoltarea economică, ceea ce conduce la slăbirea iniţiativei private în domeniul economic, cu repercusiuni pe termen lung asupra competitivităţii economiei în ansamblul său. În economiile orientate către inovaţie spiritul antreprenorial scade datorită oportunităţilor de angajare mai mari.

48

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

6. Capitol 4. Bune practici internaţionale pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea mediului de afaceri
Agenda Lisabona a fost cel mai important proiect european de dezvoltare, reprezentând reflectarea gândirii strategice pentru economie şi societate la nivel comunitar, alături de Strategia de Dezvoltare Durabilă (Göteborg). Gândită iniţial pentru a ajuta Europa să devină „cea mai competitivă economie bazată pe cunoaştere” până în 2010, Agenda Lisabona a suferit în martie 2005, la jumătatea perioadei de implementare, o revizuire prin care accentul a fost mutat pe creşterea economică bazată pe progres tehnologic şi pe ocuparea forţei de muncă. Totodată, Comisia Europeană şi Consiliul au identificat un set de indicatori de monitorizare a progresului, dintre care 14 reprezintă o listă scurtă de indicatori cheie pentru Lisabona/Göteborg, împărţiţi în şase grupe reprezentative: context economic, ocuparea forţei de muncă, inovare şi cercetare, reformă economică, coeziune socială şi mediul înconjurător. Începând cu anul 2009, UE a fost preocupată de pregătirea unor documente de planificare strategică pentru următorul orizont de timp. Astfel, a apărut documentul cunoscut deja sub numele Strategia 2020. În acest context Strategia 2020 a devenit un reper european pe termen lung pentru Strategia guvernamentală de îmbunătăţire şi dezvoltare a mediului de afaceri din România Ţările membre s-au antrenat în procesul participativ de definire a viitoarei strategii la nivelul Uniunii iar, pe de altă parte, au continuat acest proces de planificare strategică la nivel de ţară. România îşi înscrie eforturile pe linia acestor preocupări. Strategia europeană pentru următorii 10 ani apare pe fondul crizei economice profunde şi a intensificării provocărilor pe termen lung, precum globalizarea, presiunea asupra utilizării resurselor şi îmbătrânirea populaţiei. Strategia se doreşte a fi o soluţie pentru ieşirea din actuala criză, prin acţiuni la nivel comunitar ajungându-se la transformarea UE într-o economie - a secolului XXI inteligentă, sustenabilă şi incluzivă, care să conducă la creşterea ocupării pe piaţa muncii, a productivităţii şi a coeziunii economice, sociale şi teritoriale. Strategia pentru Europa la orizontul anilor 2020 vizează creşterea inteligentă, sustenabilă şi incluzivă – abordând trei priorităţi interconectate, care îşi propun să definească viziunea comunitară asupra economiei sociale de piaţă pentru secolul XXI, respectiv: 1. creştere inteligentă 4 : dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere şi inovare; 2. creştere sustenabilă 5 : promovarea unei economii mai ecologice şi mai competitive, care să utilizeze mai eficient resursele; 3. creştere incluzivă6: promovarea unei economii cu grad înalt de ocupare, care să genereze coeziune socială şi teritorială.
Creşterea inteligentă presupune consolidarea cunoaşterii şi inovării ca motoare ale creşterii economice viitoare. Acest lucru necesită: îmbunătăţirea calităţii educaţiei, consolidarea performanţelor Uniunii în materie de cercetare, promovarea inovării şi transferului de cunoaştere în UE, utilizarea deplină a TIC, asigurarea că ideile inovatoare pot fi transformate în produse şi servicii noi care generează creştere economică, locuri de muncă de calitate, susţinerea abordării provocărilor la nivel european şi global. 5 Creşterea sustenabilă înseamnă realizarea unei economii bazate pe o utilizare eficientă a resurselor sustenabile şi competitive, exploatând poziţia Europei de lider în cursa pentru dezvoltarea de tehnologii mai ecologice şi mai curate, îmbunătăţirea utilizării resurselor, accelerarea răspândirii reţelelor inteligente si de anvergură, precum şi pentru consolidarea avantajelor competitive ale întreprinderilor europene, în special în domeniul producţiei şi în sectorul IMM-urilor. 6 Creşterea incluzivă presupune dezvoltarea competenţelor cetăţenilor, prin asigurarea unui nivel ridicat al ocupării forţei de muncă, investirea în competenţe, combaterea sărăciei şi modernizarea pieţelor forţei de muncă, formare profesională, precum şi prin modernizarea sistemelor de protecţie 49
4

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere şi inovare. Ţintele pentru anul 2020 vor putea fi atinse numai într-un Spaţiu European al Cercetării eficient, eficace şi cu finanţare adecvată. Politicile educaţionale (inclusiv cele de promovare a învăţării pe tot parcursul vieţii şi a educaţiei informale şi non-formale) vor trebui reformate. Sistemele de educaţie necesită modernizări la toate nivelurile, astfel încât randamentul lor să crească şi să conducă la o mai mare mobilitate educaţională şi profesională. Trebuie întreprinse măsuri în vederea creării unei veritabile pieţe unice on-line, bazate pe internet de bandă largă, pentru ca beneficiile economiei digitale să fie folosite la potenţialul lor maxim. Iniţiativele din cadrul acestei priorităţi vor aparţine atât Uniunii, cât şi statelor membre şi regiunilor. Dezvoltarea unei economii sustenabile şi competitive. Noua economie a UE va trebui să facă faţă constrângerilor impuse de creşterea preţurilor la energie, de concurenţa tot mai mare pentru resurse şi pieţe, dar şi cerinţelor pentru un nivel scăzut al emisiilor de carbon. În acest scop, sunt necesare folosirea adecvată şi eficientă a materiilor prime, precum şi creşterea productivităţii muncii, prin reducerea presiunii asupra resurselor. Politica industrială trebuie să aibă o nouă abordare prin punerea accentului pe sustenabilitate, restructurare, inovare, dezvoltarea spiritului antreprenorial şi noi competenţe, astfel încât să poată contribui efectiv la creşterea economică şi crearea de locuri de muncă. Promovarea unei economii cu grad înalt de ocupare, care să genereze coeziune socială, economică şi teritorială. Beneficiile economiei bazate pe cunoaştere depind de contribuţia directă a forţei de muncă, ale cărei competenţe constituie un element central pentru creşterea economică europeană. Acţiunile subsumate acestei priorităţi vizează modernizarea şi consolidarea sistemelor de protecţie socială şi a celor de educaţie şi formare profesională în scopul reducerii şomajului, creşterii participării la piaţa muncii şi a gradului de responsabilitate socială corporativă a comunităţii de afaceri. De asemenea, în scopul implementării acestei priorităţi, este foarte importantă asigurarea accesului la facilităţile de creştere a copilului şi la asistenţă pentru persoanele aflate în întreţinere. În următorul deceniu, flexisecuritatea va ocupa un loc important în cadrul politicilor UE, fiind instrumentul care răspunde cel mai bine provocărilor impuse de locurile de muncă ce necesită competenţe noi. La rândul său, mobilitatea ocupaţională trebuie să contribuie la o mai bună corelare a cererii şi ofertei pe piaţa muncii, dar şi la asigurarea necesarului de noi competenţe recunoscute. Eforturi majore trebuie depuse pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale şi reducerea inechităţilor privind accesul la sistemele de sănătate. În aceeaşi măsură, este foarte importantă capacitatea statelor membre de a face faţă provocării generate de fenomenul îmbătrânirii populaţiei. Pentru orizontul de timp 2020, se propune un set de cinci ţinte-cheie: Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de 20-64 ani trebuie să crească de la nivelul actual de 69%, la cel puţin 75%; Nivelul investiţiilor în cercetare şi dezvoltare trebuie să atingă 3% din PIB-ul UE; Atingerea obiectivului „20/20/20” (sau 30/20/20, în cazul respectării anumitor condiţii) referitor la schimbările climatice şi energie; Rata părăsirii timpurii a şcolii să ajungă sub 10%, iar ponderea populaţiei tinere care va fi absolvit învăţământul terţiar să fie de cel puţin 40%;

socială, în scopul construirii unei societăţi coezive şi sprijinirii cetăţenilor în anticiparea şi gestionarea schimbărilor. 50

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

-

Numărul persoanelor aflate în risc de sărăcie trebuie redus cu 20 de milioane.

Comisia Europeană propune ca aceste ţinte-cheie interdependente să fie transpuse de către Statele Membre în ţinte naţionale specifice şi linii de acţiune, cu luarea în considerare, desigur, a situaţiei economice proprii fiecărui Stat Membru. De remarcat este faptul că atingerea acestor ţinte depinde de asigurarea unui puternic spirit coordonator/leadership, de existenţa unui angajament politic ferm, precum şi a unui mecanism eficient de implementare atât la nivelul UE, cât şi al Statelor Membre. Pentru garantarea implementării cu succes şi la termen a strategiei EUROPA 2020, Comisia anunţă un set de 7 iniţiative-fanion 7 (flagship initiatives) care vizează: inovarea, educaţia, societatea digitală, schimbările climatice şi energie, competitivitatea, ocuparea forţei de muncă şi formarea de competenţe, combaterea sărăciei. Concomitent, Comisia intenţionează să consolideze toate politicile comunitare, actele legislative, o serie de instrumente-cheie (piaţa internă, politica industrială, agenda economică externă a UE), precum şi instrumentele financiare, în scopul concentrării asupra implementării obiectivelor strategiei EUROPA 2020. Mai mult, urmărirea obiectivelor noii strategii trebuie să se bazeze pe o strategie credibilă de ieşire din criză, în ceea ce priveşte politicile bugetare şi monetare, dar şi pe sprijinul direct acordat de către guverne sectorului economic, în special sectorului financiar. Consolidarea coordonării politicilor economice, îndeosebi în cadrul zonei euro, va fi de natură să asigure ieşirea cu succes din criză. În privinţa cadrului de guvernare, strategia EUROPA 2020 are nevoie de obiective clar definite şi măsurabile, pentru evaluarea corectă a progreselor. De aceea, strategia va fi organizată pe o abordare tematică şi pe o monitorizare de ţară mult mai precisă. În acest context, atât evaluarea, cât şi raportarea asupra strategiei EUROPA 2020 (componenta de reforme structurale) şi asupra Pactului de Stabilitate şi Creştere (componenta de macrostabilitate şi finanţe publice) se vor desfăşura simultan. Totodată, se remarcă delimitarea clară a competenţelor diferiţilor actori implicaţi în procesul de implementare a strategiei. Astfel: Consiliul European va avea deplina responsabilitate şi va reprezenta punctul focal al noii strategii; Comisia Europeană va monitoriza progresele în atingerea ţintelor, va facilita schimbul de bune practici în materie de politici; Parlamentul European, co-legislator, va avea rolul cheie în mobilizarea cetăţenilor; Alte părţi interesate şi societatea civilă cum ar fi Comitetul Economic şi Social, precum şi Comitetul Regiunilor, ar trebui implicate mai mult, iar toate Statele Membre ar trebui să dezvolte parteneriate la care să fie asociate parlamentele naţionale, instituţiile regionale şi locale, precum şi partenerii sociali, reprezentanţii societăţii civile, mai ales în procesul de elaborare şi implementare a noii strategii.

7 RepPerm a tradus termenul prin linii de acţiune, dar într-o Decizie a COM publicată în Jurnalul Oficial L 63/ 25, este folosită expresia generică “iniţiativă-fanion”.

51

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

6.1. Cadrul strategic pentru politici publice de susţinere a dezvoltării mediului de afaceri Adoptarea cadrului strategic pentru susţinerea dezvoltării de ansamblu sau a unui anumit sector este o funcţie a aparatului guvernamental şi a celui legislativ din fiecare ţară. Pentru fundamentarea noilor reglementări se porneşte de la dezideratele sociale prezente şi de perspectivă. Proiectele de reglementări se supun spre dezbatere publică de către iniţiator însoţite de o expunere de motive de fundamentare şi analize ex-ante cu privire la impact. Cât priveşte mediul de afaceri din România, după cum s-a văzut şi din analiza comparativă în baza studiilor internaţionale, în ciuda eforturilor continue de îmbunătăţire a cadrului de reglementare, antreprenorii din România încă dau vina pe birocraţia excesivă ca fiind una din îngrădirile majore pentru conducerea unei afaceri, în special pentru aceia care doresc să funcţioneze şi să se dezvolte. În general, reglementarea nu este diferenţiată în conformitate cu mărimea companiei, şi astfel deseori aceasta afectează în mod disproporţionat întreprinderile mici. Uniunea Europeană încurajează autorităţile publice să „gândească în primul rând la scară mică”, atunci când proiectează diferitele tipuri de acte normative pentru a păstra simplitatea reglementărilor, astfel încât conformarea să fie accesibilă tuturor companiilor indiferent de categoria de mărime. Pentru a reduce povara administrativă, o serie de State Membre, printre care şi Ungaria, exemplu pe care-l vom examina în cuprinsul acestui subcapitol, au stabilit excepţii pentru IMM-uri sau au asigurat servicii administrative pentru susţinerea acestora în procesul de conformare legislativă. Totodată, din examinarea practicii internaţionale rezultă că pentru a asigura coerenţa cadrului de reglementare este indicat ca autorităţile guvernamentale cărora le revine sarcina iniţierii de acte normative în sectorul pentru care au responsabilitate, să asigure ancore de susţinere a IMM-urilor în însăşi strategiile guvernamentale adoptate. Pe de altă parte, practica internaţională reliefează că în procesul de adoptare al reglementarilor iniţiatorii pun în mişcare un mecanism de consultare publică la care mediul de afaceri este invitat să se implice încă din faza de formulare. De altfel, implicarea pro-activă este preferabilă implicării reactive. Elaborarea proiectelor de reglementări, în funcţie de importanţa şi complexitatea acestora, reclamă o activitate de documentare şi analiză ştiinţifică, pentru cunoaşterea temeinică a realităţilor economico-sociale, a nevoilor şi priorităţilor la care trebui să răspundă, precum şi a istoricului legislaţiei din acest domeniu. Pentru stabilirea soluţiilor legislative preconizate prin noi reglementări se vor examina şi vor fi avute în vedere reglementările comunitare în materie, precum şi prevederile cuprinse în tratatele, acordurile internaţionale. Pentru alegerea unor soluţii judicioase şi durabile se pot elabora mai multe variante posibile (scenarii), evaluându-se efectele previzibile ale soluţiilor preconizate. Nu în ultimul rând, este necesar schimbul de experienţă şi alinierea la experienţele de bună practică din alte ţări. Din această perspectivă a fost examinată experienţa din Ungaria în materie de elaborare a documentelor strategice. Ungaria a fost mult timp apreciată pe plan internaţional, ca un campion în domeniul dereglementării, al simplificării şi creşterii greutăţii specifice a auto-reglementărilor.

52

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

6.1.1. Planificare strategică - experienţa din Ungaria Analiza experienţei Ungariei reliefează o serie de iniţiative desfăşurate în anii de după aderarea la Uniunea Europeană, eveniment care pentru Ungaria, alături de alte ţări din Europa Centrală şi de Est: Polonia, Republica Cehă, Ţările Baltice, Slovenia, Slovacia şi Malta, s-a produs la 1 Mai 2004. În vederea îmbunătăţirii mediului de afaceri, guvernul maghiar a adoptat mai multe tipuri de documente strategice, şi anume:     Programul pentru un mediu de afaceri prietenos intitulat „In tune with Business”; Strategia pentru dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii în anii 2007-2012; Strategia pe termen mediu privind politica de promovare a cercetării tehnologice şi inovării; Strategia pe termen mediu privind internaţionalizarea economiei Ungariei.

În elaborarea acestor documente strategice s-au avut în vedere două aspecte metodologice, respectiv: i) asigurarea conformităţii cu Programul Cadru de Convergenţă convenit cu Uniunea Europeană; ii) parcurgerea modelului cadru al planificării strategice într-o manieră participativă, prin consultarea comunităţii de afaceri şi a celei de consultanţă pentru dezvoltarea afacerilor. În scopul facilitării diseminării de bune practici din ţări care prezintă similitudini sub aspectul evoluţiei, statusului şi dezvoltării şi, prin urmare, a căror experienţă poate fi relevantă pentru România, se prezintă în mod succint conţinutul acestor documente de politică publică pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea mediului de afaceri în general, şi a unor sectoare, precum cel antreprenorial şi al întreprinderilor mici şi mijlocii, în mod particular. Programul guvernamental „In tune with Business” pentru un mediu de afaceri mai prietenos în Ungaria 8 Acest program a fost propus de către Departamentul pentru Mediul de Afaceri din cadrul Ministerului Economiei și Transportului şi a fost adoptat de către Guvernul Ungariei în aprilie 2007 împreună cu programul de dereglementare. Obiectivul general al programului a vizat reducerea costurilor administrative de conformitate pentru întreprinderi la un nivel de neevitat. Obiectivul programului este aliniat la obiectivul din UE care îşi propune reducerea costurilor administrative de conformitate cu 25% până în anul 2012. Programul a avut la bază premisa costurilor administrative ridicate (aproape duble faţă de media din UE) pentru asigurarea de către companii a conformităţii cu reglementările în vigoare. Aceste costuri au fost estimate a se ridica la aproximativ 4,5-6,7% din PIB-ul Ungariei, în timp ce media în cele 25 de state ale UE la data adoptării acestui program se estima la 3,5% din PIB global al acestora. Programul cuprinde 33 de măsuri, grupate în mai multe categorii, astfel: i. ii.
8

asigurarea transparenţei pieţei şi a competiţiei loiale (guvernanţă corporativă) condiţii financiare operaţionale

“In tune with Business” Programme for a business-friendly environment in Hungary, Ministry of Economy and Transport, Hungary, 2008 53

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

simplificarea înregistrării companiilor şi proceduri de raportare şi administrare fiscală iv. categoria punerii în aplicare a prevederilor privind securitatea şi transpunerea în practică a prevederilor legilor şi altor reglementări v. un număr de măsuri grupate în categoria „alte măsuri” Acestui program i-a fost ataşat un plan de acţiune centrat pe următoarele tipuri de intervenţii, astfel: - Simplificarea regimului declaraţiilor fiscale şi de contribuţii prin consolidarea sistemului de raportare şi plăţi, făcându-se uz de procedurile electronice de declaraţii, raportare şi plată; - Îmbunătăţirea procedurilor administrative prin eliminarea redundanţei şi suprapunerilor în culegere de date, profesionalizarea aparatului birocratic şi promovarea e-government; - Reducerea lanţului de plăţi întârziate în economie, prin îmbunătăţirea managementului datoriei, accelerarea plăţilor între operatorii economici, a legislaţiei achiziţiilor publice; - Accelerarea efectuării plăţilor din partea cumpărătorilor prin examinarea oportunităţilor şi determinarea stabilirii prin lege a unor termene maxime de scadenţă la plată; - Accesibilitatea mai mare la informaţie pentru companii: informaţii despre companii via Internet; - Simplificarea şi accelerarea procedurilor legale de declarare a falimentului şi lichidare, accelerarea procedurilor de faliment în cazul firmelor cu proprietar unic; - Schimbări organizaţionale pentru o mai bună coordonare în ceea ce priveşte lupta împotriva economiei subterane şi a corupţiei; - Simplificarea procedurilor de înfiinţare a companiilor, în sensul de a accelera procesul de înregistrare şi a face intrarea pe piaţă mai ieftină, concomitent cu reexaminarea cerinţelor pentru capitalul de pornire minim impus de cadrul de reglementare; - Elaborarea de reglementări în domeniul furnizării de informaţii în scop de transparenţă.
Lecţiile desprinse pentru factorii de decizie din Ungaria din elaborarea acestui program au constat în: i) ii) iii) iv) v) necesitatea unei viziuni clare; identificare campionilor în structura guvernului pentru a-i folosi ca agenţi de promovare a schimbărilor necesare; mecanisme de consultare publică şi parteneriate stabile cu comunitatea de afaceri şi partenerii sociali; angajament pe termen lung în implementare; monitorizarea şi măsurarea impactului implementării strategiilor; profesionalizarea responsabile. continuă a personalului din structurile guvernamentale

iii.

vi)

În ceea ce priveşte Strategia pentru dezvoltarea sectorului IMM în intervalul 200720139 aceasta s-a bazat pe o serie de principii considerate drept piloni, şi anume:
9 Strategy for the development of small and medium sized enterprises , 2007-2013, Ministry of Economy and Transport, Republic of Hungary

54

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

-

îmbunătăţirea şi simplificarea cadrului de reglementare diversificarea surselor de finanţare accesul la cunoaştere (dezvoltarea de abilităţi antreprenoriale şi dezvoltarea resurselor umane, în general) dezvoltarea infrastructurii (bazei materiale şi de sprijin) pentru IMM.

Obiectivul general al strategiei îl reprezintă îmbunătăţirea performanţelor economice şi financiare ale IMM. La stabilirea acestui obiectiv s-a avut în vedere că dezvoltarea economică de ansamblu a Ungariei poate fi susţinută numai într-o structură sănătoasă bazată pe îmbunătăţirea performanţelor economice ale întregului spectru de IMM. Obiectivele orizontale ale acestei strategii sunt: extinderea posibilităţilor de angajare şi crearea de noi locuri de muncă în sectorul IMM, creşterea productivităţii muncii, integrare în economia globală şi, nu în ultimul rând, întărirea cooperării între firmele din sectorul IMM. În timpul pregătirii şi implementării au fost identificate o serie de premise de bază, astfel: abordarea funcţională, însemnând ca în formularea şi promovarea politicilor publice accentul să fie pus pe funcţii de îndeplinit şi nu pe organizaţii, instituţii. sustenabilitatea este importantă din punct de vedere al independenţei implementării în raport cu finanţarea oferită de diferiţi donatori. De asemenea, este privită şi sub aspectul tehnic, al stimulării serviciilor orientate către nevoile clienţilor. crearea de capacitate administrativă şi dezvoltare instituţională – înfiinţarea şi dezvoltarea de structuri instituţionale capabile să opereze de sine stătător. coordonare bazată pe mecanisme de piaţă: coordonarea în piaţă, competiţia şi punerea în aplicare a constrângerilor de eficienţă vor favoriza creşterea producţiei cu valoare adăugată mare, ca măsură a succesului întreprinderilor.

-

Documentul de strategie a fost adoptat în şedinţa din 10 octombrie 2007 a Guvernului Ungariei.
Lecţii desprinse Intervenţia statului s-a bazat pe un grup de instrumente care au servit atingerii obiectivului general şi a celor orizontale, şi anume: măsuri de intervenţie menite să dezvolte un cadru de reglementare favorabil, de îmbunătăţire a climatului general de afaceri; ajutoare de stat cu scopuri bine definite (alocate pe bază de competiţie atât din resurse ale UE, cât şi bugetare de stat); instrumente financiare susţinute de stat (scheme financiare de micro-creditare, fonduri de garantare, fonduri de tip equity, de capital de risc pentru produse şi proiecte inovative, de foarte înaltă tehnologie etc.).

6.1.2. Principiile de Guvernanţă corporativă - piloni pentru cadrul legislativ de reglementare a mediului de afaceri Ultimii 20 de ani au fost marcaţi, printre altele, şi de un interes tot mai mare al autorităţilor şi mediului de afaceri din diverse ţări, printre care şi România, pentru reglementarea problematicii guvernanţei corporative (corporate governance).

55

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Termenul de guvernanţă corporativă semnifică controlul administrării societăţilor comerciale 10 , implicând de obicei supravegherea şi controlul de către proprietarii acestora asupra modului de administrare din partea echipelor de management curent, precum şi controlul rezultatelor unei companii. Instituirea şi promovarea principiilor de guvernanţă corporativă sunt esenţiale pentru dezvoltarea unui mediu de afaceri transparent, bazat pe competiţie liberă şi loială, pe răspundere faţă de investitori şi responsabilitate socială în raport cu toate părţile implicate. Istoria recentă. Dezbaterea asupra acestei noi problematici a pornit din partea ţărilor dezvoltate, precum Marea Britanie, Statele Unite şi Canada urmate îndeaproape de alte state din UE, şi s-a transferat rapid către ţările în tranziţie cu economie emergentă. Eforturile în direcţia adoptării de reglementări şi punerii lor în practică sau accentuat odată cu criza pieţelor financiare din Asia din anii 1996-1998. În fapt, aceasta este borna de referinţă după care asistăm la dezvoltarea rapidă a acestui concept devenit o preocupare constantă a organismelor financiare internaţionale, precum Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, dar şi a mediilor asociative ale comunităţii de afaceri, precum şi a companiilor, în special al celor care se finanţau de pe piaţa de capital. Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) a iniţiat programe speciale de cercetare, monitorizare şi asistenţă tehnică, preluând rolul de lider în propunerea şi dezbaterea publică internaţională a acestui concept relativ nou şi cu impact asupra climatului investiţional şi de afaceri. Astfel, OCDE a propus la nivelul anului 1999 un prim set de Principii de guvernanţă corporativă. Ulterior ţările, printre care şi România, au preluat aceste principii în legislaţia internă cu privire la înfiinţarea şi funcţionarea companiilor, precum şi cea referitoare la reglementări pe piaţa valorilor mobiliare. Principiile OCDE au urmărit armonizarea şi integrarea experienţei ţărilor membre ale organizaţiei, ale instituţiilor financiare şi economice internaţionale în cooperarea globală, creşterea sectorului privat ca furnizor de capital pentru dezvoltare, piaţă şi locuri de muncă, convergenţa intereselor pe pieţele interne şi internaţionale. Guvernanţa corporativă a fost considerată ca o condiţie pentru stabilitate economică, a remodelat percepţia investitorilor asupra reformelor economice din ţările aflate în tranziţie, precum şi pentru reforma instituţională. Principiile OCDE au fost dintre cele mai respectate pe plan internaţional, deoarece: conduceau către obţinerea de informaţii de către toţi acţionarii interesaţi, avea drept scop stabilirea de responsabilităţi echilibrate între principalele părţi implicate, respectiv pe trilaterala - acţionariat, consilii de administraţie şi echipe de management din cadrul companiilor. România a fost preocupată încă de la începutul dezbaterii problematicii în plan internaţional de introducerea şi promovarea guvernanţei corporative, fapt care a implicat acţiuni pe cele cinci direcţii-cadru:     Protecţia drepturilor acţionarilor, conform cu prevederile legale Tratamentul echitabil al tuturor acţionarilor, inclusiv al celor minoritari sau străini Rolul acţionarilor majoritari şi încurajarea cooperării active dintre societăţi şi acţionarii majoritari Transparenţa, oportunitatea şi acurateţea tuturor materialelor şi documentelor ce privesc situaţia economico-financiară a societăţilor, performanţele patrimoniului şi conducere

10

De la Plan la piaţă, Raportul privind dezvoltarea în lume publicat în 1996 pentru Banca Mondială de către Oxford University Press

56

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Orientarea strategică a societăţilor comerciale, monitorizarea efectivă a managementului de către consiliile de administraţie, precum şi răspunderile consiliilor de administraţie faţă de societate şi acţionariat.

Urmărind obiective de natura: fundamentării pachetului legislativ, crearea de resurse pentru economie, formarea capitalului autohton, informare şi transparenţă pentru capitalul străin, România a adoptat pachetul legislativ, respectiv, Legea nr. 441/2006 privind modificarea şi completarea Legii 31/1990 cu privire la înfiinţarea şi funcţionarea societăţilor comerciale şi Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, consolidată, încorporând principiile de guvernanţă corporativă, corespunzător Directivelor UE în materie. De asemenea, monitorizarea acestei problematici cade în răspunderea Comisiei Naţionale de Valori Mobiliare (CNVM), autoritate de reglementare pe piaţa de capital din România. De asemenea, mediul de afaceri din România a fost implicat în dezbaterea problematicii guvernanţei corporative şi a beneficiat de acţiunile de informare şi conştientizare publică conduse de către OCDE şi, în continuarea acestora a avut preocupări de introducere a unor Coduri de Bună Guvernanţă Corporativă, respectiv Codul Alianţei Strategice a Asociaţiilor de Afaceri (2000-2001), Codul de Transparenţă al Bursei de Valori Bucureşti care a stat la baza înfiinţării categoriei Plus de companii listate la Bursă11, precum şi unele preocupări pilot de transpunere în practică a unui cod de bune practici la nivelul câtorva companii listate. Deşi România a făcut o serie de paşi concreţi de acţiune şi chiar pionierat în anii 19992001 în dezbaterea publică la nivelul cel mai înalt, şi a acumulat destulă experienţă care ar putea să o califice la bune practici de împărtăşit altor ţări, totuşi nu este lipsit de interes ca acest domeniu să fie reexaminat, iar strategia guvernamentală să cuprindă măsuri de acţiune pentru îmbunătăţirea monitorizării implementării. Acest demers se impune, pe de o parte, întrucât principiile nu sunt imuabile, după cum va arata experienţa internaţională iar, pe de alta parte, contextul crizei economice readuce în prim plan disfuncţii majore în modul de funcţionare al consiliilor de administraţie, o serie de deficienţe în ceea ce priveşte modul în care se raportează conducerea executivă a companiilor la acţionariat şi investitori, a transparenţei informaţiei de natură publică etc. Examinarea experienţei în materie de guvernanţă corporativă este un demers pe deplin justificat şi în coerenţă cu programul de guvernare care pune accentul pe diversificarea surselor alternative de finanţare a sectorului de afaceri, reducerea dependenţei sectorului de afaceri şi a celui public de instituţia creditului bancar şi, nu în ultimul rând, dezvoltarea pieţei de capital autohtone, pe toate segmentele, precum şi consolidarea instituţiilor din piaţa de capital. Aspectele centrale ale guvernanţei corporative, precum responsabilitatea membrilor consiliilor de administraţie faţă de acţionari şi alinierea dintre interesele managementului, ale conducerii executive curente şi cele ale investitorilor sunt de extremă actualitate pentru România. Acestea vizează aspecte precum: obiectivele corporative, formarea, structura, componenţa, responsabilităţile consiliilor de administraţie, cultura corporativă, managementul riscurilor, politica de remunerare a membrilor consiliilor de administraţie, audit,
Astfel, prin înfiinţarea categoriei Plus “BVB vrea să dea valoare reală deţinerilor acţionarilor, precum şi să întărească poziţia între instituţiile statului declara Stere Farmache, director general BVB. OCDE recomanda respectarea standardelor de guvernanţă corporativă, recomandări pe care dorim să le aplicăm şi noi. S-a constat că, acolo unde s-au aplicat aceste standarde, investitorii au plătit un preţ cu 15-20% mai mare faţă de cel care l-ar fi plătit fără respectarea acestor standarde. Ceea ce înseamnă că guvernaţa corporativă majorează valoarea unei societăţi, precum şi a investiţiei respective. Aceste standarde presupun o transparenţă mult mai mare,..... BVB fiind preocupată de înfiinţarea unei noi categorii “Plus” în care vor putea accede doar societăţile comerciale care aplică standardele de guvernanţă corporativă. Deja există trei societăţi care şi-au manifestat interesul şi cred că acestea vor fi un bun exemplu pentru celelalte în a aplica aceste standarde” Ziua 25.10.2001 57
11

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

transparenţă şi furnizare de informaţii către public, drepturile acţionarilor, responsabilităţile acţionarilor. Astfel, obiectivul corporativ constă în crearea pe termen lung de valoare de piaţă (shareholder value) durabilă pentru companii. Fiecare companie trebuie să genereze în timp o rată de recuperare a investiţiei peste costul de capital. Aceste obiective se pot atinge numai prin administrarea efectivă a relaţiilor cu toate părţile interesate: angajaţi, furnizori, clienţi, comunitatea locală unde funcţionează compania şi cea de afaceri ca un întreg. International Corporate Governance Network (ICGN) Un exemplu de bună practică în materie de promovare a principiilor de guvernanţă corporativă îl reprezintă înfiinţarea încă din 1995 a International Corporate Governance Network (ICGN), reţea care a acţionat ca un catalizator al investitorilor instituţionali, reprezentând acţionari, companii, intermediari financiari, mediul academic şi alte părţi interesate în promovarea practicilor de bună guvernanţă corporativă. Unul dintre obiectivele reţelei este să faciliteze dialogul internaţional pe tema preocupărilor constante faţă de problematica guvernanţei corporative. Înaltele standarde de guvernanţă corporativă, inclusiv dialogul între companii şi principalii lor constituenţi reprezintă o precondiţie pentru competiţia liberă şi loială între companii şi pentru ca economiile naţionale să prospere. ICGN consideră că este în interesul public ca proprietarii, acţionarii, investitorii corporaţiilor să participe la conducerea strategică a acestora. ICGN a continuat practic procesul de actualizare şi adaptare a setului de principii de guvernanţă corporativă la realităţile în continuă schimbare din economiile lumii şi în anul 2009 a adoptat a III-a ediţie a principiilor de Guvernanţă corporativă.12 Principiile intenţionează să exprime cu claritate preocupările şi îngrijorările investitorilor internaţionali cu privire la modul în care sunt conduse companiile în care ei investesc şi exprimă în acelaşi timp angajamentul lor de a se implica în conducerea strategică a acestora. Membrii ICGN recunosc că ei au drepturi şi obligaţii în calitate de acţionari, iar Principiile conturează aceste responsabilităţi, precum şi aşteptările investitorilor. Principiile sunt aplicabile de către companiile publice, în special de tipul societăţilor deschise pe acţiuni, furnizându-le îndrumarea necesară de natură a influenţa comportamentul investiţional al acţionarilor. Aplicarea principiilor de guvernanţă corporativă se dovedeşte utilă pentru societăţile comerciale care urmăresc atragerea de investiţii din partea comunităţii de investiţii internaţionale. Nu în ultimul rând, aspecte ale Principiilor de guvernanţă corporativă sunt relevante pentru guverne, legiuitori şi autorităţi de reglementare, operatori pe pieţele de investiţii, firme de audit şi intermediari financiari. Buna guvernanţă corporativă joacă un rol important în integritatea şi atractivitatea pieţelor de investiţii publice. Principiile sunt definite la modul de a avea o aplicabilitate generală în toată lumea, respectiv sub aspectul cadrului legislativ şi al regulilor de listare pe burse, dar sub ele se întâlneşte o varietate de bune practici. Cu alte cuvinte, ele sunt linii directoare globale care trebuie citite în paralel cu înţelegerea structurilor de afaceri şi a regulilor locale care pot conduce către abordări particulare, specifice ale acestor concepte. ICGN încurajează aplicarea cu flexibilitate şi înţelegere a circumstanţelor locale în care funcţionează companiile individuale şi pieţele lor. ICGN pleacă de la convingerea că dialogul dintre acţionari, pe de o parte, conducerea executivă şi membrii consiliilor de administraţie (independenţi, cât şi executivi, cei care au interese în interiorul companiei) pe de altă parte, este necesar pentru o guvernanţă corporativă eficientă şi de natură a încuraja paşi ulteriori chiar pe acele pieţe unde aceasta nu este atât de bine dezvoltată. Acest dialog implică o politică de
12

the ICGN Corporate Governance Principles: Revised (2009).

58

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

transparenţă şi de furnizare publică de informaţii, pe baze regulate, din partea companiilor către mediul de afaceri.

Lecţii desprinse  Promovarea principiilor de guvernanţă corporativă este extrem de importantă în contextul Strategiilor de îmbunătăţire şi dezvoltare a mediului de afaceri pe linia dezvoltării pieţelor de capital şi diversificarea surselor alternative de finanţare pentru afaceri; Guvernanţa corporativă trebuie să asigure cadrul pentru protecţia drepturilor investitorilor/acţionarilor; Guvernanţa corporativă trebuie să asigure egalitatea de tratament a acţionarilor, inclusiv a acţionarilor minoritari şi a celor străini. Toţi acţionarii trebuie să aibă posibilitatea de a obţine despăgubiri efective pentru violarea drepturilor lor; Guvernanţa corporativă trebuie să recunoască drepturile acţionarilor în conformitate cu cele prevăzute de lege şi să încurajeze cooperarea activă între companii şi investitori în crearea de noi locuri de muncă, bunăstare pentru angajaţi şi sustenabilitatea financiară a întreprinderii; Guvernanţa corporativă trebuie să asigure publicarea de informaţii veridice în mod regulat, inclusiv situaţii financiare, indicatori de performanţă, structură de proprietate şi conducere a companiei; Totodată Guvernanţa corporativă trebuie să asigure conducerea strategică a companiei, care este ulterior efectiv transpusă în practică în viaţa de zi cu zi de către echipa de management, echipă care este pe deplin răspunzătoare faţă de companie şi faţă de acţionari;

 

6.2.

Cadrul instituţional pentru susţinerea şi promovarea investiţiilor

Dezvoltarea mediului de afaceri nu se poate realiza în absenţa unor instituţii pentru sprijinirea şi promovarea investiţiilor. Acest aspect a devenit atât de important, în special pentru ţările în tranziţie către economia de piaţă liberă, astfel încât indicatorul volumului investiţiilor străine directe a ajuns să caracterizeze atractivitatea, potenţialul de dezvoltare şi chiar mediul de afaceri din ţările respective, în ansamblu. De asemenea, se apreciază că în competiţia între ţări pentru a canaliza un volum cât mai mare de investiţii directe, un rol esenţial îl joacă instituţiile publice specializate. Fiecare ţară si-a dezvoltat în timp acest cadru instituţional care a reuşit să joace rolul de atragere de investiţii directe şi de portofoliu către economiile respective. Astfel, în cuprinsul acestui subcapitol este redată în mod succint experienţa în construcţia instituţională dintr-o serie de ţări. Belgia Agenţia Enterprise cu sediul la Bruxelles (Brussels Enterprise Agency - BEA) oferă sprijin pentru lansarea de afaceri în Capitala Europei. Agenţia a fost înfiinţată de autorităţile regionale pe principiul „one stop shop central”- punct central de servicii integrate şi are menirea de a furniza asistenţă şi servicii de consultanţă pentru companiile care doresc să se stabilească în capitala Belgiei. Agenţia pune la dispoziţia investitorilor de afaceri străini sprijin în chestiuni vitale, precum: identificarea unei locaţii pentru pornirea unei afaceri, în chestiuni de natură legislativă şi identificarea de asistenţă financiară din surse publice disponibile.
59

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Belgia are instituţii specializate şi la nivelul celor două regiuni, respectiv Flanders Investment & Trade sprijină afacerile străine care urmăresc să se instaleze în Flandra, zona de nord a Belgiei şi una dintre zonele cele mai favorabile pentru afaceri din Europa. Această agenţie de sprijinire a comerţului şi investiţiilor are ca scop furnizarea de orice tip de îndrumare şi consiliere fără a percepe nicio plată. În Valonia, regiunea de sud a Belgiei, investitorii străini sunt primiţi şi sprijiniţi de către Biroul pentru Investitori Străini (Office for Foreign Investors, OFI). În mod identic, acest punct de servicii integrate (one stop shop) este parte componentă a AWEX (Agence Wallonne à l'Exportation et aux Investissements étrangers), care reprezintă agenţia de exporturi şi investiţii străine a Valoniei. Biroul pentru Investitorii Străini este în măsură să sprijine şi să asiste investitorii din afara Belgiei la fiecare pas, furnizând îndrumarea şi consilierea necesară sub toate aspectele proiectului investitorului. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord În acest stat funcţionează organizaţia guvernamentală cu denumirea UK Trade & Investment (UKTI) care a fost înfiinţată cu scopul de a ajuta companiile care sunt localizate în Marea Britanie să reuşească în economia globală şi asistă companiile din afara Marii Britanii să aducă investiţii de înaltă calitate în această ţară. UKTI poate furniza următorul tip de asistenţă şi sprijin:    identifică parteneri de afaceri în Marea Britanie identifică surse de capital de risc (venture-capital) pentru începerea funcţionării unei noi companii identifică informaţii, îndrumă şi pune la dispoziţie sfaturi şi recomandări în ceea ce priveşte relocarea afacerilor în Marea Britanie.

Prin furnizarea acestui tip de asistenţă ajută companiile să-şi dezvolte afacerile în Marea Britanie, în întreaga Europa, precum şi în restul lumii. Agenţia funcţionează în cadrul Ministerului pentru Comerţ, Investiţii şi Mici Afaceri din Marea Britanie. Ca o bună practică compatibilă şi transferabilă către România se remarcă una dintre cele mai recente iniţiative ale UKTI cunoscută sub denumirea de Reţeaua de Ambasadori ai Afacerilor (Business Ambasadors Network). În cele ce urmează descriem pe scurt în ce constă această bună practică: lideri ai comunităţii de afaceri şi personalităţi din mediul universitar îşi pun la dispoziţie serviciile şi cunoştinţele pentru a promova Marea Britanie pe plan internaţional şi a scoate în relief oportunităţile de investiţii şi comerţ pe care le oferă Regatul Unit. Membrii acestei reţele de sprijin se focalizează pe ajutarea IMM-urilor care câteodată întâmpină barierele cele mai mari în a accesa pieţele globale în competiţia lor cu marile afaceri şi companii. Astfel, când Ambasadorii de Afaceri călătoresc în străinătate, la cererea Guvernului, participă la întruniri de afaceri prioritare, desfăşoară activităţi de lobby pentru accesarea pieţelor sau prezidează şi conduc evenimente în sprijinul IMM-urilor. De asemenea, ei efectuează deplasări speciale în străinătate sau conduc misiuni economice ale Marii Britanii pentru sprijinirea afacerilor de dimensiuni mici. Nu în ultimul rând, Ambasadorii din această reţea oferă experienţa lor de afaceri şi îşi pun la dispoziţie cunoştinţele acumulate în diferite sectoare de activitate şi pe diferite pieţe geografice. Transferabilitatea şi succesul potenţial a unei astfel de acţiuni coordonate de MECMA, respectiv prin Centrul Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine (CRPCIS) este asigurată de faptul că se îndeplinesc o serie de condiţii prealabile pentru aceasta, respectiv: România are un corp de oameni de afaceri de succes, cu reputaţie
60

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

şi notorietate internaţională, un corp academic de elită care manifestă empatie pentru problematica antreprenorilor şi, nu în ultimul rând, o reţea internaţională vastă de consulate economice în străinătate în subordinea MECMA, care ar putea fi antrenate în acest exerciţiu. Irlanda Enterprise Ireland (EI) este agenţia guvernamentală responsabilă pentru dezvoltarea şi promovarea afacerilor autohtone. Misiunea EI constă în accelerarea dezvoltării unor companii irlandeze de clasă mondială în măsură a ocupa poziţii puternice pe pieţele globale în scopul creşterii prosperităţii la nivel naţional şi regional. Agenţia Enterprinse are o reţea extinsă de 31 birouri internaţionale şi de parteneri prin care asistă companiile irlandeze să concureze şi să se dezvolte. EI s-a specializat şi focalizat pe asistarea companiilor irlandeze pe cinci domenii de activitate:      stimularea exporturilor; investiţii în cercetare şi inovare; creşterea competitivităţii prin productivitate sporită; iniţierea de noi afaceri şi redimensionare; impulsionarea afacerilor regionale.

De asemenea, EI pune la dispoziţie asistenţă pentru companiile internaţionale care sunt în căutare de furnizori irlandezi de înaltă clasă, precum şi pentru companiile din străinătate care doresc să-şi extindă operaţiunile de afaceri în domeniul procesării produselor alimentare şi băuturilor în Irlanda. Franţa Franţa este a doua destinaţie din lume în ceea ce priveşte dimensiunea investiţiilor străine. În total, în această ţară deja funcţionează aproximativ 23.000 de companii cu capital străin. Indiferent de sursa capitalurilor, toate companiile beneficiază de aceleaşi reguli, reglementări, drepturi şi obligaţii, inclusiv în ceea ce priveşte ajutorul de stat. Invest in France Agency (IFA), Agenţia Franceză pentru Investiţii şi agenţiile de dezvoltare regionale sunt instituţiile guvernamentale care sprijină investiţiile în Franţa. Agenţia, prin experţii săi, furnizează informaţii detaliate cu privire la reglementări legislative aplicabile domeniului de investiţii. De asemenea, prin reţeaua de parteneri care include: bănci, instituţii financiare precum şi companii de contabilitate şi audit, IFA este în măsură să ofere servicii specializate. Experţii IFA analizează măsura în care companiile doritoare sunt îndreptăţite să primească ajutor de stat, identificând avantajele financiare disponibile pentru proiectele de investiţii la nivel regional şi naţional. IFA oferă asistenţa necesară pentru accelerarea procedurilor şi punerea în legătură a investitorilor cu departamentele guvernamentale corespunzătoare. De asemenea, poate asista în procesul de relocare a personalului angajat, inclusiv sub forma sprijinului în întocmirea formalităţilor administrative. IFA poate pune în legătură investitorii cu autorităţile locale, cu reprezentanţii guvernamentali şi oficiali şi inclusiv cu şefii de departamente regionale. Spania Spania oferă o altă experienţă în domeniul cadrului instituţional specializat pentru promovarea şi atragerea investiţiilor care ar putea prezenta interes din punct de vedere al transferabilităţii, mai ales în contextul constrângerilor bugetare generate de criza economică asupra bugetului public.

61

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

La Sociedad Estatal para la Promoción y Atracción de las Inversiones Exteriores, S.A., este compania de stat pentru promovarea şi atragerea investiţiilor, companie publică înfiinţată în baza art. 166 din Legea 33/2003 cu privire la deţinerile administraţiei publice „Patrimonio de las Administraciones Públicas” (Public Administration Holdings) şi în baza prevederilor secţiunii 2. b) al art. 3 din Legea 47/2003, din data de 26 noiembrie 2003, legislaţia privitoare la Bugetul general al statului. Compania pentru promovarea şi atragerea investiţiilor funcţionează ca o societate cu răspundere limitată. Înfiinţarea acestei societăţi a fost aprobată prin ordin ministerial la 22 iulie 2005 şi este parte a Secretariatului de Stat pentru Comerţ din cadrul Ministerului Industriei, Turismului şi Comerţului. Compania are următoarele obiective:   să atragă investiţii străine focalizându-se pe ţări, sectoare de activitate şi afaceri internaţionale cu cel mai mare potenţial de creştere; să promoveze un climat investiţional adecvat prin identificarea de nevoi potenţiale ale investitorilor şi prin propunerea de măsuri corespunzătoare pentru satisfacerea lor, să consolideze relaţiile cu instituţiile care intră în contact cu investiţiile străine şi să exercite influenţă pentru dezvoltarea infrastructurii şi alte mijloace în favoarea investiţiei străine; să contribuie la construirea imaginii Spaniei ca destinaţie competitivă şi în continuă internaţionalizare, cu potenţial de resurse umane şi capabilităţi tehnologice necesare pentru globalizarea economiilor şi a pieţelor; să impulsioneze iniţiativele, cu legătură directă sau complementară, în măsură a promova şi atrage investiţii în Spania, precum şi de a coordona şi stimula un climat investiţional corespunzător.

  Cehia

În Republica Cehă funcţionează CzechInvest. Înfiinţată în anul 1992 de către Ministerul pentru Industrie şi Comerţ al acestei ţări, Agenţia pentru Investiţii şi Dezvoltare a Afacerilor îşi propune prin serviciile şi programele sale să contribuie la atragerea investiţiilor străine şi la dezvoltarea companiilor cehe. Misiunea Agenţiei constă în sprijinirea activităţilor de investiţii la cel mai înalt nivel al competenţelor, nu numai prin furnizarea de informaţii şi servicii de consultanţă, ci şi prin asigurarea legăturii cu fondurile structurale puse la dispoziţie de UE. De asemenea, CzechInvest promovează Republica Cehă în străinătate şi acţionează ca un organism intermediar între Uniunea Europeană şi IMM-uri în implementarea programelor operaţionale din cadrul fondurilor structurale. CzechInvest are certificare pentru managementul calităţii emis de către Quality Austria în conformitate cu standardul ISO 9001:2000. CzechInvest este autorizată în mod exclusiv să primească solicitările pentru stimulente de investiţii şi să le dirijeze către organismele guvernamentale competente. Aceasta poate, de asemenea, să pregătească proiectul ofertelor de stimulente pentru investiţii pe bază de asistenţă financiară nerambursabilă (grant). Totodată, în obiectul de activitate al CzechInvest este inclusă responsabilitatea punerii la dispoziţia potenţialilor investitori a unor date şi informaţii de actualitate cu privire la mediul de afaceri, climatul investiţional şi oportunităţile de investiţii în Republica Cehă. CzechInvest pune la dispoziţie, în condiţii de gratuitate, următoarele servicii:    gamă cuprinzătoare de servicii pentru investitori, asistenţă pentru informaţii integrale, stimulente pentru investiţii, identificarea proprietăţilor de afaceri, localizarea furnizorilor autohtoni, alte servicii ulterioare; Dezvoltarea de infrastructură pentru afaceri; Accesarea fondurilor structurale.

62

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Polonia Şi această ţară oferă o bună experienţă de construcţie instituţională, mai ales prin reţelizarea la nivel regional. De altfel, ca şi în alte situaţii (a se vedea strategia de reţelizare a furnizorilor de servicii de sprijin pentru dezvoltarea afacerilor), Polonia este preocupată de coordonarea eforturilor diferiţilor actori instituţionali şi asigurarea acoperirii geografice astfel încât să se elimine discrepanţele regionale majore şi să se asigure un acces egal atât la servicii publice generale, cât şi specializate. Transferabilitatea unor astfel de bune practici din Polonia sunt argumentate şi posibil relevante pentru România având în vedere situaţia relativ similară de concentrarea deosebit de mare a instituţiilor de sprijin la nivelul Capitalei şi a regiunii de dezvoltare din care aceasta face parte, lăsând descoperite celelalte 7 regiuni de dezvoltare, mai ales sub aspectul promovării investiţiilor cu capital din afara ţării. Astfel, activităţile desfăşurate de Agenţia de Informaţii şi Investiţii Străine (PAIiIZ) sunt sprijinite de reţeaua naţională de Centre Regionale de Asistenţă pentru Investitori – Parteneri PAIiIZ. Centrele de Asistenţă pentru Investitori (CRAI) s-au înfiinţat într-o strânsă colaborare cu preşedinţii consiliilor judeţene care sunt responsabili, prin statutul lor, de promovarea judeţelor, şi acestea funcţionează cu precădere în structurile Consiliilor Judeţene şi în cadrul agenţiilor de dezvoltare regională. Personalul CRAI acţionează în conformitate cu standardele stabilite de PAIiIZ, a fost pregătit profesional în cadrul Agenţiei şi are asigurată o continuă asistenţă profesională din partea angajaţilor acesteia. Fiecare unitate cuprinde în activitatea sa regiunea în care îşi are sediul şi reprezintă o sursă de date actuale despre economia regiunii. Centrele au şi baze de date de contact cu autorităţile locale şi cu instituţiile mediului de afaceri care acţionează în vederea dezvoltării regiunii. Scopul principal al activităţii CRAI îl reprezintă asigurarea unei asistenţe complete pentru investitori la nivel de voievodat. Centrele colaborează cu PAIiIZ în acordarea de asistenţă proiectelor de investiţii şi oferă în mod individual asistenţă investitorilor cărora li se adresează în mod direct. Nu în ultimul rând, experienţa din Polonia este relevantă pentru România din perspectiva unor similitudini în ceea ce priveşte cadrul instituţional deja existent, construit şi consolidat pe parcursul procesului de aderare la UE, respectiv agenţiile de dezvoltare regionale şi statutul lor aparte.
Lecţii desprinse Iată indicativ şi nu exhaustiv câteva dintre cele care se pot decanta în urma analizei acestor experienţe de succes:   Promovarea investiţiilor directe în economia ţărilor se realizează prin instituţii specializate cu mandat şi funcţii clare, dublate de capacitate administrativă; Fiecare ţară, în funcţie de organizare geografică, tradiţii istorice sau constrângeri de natură administrativă, a promovat fie un model de instituţie publică (agenţie) fie instituţii de drept privat organizate de structurile de stat (sub forma unor companii); Descentralizarea regională şi chiar locală devine un imperativ al apropierii de investitori prin servicii de sprijin: Implicarea acestora în Fondurilor Structurale fie în administrarea acestora în calitate de Organism Intermediar, fie în calitate de solicitant eligibil pentru unele proiecte de promovare conduse de acestea singure sau în parteneriat; Promovarea parteneriatului cu comunitatea de investitori şi construirea de reţele de comunicare.

 

63

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

6.3. Infrastructura specifică pentru dezvoltarea afacerilor În cuprinsul acestui subcapitol sunt inserate exemple de practici introduse în unele State Membre în contextul crizei economice şi a dificultăţilor pe care aceasta le-a adus în faţa sectorului de afaceri, astfel: Danemarca S-a introdus un nou sistem pentru administrarea declaraţiilor salariale către autorităţi. Prin înscrierea în ‘EasyPay’ (Plăţi uşoare), în mod voluntar şi gratuit, angajatorii pot depune declaraţii despre salarii şi angajaţi către o singură instituţie. Aceste informaţii sunt distribuite apoi către toate autorităţile relevante. EasyPay face parte din iniţiativa „e-administraţie”, care include de asemenea www.indberetning.dk, unde sunt colectate în format electronic toate formularele de declaraţii de la autorităţile publice relevante, fiscale, de muncă, etc. şi Webreg, care dă posibilitatea noilor societăţi cu răspundere limitată să se înregistreze on-line. Înregistrarea prin intermediul Webreg produce efecte din punct de vedere juridic prin utilizarea semnăturii digitale. Austria A fost introdus sprijinul virtual pentru conformitate cu procedurile administrative. Astfel, Austria a lansat o pagină de internet (www.help-business.gv.at) care oferă întreprinzătorilor informaţii concise cu privire la procedurile administrative care trebuie îndeplinite şi modul în care pot fi urmate. Toate procedurile care pot fi derulate on-line sunt accesibile prin intermediul unui instrument de administrare (@mtsweg online). Întreprinzătorii îşi pot completa declaraţiile fiscale la nivel municipal folosind un instrument denumit HELP (AJUTOR), care transmite datele către autoritatea competentă. Pagina de internet furnizează informaţii complete cu privire la aspecte diferite referitoare la conducerea unei afaceri, de la „înregistrarea personalului” până la „concediul anual”. Măsuri corespunzătoare de impozitare pot contribui la dezvoltarea, creşterea şi supravieţuirea întreprinderilor. Structura sistemului de taxe, inclusiv impozitele pe venit şi impozitele corporative, fiscalitatea muncii şi TVA, influenţează abilitatea companiilor de a se dezvolta. Complexitatea sistemelor de impozitare reprezintă ea însăşi o povară administrativă pentru întreprinzători. Comisia Europeană a identificat un număr de obstacole referitoare la impozite şi taxe pentru activităţile transfrontaliere în piaţa internă şi a scos în evidenţă o serie de soluţii, care sunt examinate în continuare. Pe măsură ce ratele marginale de impozitare a veniturilor cresc, antreprenorii tind să îşi dezvolte afacerile mai lent, să investească mai puţin şi să angajeze mai puţini oameni. Nivelul de impozitare a muncii poate de asemenea să influenţeze deciziile întreprinderilor de a angaja personal. Reformele fiscale din ultimii ani au contribuit la tendinţa clară de reducere a poverii fiscale cu privire la ocupare în Uniunea Europeană, deşi nivelul de impozitare a muncii în unele State Membre rămâne ridicat. Cu privire la activităţile naţionale, Comisia a făcut recomandări direcţionate în mod specific către IMM-uri, pentru încurajarea transferurilor afacerilor prin, de exemplu, exceptarea de la plata taxelor de înregistrare sau amânarea plăţii impozitelor datorate, însă totuşi este recunoscut că au fost făcute progrese mici. Tratamentul impozitelor aferente transferurilor de afaceri vizează îndeosebi afacerile familiale, care reprezintă o proporţie semnificativă din numărul întreprinderilor din Europa. Pensionarea şi
64

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

succesiunea pot fi influenţate negativ de aranjamente fiscale necorespunzătoare sau complexe. În cel mai rău caz acest lucru poate rezulta în închiderea imediată a acestor afaceri sau poate aduce pagube pentru viabilitatea firmei în viitor. Transferul afacerilor între generaţii de antreprenori - încurajat şi sprijinit prin reducerea impozitelor pe moşteniri. În Spania, în caz de mortis causa sau transfer inter vivos al unei firme cu asociat unic, a unei afaceri profesionale individuale sau cu participaţii ale mai multor asociaţi, poate fi aplicată în anumite cazuri o reducere de 95% a nivelului sumei impozabile, cu condiţia ca proprietatea asupra afacerii astfel transferate să fie menţinută pentru timp de 10 (zece) ani. Noul proprietar al afacerii este îndreptăţit la exceptarea plăţii impozitului pe proprietate pe parcursul aceleiaşi perioade (cea de-a doua prevedere se aplică doar în eventualitatea transferurilor inter vivos). Majoritatea întreprinderilor din Europa se bazează pe credite bancare pentru finanţarea externă. În ciuda diferenţelor între Statele Membre, împrumuturile de pe piaţa bancară continuă să domine finanţarea sectorului IMM în Uniunea Europeană. Băncile utilizează din ce în ce mai mult mecanisme pentru evaluarea IMM-urilor, iar costurile creditelor sunt adaptate în funcţie de nivelul riscului asociat cu o anumită întreprindere din categoria IMM. Mai mult, costurile indirecte ridicate ale administrării creditelor de dimensiuni mici conduc la situaţia ca firmele mici să fie neatrăgătoare pentru bănci. Prin urmare, Europa ar trebui să continue dezvoltarea pieţelor de capital de risc ca alternativă la creditele bancare, în special pentru firmele mici inovative unde riscurile asociate acordării de finanţare sunt mai mari. Totuşi, obţinerea de credite poate fi dificilă pentru IMM-uri – în special dacă acestea nu deţin garanţii sau nu au suficientă vechime cu privire la creditare. Din acest motiv, guvernele şi alte autorităţi publice facilitează deseori accesul micilor întreprinderi la împrumuturi prin intermediul diferitelor scheme de creditare şi garantare. Comisia Europeană monitorizează îndeaproape piaţa de credite pentru afaceri şi asigură instrumente şi informaţii în sprijinul întreprinderilor. Există o legislaţie importantă, Directiva privind cerinţele de capital (CAD), care defineşte capitalul pe care băncile trebuie să îl constituie comparativ cu creditarea şi care impune obligaţii atât pentru bănci cât şi pentru clienţii acestora. Pentru a facilita creşterea şi dezvoltarea întreprinderilor mici, UE a stabilit un sistem cuprinzător de politici financiare şi instrumente de sprijinire a IMM-urilor prin intermediul celor mai potrivite surse şi tipuri de finanţare pentru fiecare stadiu al existenţei lor. Comisia a adus împreună bancherii şi organizaţiile reprezentative ale întreprinderilor mici cu scopul de a identifica şi reduce barierele pe care IMM-urile le întâmpină atunci când întreprinderile inovative şi orientate spre dezvoltare au nevoie de investiţii sub forma participaţiilor la capitalul social al firmelor. În special, Comisia caută să îmbunătăţească funcţionarea pieţei unice pentru investiţiile de capital şi finanţările inovative de tipul business angles, private equity sau chiar de pe burse, ceea ce ajută la creşterea şi diversificarea posibilităţilor de finanţare. Spre deosebire, în SUA unde firmele mici tind să aibă bilanţuri contabile mai puternice decât companiile europene, beneficiind în medie de 50% finanţare sub formă de participaţii la capitalul social din partea unor fonduri de investiţii (private equity capital sau investiţii de risc - venture capital), în timp ce, în Europa se estimează că această participaţie ar fi undeva la 30%. Deşi încă din 2001 aproximativ 7.000 de întreprinderi europene au primit capital în faza de început, aşa numitul „capital de sămânţă” (seed capital) sau capital pentru extindere din partea fondurilor cu capital de risc, acestea au fost îndeosebi companii înalt tehnologizate şi cu o creştere rapidă. Pentru a acţiona ca un catalizator pentru investitorii privaţi şi pentru a creşte oferta de garanţii pentru IMM-uri, instituţiile publice au dezvoltat programe pentru sprijinul IMM-urilor acoperind o gamă de instrumente financiare inovative, de la micro-credite
65

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

la capital de risc. La nivelul UE, Fondul European de Investiţii gestionează o serie de instrumente financiare finanţate în cadrul Programului Multianual pentru Întreprinderi şi Antreprenoriat. În cadrul Fondurilor Structurale, Comisia Europeană a solicitat Statelor Membre să dea întâietate finanţărilor prin capital de risc; acest lucru a rezultat în dublarea acestui tip de finanţare în cadrul acestor programe. Mai multe instrumente financiare care să reducă dependenţa de credit, ca instrument tradiţional de finanţare Începând încă din anul 1998, Uniunea Europeană a utilizat un set de instrumente financiare (fonduri de garantare, contra-garantare şi capital de risc) pentru a creşte volumul finanţării disponibile întreprinderilor mici. De atunci, aproximativ 360.000 de întreprinderi mici au beneficiat de garanţii oferite prin instrumentele financiare europene. Pentru perioada 2007-2013 aceste instrumente sunt parte a Programului Cadru pentru Competitivitate şi Inovare. Programul Cadru pentru Competitivitate şi Inovare (PCI) 2007-2013 constă în câteva scheme şi un buget de peste 1 miliard de euro pentru facilitarea accesului la credite şi capital de participaţiune pentru IMM-uri, acolo unde au fost identificate deficienţe ale pieţei. Se apreciază că prin acest program fiecare euro cheltuit valorifică în medie 6 euro capital de risc sau 50 de euro credite bancare, ceea ce înseamnă că ar trebui să genereze aproximativ 30 de miliarde de euro disponibil de finanţare pentru IMM-uri din partea instituţiilor financiare, în beneficiul a până la 400.000 de IMM-uri. În cadrul programelor anterioare, peste 360.000 de IMM-uri au fost sprijinite cu ajutorul a 744 milioane de euro furnizate în cursul deceniului trecut. Instrumentele financiare ale PCI sunt implementate pentru Comisie de către Fondul European de Investiţii (FEI) pe bază de trust funds. Acestea acoperă diferite nevoi în funcţie de stadiul dezvoltării întreprinderilor din categoria celor mici. Facilitatea pentru IMM-urile inovative şi cu potenţial ridicat de dezvoltare (GIF) Furnizează:  Capital de risc pentru IMM-urile inovative aflate în perioada de început (GIF1): Fondul European de Investiţii poate să investească de obicei de la 10% până la 25% din capitalul total de participaţiune al fondului intermediar cu capital de risc, sau până la 50% în cazuri specifice;  Capital de risc pentru IMM-urile cu potenţial ridicat de dezvoltare acordat în faza de expansiune (GIF2): Fondul European de Investiţii poate investi de la 7.5% până la 15% din întregul capital de participaţiune al fondului intermediar de capital de risc sau, în mod excepţional, până la 50%.

IMM-urile care doresc să solicite o investiţie prin participaţie la capitalul social al acestora trebuie să contacteze fondurile care au semnat acorduri cu Fondul European de Investiţii. Lista fondurilor este publicată pe pagina internet Access2Finance (Acces la Finanţare). O prezentare generală a acestei activităţi poate fi găsită pe pagina de internet a Fondului European de Investiţii cu privire la capitalul de risc, precum şi lista tranzacţiilor până în luna februarie 2008. Aceste fonduri iau decizii de investire pe baza unor criterii comerciale normale. Facilităţi de garantare pentru IMM-uri Asigură garanţii pentru credite pentru a încuraja băncile să pună la dispoziţia IMMurilor mai multe posibilităţi de finanţare pe credit, inclusiv finanţare prin microcredite şi finanţare de tip mezzanine, prin reducerea expunerii băncilor la riscuri. SMEG asigură co-, contra-, şi garanţii directe intermediatorilor financiari care furnizează
66

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

credite pentru IMM-uri, finanţare de tip mezzanine şi capital de participaţiune. Patru „ferestre” asigură acces la finanţare pentru:   Garanţii pentru credite – garanţii pentru împrumuturi acordate IMM-urilor cu potenţial de creştere Microcredite – garanţii pentru împrumuturi de până la 25.000 de euro pentru microîntreprinderi cu până la nouă angajaţi, în special întreprinzători care încep o afacere Garanţii asociate capitalului sau cvasi-capitalului de participaţiune – garanţii pentru scheme existente de garantare a capitalului de participaţiune şi funizori ai finanţărilor de tip mezzanine pentru a sprijini investiţiile în întreprinderi cu mai puţin de 249 de angajaţi Garanţii pentru susţinerea structurilor de securizare care să asiste intermediarii financiari în mobilizarea finanţării pe credit pentru IMM-uri.

IMM-urile care doresc să solicite o finanţare garantată trebuie să contacteze unul din intermediarii financiari care au semnat acorduri cu Fondul European de Investiţii. Pot fi găsite detalii pe pagina internet Access2Finance (Acces la Finanţare). O prezentare generală a acestei activităţi este disponibilă pe pagina de internet a Fondului European de Investiţii cu privire la garanţii şi securitizare, precum şi o listă a tranzacţiilor trecute. Intermediarii financiari care doresc să aplice pentru aceste instrumente pot vizita pagina de internet a Fondului European de Investiţii cu privire la facilitatea de finanţare pentru IMM-uri. Acţiunea de capital iniţial  Întăreşte capacitatea fondurilor de capital iniţial de a investi în întreprinderile mici.   Programul PCI. Mai multe informaţii despre iniţiativele de politici publice ale Comisiei cu privire la garantarea creditelor.

Îmbunătăţirea pieţelor de instrumente de tip mezzanine Comisia este hotărâtă să îmbunătăţească pieţele europene cu privire la instrumente care combină caracteristicile creditelor cu finanţarea prin intermediul capitalului de participaţiune. Această finanţare numită de tip mezzanine este adaptată pentru sprijinirea întreprinderilor în diferite faze ale ciclului lor de viaţă cum ar fi dezvoltarea sau transferul afacerii. În mod specific, Banca Europeană de Investiţii (BEI) şi Fondul European de Investiţii (FEI) dezvoltă în acest moment un instrument de finanţare de tip mezzanine. Alte posibilităţi de finanţare UE pentru IMM-uri Fondurile Structurale: la nivel regional, iniţiativa JEREMIE va furniza finanţare începând cu fonduri de capital iniţial şi alte tipuri de investitori. Al şaptelea program cadru pentru Cercetare şi Dezvoltare (FP7): IMM-urile inovative pot participa în proiecte folosind noua Facilitate de Finanţare prin împărţirea riscului (RSFF) care poate sprijini cercetarea aplicată şi comercializarea rezultatelor. Pentru mai multe detalii despre cum pot participa IMM-urile în FP7, vă rugăm să vizitaţi pagina de internet pentru IMM-uri Techweb. Nu în ultimul rând, menţionăm asistenţa financiară nerambursabilă acordată pe bază de proiect şi prin co-participaţia solicitantului, respectiv granturi: UE furnizează de asemenea granturi care vizează obiective specifice de politici publice
67

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

cum ar fi cercetarea sau educaţia, în principal prin finanţarea proiectelor în parteneriat. Câteva dintre acestea pot fi relevante pentru întreprinderile mici. Ajutând companiile să exploateze cunoştinţe şi oportunităţi internaţionale Pentru a culege beneficiile pieţei interne şi pentru a face faţă provocărilor unei competiţii mai acerbe, antreprenorii trebuie să fie încurajaţi să inoveze şi să se internaţionalizeze. Pentru asta, ei trebuie să aibă acces la cunoştinţe, contacte relevante sau acces la contacte pe piaţa internă a UE şi servicii la nivel înalt de sprijinire a afacerilor. Piaţa internă a condus la o competiţie mai mare, dar şi către noi oportunităţi de dezvoltare. Presiunea competitivă determină firmele să exploateze în mod continuu cunoştinţele şi inovarea. Întreprinderile pot inova în forme diferite, dezvoltare de noi produse, inclusiv dezvoltare tehnologică, managementul calităţii, noi forme de organizare a muncii sau a canalelor de distribuţie, a mărcilor sau a proiectului. Capitalul uman este resursa critică pentru generarea de idei creative şi inovatoare. Întreprinderile pot avea de câştigat din capitalizarea pe cunoştinţele informale, competenţele şi reţelele propriilor lor angajaţi. Acest lucru atrage după sine încurajarea atitudinilor antreprenoriale printre angajaţi (spirit intraprenorial), lucru care poate fi făcut prin responsabilizare în asumarea riscurilor şi motivare corespunzătoare prin oferirea de participaţii financiare la capitalul firmelor în care lucrează sau acordarea statutului de parteneri sau asociaţi. Comisia Europeană a adoptat recent o Comunicare cu privire la participaţia financiară a angajaţilor. Atitudinile antreprenoriale printre angajaţi pot fi îmbunătăţite acolo unde participaţia financiară este însoţită de o mai mare influenţă a angajaţilor în procesul decizional al întreprinderii.
Lecţii desprinse 

Accesul la finanţare este, în general, indispensabil pe întreaga durată de viaţă a unei intreprinderi, nu numai în situaţii de criză, întrucât autofinanţarea constituie o modalitate total insuficientă, mai ales pentru dezvoltarea/ expansiunea afacerilor sale; In contextul actual al crizei financiare multe IMM-uri întâmpină respingere şi
dezinteres din partea băncilor comerciale şi/sau de investiţii, întrucât acestea evită din ce în ce mai mult să dea împrumuturi cu risc ridicat către clienţi mici; Sectorul antreprenorial întâmpină dificultăţi pe piaţa de capital de risc care, în Europa, este subdezvoltată comparativ cu SUA; Eliminarea dependenţei de finanţarea prin instrumentul creditului bancar; Promovarea de surse alternative de finanţare de tipul private equity, business angels, finanţările combinate de tip mezanine sau venture capital pentru afacerile de înalt nivel tehnologic; Stimularea dezvoltării de produse de garantare în favoarea sectorului antreprenorial şi de afaceri şi nu pentru creşterea gradului de colateralizare şi diminuare a riscului băncilor; Canalizarea pe principii de piaţă liberă a finanţărilor către sectoare inovative şi de înalt nivel tehnologic.

  

6.4. Promovarea investiţiilor Un climat de afaceri favorabil pentru investiţii este esenţial pentru dezvoltare. Mai puţin clar este cum să se ajungă la acest lucru. Strategiile sunt, de regulă, mult mai
68

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

complexe implicând mai mulţi factori decât proiectarea tehnică şi conţinutul propriuzis bazat pe obiective, direcţii şi măsuri de acţiune. Reforma climatului investiţional potrivit Agenţiei de Garantare a Investiţiilor Multilaterale (MIGA) reclamă şi înţelegerea corectă a dimensiuni politice. În toolkitul MIGA sunt peste 25 de studii de caz care demonstrează că nu există un singur manual pentru reforma în domeniul promovării investiţiilor. Cu toate acestea pot fi reţinute unele recomandări mai mult de natură procesuală, astfel:  prima, constă în recunoaşterea şi identificare oportunităţii de reformare  a doua, investiţia timpurie în atragerea interesului şi sprijinului politic  centrală pentru acest proces este utilizarea educaţiei şi convingerea că strategia trebuie să câştige acceptabilitate mai largă şi să informeze şi neutralizeze oponenţii  programele pilot pot fi valoroase pentru demonstrarea beneficiilor şi a fezabilităţii schimbărilor propuse, mai ales atunci când schimbările sunt de magnitudine mare  trebuie acordată atenţie implementării şi monitorizării  nu trebuie să implice reforme la scara întregului management public  reformatorii pot să creioneze schimbări la nivelul sectorului privat spre a revitaliza instituţiile publice responsabile pentru implementare 6.4.1. Experienţa internaţională în domeniul promovării investiţiilor industriale prin intermediul „polilor de competitivitate” 13 Conceptul de „cluster” are o istorie destul de îndelungată, atribuindu-se mai multe denumiri, inclusiv „pol de competitivitate”, „district industrial", „aglomerare industrială". În prezent termenii care s-au impus sunt „cluster" şi „pol de competitivitate” (în Franţa şi Belgia), termenul cel mai utilizat fiind „cluster”. Descrierea cea mai simplă a clusterelor are la bază descrierea relaţiilor furnizorclient şi a lanţului valoric. Cele mai multe companii cumpără „inputuri” (materii prime, servicii, componente) de la alţi furnizori şi le înglobează în produsele lor pe care le vând clienţilor. Funcţionarea companiilor în cadrul unei „aglomerări industriale” aduce acestora un avantaj competitiv, deoarece dispun de o reţea densă de furnizori şi clienţi în apropiere. În 1990, Michael Porter, cel căruia i se datorează popularizarea termenului de „cluster", dacă nu şi cel care l-a inventat, defineşte clusterul ca „o concentrare geografică de companii şi instituţii interconectate într-un anumit domeniu". De altfel, Michael Porter în lucrarea sa „Avantajul comparativ al naţiunilor” (1990) a arătat că succesul economic depinde de interacţiunea următorilor factori, grupaţi în ceea ce s-a numit apoi „Diamantul lui Porter”:    
13

potenţialul şi disponibilitatea resurselor; accesul la informaţie, pe baza căreia companiile decid să acţioneze într-o anumită direcţie, cu resursele respective; strategiile fiecărei companii în parte; presiunea asupra companiilor de a inova şi a investi.

Ghidul pentru implementarea în România a conceptului de cluster inovativ, proiect finanţat de MECMA, Direcţia Generală Politică Industrială şi Competitivitate, în cadrul Programului Operaţional în domeniul cercetării dezvoltării în industrie, Elaborat de consorţiul INA, CITAF, IRECSON SC Economix News SA, SC INNO Consult Srl, 2009. 69

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Conform „The Community Framework for State Aid for Research and Development and Innovation - Cadrului Comunitar pentru Ajutor de stat, Cercetare, Dezvoltare şi Inovare” clusterele reprezintă grupări de companii independente (start-upuri inovative, IMM-uri) şi organizaţii de cercetare, care activează într-un anumit domeniu şi într-o anumită regiune, în scopul stimulării activităţilor inovative, prin promovarea interacţiunilor intensive, accesului la facilităţi comune, schimburilor de experienţă şi cunoştinţe şi prin contribuţia la transferul tehnologic, networking şi diseminarea informaţiilor. Conceptul de „cluster” este definit şi în legislaţia din România (HG 918/2006 – Programul „Impact”) ca o grupare de producători, utilizatori şi/sau beneficiari, în scopul punerii în aplicare a bunelor practici din UE în vederea creşterii competitivităţii operatorilor economici. SUA Primul cluster creat la nivel mondial este considerat clusterul din Silicon Valley. Studii de caz asupra unor regiuni cum ar fi Silicon Valley au furnizat date importante pentru interpretarea procesului de clusterizare a industriei. Cele mai cunoscute şi studiate clustere din Silicon Valley sunt în domeniul înaltei tehnologii şi comunicaţiilor, dar în California şi în alte zone din SUA s-au format clustere şi în industria divertismentului şi chiar cea textilă şi de confecţii.14 Canada Autorităţile publice federale canadiene definesc un cluster drept „o grupare a unui număr important de companii inovatoare în jurul unui nucleu de instituţii de cercetare şi dezvoltare, de furnizori şi investitori de capital de risc”. Aceste clustere furnizează un mediu propice networking-ului, dezvoltării industriale, investiţiei şi comercializării. Politica naţională a Canadei în domeniul clusterelor a fost definită în cadrul planului „Avantaj economic” al Ministerului Finanţelor, în noiembrie 2006 şi vizează „construirea unei economii puternice pentru canadieni”. Implementarea acestei politici este coordonată de Consiliul Naţional al Cercetării din Canada (CNCC). CNCC colaborează cu comunităţile orăşeneşti şi regionale pentru a consolida poziţia Canadei în sectoarele cheie ale economiei. Această politică încurajează parteneriatele inovative între guvernul federal, guvernele provinciale, administraţiile municipale, industria şi sectorul de învăţământ superior şi vizează accelerarea comercializării tehnologiilor inovative realizate de IMM-uri pe baza rezultatelor cercetării, respectiv crearea unei capacităţi regionale în domeniul ştiinţei şi tehnologiei în sectoarele industriale cheie. În acest context, CNCC a susţinut crearea a 11 clustere. În 2008 a fost alocat un buget de 118 milioane de dolari canadieni, pe o perioadă de 3 ani, pentru 6 dintre cele 11 clustere create de CNRC.

Studiul comparativ al lui Saxenian (1994) asupra a două clustere concurente de înaltă tehnologie (Route 128 aproape de Boston şi Silicon Valley), atribuie succesul clusterului din Silicon Valley diferenţelor importante în organizarea producţiei (deschisă, orientată spre echipă mai degrabă decât ierarhică), spiritului antreprenorial, fluxurilor de pe piaţa muncii şi existenţei unei culturi locale, care au facilitat o inovare rapidă ce transcede nivelul strict al companiei. Scott (2004) şi alţi analişti au studiat un număr de clustere în California de Sud, inclusiv în industria de divertisment şi de îmbrăcăminte, iar Storper (1997) a susţinut că firmele aflate în acelaşi areal geografic, au în comun ceea ce acesta numeşte "interdependenţe nenegociate", delimitate la nivel local şi resursele disponibile în acel areal.

14

70

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Danemarca constituie una dintre cele 10 ţări incluse în celebrul studiu al lui Michael Porter „The Competitive Advantage of Nations”, deoarece a fost una dintre primele ţări care au implementat conceptul „cluster” la începutul anilor `90, dar la o scară atât de mare (12 mega clustere care acopereau 90% din companiile daneze şi toate sectoarele de activitate), încât efectul de „levier” al acestui proces a fost limitat. În perioada 2000-2003, în cadrul activităţii de amenajare teritorială şi de planificare (NPR), au fost definite şi finanţate cu fonduri de la autorităţile centrale 17 „sisteme regionale de creştere”, care reunesc companii, organisme de formare profesională şi autorităţi locale. Introducerea unui program de susţinere a clusterelor inovative, denumite Centre Regionale de Tehnologii – CRT, a revenit unui Consiliu pentru Tehnologie şi Inovare, în cadrul politicii Centrelor Regionale de Tehnologii. Obiectivul acestui program îl reprezintă crearea reţelei între mediul universitar şi de cercetare, business şi autorităţi. Acest program are un buget de aproximativ 10 milioane euro pentru o durată de 2 până la 4 ani, în condiţiile asigurării unei cofinanţări de minim 40% din partea companiilor şi a autorităţilor locale şi este calculat să susţină un număr de 13 CRT cât cuprinde reţeaua respectivă. În Danemarca s-au creat clustere în domeniile : TIC, industria alimentară, bioenergie şi industria lemnului şi a mobilei. Cel mai important cluster danez este Medicon Valley Alliance, creat în 1997 în regiunea daneză în care se află Copenhaga şi în regiunea Skane din Suedia, regiuni despărţite de un simplu pod. Acest cluster implică 40.000 locuri de muncă în sectorul privat biofarmaceutic şi mai mult de 200 companii din domeniul medical. Jumătate dintre companiile implicate în cadrul acestui cluster, au fost create în ultimii 10 ani. Clusterul danez Medicon Valley Alliance se revendică ca fiind lider mondial în materie de cercetare şi tratamente pentru diabet, reprezintă unul dintre primele clustere transnaţionale din Europa şi prezintă structura clasică de organizare a clusterului. În Danemarca-Suedia clusterele sunt evaluate după 5 indicatori: talent, cunoştinţe, spirit antreprenorial, reglementări, colaborări. Există mecanisme de susţinere guvernamentală pentru toţi cei 5 indicatori de evaluare. Documentul care stă la baza creării clusterelor de top-level îl reprezintă „EU Strategy for Baltic Sea Region”, în baza căruia s-a elaborat Baltic Sea Region Flagship Programme cu implementare în 2010. Finlanda Principala politică de sprijinire a clusterelor în Finlanda este politica „centrelor de expertiză” (OSKE), iniţiată de Ministerul Afacerilor Interne şi axată apoi pe dezvoltarea regională. Această politică este implementată de Ministerul Economiei şi Ministerul Muncii, într-o abordare de dezvoltare economico-socială şi urmăresc concentrarea resurselor şi a activităţilor de dezvoltare regională pe arii de importanţă naţională, semnificative pentru Finlanda. Aceasta politică publică se bazează pe următoarele principii: i) un program specific de creare a centrelor de expertiză de înalt nivel a resurselor locale, regionale şi naţionale; ii) susţinerea resurselor regionale prin cooperare între centrele de expertiză; iii) concentrarea asupra dezvoltării afacerilor în domeniile în care Finlanda este competitivă pe plan internaţional. Implementarea acestei politici este coordonată de un comitet naţional în care sunt implicate, autorităţile orăşeneşti şi regionale, universităţile, cele două ministere responsabile, precum şi alte ministere de linie, respectiv cel al educaţiei, al sănătăţii, al agriculturii şi al pădurilor, al mediului înconjurător, şi reprezentanţi ai companiilor precum şi experţi. Lansată în 1994, această politică publică de dezvoltare cunoaşte astăzi a treia perioadă de programare bugetară. Rezultatele identificate de cele 2
71

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

ministere responsabile, pentru perioada 1999-2006, sunt următoarele: crearea a 1.300 de întreprinderi de înalta tehnologie, realizarea a 3.700 produse şi procese inovative în domeniile în care Finlanda este competitivă pe plan internaţional, servicii de formare profesională pentru 90.000 persoane, înfiinţarea a 12.800 locuri de muncă şi menţinerea a 29.300 locuri de muncă. Principalii factori de succes sunt: angajamentul guvernului pe perioadă mare de timp, efectul de „pârghie” asigurat cu ajutorul cofinanţării de aproximativ 9% din partea Statului (52 milioane euro cofinanţare pentru o finanţare totală de 577 milioane euro), delegarea managementului programelor de finanţare către centrele tehnologice, specializarea regională şi introducerea parteneriatelor publice-private. Italia Spre exemplu, în Nordul Italiei există clustere formate din companii mici, care sunt specializate corespunzător diverselor etape ale procesului productiv, între acestea existând relaţii de coordonare. Peisajul economic din Italia este caracterizat de prezenţa unei multitudini de „districte industriale” (clusters districts), care reprezintă aglomeraţii de mici întreprinderi specializate într-un singur sector, cum ar fi cel al producţiei de încălţăminte, marochinărie şi accesorii. Cartierele combină atât competiţia cât şi cooperarea între firme pentru îmbunătăţirea performanţei lor. La nivel naţional există o lege cu privire la districtele industriale, de vreme ce sprijinul şi politicile sunt dezvoltate în special la nivel regional (ex: Veneto, Lombardia, Emilia Romagna). Pentru a-şi creşte calitatea şi eficacitatea, o serie de districte sunt organizate în „Clubul Cartierelor Industriale” (Club dei Distretti Industriali), care reprezintă 40% din toate cartierele, adică 30.000 de întreprinderi şi 250.000 de locuri de muncă. Clubul are scopul de a dezvolta o reţea între districtele industriale italieneşti şi cele străine cu scopul schimbului de informaţii, pentru a promova accesul la cercetare şi a reprezenta interesele acestora. Franţa Politica franceză de sprijinire a polilor de competitivitate (clusterelor) a fost stabilită în 2005. Cu toate acestea, încă din 1987, cu mult înaintea apariţiei termenului de „pol de competitivitate", a fost lansată o iniţiativă care este considerată drept precursoare şi de pionierat. Prin programul „Systèmes Productifs Locaux - Sisteme Locale de Producţie”, guvernul francez a sprijinit procesul de schimbări structurale în regiunile afectate de declinul sectoarelor industriale. Beneficiarul final nu a fost o singură companie, ci o reţea de companii dintr-un anumit sector şi dintr-o anumită regiune, denumită „Sistem Local de Producţie” – SLP. Astfel, acest program a stabilit deja două caracteristici importante ale „polului de competitivitate”: proximitatea geografică a companiilor şi colaborarea între membri. Prin acest program, au fost susţinute următoarele tipuri de acţiuni comune din cadrul unui SLP:    comunicare şi activităţi de marketing (de exemplu: participarea la târguri şi expoziţii, strategii comune de comunicare etc.); achiziţii (de exemplu: licitaţii publice, investiţii în instalaţii de producţie moderne etc.); cercetare-dezvoltare-inovare (de exemplu: proiecte de cercetare comune, proiecte de audit tehnologic, studii tehnologice prospective, exerciţii de planificare strategică etc.);

72

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

 

skill Management (de exemplu: training, recrutare de personal); internaţionalizare (de exemplu: misiuni în comun, cooperare internaţionala cu alte reţele etc.).

În cei 20 de ani de funcţionare a programului (1987-2007), au fost susţinute aproximativ 110 de SLP. În 2005, Franţa şi-a reorientat politica în domeniul sistemelor de producţie locale, elaborând prima versiune a Politicii franceze în domeniul polilor de competitivitate, ale cărei obiective sunt următoarele:     Creşterea competitivităţii economiei franceze prin inovare; Dezvoltarea în regiuni de activităţi, în principal industriale, pe baza tehnologiilor inovative; Creşterea atractivităţii produselor franţuzeşti, ca urmare a îmbunătăţirii vizibilităţii internaţionale; Crearea condiţiilor pentru perfecţionarea resurselor umane.

Corespunzător acestei politici, Ministerul pentru Amenajarea Teritoriului şi Ministerul Industriei a lansat Programul pentru polii de competitivitate, care a reprezentat o schimbare destul de importantă de orientare dinspre abordarea tradiţională, „curativă”, către o abordare orientată spre creştere economică. Obiectivul acestui program este de a îmbunătăţi potenţialul de inovare al Franţei prin concentrarea tuturor eforturilor publice cu privire la polii de competitivitate, pentru a crea bunăstare şi noi locuri de muncă. Fiecare pol de competitivitate are personalitate juridică proprie, cel mai adesea sub forma unei asociaţii. Asociaţia are o echipă de conducere curentă. Relaţiile între polul de competitivitate, stat şi autorităţile locale implicate sunt stipulate într-un Contract cadru. Strategiile polilor de competitivitate se stabilesc pentru o perioadă de 5 ani şi au ca obiective generale:     stabilirea de parteneriate între diferiţii „actori” cu competenţe recunoscute şi complementare; realizarea de proiecte de colaborare strategică de C-D, cu finanţare publică (în special din Fondul Unic Interministerial - FUI); promovarea unui mediu de afaceri favorabil inovării şi „actorilor” din polul de competitivitate; realizarea de acţiuni comune (formare profesională, proprietate industrială, dezvoltare internaţională etc.).

Astfel, în perioada 2005-2008 statul francez a pus la dispoziţie fonduri de aproximativ 1,5 miliarde Euro pentru finanţarea de proiecte de cercetare-dezvoltare în cadrul polilor de competitivitate, cum ar fi:   Proiecte de C-D în domeniul de bază al polului de competitivitate; Proiecte de platforme de inovare în scopul creării infrastructurii destinate să favorizeze gradul de inovare a companiilor, prin implementarea mijloacelor şi serviciilor necesare; Proiecte de formare profesională, investiţii de infrastructură, TIC, monitorizare şi prognoză economică, promovare regională, dezvoltare la nivel internaţional.

Pentru a doua etapă, 2009-2011, guvernul francez pune la dispoziţie alte 1,5 miliarde Euro. În plus faţă de furnizarea în continuare de sprijin pentru C-D, o parte esenţială a activităţilor din cadrul polilor de competitivitate, noile fonduri vor fi utilizate în trei domenii tematice specifice:

73

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

  

consolidarea leadership-ului şi a grupurilor de elaborarea a strategiilor (contracte de performanţă); noi instrumente de finanţare (platforme de inovare); dezvoltarea unui sistem de inovare şi creştere a performanţelor în fiecare pol de competitivitate (inclusiv pe baza finanţării private şi a utilizării sinergiilor regionale).

A fost constituită la nivel naţional Asociaţia Franceză a Clusterelor – CDIF, menită să coordoneze activităţile polilor de competitivitate. Această asociaţie reuneşte 60 de poli de competitivitate şi are ca misiune facilitarea învăţării reciproce şi schimbul de experienţă, precum şi furnizarea unor servicii de informare şi de formare. În plus, CDIF sprijină crearea unor noi poli de competitivitate în Franţa. În prezent în Franţa există 71 poli de competitivitate (17 sunt internaţionali şi 54 naţionali), în care sunt implicate 5.000 de întreprinderi, din care 80% sunt IMM-uri. Aceşti poli de competitivitate activează în 16 sectoare economice. Modelul francez a reprezentat o sursă de inspiraţie pentru Belgia şi Portugalia. Previziunea în politica de cluster este foarte importantă. În acest context Franţa şi Austria au deja elaborate programe de training pentru managerii de cluster pentru perioada 2009-2012 şi se concentrează în mod expres pe crearea încrederii între partenerii de cluster pentru schimbul de idei, vital în dezvoltarea clusterelor inovative şi pe abilităţi de comunicare şi cunoştinţe în sectoare specifice. Germania În prezent există în Germania 107 clustere şi 130 reţele de excelenţă. Primele eforturi pentru a sprijini clusterele au fost făcute la mijlocul anilor 1990, când landuri precum Bavaria, Saxonia Inferioară Şi Renania de Nord - Westfalia au demarat crearea unor clustere în cadrul graniţelor lor. În 1996, în cadrul „Bundesforschungsbericht Raportului Federal asupra Cercetării” a fost inclus pentru prima oară oficial termenul de cluster ca o modalitate de a sprijini inovarea. În Germania nu există un cadru legislativ care să reglementeze clusterele, dar există programe de finanţare atât la nivel naţional (programe ale Ministerului Federal al Educaţiei şi Cercetării şi ale Ministerului Federal al Economiei şi Tehnologiei), cât şi la nivelul fiecărui land, care sunt diferite de la land la land, în funcţie de caracteristicile regionale, precum şi fondurile structurale ale Uniunii Europene, cu cofinanţarea naţională (Obiectivul 1 Est şi Obiectivul 2 Vest). Politica germană în domeniul clusterelor îşi are originile în sprijinirea reţelelor în domeniul tehnologiei şi al dezvoltării regionale, domenii pe care pune şi în prezent accent prin programul de sprijinire a „reţelelor de excelenţă”, care reunesc iniţiativele de tip cluster din Germania. Astfel, la nivel federal, sunt susţinute, începând din 1999, de către Ministerul Federal al Economiei şi al Tehnologiei, cele 130 reţele de competenţă germane – Kompetenznetze (www.kompetenznetze.de) ce reunesc parteneri din diverse sectoare, în jurul unor teme principale, care implică colaborare regional şi inter-regională şi care pun accent pe vizibilitatea internaţională şi excelenţă. Principalele obiective ale acestor „reţele de competenţă” germană sunt următoarele: relaţionarea între cercetare şi industrie, inovare şi transfer tehnologic, formare şi calificare profesională, calitate şi schimb de experienţă. Sunt vizate 9 domenii: biotehnologii, transport şi mobilitate, sănătate şi medicină, materiale noi, producţie şi inginerie, aviaţie şi spaţiu, energie şi mediu, tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor, micro-nano-opto. Prin programul „Iniţiativa de Excelenţă” se extinde finanţarea pe o perioadă de 6 ani (2006-2011) alocându-se un buget de 1,9 miliarde euro (75% din fonduri federale, 25% din fondurile landurilor.
74

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

În fosta Germanie de Est, a fost lansat un program de finanţare „mainstream”, care sprijină „reţelele de firme” (NEMO). În cadrul celui de al doilea „pachet de stimulare a economiei", pe care Germania l-a introdus după colapsul financiar din 2008, zona eligibilă a programului a fost extinsă şi la Vestul Germaniei. Noul ZIM-NEMO finanţează managementul reţelelor, formate din cel puţin 6 firme, în scopul de a exploata potenţialul sinergic de cooperare. În afară de programele gestionate la nivel federal, landurile germane pun de asemenea în aplicare sisteme de sprijin pentru clustere. Aceste programe sunt în cea mai mare parte integrate în cadrul unor programe operaţionale susţinute din fonduri structurale. Astfel, în Renania de Nord-Westfalia, land sub incidenţa Obiectivului 2, accentul a fost pus pe „inovare şi economie bazată pe cunoaştere". Un obiectiv important urmărit este aplicarea noilor cunoştinţe şi tehnologii în produse inovative comercializabile. Astfel, cooperarea dintre sectorul de cercetare şi business, în cadrul clusterelor şi/sau reţelelor de firmă, reprezintă o activitate importantă sprijinită din fonduri publice. Creşterea vizibilităţii internaţionale a clusterelor şi întărirea domeniilor unde acest land ocupă poziţii de frunte în competiţia internaţională sunt alte puncte importante ale acestui program. În concluzie, atât la nivelul celor paisprezece landuri, cât şi la nivel federal, politica de susţinere a clusterelor în Germania este implementată într-o constelaţie destul de complexă. În spiritul recomandărilor din „Innobarometer on cluster’s role in facilitating innovation in Europe in 2009”. Germania, prin Ministerul Federal al Economiei şi Tehnologiei, a demarat elaborarea unui Plan de măsuri de sprijin la nivel federal şi regional cu fonduri publice pentru crearea clusterelor competitive şi a „reţelelor de excelenţă”. Suedia Cooperarea dintre mediul de afaceri, mediul academic şi mediul de cercetare este privită în mod tradiţional în Suedia ca un motor al dezvoltării economice. Datorită creşterii contribuţiilor ştiinţifice suedeze la tematica clusterelor, a interesului general referitor la sistemele de inovare (a modelului „Triple helix” în mod special) şi datorită necesităţii de a reorienta politica de inovare către sfârşitul anilor `90, clusterele au devenit o temă predilectă a Stockholmului, Suedia fiind un studiu de caz în abordarea lui Porter. Astfel, înainte de 2008, The European Cluster Observatory a menţionat existenţa a 64 clustere suedeze, evidenţiind în schimb caracteristica de excesivă fragmentare a acestora. Un program important pus în aplicare de guvernul suedez în domeniul clusterelor este programul Vinnväxt al Ministerului Întreprinderilor, Energiei şi Comunicaţiilor. Obiectivul acestui program este stimularea inovării şi a creşterii economice în regiunile suedeze. O caracteristică importantă a programului îl reprezintă dezvoltarea unor sisteme de inovare în regiuni „funcţionale”, indiferent de apartenenţa administrativă. Programul finanţează cooperarea între întreprinderi, instituţii de C-D şi autorităţi publice (modelul „triple helix”). Programul este implementat de către Agenţia Suedeză pentru Inovare (VINNOVA), care pune accent pe inovare, transfer tehnologic şi competitivitate la nivel naţional şi internaţional. Agenţia nu este numai managerul programului ci acţionează şi ca iniţiator de clustere. VINNOVA a identificat regiunile care pot acţiona drept „locomotive” pentru economia suedeză. Din acest punct de vedere, se poate vorbi de o abordare „top-down”. Regiunile elaborează propria strategie a clusterului şi măsurile corespunzătoare, abordare ce poate fi descrisă ca „bottom-up”. Exemplul suedez demonstrează o combinaţie între cele două abordări. Schema de finanţare are o durată foarte mare. Clusterele pre-selectate de Vinnväxt (3 în faza pilot din 2003 şi alte 9 în 2005-2008) primesc finanţare de până la 1 milion EURO anual pe o durată de 10 ani, cu o cofinanţare de 50%.
75

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Domeniile prioritare stabilite şi ponderea acestora sunt următoarele: TIC (30%), biotehnologii (20%), sisteme de producţie şi materiale (20%), automobile şi piese de schimb (20%) şi ştiinţele „muncii” (10%).Programul Regional de Clustere, implementat de NUTEK, care este similar Vinnväxt şi nu ţinteşte doar domeniile de excelenţă. Acest program pune accentul pe dezvoltarea antreprenoriatului, a serviciilor pentru afaceri şi pe dezvoltarea regională. În afara de aceste programe naţionale de finanţare, clusterele sunt susţinute şi de către autorităţile locale. La nivel regional clusterele sunt finanţate şi din fonduri structurale. Experienţe de succes în domeniu există şi în ţări avansate din afara UE sau continentului european şi american. Elveţia Dezvoltarea clusterelor inovative este susţinută prin programe specifice la nivel regional, de către Secretariatul de Stat pentru Economie. Astfel, sunt de semnalat în mod deosebit clusterele din patru teritorii: Cantonul Basel (BioValley Basel), Cantonul Valais (tehnologiile Ark – Valais), Cantonul Berna şi Cantonul Saint Gallen (Nanoclusterul Bodense). De asemenea, în Elveţia se află unul dintre cele mai importante clustere în domeniul biotehnologiilor, fondat în anul 1999, având statut juridic de asociaţie trinaţională (Elveţia, Franţa, Germania) din care fac parte: o mare companie în domeniu, Novartis, fondată în 1996 şi o asociaţie trinaţională, fondată în 1999, cu sprijin financiar din partea unui fond de investiţii, BioMed Invest, precum şi cu fonduri accesate prin programele INTERREG II, III şi IV (fig.2). Această asociaţie trinaţională este formată din Asociaţia Bio Valley Alsacia din Franţa, fondată în 1998, Asociaţia Bio Valley Basel din Elveţia şi Asociaţia Bio Valley Deutschland din Germania, fondate în 1999. Israel Clusterul Silicon Wadi din Tel Aviv, Israel constituie un pol de excelenţă mondială în domeniul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicării (TIC). Succesul acestui cluster este rezultatul unor investiţii guvernamentale masive în C-D, inclusiv prin intermediul programelor militare, fiind de asemenea legat de prezenţa a numeroase centre de C-D private. Astfel, în 2007, 43 din cele 50 multinaţionale de înaltă tehnologie posedau un centru de C-D în Israel. Politica israeliană de sprijinire a clusterelor şi mecanismele de susţinere a inovării se întrepătrund în Israel. Legea pentru încurajarea investiţiilor prin atragerea capitalurilor străine datează din 1959 şi a introdus un sistem fiscal interesant pentru investitori care a favorizat stabilirea unor mari grupuri internaţionale încă în anii 1960, liderii industriei de înalta tehnologie s-au stabilit în Israel (de exemplu IBM, Motorola etc.). De asemenea, anii `60 se caracterizează prin dezvoltarea altor elemente de infrastructură pentru afaceri, respectiv parcuri tehnologice, centre de formare profesională şi a centre de cercetare la nivel înalt: Technion din Haifa, Institutul Weizman, Universitatea din Tel Aviv, Universitatea din Ierusalim, Universitatea Ben Gurion etc. Politica naţională în domeniul inovării este definită în legea din 1983 pentru încurajarea cercetării-dezvoltării industriale, modificată în 1997, care vizează dezvoltarea unei industrii naţionale în domeniul tehnologiilor de vârf. Această politică este introdusă de Office of Chief Scientist - OCS al Ministerului Industriei, Comerţului şi Muncii şi marchează demararea programului incubatoarelor tehnologice, lansat în 1992, a programului Yozma pentru dezvoltarea capitalului de risc, lansat în 1992 şi a
76

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

programelor de susţinere a cercetării şi dezvoltării (C-D) în cadrul companiilor (Magnet), lansate în 1993. Recomandările UE către ţările membre În scopul monitorizării fenomenului de clusterizare, Comisia Europeană a înfiinţat în anul 2006 „The European Cluster Observatory – Observatorul European al Clusterelor” (http://www.clusterobservatory.eu) care furnizează date statistice cantitative şi calitative (cluster mapping), studii de caz, politici şi analize comparative privind situaţia clusterelor în Europa. Astfel, la nivelul anului 2008, the European Cluster Observatory a identificat circa 2.000 de clustere semnificative definite ca aglomerări regionale industriale şi de servicii, care implică aproximativ 38% din forţa de muncă a Uniunii Europene. Aceste clustere s-au format fie de jos în sus, fie de sus în jos şi sunt susţinute de politici, proiecte concrete şi finanţări naţionale şi comunitare. Comunicarea nr. 652/5 noiembrie 2008 a Comisiei Europene „Către clustere de talie mondială în Uniunea Europeană - implementarea strategiei bazată pe inovare”, încearcă să răspundă la două problematici: cum să se creeze clustere de talie mondială în UE şi ce se poate face la toate nivelurile pentru a creşte eficienţa clusterelor. În acest sens, măsurile propuse sunt următoarele:  Înfiinţarea la începutul anului 2009 a unui „High Level Group” pentru clustere care are ca obiectiv principal identificarea instrumentelor la nivel european şi naţional pentru îmbunătăţirea cooperării între clustere. Acest grup va include 20 de experţi independenţi din diferite domenii ale inovării, competitivităţii, etc. care vor lucra timp de 18 luni şi vor înainta Comisiei Europene (raport final septembrie 2010) şi Statelor Membre rapoarte ale situaţiei existente în domeniul clusterelor (European cluster mapping) şi asupra modalităţilor de susţinere a clusterelor prin programe, strategii, politici etc.; Sprijin din partea Comisiei Europene la nivel naţional şi regional în eforturile de a îmbunătăţi politicile proprii în ceea ce priveşte clusterele, prin oferirea de informaţii asupra clusterelor şi politicilor în domeniu. La nivel comunitar aceasta se va face prin „The European Clusters’ Observatory” ce va deveni un instrument de informare pentru companii; Continuarea sprijinului pentru „European Clusters Alliance”, organizaţie care are ca scop promovarea clusterelor la nivel naţional şi regional; Facilitarea cooperării între organizaţiile din cadrul unui cluster; Lansarea iniţiativei „Excellence of Cluster Organization”, care va oferi sprijin pentru introducerea de standarde de calitate în activitatea clusterelor şi pentru accesarea fondurilor comunitare pentru finanţarea activităţilor proprii. În acest context, Statele Membre sunt invitate să:  Sprijine IMM-urile în vederea participării la clustere, prin implementarea măsurilor relevante din „Small Business Act for Europe”. Numărul membrilor în cadrul clusterelor creşte în fiecare ţară, alăturându-se IMM-urilor, băncile, investitorii străini, municipalităţile, autorităţile publice, camerele de comerţ, asociaţiile profesionale, institutele de cercetare etc., deoarece s-a constatat că firmele din cluster sunt mai inovative decât cele din afara clusterului şi au acces mai uşor la pieţele internaţionale; Dozeze eforturile pentru realizarea de mai multe sinergii şi complementarităţi între diferitele politici publice de susţinere ( cercetare-dezvoltare, industriale, al dezvoltării mediului de afaceri) programe şi iniţiative în domeniul politicii de cluster.
77

  

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Principalele forme de susţinere sugerate sunt: crearea cadrului optim pentru desfăşurarea activităţii în cadrul clusterelor, îmbunătăţirea accesului la finanţare din surse alternative, mai buna utilizare a fondurilor structurale pentru a finanţa clusterele, finanţarea publică a clusterelor care în anumite cazuri ar putea depăşi limita de 5 ani, criterii specifice care să favorizeze accesul la finanţare a clusterelor care au proiecte inovative, elaborarea unui model de includere a IMM-urilor în polii de excelenţă, îmbunătăţirea competenţelor relevante, limitarea ajutorului de stat la maximum 5 ani pentru asistenţă tehnică. Comisia consideră că limitarea în timp a acestor măsuri va face ca riscul de distorsionare a pieţei prin susţinerea lor cu programe dedicate să fie relativ redus. De asemenea, Comisia menţionează faptul că eco-inovarea şi clusterele în domeniul serviciilor sunt foarte importante, iar State Membre sunt invitate să ia în calcul susţinerea inovării în domeniul serviciilor. Comisia a atras atenţia Statelor Membre recent intrate în UE (12) să evite utilizarea clusterelor numai pentru a obţine finanţare, fără a oferi rezultate clare. De aceea se recomandă cooperare între clustere şi State Membre şi aplicarea celor mai bune practici în domeniu. Uniunea Europeană are nevoie de campioni în inovare care să internaţionalizeze rapid, clusterul fiind un mediu prielnic pentru inovare. UE nu duce lipsă de iniţiative de cluster dar îi lipsesc „world class excellences”, aşa numitele clustere de top-level. De asemenea, Statele Membre UE trebuie să testeze schemele pilot din cadrul „Cluster Innovation Platform” (Cluster IP).

Lecţii desprinse Politica de susţinere a clusterelor nu a pornit de la zero. În toate ţările a căror experienţă este analizată, au existat programe premergătoare sau (în cazul Suediei) o tradiţie de cooperare bine structurată între industrie, mediul academic şi mediul de cercetare; Modelul sistemic al inovării privit din prisma unui proces dinamic de învăţare stă la baza politicilor relevante în domeniul clusterelor. Astfel modelul triple helix reprezintă paradigma actuală pe care sunt fundamentate politicile de cluster; În cazurile analizate, există, în esenţă, 2 tipuri de scheme de suport al clusterelor: a) În primul rând, există anumite clustere „de top-level” cu impact asupra nivelului de competitivitate al ţărilor respective. Aceste clustere sunt susţinute la nivel naţional pentru a atinge gradul de excelenţă internaţională; b) A doua categorie este constituită din clustere regionale, a căror importanţă poate să nu depăşească graniţele regiunii, finanţate la nivel regional. Totuşi, ele au un impact deosebit asupra dezvoltării economice şi au potenţialul de a fi modernizate şi ridicate la rangul de clustere de top-level; Finanţarea clusterelor se face pe bază de competiţie prin apeluri de proiecte. Clusterele de „top-level” sunt pre-selectate uneori, cum este cazul Suediei; Finanţarea clusterelor se realizează atât din resurse din bugetul naţional, din resurse regionale şi din resurse private, cât şi fondurile structurale puse la dispoziţie de către Uniunea Europeană; Există, în general, un minister naţional cu competenţe în domeniul politicii de clustere. Implementarea programelor de finanţare este adesea delegată unor agenţii de implementare, care pot fi chiar firme private (Germania).

-

-

-

78

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

6.4.2. Măsuri pentru stimularea inovării şi dezvoltarea mediului de afaceri Strategia 2020 nu va putea fi pusă în operă fără politici congruente ale Statelor Membre în vederea susţinerii promovării înaltei tehnologii şi a inovării în sectorul afacerilor. Măsurile de acţiune ale statelor pot îmbraca atât aspectul unor reglementări normative necesare promovării domeniilor noi, a stimulării parteneriatului public privat pentru dezvoltare, cât şi aspectul unor programe de susţinere financiară multianuală. De asemenea, este recunoscut că măsurile pentru atingerea obiectivelor asumate în documente strategice sunt, de cele mai multe ori, de natură transversală pentru a evita distorsiunile în piaţă (ex. fiscalitate, legislaţie, etc.) şi nu de natură sectorială (industrie, servicii etc.) Abordările sectoriale a măsurilor de acţiune pentru punerea în operă a unei strategii de dezvoltare în absenţa unor studii de analiză de competitivitate sectorială, ar putea fi interpretate ca fiind discreţionare. Cu toate acestea din această abordare, de obicei, sunt excluse domeniile, fie complet rămase în urmă, unde piaţa fiind atât de slab dezvoltată nu există pericolul major al distorsiunii (ex: agricultura) fie cele absolut noi, unde prin eventuale măsuri şi acţiuni intervenţioniste nu se pot înregistra turbulenţe în piaţă, pentru că iarăşi piaţa nu există (ex. nanotehnologiile, tehnologii generice esenţiale etc.). De altfel, în acest subcapitol sunt sintetizate preocupările de natură recentă din Marea Britanie care ar putea contribui la îndrumare şi transferabilitate în planurile de măsuri din România. Cele mai bune practici din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord Industria din Regatul Unit se află într-un stadiu incipient în ceea ce priveşte dezvoltarea şi aplicarea nanotehnologiilor. În timp ce acestea se comercializează întrun număr de domenii, cum ar fi diagnosticarea medicală, electronicele şi materialele, majoritatea tehnologiei este încă folosită doar pentru cercetare şi dezvoltare. Dacă companiile din Regatul Unit trebuie să se poziţioneze astfel încât să beneficieze de avantaje maxime ca urmare a nanotehnologiilor, trebuie să ne asigurăm că noi (în mod colectiv) ne înţelegem punctele tari, slabe, oportunităţile şi ameninţările şi identificăm ce dorim să facem în legătură cu acestea. Pe lângă sprijinul oferit investitorilor potenţiali pentru identificarea oportunităţilor de afaceri, companiile trebuie să beneficieze şi de un dialog mai informat cu publicul şi cu ceilalţi stakeholderi, precum şi de ajutor pentru dezvoltarea de măsuri (voluntare sau obligatorii) pentru identificarea şi gestionarea riscurilor în stadiu incipient. Identificarea de oportunităţi Există un număr de estimări actuale cu privire la impactul nanotehnologiilor pe pieţele globale implicând cifre de ordinul miliardelor şi trilioanelor de dolari pe parcursul următorilor 10 ani. Ce este clar este că se va înregistra un impact economic semnificativ acolo unde nanotehnologiile pot oferi beneficii semnificative societăţii şi/sau mediului prin intermediul provocărilor cheie din Strategia 2020. Consiliul Strategic pentru Tehnologie (The Technology Strategy Board) consideră că tehnologiile la nanoscară consolidează domenii cheie din punct de vedere tehnologic. Defra a căutat de asemenea să identifice modalitatea prin care nanotehnologiile pot sprijini Guvernul să îşi realizeze obiectivele, de exemplu în ceea ce priveşte sursele alternative de energie, eficienţă energetică şi remedierea mediului înconjurător. Acestea sunt detaliate într-un raport privind aplicaţiile nanotehnologiilor benefice pentru mediul înconjurător.

79

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Reţeaua de Ştiinţă şi Inovare a Marii Britanii (The UK Science and Innovation Network) (bazată în Ambasadele Marii Britanii şi în Înaltele Comisii de peste hotare) furnizează informaţii şi consiliere pentru Departamentele guvernamentale, Consilii de Cercetare, universităţi, companii şi alte instituţii, cu privire la expertiza de cercetare şi priorităţile altor ţări, inclusiv în nanotehnologii. Dezvoltarea de noi produse folosind nanotehnologiile sau materialele la nanoscară depinde în mare măsură de disponibilitatea:        Profesioniştilor înalt calificaţi; Baza pentru o cercetare de calitate înaltă; Împărtăşirea cunoştinţelor şi transfer; Echipament esenţial însă câteodată costisitor; Investitori încrezători; Bază de exploatare; Aranjamente pentru o bună guvernare.

Inteligenţă socială Dacă cercetarea are scopul de a produce produse şi tehnici cu beneficii reale, aceasta ar trebui să fie completată de părerile consumatorilor şi a publicului larg. De exemplu, direcţia cererilor de apeluri de proiecte ale Consiliilor de Cercetare cu privire la sănătate a fost informată prin dialog public şi compania Unilever a participat în proiectul finanţat de guvern „Nanodialoguri”. Totuşi, în general, companiile nu sunt doritoare să se angajeze în dialog public, în ciuda faptului că sunt îngrijorate de potenţiale daune contra interesului lor care ar rezulta din pierderea încrederii publicului în nanotehnologii. Angajarea stakeholderilor tinde să fie percepută ca şi costisitoare, dificilă şi cel mai bine organizată de alţii, cum ar fi Guvernul sau instituţiile din sectorul industrial. Există de asemenea îngrijorări cu privire la dezvăluirea informaţiilor sensibile din punct de vedere comercial. Transferul de cunoştinţe Pentru a încuraja diseminarea informaţiilor către sectorul industrial, Consiliul Strategic pentru Tehnologie finanţează un număr de activităţi pentru a traduce cunoştinţele şi ideile generate de către cercetarea de bază (deseori de grupurile de cercetare ale Universităţilor) în noi produse şi servicii în domenii unde există oportunităţi de piaţă şi unde Regatul Unit deţine capacitate academică şi industrială. Reţelele de Transfer de Cunoştinţe (Knowledge Transfer Networks - KTNs), Parteneriatele pentru transferul de cunoştinţe (Knowledge Transfer Partnerships), Platformele de inovare şi Iniţiativa de Cercetare pentru Afaceri mici (Small Business Research Initiative) reprezintă modalităţi cheie de susţinere a transferului de cunoştinţe. Dezvoltarea afacerilor Nivelul investiţiilor industriale este în creştere, aşa cum este şi numărul produselor care apar pe piaţă. Pentru a ajuta dezvoltarea pieţei şi exploatarea nanotehnologiilor, Consiliul Strategic pentru Tehnologie, Agenţiile de Dezvoltare Regională şi administraţiile responsabile finanţează Centrele de Micro şi Nanotehnologie. Centrele sprijină sectorul industrial în accesarea cercetării de nivel înalt şi a resurselor prin identificarea capacităţii de rezervă în mediul de afaceri şi în cel academic. Centrele sunt grupate în patru teme principale (nanometrologie, nanomateriale, nanomedicină şi nanofabricare). Cadrul de reglementare Aranjamentele pentru buna guvernare sunt importante pentru a permite dezvoltarea inovării de manieră responsabilă. Pe lângă legislaţie, alte măsuri pot fi utilizate pentru a asigura că atitudinile proactive sunt adoptate pentru a se adresa riscului de afaceri, sănătate, securitate şi implicaţii asupra mediului înconjurător. Astfel de măsuri, dacă sunt adoptate pe scară largă, ar putea ajuta la prevenirea ameninţării impunerii unor costuri în retrospectivă sau unilaterale prin legislaţia viitoare şi a unor riscuri de afaceri cum ar fi un comportament advers riscului
80

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

din partea asiguratorilor, decidenţilor din cadrul companiilor sau a consultanţilor de pe piaţă. Încrederea crescută a publicului în companie sau în produsele sale poate fi de asemenea benefică. Servicii de consiliere şi ghidare sunt furnizate pe lângă conformitatea legislativă. De exemplu:  Guvernul finanţează SAFENANO pentru a furniza consiliere sectorului industrial pentru a-l sprijini să dezvolte tehnologie la nanoscară în siguranţă şi în mod responsabil; Health and Safety Executive a publicat linii directoare cu privire la manevrarea în siguranţă şi eliminarea nanotuburilor.

Codurile de conduită furnizează un mijloc voluntar pentru stabilirea standardelor şi Societatea Regală, Asociaţia industriilor de nanotehnologie (Nanotechnology Industries Association), Insight Investment şi Reţeaua de Transfer de informaţii cu privire la nanotehnologie (Nanotechnology Knowledge Transfer Network) au lucrat pentru dezvoltarea unui Nano Cod Responsabil. Comisia Europeană a dezvoltat de asemenea un Cod de conduită pentru Cercetătorii Ştiinţifici în UE care lucrează cu nanotehnologiile. Câteva companii adoptă şi fac publicitate unei politici de Responsabilitate Socială a Corporaţiilor (RSC), în principal ca un mijloc de reducere a riscurilor şi costurilor operaţionale deşi câteva din companiile mai mari, mai responsabile social, percep RSC ca un mijloc de încurajare a inovaţiei produselor şi contribuţie la valorile sociale dincolo de dimensiunea financiară. Companiile mai mici tind să nu aibă acces la expertiza RSC şi pot considera că cerinţele RSC impun costuri adiţionale asupra afacerii. În mod similar, companiile mai mari sunt mai înclinate să desfăşoare analize ale ciclului de viaţă comparativ cu cele mici, datorită costurilor şi lipsei expertizei. Totuşi, lipsa datelor toxicologice reprezintă de asemenea o barieră în utilizarea analizelor privind ciclul de viaţă a produselor care conţin nanomateriale.
Lecţii desprinse Analiza SWOT s-a făcut cu consultarea mediului de afaceri şi a altor stakholderi în scopul de a facilita înţelegerea Guvernului faţă de problematica cu care se confruntă Regatul Unit în acest domeniu. Această analiză are ca scop să direcţioneze acţiunile viitoare şi să contribuie la configurarea mediului nanotehnologiilor în Regatul Unit. Puncte forte Regatul Unit deţine o bună bază de cercetare, a investit masiv şi acum deţine multe din elementele necesare pentru inovarea de succes cum ar fi o bază academică solidă. Programele Consiliului Strategic pentru Tehnologie complementează această bază şi direcţionează finanţarea pentru susţinerea extragerii ideilor din mediul academic şi din sectorul industrial. Puncte slabe Este necesar ca Regatul Unit să se concentreze pe exploatarea cercetării şi inovării dezvoltate în această ţară. Deseori, IMM-urile nu au cunoştinţe despre sprijinul pe care programele de parteneriat ale Consiliului Strategic pentru Tehnologie îl pot acorda. Alte companii care ar putea beneficia de pe urma utilizării nanotehnologiilor nu au acces facil la informaţii cu privire la nanotehnologii. Oportunităţi Există o oportunitate pentru un mai mare transfer trans-sectorial de tehnologie care poate fi facilitat de Reţelele de Transfer de Cunoştinţe. Regatul Unit ar putea fi iniţiatorul inovării responsabile în sectoare importante la nivel global inclusiv surse alternative de energie, eficienţă energetică şi remedierea mediului înconjurător. Industria din Regatul Unit are oportunitatea să influenţeze şi să informeze cu privire la direcţiile Regatului Unit în domeniul nanotehnologiilor, să lucreze împreună cu Guvernul
81

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

pentru a dezvolta măsuri (voluntare sau obligatorii) pentru identificarea şi gestionarea riscurilor într-un mod care menţine ritmul inovării. Dezvoltarea unor instrumente specifice de analiză a riscurilor financiare ar furniza antreprenorilor din Regatul Unit abilitatea de gestionare a expunerii la risc în conformitate cu RSC. Regatul Unit ar putea să devină centrul de excelenţă pentru afaceri şi consiliere pentru investiţii în nanotehnologii. Ameninţări Există un deficit important de tehnicieni cu educaţie potrivită pentru a sprijini cercetarea şi industria manufacturieră. Acolo unde sunt disponibile abilităţile şi cunoştinţele legate de tehnologia nano, acestea tind să fie concentrate în companii care dezvoltă şi produc nanomateriale dar nu în acele companii care cumpără şi includ nanomateriale în produse. Este posibil ca industria manufacturieră în Regatul Unit să nu poată să provoace evoluţia necesară deoarece companiile relevante pot să nu existe. Este necesar ca Regatul Unit să fie mai hotărât în ceea ce priveşte exploatarea cercetării şi inovării de care dispune, altfel acestea vor pierde avantajul competitiv pe piaţa internaţională şi baza manufacturieră din Regatul Unit va decădea în continuare.

6.4.3. Investors in People (IiP) - stimularea investiţiilor în oameni, experienţa din Marea Britanie Oamenii reprezintă investiţia cea mai de preţ, iar performanţa angajaţilor este critică pentru derularea cu succes a afacerii. În UE, importanţa abilităţilor la locul de muncă a fost pe deplin recunoscută în agenda de reformă economică agreată la Lisabona în 2000, Marea Britanie fiind un mare suporter al acestei agende. Stabilirea unei Strategii Naţionale pentru creşterea competenţelor şi aptitudinilor este documentul prin care Marea Britanie îşi aduce contribuţia la agenda de reformă alături de celelalte ţări din UE. Investors in People (Investiţii în oameni) este o metodă cu recunoaştere internaţională, ce vizează asimilarea celor mai bune practici în managementul şi dezvoltarea capitalului uman, pentru a atinge obiectivele unei organizaţii în cadrul unui concept de evaluare şi îmbunătăţire permanentă a acesteia. Mai mult decât o metodă de atingere a excelenţei organizaţionale, Investors in People (IiP) este:  metodologie modernă de management, aplicabilă oricărui tip de organizaţie, indiferent de mărime şi de sectorul de activitate;  un instrument valoros pentru dezvoltarea cu succes a afacerii şi creşterea profiturilor;  distincţie prestigioasă, marcă şi garanţie a excelenţei pentru parteneri, clienţi şi angajaţi. Scurt istoric. Investors in People (IiP) a apărut în Marea Britanie în anul 1990 datorită încercărilor mediului britanic şi internaţional de afaceri de a depăşi criza economică prin soluţii active şi este prezent acum în peste 25 de ţări de pe toate continentele. Investors in People a fost creat de: • Departamentul de Învăţământ Profesional (vocaţional) • Confederaţia Industriei Britanice • Institutul de Personal şi Dezvoltare • Iniţiativa Dezvoltării Firmelor Mici • Congresul Sindicatelor din Comerţ • Comisia pentru Egalitate Rasială
82

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

• Comisia pentru Şanse Egale • Comisia pentru Drepturile persoanelor cu dizabilităţi Cvasi-totalitatea organismelor administraţiei publice centrale şi locale britanice, de la Cabinetul Primului Ministru, Ministere, Parlament, autorităţi locale, şcoli sau spitale, precum şi companii importante ca British Aerospace, Shell, Tesco, Glaxo Smith Cline, Commercial Union dar şi sectorul IMM au adoptat IiP şi sunt certificate periodic de centrele de calitate IiP. Numai în Marea Britanie peste 40.000 de organizaţii, ce cuprind peste 40% din populaţia activă sunt recunoscute ca Investitori în Oameni potrivit studiului Cranfield School of Management, 2008. Companiile britanice care au introdus metoda IiP au adus un profit suplimentar de peste 1,1 miliarde Euro la economia Marii Britanii (conform studiului „Investors in People Impact Assessment”, DATABUILD, August 2004) şi continuă să se menţină în top în fiecare an, conform studiului „The Impact of Investors in People on People Management Practices and Firm Performance”, Cranfield University - School of Management, 2008. Statisticile indică de asemenea o creştere de la 2,57% la 7,53% a profitabilităţii companiilor ce au implementat metoda, cu o creştere a cifrei de afaceri pe angajat de la 86.769 lire la 178.985 lire anual şi cu o creştere a profitului pe angajat de la 2.229 lire la 18.583 lire anual. Odată cu criza financiară globală, Investors in People a demonstrat în plus că este prima soluţie pentru companiile care nu au fost acreditate. Peste 50% dintre companiile enumerate în Sunday Times „Best Companies to work for” sunt recunoscute „Investors in People”. Peste 97% dintre organizaţiile recunoscute IiP se reacreditează periodic şi sunt interesate să-şi îmbunătăţească, în mod continuu, performanţele. Filosofia Investors in People: IiP integrează abordările strategice privind dezvoltarea afacerilor, formarea şi pregătirea resurselor umane, managementul acestora şi managementul general şi strategic al organizaţiei prin formularea şi aplicarea măsurilor ce vizează îmbunătăţirea performanţelor, legate de eficienţa managerială, sistemul de recunoaştere şi motivare, implicarea şi responsabilizarea resurselor umane, concomitent cu pregătirea şi specializarea acestora. Elementele ce ţin de evaluarea impactului metodei au în vedere atât măsurarea performanţelor, cât şi continua îmbunătăţire a gestionării capitalului uman. Metoda are un caracter evolutiv, cadrul conceptual fiind îmbunătăţit la fiecare 5 ani de către un sistem propriu de asigurare a calităţii, prin consultarea beneficiarilor, a angajaţilor şi managerilor implicaţi astfel încât cercetarea, orientarea către noi domenii de dezvoltare şi atenţia acordată clienţilor contribuie la menţinerea integrităţii şi eficienţei sale. Datorită acestor caracteristici, „Investors in People” contribuie implicit la dezvoltarea unui mediu de afaceri sănătos, bazat pe principii solide, cu impact direct şi îmbunătăţit asupra performanţei financiare, profitabilităţii şi productivităţii, managementului resurselor umane şi al schimbării în perioadă de criză. Pe de altă parte, metoda Investors in People este asimilată ca un exemplu de bună practică de către autorităţile publice şi organizaţiile neguvernamentale. Guvernul Marii Britanii a ştiut că pentru a îmbunătăţi competitivitatea, trebuia să implementeze Investors in People în toate sectoarele publice. Astfel, ca o cerinţă a Departamentului pentru Comerţ şi Industrie – Carta Albă a Competitivităţii, în anul 1999, Cabinetul Primului Ministru (Cabinet Office) propune, prin Planul de Acţiune al Guvernului Marii Britanii, ca punct de reper pentru Politica de Inovare şi Calitate Innovation and Quality) şi pentru Politica de Învăţare în Organizaţii (Learning Organisations), acreditarea Investors in People în procent de 100% a autorităţilor publice. De asemenea, Investors in People face parte din documentul Marii Britanii „Profesiile secolului al XXI-lea –
83

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Atingerea Potenţialului, Indivizilor, Angajaţilor, Naţiunii” (21st Century Skills – Realising our potential), Investors in People făcând parte din răspunsul dat de UK la strategia Lisabona. Implementarea Investors in People ca parte a strategiei Marii Britanii de a atinge cerinţele Strategiei de la Lisabona s-a realizat printr-un angajament la vârful Guvernului (Prim Ministru, Secretari de Stat pentru Educaţie şi Aptitudini, Secretari de Stat pentru Comerţ şi Industrie, Secretari de Stat pentru Muncă şi Pensii, etc.). Astfel, prin crearea sistemului de dezvoltare şi implementare a acestei metode, cu sprijinul Guvernului, în 2005 erau acreditate Investors in People 98% din autorităţile centrale, 74% dintre autorităţile locale, 72% dintre şcoli, 56% dintre Universităţi şi 50% dintre spitalele publice (sursa: Cabinet Office and the Employers Organisation For Local Government). De asemenea, conform Local Government Workforce Survey 2009, 91% dintre autorităţile locale au participat la cursuri de leadership şi 82% dintre funcţionarii publici lucrează după principiile Investors in People. Ca efect al introducerii metodei Investors in people, acelaşi sondaj asupra forţei de muncă de la nivelul autorităţilor locale „Local Government Workforce Survey 2009” relevă faptul că în anul 2008/2009, media cheltuielilor pentru instruire a fost de 273 Lire Sterline/angajat, cel mai ridicat nivel din 2001 până acum. Pentru dezvoltarea şi îmbunătăţirea mediului de afaceri în Marea Britanie, cât şi a administraţiei publice s-au luat decizii de nivelul Guvernului Marii Britanii pentru sprijinirea financiară (oferirea de grant-uri) a organizaţiilor care implementează metoda şi de asemenea de protejare şi dezvoltare continuă a acesteia pentru a fi permanent un instrument actualizat la cerinţele pieţei. Cadrul instituţional a fost creat prin stabilirea în anul 1993 a organizaţiei nonguvernamentale de interes public, „Investors in People UK”, finanţată de Departamentul de Afaceri, Inovare şi Calificări Profesionale al Marii Britanii (Department for Business, Innovation and Skills (BIS)) pentru administrarea metodei Investors in People. De asemenea, pentru a întări rolul de o importanţă majoră în creşterea aptitudinilor angajaţilor, în aprilie 2010, responsabilitatea asupra metodei Investors in People a fost transferată către UK Commission for Employment and Skills (Comisia pentru Ocupare şi Dezvoltarea Abilităţilor Profesionale din Marea Britanie). Comisia pentru Ocupare şi Dezvoltarea Abilităţilor Profesionale din Marea Britanie este o instituţie care oferă sprijin şi consiliere Guvernului şi administraţiei descentralizate în domeniul politicii de ocupare şi dezvoltare a abilităţilor profesionale din Marea Britanie. Această Comisie a fost creată în aprilie 2008, este condusă de 20 consultanţi seniori selectaţi din rândul oamenilor de afaceri, organizaţiilor sindicale şi educaţionale, şi al experţilor în domeniul pieţei muncii şi abilităţilor profesionale. Cele 5 responsabilităţi ale Comisiei din Marea Britanie sunt:  Evaluarea progresului înregistrat de Marea Britanie în efortul acesteia de a deveni lider mondial în domeniul ocupării şi dezvoltării abilităţilor profesionale până în 2020 Consilierea miniştrilor, inclusiv a Primului Ministru al Marii Britanii, în ceea ce priveşte politicile şi punerea acestora în practică, astfel încât acestea să contribuie eficient la crearea de locuri de muncă, dezvoltarea de abilităţi profesionale îmbunătăţite şi productivitate crescută Supravegherea şi stimularea performanţei sistemelor de ocupare şi dezvoltare a abilităţilor profesionale, precum şi recomandări de îmbunătăţire Promovarea unei dedicaţii sporite din partea angajatorului, precum şi dezvoltarea de investiţii şi influenţă în beneficiul angajatului

 
84

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Finanţarea şi gestionarea performanţei Consiliilor Sectoriale privind Abilităţile Profesionale

Transferul de Know-how şi internaţionalizarea practicii. Datorită interesului crescut al multor organizaţii din afara graniţelor Marii Britanii pentru implementarea metodei Investors in People, a fost creată „Investors in People International”, cu acordul Ministerului Afacerilor, Inovaţiei şi Dezvoltării Performanţelor şi a Comisiei pentru Ocupare şi Dezvoltarea Abilităţilor Profesionale din Marea Britanie. Astfel, rolul „Investors in People International” este de a gestiona şi dezvolta această metodă în teritorii şi organizaţii multinaţionale din afara graniţelor Marii Britanii, preocupându-se totodată de protejarea reputaţiei şi calităţii stabilite pentru metodă. La ora actuală, acest sistem este operaţional în peste 70 ţări şi oferă sprijin clienţilor în mai bine de 23 limbi străine. În Europa, Investors in People este implementată în: Suedia, Olanda, Danemarca, Irlanda, fiind de curând asimilată şi de Spania, Turcia, Cipru, Grecia, Finlanda, Bulgaria şi Austria. Anul acesta Belgia, Polonia, Ungaria fac demersurile pentru introducerea ei. Investors in People aduce o serie de beneficii la nivelul organizaţiei care îl promovează. Astfel, practica din Marea Britanie a dovedit că asigură creşterea profitului, îmbunătăţirea performanţei, maximizarea abilităţilor membrilor organizaţiei, o legătură unică între dezvoltarea individuală şi creşterea organizaţiei. Alte avantaje ale certificării Investors in People ţin de existenţa unor angajaţi calificaţi şi motivaţi, de reducerea fluctuaţiei de personal, îmbunătăţirea rezultatelor implementării standardelor de calitate ISO 9000, BS 5750 sau The Excellence Model şi de lărgirea bazei de clienţi satisfăcuţi. „Investors in People” aduce beneficii la nivel de angajat. Din lista acestora s-ar putea menţiona: eficienţă sporită şi un mediu de lucru bun, training de bună calitate când este necesar, satisfacţie îmbunătăţită la locul de muncă, comunicare mai bună în cadrul organizaţiei, oportunităţi de dezvoltare a carierei proprii, implicare şi responsabilităţi sporite, câştiguri în sănătate şi siguranţă la locul de muncă, recunoaştere şi dezvoltare, sentimentul de mândrie şi apartenenţă la o organizaţie de succes etc.
Lecţii desprinse Model de bună practică, Investors in People, aşa cum este implementat în Marea Britanie, dar şi în celelalte ţări europene care au preluat modelul, aduce o serie de beneficii pe termen mediu şi lung. Astfel, „Investors in People” aduce beneficii la nivel de mediu de afaceri, deoarece:  poate fi adoptat de instituţii din sectorul public (de altfel exemplul din Marea Britanie arată că acestea au fost agenţi de promovare) precum şi de organizaţii din sectorul privat, companii, structuri asociative etc.; contribuie la dezvoltarea cu succes a economiei punând accent pe valorificarea potenţialului oamenilor şi nu pe o dezvoltare de natură accidentală sau de conjunctură; scoate în evidenţă faptul că dezvoltarea resurselor umane şi a proceselor organizaţionale şi de comunicare intra şi interorganizaţii asanează mediul de afaceri, introduce predictibilitate şi transparenţă în procesele decizionale şi de servicii publice; conduce la creşterea calităţii serviciilor publice furnizate de acesta, iar pe de altă parte, promovat de companii şi structuri asociative sau ONG-uri, dă garanţia că instituţiile publice intră în contact doar cu companii bine conduse; aduce mai multă certitudine şi confirmarea bonităţii participanţilor la mediul de afaceri, prin faptul că firmele care îl implementează demonstrează standarde înalte de management înainte de a fi luate în considerare ca furnizori de bunuri şi servicii pentru instituţiile publice în urma proceselor de achiziţii legale.

 

85

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

6.5. Integritate şi lupta anti-corupţie pentru promovarea comportamentului responsabil în afaceri Corupţia distorsionează competiţia pe pieţe, strangulează creşterea economică şi dezvoltarea durabilă, periclitează democraţia şi subminează statul de drept şi supremaţia legii. Practicile de corupţie îndepărtează populaţia, în special în economiile aflate în curs de dezvoltare, de resursele critice necesare. Sunt estimări în baza cărora se apreciază costurile corupţiei care s-ar ridica la aproximativ 5% din PIB global, ceea ce ar reprezenta în cifre absolute aproximativ 2,6 trilioane dolari americani şi peste 1 trilion de dolari SUA plătiţi pentru mituire în fiecare an. Din cauza practicilor de corupţie, la fiecare jumătate de an, aproximativ 50 de miliarde de dolari SUA din suma ajutoarelor internaţionale nu sunt în măsură să fie dirijate şi să ajungă la beneficiarii vizaţi. Prin urmare, practicile de corupţie şi de mită reprezintă un obstacol în calea dezvoltării economice şi sociale în lume, după aprecierile Forumului Economic Mondial. În încercarea de a combate corupţia la nivel global, Forumul Economic Mondial a lansat Iniţiativa Parteneriat Împotriva Corupţiei (Partnering Against Corruption Initiative)15. În mod oficial această iniţiativă a fost lansată în anul 2004 de către preşedintele şi directorul general al unei companii din domeniul construcţiilor, domeniu dintre cele mai expuse riscurilor asociate cu practicile de corupţie şi mită (Engineering & Construction, Energy and Metals and Mining industries). Ulterior această iniţiativă a fost îmbrăţişată de factori de decizie multi-sectoriali şi este apreciată ca o bună practică în materie de promovare a unui comportament responsabil în afaceri atât pentru organismele guvernamentale, cât şi pentru companii, organizaţii de afaceri de tipul camerelor de comerţ, patronate, asociaţii profesionale sau sectoriale. Scopul acestei iniţiative constă în dezvoltarea de principii şi practici aplicabile în industrii diverse cu impact direct asupra nivelului de concurenţă bazat pe integritate, corectitudine, tratament egal şi conduită etică. Această iniţiativă plasează sectorul privat într-o poziţie unică prin aceea că ghidează strategiile guvernelor şi ale organizaţiilor internaţionale şi politicile anti-corupţie şi prin aceea că a construit relaţii puternice cu principalii factori implicaţi la nivel instituţional în lupta anticorupţie. Principiile ce stau la baza iniţiativei, binecunoscută deja sub denumirea PACI, creează un limbaj comun în ceea ce priveşte corupţia şi monitorizarea aspectelor de dare şi luare de mită pentru toate domeniile de activitate. La bază se exprimă convingerea că acestea nu pot fi eradicate fără angajament şi leadership la nivel înalt. PACI se bazează pe angajamentul „toleranţei zero” faţă de mită şi pe angajamentul de a pune în aplicare programe efective împotriva corupţiei în cadrul companiilor semnatare ale acestei iniţiative. PACI este o iniţiativă a unor părţi interesate multiple care lucrează cu un număr de organizaţii printre care:    
15

The Basel Institute on Governance The International Chamber of Commerce (ICC) The Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD) Transparency International (TI).

http://www.weforum.org/en/initiatives/paci/index.htm World Economic Forum

86

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

 

The United Nations Global Compact (GC) bănci multilaterale de dezvoltare şi instituţii financiare

Formularea acestor principii şi semnarea pactului de parteneriat a fost condusă de o serie de companii active în domeniile inginerie şi construcţii. Lista completă a acestora se poate consulta pe site-ul www.paci.org În calitatea de facilitatori ai acestei iniţiative s-au manifestat Basel Institute on Governance, Transparency International, World Economic Forum. Camera de Comerţ Americană din România (Amcham la Bucureşti), precum şi unele firme membre ale Consiliului Investitorilor Străini (CIS) sunt semnatare ale acestei iniţiative de parteneriat. PACI a evoluat astăzi către o structură multi-sectorială a celor care au devenit semnatarii ei şi pe deplin incluzivă, ceea ce se traduce prin faptul că toate companiile sunt invitate să devină membre semnatare indiferent de categoria de mărime, ţara de origine ori afilierea cu Forumul Economic Mondial. Ca parte a Conferinţei anuale a Forumului Economic Mondial pentru anul 2010 care a avut loc la Davos-Klosters, PACI a găzduit o discuţie la care au participat peste 50 de lideri ai comunităţii de afaceri, reprezentanţi ai guvernelor şi societăţii civile, inclusiv numeroşi reprezentanţi de nivel înalt din companiile semnatare şi partenere.
În urma acestei secţiuni de discuţii găzduită de lucrările Forumului Economic Mondial au reieşit o serie de idei şi propuneri cu privire la această problematică, astfel:  mediul de afaceri ar trebui să îmbrăţişeze o abordare bazată pe multiple părţi interesate implicate şi pe coordonarea crescândă cu acţiunile guvernului şi societăţii civile referitoare la problematica corupţiei; mediul de afaceri ar trebui să facă presiune pentru includerea aspectelor ce ţin de etică în afaceri şi integritate în planul tematic pentru studii în cadrul diverselor cursuri; mediul de afaceri ar trebui să urmărească influenţarea reformelor de reglementare în parte ca recunoaştere a efectelor substanţial îmbunătăţite în sistemele lor internaţionale anti-corupţie; mediul de afaceri ar trebui să aspire la rolul de conducător în implementarea unor programe anti-corupţie robuste în măsură a preveni, detecta şi rezolva riscurile asociate cu corupţia.

 

6.6. Servicii de sprijin pentru dezvoltarea afacerilor Îmbunătăţirea competitivităţii de a concura cu succes pe piaţa internă a UE şi pe cele internaţionale este legată şi de disponibilitatea şi accesarea serviciilor de sprijin pentru dezvoltarea afacerilor prin informare, consiliere, instruire şi consultanţă generală şi specializată. Dacă firmele mari au o mai mare uşurinţă în a accesa expertiza necesară sau chiar o deţin în interiorul organizaţiei, pentru firmele din categoria IMM accesul devine mult mai problematic, chiar o barieră în calea creşterii lor. Pe de altă parte, în contextul complexităţii tot mai accentuate a afacerilor, consolidarea unei pieţe autohtone de consultanţă devine o prioritate pentru dezvoltarea antreprenoriatului şi a mediului de afaceri, în general.

Polonia
Preocupări mai avansate pe această linie au fost identificate în Polonia 16 , care a conceput şi adoptat o strategie distinctă pentru dezvoltarea unei reţelei naţionale de servicii de sprijin pentru dezvoltarea afacerilor.
16

Polish Agency for Enterprise Development, Strategia rozwoju Krajowego Systemu Usług dla MSP, 2008 87

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Această strategie, succint schiţată în cele ce urmează, scoate în relief următoarele:         Nivelului implicării guvernului în dezvoltarea IMM-urilor; Dezvoltarea unor programe de sprijin la nivel naţional sau regional; Propuneri pentru continuarea dezvoltării reţelei de instituţii pe teritoriul ţării; Referinţă pentru continuarea utilizării fondurilor structurale pentru dezvoltarea IMM-urilor în Polonia, dezvoltarea competitivităţii afacerilor şi consolidarea sectorului de microîntreprinderi; Nevoia unei reţele de instituţii de sprijin pentru afaceri care să se concentreze pe furnizarea de sprijin pentru microîntreprinderi; Nevoia pentru furnizarea eficace şi eficientă a sprijinului pe o întindere geografică cuprinzătoare; Nevoia de a continua dezvoltarea competitivităţii IMM-urilor şi a microîntreprinderilor; Descrierea generală a acţiunilor şi proceselor pentru dezvoltarea strategiei şi referiri la autori şi instituţii care îşi asumă responsabilitatea pentru elaborarea strategiei.

În realizarea acestei strategii s-a pornit de la analiza preliminară a problemelor, care în cazul Poloniei a evidenţiat:        Inconsistenţe în răspândirea geografică a organizaţiilor de sprijinire a afacerilor în regiuni, calitatea şi accesul variabil la serviciile de sprijin pentru afaceri; Lipsa unui sistem eficace şi eficient de susţinere al reţelei de organizaţii de sprijinire a afacerilor în ceea ce priveşte furnizarea celor mai noi informaţii, actualizate pe baza ultimelor reguli şi regulamente; Lipsa factorilor care să completeze reţeaua cu privire la numărul iniţiativelor la nivel regional; Calificarea neadecvată a personalului organizaţiilor de sprijinire a afacerilor identificate în cadrul procesului de evaluare al Punctelor de Consultare şi a rezultatelor sondajelor printre clienţi; Calitatea şi obiectivele inconsecvente ale serviciilor furnizate; gamă variabilă de servicii oferite; Recunoaştere scăzută a reţelelor de sprijin; nivel scăzut de conştientizare a sprijinului oferit la nivel naţional; nivel de interes relativ scăzut pentru oferte din partea clienţilor existenţi în reţele; Lipsa mecanismelor care să asigure corespondenţa între ce oferă reţeaua şi cerinţele pieţei; în special lipsa unor mecanisme pentru iniţierea furnizării de noi servicii prin intermediul unei reţele, ca răspuns la lacunele existente pe piaţă, în contextul cererii pieţei şi profilul planificat pentru programele de sprijin; Lipsa unei suficiente cooperări şi schimb de informaţii între organizaţiile financiare non-profit create prin fonduri publice (fonduri de creditare, fonduri de garantare şi alte instituţii de sprijinire a IMM-urilor). Cât sprijin financiar trebuie acordat. IMM-urile plătesc întregul cost al serviciilor de sprijinire a afacerilor versus servicii gratuite plătite de către guvern. Cât de mult poate fi diversificat sprijinul cu resurse limitate. Dezvoltarea unui sistem cu maximum de servicii disponibile pentru antreprenori, care are un număr mare de centre, distribuite în mod egal pe teritoriul ţării versus dezvoltarea sistemului ca un serviciu de calitate superioară condus de nevoile consumatorului (consumer driven), având astfel un număr limitat de centre. Acceptarea faptului că furnizarea de informaţii trebuie să fie gratuită şi disponibilă pentru toţi. O abordare pragmatică trebuie adoptată pentru a asigura nivelul potrivit de calitate disponibilă IMM-urilor.

La momentul pregătirii strategiei preocupările cheie se refereau la:  

 
88

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Agenţia Poloneză pentru Dezvoltarea Întreprinderilor (APDI) ar trebui să furnizeze informaţii, interpretări şi cunoştinţe conectate cu programele de sprijin actuale şi viitoare şi să ofere sprijin reţelei de organizaţii de sprijinire a afacerilor

Definirea domeniilor de intervenţie şi a instrumentelor de utilizat
Niveluri ridicate ale investiţiilor în companii şi creşterea competitivităţii acestora Promovarea atitudinilor şi stimularea înfiinţării de firme antreprenoriale   
89

Internaţionalizarea firmelor şi dezvoltarea exportului

Domeniu

Instrument

Crearea pieţei culturii firmei

şi

dezvoltarea

 

   

Creşterea gradului de inovare şi a numărului de firme de transfer de tehnologie 

 

Serviciu de informare de natură primară Servicii de consiliere individuală Servicii de training Evaluarea riscurilor de afaceri

Misiunea şi obiectivele strategice ale reţelelor de sprijin Misiunea constă în dezvoltarea sistemului de sprijinire a afacerilor prin furnizarea de servicii de cea mai bună calitate în domenii cheie care necesită sprijinul statului. Obiective strategice
Obiectiv strategic 1: Asigurarea furnizării de informaţii complete şi asistenţă afacerilor Obiectiv strategic 2: Furnizarea accesului afacerilor la servicii de consiliere cuprinzătoare în domenii care solicită intervenţia statului Obiectiv strategic 3: Crearea de servicii de consultare a pieţei relevante pentru dezvoltarea antreprenoriatului

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Obiectivele operaţionale – principalele sarcini de implementat în cadrul strategiei Obiective operaţionale
Obiectiv operaţional 1: Asigurarea selecţiei şi întreţinerii reţelei de sprijinire a afacerilor Obiectiv operaţional 2: Crearea unui sistem eficace şi eficient de transfer al informaţiilor între membrii reţelei de sprijinire a afacerilor Obiectiv operaţional 3: Asigurarea calificărilor adecvate ale personalului care furnizează servicii în cadrul reţelei de sprijinire a afacerilor Obiectiv operaţional 4: Asigurarea faptului că reţeaua furnizează servicii care să corespundă nevoilor pieţei Obiectiv operaţional 5: Furnizarea de informaţii despre reţea şi recunoaşterea importanţei reţelelor ca instrumente de intervenţie a statului

Sarcini din cadrul strategiei Dezvoltarea reţelei de sprijinire a afacerilor include 16 sarcini corelate cu obiectivele operaţionale relevante. Implementarea sarcinilor va avea ca rezultat îndeplinirea obiectivelor operaţionale şi strategice. Tab. 2. Lista măsurilor
Cod Obiectiv / Măsuri Obiectiv operaţional (1): Asigurarea selecţiei şi întreţinerii reţelei de sprijinire a afacerilor Determinarea condiţiilor şi procedurilor pentru recrutarea şi dezvoltarea participării centrelor în reţeaua de sprijin în vederea furnizării de servicii de informare pentru IMM-uri Determinarea condiţiilor şi dezvoltarea procedurilor pentru centrele de recrutare care să sprijine reţelele în furnizarea a trei tipuri de servicii Determinarea condiţiilor şi procedurilor pentru participarea în dezvoltarea reţelelor de sprijinire a fondurilor financiare, fondurilor de creditare şi fondurilor de garantare

1/1 1. 1/2 (a, b, c) 1/3

Obiectiv operaţional (2): Crearea unui sistem eficace şi eficient de transfer al informaţiilor între membrii reţelei de sprijinire a afacerilor 2/1 2. 2/2 2/3 2/4
90

Construcţia şi întreţinerea platformei electronice pentru schimb de informaţii între reţelele de sprijinire participante Dezvoltarea conceptului de legături interne în reţeaua de sprijin, cu accent special pe calitatea structurilor regionale Înfiinţarea şi întreţinerea structurilor reţelelor regionale de sprijin, asigurând dezvoltarea şi funcţionarea corespunzătoare a acestora la nivel regional Înfiinţarea şi întreţinerea structurilor reţelelor specializate de sprijin, pentru asigurarea furnizării de servicii către grupuri diferite

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Obiectiv operaţional (3): Asigurarea calificărilor adecvate ale personalului care furnizează servicii în cadrul reţelei de sprijinire a afacerilor 3. 3/1 3/2 3/3 Stabilirea cerinţelor pentru consultanţi pentru fiecare tip de serviciu, şi a mecanismelor de actualizare a acestor cerinţe, inclusiv prin luarea în considerare a unor opţiuni de dezvoltare potrivite pentru parametrii financiari ai acestora Dezvoltarea şi implementarea unui sistem de verificare a competenţelor consultanţilor, inclusiv mecanisme pentru autoevaluare şi evaluarea externă Dezvoltarea unui sistem pentru creşterea şi îmbunătăţirea cunoştinţelor şi abilităţilor

Obiectiv operaţional (4): Asigurarea faptului că reţeaua furnizează servicii corespunzătoare nevoilor pieţei 4/1 4. 4/2 4/3 4/4 Crearea de standarde pentru fiecare serviciu, luând în considerare specificităţile acestora Dezvoltarea şi implementarea mecanismelor pentru verificarea aplicării standardelor Dezvoltarea şi implementarea mecanismelor pentru verificarea relevanţei şi utilităţii standardelor Mecanisme de monitorizare şi servicii de piaţă pentru antreprenori

Obiectiv operaţional (5): Furnizarea de informaţii despre reţea şi recunoaşterea importanţei reţelelor ca instrumente de intervenţie a statului 5/1 5/2 Dezvoltarea de strategii pentru promovarea sprijinului oferit prin intermediul reţelelor Implementarea strategiei pentru promovarea sprijinului oferit prin intermediul reţelelor

5.

Strategia a fost însoţită de calendar de implementare, buget, set de indicatori de monitorizare pe timpul implementării, gestionarea şi supervizarea reţelei de organizaţii de sprijinire a afacerilor

In Echipa de Planificare Strategică au participat 28 de reprezentanţi de la următoarele organizaţii:Agenţia Poloneză pentru Dezvoltarea IMM-urilor, Ministerul Dezvoltării Regionale, Confederaţia Angajatorilor Privaţi, Ministerul Economiei, Camera de Comerţ Regională din Katowic, Ministerul Muncii şi Politicii Sociale, Fundaţia Poloneză pentru Întreprinderi, Asociaţia Profesioniştilor în Soluţii de Afaceri pentru IMM-uri, Instituţia Prefectului din judeţul Pomorski, Universitatea Politehnică din Cracovia şi Ministerul Educaţiei Universitare. 6.7. Preocupări şi evoluţii europene în exercitarea de profesii liberale Programul de reformă de la Lisabona a urmărit drept scop să conducă Uniunea Europeană către economia cunoaşterii şi să devină una dintre cele mai competitive şi mai dinamice economii din lume, până în 2010. Este de discutat dacă acest obiectiv strategic general s-a atins sau nu, mai ales în condiţiile intervenţiei unor factori perturbatori majori, respectiv criza financiară şi economică globală. Totuşi, Agenda Lisabona a creat contextul în care s-a insistat asupra rolului cheie al serviciilor în economie şi asupra importanţei acestora pentru creşterea economică şi generarea locurilor de muncă.
91

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

În cadrul serviciilor, profesiile liberale sunt chemate să joace un rol important în ameliorarea competitivităţii economiei europene. Circa 1/3 din activitatea serviciilor se referă la categoria 74 a nomenclaturii CAEN „servicii furnizate în principal întreprinderilor” care este atribuită profesiilor liberale, ocupând peste 10 milioane de locuri de muncă, respectiv 6,4% din mâna de lucru utilizată în Europa celor 15 şi realizând într-un singur an circa 980 miliarde euro cifră de afaceri cu o valoare adăugată de circa 500 miliarde euro; sectorul profesiilor liberale este un sector dinamic, în creştere fiind înregistrat în anul 2003 (analizat) cu creştere de 7%. În plus, profesiile liberale aduc o contribuţie importantă activităţilor economice deoarece calitatea şi competitivitatea lor au repercusiuni asupra ansamblului economiei. În Italia de exemplu, circa 6% din cheltuielile suportate de către întreprinderile exportatoare se referă la servicii oferite de profesiile liberale. Profesiile liberale sunt importante şi pentru că ele au un impact direct asupra consumatorilor. Concurenţa în acest sector va avea în viitorul apropiat o dimensiune esenţialmente locală. Un studiu al DG Concurenţă privind incidenţa economică a modului de reglementare a profesiilor liberale în statele membre arată că o reglementare lejeră nu constituie un obstacol, ci un avantaj pentru crearea de bogăţie; ţările cu un slab nivel de reglementare înregistrează un mare număr de profesii liberale care generează o cifră de afaceri globală superioară.

6.7.1 Reglementare, coreglementare şi autoreglementare în profesiile liberale17 Comitetul Economic şi Social European (CESE) a emis în 2005 un Raport de informare care prezintă pentru prima dată un tablou de ansamblu al autoreglementării şi coreglementării în piaţa unică ce probează rolul societăţii civile de motor al construcţiei Europei. Tratatul de la Maastricht, Cartea Verde a Comisiei asupra Guvernanţei Europene precum şi acordul interinstituţional din 2003 intitulat „Să reglementăm mai bine” (Better Regulation) recunosc rolul coreglementării şi autoreglementării socioprofesionale ca un complement al reglementărilor şi directivelor emise de legislator. În documentele europene coreglementarea este definită ca fiind mecanismul prin care un act legislativ conferă realizarea unor obiective bine definite de către autoritatea legislativă unei asociaţii, organizaţii neguvernamentale sau unor parteneri sociali, etc.; autoreglementarea este definită ca fiind posibilitatea pentru o asociaţie, organizaţie neguvernamentală sau unii parteneri sociali de a adopta între ei şi pentru ei înşişi linii directoare comune. 6.7.2 Forme de reglementare şi autoreglementare Iniţiativele de autoreglementare şi coreglementare iau diferite forme:    
17

elaborarea de coduri de etică, elaborarea de standarde profesionale, de norme, convenirea de acorduri, întocmirea declaraţiilor financiare, etc.

Competition in Professional Services:New Light and New Challenges, By Mario Monti Commissioner for Competition, European Commission, 2003

92

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Legăturile cu reglementarea sunt de asemenea foarte diversificate pornind de la autonomia stabilită prin lege   la elaborarea de precizări şi norme de aplicare a unor reglementări cadru (coreglementări) sau la definirea autonomă a unor reguli care devin obligatorii prin act al legislativului.

Factori de succes Succesul autoreglementării şi coreglementării depinde de numeroşi factori precum:      luarea în considerare a interesului general, transparenţa sistemului, capacitatea şi reprezentativitatea actorilor, eficacitatea urmăririi regulilor stabilite mergând dacă e cazul până la sancţiuni, spiritul mutual de parteneriat ai actorilor sistemului cu puterea publică, etc.

Autoreglementarea şi coreglementarea prezintă numeroase avantaje dar şi unele limite. Avantaje: suprimarea obstacolelor în piaţa unică, simplificarea regulilor, supleţea şi rapiditatea punerii în lucru, descătuşarea circuitelor legislative, coresponsabilitatea participanţilor, etc. Limitele se referă la: eficacitatea modului de urmărire a respectării regulilor şi a sancţiunilor, realizarea unei perfecte compatibilităţi cu ansamblul reglementărilor existente, exigenţele unei încadrări legislative adecvate a unor domenii care privesc sănătatea, securitatea şi serviciile legate de interesul general. Se cuvine în etapa actuală să fie lăsat mai mult spaţiu de libertate în reglementări, să fie mai bine difuzate bunele practici în domeniul autoreglementării şi coreglementării şi să se concerteze mai mult cu puterea publică. Se apreciază că dezvoltarea libertăţilor de autoreglementare şi coreglementare va fi proporţională cu simţul de responsabilitate al actorilor implicaţi şi cu eficacitatea pentru utilizatori (consumatori) a prescripţiilor acestora. 6.7.3. Profesiile liberale şi concurenţa Profesiile liberale presupun o educaţie superioară specifică, cum este cazul juriştilor, notarilor, consilierilor financiari, arhitecţilor, inginerilor şi farmaciştilor. Sectorul se caracterizează printr-un înalt nivel de reglementare sub forma legislaţiei naţionale sau autoreglementării de către organismele profesionale. Această reglementare poate avea o incidenţă mai ales asupra numărului noilor intraţi în profesie, asupra preţurilor practicate de prestatori, asupra structurii organizaţionale a întreprinderilor furnizoare de astfel de servicii, asupra modului de efectuarea a publicităţii şi asupra serviciilor rezervate membrilor profesiei. În ce priveşte autoreglementarea de către profesie, art. 81 paragraful 1 din Tratat interzice „orice acord între întreprinderi, orice hotărâri de asociere a întreprinderilor şi orice practici concertate care sunt susceptibile să afecteze comerţul între statele membre şi care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea jocului concurenţei în interiorul pieţei comune”. În ceea ce priveşte legislaţia naţională, art. 10 paragraful 2 din Tratat interzice statelor membre orice măsuri susceptibile să pună în pericol realizarea scopului tratatului; citite în corelare cu art. 3 paragraf 1, punct g şi art. 81, aceste dispoziţii impun statelor membre să nu ia sau să menţină în vigoare măsuri susceptibile să elimine efectul util al regulilor concurenţei aplicabile întreprinderilor. Pot apărea deci

93

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

tensiuni între necesitatea unei reglementări a profesiilor liberale şi regulile concurenţei conţinute în Tratat. Necesitatea reglementării unor profesii liberale are la bază trei argumente esenţiale. Primul se sprijină pe noţiunea de „asimetria informaţiei” între consumatori şi prestatori de servicii. O caracteristică actuală a profesiilor liberale rezidă în faptul că prestatorii de servicii trebuie să dispună de un nivel ridicat de competenţă pe care consumatorii nu o au şi deci nici nu pot să aprecieze calitatea serviciilor cumpărate; de cele mai multe ori serviciile oferite de profesiile liberale sunt „produse de încredere” a căror calitate nu poate în mod uşor să fie determinată printr-o observare prealabilă iar uneori nici prin consum sau utilizare. Cel de-al 2-lea motiv se sprijină pe „efectele externe”; în cazul anumitor profesii liberale prestarea serviciilor şi calitatea acestora au o incidenţă mai mare asupra terţilor şi nu în primul rând sau numai asupra clientului care cumpără serviciul. De exemplu, contabilul sau auditorul deşi prestează servicii pentru un client anume (o întreprindere), cu sau fără consimţământul clientului ei (sau numai unul din ei) poate induce în eroare investitorii, creditorii, furnizorii, acţionarii, autoritatea fiscală, organismul de bursă precum şi orice alt utilizator al situaţiilor financiare elaborate de contabil şi/sau controlate de un auditor; o clădire construită prost poate pune în pericol securitatea publică, etc. Cel de-al 3-lea motiv se sprijină pe noţiunea de „bun public”. Anumite servicii ale profesiilor liberale sunt considerate bunuri publice întrucât prezintă importanţă pentru ansamblul societăţii şi se poate crede că în absenţa unor reglementări prestatorii de servicii nu furnizează corect aceste bunuri publice; este cazul unei bune administrări a justiţiei, dezvoltarea unui mediu urban de calitate, etc. În plus, pot apărea distorsiuni pe piaţă, precum o aprovizionare insuficientă sau excesivă, furnizarea de servicii de calitate insuficientă sau îndoielnică, etc. Se pot naşte deci reguli restrictive justificate care vizează păstrarea unui nivel al calităţii serviciilor profesiilor liberale şi protejarea consumatorilor în faţa relelor practici. De exemplu, restricţiile în acordarea licenţelor pot împiedica prestatorii incompetenţi săşi ofere serviciile şi procedurile disciplinare pot fi utilizate pentru sancţionarea prestatorilor a căror calitate nu corespunde unor norme minimale. Tot astfel, restricţiile în ce priveşte publicitatea pot fi utilizate pentru a proteja consumatorii în faţa unei publicităţi înşelătoare. Încă din anii 2002-2003 Comisia Europeană a întreprins o vastă acţiune de colectare de informaţii cu privire la profesiile liberale. Raportul DG Concurenţă publicat în martie 2003 pe baza studiului independent efectuat de către Institutul de Studii Avansate din Viena, Austria a scos în evidenţă diferenţe însemnate în nivelul de reglementare a profesiilor liberale de la o ţară la alta. Rezultă următoarele (studiul s-a făcut în 13 ţări pentru 5 profesii liberale: jurist, contabil, arhitect, farmacist şi inginer): 4 ţări au reglementate toate cele 5 profesii liberale, respectiv Italia, Austria, Germania, Luxemburg şi Spania. Cele mai puţine profesii reglementate (3 profesii) se află în Marea Britanie, Irlanda, Danemarca, Suedia şi Finlanda. Pe o scară de la 0 la 35, cel mai înalt nivel de reglementare a profesiilor liberale se înregistrează în Italia (34), Austria (32), Germania (31), Luxemburg (30) iar cel mai scăzut se înregistrează în Irlanda (10), Marea Britanie (11), Danemarca (12) şi Finlanda (13). Profesia de contabil este reglementată în toate ţările analizate înregistrând nivel de reglementare de la 10 (în Irlanda, Marea Britanie şi Danemarca) la 21 (în Austria), 20 (în Italia şi Franţa), etc.

-

94

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

În rezoluţia sa din 16.12.2003 cu privire la organizarea pieţei şi regulile concurenţei pentru profesiile liberale, Parlamentul European a concluzionat că sunt necesare reguli în contextul specific al fiecărei profesii mai ales în ce priveşte organizarea profesiei, calificările, etica profesională, controlul, responsabilităţile, imparţialitatea, competenţa membrilor, prevenirea conflictelor de interese şi a publicităţii mincinoase, etc., astfel încât consumatorul final să dispună de garanţiile necesare, cu condiţia ca aceste reguli să nu constituie restricţii la adresa concurenţei. În acelaşi timp, Comisia Europeană atrage atenţia asupra ameninţărilor la adresa concurenţei pe piaţa profesiilor liberale. Sunt 5 categorii de restricţii pentru care există argumente pro şi contra indicând luarea de măsuri pentru revizuirea reglementărilor existente: preţuri impuse, preţuri recomandate, publicitate, condiţii de acces şi drepturi rezervate exclusiv, structura întreprinderilor şi practicile multidisciplinare. Preţurile impuse. În cea mai mare parte a statelor membre onorariile aplicate pentru serviciile profesiilor liberale sunt negociate liber între prestatori şi clienţii acestora. Într-un mic număr de cazuri se menţin preţuri impuse, preţuri minime şi/sau preţuri maxime, aşa cum rezultă din studiul efectuat pentru 6 profesii liberale şi 15 ţări membre:
Serviciul Contabilitate Consilieri fiscali Arhitecţi Ingineri Jurişti Notari Preţ impus Grecia şi Portugalia (pentru audit) Germania Preţ minim Italia (pentru experţi contabili) Preţ maxim Italia (pentru experţi contabili)

Italia, Germania Germania Italia, Germania, Luxemburg Germania Italia, Austria, Germania Italia Austria, Belgia, Franţa, Belgia, Franţa, Germania, Germania, Grecia, Italia, Spania, Grecia Olanda, Spania

Raportul apreciază că preţurile impuse şi preţurile minime sunt instrumentele de reglementare cele mai nefaste pentru concurenţă, în măsura în care acestea suprimă sau reduc semnificativ avantajele pe care o piaţă concurenţială le prezintă pentru consumatori. De cele mai multe ori asociaţiile profesionale afirmă că preţurile impuse asigură un anumit nivel al calităţii serviciilor, însă preţurile impuse nu pot împiedica prestatorii să ofere servicii de proastă calitate. Sunt alte mecanisme mai puţin restrictive care permit asigurarea calităţii şi protecţia consumatorilor, cum ar fi măsurile destinate să amelioreze punerea la dispoziţie şi calitatea informaţiilor privind serviciile oferite ceea ce ar ajuta consumatorii să aleagă pe baza unei bune informări. Preţurile maxime ar putea proteja consumatorii de costuri ridicate atunci când există bariere importante la intrarea în profesie şi lipseşte o concurenţă reală. Preţurile recomandate. Preţuri recomandate există pentru servicii juridice, contabile, arhitectură şi tehnice într-un număr mic de state aşa cum rezultă din studiul efectuat şi anume:      servicii de contabilitate şi audit în Austria, Portugalia şi Grecia servicii juridice în Austria, Portugalia şi Spania servicii notariale în Austria şi Belgia servicii de arhitectură în Austria, Belgia, Danemarca, Irlanda, Germania şi Spania servicii de inginerie în Austria şi Luxemburg.

Preţurile recomandate sunt argumentate de susţinătorii lor prin aceea că furnizează informaţii consumatorilor despre costul mediu al serviciilor şi reprezintă un ghid de orientare pentru aceştia. Preţurile recomandate au incidenţă negativă asupra concurenţei întrucât pot facilita coordonarea preţurilor între prestatorii de servicii şi pot înşela consumatorii cu privire la nivelul rezonabil al preţului.
95

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Restricţii în materie de publicitate. Un mare număr de profesii liberale fac obiectul unor reglementări specifice în materie de publicitate aşa cum rezultă din studiul efectuat.
Serviciile Contabilitate Audit Interzicerea publicităţii Franţa Franţa, Spania, Portugalia, Luxemburg Italia, Luxemburg Grecia, Portugalia, Irlanda Franţa, Italia, Spania, Grecia Restricţii semnificative în materie de publicitate Belgia, Germania, Italia, Portugalia, Luxemburg Belgia, Germania, Italia, Grecia

Arhitectură Juridice Notariale

Irlanda, Germania, Olanda, Austria Grecia Austria, Belgia, Franţa, Italia, Spania, Luxemburg Austria, Germania

Conform teoriei economice, publicitatea favorizează concurenţa în măsura în care prin intermediul acesteia consumatorii sunt informaţi asupra produselor şi serviciilor şi pot decide în cunoştinţă de cauză. Restricţiile de publicitate riscă să reducă concurenţa crescând costul colectării informaţiilor pentru diferite produse sau servicii. Partizanii restricţiilor în materie de publicitate estimează că, consumatorii întâmpină dificultăţi în evaluarea informaţiilor desprinse din publicitate şi deci ei au nevoie de o protecţie particulară în faţa publicităţii înşelătoare sau manipulante. Bineînţeles că profesiile liberale sunt supuse legislaţiei generale a statului care interzice publicitatea înşelătoare sau mincinoasă şi ca atare restricţiile specifice nu sunt justificate. Restricţii de acces şi servicii rezervate. În majoritatea statelor, profesiile liberale fac obiectul unei restricţii cantitative la intrare, care se traduc printr-un nivel minim de studii, examen de acces la profesie şi o experienţă profesională cu o durată minimă. Adesea, aceste restricţii se completează cu dreptul exercitării profesiei doar în anumite condiţii. Astfel de restricţii pot avea o contribuţie importantă la garantarea calităţii serviciilor oferite de profesiile liberale. În acelaşi timp, o reglementare excesivă în ceea ce priveşte acordarea licenţelor riscă să reducă oferta de servicii ale profesiilor liberale cu consecinţe negative asupra concurenţei, calităţii serviciilor şi costurilor consumatorilor. Sunt trei modalităţi de acţiune:   scăderea nivelului de exigenţă la intrare atunci disproporţionat faţă de serviciile ce revin profesiei; când acesta pare

reducerea serviciilor rezervate diferitelor profesii; în destul de multe cazuri pe lângă activitatea lor principală, anumitor profesii li se rezervă dreptul de a realiza şi alte servicii, de regulă, de complexitate mai mică; suprimarea drepturilor rezervate în cazul în care există mecanisme mai puţin restrictive care permit garantarea calităţii (de exemplu, garantarea calităţii printr-un control calitativ independent).

În orice caz restricţiile cantitative la intrare reduc numărul prestatorilor, deci oferta, putând crea monopol. Reglementări referitoare la structura întreprinderii. Anumite profesii fac obiectul unor reguli specifice privind structura întreprinderii (acţionari, asociaţi, administratori, etc.). Aceste reguli pot limita structura proprietăţii, posibilităţile de colaborare cu alte profesii, deschiderea de sucursale, francize sau reţele. De exemplu, astfel de măsuri pot împiedica juriştii şi contabilii să ofere o consiliere juridică şi contabilă

96

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

globală pentru probleme de fiscalitate sau crearea de ghişee unice pentru profesiile liberale în zone rurale, etc. Comisia Europeană estimează că regulile referitoare la structura de întreprindere nu se justifică deloc dacă ele restrâng posibilitatea de colaborare între membrii aceleiaşi profesii; astfel de reguli se justifică pe pieţele unde este cu adevărat necesară păstrarea independenţei şi/sau responsabilităţii personale a prestatorului, ca de exemplu contabilitatea şi auditul.
Lecţii desprinse   Profesiile liberale joacă un rol major în dezvoltarea economiei europene, contribuind la creşterea avuţiei şi a numărului de locuri de muncă; Profesiile liberale au un caracter mai mult sau mai puţin reglementat; necesitatea reglementării şi tipul acesteia (reglementare generală, coreglementare sau autoreglementare) diferă de la ţară la ţară în funcţie de impactul fiecărei profesii liberale asupra interesului public, în ţările Uniunii Europene neexistând o reglementare cu caracter general, ci tratamente diferite în funcţie de fiecare profesie reglementată; Reglementările din profesiile liberale, indiferent că sunt cu caracter general, coreglementări sau autoreglementări nu trebuie să aducă atingere regulilor concurenţei din piaţa europeană a serviciilor furnizate de aceste profesii liberale.

6.8. Antreprenoriat şi promovarea culturii antreprenoriale Rolul IMM-urilor în economia europeană a fost recunoscut în mod repetat la cel mai înalt nivel politic. Consiliul European din martie 2008 a încurajat puternic o iniţiativă denumită „Small Business Act” (SBA) pentru Europa, care vizează continuarea consolidării creşterii şi competitivităţii durabile a IMM-urilor, şi a condus la adoptarea rapidă a acesteia în iulie 2008. Nu mai puţin important, audierea publică şi consultarea online, organizate pentru pregătirea SBA, au confirmat necesitatea unei iniţiative politice majore destinate a elibera pe deplin potenţialul antreprenorial al IMM-urilor europene. 6.8.1. Small Business Act Această iniţiativă în favoarea IMM-urilor, cunoscută cu denumirea de „Small Business Act” (SBA) pentru Europa promovează un ansamblu de 10 principii menite să ghideze concepţia şi punerea în aplicare a politicilor publice în domeniu atât la nivel UE, cât şi la nivelul statelor membre. În ansamblu lor aceste principii sunt esenţiale pentru a conferi o valoare adăugată la nivel comunitar, a plasa IMM-urile pe picior de egalitate cu ceilalţi participanţi la piaţa internă europeană şi a ameliora cadrul juridic şi administrativ pe tot teritoriul UE. Prin urmare UE şi statele membre trebuie:  să creeze un mediu în care antreprenorii și întreprinderile familiale să poată prospera și unde spiritul antreprenorial să fie recompensat. Aceștia trebuie să acorde o atenţie deosebită viitorilor antreprenori, încurajând, în special, spiritul antreprenorial și talentul, mai ales în rândul tinerilor și al femeilor și simplificând condiţiile transmiterii de întreprinderi. să asigure antreprenorilor cinstiţi care au dat faliment posibilitatea de a beneficia în mod rapid de o a doua șansă.

97

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

să elaboreze norme în conformitate cu principiul „Gândiţi mai întâi la scară mică”, ţinând cont de caracteristicile IMM-urilor atunci când elaborează legislaţia și simplificând cadrul de reglementare existent. să se asigure că administraţiile publice reacţionează la nevoile IMM-urilor și că facilitează pe cât posibil viaţa acestora, încurajând, mai ales, recursul la serviciile administrative online și soluţiile de tipul „ghișeului unic”. să adapteze instrumentele puterilor publice la nevoile IMM-urilor. Acestea trebuie să utilizeze codul bunelor practici pentru a oferi autorităţilor contractante orientări cu privire la modul de aplicare a cadrului comunitar al achiziţiilor publice, într-un mod care să faciliteze participarea IMM-urilor la respectivele achiziţii. În scopul remedierii disfuncţionalităţilor pieţei, cu care IMM-urile se confruntă pe toată durata ciclului lor de viaţă, este important să se exploateze mai judicios posibilităţile oferite de normele comunitare referitoare la ajutoarele de stat în sprijinul tinerelor întreprinderi și să se prevadă stimulente pentru IMM-uri. să faciliteze accesul IMM-urilor la finanţare, în special la capitalul de risc, la microcredite și la finanţarea de tip mezanin și punerea în aplicare a unui cadru juridic și comercial care să favorizeze punctualitatea plăţilor cu ocazia tranzacţiilor comerciale. să încurajeze IMM-urile să profite mai mult de oportunităţile oferite de piaţa unică, în special îmbunătăţind guvernanţa politicii privind piaţa unică și informarea referitoare la această politică, permiţând o mai bună reprezentare a intereselor IMM-urilor în cadrul elaborării de standarde și facilitând accesul IMM-urilor la brevete și mărci comerciale. să promoveze ameliorarea competenţelor în cadrul IMM-urilor, precum și toate formele de inovare. Ele trebuie să încurajeze investiţiile IMM-urilor în cercetare și participarea acestora la programe de sprijinire a cercetării și dezvoltării, a cercetării transnaţionale, a grupării și gestionării active a proprietăţii intelectuale de către IMM-uri. să permită IMM-urilor să transforme provocările legate de mediu în oportunităţi. Ele trebuie să furnizeze mai multe informaţii, expertiză și stimulente financiare pentru a permite fructificarea deplină a oportunităţilor oferite de noile pieţe „verzi” și o mai mare eficienţă energetică, în parte prin implementarea unor sisteme de management de mediu în IMM-uri. să încurajeze IMM-urile să beneficieze de creșterea pieţelor din exteriorul UE, în special printr-un sprijin specific pieţei și prin activităţi de formare în afaceri.

şi 

Small Business Act a beneficiat la adoptare de un larg sprijin la nivelul guvernelor, al Parlamentului European şi al comunităţii de IMM-uri, însă este important ca acesta să fie pus în aplicare în mod riguros. 6.8.2. Schimbul de bune practici privind politica în domeniul IMM-urilor grupate funcţie de principiile din Small Bunsiness Act. Schimbul de bune practici privind politica în domeniul IMM-urilor s-a dovedit a fi un instrument excelent de punere în aplicare a Strategiei de la Lisabona pentru creștere și locuri de muncă. Începând cu anul 2000, Comisia colectează exemple de bune practici în diverse domenii. Exemplele reunite în cadrul Cartei europene pentru întreprinderile mici pot fi consultate în catalogul on-line al cartei la adresa următoare: http://ec.europa.eu/enterprise/enterprise_policy/charter/gp.
98

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Premiile europene pentru spiritul antreprenorial au drept obiectiv recunoașterea excelenţei în promovarea spiritului antreprenorial la nivel regional și recompensarea iniţiativelor remarcabile. Exemple de bune practici în promovarea întreprinderilor sunt disponibile la adresa: http://ec.europa.eu/enterprise/entrepreneurship/smes/awards/download/compendiu m_2007_en_lowres.pdf. Materialul oferă exemple de bune practici observate în statele membre, care vor putea servi drept sursă de inspiraţie pentru punerea în aplicare a SBA. Principiul 1: Crearea unui mediu în care antreprenorii și întreprinderile familiale să poată prospera și unde spiritul antreprenorial este recompensat Reţeaua „Impulse” din Saxonia-Anhalt, Germania Site web: www.impuls-netzwerk.de Strategia privind întreprinderile și spiritul antreprenorial al tinerilor în Ţara Galilor, Regatul Unit Site web: http://www.projectdynamo.co.uk; www.becauseyoucan.com. Cap’Ten, fii căpitanul propriului tău proiect, Belgia Site web: www.ichec-pme.be Emax - Tabăra nordică de formare a tinerilor antreprenori, Suedia Site web: www.emaxevent.com, www.startcentrum.se Kinder Business Week (Săptămâna întreprinderii pentru copii), Austria Site web: www.kinderbusinessweek.at Zilele spiritului antreprenorial: Emprendemos Juntos – Suntem cu toţii antreprenori, Spania Site web: www.emprendemosjuntos.es Dezvoltarea culturii antreprenoriale în rândul femeilor, România Site web: www.animmc.ro Principiul 2: Asigurarea posibilităţii pentru antreprenorii cinstiţi care au dat faliment de a beneficia în mod rapid de o a doua șansă Program de dezvoltare destinat pregătirii succesiunii controlate între generaţii în domeniul IMM-urilor, Finlanda Site web: www.te-keskus.fi, www.yrityssuomi.fi Redemararea rapidă după un faliment, Danemarca Site web: www.naec.dk Ajutor acordat antreprenorilor liber profesioniști și proprietarilor de întreprinderi în dificultate, Belgia Site web: www.beci.be Principiul 3: Definirea regulilor după principiul „Gândiţi mai întâi la scară mică” Site-ul dedicat consultării publice „Teeme koos”, Estonia Site web: www.osale.ee; www.riigikantselei.ee; www.valitsus.ee Implementarea unor servicii de sprijin pentru IMM-uri la nivel local prin intermediul unor ghișee unice, Slovenia Site web: www.japti.si Listă de control privind reglementarea, Regatul Unit Site web: www.businesslink.gov.uk Comitetul Y4, Finlanda Site web: www.y4.fi Principiul 4: Asigurarea reactivităţii administraţiilor la nevoile IMM-urilor
99

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Programul de e-guvernare al securităţii sociale belgiene în favoarea IMM-urilor, Belgia Site web: www.ksz-bcss.fgov.be Puncte de înregistrare unice pentru antreprenori, Republica Cehă Site web: www.mpo.cz Ghișee unice pentru antreprenori, Germania Site web: www.one-stop-shop-trier.de Centrul de gestionare a microîntreprinderilor pentru furnizarea de rapoarte de analiză economică și financiară, Franţa Site web: www.artifrance.eu Portal web de informare publică pentru întreprinderi mici, Franţa Site web: pme.service-public.fr CORE - Companies Online Registration Environment (Cadru de înregistrare on-line pentru întreprinderi), Irlanda Site web: www.cro.ie Proiectul „Kick-start”, Malta Site web: www.mcmpgov.mt Ghișeu on-line pentru întreprinderi, Olanda Site web: www.bedrijvenloket.nl KSU—Reţea naţională de servicii pentru IMM-uri, Polonia Site web: www.euroinfo.org.pl, www.ksu.parp.gov.pl Întreprinderi on-line, Portugalia Site web: www.portaldaempresa.pt Ghișee unice pentru IMM-uri (VEM), Slovenia Site web: www.japti.si Portalul administraţiei publice centrale, Slovacia Site web: www.telecom.gov.sk Serviciu de salarii on-line pentru micii angajatori, Finlanda Site web: www.palkka.fi Principiul 5: Adaptarea instrumentelor puterilor publice la nevoile IMM-urilor: facilitarea participării IMM-urilor la achiziţiile publice și exploatarea mai judicioasă a posibilităţilor oferite IMM-urilor de a beneficia de ajutoare de stat Portalul dedicat achiziţiilor publice, Luxemburg Site web: http://www.marches.public.lu, http://www.mtp.public.lu Principiul 6: Facilitarea accesului IMM-urilor la finanţare și promovarea unui cadru juridic și comercial care să favorizeze punctualitatea plăţilor în cadrul tranzacţiilor comerciale Programul „Capital iniţial și capital de risc”, Irlanda Site web: www.enterprise-ireland.com Împrumuturi pentru întreprinderi mici cu rambursarea dobânzii, Cipru Site web: www.bankofcyprus.com Fonduri publice de capital de risc, Letonia Site web: www.lga.lv Program de microcredite în favoarea femeilor antreprenori și proprietare de întreprinderi, Spania Site web: www.ipyme.org Principiul 7: Sprijinirea IMM-urilor pentru a beneficia mai mult de oportunităţile oferite de piaţa unică
100

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Portal pentru întreprinderi și export, Republica Cehă Site web: Businessinfo.cz Reţea de competenţe Ţările de Jos/Renania de Nord Westfalia INTER-NED, Germania Site web: www.inter-ned.info Sensibilizarea publicului cu privire la standardizare, Lituania Site web: www.lsd.lt CETMOS – Serviciul de monitorizare a mărcilor comerciale în Europa Centrală, Austria Site web: www.cetmos.eu Principiul 8: Promovarea ameliorării competenţelor în cadrul IMM-urilor și a tuturor formelor de inovare Strategia naţională în domeniul afacerilor electronice (e-business), Irlanda Site web: www.entemp.ie Gestionarea inovării, Ungaria Site web: www.chic.hu Fondul naţional pentru inovare, Bulgaria Site web: www.sme.government.bg Iniţiativa greacă în favoarea polilor de competente tehnologice, Grecia Site web: www.htci.gr Principiul 9: Ajutarea IMM-urilor să transforme provocările în materie de mediu în oportunităti Un nou proces de microfinisare a suprafeţelor în industria ceramică, reducând impactul asupra mediului, Italia Site web: http://www.fondovalle.it Reforma fiscalităţii ecologice, Estonia Site web: www.fin.ee EDM – Gestionarea electronică a datelor (Electronic Data Management) în cadrul gestionării mediului şi a deşeurilor, Austria Site web: www.lebensministerium.at Principiul 10: Încurajarea şi sprijinirea IMM-urilor pentru a profita de creşterea pieţelor Târgul pe internet, Polonia Site web: www.euroinfo.org.pl Pipe – plan de familiarizare cu promovarea la nivel internaţional, Spania Site web: www.portalpipe.com Sursa: COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE CONSILIU, PARLAMENTUL EUROPEAN, COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI COMITETUL REGIUNILOR „Gândiţi mai întâi la scară mică”: Prioritate pentru IMM-uri Un „Small Business Act” pentru Europa Bruxelles, 25.6.2008 COM (2008) 394 final 6.8.3. Un exemplu de succes din Republica Cehă în procesul de planificare strategică pentru susţinerea IMM şi a antreprenoriatului 18
18

Concept of development of small and medium-sized enterprises for the period 2007 – 2013 101

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Strategiile naţionale de promovare şi sprijin pentru sectorul IMM şi dezvoltare antreprenorială reprezintă un instrument guvernamental de transpunere a acestui set de principii în direcţiile de acţiune şi măsuri de intervenţie specifice. Pentru exemplificare şi facilitarea schimbului de bune practici, având în vedere şi faptul că România se află în proces de pregătire şi adoptare a strategiei guvernamentale proprii, în cuprinsul acestei arii tematice s-a reţinut experienţa din Republica Cehă. În pregătirea strategiei cehe pentru intervalul 2007-2013 s-au avut în vedere caracteristicile mediului de afaceri. Astfel, climatul de afaceri din Cehia la momentul aderării la Uniunea Europeană era caracterizat prin:                nivel relativ înalt de deschidere a economiei cehe armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia UE reducerea graduală a fiscalităţii, totuşi cu menţinerea unui nivel încă relativ ridicat al contribuţiilor de asigurări sociale complexitatea sistemului de taxare care afecta firmele mici nivel ridicat de protecţie socială a angajaţilor la finele contractului de muncă, ceea ce limita răspunsul flexibil la cerinţele pieţei piaţă de capital limitată şi absenţa surselor de capitalizare a întreprinderilor sector bancar consolidat şi din ce în ce mai interesat în finanţarea sectorului IMM lipsa mijloacelor de finanţare a proiectelor inovative (în special la start up) şanse sporite de aplicare a legislaţiei în special în ceea ce priveşte creditorii cu garanţii, dar relativ o perioadă încă mare de recuperarea a debitelor dezechilibru în anumite sectoare în ceea ce priveşte cererea şi oferta forţei de muncă un sistem de sprijin al IMM relativ avansat şi sofisticat, totuşi se menţineau bariere administrative de accesare a fondurilor erau create instituţiile şi structurile pentru gestiunea fondurilor europene influx de investiţii străine care au condus la creşterea cererii de subcontractare în special pe linie de servicii oferta de zone industriale dezvoltate de la firul ierbii „greenfield”, dar insuficienta utilizare sau neglijarea infrastructurii de afaceri dezvoltată în deceniile anterioare insuficientă infrastructură care să faciliteze transferul rezultatelor cercetării şi inovaţiilor în sfera comercială

Totodată, în pregătirea strategiei de post-aderare s-a efectuat o analiză SWOT a sectorului IMM din Republica Cehă. Spre exemplificare sunt redate sintetic în tabelul de mai jos principalele caracteristici identificate prin acest instrument de diagnoză a stadiului dezvoltării.
Puncte tari capacitatea statutului de a atrage masive investiţii din partea marilor companii cu efecte pozitive asupra IMM locale; tradiţie industrială în sectorul manufacturier şi de meşteşuguri; tradiţie în sistemul de profesional şi de meserii; învăţământ Puncte slabe insuficienta motivare nativă a întreprinderilor datorită întreruperilor de decenii ale tradiţiei; sistem de taxe complicat şi administraţie fiscală complicată, în special în percepţia micului business; bariere administrative la intrare pentru noi firme; insuficienta dezvoltare specializate; a serviciilor

-

-

sistemul de sprijin al IMM (CzechInvest, CzechTrade, Czech-Moravian Banca de Dezvoltare şi Garantare, Export bank, Compania de asigurări şi garantare a

102

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

exporturilor; avantaje geografice (disponibilitate pieţe, tranzit); precondiţii asigurate pentru dezvoltarea turismului; buna infrastructură de telecomunicaţii; nivel de calificare relativ ridicat al forţei de muncă.

-

slaba punere în aplicare a legislaţiei; insuficienta dezvoltare a sistemului de învăţământ continuu, de-a lungul întregii vieţi; insuficiente legături funcţionale între cercetare şi zona comercială/ business; absenţa mijloacelor de susţinere a proiectelor inovative ale firmelor noi (fără prea multă istorie); sistem de protecţie socială relativ generos care nu pune presiune pe populaţie pentru participarea pe piaţa forţei de muncă; structura forţei de muncă în termeni de calificări şi localizare/disponibilităţi.

-

-

Oportunităţi crearea unor resurse financiare pe termen lung pentru educaţie şi dezvoltare servicii de consultanţă; simplificare proceduri de înfiinţare firme; întărirea sistemului de educaţie continuă; întărirea drepturilor creditorilor şi condiţii constructive în caz de insolvabilitate şi faliment atât pentru firme, cât şi pentru indivizi(persoanele fizice); îmbunătăţirea drepturilor de proprietate intelectuală; îmbunătăţirea comunicării oamenilor de afaceri cu administraţia de stat prin intermediul introducerii tehnologiei informaţiei; simplificarea fiscală; sistemului de impunere -

Riscuri reducerea fondurilor europene ca urmare a procedurilor de aprobare a proiectelor; eșuarea armonizării procedurilor guvernului cu cele regionale în legătură cu activităţi de promovare a investiţiilor; structura neechilibrată a mijloacelor de promovare şi susţinere directă şi indirectă a antreprenoriatului; insuficienta capacitate de implementare a activităţilor din proiectele cu fonduri europene.

-

-

-

-

creşterea ofertei de capital de risc; eliminarea barierelor administrative pentru penetrare pe piaţa unică a UE .

În scop predictiv, s-a efectuat şi o analiză SWOT în planul competitivităţii sectorului IMM din Republica Cehă, care a condus la obţinerea următorului tablou.
Puncte tari Avantajele generale ale IMMurilor( răspuns flexibil la cerinţele pieţei, cunoaşterea pieţei locale) adaptabilitatea forţei de muncă înalt grad de motivare şi implicare a patronilor Puncte slabe abilităţi (marketing) manageriale limitate

insuficiente resurse de capital tehnologie învechită la o parte din companii insuficiente fonduri disponibile pentru protejarea drepturilor de proprietate intelectuală

-

103

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Oportunităţi penetrarea de piaţa unică europeană dezvoltarea schimburilor comerciale cu ţările din EE şi Asia interes crescând pentru achiziţii şi vânzări în reţea şi pe bază de clustere; introducerea şi utilizarea unor mărci comerciale comune accesarea extinsă a fondurilor de la UE activităţi de cercetare şi dezvoltare de noi produse cooperarea dintre sectorul de IMM. universităţi şi Riscuri -

absenţa mărcilor proprii cu tradiţie design învechit slaba orientare de a oportunităţile pentru IMM producţie ridicate; cu consumuri fructifica energetice

preponderenţa produselor cu valoare adăugată mică insuficient accent resurselor umane pe dezvoltarea

insuficienta susţinere pentru activităţile de investiţii ale IMM în comparaţie cu sistemul de stimulente pentru marile proiecte ale companiilor străine lipsa de personal calificat (tehnic şi business) competiţia marilor companii emigrarea calificate forţei de muncă înalt

-

continuarea trendului de rămânere în urmă sub aspectul tehnologiilor.

Viziune la orizontul 2013 În următoarea etapă, partenerii s-au pus de acord asupra unei viziuni asupra rolului sectorului IMM în perioada 2007-2013 în ţara lor, astfel Cehia şi-a propus ca sectorul IMM să contribuie la sistemul comercial de piaţă, în special sub aspectul numărului de firme şi să asigure cel puţin jumătate din numărul locurilor de muncă din economie. Obiective specifice După punerea de acord cu privire la viziunea de ansamblu asupra rolului viitor al sectorului, strategia s-a focalizat pe stabilirea de obiective specifice a căror îndeplinire să îndrepte sectorul IMM către locul dorit în economia cehă. Aceste obiective specifice au fost astfel formulate: i.) Parte din aceste companii, în special cele mijlocii vor coopera strâns cu firmele puternic orientate către export şi vor opera pe bază de alianţe pe pieţele externe. În acest sens, vor furniza produse cu valoare adăugată mare şi vor valorifica rezultatele cercetării şi inovării. ii.) Firmele mici se vor concentra pe furnizarea de software, design şi servicii de consultanţă utilizând forţa de muncă înalt calificată. iii.) IMM-urile împreună cu microîntreprinderile vor fi prevalente ca operaţiuni pe piaţa locală în sectoare asociate cu turismul, distracţiile, servicii, construcţii, educaţie şi sport.

104

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Partenerii au apreciat la momentul elaborării strategiei că atingerea acestor obiective specifice se poate realiza prin următorul set de direcţii strategice de acţiune şi măsuri de intervenţie, şi anume: 1. Îmbunătăţirea mediului de afaceri prin următoarele măsuri: simplificarea legislaţiei fiscale şi reducerea barierelor administrative prin crearea de diferite registre electronice administrative: Registrul economic de bază, registrul proprietăţilor imobiliare, registru electronic al populaţiei; analiza de impact a noii legislaţii; incorporarea legislaţiei UE în domeniul ecologic, TVA, accize, combustibili; reducerea TVA în construcţii (locuinţe individuale şi sociale); introducerea obligaţiei de măsurare a barierelor administrative în baza modelului standard cost-beneficiu; eliminarea raportărilor excesive, reducerea frecvenţei raportărilor şi limitarea scopului acestor raportări; îmbunătăţirea schimbului de informaţii între instituţiile administraţiei de stat; întărirea drepturilor şi protecţiei creditorilor; monitorizarea comportamentului corporaţiilor mari, inclusiv a multinaţionalelor, în special în domeniul respectării legislaţiei cu privire la libera concurenţă; stimularea întreprinderilor să-şi extindă calificările personalului; sprijin pentru standardizare, metrologie şi testări analize în conformitate cu nevoile pieţei şi cerinţele sociale.

-

2. Extinderea şi îmbunătăţirea infrastructurii de afaceri prin următoarele măsuri stabilizarea, specializare şi cooperare între instituţiile şi organismele care îşi propun să ofere sprijin către IMM; dezvoltarea de puncte de informare împreună cu Camera de Comerţ; Businessinfo Portal; revitalizarea zonelor industriale vechi şi a celor demilitarizate, a clădirilor de utilităţi publice vechi pentru a intra în circuitul economic şi uzul firmelor mici; dezvoltarea consultanţei de afaceri de calitate şi acceptabile ca preţ pentru firmele mici; sprijin pentru asociaţiile firmelor mici şi mijlocii prin dezvoltarea potenţialului lor de subcontractare şi crearea de clustere pe lângă marile companii/multinaţionale; dezvoltarea resurselor umane pentru internaţionalizare; participarea sporită a IMM în parteneriate public-privat; dezvoltarea bazei materiale pentru cercetare, inovare; dezvoltarea bazei materiale pentru educaţia antreprenorilor; sprijin pentru accesare pieţei externe; dezvoltarea serviciilor de informare şi consultanţă pentru pregătirea proiectelor din programele operaţionale/fonduri structurale.

-

105

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

3. Furnizarea de sprijin direct către sectorul IMM prin următoarele măsuri: menţinerea la un nivel rezonabil a programelor de sprijin financiar din perioada 2004-2006; creşterea utilizării instrumentelor de acces la finanţare bazat pe principiul recuperării investiţiei şi împrăştierii prudente a riscului; orientarea sprijinului sub formă de grant către activităţi de cercetare şi inovare, consultanţă pentru dezvoltarea afacerilor; integrarea sprijinului la nivel regional; orientarea sprijinului financiar către susţinerea dezvoltării de produse cu valoare adăugată mare şi cu beneficii asupra protecţiei mediului; instrumente de sprijin pentru apariţia de firme noi; instrumente de sprijin pentru accesarea de pieţe străine; instrumente de sprijin pentru eficienţa energetică; instrumente de sprijin financiar pentru încurajarea producţiei şi utilizării energiilor alternative.

6.8.4. Internaţionalizarea activităţilor antreprenoriale Condiţiile pentru ca IMM-urile să îşi internaţionalizeze activitatea ar trebui îmbunătăţite. Întrucât în Sondajul Observatorului pentru IMM-urile Europene aproximativ o treime din IMM-uri au raportat o creştere a numărului contractelor lor internaţionale de afaceri pe parcursul ultimilor cinci ani, Sondajul asupra Mediului de Afaceri din Europa http://ec.europa.eu/internal_market/smn/smn28/s28mn03.htm a constatat că IMM-urile nu sunt mai înclinate să desfăşoare activităţi într-o piaţă unică mai largă decât acum zece ani. IMM-urile prezintă o preferinţă pentru a opera în mod independent atunci când îşi internaţionalizează activitatea, dar acestea se bazează totuşi pe consiliere, prin intermediul reţelelor locale şi regionale, din partea altor întreprinderi, în special mari companii internaţionale, precum şi relaţii personale şi intermediari. Promovarea reţelelor regionale sau a clusterelor pot să ajute antreprenorii să îşi împărtăşească experienţa cu privire la dezvoltarea afacerilor şi să câştige acces la cunoştinţe, parteneri şi consiliere. Antreprenorii trebuie să îşi actualizeze şi să îşi dezvolte abilităţile lor manageriale pentru a păstra direcţia de dezvoltare într-o economie în schimbare, dar programul prelungit de lucru face dificilă participarea la cursuri pentru majoritatea dintre ei. Instrumente alternative de învăţare, cum ar fi formarea la distanţă pentru manageri sau schemele de mentoring în care antreprenorii pot învăţa unul de la celălalt, merită mai multă atenţie. Învăţarea instrumentelor TIC adaptate nevoilor IMM-urilor ar trebui să fie dezvoltate în continuare pentru a stimula înţelegerea şi implicarea antreprenorilor în astfel de instrumente. Pentru a compensa lipsa de expertiză personală în raport cu abilităţile variate necesare pentru gestionarea unei afaceri, antreprenorii trebuie să aibă acces la servicii de sprijin al afacerilor de nivel înalt. Astăzi, mai puţin de 20% dintre firmele mici se folosesc de serviciile publice de sprijinire a afacerilor. General vorbind, astfel de servicii trebuie să îşi dezvolte în continuare abordarea prin orientarea către client, facilităţi TIC şi standarde profesionale. Comisia Europeană furnizează deja sprijin financiar, prin intermediul Fondurilor Structurale, pentru dezvoltarea diverselor tipuri de servicii de sprijin pentru afaceri.

106

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

6.8.5. Conceptul de intraprenoriat şi asumarea de riscuri la nivel de companie (corporate venturing) „Intraprenoriatul” şi asumarea de riscuri la nivel corporativ reprezintă un mijloc eficace pentru dezvoltarea iniţiativelor antreprenoriale care ar fi altfel lăsate neexploatate înlăuntrul companiilor, responsabilizarea şi motivarea angajaţilor care doresc să-şi asume riscuri şi manifestă spirit antreprenorial. Rezultatele C&D sau ale inovării în întreprinderi mari, universităţi sau institute de cercetare, pe care nu doresc să le exploateze ele însele, pot fi comercializate prin intermediul „spin-off” – urilor, gestionate de (foştii) angajaţi: o practică cunoscută sub numele de intraprenoriat. De exemplu, în Olanda aproape un sfert din întreprinderile mari au ajutat angajaţii să îşi dezvolte propria afacere în ultimii 5 ani. Deşi majoritatea întreprinderilor privesc în mod pozitiv activitatea de intraprenoriat, iniţiativa este lăsată de obicei la latitudinea angajaţilor. Totuşi, mulţi angajatori furnizează sprijin odată ce spin-off-ul este lansat, iar IMM-urile, spin-off-urile au demonstrat niveluri ale inovării şi ratelor de creştere peste medie.
Reţele regionale pentru încurajarea antreprenoriatului din Germania: ‘Programul EXIST’ a fost lansat de către Ministerul Federal al Educaţiei şi Cercetării pentru a promova cooperarea regională între universităţi, colegii tehnice, sectorul afacerilor şi alţi parteneri. Acesta aduce laolaltă organizaţii care altfel nu ar fi lucrat împreună pentru a crea în comun o mentalitate orientată spre antreprenoriat în instituţii de studii superioare sau de cercetare, pentru a promova diseminarea de cunoştinţe şi pentru a capitaliza pe potenţialul ideilor şi antreprenorilor. Acest lucru ar trebui să conducă la start-up-uri inovative şi noi locuri de muncă. Este natural pentru întreprinderile de toate mărimile să lucreze împreună pentru obţinerea unor beneficii mutuale. Alianţele între întreprinderile mari şi mici sunt din ce în ce mai importante, furnizând flexibilitatea solicitată într-o economie inovatoare şi masa critică pentru a cuceri pieţele pe scară largă. Întreprinderile mari câştigă acces la noi pieţe, tehnologie şi inovare iar cele mici pot beneficia de acces îmbunătăţit la finanţare, cunoştinţe şi reţele.

107

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

7. Concluzii şi recomandări finale
Deschiderea economiei şi creşterea competitivităţii întreprinderilor sunt trăsături caracteristice unei economii funcţionale de piaţă. Totodată, reprezintă cerinţe ce ţin de modul în care economia se raportează la fenomenul globalizării. De altfel, într-o lume în interdependenţă accentuată, deschiderea economiei alături de eforturile pentru competitivitate sporită sunt căi de a asigura o bază economică formată din întreprinderi dinamice, capabile să facă faţă schimbărilor rapide de pe piaţa mondială. Din perspectiva economică a procesului de aderare la Uniunea Europeană care a început pentru România la 15 februarie 2002 şi s-a încheiat la 1 ianuarie 2007, anul 2004 a reprezentat o bornă de referinţă. În conformitate cu criteriile care definesc convergenţa economică în cadrul UE, ţărilor candidate li se cerea – în vederea aderării – să îndeplinească doua criterii de bază, respectiv: a) să aibă o „economie de piaţă funcţională”; b) să reziste presiunilor concurenţiale înăuntrul UE. Astfel, în traseul său către Uniunea Europeană, România a înregistrat progresul de a obţine statutul de economie funcţională de piaţă în octombrie 2004, conform Raportului Anual al Uniunii Europene. Obţinerea acestui statut reprezintă un moment de referinţă, întrucât oferea o evaluare orientată spre viitor asupra performanţelor economice ale României şi demonstra prin aceasta capacitatea ţării de a îndeplini criteriile economice de aderare în conformitate cu prevederile Consiliului European de la Copenhaga, de a face faţă presiunilor din mediul competiţional, precum şi forţelor pieţei din Uniune. Pe acest parcurs al aderării şi integrării în structurile UE, România a făcut progrese incontestabile în planul succesivelor reforme economice din anii tranziţiei, care au conferit mediului economic şi de afaceri o serie de caracteristici în măsură a-l ajuta să facă faţă turbulenţelor care au intervenit începând cu ultimul trimestru al anului 2008 şi care s-au manifestat, în principal, prin: restrângerea cererii externe şi a consumului intern, îngustarea până la dispariţie a surselor de finanţare. Tabloul acestor progrese poate fi sumarizat, astfel:  Legislaţia cu privire la concurenţă a fost implementată treptat în România pentru a stabili reglementările asupra mediului concurenţial şi a ajutoarelor oferite de stat; Mediul fiscal românesc s-a îmbunătăţit prin reducerea nivelului impozitelor datorate de firme şi persoane fizice, precum şi printr-o mai mare transparenţă. Armonizarea sistemului fiscal al ţării cu legislaţia UE a contribuit la stabilitatea pe termen mediu prin faptul că sistemul fiscal român a devenit mai previzibil, odată cu adoptarea Codului Fiscal şi de procedură fiscală în anul 2003. Totuşi, un regres în acest domeniu s-a înregistrat pe parcursul celor doi ani de criză economico-financiară, dar cu preocupări de natură recentă de restabilire a gradului de predictibilitate şi de durabilitate în timp a reglementărilor şi procedurilor administrative în sistemul de impozitare; Procesul consultativ dintre comunitatea de afaceri, partenerii sociali şi autorităţi s-a îmbunătăţit, deşi rămâne mai mult unul formal de bifare, mai mult reactiv decât pro-activ. Lipsesc mecanisme uniforme de consultare publică, nu se realizează cu regularitate sau în conformitate cu procesul legislativ pentru elaborare şi adoptarea reglementărilor de politici publice; Situaţia pe piaţa forţei de muncă s-a schimbat, începând cu 2009, dintr-o piaţă aproape a angajatului a devenit o piaţă a angajatorilor, rata şomajului a crescut constant, îndeosebi în sectorul privat în care numeroase sectoare de activitate au trebuit să facă faţă unor provocări majore determinate de contracţia cererii atât a celei interne, cât şi a celei externe şi lipsa finanţărilor. Deşi rata şomajului a crescut mai rapid în România faţă de ţările UE, totuşi se

108

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

află sub nivelul ratei medii din UE (în jur de 8,6 procente în martie 2010 conform cu metodologia ILO faţă de aproximativ 10 procente, rata medie din UE). Perspectiva şomajului rămâne negativă în 2010, cu atât mai mult cu cât, conform Acordului cu FMI, reducerile totale de costuri salariale în 2010 ar trebui sa corespundă unui echivalent al disponibilizărilor de circa 130-150 mii persoane. Cu toate acestea şomajul în România nu va atinge probabil în 2010 nivelul înregistrat în alte state europene şi aceasta datorită specificului „labour intensive" mai pronunţat al economiei. În România s-a clădit în toţi aceşti ani un sectorul bancar care s-a dovedit suficient de solid în confruntarea cu criza economico-financiară, capabil să reziste turbulenţelor de pe piaţă şi problemelor cu care se confruntau chiar „băncile mamă” în ţările de origine a capitalului lor. Sistemul bancar este organizat pe două nivele, Banca Naţională acţionând ca banca centrală şi, respectiv sectorul băncilor comerciale. În România funcţionează un număr de aproximativ 40 de societăţi financiar-bancare. Băncile comerciale sunt entităţi care efectuează, în general, tranzacţii în zona finanţărilor pe retail, IMM şi companii mari, investiţiilor şi a operaţiunilor de plăţi. În prezent în România operează o piaţă de capital funcţională. CNVM, în calitate de autoritate a pieţei de capital autohtone, reglementează, supraveghează şi controlează această piaţă. Cu toate acestea, numărul companiilor listate şi care se finanţează de pe aceste pieţe este încă redus.

Având în vedere caracteristicile descrise mai sus, precum şi incertitudinea cu privire la relansarea economică de ansamblu, rezultă că un climat de afaceri favorabil pentru atragerea de investiţii este esenţial pentru dezvoltarea viitoare a României. Pentru acest lucru, Strategiile sunt, de regulă, mult mai complexe implicând mai mulţi factori decât designul tehnic propriu-zis şi conţinutul logic, coerent, realist şi sustenabil de obiective, direcţii de acţiune şi măsuri de intervenţie. Pentru ca un document strategic să rămână un reper viu pe întreaga perioadă de planificare şi nu un document „de vitrină”, două sunt tipurile de factori consideraţi esenţiali: factorul politic şi capacitatea instituţională de implementare. Conform Agenţiei pentru Garantarea Investiţiilor Multilaterale (Multilateral Investment Guarantee Agency-MIGA, instituţie specializată din Grupul Băncii Mondiale) reforma climatului investiţional reclamă înţelegerea dimensiunii politice. Pentru a avea şi un instrument de lucru în acţiunea de transpunere în practică a prevederilor unei strategii, MIGA pune la dispoziţie un Ghid sub forma unui toolkit „instrumentar de lucru” pentru decidenţi. În acest toolkit sunt peste 25 de studii de caz care arată că nu există un singur manual având în vedere complexitatea, contextele diverse şi în eforturile de reformă. În schimb, sunt multe lecţii de desprins, care ar putea fi sumarizate astfel: recunoaşterea şi identificarea oportunităţii de reformare a cadrului investiţional şi a mediului de afaceri; datorită importanţei pe care o prezintă pentru economia unei ţări, problematica complexă a accesului la finanţare al întreprinderilor necesită o abordare strategică mai amplă fundamentată prin studii dedicate; investiţia timpurie în susţinerea politică pentru o strategie; utilizarea activităţilor de conştientizare publică prin informare şi educaţie astfel încât strategia în implementare să câştige acceptabilitate mai largă şi să convingă oponenţii acesteia; programele pilot pot fi valoroase pentru demonstrarea beneficiilor şi a fezabilităţii schimbărilor propuse prin strategie;

-

-

109

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

reformatorii pot să creioneze schimbări la nivelul sectorului privat spre a revitaliza instituţiile publice responsabile pentru implementare; - nu în ultimul rând, atenţia care trebuie să fie acordată implementării şi monitorizării de proces şi de performanţe. În concluzie, în baza analizei comparative, a tendinţelor manifestate pe plan european şi internaţional, a documentelor şi angajamentelor pe care România şi le-a asumat în cadrul UE, cât şi în urma examinării unei mici părţi experienţa şi bunele practici din alte ţări relevante pentru România, s-ar justifica o serie de recomandări finale cu referire la un set de obiective pe care să se construiască Strategia guvernamentală de îmbunătăţire şi dezvoltare a mediului de afaceri din România, şi anume: i. Creşterea participării mediului de afaceri la însănătoşirea economiei şi stimularea „calmă” a creşterii economice după criza economico-financiară pe care o traversează economia globală şi România; Crearea de noi locuri de muncă sustenabile în sectorul privat de afaceri şi în sectoare de activitate economică prioritare pentru creşterea competitivităţii economice a României în competiţia pe piaţa internă a UE şi pe cea internaţională; Creşterea contribuţiei sectorului de afaceri la sporirea veniturilor în PIB al ţării prin promovarea integrităţii, a principiului „toleranţei zero” la mită şi corupţie şi a unui comportament responsabil în afaceri; Promovarea dezvoltării tehnologice şi a inovării în sectorul de afaceri bazat pe parteneriat public privat şi cu instituţiile de cercetare ştiinţifică, precum şi cele din mediul universitar; Crearea unui efect de antrenare prin diversificarea surselor alternative de finanţare pentru investiţii, concomitent cu creşterea finanţării afacerilor de pe piaţa de capital, precum şi participarea la piaţa internaţională prin investiţii cu capital românesc în străinătate.

ii.

iii.

iv.

v.

110

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Anexa nr. 1 Baza de date cu instrumente de diagnosticare la nivel internaţioonal19
Agenţia donatoare Instrument Stadiu Consiliul de Afaceri Commonwealth Sondaj asupra mediului de afaceri Consiliul de Afaceri al Commonwealthului (Commonwealth Business Council -CBC) a derulat trei Sondaje asupra mediului de afaceri: 1999, 2001 şi 2003. Sondajul din 2003 a acoperit 31 de ţări Commonwealth, un număr mai mare decât în anii trecuţi. Sondajele asupra mediului de afaceri au fost susţinute de DFID (Departamentul pentru Comerţ Exterior, Regatul Unit), cu asistenţă tehnică din partea Analytica Oxford. Există două surse de informare principale utilizate în sondajele asupra mediului de afaceri: (1) sondaje asupra întreprinderilor şi (2) interviuri detaliate derulate cu reprezentanţi ai mediului de afaceri. Interviurile complementează chestionarele sondajului pentru a oferi o înţelegere mai completă asupra perspectivelor sectorului privat ca bază pentru dialogul la nivel guvernamental cu privire la cadrul de politici publice pentru afaceri şi investiţii. CBC încurajează dialogul public-privat cu privire la aspecte comerciale şi de investiţii pentru a construi o înţelegere comună a provocărilor cu care se confruntă mediul de afaceri şi guvernele şi să contribuie la formularea mai bună a politicilor publice şi creşterea activităţii de investiţii a sectorului privat. Sondajul furnizează informaţii cu privire la dezvoltarea viitoare a planurilor naţionale de acţiune prin intermediului programului de Investiţii în 16 puncte COM-PAC al CBC, care a fost avizat de Şefii Guvernelor din ţările Commonwealth la Summit-ul din anul 2002. Programul COM-PAC furnizează un program structurat pe acţiuni pentru ca guvernele şi mediul de afaceri să adreseze împreună domenii cheie pentru consolidarea climatului investiţional. Lucrul la COM-PAC a început în trei ţări din Africa, cu planuri ambiţioase de extindere şi către alte ţări din Commonwealth. Sondajul reprezintă de asemenea şi o resursă valoroasă pentru dialogul cu guvernele în cadrul Forumului de Afaceri al Commonwealth şi seria conferinţelor CBC pentru promovarea investiţiilor la nivel naţional. Prin aceste activităţi CBC îşi va continua să sprijine mobilizarea investiţiilor în ţările Commonwealth şi întărirea rolului sectorului privat în acest proces. Nu se acordă atenţie specifică întreprinderilor mici. www.cbcglobelink.org/cbcglobelink Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare(BERD) şi Banca Mondială Studiul de performanţă a întreprinderilor şi a mediului de afaceri Studiul de performantă a întreprinderilor şi a mediului de afaceri a fost iniţiat în 1999 acoperind 4 104 firme( excluzând ferme) în 25 de ţări din centrul şi estul Europei şi din Comunitatea Statelor Independente. Eşantioanele studiului cuprindeau întreprinderi dintr-o sferă de industrii şi sectoare de servicii, reprezentând pe cât posibil populaţia de firme, încadrându-se însă în cote minime aferente eşantioanelor totale din fiecare ţară. Cotele minime ale eşantioanelor pentru fiecare stat au fost:  Cel puţin 10% din totalul întreprinderilor din eşantion să fie de mici (2-49 de angajaţi), 10% de mărime medie (50-249 de angajaţi) şi 10% întreprinderi mari (250 – 9 999 de angajaţi). Firmele cu doar un angajat şi cele cu peste 10 000 au fost

Surse de informare

Principala activitate

Comentarii Disponibilitate Agenţia donatoare Instrument Stadiu

Surse de informare

19 Sursa Working Group on Enabling Environment ommittee of Donor Agencies for Small Enterprise Development, 2004 , www.sedonors.org

111

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Principala activitate

Comentarii

Comentarii

excluse din studiu. Cel puţin 10% din firme ar trebui să aibă capital străin şi 10% din firme capital de stat, în cazul în care capitalul este definit ca o cotă de proprietate de mai mult de 50%.  Cel puţin 10% din firme trebuie să fie exportatori , adică cel puţin 20% din vânzările totale sunt din export.  Cel puţin 10% din firme trebuie să fie localizate în oraşele mici (populaţie sub 50 000 de locuitori) sau din zonă rurală Studiul de performantă a întreprinderilor şi a mediului de afaceri cuprinde o bază de date mare în ceea ce priveşte dimensiunea eşantionului cât şi măsurile pe care le oferă pentru mediul de afaceri şi performanţa întreprinderilor. Mediul de afaceri este multidimensional şi include aspectele cheie de guvernare oferite de stat, cum ar fi:  Reglementarea mediului de afaceri  Impozitarea  Legea şi ordinea  Mediul juridic  Infrastructura  Serviciile financiare De asemenea , sondajul examinează îndeaproape problema corupţiei atât corupţia administrativă care este cel mai des asociată cu aplicaţiile arbitrare ale legii existente şi legislaţia „statului captiv” prin care firmele încearcă să influenţeze conţinutul şi aplicarea legilor şi reglementărilor specifice în beneficiul intereselor private decât în interesul publicului larg. Comportamentul şi performanţa firmelor pot lua de asemenea multe forme. Studiul se axează în particular pe creşterea firmelor, incluzând deciziile de a inova şi investi, cât şi creşterea veniturilor şi a productivităţii. MEMRB Custom Research Worldwide a pus implementat din 2002 Studiul de performantă a întreprinderilor şi a mediului de afaceri în numele BERD şi a Băncii Mondiale. MEMRB urmat de ICC/ESOMAR Codul Internaţional de Marketing şi Practici de Cercetare Socială (pentru mai multe detalii verificaţi www.esomar.org şi faceţi clic pe codurile şi liniile directoare). Studiul de performantă a întreprinderilor şi a mediului de afaceri este o iniţiativă a BERD şi Banca Mondială pentru a investiga gradul în care politicile guvernamentale şi practicile facilitează sau împiedică activităţile de afaceri şi investiţii din centrul şi estul Europei şi din Comunitatea Statelor Independente. Scopul studiului este de avertizare a decidenţilor politici şi a oamenilor de afaceri cu privire la oportunităţile şi obstacolele existente în mediul de afaceri din regiune. (Fries, Lysenko şi al. 2003)  http://www.ebrd.com/pubs/econ/workingp/84.pdf Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare(BERD) Studiul indicatorilor legali. Lansat în 1995. Avocaţi, cadre universitare şi agenţii de reformă a dreptului Un instrument bazat pe percepţiile utilizate pentru măsurarea şi analiza sistemului juridic al ţărilor. Acesta realizează un instantaneu asupra reformei juridice aşa cum este percepută de către avocaţii locali. Aceasta evaluează gradul în care legile cheie comerciale şi financiare respectă standardele internaţionale, sunt implementate şi în vigoare. Obiectivul evaluărilor specifice sectorului de referinţă este de a dezvolta unele sectoare cheie juridice împotriva internaţionalizării sau standardelor armonizate şi să furnizeze o analiză clară a deficienţelor existente în cadrul legislativ, în timp ce se realizează identificarea

Disponibilitate Agenţia donatoare Instrument Stadiu Surse de informare Principala activitate

112

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Proces

Comentarii Disponibilitate Agenţia donatoare Instrument Stadiu

necesităţilor viitoare de reforma a sectorului. Cu aceste informaţii, ţările pot puncta necesităţile reformei locale şi se angajează să implementeze reformele pe cont propriu sau cu ajutorul altora. Rezultatele sunt, de asemenea, utilizate pentru a sprijini măsurarea nivelului de risc juridic legat de fiecare ţară şi activităţile de investiţii specifice. Un chestionar detaliat este transmis anual la avocaţi, cadre didactice universitare şi agenţii de reformă a dreptului. Răspunsurile sunt analizate pentru a furniza un sistem de evaluare numerică pentru fiecare ţară. Evaluările se întind de la unu la patru cu privire la amploarea şi eficacitatea legislaţiei comerciale şi financiare. Indicatorii se bazează pe percepţia respondenţilor mai degrabă decât pe o evaluare obiectivă a legilor. Rapoartele BERD compară aceste percepţii cu experienţa sa ca un utilizator al sistemului juridic. Pentru a arbitra între punctele de vedere concurente dintre respondenţi, BERD se bazează uneori pe propria sa experienţă ca un utilizator al sistemului juridic. Nu sunt obiective specifice întreprinderilor mici. http://www.ebrd.com/country/sector/law/index.htm Fundaţia Ewing Marion Kauffman Monitorul Global al Antreprenoriatului - The Global Entrepreneurship Monitor (GEM) GEM a fost dezvoltat în 1998. În anul 2003 a fost derulată cea de-a cincea evaluare anuală GEM asupra spiritului antreprenorial. Programul s-a extins de la zece ţări în 1999 la peste 30 în 2002 şi 2003 - în total au fost implicate 41 de ţări, pentru unul sau mai mulţi ani. Echipele naţionale au funcţionat în 39 din aceste ţări; Fundaţia Ewing Marion Kauffman este sponsorul GEM la nivel global, cu sprijin de la Colegiul Babson şi Şcoala de afaceri din Londra (London Business School). Întrunirea anuală GEM implică patru tipuri majore de colecţii de date: (1) Sondajele populaţiei de adulţi sunt completate în fiecare ţară. Acest lucru implică un stabilirea unui număr reprezentativ al populaţiei de adulţi pentru a determina care dintre aceştia sunt activi antreprenorial, fie că şi-au înfiinţat o firmă nouă ori ca proprietari ai uneia existente care se ghidează după o strategie antreprenorială. (2) Sondaje pentru societăţi comerciale. (3) Interviuri cu experţi naţionali inclusiv prin completarea unor chestionare de zece pagini de către aceştia pentru a oferi o măsură standard. (4) Datele existente cu privire la caracteristicile naţionale, care sunt asamblate de o varietate de organizaţii internaţionale de cercetare (Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, ONU, Organizaţia Internaţională a Muncii). Aceste sondaje armonizate – în anul 2003 peste 100 000 de interviuri au fost derulate în 31 de ţări – reprezintă baza pentru compararea armonizată a antreprenoriatului la nivel naţional. Colectarea primară a datelor este reprezentată de sondajele asupra populaţiei adulte. În anul 2003 GEM a acoperit 101 738 de respondenţi din 31 de ţări. Obiectivul primar al GEM este de a înţelege impactul antreprenoriatului, definit în linii mari, asupra creşterii economice. Având în vedere importanţa existenţei unei baze empirice de încredere pentru această evaluare , colectarea de date este armonizată prin măsuri transnaţionale a activităţii antreprenoriale, consecinţele naţionale ale antreprenoriatului, acele elemente care diferenţiază ţările care sunt caracterizate printr-un grad mai mare sau mai mic al activităţii antreprenoriale precum şi implicaţiile pentru politicile publice. GEM reprezintă un efort de colaborare, în termeni de resurse financiare, progrese intelectuale, precum şi proiectare şi analiză. O întâlnire de planificare şi evaluare a consorţiului GEM are loc la începutul lunii ianuarie a fiecărui an. Peste 150 de oameni de ştiinţă
113

Surse de informare

Principala activitate

Proces

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Comentarii Disponibilitate Agenţia donatoare Instrument Stadiu Surse de informare Principala activitate Proces

din partea diferitelor echipe naţionale asistă echipa de coordonare. Accentul pe o abordare în sensul larg asupra activităţii de antreprenoriat este un aspect unic al GEM, pe lângă utilizarea unei game de surse de informaţii inclusiv întreprinderile mici . www.gemconsortium.org Gesellschaft für Technische Zusammenarbeit (GTZ) Evaluarea climatului investiţional Încă în dezvoltare; nu a fost încă testat. Literatura existentă , consultări cu părţile interesate , experienţele anterioare GTZ. Identificarea blocajelor, Formularea recomandărilor de politici publice. Evaluare în patru etape: (1) factori care contribuie la climatul investiţional; (2) analiza teoretică a blocajelor din climatul investiţional; (3) revizuirea rezultatelor experimentării proiectului GTZ la nivel naţional; (4) formularea de recomandări pentru politici publice. Sectorul privat în general; nu există prevederi speciale pentru întreprinderile mici. Solicitare prin email către: joachim.prey@gtz.de Ministerul Afacerilor Externe al Olandei. Scanarea anuală a climatului de afaceri. Acest instrument a fost elaborat în martie 2004 şi încă nu a fost implementat. Ambasadele din ţările partenere vor utiliza instrumentul pe bază anuală. Sursele primare de informaţii sunt reprezentate de consultări cu oamenii de afaceri locali, alte părţi interesate (ex. Guvernul, organizaţiile de afaceri şi societatea civilă) şi literatura existentă. Sectorul privat în general : nu există prevederi speciale pentru întreprinderile mici. Cu toate acestea, o atenţie deosebită este acordată experienţelor femeilor antreprenori. Scanarea anuală a climatului de afaceri este pregătită de către ambasadele Guvernului Olandei prezente la nivel local în ţările partenere. O notă orientativă a fost pregătită de către Departamentul pentru Dezvoltare Economică Durabilă din cadrul Ministerului Afacerilor Externe de la Haga, care descrie procesele pe care ambasadele le pot urma când efectuează scanarea. Procesul implică o serie de interviuri, reuniuni sau ateliere de lucru cu informatorii identificaţi mai sus pentru a obţine o privire de ansamblu asupra punctelor tari şi punctelor slabe ale mediului de afaceri. Scanarea anuală a climatului de afaceri este un element esenţial pentru planul anual pe care îl pregătesc ambasadele cât şi pentru procesul lor de planificare strategică multi-anuală. Acesta oferă un sistem de înregistrare a datelor şi ajută la identificarea posibilităţilor de intervenţie. De asemenea încurajează integrarea tuturor programelor ambasadelor. A se vedea Guvernul Olandei (2004). Solicitare prin email către: johan-de.waard@minbuza.nl Organizaţia Internaţională a Muncii. Evaluarea influenţei mediului de afaceri asupra dezvoltării întreprinderilor mici - un ghid de evaluare. Dezvoltat în 2002 , aplicat în 10 ţări. Revizuirea politicilor , legilor şi reglementărilor în domeniile definite de politici publice, consultarea părţilor interesate, revizuirea literaturii existente. Acest ghid oferă o abordare pas cu pas pentru evaluările sistematice

Comentarii Disponibilitate Agenţia donatoare Instrument Stadiu Surse de informare Principala activitate Proces

Comentarii

Disponibilitate Agenţia donatoare Instrument Stadiu Surse de informare Principala activitate
114

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Proces Comentarii Disponibilitate Agenţia donatoare Instrument Stadiu Surse de informare

dar rapide asupra politicilor publice şi a mediului de reglementare, care pot sprijini eforturile constituenţilor pentru a pleda pentru un mediu propice. Cartografierea politicilor publice, a legilor şi reglementărilor în domenii specifice de politici publice, evaluarea influenţei asupra întreprinderilor mici , evaluarea pieţelor. Atenţia pe influenţa politicilor publice şi a cadrului juridic asupra întreprinderilor mici , în special asupra ocupării forţei de muncă la nivelul întreprinderilor mici. Solicitare prin email către:IFP-SED@ilo.org Organizaţia Internaţională a Muncii. Studiul Climatului de Afaceri. Bazat pe un studiu elaborat de Organizaţia Angajatorilor Suedezi, acest instrument a fost testat de către OIM în două provincii din Vietnam. Consultările cu părţile interesate locale: Printr-o explorare a percepţiei oficialilor guvernamentali şi a micilor întreprinzători asupra mediului de afaceri, studiul reprezintă un prim pas în identificarea constrângerilor care afectează dezvoltarea întreprinderilor mici şi a modalităţilor de a face climatul de afaceri local mai favorabil pentru întreprinderile mici. Rezultatele sondajului sunt prezentate într-un eveniment de dialog asupra politicilor publice organizat într-o regiune sau o provincie. Constatările sunt apoi discutate între autorităţile publice şi comunitatea de afaceri care identifică de comun acord acţiunile care urmează să fie luate şi care vor conduce la un mediu mai favorabil. Studiul asupra Climatului de Afaceri este un exerciţiu participativ care contribuie la creşterea economică , crearea locurilor de muncă şi reducerea sărăciei prin îmbunătăţirea climatelor de afaceri la nivel local prin consolidarea dialogului între autorităţile guvernamentale şi întreprinderile de mici dimensiuni.  Un chestionar scurt şi simplu este elaborat în mod informat cu privire la condiţiile de pe plan local ale sectorului întreprinderilor mici. Chestionarul este menţinut scurt în mod intenţionat, la aproximativ 20 de întrebări, pentru a putea fi completat rapid şi uşor. Acelaşi chestionar poate fi folosit în diferite locaţii pentru a permite o comparaţie.  Chestionarul este distribuit apoi atât întreprinderilor mici cât şi oficialilor guvernamentali de la nivel local. Acelaşi chestionar este utilizat pentru ambele grupuri. În mod ideal, sondajul ar trebui să fie distribuit tuturor funcţionarilor şi întreprinderilor, dar dacă populaţia este foarte mare, poate fi selectat un eşantion.  Datele sondajului sunt apoi prelucrate şi analizate. Un scurt raport este elaborat conţinând o scurtă introducere care explică scopul sondajului asupra climatului de afaceri. Sunt de asemenea prezentate răspunsurile date de către întreprinderi şi oficialii guvernamentali pentru fiecare întrebare. În această etapă, raportul nu trebuie să încerce să interpreteze şi să comenteze constatările, mai degrabă constatările ar trebui să fie prezentate în mod obiectiv şi nicio concluzie despre climatul de afaceri nu ar trebui să fie emisă.  Dialog între autorităţi, instituţii locale şi comunitatea de afaceri. Autorităţile locale şi întreprinderile sunt invitate la o discuţie în cadrul căreia se distribuie raportul şi se prezintă constatările sondajului. Rezultatele sondajului sunt dezbătute iar autorităţile locale şi comunitatea de afaceri sunt încurajate să convină asupra elementelor care vor duce la o îmbunătăţire a climatului de afaceri la nivel local. Rezultatul întâlnirii este reprezentat de un raport care conţine deciziile luate şi un plan de acţiune cu
115

Principala activitate

Proces

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Comentarii

Disponibilitate Agenţia donatoare Instrument Stadiu Surse de informare Principala activitate

problemele care pot fi abordate în mod realist în anul următor. OIM asigură asistenţă tehnică pentru derularea sondajului asupra climatului de afaceri începând de la proiectarea chestionarului, analiza datelor, elaborarea raportului precum şi facilitarea dialogului dintre autorităţi şi întreprinderilor de mici dimensiuni. Studiul Climatului de Afaceri presupune o analiză a percepţiei părţilor interesate asupra mediului de afaceri şi utilizează rezultatul ca pe un instrument de dialog şi de stabilire a activităţilor de reformă. Este un proces simplu şi rapid de administrat care nu se bazează pe analize statistice detaliate. Solicitare prin email către: IFP-SED@ilo.org Organizaţia Internaţională a Muncii. Instrumente de sondare, cum se cuantifică influenţa politicilor, legilor şi reglementărilor naţionale privind ocuparea forţei de muncă în IMMuri. Dezvoltat în 2002 , aplicat în 11 ţări. Microîntreprinderile şi întreprinderile mici. Pentru a evalua influenţa pe care o au politicile publice, legile şi reglementările asupra deciziilor cu privire la ocuparea forţei de muncă luate de proprietarii sau administratorii întreprinderilor mici şi mijlocii. Sondaj cuprinzând aproximativ 350 de întreprinderi mici şi mijlocii mai vechi de 2 ani şi care angajează 2 sau mai mulţi angajaţi. Este utilizat un eşantion împărţit egal, acoperind microîntreprinderi şi întreprinderi mici, deţinute de bărbaţi şi femei; comerţ , servicii şi întreprinderi din industria prelucrătoare; precum şi întreprinderi urbane şi rurale. Eşantioane locale aleatorii sunt utilizate în locul listelor întreprinderilor înregistrate. Kit-ul cuprinde un chestionar generic care poate fi modificat pentru a se potrivi condiţiilor din ţara supusă sondajului. Acesta conţine, de asemenea, liniile directoare pentru proiectarea unui sondaj, împreună cu recomandări pentru organizarea, gestionarea şi controlul de calitate al studiului. Solicitare prin email către: IFP-SED@ilo.org UNCTAD Revizuirea politicii de investiţii. Revizuiri ale politicii de investiţii au fost întreprinse în 14 ţări (rapoarte disponibile pe pagina internet) Misiuni de evaluare ale UNCTAD; anchetele investitorilor, ateliere de lucru, mese rotunde şi reuniuni. Revizuirea politicii de investiţii ajută ţările în îmbunătăţirea politicilor şi instituţiilor care sunt responsabile de investiţiile străine directe şi dezvoltă capacitatea acestora de a atrage şi de a beneficia de ISD. Echipa care se ocupă de revizuirea politicilor de investiţii este formată din personalul UNCTAD şi experţi internaţionali şi locali. Echipa derulează activităţile de revizuire pe o perioadă de şase luni. Aceasta culminează cu prezentarea constatărilor şi a recomandărilor către Comisia Interguvernamentală UNCTAD privind investiţiile, tehnologia şi problemele financiare conexe, către alte forumuri adecvate, precum şi asistenţa tehnică care urmează. Nu există prevederi speciale pentru întreprinderile mici. http://www.unctad.org/Templates/Startpage.asp?intItemID=2554 UNCTAD Registru de investiţii Acesta este un nou instrument de referinţă bazat pe reţeaua internet care prezintă competitivitatea sistemului de impozitare a fiecărei ţări cu privire la ISD.

Proces

Comentarii

Disponibilitate Agenţia donatoare Instrument Stadiu Surse de informare Principala activitate Proces

Comentarii Disponibilitate Agenţia donatoare Instrument Stadiu

116

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Surse de informare

Principala activitate

Proces

Disponibilitate Agenţia donatoare Instrument Stadiu

Agenţiile de promovare a investiţiilor completează două chestionare: unul referitor la cadrul de reglementare a investiţiilor şi altul privind impozitarea. Odată ce chestionarele au fost validate de către autorităţile internaţionale, UNCTAD completează colectarea datelor şi compilează Registrul de Investiţii. Registrul de investiţii este un instrument interactiv pentru analiza factorilor determinanţi din punct de vedere economic şi ai politicilor publice, care afectează mediul de investiţii. Registru de investiţii permite comparaţii între ţări, între o ţară şi o regiune precum şi într-o ţară şi cel mai bine clasat. Instrumentul cuprinde 60 de indicatori bazaţi pe statistici internaţionale şi studii naţionale speciale privind anchetele realizate de UNCTAD. Registrul de investiţii este organizat în jurul a şase domenii majore:  resurse active  infrastructură  costuri de operare  performanţă economică şi guvernare  impozitare şi stimulente  cadru de reglementare Registrul de investiţii a selectat şi dezvoltat indicatori consideraţi a avea influenţă asupra mediului de investiţii. Aceşti indicatori furnizează măsuri comparative pentru a oferi referinţe pentru investiţiile străine directe. Registrul face comparaţii pe bază „orizontală” (o ţară comparată cu altă ţară, sau cu o regiune, sau cu ’cel mai bun clasat’), precum şi pe „verticală” (comparaţie între indicatorii pentru o anumită ţară). Prin intermediul unui proces multi-etapizat, Registrul de investiţii furnizează rezultate în termeni de domenii, care sunt împărţite în grupuri de variabile. Aceste variabile sunt de asemenea împărţite pe indicatori cheie. Valorile domeniilor, variabilelor şi indicatorilor variază de la 1 la 100. Aceste valori sunt obţinute prin intermediul unei tehnici de ’normalizare’, în cadrul căreia au fost alocate valori minime şi maxime fiecărui indicator. Prin calcularea unei simple medii aritmetice, indicatorii normalizaţi relevanţi sunt agregaţi pentru a furniza valoarea pentru fiecare variabilă, iar variabilele relevante sunt agregate pentru a oferi câte o valoare pentru fiecare domeniu. http://compass.unctad.org USAID Harta investitorului (Investor Roadmap) Harta investitorului, o examinare detaliată a etapelor solicitate pentru ca un investitor străin să se stabilească în mod legal într-o anumită ţară, ia în considerare barierele administrative şi procedurale cu care se confruntă investiţiile străine directe. Pentru a determina nivelul de pregătire pentru investiţiile străine directe – şi pentru a formula planuri pentru creşterea acestui nivel de pregătire – USAID şi alte agenţii donatoare din întreaga lume au elaborat studii de genul Harta investitorului în mai mult de 12 ţări din întreaga lume începând din anul 1995, inclusiv Ghana, Namibia, Kenia, Zambia, Tanzania, Uganda, Mongolia, Republica Dominicană, Letonia, Bolivia, Iordania şi Africa de Sud. Harta investitorului s-a dovedit a fi un instrument eficient pentru mobilizarea eforturilor guvernamentale cu scopul de a îmbunătăţi peisajul investiţional din respectivele ţări. Informaţiile sunt colectate în general din perspectiva unui investitor străin, deoarece investitorilor străini le este solicitată derularea unor etape suplimentare faţă de investitorii locali (ex. permise de imigraţie, repatrierea profiturilor). Evaluarea realizată prin intermediul Hărţii investitorului se concentrează în special pe investiţiile străine directe (ISD). Se acordă o atenţie mică întreprinderilor mici, naţionale. Totuşi, aspectele cu
117

Surse de informare

Principala activitate

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Proces

Comentarii

Disponibilitate Agenţia donatoare Instrument Stadiu

care se confruntă investitorii străini sunt utilizate să reflecte mediul de afaceri pe plan naţional. Evaluările care sunt elaborate sub forma Hărţii investitorului se compun din 13 procese nucleu divizate în patru grupuri de procese. Cele patru grupuri de procese sunt: (1) Utilizarea procedurilor, inclusiv obţinerea autorizaţiilor de şedere temporară sau permanentă, pentru investitori, asigurarea permiselor de angajare pentru expatriaţi, şi gestionarea relaţiilor de muncă pe plan local. (2) Procese locale, inclusiv achiziţionarea de teren, transferul drepturilor de proprietate, dezvoltarea unei pagini internet, şi respectarea reglementărilor cu privire la mediul înconjurător. (3) Raportarea către guvern, inclusiv înregistrarea unei societăţi, obţinerea de stimulente, solicitarea licenţelor speciale, şi înregistrarea şi plata taxelor. (4) Funcţionare, ce include import, export, obţinerea de valută, şi repatrierea profiturilor. USAID a contractat consultanţi pentru derularea evaluării. USAID crede că acest lucru asigură o evaluare mai completă, comparativ cu cazul în care procesul s-ar concentra doar pe perspectiva locală. Perspectiva investitorului străin dă posibilitatea oficialilor din sectorul public să înţeleagă cum politicile şi practicile unei singure agenţii guvernamentale afectează un proces mai larg, multi-agenţie. De asemenea, această perspectivă încadrează operaţiunile guvernamentale ca un exerciţiu în serviciul clientului, investitorul străin fiind utilizatorul serviciilor publice. Totuşi, Harta investitorului este relevantă şi pentru investitorii locali, care se confruntă cu marea majoritate a etapelor identificate în mare parte a ţărilor din lume. www.usaid.gov Grupul Băncii Mondiale Evaluările Climatului Investiţional (ECI-uri) şi Sondaje cu privire la Climatul Investiţional (SCI-uri) ECI-urile au fost începute în luna iulie 2002, deşi acest lucru a fost precedat de opt studii pilot. De atunci, 45 de sondaje au fost derulate şi au fost pregătire rapoarte ECI; opt dintre acestea sunt disponibile pe pagina internet (a se vedea mai jos). SCI-urile utilizează eşantioane de firme (ex. 1500 firme), pe când ECIurile le suplimentează cu informaţii din partea informatorilor cheie. Evaluările Climatului Investiţional (ECI-urile) sunt proiectate să analizeze în mod sistematic condiţiile pentru investiţiile private şi dezvoltarea întreprinderilor. Derularea tuturor evaluărilor climatului (ECI-uri) se face printr-un instrument nucleu standard de sondare a climatului investiţional (Sondaj cu privire la climatul investiţional, sau SCI), care permite compararea condiţiilor existente şi analizarea acestora cu scopul de a monitoriza schimbările observate de-a lungul timpului. Sondajul este diseminat către administratori de firme şi constă într-un set de întrebări precum şi în câteva module care pot fi utilizate pentru a explora în detaliu aspecte specifice cu privire la climatul investiţional al ţării respective şi legătura acestuia cu productivitatea la nivel de firmă. Sondajul nucleu constă în 11 secţiuni: Informaţii generale despre firmă: proprietate, activităţi, locaţie. Vânzări şi furnizori: importuri şi exporturi, condiţii pentru cerere şi ofertă, competiţie. Constrângeri ale climatului investiţional: evaluarea obstacolelor generale. Infrastructură şi servicii: energie, apă, transport, calculatoare, şi servicii de afaceri. Finanţe: surse de finanţare, termeni de finanţare, servicii financiare, audit, proprietatea asupra terenului. Relaţii de muncă: abilităţile lucrătorilor, statut şi formare, disponibilitatea competenţelor, supra-angajarea, sindicalizarea şi

Surse de informare Principala activitate

118

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Proces

Comentarii

Disponibilitate Agenţia donatoare Instrument Stadiu

grevele. Relaţiile mediu de afaceri – guvern: calitatea serviciilor publice, consistenţa politicilor şi administraţiei, procedurile de vămuire, costuri de asigurare a conformităţii cu mediul de reglementare (managementul timpului, întârzieri, mite), informare. Rezolvarea conflictelor/mediul legal: încredere în sistemul legal, rezolvarea disputelor de credit. Infracţionalitate: costuri cu menţinerea securităţii, costul infracţionalităţii, utilizarea şi performanţa serviciilor de poliţie. Capacitate, inovare, şi învăţare: nivel de utilizare, produse noi, orizontul de planificare, surse de tehnologie, formarea lucrătorilor şi personalului de conducere, experienţă. Informaţii privind productivitatea: nivelul ocupării, informaţii cu privire bilanţ (inclusiv venituri, costuri principale şi active). Până acum, opt ECI au fost publicate pe pagina de internet ECI. Majoritatea sunt derulate la nivel naţional, deşi în India ECI a fost elaborată pe baza de indicatori la nivel de stat. Numărul firmelor din eşantion a variat semnificativ: de la 1.032 în India până la 659 în Bolivia, 576 în Peru, 223 în Nepal, 193 în Mozambic şu 98 în Butan. Procesul de elaborare a unei ECI poate fi lung: până la 12 luni. Echipe de consultanţă sunt de obicei înfiinţate din consultanţi internaţionali. Constatările sondajelor sunt pregătite în stadiul iniţial. Acestea trebuie urmate de un Raport de Evaluare care cuprinde recomandări pentru îmbunătăţirea climatului investiţional, însă acestea au fost elaborate în număr mic. În timp ce Departamentul pentru Climatul Investiţional al Băncii Mondiale pretinde că 90 % dintre respondenţii la ECI sunt IMM-uri, acestia sunt în majoritate întreprinderi mari, formale, localizate în centre urbane. Majoritatea, dar nu toţi respondenţii, sunt companii, iar eşantioanele sunt de obicei extrase din tranzacţii sau registrele companiei. Un modul specific IMM a fost adăugat la ECI (poate fi găsit la pagina de internet de mai jos). Comparaţiile la nivel naţional şi sub-naţional ale rapoartelor ECI sunt foarte interesante şi pot conduce la creşterea competiţiei şi o dorinţă ulterioară a guvernelor pentru reformă. Există intenţia de a repeta evaluarea ECI la fiecare trei sau cinci ani pentru a monitoriza schimbările. http://www.worldbank.org/privatesector/ic/ic_ica_tools.htm Grupul Băncii Mondiale Sondajul Doing Business Setul de date acoperea la început 133 de economii. Eşantionul includea 22 de economii OCDE cu venituri ridicate pe bază de referinţă, 25 de economii din Europa şi Asia Centrală, 33 din Africa , 5 din Asia de Sud, 21 din America Latină, 14 din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord şi 13 din Asia de Est şi regiunea Pacificului. Începând din 2004 eşantionul a fost extins către 140 de economii, ajungând în prezent la 183 incluzând fiecare economie cu o populaţie mai mare de 1,5 milioane de oameni, cu excepţia a şase economii care nu sunt membre ale Băncii Mondiale sau sunt împrumutători inactivi ai Asociaţiei pentru Dezvoltarea Internaţională. Includerea economiilor cu o populaţie de mai puţin de 1,5 milioane de oameni poate fi luată în considerare de la caz la caz, la solicitarea guvernelor sau a departamentelor Băncii Mondiale. Revizuirea regulamentelor şi legislaţiei existente în fiecare economie; interviuri specifice cu reglementatori sau profesionişti din sectorul privat pe fiecare subiect; şi aranjamente de cooperare cu alte departamente ale Băncii Mondiale, alte agenţii donatoare, firme private de consultanţă, societăţi şi asociaţii juridice. Au fost dezvoltate modele/chestionare standard pentru fiecare domeniu.
119

Surse de informare

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Principala activitate Proces

Comentarii

Disponibilitate Agenţia donatoare Instrument Stadiu Surse de informare

Principalele domenii au inclus: înfiinţarea unei afaceri, disponibilizarea angajaţilor, implementarea contractelor, primirea creditelor; şi încheierea unei afaceri. Sediul central al Băncii Mondiale din Washington DC organizează aceste sondaje. Acestea implică un eşantion mare de întreprinderi, selectate dintr-un registru naţional de companii. Echipe de consultanţi naţionali şi internaţionali derulează sondajul. Sondajul Doing Business furnizează date certe care pot fi comparate între ţări şi peste timp. Cu toate acestea, întreprinderile mici nu sunt bine reprezentate în eşantion deoarece doar întreprinderile care sunt înregistrate ca şi societăţi comerciale sunt incluse. Astfel, întreprinderile cu asociat unic, parteneriatele şi, desigur, întreprinderile din Economia Informală sunt excluse. http://rru.worldbank.org:80/doingbusiness/default.aspx Grupul Băncii Mondiale Evaluările Investiţiilor Străine: Bariere administrative Serviciul de Asistenţă pentru Investiţii Străine (FIAS) a fost înfiinţat în 1985 şi a elaborat evaluări asupra barierelor administrative în aproximativ 120 de ţări. Pe lângă un sondaj asupra firmelor şi consultarea părţilor interesate, FIAS adoptă o abordare de „auto-evaluare” pentru revizuirea barierelor administrative din calea investiţiilor în ţările client. Prin această abordare, o echipă omoloagă din cadrul Guvernului naţional va folosi modele FIAS pentru a colecta informaţii „instituţionale” de bază cu privire la procedurile administrative referitor la înfiinţarea de afaceri şi funcţionarea acesteia în ţară, cu respectarea regulilor şi regulamentelor existente. Evaluarea se bazează de asemenea pe opiniile consultanţilor. FIAS ajută guvernele să obţină investiţii străine, iar evaluările sale sunt îndreptate în această direcţie. Principalul scop al unei evaluări este să definească cerinţele de îmbunătăţire şi necesitatea de asistenţă tehnică. Evaluările FIAS se derulează din Washington utilizând consultanţi naţionali şi internaţionali. Guvernele trebuie să solicite sprijinul FIAS şi să cofinanţeze (50%) costurile sale. Este elaborat un raport de evaluare, precum şi un raport care defineşte recomandările prioritare de reformă. Aceste recomandări sunt utilizate apoi pentru a informa un proiect de sprijin din partea FIAS, care este de asemenea co-finanţat de guvernul gazdă. Patru faze de evaluare şi asistenţă: (1) identificarea domeniilor problematice, analize şi recomandări; (2) prioritizarea recomandărilor şi elaborarea Planului de Acţiune; (3) implementarea reformelor agreate; şi (4) monitorizarea impactului reformelor. Atunci când Sondajele asupra Climatului Investiţional identifică bariere legale, de reglementare sau administrative, FIAS intenţionează să analizeze în detaliu probleme specifice. Nu este acordată atenţie specifică întreprinderilor mici. Totuşi, întreprinderile mici se consideră că beneficiază de aceste eforturi prin intermediul legăturilor acestora cu întreprinderi mari naţionale sau străine. Evaluările FIAS se concentrează mai ales pe bariere administrative, însă răspunsurile sale la aceste evaluări pot include următoarele: Stimulente pentru investiţii: Sprijin pentru analiza stimulentelor cu scopul de a asigura că acestea sunt competitive şi eficiente din punct de vedere al costurilor. Promovarea investiţiilor: Sprijinirea ţărilor pentru proiectarea instituţiilor de promovare, formularea strategiilor de promovare, şi adaptarea modelelor care s-au dovedit a fi eficiente altundeva. Construirea de legături: Pentru ajutarea guvernelor pentru proiectarea programelor care promovează oferta şi alte relaţii între companii

Principala activitate

Proces

Comentarii

120

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Disponibilitate Agenţia donatoare Instrument Stadiu

străine sau naţionale. Sisteme de date cu privire la investiţiile străine directe: Pentru ajutarea guvernelor să proiecteze sisteme de colectare a datelor cu privire la fluxurile de investiţii pentru guverne şi investitori. Program de asistenţă tehnică multi-agenţie: Pentru a furniza asistenţă în proiectarea şi implementarea eforturilor coordonate ale patru agenţii (FIAS, UNCTAD, MIGA şi UNIDO) în vederea promovării fluxurilor ISD. http://www.fias.net/index.html Grupul Băncii Mondiale Sondaje cu privire la Climatul de Investiţii Rurale Sondajele cu privire la Climatul de Investiţii Rurale (SCIR) reprezintă o nouă iniţiativă a Grupului pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală al Băncii Mondiale şi în acest moment se desfăşoară exerciţii pilot în patru ţări. SCIR a fost dezvoltat pentru a complementa constatările ECI (a se vedea mai sus), prin concentrarea pe economiile sub-naţionale rurale. Sondaje la nivel de gospodării bazate pe eşantioane aleatorii în zone rurale; vizând un eşantion de aproximativ 1000 de gospodării. SCIR vizează furnizarea de informaţii despre principalele obstacole în dezvoltarea întreprinderilor şi costurile tranzacţiilor în legăturile pieţei. Acestea vor dezvălui nivelul optim de disponibilitate a serviciilor de infrastructură rurală şi a serviciilor de dezvoltare a afacerilor (BDS), dat fiind nivelul de dezvoltare. Acestea vor prezenta posibilele îmbunătăţiri în competitivitate şi vor ajuta la identificarea de priorităţi pentru intervenţiile publice. Munca analitică va procesa date specifice economiei rurale pentru compararea cu restul economiei. Rezultatele vor contribui la „conţinutul rural” al rapoartelor ECI. Datele şi rezultatele analitice vor fi făcute disponibile vor fi utile în special pentru dezvoltarea strategiilor rurale la nivel naţional precum şi a celor private, precum şi a strategiilor pentru oraşe rurale şi servicii de infrastructură rurală. Constatările vor da posibilitatea unor dialogări cu privire la politici publice, prioritizarea reformei politicilor publice şi a investiţiilor, şi pregătirea Strategiei Cadru de Evaluare a Tarii Este dezvoltat un instrument standard SCIR. Acesta include aspecte rurale şi interacţiuni rural-urban. Eşantionul sondajului include întreprinderi neînregistrate. Întrebările metodologice cheie luate în considerare sunt:  Ce trebuie inclus în chestionar?  Ce eşantionare furnizează acoperirea tuturor aspectelor în mod eficient din punct de vedere al costurilor? (ex. ar trebui să fie incluse toate întreprinderile rurale, sau doar grupuri selectate care se presupune că au caracteristici dinamice?)

Surse de informare Principala activitate

Proces

Comentarii

Disponibilitate Agenţia donatoare Instrument Stadiu Surse de informare Principala activitate

SCIR reprezintă o inovare pasionantă pentru analiză. Acestea aplică o formulă dovedită (ECI) către un context diferit (ex. economii rurale, microîntreprinderi) şi include întreprinderi care operează în economia informală. Solicitare prin email la cvandermeer@worldbank.org Grupul Băncii Mondiale: Dezvoltarea IMM-urilor Harta ţării pentru sectorul IMM Harta ţării IMM a fost elaborată în 12 ţări. Rapoartele sunt disponibile la pagina de internet menţionată mai jos. Consultări cu părţi interesate cheie. Există trei mari domenii din punct de vedere al cartografierii IMM: 1. Prezentare: Secţiunea de prezentare a hărţii furnizează o
121

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

prezentare rapidă de o pagină a aspectelor referitoare la IMMuri într-o anumită ţară. Aceasta include date cantitative, cum ar fi definiţia IMM-urilor din ţara gazdă, cu privire la angajaţi şi vânzări, precum şi date macroeconomice la nivel de ţară. 2. Instantaneu: Secţiunea de instantaneu a hărţii sumarizează materialul din diferitele secţiuni de analize a deficienţelor pentru a furniza un sumar pentru fiecare aspect al celor patru piloni. Secţiunea identifică de asemenea şi iniţiative potenţiale pentru a confrunta constrângerile identificate în analiza deficienţelor. 3. Analiza deficienţelor: Secţiunea dedicată analizei deficienţelor reprezintă o compilaţie a tuturor informaţiilor incluse în harta ţării. Aceasta furnizează informaţii cu privire la aspecte specifice ale celor patru piloni, recunoaşte instituţiile sau organizaţiile care joacă un rol în activitatea IMM-urilor, şi identifică iniţiativele potenţiale utile pentru confruntarea oricăror constrângeri identificate. O echipă de consultanţi internaţionali şi naţionali derulează de obicei o evaluare de tip harta IMM, condusă de Departamentul pentru IMM-uri. Evaluarea implică o analiză a factorilor şi constrângerilor cheie care afectează sectorul întreprinderilor mici dintr-o anumită ţară, inclusiv: ‐ Cererea: nevoile întreprinderilor pentru inputuri cum ar fi informaţii, servicii de consultanţă, formare şi asistenţă tehnică, şi servicii financiare ‐ Oferta: programe publice şi private, inclusiv servicii pe care Grupul Băncii Mondiale, instituţiile locale, guvernele, ONGurile, agenţiile donatoare, şi alte instituţii, le pot oferi întreprinderilor mici

Proces

Comentarii

Deficienţele din structura legală, cadrul administrativ, şi politici guvernamentale cu privire la dezvoltarea întreprinderilor mici Harta IMM a Grupului Băncii Mondiale este doar unul dintre puţinele instrumente care se adresează în mod specific sectorului întreprinderilor mici. Se confruntă specific cu câteva elemente cheie din mediul de afaceri, înglobând în acelaşi timp aspecte legate de cerere şi ofertă. Harta IMM este utilizată pentru a creşte nivelul de planificare a programelor, precum şi pentru a furniza o bază de date pentru mediul de afaceri pentru întreprinderile mici cu scopul gestionării cunoştinţelor şi asigurarea unui sistem de referinţe. Departamentul IMM a fost implicat împreună cu celelalte departamente ale Băncii Mondiale într-un număr de alte iniţiative cu privire la mediul de afaceri. Acestea includ: 1. Sistem de alarmă timpurie utilizat de Departamentul Băncii Mondiale pentru Dezvoltare a Sectorului Privat şi Financiar din Europa şi Regiunea din Asia Centrală. ‐ 2. Dezvoltarea Parteneriatului pentru Întreprinderile Private al Corporaţiei Financiare Internaţionale (IFC) pentru Fosta Uniune Sovietice care a derulat sondaje cu privire la mediul de afaceri (http://www.ifc.org/pep) 3. Institutul Băncii Mondiale conduce Evaluarea Economiei bazate pe cunoaştere, care este foarte relevant pentru a lucra pentru mediul de afaceri (http://info.worldbank.org/etools/kam2004/) http://wbln0018.worldbank.org/sme/countrzhomepage.nsf?OpenDatab ase

Disponibilitate
122

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Agenţia donatoare

Banca Mondială, Agenţia Multilaterală de Garantare a Investiţiilor (MIGA) Comparaţie Globală asupra Promovării Investiţiilor , Global Investment Promotion Benchmarking (GIPB) Studiul a fost pilotat în 2005 de către Agentia Multilaterală de Garantare a Investiţiilor, dar prima dată a fost demarat în 2006, acoperind 96 de ţări şi 29 de regiuni. În 2009, GIPB analizează 181 de organizaţii naţionale şi 32 de organizaţii regionale, dezvoltând astfel cel mai comprehensiv studiu de benchmarking în acest sens. Studiul se bazează pe evaluarea website-urilor agenţiilor de promovare a investiţiilor de către consultanţi independenţi. Sondaje anterioare au arătat că investitorii străini utilizează website-ul agenţiilor atunci când se află în procesul de selecţie a regiunii în care vor investi. Procentul companiilor care cred că site-ul unei agenţii este cel mai eficient instrument de marketing a crescut la 56% în 2008, de la 34% în 2002. Fiecare agenţie a fost analizată din perspectiva a 2 componente: evaluarea website-ului şi gestionarea cerinţelor investitorilor. Websiteurile au obţinut punctaje din perspectiva a 106 întrebări. Prima componentă a studiului s-a realizat prin analiza website-ului, iar a doua pe baza metodologiei „mistery shopping” prin evaluarea gestionării a 2 cerinţe: prima cu privire la o companie producătoare de băuturi, iar a doua la o companie de software. Un studiu asupra agenţiilor guvernamentale de promovare a investitiilor (API), GIPB dezvoltă un cadru de evaluare şi dezvoltare a capacităţii agenţiilor de a furniza informaţii investitorilor străini aflaţi în căutarea oportunităţilor de investiţii. GIPB redă procesul decizional al investitorilor străini atunci când aleg un site de specialitate. Pentru a inţelege în ce măsură API reuşesc să atingă obiectivul de a-şi promova website-ul, GIPB evaluează fiecare site în funcţie de 4 mari caracteristici, fiecare având anumite ponderi în scorul final: 1. Arhitectura informaţiei (10%) 2. Design (10%) 3. Conţinut (50%) Evaluarea modului de rezolvare a cerinţelor defineşte bunele practici din perspectiva a 4 caracteristici: 1. Disponibilitate şi contact (10%) 2. Receptivitatea si rezolvarea cerinţelor (15%) 3. Răspunsul (55%) 4. Relaţionarea cu investitorii (20%) Studiul a evaluat capacitatea agenţiilor de a rezolva cerinţele într-un mod profesional care poate determina mai departe ca investitorul să interacţioneze mai mult cu agenţia şi în final să investească în regiunea respectivă.

Instrument

Stadiu

Surse de informare

Principala activitate

Comentarii

Disponibilitate

GIPB măsoară abilitatea agenţiilor API de a întâmpina nevoile informaţionale ale investitorilor aflaţi în faza de început a demarării investiţiilor. GIPB nu măsoară: gradul de competitivitate al ţărilor în privinţa investiţiilor străine directe; serviciile agenţiilor pentru investitorii locali sau pentru investitorii străini deja stabiliţi. http://www.ifc.org/ifcext/fias.nsf/AttachmentsByTitle/GIPB2009/$FILE /GIPB2009.SummaryReport.pdf
123

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Anexa nr. 2 Metodologie de elaborare a studiului
Metodeetape Tip cercetare Instrumente Căutare pe bază de internet Cercetare de birou Colectarea de documente de politică publică relevante Surse 5 tipuri de surse de informare, studii de caz, studii naţionale, statistici, rapoarte,sondaje Materiale din documentaţia colectată Sursă proprie echipei din documentaţia adunată şi selectată ca fiind relevantă Banca Mondială, OECD, FIAS, CIS, ARI, PACI etc. Sursă proprie autori studiu Sursa proprie autori studiu Instituţii relevante, precum ARI, CIS Sursă propie autori studiu Activitate

1.1.1

Cercetare de birou

Biblioteca electronică a proiectului Link Archidata website Link Proiect DMA website

1.1.1 1.1.4

Cercetare de birou

Traducerea sintezelor în limba română Identificare modele de succes din practica internaţională Extracţia din bazele de date existente şi studii/ rapoarte Matrice (domenii tematice şi criterii de selecţie) Cuprins standard orientativ Interviuri structurate Consultare experţi, ai Beneficiarului şi alţii20 Redactare analiză comparativă şi studii de caz 20 de exemple relevante pentru România

1.1.4 1.1.5 1.1.2 1.1.4 1.1.3 1.1.4 1.1.4 1.1.4

Cercetare de birou

Cercetare de birou Cercetare de birou

Cercetare de teren

Cercetare de birou

1.1.5

20

Reprezentanţii României la Misiunile Economice de pe lângă Ambasadele din străinătate, etc.

124

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Anexa nr. 3 Tipologia intervenţiilor realizate până în 2010 în România pentru mediul de afaceri
Domeniu de intervenţie Acţiuni şi măsuri întreprinse Adoptarea unor seturi de legi şi reglementări cu privire la drepturi de proprietate şi drepturi contractuale, inclusiv drepturi de proprietate intelectuală - tratamentul egal al investitorilor autohtoni şi al celor străini - îndepărtarea barierelor administrative în calea investiţiilor - Evaluare cost-beneficiu a investiţiilor Domeniu de intervenţie

Acţiuni şi măsuri întreprinse Prin legi, politici şi proceduri referitoare la liberalizarea comerţului cu bunuri şi servicii O realizare este legată şi de înfiinţarea unor instituţii de sprijin, de tipul agenţiilor sau centrului de promovarea exporturilor ori echivalent şi prin intermediul înţelegerilor bilaterale de comerţ (precum ar fi zona de comerţ liber din Europa de Sud Est) Strategia Guvernamentală pentru sprijinirea şi promovarea IMM şi cooperaţie 2004-2008 Politici, programe şi instituţii de sprijin precum Agenţia Naţională pentru IMM şi Cooperaţie sau, ulterior în 2009 Agenţia pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii (AIPIMM) şi reţeaua de Oficii Teritoriale Domeniile principale de intervenţie şi asistenţă au inclus - Reţeaua incubatoarelor de afaceri - Programe de sprijinire şi încurajare a femeilor antreprenor - Accesul la finanţare, inclusiv din programe de asistenţă nerambursabilă - stimularea legăturii dintre IMM şi marile companii prin sistemul de subcontractare la achiziţii publice - mecanisme de consultare publică cu comunitatea de IMM - monitorizarea modului de punere în aplicarea a legilor şi celorlalte tipuri de reglementări - adoptarea de mecanisme de fundamentare, elaborarea politicilor publice înfiinţarea de unităţi de politici publice în ministere şi mecanisme de consultare publică a partenerilor sociali - garantarea şi furnizarea accesului liber la informaţie de
125

1.Politica de investiţii

6.Politica comercială

2.Promovarea Investiţiilor

Instituţii, strategii şi programe de promovare a investiţiilor existente şi a celor potenţiale Înfiinţarea Agenţiei Române de Investiţii Străine, ulterior reorganizată sub egida Centrului Român de Promovare a Exporturilor şi a unor proceduri de facilitare a investiţiilor

7.Sprijin IMM

pentru

3.Politica fiscală

Cadru, instituţii, reglementări şi strategii cu impact asupra deciziilor de investiţii Domeniile specifice de intervenţie au vizat: - regimul fiscal al companiilor prin adoptarea Codului Fiscal şi de procedură fiscală - introducerea cotei unice de impozitare

8.Administraţie publică

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

- taxele şi impozitele locale - promovarea obligaţiilor asumate prin tratatele şi standardele internaţionale la care România a aderat - reglementări în ceea ce priveşte transparenţa în domeniul fiscal

natură publică - strategii de reglementare şi autorităţi independente de reglementare şi supraveghere a diferitelor pieţe - Mecanisme de consultare public-privat şi de transparenţă decizională Legi şi instituţii care structurează pieţele financiare (monetară, valutară de capital) cu respectarea normelor de concurenţă liberă, a cerinţelor de colateralizare, analizele de risc la acordarea de credite, registrul de Cadastru şi altele asemenea; adoptarea cadrului legal şi de reglementare pentru facilitarea participării sectorului privat la proiectele majore de infrastructură în energie, telecomunicaţii, transporturi şi utilităţi şi servicii municipale Acţiune pe mai multe planuri, astfel: - preocupări pentru reforma educaţiei de bază orientată pe competenţe - calificările forţei de muncă în conformitate cu cerinţele mediului economic - educaţia continuă, pe întreg parcursul vieţii - securitate şi sănătate la locul de muncă - reglementări cu privire la piaţa forţei de muncă, raporturile contractuale de muncă etc. adoptarea Codului Muncii în martie 2003 şi amendamentele ulterioare

4 Integritate şi anti-corupţie

- Legislaţie şi instituţii de monitorizare şi reducere a actelor de corupţie la nivel naţional şi local - programe specifice care au vizat conflictul de interese - training pentru autorităţile fiscale şi vamale - Programe de instruire pentru judecători şi alte categorii de magistraţi

9.Instituţii financiare şi infrastructură de afaceri

5. Politica de concurenţă

- Set de legi şi instituţii (ca de ex legea 21/1996 modificată şi actualizată în decembrie 2004) precum şi autorităţi de reglementare şi monitorizare, precum Consiliului Concurentei şi Oficiul Concurenţei din structura Guvernului, ulterior desfiinţat). CC promovează concurenţa liberă şi onestă şi previne firmele de a câştiga o poziţie excesivă pe piaţă sau să abuzeze de puterea mare de negociere pe piaţă - Politici de stimularea concurenţei care încurajează investiţiile şi dezvoltarea economică prin reducerea barierelor de intrare

10.Politica de dezvoltare resurse umane

126

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Anexa nr. 4 Produsul Intern brut per locuitor (preţuri curente, dolari SUA )

Produsul Intern brut per locuitor ($US) Austria Belgia Bosnia şi Herzegovina Bulgaria Canada Cehia Coreea Croatia Cipru Danemarca Estonia Finlanda Franta Georgia Germania Grecia Hong Kong Irlanda Islanda Israel Italia Japonia Letonia Lituania Luxemburg Malta Marea Britanie Moldova Norvegia Noua Zeelanda Olanda Polonia Portugalia Romania Serbia Singapore Slovacia Slovenia Statele Unite Suedia Turcia Ungaria

2007 44,842.9 43,032.6 3,808.8 5,301.5 43,403.5 16,880.5 21,653.3 13,205.4 27,312.8 56,922.8 15,932.3 46,836.5 41,940.0 2,323.6 40,480.0 28,145.4 29,782.1 59,940.0 64,832.8 23,990.0 35,963.3 34,286.8 12,622.5 11,519.9 103,590.6 18,376.0 45,922.3 1,227.2 82,275.8 30,453.1 46,906.3 11,157.3 21,101.7 7,850.4 5,476.6 36,383.6 13,924.5 23,511.4 46,674.0 49,553.8 9,422.1 13,784.7

2008 50,039.1 47,289.1 4,625.4 6,560.7 45,085.3 20,759.6 19,136.2 15,633.5 32,744.7 62,096.8 17,532.2 51,588.3 46,037.4 2,923.5 44,728.5 32,105.1 30,725.9 60,509.6 53,058.0 28,409.0 38,996.2 38,457.2 14,963.5 14,085.9 113,044.0 20,280.6 43,733.8 1,692.5 94,386.5 30,030.1 52,499.7 13,846.4 23,041.0 9,310.4 6,781.9 38,972.1 17,646.4 27,148.6 47,439.9 52,180.7 10,479.5 15,522.5

2009 45,090.5 42,964.7 4,235.6 5,916.2 39,217.3 18,193.7 16,449.9 13,913.1 30,238.6 55,942.2 13,509.1 45,876.4 42,091.3 2,495.6 39,442.4 30,304.7 29,558.9 51,128.5 36,873.4 29,671.6 34,954.9 39,573.5 10,700.9 10,774.6 94,417.7 18,531.2 35,728.0 1,496.0 76,692.1 25,354.3 47,041.7 11,098.2 20,654.9 7,502.9 5,742.0 34,346.0 16,315.4 24,583.3 46,442.6 43,146.7 8,427.1 12,385.7

2010 46,770.3 44,547.9 4,406.7 6,036.1 42,338.3 19,306.7 17,547.2 14,259.6 31,368.4 59,109.1 13,106.3 47,769.9 43,634.0 2,445.6 40,592.7 31,512.0 31,004.5 50,874.2 36,126.7 29,997.9 36,083.3 40,701.3 9,827.3 10,515.5 94,179.6 19,307.6 38,111.8 1,337.6 83,518.2 26,932.1 48,838.8 11,347.6 21,430.0 7,779.0 6,028.9 36,967.8 17,788.7 25,524.2 47,400.4 47,246.2 8,294.8 13,211.3

2011 47,610.7 45,627.2 4,684.0 6,255.1 44,016.0 20,344.2 18,988.2 14,948.3 32,476.0 61,082.0 13,401.2 49,378.4 44,667.0 2,570.8 41,043.4 32,072.8 32,248.8 50,974.4 36,103.8 30,677.5 36,367.9 41,379.3 9,852.6 10,931.1 96,764.7 19,977.9 39,899.9 1,413.2 85,532.9 27,199.3 49,416.9 11,866.9 21,710.7 8,564.7 6,345.8 38,032.9 18,979.2 26,915.5 48,918.4 50,371.8 8,478.4 13,952.8

2012 48,716.7 46,622.2 5,056.8 6,688.5 45,679.2 21,995.7 20,549.2 15,893.5 33,826.4 63,868.6 14,012.4 51,028.4 45,787.8 2,793.5 41,588.1 32,786.7 33,697.7 51,626.9 36,018.8 31,543.2 36,819.0 42,574.8 10,372.5 11,454.3 99,641.4 20,761.4 41,999.8 1,502.8 87,407.3 27,570.3 50,469.2 12,523.9 22,138.9 9,976.4 6,882.7 39,161.1 20,091.2 28,374.5 50,588.1 53,094.2 8,769.2 14,900.9

2013 49,983.2 47,748.5 5,456.8 7,267.5 47,139.6 23,527.2 22,170.3 16,874.4 35,260.8 66,563.8 14,924.4 52,895.1 47,014.0 3,021.2 42,194.4 33,630.9 35,272.4 52,478.3 36,469.4 32,419.2 37,399.1 44,080.8 10,953.6 12,055.4 102,813.0 21,548.8 44,218.0 1,602.5 89,555.6 28,020.0 51,750.8 13,263.7 22,589.0 11,524.5 7,504.0 40,478.5 21,277.4 29,824.4 52,342.6 55,622.9 9,153.0 15,815.1

2014 51,435.1 48,960.9 5,814.0 7,873.6 48,427.3 25,325.8 23,763.1 17,873.9 36,710.5 68,726.6 15,916.0 54,912.3 48,207.4 3,267.4 42,771.8 34,478.5 36,899.4 53,176.6 37,646.9 33,362.8 38,135.4 45,760.2 11,557.2 12,658.7 105,995.8 22,357.0 46,624.4 1,727.0 91,694.7 28,515.0 53,253.3 14,069.1 22,999.2 13,022.8 8,196.5 41,790.7 22,539.3 31,360.4 53,961.8 58,144.7 9,550.8 16,665.8

Sursa: Fondul Monetar Internaţional: „The World Economic Outlook”, Octombrie 2009; previziune 2010

127

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Anexa nr. 5 Indexul Libertăţii Economice, situaţie de detaliu

L ibertatea fiscala
Albania Muntenegr u Macedonia B ulgaria  R omania  93 90 89 86 86

L ibertatea afacerilor
Danemarc a S uedia F inlanda M. B ritanie Islanda R omania 98 96 95 95 93 72

128

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Anexa nr. 6 Fişe pe ţări

Danemarca Sunt necesare 4 proceduri, o periodă de timp de 6 zile iar costurile sunt 0% din VNB per capita pentru a începe o afacere în Danemarca. Construirea unui deposit implică 6 proceduri, 69 de zile şi costuri echivalente cu 58.67% din VNB per capita. În privinţa condiţiilor de angajare, Danemarca este clasată pe locul 9, obţinând un index scâzut: 7 în privinţa rigidităţii procesului de angajare. Danemarca este clasată pe locul 6 în privinţa comerţului extern. Costurile pentru export sau import se ridică la $744 per container. Sunt necesare 4 documente pentru export şi 3 documente pentru import, iar timpul necesar exportului sau importului este de 5 zile. În privinţa indicatorului Închiderea unei afaceri, Danemarca se situează pe locul 7, fiind necesari 1.1 ani, un cost de 4% din valoarea proprietăţii, şi o rată de recuperare de 86.5 cenţi.

Sursa: „Doing Business”, World Bank, 2010.

Economia modernă şi competitivă a Danemarcei susţine antreprenoriatul şi e caracterizată prin stabilitatea macroeconomică. Această ţară are o tradiţie puternică prin deschiderea către comerţul global şi investiţii, iar reglementările transparente şi eficiente sunt aplicate în mod egal în cele mai multe cazuri. Danemarca se remarcă şi prin reglementări juridice eficiente şi independente care protejează drepturile de proprietate, iar nivelul corupţiei este extrem de scăzut. Sectorul financiar este competitiv, iar eficienţa sa este sprijinită de practici de creditare prudente. Impactul crizei globale a avut un efect redus asupra sectorului bancar. Sunt 2 mari puncte slabe în privinţa libertăţii economice în Danemarca: cheltuielile guvernamentale foarte ridicate: peste 50% din PIB. Taxele privind angajaţii sunt foarte ridicate, de asemenea şi impozitul total se ridică la un nivel semnificativ.

129

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Sursa: „Indexul Libertăţii Economice”, Heritage Foundation, 2010.

Suedia Sunt necesare 3 proceduri, o periodă de timp de 15 zile iar costurile sunt 0.57% din VNB per capita pentru a începe o afacere în Suedia. Construirea unui deposit implică 8 proceduri, 116 zile şi costuri echivalente cu 103.31% din VNB per capita. Înregistrarea proprietăţii necesită 2 proceduri, 15 zile şi costuri echivalente cu 3% din valoarea proprietăţii. Suedia este clasată pe locul 7 în privinţa comerţului extern. Costurile pentru export se ridica la $697 per container iar cele pentru import: $735 per container. Sunt necesare 4 documente pentru export şi 3 documente pentru import, timpul necesar exportului este de 8 zile, iar pentru import: 6 zile. În privinţa indicatorului Închiderea unei afaceri, Suedia se situează pe locul 18, fiind necesari 2.0 ani, un cost de 9% din valoarea proprietăţii, şi o rată de recuperare de 75 cenţi.

Doing Business:  Suedia
Mediul de Afaceri Deschiderea unei afaceri Autorizaţii pentru construire Condiţiile de angajare Înregistrarea proprietăţii Accesul la creditare Protejarea investitorilor Plata impozitelor Comerţul exterior Executarea contractelor Închiderea unei afaceri 18 43 19 117 20 71 57 42 7 51 18

Sursa: „Doing Business”, World Bank, 2010.

130

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Cadrul legal şi de reglementare, fiind transparent şi eficient, încurajează o activitate antreprenorială robustă. Sistemul bancar este ghidat prin reglementări specifice şi practici prudente de creditare. Stabilitatea monetară este bine menţinută, păstrând sub control nivelul inflaţiei. Totuşi, punctajele Suediei privind libertatea fiscală şi cheltuielile guvernamentale sunt printre cele mai mici din lume, mai mult de 50% din PIB. Nivelul taxelor se află în continuare la un nivel ridicat: taxa pe venit de 57% este una dintre cele mai mari din lume.

Sursa: „Indexul Libertăţii Economice”, Heritage Foundation, 2010.

Marea Britanie Sunt necesare 6 proceduri, o periodă de timp de 13 zile iar costurile sunt 0.72% din VNB per capita pentru a începe o afacere în Marea Britanie. Construirea unui depozit implică 11 proceduri, 95 de zile şi costuri echivalente cu 69.12% din VNB per capita. Pentru obţinerea unui credit, Marea Britanie se situează pe locul 2, obţinând la fiecare sub-indicator următoarele scoruri: indexul drepturilor legale (1-10): 9, indexul referitor la informaţiile de creditare (1-6): 6, şi o acoperire de 100% privind acopeririea birourilor private. În privinţa indicatorului Închiderea unei afaceri, Marea Britanie se situează pe locul 9, fiind necesar 1.0 an, un cost de 6% din valoarea proprietăţii, şi o rată de recuperare de 84.2 cenţi.

131

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Doing Business:   Marea Britanie
Mediul de Afaceri Deschiderea unei afaceri Autorizaţii pentru construire Condiţiile de angajare Înregistrarea proprietăţii Accesul la creditare Protejarea investitorilor Plata impozitelor Comerţul exterior Executarea contractelor Închiderea unei afaceri 5 16 16 35 23 2 10 16 16 23 9

Sursa: „Doing Business”, World Bank, 2010.

Marea Britanie a beneficiat timp îndelungat de deschiderea faţă de comerţul global şi investiţii. Dezvoltarea afacerilor este bine organizată şi eficientă, având o tradiţie în susţinerea antreprenoriatului. Economia Marii Britanii a demarat o serie de schimbări ca răspuns la criza economică, precum şi o expansiune a proprietăţii de stat începând cu sfârşitul anului 2008. Guvernul a naţionalizat sau a preluat mai multe bănci. Beneficiile sociale, cea mai mare componentă a cheltuielilor guvernamentale au crescut. Deficitul guvernamental se lărgeşte rapid, iar datoria publică a scăzut la aproximativ 60% din PIB.

Sursa: „Indexul Libertăţii Economice”, Heritage Foundation, 2010.

132

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Irlanda Sunt necesare 4 proceduri, o periodă de timp de 13 zile iar costurile sunt 0.29% din VNB per capita pentru a începe o afacere în Irlanda. Pentru obţinerea unui credit, Irlanda se situează pe locul 15, obţinând la fiecare subindicator următoarele scoruri: indexul drepturilor legale (1-10): 8, indexul referitor la informaţiile de creditare (1-6): 5, şi o acoperire de 100% privind acopeririea birourilor private. La „Plata Impozitelor”, Irlanda se clasează pe poziţia 6. Rata impozitului este de 26.5% din profit, se fac 9 plăţi pe an, iar timpul necesar este de 76 zile pe an. În privinţa indicatorului Închiderea unei afaceri, Irlanda se situează pe locul 6, fiind necesari 0.4 ani, un cost de 9% din valoarea proprietăţii, şi o rată de recuperare de 86.6 cenţi.

Sursa: „Doing Business”, World Bank, 2010.

Irlanda este una dintre ţările cu cea mai liberă economie din lume şi prima din Europa. Cu toate că dinamica economiei Irlandei a beneficiat considerabil de flexibilitate şi deschidere în ultimii ani, sectorul financiar a fost afectat de situaţia economică globală, iar Irlanda a fost nevoită să ia unele măsuri rapide. Deficitul bugetar a crescut. În ciuda eforturilor guvernamentale de stabilizare, situaţia sectorului bancar rămâne precară. Guvernul intenţionează să preia împrumuturi neperformante, estimate la 45% din PIB. În ciuda acestei crize, nivelul de libertate economică rămâne ridicat, fiind susţinut de instituţii puternice, protecţia ridicată a drepturilor de proprietate, un nivel scăzut al corupţiei, reglementări de afaceri eficiente şi un nivel al taxelor competitiv.

133

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Sursa: „Indexul Libertăţii Economice”, Heritage Foundation, 2010.

Georgia Deschiderea unei afaceri, implică 3 proceduri, durează 3 zile iar costurile ajung la 3.69% din Venitul National Brut per locuitor. În cazul obţinerii autorizaţiilor pentru construcţii, sunt necesare 10 proceduri, timpul necesar este de 98 de zile iar costurile ajung la 21.59% din VNB per locuitor pentru construirea unui depozit. În privinţa condiţiilor de angajare, Georgia este clasată pe locul 9. Costurile privind concedierea unui angajat poziţionează Georgia pe locul 4 şi pe locul 7 în privinţa procesului de angajare. Sunt necesare 2 proceduri, durează 3 zile, iar costurile de înregistrare reprezintă 0.02% din valoarea proprietăţii.

Doing Business: Georgia
Mediul de Afaceri Deschiderea unei afaceri Autorizaţii pentru construire Condiţiile de angajare Inregistrarea proprietăţii Accesul la creditare Protejarea investitorilor Plata impozitelor Comerţul exterior Executarea contractelor Închiderea unei afaceri 11 5 7 9 2 30 41 64 30 41 95

Sursa: „Doing Business”, World Bank, 2010.

Georgia a înregistrat un progres semnificativ în privinţa libertăţii economice. Acest lucru se vede în punctajele ridicate obţinute pentru: libertatea în afaceri, libertatea comerţului, libertatea fiscală şi libertatea muncii. Prin angajamentul crescut în
134

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

reformele economice, Georgia a cunoscut îmbunătăţiri în privinţa antreprenoriatului. Economia Georgiei a cunoscut rate mari de creştere, în medie cu 8% în ultimii 5 ani, dar s-a confruntat şi cu o scădere bruscă în 2008, datorită conflictelor cu Rusia. Georgia, totuşi are şanse să continue dezvoltarea economică. Aceasta ar trebui facilitată de un regim competitiv al taxelor precum şi un cadru de reglementare eficient. Cu toate că nivelul corupţiei continuă să afecteze libertatea economică, vedem o îmbunătăţire a situaţiei datorită măsurilor anti-corupţie aplicate începând cu 2003.

Sursa: „Indexul Libertăţii Economice”, Heritage Foundation, 2010.

135

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Anexa nr. 7 Analiza multicriterială pentru evaluarea transferabilităţii bunelor practici din diferite ţări
Criterii21 de selecţie şi analiză a experienţei internaţionale în domeniul măsurilor pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri
Echivalenţa performanţei economice (PIB) Relevanţa şi impact estimat pentru România Echivalenţa demografică şi administrativ teritorială Ancorare strategică a exemplelor de bună practică identificate22 Coerenţa cu politicile europene Compatibilitate socio-culturală Transferabilitatea

Tara

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9.

Austria Belgia Bulgaria Cipru Danemarca Estonia Finlanda Franţa Germania

10. Grecia 11. Irlanda 12. Italia 13. Letonia 14. Lituania 15. Luxemburg 16. Malta 17. Marea Britanie 18. Olanda 19. Polonia 20. Portugalia 21. Republica Ceha 22. Slovacia 23. Slovenia 24. Spania 25. Suedia 26. Ungaria 27. Georgia 28. Elevţia 29. SUA 30. Canada 31. Israel

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 3 3 3 3 3

2 2 2 3 2 3 3 1 2 2 1 1 3 3 3 3 1 2 1 2 2 2 2 1 2 2 3 3 3 1 2

3 3 1 1 3 3 3 3 3 1 3 3 1 1 3 3 3 3 3 3 1 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3

1 1 1 2 3 1 3 1 2 1 2 1 2 2 3 2 2 3 1 1 1 1 1 1 2 1 3 2 2 2 2

1 1 1 3 1 3 1 1 1 1 1 1 2 3 2 2 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 3 2 1 1 1

1 1 1 1 1 1 1 1 1 3 1 1 3 3 3 3 1 3 1 3 1 3 1 1 1 1 3 3 3 3 3

1 1 1 2 1 2 1 1 1 1 1 1 2 2 3 3 1 1 1 1 1 2 2 1 1 1 3 3 2 2 1

21 22

Grila la fiecare din criterii cu 3 trepte de apreciere: 1. îndeplinit, 2 neîndeplinit 3. nerelevant Index al transferabilităţii, respectiv măsura în care se apreciază că experienţa identificată în ţara respectivă este relevantă pentru România în sensul că poate aduce unele lecţii şi ar putea fi transferată către măsurile din strategia guvernamentală de îmbunătăţire şi dezvoltare a mediului de afaceri din România.

136

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Lista bibliografică

23

Doing Business REPORT, 2010, World Bank Cadrul general pentru investiţii (The Policy Framework for Investment) elaborat de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) Indexul privind Libertatea Economică – Heritage Foundation Indexul Competitivităţii Globale (ICG) elaborat de către The World Economic Forum (Forumul Economic Mondial) Global Entrepreneurship Monitor – elaborat de către un consorţiu academic Global Investment Promotion Benchmarking –elaborat de către Grupul Băncii Mondiale IFC, MIGA Raportul Global al Competitivităţi 2008-2009, Grupul de Economie Aplicată(GEA) Donor approaches to improving the business environment for small enterprises, Working Group on Enabling Environment Committee of Donor Agencies for Small Enterprise Development www.sedonors.org, Washington Ghidul pentru implementarea în România a conceptului de cluster inovativ, proiect finanţat de MECMA, Direcţia Generală Politică Industrială şi Competitivitate, în cadrul Programului Operaţional în domeniul cercetării dezvoltării în industrie elaborat de INA, CITAF, IRECSON SC Economix News SA, SC INNO Consult Srl, 2009 Strategia rozwoju Krajowego Development, 2008 Systemu Usług dla MSP, Polish Agency for Enterprise

Competition in Professional Services: New Light and New Challenges, By Mario Monti Commissioner for Competition, European Commission The PPD Handbook: A Toolkit for Business Environment Reformers, Charter of Good Practice in Using Public-Private Dialogue for Private Sector Development Concept of development of small and medium-sized enterprises for the period 2007 – 2013, Cehia Investment Incentives for the manufacturing sector in the Czech Republic, CzechInvest, January 2010 Strategy for the development of small and medium sized enterprises , 2007-2013, Ministry of Economy and Transport, Republic of Hungary
Materiale din documentaţia integrală consultată au fost arhivate şi organizate în Biblioteca electronică a proiectului la adresa www.proiect-dma.ro Colectia completă a documentaţiei se poate accesa pe site-ul www.archidata.it link http://www.weboffice-fse.eu
23

137

“In tune with Business” Programme for a business-friendly environment in Hungary, Ministry of Economy and Transport, Hungary Government Statement on Economic Regulation, Octombrie 2009, Taoiseach, Irlanda Business climate and the role of development incentives Brian Dabson - President Carl Rist - Policy Analyst William Schweke - Senior Fellow, Corporation for Enterprise Development, Washington, D.C. June 1996 Impactul integrării europene din perspectiva IMM, ANIMMC 2006 Ghid pentru întreprinzători ,

Investment Compact for SEE, Designing the Future Making Investment Happen for Employment and Growth in South East Europe Partnering Against Corruption Initiative (PACI) Summary of the Task Force Meeting, Doha, Qatar, 5-6 November 2009 Cartea Albă, Menţinerea Creşterii,, Raport Elaborat de Consiliul Investitorilor Străini în România, Februarie 2009 Policies and Good Practices in Investment Promotion and Facilitation in LDCs Enterprise Europe Network, Un sprijin mare pentru întreprinderi mici Report of SME Policy in Romania. Promotion Innovation (Enterprise PLC: Contract no. EuropeAid/121565/D/SER/RO) David Smallbone, Cornelia Rotaru Growth Challenges for Small and Medium-sized Enterprises:A UK-US Comparative Study, Kingston University London and BABSON COLLEGE, Mass. for Department for Business Enterprise and Regulatory Reform, Decembrie 2008 Are industrial clusters going international? The case of Italian SMEs in Romania, Antonio Majocchi, 2000/12 Recipient Business and Stakeholder Surveys , Ci Research, Department for Business, Innovation Skills UK, Summary Papper URN 10/603, January 2010 The Impact of Investors in People on People, Management Practices and Firm Performance , Centre for Business Performance, Cranfield School of Management by Prof. Mike Bourne, Dr. Monica Franco-Santos, Andrey Pavlov, Dr. Lorenzo Lucianetti, Dr. Verónica Martinez, Dr. Matteo Mura, 2008 Investors in People, Realising Business Ambitions through People in Times of Change Prepared by: Lucinda Martin and Ros Elwes, COI Strategic Consultancy, 2008 Does IIP add Value to Business? Marc Cowling, Institute for Employment Studies, UK 2008 Investors in People, Managerial Capabilities and Performance, study conducted by Center for Business Performance, Cranfield School of Management, Prof. Mike Bourne Dr. Monica Franco-Santos, 2010

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Acest studiu este publicat în cadrul proiectului „Elaborarea Strategiei Guvernamentale pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea mediului de afaceri”, derulat de către Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri cu sprijinul consorţiului format din firmele de consultanţă Archidata (Italia), Eurecna (Italia) şi Euro In Consulting (România). Proiectul este cofinanţat de Fondul Social European, prin Programul Operaţional “Dezvoltarea Capacităţii Administrative”. Drepturile de autor asupra acestei publicaţii sunt rezervate Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri. Studiul sau părţi ale acestuia pot fi reproduse numai cu permisiunea autorilor. Publicat la Bucureşti, Mai 2010. Editor: Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.

139

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful