a1.

2 Teste grilă Universitatea din Craiova, ca entitate ce acţionează (şi) în spaţiul economic, poate fi numită cel mai corect şi mai precis prin termenul de: a) întreprindere; b) societate; c) firmă; d) instituţie; e) organizaţie. Ce caracteristică defineşte întreprinderea drept centru de decizie? a) organizaţie economică; b) organizaţie socială; c) organizaţie tehnico-productivă; d) organizaţie independentă; e) organizaţie producătoare de bunuri şi servicii. Faptul că întreprinderea cuprinde un ansamblu de activităţi umane cu o finalitate bine determinată şi care dă viaţă tuturor elementelor tehnice, tehnologice şi de altă natură defineşte întreprinderea ca fiind: a) o organizaţie tehnico-productivă; b) o organizaţie socială; c) un centru de decizii; d) o organizaţie producătoare de bunuri materiale; e) o organizaţie economică. Cum poate fi definit mediul ambiant al întreprinderii? a) ansamblul relaţiilor sale cu reprezentanţii din cel mai apropiat mediu; b) totalitatea cerinţelor de ordin ecologic pe care trebuie să le respecte; c) sistemul factorilor exogeni care acţionează indirect asupra sa; d) ansamblul condiţiilor de natură eterogenă care exercită influenţă asupra modului în care îşi realizează obiectivele proprii; e) o reţea de variabile exogene, cărora le opune propriile variabile endogene. Care tip de mediu ambiant al întreprinderii este definit de schimbări foarte accentuate, greu de anticipat, adesea transformatoare, care pun probleme dificile de adaptare? a) mediul schimbător; b) mediul juridic; c) mediul stabil; d) mediul tubulent; e) mediul politic. Care dintre următoarele caracteristici sunt specifice întreprinderii semipublice cu proprietate mixtă? a) au autonomie decizională deplină in limitele fixate de caietul de sarcini; b) sunt unităţi economice de interes naţional si local; c) este o unitate economică ale cărei venituri şi cheltuieli sunt incluse in bugetul de stat potrivit normelor generale ale contabilităţii; d) este o unitate economică şi socială în care capitalul său este deţinut de puterile publice şi de una sau mai multe persoane private; e) este o unitate economică şi socială în care puterile publice îşi asumă toate prerogativele conducerii prin intermediul agenţilor săi.

Care din următoarele caracteristici NU sunt specifice regiilor autonome? a) sunt unităţi economice de interes naţional sau local; b) prin actul lor de înfiinţare se hotărăşte: obiectul de activitate, denumirea, sediul social şi patrimoniul; c) funcţionează pe baza de gestiune economică şi autonomie financiară; d) anual întocmeşte bugetul de venituri şi cheltuieli, bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere; e) este o unitate economică şi socială al cărei capital este deţinut de puterile publice şi una sau mai multe persoane private. Care din caracteristicile de mai jos corespund societăţii în comandită pe acţiuni? a) este o societate de persoane; b) este o societate de capitaluri; c) capitalul este divizat pe acţiuni; d) asociaţii poarta numele de acţionari; e) asociaţii au răspundere nelimitată şi solidară faţă de creditori. Aporturile în numerar NU sunt obligatorii în cazul: a) societăţilor în nume colectiv; b) societăţilor cu răspundere limitată; c) societăţilor în comandită; d) societăţilor pe acţiuni; e) nicunul din răspunsuri nu este corect. Există restricţii privind capitalul minim în cazul: a) societăţilor în nume colectiv; b) societăţilor cu răspundere limitată; c) societăţilor în comandită simplă; d) societăţilor în comandită pe acţiuni; e) societăţilor pe acţiuni. Capitalul social vărsat la constituirea unei societăţi pe acţiuni nu poate fi mai mic de: a) 20% b) 30% c) 40% d) 50% e) 60% din cel subscris. Capitalul social subscris trebuie integral vărsat în cazul: a) societăţilor în nume colectiv; b) societăţilor cu răspundere limitată; c) societăţilor în comandită simplă; d) societăţilor în comandită pe acţiuni; e) societăţilor pe acţiuni. Răspunderea solidară şi nelimitată pentru obligaţiile sociale este specifică: a) asociaţilor, în cadrul societăţilor în nume colectiv; b) asociaţilor comanditaţi, în cadrul societăţilor în comandită simplă; c) asociaţilor comanditari, în cadrul societăţilor în comandită simplă; d) acţionarilor societăţilor pe acţiuni; e) asociaţilor, în cadrul societăţilor cu răspundere limitată.

2.2 Teste grilă A. Precizaţi dacă următoarele afirmaţii sunt adevărate sau false: a) Şcoala clasică şi şcoala relaţiilor umane tratează întreprinderea ca pe un sistem deschis. b) Conform concepţiei „contingente” a organizaţiilor, întreprinderea trebuie să se adapteze la condiţiile de mediu. c) În condiţiile concurenţei perfecte preţul este o variabilă exogenă întreprinderii. d) Piaţa acţiunilor se apropie cel mai mult de modelul concurenţei pure. e) Situaţia de monopol determină fixarea unor preţuri inferioare celor stabilitate în situaţia concurenţei pure şi perfecte. f) Postulatele teoriei standard descriu o economie dominată de mari întreprinderi. g) Guvernarea ierarhică este specifică contractelor personalizate. h) Guvernarea ierarhică este specifică contractelor clasice. i) Guvernarea prin piaţă este specifică contractelor neoclasice. j) În majoritatea întreprinderilor mari din perioada actuală se constată o separare netă a proprietăţii de management. B. Alegeţi răspunsul/răspunsurile corecte: 1. Printre reprezentanţii şcolii clasice de management, care au determinat apariţia curentului abordării raţionale în teoria organizaţiei, NU poate fi inclus: a) F. W. Taylor; b) H. Gantt; c) A. Maslow; d) H. Fayol; e) F. şi L. Gilbreth. 2. Precizaţi care dintre următoarele domenii (funcţiuni) în care întreprinderea trebuie să desfăşoare activităţi nu a fost precizat de către H. Fayol: a) tehnic; b) comercial; c) financiar; d) administrativ; e) de resurse umane. 3. Între caracteristicile şcolii clasice de management NU poate fi menţionată următoarea: a) punerea pe prim plan a factorului uman; b) preocuparea pentru elaborarea unor principii ştiinţifice de management; c) considerarea organizaţiei ca sistem închis; d) considerarea principiilor de management ca fiind universal valabile; e) abordarea mecanicistă a structurii organizatorice. 4. Printre principalii reprezentanţi ai şcolii relaţiilor umane se numără: a) E. Mayo; b) R. Johnson; c) P. Drucker; d) C. Barnard; e) J. Starr.

5. Care dintre următoarele premise este caracteristică Teoriei X, elaborată de către D. McGregor? a) consumul de efort fizic şi intelectual în muncă este tot atât de necesar, precum distracţia şi odihna; b) controlul extern şi ameninţarea nu sunt singurele mijloace de atragere a executanţilor la realizarea obiectivelor; c) omul mediu are o mare capacitate de imaginaţie şi creativitate, dar acest potenţial este doar parţial utilizat; d) omul mediu doreşte să-şi maximizeze doar avantajele materiale, neglijând pe cele de natură psihosociale; e) omul mediu învaţă nu numai să accepte şi să exercite sarcini şi responsabilităţi, dar şi să-şi asume din propria iniţiativă. 6. Care dintre următoarele caracteristici NU este specifică Teoriei Y, elaborată de către D. McGregor? a) fiinţa umană medie este predispusă la delăsare în muncă, pe care ar evita-o dacă ar putea; b) omul mediu nu doreşte să-şi maximizeze numai avantajele de natură economică, ci şi pe cele de natură psihosocială; c) omul mediu are o mare capacitate de imaginaţie şi creativitate; d) omul mediu învaţă nu numai să accepte şi să exercite sarcini şi responsabilităţi, dar şi să-şi asume din proprie iniţiativă; e) consumul de efort fizic şi intelectual în muncă este tot atât de necesar precum distracţia şi odihna. 7. NU se regăsesc în procesul concurenţei monopolistice trăsăturile: a) transparenţa informaţiei; b) atomicitatea participanţilor; c) omogenitatea produsului; d) intrarea liberă pe piaţă; e) mobilitatea factorilor de producţie. 8. Care dintre următoarele aspecte indică faptul că o firmă operează în condiţiile unei concurenţe perfecte: a) curba cererii este perfect elastică; b) costul marginal este egal cu venitul marginal; c) venitul mediu este egal cu costul variabil mediu; d) costul variabil mediu este egal cu venitul mediu; e) venitul mediu este egal cu preţul. 3.2 Teste grilă 1. Economia de scară apare atunci când: a) întreprinderea atinge dimensiunea necesară pentru a obţine o productivitate a muncii acceptabilă; b) costul unitar global se reduce datorită unei repartizări judicioase asupra producţiei; c) costul unitar creşte într-o măsură mai redusă decât preţul pieţei; d) întreprinderea ocupă o cotă de piaţă ce-i permite să facă faţă concurenţei; e) preţul de vânzare practicat este sub preţul pieţei. 2. Pragul tehnic se obţine atunci când: a) întreprinderea atinge dimensiunea necesară pentru a obţine o productivitate a muncii acceptabilă; b) costul unitar global se reduce datorită unei repartizări judicioase asupra producţiei; c) costul unitar creşte într-o măsură mai redusă decât preţul pieţei; d) întreprinderea ocupă o cotă de piaţă ce-i permite să facă faţă concurenţei; e) preţul de vânzare practicat este sub preţul pieţei. 3. Pragul comercial se obţine atunci când: a) întreprinderea atinge dimensiunea necesară pentru a obţine o productivitate a muncii acceptabilă; b) costul unitar global se reduce datorită unei repartizări judicioase asupra producţiei; c) costul unitar creşte într-o măsură mai redusă decât preţul pieţei; d) întreprinderea deţine o cotă de piaţă ce-i permite să facă faţă concurenţei; e) preţul de vânzare practicat este sub preţul pieţei.

4. a) b) c) d) e)

Masa critică se obţine atunci când: întreprinderea atinge dimensiunea necesară pentru a obţine o productivitate a muncii acceptabilă; costul unitar global se reduce datorită unei repartizări judicioase asupra producţiei; costul unitar creşte într-o măsură mai redusă decât preţul pieţei; întreprinderea ocupă o cotă de piaţă ce-i permite să facă faţă concurenţei; întreprinderea trebuie să atingă o mărime minimă pentru a se menţine pe piaţă.

5. La cuantificarea creşterii NU pot fi folosiţi următorii indicatori: a) cifra de afaceri; b) valoarea adăugată; c) efectivul de angajaţi; d) volumul costului total; e) productivitatea muncii. 6. Dintre următoarele afirmaţii cu privire la creşterea internă, sunt adevărate: a) presupune stabilirea unor raporturi strânse cu o întreprindere complementară; b) generează o alterare a climatului social din întreprindere; c) este o soluţie recomandată pentru o întreprindere activând pe o piaţă aflată în creştere; d) se realizează foarte rapid; e) produce o „diluare” a puterii la nivelul întreprinderii. 7. Dintre afirmaţiile cu privire la creşterea internă NU sunt adevărate următoarele: a) presupune existenţa unor raporturi strânse cu o întreprindere complementară; b) produce o schimbare a structurilor întreprinderii; c) se recomandă pentru o piaţă în plină dezvoltare; d) presupune un timp lung pentru implementare; e) măreşte gradul de îndatorare pentru întreprindere. 8. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la creşterea externă sunt adevărate: a) presupune existenţa unor raporturi strânse cu o întreprindere complementară; b) asigură câştigarea rapidă de părţi de piaţă suplimentare; c) nu permite un control asupra regularităţii aprovizionărilor; d) determină o majorare a costurilor de distribuţie; e) presupune un proces de ucenicie relativ îndelungat. 9. Creşterea orizontală este adecvată atunci când se urmăreşte: a) diversificarea de plasament; b) însuşirea marjelor intermediarilor; c) regruparea întreprinderilor ce realizează produse asemănătoare; d) cooptarea întreprinderilor ce fabrică produse ce satisfac aceleaşi funcţii; e) eliminarea riscurilor în ceea ce priveşte aprovizionarea şi desfacerea. 10. Creşterea orizontală funcţională este adecvată, atunci când se urmăreşte: a) diversificarea de plasament; b) însuşirea marjelor intermediarilor; c) regruparea întreprinderilor ce realizează produse asemănătoare; d) cooptarea întreprinderilor ce fabrică produse ce satisfac aceleaşi funcţii; e) eliminarea riscurilor în ceea ce priveşte aprovizionarea şi desfacerea. 11. Efectele de sinergie îşi fac simţită prezenţa în cazul: a) creşterii interne; b) creşterii verticale în aval; c) creşterii orizontale; d) creşterii verticale în amonte; e) creşterii conglomerat.

Preşedintele Consiliului de Administraţie al S.C. ELCO – S.A., la finalul reuniunii de elaborare a strategiei de creştere, preciza: „Orientarea noastră de a achiziţiona echipamentul tehnologic nou necesar dezvoltării capacităţii de producţie ne va permite, în mai puţin de o lună, să depăşim pragul de rentabilitate. Totuşi, pentru a diminua riscul afacerii noastre, trebuie să extindem activitatea la S.C. ALCO – S.A. şi S.C. TECO – S.A., mai ales că fabrică produse asemănătoare cu ale noastre″ . În acest caz strategia S.C. ELCO – S.A. urmăreşte: a) creşterea internă; b) creşterea externă verticală; c) creşterea externă conglomerat; d) creşterea externă orizontală omogenă; e) creşterea externă orizontală funcţională.
12.

13. S.C. Propan S.R.L. Craiova este o întreprindere care activează în industria de panificaţie. Întreprinderea este una mică şi îşi distribuie produsele prin intermediul câtorva magazine „de cartier”. În ultimul an aceasta s-a confirmat cu mari dificultăţi: pe de o parte produsele S.C. Propan S.R.L. au fost concurate tot mai puternic de cele ale unor firme mult mai cunoscute în zona Oltenia (Pan Group Craiova, Boromir Râmnicu Vâlcea, Vel Pitar Râmnicu Vâlcea); pe de altă parte, magazinele de cartier se confruntă, la rândul lor, cu mari probleme de supravieţuire datorită presiunii concurenţiale exercitate de către marile lanţuri de magazine (Metro, Billa, Selgros, Pic, Real). În aceste condiţii, domnul Florin Stancu, patronul S.C. Propan S.R.L., nu a fost deloc mulţumit de rezultatele financiare ale firmei sale în 2007, aceasta încheind cu pierdere exerciţiul, pentru al doilea an consecutiv. Pentru a asigura supravieţuirea firmei sale, în luna ianuarie a anului 2008, domnul Florin Stancu a luat în leasing trei microbuze pentru transport marfă. Întreprinzătorul şi-a propus ca acestea să fie folosite pentru a furniza servicii de transport terţilor, dar şi pentru a-şi extinde aria de distribuţie pentru produsele de panificaţie. În acest caz se poate vorbi de o: a) diversificare de plasament de tip financiar; b) diversificare de plasament de tip industrial; c) diversificare de desfăşurare; d) diversificare de consolidare; e) diversificare de supravieţuire. 14. În situaţia în care o întreprindere A dispare iar activele sale sunt preluate de două sau mai multe întreprinderi existente, care absorb, în părţi egale sau diferite patrimoniul întreprinderii A putem spune că este vorba de: a) fuziune printr-un proces de topire; b) fuziune prin absorbţie integrală; c) fuziune-sciziune; d) fuziune prin absorbţie parţială; e) aport parţial de active. 15. Dacă o întreprindere A emite un număr important de acţiuni care sunt cumpărate de o întreprindere B, care astfel dobândeşte capacitatea de control asupra întreprinderii care a emis acţiunile, este vorba de: a) aport parţial de active; b) fuziune sciziune; c) luare de participaţii; d) fuziune prin absorbţie parţială; e) absorbţie de filială. 16. În cadrul unui contract de franciză, francizatul desfăşoară următoarele activităţi: a) efectuează aprovizionările; b) realizează acţiunile comerciale (publicitate, promovare); c) acordă asistenţă tehnică; d) contribuie cu capitalul necesar la afacere; e) plăteşte redevenţe proporţionale cu volumul vânzărilor realizate.

17. La un an de la înfiinţarea S.C. AMIC – S.A., cererea pentru produsul fabricat este din ce în ce mai mare. Pentru societate a sosit momentul externalizării activităţii şi a cedat S.C. TOP – S.A., o fabricaţie de 50 tone şi S.C. TERM – S.A. 90% din tratamentele termice. Ce acord de parteneriat a ales S.C. AMIC – S.A.? a) subfurnitură de capacitate; b) subfurnitură de specialitate; c) subfurnitură în cascadă; d) concesionare; e) franciză. 18. Într-un contract de franciză, francizatului i se stabilesc prin contract şi următoarele obligaţii: a) pune la dispoziţie marca sa şi contribuie cu capitalul necesar; b) efectuează aprovizionările şi realizează acţiunile comerciale (publicitate, promovare); c) contribuie cu capitalul necesar şi cu activitatea sa (exploatarea comercială); d) aduce asistenţă (pregătire, sfaturi) şi pune la dispoziţie marca sa; e) contribuie cu activitatea sa (exploatarea comercială) şi efectuează aprovizionările. Tratamentul de redresare juridică la care a fost supusă S.C. ROT – S.A. nu a dat rezultate. Peste 19. puţin timp activele sale vor fi preluate, în părţi egale, de S.C. MIC – S.A. şi S.C. TOC – S.A. În acest caz, regruparea va fi de forma: a) absorbţiei integrale; b) absorbţiei de filială; c) absorbţiei parţiale; d) fuziunii-sciziunii; e) aportului parţial de active. 20. Caracteristicile subfurniturii de specialitate sunt urmă-toarele: a) donatorul de ordine dispune de o experienţă tehnică de specialitate superioară celei a subfurnizorului; b) competenţa subfurnizorului constituie o garanţie a stabilirii comenzii; c) în caz de recesiune, donatorul de ordine va utiliza la maximum compartimentele de muncă (ateliere, secţii) pentru producţie; d) donatorul de ordine va încerca să obţină garanţii de la subfurnizor privind termenele de respectat în caz de repunere în cauză a comenzilor şi asigurarea unui nivel al comenzilor, indiferent de conjunctură; e) subfurnizorul nu dispune de o experienţă tehnică faţă de donatorul de ordine. 21. Cu privire la grupul de întreprinderi sunt adevărate următoarele afirmaţii: a) reprezintă un ansamblu de întreprinderi care realizează produse asemănătoare; b) este o structură organizată şi autonomă care pune în valoare capitalul mai multor întreprinderi; c) controlul strategic al grupului este realizat de o structură autonomă constituită din reprezentanţii întreprinderilor componente; d) grupul uneşte fazele procesului economic şi asigură fuziunea de capitaluri de forme diferite; e) integrarea întreprinderilor în cadrul grupului este asigurată prin contopirea capitalurilor sociale ale întreprinderilor respective. 22. Atunci când se creează o „structură vidă” ce are ca obiect menţinerea controlului majoritar în mai multe întreprinderi avem de a face cu: a) luarea de participaţii b) holding de participaţie; c) holding de animaţie; d) holding de mobilizare de capitaluri; e) grup primar de întreprinderi.

4.2. Teste grilă A. Precizaţi dacă următoarele afirmaţii sunt adevărate sau false: 1. Dezvoltarea specializărilor orizontale şi verticale suscită o nevoie crescută de coordonare. 2. Întregul personal al întreprinderii contribuie la îndeplinirea misiunii acesteia şi la obţinerea eficacităţii. 3. Gradul de variaţie a sarcinilor depinde de posibilitatea de a identifica sau nu în avans procedurile explicite şi precise iar gradul de sofisticare a sarcinilor, de numărul şi frecvenţa excepţiilor (cereri particulare). 4. Subsistemul decizional şi cel operaţional se suprapun pe structura organizatorică, identificându-se de-a lungul nivelurilor ierarhice ale acesteia. 5. Partea fizică a operaţiunilor cuprinde fluxul resurselor materiale, financiare şi umane folosite în mod nemijlocit pentru executarea produselor sau prestarea serviciilor destinate pieţei. 6. Structura funcţională respectă principiul unităţii de comandă. 7. În cazul deciziilor neprogramate parametri nu sunt prea numeroşi, sunt uşor de identificat şi cuantificat ceea ce facilitează utilizarea unor proceduri standard de luare a deciziei. 8. În cadrul structurii lui H. Mintzberg, centralizarea domină vârful strategic favorizând controlul asupra deciziilor iar tehnostructura este supusă standardizării, standardele reprezentând raţiunea existenţei acesteia. B. Alegeţi răspunsul/răspunsurile corecte: 1. Într-o întreprindere, fiecare angajat realizează sarcinile pe care le execută cu randamentul cel mai mare. Organizarea muncii în această întreprindere permite creşterea nivelului producţiei totale. Ce componentă a organizării este respectată în această situaţie? a) standardizarea; b) formalizarea; c) specializarea verticală a muncii; d) specializarea orizontală a muncii; e) coordonarea. 2. Care dintre următoarele variante de răspuns caracterizează interdependenţa? a) rezultă din obligaţia ca două sau mai multe persoane să intre în interacţiune pentru a-şi realiza munca; b) respectă corelarea cantitativă şi calendaristică a programelor de producţie; c) constă în codificarea şi consemnarea în scris a tuturor parametrilor organizaţionali; d) este maximă în cazul cuplajului de comunitate; e) este maximă în cazul cuplajului reciproc. 3. Cele mai frecvente forme de coordonare sunt: a) ajustarea mutuală; b) interdependenţa; c) polivalenţa calificărilor; d) supervizarea normelor; e) standardizarea. 4. După trei ani de la înfiinţarea întreprinderii, directorul a căpătat încredere maximă în toţi angajaţii şi le acordă o mare autonomie în executarea muncii lor. Acesta consideră că salariaţii săi posedă toate calificările cerute de posturile pe care le ocupă şi nu mai este nevoie să îi supravegheze sau să îi controleze. Care este forma de coordonare folosită de director în acest caz? a) ajustarea mutuală; b) formalizarea; c) standardizarea normelor; d) standardizarea calificărilor; e) supervizarea directă.

5. Care dintre următoarele variante de răspuns NU figurează printre elementele structurii organizatorice conceptualizată de către H. Mintzberg? a) tehnostructura; b) obiceiurile; c) suportul logistic; d) vârful strategic; e) centru operaţional. 6. În orice domeniu, sarcinile sunt atribuite acelor persoane care deţin aptitudinile, experienţa şi competenţele pentru a le îndeplini. Sarcinile îndeplinite de anumiţi indivizi trebuie să fie armonizate cu cele îndeplinite de către ceilalţi membri ai grupului. De exemplu, în handbal, portarul trebuie să împiedice mingea să intre în poartă, ceilalţi jucători, având sarcini de a pasa, de a dribla şi de a marca. Numai prin efort colectiv echipa este eficientă, reuşind să înscrie goluri şi să reporteze victorii. Care dintre componentele structurale sunt respectate în organizarea unei echipe de handbal, aşa cum reiese din textul de mai sus? a) formalizarea; b) unitatea managerială; c) focalizarea; d) coordonarea; e) specializarea. 7. Identificaţi varianta care conţine factori clasici de contingenţă ai organizării structurale: a) dimensiunea şi vârsta; b) vârsta şi spaţiul; c) mediul şi tehnologia; d) mediul şi spaţiul; e) puterea şi talia. 8 Care dintre următoarele caracterizări ale taliei întreprinderii este corectă? a) schimbarea taliei nu este însoţită de modificarea naturii organizaţiei; b) este direct proporţională cu tendinţa de formalizare şi cu numărul de compartimente; c) influenţa sa este explicată prin „tipologia Woodward” şi prin „clasificarea lui Perrow”; d) este motorul standardizării în întreprindere; e) este factorul de contingenţă cu cea mai mare influenţă asupra organizării structurale. 9. Specializarea tehnologică a secţiilor de sudură, de vopsitorie şi de montaj, subunităţi între care se stabilesc relaţii de tip furnizor-beneficiar, impune: a) specializarea verticală; b) sistemul tehnic al producţiei de masă; c) varietatea sarcinilor; d) formalizarea; e) coordonarea. 10. Sarcina analiştilor tehnostructurii este să: a) asigure circulaţia descendentă şi ascendentă a informaţiei; b) descrie munca la toate nivelurile „piramidei”; c) stabilească liste de valori care trebuie să ghideze acţiunile membrilor; d) contribuie direct la producţia bunurilor şi serviciilor; e) vegheze la îndeplinirea eficace a misiunii întreprinderii. 11. Structura puţin elaborată, relativ suplă, care fabrică produse de natură artizanală se încadrează în sistemul tehnic de producţie: a) de serie mare; b) de masă; c) pe loturi mici; d) în continuu; e) unitară.

12. În cazul întreprinderilor de producţie unitară, funcţiunea cheie a întreprinderii este: a) funcţiunea de resurse umane; b) funcţiunea comercială; c) funcţiunea de cercetare-dezvoltare; d) funcţiunea de producţie; e) funcţiunea financiar-contabilă. 13. Ţinând cont de concurenţa extrem de intensă, întreprinderea S. C. Electroaparataj S.A. necesită o mare varietate de competenţe şi expertize, iar la nivel de structură implică angajarea de personal calificat şi creşterea descentralizării. Putem spune, în acest context, despre S. C. Electroaparataj S.A. că: a) este o întreprindere dispersată; b) exercită cu precădere o putere de expertiză într-un mediu stabil; c) este circumscrisă unui mediu stabil pe o piaţă de monopol; d) se adresează unei pieţe omogene adoptând o structură divizională; e) funcţionează într-un mediu ostil şi complex. 14. Ansamblul persoanelor, compartimentelor şi relaţiilor organizaţionale astfel constituite şi plasate, încât să asigure condiţiile economice, tehnice şi de resurse umane necesare desfăşurării proceselor de management şi proceselor de execuţie reprezintă: a) structura de producţie; b) structura de management; c) structura organizatorică; d) structura operaţională; e) organizarea procesuală. 15. Postul de muncă reprezintă: a) suma persoanelor şi compartimentelor aflate sub directa autoritate a unei persoane cu funcţie de management; b) totalitatea subdiviziunilor organizatorice situate la aceeaşi distanţă ierarhică faţă de Adunarea Generală a Acţionarilor; c) resursele umane aflate în structura de management; d) elementul primar al structurii organizatorice; e) ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor ce revin unui angajat. 16. Angajaţii care nu participă direct la misiunea întreprinderii, dar contribuie totuşi la eficacitatea acesteia pot fi cuprinşi în: a) statele de plată; b) linia ierarhică; c) suportul logistic; d) vârful strategic; e) tehnostrutură. 17. Dezavantajele sferei largi de autoritate constau în: a) cunoaşterea şi coordonarea mai bună a subordonaţilor; b) creşterea numărului de niveluri ierarhice; c) cheltuieli de management ridicate; d) mare flexibilitate la schimbare; e) dificultatea controlului din partea managementului. 18. Care dintre următoarele variante reprezintă un sistem de soluţionare, prin negociere, a conflictului dintre strategie şi priorităţile operative ale întreprinderii permiţând folosirea unor noi modalităţi de diversificare a întreprinderii pe produse, grupuri de clienţi, tehnologii sau linii de afaceri? a) state majore sau staff; b) structura matriceală; c) structura ierarhic-funcţională; d) structura funcţională; e) structura ierarhică.

19. Care dintre componentele micromediului formează latura constructivă a managementului şi se concretizează în structura de management a întreprinderii? a) atributele managementului; b) subsistemul informaţional; c) subsistemul conducător; d) clienţii şi mediul politic; e) structura organizatorică. 20. Deciziile care fac apel la capacitatea de judecată, la experienţa şi la intuiţia decidentului, presupunând un demers euristic din partea acestuia se încadrează în categoria deciziilor: a) slab structurate sau nestructurate; b) reversibile; c) programate; d) de reglare; e) operaţionale. 21. O întreprindere din domeniul farmaceutic s-a confruntat cu o problemă legată de capacitatea de producţie în contextul unei creşteri semnificative a cotei de piaţă. Chiar dacă preşedintele Consiliului de Administraţie ar fi dorit ca întreprinderea să-şi mărească imediat capacităţile de producţie pentru a răspunde solicitărilor venite din partea pieţei, necesităţile de finanţare a acestui demers au împiedicat realizarea sa. Soluţia unuia dintre acţionari referitoare la transferarea activităţii, pentru şase luni, către doi subfurnizori s-a dovedit salvatoare fiind acceptată imediat. În ce categorie de decizie se încadrează această situaţie? a) decizie de reglare; b) decizie nestructurată; c) decizie de pilotaj; d) decizie operaţională; e) decizie reversibilă. 5.2 Teste grilă 1. Sistemul finalizat se caracterizează prin: a) elementele care îl compun sunt concepte sau proceduri; b) este subordonat unuia sau mai multor obiective precise; c) cel puţin o parte din elementele care îl compun sunt obiecte concrete; d) întreţine relaţii continue cu mediul înconjurător; e) este izolat de mediul înconjurător şi poate cunoaşte fenomene de entropie. 2. Domnul asistent propune studenţilor o discuţie despre „sistemul întreprindere”. Doi studenţi rostesc cuvintele-cheie. „Factorul timp”, zice primul student. „Izolat”, susţine ce de-al doilea student. Cuvintelecheie generează o dispută de opinii: a) factorul timp reflectă frontiera unui sistem; b) intervenţia factorului timp conferă sistemului întreprindere un caracter dinamic; c) factorul timp descrie un sistem deschis; d) o întreprindere izolată de mediul înconjurător este un sistem închis; e) „izolat” este un termen prin care definim un sistem abstract. Care dintre cele cinci afirmaţii sunt adevărate? 3. Descompunerea pe verticală a sistemului întreprinderii permite: a) identificarea modului de subordonare a subsistemelor (subordonarea directă şi subordonarea indirectă); b) evidenţierea subsistemelor paralele; c) identificarea fluxurilor de intrare şi ieşire; d) localizarea tipului de clientelă sau de piaţă; e) ordonarea ierarhică a subsistemelor.

4. Domnul Ion Marinescu, manager general al firmei S.C. STAR S.A., a solicitat Departamentul de Marketing al unităţii, efectuarea unui studiu de piaţă privind produsul ce urma să fie lansat pe piaţă, în luna următoare. După două săptămâni Departamentul de Marketing a prezentat studiul, din care rezulta că lansarea noului produs va fi un eşec, în primul rând datorită raportului preţ-calitate. Urmare a acestui avertisment managerul general a decis întreruperea alocării resurselor pentru acest proiect şi direcţionarea lor către activitatea de cercetare-dezvoltare. Ce mod de reglare s-a folosit în acest caz? a) reglare prin anticipaţie; b) reglare prin alertă; c) reglare prin eroare; d) reglare prin retroacţiune; e) autoreglare. 5. a) b) c) Descompunerea pe orizontală a sistemului întreprinderii are drept scop: coordonarea subsistemelor; localizarea perturbaţiilor de origine internă şi externă; detectarea unor disfuncţii ale subsistemelor; d) identificarea nivelurilor ierarhice; e) evidenţierea subsistemelor paralele situate pe unul sau mai multe niveluri. 6. întreprinderea este un sistem dinamic pentru că: a) este în relaţie cu mediul înconjurător din care ia elementele necesare funcţionării şi invers, mediul primeşte de la întreprindere produse, servicii, informaţii; b) se adaptează în permanenţă pentru a realiza finalitatea, corespunzător obiectivelor sale; c) cunoaşte mai multe stări sub impulsul progresului tehnic şi cerinţelor pieţei; d) reuneşte într-un tot unitar factorii subiectivi şi obiectivi ai producţiei, între care se stabilesc legături multiple şi stabile, conferindu-i funcţionalitate; e) este creată pentru a realiza diferite obiective. 7. În studiul de caz deja elaborat, studentul Alin Pravă menţionează următoarele: „producţia propriu-zisă (fabricaţia) constă în transmiterea documentaţiei necesare începerii producţiei, precum şi combinarea factorilor de producţiei în vederea obţinerii produselor sau prestării serviciilor”. Analizaţi cele două afirmaţii şi menţionaţi care din opţiunile de răspuns sunt corecte: a) prima afirmaţie este adevărată, a doua este falsă; b) prima afirmaţie este falsă, a doua este adevărată; c) ambele afirmaţii sunt adevărate cu valoare cauză-efect; d) ambele afirmaţii sunt adevărate fără valoare cauză-efect; e) ambele afirmaţii sunt false. 8. Domnul Dan Popa, într-o discuţie cu managerii departamentali din cadrul S.C. ALFA S.A., preciza: “Domnilor, în luna mai, nu am atins nivelul previzionat de producţie, în primul rând datorită faptului că, în cadrul compartimentului P.L.U.P., programele de producţie au fost elaborate cu întârziere.” Ce categorie de obiective nu au fost realizate, în cadrul S.C. ALFA S.A., în decursul lunii mai? a) obiective generale; b) obiective derivate de gradul I; c) obiective derivate de gradul II; d) obiective specifice; e) obiective individuale. 9. Cea mai simplă componentă a organizării procesuale, atribuită spre execuţie, pe o perioadă determinată, unei singure persoane, este: a) funcţiunea; b) activitatea; c) atribuţia; d) sarcina; e) operaţia.

10. S.C. ALFA S.A. traversa o perioadă de criză. Pentru reabilitarea societăţii, managerul general a decis restructurarea societăţii şi, ca efect, reducerea personalului administrativ. Între acţiunile întreprinse în acest sens s-au numărat desfiinţarea Serviciului Importuri şi a Serviciului Export şi transferarea activităţilor specifice acestor două servicii la Serviciu Aprovizionare, respectiv Vânzări. Pe ce criteriu de grupare a activităţilor s-au bazat aceste acţiuni de restructurare? a) criteriul omogenităţii; b) criteriul complementarităţii; c) criteriul convergenţei; d) criteriul divergenţei; e) criteriul paralelismului. 11. Precizaţi varianta corectă de prezentare a funcţiunilor unei firme, din variantele: a) previziune, cercetare-dezvoltare, producţie, marketing; b) coordonare, financiar-contabilă, de personal, desfacere, decizie-antrenare; c) marketing, producţie, cercetare-dezvoltare şi organizare; d) comercială, cercetare-dezvoltare, producţie, financiar-contabilă, de personal; e) comercială, organizare, de personal, financiar-contabilă, aprovizionare. 12. Varianta corectă de prezentare a celor mai importante activităţi ce compun funcţiunea de cercetaredezvoltare este: a) concepţie tehnică, organizare managerială, desfacere, angajare personal; b) marketing, previziune, motivare, programarea producţiei; c) cercetare ştiinţifică, ingineria tehnologică şi introducerea progresului tehnic, investiţii şi construcţii, organizarea producţiei şi muncii; d) organizarea producţiei şi muncii, marketing, controlul de calitate; e) programarea, lansarea şi urmărirea producţiei, calificarea şi perfecţionarea personalului, cercetarea pieţei. 13. Care dintre următoarele variante nu reprezintă criterii de grupare a activităţilor pe funcţiuni? a) criteriul convergenţei; b) criteriul omogenităţii; c) criteriul improvizaţiei; d) criteriul complementarităţii; e) criteriul eterogenităţii. 14. Frontierele unui sistem reprezintă: a) interfeţele ce permit schimburile cu mediul şi reglarea sistemului; b) ansamblul valorilor luate la un moment dat de elementele sistemului; c) graniţele ce favorizează apariţia fenomenului de entropie; d) linii convenţionale care delimitează suprafaţa sistemului; e) limitele de acţiune ale întreprinderii în exercitarea misiunii sale. 15. Directorul întreprinderii S.C. VIŞTEA S.A. urmăreşte armo-nizarea intereselor individuale şi de grup cu interesele de ansamblu ale firmei pe care o conduce. Care dintre funcţiuni este vizată de acest deziderat al directorului S.C. VIŞTEA S.A.? a) funcţiunea de producţie; b) funcţiunea financiar-contabilă; c) funcţiunea de cercetare-dezvoltare; d) funcţiunea de resurse umane; e) funcţiunea comercială.

16. Relaţia matematică ce impune controlul ieşirilor efective şi menţinerea lor în limitele prestabilite este: a) Ieşiri efective ≠ Ieşiri programate; b) Ieşiri = Intrări + Stări; c) Stări ≠ Ieşiri – Intrări; d) Intrări programate ≠ Intrări efective; e) Stări = f (Stărito, Intrărit). 6.2 Teste grilă A. Precizaţi dacă următoarele afirmaţii sunt adevărate sau false: 1. Funcţiunea comercială cuprinde două grupe de activităţi: marketing şi aprovizionare. 2. Piaţa totală circumscrisă unui anumit teritoriu este constituită din ansamblul pieţelor întreprinderilor care acţionează în cadrul ei. 3. Politica comercială adoptată de întreprindere în fixarea preţurilor poate fi: politică de luare a caimacului pieţei şi politică de penetrare. 4. În cadrul circuitului de distribuţie, există două tipuri de intermediari: angrosistul şi detailistul. 5. Canalele de distribuţie pot fi: lungi, scurte şi ultrascurte. 6. Acţiunile post-vânzare cuprind o singură activitate reprezentată de întreţinerea sau service-ul bunului achiziţionat. 7. Aprovizionarea presupune doar activitatea de cumpărare a resurselor materiale. 8. Activităţile componente ale politicii de produs sunt grupate pe următoarele trei direcţii: cercetarea produsului, inovaţia şi asigurarea legală a produsului. 9. Dominarea de către o întreprindere puternică a unei ramuri reprezintă o restricţie în fixarea preţurilor produselor. 10.Vânzarea este precedată de abordarea clientului şi faza de negociere. B. Alegeţi răspunsul/răspunsurile corecte: 1. a) b) c) Piaţa totală circumscrisă unui anumit teritoriu, este constituită din: pieţele întreprinderilor distribuitoare din acel teritoriu; ansamblul pieţelor produselor şi serviciile care realizează acte de vânzare-cumpărare; zona geografică în care acţionează forţele de vânzare; d) totalitatea pieţelor întreprinderilor din acel teritoriu; e) totalitatea întreprinderilor din acel teritoriu care cumpără produse şi servicii. 2. Piaţa întreprinderii exprimă: a) zona geografică în care acţionează forţele de vânzare; b) totalitatea canalelor de distribuţie; c) gradul efectiv sau potenţial de pătrundere în consum a produselor sau serviciilor sale; d) gradul de penetrare a produsului (serviciului) în consum; e) totalitatea forţelor de vânzare care acţionează pe un anumit segment de piaţă. 3. Piaţa întreprinderii circumscrisă unui anumit teritoriu, este constituită din: a) zona geografică în care acţionează forţele de vânzare; b) totalitatea întreprinderilor care vând produse în acel teritoriu; c) ansamblul pieţelor produselor şi serviciilor care realizează acte de vânzare-cumpărare; d) totalitatea canalelor de distribuţie; e) pieţele întreprinderilor producătoare, pieţele întreprinderilor prestatoare de servicii şi pieţele întreprinderilor distribuitoare din acel teritoriu.

4. Piaţa întreprinderii exprimă: a) zona geografică în care acţionează forţele de vânzare; b) totalitatea canalelor de distribuţie; c) gradul efectiv sau potenţial de pătrundere în consum a produselor sau serviciilor sale; d) gradul de penetrare a produsului (serviciului) în consum; e) raporturile care se formează între oferta proprie, alcătuită din unul sau mai multe produse/servicii şi cererea pentru acestea. 5. a) b) c) d)
e)

Produsele destinate scopurilor productive se vând în principal: pe bază de contract comercial; la cerere programată; pe bază de comandă fermă; la cerere neprogramată; prin nici una din căile menţionate mai sus, aceste produse având un regim special privind vânzarea. Faza de negociere, premergătoare vânzării se referă la: calitatea produselor care fac obiectul vânzării; cantitatea ce urmează a fi livrată; condiţiile de anulare a vânzării; adaosul comercial pe care îl va conţine preţul produselor; costul unitar al produselor ce fac obiectul vânzării.

6. a) b) c) d) e)

7. Stocul preliminat de resurse materiale pentru începutul perioadei de gestiune reprezintă: a) o necesitate de consum de resurse materiale; b) o componentă a necesarului pentru realizarea programului de aprovizionare; c) o sursă internă pentru acoperirea necesităţilor de consum de resurse materiale; d) o componentă a altor resurse interne pentru acoperirea necesităţilor de consum de resurse materiale; e) o parte componentă a necesarului de aprovizionat. 8. În calculele de fundamentare a necesităţilor (cererilor) de resurse materiale pentru realizarea programului se folosesc următoarele metode: a) metoda de calcul pe bază de analogie; b) metoda de calcul indirect; c) metoda de calcul pe baza nomenclatorului produselor; d) metoda de calcul pe baza structurii sortimentului; e) metoda coeficienţilor dinamici. 9. Care din următoarele elemente sunt luate în considerare de metoda calculului direct la determinarea necesarului pentru realizarea programului? a) volumul valoric al produsului prevăzut a fi fabricat; b) consumul de materie primă necesar în perioada de calcul; c) nomenclatorul produselor la care se foloseşte materia primă; d) stocul preliminat de resurse materiale pentru începutul perioadei de gestiune; e) resursele interne ale întreprinderii.

10. Existenţa unui echilibru perfect şi stabil între necesităţile de consum şi resursele întreprinderii pe întreaga perioadă de gestiune presupune ca: a) necesarul pentru îndeplinirea programului plus stocul de la sfârşitul perioadei să fie egal cu stocul preliminat de la începutul perioadei plus necesarul de aprovizionat plus alte resurse interne; b) necesarul de aprovizionat plus stocul de la sfârşitul perioadei să fie egal cu necesarul pentru îndeplinirea programului plus stocul preliminat de la începutul perioadei plus alte resurse interne; c) stocul preliminat de la începutul perioadei plus stocul de la sfârşitul perioadei plus necesarul de aprovizionat să fie egal cu necesarul pentru îndeplinirea programului plus alte resurse interne; d) stocul de la sfârşitul perioadei plus alte resurse interne să fie egal cu stocul de la începutul perioadei plus necesarul aprovizionat plus necesarul pentru îndeplinirea programului; e) nici una din variantele menţionate mai sus nu asigură echilibrul perfect şi stabil. 11. În calculul stocului preliminat de resurse materiale pentru începutul perioadei de gestiune nu intervin următoarele elemente: a) nivelul efectiv al stocului stabilit în momentul elaborării planului strategic de aprovizionare; b) intrările de materiale pe care se mai contează din momentul elaborării planului strategic de aprovizionare şi până la sfârşitul perioadei de gestiune; c) nivelul stocului de materiale la sfârşitul perioadei de gestiune; d) consumul de materiale pe intervalul de timp considerat; e) necesarul de resurse materiale pentru îndeplinirea programului. 12. La determinarea stocului preliminat de resurse materiale pentru începutul perioadei de gestiune se iau în considerare următoarele elemente de calcul: a) necesarul de aprovizionat cu resurse materiale; b) nivelul efectiv al stocului în momentul elaborării planului strategic de aprovizionare; c) alte resurse interne existente în întreprindere la sfârşitul perioadei de gestiune; d) necesarul total de resurse materiale al întreprinderii în perioada de gestiune; e) necesarul pentru formarea stocului de materiale la sfârşitul perioadei de gestiune. 13. Stocul curent reprezintă cantitatea de materii prime şi materiale noi şi refolosibile, de combustibili şi lubrefianţi, de piese de schimb, etc.: a) care se acumulează în depozitele unei întreprinderi pentru a satisface necesităţile de consum pe perioada curentă de gestiune; b) care se depozitează în întreprindere pentru nevoile producţiei numai pe perioada de aprovizionare; c) care se acumulează în depozitele şi magaziile unei întreprinderi cu scopul acoperirii cererilor pentru consum în intervalul dintre două aprovizionări succesive; d) care se constituie în depozitele şi magaziile unei întreprinderi pentru a satisface nevoile curente ale acesteia până se livrează cantităţile cerute de la furnizori; e) care se acumulează în depozitele întreprinderii pentru acoperirea nevoilor cerute de ritmul producţiei. 14. Care din următoarele semnificaţii se pot atribui duratei de aprovizionare? a) timpul care se scurge între momentul expedierii cantităţilor cerute de la furnizor şi momentul ajungerii lor în depozitele întreprinderii; b) timpul care se referă la intervalul între două aprovizionări succesive; c) timpul care se scurge din momentul calendaristic la care s-a emis comanda până la sosirea cantităţii livrate de la furnizor în depozitul întreprinderii; d) timpul care se scurge între momentul iniţierii acţiunii de aprovizionare şi momentul expedierii cantităţilor de la furnizor; e) timpul necesar pentru a transporta de la furnizor la depozitul întreprinderii cantitatea de materii prime care lipseşte la un moment dat.

15. Cu privire la stocul de siguranţă se pot face următoarele afirmaţii: a) reprezintă o marjă de siguranţă pentru a asigura continuitatea procesului de producţie când apar dereglări neprevăzute în funcţionarea liniilor tehnologice; b) constituirea unui stoc de siguranţă poate preîntâmpina o eventuală ruptură de stoc; c) reprezintă o rezervă permanentă pentru a face faţă situaţiilor neprevăzute, legate de sistemul consumului şi al termenelor de livrare; d) reprezintă acea parte a stocului curent folosită de întreprindere în situaţia în care furnizorii nu pot respecta termenele promise; e) reprezintă cantitatea din depozitul întreprinderii care poate satisface nevoile neprevăzute ale pieţei. 16. Care din următoarele afirmaţii cu privire la stocul de alertă sunt adevărate? a) reprezintă cantitatea din depozitul întreprinderii sub care nu se mai poate asigura continuitatea procesului de producţie; b) este egal ca mărime cu stocul minim curent plus stocul de siguranţă; c) reprezintă cantitatea în stoc, sub nivelul căreia trebuie să fie făcută comanda; d) reprezintă acea parte din stocul curent care nu mai poate fi redusă fără a întrerupe continuitatea producţiei; e) reprezintă nivelul minim al cantităţii de materii prime care trebuie să existe în depozitul întreprinderii pentru a evita o ruptură de stoc. 17. Pentru ca o întreprindere să înregistreze un nivel scăzut al cheltuielilor cu derularea comenzilor şi a livrării şi să obţină condiţii de cumpărare mai bune are următoarele variante ale politicii de aprovizionare: a) număr mic de comenzi axate pe cantităţi mici; b) număr mare de comenzi axate pe cantităţi mici; c) număr mic de comenzi axate pe cantităţi mari; d) număr mare de comenzi axate pe cantităţi mari; e) nici una din variantele prezentate mai sus nu conduce la atingerea obiectivelor menţionate. 18. În relaţia de determinare a costului cu aprovizionările intervin ca elemente de calcul: a) numărul comenzilor; b) necesarul de materiale pentru realizarea programului; c) costul de producţie unitar; d) preţul unitar; e) costul cu transportul. 19. Indicatorii care reflectă necesităţile (cererile) de consum de resurse materiale sunt: a) necesarul de aprovizionat; b) stocul preliminat de resurse materiale pentru începutul perioadei de gestiune; c) stocul de materiale de la sfârşitul perioadei de gestiune; d) resursele interne de materiale; e) necesarul pentru realizarea planului. 20. Stocul de siguranţă de materiale se constituie, atunci când: a) intervalul între două aprovizionări succesive este foarte mare; b) materia primă trebuie condiţionată înainte de procesare; c) apar anomalii în ritmicitatea aprovizionărilor; d) creşte ritmul consumului peste limitele prestabilite; e) condiţiile naturale şi de climă sunt nefavorabile.

21. Stocul de alertă se constituie atunci când: a) intervalul dintre două aprovizionări succesive este foarte mare; b) materia primă trebuie condiţionată înainte de procesare; c) condiţiile naturale şi de climă sunt nefavorabile; d) cantitatea din stoc se află la punctul comenzii; e) aprovizionarea se face în cantităţi constante la intervale egale. În formula de calcul a necesarului total de resurse materiale Nt = Npl + Ssf, Npl reprezintă: a) necesarul pentru realizarea planului; b) necesarul pentru realizarea plăţilor; c) necesarul pentru formarea stocurilor de materiale la sfârşitul perioadei de gestiune; d) nomenclatorul produselor la care se foloseşte materia primă, materialul, etc; e) nivelul efectiv al stocului, stabilit pe baza inventarierii, în momentul elaborării planului strategic de aprovizionare.
22.

În formula de calcul a necesarului total de resurse materiale Nt = Npl + Ssf, Ssf reprezintă: a) nivelul efectiv al stocului, stabilit pe baza inventarierii, în momentul elaborării planului strategic de aprovizionare; b) necesarul pentru formarea stocurilor de materiale la sfârşitul perioadei de gestiune; c) mărimea comenzii la sfârşitul perioadei de gestiune; d) volumul fizic estimat pentru un produs nou la sfârşitul perioadei de gestiune; e) necesarul pentru realizarea planului la sfârşitul perioadei de gestiune.
23.

24. Stocul de alertă reprezintă: a) o rezervă permanentă pentru a face faţă situaţiilor neprevăzute; b) un stoc minim curent; c) un stoc de siguranţă; d) cantitatea în stoc sub nivelul căreia trebuie să fie făcută comanda e) stocul de siguranţă din care se scade stocul minim curent. 25. Pentru ca activitatea generală a întreprinderii să se desfăşoare în bune condiţii, trebuie să existe un echilibru perfect şi stabil între: a) total necesităţi de resurse materiale şi total resurse materiale; b) necesarul pentru realizarea planului şi necesarul pentru formarea stocului de materiale la sfârşitul perioadei de gestiune; c) sursele din afara întreprinderii şi sursele interne ale întreprinderii; d) necesarul pentru formarea stocului de materiale la sfârşitul perioadei de gestiune şi stocul preliminat de resurse materiale pentru începutul perioadei de gestiune; e) stocul preliminat de resurse materiale pentru începutul perioadei de gestiune şi sursele din afara întreprinderii. 26. Preţul psihologic: a) este rezultatul dezechilibrului dintre avantajele şi inconvenientele unui preţ prea scăzut şi cele ale unui preţ prea ridicat; b) este rezultatul echilibrului dintre avantajele şi inconvenientele unui preţ prea scăzut şi cele ale unui preţ prea ridicat; c) este rezultatul echilibrului dintre avantajele unui preţ prea scăzut şi cele ale unui preţ prea ridicat; d) este rezultatul dezechilibrului dintre inconvenientele unui preţ prea scăzut şi cele ale unui preţ prea ridicat; e) este rezultatul echilibrului dintre inconvenientele unui preţ prea scăzut şi cele ale unui preţ prea ridicat.

27. Promovarea vânzărilor se realizează prin: a) relaţii publice; b) sponsorizare; c) utilizarea mijloacelor media; d) reducerea preţurilor; e) publicitate. 28. Manifestările promoţionale se realizează prin: a) merchandising; b) cadouri promoţionale; c) participarea la manifestări cu caracter promoţional; d) reducerea preţurilor; e) relaţiile publice. 29. Mesajul sau anunţul publicitar trebuie să cuprindă, în principiu, mai multe etape, adesea rezumate prin vocabula: a) AIDA b) IADA c) ADIA d) DAIA e) IDAA 30. Persoana care vinde produsele fabricantului primind din partea acestuia asistenţă în probleme de gestiune se numeşte: a) francizor; b) francizat; c) concesionar; d) distribuitor; e) concesionat. 7.2 Teste grilă A. Precizaţi dacă următoarele afirmaţii sunt adevărate sau false: 1. Tema de proiectare este alcătuită din piese scrise şi piese desenate (desene de ansamblu ale produsului din diferite unghiuri), calcule şi consideraţii de dimensionare ale părţilor componente ale produsului. 2. Prin studiul tehnico-economic se fundamentează necesitatea, posibilitatea şi oportunitatea (eficienţa economică) introducerii în fabricaţia proprie a produsului. 3. Proiectul de ansamblu se elaborează de către utilizatorul produsului şi cuprinde: denumirea produsului, domeniul de utilizare, principalele caracteristici de exploatare, cantităţi necesare (cu aproximaţie). 4. Desenele de execuţie se elaborează pentru fiecare reper în parte. În desenul piesei sunt menţionate cotele (dimensiunile respective), toleranţele tehnice, cu indicarea materialului din care se execută piesa şi a consumului net de material. 5. Caietul de sarcini cuprinde diferite condiţii tehnice privind încercarea, instalarea şi exploatarea produsului, atunci când acestea nu sunt prevăzute în standarde existente. 6. Fişa tehnologică se întocmeşte pentru fiecare piesă componentă a produsului finit şi cuprinde următoarele elemente: • fişa consumurilor de materiale în care se înscriu toate materialele cu caracteristicile lor folosite la fabricarea produsului, cu precizarea consumului specific din fiecare material pe unitatea de produs finit; • fişa de consum specific de manoperă în care se precizează consumul de muncă (în unitatea de timp) pe un produs finit, diferenţiat pe meserii şi categorii de încadrare, precum şi utilajele folosite; • fişa de consum de S.D.V.-uri;

• lista S.D.V.-urilor speciale care prezintă echiparea tehnologică a fabricaţiei produsului.

B. Alegeţi răspunsul/răspunsurile corecte: 1. În cazul reuşitei asimilării în fabricaţie pe baza concepţiei proprii, creatorul produsului îşi poate asigura o perioadă de exclusivitate. Aceasta înseamnă: a) o competitivitate selectivă pe piaţă; b) un drept stipulat în documentaţia de proiectare, în special, în cea tehnologică; c) o competitivitate mare pe piaţă; d) o specializare a forţei de vânzare; e) dreptul la licenţă pentru produsul în cauză. 2. Asimilarea în fabricaţie după licenţe străine prezintă următoarele avantaje: a) se reduce durata ciclului de asimilare; b) pot fi puse în fabricaţie produse dintre cele mai bune realizări pe plan mondial; c) produsele asimilate sunt cu totul noi, originale; d) constituie un ″ import de inteligenţă″ mai puţin costisitor pentru firmă; e) există exclusivitate în fabricarea produsului. 3. a) b) c) d) e) Asimilarea în fabricaţie pe baza modelelor de referinţă presupune: o intensă activitate de creativitate realizată într-un cadru organizatoric corespunzător; o perioadă de exclusivitate pe piaţă; introducerea în fabricaţie a unor produse considerate ca fiind cele mai bune realizări pe plan mondial; documentarea pe baza studierii unor produse fabricate în străinătate şi care se află deja pe piaţă; conceperea unor produse cu caracteristici tehnice modificate decât cele apărate prin brevete.

4. În aprecierea eficienţei asimilării în fabricaţie a produselor noi, rata eficienţei economice exprimă un raport între: a) masa anuală a profitului şi costurile totale de producţie; b) masa anuală a profitului şi cifra de afaceri; c) masa anuală a profitului şi valoarea activelor folosite în executarea produsului; d) efectul economic anual şi efortul investiţional; e) cifra de afaceri şi volumul cheltuielilor pentru cercetare. 5. În fundamentarea deciziei de asimilare a noilor tehnologii de fabricaţie, volumul critic al producţiei are semnificaţia: a) unui volum anual al producţie pentru care se utilizează integral capacitatea de producţie; b) unui volum anual al producţiei pentru care costul de producţie total va fi acelaşi, indiferent de varianta tehnologică adoptată; c) volumul anual al producţiei pentru care variantele tehnologice sunt la fel de eficiente; d) unui volum anual al producţiei stabilit pe baza unui nivel minim al cererii de pe piaţă pentru produsul respectiv; e) unui prag de rentabilitate pentru întreprindere.
6. Aprecierea eficienţei asimilării de produse noi se poate realiza şi pe baza relaţiei dintre rata eficienţei economice (ε ) şi dobânda la capital (r). Condiţia pe care trebuie s-o îndeplinească varianta optimă de asimilare (ε 0) este:

ε 0 = max{ε i }
i

a) b) c) d) e)

;

ε ε ε ε

0 = r; 0 ≥ 1; 0 < r; 0 ≥ r.

7. O întreprindere, pentru modernizarea tehnologiei de fabricaţie, are de ales între două tehnologii caracterizate prin următoarele costuri de producţie: -varianta V1: 25.000 lei costuri fixe şi 3 lei/bucată costuri variabile; -varianta V2: 20.000 lei costuri fixe şi 3,5 lei/bucată costuri variabile. Pentru ce volum al producţiei cele două variante tehnologice prezintă un cost de producţie identic? a) b) c) d) e) 5 000 bucăţi; 10 000 bucăţi; 12 500 bucăţi; 15 200 bucăţi; nici unul din răspunsurile anterioare nu este corect.

8. O întreprindere, pentru modernizarea tehnologiei de fabricaţie, are de ales între două tehnologii caracterizate prin următoarele costuri de producţie: -varianta V1: 25.000 lei costuri fixe şi 3,5 lei/bucată costuri variabile; -varianta V2: 20.000 lei costuri fixe şi 3 lei/bucată costuri variabile. Pentru ce volum al producţiei cele două variante tehnologice prezintă un cost de producţie identic? a) b) c) d) e) 5 000 bucăţi; 10 000 bucăţi; 12 500 bucăţi; 15 200 bucăţi; nici unul din răspunsurile anterioare nu este corect.

9. O societate comercială introduce în fabricaţie un nou produs. Pentru asimilarea în fabricaţie a acestuia sunt disponibile trei procedee tehnologice T1, T2 şi T3 caracterizate astfel: Tabelul 7.1. Procedeul tehnologic T1 T2 T3 Costuri variabile (lei/tonă) 2,5 3,0 3,5 Costuri fixe (lei/an) 260.000 120.000 180.000

Care dintre valorile de mai jos pot fi considerate ca şi volum critic al producţiei? a) 80 000 tone; b) 120 000 tone; c) 400 000 tone; d) 200 000 tone; e) 280 000 tone.

10.O societate comercială introduce în fabricaţie un nou produs. Pentru asimilarea în fabricaţie a acestuia sunt disponibile trei procedee tehnologice T1, T2 şi T3 caracterizate astfel: Tabelul 7.2. Procedeu l tehnologic T1 T2 T3 Costuri variabile (lei/tonă) 2,5 3,0 3,5 Costuri fixe (lei/an) 260.000 120.000 180.000

Care este volumul critic al producţiei în funcţie de care o variantă de procedeu tehnologic devine cel mai eficient? a) b) c) d) e) 80 000 tone; 120 000 tone; 400 000 tone; 200 000 tone; 280 000 tone. 8.2 Teste grilă 1. a) b) c) d) e) 2. a) b) c) d) 3. a) b) c) d) e) 4. a) b) c) d) e) Producţia de unicate se caracterizează prin aceea că: nomenclatorul de fabricaţie este restrâns; se realizează stocuri de produse finite; organizarea producţiei se realizează pe comenzi; clienţii produselor sunt cunoscuţi; proiectarea produsului se realizează după catalog.

Producţia de serie prezintă următoarele caracteristici: nomenclatorul de fabricaţie este foarte larg; amplasarea maşinilor şi utilajelor se realizează pe grupe omogene şi sub forma liniilor tehnologice; clienţii produselor sunt cunoscuţi; întreţinerea utilajelor şi instalaţiilor este mai puţin importantă; e) produsele se lansează în fabricaţie în loturi, care se repetă periodic. Producţia de masă prezintă următoarele caracteristici: nomenclatorul de fabricaţie este restrâns; amplasarea maşinilor şi utilajelor se realizează sub forma liniilor tehnologice; clienţii produselor sunt cunoscuţi; aprovizionarea se face în cantităţi mici şi la intervale scurte; întreţinerea utilajelor şi instalaţiilor este importantă. Care dintre caracteristicile următoare sunt specifice producţiei de unicate? amplasarea maşinilor şi utilajelor este sub forma liniei tehnologice; proiectarea produsului se realizează după catalog; nomenclatorul de fabricaţie este restrâns; controlul calităţii este conceput ca un control final, la recepţia produsului; stocarea este specifică materiilor prime supuse procesării.

5. Din punct de vedere al gradului de continuitate, producţia de proces: a) se deosebeşte de producţia de serie;

b) c) d) e)

se asimilează cu producţia de masă; nu se deosebeşte de producţia de unicate; este un tip de producţie intermediar producţiei de serie şi de masă; nu prezintă nici o legătură cu celelalte tipuri de producţie.

6. Organizarea producţiei pe loturi de fabricaţie este specifică: a) producţiei de serie mijlocie; b) producţiei de masă; c) producţiei de serie mare; d) producţiei de unicate; e) producţiei de proces. 7. a) b) c) d) e) Organizarea specifică producţiei pe o perioadă de timp limitată este adoptată în cazul: producţiei de serie; producţiei de unicate; producţiei de proces; producţiei de masă; producţiei la comandă.

8. În care tip de producţie poate fi încadrată o întreprindere, dacă prezintă următoarele caracteristici: proporţiile mari ale producţiei; lansarea în fabricaţie se face pe loturi, amplasarea utilajelor se face în ordinea desfăşurării operaţiilor sub forma liniilor tehnologice; activitatea de pregătire a fabricaţiei este separată în timp faţă de fabricaţia propriu-zisă? a) producţie de masă; b) producţie de unicate; c) producţie de proces; d) producţie de serie mare; e) producţie de serie mijlocie. 9. a) b) c) d) e) Liniile tehnologice monovalente se constituie pentru: fabricarea unor produse diferite, dar asemănătoare din punct de vedere constructiv şi tehnologic; fabricarea unui singur obiect pe o perioadă de timp îndelungată; organizarea fabricaţiei în cazul atelierelor şi secţiilor de producţie cu ciclul de fabricaţie închis; organizarea fabricaţiei în cazul atelierelor şi secţiilor de producţie specializate tehnologic; fabricarea unor produse complexe ale căror operaţii tehnologice nu se pot sincroniza.

10. Liniile tehnologice polivalente se constituie: a) pentru fabricarea unui singur obiect, care îndeplineşte însă mai multe funcţii tehnologice; b) pentru fabricarea unor produse diferite, dar asemănătoare din punct de vedere constructiv şi tehnologic; c) pentru fabricaţia unor produse complexe ale căror operaţii tehnologice nu se pot sincroniza; d) atunci când lucrătorii de diferite meserii, organizaţi în echipe, se deplasează succesiv de la un obiect la altul; e) pentru asigurarea condiţiilor de transfer a obiectelor pe linie sub forma partizilor de transport. 11. Tactul de lucru al liniei tehnologice reprezintă: a) producţia orară a acesteia; b) intervalul de timp dintre două lansări consecutive; c) intervalul de timp ce se scurge între executarea a două obiecte consecutive pe linie; d) intervalul de timp la care se constituie stocul tampon de piese; e) intervalul de timp la care se consumă stocul tampon de piese.

12. O linie tehnologică este cu flux intermitent atunci când: a) tactul liniei este liber;

b) c) d) e)

operaţiile tehnologice au duratele egale sau multiple tactului de lucru stabilit; se pot dovedi eficiente constituirea stocurilor tampon de piese; operaţiile tehnologice au duratele care diferă mult între ele, execuţia lor neputând fi sincronizată; execuţia operaţiilor se realizează pe conveioarele de lucru.

13. La o linie tehnologică, într-un an, se execută 4 000 bucăţi produse A. Tactul de lucru al liniei este de 6 minute/bucată. Procesul tehnologic conţine trei operaţii cu duratele: t1=12 minute, t2=6 minute şi t3=18 minute. Linia tehnologică este: a) monovalentă cu flux intermitent; b) polivalentă cu flux continuu; c) monovalentă cu flux continuu şi tact impus; d) polivalentă cu flux continuu şi tact impus; e) monovalentă cu flux continuu şi tact liber. 14. Pe o linie tehnologică, într-un an, se execută 5 000 bucăţi produse A. Tactul de lucru al liniei este de 8 minute/bucată. Procesul tehnologic conţine patru operaţii cu duratele: t1=16 minute; t2=6 minute, t3=8 minute şi t4=24 minute. Linia tehnologică este: a) monovalentă cu flux continuu şi tact impus; b) monovalentă cu flux continuu şi tact liber; c) monovalentă cu flux intermitent; d) monovalentă cu obiectul staţionar; e) monovalentă cu operaţiile tehnologice sincronizate. 15. Pe o linie tehnologică se execută produsul A. Procesul tehnologic conţine trei operaţii cu duratele: t1=35 minute, t2=15 minute şi t3=45 minute. Programul zilnic de fabricaţie al liniei este de 20 produse. Linia tehnologică este: a) monovalentă cu flux continuu şi tact liber; b) monovalentă cu flux continuu şi tact reglementat; c) monovalentă cu obiectul staţionar; d) monovalentă cu flux intermitent; e) polivalentă cu flux intermitent. 16. Transmiterea obiectelor ce se prelucrează pe o linie tehnologică se face individual, bucată cu bucată: a) numai în cazul liniilor tehnologice monovalente; b) numai în cazul liniilor tehnologice polivalente; c) atunci când timpul de prelucrare propriu-zis la fiecare operaţie este mai mare decât timpul necesar transportării obiectului de la o operaţie la alta; d) numai atunci când timpul de prelucrare la fiecare operaţie este mai redus decât timpul necesar transportării obiectul de la o operaţie la alta; e) numai în cazul liniilor tehnologice cu lucrul pe conveior. 17. Cel mai eficient mijloc de menţinere a tactului de lucru la o linie tehnologică este: a) podul rulant; b) electrocarul; c) multicarul; d) conveiorul; e) transportorul cu role. 18. Sunt acţiuni specifice funcţiei de control propriu-zis: a) stabilirea planului de control; b) realizarea unor încercări de fiabilitate; c) întocmirea unor chestionare prin care să se ceară părerea lucrătorilor faţă de produsele executate; d) efectuarea unor studii comparative privind calitatea unor produse similare; e) efectuarea unor analize statistico-matematice ale informaţiilor cuprinse în procesul de fabricaţie. 19. Grupa pentru elaborarea planurilor de control a compartimentului de control are ca atribuţii: a) stabilirea posturilor fixe sau mobile de control pe fluxul de fabricaţie;

b) verificarea calităţii materiilor prime, S.D.V.-urilor şi a calităţii produselor finite pe toate fazele procesului tehnologic; c) realizarea gestiunii calităţii; d) elaborarea programului de îmbunătăţire a calităţii şi îndrumarea activităţii de service; e) executarea instructajelor necesare personalului de control. 20. Controlul de calitate al produselor finite se caracterizează prin: a) au menirea de a preîntâmpina cauzele care ar putea determina obţinerea unei producţii de calitate necorespunzătoare; b) se efectuează sub trei forme: control continuu, control prin sondaj şi controlul primului produs; c) se face pe bază de încercări; d) presupune efectuarea unor studii comparative privind calitatea unor produse similare; e) depinde de specificul operaţiilor tehnologice şi de posibilităţile de mecanizare şi automatizare a diferitelor operaţii de control. 21. Compartimentul de calitate al unei întreprinderi îndeplineşte şi funcţia de ameliorare a nivelului calităţii produselor care constă în: a) stabilirea unui plan de control a calităţii produselor; b) întocmirea unor chestionare pentru a se cunoaşte opinia lucrătorilor despre produsele executate; c) realizarea de studii comparative referitoare la calitatea unor produse similare; d) depistarea deficienţelor calitative pe parcursul procesului de fabricaţie; e) realizarea unor încercări de fiabilitate. 22. Disponibilitatea unui produs reprezintă: a) gradul de satisfacere a pretenţiilor nevoilor de consum sau utilizare, probabilitatea să poată fi folosit atunci când beneficiarul său doreşte; b) probabilitatea să îndeplinească funcţia pentru care a fost creat, în decursul unui interval de timp, fără să se defecteze, în condiţii precizate de exploatare; c) posibilitatea de a fi achiziţionat fără restricţii de pe piaţă; d) funcţionarea fără defecţiuni pentru o perioadă îndelungată; e) probabilitatea de a fi achiziţionat de pe piaţă la preţuri scăzute. 23. Există următoarele posibilităţi de răspuns la afirmaţiile de mai jos: a) ambele afirmaţii sunt adevărate, cu valoare cauză-efect; b) ambele afirmaţii sunt adevărate, fără valoare cauză-efect; c) prima afirmaţie este adevărată, a doua falsă; d) prima afirmaţie este falsă, iar a doua este adevărată; e) ambele afirmaţii sunt false. A. Intrările unui sistem de producţie sunt constituite din resurse umane, energie, materii şi materiale; ieşirile unui sistem de producţie sunt constituite din produse lucrări sau servicii. B. Din punct de vedere al modului de realizare procesele de producţie se clasifică în: procese monolineare, procese convergente şi procese divergente; procesele divergente sunt specifice, între altele, industriei petrochimice. C. Procesele de fabricaţie conţin un complex de acţiuni nelegate direct de transformarea resurselor materiale în produse sau servicii; procesele de producţie auxiliare formează conţinutul principal al procesului de producţie. D. Subunităţile de fabricaţie auxiliare sunt secţiile sau atelierele care, la unele întreprinderi, execută produse din prelucrarea deşeurilor rezultate din procesul de fabricaţie; subunităţile de bază sunt secţiile sau atelierele independente în cadrul cărora se realizează nemijlocit scopul pentru care a fost creată întreprinderea. E. Structura de producţie sau operaţională este o componentă principală a structurii organizatorice a unei întreprinderi; verigile organizatorice de bază într-o întreprindere industrială sunt secţiile şi atelierele auxiliare.

9.2 Teste grilă A. Precizaţi dacă următoarele afirmaţii sunt adevărate sau false: ..........1. Recrutarea de personal reprezintă alegerea, conform anumitor criterii, a celui mai potrivit candidat pentru ocuparea unui anumit post în cadrul întreprinderii. ..........2. Selecţia personalului este o activitate a gestiunii resurselor umane care îşi propune să caute şi să găsească candidaţi pentru posturile vacante ale întreprinderii prin selectarea celor mai potrivite persoane. ..........3. Recompensarea cuprinde: salariul de bază, sporurile şi adaosurile. ..........4. Integrarea noului venit se referă la iniţierea noului angajat cu privire la structura şi regulile întreprinderii, acomodarea cu grupul de muncă şi locul de muncă. ..........5. Recompensarea reprezintă totalitatea veniturilor financiare şi materiale pe care le primeşte un angajat. B. Alegeţi răspunsul/răspunsurile corecte: 1. Descrierea postului oferă informaţii privind: a) abilităţile fizice sau intelectuale ale ocupantului; b) poziţia ierarhică a postului; c) localizarea geografică; d) puterea de decizie a ocupantului; e) cerinţele legate de educaţia ocupantului. 2. Baza activităţilor legate de resursele umane o constituie: a) b) c) d) e) cunoaşterea nevoilor şi resurselor de personal; formarea şi promovarea personalului; analiza posturilor; recrutarea-selecţia-angajarea de personal; recompensarea salariaţilor. 3. Metoda rangurilor presupune: a) compararea posturilor între ele şi ierarhizarea acestora în funcţie de un număr de factori de evaluare numiţi factori compensatori; b) compararea posturilor între ele şi ierarhizarea acestora în funcţie de importanţa lor în realizarea obiectivelor întreprinderii; c) selectarea posturilor cheie dintr-o întreprindere folosind o scală a punctelor; d) divizarea factorilor de influenţă în subfactori; e) existenţa unui număr de factori a căror prezenţă sau absenţă determină valoarea mai mare sau mai mică a unei activităţi dintr-o familie de activităţi. 4. Identificarea cererii interne de muncă presupune: a) determinarea pe categorii a efectivelor existente; b) recensământul posturilor existente în structura organizatorică; c) calculul diferenţei între cererea externă şi oferta internă de muncă; d) calculul numărului probabil de indivizi disponibili la sfârşitul perioadei; e) identificarea numărului de posturi care se vor crea din categoria respectivă ca urmare a planurilor de creştere a producţiei, a structurii organizatorice sau a introducerii de noi tehnologii.

5. Procedurile de primire a personalului în întreprindere includ:

a) b) c) d) e)

prezentarea întreprinderii; vizita medicală; furnizarea de informaţii despre furnizorii şi clienţii întreprinderii; discuţie privind punctele tari şi punctele slabe ale persoanei angajate; luarea de contact cu superiorul ierarhic direct şi grupul de muncă. 6. Intermediarii folosiţi în recrutarea personalului întreprinderii (cabinete de recrutare, agenţii

specializate) nu au atribuţii privind: a) b) c) d) e) conceperea anunţului; alegerea canalului de comunicare; primirea scrisorilor de candidatură; efectuarea preselecţiei; alegerea candidatului care va ocupa postul. 7. Care dintre următorii factori influenţează gestiunea previzională a nevoilor de muncă: a) b) c) d) e) promovarea; productivitatea muncii; piaţa muncii; vechimea angajaţilor; formarea. 8. în determinarea nevoilor viitoare de personal mutarea angajaţilor reprezintă: a) b) c) d) e) o acţiune asupra sistemului productiv; o acţiune de ajustare externă; o acţiune asupra duratei de lucru; o acţiune de reafectare a resurselor umane; fază de identificare a ofertei interne de muncă.

9. Specificaţia postului oferă informaţii privind: a) abilităţile fizice sau intelectuale ale ocupantului; b) poziţia ierarhică a postului; c) localizarea geografică; d) puterea de decizie a ocupantului; e) metoda de plată a salariului. 10. Evaluarea posturilor are ca obiective: a) b) c) d) e) definirea nevoilor de personal ale întreprinderii; elaborarea planurilor de formare şi promovare a membrilor întreprinderii; reaşezarea grilei de salarizare; stabilirea factorilor de influenţă a postului; măsurarea performanţelor individuale. 11. Metoda clasificării presupune: a) compararea posturilor între ele şi ierarhizarea acestora în funcţie de un număr de factori de evaluare numiţi factori compensatori; b) compararea posturilor între ele şi ierarhizarea acestora în funcţie de importanţa lor în realizarea obiectivelor întreprinderii; c) selectarea posturilor cheie dintr-o întreprindere folosind o scală a punctelor; d) divizarea factorilor de influenţă în subfactori; e) existenţa unui număr de factori a căror prezenţă sau absenţă determină valoarea mai mare sau mai mică a unei activităţi dintr-o familie de activităţi;

12. Identificarea ofertei interne de muncă presupune: a) determinarea pe categorii a efectivelor existente; b) recensământul posturilor existente în structura organizatorică; c) calculul diferenţei între cererea externă şi oferta internă de muncă; d) locurile de muncă disponibile în întreprindere; e) calculul numărului probabil de indivizi disponibili la sfârşitul perioadei pe categorii ocupaţionale; 13. Selecţia personalului presupune: a) utilizarea de către compartimentul de resurse umane a informaţiilor furnizate de oficiile de muncă şi protecţie socială; b) prospectarea pieţei forţei de muncă; c) alegerea potrivit anumitor criterii, a celui mai capabil candidat pentru desfăşurarea unor activităţi corespunzătoare unui anumit post sau loc de muncă; d) angajarea imediată a candidatului care şi-a prezentat un curriculum vitae; e) studierea ofertelor de angajare publicate în presă. 14. În cazul recrutării externe a personalului se are în vedere: a) ocuparea posturilor vacante prin organizarea de concursuri exclusiv în exteriorul incintei întreprinderii; b) ocuparea posturilor vacante prin concurs organizat de specialiştii din afara întreprinderii; c) ocuparea posturilor vacante prin apelarea la piaţa muncii pe care o contactează direct; d) ocuparea posturilor vacante prin apelarea la piaţa muncii pe care o contactează prin intermediari; e) ocuparea posturilor vacante prin concurs organizat în întreprindere dar de către specialişti externi. 15. Care dintre următorii factori influenţează gestiunea previzională a resurselor de muncă: a) b) c) d) e) tehnologia; piaţa muncii; dezvoltarea întreprinderilor; vechimea angajaţilor; productivitatea muncii. 16. Activităţile anterioare şi ulterioare descrierii şi întocmirii specificaţiei postului sunt: a) b) c) d) e) analiza postului şi selecţia; planificarea necesarului de personal şi recrutarea; analiza postului şi recrutarea; planificarea necesarului de personal şi selecţia; analiza postului şi planificarea necesarului de personal.

17. Specificaţia postului oferă informaţii privind: a) educaţia ocupantului; b) poziţia ierarhică a postului; c) localizarea geografică; d) puterea de decizie a ocupantului; e) metoda de plată a salariului.

18. Evaluarea posturilor are ca obiective: a) definirea nevoilor de personal ale întreprinderii; b) elaborarea planurilor de formare şi promovare a membrilor întreprinderii;

c) stabilirea nivelului de pregătire cerut ocupantului fiecărui post; d) stabilirea factorilor de influenţă a postului; e) măsurarea performanţelor individuale. 19. Metoda comparării factorilor presupune: a) compararea posturilor între ele şi ierarhizarea acestora în funcţie de un număr de factori de evaluare numiţi factori compensatori; b) compararea posturilor între ele şi ierarhizarea acestora în funcţie de importanţa lor în realizarea obiectivelor întreprinderii; c) selectarea posturilor cheie dintr-o întreprindere folosind o scală a punctelor; d) divizarea factorilor de influenţă în subfactori; e) existenţa unui număr de factori a căror prezenţă sau absenţă determină valoarea mai mare sau mai mică a unei activităţi dintr-o familie de activităţi; 20. Identificarea ofertei interne de muncă presupune: a) recensământul posturilor existente în structura organizatorică; b) calculul diferenţei între cererea externă şi oferta internă de muncă; c) locurile de muncă disponibile în întreprindere; d) calculul numărului probabil de determinarea pe categorii a efectivelor existente; e) indivizi disponibili la sfârşitul perioadei pe categorii ocupaţionale; 21. Identificarea dintr-o mulţime de candidaţi a persoanei corespunzătoare postului liber, care să realizeze performanţele solicitate, constituie una dintre caracteristicile esenţiale ale: a) recrutării de personal; b) testării personalului; c) selecţiei personalului; d) examinării a referinţelor; e) intervievării preliminare a personalului. 10.2 Teste grilă 1. Cambia (trata) este un înscris prin care subscriptorul (emitentul) se obligă să plătească unei alte persoane o sumă de bani, la o dată scadentă. Cambia este un înscris netransmisibil. Analizaţi cele două afirmaţii şi menţionaţi care din opţiunile de răspuns sunt corecte: a) prima afirmaţie este adevărată, a doua este falsă; b) prima afirmaţie este falsă, a doua este adevărată; c) ambele afirmaţii sunt adevărate, cu valoare cauză-efect; d) ambele afirmaţii sunt adevărate, fără valoare cauză-efect; e) ambele afirmaţii sunt false. 2. Cambia (trata) este un înscris prin care subscriptorul (emitentul) se obligă să plătească unei alte persoane o sumă de bani, la o dată scadentă. Cambia este negociabilă şi transmisibilă. Analizaţi cele două afirmaţii şi menţionaţi care din opţiunile de răspuns sunt corecte: a) prima afirmaţie este adevărată, a doua este falsă; b) prima afirmaţie este falsă, a doua este adevărată; c) ambele afirmaţii sunt false; d) ambele afirmaţii sunt adevărate, cu valoare cauză-efect; e) ambele afirmaţii sunt adevărate, fără valoare cauză-efect.

3. Un întreprinzător emite un bilet la ordin pe care îl depune la o bancă şi primeşte un credit. În acest caz, întreprinzătorul obţine un credit: a) pentru facilităţi de casă; b) pe termen foarte scurt;

c) pentru mobilizarea efectelor financiare; d) de legătură (de sudură); e) sezonier. 4. Care din următoarele afirmaţii în legătură cu nevoia de fond de rulment (NFR) sunt adevărate? a) NFR exprimă valoric datoriile pe care le poate angaja întreprinderea fără a pune în pericol situaţia financiară; b) NFR exprimă gradul de solvabilitate pe termen scurt al întreprinderii; c) NFR contribuie la finanţarea din resurse stabile a unei părţi din activele circulante; d) NFR exprimă diferenţa între capitalurile proprii şi nevoile imobiliare; e) NFR exprimă diferenţa dintre necesităţile de finanţare a ciclului de exploatare şi datoriile de exploatare. 5. a) b) c) d) e) 6. a) b) c) d) e) Fondul de rulment se poate determina ca o diferenţă între: necesităţile de finanţare a ciclului de exploatare şi datoriile de exploatare; trezoreria netă şi nevoia de fond de rulment; sursele permanente şi alocările permanente; veniturile de exploatare şi cheltuielile de exploatare; rezultatul de exploatare şi cel financiar. Care dintre următoarele venituri se includ în categoria „venituri financiare”? compensaţii pentru pierderi din calamităţi; venituri din diferenţe de curs valutar; venituri din subvenţii de exploatare; venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii; venituri din dobânzi.

7. În bilanţul financiar al unei întreprinderi, în partea de pasiv, capitalurile permanente totalizează 150 mii lei, datoriile de exploatare 80 mii lei şi creditele de trezorerie 35 mii lei, iar în partea de activ, imobilizările reprezintă 125 mii lei, stocurile 40 mii lei, creanţele 60 mii lei şi disponibilităţile băneşti în conturi şi casă 40 mii lei. În aceste condiţii, întreprinderea prezintă: a) o egalitate între fondul de rulment şi nevoia de fond de rulment; b) un fond de rulment mai mare decât nevoia de fond de rulment; c) un fond de rulment mai mic decât nevoia de fond de rulment; d) o trezorerie netă pozitivă; e) o trezorerie netă negativă. 8. La sfârşitul exerciţiului financiar, veniturile unei mici societăţi comerciale, obţinute din activitatea economică şi financiară, sunt 13.500 lei, cheltuielile de exploatare 9.000 (din care 3.000 lei reprezintă cheltuielile de amortizare) şi cheltuielile financiare 1.000 lei. Rata de impozit pe profit a fost 16%, iar datoriile pe termen lung 19.000 lei. Se cere să se precizeze care este capacitatea de autofinanţare a societăţii şi dacă aceasta poate obţine un credit pe termen mijlociu şi lung: a) capacitatea de autofinanţare este 5.500 lei şi poate obţine creditul solicitat; b) capacitatea de autofinanţare este 5.500 lei şi nu poate obţine creditul solicitat; c) capacitatea de autofinanţare este 6.100 lei şi poate obţine creditul solicitat; d) capacitatea de autofinanţare este 5.940 lei şi nu poate obţine creditul solicitat; e) capacitatea de autofinanţare este 5.940 lei şi poate obţine creditul solicitat.

9. a) b) c)

Fondul de rulment reprezintă: diferenţa dintre necesităţile de finanţare a activităţii economice şi datoriile de exploatare; diferenţa între sursele permanente de finanţare şi alocările permanente; un împrumut pe termen scurt;

d) sursă permanentă de finanţare a activelor imobilizate; e) un surplus de surse permanente de finanţare utilizate pentru acoperirea unor necesităţi de finanţare legate de ciclul de exploatare. 10.Situaţia netă a întreprinderii reprezintă: a) activul neangajat în datorii; b) capitalurile proprii şi împrumutate; c) diferenţa între veniturile din exploatare şi cheltuielile din exploatare; d) diferenţa dintre activul total şi datoriile totale contractate; e) diferenţa între veniturile excepţionale şi cheltuielile excepţionale. 11.Contul de profit şi pierdere se utilizează pentru: a) stabilirea soldului producţiei stocate; b) constatarea existenţei sau inexistenţei fondului de rulment; c) stabilirea trezoreriei nete; d) determinării nevoii de fond de rulment; e) determinarea rezultatului financiar al exerciţiului. 12. La sfârşitul exerciţiului financiar o societate comercială prezintă următoarea situaţie parţială pentru posturile bilanţiere: ACTIV Imobilizări necorporale Imobilizări corporale Imobilizări financiare Stocuri Creanţe 31.12.2007 PASIV 70 Capital propriu 1 230 Capitaluri împrumutate pe termen lung 100 Datorii de exploatare 1 600 850 Tabelul 10.1. 31.12.2007 2 000 1 200

1 500

Valoarea fondului de rulment, a nevoii de fond de rulment şi a trezoreriei nete sunt: a) 1600; 900; 700; b) 1800; 1000; 800; c) 1750; 950; 800; d) 1800; 950; 850; e) 1900; 1000; 900. 13.Rezultatul financiar al exerciţiului se determină ca diferenţă între: a) necesităţile de finanţare a ciclului de exploatare şi datoriile de exploatare; b) veniturile financiare şi cheltuielile financiare; c) veniturile din exploatare şi cheltuielile din exploatare; d) veniturile extraordinare şi cheltuielile extraordinare; e) sursele permanente şi alocările permanente.

14. După ce în 1997 unul dintre cei mai importanţi producători de preparate din carne de pe piaţa românească, Angst, a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni al fabricii Salsi, au urmat investiţii semnificative în retehnologizare. Astfel, fabrica Salsi, specializată în fabricarea produselor din carne cruduscată, beneficiază în prezent de o capacitate de producţie de 1.000 tone pe an. Dar pentru că managementul

companiei a urmărit modernizarea activităţii de producţie şi desfacere a produselor, din punct de vedere al standardelor de calitate, în anul 2004 compania Salsi a încheiat cu Agenţia Naţională SAPARD un contract de finanţare în valoare eligibilă de 600.000 euro, jumătate din sumă fiind nerambursabilă. În acest caz vorba este vorba de o finanţare: a) proprie; b) prin credit bancar; c) din surse publice; d) prin fonduri de risc; e) de tip credit comercial. 15. S.C. Adrem S.R.L. Bucureşti este un producător de echipamente electrice. În anul 2006 societatea şi-a construit un spaţiu industrial, în zona Otopeni. În octombrie 2007, managementul societăţii, în urma mai multor analize, a ajuns la concluzia că spaţiul era de fapt prea mare pentru nevoile sale şi a decis să vândă clădirea, rămânând chiriaş al cumpărătorului, într-o parte a spaţiului. În acest caz avem de-a face cu o finanţare de tip: a) factoring; b) leasing financiar; c) leasing operaţional; d) lease back; e) leasing time-sharing. 16. S.C. Condag S.R.L. şi-a plătit la finele anului 2007 toţi furnizorii, dar nu i-au mai rămas bani pentru a continua activitatea de producţie. În schimb, la finele lunii ianuarie 2007 trebuie să încaseze facturi de 50.000 de euro. Pentru a scăpa din impas a cesionat aceste facturi la o bancă, încasând imediat 40.000 de euro, adică 80% din valoarea facturilor, urmând ca la scadenţă să primească şi diferenţa de 10.000 de euro, mai puţin un comision de 750 euro (1,5%). În acest caz a fost vorba de o finanţare prin: a) leasing; b) factoring; c) scontare; d) surse publice; e) business angel. 17. S.C. Starsoft S.R.L. este o întreprindere care produce softuri financiar-contabile. Firma a obţinut un contract pentru realizarea unui soft complex cu S.C. Pharma S.A., în valoare de 100.000 euro. Pentru achiziţionarea unor echipamente suplimentare şi pentru angajarea a încă doi specialişti firma Starsoft a primit de la S.C. Pharma S.A. un avans de 15.000 euro. În acest caz este vorba de o finanţare prin: a) credit bancar; b) scontare; c) credit comercial; d) leasing; e) factoring. 18. S.C. Propan S.R.L. a luat în leasing un camion. La sfârşitul contractului de leasing, camionul a revenit la societatea de leasing. În acest caz, contractul încheiat între S.C. Propan S.R.L. şi societatea de leasing este un contract de: a) leasing financiar; b) leasing operaţional; c) lease back; d) leasing time-sharing; e) leasing încrucişat.

11.2 Teste grilă A. Precizaţi dacă următoarele afirmaţii sunt adevărate sau false:

..........1. Bugetele de investiţii priveşte numai compartimentele funcţionale ale întreprinderii întrucât cheltuielile celorlalte compartimente legate nemijlocit de producţie (programare, lansare şi urmărire a producţiei, întreţinere şi reparaţii maşini şi utilaje, controlul tehnic de calitate etc.) sunt incluse în bugetul activităţii de producţie. ..........2. Bugetele de exploatare exprimă, sub formă valorică, previziunile tuturor elementelor care corespund unei ipoteze de exploatare dată pentru o perioadă determinată. ..........3. Bugetul vânzărilor cuprinde: previziunea vânzărilor stabilite în unităţi valorice, pe baza datelor din programele de vânzări, previziunea marjei brute şi previziunea cheltuielilor comerciale referitoare la distribuţie, funcţionarea compartimentelor comerciale, cheltuielile pentru publicitate, târguri, expoziţii, servicii post-vânzare şi la funcţionarea compartimentelor comerciale. ..........4. Bugetul producţiei şi al aprovizionărilor reflectă prevederile din programele de investiţii ale întreprinderii referitoare la achiziţionarea de maşini, utilaje, instalaţii, echipamente, în vederea reînnoirii parcului existent sau creşterii capacităţilor disponibile. ..........5. Bugetul cheltuielilor generale evidenţiază, pentru perioada de referinţă, consumurile de materii prime, materiale şi manoperă care decurg din programele de activităţi ale întreprinderii. B. Alegeţi răspunsul/răspunsurile corecte: 1. Planificarea reprezintă un proces în care întreprinderea: a) analizează mediul; b) îşi defineşte structura organizatorică; c) ia decizii operaţionale; d) calculează indicatorii de rentabilitate; e) repartizează mijloacele financiare, umane şi materiale necesare realizării lor. 2. În raport de gradul de importanţă a indicatorilor stabiliţi, planificarea poate fi: a) planificare strategică; b) planificare formală; c) planificare tactică; d) planificare informală; e) planificare financiară. 3. Care din următoarele caracteristici nu constituie trăsături ale planificării: a) b) c) d) e) compară veniturile obţinute cu cheltuielile întreprinderii; permite reluarea unei decizii anticipate; orientează decidenţii în activitatea lor pentru a nu fi surprinşi de unele consecinţe nedorite; favorizează coerenţa procesului decizional în care deciziile avute în vedere sunt interdependente; se adaptează la evoluţia mediului.

4. Care din următoarele activităţi NU sunt faze ale procesului de planificare ierarhizată: a) programarea pe tip de familii; b) programarea pe familii de referinţe; c) programarea strategică; d) programarea operaţională; e) programarea pe referinţe.

5. Care din următoarele enunţuri sunt avantaje ale planificării: a) controlul precede fazei planificării ; b) planificarea presupune concentrarea într-o anumită direcţie; c) planificarea implică o viziune de ansamblu;

d) planificarea oferă informaţii asupra rezultatelor întreprinderii; e) planificarea furnizează o bază pentru control. 6. Care din următoarele enunţuri sunt avantaje ale planificării: a) b) c) d) e) planificarea furnizează o bază pentru control; planificarea presupune concentrarea într-o anumită direcţie; planificarea implică o viziune de ansamblu; planificarea este limitată de incertitudinea derulării faptelor în viitor; planificarea implică cheltuieli semnificative. 7. Care din următoarele activităţi sunt faze ale planificării: a) b) c) d) e) planificarea financiară; planificarea resurselor umane; planificarea strategică; planificarea operaţională; planificarea tactică. 8. Obiective strategice cantitative pot fi: a) b) c) d) e) profitul; schimbarea organizaţională; implementarea unui nou produs; indicele rentabilităţii; fază de identificare a ofertei interne de muncă. 9. Obiective strategice calitative pot fi: a) b) c) d) e) profitul; schimbarea organizaţională; creşterea producţiei; indicele rentabilităţii; fază de identificare a ofertei interne de muncă. 10. Care din următoarele enunţuri nu sunt cerinţe ale planificării operaţionale: a) b) c) d) e) planurile trebuie să fie elaborate; planurile trebuie să fie negociate; planurile trebuie să fie verbale; planurile trebuie să fie scrise; planurile trebuie să fie difuzate. 11. Din bugetele de exploatare nu fac parte: a) b) c) d) e) bugetul vânzărilor; bugetul de investiţii; bugetul producţiei; bugetul cheltuielilor generale; bugetul aprovizionărilor;

12. Bugetele financiare includ: a) bugetul de trezorerie; b) bilanţul previzional;

c) bugetul vânzărilor; d) bugetul aprovizionărilor; e) bugetul de investiţii. 13. În cadrul întreprinderii controlul se poate desfăşura pe următoarele niveluri: a) controlul flexibil; b) controlul strategic; c) controlul de gestiune; d) controlul intern; e) controlul extern.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful