You are on page 1of 32

Clasificarea nou-născuţilor

Terminologie în funcţie de greutatea la naştere
Terminologie în funcţie de vârsta gestaţională

PREMATURUL

1. Definiţie

VG < 37 săptămâni

GN < 2500g

Incidența: 9 -11%
2. Date suplimentare

Greutatea de 2500g, folosită ca limită de încadrare a prematurităţii, este
nesatisfăcătoare, deoarece 1/3 din aceşti nou-născuţi sunt dismaturi şi invers, 10% din
nou-născuţii cu greutate la naştere mai mare de 2500 g. au vârsta gestaţională mai mică
de 37 săptămâni.

3. Categorii de prematuri

4. Cauze
Factori materni:

Sarcini multiple

Naşteri premature în antecedente

Nutriţia precară înainte şi în timpul gestaţiei

Vârsta mamei între 16 - 35 ani

Solicitarea gravidei: stres, ortostatism prelungit, trepidaţii

Fumatul-creştere conc. de carboxiHg.

Consumul de droguri – cocaina

HTA de sarcină

Bolile cu transmitere sexuală -ef.direct asupra uterului şi placentei

Boli materne acute şi cronice:

- infecții intraamniotice
- infecții intravaginale
- infecții urinare
- pielonefrită
- HTA - preeclampsia
- diabet zaharat
- boli pulmonare sau cardiace

Factori obstetricali:

Polihidramnios

Malformații uterine

Traumatisme uterine

Placenta praevia

Placenta acreta

Factori fetali:

Eritroblastoză, detresa fetală, hipotrofie fetală, malformații congenitale

Lanugo este abundent pe faţă. reprezintă 1/3 din lungime. dând un aspect de pseudohidrocefalie. Pavilioanele urechilor sunt jos inserate. Abdomenul este voluminos. Glandele mamare apar ca simple pete pigmentare. Faţa este. lipite de cap şi cu o slabă dezvoltare a cartilajelor. evazat din cauza hipotoniei muşchilor abdominali şi a volumului mare al ficatului. de culoare roşie la naştere. scurte şi lipsite de striaţii longitudinale. fără prezenţa nodulului. Tabloul clinic al prematurului Capul are o configuraţie megacefalică. Urechile sunt jos inserate. Unghiile sunt moi. pavilioanele sunt fără pliuri şi schelet cartilaginos. Părul este subţire şi rar. contrastând cu toracele. membre şi partea posterioară a trunchiului. uscate. Suturile sunt dehiscente şi fontanelele larg deschise. care devin palide după o săptămână. gura mare şi gâtul subţire. triunghiulară.Scorul Ballard-pentru evaluarea maturităţii neuromulsculare şi fizice Aspectul trăsăturilor faciale ale unui prematur 5. Tegumentele sunt subţiri. . cu o descuamare fină. iar vernix caseosa este în cantitate redusă sau lipseşte.

din săptămâna 22 de gestaţie şi eliberat în alveole. alți factori sintetizanți: glucocorticoizi. ruperea precoce a membranelor. HTA.Sistemul osos este slab mineralizat. lipsesc nucleii de osificare din epifiza distală femurală şi epifiza proximală tibială. Dificultăţi de adaptare la viaţa extrauterină • Deficienţa funcţiei de ventilare Surfactantul: • • • sintetizat de pneumocitele granulare tip II. Aspectul urechii unui prematur Areolă ştearsă cu Lanugo abundent Tegumente uscate şi crăpate 6. labiile mari nu acoperă labiile mici şi clitorisul ). hormonii tiroidieni şi betamimeticele. preeclamsia mamei inhibă sinteza sau eliberarea surfactantului. . Sistemul muscular este redus şi hipoton Organele genitale externe . iar la fetiţe.incomplet formate (testiculii necoborâţi în scrot.

VD este mărit din cauza dificultăţilor din circulaţia pulmonară. . menţin rezistenţa în circulaţia pulmonară. • Mecanica respiratorie deficitară determină hipoventilaţie. cordul fetal funcţionează în condiţiile circulaţiei placentare.Sinteza surfactantului este deficitară sub 37 săptămâni de gestaţie Rol: scade tensiunea superficială la nivelul alveolei. Particularităţi hemodinamice • • Din săptămâna a 7-a de gestaţie. comparativ cu hemoglobina A. tulburările de ventilare şi hipoxia. intervine în epurarea pulmonară. • Prematurul este parţial protejat faţă de hipoxie prin hemoglobina fetală (85-90%) care are o afinitate mai mare pentru oxigen. limitează extensia plămânilor. permeabilitatea orificiului Botalo şi a canalului arterial. Hemoglobina F fixează mai greu CO2. ameliorează ventilaţia şi hematoza • Cutia toracică îngustă. favorizând eliminarea lui. • Arborele traheobronşic este îngust. coastele orizontalizate şi moi. 2. produc la prematur vasoconstricţie pulmonară. După naştere. hipotonia musculară şi poziţia înaltă a diafragmei. iar elasticitatea plămânilor este scăzută.

• TA este scăzută şi antrenează hipoperfuzie tisulară. Particularităţi hematologice • Naşterea prematură surprinde zone largi de hematopoeză în ficat şi splină. în timp ce măduva osoasă are volum mic. Deficienţa funcţiei de nutriţie .slab activată la prematuri. protrombina . • Prematurul prezintă o anemie normocitară şi normocromă la vârsta de 6-7 săptămâni 4. ușoară trombocitopenie. • Eritrocitele prematurului sunt mari. iar durata medie de viata este de 50 de zile. • Alte aspecte: leucopenie. • Hemoglobina F este în proporţie de 90-100% şi persistă mult timp. 3.

Deficienţa funcţiei de excreţie • Scăderea filtrării glomerulare . datorată rezervelor mici de glicogen şi lipide. Deficienţa sistemului nervos Gradul de maturare a sistemului nervos este în corelaţie cu vârsta gestaţională: • • < 28 săptămâni . 5. Se consideră că prematurul reţine sodiul şi are tendinţă la edeme.creier cu volum mare. substanţa cerebrală cu conţinut hidric mare şi nemielinizată. 6. şanţurile cerebrale sunt mai adânci. ca şi tripsina pancreatică. iar diferenţierea corticală progresează. . Hipoglicemia prematurului • Hipoglicemie neonatală moderată. diurezei osmotice. enterokinaza şi peptidazele. • Labfermentul şi pepsina au o activitate deplină la naştere.• Musculatura hipotonă determină mişcări peristaltice lente. aportului alimentar scăzut în primele zile. nedezvoltării enzimelor gluconeogenetice şi cerinţelor mari de glucoză. care favorizează meteorismul. capacității de concentrare. 36 . 7. reabsorbţie tubulare. dispare substanţa germinativă subependimară. Enzimele proteolitice sunt active. frecvent asimptomatică. • Digestia şi absorbţia proteinelor sunt bune la prematuri.40 săptămâni .emisferele cerebrale îşi măresc considerabil volumul.

Bariera hemato-encefalică a prematurului este permeabilă la mai multe substanţe. fără febră. IgM şi IgG apare tardiv la prematuri. care evoluează latent. datorită hipogamaglobulinemiei 9. Mucoasele prezintă permeabilitate crescută şi deficit de IgA secretor. Deficienţa mijloacelor de apărare antiinfecţioasă • • • • Rezistenţa scăzută la infecţii. dată de un dezechilibru între cele doua componente ale termoreglarii: termoliza crescută vs. Glicorahia şi numărul elementelor din LCR sunt crescute. Imunogeneza proprie a IgA. termogeneza scazută . inclusiv bilirubina. Permeabilitatea cutanată crescută. Deficienţa termoreglării Tendinţă la hipotermie. LCR este xantocromic. pH-ul neutru al pielii şi absenţa vernix caseosa reduc rolul de apărare al pielii. cu alterarea stării generale şi cu caracter septicemic. 8.

Termogeneza –se realizează la nivelul grăsimii brune. Raportul SC/G favorizeaza pierderea de caldură. perirenal. subscapular. periaarticular.3 or >36. Semne ale deficienţei termoreglării  Temperatură axilară <36.9 grade C  Acceptul cu dificultate sau refuzul alimentaţiei orale  Iritabilitate  Letargie  Plâns slab  Scăderea tonusului muscular  Tegumente palide sau cianotice .reprezintă 5% din greutate. Când nou-născutul este expus la frig. distribuită cervical. reacţiile fiind însoţite de eliberare de caldură. prin intermediul receptorilor cutanaţi se stimulează secreţia de norepinefrină şi eliberarea de acizi graşi din adipocite. Acestia sunt oxidaţi. Grăsimea brună .Termoliza este de 4 ori mai mare la nou-născut.

când exiştă tendinţă la edeme. ceea ce înseamnă că 45% din calorii sunt asigurate de lipide. solicită un aport mare de glucide la prematuri Nevoile de proteine şi aminoacizi esenţiali Aportul a 3.5 proteine/kgc/zi. hipoglicemia neonatală şi necesităţile crescute de glucoză pentru activitatea respiratorie. lapte de mamă. şoc. . 43% de glucide. hemoragie intracerebrală. fără a produce perturbări semnificative. Dificultăţi respiratorii  Câştig ponderal slab 10. glicuronoconjugare şi lupta împotriva frigului. 12% proteine. Nevoile de lipide şi acizi graşi esenţiali Lipidele asigură 45-50% din valoarea calorică a raţiei alimentare a prematurului. digestivă. 10. nevoile de lichide ale prematurului încep cu 60 ml/kgc în prima zi şi cresc progresiv la 130 ml/kgc/zi după o săptămână. Necesităţi hidrice: în perioada de adaptare. Alimentaţia prematurului Necesităţi energetice: 140 calorii/kgc/zi. Necesarul de lichide în primul trimestru de viaţă la prematur este de 200 ml/kgc/zi. pare a fi satisfăcător la prematuri. Aport excesiv de apă → insuficienţă cardiacă Aport hidric insuficient → depleţie vasculară. Acest aport se obţine cu raţia de 200 ml/kgc/zi. iar laptele de mamă reprezintă alimentaţia optimă a prematurului în primele două luni. 1 Alimentaţia prematurului Nevoile de glucide Rezervele mici de glicogen. pentru necesităţile de întreţinere şi creştere ale prematurului.

25-0. 11.08 mg/kgc/zi Mn = 0.08 mg/kgc/zi Se = 100 micrograme/l lapte Fl = 0.2 Alimentaţia prematurului Nevoile de săruri minerale Ca = 60 mg/kgc/zi P ≠ 30-40 mg/kgc/zi Na = 6-8 mEq/zi Cl ≠ 3/3 x (Na+K) Mg = 40 mg/ zi Fe = 2 mg de fier ionic/kgc/zi Zn = 3mg/zi Cu = 0. 10. conversiunea acidului folic în folinic. creşte rezistenţa capilară. facilitează absorbţia fierului. Prognostic şi cauze de deces la prematuri . are rol în formarea colagenului. menţine în stare redusă acizii graşi nesaturaţi şi reduce permeabilitatea membranelor celulare la cationi.50 mg/zi Aportul de vitamine Vitamina E are acţiune antioxidantă asupra fosfolipidelor din membranele celulare. Vitamina C – oxidoreducător puternic şi transportor de electroni.Rezervele de lipide şi glicogen sunt mici la prematur.

• Prognosticul la nou-născutul prematur este d. GN şi VG.  Cauze de deces: o IR – SDR = BMH o Hemoragii intracraniene o Sepsis o Malformații congenitale • Prematuritatea reprezintă cauza principală de mortalitate neonatală. Cauze de deces la prematuri 13. . 12.p. Tratamentul profilactic al prematurilor Menţinerea căldurii  Prematurul este plasat în incubator.

tubulaturii. chiuvetelor. a izoletelor. sterilizarea incubatoarelor.  Controlul umidităţii (50-65%). a instrumentarului. controlului bacteriologic al eficienţei acestor măsuri. Dispunerea depozitelor de grăsime brună Asigurarea termoreglării Incubator Sursă de încălzire deschisă 13. spălarea pereţilor încăperii.1 Tratamentul profilactic al prematurilor Prevenirea infecţiilor  Secţie separată. Controlul repetat al temperaturii incubatorului. . a temperaturii prematurului (până la stabilizarea ei la 36. cu spaţii mai mari pentru fiecare prematur.  Dezinfecţia incubatoarelor.70C). schimbarea filtrului.  Personal separat de restul secţiei de nou-născuţi.  Posibilităţi de izolare în cadrul secţiei. sterilizarea rufăriei.  Spălarea frecventă a mâinilor (înainte şi după manipularea prematurului).

a crizelor de apnee.  Oxigenoterapie.  Observarea atentă a prematurului în primele ore.2 Tratamentul profilactic al prematurilor Menţinerea respiraţiei  Echipament de reanimare adecvat în sala de travaliu şi secţia de nou-născuţi. stridorului.3 Evaluarea funcţiei respiratorii Evaluarea semnelor respiratorii de detresă:  Bătăi ale aripilor nasului. pentru depistarea sindromului de detresă respiratorie.13. în caz de cianoză.  Metode corecte de reanimare în caz de hipoxie. încadrate cu personal bine instruit. a cianozei. 13. convulsiilor.  Cianoză  Apnee  Dispnee  Polipnee  Geamăt .

Prevenirea sau tratarea anomaliilor sangvine. Asigurarea funcţiei respiratorii  2. . Evaluarea si prevenirea hemoragiilor.  6. prin cortul de oxigen sau chiar prin intubare orotraheală) 13.  Această poziţie poate fi obţinută prin prin plasarea unui sul din material sub umerii copilului.  5.  7. Prevenirea sau tratarea eventualelor infecţii. 60 ml/kgc. În condiţiile prezenţei acidozei. Prevenirea hipotermiei  4.Prezenţa acestor elemente atrage după sine necesitatea administrării de oxigen (pe mască. 14. Management postnatal Managementul postnatal. în incubator. de exemplu a policitemiei. se va asocia şi bicarbonat de sodiu.  3. Prevenirea hipoglicemiei (La toţi nou-născuţii cu distrofie accentuată se va administra în perfuzie glucoza 10%. soluţie semimolară.4 Poziţionarea corectă în incubator  Nou-născutul va fi plasat în incubator având capul uşor ridicat şi gâtul în uşoară extensie. în doză de 2 mEq/kgc/zi. Se menţine perfuzia până când alimentaţia orală devine bine tolerată). după identificarea elementelelor de instabilitate presupune:  1.

adoptarea unei terapii pliate cât mai exact pe nevoile nou-născutului prematur.  Evaluare strică şi regulată în timpul vieţii intrauterine poate ajuta la decelarea precoce a eventualilor factori de risc şi. cu efectele de rigoare.  Cu cât vârsta gestaţională este mai mică.2 Complicaţiile pe termen scurt  1. .  Probleme cardio-circulatorii. Tuburări respiratorii – declanşate în special de lipsa surfactantului. este afectarea neurologică. prin urmare. pentru prognosticul pe termen lung. Complicaţiile prematurităţii  Riscul. Cea mai de temut. gravitatea şi tipul complicaţiilor depind de severitatea prematurităţii.în special ca urmare a hemoragiilor intracerebrale.1 Complicaţiile frecvente ale prematurităţii 15. cu atât imaturitatea organelor interne este mai mare. 15.15.  Afectare cerebrală. prin urmare complicaţiile vor fi severe.

 Tulburări auditive.  Tulburări ale dezvoltării danturii ( vicii de implantare. creştere întârziată).  Tulburări în dezvoltarea abilităţilor cognitive.2 Complicaţiile pe termen lung  Paralizie cerebrală. 14.  Tulburări vizuale. cea mai afectată fiind retina. în special ADHD.  Afectarea tractului gastro-intestinal.  Tulburări ale sistemului endocrinologic. . Dificulăţi ale termoreglării.  Tulburări comportamentare.  Tulburări ale sistemului imun şi circulator.

sub 2500 g .sunt mici pentru vârsta gestaţională.  Creşterea ponderală este regulată.  Acasă există condiţii satisfăcătoare.16. situându-se pe curbele de creştere intrauterină sub percentila 10. Definiţie  Termenul Small for gestation age (SGA) sau dismatur se referă la nou-născuţii a căror dimensiuni sunt încadrate sub limita normalului ( sub percentila de 10%).  Starea generală este bună. DISMATURUL Aproximativ 1/3 din nou-născuţii cu greutate mică la naştere. . Criterii pentru externare  Greutatea minimă este de 2300 g. 1.

Clasificare Creşterea fătului se face în 3 etape:    Faza A : multiplicare celulară rapidă ( Hiperplazie celulară) Faza B : creşterea volumului celular ( Hiperplazie celulară în combinaţie cu hipertrofie celulară) Faza C: doar hipertofie celulară. în perioada de multiplicare a celulelor fetale (hiperplazie). . placentă a unui făt cu restricţie de creştere intrauterină. PT). Perturbari ale fazei A Când factorul care determină dismaturitatea acţionează precoce. copilul va prezenta distrofie cronică sau „armonică”. Placentă normală vs. 2. PC. Perturbări ale fazei B determină un aspect intermediar între faza A şi C. care influenţează proporţional toţi parametrii de dezvoltare ai fătului (G. Apariţia unor tulburări în timpul unei din cele trei faze contribuie la clasificarea dismaturilor. SGA.Nou-născut la termen vs. T.

Perturbări ale fazei C Când factorii distrofianţi acţionează numai în ultimile săptămâni de gestaţie. astfel. în comparaţie cu nou-născutul cu greutate similară. 3. pe când creierul. Perimetrul cranian nu va fi influenţat. în care predomină creşterea volumului celular (faza hipertrofică). Compoziţia corpului dismaturului  Creierul şi cordul sunt mai mari. se va produce o diminuare a ritmului de dezvoltare a organelor. rezidă din faptul că la nou-născut creierul consumă aproape exclusiv glucide. pulmonul şi cordul vor fi afectate tardiv. distrofia acută sau „dizarmonică” şi va avea un prognostic de dezvoltare neuropsihică mai bun. suprarenalele.  Disproporţia dintre creier şi ficat. care are însă greutate corespunzătoare vârstei gestaţionale. ficatul. . plămânii şi timusul sunt mai reduse la volum. splina şi timusul vor fi afectate precoce. de unde rezultă frecvenţa şi gravitatea hipoglicemiei la dismaturi.  Ficatul. Gradul lor de afectare va fi diferit.

iar sistemul osoasă este dezvoltat normal). erori metabolice înnăscute).  Anomalii congenitale. fumatul. De asemenea. prin rezistenţa scăzută la aceasta. defecte ale unei singure gene.2 Etiologia nou-născuţilor cu retard de creştere asimetric  Afectare în timpul trimestrelor 2 şi 3 de sarcină. radiaţiile. SGA cu dezvoltare asimetrică (greutatea este cea mai afectată. Cauze frecvente: . deleţii.1 Etiologia nou-născuţilor cu retard de creştere simetric Prezintă afectare în timpul primului trimestru de sarcină. creierul şi craniul prezină modificări intermediare. 4.  Altele: abuzul de substanţe nocive. 4. asfixia este mai gravă.  Infecţii în timpul primului trimestru de sarcină ( infecţii din cadrul TORCH).etc. se produc dezechilibre diferite la nivelul organelor. datorită depozitelor reduse de glicogen hepatic şi cardiac. Etiologie Etiologia poate fi stadializat în funcţie de momentul apariţiei retardului de dezvoltare:   SGA cu dezvoltare simetrică (toate perimetrele au dimensiuni reduse). 4. Cauze frecvente:  Genetice ( constituţionale. cromozomiale.

cu detectarea eventualilor factori de risc.3 Etiologia nou-născuţilor cu retard de creştere asimetric  În condiţii de stres (ex: hipoxie). Factori ce au legătură directă cu dismaturitatea: 6. precum şi redistribuirea fluxului sangvin către organele vitale ( creier. care va determina reducerea stratului de grăsime. 4. Evaluare antenatală Descoperirea problemelor de dezvoltare se va face încă din perioada intrauterină. viaţa la altitudine înaltă. în lichidul amnoitic vor fi secretate cantităţi mai mari de adrenalină şi noradrenalină. preeclamsia. consum de medicamente sau abuz de substanţe toxice. boli pulmonare cronice. Aceasta presupune colaborare părinte – medic ginecolog. Insuficienţă utero-placentară (hipertensiunea. malnutriţia). 5. istoric şi anamneză cu informaţii complete. malformaţii cardiace cianogene. hemoglobinopatii. infarctul placentar. modificări ale musculaturii şi ale depozitelor de glicogen.  Altele: sarcini multiple. etc). abuz de substanţe toxice. în defavoarea celorlalte sisteme. determinând o dezvoltare asimetrică a organelor interne. • În acest context se declanşează un efect anti-insulinic. Diagnosticul prenatal presupune:  Istoric matern şi al membrilor familiei complet.  Boli materne: afectare renală cronică. . fumatul. controale periodice. placenta abruptio. inimă).

Examenul obiectiv :  Aspect „îmbătrânit”. Evaluarea imediată a acestora trebuie să fie riguroasă. inclusiv ecografie Doppler pentru vizualizarea vascularizaţiei placentare).  Tegumente de culoare roşie intensă. Management postnatal  Stresul produs de momentul naşterii poate fi fatal acestor nou-născuţi.  Monitorizarea semnelor vitale materne. în special glicemie şi tensiune arterială.  Examinare maternă anterior sarcinii.  Monitorizarea volumului lichidului amniotic.  Pete de meconiu. .  Cordon ombilical subţire. dar şi în timpul sarcinii. prin reducerea cantităţii gelatinei Wharton. 7.  Descuamare generală. Ecografii periodice în timpul sarcinii.  Evaluare biologică periodică înainte şi în timpul sarcinii.  Tremor al extremităţilor produs de hipoglicemie sau hipocalcemie.  Tegumente uscate. datorată policemiei. lunare sau chiar mai frecvente (atunci când există substrat predispozant. în special la nivelul palmenlor şi plantelor.

Prevenirea sau tratarea eventualelor infecţii. Prevenirea hipoglicemiei (La toţi nou-născuţii cu distrofie accentuată se va administra în perfuzie glucoza 10%. Prevenirea sau tratarea anomaliilor sangvine. Prevenirea hipotermiei (Se va preveni stresul hipotermic prin plasarea nou-născutului în condiţii de neutralitate termică. de exemplu a policitemiei.  6. se va preveni pneumonia prin aspiraţie de meconiu. În condiţiile prezenţei acidozei. 7. . pentru stabilirea conduitei terapeutice imediate. reducerea mobilităţii) Evaluarea trebuie să fie cât mai exactă.  2.1 Management postnatal 7.)  4. Semne vizibile de hipoxie (cianoxă. Se menţine perfuzia până când alimentaţia orală devine bine tolerată). Evaluarea si prevenirea hemoragiilor. prin aspirarea traheală a lichidului amiotic inhalat). soluţie semimolară. 7.  5.2 Management postnatal  1. se va asocia şi bicarbonat de sodiu.  3. Asigurarea funcţiei respiratorii (Imediat după naştere. 60 ml/kgc. în doză de 2 mEq/kgc/zi.

mai accelerat decât prematurul cu aceeaşi greutate. Dismaturul are o capacitate gastrică enormă (45 ml/masă în ziua a 3-a). El începe să crească în greutate înainte ca raţia calorică să ajungă la 100 calorii/kgc. .  Toleranţă orală bună.  În astfel de situaţii este importantă educarea părinţilor cu privire la o alimentaţie cât mai corectă. Take home message  Nou-născuţii cu greutate mică la naştere au o tendinţă ulterioară la o ascensionare poderală peste percentila de 85%. 8. ceea ce sugerează mai mult o rehidratare decât o creştere a ţesuturilor. 9. mult mai frecventă decât la nou-născutul normal.  La domiciliu. dar şi pliată pe necesarul nou-născutului. cu probleme cardiovasculare şi circulatorii.8. moartea subită survenind în primele 6 luni de viaţă. nu un viitor supraponderal/ obez. Continuă să crească cu o raţie de 150-200 calorii/kgc/zi. dismaturul necesită o supraveghere specială din partea anturajului. Criterii de externare  Menţinerea unei temperaturi constante. fără ajutor. Nu uitaţi!!!!! Ne dorim un copil sănătos şi activ.

 Acces imediat la serviciile medicale. Definiţie Se consideră postmatur nou-născutul cu vârsta gestaţională mai mare de 42 de săptămâni. Date generale  Cauzele exacte nu sunt cunoscute.  Se consideră că o sarcină anterioară în care s-a depăşit termenul de 42 de săptămâni creşte riscul unor sarcini viitoare cu nou-născut postmatur.  Inexactitatea ultimului ciclu menstrual. fără fluctuaţii. . Creştere ponderală constantă.  Abilitate maternă adecvată de îngrijire a unui nou-născut dismatur.  Stare clinică bună. Grafice de evaluare a nou-născuţilor de sex feminin cu SGA Grafice de evaluare a nou-născuţilor de sex masculin cu SGA 1. 2.  Complianţă familială adecvată.

pituitare (anencefalie. Caracteristici clinice  Absenţa vernix caseosa  Absenţa Lanugo  Pilozitate capilară abundentă. Creştere ponderală accentuată a mamei (BMI>25). deficit placentar de sulfataza.  Vârsta mică sau înaintată a mamei.  Printre cauzele cunoscute se numără : defecte ale axei andreno. unghii lungi  Ţesut celular subcutanat slab reprezentat  Exces de piele.  Sex masculin. anomalii genetice ( trisomia 18). cu pliuri cutanate multiple  Tegumente uscate şi crăpate . ihtioza congenitală. 3. hiperplazia glandelor suprarenale).

6. Convulsii  8. Asfixie  2. Infecţii  4. Clasificarea postmaturităţii (după Clifford) 5. Nou-născuţi macrosomi. Descuamare postmatur 4. Cordon ombilical subţire. Aspiraţie de meconiu  3. Principalele riscuri postnatale  1.Tulburări de adaptare  5. Hipotermie  7. Afectare neurologică  9. Hipoglicemie  6. Postmaturii mascrosomi .

consum de medicamente sau abuz de substanţe toxice. diabet zaharat. Ecografii periodice în timpul sarcinii. dar şi în timpul sarcinii. 7. Examinare maternă anterior sarcinii. 7.  Monitorizarea semnelor vitale materne.  Monitorizarea volumului lichidului amniotic. precum şi în producerea de leziuni ale craniului ( fracturi. Postamturii tind la o greutate peste limita superioară. tulburări hormonale.  Monitorizarea strictă a cantităţii de lichid amniotic.  Complicaţiile pe termen scurt produse de greutatea mare la naştere sunt reprezentate în special de: fracturi. dificulăţi în străbaterea strâmtorii superioare a bazinului. lunare sau chiar mai frecvente (atunci când există substrat predispozant. inclusiv ecografie Doppler pentru vizualizarea vascularizaţiei placentare). echimoze. Management prenatal Diagnosticul prenatal presupune:    Istoric matern şi al membrilor familiei complet. cu detectarea eventualilor factori de risc.  Complicaţiile pe termen lung sunt reprezentate de suprapondere. obezitate.etc.  Evaluare biologică periodică înainte şi în timpul sarcinii.etc).1 Management prenatal . în special glicemie şi tensiune arterială.

Prevenirea sau tratarea eventualelor infecţii.  3. de exemplu a policitemiei. Prevenirea hipoglicemiei (La toţi nou-născuţii cu distrofie accentuată se va administra în perfuzie glucoza 10%. dacă vârsta gestaţională este mai mare de 42 săptămâni şi nou-născutul prezintă semne de suferinţă intrauterină.  Monitorizare fetală în travaliu.)  4. Se menţine perfuzia până când alimentaţia orală devine bine tolerată). Prevenirea hipotermiei (Se va preveni stresul hipotermic prin plasarea nou-născutului în condiţii de neutralitate termică.  5.2 Management postnatal  Managementul postnatal. Asigurarea funcţiei respiratorii (Imediat după naştere. Prevenirea sau tratarea anomaliilor sangvine.  2. 60 ml/kgc. după identificarea elementelelor de instabilitate presupune:  1. Stabilirea cu exactitate a vârstei gestaţionale. prin aspirarea traheală a lichidului amiotic inhalat). . 7.  Terminarea sarcinii prin cezariană. se va preveni pneumonia prin aspiraţie de meconiu.

Întrebări? .