You are on page 1of 241

I I

"1

••. ,

l \ '1..'-)(0 c
)
(
;

(\_\....

.

E R

s

I T A T E A

D I N

B

uc u

R E $ T f

UILTAT1EA DE B,l'OLOGPE, GIEOGRAFtE ~I GEOLOG4E

UNIVERSITATEA DIN BUCURE~TI
FACULTATEA DE B·IOLOGIE

'

,

GEOORAfliE' SI' OEOL:OOIE

.
\Conf. Dr. JOANA PANtA\

GEOLOGIE

MARINA

~

~

2 2 .()G.

JJ
BUIGU RE~T11 1987

-

CUVJNT lNAINTE
Introducerea in planul de invatamint a cursului de Geologoie marina,
reprezintii riispunsui invatamintului la problemele prioritare ale productiei si cercetiirii . Scoiii ii revine sarcina de a pregati cadrele capabile sa
rezolce problemele din ce in ce mai mari ale economiei. Cunostintele
despre domeniul marin completeaza astf el preqiitirea muitilaterola ~ vittorilor ingineri geologi.
Complexitatea tnediului marin, in care factorii [izici, chimici, bioloqici, sedimentarea $i tectonica formeaza un tot unitar, face dificila, dacii
nu chiar invposioiiii, prezentarea in aceastii forma rezumatioii a cursului,
aiit. a particularitatilor acestor [aciori cit si a conexiunilor dimtre ei.

In incercarea de a cuprinde cit mai multe din fenomenele $i structurile specifice mediului marin, am repartizat noiiunile tra:tate in 14 capitole, grupate in 6 parti. Succesiumea si extinderea capitolelor urmaresc
cumoasierea masei de apii, a subsiraiuiui (cu piitura de sedimente recente
si [uruiamentui consolidat), recunoa.:;erea fenomenelor qeoloqice care au
influentat sedimentarea in trecui, precum $i sedimentele specifice fiecarei unitati morf ostructurale ale zonelor oceanice in general $i in particular al Marii Negre.
Jn prima parte (Masa de apa) au fast grupate procesele [izico-chirnice,
bioloqice si sedimenioioqice generale.
!ntr-un capitol special (Partea II-a) sini: prezentate principalele evenimente din perioada cuaternarii, petrecute in domeniile marine. Am
considerat necesar acest capitol irurucit primele depozite, mai mult: sau
mai putin. diagenizate, situate sub piiiura. de sedimente actuale, sirit: depozitele cuaternare. Prin coniimuiut litoioqic $i paleontologic ele rpermit
atii recunoasterea efectelor fenomenelor aciuale, cit si explicarea proceselor vechi de eroiuiie a oieiii $i a sedimeriiiirii - permit deci descijrarea
caueaiitiiiii si a interdeperuieniei dintre fenomenele descrise separat in
prima parte a cursuiui.
Sint tratate apoi susnar (Partea a III-a) unitatile morfostructurale
submerse: zonele de tiirm, platformele, pantele ·?i fundurile oceanice cu [enomenele fizico-chimec, biologice $i sedimentologice, precum $i cele
tectonice specifice jieciirei unitati.
Dupii descifrarea acestor process generale ale mediului marin si a
celor particulare ale unitiiiilor morfostructurale, este descrisii sumar
Morea Neagrii (Partea a IV-a) cu coruiuiile ei hidrodinamice care inituenteaza direct uiata $i sedimentarea din aceostii mare. Structura cotrcpii3

cat a a fundamentului ridicii inca multe probleme ref eritoare la originea

si eooluiia Marii Negre. Aceasta imagine de ansamblu este particularizata pentru tarmul ?i tplatforma roaruinecscii a Marii Negre.
Am consuierab necesara o prezentare f oarte sinieticii a suostanielor
minerale utile (Partea a V-a) care se gasesc sub patura de apa sau dizolvate 'in apa, subsiante minerale care prin bogatia lor justifica inoestitiile
foarte mari ce se fac pentru cercetarea mediului marin.
ltitrucit procedeele $i aparatura f olositii pentru investigarea mediului marin difera dupa unitatea moriostruciuralii 9i scopul cerceiiirii, ele
alciituesc subieciui capitolului final (Partea a VI-a).
Tratarea schemaiicii a problemelor lasii cimp liber aiit curiozitiiiii
tinerilor in curs de formare, cit $i criticilor colegilor de projesie, De aceea,
orice suqestie in legatura cu structura, coniinutui 9i modul de tratare a
problemelor expuse in cursul de Geoioqie rmarinarvor fi primite de auioare
oa un gest colegiO!l,ca o doriruii coiectiua de ia impune aceasui nouii disciplirui din invatamintul geologic.
Conf. dr. IONA

PANA

.,. ~
INTRODUCERE
Cunoasterea compozitiei, structurii si istoriei scoartei terestre aecesi.bila observatiei pe usoat, a usurat interpretarea datelor disperse, culese
direct sau pri rnetode fizi1ae de pe fundurile marilcr si oceanelor. Totodata,
situatiiile noi, uneori paradoxale, intllnite in special pe fundurile oceanolor, au condus la reinterpreterea unora din fenornenele. geologice, pentru care gen1eira:hzarile, adeseori cu caracter de Iege, se f aceau numai pe

baza cunoaster.i sieuatiilor de pe usoat,
Privit din satelit Pamirrtul apare ca o ,,planet.a albastra" din cauza
paturei de apa care .acopera 71 % din suprafata Iui (370.8·00.000 km2)',
volumul apei fiind de 1,380.000.000 km3. Greutatea totals a elementelor
dizolvate in apa mariilor si oceanelor este de 5.1Q16 tone, ceea ce corespunde cu o compozitie chirnica in care apa reprezinta 96,.50;0, iar elementele dizolvate 3,5 O/o. La ·aoestea se adauga numeroasele substante
minerale uti1e stocate in sedirnentele ~i rooele submerse.
Necesitatea de materi! prime, mai multe si mai variate, care ·sa asigure progresul tehnic si eresterea nivelului de trat al tuturor popoaii.:elo[',
a facut ca intere.sul ipentru domenrul martin sa sporeasca continuu. Intre
rata medie de crestere a populatiei (1,80/0) si rata medie de consum a
substantelor minerale uffile {5%) exista O ccrelare directa. Calculele
arata ca in anul 2000 populatia globutu! va fi de 7 mifiarde, iar in anul
2050 de 14 rmliarde. Pastrmdu-se rata aotuala de consum a materailor
prime apare ovidenta criza de substante minerale utile. La acestea se
adauga dezechihibrele de r'epar'tifie iactuaQa a substantelor minerale utile.
Astfel 200/o din populatia globului detine 75% din martlerhle prime exploatate ; alte 200/o din populatia globului detine 18-19% si marea masa a
populatiei g.ltobU!lu~ (600/o) detirie 6-70/o. Exploatarea judicioasa a resurselor ffiJa:rine ar putea rezolva unele din dezechihiorele economice ale
ornenirii.
Interesul statelor dezvoltate pentru valorificerea substantelor utile
din mari si oceane, a crescut in special dupa ultimul razboi mondial.
. Cercetarea oceanelor, a necesitat nu numai cheltuief:i imenso dar si 1:r.eglementaei juridice pentru fo1osiJ~a resurselor acestora,
Limita jurisdictiei statelor riverane, stabilita la inceput la 3 Ieghe 1
departaire de tarm, apoi 110 12 leghe incbuzlnd si insulele existente in
apropierea tarmului, reprezinta prima reg'1ementiare din dornenaul marin.
1 0 leghe marina = trei mile marine
O miia marina (Mm) = 1852 m.

=

5556 m.

5

In 1953 in U.S.A. apare leg-ea pentru exploataroa resurselor submarine
din zorra platformei continentals- (Public low 212 outher continental shelf
lands) care stabibea oa deschiderea zacarnmtelor mirriere submarine sa
se faca numai prin deparr't!amentul federal die geologie 9i geofizidi - la
-30 de zile de la ipubhca.rea perimetrului. in 1958, pnin a IV-a Conventie
de 1a Geneva, se recunoaste suveranitatea nationala a sbatelor asupra
platformelor oontinentale, pneoiziridu-se di platformele continentale se
extind numai pina la 200 m ·adinoime.
Paralele cu reglementarile legale asupra resurselor marine apare
evidenta necesitatea reunirii fortelor de investigare a domeniului
marin.
in 1965, presedintole Jonson a creat ESSA (Environmetal Science
Service Adrninistrationj ale carer sarcini principale erau cercetarea s.isternatica a marrlor si atrnosferei, precizarea dirnensiunilor si configuratiei pamintului, exploataren resurselor oceanice. Odata cu cred itehe enorrne
avizate, Casa Alba a formulat si citeva directive : ,,spatiul marin, cu
enormele Iui bogatii, trcbuie sa reprezinte o oooperare inte-rnatorrala in
beneficiul Intregii umanitati. Oceanografia geologica trebuie privita ca
o stiinta pentru folosirea colectiva a marii in toate scopuoile : exploatari
mirriere, comert, industrie, scopuri strategice". In cursul celei de a xxn
sesiuni a Adunari! Gcnerale a Organizatiei Natiunilor Unite, (1967) af'lata
sub presedintio romana, ,aunbasadorul Maltei a oerut ca f'unduri le oceanice
s2. fie declarate patrimoniu cornun al umnaitatii. Se enunta perrtru prirna
data principiul calauzitor al statutului marilor si oceanelor. Controlul 9i
gestiunea trebuie sa revina unui cornitet penbru folosirea pasnica a fundurilor marilor si oceanelor, care sint in afara jurisdictiei nationale, 4 ani
mai tirzlu se oons'ti'tuie acest comibet din care, inca de la infimtarea Itri,
face parte si Romania.
in aceasta atmosfera de cautar» ;;i reglementari ale folosirri resurselor marflor si oceanelor, se reiau studiilc marine la noi in tara, studii
intrer-upte in ,tiJmpul razboiului. Sccpul urmarit era cunoasterea amanunt;i•ta a relfefulur, sedirnentelor 9i resurnelor zonelor Iitorale 9i ale selfului continental. Ele se efectuau in cadrul mai multor intreprmder-i geoIogice in oolaborare cu Institutul de Biooceanografie infiintat de Gr.
Antipa in 1932 - si respectind jurisdictia internationala in vigoare.
Cercetari sistematice geologice si geof'izice executate fie de Ministerul Petrolului, fie de Intreprinderea de Prospectiuni geologice si geofizice, fie de Instrtutul Geologic, :au inceput sa contureze rezerve noi, promitatoare in delta (nisipuri cuartiferej si in zona li torala sau plartforma
oonrtinentala (anomal'ii radiiornetricc, car0 tradau prezenta unor nisi1puri
cu minera1e g·:rele).
Crearea "Institutului Roman de Cer:cetari Marine (I.R.C.M.) in 1970 a
incercart sa raspunda exigentelor noi economice 9i ~tiintifi.ce, intensifi- .
dnd ;;i diversiifidn!d oerioetarea g,eo}ogica mairina astfel incit la Congresul
al XII-lea al Partidulut Comunist Romana s-a putut anun~a gasirea petrolnJui in Marea Nieagra.
Dar adevarata dimensiune marina a economiei romane;;ti s-a contu- '
rat arua in ultimii ani, dnd sub inchumarea Secretarului general al P.artidillui Comunist Roman, t1ovara9ul Ni0olae Ceau9escu, au inceput marile

e

proieote <le prospectare si exploatara
continentale ale Marti Negre.

a deltei,

Iitoralului

si platforrnei

Pe plan drrtern.ationa] se intensificau
reuniunil., dintre tarile .riverane ; ele au condus la incheierea de conventii intre tarile riverane (ex. in
1971 apare tratatul de scoatere de sub influenta cursei inarrnar ilor nucleare

a spatiilor din sfera jurisdictiei nationale) . Apar noi reuniuni nationalo (ex.
CNEXO =Centre national pour I'exploatation des oceans), apar forrnulairi noi ca cea facuM. de Claude Riffaud asupra dreptului mari'i : ,,dneptul asupra marii tr·ebuie sa aiba un caracter international cu vederi
colective, cu posibili tati de redisbribuire a spatiilor expioatabilc".
Reglementar] noi apar necesare pe masura diversificarii metodelor
si aparatuoii de exploriare, exploatare si velorificare a resurselor marine.
J urisdictia cconornica si poltti1ca nu a impiedicat marile puteri sa
investeasca sume imense in construirea de vase special amenajate pentru
oercetari sau exploatari marine. Chellenger, Discovery (Anglia; Acadcmician Vernadski, Viteaz, Cernomoret (U.R.S.S.)
Sne1lius (Olanda),
Atlantis,. Deep Sea Venture's (U.S.A.), Jean Charcot, Noroit (Franta),
Meteor (Germania) sint dintre cele mai cunosoute vase de cercetari
marine. Rezultatels nu au Intirziat sa se arate. Dupa prirnele estimari
refer-itoare la rezervela de noduli pohmetalici din zona centrala a Oceanului Pacific (8,0.0 mil.ioane tone), vasele de cxplorare prevazute cu televizrune ale societatii Deep Sea Venture's au modificat valoarea la 400.000
rrulioane tone. In paralel s-au incercat pest€ 100 procedee tchn ologicehidrornetalurgice de s eparare a metalelor. Este prima societate care a
realizat vase cu instalatii industrials in care se produc metale cu puritate
de 98-990/o (cupru, ndchel, cobalt, mangan) extrasc din nodulii de pe
ftmdul marulor si oceanelor, Eficienta economica este 9i ea probata ;
investitrile de 200.000 rrnlioane dolari au fast in intregime recuperate,
cu un beneficiu de 300/0, in afara irnpozitelor si taxelor.
Dar dorneniul subrnarin s-a aratat a fi plin de difioultati atlt in
investig.area fundului bazinului, cit 9i a masei de apa. Problerne difici'le
apar si pentru platformele continentale, si pentru zonele profunde, exploatarea lor find dependents de dezvoltarea tehnioil (electronica, tehnologia
mjjloaoalor de investigate, geofizica aplicuta, reperari pe Iunduride submarine, batiscafe, farfucii submarine, costume si aparatura pentru scufundatori), Numarul insuficient de cercetatori si scafandri, reprezinta o
alta d ificultate a cercetarii si valorificarii dorneniului marin. Pentru
a nu se vulgariza, geologia ma~ina are nevoie de iefortul1i bugetare exceptionale din parbea tarjlor riverane. 0 asemenea ~tiinta nu se pDate sprijini numai pe entu7Jiasmul ,exprimat cindva de Hudson : ''where there is
a wl.11, there is a way".
La rezultatele prnmitatoare eoonomice obtinute pina in pr,ezent, se
adauga r,ezultate1e 9tJii.ntifiice spectaculoase.
Datele ofePite de cercetarea g1eologica marina din uliimele decenii au
condus la I'einterpretarea unora din oelre ma·i irrnportante fonomene geogeo1ogioe
Exrphcar.ea originei hiidro:sfierei, •Ca de ,altfel 9i a atmosferei, esbe legata
de una din aceste teorii noi ; veni·re·a catre supriafa~a a magmelor duce
1

7

la degajarea de vapori si gaze care provoaca degazeificarea

progresiva a

mantalei superioare.
Natura bazaltdca a fundurrlor ooeanelor a atras atentia asupra vulcanismului subrnarin din axa dorsalelor rnedio ooeanice, care, treptat,
prin adaogiri c1e noi veniri de magma se indeparteaza de ax, pentru ca
in final, crusta oceaniea nou formata sa impinga si sa se subduca in IungUil foselor. Aoesn model de reinnoire a zonelor mai vechi ale fundului
oceanic (Sea floor spreadingj a condus la modelul, global de inteI"preta~e
a evolutiei scoareti terestre - tectonica globala = tectonica plaoilor. In
cadrul unui astfel de model sint tratate sintetic in cursul de Geologie
marina, struotura profunda,
cuvertura
sedirnentara ~i morfologia

submersa.
Am considerat ooeanul 'Ca o noua sursa de substante mmerale utile
si de hrana si in oonsecinta necesitatea ca acest domenili sa fie mai bine
cunoscut atit ca origine si evolutie, cit si sub aspectul fenomenelor geologice actuale, oare modeleaza !?i conditioneaza scoarta teresbra.
Lucrarea de fata incearca, pentru prima data in tara noastra, o sinteza a cunostintelor actua1e despre geologia marilor si oceanelor - sinteza utHa tuturor celor ce se ip:r;egatesc pentru 'Profesiia de geolog. Ea
poate crea nurnai o imagine de ansamblu asupra cornplexitatii problemeIor dorneniului marrn, d:e.taliie·rile putind fi urmarite in lucrarile de specialitate.
Ufilitatea ei, astazi, cind in intreaga lume cercetarile marine oeupa
un 1oc la f.el de impor'tarrt oa 9i oercetarea spatiala, nu mai necesita o
justificare suplimentara.
In efortul general de faudre a cadrelor noi din geologie, capabile sa
rezolve problemele legate de asigurarea materrilor prime necesare dezvol:tadi econornice a tariri. noastre, cursul de geologie marina reprezinta
incercarea autoarei de a-si aduce modesta ei oontributie.

I

PARTEA

I-a

MASA DE APA

In studiul marii, cercetarile se diferentiaza in doua mari domenii :
masa de apa si substratul. Caracteristicile masei de apa prezinta variatii
regionals in riaiporit cu adincimea, cu Iatitudinea, cit si variatii locale
cauzate de valoarea factorrlcr fizici, chirniei, biochimici, preoum si de
conditiila hidrcdinamice.

2. FACTORIIFIZICI ~I INFLUEN'.fA LOR
ASUPRA vrsrn, DINAMlCIIAPELOR ~I A SEDIMENTELOR
Provenienta diferita a apelor care intra in bilantul mar-ilor si oceanelor ca si modificar ile chimice si biochirnice care intervin in timp, sint
direct corelabile cu proprietatile fizice ale apelor. Dintre acestea densitatea, presiunea hidrostatica, viscozitatea si temperatura oontroleaza dinamica apelor, transportul si depunerea sedimentelor, dezvoltarea vietii.
2.1. Densitatea apei de mare, reprezinta raportul dintre greutatea
unui velum de apa marina la 0°€ ~i acelasi velum de apa distilata la 4~<::
si 760 mm presiune.
D=

1 dm3 apa marina lia 0:°C = 1,02812
1 drn-' apa distilata la 4°C ·
1,00000

Se mascara cu densimetre speciale prevazute cu flotor si care se afunda
in apa pina la o anumita adincime care depinde de puterea de impmgere
a apei, deci de densitatea apei.
Densitatea apei marine este Ioarte U$Or influentata de temperature,
.presiune si salinitate ; astfel daca apa marina normals la bemperatura de
irnghet (-1,911°C) 'are densitatea 1,02822, la 10°C densrtatea e.ste mai
scazuta {l,0257 gr/cm). Reiese ca raportul dintre temperatura si densitate
este invers proportional. Densitatea scade cu cresterea temperaturii. Daca
intervine evaporatia densitatea creste. La aceasta se adauga influenta salinitatii dependenta ~i ea de temperatura (Tabel 2.1.). Den:sitatea maxima
a apei marine usor desalinizate (24,7 %) este atinsa IJ.a temperatura de
-1,330/o si este egala cu temper.atura de inghet ; se adrnite ca saliriitatea
de 24, 7 0;0 este valoarea limita intre apele marine (S>24, 70/oY si ape sal=
mastre (S<124, 7·0/o).

Tabel

2.1.

Vartatia temperaturfi la care este atinsa densitatea maxima, temperatura de inghet.
densitatea maxima ~i densitatea apei la inghet, in functie de salinitate,
Salim-

tate 0/o
0
5
10
15
20
24
25
30
35
40

Temperatura la care
Temperatura
este atinsa desi tatea de
Inghet 0c
maxima °C
3,95
2,93
1,86
{J,77
-0,31
-1,33
-1,40
--.2,47
-:3,52
-4,54

0,00
0,27
-0,53
-0,80
~l,07
-1,33
-1,35
-1,63
-1,91
-2,20

Densitatea
maxima gr/cm3

I

1,00000
1,00415
1,00813
1,01213
1,01607
1,019852
1,02010
1,02415
1,02822
1,03232

Densitatea
de irighet g!'/cm3
0,99987
1,00396
1,00800
1,01203
1,01606
1,019852
1.02010
1,02415
1,02821
1,03227

Densitatea maxima a apei marine cu salinitata normals (S = 350/0)
ar putea fi obtinuta 1a -3,52°C, dar practic ea nu po-ate fi atinsa deoarece apa marina ingheata 'la -2°C la supraf'ata, iar ape le de pe f undul
oceanic au temperaturi care oscileaza intre ± 2°C.
Doua bazine legate intre ele, avind ape de densitati diferi te, vor avea
nive1e diferi'te si anume apele cu densrtate mai mica vor avea nivelul mai
crescut. Aoeasta explica sourgerea aotuala a apelor dintr-un bazin in altul
ca de exemplu patrunderea apelor atlantice in Marea Mediterana, scurgerea apelor Marti Negre in Mediterana etc. Se rpot interpreta astfel ~i unele
fenornene geologice cum ar fi prezenta faunei pontiene de tip Paratethyps
in faciesuni'le lii1:Ior.ale sinerone ale domeniului tethysian oa cele de la
Salonic, Sicilia, Barcelona descrise de S. Gillet, M. P. Stevonovic, G. Taner,
faunele respective fond aduse de apele desahinizate (cu dersitate mai
midi) ale Paratethvsului care se scurgeau :prin santul bransegeean in Mediterana si i~i pastnau individualitatea fara a se amesteca cu apele Mediteranei.
Influenta ternperaburh asupra derrsitatit apei marine, face ca vaciatii
mari ale dsnsitatii Sa S·e irrregistreze si in functie de latitudine ; ha ecuator, densieatea este mai mica (1,023), mvelul apei este mai r id icat cu 2 m
ceea ce duce ta formarea curontilor de supraf'ata, ape-le eurgind deIa ecuator. spre poli ; in zonele arcnice densitatea este mai mare (l,027-1,028},
apele coboala spre zonele profunde, aici fiind zona de origine a curentiIor de ipmfuin:zime (curenti de densitate).
2.2. Presiunea hldrostatica, este dependenta de adincirne 9i de den
sitatea iapei marine. Raportul dintre presrunea hidrostatica si densitate
este direct proportional. Pnesiuriea hidrostatica, creste cu un decibar la
I m adineime. Dam mai jos 'Principale1e valori de presrune in functie de
adincime si densrtate (tabel 2.2).
Particulele cu densstate mai mare de 1,05 invingind densrtatoa
si
pnesiunea hidrostatica a apei sint singurele care pot ajunge pe fundurile
adinei ale oceanelor. Aceasta explica numarul redus al particulelor detri-

10

Tabel 2.2.

Corelatia dintre presiune ~i densitatea in fuctie de adincime.
Presiunea kgf/cm~

Adincimea m

1•

0

10
500

100
1000
5000

1000

10000

100

Densitatea gr/cm3
1,0281
1,0286
1,0326
1,0511
1,0776

tice si aburidenta mineralelor autigene pe fundurile oceanice. Un mare
nurnar de particule detrrtioe ramin in suspensie.
Presiunea hidrostatica este lnsotita de o crestere a densitatii apei si,
respectiv de micsorarea volumului de apa marina, de comp res i b i1 i ta t ·e, Daca ar dispare presiunea hidrostatica, nivebul actual al oceanel or a r creste cu aproximativ 50 m inundind cca 5 milioane de krn-.
2.3. Vlscozitatea, sau rezistenta la curgere a apei marine, creste odata
cu scaderea temperaturi i 9i cu cresterea salinrtatii. Cresterea viseozitatii,
poate lua aspect turbionar, se poate urrnari 'Pe verticala sau pe orizont(;la. In conditii de scadere a temperaturri si crestere a salmitatii, viscozitatea apei marine poate avea valori de zeci sau de sute de ori mai mare
decit viscozitatea normals. P,e verticala, curerrtul tubionar imbraca adesea
aspect ascendant, scotind la suprafata elernente minerale sau biogene
suostante nutritive (fosfati, azotati) care deterrnina eruptii in dezvoltarea
planotonului vegetal (productivitatea primara). Fenornenul este cunoscut
sub nume1e de upweldang. Paralel ·cu el are Ioc un turbion descendent
(cascading) in care apa cu viscozitate mai mare ca cea norrnala coboara
catre fundurile marine, aducind incarcatura de oxigen care va provoca
dezvoltarea exuberanta a organdsmelor bentonice. Adcseori apar rnodificari
morfologice ale organismelor adaptate La ape cu viscozitate mai mare.
Paturi de apa marina cu viscozitate ridicata, se pot intercala la anumite
adincimi, reprezentiind o piedica in circulatia apei pe verticala, veritabile
bariere de viscozitats (=faux fond). Urrnarea directa este apar itia zonelor neaerate, imbogatite in H2S (medi.u euxinic).
·
Viscozitatea are rel important in dinarnioa apehor, irrf'luenfind puterea
de transport a apelor si momentul de depunere a particulelor.
2.4. Termica apelor marine. Factorul ternperatura, influenteaza atit
mineralogeneza cit si dezvchtarea vietii din mediul marin. Hidrosfera
functioneaza ca un irnens acurnulator de oaldura, sursole de incalzirc
fiind : radi atiile solare-cosmice (1,6 X 102 calorii), caldura scoartei terestre (inclusiv vulcanismul submarin), energia cinetica (valuri, maree,
curenti) transformata in caldura, preoum si proceselo chrmice exogene.
Ternperaturile ri dicate are rneditrlui
marin, accelereaza
reactiilrchirnica (rtdioarea temperaturi] cu 10°C aocelereaza de 2-2,5 'Ori reactiile
chimice), preourn si descompuneraa rnaterioi organice (cu formare · de
gaze, foarte importante in litogeneza). La terrrperaturi ridicate, ionii si
atomii se pot inlocui U$0r irrtre ei in retelele cristaline. Consecinta directa
este apar itia seriilor izomorfe de tipul NaCl:t:KCl, a proceselor de alterare reprezentate adeseori prin cruste de alter.are. Cochiliile calcarnase
din zonele cu temperaturi ridicate, au un procent mai mare de magneziu.
11

Temperaturile soazute frineaza reactiile chimice, zonele respective
fiind lipsite die fenomene sau oruste de aiH:erar:e, pastrind adeseori carac-

terul lor primar.
Din rrumeroasele reactii chimirce care au il.oc in mediul marin sa
urrnarim, demonstcativ, unele relatii dirrtre soh.rbilitate ~i temperatura.

0 prima observatie este ca depunerea diverselor elemente dizolvate in
apa marina se face in conditii diferite de temperature. Oantitatea de
substanta anhidra care se dizolva in apa este direct proportionala ou
temperature ape. Sulfatul de sodiu 1(N.a2S04), prezent in rnediul marin
in proportie de minimum lOOfo, poate 1predpita, in conditii normale de
temperature {10-32°C), avind 10 molecule de apa in reteaua sa cristalog-rafica. La temperaturr mai mari de 32°C, se va depune Na2S04 anhidru.
Pe o curba de solubilitate punctul de 32°C reprezirrta punctul de solubi'li tate maxima, aparmd ca o discontinuitate ce delimiteaza sulfatul hidratat i(sitinga) de eel anhidru (dreapta). Acelas Iucru se poate urmari si la
sulfatul de fier sau de cupru. Ceea ce difera este punctul de solubilstate
maxima. La FeS04H20 punctul cribic este la 60°C, apa mtrata in retea
pina la punctul de solubilitate maxima este de 7 molecule H20 : forma
stabiiJ.a a sulfatului de fier, cuprinde totdeauna 0 rnolecula de
apa
(FeS04H20). Clorura de Ca in mediul marin, formeaza mai multi hidrati,
in funetie de treapta terrnica. Precipitarea dor.uDii de Ca incepe atunci
cind procentul de substanta anhidra dizolvata in apa marina depaseste
600/o ; pina la temperaturi die 30cC, in reteaua cristalina sint retinute
6 molecule de apa '(CaC12 + 6 H20) ; m'bre 30 ~i 45°C in reteaua cristalina
sint pastrate 4 molecule de apa, iiai" deasupra eoestei trepte terrnice CaCl2
pastreaza inca doua molecule de aipa (fig. 2.1.). Daca temperaturile pina
la 32('C pot fi atinse normal in bazinele marine din zonele ecuatoriale
sau tropicale, in schimb temperaturi de pina la 50°C se realizeaza nurnai
in zonele cu flux termic anormal, dind nastere paturilor de ape fierbinti
180•.------,----,-----,---..--~

..:

m 1rn1----+---+'>'----1---i---1
c

Fig. 2.1. Curbele de solubilitate ale clo-

rurii de calciu, sulfatului de sodiu ~i a
sulfatului feros, in functie de temperatura. Dupa C. D. Nenitescu, 1972.

~

f 4o~--+.;;:-"7'~~~===!===~;;::::;;;=::j
fu
~

ll

'----.1.....-----'----'----'-----J

c::o

Z0

.. c

!.b

eo

-tc

si foarte bogate in saruri rninerale (hot brines-uri), iar temperaturi de
peste 50°C pot fi realizate numai in zonelc adiacente vulcanilor submarini
activi.
Apa inmagazineaza greu caldura si o cedeaza lent influentind clirnatul de pe continent $i dinarnica maselor de aer.

12

Pierderea caldunii de catre hidrosfera se faoe prin :
1) •radii·atia caldurii in direetia atmosfere ;
2) evaporatia la suprafata iri zonele eouatoriale-tropicale. Caldura
emisa de 1 m3 de iapa care se 1r8.iae.'?te cu 1.0c, riidiica cu 1 °C temperatura
a 3000 m3 aer. incaiJ.ZJirea ;uegiJona1a a atmosferei reprezirrta principala
cauza a directiei vintueloe.
Unmaritii in ansamblu, temperatura apelor marine variaza in functae de zona dima:llirca (latitudinal) si de profunzime (vertical).
Masurarea temperaturilor din diverse punote ale mediului marin,
a scos in evidenta faptul ca mase de apa cu temperaturi ~i salinitati
diferite se amesteca greu sau de Ioc (principiul Wywile-Tompson) ceea
ce explica existenta curentilor oalzi sau reci prin masa de apa.
2.4.1.
Vari at i a temper at u r i i 1 a s u p r a fat a m a r i1 o r si o c e a n e lo r. Limita inferioara a temperaturii a tins a in mod
frecvei:it in zona polilor €Ste de -2°C, iar cea superioera, intflnita la
ecuator este de +27i°C, amplitudinea termica a aipeloir fiind de 29C, fata
de cea de pe uscat care poate ajunge pma '1a 1291°C. Sibuatii rnai speciale
pot f i intiJrote in rnarrle inchise din zonele tropioale unde maxirnele termice pot fi de peste 30°C (32°C in golful Mexic, 34°C in Marea Rosie,
36°C in golfu; Persic si 36-38i°C in SV-ul Mediteranei). Cauza acestor
rnaxirne termice este izolarea fata de bazirnil oceanic ~i mai ales apropierea zonelor continentale aeide.
Ecuatorul terrnic al oceaneior este si1tuat mai .]a nerd d1ecit ecuatorul
geografic, iar izoterrnele (liniile de egala temperatura) slint ~i ele deplasate spre nord, ceea ce arata ca temperatura apelor oeeanice din emisfera
nordica este mai ridicata decit oea a apelor oceanelor sudice. {fig. 2. 2 b),
Curba tesnperaturilor superficiale in oele doua emisfere are caracter asimetric (fig. 2. 2ia.). In zonele temperate, izotermele au fil.uotuaifi•i sezoniera
1

rt

a

80

Fig. 2.2. Variatia temperaturii la suprafata
marilor si oceanelor.
Dupa A. Posea, 1980.

b

13

(iarna coboara spre ecuator, vara urea spre poli). Perturbari ale pozitiei izotermelor se pot datora si prezentei curerrtilor reci sau calzi care
fac ca temperature sa fie scazuta pe coastele americane (curentul Labrador) fata de oele europene (curenoul Golfstreern), desi regiunile se afla la
aceeasi Iabitudine (70°-40° lat. N.).
2.4.2. V 1a r i a t i a t e rn p e ·r a t u r i i p e v e r ti c a 1 a
i n
a P e I e o c e an i c e. Prin analogie cu atmosfera se separa iin domeniul
marm doua starate termice majore : t e r m o s f e r a m a r i n a - pina
la 500 m adineirne, este patura de apa in care temperatura scade brusc,
datorita racirii apei prin evaporare precurn si datorita curentilor verticali
(fig. 2,3, a). Pina la 200 m se resimt vari atiila diurne ; variatiile sezoniere
se resimt pina la 500 m. La acestea se adauga variatiile latitudinale.
Treapta terrnica difera de la un ocean la altul sau chiar in cadrul aceluiasi
ocean (in Oceanul Atlantic la 25 m adincime, temperature este de 9°C, la
ecuator, si la 12°C in zona Rio de la Plata.
Al doilea strat poarta numele de p s i c r o f e r a m a r i n a si cuprinde adincirnih, de sub 500 m. (fig. 2. 3. b+c). !ntre 750-2000 m ternperaeura apelor scade pina la +4°C ii.ar sub 2000 m la ± 2.°C.,
In apele temperate (fig. 2. 3-(2) i1arna temperatura la suprafata .apei
poate cobori sub o·c .apoi in cadrul termosferei marine ea creste, atingind
valori de 15-16° in paturile superioare ale terrnosferei, iar in psicrofera
scads dupa regulile cunoscute. Apele subtropicale si intertropicale [fig.
2.3.-(3-4)]
inregistreaza o descrestere continua a temperatur ii cu adincimea, Temperaturrle polare (-2°C) inregistreaza o crestere (fig. 2.3.-1)
pina la o anumita adincime (cresterea nUJ depaseste 5i°C) apot seade treptat.
Datorita vaporatiei din timpul zilei (in zonele ecuatoriale, tropicale,
temperate) densitatea apei de suprafata creste, apele se afunda local iar
locul lor este luat de apele superficiale cu densitate mai mica, relizin-

Fig. 2.3. Varratia temperaturii medii pe
verticala a apelor oceanice la diferite
latitudini; I - ape polare; 2 - ape
temperate (vara $i iarna) ; 3 - ape subb tropicale ; 4 - ape intertropicale ; a. zona variatiilor sezoniere; b - zona seader ii constants a temperaturii ; c - zona
temperaturilor lnvariabilo. Dupa E. A. Pora
st I. OTO$, 1974.

c
m 2000-~~~.

du-se astfel curentii termici (de densitate) Iocali care aduc caldura
si oxigenul de la suprafata necesare proceselor chimice si biochirnice de
pe funduriie bazinelor.
2.4.3. I n f ~ u e n ta p rr a g u r i 1 o ,r a s u p r a t e m p e r a t, ur i i a p e 1 o ·r m a r i n e. Mari~e intoacontinentalo sint separate de ba-

14

zinele oceanice prin praguri. Adincirnea pragurilor controleaza temperabura apelor profunde din marl. Se stie ca intre bazine1e oceanioe si
maT'i se face un schirnb corrtinuu de apa ; prin curenti superfioiali se
-iiransporta apele rnai putin dense far prin curenti de rpI1ofunzime patrund
aipele cu densrtati mai mari. Temperatura apei de suprafata va fi diferita dupa zona dtimatica in ca•re se situeaza bazinul marin.

Fig. 2.4. Repartitia temperaturilor in adincime, de o parte $i de alta a Gibraltaru'lui.

Marca Mediterana (plasata intre 30,6° si 47,5,° lat. N) este separata
de Ooeanul Atlantic prin pragul Gibraltar, situat la o adincime medie
de 350 m.
Pragu] Gibraltarului pe cei 70 Km Iungime are un T"elief submers
Ioarte acciderrtat : in sectorul vestic se ridka Iocal pina la 150 m pentru ca in sectorul estic sa coboare pina la 1150 rn. Se admnte ca medie

A

Baz .. fra m

Bar. Mac a ro v

B

km

~~~~=~-===~~--......__....._n;;-;;:::;::--..1..-:;~~~
..,__;?',......~~~~
A'n~~~¥c'Y~~n~

,. .,. ,~"'"°"~-~~..,...,,......~"'<-"<~

2.5.
Temperatura
apelor Oceanului Inghetat de Nord, de o
parte $i de alta a crestei
Lomonosov. Dupa E. A
Pora si I. Oros, 1974
Fig.

adincimea de 350 m. Temperaura apelor Ooeanului Atlantic la aceasta
ad'incime este de 12,71~C; patrunzind in Mediterana, ele pastreaza aceasta
ternperatura pina pe fundul marii. (fig. 2. 4.). Apele superficale ale Mediteranei, influentate de climatul uscatului apropiat, au oscilatii importanie de
temperaturi : in S-W-ul Mediteranei, temperatura apelor superficiale
ajunge la 36,5i°C. Aoeasta .pabura se scurge ii;( Atlantic, unde dafo,rita
densitatii crescute nu rarnine la suprafata, oi Iormeaza un skat .iridividualizat termic, iruterealat inrtre apele atlarrbioe cu temperaturi muJ.t
mai scazute deasupra si dedesubtul paturei de apa meditcraneana ce formeaza 0 irnportanta bariera termica.
Maroa Rosie, separata -prin pragul sornalez de Ocanul Indian, prirneste ape a carer itemperatura atinge 21,6.°C, temperatura care se mentine pe toata adincirnea ei, fluctuatiile terrnice fiind in patura superfioiala, sau in fose, datorate fluxului terrnic anorrnal.

15

Perturbatii termdce ipot apre ~i in oadrul aceluiasi ocean. In Oceanul
Pacific, in fosa Vuteaz, temperatura apelor este de 9,85°C pina la adinoimea dre 6000 m. Aoea:sta se datoreste pragului care o separa de ooeanul
larg. Apele care alirnenteaza fosa sint aduse de curentul ecuatorial de sud~
In Oceanul !nglheiliart de Nord, dincolo de Iimitele platformei continentale foarte largi, apele atlantice impinse de curentul Golrfstreem,
mentin 1temper.aituri de 3,5°C pina la adincirni de 20.00 m in bazinele
Nansen, Fram. Cordillera Lomonosov [oaca roi de prag ~niclt in bazinul
Makarov apele pastreaza temperatura superficiala (l,5°C) pina la 4000 m
(Fiig. 2, 5, fig; 2. 6).
1600 km

400

135•

Fig. 2.6. Schita structurala a Oceanului lnghetat de Nord: 1 - cordiliera Alpha ; 2 - cordiliera Lomonosov ; 3 riftul central atlantic ~1
fragmentul Nansen din
Bazinul Arctic ; 4 - Iimita platformei continentale. Dupa P. R. Davers, 1973 si D. Radulescu, 1976.

~
2~

'1-

Prezentarea acestor modele de perturbatii terrnice din mari si oeeane,
explica fenomenele geo si biochimice atit de diferite din mediile acvatoriale marine, plasate IJ.a adincimi similare !?i in aoeleasi zone clirnatice.
2.4.4. Ln f l u e n t a g h e t i i in m a r i s i o c e a n e. 'I'emperatura
de inghet a apelor marine este in functie de salinitate ; la sabinitate normala (35%0) apele mgheata la -l,91°C, temperatura atinsa in mod normal
in zonele polare si in mar.i!le subpolare ; la salinitate de 18-20%0
sau
chiar sub aceste valori (6-10%0 in Marca Baibica), temperatura de congelare este superioera acestei valorj (anume - 1,-07 respeotiv - 0,80°C)
situatii [nti:1ni'te [n zonele temperate. Prin inighet irezulita brei cornponenti :
16

saramura (apa si saruri), cnistale de gheata si criohidrati (cu punctul de
separare din apa marina la valori calorice diferite, dependent d'e chimismul apelor). Astfel Na4S02 in conditii de congelarc, se separa din apa
marina la -0,7°C; KCl se separa la -ll,1°C ~ NaOl la -21,9cC; MgC12
la -33,6'-'C ; CaC12 la -55:C. Daca in conditii de agitatie a apelor, ele
ingheata la -1,91 °C, In corrditii de calm absolut, temperatura apei oceanice poate atinge -2l°C fara sa inghete (se forrneaza numai nuclee de
gheata) ; la suprafata ternperatura este apropiata de oea atmosferica ; seaderaa bnusca a itemperaturii poate provoca inghe~ul mtregului ansamblu,
rezultind numai starea solida 1(gheata si criohidrati), care alcatuiesc banchizele. Densitatea ghetfa forrnata din apa de mare este de 0,903-0,959,
variind in functie de cantitatea de criohidrati pe care o confine. Banchizelo au o grosime medie de 7 rn dar pot atinge 27 m, cu ,roi de szolant
termic pentru apele polare de sub ele. In contact cu apele calde, banchizele se desprind in bloouri imense care se pot uni ternporar SIUb fonma
de taros cu grosirni de ooa 10 m. Apa rezultata din topirea ghetii, rncdifica
sahnioatea. 0 .irnagme partials asupra influentei ghetii, se poate realiza
daca Iuam in consideratie faptul di anual, din zona cuprinsa Irrtre GroenIanda si Spietzberg, se rup din banchize 12.000 krn-' de gheata, care se
topesc in apa oceanelor, iar dintre Groenlanda si Labrador 5.000 km''. La
acestea se adauga elsbergurile (de origina continentals) care plutesc pina
la latitudini de 40° in emisfera nordica si pina la 36,0 labitudine sudica,
Donsitatea eisbergurjior (0,917) mai mica deoit a apei de rnare (1,027), face
ca 9/10 din volurnul eisbergului, sa fi.e scufundat. Topirea ghetii de orice
natura, in apa marina, modifica densitatea, viscozitatea, salinitatea
si
temteratura medi.Jului marin.
2.4.5. Ac t t u n e a t•iem:peraturii
a s u p ir a organisme1 o r. Orice organism i~i desfasoara ciclul biologic intr-un anumbt interval
de temperatura, avind un optimum de dszvoltare in care este asigurata
Iundarnentarea genetica ~ un minim si maxim de ternperabura in care
poate trai. Fiecare organism i~i are un optirn terrnic (ex. Gimnodirnurn
californicus are 24°C) optimum-ui poate dif'eri au stadrul de viata.
Actiunea temperaturii asupra organismelor poate fi directa {modifica natura metabolismului la ni velul speciei sau populatiei sau modifies
repartitia geografica a organismelor) si indirecta (modifies parametrii
fizico-chimici ai mediulnii, iar acestia influenteaza activitatca organismulnii).
Conform principiului Wyville-Thornpson, apele cu temperaturi si saIinitati difertste, nu se amestca lntre ele, sau se arnesteca foarte putin, daca
au mase mari. Limita de separatie intme doua straite cu salinitati ~i tempenaturi diforite a1catuie~te o bairi·era termidi pr.ovocind mortail:Ltati import.ante. 1n Oceanul AtLanitic, creasta Fero.e-Shetland separa spre sud
ape\l1e 01Ceani1ce cu scaderi Illormale aJle temperr.a<turii pe verticala; in nordul bar<ieri>i apele 1atlliantke de s.upirafata, intilnesc apele Oceanului Irughet;ait de Nord, confactul dintre aceste doua paturi de apa este o veritabiila
bari!era termica, responsabi[a de mor'talitatea riidi·cata a nec:bonruiln.+i $i
plrcmctonulll!i, oare vor apare aso:ciate cu doua tiipuri di.feri.ite die organisme
ben<ton:ice in TIJordul $i suduil ore:srtei Feroe-Shebland, dupa regimul teirmic
din profunzime.
2 -

Geologie marina

17

Avind intervale termice diferite, organismele se grupeaza 1n : asiociatii de apa calda 1~i tropicals (pina Ila 30° lat. N ~i S) o~iracterfa.atJe prin
bogatia de specii ~i saeacia in indivizi ; Intr-un li tru de aipa sint cca
10.0 organisme ; asociatii de ape reci, ca·raoterti1zaite .pr-in nnrmerul redus
de spcii si numar mare de indivizi, zoo si fiitJop~anctoruuJl fiirid infbuentate
de schimbarrle climatice sezoniere. Biomasa maxima este in .timpul verii
pohare. Se gasiesc ascciatii crioplanctonice chiar pe banchize (cunoscute
sub nurnede de pagan). Bogatia in organisme a apel.or polare este redata
si de faptul ca un Iitru de aipa polara contine pina la 2500 de organisme.
Asociatii ale apelor temperate, grupeaza comurntati cu caractere cosrnopolite, planctorrul are iriibn sezonier de dezvoltare ; metabolssmul organisrnelor planctonice consuma o mare cantitato de oxigen ; planctonul este
foante sensibil 1a schirnbarile frecverrte 1ale ternperabueii, care cauzeaza
modificari fiziologice ~i implicit o mare vardetate morfologica. Influenta
variatiilor climatice sezoniere asupra dezvoltarii orgamsrnelor planctonioe
apare clara daca urrnarim, in paralel, trei grupe de organisms planotonice ;
diatomeele cu dezvoltare maxima de toamna pina prirnavara ; oopepodele
1

Fig.

2.7.

Succesiunea

Diarome~ · populatirlor de diato\

\. Copepode
id·
----~-~--~---~-~--~··-··-'-e.r
inee
•••

p

T

\I

T

p

v

mee, peridinee si copepode in functie de sezon. Dupa E. A. Pora si
I. Oros, 1974.

T

cu dezvoltare in tot timpul amslui (avind un moment de regres in rbi.mpul
ierriii) si peridineele 'CU maximum de dezvoltare in tirnpul verii si o
reducere foarte acoerituata in celelalte sezoane {fig. 2. 7). Mortalitatea din
perioadele de regres a fiecarui grup asigura marea cantitate de biornasa
a apelor marine.
Reiese ca dmpa modul de cornportare fata de temperatura, organismele se impart in stenoterme {d,e ape reci = criofile, de ape temperate= psicrofide side ape calde = ,termorfile) ·~i organisms euriterme care
suporta variatii mari de temperaturas
Nu mrrnai plenctomrl ci si bentosul poate fri influentaJt. (mai ales cantitativj de vari.atii>le sezoniere ale temperatur-ii. Astfel, in Mediterana, algele au o frecventa maxima in februarie-aprslie pina la 20 m ad inoime ;
in Jtun ~le mai-runie, au maximum de frecventa la 50 m adincime, Cele mai
mari organismo se gasesc in apele reoi (orabul Kaernpff eria ajunge pina
la 3 rn lungime), Gigarrtocypris (ostracod) ar1e J mm in apele temperate
si 38 mm in apele reci, etc.
1

Variatia temperaturii influentaza !'?i sohubHli.ita.tea gaze1lor in a:pa marina, aceasta fiind invers proportionala cu cre~terea temperaturii. ..Astfel
soJ.1Ubil!iitatea co.) la 1 °C esrte dubla fata doe rn°C. Solubiilitatea gazefor
mai esite oontTol.ata de p'Des1ill.][l.e !'?i salinltai'te. Cea mai ma:re siolubilit:ate o
au gazele cave da:u oombinaW chimirce cu .apa {C02, NHa, S02). Oxi@ffil.Ul
in ape.le marine este in prnpo•rtiie de 34,90/o {in a;tmosfera este de 20,90/o),
ceea ce expll'i!ca exuberianta vietii 1n mediul marin.
18

Temperatura si gazele dizolvate, mfluenteaza repareitia organismelor,
salinitatea apelor, rnentinerea substanted organice 1n solutae dar si mentinerea suspensiidor argi1loaise (coloizii), necesari perstnu dezvoltarea unor
organisme (Diatomeelej influentind deci direct oiclurile rtiroiHce ~·i sedimentogeneza.
2.5. Proprietarile optice ale apelor marine. Intensitatea radiatiei
solace pe o anumita lungirne de unda depinde de ungh:iJU'l de Inoidenta ou
suprafata apei. Coeficientul de extinctie a luminia depinde de moleculele
de apa, de materia organica si anorganica dizolvata, de prezenta sau
absenta organismeior vii, faotori care provoaca absorbtia sau dispersia
lurnindi.
Lumina patrunde in apa sub forma de con de himina, razele perpendic'lliliar;e fiind cele mai penetrante (ele nu se rreflieota sau se ref'lecta foarte
putin) ; razele oblice se refilecta si vor patrunde cu .aitit rnai 1putin cu cit
ele vor fi mai inclinate. Ziua de Iucru sub apa via fi cu aitit mai mica cu
crt zona este mai profunda. In Mediterana la 40 m adincirne ziua de lucru
este de 2 ore (intre orele 10-12), la 35 m este de 3 ore, la 20 m este de
7 me, Iar 1a 10 m este de 10 ore i(fig. 2 . .S.). Lumina patrunde insa la
adincirni mult rnai mari decit cele sesizate de ochiul omului. Ea poaite fii
rnasurata prin placi fotografioe inoroduce in containere si lasate perrtru >:l
f.i irnpresionate ilia diverse adincimi ; la 500 m placa fo'tJogirafica se megreste la 40'; la 1000 m in 80'; iar la 1700 m in 120'. Prin camere fotoz
,,,

:P-,
\

.... ~<r-+--.n ...
I
J
r'

\

I

!

I

I

J

\
\

'-p
I

I
J
I

\

'\

I

\

I
I

I

I

I

~

/

/

AI

Fig. 2.8. Durata zilei in mediul marin, corelata cu adincimea. Dupa E. A. Pora sl
I. Oros, 1974.

\

zom·

- ---1: ---

- -t;'I
f

3m

~--~

--35m

grafice prevazute cu f:iltre se poate masura absorbtia diferitelor radiatii
de Iumina ; pina la 18 m sirrt absorbite radiatrile rosii la 100 m siint absorbite radiatirle gallbene, Ia 240 m cele verzi-albastre, la 400 m cele albastre
inchis, iar la 6·00 m este zona de obscuri'tate.
)9

In functie de lurnina procesele chirnioe ~i biochimice se reparbizeaza
pe trei zone ; zona fotioa (luminoasa) avind limita inferi1oaTa variabila
intre 20-120 m (media este 50 m) ; zona oligofotica (crepusculara), intre
120-600 m (media 300 m) ; zona afotica (ldpsita de Iumina exterioara)
sub 600 rn. Recunoasterca aoestor zone se f.a:ce f'oartte usor dUJpa organismele vegetale prezente, Zona fotioa este zona in care are loc fotosinteza ;
se vor inttilm plrante cu clorofila pe toata grosimea paturh de apa (120 m).
Zona oligofotica, in care patrund rnimai speotrele verzi si albastre, of era
posibilitati die dezvoltars, organimelor cu pigmenti asimflatori sensibili in
condrtiils deficitului de lumina cum sint Bacterlile, Coccolitoforideele.
Zona afotica este lipsita de Iotosinteza, aici apar in continuare Bacteriile
si organisme prevazute cu organe luminoase.
Masa de apa, cu proprietatile ei fizice variabile, poate favoriza sau
frina ·rieactii1'e chirnioe sl biochimice, dinamica apelor si implicit a sedimentelor. In fehrl acesta, aeumularea substantelor minerale utile din
mediul marin este dependeruta de calltatea apei deci de proprietatile ei
fizice si chimioe.
3. PROPRIETA'fILE CHJMICE ALE APELOR MARINE
3.1. Continutul in elemente, Imensa cantitate de apa (1.380.000.000
1.;:m:i) care urnple bazinele oceanioe si marrle dependente de ele, nu are o
compozitie chimica uniforms. Cele 5.10 16 tone de substante dizolvate in
apa sint repar-tioate difertt .aiUt pe orizontala cit si pe verticala. Un calcul
global arata ca in mari si in baziriele oceanice, intr-un litru de apa, 965 g
<este apa f?i 35 g. sint elemente dizolvate. Aceasta imensa carrtitate de substante dizolvate ar putea acoperi intregul Glob cu un strat de 45 m grosime ; daca s-ar depune pe actualele continents ernerse, stratul ar atinge
153 m. Fata de acest raport global, (35%) salinitatile locale sint foarte
diferite (5,6%0 in Marea Baltica, 37%0 in zona tropicals a Oceanului Atlantic, 34%0 in sudul Oceanului Pacific) (fig. 3.1.).
Distributia inegala a ooncentratiilor chirnice este deterrninata de numerosi factor! dintre care cei rnai irrrportanti sint ; schirnburrle cu atmos-

Fig. 3.1.

20

Salinitatea la

suprafata apei oceanelor Dupa K. F. Bowden.

fera, solubiljtatea diversilor oompusi, reducerea de ditre bacteriale anaerobe, precipitarea si sehimbul cu fundul oceanic, aporfurile de ape dulci,
\
mghetul apei de mare si topirea ghetii, reactiale chirnice care controleaza
'
si influenteaza concerrtratiile d:e elemente, procesele biogene-inclusiv pro\\\
cesele vitelle si desoompunorea materiei organice .
.La o salinrtate normala 1(3,50/o), Edward D. Goldberg {1965), oalculeaza
continutul in elemente ail apei marine aratind ca prin frecventa si pr.in
·7
irnplicarea lor in procesele chirnice din dorneniul marin, ele se diferen- .-.:::::-:
tiaiza in elemente principale ~i elemenlbe secundare (tabel 3. 1).
Tabel 3.1.

Conttnntul in elemnte al apei de mare' la salinitatea de 350/o. E. D. Goldberg (1965)
Elemente prmcipale mgjl
H

0
Cl
Na

Mg
Ca

K
Si

s

Al

108,000
857,000
19,000
10,500
1,350
0,400
0,380
0,003
0,885
0,000 01

Elemente secundare mgfl
Br
Sr
Mn
Ni

Fe
Zn
Cu
F
Cr

0,065
0,008
0,002
0,002
0,010
0,010
0,003
0,0013
0,000 000 05

Elementele apar insa cornbinate intre ele incit trebuie urmarita proportia de saruri dizolvate in aipa marina. Astfel, intr-un litru de apa cu
sahnitate de 3,50/o au fest calculate : NaCl-77,750/o, MgC12 10,870/0
MgSo4-4, 730Jo, CaS04-3,600/o, K2S04-2,400/o.
3.2. Sallnitatea ~i clorinitatea marilor si oceanelor
Conform principiului Iui Forchhammer, cantiitabea totala de saruri
din ooeane ipoate avea variatii importante dar raportul dirutra principalii
componenti dizolvati ramine totdeauna constant. In felul acesta deterrninind unul din componentii principah. '(Cl, Na, Mg, S, Ca, K) se poate stabili salinitatea apei de mare. Raportul dintre elementeLe principale si cele
secundaro (Sr, Br, Bo) este, de asemenea, oonstant.
Uniforrnstatea apei de mare, marcata poin echilibru de cornpozitie,
este asigurata prin procese regulatoare dintre care eel mai important
este circulatia gen-eT1aila a masei de iaipa ooeanica. Acest fenomen absolut
continuu in timp ~i spatiu, asigura continuu .amestecul .apelor si a elementelor. Al doilea proces regulator este indicele de soluhilitate care face ca
sarurile in exces sa se depuna : activitatea biotica fixeaza unele saruri solubile, le transforma in sar uri insolubile care dupa moartea organismelor
sinr incorporate in sedimente.

/

/

f

Prin oornplexitatea ei apa de mare apare ca o solutie cu o f oa·vte
mare individualitate care nu poate fi comparata decit cu un alt Iichid
natural: s1ngele.
i

/,

21
. , "'

. .·'

/

Din botabitatea de elemerrte si saruri dizolvate in apa de mare V!Om'
urmari nurnai pe cele a caror irnplioare in proeesele chimice si biochimice
este maxima.
S-a precizat ca notiunea de sabinitate reprezinta oontioubul total de
saruri si cea de clorinitate reprezinta continutul total in Cl, BT, I, araiilndu-se ca ,ele s:int in relatie direota. La aallrritabea medie de 3,50/oo clorinitatea este de 19%0•
Deterrninarea salinitatii Sf~ faoe in functie de densntate (d) ;
S%0 = (d-1) · 1,309 · 1000
Presupunind .ca d = 1,0272, atunci
S%o = (1,0277-1)
· 1,309 · 1000 = 35,604 g. saruri la lirtrm {%0)'.
Ea se poate determina si prin precipitare chirnica sau prim menoda
conductibilitatii electrice.
I)

(JI'

,

'

1000

'

'200Q

Fig. 3.2.

34.9'

so40•
20·

'20"
40°
eo·
Distributia salmitatii pe verticala (vestul Oceanului Atlantic). Dupa
K. F. Bowden 1965.

Variatiils, de saHn•irtarte sirrt foarte accentuate in padurile superficiale
(pina la 500 m 1aidiin1ctime), reiativ accentuate pina la _2000 m si lipsesc in
zonele profunde (fig. 3. 2).
3.3. Concerrtrafia Ca ~i Si. Daca pentru elementele care sint abunderrte in apa oceandca, concentrarea si depunerea Ior in anumita zone
este relativ user de explioat, ramine o problema, procesul de concentrare
a elernentelor care se gasesc ll1 cantitat; foarte redusa in apa de mare·
cum sint Ca {0,4 mgll) sau Si {0,003 mg/L) pe care le :gasim depuse SIUb
forrna de stra>te calcaroase sau srlicioase.
Exista astazi unebe inoercari die a explica aceasta ·imboigatire a caloiuIui si .depurierea 1lui !SIUb fonma de carbunati.
Forchhammer (1923) a rernarcat carutitaten mica de Ca si Si in apele
rnacilor si ooeanelor (foarte abundento in apa rruralor) ~i a explicab-o prin
retinerea aoestor elememte in scheletul organismelor marine. Se sublirria
astfel efectul important al activitatii bjotics asupra chimisrnului ooeanelor.
Pornind de la principiul lui T. F. W. Barth (1952) conform car'uia
cantitatea de element introdus 11\n ocean intr-o unstate de tirnp, este egala
cu carrtrtatea aoelniiasi element predpitat in sediment, in aceeal?i unitate •
de timp W. H. Berger (1975) aduce unele precizari in legatura cu rata
de preoipitare si depunere a CaCQ3, apreciata astazi ca fiind in medie de
1 cmllOOO ani. Urrnarind oornpozitia calcarelor de preciprtatae, Berger
subl.iniaza ca in toate cakarele se conserva foraminifere planctonioe,
22

\

\

pteropode, in fragmente de marumea nisipulud sau siltuhi; -, ooccolibe
intregi sau ca piese seheletiice. Concluzia autorulut este ca itot OaC03 din
ooeane este precipiat de organisme, In aceasta situatie rata de 1precipitaire
a carbonatului este limiitata de substantele nutritive (azot, fosfor) indispensabile vietii, furnizate de aipele dulci si depuse pe furrdul oceanelor ;
prin curenti ascenderiti (upwellmg; N si P alirnenteaza zona fotica unde
se dezvchta coccolitoforideele, infuzorii, nanoplanctonul, foraminiferele,
Gasirea scheletelor organismelor planctoriice sub forma de frargmente in
calcarele de precipitatie ararta Ca IQ rnare parte din carbonul preoipitat de
organisrne, se reirrtoaroe in solutie prin ddzolvara. Daca exista suficiente
substante mrtritive, rata de precipibare de cake organisme, poate depasi
aportul de carbonati adusi :de pe continemt, prin aceasta ,,aprovizionare
in exces", de pe funidiu1oceanulmi provenrta din dizolvarea scheletelor.
Daca substantele nutritiv« sint Iimitate, CaC03 in exces ramme in S!OIutie, dind o paitura de apa suprasaburata in carbonati.
Disolutia carbonatilor crests cu adincimea daitorita cresterii ipresiunii
si descresterii temperaturid, care f'ac ca apele sa · ramina nesaturate.
M. N. Bramlette {1961) arata ca zona de separatie intra sedirnerrtele
bogate si ·ce1e sarace in carbonati este relativ ingusta si 1bine "\"izi·bi~a 'in
toate :reigirun1le oceanioe cu depuneri actuala -de carbonati. El introduce
conceptul de adincirne de com pie n sat i e a car b on at u 1 :u i si
face primele observatii in 1egatrura cu acest concept ;
- Adincirnea rnedie de compensatie a carbonatilor este de 4,5 km
(fig. 3. 3) ceea ce coin,~i.'CLe cu [umatate din ddstanta intra zoriele cele mai
0

Fig. 3.3. Adincimea de compensatie a carbo- E
natilor. Dupa Petersen, 1966, din W. H. Ber- ::o£ 4
ger, 1975.
,:=

...

• •


8
0.1

0,2

• •

••
• •

0,3


0,4

0,5

Qjminuareo tnnhnulului de C03Ca
adinci ale fundurilor oceanicc (fose) si virf'ul crestei medio oceanice
(fig. 3. 4).
- Adinoimea medie de compensatie difera muln ca Iocahzare
9i
.adincirnea de la Oceanul Pacific la eel Atlantic sau Indian {fig. 3. 5).

23

2000 -

- 2000

4000 6000 -

-1.iooo

medio - oceanics

I

~fos8
Fig. 3-4. Dispersia carbonatului de calciu in functie de adincime, Dupa W. H. Berger, 1975.
·.'
, ~ .r

*'"•

Coborirea zonef rde compensatie (ca o depresiunej in zona ecuatoriala - tropicala a Oceanuhii Pacific, coincide cu zona de productivitate
biogena maxima, favorizata de upwelling-ul ecuatoriad :(fig. 3.5).
- Cresterea looala a adincimii de compensatie spre continent, pare
a fi cauzata de productivicatea biogena care prin desccmpunere sau prin
respiratie procura cantitati sporite de C021; acesta in combinatie cu apa
marina, <la oarbonat; si bicaroonati (fig. 3. 5.).
In 1966 Petersen, adauga noi observatii in legauira cu acest concept ;.
- disoluta carbonatilor se produce pe un interval Iarg, deasupra
adincimii de compensatie ; (fig. 3. 3.).
- aproape de zona de cornpensatie se constata o crestere brusca
a ratei de disolutie ;

Fig. 3.5. Conturul batimetric al adincimii de compensatie
Dupa W. H. Berger, 1975.

24

al carbonatflor,

,
- zona de compensatio corespunde nivelului de trecerc de la discIutie la inhibitia disolmtiei, de la saturatie la suprasaturatio. Nivelul de
crestere brusca a disolutiei - obse.rvat de Petersen (= niveJ.uillui Petersen = Iysoclina hidrografica) arr trebui sa-i corespunda pe fundul oceanic milun calcaroase.
Ipoteza Iui Petersen a fost verificata partial in cadrul programului
,,Deep Sea, Drii!Uing Project" {D.S.D.P.). Gu aceasta ocazie s-a constatat
ca in zonels cu prod1Uctivitate biogena maxima, este crescuta nu numai
disolmtia carbonatiior oi si irata de sedimerrtaro a carbonatilor, care poate
ajunge la 2 cml1<000am (dub1u fata de rata rnedie). Calcarele depuse sub
450:0 m adincime a apelor (deci sub adincimea medie de cornpensatie a
C:aTb0na;ti1110r)' nu mai contin de rregula resturi organice, in zona de disolutie (nivelul Iui Petersen) dlzolvindu-se scheletelo organismelor cal-

carcase.

Modelu; de depunere a carbonatilor (urmarit de W. H. Berger,
.1975) este valabil pentru toate celelalte substanto precipifate de organisrne {Si, P. etc.),
Observatii legate de distr ibutia carbonatilor in oceanele actuals a
efeatuat si Eric Olausson (1969). El a aratat ca Atlanticul de Nord .primeste ma] multe produse de alterafie decit toate celelalte oceane la un
loc, pentru di dreneaza dublu decit Oceanul Indian sau Ooeamrl Pacific.
Pentru ca sail.ini1tatea 01pei sa ramina constants este neoesar ca aportul
fiecarui element de pe continent sau orice al'ta sursa sa fie egal cu disparitia lui din aipa marina. Calculind cantitatea de CaC03 din apa oceanelor,
Olausson arata ca Atlanticul die Nord prirneste 70% din cantitatea totala
de carbonati a oceanelor, Atlantioul de Sud primeste 8pj0, Oceanul Indian
10%, Oceanul Pacific 12 % . Schimburile de apa dintre oceane, uniformizeaza, mai mubt sau mai putin, diferentele datoraie aportului retelelor
hidrograf'ice, iar rata de sedirnentare aocentuiaza aceasta tendinta de egaIizare a continutului de carbonati. Din procentajul total de CaC03 depus
anual (122,10 13 g), Atlanticuiui de Nord ii revin 3.3 % , Atlanticului de Sud
20% si Pacificului 25 % . Acoasta arata ca Atlanticul de Nord pierde aproape
50 % din carburanti! primiti de pe continent, cantitato redistribuita celor1alte oceane undo mareste rata de sedimentare calcaroasa. Cercetarile actuale au pus in evidenta ca nu exista schimb de carbon ati la suprafata apei
Ocearrului Atlantic. Evacuarea se face prin cureriti de fund, care antreneaza ape reci ou un contimit ridicat de carbonati. Carbonatii apelor de
supraf'ata sint fixat] de organisme'1e plantonice (Iormanifere, cocolithoforidee etc.), Timpul de depunere al scheletelor acestor organisrne sau
carbonatilor precipitati este neglijabrl, oomparativ cu .tJ:impul in care carbonatii stau in disoltrtie. Disolutia s-ar :pwduce in felul urmator : in
zonele in ca;re apele At1anticului de NOTd se afunda, continutul in 02
este rildicat ca ~i C02. Relatia de diso:iutie ar .fci ·:

+ H20 --+- Ca2+ + 2HC03
CaC03 + OH210 _,.. C02 + 2HC03

CaC03

Daca admi.tem ca OaC03 + OH20 antrienate de la Sillpr.afata sint
apmape constante, variatia CaC03 in di:so1uti:e 9i in sedmiente, trebuie
pusa pe seama varii.atiei de inten:sitaite a cirrcu1atiei v.e.rticale a apelor.

25

Urmarind cantitatea de CaCO:{ depusa in tirnpul cuaterriar, in Oceanul Atlantic, Olausson constata ica in etapele glaciare, se remarca o orestere a cantitatii de CaC03 in sedirnerrte. Scaderea nivelului apei - ca
efect a'l stocarir ei sub form a de gheata - este posibil sa fi intrerupt
legaturn cu Oceanul Pacific, In aceste conditli, stretificarea apei se
pierde, curentii de fund se atenueaza. Se diminueaza totodata aporbul de
C02 02 si OH20 care erau antrenate de curentul de fund din pactea nordica a Atlaneicului. Scaderea oxigerrului si a C02 face ca disolutia carbonatilor sa scads 'iar oarbonatii contimiti 'in apa Atlantieului sa se depuna.
Soade totodata cantitatea de P.N. si ca urmare soade numanul de foraminifere si coccolithoforidee
(scade rata de productivitate
biogena ca
efect ail deficitului de substante nutritive). Restabilirea conditiilor de
cireulatie, in etapeie interglaciare, mareste disolutia si micsoreaza rata
de sedirnen tare a carboriatilor.
ModeleLe de depunere a carbonatilor •propuse de autorn citati pot
aduce o Iumina noua asupra repartitiei actuals a depozitelor carbonatate, precum si a rocelor corborratate din trecutul geologic. Se pot aplica
si albor elemente sintetizate de organisms : exemplu fosforul. (fig. 3. 6.)
sub forma de fosfat organic in care bacterii'le, organismele planctonice
si nectonice dar 9i fosfatul vulcanic ooncura la sinteza organica a fosfatului din rocile de pe platforrnele continenbals sau din zonele profunde.

Fig. 3.6. Ciclul de elaborare a fosfatului

I

ill' \ -,
''

,_

r-..._~__,.

organic in mediul marin : 1 - protoplasma vegetala !ii animala ; 2 - bacterri ; 3 bacterii de fosfatizare ; 4 excretii ; 5 - dinti, oase etc. ; 6 - sedimente marine de platformii; 7 - patrunderea fosfatului in profunzime; 8 - fosfat dizolvat ; 9 - peste si pasari marine ; 10 - sinteze protoplasmatice ; 11 fosfat vulcanic ; 12 - fosfatul rocelor ~!
fosilelor. Dupa J. Roger, 1974.

6
7
3.4. Gazele dizolvate. Un rol deosebit in chimismul apelor marine
si in sedimentars il au gazele dizolvate ; in general el€ provin din atmosf era si numai gazele rare, sau foarte rare, provin din procesele de dezintegrare
radioactiva ce au Ice in sedirnentele de pe fundul ooeanelor sa:u 1n unele prooese biotiee. Cele map. importante gaze dizolvate
sint : oxigenul, bioxidul de carbon, hidrogerrul sulfurat, azotul ; dintre
gazele rare heliul, iar dint:re gazele inerte neonul, argonul, krrptonul,
xenonul.
Factorij oare influenetaza solubilitatea gazelor sint : temperatura
gazului si a solutiei, presiunea atmosferica, salinitatea si pH. 1 ••
3.4.1. Con cent rat i a 02 ~ i H2S, variaza cu adincimea (fig. 3. 7)
si ternperatura, variatia fiind zilnica (fig. 3. 9.), sezoniera, annals, sau
pe intervale mai rnari.
26

Maximum de oontinut in 02 adeseori suprasaourarea in. 02 se gaseste
la suprafata apei, ea datorindu-se schirnbului cu atmosfera (fig. 3. 8).
Lirnita poteneialmlui de oxigen poate fi in grosimea paturei de sediments

::.--

"'

Fig. 3.7. Variatia cu ;adincime a oxigenului
in apa oceanelor. Dupa E. A. Pora si I. Oros,
1974.

1 ;r-t-<:--r---::~-+---'----1~

~

=<:

0

a..
0

";:::;:~-+-~
o:>
::>

c;·

neconsolidate, oirrd bazinul este in itotalitate aerat, sau aceasta IJ.imita sa
se ridice deasupra paturei de sedimente, daca bazinul are patura infe.rioara de ape si sediments neaerate, infestata cu H2S, capatind caracter
euxiriic, In unele bazine se pot crea zone locale unde mortalitatea ridicata
a organismelor ridica procentul de H2S, oxidaroa materiei organioe consumind intreaga cantitate de oxigen. Daca bazinul nu se rea'limentoaza cu
oxigen, rezulta un rnediu euxinic (Marea Neagra) ; materia orgarrica a fito
si zooplanctonuhri care cade pe fund este oxidata in continua-re de bacte-

...
:

;j'

---'./;1
____ .__
.

---<II-.

F':ig. 3.8. RegimU!l de dizolvare al 02 ~i H~ in golful Saanich
insula Vancouver - Columbia Brttanica ; 1 - linii de egala valoare a oxigenului ; 2 - limita 1ntre zone oxigenato ~i zone cu
H2S ; 3 - zone cu H2S. Dupa J. P. Riley si G. Skirrov, 1865.

27

riile anaerobe. Sulful care rezulta din reducerea sulfatilor se eornbina cu
hidrogenul dind H2S.
Variatia diurna a oxigenului este dependents de pH* si temperatura
apelor. Masurate sezonier in golful Redfish (Texas) (G. Sknrrov 1965)' s-a
vazut ca rarna, temperature scazuta a apei (19-24°C) (firg. 3.9 b) cu o
maxima intre orele 11-16, favorizeaza cresterea continutului in oxigen
a carui limita inferioara nu coboara sub 5 mg/l (fig. 3.9. A) maxima din
timpul orei 12 atingind valoare., de 12 mg{l; pl-l-ul' din timpuJ. iernii are
valoarea de 8,40 (fig. 3.9 c).

/\

pH
3.90

12
10
8
.-.>

<,

=

E
__,,
0

A

""

6
§"'

4
2


35°C

.J~q;\

'25- '2b
D£C£HBR1£

:

. §-1

\ \

1 1S-19 \

'

IULI~

::,::

8.70

§ •

-n-\

I

8-50

·v_.

:-:
6

24h

8.30

; ',
"//

-:

8.00

6

c

I

I
I
I
I

I
I

0

B

/

I

o
0

25"C

I

'

I

S.10

pH

/\
'7'() ....

'25-'26

DECIOMBRI£

12

I

I

o--o-...

18

24h

15°C ,,___...._ _ _... _ __. _ __.
0
6
12
21,h

TD
35'c:

I AR ~.JA

Fig. 3.9. Variatia diurna a 02 in functie de temperatura si pH (golful Redfish Texas). A. curbele continutului diurn de 02 iarna $i vara ; B. variatia diurna a
temperatur-ii iarna si vara ; C. variatia diurna a pH iarna si vara ; D. variatia
temperaturii, pH-ului si continutulut in 02 intr-o zi de vara ; E. acelas Iucru
zi de iarna,

*
28

PH. (vezi pg. 34).

Acele~i rnasuratooi facute intr-o zi de vara au aratat ca in conditii de temperetura ridicata (30-35°C maxima la ora 13), cantitatea de
oxigen este foarte scazuta in timpul noptii si diminetii (1-2 mgfl)' si
creste brose in timpul zilei atingind aceleasi valori ca in timpul iernii
(12 mg/l). Variatii rnari diurne si sezoniere se oonstata si la valorrle
pl-I-ulud care, in general muet rnai scazut iarna decit vara, are la ora 6
drmineata in timpul verii valor; minime de 8,20 pentru ca la ora 13,
valoarea ph-ulaii sa i1e de 8,90.
Saturarea sau chiar suprasaturarea cu oxigen din tirnpul zilei se
datoreste adeseori procesului de fotosinteza, care, utilzind C02 H20 si
energi€ solara, .produce .., materie organica si elibereaza oxigen
C02

+ H20 + substante

nutritive (N.P.)

+ energie
+ 02

solara =

= materie organica (CH20)n

Oxigenul este ubilizat apoi in respiratia anirnalelor si plantelor
incit
(CH20) + 02 = C02 + H20
Cireuitul 02 ~i al C02 intre f'otosinteza (fjtoplancton) si respiratie
(zooplanctor consurnator de oxigen cu eliberare de C02) este oontimnr in
apele superficiale sau pina la adincimi de 200 m (fig. 3.10.). La adincimi
ouprinse intre 100-200 m aipare un strat sarac in oxigen (= zona de
minim a 02) datorata probabil unor fenornene biologice. Sub accst strat
cantitatea de 02 creste, dator ita unei veniri din profunzime a apei polare
reci si oxigenarte. Daca in zonele profunde procentul de 02 ca si pH-ul
sint cobortte, aoeasta reflecta o cantitate mare de masa organics si o ventilatis insufidenta a apelor, care sa realimenteze cu oxigen zonele adinci
fotosinteza la aceste adincimi nemafiind posibila. Rezulta ca circulatia
apelor este cea care asigura cantitatea de oxigen in zonele profunde.

Fig. '3.10. Variatla

oxigenului cu adincimea in functie de dezvoltarea fito si zooplanctonului. Dupa E. A.
Pora si I. Oros, 1974.

100

~jZooplaodon

200

.. ~
'

3.4.2. Bioxidul de carbon (C02), este un gaz incolor si inodor, a carui
solubiltate in a:pa marina depinde de presiune : la suprafata apei si la
temperatura de 0°, un Iitru de apa dizolva 1,7 litri de C02, Iar Ia 15°
dizolva 1 Iitru dre C02. La presiuni crescute si temperaturi relativ sea-

29

zute,, solubilrtetea creste, dar o parte din C02 se oombina cu apa dirid
acidul carbonic :
O

~
= C = 0 + Hz() -<-

~

OH
= C OH

Din .aceasta solutie la: incauzire sain concentrare, se. degaija 802 ; in contact cu aerud, apa poate pierde tot C02 dizolvat. Apa saturata in C02 are
o mare capacitate de a dizolva, CaC03; la presiunea atmosterjca normala,
dizolva 0,9 gr/l Ca€03, care treoe i'n bicarbonat de calciu (mai solubil
decit carbonatul) :
C02 + H20 ~ H2 + HC03
Solutirle de bicarbonat de calciu, depun carbonatul si elibereaza C02
Ca(HC03)2 ~ CaC03 + C02 + H20
1In. solutie se pot forma :~i alti carbonati solubili (de sodiu, potasiu, amoniu, magneziai, fier etc.)' care pot precupita odata ou CaC03 dupa aoelea~i
legi chimice.
Daca C02 este eliminat din apa marii, bicarbonatii (BCO:i H3CO:l) si
carbonatii (C03) devin sursa de C02. Plantele absorb bioxidul de carbon
si elirnina oxigen. Asimilatia C02 in plante, este o reactie consurnatoare
de energie: energia necesara este furnizata de Iumina solara, Iumina absorbi ta de pi.gmenti'i plantelor 1(in special de clorofila) duce la descompunerea fotochimica a apei cu eliminare de oxigen, In continuare, sinteza
materiei organice se face cu degajare de energie folosita partial die organisrne .pentru procesele vitale, in parte dispersata sub forma de caldura.
Se ;prod!Uce deci, paralel cu circuitul biologic al C02 si un circuit
biologic al energiei. Se poate spune ca orice activitate biologics
este
rezultatul energiei solare absorbita de iplante.
Implioa+ lin procesele biotice ~ in cele sedirneritologice C02 da, in
domeniul marin, reacni chimiee foarte interesante, departe de a fi elucidate in prezent, in J:ntreg•ime.
3.5. Materia organica rezultata din fito si zooplancton, necton si
bentos, poate apare dizolvata in apa rnari i sub f'orma de azotati si fosfati proveniti din oxidarea matariei organice, dispersati in apa in cantitati diferite dupa sezon si redistribuiti prin curentii marini {fiig. 3.11).
Oxidarea materiei organice pune in libertate Fe, (cane precipita sub forma
feroasa), substante alcaline si Ca, Mg, Al, Si (depuse sub forma de oxizi
- stabiti (= panticule materiale), Consumul de oxigen, modifies Eh aipelor (potentiahil oxido-reducere ='potential redox), Mediul saracit in 02
devine reductor se rmbogateste in ioni de hidr:ogen (modificindu-se deci
si pl-I-ul care devine acid). Oxidarea ipoate fi uneori bacteriana. Materia
organica mai poate apare sub forrna de carbon organic, proteine, aminoacizi, aoizi organdci, vitamine, etc., pr:ov.enite din descompurnerea organiismelor moar:te sau din dejectiun!,. In final, raportul carbon organi.c/aZiot
sau carbon organic/fo sfor variaza ~i el dupa sezon. Cantitatea de materie
organid dizolvata in •apa marii: este mica! :(0-·6 mgi/l) cu vairiatii diurrne $i
SeZiOniere {fig. 3.12) ca11e ipot atinge 1,8 mgll dar distributia ei este foarte
vaTiabila, factorul important in djstributie fiind diniami.ca apelor la care
se a:dauga reli€ful ~i natura substratului.
1

,30

6

Q)

>

.:c
..2

IARHA '58-':i9 f'RIM. 1959
IAN FEB. M. ~PR.MAI
I.

~
·c 30

.E 2a
0
10
>

u

14
12
----- 10

.e

&

0

4120~
18w
0

ClORlNITATf

'l 19-'
,_.

17

~ 0-3

0 o.z

16

'.3' 0.1

<, 0

s:".. 0.5
~ 0.4
0

0.3

T oz
=, 0.1
0

20
15

::z: 1 0

'2J-

5

a

lfgg
'200

c::' 1\5 100
D"") 10
0
E 5
f)

Fig. 3.11. Distributia anuala a fitoplanctorului, zooplanctonului, temperaturii, clor initatn si a diverselor forme de

materie organica dizolvata in apa. Dupa E. K. Duursma
din J .P. Riley ~i G. Skirrov, 1965.

2340

2343

G.95

93

91

119

85

67

83

0

m
'200
'•DO
600
800

mo
2000

\

300

\

0-

\
\

4QOO

\

4600

·1000

500

0

G.2312:>0

'2630

'2'2G 224 2'22

..- .:i
/

,,, /
\ _L _____
/

55°

59°N

a

..- /

1500

»>:

.........

,

4~'' 1f
1son:..m

218

200

UD~E=

400
00

eo
~00

j

<O~
2000
300

"""'

400

46

1

5S ti

!.,.

0

o

~5•

500

50

1000

Curentul [st Groenlonda !lIIIIIID Curentul lrminger ~
E3 Ape de fund sub Ardice IZZ'.l Gulf Slream ~
= descending (ape descendenle )

~
de M
~

·~: :;:;~.·:;::~~---~~:::~
~

45"!\-:::~:~

1500

1900

m

Pasibii ape orctice E:J Ape odinci Git lllant:cuiui
Apele M<irii Sargosse ~ -upweling (ope ascender:•;

3.12. Distributia carbonului organic dizolvat in apele Oceanului Atlantic
de Nord; a - in luna aprilie; b - in luna septembrie. Dupa E. K. Duursma
din J. P. Riley :;;i G. Skirrov, 1965.

Fig.

Urmarite in Oceanul-Atlantic de Nord, maxime1e de distributie apar
in paturile superficiale ale apelor (pina la 200 m) (fig. 3.12 a + b) pe o
zona cuprinsa intre 55-58° Iatiitudiris nordica, primavara se urmareste

32

o ooloana continua de materie organica de la suprafata la 3000 m adincime; darna, rnasa de materie organica coboara cu 1000 m intrerupe legatura cu suprafata apei si devine o imensa lerrtila, care se prelungesta pina
in zona ecuatoriala.
3.6. Concentrarea
unor elemente metalice, Capacitatea materiei
organ:ice de a se combina cu cea anorganica, poate expliea concentrarea
unor elemente (ex. Fe, Ou, Mn, Cr, etc.).
Pe platforrnele oontinentale, in conditii dictate de dinamica apelor,
H. Borchert (1961) a urrnarit stratificarea chimica a apelor dupa gazele
dizolvate 9·i transformarile chirnice pe care le sufera Fe in prezenta materiei organioe. La suprafata se separa o zona bogata in 02 ; sub ea s.e afla
zona cu C02, i·ar in apropierea substratului zona cu H2S (fig; 3.13).
in procesele biotice, in afara de 02 si C02, sint implicate C, N.P. si ca
elemente secundere Si, Ca, Mg, Al ~i Fe. Fotosinteza consuma C02, N si
P., inclt zona cu OJ este oontinuu saradta de substante nutrifive, Ele sint
in procent rjdicat sub stratul aerat, de unde, prin curenti ascendenti
(upweling) sint adusi continuu catre supraf'ata. Dupa moarte, organisrnele
planctonice cad pe fundul bazinulu] unde, impreuna cu organismele bantonice moarte, sub influenta bacteriilor, incep sa se descompuna si sa se
transf'orme in sapropel cu elirninare de H2S si sulfati care sint redusi la
sulfuri (ex: FeS2). In aceste conditii euxmice Si02 din substrat, de-vine
solubil, dind adeseori chert-uri. In conditii de ape ascendente Si02 dizolvat (fi.g. 3.13), este antrenat in zona cu C02 in care se creaza conditii
-optime de solubilitate a fieruhri {Eh creseut 1 si pH scazut 2) ; o parte din

D
Fig. 3.13. Formele principale de prezentara a fierului in functie de dinamica

apelor ; 1 - detritus de pe continent; 2 - limonit ~i granule mari de
nisip ; 3 - oolite calcaroase ; 4 - glauconit si granule mici de nisip ;
5 - pietris calcaros ; 6 - oolite limonitice si granule detritice mari ; 7 argile feruginoase ; B· - chamozit ; 9 - cherturi ; 10 - piritii ~i marne
sapr~pelice ; 11 - continut ridcat in carbon organic ~i amoniac ; A fauna bogata de apa aerata ; B - fauna restrictiva ; C - fauna saracita ;
D - bentos absent, bacterii abundente. Dupa H. Borchert, 1961.
:3 -

Geol'ogie marina

33

Iierul solubilizat se cornbina cu Si02 dind chamozitul ; o alta parte se
optime de solubilitate a fierului (Eh crescut 1 si pH scazut 2) ; o parte din
cornbina cu C0:3 dind sideritul
2HCO:i + Fe? ->- FeC0:3 + H20 + C02
Astfel zona cu C02 devine zona de maxima solubilitate a fierului zona in
care precipita chamozitul si sideritul (fig. 3.14). 0 importanta canti tate
din fierul solubilizat este antrenat catre zona cu 02 unde va precipita
1imonitul si glauconitul.
PREGIPITAREA LltltONITULUI
\.11NIMUM DESOLUBILITATE A fe (GHh

PRECIP11AREA
TELOR feC03

&IDERl-

"'-J·'--~~----~--'lf-o'

o-----

g ,-OPTlMUM FEITTRU
2
rv

'

I

~pH
I
- ---- - - - - - - - - r: - - - - -

~~~~T~E_fe~

8------

PRECIPl1AREA
CHAMOSITULUl

---PRECI PITAREA
Fe5z

'

f.

/,:S

--r---------

. I -" - - . - I OPTIMUM PEKTRU
I SOLUBILITATEil. Si02

L--------

I

I
j

Zona de C02 si relatiile cu formele de precipitare si
directlile de migrare a fierului. Dupa H. Borchert, 1961.

Fig. 3.14.

Forma de prezentare a diverselor oornbinatii ale fierului este dependenta de dinamica apelor. In zona cu 02 agitatia maxima a apelor (valruri,
curenti) favorizeaza formarea oolitelor pe care le gasim alaturi de detritusul organogen si granule grosiere terigcne (fig. 3.13 ; 3.14). In zona cu
C02 dinamica redusa a apelor, .permite dcpunerea argilelor feruginoaso
9i aparitia -concretiunilor de charnozrt, siderit impreuna cu granule fine
detritice ; in zona cu H2S amestecul de mil si material organic, depuse
in Iipsa oricarei dinamici a apelor, va <la argile negre cu prrita.
Repar titia organismelor va fi si ea inf'luentata do dinamica apclor,
dar si de reactiile chirnice din zonele respective.
3. 7. Separarea izotopilor stabili sau izotopilor radioactici ai unor
elemente (160, 170, 180, 1H, 2H si respectiv izobopii radioactivi ai U, K,
1 Eh= potentialul de oxido-reducere al apei (=potential
redox) valorile pozitive ale Eh-ului corespund mediilor oxidante, bogate in oxigen, oxidarea facindu-se
cu pierdere de electroni. Valorile negative ale Eh-ului indica mediu reductor - acid
- bogat in hidrogen - reducerea facindu-se cu adaus de electroni.
·
2 pH = concentratia ionilor de hidrogen, rezultat din disocierea apei la tem'peratura norrnala (20".C) ind:i.c'a mediile acide sau alcaline in care au loc procesele
de solubilrzare sau precipitare a mineralelor. Concentratifle mici de ioni de hidrogen
corespund mediilor alcaline. Lirnita dintre ele = Iinia neutra este, ca de altfel toate
valorile p H, in functie de temperatura (valori 6-7)..

C14) din mari si oceane, au pennis nrtil.izarea lor in stabilirea paleo temperaburilor, descifrarii momentelor 9i duratei evaporarir, dinamicii apelor,
rata de sedimentare, istoria geologica a oeeanelor, etc.
Determinarea paleo temperaturrlor rnarilor disparuta se bazeaza pe
rnasurarea raportului i z o to pi 1 o r st ab i 1 i ai oxigenului anume :
1sopao din testul organismelor calcaroase de preferinta planctonice, bine
cunoscutc. In 1969 C.V. Grazzini si Y.H. Rosenberg au studiat paleo-temperatura pe baza unor carote din depozitele cuaternate in Mediterana de
Est. Autoarele au utilizat in acest scop testurile f'oraminiferelor Globorotalia inflata, G. truncatulinoides, Globigerina pachiderma, Orbulina suturalis, localizate pe carote intre 50-200 m adincime, precum si cochiliile
pteropodului Limaciana.
In rezumat, metoda utilizata si 1prezentata de autoare se bazeaza pe
compararea izotopilor Oxigenului, izotopi care depind de temperature apelor ln momentul formarii testurilor si •a depunerii lor pe fundul bazinului,
Se calouleaza dupa ecuatia schimbului izotopilor, stabilita de S. Epstein
et col. in 1951, 1953 si moddficata de H. Creig in 1955 :
t=16,9

· 42(Be+ow+

0,13 (oe-ow)2

relatia 1

a e este diferenta intre rapor-tul izotopic 18Q/l6Q in esantionul considerat si acelas raport cu un ·etalon conventional (un gaz de referinta)
exprimate dupa relatia :

oe tl-'Q

=

esantion
·
ffQ/HlQ etalon

tSQ/1GQ
[

-j-

·

1 X 1000

rel.atia 2

Sw = 1SQ din C02 esantion la 25°C al apei in care a avut Ioc precipitarea carbonului analizat si masurat cu acelas gaz etalon ca si
Raportul izotopic Be pe care il masurarn depinde decide temperature
apei (t) si de oompozitia sa izotopica (B w). Cunoasterea unuia din acesti
parametri, sau a lirnitelor lor de variatie, permite sa se calouleze (prin
relatia 1) valorile extreme si medii ale oelorlalti parametrii.
Valorile crescute we Iui 18Q (1,7-3,4%0), arata climat oald ; valorile
scazute (0,8-1,6%0) arata clirnat glac:ia·r. Pe seama lor s-au stabilit cele
8 episoade glaciare (ultimele 4 apartin Wurmului) si interglaciarele care
le separa. Valeri asemanatoare au fest obtinute in toate oceanele sl marrle
lumii
Separarea i z o top i 1 o:r
r ad i o act iv i, a permis, prin cunoasterea perioedelor Ior de dezintegrare, sa se stabileasca cronologia
fenornenelor geologies si sincronisrmil lor, •precum si rata de sedirnentare
pe fundurile medii oceanice, comparativ cu pantele si .platforrnele continentale, in coralare cu dinarnica placilor etc.
Prezentarea sumara a unor procese chimics si biochimioe din apele
marine nu si-a propus sa elucideze problemelc chimismului din domeniul
marin. Ea poate avea rolul de a atrage atentia asupra modului de forrnare
a unor roci si substant., minerals nitile precipitate in mari si ooeane, precum si asupra complexitatii relatiilor dintre procesele chimice ~i biochimice, asupra intercon:diti•onarilor care exist.a intre factorii fizici 9i factorii
chimici - pe de o parte - $i' dinamica apelor _.:... pe de alta parte.

a•·

35

4. DINAMICA APELOR MARINE
Miscanea apelor marine, cunoscuta de foarte mu1t timp prin efectele
catastrofice asupra navigatiei, inundarea oraselor de tarrn cu pierderi de
vieti omenesti etc., reprezinta azi una din cele marl. Imporbante surse de
energie 1pe care ingineria maritima o stapmeste din ce in ce mai ferro.
Miscarea apelor marine imbraca trei forme importante : valurl,
ourenti, rnaree.
4:1. Valurile reprezmta miscari ondulatorii ale apei de supratata
cu propagate lineara, determinate In special de actiunea vintului ; eruptiile vulcanice submarine 9i cutremurele de pamint, provoaca valuri puternice, care antreneaza mtreaga masa de apa si se propaga radiar.
in afara energiei Ior, in curs de exploatare, oa energie hidrodinamica, urrul din efectele importance ale valurilor il reprezinta eroziunea si
dopuneroa materialului solid, valurile fiind deci - eel mai important
agent de mcdelare a tarmului.
In zona selfulud intern, :va1u£ile smt pro;v;ocajie de virrt. Energia eoliana se transmite masei de apa prin componenta :tangentifila a curentului
de aer. Prirnele ondulari ale apei vor ridioa creste nen~gula•te ce atenueaza efecfiil presiuni.i vintului. Flanoul valuliii ·expus vtntului, va suporta
o presiune mai mare a curentului de aer decit flancul adapostit, oeea ce
face ca moleculele de apa sa inafrrteze in directia de propagare a vintului.
~ in descrierea valurilor idealizate, se iau in considerapie caracterale morfologice ale valulud (creasta, flancurile albia) iar in calcL1lufactiui1.ii valurilor seu£ilizeaza :--:JJungi51iea~de-undiL(.:Cfoare reprezinta distanta dintre
doua creste ; p:erioaaa...LITJ timpul necesar ca o oreasta sa ajunga in pozitia crestei urmatoare ; viteza fazei {q, numarul de valuri pe secunda =
viteza de propagare: ciTIPlil.t@mea vahill..!lr~distanta de la virful crestei la ta1pa albiei valului; adinoimea apei {h)' (fig. 4.1).
Inaltimea valului (Hf91penoada for (T), sinrt functia de v·1teza vintului (W), distanta peste care bate vintul 1(F)' si durata cit bate vintul (D).
Simbolic relatia ar fi :
iH,T=
(W FD)
Pentru distante mici (1-20 mile) H creste direct proportional cu
viteza vintului i(W), iar perioada '(T)' oreste cu W. Valurlle...1\Jngi (ou peri-

C1
~~""""""'
,,--::--- L ----..,------

-

1

Fig. 4.1. Valuri sinunoidale ; 1 -

creasta ;
2 - flancurile ; 3 - albia ; L - lungimea de unda ; C - viteza fazei ; H
amplitudinea ; h - adincimea.

oad€ mari) -.§.e for;me1g_zi nulllaii &~olo unde vintul matura distante mari.
Valuri de dimensiuni ma:xime sint descrisa inoceanele<teschimnrleermsferej sudice ; in Oceanul Atlantic de Nord valurtle ating amplitudini de
10 m si lungimi de unda de 300 m -in Ooeanul Pacific de Sud arnplitudinea

36

valului atinge in mod frecvent 16 m si lungimi de unda de 800 m. Tot
aid sint desortse valurd cu 1ungimi de ootla de 2000 m.
4.1.1 Aspectui oaluriior $i succesiunea lor. Primele valuri care se
formeaza sub actiunea viintuliui Slint valuri lente, cu creasta neregulata
cm

4.2. Spectrograma
schematica a Inregistrarii valurilor tipice
(A) ; tipuri de valuri
(B). Dupa F. Shepard,
1963.

Fig.

601,-~~~~~~~~~~

...... ~~~~~~~~""'7

4

30

A
i5
Di:--~~~~~~~~~~-:-:-::--~~~~-!:;:~~

a

1\PUP.I

~

DE ~ALl.:KI

B
o rn

20 30

valun de bnmbare

~

:~
iiW_I
a

20 30

l.D

0 tO

20 30

t/set

(surf)

(Sta)

'

z

I

~\
q_J~~

valu1·i de lranslil~ir

valuri lente

( SW8ll)

~~

3 .

(sea waves), efectul lor fd.inid numai de oscilatie a apelor ; valurile de
bombare care le nirmeaza, sint valmr] cu creste largi, amplitudini mid. si
Iungim] de unda mari (swell) efectul lor fiind tot de osoilare ; cartre tarm
se formeaza valuri cu oreste inguste, inclinate, cu albia dreapta, ou amplitudini mari si Iungimi de unda si iperioada scurta (surf), valuri de transIatie (de drift), efectul lor in transportul apei si al sedimentelor fiind
maxim. De obicei ele se succed din zona de formare spre tarm, inregistrarea Ior (fig. 4.2 A) redmd fidel amplitudinea si perioada valurilor -in sue-

cesiunea J.or.

-cH
_L

4

!--d --{

3
21H

o~~z

HY
A

04H
~..,

~ ....

"'·-

B

DESCRESTEREA
DIAM ETllULUI.
ORBITAL CU ·
ADTNCliilEA

OQ2H

\\\~"

Viteza orbitala si diametrul orbital la valurile sinusoidale ; A - traiectoria deschisa a particulelor la suprafata (diametrul orbital este egal cu Inaltimea valului) ; B - descresterea
diametrului orbital cu adincimea, Dupa F. Shepard, 1963.
Fig. 4.3.

37

Idealizate, valurile sint de trei categorii : sinusoidale, trahoidale si
solitare. Valruril~ s LI! us o id a 1 e (Airy_J.845) au amplitudini mari,
:>r:ofil sinusoidal, p1'ovocinarm$carea drculara a ape!, diametrul 6ro1tar
al miscaru apei escrescm cu a incimea pina a a en area miscarii, sau cu
amplitudini mici care provoaca miscarea eliptica a apei (fig. 4.3) : toate
valurile sinusoidale _dau n-~mai o oscilatie a su2rafevei apei; in zonele_de
adincirni mari ~:i:nylitu~ine_g_ _ vg.lurTior - este mare;
valurile t r o h o i_
·~a 1 e (SfoK:~, 184Z) au amplitudini finite, albiile mai plate, profil asi~m~tric,.mi._~ai:ea_e_Qei fiii:i-_d_1p.ai IDUlt.§au_maUmt.in cir:sul<!:ra (orbit"e -neiR=
chisej totdeauna orientata, .JE.Q:YO.ciucL.c.ure.ntul ~t,._
transporta
apa si odata cu ea !?i sedimerrtele in directia de propagare a valului ;
~uriTe- so Ii T'a r e-(Sfoff..:Riussel, 1844) apar sub forma de creste izo.1.atey '~Qmplitud1nLv~rdabHe ii1 furi£tie deu:rrta rafal~.!m:_de -v1nt can'

c§_re

le

_p:ro:v..ooca.

.

4.1.2 l'v!Q.surarea ejecielor valurilor presupune aplicarea
hidrodinamice. Ecuatia hidrodinamica

principiilor

C)

C2 =~tang. kh
k
arata ca viteza fazei (C) este exprimata ca b furictie a lungimii de unda
(L) si a adincirnit apei (h). Intervin in calcul g = acceleratia gravitatiei si
2rr

k ==- ~
numarul de unda.
L
4.1.3. Miisurarea parametrilor ixilurilor. In calcularoa energiei transmise de valuri, un prim parametru care trebuie aflat este v i ·t e z a
fa z e i (C) (= rata de propagare). In apele adinci ea poate fi exprimata
ca 'o functie 'a perioadei valului {T)
·

C=~T
2~
Ecuatia se modif'ica .pentru apele cu adincimi intermediare, pentru ape
putin adinci seu .penbru zonela apropiate de tarm (tabal 4.1).
Lung i me a de u n d a (L), implicata in directia de transport a
apei si a materialului de pe substrat, variaza din zona adinca spre tarm,
In aipele adinci si intermediare Iungimea de unda a valului poate fi obtiL
nuta direct din relatia vitezei fazei, lungime de unda 9i perioada C =T

L=.L.T2
2JC
Modificarile eouatiei in functie de adincirne se aplica corelat cu scopurile
avute. Daca se pot adrnite erori de 5-100;0 calculul Iungirnii de unda
pentru zone adinci si interrnediare se aplica si zonelor de mica adincime.
Urmarind un corp plutitor in tirnpul trecerii unei serii de valuri, se
observa ca el se misca inainte si inapoi, in sus si in jos Inregistrind o miscare orbitala care face ca obiectul plutitor sa se tntoarca aproximativ in •
aceeasi pozitie. 'I'raiectorta rplutei este aproape un cerc inchis cu diametrul egal cu inaltimea valului (H). Calculul vi t e z e i orbit
a 1 e (um)
este dat de circomferinta cercului H impartita la perioada undei (T).
·
rrd
Um=--

T
38

.....

...;.
d)
.0

' co
E--<

-4

Ei

~
HiS

r<\
<,

4).

.,

M

t. l I
(

'O

"'p,'
ttl
0

~

,..--,
,..._,

Mr<\
I

:r:

'&;<

+
.d
.._,

eo

II

:J3

0

c

C\J
r<\

0

L......I

-1..:t

~

Ii

0

8

"'

A

::i::J..c

0

....

='":~·'

0

:.\~~~ c ·~

c

c...

e'

<t'

rel

ro

....

~F

Cl

0

.p.
::l

::Of

.c

-Pl

eo

"'
§'

·+

11'

--·

-~
·~;,,m't!f5·~·'·

~~~~

"·i•·';vf'.•,;,,"'-'·-

r-:

~
C\J

(!)

<,

.....~

r--,

_..,al

"'
....c

.

bl)

i>::l ;,,.::
~~
co o

<ll

0
0

.lot

.

"'s~

..c
~

<!)

r:c-i
-d

.--!

c

,W)

c

.p

:r:
~

~

~

H

L..--J

C\J
<,
.--!
r----i

~~o

.....____.
'O

~

'O

t

-o
rtl

Q'

l'.4

rn

II
'O

(\J

'-'
(:-{

~

~t

II

H

~~

i

::l
(J]

,..._,
0
.._,

"'

)::

J::.

ro

.p~

<!)

"' ,--.,

"'

'O

C!S

mi-::i
.,.._,

'H

cj
'l

'S

-xn
b!)rJ

'l)

_,_,

~

-.e:lY

1a:S
.--!

.....

•rl

A

'O
0
'.::!

""'

,;;!<

.._-1..:t

,o:l
0
'H 'O
<ll

~o,

.

....c:J_,-c

u

.p.

'

t.-;·

0

XIS

8~ I
0.0

=--c-i - •

i

'"'

:r:'O
0

J'

.J::l..Jl

<t'

,;i

-e

cc

'

!:l'.:l

H

p~
~$

a~
oj>aS

""S
.,..,.

.p ><
.,.., ro

~s

""'
'O

'--".·
s:..--1
::l

.P<tl
CD-P

~

......t.j

~o

£

'-'

<ll

<D·

a .....

.... ::i

Pr-!

'.-!::l
1.:tSM

o cc'
H?'

39

in care H = d (diametrul orizontal al orbitei). Inlocuirea lui H cu d se
irnpune deoarece orbitele sinb cercuri inchise nurnai in cazul valurilor
sinusoidale (valunile Aky)' la care H = d : in 'aipele putin adinci orbitele
sint eliptice atit la valnirile sinusoidale cit si la cele trahoidale (valurile
Stokes) incit H nu mai este egal cu d; diametrul orizontal are valoarea
maxima, el intrind in calculul vitezei orbitale, Orbitele eliptice fac ca
particulele sa avanseze incet in directia de propagare a undei, dind
curenti de drift ~i in acelas timp deplasind materialul de pe substrat. Pentru apele putin adinoi formula se modifica intervenind in calcul adincimea apei (h) ·~i viteza fazei (C)' (tabel 4.1).
Vi.teza orbitala este functie de diam
et r u 1 orbit a 1 (d), care
in oazul orbitelor ciroulare este egal ou inaltimea valului (H), d.ar el scade
exponential cu distanta sub suprafata apei (fig. 4.3), avind valori de
nurnai 40/o din H, la [urnatate din lungimea de unda la suprafata apei,
Dad la supraf'ata d = H, in zonele profunde d = 0. Diametrul orbital
este <lat de relatia :
d=

H cos k z
sink h

Este relatia cu oele mai multe aplicatii in problemele de transport al sedimentelor. Un exemplu de aplicare a aceste] ecuatii il putem avea comparind viteza orbitala ~i deplasamentul asociat pentru doua valuri diferite.
Presupunem ca ambele valuri au inali;-imea egala cu 2 ipicioar,e 1 si parcurg
50 picioare din adincimea apei, d.ar primul val are perioada (T) de 5" si
al doilea de 10" Penton primul val valorile obtinute sint 0,3 picioare diametrul orbital ~i 0,2 picioare/secunda pentru viteza orbitala maxima pe
fundul apei ; al doi'lea val are diametrul orbital 2,2 picioare ~i 0,7 picioare/seounda viteza orbitala maxima pe fundul apei. Prirrrul val nu va
misca sedimentele de pe fund, al doilea va putea rnisca chiar nisnpul
groSi>er.
Cind valul parcurge ape putin adinci, diametrul orbital pe fundul
apei va fi totdeauna ma] mare decit inaltimea valului. In acest caz ecuatia devine :
3 H
.
- apropi.erea
·
t~
d= K h ·
,armu 1 ui. d =

Hiar m

2

efectul de eroziune va fi remarcabil in zona de tarm.
In clasificarea valurilor, a fost descris separat valul so 1 it a r care
consta dirrtr-o singura creasta izolata ce parcurge o albie a valului infinit lunga si plata. Particulele de apa f.a:c o pauza .pina la trecerea in
creasta valuluj urmator. Viteza orbitala a valului solitar descreste la 112
de la suprafata la fundul bazinului, iar viteza orbitala se urmareste n:imai
in directia de propagare a valu1Jui (fara miscarea de tntoarcere = viteza
albiei) ; ca urmare miscarea pe fundul bazinului este de du-te-vino.
Efectele valului solitar se .pot observa si in zona de spargere a valu-.
rilor in care mi'!?carea de drift la suprafata este evidenta, apele fiind
impinse sipre ~anm. Pe fund, mi~oarea este inapoi {ca efect al refractiei
valului de catre tarm) ; suprainaltarea apei in zona de spargere a valuri1

40

piciorul (foot, feet) == 0,3048 m.

lor (surf) si curentul inapoi asociat nu sint eonstante ci lpllllsatorii, ca
urmare a succesumii unei .griupari de valuri malte, urmati, de valuri
[oase. Aceasta pulsatie a curgerii inapoi este rrumita bataia surfului.
4.1.4 Valurile de spargere apar cind raportul inaltimea valului (H)
adincimea apei (h) este mai mic decit 1 (aproxirnativ 0,6 H = 0,6). Forma

de spargere a valului este influentata de vintul suplimentar, de vintul
opus, sau de panta substratului. Au fest identificate trei tipuri de spargere a val urilor :
Tabel 4.2.
Tipuri de spargere a vaturtlor : cauze ~i efecte
Tipuri de spargere

Cauza

Modul de manifestare

Prin cufundare (:::: plunging)

Vinturi opuse

Prin varsare (= spilling)

Vmturi suplimentare

Prin ta1az (::::surging)

Tiirm abrupt,
substrat cu
pantg
pronuntata

Inaltime brusca, spargere pe flancul opus, cu zgomot
Valuri abrupte cu creasta ascutita,
inaltare si spargere gradata, pe
toata creasta, pe ambele francuri
Valuri foarte inclinate, spargere pe
flancul invers, valurile talazuiesc
pe suprafata plajei

Efectul diverselor tipuri de spargere a valurtlor este diferit. Ajunse

pe plaje, valurile de spargere, spala tarmul (fig. 4.4) (zona de swash) ;
intensitatea maxima o au la baza bermei ; de aici o parte din apa adusa
'/

3
Fig. 4.4. Aetiunea si sensul de deplasare al valului la \arm;

valul arunca la mal sedimentele ; 2 - linia neutra ; 3 in suspensie. Dupa E. A. Pora ~i I. Or'os, 1974.

1 material

41

I,;;.__

de val, avanseaza spre creasta bennei forrnind curentul de avansar-¬
(uprush) ; apa deplasata pe plaje are o componenta care se infiltreaza si
alta cars se va intoarce spre larg = curentul de intoarcere (backwash).
In decursul propagari] Ior, valurtle isi schimba pa:ra:metrii. Transformarea valur ilor se face atunci cind valurile sinusoidale si trohoidale
patrund in ape putin adinci; viteza si lungimea de unda scad, rnaltimea
si abruptul valului cresc, p1na cind succesiunea de valuri consta din creste
r idicabs separate de albii relativ plate ; numai perioada . vahulul ramine
constanta. Transformarea valului incepe atunci cind adincimea apei este 1/4
din lungimea de unda a valului. Procesul de inaltare a valului este accelerat incit valurile de spargere pot fi de citeva ori mai inalte decit valurile din ape adinci,
·
·
Zona de inaltare a valuoilor poate -conserva sail transrni te cnorgia.
Energia unui val de apa adinca este astfel distribuita in zona de transfermare a valului : jumatate, la inaltarea valului, cealalta jumatate cinetica
este asociata cu miscarea orbitala a parficuler de .apa, care poate antrena
1
si particulela solide,
·
·
.
,
,
· •
4.1.5 Rejleciio; rejractia si clifractia ·rnlurilor. Pe parcursul propagar ii Ior, dar rnai
$i ales in zona de tarm, valurile sufera .fenomene: d:e: eeflectie, refractie
difr actie care maresc efectul de energie, mai ales in apele
putin adinci..
·
Energia valului ref1ectat de un ta-rm, creste cu inaltarea pantci fundului si se poate apropia de intreaga energie a vahrlui incident cind valurile sint joase si reflectate de un perete vertical.
Di fr act i a rezulta din scurgerea de energie de-alungul
crestei
~hillilTritr=O dTrectie in unghi drepfcua1recti.a de propagare-~a V:aIU1ui.
Difractia devine mecanism important de transfer doe energie, dnd valurile
sint inalte.
Jl ~_Lr_~ ct La va~lul\l~tQ_procesul_prin care direcjfa de rni~1:!re_ a
valu1ui se schimba cu adinci_!I1~~e~Crestele valulu!_ tind sa_i~in~
paralele ...:.C..!LgQ_fu_ltele. Energia se difuzeaza {1¬ -a Iiingul crestei valului,
creasta valuluj scade, efectul este uniform de-a, lungui crestei. In dreptul
canioanelor, valurile se curbeaza avind aspect divergent, creasta valului
apare concava spre tarrn.
In succesiunea valurilor dinspre larg (zona de forrnare) spre tarrn,
ef'eotul valurilor asupra sedimentelor este diferit : valurile
sinusoidalc
(tip ,,sea" si ,,swell"), se transmit sub forma de undr5'inus-oidala pina Ia
substrat, unde priri salta1,:ie, ridica particulele, unele dintr€ ele raminind
in suspensie (fig. 4.4). Valurile t12hoidale _(itiiR .n~' dm zona de tarm,
~orta prin rostogolire 9i prin saltatie, arundnd ma!~!i_~lul spre i{la)
tiirm. -SU:lJoarrnrrrtta-atlll-i:r::J'me care-uepmde de pan ta f?i forta valului de
~spargere, sedimentele si organismele stau pe Ioc, nu sint antrenate nici
spre tarm riici spre zone mai adinci, delimitlnd ,Jinia neutra", J:n care
mi9carea es•te de du-te-vino ; materialul detribc sau fragmentele de cochilii sint puternk ru1ate.
·
Actiunea valurilor depinde de abruptul valului care reprezinta expresia rapovtului dintve ampHtudinea valului ~i lungimea de unda H/L.
Trecerea de la vah1ri Cl.J; amplitudine mare la v.;:tluri cu amplitucline
mica, face' ca matenalui de rpe p1aje sa fie indepartat spre larg 9i de.pus in
zona de spargere a valuri.l-or, unde se ·forrneaza bariere de nisip.
0

42

_

Din contra, valurile Iargi, cu lungime de unda mare si amplitnidine
mica, transports rnaterialul dinspre larg spre tarm, ducind la marirea
plajelor, panta subacvatica din zona de tarm, creste.
Valurile inalte, cu amplitudine mare si lungime de unda mica, erodeaza plaja si transpo~ta materialul spre larg ; panta subacvatica se mic-

soreaza.
Valurile abrupte (tip ,,surf''), provoaca o miscare de du-te vino a
materialului pe o distanta limitata, fara un transport net (fig. 4.4).
Particulele liber.e sint transportate prin tirire, pe tra:see Iineare, cind
viteza de transport a valurilor (sau a curentului) este foarte mare.
Daca viteza de transport este mai mica decit viteza valului (sau a
curentu1ui) partioulele ~e deplaseaza prin rosbogolire. F. Ottman (1959)
a aratat experimental ca granule de 5 mm prinse intr-un curent de 50
cm/ sec, se deplaseaza cu 30 cm. sec.
Daca actiunea gravitatiei este local intrecuta de viteza valului sau a
curentului, transportul se face prin saltatie, Inaltimea pe care o ating
particulele in saltatie, depinde de greutatea specifics a partioulelor, de
densitatea si viscozitatea lichidului. Viteza de deplasare a particulei este
mai mica .decit viteza curontului. Uzura elementelor este puternica datortta socurilor repetate. Saltatia are Joe in mediile turbulente si antreneaza
particulele de dirnerisiuni interrnediare intre cele purtate pr in tirire si
prin suspensie.
Cind components verticala a miscarii apei, intrece viteza de sedimentare a parbioulelor, transportul se face prin suspensie. Particulsle aflate
in suspens,i.e sint pasive fata de curent, fiind influentate numai de schirnbarea directiei curentuluj, cind, o pante din incarcatura apei se depune.
Suspensia depinde de densitatea, volumul si forma partioulelor, precum
$i de densitatea si viscozitatea apei.
.
.
In timpul transportului, sortarea materialului se face dupa greutatea
'specifica, ea realizindu-se in general pina la 10 m adincime. Retragerea
apelor lasa o pelicula de rninerale grele cu diametr.e mici spre tarrn si mai
mari, deplasate .prin rostogolire, spre Iarg. Le putem gas! la adincirni de
pes.te 10 m datorita variatiei liniel tarmului, amt in timpurile istorice, Cit
si in eele geolo~ce.
4.2. Circulatia apei in zona de tarm. Miscarea orbitala a unei particule de apa in tirnpul trecerii unui val, traverscaza o curba deschisa
care produce avansarea gradata a particulei de apa in directia propagarii
valului. Succesiunea propagarii valuri1or,- va deplasa prin translatie, o
masa de apa care va forma cure n ti i de drift.
4.2.1 Cuxeniii.de .dxiii, au aoeeasi di_!'e~.E. e de prop~a_r~_casLdirectia
_de deplasare a valurilor.,__Ei se manifests in zona litorala, anume in zona
_de sparg~~~alurilor (zona de surf). Volurnul de apa descarcatin directia
de propagate a valurilor, ££.eeaza un curent de drift la suprafata, un
curent de drift pe fundul bazinului ;>i W1. curent de'intoarcerefa m1jlocfil
a12ei.
-- --4.22. Curen~lit<n:a"L--(kmgshor)Si curentul d~ retur (rip). Daca
direcJia vfotului (care stirnesta valurile)_nu este pernendisulara pe li1ua
tarmul~i, descarcarea apei .va: da o ~ta in_hln_g!!,11 tarmu1:ui, curen1

-

-

43

tul

.§_1J1l;;>litor al

_{£ol_!!12QQe.Q.ta longshore) cu vi tez€ crescinde ptna la un prim

obstacol (al liniei de tarm ·sau o bariera ae msip submer8a):-undecurenrtul
1

·'"
:' '

:•"v"""'\

... ·"1

.··

·.. ~

1

"

'\

_. i·,

"'

x . ., ,_ ~

_...,

i

:

~

.;» ~ \ '\

t

, .. , ....

'

..,.. ..,...,

u».
I iY'!:\ r:

~ ~ '

~ ···.

~

'

~

/

.

~
~

·.

..;..·· . .,'
~~

I ~....,.' (

Ir·· ··-- . .r:

\ II

!

~
stingere9
turentului
de rip

\ ~ '

-7/1:!f.....r/ '!///

~ --

.( """' _ _____,_ J . . . --

~

./

Fig. 4.5.

curentul

sublitoral

(longshore)

Sistemul de circulatie la tarm $i termenii utilizati.

tvint

a

p=

c

90°

Fig. 4.6. Relatia dintre directia vintului

si orientarea curentilor de derrva din
zona Iitorala. Dupa Lacombe, 1965.

44

se indrie~ta_§p~
di!).d un curent de ret:ur {ourentul rip} (.fig. 4.5).
eel mai perioulos pentou scaf andrd autonorrii.
Tr.ansporh!},_9!lli!i_s~ tarm ~ure1!1ul de grjfi)_~tuLin.J.uniguL
Jarrnului (longshorey si din nou spre larg (rip C1Yt.rent) a}gl.1n.Ii~sc ~ sis~unitar de circu1atiie a cm_ei in_zona litoralaJ cu manifestare perioilf.c1f,"
provooat de succesiunea valurilor inalte - valuri [case, ceea oe face ca
nivelul aper sa creases sau sa scada in zona de spargere a valurilor, unde
incepe descarcarca surplusului de apa.
Pozitia curentulud. de_ .rtp este dependent~ de morfologia subacvatica,
configuratia plajei, amplitudinea si.J?erioada valiifllor.
--Cure~tiidederiva, <latOTati ~ctiiunii vintului, {;_rie in afara forrnarii
vali:i:"r-Hor, ~eul?esc sa aeplasezro -:ca:n'tltate :frniportanta <le aipa spr.e tarm.
Dinectia lor este dependenta de orientarea constanta a vintu1ui_ UE-gl:!iul_
_pe care U-fo·rmeaza direc i~ vintuluTCU tarroUl ((3) _ va influenta cantitatea--de apa antrenata spre tarm, sau antrenata dinspre tarrn spre larg.
In felul acesta curen_jii <!_e deriva pot pr-q.vos_a_,afluxuri ~e an.ii_ s12·r~
jarm {(3 = 45° (3 = 90°) sau pot provoca r~fl~E
ale -~p~ _(~ ~ 135_
(3180). Orientarea valunrora:e aflux sau de reflux, va fi diferita dupa
grosimea paturei de apa '(fig. 4.6)'.
Manifestarea curentilor de deriva nu este constants, fil fiind c9~itionati, de directiCL.~i intensitatea vintului. Actiunea lor asupra dinarnicri
sedimentelor se resimte pina in zona externa a selfului.
in afara vintului care provoaca vahrrile, curentii de drift si curentii
de deriva, ou efecte maxime in zona interna a platforrnelor, atractia lunei
~1 a soarelui asupra Pamintului, este responsabila de fenomenul mareic
si curentii mareici, care au de asemenea efecte majore pe platformele
continen ta1e.
4.3. Mareele si curentii mareici
4.3.1 Eenomenul mareic. Mareele, reprezinta miscani ritmice ale apelor oceanice si marine manifestate la intervale de 12 sau 24 ore, provocate
de atraotia gravitationala dintre Soare-e-Pamint, Luna=-Parmnt.
Mareele ooincid momentulrui de trecere a lundi la merdianul loouhii
care are Ioc in 24 h 50'. Atrase de luna, apele se ridica la meridianul
Iocului (M), declansindu-se mareea (fig. 4.7.). In partea opusa (M') forta
de atractie a Iunn {p') se rnicsoreaza, formindu-ss- sau nu, eorrtramareea.
Daca Pamintul, Luna si Soarele, sint pe aceeasi linie atractia Lunii
coincide cu atractia Soarelui, provocind mareea ~axima' (sizigie). Cind
axa Pamint-Luna este perpendiculara pe directia Soarelui, es.te momentul
de atractie minima 1oare da ·9i 10 maree minima (quadraturaj {fig. 4. 7).
Valoarea mareei variaza si dupa pozitia geografica; 1n larg infiltimea
mareei maxime este de 60 cm ; la tarm, inaltime:a maxima a mareei, po•ate
ating.e, la simgiie, 16 m. Maree.a es·te infruentata de raportul uscat-apa;
pe platoul continental, unde volumul de :apa estie •redus, mareea are
valoare.a maxima. Mi&?carea apefor de catre maree, p't'o'V'oaca in zonele
de platforma, curenti mareici.
4.3.2. Curentii mareici, pot fi :
- curenti ·rotativi, mamfestati in 1arigul 9elfului ;
45

curenti rectdinii, manifestati in apele costiere ;
curenti hidraulici, manif estati la gum canalelor mareice
€ u r e n ti r o t a t i v i, bine vizibili: in marile epicontinentale semilnchise, Imprlma apei o miscare <le rotatie, i'n sens invers fata de rotatia
Pamintului (mareele joaca un rol de frina In rotatia Pamintului). Punctele
-

---~o

p

'...

b

----"-t

P""' cre~tein M

-~----0- - -sfiigTe- -

p

- - - s

L

p

0y

~uadca!uri

0L

L

i
I

s
Fig. 4.7. Explicarea fenomenului mareic : P - co~ul m~re~c;
M, M' - rneridianul locului ; p - forta de atractie a Pammtului. Dupa D. J. P. Swift, 1969.

din Iargul marilor catre care converg valurile mareice se numesc am f id r om e (Ad) ; punetele afectate, la aceiasi ora de fluxul
mareic se
ruumesc cot i d a 11 e {fig. 4, 8). Modificar.ile care apar in orientarea
fluxului rnareic se datoresc topografiei fundnilui tarmului. In punctele
amfidrorne, apa nu se r idica nici nu coboara, dar valcarea curentului
mareic este maxima. Amplitudinea mareei
cre!?te cu depantarea
de
puncbale amfidrome, iar viteza curentuhri scade. Curentii re c ti 1 i n i i,
din zona de tarm, se datoresc afluxului de apa aduse de valul mareic.
4.3.3. Morfologia tiirmului cu maree. Materialul antrenat prin :tikire
sau suspensie este depus in lungul tarmului sub forma unei bariere de
nisip (barajul Iongshorey care are rolul de a micsora efectul distructiv
al valului rnareic. Intre bariera ~i tarmul propriu-zis, se oontureaza un
sant in lungul tarrnului. Fluvrile care se varsa in marile cu flux si reflux
pu:ternic, de regula nu forrneaza delte (fig. 4. 9.).
In cazul mareelor joase, fruntea tarmulu, este spalata de valurile mareice ,9i transformata intr-o t .e r as a d e m a r e e, limitata spre

46

~-1

49
-()'
-~

3
Fig. 4.8. Curenti mareici rotativi ; Ad - amfidrom ; l, 2, 3... coridale. Dupa
D. J. P. Swift, 1969.

4.9. Morfologia tarmului
mareic. Dupa F. Shepard, 1963.

Fig.

continent de un povirnis din fata tarrnu1ui (creasta
berrnei) ; pentru
aceasta zona se utalizeaza termenul de tarm din fata (foreshore). Terasa
poate ramine emersa 3 ore. Daca mareea este Inalta, ea va spala o noua

47

zona de tarm mat ridioata, depasind creasta bermei si forrnind o noua
terasa mareica (backshore) care poate rarnine emersa 6 ore. La sizigie,
mareea va izbi in :pov1Tn19ul din spatele tarmuhri ; ernersia acestet zone
este .de 11 ore.
Pentru zonele de larg, nepasasitc de aipe In timpul refluxului, se
utilizeaza numirea de offshore.
Zona in care se manifesta quadratura este numita z.ona circalitorala
(zona de marea scazuta = infralitorala = infratidala, subtrdala), spre
deosebira de zona de maree inalta numita zona mediolitorala (= intertidala) si de zona <le maree la sizigie nurnita zona supralitorala (= supratidala).
In intreaga zona intertidala se rnanifesta ourentii mareici Iongitudinald, sapind canale Iongitudinale, cimpii. rnareica (terase) separate prin
povirnisurr relativ abrupte. Curentul mareic poate atinge 1 mila pe ora
provocind structur] rtpplate, dune de riisrp sau insule bariere. Pe cimpii'le tidale se aournuleaza rnilur-i {argila 9i silt) sau nisipur] fine cu
structura 'incrucisata. in santul din fata tarrmilui (longshore) se acumuleaza miluri si rrisipuri cu stratificatie ondulata. In zona supratidala si
tidala se pot instala mlastini sarate, faciesuri sabkha (in climat cald 9i:
ari dj.irrtercalatii de carbuni, pot apare lamine sau noduli stromatolitici,
stratificatie gradata sau structurl de eroziune,
in estuare sau la gura riurilor, amestecul de apa duke si apa marina
provooat de maree da fenornenul de floculatie (particulele argi loase se
aglornereaza sub forrna de agregat si se depun pe fundul
ostuaru'lui,
putind duce Ia oolma'tarea lui).
Curenuii recti'lini] de maree forrneaza banouri ·rectilinii sani de Iorma
parabolica in esbuare, cunoscute sub nurnele de ,,dopuri rniloase" care
due la blccarea porturdlor.
Uneori curentul de maree, in estuare, este urmat in amonte de un
val lung de deferlare, cunoscut sub numele de ,,bora" car€ face ca apa marina sa inaintoze pe fluviu in sens invers curgerii fluviului. P€ Sena, valul
de deferlars numit ,,.ma:scaret" are 1,5 m Inaltime ; pe Amazon, poarta
numele de ,,poroDoco", are inaltimea de 7 m. Ef.ectele lor sint inundatiila
cu depuneri imense de mil ; pe fhrvidle arnenajate sint utilizate perrbru
trans pod.
Repartrtja actuala a estuarelor, coincide cu retelele hidrografioe cele
mai dense (zona temperate, ecuatorialaj,
4.4. Curenfii de turbiditate se caracter-izeaza prin aparrtie ~i manifestare sporadica, :Hind legati de zonele instabile cu sedimento neconsolidate. Pot fi provocati de seismo, curenti mareici, alunecari gravitationale la marginea taluzurii:l:o·r, treaerea runui submersibil, operatia de
re;colrtare a pro.belor etc.
Caracteiristica principali:i a for este transportul materi·a:lului in suspensie (curenti turbizi) motiv pentru care ei pot fi tratati, in ega1a
masura la capitolul ,,dinamica sedimenrtelor". Suspensiile
•trn.·bulente
sin1J date de nisip, si:J:t 9i argila. Ei se propaga pe £undul apelor siub forma
de limba (fig. 4. 11). Viteza minima :pen1mu a p.erm:i:te transportul in
su:spen:sie este de 50 cm/sec. Pierderea brusca a fndircaturii de suspensii duce la .aparitia turbi:di·te'lor ~i favo,rizeaza apar-itia structuril1or direct-ionale pe suprafa~a inferioara a turbidi·telor.
0

48

Dupa declansare, viteza curentului creste putind sa ajunga pina Ia
90 m/sec (autoaoeelerare). Pierderea 1ncarcaturii duce la scaderea vitezei,
La 25 cm/sec, incepe stingerea curentului turbid ; o noua pulsatie poate
duce la o noua incarcare cu suspensii, autoaccelerare si depunere, ceea ce
explica ricmioitatea depunerilor turbiditice.
Exists 9i curenti normali care au capacitatea de a transporta suspensii in zona dmediat alaourata frecarij apel pe fundul bazinului. Cele mai
multe date referitoare la curentii turbizi se datoresc lui Menard si Ludwick (1951), Cousteau (1955), Dangeard (1961) care a utilizat batiscaful
pentru a studia activitatea curentilor turbizi si lui Picard (1970) care, ou
ajutorul unui mezoscaf, a stabilit parametrii .fizici ai curentilor turbizi 9i
diferentele acestora fata de curerrtii normali.
Me'nard si Ludwi~k {1951) bazati pe variatia pe verticala a densitatii
curentilor turbizi au descris trei tipuri .:
- curenti de fund (= boottom flows), foarte dansi ;
- curenti interrnediar (= Iritern flows), densi :
- ourenti superiori (= over flows) mai putin densi (fig. 4. 11) ;
4.4.l. Deosebirile dintre cureruii turbizi .~i cei normali sint date de
urmatorii parametnii :
- viteza ourentilor normali poate ajunge la 0,5-20 m/sec, in timp
ce curentii turbizi pot atinge 90 rn/sec. La curentii normali, viteza este
egala, sau .relativ egala, pe tot traseul Ior, in rflimp ce ourentii turbizi se
autoaccelereaza .<?i se sting.
- gradul de turbiditate al curentilor nonmali este scazut, iar la
curentii burbizi este foarte ridicat ;
- salinitatea curentilor normali este deosebita (rnai mare sau mai
mica) decit a mediului prin care curg ; curentii turbizi au aceiasi salinitate cu a apei prin care curg ;
- natura materiasului transportat de curentii normall este foarte
diferita el fiind anbernat de pe toata suprafata .parcursa de curent ; curentii turbizi poarta o incarcatura mai putin varieta, aria de antrenare
a materialului fiind Iirrritata.
- dimensiunile particu'lelor arata o foarte lunga sortare a materialului de catre ourentii normali, in tirnp ce materialul tur-biditic este ne-

sortat :
- raspindirea materialu1ui este uniforma, pe tot traseul curentului
normal, la curentii de turbiditate este raspindita in ovantai :
- manifestarea curerrtilor norrnali este continua si constanta,
pe
cind Ia curentii de turbiditate este discontinua, spasmodica.
4.4.2. Turbiditele aotuale sau fosile, ca efect al procesulmi de depunere al curentilor turbizi se caracterizeaza prin stratificatie regulate pe
distante relativ man {10 . .000 km2 1n cirnpia abisala din golful Mexic =
= Sigsbee), grosimea turbiditelor variind de la 5-80 om. Marnifestarea
spasmodica a curenti1or duce la depunerea alternantelor ritmice de depozi.te alohtone {turbidite) 9i autohtone (planotonice) incit rimidtatea este
una din caraateristicile importante ale turbidrtelor.
Depunerea
foarte
rapida a surspensVilor, face ca str.atul din baza sa fie relativ putin compaotizat, pastrlnrl freovenit urmele activitatii organisme1or (biog1ife) pe
partea 1or inlfierioara, preoum f?i urme ale dd.namicei sedimentelor (meca4 ~ Geoltigie marina

49

noglife), In lungul traseuhri ourentilor .turbizi pot apare virtejun ascendente care, mentirund suspensirle, rui 'vor perm:ite sedimentarea (zone cu
Iipsa de depunere).
- Depunerea suspenstilor este influentata de gradul de turbulenta de
viteza ourentului si inclinarea panted ; scaderea acestor parametri] provoaca depunerea .

. e

Fig. 4.10. Secventa completa a unui depozit de tip turbid ;
a - secventa cu material grosier granoclasat ; b - secventa Inferioara cu Iaminatie paralela ; c - secventa cu
laminatie oblica sau ccnvoluta ;· d - secventa superioara cu
Iarninatie paralela ; e - secventa cu material fara structura

,,

vizibrla.

Dupa A

Bouma,

din X Le Pichon,

1976.

Pe pante ou inclinare medie, curentii de turbiditate au funotii diferi te ; in partea frontala au functia de eroziune, in pantea medie au functie
de transport iar in partea terrninala au functi de <lepunere. Pe pante
abrupte, au functie de eroziune pe tot parcursud, Iar pe pante slab •J:.nclinate, se manifesta doar actiunea de depunere, Materialul antrenat de cu}"entii turbizi reprezentat prin fragmente de roci, 1(galeti medii, nisipuri
fine 1-0,1 mm, siltite 0,1-0,01 detritus coehidifer, gnanule de pinita,
gluconit, mica ~i feldspat, se va depune in ordinea greutatii lor specifice,
realizindu-sa o granoclasare repetata. Limita inferioara a secventei turoiditice este neta in 'timp ce partea superoara trece gradat in secventa
planctonica. Transportul materialului prin saltatie si suspensie, realizeaza o 1 a rn i n a t i e o r i z o n t a 1 a in cadrul secven tei turbidice, marcaita prin diferenta de dimensiund a particulelor, variatia continutuluj in
mica, prezenta materialubu] carbunos, sau a materialului argilos. In timpul
transportuhn, se realizeaza o sortare moderata-buma a granulelor dupa
dirnensinmi, greutats specifica si forma, cele rotunjits fiind prirnele care
se depun, cele .angulare fiind transportatc pe distanto mai mari.
Lam in at i a o b I i c a poate insoti Iaminatia or izontala in cadrul
une] secvente tucbidrtice. Sensul de inclinare in Iamiriati a oblica, coincide
sensului de· curgere al curentului turbid. Schirnbaroa .laminatiei orizontale in larrrinatie oblica, se datoreste modificarii ritmului de transport "
(fig. 4. 10).
Lam an at i a con v I() 1 u ta apare in structura interna a secventei tuobrdi.tice sub forrna de Iarniru, cutate, puse edesea in evidents prin
condrastul de culoare. La partea superioara si inferioara este limatata de

50

seevente cu Iaminatie orizontala sau oblica. Amplitudinea outelor este
dependents de grosimea stratului si de dimensiunde panticulelor. Explicarea laminatiej convuluta este mai dificila ; ea poate fi provocata de .
alunecari postdepozitionale, de ddstributia Inegala a presiunilor, sau de
reasezarea postdepozionala a gramilelor care poate duce la deformarea
stratificatiei initiale.

I

1[
y

t

A'

~

'

1

A-A''

Fig. 4.11. Model de sedimentare hernipelagica si turbidrtica : sectiunile A-A'

si
B-B' arata distributia sedimentelor; 1 - pietris : 2 - nisip; 3 - silt si nisip ;
4 - directia curentului ; a - depuneri pelagics ; b - argile biogene ; c curenti turbizi de fund; d - argile siltice terigene; e - curenti turbizi de suprafata ~i intermediar i ; f - canion utilizat de curentul turbid ; g - baza pantei ;
h - secvente ale depozitului turbid. Dupa D. J. Stanley, 1978.

Adincimea
de
.for~mare
a t u r b Ld i t e lo r nu
are
1 i mite. Se cunosc turbiriite aDtuale la adincim! mari de peste 1000 m
(in Bermude la 4500 m adincime),
cu caracter
uniform
de
sedirnentare,
ritmiortate, granoclasare, s~racre in fauna (urme de
virmi, gasteropode care suporta deficit de oxigen, coehilii sparte, trans.portate din zona de platforma (moluste, echinoderme, fragrnente de
alge inorustante) (fig. 4.11, fig. 4.12). Secventelc turbiditioe 'Slint C'U atit
rnai incomplete cu- cit se depun mai departe de a1biile eentrale.
Se cunosc de asernenea turbidite la adincimi rnici (50 m adincime
de formare a 'tunbiditelor actuale din Delta Ronusui). Unele turbidite
fosile din faciesul de iflli? din Carpati 19i Pirinei, iau urme de pasi de
pasae-i sau de mamifere (capr'ioare] ceea oe dovedeste
posibjlitatea
de
formare a turbiditelor in zona de ~~rm. Cauza curentilor
ttrrbdzi din
asemenea zone este apari't;iia furtunjlor din zona selfulua intern.
51

Fig. 4. 12. Suecesiunea faciesurilor marine de la tarm pina in zonele profuntle
amplasarea turbiditelor proxinelor si distala. A. turbidite dentritice B. turbidite calcaroase (din ELF Aqueaine, 1977) ; explioatia tcrmenilor : grainstone - caloare granuLaT cu cimerut sparitic ; {Paicstone - oaloer format din granule unite intre ele prin
ciment micrit echivalent nisipurilor miloase ; wackstone-calcar format din granule
iin proportie de peste 100/o neunite irrbre ele iPTin clment mictio (rchlvalent rnilurtlor
nisipoase) pellete - granule microcristaline de forma sferica sau elipsoidala cu origine
diferita (algala, de precipitatie, dinamica etc.).

4.4.3. Mecango.life.le (Hieroglide = urrne de talpa • scole marking =
bottom marking), reprezinta urme ale mecanismului de transport imprimate pe partea !iinforiioara a s tratelor.
Din punct de vedere genetic ele pot fi :
- predepozitionale (actiunea curentulul premergatoara depunerri
nisipului) ;
- sindepozitionale (actiunea curentului sincrona cu depunerea nisipului] ;
- postdepozitionale {formate dupa depunerea n:isipului).
Meconoglifele pre - ~ri. postdepozitionale, sint de cele ma:i rnufte ori
datorate ~ganismefor 1~(btog1ilfe) ; ele nu dau indioati] asupra directiei
de transpore a sedirnentelor.
Mecanoglifele sindepozitionale, siint eele care daiu indioatii elare
asupra directiei ~i actiunii curentului. Astfel, mecanoglifele sindepozi~onaJ.e .pot fi : .de eroeiune (scour marks), de transport (toolmarksj, sau •
de deformare (current deformation structures). Fortna "?i oonstanta orientarii lor- in strate succesive arata directia de transport a sedimentelor.
Meconoglif ele de e II' o z i Ill n e (scours marks) se deosebesc dupa
meeanismul de formare ; unele se datoresc deplasarii gravi1la1ional€ a
sedimentelcr neconsolidtate
(lfara obstaool), iar raltel:e, se formeaza in
52

...r

b

c
r

o-

~=--=---

...

DIRECTIA CURENT!JLUI

":"->to.

DIRECTIA CtJREHTULUl

i. l !·+ l i i • l i
:.\..

A

1+~1iii~··
. -, ~'

J3

ii;

d
l

/'

-

]j

.....

~

. t1 tOtO ~

>>>)))

a

h

c

d

e

F

Fig. 4.13. Mecanoglife ; I -

Produse de actiunea curentilor : a - Iinguiforme ;
b - creste Iongitudinale ; c - canaliforme ; d - semilunare ; II - Produse de
activitatea obiectivelor; a - de dragare; b - de brazdare ; c - ciocnire; d ricosare ; e - periere ; f - mecanoglife de deforrnare-lobate. Dupa C. Dimitrtu,
1967 - cu completari.

53

situatii in care agentu! de transport intflneste .un obstacol in oale, Fara
obstaool se formeaza mecanoglife linguiifi.orme· (dn evantai, forma de
Iimba, bulboase, tndoite) (fig. 4-13) directia I~ transport ooincizind cu
sensul de tnohldero al acestor protubeoante care aiu structura interna
proprie {Laminia,ie orizontala sau, oblica).
Mecanoglifele re a n a 11 i rf o rm e de dimensrum mar] (30 m lungime, 0,5 m grosime, 2,7 m latime), raipair ca jghiabua-i de eroziune umplute cu nisip avlnd adesea pe marginea oanalelor mecanigfife Iongitudinale sau rnecanoglife formate prim actiunoa unor obiecte. (fig. 4." 13. c).
Mecanoglifele mean d cr: i form e alungita in sensol ourentului,
reprezinta curgeri sinuoase in sensul Inclinari! parrtei.
Mecanoglife c re st e 1 o rr g i tu d i n a 1 e paralele cu directia de
curgere, aoopera inrtreag:a suprafata inferioara a ,g·resii'lor sau .portiami
apreciabile, sint sinerone cu rnecanoghfele tl:1nguif orrne cu · oare apar de
obicei asociate,
In caeul prezentei iUnILl!i. obstaeol se forrneaza meoanoglifele semicirculare-semilunare, cu concavitatea indrsptata in josul curentului; in
fata obstacolului se formeaza un sant de eroziune, ier In spatele obstacoluiui se depune o umbra de nisip de forma trumghiulara ; virful triunghiului din umbra de nisip este Indreptata in directia de curgere a
curentului {fig. 4.13 d),
Mecanoglife pr oduse de act i u n ea
obi e o t e l oe (tool marks)
apar in cazul transportului prin dragare, rostogolire, saltatie. Genetic se
deosebesc : mecancglife de dragare, de brazdare, de ciocnice, de ricosare,
de periere, de saltatie si de rostogolire.
Ca urrnare a dragari] apar mecanoglife cu pere1i .aibropti, cu sectiune transversala
simpla sau zimtata ; Iungimea l?i liirgimea lor este
centimetrica.
Mecanoglifele de b r a z d a :re au sectrunea transversala in V sau
U cu convexitatea in josuil curertului, de dimensiuni rnilimetrice sau
centimetrioe ; s.e formeeza in momentul in care obiectele ating miluri

neoonsolidate.

,-

Mecanogiife disco n tin u i s imp 1 e, determinate de 1 o vi re a
·~i ricosarea unor obiecte tari (oase, fragments Ide coohilii,
lemne) de
fundul miles apar ca nirme trrunghiulare, asirnetrice, abruptul fiind in
josul curentudui. Daca riooseaza de mat multe ori, apar sub forrna unor
creste simetrke sau asimetrice care se pierd gradat pe suprafata stratului. Dimensiunea acestor suocesiuni de creste este oentirnetrica. Obiec-v
te1e tari pot peria milul seuniconsoli<lat, dind mecanoglife centimetrice
in forma de ol'este alungi<te, terminia1te cu unul sau mai mu.UJe ~anturi <i:rouite la ieapatul indrieptat in sensul de curg.ere.
Mecanoglif.ele d i s c o n t in u i rep e t a t e se formeaza in :UII'ma
procesului de saJ.,tatie (li'nii punctate e0hid]stante - distan1;.a fiin!d direct
54

proportionala cu viteza de ourgere), sau lini:i ocn.tinue aparute prin
irostogo'liirea particulelor in jos:ul curentulud.
Mecanoglifels de de [ o r ma ire Iobate sau ciroumvoluto se forrneaza postdepozitional, sub crusta
superioara a sedimentelor
partial
consolidate. Lobii se ramiflca in josul curentului. Se presupune
se
formeaza prin alunecarr gravitationa1e, seu prin actiunea eurentilor
turbizi :foarte puternici.
4.5. Curerrtll normali oceanic! !?i maritimi
(termohalini)
reprezinta
fluxuri de apa la suprafata bazinelor oceanice ~·i marine, caracteeizate prin:
sens de curgere, pozitie (la sup:r:afa~a sau mai fo adlilncime), dirnensiuni
(Iungirne, lattme), debit, viteze de curgere, temperatura, salinitate, densitate. Toti ace~ti parametri se mascara cu o aparatura adaptata: butelii sau
sfere de cupru plutitoare (viteza de curgere se masoarra Lao adlncime mica
pentru a nu fi influentatg de viteza vintului), flotoars Mrttschede (pentru
viteza de curgers la adincime), curentometrs (directia sr viteza de curgere).
Fara aparatura, prezenta curentilor poate fi pusa in evidents prin dteva
metode : rnetoda Thoulot, se bazeaza pe analiza' 1probeil1o·r de apa din trei
puncte care sa contureza un triunghi cu latura de ·1 mila ; se verifka densitatea, continutul planetonic si de maforial detrictdc ; dif'erenta de densitate a apei, diferenta continuuului planctonic si a materiahnlu! dctritdc
dau indicatii asupra originei si a sensului de curgere.
Cea maj f'recvorrta clasifieare este dupa ternperatura : oureriti calzi
~i curenti red.
0 statistica partiala a curentilor
din trei oceane ale Pam'intului
arata urrnatoarea situatie :

ca

1

Oceanul Atlantic
calzi : 13
reci:
6
total 19

. Oceanul Pacific
7

5
12

I

Oceanul Indian
6
1
7

total general 38. curenti actuali
In trei oceane

In Oceanu] Atlantic, curentij oalz! (Golf Streem, Nord Atlantic,
Norvegiei rarnifieat in curentii Spitzberg, Capului, Nordului Islandei,
apoi curentul Groenlandei, Arrtile, Ecuatorial de Nord, Guineei, Guyanei,
Ecuatorial de Sud, Brazillei) sint dominanti fata de cei reel (Groenlandei
de Est, Labrador, Canaire, Benguelei,
Falkand, VIfl1.turi1or de Vest)
(fig. 4.14).
Prezentarea statistica a unei srtuati; actuale, 'vrea 1sa iatraga atentia
asupra eomplexitatit dinamicei apelor oceanice si implicit a proceselor
de sedimentare ~i de repartizaro a vie'1;Uitoarelor.
55

Golf Streemul, eel marl. mare rfl1t1Viu al Iumii care curge prin mediul liohid, are Iatimea medie <le 100 km si antrensaza apa pe o .aidlin~
cime medie de 150 m, atingrnd viteze de 8 km/ora si itransportind 90
milioane m 3 apa cu temperatura medie de 10° €.

VirtTUHllUR El~ VESi

Fig. 4.14.

Curentii de suprafata ai oceanelor in Iunile februarie si martie. Dupa
K. F. Bowden, 1963 din Riley ~i Skirrov.

4.6. Curenii de adincime. In toate oceanele, curentilor de suprafata le
corespund curenti de adincime, (- ourenti de compensatie) care transporta ape cu densitate mai mare, (curenti de densitate) avind directii si
viteze diferite dupa adincirne '(fi1g. 4. 15).
Cauzele curentilor ocearrici, desi inca discutate, se admit a fi de doua
categorii : vinturile regulate (alizeele in apele tropicalej si ddferenta de
densitate,
In oceane, ·in zonele ecuatoriale '$i tropicale, densitatea mica a apelor face ca ele sa fie mai ridicate si sa se deplaseze spre poll ; curentii
forrnati antreneaza apele pina la adincirnea de 80·0 m .(fiig. 4. 16) unde
intervine oompensatia de densitate datorata presiurrii. La poli, temperatur.a mica si densitatea mare, face ca apa 'Sa se afunde si sa se forrneze
curentii de compensatie {curenti de densitate) {fig. 4. 17). In afara aoestor
curenti marl, in orice bazin oceanic, evaporatia din zona centrala, face ca
denstcatea sa fie mai mare decit zonele apropiate de tarrn unde aportul
de pe continent rniscoreaza densitatea ; se vor forma curenti dinspre tarm
spre centrul bazinului ~i curenti de compensatie de la centru bazinului
spre tairtrn. Acesti ourenti de amploare mai mica, sint independenti de
curentii majori cu sens dintre ecuator spre •poli (fig, 4. 18).
In marile iruteroontinenta:le, dinamica apelor este direct infuentata
de oondrtiile climatice. Se admit doua rnodele generale :
- in zonele ou umidrtate mare (fiordurile Norvegiei, Groenlanda,
Marea Egee, Bosfor, Marea Neagra, Marea Baltica, strimtorile Kategat,

56
/

57

2000

3000
40GO
5000

l

6GG11-:>---'---'---""...::;..--'--'-

60" N so- Lto·- .30°

20· 1u·

o· . 10·

20· 30·· 1.0·

so- 60° 10· s ao·

Fig. 4.16. Bloc diagrama aratind deplasarea apelor Oceanului Atlantic la diverse

adincimi. Dupa K. F. Bowden, ,1.2§3, din RiRley si Skirrov, 1965.

Fig. 4.17. Sensul general de circulatia a apelor de adincime in Oceanul

Planetar. Dupa Heezen si Hollister, 1971.

Skageratj .apeie marine cu salinstate si densitate rnai mica, circula pe la
supraf'ata, varsindu-se in baziriele ooeanice adiaccnte.
- in zonelo aride (Gibradtar-Mediterana, Bab el Mandeb - Marea
Rosie, Horrnus-golful Persic), evaporatia intensa face ca apele marine sa

58

Fig.

4.18.

Circulatia apelor in zonele periferice ale oceanelor.
Dupa H. Heezen !Ii Hollister, 1971.

atiniga densitati foarte mari, sa se afunde si sa se indrepte spre ocean prin
curenti .de profunzirne in tirnp ice la supraf'ata vor patrunde si vor circula
apele oceanice (:Diig. 4. 19 A si B).

Fig.
4.19.
Circulatia
apelor 'in mari intercontinentale :
A

zone
cu
umiditate
mare; B - zone aride.
Dupa
H. Heezen si
Hollister, 1971.

Dinarnica apel.or oceanice ~i marine poate fi inf'luentata de relief'ul
fundului bazinului sau al rnsulelor care ies 'la suprafata,
Nu irr:ebuie negliijat faptul 'Ci3. l:n decursul tirnpulnri geologic aspectul
reliefului uscatului si al bazinelor oceanice preoum si repartizarea zone1,(:l'r olirnatice a fost diferita de la 10 perioada geoliogi!ca la alca, deci si
dirietetia ourentilor s--a schimbaf in decursul tirnpului.
59

Important
a cu !I." en ti 1 or. Curentii normal; influenteaza depunerea matertalului afllat in suspensie sau in solutie, provoaca oxidarea
la suprafata a sedimentelor neconsolidate, amesteca materralul detrstdc de
origini difeeite. Intersectia de curenti calzt si red, provoaca ,,~ocuri termice" care due la mortatitatea in masa a planctonului ; curentii aseendenti
(upwelling) aduoind la suprafata elemcntele nutritive asig.ura dezvoltarea planctonului, iar curentii desoendenti (cascading) dueind oxigenu1 pe
fundul bazinelor, .asiigura dezvoltarea bentosului si proceselc de oxidare
in formarea mineralelor autigene.

5. DINAMICA SEDIMF.iNTELOR
Sub actiunea agentitor de ,transport, aluviunile adruse de riruri sau
materialul sedimentar provenit dri.n abraziunea tarmului se deplaseaza in
bazinele oceanice .~i marine prin tirire, rostogolire, saltatre sau suspensie. Se produce totodata sortarea dirnensionala si modelarea materdahrlui
elastic.
· ·
Apele poarta rn solutio incarcatura de elemente majore sau minore
a carer precipitare chirnica sau biochirnica are loc in oonditii speciale
(capiitolu1l 3).
'
5.1. 'I'ransportul ~i sedimentarea particulelor
clastice.
Sortarea,
rnodelarea si sedimerutarea materialulnn clasic reprezinta un proces continuu, care incepe pe continent si se continua sub apa maril, cu predorninanta in zona de maxima agiitayie a apelor - zona de tarrn. Pe self, panta
contrnentala si pe funduoi'le oceanice, transportul si sedimentarea sint
controlate de regimul hidrodinamic, configuratia substratubui, dirnensiunea §i natura particulelor.
5.1.1. Transportul sedimntelor de plaje. Plaja, ca zona de contact
Intre apa si uscat, are o impm'ltanta deosebrta. Plaja este un sistem~i~mic, unde se acurnuleaza permanent sedirnente, in anurnite limite sub---=,----- - --- --aeriene. Eroz~Qea_ 9j ac11mulla:rea_pe _:pfaje depind de_ fJ::uat~ta nivelul_~i
:§lpe~,,_ de regimul htdrodinamic; inclinarea pantei ~j g_r~pl}lat~a materaalu
llll.Jfig. 5. l)'.
V:alurHe de sp.airg~, in cursa lor finala - zona de swash - s2alla
~
'':dud:nd pe ·2laj.'.':_~u anotr:enin~£e
1ar:g materiialul. Galei;iii. mari
dau p1aJei o mare permeafiilltalefaci'llld ca aipa patrunsa in ndsipul subjacent, 'in intoarcerea ei spire Iarg, sa antrenezs si 0 paree din materralul
clasic. Valnrnile CU_2:ffiPl~line de spargere mica (40-50 cm) au rol
constructor; ·~puninJd nisi'ILP~, 2I~j~z. in-timp ce _y°3.lurille ,~i:_.~_mpli!udine
mad mare de 40-50 cm produc erodarea stocului de sediment al plajei.
· Clnd yaloarea~riecv.entei vaiurilor este sub 10~11 valur! -;p:e--minut se
aoumuleaza nisip pe p~aj1e, _f~~nj@_~~Tyr1J2:~~~parg~re. faiJJd ~eoL_~i::_
f9:Qio.JL..1imitativ in sedimerrtare.
In timpul fuoturnlor care se sitiirnesc de obicei In offshore, mat ales
iarna ;;i primavara, plaja poate fi oomplet :51palata de nisip, im dind incepe
,regim1ul de val1Uri mioi (vara) ea va fi rieoonstruita. Aoeias1la inseamna cat.
1

60

5.1 .• Aspecte ale
sedimentarii in zoni:c
de tarm; schema principala de formare a
teraselor de abraziune
marina in conditiile ridicar ii relativ uniformc
a
taTmulUi ;
1
substrat consolidat ; 2
- galeti proveniti din
remanierea falezie ; 3
- nisip ; 4 - mil ; 5 mil reluat 1n sedimentarea nisipoasa. Dupi:i c
A. S. Ionin !?i P. A. Koplin, din 0. K. Leontiev, 1975.
Fig.

~1

~2

h~,·,~;:'.ib t;= -14
~IJ.

~5

anului (iarng,_-Yfila) _profilulJ>L~_ei_(inal1jipi:, Jatim~_,_ panta),

va ff variabil (fig. 5.2) in functie de variatia inJtensirtatii regi·riilifili fiidro-

afoamic. in zona de spalare a valurilor

(fi,g ; 5. 3) ; Ia baza

(swash), apare o morfologie specifica

bermei, oolapsul valurilor creaza

regirnul ener-

getic maxim, capabil sa depuna particulela cele mai marl si rnai grele ;
in zona de spMare a valurilor, curentul de avansare spre creasta bermei
(uprush) si ourentul de irrtoarcere (backwash) spre baza berrnei, vor distriibui elementele mai usoare. Creasta bermei nu este depa~ita decit de
valur-i foarte puternice, aici fiind depuse partieulele cu portanta :rirlicata

(fragmente <le cochihi).
In sta:diu.'lde depunere si eroziune mcipienta curentul backwash
aduce La baza zonei de spalare particulele 1grosiere depuss anterior pe
plaje, realizindu-se astfel o noua sortare. In regim hidrodinamic superior (amplitudinea

de spargere a valurilor peste 50 cm), sortarea sedi-

mentelor de plaje este foarte buna cu exceptia bazei berrnei unde curen61

Variatia sezoniera a profilului de
plaja. Dupa Shepard,
Fig. 5.2.

~
13ccr 1937
26MAP.T~1938

EROZIUNt

1950.

~ACUMUlARE
~

tul backwash aducs partioule grosiere de pe plaje. Pe partea posterioara
a bermei, sortarea este sJ131ba (fig. 5.3 ; fig. 5.4).
Cind se realizeaza conditii de echilibru a profilului de plaje sortarea
materialu1ui capata aspecte specifice cu depresiuni (bays = intemoduri)
62

· Htncm

1

2

marl!

3

.•

Q]

l

.. . .. .~i. l - :..-:.. ·:·a:
. - 7 :-,.. . ~. - >:-.:. . -:;,·
.
.
.
: . . . . . .
. . .
.
::::::::·
.., ·._ ::. :1·'\•:.
·::·
: : : : : : : : ,;.
....
: : : . : : .. : .
-~:·
. . :·:
. . ·:·~
. . >~r.;. . . . 1::--·. .-

:.:.

...."'
e-s

<:)

,,,
"'e,

~C)

~

- - '\i\ ....

. . .
. ..

... .. ..
·.·.. . .

.....

.s-:

:.: ..: ... - ...

oil

·-~

.....

baza znnel de svash

#_.-

creasla bermei inferieare

······--.e

.. ........ ..; .. :.~-~- :_·_ ', .. s-» .-

CU•

0

~

Curentul uprush

__.,

Curentul backwa_sh

2m

plaje


J pielris
I:·:-:··.- :-:I nisip
00::

:.0

Fig. 5.3. Mecanismul de formare al cusps-urilor ca efect al profilului modelat de
valurile terminale (swash) : 1 - internoduri = bays ; 2 - noduri = horns. Dupa
G. Caraivan, 1974.

=

.

Tarm

VI

=
3

MARfA

NEAGRA

z

)lo

Fig. 5.4. Raportul dintre macrocusps-urr (1) -

microcusps-uri (2) si
curentri de rip (3) pe plaja de la Agigea. Dupa G. Caraivan, 1974.

si proeminente 1(ho-rns-nodrurii) dezvoltate in Iungul tarmului si cunoscute
sub numele de cusps.
Urrnarind mecaruisrnul de Iormare al cusps-ur ilor pe plaja de la
Agigea-Institutul,
G. Caraivan (1974) arata ca exista o relatie directa
irrtre lungimea de unda si amplitudinea valului pe de o parte !?'i distanta
mtre cusps-urr de alta parte
Aplioind formula :
y = n L/4 in care
y = este distanta intre cusps-uri ;
63

L = Iungimea de unda a valunilor terminale (swash) ; n = nurnar cu
valuri (intre 1-4) : se poate calcula 1puterea de eroeiune si de depunere in
zona de swash ; valurile reflectate de tarm, cu aspect sinuos, au zone de
maxima ~i minima Intensitate. In zonele die maxima amplitudine a valunilor (fig. 5.3.-1) (internodj curentuJl upruch este impontant ~i deci capacitatea. <le a antrena particulela creste, 0 parte din apa se infilitooa-za in
nisip, ceea ce face sa se atenueze curentul backwash in zona Internodala
iar meterialul grosier ·r~mine pe loc. In zona nodunilor (Fig. 5.3.-2),
vaiurile au energie minima, porozitatea sedimentelor este redusa, curentul backswash foarte intens deterrnina eroziune sau ·OOl putin o dirninuare
a aoumularrlor de sedimenee .. Se formeaza o :zJona depresionara.
Procesela de eroziune '1?i acumulare a plajei au lo~ aitunci cind amphitudinea valunilor (H) este de eel putin 40-50 cm 1?i frecventa 10-11
valurt pe rnimut,
In timpul furtumlor se formeaza cusps-niri die dirnensiuni mani distanta diritre no:duri fiind de 20-35 m plasats la baza zonei de swash
din timpul fnrrtunii. Cind marea devine calrna (H = 10 - 30 cm) cuspurile mart rarnin suspendate in zoma backshore a plajei, devenind reliote,
iar la baza bermei se formeaza cusps-uri mid cu distanta dintre ele de
~-7 m (f.i.g. 5.4.).
G. Caraivan i(1974)' subliniaza relatia care exista intre distanta dintre
cusps-uri ~i distanta dintre curentii <le rip.
In ·z·ona fo11eshorie,Jn toate stadiile de evolutie a plaijei, sartarea
materiabulu] este buna. Actiunaa valurilor oblioe pe tarrn se manifesta ca
rapoff intre oaiPacifatea de transport a eurerrtului 1orngshore si debitul
solid disponioil, adus de curent.. report .care va duce la acumularo sau
er:ozirune. Daca in oalea curentului' irrbervino un -obstaeol (dig), capaoicatea de transport a ourentului Iongshore S.e rnodifica .: in f'ata obstacolului,
depunerea se va accenfua, }n ti.mp oe in spatele obsteeolulur (cu def-kit de
aluviuni tr<i,nsportaile) se vor accentua prooesele de eroziune. Jnalt;area
valurilor in fata obstacoluluj va conduce la concentrarea de energie,
energie, care ki spatele obstacolului, va sufed un proces de difractie.
Dupa un timp se ajunge ta· un echilibru de forte, ce asigura trecerea
debrtulu] solid dintr-o parte in cealalta, conturindu-ss, un relief pozitav
submarin, creat in nirma acumularri de sedimente. Directia valunilor S¬
poate sohimba; daca valurile sffnt pred:Olminant in di<rectia curentului
longshorre, acumular.ea se va face in tot 1ungul 0ibsta1colulru:i, daca valuri[c sinrt contra.ire ou11enrtulJ.ui, iacumularea se va face 1a baza obstacollului (radacina digiulrui). - Aceasta ar.ata di se poate initeweni in rpr.ooesele
de eroziul1Je ~ acumu1arre'a plajei prin constructH de di.gu'N a ca·mr orientare 9i lungime trebuie bin.e eorelata cu hid.11odinamica liitora!la.
Roilul diigilinilor este de a reduce rata de traansport longi.tuchnal a ~
sedimenilelor 1?i de a m1c~ora energiia vailurilor. Di,gurile tvebuie sa strabata curenitul de aluvi1UI1.i (longshone) ~i daca val1Uri1e sint 1putemioe, in
partea ex·terna a di:i.gullui transversal, ·trebuie oonsitruite diguri 1ongitudinale care vor juca rolul U!l'l!or spa11gatoare de valuri.. lVIic~orarea energiei. valiurilor va av.ea ca efect acumu1area nisipului de plaje (fig. 5.5.)
64

r

mm

NORD

·

....
.. ~

:z ..
Fig. 5.5. Amplasarea digurrlor (D) la Eforie Nord in functie de directia curen-

tului de aluviuni (1, 2) ~i a rarnificatiilor sale (3) care genereazii bare de nisip
inceputuri de hornuri si cusps-uri. Dupa G. Caraivan, 1974.

In prooesui de sortare a materiabului detritic se realizeaza :
o fractiune care se deplaseaza prin 11ii'l"ire sau ·prin saltatie ;
o fractiuns care se deplaseaza in suspensie,
Cele doua fractiuni se pot 1reuru in cazul curentilor densi sau in
acbivitatea vitala a unor organisrne. Gradul de sortare si de deplasare
a sedimentelor ests dnfluentat de regirmrl hidrodinamic, dimensiunile ~i
greutaitea specifica a particulelor.
Frecarea fhiiduhii '(val, curent) de fundul bazinului, rnareste ipuberea de transport a agenturui. Viteza curentului influenteaza direct distributia sedirnerrtelor. Daca viteza se schimba in timp, curentii vor fi
variabild, spre deosebire de cei la care viteza nu se schirnba (curenti
constamti). Dad. viteza variaza pe distanta, curentii vor fi neuniformi
(opusul lor stnt curentii uniformi), sedimentarea fuind direct influentata.
La viiteze scazute ourentul pierde incarcatura de sedirnente.
5.1.2. Transportul sedimentelor pe fundul bazinului (Bed Locd) se face
prin tJirir:r.e 9i saltatie {rfig. 5.6) forma de sedirnentare cea mai earaoteristica fiind aparitia structurilor rippl.arte de nJisi , pe patul sedimentelor.
Dimensiunea ri pp ur or es , me . ,
p5i1;1on a cu rnarirnea particulelor si invers proportionals cu viteza curentului. La viteze mid, granulele
sinit impinse pe flianoul expus, apoi aluneca pe flancul edapostrt, mai
abrupt, La viteze medii, ripplurale au dirnensiuni maxime. La viteze mari
nisipul poate sa,rii de pe un ripplu pe altul, rupplurile se atenueaza pina
la disparltle. Prin .agra<la:re1 se formeaza rippluri-urt noi sau se accentueaza
cele formate pnin transportul pe fiundul bazinului ; cind agradare este
incipienta ripphrri le se prorrunta si se atenmeaza ripplurile cind aigmdarea este pronuntata (fig. 5.7).
In transpontul prin :bl.r'ire 9i sa~.tatie, vrteza nisipului este mai mica
decit vit~a curentulm. R1pplilinle migreaza in directia curentului cu
coa 2 cm in citeva secunde. In timpul migrant se realizeaza o sontare a
1

1 Depunerea din suspensii a excesului din mcarcatura sedimentarii a apei
fatii de viteza de curgere a curentului.

5 -

Geologie

marina

65

RATA DfOfSC Rf.ARE KFLUIDE$1
FORMA STRATlJLUI

l

DESCKRCARE SLABA
·~··-

.....

~ ••••••

.

••• ./">. •••••

....

::•

Ml$CAR[AGRAllULflORiMSTRAT

··~~

-->-

!

PRAGURi

Tii'

STRH ORIZONTAL
(Ml~CARE INCIPIENTA)

VJRTEJ JN SPUELE
RIPPLE-URI

r
!

RIPlULUI

RETEZATE

TN JOSUl CUREMTUlUI·

....
_: ~~ ; .-:::~-:~~=~:::;~;.~F:·:~--:_:

1.I

!ti MISCet:~

GRANUltLfiR

STRAT RIPlAf (DUNE)

DESC~RCARE PUTERfllCA

MODUl OE TRANSPORT

SUSPENSll
SET DE STRATE

1

I

l

TRANSPORT PE FUNDUL
BA1rnULUI

TRANSPORT

'USPENSIE

NETEDE

Fig.
DESCARCARE rDARTE PUTERNICA
"--'-'--'"---"-~.. ·... . . .. . . .. . . . . : .

iH

-FOZITIA VALULUI iN FLUID

SUSPENSll
Vt.LURI DE N131P FORME
RETEZATE DE Cu.RENT-

5.6.

Reprezentarea
schernatica
a
modului
de
transport
!?i
miscare a sranulelor. Dupa
F.
Shepard,
1963.

nrsip qrnsier

silt

3a
Fig. 5. 7. Ripple-uri si structuri ripplate, corelate cu condttulo de curent, marimea
granulelor si rata de agradars ; 1 - rippl-uri incipiente in nisip grosier; 2 rippl-uri de curent pe nisip; 2a - rippl-uri mai reduse agradars pronuntata ; 2brippl-uri de curent combinate ; 2c - rippl-uri de valurr ; 3 - r ippl-urj de curent
pe silt; 3a - la vitsza mica a curentului ; 3b - la viteza mare; 4 - rippl-uri
combinate; 4a- in conditi] de agradars redusa : 4b - agradars mare prin suspensie.
Dupa Harms, 1975 din Enciclopedia sedimentara, 1978.

materialului (granulele mai mari pe crestele r ippl ulnri, granule mai fine
pe flanouri),
In afara ·rilppluril:or, in transportul sedimentelor pe fundul bazinului
apar si alte forme sedimentare, in functie de intensbtatea curentnilui.
Im regim inferior de transport, in sedirnente compuse din particule
mai mici de 0,6 mm, dupa forrnarea ripplurrlor, daca viteza curentului
creste, apar .rippluri pe dune de nisip, sau la viteze mai mari, din curenbul orizontal, o componerrta se va lndrepta spre escavatiile dintre ripphiri
va spala si va depune rrisipul pe cele doua flancuri adiaoente facind ca
din profilul asimetr ic a'l ripplurilor de curent, sa apara un profil simetric sinusoidal specific dunelor de nisdp subacvetic (fig. 5.6); dnrnele astfel formate migreaza 'in arnoritele curentului. La viteze inca mai mari ale
curentului, granulalo sint antrenate la dismante mai mari, dunele sint
spalate, substratul tinde sa se niveleze (fig. 5.6).
In regim de ransport superior, actrunea agentilor hidrodinamici, este
predorninarrta, ducind la nivelarea substratulmi, ceea ce sa realizeaza fie
prin depunerea uniforms a mcarcaturii de suspensii (pat neted de nisip),
fie prin spalarea nisipurui pe anurnite zone ~i antrenarea hii spre tarm
unde apar forrne depresionarc de eroziune numrte chute si pools ; uneori
efectul de eroziuno foarte puternic, duce la eroznuni locale 'CU forrne
concave (antidune).

,----------

.

TR A NS VER SAL
RECTILIN\i

.,

OBLIC

--------TRANSVERSAL
SINUOASE

RECTILINll

--------------

~

S.T. iN AFARA

FAZE!

-----------------------

_________....

LANTURI
TRAN SVERSALE JN FAZA

~
~
~
~
~

~
~
~
~
~

LINGUAL[

L.T. IN Mt.RA FAZEI

~
LUNATE

CUSPATE

vvvvvvv
nnnnnnn ;vv·vvvv'v
nnnnnnn
nnnnnnn vvvvvvv

nnnnnnn

Fig. 5.8.

Aspecte

idealizate

L.OBLICE

ale rippl-urilor.
sedimentara,

.JVVVVVV\...

Dupa Alien,
1978.

1968,

in Enciclopedia

5.1.3 Repartiiui tipurilor de struciuri sedimeniare fr~~a.
Succesiunea structuriilor sedimentaro arata o anumrta ordonars a 1or
paralel cu tarmul, dclimibind zone de f a c i e s u r i s t r u c t u r a 1 e
can: reflecta fidel atit naoura agentului, dt si intensi tatea lui.
5.1.4. ln zona liiorolii predominan~a este actiunea
valurilor care,
dupa forrna 9i efectul Ior de transport, permit separarea a patru faciesuri
67


structura1e, ca benzi paralels cu tarmul : faciesul planar_in:tem,...l.aci_es.uL
ri~
int:~rI!,_.facies~.air-.:..extem !?i facresul r:ilpplat extern (fig 5.9.)
.o
a. faczes!:!!:. planar intern oocespunde 1p'11_ejei s_pai1a:fo de valuri. (swach
= fores1iore) ~1 este caracfer1zat prin forma aplati:zata, neteda care poate
I /";,c1~~
I pl:tn•r
t mtern

I
I
1

f;cn~s

------~~{3&1tsr1pp/;d eJl~rn---

npplill
mtern

planJr
exlern

f•Ct(!S

1

I
I

loneu;Jrfolog1ceO/J://J!IORE:fO!rEJ//UR{; II/SI/OR[
:
OffSllOfl{-----1onu!enmh
I 1on3 tlesurf
1oni
tlespr;eru
nlvrilor
1
zonJ '3/11rilortlPoscik/1t
1
lo11ee11ergd1ce
<::-t-.._
_
.
·
11
I
~- .............-.. ,. ._ . .,I
r---....
.--~....J; --------------froftl l!pic alpliJjelor

..

A
f;mrs morfos/rucl1m1/ I hcies

lone morfologice

I planar

1'

Fscies rippl>t

I FORESll0.9~--1

lsurf

lone energelli;e
swash I
flrofil lip1c alpl•1efor.-,.,.,,_,<--_,

0 ff SII 0 RE-----

v3/11ri o'e osc1h/ie

~-

~ --------.

Fig. 5.9. Repartrtia tipurrlor de structuri sedimentare in zona Iitorala : A. litoral

cu panta lina ; B. literal cu panta abrupta.

avea totus] ~Illa tiipuri de ner.e:gulariati·; mi111ore ~i !:°aiQJ:~. ~er~gula:S~~
tatile morf,dJ.og~ce minorie, apar 1zolaitie ~u ca asociatu pe su~·<J.f_et~_El1c1
p~tiul din:tre creasta s1 b?2la 6ermei. A·~a sim. u r rtr€T e de spa11!: ·re {swash marke) ; ele reprezinta ingramadi,r:i de 2aiete de muscov1t,
gagmente de aocfoDii-;"' reziduuri de petrol came apar pe suprafete~e spalate ale ms1punfoiJ" de plaje. Alteori apar creste ~i 9antur:i, perpe111d1culare
pe diirectia de s1pfiltare,--Gice:ste!l.e avind ampliitudini foaite m11Ci {oi,teva
aiametrie de granule de nisip), spatiile dintre ele (cca 2 cm) siint plane."
iar lungimea crestelor poaJte ajunge pina 11a 40 cm. Au fost descrise sub
nurnele de l a m i n a t i i p r i m ?; ·r ~- U m b :r el e d e n i rs i p
(mecanoglife semHUThaireJ apaT'in cazul in care pe zona spalatii de valuri
sinrti mici obstaco[e 1n f1ata curentului backwash de spalare, Uneorj pe
aceasta zona de spalare a valurilor, apar proerninerrte - ripipluri de spa~
swash - mici foite de mica. Intre neregularitatile morfologice
majore oele mai fr.eoverute sirrt c u s p u r i 1 e care reprezinta mgramadiri ritrnice, semieireurJJaire cu concavitatea spre mare, dispuse
berma
Inferioera ,a plajei (fig. 5.1 si 5.5). E1e contin mai ales cochilii de moluste
si resturt de a1.ge, alatur-i d1e materialul detriitic oel mai grosier, toate fiind
aruncato Pe pJ..a:je in momentuh in oare amplitudinea valurilor scade. Distan~a dirutre elie este in functie de amplrtudinea valurilor. In tirnpul furtunilor, pot fi antrenate spre tarm oanti1tati mari de nisip care forrneaza
valuri de n fo~tp cu 1niiltim,i din oe !in oe rnai rnici catre ogJin<la apei
(v a l u rri
r 1e g r e s i v e de
n i s i p), IJ.ungimea lor fiind de oca
1{) m, rar ina~
de cca 10 cm, rnailizindu-se si o sortaro a matecialului

.pe

1

68

6

(mineralc grielle pe creste, rnuscovit in zonele depresionare). La nivel constant al apelor, valuri ls de nisip au aceiasi inaltirne ; in cazul desoresberi i
nivehiluj apelor, valurile de nisip vor descresee ca inaltime spre oglinda
apei '(f:iig. 5.15).
b, Faciesui ripplat intern ~fig. 5.9) ocupa inshorul intern si corespunde
zonei de manifestare a curentului Iongshore, cu viteze de coa 1 m/s·e1c. putind fi plasat .fie imediaf finga tarm, iin cazul pantelor abrupte, fie in .prirnul
sant mai .adincrt, in cadrud pantelor Line, V:ah.1Jri.le din aceasta zona sint
de tip surf. Ripplurile formate sint asimetrice, a1U ampli tudme de 3-4
cm, lJ.atime de 7-10 cm si Iungirni de 0,5-1,5 m. Cind energia valuri lor
scade, crestele rippleurilor devin plate, '1ndin.ate spre ta'Iiffi (metarippluri).
Se pot urmaei 2-3 aliniernente de rippluri care oorespund urtimelor aliniamerrte de spargere a vaiJ.urillor.
c. raciesu: planar extern, corespunde zonei principale de spargere a
valurilor, aparind ca o band.a' lata de peste 100 m, cu suprafata neteda, cu
nis);prul compacbizat din cauza spalar-ii continue a· substratului, ridicarii
nisipului in suspensie si redepunerea lui i.n pelicule paralele. Cind arnplitudnnea valurilor este mica 1(20-50 cm), apar rippluci mici cu inaltime de
1 cm {fota de cele din faciesurile .ri.pplate de 3-4 cm). Cind valurile redevin puternice, aceste rniororippluri se ;;1Jerg; materialul este spa-fat si
transportat spre tarrn. Pe un perimetru studiat, s-a oonstatat ca zilnic
stnt antrenate spre tarrn 1000 m3 de nisip.
d . .E.Qciesul ripplat extern, se suprapune zone] de formare a valurilor
(offshore) ; ,ea se irrtinde de la primul aliniament de spargere a valurilor
spre Iarg incluzind zona ou valuri de oscilatie. Relieful substratulm poate
avea mduri si santuri, mai largi si mai distantate intre ele .pe masura CE'
ne departarn spre larg, Rippluirille din aceasta zona ~int sime'trice si dis-,
puse transversal pe d.i:r•ecfla, curentului de drift. Viteza de deplasare a
sedimentelor (urrnarita prin sedirnente rnaroate) poate atinge d1teva zeci
de rn/zi - in decursul tirnpului deplasarea atingind sute de mii de m.
5.1.5. Jn Zona selfului intern, se irrtilnesc doua tipuri de sedimente
depuse pe tirnp calm hidrodinamic si sediments depuse in timpul furturrilor. Faotorii de transport
sint ourenfii de dritft, curentii de
rnaree, curentii
de ripp cu 'Viteze de oca 40 om/sec f?i CUIJ"len'tii
tur.~onari ascendenµ !(upwe·hling). Sedirrm~ntele ·capa.ta structuri prim.are
speci!fice timpului de depune;re. Pe timp· calm hildrodinamic se depune
matieriail. fin ar;gilos-mHos) -asoc.iiat au multa materie o-rg:anica pastrind
oel mai ade'-3£8. biogli:fe ~i bioturbatii, fie pe supraf.a\a stratului, fie in
grosimea siedimentulruil. Astfel de miiluri -organiice se inti!nes:c in mod
:fre:cvent pina la 20 m adinCime.
Pe tiIDP de furtuna, sub actiunea valurilor 91' a curentHor de furtuna,
se depun ntvele de nisip de 1-2 om grosime, pe care Je gasim intercalate 'in masa de miluri or.g.anice sau m'i::l.uri minierale. Vaive~e de rnrolu~te depruse pe timp de f'll'l'tuna sint sedimentate' cu concavitatea in s.us
ca. erect .al tron:spor•tului 9i sort<'i.rii g,r.avitiationale. Grosimea interca.latiei
de nisi1p da incliicatii asupra intensitatii ~i durntei furtunii. fo cazul
furtunilor de scurta durata, materialul nu are timp sa se sorteze l?i se
depun n'isipuri mi]joase.

69

In afara acestor structuru primare, pot apare si structuri le defermare, care se datoreso in special etapelor de furtuna. Astfel, il).-C-Uprinsaj_rocilor mi1oase ,pot a~fr,agmente de roci nisi£92!.e, ru1ate sau nu
in functie de distanta pe oare ~atea..e curentii sau valur ile de
furtuna. E1e reprezinta fragmente din stratul subjacenf pe care i1 disloca
furtuna . Acelas Iucru se poate urmari ~i.ln roc'ile nisipo-~ in~r:e agar
fragmente de roci ml1o~-argi1oase. Alteoru pe suprafata sedimentelor
miTOOse;-at>~r ~ci e:one de etQZiune, urnphrte ou nisip dispus in microstructuri oblioe - in evantai -, subtierea microsbratelor aratind sensul de
transport al valurilor sau curentilor de' furtuna.
In timp de furtuna, fenomenul mareic 9i curentii mareilci,_91Pir.eneaza
o mare cantitJate de riisip pe care il depune sub forma~ri
d~ip
separate de depresiuni umplute cu mil, detei'if.ijllitnd :altern~de mlluri
91 nisipuri, care se succed de la tarrn spre Iarg, sau nisipul se depune la
tarm dind feoomene de progradaro a Iiniej de tarm (fig. 5.10).
5.1.16. Transportul ?i sedimeniarea pe pantele coniimetnole, Zona de
uranzttie dintre p1atfiorma corrtinentala 9i cimpia abisala este acoperita
de sedimente clastiioe (msipuri, silturi, miluri - provenite de pe platforma)
si miluri pelagice 1(Jdepuse din suspensii argiloase). Unghrul pantej face
uneori ca sedimentelo sa fie mstabile, alunecarile ~i curenfii turbizr aferenti, fiind foarte frecventi pe panta. In tirnpul alunecarii materialul se
amesteca i.air in zona de stingere a curenti'lor se depune o secventa tuirbiditica (vezr cap. 4), acoperrta de o secveota pelitica - depusa dupa stingerea curentuhn turbid. Caracterul episodic al curentilor turbizj face ca
alternanteie 1sa sie repete ; in fehlll aoesta la baza pa:ntei se v:a acumula o
rnasa importanta de tubidite. Arrtrenarea materialului se poate face prin
camoane fa capatul carora se formaaza conuri sau delte submerse, facind
ca grosimea sedirnentelor acumulato la 1baza pantei (turbidito proximale)
sa fie eonsiderabila {fig. 4.11.) comparativ ou oelie depuse la periferia
conurillor de turbidite (turbidite distale) {fig. 4.12.).

Fig. 5.10. Model de depunere pe platforms ingusta cu fenomen mareic foarte
puternic : A. self mgust cu pierdere de

~~~~~=~-50
0

- 50

sedimente ; B. profit general al selfuhri
continental ; C, D. zona de self intern cu
· estuar si Iaguna cu sedirnente de nisip
pe selful ext. ; F.. Acumularrle de sedimente detritice pe Intr eaga platforrna
cont.inentala,

§~~~~~-100

5.1.7. T~.e.dimentarea_~salii. Sedimentarea din
zona abisala se datoreste 'in principal materiaIWu.i aflat in suspensie.
Strabatind intreaga coloana de apa (1500-6000 m in zona abisala SJUperi.oara sau 6000-8000 m in zona abisala inf.erioara) materialul in suspensie intersecteaza zone·cu dinamka diiferita a ape~o:r.
70

La suprafata, divergenta sau convergent-a curentilor (:fig. 4.14.) influenteaza productivitatea prrmara {Seibold, 1978). Curentii de suprafata (25 cm/sec), deplaseaza suspensiilo (Globigeririe, Diatomee, rninerale
argiloase), cu viteze diferite ~i 'la distante diferite ,~fig. 5.11). Dupa dis-

. i.lURi.

Iertqen, vu lean i c

SUPE.RFICIALii
DE APA.

'EDIE

::._-~ curent
Tipurile de material in
suspensie, timpul si distanta de
transport. Dupa E. Seibold, 1978.
Fig. 5.11.

PROFUNOi'.

rnHRSTITIALA

i

111111

tribuirea la suprafata, coborind in .zcna curentilor intermediari (4-10
cm/sec), suspensuile sint in continuarc depl.asa.te, uneori pina la 100 km.
In aoeasta patura intermediara, intervine o noua selectionare datorata
scufundarh difer its a suspensi'ilor in func~fo de greutatea specif ica. Intr-un bazin cu adincirnea medic de 4 km, Globigerinele ating substratul
in 40 de ore. Diotorneele in 20 de zile, rnineralelo argiloase in 2-'20
ani. Viteza de scufundarc creste pina de 3 orl, daca materialul este
inclus in pelete fecale (Seibold, 1978), viteza fi.inld in acest caz a peletelor si nu a testueilor.
Curentii de fund (2-15 crn./sec) reiau materialul intr-un nou transport ; Clobigerinele sint purtate .pe fundul ooeanelor Inca 6 km, Diatomeele 70 km, rniner alele argiloase 10.000 km - practic oomplet amestacate. Transportul pe fundul bazinulua este :fav·orizat de bioturbatii ,(fig.
5.11.) ; pe 10-40 cm deasupra substratului, aotrvitatea vttala
a organisrnelor benbonice !:?i nectonioe -produoe turbulenta apelor ; matertalul,
antrenat de curentul de fund, poa:te duce la eroziuni locale, transport
!?i re depunere in ordine stratigrafica inversa (Hollister-Heezen, 1971) ;
pe anumite zone apar hlatusuri. In timpul transporbului are Ioc o noua
sortare dupa morfclogia ·!;>i natura materialului ; cuartu] cu diametrul
(0) de 0,1-0,5 mm este transportat de curentl cu viteze de 10-15 cm/
sec; Globigerinele cu 0 de 0,1-0,5 mm de curenti cu viteze de 3 cm/sec;
Orbulina cu acela~ 0 de curentu de 2 cm/s·ec.
1

71

Existenta curentflor de ifiund este tradata de morfologia sedirnerrtelor
recente ; 9anturi provoeate de cuTentf (Larry Mayer, 1981}, d®OOeri in
:spa~le :u~le, ,E:_J2I!Ui(" valurr de nisip biogen, de silt sau'
aygila, lungi de cm sau km si inalte ~Teitri, roci, dezgolite de
sedimentele recente, cirnpurt de noduli polirnetalici sau cruste mangae
noese, Inclinarea organ'ismefoTC'u perrducul in sensul ourentuiui etc.
Aoeasta explica de ce in toate probele exista -atit sedlrnente
abisale
actuale (800/o} cit si remanieri tertiare (20P/0} (Moore, 1972}.
5.2. Concentratille de minerale grele, Erozjunea si aoumularea din
zona de plaje (unde intervine si eroziunea subaeriana) si din zona platforrnei interne (cu energie maxima a valurilor si curentilor) conduce la o
scrtare in timpul transportului a componentelor materialului detritic,
efectul finel fiind concentrarea mineml:.!'o·r ~le.
Mineralele grele pot: ajunge in mare pe mai multe cai ; prin drena]
continental, prin eroziunea coastelor sau prin reluarea in sedirneritare a
unor nisipuri cu continut scazut de minerale grele. Sortarea lor fata de
mineralele ru~Qane poate fi faouta de catre valuri, curenti si maj ales. 9-e
catre ourentul de spalare a fetei berrneif curertul swash}.
La gura fluviilor cu bilant sedimerrtar excedentar (ex. zone de delte} o
parte din materialul drenat de pe continent est¬ antrenat de catre valuri
sau curenti spre lar.g satr in lungul tarmului. Din zona de larg (odfshore),
sedimentele sint !r·eiantrenate de catre componenta orizorrtala a vi:tezei
orbitals a valurilor spre tarm, unde sqnt din nou purtate de curentul
de tarm (longshore), alcatuind un verttabil ourent litoral de .aluviurii.

I

1

hchwash
I

I

c

rn~ d~ mineral~ grzl~
---~;'777i'.
--r.r-'T"r7-7'~r;i,;1./7./7//?/'i'//,7'7Tl
I I
~ 11
TJ////777
D
72

'

Fig. 5.12. Schema Iorrnarii peliculei de
minerale grele. Transportul materialului
in functie de clasa granulornetrica si de
greutatea specifica a granulelor : A. ridicarea in suspensie a granulelor din sedimentul de plaja, la trecerea valului de
spalare (swash) ; B. granulele de cuart
si magnetit se separa dupa dimensiuni si
greutate specifica in timpul curentului de
uprush ; C. reintoarcerea apelor (curen- •
tul
backwash)
antreneaza
granulele
usoare (cuart) Iasind in urma 0 pelicula
inchisa ; D. minerale grele de dirnensiuni
mici sl mijlocii. Granulele de dimensiuni
mari se deplaseaza repede prin rostogolire pina la baza bermei. Dupa E. Seibold, 1973.

Transportul elementelor se face in funJCtie de clasa granulornetrtca 9i
de ,grr-eutatea specifica a gran'l,l'le1or {fig. ·5.112.). La suprafata aoestui curent
de aluviuni se doplaseaza mineralele U9Qare1 iar intr-o patura situata
imediat sub mineralele UP,{JICiY.e, se depiaseaza mult mai U:ncet, seu se acumuleaza m!im.1er1all.ele g,rel1e. _
Sorterea mineralelor greLe 'incepe in zona .olffuho:re Ia admcime e:gala
cu lirnita de inf'Iuenta a valurilor si se intensifies in lungul tarmului.
Aoumulari maxirne .s.e gasesc in fa\a barelor submarine si a bermei inferioare sau In zona de spalare a '!;:a.rmului (zona de swash) '(fig. 5.1,3.}. In
lungul tarnnului, curerrtul (longshore) are aotiune de eroziune in zona
de formare, actiune de transpont in zona lui interrnediara, iar in zona
in care i~i schimba directia indreptindu-se din nou spre larg (curentul
de intoarcere - ripp) are actiune de depunere. Sortarea in Iungul tarmulJUii. se face pina in zona foreshore. Mineralele grele se acumuleaza
preferential in zona de eroziuns. a curerrtulmi longshore {151>/0 din nisip
poate r'eprezerrta minerale grele) sau in zona de 'trarrzit 1~5,8p/0) in timp
ce in zona dµ_~mtare nu apar decit 1,8 ~o minerals grele.
~

~m

~

~!!;;--~~

~-~-~

50·

~L,

- -~ . -~ . :_·~,~,~_:---__ =--->~:~~~::~~---~--::=-:::~~~:: -------~----------

cm

100.

50·

1af·m.

r:=::) GRANULE DE NISIP

~

Fl N USOR

LAMINE DE 1.AINERALE GR£LE

Fig. 5.13. Pelicule

de minerale

§
[2J

GRANULE DE NISIP NESRU 0!.IOGEN
DEPUNER! MOOIFJCATE

~

RIPPLt-l)Rl

g'rele in zona de swash: Dupa E. Seibold,

1973.

In prospectiunea de minerals, gr;ele, recunoasterea zonelor de eroziune si de tranzit reprezirrta operatia de baza. Mobilitatea sedimerrtelor
din aceasta zona de tarrn face ca adeseori zonele de acurnulars de minerale grele sa fie acoperitg de sedimente mai not. 1n zona ide spalare a
valurilor (zona <lE swash) mineralele grele apar sub forrna de 1amine

73

ingropate (fig. 5.13.). in zona de activitate a ourentului Iongshors aper
sub forma de zone de acumulare- de minerale grele (tfrostele zone de eroziune 9i de tranzit) acoperite Ide zone de depunere a mineralelor usoare.
Acumularea de nisipuri litoraie da nastero cordoanelor litorale care au
catre partea lor superioara acumularile de minerale grele. Daca intr-o
zona Iitorala apare o succesiune de cordoane a carer altitudine este din
ce in ce mai mare cu cit ne departarn de oglinda apei, unind laminele
cu acurnulari de minerale grele vom obtine o banda continoa cu incliname spre tarm, bogata in rninerale grele {d'ilg. 5.J!5.c). Daca din contra,
cordcanele Iitoralo au altitudine din ce in oe mai midi spre zona de
liar-.g, banda de minerale grele are tnclinare spre larg. Daca suita de
cordoane iitorale se mentine la aoeeasi altrtudine, acumluarea de miner.ale gre1e formeaza o banda orizonbala .(fig. 5.15. A). Cele tret s'itua'tii
corespund momentelor de transgresiune, regresiune sau nivel constant
al apelor.
In decursul ttmpulo] concentratiile de minerals grele 'realizate in
zona bermei litorale pot fi acoperite de apa, devenind astfel acurnulari
submerse. Daca din contra-apele se retrag atrt acumulartle din zona bermei Iitorale, drt si acumularile realizate in zona de actiune a curentului
longshore pot devent subaeriene.
De regula, oontinutul de minerale grele este mult mai ridicat ~n
zonele de eroziurre si de tranzif literal <lecit fu zone1e de acumulare.
Eroziunea plajei poate fi datorata
valurilor
mari de furtuna in
timpul carora in zona de swash mineralele usoare sJnt antrenate fr~
spre partea submersa a plajei (curentul backeash) fie pe fata posterioara
a bermei (curentul uprush), rezultfnd o• lamina de minerais grele, In
momentul dirninuari! valurilor, nisipul adus din baza berrnei aoopera
lamina de minerals grele. Seturi de astfel de lamine bogate in minerale
grele sint apoi ingropate 'in 'timpul migrarii zonelor de eroziune si acumulare ingemanate (Stefan Parrin, N. Panin, 1969) (fig. 5.14.).
Eroziunea se poate datora variatiei nivelului marii ~di'll'l'nasau seZ-Oniera). Lai nivelul maxim al apelor, valurile vor depasi zona de swash 9i
vor actiona asupra zonei backshore, care nu fusese afectata de eroziune
la niv€1 scazut al apelor. Ace~a9 efect n au ~i transgresiunfle si regresiunile care prin perioadele de avansare si stagnare, dau .ef.ecte de eroziune (irnbogatir« dn minerale gT:elie) si' sedirnentare (ingroparea mine:ralel·or .grele). Aceste nisipuri relicte sub forma de "Cordoane paralele
cu tarmu~, pot reprezenta surse de mineT.ale griele.
Cele maii bog.ate iacumulari de mineI"ale grele, sint cele in care
so.rtarea s-a r·ealizat subaerian procentul de minerale grele putind sa
ajunga la 0,36-0,600/0. In ZJona berirnei lito:rale, sortarea ·es.te medie procetajul fiind in jur de O,H> % ; daca intervine $i sortarea eoliana se poaite
ajunge !a ooncetratii de o,,650/0. Cea mai slaba &ortare a mieralelor g.rele
se face in zona sel!fului intern (sub .apa) 0,02-0,120/o.
Prin sortari repetate, numeroase sectoare din zonele de plaje au
<levenit zone de ccncentratii de minera·le utile.
Plaja de la Noma {ALask!a) este ¥esti'ta pentru nisipurile aurifore.
Plaja insu1ei Kyushi
(aThipelagul
Japonez) ar.e nisipuri cu magnetit.
Pe litoralul romanesc, la Vadul (sector al grindului Chituc) s1nt importante concentratii de nisipuri titaniWe['e.

74

ZIRCON

I•

I
I

I

I
t

•• i

I
'

I

.

.

l I
I I
I I
· I

I
I
I

I

f.11NERi\LE C"ACE

I

I

1

,.

I

I

A

!

I

'

! 1 I
----l.-..!.

'~·1
I I I
I

it_

!

I

I

I

I

:

I

l
..i..--I

I

GRANAT
I

4
2

15

10
5

I
I
I
I
FRACTIUNEA GREA
I
I
I

I

I

5.15. Evolutia tarmului si acumularea de minerale grele in functie de var iatia nivelului apelor. Dupa Zenkovici,
in Panin si $tefana Panin, 1969.
Fig.

I

Fig. 5.14. Fenomene de eroziune si acu-

mulare Ingemanate. Dupa Stefana Panin
si N. Panin, 1969.

Concentratii de minerale grele se pot gasi in toate zone le de depunere a excedentului de material drenat de fluvii de pe continent, dar si
pe tot selful oontinental care prin oscilatia ni!velului apelor in decursul
timpului a putut .sa fie exodat, Iinia de \arm sa se deplaseze, sau selfud
sa aiba adincimi foarte mici ale apelor.
6. PAiRTlCIPAREA ORGANISMELOR
IN PROCESELE DE SEDIMrENTARE

In mediul marin are loc

proces oontinuu de transforrnare a el-ementelor sau compusilor anorganici, in meterie organica. Froducerea primei forrne de carbon organic o fac plantele marine (in special fitop'lancUn

75

tonul), care, prin sintezs, organica, in p!l'ezent;a lumimii' (tfotosinteza), produce materie vie (productivitatea primara).
6.1. Productivitatea primara depinde de penetratia radiatiei luminoase - in special franctiunea aibastra - si de continutul in bioelemente (CNP etc.). Productivitatea
prirnara
reprezinta sursa
principala de unaterie organics din bazinele oceanice (cca 40 milioano tone/an).
Producerea carbonului organic este conditionata, insa de prezenta anumitor elremente anorganice in mediul marin, cu rol direct sau indirect in procesul de asimilare clorofiiiana. Astfel K', Mg, su:lfatii, fn concentratai
mari au nol nutritiv ; N si P (sub forma de nitrati sau fosfati) in cantitati reduse la citeva mg/m3 limiteaza prcductivitatea primara, Raportul atomic normal pentru intretinerea vietii vegetale este de 15 N/1 P.
Fe ~i Si controleaza factorii Iimitanti. Mo, asigura diviziunea celulara.
Cu ~i Mn, desi totdeauna prezenti in procesul de fotosiriteza au un rel
insuficient clarificat. Dezvol'tarea mare a fitoplanctonului duce la saracirea apelor in azot. Dozarea elemenelor in apele marine a reliefat ca
.pinii la 100 m adincime N si P au valori mari; intre 500-1000 m scade
mai ales proccntul de fosfor (40-50 mg/m3), ifar sub 1000 m adincime
30-40 mg/P/m3 apa.
Reiese ca productivitatea prirnara este direct afectata de factcrii
energetici (lumina) de factorii nuritivi (K, Mg, sulf'ati), de stimulatorti
de crestere (Mo}, de densitatoo populatiilor (care influenteazg metabolismul) ~i de raportul N/P care limiteaza productivttatea prirnara. In acclas
timp, circulatia vertieala a apelor (upwellingul), curentri orizontali 9i
existenta consumatoriior, Infbuenteaza indirect productivtatea prirnara.
Productivitatea primara se exprirna in mg 0/m3 pe zi sau g C/m3 pe an.
Ea variaza in di.ferite oceane si mari (tabel 6.1.).
Tabel 6.1.
Bepartitra productivitatti prrmare in oceane ~i mi'iiri
Pacific
mg/Cm:ljzi
g C/m3./an

I

127
46,6

I

'

Atlantic
190
69,4

Indian

222
81

Mari
268
91,8

Se constata o variatio a continutlun de C organic si dupa zona de sedirnentare ;
Tabel 6.2.
Corrtinntut in C organic dupa
zona de sedirnentare
Ocean deschis
Zona de tarm
Zona de upwelling

30 g C/m3/an
100 g C/m3/an
300 g c;m:l/an

Foarte multi producatori primari, in afara carbonuhn organic, ofera
procesului de sedimentare si o importanta cantitate de schelete minerale
(calcaroase sau silicioase) a carer participare la forrnarea sedimentelor
poate depasi 30 % .

76

Productivitatea primara (standing crop) s'ta la baza productrvitatii
seoundara - o~nsumafori ai £FOdudivitatiLJ}rimare - (standing Stock).
6.2. Dintre produditorii secundari, rol important in sedimentare
revine plandonului animal si bentosului.
6.2.l. Zoopzanctonul (pla.;,;·cro'rU!Tanimal)spre deosebire de fitoplancton, care este limitat la .partura de apa in care patrunde Iurnina, este
distribuit pe .toata suprafata si grosimea p.art:urii de alpa (fiig. 6.1.). In compozitia lui intra organisme h9fon1anctm:1i ce [isi traiesc toa·te stadiile de
viata p.acuonic) ~·i meroplanotonjce_ (stadiul de ou 9:i: embrion - planctonic, stadiul adult-fixat). Zooplanctonuf are o mare posibil itate de raisplndire (avind organe de plutire) si miscari ritmict pe verticala (diurne
sao sezoniere) dictate de intensitateg luminii, viscozitate a apei sau
cicluri de hrana, de viata. Zona epipelagica este bog1ata in fitoplanoton
cu diviziune directa si cicluri de viata scurte, generatiile se succed rapid;
ele dau ,,inflari1ri" ale mediuluj, marin. Celelalte zone sint bogate in zooplanoton, ou dezvoltare lenta realizata prin stadia (cu, embrron, adul.t),
1

Adinr.
(m)

5o~~/~~2,~1;~- ~~~b:=~F=l=I
-1

1000 '.. ·:

...

,...----

,._,,

5

.I

,

zroo~·~~:~::f--~~r--+-+--+-H:-:::::±=::t=::--1-t

:<-::
.-..·.·.
..-._· ....

~

4

5

Fig. 6.1. Distributia actuala a organisme.: ·_·:
6 6'
lor planctonice; 1 - specii superficiale; 4~00 . ,.::.,...:·.~·:1------~-r---rr-"TTrn-,
2 - api-mezo ~i intrapalagic ; 3 - idem
.:·-:~;

ca la 2 dar cu batipelagic : 4 Iagice ; 5 -

abisopelagice

batipe-

:.::.

; 6, 6' in
hadalopelagic,

toata grosimea apei ; 7 DUJJa Vinogradov, din Pora, 1974.

.

.· ..

@O . ··.. ·..

//

·.
·. ·:· :·
'.
·.·•

1
I

I

,

? I

10uU!l

L:··
•.:_;~-.:.,,~'.].__

I

I

I

L _.j_l

I
I
I

·.. :."

r --.

I I

7

L_.J
""'- __

J

I·---....
I

__.i

Masa orgamca si scheletele minerale produse de plancton cad ca o
,,p1oaire" pe substratul bazinelor, at.it pe platformele corutimerrtale (planeton neriitk) cit !?i pe fundul oceanic (planotom oceanic), unlde adesea sint
singurele organisme oare se gasesc in sediment.
6.2.2. Necionui desi cu rel mai mic in sedimentare, participa si el ca
producator secundaa- (oefalopode, pesti, cfidieni, mamifere, delfini, balene,
etc.) ccntribuind ta biomasa rtotiala a oceanelor,
6.2.3 Bentosul este dependent de substrat. 250;0 din substratul martlor f?i oeeanelor este reprezentat prin depozite ter.iige111e si 75% prin depo77

zdte pelagico-biogene. Substratul terigen depinde de natura tarrnuhri. (pietris, bolovanis, nisip, rnil, biogen) si de structura tarmuun1i (tarm de eiro-·
ziune, de transport, de depunere).
Se constata ~cl a fi.tobenitos~l.§i cr:e~ter.e!.. zoobentosului cu adineirnea si relieful substratului. In zonele hforaie algele calcifide dau reclfi algali (fig. 6.2) . .Ailgel.e calcifuge, prin dezvoltarea lor perena
sau 1anu.aila, contribuie la alcatuirea biomasei. Smulse din bentosul initial,
sau cele prevazute cu organe de plutire purtate de curenti (ex. curentul
Floridei) §i aglomerate pe anumite suprafete - gen marea cu Sargassum
{4,4 rnilicane km2) - fac ca produotivitatea prirrrara sa creasca foarte
mult.

LA lNCEPUTUL
SECOLULUl

1970

- 1975

Fig. 6.2. Recif bnriera algal (Posidonia
oceanica) ; a - la mceputul secolului;
b - in anii 1970-1975 distrugerea recifului ca efect al poluarri. Dupa Bouduresque, 1975.

78

Fanerogamele marme pct patr unde pina la 60-70 m adincime. in
estuare cu ape salmastre, oaldc (20°C) cu substrat terigen oxigenat
(27,5-96,6 %o oxigen) au pH relativ constant (7,6-6,6) si substante organice abundente .se dezvolita formatiuni de mangrov€ (fig. 6.3).

suprati al

ifl1ertidaJ
3

5

4
Fig. 6.3. Formarea mangrovelor ; 1 - spatiu langunar fara vegetatie (shkk-uri) ;
2 - Avicennia;
3 - Ceriops; 4 - Rhizophora;
5 - Sonneratia ; 6 si 7 - alge
fitofile si zosteracee.

Zoobentosul, dependent de etajele topografice (supratidal, intertidal
subtidal, de platf'orrna)
are aspect mozaicat,
intrepatruns cu forrnele
vegetale, in functie de cond itii le de mediu si hrana. Dintre diversele
biooenoze care se pot stabili pentru fiecare etaj topografic, cea mai mare
productio de biomasa se afla in zona recifala.
6.2.4. Zona recijalii 1(30° latitudino N si S). Coralii, organisme foarte
exigenrte la temperatura (20-23°C), ila salinitate (35%0), lumina (asigura
conditiile de dezvoltare a algelor sirnbiotice), dinamioa apelor (improspa79

teaza oxigenul in apa si aduc particule de hrana), au if orrne si structuri
diferite. Recifii pot fi sub forma de atol,__bariera (inere ea ~,i tarm limieind
' o 1aiguna) sau recif riveran. StTuotur;a i(faig. 6.4) este dictata de raportul
dirnbre specidle <fo oorali {se cunosc peste 700 specii actuale de corali),
a1gele simbiotice (zoochlorele), alte organisms participanto ~i materialul
detrittc. Se stabilesc relatii precise biocenotice irstre prodocatori (algele
simbiotioe produc cca 650-750 g/m2 substanta organica), consumatori de
ordinul il animalele ierbivore spongieri, pol'ipi - prod us piinii la 170 g/m2),
corali (produc pina la 120 g/m2), consumatori de ordinul II (animalele carnivore care produc 11 g/m2). In zcmele, recifalc se produce de 12,5 ori mai
multa biomass decit media oceanica,
Bentosul profund (sub 200 m adincime) este liipsi.t de iplanite, ouprinzind organismc adaptate conditijlor speciale ale acestei ZD'Ile (temperatura
scaztrta, saiinitaoe constants, defiejt de oxigen, calm relativ al apelor,
substrat predominant milos dar man ales presiune mare si lipsa totala a
luminii din exterior). Organismele au metabolism lent inctt scheletele lor
sint fragile, cantitatea de Ca :~i Si asirrdlats fidnd insuficiente : se cunosc
corali soldtari, spongiori, echiriodenrne, pesti, holoturide, bivalve etc. Bio-

j

i

d

Eniwe~ok
. Bikini
.

c;}

~:.

-. <,

0

\

-,

~J~~ ·~

··

\ (l :·~

\~

\()

A

\ ;.

c

Fig. 6.4. Structure unor recifu acbuali din insulele Marshadl ; A - pozitia geografica ;
B - aspeotul a doi altol din insulale Marshall ; C - sectiuna prin atolul Enivetok ;
D - sectiune iprintr-un atol de tip Bikini ; 1 - ereasta algiala ; 2 - rnlcroatol ;
3 - dune : 4 - zone cu pohpi : 5 - zone cu coralr ; 6 - nisip ; 7 - reeif intern ;

8-

80

zone

ClU

corali ; a -

Acropora ; b - Eichin!OiJ)hy(llia; c Dupa J. Roger, 1974.

Leptoseris.

masa ramine redusa (0,2-1 g/m"), la care se adauga ,,p1oaia" de cadavre
ale zonelor pelagice.
Relatia dintre substrat si organismele
bentonice depinde si de
lim i t a
ote n ti a1u1ui d
o x i e n (Iimita de regenerare a
oxigen ui), care con ro eaza repartitia vi:etuilO'arelor. Daca Iimita potentialului de 02 trece prin substrat, bazinul este aerat, dezvoltarea vietuitoarelor benton:ice fiind Iavorizata ; daca limita potentialului de oxigen
trece prin masa apei, bazinul este infectat cu H2S, devine un bazin euxinic
in care vor rezista numai unele organisme mici, cu cochilii foarte subtiri
(C03Ca este in oantktate foaete mica sau Iipseste). Sedimentele de.puse sint
pelitice, de culoare neagra datorita prezentei materiei organice si marcasitei. In bazinele euxinice Iipsesc lamelibranchiatele cu sifon care nu pot
trai fa:ra oxigen, precum !?i foraminiferele bentonice; sjnt frecvente urmele
de tirire ale viermilor.
Limita potentialului de oxigen poate cobori adinc in sedimente pe
unele zone sau se poarte ridica in masa apei ipc alto zone, Iuirrd astfel un
aspect sinuos. Infestarea cu H2S se poate datora scaderii temperaturii,
modificardi salinitatii, epidemnlor, care pot provoca mortalitati in masa
cu aparitia temporara a mediului euxinic.
6.2.5. Adaptarea orqcnismelor la tlijeriie tipuri de substroi . Organismelc se adapteaza la toatc zonele batirnetrice ale mediului marin oxigenat, dar maximum de frecventa il au in zonele de mica adincime (fig. 6.5).
TER£S1RE
APA DULCE
5UPRA11DAL
INTERTIDAL
SUB TIDAL

60

ft

z;
(.)

,_:z:
a
<

(
Fig. 6.5. Distrrbutia actuala dupa adincimea apei a principalelor

nevertebrate

fosilizate. Dupa P. H. Heckel, 1976.
6-

Geo!ogie marina

81

in cazul unui substrat stincos, cu apele agitate de valur i, algele verzi
rosii ~i brune, gasesc cele foai bune conditii de viata, ele alcatuind
o prima bioderma a stincilor \ostile. Unele al;ge sint prevazute cu organe
de fixare (Laminaria, Macrocystit'es) altele au dezvoltare incrustanta
(Liehothamnium), Animalele adaptate substratulul stmoos sint in majoritate fixate : spongierii, celenteratele, vierrnii calcarosi se fixeaza prin
baza conpului direct pe substrat sau pe bolovan] mari ; bryozoarele au
colonii incrustante (aplatizate) ; brachiopodele au peduncul scurt si gros
(Ioramen fcarte Iarg), altele se fixeaza direct prin umbone, spini sau prin
valve i:ruferiDma ; lamellibranchiatele sint si ele fixate de substrat (direct
prin valve-Ostea, Spondiylus sau prln bysus - Mytilus) ; adaptate in mod
preponderent zonelor tddale, Patelidele dintre gasteropode se fixeaza prin
marginea cochiliei corrice, iar Vermetidele se fixeaza si se deforrneaza
prin rasucire dezordonata a cochiliei avind preferinta pentru zonele recif'ale (fenornen care poate fi observat si la unele ammonoidee ex Hipponites). Dintre crustacei se adapteaza substratului stincos Cirripedele {Balanus) care se fixeaza pe substrat, pe stinci, pe alte cochil ii sau pe aLge.
Unele organisme se adapteaza la substratul stincos perforind canale
sau gaur! oa adapost in stinci (Polydora, Triponites, viermi, unij crustacei, bivalve litofage - (Pholas, Lithophaga) ; :alte organisme se ancoreaza cu ajutorul spinflor de substrat (echinoderme endociclice).
Substratul moale .poa;t•e fi reprezentat prin nisip, silt, mil. OrganismeLe pot fi libere pe substrat sau fixate. Spongierii se fixeaza prin preIungiri radicelare, bryozoarele prin discuri, aspectul coloniilor fiind ramif'icat, crmoideele au pduncul sl brate lungi si ramificate. Organisrnele
care t.raiesc Iibere pe substratul rnoale i;;i mareso supraf'ata pentru a nu
se afunda ; spongierii apar sub forrna de cupa larga, bivalvele, brachiopodele au regiunea cardiala alungita ~i suprafata acoperita cu spini foarte ·
dezvoltati, gasteropodele au labrumul evazat, digitat (Aporrhais, Phalium).
Pe substrat nisipos, 'in ape agitate, cochiliile sint foarte pu1ten1ic sculptate (coaste, radiare, spirale, transversale, retele, tuberculi), scu1ptura marind suprafata de ancorare. Daca substratul este nisipos si hidrodinamica
r-edusa coohilifle sint aplatizate cu sculpture, redusa (coohsli] lise) gasteropodele (Conus, N-a.tica, Phallium) ~i bivalve1le (Cyrena, Venus, Mya,
Donax, Tapes) rtraiesc 1iibeire sau infundate in subs:trat .
• Partioiiparea organismelor bentonice cu schelet caka-ros la sedimentare este foart:e importaruta, fractiunea biog-ena din nisipuri putind fi
uneori dominianta .
6.3. Bacteri'.le si rolul lor in mediul marin. Prin raspindirea pe
suprafata ~i grosime~ paturii de a.pa ca ~i in grosiimea sedimentelor, dar mai
ales prin interventia in reactiile chimice f?i biochirrnice, bacteriile joaca un
;r;ol esentiaJ. in merliul marin. FI'e:cventa lor variabila {f•ig. 6.6) este controlata
de facto~ii biologici ~i factorii de m~diu. Fitoplanctonul limiteaza dezvo:ltarea bacteriHoir (maximum fitoplanctoni:c oorespunde cu minimum bacterian) ; presiunea hidrostatica selecteaza speciile dar nu limiteaza numarul •
de bacterii; cantitatea de oxigen ~i potentiaiul oxidoreductor, tipul de
sediment,, influenteaza fre:cventa bacteriii.lor (sedimentele siltice-aleuritice
sint cele mai favorabile, mai ales cind contin biomasa).
In mediuJ. marin baoteriile actioneaza : a) asupra diagenezci sedimentelor ; b) in re1actiile chimi:co-bi.ofogice.
82

·/~?>::-~..;._~~~~~~~~~~-:--~.;;;,;:;;,;:::;_~~~Dm
1000/1cm3

B
10000/ 1cm3

Fig. 6.6. Raspindirea bacter iilor in mediul marin : A - in zonele de Iarg ; B IP.e plaje ; C - in zona falezei. Dupa E. A. Pora !;-i I. Oros, 1:974.

a) In diageneza sedimentelor, eel putin doua procese sint datorate
baoteciilor ; - cimentarea art:culelor si transformarea ma:teriei organics
in substante anorganice. Actionind asupra ma erieTorgamce o Clescompun ; carbonul si azotul rezultat ajung la valori de 8C/1N ,12C/1N raport
favorabil formarh humusului car;e va cimenta partieulele sedirnentare.
Bacteriile transforrna substanta organica in substante anorganice ; cele
denitrifiante sau sulforeductoara deterrnina precipi.tarea carbonului organic in jurul lor ; ingreuiate vor cadea pe fundul oceanic unde se vor acumula rniluri cretoase. Ionii de Fe si Mn ramasi liberi sint si ei oxidati de
alte specii de bacterii, oxizii insolubili depunindu-se sub forrna de cruste
sau concretiuni metalice,
b) Desoompunind materia organica, bacteriile asigura circulatia substantelor anorganice in mari si oceane (C, N, P, Fe, etc.). Bacteriile, organisme chemosintctizante, sint producatori R:rima~i, care folosesc alte surse
de energie decit Iumina, Ele consuma foarte mult oxigen (30 cmvora, fata
de 1 cm3/ora animalele marine), reactifie producindu-se totdeauna in prezenta P, N, C02, co1:.tribuind .la apa•ritia medj.j]or euxinice.
6.4. Biornasa in Oceanul planetar si in Marea Neagra, Prin termenul
de bioma~ se intelege oantita:tea generala de fauna si floTa e unitatea
de volum. In mod norrna
at si raportul de participare a
animalelor fata de plante. Rapord.u
cime unde devine
Cel mai bogat
eel de spalare.
·
O imagine
a fost data de
genuri si specii

©In

mediul

in o'rigan~sme este tarrnul de acumulare, iar eel mai sarac
generals a partioipacij biomasei bernton.ice la sedimentare
M. H. Thandrup {1935) care a urrnarrt f'recventa citorva
la sedirnerutarea din Marea Nordului.
83

Tabel 6.3.
Participarca biomasei bentonice Ia sedimentare

I Nr. exemplare/m

Genul

2

Mytilus edulis
Cardium eclule
Hydrobia

I Greutatea bruta

= densitatea

2.00012.000
4.67511.000
46.300-271.920

ulva

g/m2

= biomasa

9,500-7'5,000
5,809- 8,250
411- 2,000

Rezulta Ca biomasa este depel1!d€111ta de ~
organi§lP-elor si de f•DeCventa ~~ata.
In conditiile modificarii salinitatii, din multitudinea
organismelor
marine, unele se adapteaza apelor rpe cale de desalinizare, altele apelor
suprahaline. Sint putine grupele care au rcprezentanti in toate tipur ile
de salinitati (fig. 6.7).
UMITELE EVEH1MEt11ELOR ,,MARIHE.'~
TRANZITlE
\. R~STRlC.llV

SllLMASTRU

·1p

0

b-

CHARO PH)

20

MARlt'I

,..._
_ ..... ~

-

\tiORt'\l'.L MAP.It\\ TRANZ111E
HlPERSALlt\
APE MAP.lttE
RfSTRIC11V
60
30 MIJLOC\I 40 MARIN 50

~

ALGE scsu
ALGE VERZI
Al

---

VERZI-AL r-tn SIRE
rRl\t:>lOLARI
\...Slllrfl>' • r;

.zzz:»

-

FORAl'Lt:ALCAROASE

·-

:'>

,•

1EM05POHG1 ~
(~~lll~l'Ul'\1:>1
ALOSPO.NOI
I

---

.,.... CORf.l.l.l .~
UBURl C.ALC .de V\EH,t'll
""

.iZ00.l'll"'

~

=---

t1RACH\Ol'Ot>E
CH1tiOt>ERl1F: •

----<

r1:HliOtt\~~J

--I

·1

I

'-!!.rt1.Pttrw

.

;..[EPHllLOPOl)E;
PELEC~PODE
GAS1ROPOOE.
ll5TRAcnOE

PODE

RR'.Ato/f'l..1\(

I

I

Fig. 6.7. Repar titia actuala

AL1E CRUS1ACt=E
LIMULUS

.

+

a principalelor nevertebrate fosilizabile in functie
de salinitate. Dupa P. H. Heckel, 1976.

84

10~

0

'

_?

Ol l1Tf1MEE

< FORtlM.AG UTIMAKH

-

,l:.

.... rnccoun.

z>

Salini[ale

In Marea Neagra, prezenta barierei de H2S face sa scada contiriutul
in azotati si sa ereasca eel in fosfati, Bioproductivitatea esta rnare. Urmarind cantitatea de carbon elaborat a reesit ca biomasa maxima este in
zona litorala +500 mg C/m3/zi ; in zon~le depantate de tarrn biomasa
scads la 100-200 mg C/m3/zi, iar in zonele de intilnire a curenti'lor, unde
in general este penurie de substanta organica, biomasa este foarte redusa
(10-20 mg C/m3/zi).
Repartizarea carutitati! totale de materie organica din Marea Neagra
pe diverse grupe de organisme arata urrnatoarea situatie :
Peoductivitate primara
Microfitele
Bentos + aport piscicol
Total

=

100.0,00
2.400
9.000
111.400

t/an
:t/an
t/zi
t/an

Din acestea., 12.000 tone se depun pe fundul marii, 95.000 t sinit
supuse mimeralizarii d:e catre bacterir l?i 3:000 tone se pierd anual prin
scurgerea apei spre Mediterana. Asemenea canitttati de biomasa oxplica
Iormarea milurilor sapropelioe actuale din Marea Neagra oa si formarea
lor in diversele etape igeoJogke in diferite regiuni ale lumii.
Participarea organisrnelor l·a sedimentogenoza, reprezinta un prooes
care incepe in momentul transformarri substantei anorganica in rnaterie
vie (fotosinteza) si se continua prin adaptarea organisme1or vii Ia diversele conditii de rnediu (fig. 6.8)'. Proeesele biochimice sint continuu interENERGI f ~OLAK~

Um

ZOOPL~NCTON

f!TOPL.ANC10:1

i

+

Fig. 6.8. Relatia dintre tipurile de organisme marine si sedimentare : 1 -

fitobentos · 2 - zoobantos erbivor ; 3 - sedimente ; 4 - zoobentos carnivor ; 5 __'._ zoobentos detritivor si limivor ; 6 - schimburi intre sediment
~i apele de pe fundul bazinului. Dupa J. Roger, 1974.

patrunse cu prooesele chimice incjt, ipaTalel cu bioproductivitatea ;a,re Loe
mimeralogeneza specifica mediului marin.
Dupa moarte, organismele depun atit masa de materio organica ce
se va transforma sau nu in hidrocarburr sau carbuni, cit si scheletelre
minerale care iala1turi de materialul detritic vor participa la procesul de
litogeneza.
85

PARTEA

II-a

7. CUATERNAR MARIN

DUJPa prezerrtarea sumara a proceselor fizico-chirnice si biologice
legate de masa de apa precum si de Iormarea
sedimentelor actuale,
lnainte de a intra in descrierea rnorfostructurala a unltatllcr rnajore ale
mediului marin, am considerat necesara prezentarea unora dintre principalele problems- ale Cuaternarului mar in. Sint privite in paralel evenimente:le din Medinerana si Marea Neagra a carer
evolutie 'este stir-ins
legata.
Ouatemarul, ca ultirna formatiune geo logica, prin rrurneroasele argumente lito 9i biologioe pe care 1e conserva, perrnite corelarea directs a
evenimentelor actuale de sedimentare si dezvoltare a vietii si usureaza
descifrarea conditi ilor din trecutul rnai '1ndepart.at al Pami~bu'lui. ·
Sub sedimente'le actuale, prirnele formatiuni geologioe care se infilnesc in Iorajele din domeniile marine si oceanice sint depozitele cuaternare. Ele apar relativ putin 1n afl:orimente (in zcna franjei litorale, ipe
terasele marime), aratind Ca axtlndarea marrlor si oceanelor ·CUai1:eTn3Te
era relativ egala cu ceia actuala. Asernanarea Iitologica si paleontologica
cu sedimentele actuale, face ca delimitarea pe criterii paleontologice si
biozonarea lor sa aiba fie caraoter local, fie o anume incerti:tudine.
Din studiul depozitelor continentale se stie ca timpul cuaternar a
fost dominat de fenornene clirnaice ,'ca durata Iui (-1,9 m.a.) foarte scurta,
nu a permis o sehimbare spectaculoasa in flora si fauna ·~i ca singurul eveniment biologic, demn de luat in discutie, este evolutia hominidelor.
Incarcarea si descarcarea cu ghiata a celor doua zone po1are si temperate, era firesc sa dea nastere un or miscari ale scoartei (rniscarj eustatice si, local, fenornene de cutare). Miscari'le verticals au avut ca efect
nurneroase schimbari laterale de f'acies, in zona de platforms, schimbari
care au complioat rnca 9i mai mult cunoasterea si interpretarea cuaternarului marin.
1

7 .1. Teorii asupra Interpretarii
depozitelor cuaternare
Studii'le disparate s-au axat [Le pe bioetratrgrafie, fie pe observatii
teotonice, clirnatice, antropologice sau resturi ale industriei urnane, abordind criterii diferite de subdivizare si interpretare, In ultimii 1ani cerce-"
tarile paleomagnetice, ale izotopilor stabih sau radioectlvi au ·oforilt date
foarte pretioase care permit sintetizarea evenirnerstelor.
Citeva teoril au ramas dorninanbe. Printre acestea, teoria g lac i oe us ta it i ca
(Daly 1937), adrnite ca perioadele glaciare, prin stocarea

86

apei sub forma de gh~;ata, corespund unor regresiuni globale, in timp ce
in rperioadele interglaciare, rdddcarea nivelului apei provenite din topirea
ghei;J.i a dus nemijlocit la transgresiuni. Amploarea
transgresiunilor
9i
regresiunilor a depins de intensitatea evenimentelor climatice. Oricum,
in toate marile si o.ceanele au putut fi identificate patru momenta irnportanee de glaciatiune din care pentru ultima etapa glaciara au fest separate
4 evenimente 1g1aciaire, ceea ce face ca in forajele marine sa apara 8 intercalatii cu asociatii pateorstologtoe de .aipa rece.
T e o r i a r e .g re s i u n i i c o n t i n u e sustine
ca din plio.C¬ llt1
pina azi, retragerea apelor 'a fest continua. Fonma de manifesbare a putut
fi lenta, fa['a intrerasperi, sau regresiunea continua a avut momente de
stagnare in care apele au sculptat cele trei terase marine principale
(fara sa luam in consideratie denivelarile mai mici din cadrul fiecarei
terase).
Teo ·r i a fen omen e 1 or 'tectonic
e incearca sa lamursasca daca actuala pozitie a teraselor coincide cu vechi1e nivele ale apelor
marine, sau unele din ele sint ridicate sau coborite in tectonica recenta.
Situatiile de teren au aratat ca ridlcard lente a1e continente1or a:U favorizat
eroziunea, in timp ce depunerea materialului a putut provoca subsidenta
cu, sau fara forrnare a deltelor.
Rezolvarea tuturor acestor probleme nu se poate realiza decit prin
studierea c o n tin u tu 11 u i 'P a 1 e o n t o 1 o g i c si, mai ales, micropaleontologic - planctonul fiind foarte sensibil la variatiile chmatice.
Mierofauna ·a ipermis stabiliroa intercalatiilor depuse in climat cald sau
rece iar analizele de 1so_160 au confirmat succesiunea stabilira. Interval&i 'die 'tirnp abs.;lut a fost .precizat prin metoda radioactiva (CH) corelata
cu eV'enimenJte paleomagnetice.
Temninologia utilizata difera de la o regiune la alta, corelarile fiind
uneori anevoioase (tabel 7 .1 )'. ,
Marile semilinchiso .'(Medi.te:rana., Maroa Neagra, Caspica, Baltica)
sint in legatwa cu ooeanul planetar, indt pe platformelo continentale se
vor inregistra inaintari si retrageri succesive ale apelor, in functie de
rnentinerea sau intreruperea legaturii cu oceanul.
7.2. Subdiviz.iuni ale cuaternarului din Mediterana l?i din Marea Neagra
Fara a detalia cuaternarul din oceanul planetar, vom prezenta principalele evenimente geologies din Mediterana si Marca Neagra, a carer evolutie este steins corelata.
In Mediterana, peste Pliocenul marin (Plaisancian = Piancentian) pe
fr.anja litorala, local apar pietrisuri continentale (Vilafranchian), din care
eel putin partea lor superioara e.chivaleaza cu pr'imul eta1j cuaternar in
fades marin = CALABRIANUL . .&cesta core:spunde unei pu}satii te.ctonice
care a ri<di.cat uscatul supus eroziunii; in larg apare o schimbare brus.:ca
a asociatiei planctonice didata de s·caderea temperaturii apelor. Evenimentul climatic corespunde 9i cu o puternka inver:siune magnetica (01duwai)
cu care incepe epoca magnetica Martuyama, care a avut loc in urma cu
1,9 m.a. Fauna bentoniica (Cy.prina islarudica, Pecten 1slandiieus, Mya trunoata) ~i planctonica {Neogloboqua:drin:a pachiderma, Hy.ailina bai:ti;oa, Limacina retroversa) arata racirea apelor care coincide cu faza gladara Gunz
din zona Muntilor Alpi. Catre. sfir~itul Calaorianului apele incep sa se in-

87

I

calzeasca, apar corali si oordoane litorale construite de Ostrei. O noua
inversiune magnetica {Gilsa) marcheazg inceputul topirit ghetii din
oalota Gimz, pentru ca apo; evenimentul magnetic Jaramillo (0,9 m.a.) sa
preeizeze Iirnita dintre Oalabrian si Sicilian.
Pulsatia tectonics din baza Calabrianului a ridicat uscatul inconjurater, Intrerupind legatura intre Mediterana si Marea Neagra (TAMANIAN
inferior continental) (Fed:orov, 195.4). Nivelul aipei se ridica odata cu topirea ghetii restabilind aceasta legatura (Tarnanian superior marin), pentru ca apoi in GURIAN, Marea Neagra sa ramina din nou izolata. In aceste
mornente de izolare, apele se restring pe platforrnele contdnerrbale dopunindu-se formatiuni continental-Iacustre. Legaeura cu Medrterana
se
manifests prim suplimentul de ape, care acopera platformele
aducind
totodata si . o fauna mediteraneana caracteristica.
Miscarilc generale eus.tatice au fost insotite de conturarea unor zone
de subsidenta pronuntata (gurile Ronului, ale fluviului Po, Dunarii, Volgei, Depresiunea predobrogeana, depresiunea Emba), toate grupat., intre
paralele de 40-45° Iat. N.
Populatiile de Australopiteci, continuate din Pliocenul superior, sint
treptat lnlocuite de Parapiteci (Homo erectus erectus, H. pekinensis, H.
heidelbergensis), care irtilizau silexuri grosier cioplite (cultura Pebble)
primele unelte, ce se gasesc inslusiv pe platfonmele marine.
Etajul urmator - SICILIANUL - a durat 700.000 ani (intre 0,9-0,2
m.a.), Sedirnentele corespunzatoare din Mediterana s-au depus sub controlul glaciatiunii Mindel in partea inferioara si a interglaciarului Mindel/Riss in partea superioara, cu cresterea relativa a nivelului apei provenita din topirea ghetii asociata cu desalinizarea apelor. 'I'ransgresiunea
siciliana poate fi urmarita la altitudinj de 85 m fata de nivelul actual.
Comunicarea larga a Mediteranei cu Oceanul Atlantic a dus la o veritabila invazie a f'aunei de apa calda (Strombus bubonius, Cardita senegalensis, corali). In zonele supralitorale s-au depus soiJ.uri rosii (Ferctto),
iar in nord-vestul Africei au avut loc evenimente tectonice - faza Gafsa.
- (cutari in Tunisia, estul Algeriei, continuate in Marea Alboran, flexuri
in vestul Algeriei, falii de deerosare in Maroc). Transgresiunea siciliana a
restabilit legatura intre Mediterana si Marea Neagra (CIAUDIAN), dovada
fiind data de noul nivel de sediments, cu fauna mediteraneana din bazinul Marii Negre. Efectele tectonice s-au manifestat aici prin inaltarea
muntilor
submersi ; Arhanghelsk (continua-re 0 pontidelor sub apa),
Andrusov (in sud-estul Crimeei), precum si ridicarea unui panou din
Platforma moesica in vestul Maril Negre - lantul Moisseev. Este ·timpul
in care Europa-Africa era populata de Hommo neanderthalensis care i9i
cioplea silexuri cu o fata taioasa (cultura - Abbevilliana) sau cu doua fete
taioase (Acheuleana).
Inceputul glaciatiunii Riss, s-a tradus prin regresiune in ambele
bazine, intreruperea legaturii dintre Mediterana $i Marna Neagra, extinderea fociesuri1or conttlnenrta1e pe .p11atforma Marii Negre.
Faza Riss a marcat inceputul et·ajului TYRRENIAN (cca. 190.000 ani
de la 0,2 m.a. - 8-9.000 ani). Ca:1ota de gheata din Alpi .a cobor1rt; sub
1.000 m altitudine. Stioca!"iea 1apei sub forma de gheata a caiuzat o puternica
regresiune (PALEOTYRRENIAN = PALEOEUXIN 0,2-0,1 m.a.), lVIeditenana 9i Marea Neagra ereu izol·aite (In Tunisia 9i Itali<a de SW inoepe o
88

Faze ale

glaciati unii
alpine
Pnstglacra r

Wurm IV

I

M. MEDITERANA

I

Virste
absolute

VERSILIAN

I

M.NEAGRAI

M. NEAGRA

oscilatia Fairbridge

8-9.000 ani regresiune

Wurm III

Fedorov 1954-1970

I

NYMPHEAN
FANAGORIAN
noua
veche
H2S

NEOEUXIN

s.str.

Sm.ate NEOE)l,JXIIiN]OE
s.str.
POSTKARAN1 i}AT Strate de KARJUN!lT
Strate de TARHANKUrr
Strate cu fauna de •tii!P
AZOV
NEOEUXIN

POSTKARANGAT
Wurm II

NEOTYRRENIAN

40.000 ani
superior
KARANGAT
75.000 ani

EOTY·RRENIAN
0,1 m.a.

PALEOTYRRENIAN

UZUNLAR

UZUNLAR
PALEOEUXIN II
Strate cu Balanus

PALEOEUXIN

PALEOUZUNLAR
PALEOEUXIN

CIAUDIAN

superior
inferior

GURIAN
TAMMANIAN

GURIAN
T AMMANIAN / ~uper_for
"\ Inferior

superior
mediu
inferior

KARANGAT

inferior

Wurm I

I

Evenim
magne:

Strate de DJEMA1'1NSK
Strate de KALAMIT
Strate de VITEAZ
Strate de ,B'UGAZ

M.NEAGRA

(60-100 m)

NEOEUXIN

Nevskaia 1965

LA$HA1\
'

Hl~iS

Mlndel
GU11z

SICILIAN
Feriretito

0,2 m.a,

CALABRIAN
Villafranchlan

0,9 m.a.

PLAISANCIAN
PIACEN'PIAN

)

1,9 rn.a.

..

JARAMI
GILSA
OLDUW.

--

GAUS

/

-

puternica sedimentars ritmica dee tip molasa (= Panchine), care rnarcheaza
o noua pulsatie tectonica al carei efect este scufundarea uscatului tyrrenian. Topirea ghetii (partea superioara a Paleotyrrenianului = Paleouzunlar) ridica nivelul apelor, fauna mediteraneana patrunzind din nou
in Marea Neagra. Pe un interval de 25.000 ani 1(0,1 m.a.-75.000 ani) s-a
mentinut climatul cald inter-glaciar (EOTYRRENIAN = UZUNLAR), dar
evaporarea puternica din Mediterana si ridicarea pragului Bosfor, nu a
pennis cornunicarea intra cele doua mari. In Marea Neagra s-au depus
strate cu Balanus, strate cu fauna salmastra (Paleoeuxin II, Uzunlar s.
str.). In Mediterana, o noua patrunders a faunelor tropicals, de tip senegalez, (Conus testudinatus, Spondylus guederopus, Tapes diaene), invadeaza actualele coaste ale Languedocului, Corsicei, Italiei de vest, confirmind scufundarea uscatului Tyrrenian. '.far.murile oalcaroase ale Mediteranei cu grote (Prince), surplombe, doline - azi submeTse - erau utilrzate
de Homme sapiens fosilis ia carui rndeminare in cioplirea fina ~i lustruirea
uneltelor de piatra sporise. 0 noua inversiune magnetica (Lasharnp) inchee
hmga epoca magnetics Matuyarna dupa care va urrna epoca Brunhes ;
acurn incepe ultirna glaciatiune alpina (Wurm - intre 75.000-8-9.000
ani), Este etapa cu cele rnai spectaculoase evenimente climatice.
Dupa instalaraa noii calote de gheata (Wurm I), nivelul scazut al apei
a facut ca in Marea Neagra (etajul KARANGAT) (Neveskaia, 1965), faciesurile continentale sa se extinda inca mai mult pe platforrnele continentale
(30-35 m sub nivelul actual) ; spre partea supericara a Karangatianutui
apele salmastro, Inca rnai desalinizate provenite din topirea calotai Wurm
I, recuceresc platforma (intergIaciarul Wurm I - Wurm II).
O noua extindere a ghetii {Wurm II), stocheaza atit de multa apa sub
forma de gheata, incit platformel€ tuturor mari'lor $i ooeanelor din lume,
s·e exondeaza aproape oorrrplet (nivelul .apei soade pina Ja 120 m adincime).
Estle timpul NOEUXIN {= 40.000 ant), in care, in regim continental, platformele au fost taiate de nurneroase vai subaeriene, care drenau uscatul
apropiat, vai transformate azi in canioane submarine.
Au urmat inca doua incercari de reinstalare a calotelor (Wurm III,
Wirrm IV), insa ghiata nu a mai atins axtiriderea anterioara. Parnintul se
incalzea.
Marea Neagra Izolata (Neoeuxin) se r:esN:'inge (Postkarangat) sau se
extinde
(Neoeuxin s. str.). 0 succesiune de str ate foarte fosiliere,
cu schimbari dare in continutul paleontologic (fauna de tip Azov,
Tarhancut, Karkinit, Neoeuxin s. str.), veritabile Iumasele in zona
de tarrn, sau depozitele biopelagice in zonele adinci, acumuleaza o ~mens~a
cantitate de biornasa. Dar, in conditiile in care Marca Neagra era izolata,
Iipsita de curenti verticali, intreaga masa biogena rarrrine pe fundul bazinului unde inoepe descompunerea, Se acumuleaza din ce in cc mai ~:11~
H?S mediul devine toxic bentosul dispare. Incepe noua. etapa euxirnca
a -Marii Negre {HOLOGEN), ochivalenta cu r(VERS.ILIAN) din Marrn
Mediter.ana.
Chiar atunci cind aproape intreaga masa de gheata din Alpi s-a topi:t,
circulatia apelor inrtr-e Mediterana ~i Marea Nea:gra a fost restridtva ;
regimul euxinic s-a mentiruut. Stnate1e de Bugaz, Vi.teaz, Kalamit, Djematinsk (= Holocen) depuse intr-un interval de numai 8-9.000 ani, conduc rtreptat lia aspectul actual al Ma<rii Negre. In timpul Kalamit, ape1e,

89

ma:i. extinse decit azi, 1a:u sculptat falezele, apoi cordoanele 11torale au
tnchis unele golfuri transformindu-le in Iacuri (Techirghiol, Since, Hazim
etc.) unele faleze ramlnind inactive. Aceasta este ~i; etapa de formare a
Deltei Dunarii, cordoanele 1itorale suocesive, marind suprafata oeupata
de delta.
Avansarea apei din ultima etapa a Mari] Negre i(rt:ransgresiunea Fanagonana = Nympheana), coincide cu transgresiunea Flandriana din Mediterana sau cu oscilatia Fairbridge din oceanul Mondial, cind nivelul apelor era cu ooa. 3 m mai ridicat decit azi.
Hornmo sapiens, cucerea noi trepte de irnteligenta; cu:ituriLe .Solutreana si Atrrignaciana demonstreaea ca in afara pietrei utiliZia unelte
din os sculptat, fabrica primele fibre si primii coloranti naburalt, descoperise fierul, ararna si bronul. in nurnai 8-9.000 ani Hommo sapiens
ajunge la perforrnent., de tehnica, eultura, anta care fa.c sa fie considerat
eel mai important fenornen biologic al cuaternarului.

PARTEA

DI-a

UNHATI MORFOSTRUCTURALE ALE MEDIULUI MARlN
8. LINIILE DE '.fAR:Ml~I &ELA'fIJIL,E CU SEDIMENTAREA
DIN ZONA ~ELFULUI
Tarmul, ca zona de contact l'nibre usoat si apa, prezinta o mare varietate atit ca or'igine oit 9i prdn tipurile de sediments care pe anumite
sectoare pot fi predominant clastice, pe alitele predominant biogene, sau
de preoipitare chirnica, cu toata gama de ta-anz.itii posibile. Morfologia
tarmului este dictata de virsta si structura geologica a forrnatiunilor ce
intra in alcatuirea substratului si zonei emerse limitrofe. Patura de sedimenrte mobile este dependents ·de sursa de material si regimul hidrodinamic.
Dupa modul de f'ormare liniile de tarrn sint de doua feluri : modelate subaerian 9i rnodelate subacvatic,
8.1. Modelarea subaeriana (primara) se poate realiza prin eroziune
de tarm sau prin depunerea la tarrn a materialului drenat de pe continent.
8.1.1 Tiirmuri primare de eroziune. Eroziunea la tarm, frecvent poate
fi datonata eroziunii fluviale, glaciare, fenomenelor carstice, etc.
8.1.l.l. In zona de varsare, unele fluvii i9i largesc 9i multiplica albia.
formind ramificatii de tip deridritic cind vaile strabat striate orizontale, sau
ramificatii de tip retea cind eroziunea afecteaza str ate inclinate spre zona
de larg. In arnbele srtuatii se realizeazi3J tarrp.uri de tip rias oare reprezinta
guri de varsare ale fluviilor invadate succesiv de apele marine (fig. 8.1).

Fig.

8.1. Tarmuri cu rias

rine ; a -

(guri de varsare ale rlurilor
inundate de apele maeroziune in strate orizontale ; b - eroziune in strate inclinate. Dupa
Shepard, 1963, cu completari.

91

8.1.l.2 v a i l e
g 1 a c i a r e inundate, dau tarmuri cu fiorduri.
Daca vmlle glaciare sinit perpendiculare pe tarm, apar adinc1fon specifiFe
teraselor glaciare cu profil in forma de U si praguri abrupte. In oazul
cind vaile glaeiare paralele cu tarmul devin submerse, apar santuri para'l.de ·CU tarmul. Golful Sf. Laurentiu are nurneroase vcli glaciare inundate; strimtoarea Gabot, strimtoarea Juan de Fuca reprezinta vai glaciare acoperita die apele marine (fig. 8.:2.).

Fig. 8.2. Vai glaciare (paralele sau perpendiculare pe tarm) inundate - tarmuri
cu fiorduri (F). Dupa Shepard, 1963, cu
completari.

8.1.1.3. In z~ele te~rate, alternanta sezoanelor reci si calde, prin
variatia temperaturii, duce la variatia intensitatii eroziunii, realizind un
tarrn cu terase si cornise (fig. 8.3.).

Fig. 8.3. Eroziune termoglaciara in zona de tarm :

a - perete glaciar superior
- adeseori cu turbarn ; b
formarea cornisei glaciare ;
Dupa Ermolaev, din 0.

cu cornts., superioara
- tsrmoterasa ; c d - nise de alteratie.
K. Leontiev, 1975.

8.1.1.4. Inundarea tarmurflor carstice, genereaza relief submers cu
depresiuni ovale {foste doline) sau cu pester! inundate cum sint cele de pe
tarmul Adriaticei, tarmul Asturiei, Alpii Maritimi, etc. Situatii similare
pot fi recunosoute pentru etapele geologice anterioare, unele dintre ele
fiind insotite de depuneri de bauxite.
"" 8.l'J2) Tiirmuri primare de depunere. Depunerea materialului drcnat
de fluvii de pe continent, da eel de-al doilea tip de tarrrruri primare ;
tarrrruri de depunere (de acumulare),
8.1.2.1. Tarmuri
cu d e p u n e r i de o r i g i ne fl u v i a t i l a.
Dupa sedimentarea pietrisurilor si nisipurilor pe traseul continental strabatut, excedentul de material terigen transportat de fluvii se depune la
tarm .. In functie de regimul hidrodinarnic acest material rterigen se va
92

A

I::

:::jt
2

~3

1:1:1:1:1:1:1:j:J4
11111i11111s
f_-_-_-j6

V////11
l/UE OE DEL TA

B

C/J!i'/Jf4'1 Ll! fA-l:Af,,
OIUA Sf. !i/lEORtillE I
0£LlA S'llL!NA
IJE/14SF.{i/lE0/1011£II
DELTA Cl/ILIA
NLTA S!NOE

I JN
"'"'

Vlli'STA
1-uu

"'"'"

,,.,;(J

AN! I
I

"'""

2D(Jfl

-

Fig. 8.4. Evolutia in tirnp a Deltei Dunarii (dupa N. Panin, 1976) : 1
grindul Letea - Caraorman ; 2 - grindul Sfint Gheorghe I ; 3 - grindul Sulina ; 4 - grindul Sfintu Gheorghe II ; 5 - grindul Chilia ; 6 grindul Sinoe; 7 - Uscatul dobrogean.

93

acumula la tarm sau va fi redistribuit pe platf orrna continentala. Tarmurile au maree puternica, sau cele spalate de curentii sublitorali, Iitorali,
etc., tarmuride cu dinamica foarte prorruntata a apelor, var avea materialul terigen redistribuit fie reurnai pe platforma interna (in special in
zona de ta.Tm), fie pe irrtreaga platforms corrtinentala. Din contra, tarm urile fari'i. maree sau cu maree foarte mica, uncle curentii din apropierea tarmului lipsesc, realizeaza conditiile de depunere a materialului
adus de pe continent la gura fluviilor formind delte.
Cele rnai bune conditii de forrnare a deltei le ofera golfurile in care
se varsa fluvii mari, ou apart important de material terigen, care eel
putin pairtiail., se depune in fata gurii de varsars al fluviului formind un
cordon literal '(fiig. 8. 4 A). Materialul terigen stocat in spatele cordonului
literal va conduce la crearea de noi brate (fig. 8. 5) prin care apa fluviului i!?i oaiurt:a drum spre mare : un nou cordon literal va hara bratul
recent format, procesul repetindu-se in timp (fig, 8. 4.B . Mate.rialul aluvionar de us in oM 'este substratul marin va forma
o e t . Ea poate
evolua catre forrna matura de e a sau poate reveni la se irnentarea
marina de platforms {fig. 8. 6)'. in spatele cordoanelor litorale, intre canalele de scurgere a apei fluviatile, rnaterialul terigen depus va colmata
fostu11 golf. Forrnatiamale fluviatile (Fig. 8. 7), Iacustre sau de turbarie vor
sta peste oele marine (Fig. 8. 5 ; 8. 6). Daca nivelui marii va creste, apelc
marine vor transgreda pes.te formatiunile fluvio-lacustre. Apoi formarea
de noi ~o~ane Iitorale va face ca o noua etapa de depunere fluvio-lacus~~eilceapa.in ciiteva mii de ani {Fig. 8. 4 B) uscatul nou format
(
e 1 ta /Iva prograda. Excedentul de material krigen va fi preluat
d
..;r.entii Iitoral] si bransportat in lungul tarrnului sau reparizat pe
poatforma continentala din fata deltei dind 0 noua zona de progradare la
marginea platformei continentale - pe taluzul continental. Ac~.t ansamblu de sedimente oorptinenmle (fluviatile, lacustre. mla9tinoase cu pfanite
te~na eontinentala dulc1co·Ia) si sedimente cu f.auna marma al~
C~1tll'ie~te 0 ~
in foncti¬ QQeefapa de eVolutie a ei si de cantifateacfe
material depus, ~lta poate fi de diferite tipuri ; digita~ (delta [oasa a
Mississipiuhri), ~
(sectorul vestic al deltei
M1ssissipiului) . delta
Ronului, de'lta Dunarii), arc u at a (delta Nilului), c..,u s pi d a ;ta.., (cu
colturi delta Taborului) (fig. 8. 8).
!n structura pe verticala (grosimea) ~ei delte se urmaresc
depozitele maTine vechi cu ~tificatie paralela.1 sedirnerrtate inainte de
Iormarea deltei intr-o faza regresiva ; b) - prodelta - aikatuita din silturi 9i argilele aduse de fluvii, depuse lenticul•ar, cu st-ratificatie incruci~' intrepatrunse cu sedimente marine ; contactul <lintire lentilele de
sedimente fluviatile si sedirnentele marine
(suprafetele depozitionale)
avanseaza spre Iarg cu fieoare etapa de dezvoltare a deltei (fig. 8. 9. - I
- II - III); c) catre partea superioara se separa rfractiunea nisipoasa,
~
(frontul nisipos-siltic al deltei) predominant fluviatila ; d) dgpgzi-=
tele de ml39tina - iargila siltica cu .plante, de deasupra for, reprezinta
primele depozite hpic confinentale depuse pe cea mai t1nara zona de
uscat - delta-smulsa domeniulu~arin (fig. 8. 9).

~G:

94

Fig. 8.5.

Cadrul sedimentar al Deltei Mississippi - cu pozitia faciesurilor prodeltaice (dupa Finck et al. 1954).

CALCl;RE
(ii. PRii<Gl'J.l)

SELF
MARIN

I

I

P!.ATFORMA
~I PANTE

I

I

DcuAi

I

DELTAIC.E
P LATFORMA
SI PANTA

MLA~TINA

l POSTERlfJARA
I

[ECVENTE

-

I

I

1

I

PRO

FIL

8.

PRO DELTA
~~~~~~~r--CAL C-ll RE
INFERoOARE

SE' c
lf<l}i<tr!

I
Fi~..
Seria de Yoredal - Anglia
dUj)a selley 1970)cuprinzind doua sec-

vente deltaice cuprinse intre calcare
marine de self continental.

Fig. 8.7. Brat fluviaitil meandrat - cu
zone de dspunere (vazute in plan - A)
~i profil reprezentind sedimentele aluvionare - B).

Viiata animala !?i vegetala in delta este foarte dezvoltata intrepatrunderea depoz1·te}or cu fauna ~_arm.a, la~u~;-fru~ati_!a est_e c~ractenstic:i.
_N~~-:P()~
eta nai;;.tere la zacammte de carbiini. Biornasa am-

I

,------------==,...... -.,. --

F]:Sl_:

-

8.8. 'I'ipuri de delte ; 1 -

- lobat ; 3 -

digitat : 2

arcust. Dupa Shepard, 1963,
cu cornpletari.

Fig. 8.9. Structura unei delte: a - depozite marine vechi ; b - Pro-delta; c frontul nisipos siltic al deltei ; d - depozite continentale de mlastina ; 1 - ar-gile
cu plante ; 2 - nivelul apei : 3 - silturi nisipoase; 4 - suprafete depozitionale ;
5 - argile siltice fluviatile alternind cu depozite marine ; 6 - limite cronologice ; 7 - suprafata substratului; 8 - argile litorale (offshore) ; 9 - facies
marin litoral. Dupa P. C. Scruton, 1960.

96

mala, dar mai ales planctonul vegetal stocate in depozitele de lac - turbarie - se vor :bransforma m fiiitUJmene(fig. 8. 10/. Trasportul f11'uvia1il ca
si eel liil·orro OOilld'Uoe lia 0 soc.tare avansata .a ma·terialului te:tiigen. Sorta4'0~METAN
:2.0

I

CE.4RA lJE TIP .HOii TANA

<?Jl/PIDE
PETROL csoo
1 ~kENOGEN
•\.4SFJf.Tf{tSTVl?I IJITVN'IN/JASE)
1.'5

t!>

p•n
n01.T(/ NE
SAPO.RE.L

,ASFAlTITE:._
{GILSQNIT/

I

v I,
1UBMIT
~ t Ph?OfTOM:H~

L/GN/Nlf

~J./tl~i~~
/C / • ...--Obf_r-/

l

-u~O---·

I I /~~~1

.O

; I;

~

~

CARBO-HYORA[!

1111/•llls

___.-!.

-

7/JNBA

CJRIWNE JJRUN

WGNIT}

irt?CiRBfJNE 8/TIJNINOS
ti/

o.s "tf.

·ANTRACIT
kEROG£N (P#YLllT)

GRAFIT

Fig. 8.10. Metamorfismul materiei organice (Dupa J. Hunt din the Encyclopedia

of sedimentology -

1978).
'"

,t.e;a-dupa greutatea specifica a g;ranulelor da nE19tere la agklJJ;l,filari de
minera[e_gr:el~Qa.fua±e-ln...:.delte ipe grndu:ii1, In lungul t3pmu1ui actual
s'."au .a paleotiirmu1rilor succesive de pe p JrtI:o:r:m.a interna oo:nti• e;utaJ,.~ uD!ae
ac'flunea hid.rodirnamica es e ·oar e rn ca a.
Fostele cordoana htorale transformate in grinduri ernerss, in oadnul
de1tei (prirnele portiuni exondate din aoeasta zona unde uscatul si apa se
confrunta) vor iinrbra sub actiunea vintului care prin eroziune si transport
duce la o noua sortare .a ndsipului - .granulele usoare de cuart
fond
transport:ate - rotunjite si redepuss sub forrna de dune de- nisip ouartos
dune cu suprsfetele ripp'laroe.
_ e1te1e au mar.e impomilanta eoonam.ica in ele putindu-se acumula
hidmcar urt (F;ig. 8.10), ciirbune, minerale grelre, nisipuri cuaetifere. Recunoasterea lo.r in diepozitele vechi se""i·~e :aupa alternantele marine si
corrtinerrtale in care se drrtersecteaza depozatela fluviatile, laoustre, de
turbarid, eoliene, dind un ansarnblu de depoziaa mamoase-nisipoase, cu
st!:1Jcturii J'ncn ~a.
Daca in zona de taT>m curerrtul este puternic distribuis pe suprafete
intinse sedimentelc aduse de fluvii, dind oimpii aluvioriaro cum sin.t cele din sudul Islandrei sau din Noua Zeelanda.
Tarmurile, aebuale sau fosile, cu depuneni deltaico sau cimpii aluvionare sint zonele cele mai susceptibile acumulariloe- de minerale grele,
7-

Geo}"ogie marina

97

8.1.2.2. De p u n e r i 1 e g 1 a c i are, sub forms de morre~frontale
paraf~t~rm!IJ.l (drumlins) partial submerse, apar sub Torma de -insure
a'J:ljj1gite(Boston Harbon la sud de Noua Scotie) ; cell:e ·oblic~ Iata die tarrn
(Long Island pe care este amplasata o parte a New York-ului) smt partial distruse de abraziunea marina. In afara morenelor frontale pot fi
submerse, vai glacrare cu morene de fund partial pastrate, 'rnaterialul
grosier de pe trasoul ghetaruhri sau eisbergului fiind in contrast ou sedimentele din jur.
8.1.2.3. 12 e pun e rile e.Jo..l.is..n..e pot da nastere la dune submerse
in cazul in care :ingramadirile de nisip eolian, descarcat prin s.tingerea
curentului eolian (in apay sint in exces fata die puterea de bransport a
valurilor. Alteori pot fi inundate. dune formate subaerian (nordul coastei
Porto Rioo, tarmul vestic al Marocului), inaintarea dunelor duce la redepunerr de n isi:p eolian {cu gt".anule rotunjite) 1n strate orizorrtale, riisipul
fiind reluat de actiunea valurjlor.
8.1.2.4. Al.,_u_o_e c.a r i Le de t e ·re n din zona de tarm (landslide
coasts) dau tarmuri cu relief fr.aminmt,cu pachete de strete cu incllnari
inverse si "cofifacte anorrnale, niSiij)ur:ile actuals SIUpONind,-iocal, depozi~_,_
i;e1t:! vechi alunecate. Abraziunea va distruge compartimentul aluneoat,
apa va actiona asupre altei zone din faleza expusa distrugerdi hidrodinamice favorizind o noua alunecare (fig. 8.11). Supr_ak_tg}ede desprb::der~
al~ur.iilor 1(fig. 8.11 - I-II) sint ap.I.2ape t0dE?auna Cl!,Lbe cu
~·~~a;e
tngustind baza de sustinere a blocurilor din fiaJ,pze
(ifig. 8.11 a, o ..
1

-

~£fii-

Fig.

8.11.

alunecari
1m

Dupa 0.

'farmuri cu
de

teren.

K. Leontiev,
1975.

8.1.3. Tarmurile pri'Tl'lare vulca11J..$e se pot forma fie prin gurgeri <)c
Jave (parita .a:e 10-30°) (8. 12. 2), fiie pr,in_de;p_JJneri de_Eirodas.J.ite :(fig.
ir.12-1). Uneori pe linia de tarm, au loc explozii vukani~ in care caz
se formeaza devresiuni (f.ig. 8. 12-3.) adese'5TIJ.nvadia.te de apele marine
si troiiSformate in golfur] cu tarmuri foarte abrupte (fig. 8. 12).

Fig. 8.12. 'farmuri vulcanice : 1 - depuneri de piroclastite ; 2 - aparate vulcanice ; 3 - zone cu collapsuri vulcanice.
Dupa Shepard, 1963.

8.l.4. Daca tarmurrlo coineid zonelor de rniscar! rupturijo se vor
forrna tarmuri faliate (fault coasts), cu parrta in trepte (tarrnul vestic al
Califorme1) sau cu compartirnentc cazute inirn fal.ii sub forrna unor santuri (golful Cail:ifomiei, Marea Rosie).
8.1.5. Teoretic se adrrrite ca au existat si tarrnuri cutato mai dificil
de recunoscut in tarrn urile actuale. Deforrnarj · actuale in zoriele Ii torale
apar frecvent in wnele cu domuri de sare (golful Persic) sau cu material
miles ·ingramadit sub forrna de insule (ele reprezinta excederitul de mil
din zonele deltaice) care pot fi repede disbruse de valuri.
8.2. '.farmuri modelate subacvatic (secundare),, Modelarea submarina
genereaza ti3mm.u.~e sec~ndan:', ca:e pot fi de ~ra.zi~.?,;:~Sau d~ dep~
8.2.l. AJ.:z:.az.zunea tiirmurilor inalte decarre vafori are oa ef.eot a-r.;ar!tia falezelor adesetffi cu &"tmc1 netezi"'te, acofo unae structurile geologice
sirif perpenaikulare sau oblioe pe taTm. Masivelo cu roci dure, rarnin
proerninanto, abraziunea avansind mult mai greu. Mate;ri:ailul erodar este
antrenat pe platforma interns dl.nd cjmipii ac11mul8ti~
i1ar peretelo falez:i avansea~a ~pre usc~t,, pa_:ale~ cu st~diile de abraziune (fig. 8. 13.).__Qit
timp vallllrlle 1zbesc du-ect m ~armul malt fa1em este ad1va.

Fig. 8.13. Abraziunea tarmului si formarea falezelor: A .structuri perpendi-

culare pe tarrn sau strate inclinate ; B structuri paralele cu tarmul sau strate
orizontale. Dupa Shepard, 1963.

Alteori directia de distnug.~re a tarrnului de catre valuri sau curcnti
se schimba, fole;zele din stadiile arrterioare (ernorse Siem submerse) ~
de sub aot.uhea valuri[or .(foilez·e ii.nactiv:e) fond oblice unele fa\;3. de altele.
Materialul erodat este depus sub forma de cordoane "in prebungurea f'alezelor ; ele se in'!'Jrepat:riund dind o ne1;¬ 1a de oordoane de nisip submerse.
Frecvent, frontul die inaintare a falezelor este oblic fata de linia initiala a tarmului. Depuneroa materialulut erodat se face in setur i de co.rdoane de nisip, paralele cu tarmul mornenbului respectiv de abraziune,
99

No

·- ~·-·-·

~-- --

r·;:m j.~~~~

~-------~~·
~:d9
N1

...,........-

-==

Fig. 8.14. Formarea fa-

lezelor active si inactive - $i modificarea
tarmului din tarm de
eroziune in tfu.m de
acumulare. Acurnularea
nisipului sub formii de
cordon Iitoral complex :
1 - substratul ; 2 nisipuri; 3 pietris
- grohotis ; 4 - formatiuni mai vechi ; 5
turbarie. Dupa Leontiev, 1975.
8.15. Profil morfologic general al unui
2
tarm mareic : I - zona
Iitorala ; II selful
a I b
intern : 1 - zona - du3 ------4
nelor de nisip ; 2 6 plaje ; 2a - plaja sub---------------plaja
5
7 aerianii ; 2b zona
8 submersa ; 3 valurilor de spargere ;
4 - zona valurilor Iinistite ; 5 - berma ; 6 - nivelul apei la flux ; 7 - nivel mediu ; 8 - nivelul maru la
reflux ; III - zona tidala csuprafata afectata de maree). Dupa Reineck si Singh,
1973 din D. Radulescu, 1979.
Fig.

--x--+----J------.?"""---.. : : :----------

100

astfel incit, in final, irezwta un cordon ldtoral complex, in alcatuirea caruda intra cordoanele depuse succesiv ion mai multe stadii de avansare a
falezei. Scaderea nivelului apei duce la exondarea ccrdonului Iitoral complex, acesta izolind faleza care devine .inactrva {.fig. a, 14. N .3).
0 slituia~i€simil.axa a avut Ioc in zona Mamaia in timpul cuaternarului : cordonul Iitoral complex pe care este amplasata statiunea, izoleaza
apele Iaculul Siutghiol de mare i.air faleza din estul oornunei Ovidiu fast tarrn al marti - es.te astazi o faleza inaotiva care limiteaza spre
vest lacul Siutghiol.
Daca ti1rmul_este [os 'in looul falezelor apar fenomene de fom!J.a~tinire, nede:liffiitate cfa.rcre domeniul marin sau <lehm1.tate pniilt)r-un
~isip (8. 14. N4 N5).
'f3irmuriJ.e marrlor cu maree sint puterrnc distruse. Daca exista o
faleza sapata in .roci dure, pietrisul - bolovanisul rezultat din abraziune este depus initial la. baza abruptului falezei, apoi prin rostogolire
in timpul mareej joase ~fig. 8 15. 8) este redepus Ia baza pantei. La mar:ee
puternica, faleza este dep~i;ta <le apa !?i o parte din materialul fin milos
- a:fila>t in suspensie - este depus deasupra fronbului de inaintare a falezei (fig. 8. 15-1)' ID. zona dunelor de nisip ; abraziunea se poate realiza si
prin variatia nivelului maeii (diurna - datorita va1orilor mareioe - sau
sezoniera). Scader~:.:.~nti.nua a nivelului maTii lasa ,.;.trepte diferite_~
·~roziune, lasa faleze succesive (Fig. 8. 16). 1Il zonele backshorurilor suecesive pot apare com:sen'tlfatii de minerale grele, ln timp ce mineralele
usoare sint transportats la distante meri, ducind la netezirea zonei plajei submerse (fig. 8. 16).

oor-

Fig. 8.16. Schema

principiala de sculptare a
teraselor de abraziune marina In conditiile
r idicari i relativ uniforme a tarmulut, Dupa
A S. Ianini ~i P. A. Kaplin.

~'1

F:\~=J?
101

,
8.2.2. Tiirmurile de\lftpunere]ubmarina

l

!}f-e.t

er 4- r~"'.

'1+ A;J·r·
:i~
~ Afr,:I><.,
r

~A

th

>t.

+ 1~

.
c.e

8.2.2.1. 'fa·rmurile de depunere submarina (.fig. 8. 17.) se caracterizeaza
prin aparitia .$£fdoane_l,p.r,_,litorale, sau seturi de oordoane Ii.torale (fig_
8.18). Ele . pot sa a.:para .atit in ·lUnguil tarrnurjlor au faleza dt si a tarq:u:rilQ:E..iq__~e. Seturrle de oDa.'doane au 'i'iia1~1me egruii" dno .~pele 'se m'e:r1tin la acelasi nivel si sursa terigena este constants, sau 'iniHtimi din ce
in ce mai rnari cind nivelul apelor este In orestere ; Inaltirnea oordoanelOT este din ce in ce mai midi, in cazui scaderii nivelului apelor. In toate
tipuri1e de eoumulari de co.ridoane litorale pot sa llPaE~ 1.?i ·conce~e
minerale grele.
-

--

'

8.11. Cordon Iitoral
singular
depus
oblic fata de · tarmut
faleza. ·
Fig.

cu

J

-

? - ·~

Cordoanele litora~~-a..p;~.runeori sub forma de b..acier..e_insulare sub~.i.o~.e l:im.;.bj~~~ c9nectat9-J,a-tann {fig. 8. 19.) sau de
~re _care iZi.Pl~~~~ol.!:~
(indulcite sau suprasaturate 'in saruri)
spatele carom se pot conserva faleze inactive.
Da~lungul curentului de tarni,. C?iI"e _transporta..§~'imente1'e,_se
h.::esc obsit~~le de tipul ur..;,oom1neii1~J;s>T
,tarmJl!lµi, ~tura de nisiE se
depnne, :a :~toxi.i..£.lJ.-P..eu~@I.lJ.P:t~
~i..£u mari a~um"ula·Fi-<lce--fiisip
(capmHatterias, capul €anavera:l, capul Midia, etc.),
In cele rnai frecvente cazuri alimentarea Ior este hillaterala~ nisipul
acumulat avansind spre lamg ca o sageata Fig. 8, 19-'a). Alteor] alimentarea bilaterala fiind inegala, sursa mai puternica va face sa avanseze un
cordon Iitoral, oblic ~ tarm, iar sursa mai slaba, din sens opus, va depune
materialul ~n fata oi~lui reprezentat de cordcnul proaspat format.
!Ill final depunere-a de nisip poate Iua acelas aspect de sageata, conectata
La tarm. (fig. 8. 19).
Cind doua promotorii sirrt alimentate din senstsri <life-rite, se prelungesc prin cordoane litorale pina cind se unesc sau lasa o comunicare
Ioarte slaba lntre mare si Iaguna pe care o inchid. 0 asemenea construe-

rn

102

-:

Fig. 8.18. Cordoane Iitorale : A - cordoane intersectate prin schimbarea sensului de eroziune si acumulare ; B - cordoane paralele cu
tarmul. C - cordon format in continuarea falezei. Cu cifre romane este
indicata succesiunea de depunere a cordoanelor : 1 - faleza activa ;
2 - faleza inactiva : 3 - forme acumulative. bupa 0. K. Leontiev,
..

1975.

103

Plan:;a 8.1. A. Nisipuri cu cardiacee si Mya de pe plaja Mari;

Negre; B -

104

Mytilide in timpul refluxului Michael. Oceanul Atlantic.

plaja de la Saint

f

Plansa 8.2. A.

Tarm jos din zona tropicala. B. Precipitari de sare.

105

tie litorala poarta numele de 12erisip4 in spatiile dintre ele si tarm dezvoltmdu-se de obioei rnlastini indulcite sau lacuri cu apa dulce.

Fig. 8.19. Forrne acumulative cu alimentare bilaterala : a - cordoane
sageata ; b - cordoane de tip azovian ; c - perisip cu alimentare bilaterala. Dupa 0. K. Leontiev, 1975.

Fig. 8.20. Shita de harta idealizata

a
unei zone de inlastina sarata cu stadii
de acreatie orizontala (a + b) si formare a 1 unor santuri exterioare ds
scurgere
apei (c - d).

a

106

zonele temperate - reci separind 9 complexe Iitologice (fig. 8. 21) structurale, cu frecvente bioturbabii (fig. 8.22) ; rlli@§tini!le sar~uu_yegetatie
actuala sau subfosiJ.a, dau feI11omene de prog11adare a Ermului (Fig. 8.

f':r:::-.1

fZ2j

MIL

~ ~ - ~ -DEPOZITE LACUSTRE

SfR,\Tf SUPERIOARE

-t-+ MLAFINA

SARATA

Fig. 8.21. Sectiune schematica prin cirnpia tidala a Marii Nordului (Dupa Reinicke si Singh (1973)) : 1 - Zona supratidalii = Mlastina sarata (nisip fin, mil,
falune, radactni de plante, stratifioatie valurata) ; Zona intertid:alii 2) cuvertmr-a
de mil!!. (nisip foarte fin, rar m.:n, strate lenticulare aplatizate, bioturbatii) ; 3) cuvertura mixta, interstra.tiificari ·sub.to de rnfl-nislp, strate lenticu'are, nivele cochilifere, biotuobatii) 4) euvertura de nisip (ripoluri strata laminate, uneori btoturbatii
Zona subtidalii 5) nisip mediu-grosier cu galeti lutiticj (megarlppluri, rLppiLuri,
nisip ilaaninat, bloturbath s.abe) : 6) nrsipurt laminate (strattficatie incrucisata,
rippluri de plaja, bioturbatii slabe) ; 7) nisip laminat (bioturbatii mai puternice) ;
Zona de tranzitie 8) alternante de nislp ~i mil (str ate Ienticu'are aplatizate,
oioturbatrt moderate) ; seil. milos - mil cu strate de silturi de furtunii (btoturbatii
moderate).

SCMITA

OE

-

DESCRIERE

TEREN

lillllilll.~ii~t
l
lliiiiil~~il~I~l

B I 0 T U R B AT I E T 0 TA LA
-

LIM/TA OE° CDNbl[ll -

rn

-"--

ALTER NANTE DE SILTURI SI
BI NI SIPURI
R BAT ME GAU RITE
M
su\lll~FATA

---

lfl NCO PLET,4
DE EllOZIUNE

BlOTURBATIE

TIJTALA

NU SE PAHREAZA STflUCTUlll
SEDIMENTARE PRIMARE

- -

l./MITi

/JE CDND/T//-

-

-

sioruRTAffiDE S~Lr°URI
TNcWPITTAALTERNANT£
~I
NISIPURI NE GAUR ITE
<s\\vi.
o t
utH.
BIOTURBATIE

TDTAlA

Fig. 8.22. Alternante de strate cu structura incrucisata ~i strate cu bioturbatii in
zona mtertidala a Pllensbachianudul de la Dornet. Dupa B. W. Sellwood, 1978.

STRATCU
P'ELLETE

SCA RA

Fig.

8.24. Alternante stromatolitice, ePelletale

~i detritice in z,ona tidala,

8.2.2.4.\fI~o~;
m@reii1ce]sedimentarea este puternic influentata de
aportul detritic de pe continent si de regimul climatic.
Daca aportul debritic este redus iar climatul este cald si arid, apele
din zona de ·1/lrm se suprasatureaza in saruri iar in tlmpul refluxului precipica sub f£,1Jll~ de oruste de car~t]. (calcar, dolomit, siderit) de sulfati
(gips - anhidr1'fj de Cloruri
(sare gema, sarurr de K si Mg). Acesta
este faciesul sabkha evaporitic specific .zonei irrtertidale. Cind crustele
evaporatice apar int~
intre faciesuri detrrtice - rosii oxidate f eriuginos - 'se forrneaza faeiesul so..bkha detritic specific zonei s•u_pratildale.
cu separari
de intercalatii - limon5.t1ce (ng. 8.~le
dUlei,
108

llTOLOGIE

MEOIUL

C

SUPRA11DAL

ANHIDRIT
NODULAR
DOLOMIT

INTERTIDAL

AL GAL(

l
A

DOLOMITE

G

u

u
INFILTRl.Tll

"

B

DE A~~IPRIT

A
l

T

~~~~§i?-1~SU~·~~R~
INTERTIDAL
HU N.i DE

D

1

SABKHA
'
DETRITIGR
: DOLO!.l!CRIH,MIGROSPA:
G~ESil DE >A~ AL
1 RITE ANHIDRITIZl.TE
1
AR GILE

lAGUNA

I

r. s
p e

DOLOMITE

A

£A

A

l ~T

l

LAMINATE

1-J.OMOGENE
GRESll
ALG<'"

E

I

Fig. 8.25. Tipuri

de facies sabkha de-,, Fig. 8.26. Un ciclu sabkha ideal (dupa
puse in zona supratidalg (sabkha evapo- :
Wodd si Wolf, 1969).
ritica) si pe uscatul
alaturat
(sabkha i:-;•7- ··:-~
detritica) (din ELF Aquitain, 1977).
"''· • - · •

E f ECllLE JJPl/ DULCI AS!JPRA

/JfPOllTELOR EWIPORATICO.. CARBONATATEALE LIN/El DE,TARM
__,,

STRATE CALCAROASE

1-'-r=.-'-r-"1

MAR I N £

oooo-

00Sd31MHl!ORH
Oe<

::::::=.::

NODULAR

DOLOMITE
~Jct..' ::1SUPRATIDALE

c:_o~

A t\ iJ!9LOM:TE INTERTIDALE
A=
o 1\
DOLOMITE ANHIDRITrCE
I\ o A MARINE GU NODULI DE
I\ a I ANHIDRIT

!JI

i

,

I NAINTE

:¢·. ,~

r:?.c'f~
2)t;~~·
oaQ,:i.:

@
___

-;,

BRECJE CU BLOCURI
DE ROCI MARINE

Wd _{ANHIORIT
PARTIAL ~ALCITIZAT
DOLOMIT
.J __

...L..,

...L. 61

..L..-;;;

..L..

ANHIDRIT PARTIAL CAlCITIZAT
NODULE OE ANHIDRIT
~I DOLOMIT

'"'" l-'-r..__,_.......-1..1STRATE CALCAROASE MARINE

DUPA

Fig. 8.27. Efectul apei dulci asupra depozitelor evaporrtice -

calcaroase de pe
linia de tarm (facies sabkha). Dupa Wood !?i Wolf, 1969.

venite de pe continent, actioneaza asupra rocilor evaporatice, modificindu-Ie in special structura (fig-. 8.27).
In alte seetoare ou regim rnareic - in dimiait oald - temper.at §i apor.t
~en se formeaza un val die nistp submers, sau par1faal emers (bariera
de taTID.) ; oompozltia ei lito1logiica .areta o .structura adesea mai complexa. In principtu osiatu:riai barieir.ei este foxmata din nisip 1eoliian (dun<)
;!tibmersa) 1a care se adauga nisip ·aofrtic s.i conistrnctii ~~cifale cor.aliogene
sau al.g·fiilie : la capaituJl canalelor mareioe, care brazdeaza santul mareic
109

8.28. Distributia schematica a faciesului cu bariera de tarm :?i laguna din
zona Abu-Dhabi (dupa Purser si Evens) : asociere de dune eoliene - oolitice
si constructii coraligene in zona de bariera si nisipuri pelletoidale : miluri scheIetiale impreuna cu faciesirl algal strcmatolitic in zona lagunara (interfidaila) :
Zona supratidala cu facies sabkha evaporitic.
Fig.

plasat intee ta'I111l _Ji bariera de tanm, se depune nisipul arrtrenat pe aceste
oanale, forrnindj delte1e tidale. \Ele oomploteaza bariera de tarrn {fi1g. 8. 28).
Acest ·ansarriolu (!._enisf Q..:.eolian, ooiliti·c, delta tiidala cons
• .tii reciIale _fac ...s1i. avans~ze ~scat:1~EE~__;g_.!
w~ad.aire a lmiei de tar_m).
~n ~
es e ~rincipalu! _sedh~ d~· !ormare rrl".omi'~ak~
roase sau .fe~e
(dupa cornpozitia chirmca a ap~lor), ia peLetelo::- 9,1
~~
ac~l!Lari de_gastei;:.oP.;ode,,__:.Q.oErolltedt., crus~oe1, de
ostrocode Iar pe Iinda de tarm se ,pot forma ,bioherme algale.
Sedimentele din acest mediu tidal pot avea intercalatii de $01 fosil
sau chiar intercalath de carbuni ; sint frecvente bi:oturbaitiile. uerforatiile
i~ici
durre, urme de _Ea9i ge r;@~§..ti_;,;;£uJ.--·-az::teiiiiu2~~·
8:-Z.3. Tarmuruecon~e de organisme, pot apare ca tarmuri r.~cifale (coraligene, cu spongieri, cu serpuli'Oe,'ou bancuri de Ostrei, cu alge
calcaroase (Fig. 8. 29), tarmuri cu mangrove, care reprezinta un arnestec
de sodirnerute si arboa-i :in pozitie de crestere (verticala), sau tarmuTi akatuite din aglomerar; de sooici · {folune} sau ailge '(fig. 8. 30) in sectoarele
de tarrn protejato de aotiunea valurilor ~i ourentilor.
110

z

Fig. 8.29. Formarea

3

si
evolutia
biohermului
algal · (badenian) de la
Muchia

/

ISTRUCTURI DF 1
/CUPQLESINUDA"1
1S~,GJMPURIPRfi

1SARATE cu smi
!MENTE CALCA- 1
ROA~f ALGH E

Curchiei

Bazinul Bahna (dupa
I. Pana si G. Rado,
1985): I - substratul
cristalin ; 2 - conglomerat ; 3 - marne tufacee ; 4 bariera de
Ostrei ; 5 - bioherm
algal ; 6 - biostrom ;
7 - marne.

STRUCTURl,,&RYrrnztnj' STRUCTURI SLAB MAGINATE :
AGLOMERATE 1 STROGTURl,,CRYPTOlOON~,
1

1

1

Fig. 8.30. Zonarea idealizata in reciful stromatolitic de la Flint Cliff, Hamilton Australia de W - (dupa Logan 1961 - in the Encyclopedia of Sedimentology, 1978).

Acurnularea ~i arutr,enar;ea sedirnentelor din zona de tairm spre. self
sau pe parrta continentala este dependenta de relatia dirrtre sedimentare
si subsidenta.
CiD'g sedimentarea este predorninanda fata de subsidenta o buna parte
din ·maiterial'U!l detritic sau biodetrrtic din zona de tarm este repartizata
pe intreaga platforrna si chiar pe panta conbinontala unde este amestecat
cu fractiunea pelagica dindf.o patuca gr~:~

u1

1 ~

....._:"

c>:

se~~e hmllipe~7l

Gradat, spre fundurile medii oceanice, produsele terigene grosicre se
pierd depunindu-se numai o patura subtire de sedimente pelagice. Grosimea maxima a materialului depus va fi pe parrtele continentaie cu gradient de panta redus,
Daca subsidenta este foarte activa, sedinnentele zonei de tarm se
vor iaJcumula mai ales pe platforrnele continenaale atingind grosirni maxime; pe parrta continentala, sedimentele hemipelagice vor avea grosimi
recluse, iar pe fiundurile medii oceanice se va depuno nurnai o patura subtire de sedimente pelagice. Pe platforrnele continentale, sedirnente tipice
de tarm, depuse in etape anterioare celei actuale, apar in zona selfului
intern sau extern, dovedind variatia il.iniei de tarm in deoursul timpului
geologic.
f
Abaterile frecvente de la modelul general de rapartitie a sedimentelor pe platforms, au generat o serie d1elin1:1rebariimportante :
care este oniginea pl1atformblor ?
oe se gas~te sub pelicula de i.sedim~nte recente·7
ce fel die formatiuni alcatui)sc plafformele continentale?
Vern incerca sa raspundem la unele hrutrebad prin prezentarea citorva
situatii dare, echivalente cu tot .~Im.tea mpde1e de Iormare a selfului.
9. PLATFORMELECONTINENTALE(~ELFUL)
Platfoemele continentale reprezirrta expresia rnorfologica a luptei
planetare dintre erozinmea continentala, producatoare de sedirnerrte epiclastice, si deforrnatiile care le afeoteaza. Platforrnele :r:eprezinta cca 6°/o
din suprafetele submerse (fig. 9. 1). Ele se intind din zona de ta·rm pina
au

100"/-

60

40

20

+9

+8
+7

I

+6

I

-1-5

T

+4
+3
+2
+1
0

I
I

Fig. ~.I. Curba hipsometrica a scoartei terestre:

T. M. altitudinea si adincimea
medie a uscatului si martlor. A.B. - procentul suprafctlor ocupate de continent
si mart (pentru diverse valori altimetrice si etaje baltimetrice). Dupa Ditrich, 1957
din J. R. Vanney, 1977.

112

la adincimea medie de 200 m siin se deosebesc fcarte mult ca extindere in special ca largime si panta
functie de relieful uscatului alaturat si
de modul in care placa oontinentala ia contact cu placa oceanica.
0

9.1. Valori morfologice ale platformelor
9.1.1. Largimea rnedie a platforrnelor este de 80 km dar ele pot fi
foarte inguste (sub un km larg.iime) apartnd ca mansete continerrtale insotite de canioane (Guineea, Coasta de F'ildes, Congo, PodJugaiJ.i.a) ; platforme
imqusie (1-10 km largime), marginesc tarmurile rnuntoasa (sudul Californiei, SV-ul Mexicului, Alpii Marrtirni), lncit galetii flancului extern
al cordonulnij litoral pot fi anbrenati prin canioane1e pantei corrtinentale
pina pe fundurile oceanice ; platforme medii (10-30 km largime), apar
de obioei in f'ata muntilor tineri alpini din Mediterana, Pacificul de Est
- (Alaska, Celiiornie, Peru, Ghile), der port epere platforme ttieciii {?i in
zone cu tanrnuri alcatuite din soclu vechi (ex. 15 km Iargirnea platforrnei
din Labrador, Norvegia) ; platforme late 300-1000 km lavgime, apar in
fata rmintilor vechi erodati, ai colinelor ~i cimpiflor litorale (800 km in
Argentina, 8-900 km in Marea Bering, Siberia de Est, 1300 km in Marea
Arafura din Nordul Australiel). Daca se prelungesc spre oontment cu mari
interne sau g.olfuri, pot atinge WOO km largime (golful Hudson + platforma Atlantioului).
Largimea platforrnei este deci invers proportionala
inaltimea reliefului din apropierea tarmului ; ea depinde de deb itul si durata aportului
te1igen care construieste platforma (in fata fluviilor platforma are o protuberanta pe latime), de dezvoltarea ():rgianismelor constructoare l?i de factorul tectonic.
In afara platformelor ing:uste, in care cu greu se mai pot face alte
subdivizari morfostructurale, celelalte tipuri de platforme pot fi divizate dupa adincirne, relieful substratului, gradientul de energie hidrodinamic, toate aotionind asupra tipurilor de sedimente care se vor intllni pe diversele sectoare ale platformelor.
Schema generala de subdivizare a unei platfo:rme (fig. 9. 2) euprinde
un sector intern (platforrna interna) de la tarrn fa coa 100 m adincirne si un
sector extern (platf orma externaj de la 100 la 200 m .adincirne. in foarte
multe cazuri int!'e ele se plaseaza o bariera pe care in zonele tropicaleecuatoriale, Se pot fixa organismele constructoare.
Contactul dintre domeniul continental ~i dorneniul marin (zona de
tarm) a fost descris separat, inoercind sa subliniem
multitudmea de
situatii
datorate
reliefului tarmului, regirnului hidrodinamic,
climabuhui, etc.
Platforma initerna este si ea influentata de aceiasi Iactori. Regimul
hidrodinamic este reflectat 'in aoumularea sau transpor.tul sedi.men,telor,
in stTuctura !?i textura loir, in repetatele n~manieri ale sedimente1or detritice 'l?i biogene din substrat, care pot oondu~ :Ja progradariea unor sectoare de tann ~i deci la ingustarea platformei interne {fig.. 9 ..3.) ~i chiar
la schimba1rea regimului de sedimentare marina in sedimen.tare lagunara_
Bader.a, este deaoomeni · expusa agitatiei puternice a apelor (valuri,
ma.ree etc.), carre vor influenctta reparti\;ia ·organismelor l?i a sedimente1or

cu

8 -

Geologic

marina

113

---------

"'~~ ~....
'<l
~
~ "<

I<
1,

11'!---

'""' ~
I~,
I
I
I

~

=<:: ~

(!

'"{

:c::
It:;.
~

""'

i....

<:

-

- --

II:)

.....
~.~
~..,

-

~

""

<,

:~'."'; ~'

'

'":f ·,

.-;:.

""

~
:c:: ....
.... ....
~ ~

. :..:~..:·

~

...

...

C:l ..__

c::.

-.....J

:'.::::)

-....

<

t.......i

..._

~

~

""....
«;:

1-..

::i:

c:::i

~

- --

~
~
~
~

\Q:
\I

!.

,,.._~~"':

'··'-.~t ?;

.....
~ .....

':·

.....

....~

>

.: .£ ~ _ ..

;::::

..,""

::::,

""

- -.......,- -- - "'---~
~
~
~
~

~~

rta_c:i

I·~
~
I ;:;

'~\f::__ ·~1
~ii: ....

"

~ ~
~ >:::
....,
~ ;:i;
~ ;::::

...... ~

"- ' «; ::;:

)

~

---,"'~1~~

--Cl::
v, ~!:1:,
;::)~

·1--;•

•.

'"{

I~~
">

1"1"-

Q:::/.

"<=t

......,

1'~~

_L.!i.t..."~
~"~~

~·~£

l..a...
I

;-- -- r-.. ,
'9;.
I~
I
II:;

~ ~

Q::

<::::.

-L-------

....

..

.,,

::::.:.
.....

""~

"<::t.

....
~ .....
~ ~
~
~ ~
<>;.

....<::) ~...,

~
~
<:::.
~
.,_,

~
.....
.....

~

·~

'? .....

.....

'

0::::
""<:

~

s

....

....

I- - - - -

.........
~ ~
'1i ~
~ ~
~
c:i.:
'"f
--------<!>

~
«;:

~

~

~

~
~
...~,

..........
~
~

~~
~

Cl;: ......

""

Q:: ~
:::i

·~1
~~~~I
""1 ~
l?1 ~
~
\~ (;:! ....... 1 ~
·-..!.._"";I_ -t-~

...
Q::

<
:::;,

"'
'

""""'..... ""~

""'......
~ ::.::
~
--------<;::) ""'
""
~ ~
~"':,,;;
;:§
~
~
:,.,; :;::
~ Sb
Q:)
~
~ ~~
..

·~·

--"":::::, ~
~ ~
~
~
<:::,
~
<:::,
<.,,

-----~--

~
~
~
~

~
;:::: ~
"
~ ~

'<:§
I

"' ...

"'<
';<

v:<ll

Ei:::
(l)

"O
<lJ
tll

"<:

(:;;
~
.....

~
~

~
~
""<:

<::.
.....

<::::.

"

::::,

~
°")

.....

~
.....

·:::i:

(..)

J{)/.ftt0'9039037'rfd
C/07/b'flSJl:JttJjCI07/!N3tVOO.n11J "V738

114

....~
.....
Cl::
::::,
"<..

.....
.....

<lJ

"O

"~.....""

'~""
~-

CONTINfNT

PlATFORMA INTERNio. (MARE RESTRiNs.\)

I

BJ.RIERA

SUBTID.O.L - lA6UNio.

PLATfORMA E.l\TEl111A Sf 8~ZlllUL
IMARE DESCfllSAJ

SERll PROGRADOTf

+ SENSUL

PR06RADARJI

..

SECVElllA DE CJ.Nit OF MAREE SI DE LAGUNA

.

{FISCflER,1964)
ScCV(NTA DE AGRfTlf. LITOR.6LA

{KLUPFEL,

1917)

~

SECVENTA TURBID.HIGA
PPOWl.4LA SAU DISTAL/. ii;
ooi..ENIUL BUINULUI PROFUNP

Rig. 9.3. Fenomene de progradare in zona de

taine, 1977.

tarm

si de bariera. Din ELF Aqui-

(fig. 9. 2 ; 9. 3 ; 9. 4 ; 9. 5 ; fig. 6. 4). Foarte caracteristica este partea externa a barierei unde recifi coralgali alterneaza cu bare de nisip bioclastic putind forma microdelte mareice cu fenomene de progradare a barierei.
Constructia recifala masiva sau numai ridicarea hautfond-ulu; protejata

NE
!>:.:-:-)
f;?~:.-:-~~i\j

ITITIIlil
biJ

FAGfES

SCHELETAL

FACICS

OOLITIC

FACIES

PELETAl

SUBFAClfSUl

MiLURILOR

SUBFACIESUl

h1iLURILOR

!ti§

FACIESUl ACUMULARILOR

~

FACICS

INFERIOARE
SUPERIOARE

ORGANICE

GRA?ESTONE

Fig. 9.4. Faciesuri sedimentare

in zona Barry Island de sud Dupa Buchanan, 1970.

Bancul Bahama.

de energia maxima a valurilor, ocupa zona centrala a barierei ; fa\a interna a barierei {cu reciful pos'terior) are alta constructie biologics si sedimentara, faciesurile oolitice, milurile scheletale si pelletalo fiind dominante (fig. 9.4; 9.5). /
La exteriorul barierei se intinde piatforrrra externa (marea deschisa)
in care alimentarea cu material terigen este mai Iirnitata, organismele

115

Fig. 9.5. Repartitia spa-

tiala a faciesurilor sediinentare din Inarele
bane Bahama. Dupa
Imbrie si Purdy, 1962.

Jbe/f

Lirnit;i shelf-bazin

Bazin

Fig. 9.6. Bioherm amplasat la marginea platformei continentale

r-;.. '

i . ·

Fig. 9.7. Schita recifului spongalgal (Jura-

'R

sic superior) din Suabia -

- · ~~/

SW Germa-

~~:j~f <~~~~!f~jti~~~~:tl:~;:~~~ Lj,~,;~-,~· -· ;:.:~-~ri
diene ~~). calcare kimmeridgiene (y) ; G grohotis de solifluctiune. Dupa E. Saulea,
1962 - cu cornpletari.

116

~--~"'~--~-:~~~., :l-~i,_1··.'1"1·
.::___~:_:_i-~,lbl
; ··i1···1·

6
_ ,. ·

R

o<.

0

m
200

4

;~

400

iO Km

Fig. 9.8. Profile batimetrice pentru unele tipuri de platforme continentale. Dupa

J. R. Vanney, 1977 -

Simplificat.

117

bentonice deasemeni, rolul 'Principal revenind organismelor neotonice $l
mai ales planctonice, asociate ou fractiunea silltka, aleuritica, pelilt:ica sau
chiar cu depuneri de mlluri calcaroase,
Se pot instala l"ecifi si la marginea externa a platformei (fig. 9. 6 ;
9. 7) cu condttia ca zona climatica ·$i adincimea platforrnei sa permits instalarea organismelor constructoare si regimul tectonic (subsidenta) sa
asigure mentinerea adinclmii favorabile dezvoltarei recifului.
9.1.2. Panta platformelor este infima, gradientul pantei fiind de 50
ori mai mic decst al pantei corrtinentale adiacente i(fig. 9.8.). Fata de
media mondiala (1 rn/krn) pot fi intilnitc pante sub aceasta valoare
(0,7 m/km in Noua Anglie) sau deastspra ei (5,7 m/km Coasta de Fildes,
10 m/km in California, 40 m/krn Unga Alger). Panta poate deveni minima
(0,4-0,6 m/km in f'ata Arnazonului, 0,31 m/km Argentina, 0,30 rn/krn
China, 0,25 m/krn Marea La:ptev, 0,1'0 m/km Siberia de Est).
Pe zona Interna a platforrnei (de la tarm p[na la 7 0-100 m. ad), panta
este mai mare (10-25 m/km) ; pe zona externa, panta ·este de obicei sub
0,5 m/km - practic platforma este plana. Reld.e:fiul 1aiccidentat care poate
apare pe platforms (fiig. 9.8 $i 9.9) este sculptat direct in rocile substratului, ludnd forma de r-idtrri, canale 1(fi1g. 9.8/4) bazine, hauts fonds-uni, insule
(fig. 9.8/3), atiniate sau in dezordine, asemanatoare cu cele de pe uscatul
1

Fig. 9.9. Platforma continentala

a Oceanului Atlantic in zona Noua Scotie Canada de Est. Dupa Shepard, 1959.

118

apropiat, sau relieful substrabului .poote fi datorat reparbitiei inegale a
sedimentelor {fig. 9.9). Profilul general al platformei este concav (rar convex - Coasna de Fildes). Daca.. platforma coboara in trepte (fig. 9.8/5) pot
apare zone plate la 2-400 m adincirne (Platforma Lybieij oare nu trebuiesc confundate cu platourdle marginale ce tin de pantele continentale
(fig. 9.10).

~--=--------------1-0------------·---1

l

l

~

I

Fig. 9.10. Platforma Asturiei cu horsturi asimetrice:

2 -

flis cretacic ; 3 -

molassa paleogena ; 4 ~i al. ,1971.

1 - domeniul asturian;
molassa neogena. Dupa Boillot

Structural, platforma continentala este parrt:ea ·Cea mai ridicata a
mangiriii continentale, pe care se acumuleaza sedimente marine. Ea apare
ca o imensa terasa slab mclinata spre exterior. Sedimerrtele recente depasesc inw~l.i91ul sedimentar al platformed stind direct peste crusta continentala sau (si) erusta ooeanica si forrnind o prisma de sedirnente ou seotiune
tricnghiulara (fig. 9.11). Pdatforma reprezinta de fapt partea terminala a
unui mere bazin de sedirnentare, care acopera si o insemnata parte a con-

p
A

l,.'/' I 1
Fig. 9.11. Pozitia structurala a platformelor continentale : 1 -

crusta continentala ; 2 - crusta oceanica ; 3 - serii sedimentare cu structura monoclinala ; 4 serii sedimentare tectonizate; 5 - impingere oceanica ; 6 - subductie ; 7 - sensul deplasarit placii. P - platforme tip Pacific ; A - platforme tip Atlantic ;
PB - Plan Benioff. Dupa J. R. Vanney, 1977.

119

tinentului. Incarcarea continua cu sedimento poate antrena platforma
intr-o miscare de subsidenta menlfestata continun sau cu intermrtente.
Aoolo unde continerrtul a suportat o compresiune provooata de placa
oeeanica, apar deforrnari file scoartei cum sint : foselo pericontinentele,
deforrnaroa sedirnerrtelor recente, subductia placii ocearrice sub cea continentala in lungul planuhri Benioff (fig. 9. 11).
9.2. Tipuri de platforme. Dupa pozitia Ior fata de zonele de rnobiIiate ale scoartei, pl1a:tfo['mele continentaile sint de doua tipuri : p 1 a tf or 'ID e de t !i p at 11 anti c, llffi'lgi, stabrle, plasate la marginea cirnpiIlor, platourillor, sauaniUiitrror vechi erodati ; p l a t f o r m e d e t i p
p a c i if i c, in1guste, instsbile, ou forma unror lentile subtici sedirnentace
placate pe zonele outate in u1timele orogeneze, deci in partea anterioara a
placii continentale deranjata periodic de fenomene tectonice. (fiig. 9. 11).
Platformele atlantice au zone de crestero - ca organismele aiu deci
zone de 'progradare. Platformeie pacifice apar numai ca un burlet ingust
si dnstabil.
Plarformele, stocheaza un velum mare de sedimente (50-60 rnillioane krn-') ceea oe reprezinta 1/3 sau 1/4 din sedimentele acurnulate sub
actualul nivel al apelor marilor si oceanelor. Comparind cu zonele relativ restrinso pe ca:re le ocupa platdorrnele, volumul de sedimente de pe
platforme este foarte mare.
1

9.3. Cuvertura sedimentara indiferent de pozitia structurala a platforrnei, ea este compusa din s e c v e n t e e 1 e rn e n t a r e si s e cvente
c -O' m p u s e.
9.3.1. Secoeruele elementare pot avea trei moduri de acurnulare a
sedimentelor : a) secverrtele regradaee : se oaracterizeaza prin acumularea pe verticals a sedirnentelor, ceea ce duce la inaltarea ptatforrnei 1(fara
crestere in Iatdrne) ; subsidenta este activa {fig. 9 12 a); bj sec v ent el e 'P .r o g r a d a t e eu stratele .recen.<te conoordante cu cele mai vechi
pe care le depasesc spre larg ; structura interna este de macrodelta (ex.
golful Mexic din Pliocen pina azi a progradat spre larg au 80 km) (fig.
9. 12 b) ; c) in s e c vent
e trans
gr es iv e, stratele, de asemenea
paralele, se depasesc spre tarm (platforma Walvis, go1ful Gasconiei) (fig.
9. 12 c).
9.3.2. Secueruele compuse. Foarte rar pfatfro.rmele sint omogene, constit:uite dintr-un sirigur fel de secvente elementare. De obicei apar edificii de sec¥ente complexe (fig. 9 12 B d-:n). !ntre doua seevenye evolutia
esite intrerupta ibrusc dind di;scordante (inregisitrate prin sei!Smica
de
ref1exie)'. Irntre:riuperile pot fi ·insotite, in secvenita prima>I"a ca•re urmeaza.
c1e olistostrrome, oli1sfoliite, pinize de alunecaDe submarina - icu structura
haotica in spedal pe p1atformele din fa~a laintU1ri1or munfoase pe cale
de ,ridic;are.
9.3.3. Factorii perturbanti ai sedimentarii pe platformele contiruentale. Unul din prinCli.pailii factori care perrtu:riba sedimentarea pe platforme este ·er oz i u n ea. Sirrt posiibHe itoate eom'[:>.inatiile intre e,roziune, regimu'.l. de sed·imentare 9i Sl]bS'i<denta (fig. 9.12 d-n). De exempil.u
dUJpa o etapa de eroziune, peste o s·ecven~a regradata, sta una progmdata
9i aoea:sta ,este acoperita de o noua secventa 1retro1gmda (fiig. 9.11 d) sa!Ll,
prog:nadare dupa o secventa trans·gresiva '{'fag. 9.11 e) &au - erozfame
1

120

intr€ sau fn timpul unei secvente progradate - seria superioara sta pe
cea inferioara delimitind o suprafata de .abraziune sau eroziune (daca
zona a fost exondata) (ifig. 9.12 f).
Al doilea factor care a putut perturba
sedirnentarea pe platforrna
este o r o g e n e z a. Pe platformele de tip pacific, peste p serie inf erioara
outata stil o serie progradata actuaQa (Asturia, Maroc) (fig. 9.11 h).

Fig. 9.12. Tipuri de secvente elementare
(A) '!ii secvente compuse (B) din struotura
interria a platformelor ; A. a - secventa

regradata ; b - secventa progradata ; c
- secventa transgresiva ; B. d - secventa progradata intercalata intre doua
secvente regradate ; e - secventa transgresiva urmata de o secventa progradata ; f eroziune intre o secventa
transgresiva :;;i una regradata ; g - eroziune Intre o secventa regradata :;;i una
progradata ; h - doua serri progradate
stau peste o serie curata ; i, j, k, 1, m, n,
tipuri de baraje de platforma. Dupa
J. R. Vanney, 1977.

~I

De mare 'importanta in repartitia sedimentelor este bar ia ju l. Pus in
evidents de Emery (1968-1970), barajul blocheaza sedirnenteledind grosimi enorme, anormale pentru o platfonma continentala.
Bazinele de
baraj (fig. 9.12 B i, j, k, 1, m, n) mai mubt decit alte forme morfostructurale ale platformelor, s1nt favorabile acumularilor de hidrocarburi.
Barajele pot fi tectonice, vuloanice, constructii recifale, injeotii a.J.e rocilor
plastics ; apar de obioei !la marginea externa a platforrnelor dar ;pot fi 'intHnite si pe zona mediana a platformei {fig. 9.11 1-m). Uneori, in grosimea
sedimentelor apar' blocurt 1aile reliefului profund care coincid principalelor
discordante provocate de orogeneze mai vechi si inscrise in struotura
generala a platforrnei sau plane diferite de ipal1eiorrdief care coincid etapelor de exondare (regresiune) si erodare a depozitelor ; secventele sint
depuse in urma unor schimbarl in evolutia platformei (fig. 9.1~ n, 9.13).
Dirrtre formele de relief profunde foarte frecvente sint horsturile asimetrice (fig. 9.10) ; ele delimiteaza bazinele unde sint retinute sedimentele :
aparute ca e:fiect al orogenezei,hcrsturile asimetrice au fest apot ingrnpate
sub sediments rezultind in final platforme plane. Natura horsturilor
este foarte diferita ; in Asturia horsturile sint din Ilis cretacic, urnplutura
bazinelor paleogena, nivelarea neogena; in Irlanda horsturile sint precambriene, cuvertura mezozoica, niveiarea tertiara ; in Marea Rosie,
horsturile sint preoambriene, umplutura mezozoica-neozoica ; in China
- Indonezia exists un relief ingropat cu aspect de horsturi aliniate paralel cu tarmul, veritabile lanturi muntoase ingropate sub sedimente
(Foukien-Reinan in apropierea uscatului) {ifig. 9.14.2) ~~ Taiwan-Sinzi, FoT1

121

~-

Gabon

PL£1ST.

I

HEOfi.
•.

''\

.....

~~

,£..
-;

c

a

)

Bancurile
Grand Manan

Bancul George

PREC01BRlhN

1,e
50

150

b
Fig. 9.13. Structura interna a sedimentelor unor platforme. Dupa J. R. Vanney,

1977.

mozei, Japoniei sub platforma externa {fig. 9.14-3, 4, 5) alcatuita din depozite precambriene, mezozoice, roci vulcanice, Lanturile muntoase ingropate deldrniteaza ba:zine susceptibile de a avea petrol ; deformarile
sirrt paleogene iar umplutura neogena a bazinelor dcpaseste 2 km grosime
in bazinul Marili Galbene - bazinul Taiwan.
M Ill n t i i v u 1 c a n i c i, azl ingr·opati sub depozite mai noi, pot
contura de asernenea bazine cu sedirnente foarte grease (in fata fiordului
Stavanger au fost pusi in eviden\a munti vulcanici ingropatt sub 4 km
sedirnente).
Re c if ii co r a 11 i gen i au aceeasi irnportanta oa un baraj tectonic.
Frecvent barajul tectonic a fost uti1izat ca suport de catre corali (Marca
Rosie, America Centrala, Antile, Florida). In Florida un recif miocen,
inigropat SUb sedimente, pane sa fie prelungirea barierei ooraligene din
Baihama:s, unde reciful continua sa se dezvolte si azi pina arproape de
suprafata apei. In spatele barierei coraligene s-a acumulat o mare cantitate de material detritic si organogen. Prin seismica de rerfilexie, pe partea exter~a a platforrnei, au fast inregistrate siluete masive de recifi
ingropati si biornicrite (in spatele lor) depuse intr-o 1aguna. Este posloil
ca as'tfel de bioherrne fosile ingropate sa fie gasite in tcate platformele
de tip atlantic, care au fost scaldate de ape calde o lunga perioaida de
timp.
D i a p i r e cu r e 1 i e d' u 1r i h ail o c a r s ti c e - apar ca forrne de
relief profunde ce pot servi ca baraje avind suprafete de alunecare si
dezanmonii, provocate de deformarea sarii. In golful Maxie, la 3657 m
adincime (Cimpia Sigsbi) peste 20 % din suprafata suostratului plan are
asemeriea deformari interne (di'apire): ele au mai fost puse . in evidenta
si sub sedimentele orizontale din canalul Sf. Laurentiu, SU•b Grand Bank,
Terra N owa, platforma Portugaliei, golful Guineei, peste tot formatiunea
Keuper dind Ienornene de diapirism). Pe suprafata formatiunilor salifere
122

apar reliefuri halooarstice (avene, polii, grote etc.) care se comporta ca
veritabrle rezervoare de hidrocarburi.
9.3.4. Pelicula superjicialii de sedimente. P1atformele, in afara sedimentelor consolidate .srnt acoperite de o pelicula subtire de sedimente
1zo·

125°

~30"

cf', 0
0

"..)

0

-\

\)
C>o

p.
0

Okm

M~mi Iialbene
i
_

500 km

Bazinul

fozir.ul
N N"

25

"

0

Masi vu I
foukien-Reinan

1

s s t:

Iaiwan

I

lsnlul

Tai•11an~Slm.i

~~~~~,:_.:-:;i~i21
[EJa

C]b

1-1c

Fig. 9.J.4. Structura platformei chineze intre Coreea si Taiwan : 1 - tnarginea
platformei ; 2 - munti bariera, fosilizati sub invelisul platformei ; 3 - bazine
sedimentare si curbe hipsometrice in depozite neogene ; 4 - falii ; 5 - vai submarine ; 6 - curbe izolate ; 7 - directia sectiunii. 1 - masivul Shandong ; 2 masivul Foukien-Reinan ; 3 - rnuntii cutati Taiwan-Sinizi ; 4 - muntii Fermozei; 5 - rnuntii Japoniei; a - roci metamorfice ; b - sedimente prepaleogene
(pretectonice) ; c - roci post-tectonice (neogen-recent). Dupa Wageman ~i al. 1971.

123

mobile plio-pleistocene, in care sint inscrise procese recente de morfogeneza.
'
9.3.4.1. P tr o c es e recent e de mo r fog en e z a. Intre acestoa
de mare imporaanta este tend i n ta de a n iv e 1 a continuu supraf'ata
de sedimentare, de a reduce panta si a stabiliza sedimentele. Cuvertura
sedimentara a platformei alcatuita din roci consolidate si sedimente superficiale mobHe poate fi antrenata pe flexura de la marginea cxterna a
platformei. La baza pantei apare in acest caz, fie o constructie de forma
deltaica, fie sedimentele neconsolidate participa la formarea glacisului.
In acest proces de nivelare a suprafetei de sedirnerrtare apar vai umplute cu serdimente, vai prelungite de pe continent, izolate sau legate
intre ele (fig. 9.15). Sculptarea vailor s-a putut realiza in mai multe faze
5S£

Hliw

Belle-I Le
~',

l/iloine

.

Loire

Fig. 9.15. Nivelarea suprafetei platformei
prin umplerea vailor ; 1 - umplutura
':;-..
',,
~
plio-pleistocena ; 2 - calcare f;i gresii
~~,~~.·
. ·"'""" paleogene; 3 - soclu brioverian. Dupa
~~l~0 .--,'L __.-) ~ ~
_ '
Vanney, 1977.
!3]1
li53?. ~~
~

/,1'D '

I

\-

de eroziune traduse prin discordante Irrtre secventele sedimentare primare; vaifte pot fa sapate in soclu sau 'in cuvertura sedimentara consolidata, umplutura fidnd din sediments piLio-ipleistoicene.
Adeseori sub patura de sedimerrte nivelatoare pot fi recunosoute
forme construits : acumulari glaciare, baneuri sau oordoano Iitorale de
nisip, banouri de moluste, constructii recifale coraligene sau algale reprezentind efectul oscilatiei nivelului apei. Alteori nisipuri marine transgresive acopera argile lagunare sau de estuar, care dispar la rintdul lor
sub alte nivele tipic marine (fiig. 9_16).
Cu toata tendinta de nivelare a sedimentelor superficiale, ramin totusi reliefuri mosteniie, cu o deosebita importanta in cartarea geclogica
a platforrnelor continentale. Astfel sub numele de h.a u ts - f on d s ... u r i ·

Fig_ 9.16 'Cordoane Iitorale de nisip irigropate

nivelate de patura actuala de

Sedimente.

sint descrise ridicari ale "substratulur marin consolidat marginite de taIazuri foarte abrupte. Daca sint taiate in roei oalcaroase, sint insotlte de
reliefuri carstice (grote, doline, avene, gale-di). ' Asemenea relieluri

124

mostenita sint specifics zonelor consolidate (socluri arhaice, paieozoice~
afectate de miscari tardive care au faliat soclul : unele compartimente
prinse fntre falii, ·au fos:t ridioate sub forrna de hauts-fonds (Bretania,
Masivul iberic, China, Coreea, periferia platformei ruse etc.), Hautsfods-urile din zonele tropica1e temperate au servit oa suport pentru instalarea recifilor ; in zonele reci Norvegia, Spitzberg, Groenlanda,
Labrador - sfnt ingropate sub sedimente clastice, Spre deosebire de
hatus-f'onds-uri, cu taluzuri abrupte, in partea medie sau externa a platformelor apar ban cur i 1 e separate intre ele prin depresiuni, sculptate in cuvertura mezo-kainozoica. Trecerea de la bancuri la depresiuni
se face lin. Bancurile sirit foarte frecvente in Marea Norduhii.
A proape toate platforme:J.e au pe suprafata lor sculptatc de p r e s i uni si ,,fose" adeseori cu subsbratul accidentat, cu adincime moderata,
contururi 11Je1te, delimitate de aliniametne de bancuri, hauts-fonds-um,
insule (fig. 9.17). Acumularile de hidrocarburi sint freovente in aceste
depresiuni ale platformelor.
45' .....-~~...--..,---.:::---~~-----·-------.

12 ~ ',~\"'~\ ;11-~-

i

~\)?/

~~3~

r·----2o·;i~~~~
r-----2 ;,n \~

~Qo7/

6

Fig. 9.17. Depresmni (,,bazine")

amplasata oroo'~J/ ~~
pe platformele continentale. Dupa Ans
~/3
drews, 1973.
~
.

{'fr-__/

l'\::::.~r
~

'\~~

fl'

~

2

~
-6~
-, 4.\

'21\

'--

=-:;
'S!t

-i

3.4

_

/",' ~ ·3~
",~32
<,

3.0

'--2.7

'
165°00'

1~·

24'

36'

Multe accidente morfostructurala ale platformelor (vai fluviatile, vai!
glaciare, platouri, colirie, chiuvete) sint sapate subaerian, in timpul exondari! platformalor sau reprezinta procese de eroziune litorala (gurt de
varsare, Iimanurt, estuare, faleze, plaji consoiidate, terase rnareice, cordoane de nisbp, banouri de .gresii - cu taluzuri
abrupto conservate
(cunoscute sub numele de ,,arrecifi") {frug. 9.18), durie submerse etc. Ele
reprezinta cai de acces sau capeane pentru hidrocarburi.
Bancuridegresii
1
2

·. ·.-)>··
I

--Fig. 9.18.

,,Arecifi"

bancuri de gresii : 1 - rturi vechi ; 2 Dupa Ottmann, 1960.

dune vechi.

Alte accidente morfostructurals sint datorate p r o c e s e 1 o r di a st r o f i c e (tectonics, vulcanice, izostatice) sau p r o c es el o r bi o -

125

g .e n e ; banouri construrte de moluste, briozoare, Balanus, vderrni, etc. ;
construetiile oaloaroase sint supuse eroziunii sau corodarii. Apar adeseori biodegradar; datorate plantelor marine cu crampoane care aecentuiaza fisuratiile din roci pina la desprinderea blocurilor,
Anirnalele,
(pesti, stele de mare, moluste, Iitophage), distrug calcarele organogene;
este de subliniat ritmul de distrugere al Marei Bariere australiene, unde
o stea de mare consuma intr-o Luna 1 m2 de oaloar recifal ; exista sectoare in care irrtr-o luna stelele de mare au consumat 1 km2, demonstrind
desirnea populatiei de asteride si pericolul degradarii Marei Barrere recifale,

9.19. Nivelare si
progradare pe platforma continentala a
golfului Mexic (Estul
Deltei Mississipi). Dupa
Shepard, 1956.
Fig.

I
1
/

I!

l u.'w
11

i

I

!I ·o"cli

mrnrI

S£rlc'L vl::H:

Pentru a intelege procesul complex de morfosculptura al platforrnelor nu trebuie uitar aportul de maternal de pe continent (fluvii, vunit,
gheata). Citeva exemple sint edificatoare ; in Marea Neagra numai apertul a trei fluvii (Dunarea, Don, Kuban) este de 208 km3 de apa cu saruri
dizolvate si 886 tone material solid ; Arnazorrul aducs anual 3900 krn-' apa
si 9006 tone material solid ; Gangele, Indusul si Brahmaputra impreuna
aduc anual 1000-1300 km- apa si 900-12006 tone material solid, etc.
Aceasta explica ingroparea in decirrsuil timpului a reliefului mostenit
si nivelarea platformelor (fig. 9.10). Impreuna cu materialul terigen este
adus in bazinele de platf'orma si o mare cantitate de material organic
care se va transforma in sapropel sau se va disimina in rnasa de apa,
9.4. Progradarea. Consider-ind aportul solid al tuturor fluviilor, mari
sau mici, apare evident ca aceasta irnensa cantitate de material continental, in afara de nivelaroa si ingroparea reliefului platformelor, va
asigura si .avansarea (progradarea) spre Iarg a platforrnelor, datorita aportului succesiv de sedimerrte pina la marginea sa externa. Iata run model
de progradare prezentat de G. Boialot (1979 ; fag. 9,20),

126

f

Fig. 9.20. Progradarea platformelor continentale. A - fara subsidenta ; B - cu
subsidenta (S) ; C + D - varlatii eustatice ; R - regresiune ; t - transgresiune,
(subsidenta neglijabtla) ; E - varratii eustatice separate de perioade de subsidenta (54) ; F - basculare (C1 - con recent). Dupa G. Boillot, 1979.
I

9.4.1. Factorii care controleazii proqradarea. Progradrarea este guvernata de mai multi factori : adincime, subsidcnta, variatia absolute a nivelului marii, miscarile tectoniee, aportul sedimentar, etc.
1. La o anumita ad inc i me a apelor de la marginea externa a
platformelor (H), particulole sedimentare ating c o n d i t i a d e s t a b i 1 it ate
(LS). Staoilitatea variaza in functie de clasa granulometrica
(G), de hidrodinamica si adincirne. Daca adincirnea este mai mica decit
cea care asigura stabititatea materialului,
sedimenrt:ele sint antrenate
pe panta. In acest caz cind adincimea apei depaseste adineimea de stabflrtate 0J materialuhri. aglomerarea de sedimente se face eel putin in partea superioara a pantei continentale (fig. 9.20 A).
2. S u b s i d en t a este un factor eseritial. Cirud nu exista subsidanta,
sedimentarea pe platforrna .proprru-zisa este foarte slaba, materialul detri.tie fiind antrenat spre marginea exiterna a piatformei unde alimenteaza
progradarea rapida ( S1 S2 S3 fig. 9.20 B) ; granulornetria scade repede
spre zona de adincirne. Pe platformele subsidente, adincirnea de stabilitate {H), se mentine ca efect al raportului
dintre subsidenta !?i aportul continuu de sedirnerrte din care cea mai mare part¬ -ramin pe platforma fara a atiITTge marginea externa a platforrnei. Platforrna se Ingroasa:
progradarea este, in consecinta foarte lenta sau nula pe platforrnele
subsidente.
3. Vair i a t i a a b so I u t a a n i v e- l ni 1 u i m a r i n , detorata miscarilor eustatico, influenteaza progradarea. Daca nivelul marin scade, ero-

127

ziunea se aecentueaza. Materialul provenit din eroziunea zonei de tarrn
alirnenteaza progradarea dind nastere unui strait gros (R1), in parte format 9i prin erodarea stratelor S1 S2 S3 depuse anterior (fig. 9.20 C). Daca
nivelul marii crests, via permite restabilirea adincimii de stabilieate a
particulelor, care vor ramine pe platforrna dind un stnat gros (ti) ; pe
panta ajunge Ioarte putin material, progradarea fiind aproape nuia (fig.
9.20 D). Alternanta de etape de subsidenta si de miscari eustatice va da
alternanta de strate datorate subsidentei (S) si strate datorate eroziunii
active (R) (fi.g. 9.20 E).
4. Mi '9 car i 1 e tectonic e pot aduce importante modificari proeesului de progradare. 0 sirnpla misoare de basculare a platformei continentale poate duce la ridicarea stratelor din zona de tarm (deci la
schimbarea pantei) si Ia aocentuarea eroziunii ; materialul rezultat se va
depune pe partea afundata a platf.ormei, f'ormirrd · o noua prisma de progradare discordanta pe cea anterioara (fig. 9.19 F). Panta continentala
mai accentuata, poate provoca alunecari ale sedimentelor. Scufundarea
loeala duce la suprasarcina sedimentara la marginca eXJterna a platformei
continenta:le, compensata prin ridicare si emersie spre tarm. Prcgradarea ccntribuie deci la basculare.
5. Apo rt u 1 s ed. i men tar favorizeaza sau nu progradarea. Daca
aportul detritic este foarte scazut, progradarea este nula ; panta continentala va fi acoperita numai de o pelicula de sedimente pelagice. In
zonele cu flux detritic dezvoltat, progradarea va fi foarte rapids, partea
sa externa putind sta direct pe crusta intermediara sau chiar oceanica
(delta Nigerului).
Progradarea se poate urmari in toata istoria geologica a platformelor
continentale. Ea a dat, la baza marginii continentale, acumulari importante de sedimente cu aspect de imense delte submarine care intra in
alcatuirea ,gla'Ciisului continental {fig. 9.21) a car-ui gr.osime (functie de varsta
glacisuhuij :poaite depasi 10.-000 m.

m
0 ·- - ~

I

-v ,__ ,

10.000

f 18.00n... 0

I (~
I

-,

!.. - - :..·::. -' - '
WO
400 - ' - I 600

800krn

Fig. 9.21. Cresterea acumularllor sedimentare la marginea continentului prin
progradare, Dupa Welcolt, 1972, in Boilot,
1979.

128

9.4.2. Bepartitia sedimeritelor si a substantelor minerale ·wtifo pe
platformele continentole. in evolutia unei platferme, 'O mare importanta
o au ebapele de emersie, cind platforms este erodata subaerian. Reajunsa
sub apa, platforma pastreaza urrnele regresiunii sub forrna de sedimente
reziduale, paleoreliefur-i, discordante. Aetualul aspect al platformelor reprezinta conservarea peisajului cuaternar fosil (Blanc, 1966).
Aceasta face ca repartitia sedimentelor (implicit a substantelor m'ineralc utile· si a organismelor pe care le contin] sa aiba o anumita zonare
(f1g. 9.22) dictata in egala masura de factorii fizico-ehimici, de dinamica
apelor si de relieful substratului.

H!SIP COCHILIFER
CUARTOS :>50%tuar\

F.>:'i NIS!P COCHILIFER
~
CUARTOS.<:5()%cuart
~

lilSIP COCHIUFER

~

N!SIP Al&Al

ED

t\lSIP OOLITIC

D

NISIP SI Sill CU
FORAMltilF£RE 1--'l----1Pt--_,.,~rllf<r"-r'"+--f:o'l~~:-":-'"'r-t±---"!~~E--"---i

Fig. 9.22. Schimbarea progresrva a tipurilor de sedimente

de selful din vestul

Floridei. Dupa Shepard, 1963.

Privite in ansamblu sedimentele predominante de pe platforrnele
continentale sint cele nisipoase. La tarrn sint dominante nisipurnle terigene. Pe pla'tforma interna, care in mare corespunde zonei de arnplasare
a foanjei de alge, nisipurile au o mare cantitate de granule caloaroase
reprezentind fragments de taluri incrustate cu CaiC03 ; abundenta carbo-,
natului de calciu favorizeaza si dezvoltarea alter organisme cai!Jc~~oase,
intre care foraminiferele hentonice cu test portelanos, Nisipurile platformei interne sint predominant bioclastice sau biogene. Pe sectorul extern al platforrnei, nisipueile mai fine tree gradat la silturi sau mjluri
cu foarte frecvente organisme- planctonice, oaracterul lor general fiind

de nisipuri-miluri biogene.
9 - Geologie marina

129

Cereetarile au aratat ca tarmurile si platformele continentale stocheaza (in afara petrolului inmagazinat in structura interna a platformei) si alte substante minerale utile. Citeva situatii pot fi considerate
clasice.
In zonele litorale de climat cald !?i urned, cu tarmul jos, se pot instala
mangrove ; aid, in afara carbunilor care se vor forma, se aeumuleaza
argile negre de mangrove (slikkes), remaroabile prin Iipsa de macro si
microfauna din continutul lor. Pot apare insa in aceste argile negre concretiuni de marcasita sau pirrta care dovedesc mediul neoxigenat din
timpul depunerii si un procenrt ridicat de metals rare .
. In corrditii de climat cald si arid pe tarmurile joase, se acurnuleaza
argiie rosii (red bed) bogate in Fe, Ou, Zn, Pb. in climat tropical si substrat calcaros se acumuleaza roci reziduale bogate in Al, Co, Ni, Au, U
9i uneori, diamante.
La tarmurile cu faleza eroziunea foarte accentuata conserva blocurile care prin consolidare dau brecii, ele pot fi metalotecte pentru Zn,
Pb, continut in matricea breciilor. Daca rularea galetilor este mai avansata (conglomerate) in climat cald, rnatricea lor poate fi bogata in oxizi
de U, V, Cu ; in climat temperat, conglomeratele pot fi rnetalotecte pentru
sulfuri de Cu, Pb, Zn; in climat rece stnt metalotecte negative.
In zonele de tarrn cu eroaiune mai putin intensa, dar cu gradient
hidrodinarnic iridiicat, in climat cald-ternperat, sirrt frecvente oolitele calcaroa:se sau feruginoase, depunerile de fosfati, si, in conditii de ariditate, precipitarile de saruri.
Atit in zonele de tarm cit si pe platforma interna unde hidrodinamica este foarte pronuntata are lee sortarea mineralelor grele : nisipur-ile
biogene, biodetritice sau detritice din aceasta zona, pot fi me1mlotecte
pentru sulfuri.
9.4.3. Repartiiia organismelor pe platforme se face dupa batimetrie. relief si natura substratului.
Recunoasterea zonei de sedimerntare
dupa fosile · este utilizata in prospectarea unor substante minerale utile
specifics platformelor.
in zona litorala si pe platforma interna bioproductivitatea este foarte
accentuata. Bentosul excesiv (sesil sau vagil) panticipa la forrnarea cordoanelor Iitorale. Nisipul bioclastic sau biogen este alcatuit dirrtr-un mare
numar de fragments de cochilii si foramini.fere (Mildclide, Rotaliide, Peneroplida, Amphystegine etc.). Este zona de dezvolrare a franjei de alge.
Pe platforrna externa, apele de la suprafata, puternic oxigenate, au o
importanta miscare de coborire catre substrat asigurind oxigenul necesar
dezvoltarit berrtosului (in special bentos vagil), Nisipurile sirrt in mod
freovent biogene, alcatuite din alte genuri de foraminifere (Nonion, Cibicides), alaturi de Miliolide, Rotaliide, si mai ales de Textulariide dintre foraminiferele
aglutinante, care se corrtinua din zona platformei
interne. In regiunile itemperait-tropical·e-ecuatoriale, ourentul descendent
perrnite instalarea recifilor, Zonele recifale si perirecifale s-au dovedit
in general metalotecte pentru blenda, galena si subordorrat pirita, calcopiriia, uraniu. in lagunele din spatele recifilor, luma9elele sint adeseori
cimentate cu baritina sau cu siderit, ambele precipitate .in zona bogata in
este zona in care in mod frecvent, aoolo unde se manifesta curen°'h'il descendent apar granule de gliauconit 9i siHcifieri (vezi caipitolul 3).

oo~ ·
130


Recifii instalati la marginea externa a platformei, sint uneori metaloteote pentru Pb, Zn ; cind apele contin un procent ridicat de Mg precipita si dolomite, In cazul prezentei Pb si Zn rapor-tul in ealcare este
de 1/6 Pb, Zn. Daca dolornitul este primar are un continut ridicat de
Ail., Bo, Fe, K, Ll, Na, i·ar cind este secundar contine strontiu, Daca apar
nisipuri grosiere in aceasta zona externa a platformei, adeseori fractiunea grosiera este reprezentata prin testuri de Textulariide. Curentul
asrcendent prezent la marginea externa a platformei, asi.gura dezvoltarea
exuberanta a planctonuhzi (Nanoplancton, Coccolitoforidee, Flagelate,
Globigerinide, Globorotaliide, Pteropode etc.). Nisipurile biodetrrtice sau
biogene vor avea un mare numar de foraminifere planctonice si de Pteropode, sau sedimentarca fina va fi reprezentata prin miluri cu Globigerine, miluri cu Pteropode, intilnite si pe panta continentala.
Este de subliniaj ca microrelieful (vai sapate de curenti) si nanorelieful (ri;ppl~urile) au un rol foarte important in repartizarea mineralelor utile (rninerale grele, sulfuri), acestea fiind oantoriate in zonele depresionare.
Privita in complexitatea ei fizico-chimica, hidrodinamica, biologica,
sedimentologica, platforma continentals
reprezinta o entitate morfostructurala, deosebit de importanta pentru acurnularile de substante minerale utile (metalifere, nernetalifere, hidrocarburi, carbuni). Spre deosebire de alte unitati ale mediului marin, cercetarea platformelor continentale este mai usoara atit prin adincimea mai mica (pina la 200 m), cit
si prin inclinarca redusa, platformele raminind rernarcabil plane.
10. PANTELE ~I MA.RGINILE CONTIJNENTALE
10.1. Pantele (povtrnisuri-e-taluzun continentale==eontinental slopes),
10.1.1. Deiinitie, morfologie. Zona dintre marginea submersa a continentului si bazinulur oceanic, sau zona dintre Iirnita externa a platoului
continental si fundul oceanic mediu (F.0.M.) se numeste panta continentala. Ea reprezirrta expresia morfologica externa a zonei de tranzitie dintre continent si ocean care poate avea o structura geologies interna de
margine continentala activa .(rtip pacific cu valoarea medic a panteu 5,020')
sau margina continentala pasirva {tip atlantic cu valoarea medie a pantei
3eo5') sau cu front de progradaro cu panta 1 °20'). Valoarea medie a pantei oceanului planetar este de 4°7' (f.i.g. 10.1).
Prin metcda seismica de reflexie rnorfostructura interna a pantelor
s-a dovedit a fi mai complexa. Local panta continentala a marginilor
stabile prezirrta rupturi de parrta (bordura corrtinerrtala = continental
borderland) si suprafeta tabulare intermediare (intre 500--4000 m adincime) cunoseuts sub numele de platouri rnarginale (fig. 10.2) Jocul faliilor norrnale duce la afundarea prin retire a blocurtlor mobile dind
nastere la bazine suspendate (fig. 10.3) si baraje, reliefuri structura[e
in spatele carora pe pante se acumuleaza mase importante de sedimente.
In afara de barajul structural, pe panta pot apare baraje datornte recifilor
bariera (fig. 10.4) plasati la margiriea platformelor 9i apoi scufundati pe
linii de falii, barnje vuleanirce, diapire, sau baraje rezultate pcrin readivoarea urwr horsturi.
10.1.2. Glacisul continental. Rocile ;;i sedimentele depuse pe panta
au indinaTii s,pre larg ceea ce fav<orizeaza un anumit grad de ahmecare,

131


180m

platou

I

ontinen-• 1
tal

1
[

1

',

_-/f

!£2 1 2

1 1

I

~

~ ~
=c::c:ro
I .:2 ·c: "'...· I.-'-·
-~~

~=

c:: :~=·ro
c_jc_l
V')

~s ~

a..)

<-J

I

=1
margine continentala I
<E

C1m~1e 1•

------,
100krn

_1

r: t=
-

..g~

a sa a 1

~~

'2km

~~

,_s_em_i_-_do_rs_a_l~_o_c_ea_n_ic_a_-a_ct_iv_a
r:;
__~

Fig. 10.1. Marile provincii morfologice ale fundului submarin (sectiune

perpendicular-a pe axa unei dorsals active) Dupa G. Boillot, 1979.
\:,!l.CLil111i.

om

Fig. 10.2. Structura interna a pantelor continentale: 1 panta continentala ; 2 - platou marginal ; 3 - bordura
oorutinentala (continental oonderland) ; 4 - glacis continental ; 5 - fund oceanic mediu.

de pierdere a sedirnentelor, putlnd
aflora substratul consolidat (fig. 10.2 ;
fig. 10.3.). La baza 1pantei se acumuleaza .aistfrel o stiva groasa de sedimente (glacis corrtinerrtaf = piemont
oceanic =,continental rise) con turat
ca un sector rnorfologie in care, prin
scaderoa pantei (1 °-0,1,0) se face trecerea .gradata, .fara rupturi de parrta,
la cimpia abisala orizontala. In zonele

+

+
;!·."·:·!'-:

pragradare

neritic~
rvapori~e

~
baraj
bioconstruit

t;;b[d[tes i

hcmlpela§ice

Fig. 10.4. Baraj coraligen format la marginea platformei contin_entale
atlantice, ajuns prin jocul faliilor de panta - dezvoltarea recifului
continua. Dupa G. Boillot, 1979.

de progradaro ~1ooaila (deste abisale), glacisul poate inneca partea ihferioara
a pantei continentale. Accidentele morfclogics din glacisul corrtinentat sint
rare : CJ:tiva munti vulceniei, conuri de sedimenta profunde, acumulari
de rturbidite s:tJrabatUite <le viii in evantai care prehmgesc canioaneie.

132

Glacisul continental are largime variabila (100~1000 km), iar pe grosimea lui, care poate atinge 10 km, se pot separa doua sectoare importante : glacisul superior, deasupra cimpiei abisale si glacisul inferior, sub
nivelul cimpiei abisale (fig. 9.15).
Prin dirnensiuni, glacisul sugereaza posibilitatea continentelor de a
se extinde in zonelemarginale.
10.1.3. Sedimetite si fauna specijicii pantei continentale. Sedimentele
pantei sint reprezentate prin rniluri pelagodetrieice, nisipua-i {antrenaite de
curenti de pe platformele continentale eind nivelul marii era scazut), turbidite, sedimente biogene sau bioclastice, sedimente cu rninerale autigene
(provenite din reactii chirnice sau biochimice), sedimente relicte, depuse
in alte conditii in etape anterioare ridicacii nivelului apei, sau aflorimente
de rooi vechi aparute prin alunecarea sedimentelor.
Microfauna este reprezentata prin Ooocolitoforidee (120.000 corpuscule intr-un gram de sediment), Flagelate (prin abundenta lor dau cuIoarea alba a apelor) au variatie sezoniera functie de upwelling. Foraminifere, predominant planctonice (Globigermidae, Globorotaliidae, Lagenidae), mai putin bentonice (Robulus, Cyclarnina, Textulariidae, Casidulinidae) multe dintre ele remaniato {pl. 12.L) care fal:sifica adeseori interpretarea virstei sedimentelor.
Temperatura si salinitatea au variatii foarte mici ceea ce face pa
populatiile de organisme sa fie stenohaline si stenotherme,
Dinamioa
apelor este redusa mimai la curenti de densitate foarte Ienti si curenti de
turbiditate proveniti din surparile de taluzuri (pl. 10.2), in special pe
amplasamentul canioanelor (pl. 10.1).
10.1.4. Canioanele submarine sint frecvente pe p1atforme, dar mai
ales, pe pantele continentale aparind sub forrna de santuri cu pereti
abrupti. Canioanele se caracterizeaza prin profil longitudinal cu rupturi
de panta, talvegul mai inclinat decit al vailor continentale (panta medie
6i06' egala cu a vaiQor torentiala de munte), profill transversal ingust, 'in
forma de V; in detaliu acest' pr-0fi:l transversal are freevente denivelari
sub forma de creste de peste 200 m .inaltime ; studierea canioanelor prin
metoda seisrnica da ecouri de difractie, adinclmea lor raminind adesea
necunoscuta. Traseele, drepte sau ramificate, dendritice, cu colectoare de
ordinul 1, 2, 3 ca la reteaua .hidrografica continentala, au adeseori continuitate cu vai subaeriene (Indus, Gange, Congo, Hudson). Dintre acestea
canionul Hudson eel mai lung carrion cunoscut (134 km) se prelungeste
2 km si in cimpia abisala. Canioanele sint terminate frecvent prin topografie reliefata ca un imens con de dejectie, cu numeroase faze de alimentare suprapuse (fig. 4.11).
·
Distributia mondiala a canioanelor rididi numeroase problerne legate
de originea ~~r. Sapate in roci foarte diferite {filite la Toulon, €assis., granite la Saint Tropez, Hudson, calcare eocene la Cap Breton, marne-nisipuri pliocene O:n Caldfornia - La Jola). Unele se datoresc curentjlor burbizi
(cei taiati in roci moi) (PL 10.1) altele, reprezinta vai fluviatile modelate
suberjan apo] submerse (Bourcart 1953), prim coboriri eustatioe care pot
aduce aceste vai subaeriene la 2'000-4000 rn adincirne (fig. 10.5).
Sap_ate in timpul unor regresiuni imense care au exondat indusiv
partea superioara a pantelor, canioanele au facilitat erodareia marginilor
continenfale de catre torenti. Mecanisme tectonice de tipul filexurilor continentale ~i subsidenta au provooait ~cari
de ridioare ~i ooborire, condu133

PLAN$A 10.1.

A.

134

si B.

Inregistrarea

seismica a unui canion in creasta Mediteranei (sectorul
ionian) D.S.D.P., 1972.

PLAN$A

10.2

N. Nisip si resturi organice curse pe panta canionului submarin Hudson (800 m) ;
B. Carrionnil Baija Celefonia : C. curena turbid declansat pe valea canionului
Baja
Ca'lifornla

.

135

'Cind in - final la inundarea progresiva a con tinenetelor. Astfel indre Corsica si Provence, vechiul continent 11gur a fost inundat progresiv din oligooenul superior pina in ouaternar ; aici vaile, sapate de fduvii ;in rniocen,
sint irrvarlate de apele marine ipliocene; alt sector al canioanelor (part-ea
medie) sculptate subaerian in depozite pliocene a fost, acoperit de apele marine cuaternare ; partea terminala sapata subaerian in Pleistocenul mediu
a fest aooperita de apele rnanine dnrpa topirea ghetii, iln Holocen {fig. 10.5).
Dovezi ale unor regresiuni enorme 9i apoi ale unor inundari progresive, port fi usor aduse. Astfel, in Mediterana de vest, forajele au pus in
evidents o serie salifera de virsta messianiana, irrtilnita pina la 4000 m
adincirne fata de nivelul 0 actual. Mediterana de vest era secata in miocenul termi~al (Messinian). In plioeen (- 5 m.a.), transgresiunea a acoperit vaile sapate in atapa continentala anterioara. In pliocen-cuaternar alte
mornente de exondare ~i transgresiune au prelungit canloanels, deja formate
91 au restabllrt oomunioarea OU!. Oceamsl Atl!antic. Anual, azi, tree dlin
Atlantic spre Marea A1bown 1500 km3 apa. Vdlmnul actual al Mediteranei
(4.240.000 km''), se poata evapora in mai put;in. de 3000 .ani - practic
instantaneu - daca s-er intrerupe aportul de a:pe atlanrice. Rcgresiuni de
tipul celei messiniene, cu sapare de vai aerierre si inundarea ulterioara a
Ior, au fost frecvente in trecutul geologic.
Pe amplasamentul marilor accidente tectonice, exista canioane datorate eroziunii submarine, ele prelungind fracbur-i ~i deoroseri vechi, remobilizate recent (fig. 10.5 B). Pe marginile stabile evoluate, canioanele sav

~

~~-o,~
~~8

0

V

Km

E

\

D

D

B
...._ _

10

_._

_

__,

'lO

MM

Fig. 10.5. Canioane : A Aspectul
cartografic al canionului Hudson ; B
- Sectiuni succesive prin canionul
Willmington. Dupa Shepard, 1963 si
D. Stanley, 1969.

136

[

\

pate subrnarin, sllint accentuate de curentii turbizi, declansati de seismicitate· sau alte fenomene submarine. Aoeasta dovedeste ca 1n evolueia canioanelor, controlul structural, este 'direct.
Canioanele vechi sau paleovaile reprezinta capcane posibile sau cai
de migrare pentru petrol, motiv pentru care momerrtul formarii si colmatarii lor devine foarte interesant pentru descifrarea acumularilor de
. hidrocarburi.
10.2. Marginile continentale (100-1000 km Iargime)

Merginile continentale corespund _pante1or, se prelunges- prin glads
pin.a in cfunpille abisale, sau sint separate de aoestea prin fose ooeanice.
Caractereie lor geologies depind de geodinamiea continentelor si oceanelor
pe care le Iirniteaza, Exista doua bipuri de marginj continentals ; pasive
(stabile), fairii activitate teotonica actuala 1(margini de tip atlanic) ~i margini active, cu seismicitate puternica si vulcanism viu, frecvent insetite
de f.ose (margin; de tip pacific).
Suprafata actuala a pamintului este divizata in placi de dirnensiuni
diferite (fig. 13.1) din care une1e se dezvotta (prin acretie) altele se
consuma (prin subductie). Contactul dintre ele are deci tendinta de apropiere (in zonele ou fose oceanice) sau de indepartare (dn zonele dorsalelor
oceanice).

In cazul marginilor de placi cu tendinta de apropiere, una din placi
se subduce delimitind flancul extern al fosei cu panta Ena ; placa acoperitoare coincide cu marginea continentals activa care delirniteaza flanculintern abrupt al fosei.
Plaeile continentale divergente, prin adaogire de crusta ooeanica, indeparteaza marginile fostei falii crustale continentale in Iungul careia
apare magma bazalfica, Succesiunea eruptiilor va area benzi de crusta
bazaltica de ambele parti ale faliei, ale carei -margini, devenite margini
de placi continentale, se vor indeparta. In acest caz marginile actualelor
placi divergente nu corespund cu marginea corrtinentala pasiva, aceasta
fiind separata de marginea placii prin zona de crusta oceanica nou formata prin acretie si Iipsita de sedimente.
10.2.1. Maginile pasive (stabile) reprezinta vechi lirnite intre doua
placi continentale divergente care s-au indepartat prin interealarea benzilor de Iitosfera oceanica (fig. 10.6.) incit, in prezent, apar ca zone die
contact intre Iitosfera continentala si litosfera oceanica din oadrul aceieiasi .placi, contact neinsotit de fose oceanice.
Domeniile continentale si oceanice cu substrat diferit (granitic,
respectiv bazaltic), sint acoperite de o patura sedimcntara foarte subtire, pelioulara
(in report cu groslrnea
placilor). Contactul
dintre
marginile
continentale
stabile actuale
sau
fosile, caracterizate
prin prezenta g1acisuil.ui, au di!Il contra o ingi:ri~e
considerabila
a paturei sedirnerrtare (+ 10 km grosirne), ca urmare a subsidentei care controleaza se:d~mentairea, delimitind adevarate centuri
subsidente, Glacisul, 9i intr-o oareeare masura fosele care insotesc marginile active, stocheaza mai mult de jumatate din sedimentele oceanelor.
Cind marginile continenta1e stabile au un aport de material detritic scazut, glacisul este mai redus (6-8 km grosime), constituind ceea ce
se numel?te margine con1tinentala sla:b alimentatii ; in acest caz gJ..acisul

137

10.6. Stadii de evolutie tectono-megmatrca
a "re.giunii Afar : A formarea bombamentuIui arabo-nubian, a intumescentei
termice,
mantalei · si efuziunilor
de bazalte (jurasic Miocen 64-25 M.A.) ;
B formarea riftului
continental
Afar
f .;::_:;;·q 1 l·:-:-:·:<·3 '2 [:±:±::13 -4 100krr, Marea Ro'?ie Estul Afri<

cei (25 rn.a) : C - separarea placilor continentale sl formarea crustei oceanice: 1 - astenosfer a: 2 - manta
superioara ; 3 - crusta contlnentala : 4 - crusts oceanica. Dupa Treuil _~i Varet, 1973.
Fig.

superior are 2-4 km grosime, iar ·eel inferior cca 4 km. Daca aportul
dein'itic este abundent glacisul se ingroa;~e foarte rnuet (8-12 km grosime), partea de deasupra fundului oceanic
avind
3-6 km ; acestea
reprezinta marginile continentals puternic alirnerrtate.
10.2.1.1. 0 r i gin e a ~ i e v o 1 u ti a m a r gin i 1 or
pa s i v e.
Ev0>lutia unei margini continerrtalo stabils incepe ;pe continent unde, pe
anumite 21one de disterrsie, create in crusta continentala, fluxul terrnic
rjdicat duce la bornbarea zonei ; bornbarea este insotita de o prima falic
cr-usta'la ; prin afundaroa unui ccmpartimerrt se va forma un semigraben,
umplut cu sediments continentale {fig. 10.7 a). A doua falie va contura
fosa de rift oorrtinental (fig. 10.7 b) ; blocul cuprims intre falii se va afunda
asimetr-ic din cauza grosimii diferite a sedirnerrtelor (fig. 10. 7 c). Faiii
seoundarc, aparuto spre exterior vor oontur-a mici fose tectonice sau semifose cu rnargini abrupte Jn flancul opus axei rif'tului. Ele se vor pastra pe
marginils corrtinentale stabile reprezerrtind par\iile externe ale riftului
continental initiel (fig. 10. 7 d). R:iiftul continental mvadat die apele marine,
reprezirrta astfel prima deschidere a oceanului iar falii1e care delirniteaza
riftul vor reprezenta limita placilor eontinentale cu placilo oceanice (fig.
10.6 si 10.7).
Distensia din zona riftului continental favorizeaza aetivitatea vulcanica si plutonica.. Sursa magrnel este subcrustala. Magma, initial bazica,
va deveni alcalina, ca efoct al retopirii crustei continentala. Rifturile
continentale devin astf€J. regiuni de- crusts continerrtala imbogatita prin
intruziurrils de magma, din manta, care deterrnina cresterea densitatii,
aparitia anomaliilor magnetics ~i .a subsidentei, caracteristici ce se vor
pastra in toata istoria geologiica a marginilor stabile.
In proeesul de evolutie rif1tul continental se transforrna ; prin adaugarea litosforei oceanic nou formate, margini'la fostului rift continental se
vor indeparta, vor fi invadate de ape, vor deveni margin; oonbinentale
stabile. Indepartarea de axa riftului duce la racirea, eresterea densrtatii
si adincirea crustei oceanice, deci Ia susidenta ce se .produce dupa o
constants de tip de ordinul a 50 m.a, Subsidenta terrnica se resirnte pina
pe platformele continentale ~i poatc ex;plica paturile de sedimente de
2-3 km grosime. Perttru stive mai gro-ase trebui·ese admise arte fe~omene ge;od'inamice oa de exemplu : 1a) m e ta mo r f ism u 1 t e T m 1 c,
- acesta provoaca cre~terea densitatiii: rncilor, duce la ileactii i:rostatiee
~i poate aocentua subsidenta ~; b) s e -di mer tare a, - inlocuie~te

138

Fig. 10.7. Model schematic de evoIutie a unui rift continental ; F1 F2 falii crustale; e - flux termic. M Moho. Dupa G. Boillot, 1979.

a

\ 80°

-

\

\

--

\

;a

- -- -- .•.•-, ...... -.:-~-:-!; :-. " - .

b

b

-- -f2i·
Y,m- -

----

. C

-

c
- --

--

---

~~,.!j~Bil1__M

t
t t tl n l r u z i un i

-t

I:··.-:· :-1 sedime11t

c=:J'inan~a anorm~la"

'I

km

d

4

2~

~

umplutura sdimenlar~

r±:E snc:u

apa (densi tatea 1,05 gr/cm.3) cu sedimente (densitatea 2,2 ·gr/cm3), ceea ce
inseamna o suprasarcina capabila sa provoace reajustarea Izostatica -.
Indiferent de cauza, subsidorrta provoaca regresiun; pe platforrnele
continerutale.
In lungul rnarginilor continerrtale stabilc, geofizic se coritureaza o
zona de crusta interrnediara care ocupa zona de tranzitis de la contineut Ia ocean (100-400 km). Ceroetarea geofizica a dovedit ca, spre continent, anomaliiie magnetice sint foarte slabe, in timp ce in domeniile oceanioe perturbatiile magnetice sirrt maxime ; .intre aoeste doua zone, se contureaza o zona particulera cu .anornalie oonstanta de 100 y (anornalio E)
nurnita ~i zona magnetica calrna (Z.M.C.).
Dintre diversele .lnoericari de a explica forrnarea cnus'tei interrnediare doua par rnai verosirnile : a) ipoteza curgerii crustalo si b) ipoteza
subtierii crustei prin distensie.

139

a) In rezumat cu r g ere a crust a '1 a (explioata de Bott, 1971)
este efeotul direct al creierii crustei oceanice ; ea face sa vina in contact
'2 plaoi de grosimi inegale, cu suprafata Moho derrivelata (fig. 10.8 a).
Presiunea deoparte ~i de alta a ,,peretelui" de contact este inegala, La o
adincirne daita a scoartei Pe >Po pentru ca in mediul oceanic presiunea
(Pc ) descreste mult rnai repede. Diferenta de presiune intre cele doua
placi poate atinge 800 bari. in timpul acretiei, temperatura r idicata modifica proprietatilc mecanice ale crustei continentale, care in paotea bazala
poate ,,curge" spre litosfera oceanica ou presiuno mai mica (fig. 10.8 b).
Fenomenul, (hot creep= fluage terrniquej provoaca ridicaroa lenta a disoontinuieatii Moho sub marginea continentala si implicit o subsidcnta
activa. Ipoteza, desi nevalidata geofizic, explica subsidenta
marginilor
continentaLe stabHe si subtierea progresiva a crustei corrtirierrtale spre
ocean.
1
b) Ipoteza sub t :i! 1e r i'i PT in di 5: tens i e (Lewell si Genik, 1972)
presupune Un joc .ai fatiilor noranale inceput irnca din fosa tectonica a riftului continental. Aeretia, aocentuiaza f.enomenul. Blocuri le continentale

continent

d<3.3
M'

marsine

ocean
M

d = 3.3

-~LJSC

~subsldenta

.: I

;,l
3

t· ~
cantinen~a!a ~

crus a

crust~
oceanica
- -

L -

b

a
L
Fig. 10.8. ,,Curgerea crustala" a marginilor continentale stabile. M.M'
Moho. d - densitatea exprimata in g;cc; S.C. suprafete de egala presiune.
Dupa Bott, 1971.

basculeaza in Iungul fo.1ii~or normale concave (fig. 10.9). Rotatia blocuri1or crustale poate scoate la zi roci cu metamorfisrn pronuntat !(1granulite)
asociate cu fli!? (turbidite .pelagice) in zoriele muntoase, unde ar putea f.i
Fig. 10.9. Modelul subtierii crustei conti-

nentale prin distensie la nivelul marginei continentale stabilite: 1 - sedimente;
2 - crusta continentala superioara ; 3 crusta continentala inferioara ; 4 manta ; 5 - crusta oceanica ; M - Moho.
Dupa G. Boillot, 1979.

interpretate ca rnartori ai crustei int;rmediare a uriei vechi margini continerrtals deformate de coliziunea placilor. Semnificatia lor este asernanatoare cu a ofiolitelor considerate resturi ale crustei oceanice ..

140

()

Fig.

F -

10.10.

flux

Stadiile de evolutie "ale unei margim coritinentale stabile.
detritic ; L - litoral ; P - panta continentalii. Dupa
G. Boillot, 1979.

Aceasta explica remarcabiia capacitate petroligona a stadiului rif·t oorrbinental, Adeseori are loc o dedublare a riftuhi! (fig. 10.11). Dad. primul
ri,f.t evolueaza caitr:e desohiderea oceanica, acratia V•a transforma axa riftului iDJ;_imita dintre doua !):18.Jci diveI'gente, ~rgirule oorutinerrtale v~·r
fl dlforite pe:cele doua parigi ale oceanulm; cea mai simpla apare ca un

141

t~~''---~-~l·t

j ' ~.:

: i! ::.
· ·.

t

Fig. 10.11.
Schema rift continental dedublat si evolutia lui spre marginea continentala stabila. Dupa G. Boillot, 1979.

viitorul

ocean

semigraben (fig. 10.11 II), eealalta va ingloba grabenul ,,av•ortat", rngropat sub sedimentele marine (fig. 10.11. I).
. B) In _sitadiuL.,.,J¥Lai~Ra~ie" acretia indep~irtea7:.a :placile ~di~ergent)
(fi.g. 10.10 B). Zona mrvaJ a a eja de apele marine, ramine mgusta dar se
adinceste. Legatura cu oceanul este inca difici'la, apele pastrind un caracter stagnant. Fenomenele vulcanice sint putemice, insotite de activitate
hidroterrnala ; apele marine supramcalzite contm saruri metalice sub forrna
de sulfuri (hot-b~~
de m.are_:aidincim.~a12ar eva:porite;
n~l or~tc:oarte abundent se transforma in sapropel sau li1mil
negrii. fo acest s a: iiU inoepelOrmaJ'e:a p::ra:tfiCnimei :conimenifaTe ---fn special platforms construite de organisme - : ele compenseaza afundarea
progresiva a substratului. Sedimentele carbonatat., ;;i bioclastice sint
Irecvente ; alunecarr din aceste sedimente due la acumularea turbiditeIor oaloaroase pe pante ~i mai ales, in zonele .profunde. Subsidenta oontribuie la -lnrgroparea rapida a mat~dgl.vlui organogen care se transfonna
in hi1ctfiocarburi. Greutatea sedimentelor si presiunile laterale fac ca evapoiritfile sa dea nastere la structur i diapire. Stadiul ,,Marea Rof?,i~
eel mai f.avorabil formarii htdrooarburilor.
C) Stadiul ,,oc~n~ist" sau mare interioara, Blocurile, care au
fomnat cindva 5uzele riftului conitinental, se afunda inegal si sirrt ingropate sub pabura groasa de turbiditc si sedimenta hemipelagice (fig. 10.10
C sl fig. 10.12 b). Circulatia apei ramine restrictiva : materialul organogen. se ditueaza Iritr-o masa mei mare de sediments detritice (turbid'ite
Relatia dintre marginea continentala stabila si vechiul
rift continental : a sectiune schematica intr-un ocean cu ambele
margini (m, ~i m2) stabile si cu acretie la nivelul
dorsalei active
(d) ; b - structuri ale
unui vechi rift continentat (punctat), scufundate priri subsidanta
terrnica, sub sedimente
noi. 1 - vechile flancuri
ale riftului continental ;
2 - vechiul graben ; 3
- zona de crusta oceanica neoforrnata. Dupa
G. Boillot, 1979.

d

Fig. 10.12.

142

+
~1r;:,.::,.~,._:-:,.;:-,,,--r-"+ + +
I
I

3l2l1

I I

+

+ +

~.

negre). Constructiile recifale din stadiud anterior sint ingropate sub turbidite, sau, in alte zone, ele continua. sa se dezvolte la marginea platformei continentale inguste forrnind bariere in spatele carora se acurnuleaza
atrt sedrmerrtele detri.tice cit si materialul organic ce se va bituminiza.
Panta corrtinentala a acestui stadiu va avea sectoare de tranzit (curentii
turbizi curg prin canioane spre glacis) ~i sectoare de progradare. Sedimentarea, de intensitati diferite in decursul tia:npului, via da i"ierii condensate,
pe blocurile prinse intre fajii, serii subsiaente, sau cfilar momente de
eroziune. in zonele profunde ale gfacisu1ui, se accentuiaza deformarile
diapire.
D) Stadiul ,,Atlantic" ocean larg deschis (fig. 10.10 D), se caracterizeaza prin ciroulatia roarte accentuate a apelor (curenti de densitate,
curenti de suprafata, curenti ascendenti si descendenti). Materialul organic este oxidat, distrus, sau ramine ca suspensii in apa. Sedimentarea
este mai putin abundenta. Curentii redistribute prin trans ort o m _rg_
cantitate de sedirnerrte, ducin la apart aa unor sectoare de eroziune submarina in. contrast cu zonele de depunere din gl.acis. Trans ortul so11teaza
foarte bine dimensional materialul ; el va avea insa un pronuntat carac er
heter0gen. Se -depun frecvent_ turbi._~c.o.nl~
pe zona glacisului. Platformele sint aproape complet stabilizate (fig. 10.13) : mis-

v
2

8

10

12

crusta

?~

·

oceani[a

krn1~...._~~~~..,..._~~~~......-~~~~..-~-'"-..;._~.,_-~~~~..--~~
400
0
100
200
300

Margins continentala stabila (tip Atlantic). Marginea
atlantica a Statelor Unite. Dupa E. Seibold, 1974.

Fig. 10.13.

cari.le eustatice dau numai transgresiuni si regresiuni, Aportul mare de
material de pe continent favorizeaza progradarea. !n zonele sau etapele
cu ,a,port scazut, apar serii condensate. Diapinismul se accerrtueaza
10.2.2 in oategoria marginilor stabile se induct si m a r g i n i 1 e d e
f o ·r f e ca .r e (ex. golful Guineei). in aceste zone subsidenta se intensifica, Stivele de sedirnerrte sint foarte grease, uncori cu delte submarine.
Potantialul petroligen este important.

143

Marginile stabile s[nt azi obiectul principal de cercetare pentru hidrocarburi.
10.2.3 Transformarea unei margini stab~ein margine activii. Limita
dinbre Iitosfrea continentala si litosfera oce ica se comporta ca o zona
de minima rezistenta a marginilor stabile.
tosfera oceanica neoforrnata
in stadiul Mare Rosie, oomplet racita in s-t'adiile ocean .Jngust !?i ocean
Atlantic, cu densitate crescuta, qre tendin1;a)de a se afunda in atmosfera.
Litosfera continentala, mai putin densa, iI'amfae la suprafata mantalei. in
aceste conditii poate avea Ice decuplarea la limita continent-ocean. Din
cauza presiunii, Iimita, remobilizata, se tdnsf•cmna in plan de mcalecare
a Iitosferei corrtinentale (usoara) peste Iitosfera coeanica (rnai grea), Subductia litosferei oceanice sub cea oonti~ntalii
transforma marginea stabila ·in margine activa ; transforrnarea se poate produce in orice stadiu de
evolutie a oceanubui,
Daca evolutia marginilor stabil., era dictata de fenomene de distensie, in schimb, marginile active evoluiaza in oondifii de compresiune care
provoaca subduetia Iitosferei oceanice sub placile contdnentale. Falirle
norrnale ale cnarginilor stabile devin f~lii inverse. Bloourile crustale, la
1

:a!:::
:~~~:t::i:::;i::ii • t:i::fo::~a=si: µ7::~:~~~:~: ::

dccuplarea si subductia trebuie sa se p oduca atunci cind virsta marginei
stabile si a crustei ocenice alaturate epaseste 180-200 m.a.
10.2.4. Marginile active rcprezinta limita dintre doua piaci convergente din c~ una se su6duce. Cind incaleea placa in constitutia careia
intra un continent terminat in zona de subductie cu un lant muntos, marginea activa este de tip ,,cordileran". Marginea activa es'te de tip ,ere
~.ular" daca placa conflnentala are la periferie o ghirlanda de
insule si un bazin marginal cu substrat oceanic.
Metoda seismica, aplicata in aceste zone, a conflrmat ca timpul de
propagare si frecventa undelor difera in funotie de starea fizica a mediuIui traversat. In mediile rigide (litosfera) viteza si frecventa undelor seismice este mare ; in mediul viscos (astenosfera) frecventa este joasa si
viteza este atenuata.
10.2.4.1 Mo r f o s t r u c tu r a :ma ·r g__i n i 1 o r act i v ~- Pornind de la aoeste diferente valorice ale vitezei si fr.ecvente1 undelor seismice s-a putut stabih an'.s,amblul morfostructural' al margirrilor active
(fiig. 10.14). Au fosb separate unitiitile majore: 1) bornbamentul extern
(plasat pe placa oceanica) ; 2 fosa ; 3) prisma de acreatie itectonid (insula
Honshu); 2) bazinJUl frontal; 5) arcul vulcanic (bancul Yamato) : 6) bazinul marginal (Baziniul Japonieiy (fig. 10.14, fig. 10.15).
l. Bomb
amen tu 1 ext e ·r n reprezinta un &re oo largimea
de cca 200 km ~i inaltimea de 200-400 m f.ata de !undul oceanic mediu
(F.O.M.), arc pe ca·re il fooe ptaca oceanica inainte de a se scufunda sub
placa continentalii. Cu~bura ei reprezintii efectul supras·ardnei piacii inicalecatoa<r-e. Pe zona axiala a bombamentbu!l.m, distensia fav;otiizeaza aparitia faliilor norma1e, aJ. ca:roir joc pe veirticala oonturnaza fose tectonice !?i
horsturi, insotite de activitate s·eismica superficiala ~i de adivitate vulcaniica looaila.
144:

................. -, <, _

6 '·0

__67~......
,_ ' .

6,8
-r:

'

77 '

'

',

----s2 2 ~
==~~
' ' 4,4~
Co · 10
6,7/-----8.
0
>
.
,

'

/..

.... - - - - -

6,8
\ -,

6,6

/

,

6 7 / 8,0
,//
/801

7,8'-----"
8,0

20

0

200km

30
40km

Fig. 10.14. Structure crustei in NW Japoniei ; cifrele arata viteza undeIor P. Dupa Sugimura si Uyedo, 1973.
0

n
-5

-c < < -c
I~
1 ~·
I~
,~

l
I

:::0

ct)Ci...

~~

111~~

f /I
/

IJ

__,
~ID_

.:

,(

100km

S?

Q.l

g_

::::::i

ca,

Q)

::J

~

~

~

er

~---

1
I
Fig.

10.15. Marile

~ E:.
~~~
C'U

3 ~- ~

i~ ~ ~ ·"
x_
:::5 3
"-'~

~I

~.

::-.:

;
I

....,._...,. bazm marginal s.1-.-~.-..re--.arc v4lcanics.{--J prisma de.acretiet-1

=

~
g
g

~.

/I

<= r-c:

§
< ~
~
~
;{; ~
ca,

-5

I

I

tectonu:a

1

·

Ocean-----

I
I

unitati morfostructurala ale unei margini active, tip ,,arc
insular". Dupa Kar ing si Sharman, 1975.

FIancul intern al bornbarnentului, reprezinta versantul
extern al
fosei oceanice a carej panta nu depaseste 5° ; structurile, distensive se
continua pe acest flanc unde se conturcaza horsturi si grabene ce urrnaresc faliile normale, orientate paralel sau obhc fata de axa fosei. Seismici tatea .este superficiala.
Versantul intern al fosei contrasteaza in primul rind ca inclinare
(10-20°), apoi oa inaltare deasupra fundului oceanic mediu (F.O.M.),
putind ajunge uneori .pinii la suprafata apei. Aspectul asimetric al foselor
este dictat de cele doua morfostructuri adiacente ; bombamentul extern si
prisrna de acreatie tectonica.
10 -

Geologie

marina

145

2) F o s .a o c e a n i c a este expresia morfologica a convergentei
dintre placa oceanica si placa continentala. Pe fundul foselor (oea 100
km largime), sedimentelie mnt orizontahe (ifuhd plat) ~i se urmaresc in
toata lungirnea fosei (4500 km fosa Peru-Chile). Sedirnentele sint reprezentarte predominant prin turbidite pelagice (vezi cap. 11).
3) P t~
a de a c r e ti e t ect ~
c a, reprezinta o denivel:aire sedimentara externa ; looal, ea poete fi exondata (insulela Bairbados, (in Antilele Mici), Tirnor, Celebes (Indonezia) : este desorisa adesea sub numele de arc insular extern. Frecvent rarnine submersa, caracterizindu-ss in ambeTe ca:zuri, prin' rupturj de panta pe versantul dinsspre fosa. La alcatuirea ei participa sedimentele pelagice, specifice oimpiei abisale ~i turbidite pelagice, azi frecvento pe fundul fosei ca efect
al proceselor de alunecare {fig. 10.17). Ambele tipuri de sedimente sint
deformate tectonic, adesea sub forrna de solzi (fig. 10.!6), metamorforid extern

Fig. 10.16. Model de acretie tectonica. A
- repartrtia .faciesurilor ; B - reparti-

tia izocronelor (numerele arata virsta) ;
C - Schema interpretativa (S - suprafete de alunecare) ; 1-4 stadii succesivs
de tectogenezg impusa de eonvengenta
placilor. Dupa Seely et al., 1974.

~·platou

~fo~

~p;inl~

I'-·--~l
a b

c
• .J,.l
,("

:~

c

clmoit

abi~'ala

d

:=31·

10.17. Distributia faciesurilor sedimentare in fose : 1 - turbidite ; 2 ·nisipuri, silturi, miluri ; 3 - silturi miluri ; 4 - mil-silt ; a - alunecare ; b canal axial ; c - cimpie abisala. Dupa
Piper ~i al. 1973.

Fig.

zate, partial incorporate la placa continentala. In tirnpul subductiei o
parte din materialul sedirnentar purtat de placa oceanica se subduce ;
alt.a parte se desolidarizeaza de soclu si participa, alaturi de burbidibele
fosei, la alcatuirca prismei de acreatie tectonica. Sedimentele afundate
impreuna .cu placa oceanica pe planul Wadati-Benioff, alirnenteaza vulcanisrnul ~i plutonisrnul oalco-alcalin. La unele prisme de acretie, f osile,

146

ca

se gaseso pene de ofiolite, care sugereaza
~i orusta oceanica poote alirnerrta prisma de aoreatie.
4) Intre .prisma de acretie (arc insular extern) si arcul vulcanic se
contureaza b a z ii nu 1 ext e T n (f r on ta 1)' prisma de aereatie
jucind rol de baraj in spatele caruia se acumuleaza sedimentele orizontale, nedeformato tectonic ~i nemetamorfozate {fig.. 10.15).
5) A r cu 1 v u d ca [l i c (arc insular intern), este compus din
doua subunitta·ti ; a) arcul fcront9;1, fara activitate
vulcanica
actuala,
cuprinzind vulcani stinsi ; b) lantuil. vuicanic activ (,,linia andezitica a
autorilor vechi), vudcanismul andezitic fiind caraeteristic convergentei
placilor. intre aceste doua subunitati vulcanice se pot contura bazine
(Noile Hebride, Tonga), in care sedimente1e pelagice sint de asemenea
nederanjate tectonic. In cazul arcurilor vulcanice tinere, nu exists decit

un lant vulcanic,
6) B a z i n u 1 m a r g i n a 1 s e n s o-1 a t o are de obicei doua
sectoare : a) sectorul activ cu zona de acreatie situata imediat in spatele
aroului vudcanic ; b) seotorul inactiv (fosil), fara acreatie, cu morfologie
variaita (haut fond-uri si ,,fose" aliniate paralel cu arcul vulcanic, avind
aceeasi nartura vulcanica). Ele reprezinta arcuri vuleanice fosile, in contranst cu areul activ echivalent cu zona de acreatie a bazinulut marginal : zona de aoretie constrtuie sectorul activ in contrast cu sectorul
inactiv (iG&i.l) plasat in spatele arcului vulcanic fosil.
7) B a z i n u 1 r e rt •r o-a r c, In cazul marginilor active de tip C'{H"dileran, bazinul marginal senso-lato nu este inca format. Un precursor
al lui este bazinul retro-arc, plasat in spatele arcului vulcanic si avirid
o umplutura groasa vulcano-sodimentara (bazinul Peru Chile). Evolutia
lui este legaitii. de cea a arcului vulcanic sub care exista falii crustale ;
acestea, prin poeitia Ior, pot crea tendinte divergente sau convergente.
Daca arcul vuloanic este separat de bazinul retroarc prin falii normals
(fig. 10.18 a), tendinta va fi divergenta si bazinul va evolua catre bazin
marginai : daca arcul vulcanic este separat de bazinul retro-arc
prin
falii inverse acestea se vor transforma, cu timpul, in plane de incalcare,

8

Fig. 10.18. Distensia d.intre arcul vulcanic si bazinul
retro-arc (B.R.A.). a - subplacile L1 L2 sint divergent : F - front vulcanic ; b - mcalecarea bazinului retro-arc de catre arcul vulcanic ; subplacilor L1 L2 sint convergente. Dupji G. Boillot, 1979.

b

147

intervin forte de compresiune si in final arcul vulcanic VJa incaleca peste
bazirrul retro-arc, producindu-se o convergenta. In acest caz bazinul
retro-arc nu va evolua catre bazin marginal. Distensia creata in cazul
falrilor normale, favorizeaza subsidenta in bazinul .retro-arc : pe plaoa
continentala apar' hosturi ~i gr,abenuri paralele cu planul de subductie,
precum 1~fr o seri:e de fose tectonice perpendiculaee pe primele. Urnplutura sedimentara din aoeste undtati vulcanice conteibuie la Iargirea bazinului retro-arc ~i la transformarea lui )n bazin marginal.
i0.2.4.2 Mi gr •a r ea
f o s e 1 o r o c e an i c e. Marginile continentale active sufera in decursul timpului o largire continua (G. Boillot,
1979). Principala cauza este acretia tectonica a carei urrnare directa este
deplasarea fosei spra exterior (fiig. 10.19). Acretia tecton lca depinde de
R1
~//// 11/ld/lll/1 ;1 i;//Jl

~

"~

fo

~~7,1~'-..~F

'f~
µ
i

I ..

.

1'

S3\

/,'/iT@J/;1
D
I 0

1

Fig. 10.19. Migrarea fosei

oceanice sub
efectul acretiei tectonice: F1 F2 F3 pozitii
succesive ale fosei : R1 ~ R3 repere fixe
reprezentind
fundul fosei la inceputul
subductiei ; S1 S2 S.3 pozitii succesive ale
axei prismei de acretie ; hasurat - sedimente discordante ale bazinului frontal:
Po placa oceanica. Valoarea migrarri !osei catre ocean este data
de distanta
R3-F3. Dupa G. Boillot, 1979.

rata de sedirnerrtare, viteza si durata subductiei si de cantitatea de sedimente antrenate in zona de subductie. Astfel, prin cantitatea de sedimente
cu care este al.irnerrtata prisma de acretie, ea va inainta peste placa ooeanica. Fosa, reprezirrta deel fronbul de inaintare a prismei de acretie, ea
deplasindu-se continuu catre exterior. In felul acesta spaeiul dintre Iosa
sl arcul vulcanic (linia arrdezi.ticaj se Iargeste (100-200 km) si odata cu el
si bazinul marginal, intervine cea de a doua zona de acretie din sectorul
activ al bazinului marginal ; ea lairge~te spatiul dintre arcul vulcanic activ
(linia andezitieaj si arcul vulcanic fosil din centrul bazinului marginal.
10.2.4.3 E f e ct e ;f i z 'ice
9 i me can ice a 1 e sub d .u ct i e i
Subductia, ca factor tectonic principal al marginilor continentale active,
are rrumeroase efecte fizice si mecanice. Dintre acestea cele mai spectaculoase sint e f e ct e 1 e s e i s m i c e. 3/4 din energia seisrnica a globului se manifesta in zonele de subductie. Focare1e au adincimj dif•eri·te in
diversele unitati morf'ostructurale ; in prisma de acretie si in arcul vulcanic, seismele sint superficials (1-10-0 km) ele reprezentind efecte ale
jocului fariilor norrnale, miscarilor de forfecare sau ale unor compresiuni
Iocale ; in barnbamentul extern, indoirea pladi oceaniice sub efeotul suprasarcinei placii continentale da fenomene de compresiune ~i distensie care

148

se resimt pina la 20-30 km adincime, focarele seismice fiind deoi si aici
superficiale. In schimb pe planul de subductie, compresiunea 9i forfecarea
sinit fortele dominants ; focarele seisrniee coboara de la nivelul fosei p[na
la 700
adincime. Seismele provoaca ahmecari ale sedirnentelor neconsolidate, redistribuita de curentii turbiz] sub forms de turbidite pelagice.
Gravimetric,
marginile oontinentale active au irnportante anomalii, dictate de natura diferita a cruste; bornbamentul extern, cu crusta
oceanica, reprezinta zona de anomalii .pozitive ; aroul vulcanic activ si eel
fosil din centrul bazinului marginal, ca si Zona de acretie din bazinul marginal, au crusta continentala imbogati1ta prin activitatea pluto-vulcanica
9i transformata astfel in crusta intermediara, ele dau de asemenea, anomalit pozitive Fosa si prisma de acretie tectonica reprezinta zonele de·
anomalia negative, ca si sedoarele din bazinul marginal care pastreaza resturi de crusta continentala (fig. 10.15).
Diferentele de densitate provoaca
re a just r i
i z o s tat ice
ale unitatilor rnorfosbructurale. Incetinirea sau opnirea subductiei, provoaca reajustari globale ale cinernaticid placilor care pot explica sincronismul fazelor tectonics rnajore ale carer efecte sint observate simultan in
regiuni uneori foacte departate,
D e f o r m a r i t e c to n i c e in placa continentala apar ca efect
al fortelor .tangentiale, sariaje sintetice si antitetice, stcucturj ou dubla
revarsare ; ev·olui;illi.le diferite ale arcului vulcanic :in ira:poirt cu bazinul
retro-arc, sint in functie de aparitia faliilor normals sau inverse ultimele
transforrrrlndu-se in plane de incalecare ale arcului vulcariic peste bazinul
retro-arc ; apar solzi tectonici in prisma de acreatie, cu aitl.it mai plat! cu
cit sint mai in baza rprismei de acretie, planurile de sariaj cele mai
reoente, aproape orizontale, devin din ce in ce mai inclinate catre virful
prisme de acreatie, conturind conuri de se:dimente suprapuse : acestea dau
rupturile de parrta de pe versantul intern a'l fosei {ele apar sub forrna
unor contacts anormale seismic, planurile de seriaj reflectind diferit undele
seismioe). Apar adesea struotur-i transversale (fose tectonice radiare fata
de arcul vulcanicy 9tl. compartlmentarea structurilor oe insotesc marginile
active.
F e n o m e n e m .a g m a t i c e importante
insotesc subductia.
Originea principala a magrnelor este in oursta oceanica a placii ce se
subduce sau in mantaua pliicii continentale ; local, magma poate fi contaimiinata de crusta contanentala sau de sedimentele
incluse. Evolutia
magmatica a zonelor de subductie s-ar putea insccie in modeluil od'erit de
Ringwood (1974), conform ca·ruia, intir-un rprim stadiu (arc vulcanic tinar)
magmatismuil apropiat de frontul vukani1c 1(80-100 km adincime,
650-700° te,mperatura, 30~40 kb presiune) transforma amfibolitele rcrustei oceanice in edogiite ouartifere ~i vapori de apa ; pierderea vapod1or
de .apa duce la dii.apiriismul magmei, unnat de cristalizarea fractionata,
dind n:a9tere in finaJ ~a s1eaii tholeitfoe. Intr-un a.l doiiLea stadiu, magmatismul ;calco-akalin, :mai profound (100-300 km adincime), in oonditiile
de pres.i'l..lne maJ!ie 9i terrtper.atura superioara :ta 750°, este insopt de f.uziunea pm.·tiala a edog.itelor ·cuar\)i.!fer.e Sipre :suprafata, scader·ea presiunii 9i

km

149

-~--·"-

temperaturii, face ca magma, prin cristalizarea piroxenilor si granatilor,
sa se irnbogateasca in potasiu in detrimentul fierului care intra in compozitia mineralelor nou formate ; in final, in apropierea suprafetei, se
formeaza roci calco-alcaline {fig. 10 20).
Ca

th

10.20.
Formarea
magmelor in zona de
subductie ; 1 ~i 2 - stadiile de formare a magmelor : th - seria thoIeitlca ;
Ca serba
calco alcalina. Dupa
Ringwood, 1974 - simplificat.
Fig.

,,.. ---/
/

/
/

------

Subductia este insotita si de importante f e n o rm e n e m e ta m o rf ice. Pe planul de subductie, la adincirne de cca 15 km, impingerea placii oceamce care se subdues, ca ~i suprasarcina placii continentale, creiaza
presiuni foarte mari, temperature raminind relativ [oasa, In aceste conditii
se dezvolta faciesul metamorfic al sisturilor albastre ; adeseori apare si un
,,melange tectonique" (sedirnente si fragmente de crusta oceanica apar
impreuna, fara nici o struotura organizata). Sub arcul vulcanic, fluxul
terrnie foarte ridicat, datorat vulcanismul si plutonismului, creeaza conditii de ternperatura ridicata si presiunea [oasa, favorabila aparitia IaciesuIui sisturrlor verzi si al amfibolitelor.
Subductia, cu consum corrtinuu de placa ooeanica, are uneori ca efect
final co 1 i z i u n e a, continetelor, care se traduce prin forrnarea muntilor cutati. Se poate spune astazi ca marginile continentale active reprezinta zonels unde s-au format majoritatea lanturilor muntoase cutate,
Dupa cum au venit in contact veohi margini stabile sau arcuri insuIare, cu placa oceanica, au rezultat diferite Ianturi de rnunti de coliziune
(fig 10. 21.
- daca subductia a adus in contact doua arcuri insulare, iau nastere
munti cutati rntra-ooeanici (ridul Talang-Mayu - in Indonezia).
- coliziunea unui arc insular cu o margine continerrtala, da nastere
lanturilor cutate situate la rrrarginea urrui continent (Cordillera Anzilor,
munti cutati intra-oceanici (ridul Talang-Mayu - Indonezia). {F.i1g. 10.21
- I a, b).
- coliziunea a doua margini corrtinetale a dat lanturi de coliziune
continent-continent, sudarea aducind de obicei in contact o placa cu margine stabila l?i una cu margine activa (majoritatea lanturilor muntoase
care traverseaza Europa si Asia; Pirinei, Alpi, Carpati, Balcani, Caucaz,
T;aurUJS, Pontide, Himalaia). '(Fig. 10. 21. III a, b).
- Desi nu s'e cunosc exemple, se admite ca, teoretic, este posibila si
coliziunea dirrtre doua margin; active.
Daca privirn in arnanunt structura unui Iant de ooloziune apar multe
asemanari structurale si sedirnentologioe intre marginHe continentale sta150

bile si ,,geosinolinaile" asemanari sugerate, sintetizate grafic (fig. 10. 22)
si teoretic (tabel 10. 1) de G. Boillot, 1979.
Prezentarea morfostructurilor, a proceselor de sedirnenbare ~i a altor
procese geologies care se produc pe rnarginile oontinentale a urrnarit cunoasterea oceanelor actuals pentru a putea interprets evolutra paleooceanelor.
M.S.

--

A.I.

A. I.

AL

<

<7+·+ +

Z

I

~
;:

a

---

Ai

M.S

Ai

A.i

MS
(MS) S (A[.)

+/~·

b
s

M.i
~<<•

M~

1!l

2
----~

s

+

+ '
-+-

+

+

+

---:-

t-

+

.,...M
h

Fig. 10.21. Scheme de coliziune: I - coliziune arc insular - arc insular; II coliziune arc insular - margins activa ; III coliziune continent - continent ;
A. I - arc insular ; M.S. - margine stabila ; M.A. - margine activa ; S sutura ; M - Moho ; 1 - sant molasic extern ; 2 - lant rnuntos ; 3 - sant
molasic intern. Dupa G.Boillot, 1979.

151

a .
-

3

µlatou continental-----+'

-

miogeosinclinal----""I

10.22. Comparatie a modelului ,,geosiclinal"
stabila : a - schema unei margini migrate ; b unui geosinclinal ; a.1. - turbidite ~i conturite ;
a.3. - serii detritice !ii evaporitice ; a.4. - soclu. b.L
care ; b .. }. - serii detrrtice si evaporitice ; b.4. Fig.

cu o margine continentala
unitatila paleogeografice ale
a.2. - sedimente pelagice ;
- marne ~i calcare ; h.2. calsoclu. Dupa G. Boillot, 1979.
Tabel 10.1

Sistemul geosinclinal si oceanele actuale
Natura crustei

...
Crusta continentala
groasii.
Crusta continentala
subtire
Crusta oceanica
Crusta continentala
sau intermediara

Echivalent in
oceanele actuale

Geosinclinal

(soclul sedimentelor)

Avant-pays
Miogeosinclinal
Miogeosinclinal de tip
Gavrovo
Moigeosinclinal de tip
Brianconnais

~ ~
Eugeosinclinal
Eugeosinclinal

11.

~~

Margine continentala
Platforma continentala
Marginea platformei continentale (recif bariera)
Panta contirientala
Glacis continental

Bazin oceanic + prisma de
acretie tectonica si bazinul
marginal
Arc insular

ZONELE PROFUND:e

Zonele prof unde ale oceanelor sirrt cup rinse intre adincirnile de
2000-6000 m, reprezentind 4/5 din supraf'ata marilor si oceanelor.
11.l. Elemente morfostructurale. Dupa morfostructura in zonele P'l"Ofunde se disting : 1) elemente :pozitive (dorsale, praguri, munti subacva-

152

=
<.)

·c:

ti
""

.:!

-0

Q.)

E
Q.)

'-

""

~

s

~
cu

-=
~x
UJ

.:.·.~..:::
""

=
-=
·c
ca,

~

·c:;
'-"-'

'-Ci
'-

=
'--'

El

re
"'

2:

(_J

I

~

Q..>

·;::
N

<....)

<
~
a:i

0..

......
""
._,
-0

'--

8

~
153

tid, guycturi) ~ 2) elemente__nggatiive...,:~bazine, depresiuni, fose, ~anvlllri)
-

(fig. 11. 1).

11.1.l. Elemente pozitive.
11.1.1.1. Dor s a 1 el e reprezinta structuri majore ale fundurilor
ooeanice. Lungimea lor (peste 80.000 km) echivaleaza cu Iungimea tuturor
muntilor continentali. Dorsalele acopera peste 1/3 din suprafata fundurilor oceanice, depasind considerabtl suprafata tuturor rnuntilor continentali,
Situate de obicei in mijlocul oceanelor (de unde numele de dorsale
medic ooearrice), dorsalele se caracterizeaza pnin inaltimi de 1800-3000m
fa~a <le cimpifle abisate si latimi de 2500-3000 km. Aspectul sectiunii
t~ans':'ersale ,le dif~rent;ia~~' in~lanti~(ridge), cu_..vHle ~
~dornale de ti·
11'fltc (irlS\e ), fara ·
.
11.1.1.1.1. Doirsal e
e
e tip
airtlantic·=
ridge (studiate
in amanuntime de B. He~en, 1962) se earaoterizeaza prin prezenta unei creste rnediane majore (mid ridge), ta'iiata de o vale
ilngusta ~i adi1I1ca pina la 2000 m (vale de .rift = dft valley).
Oreasta mediana
cu tlft esite adieseia desorisa sub nume1e de
'l"itft mountains (fiig. 11.2). In axa van de rift expedrtaa Famous
a pus in evidenta un platou interior urrnarit deoparte ~i de alta a axei cu
vulcanism activ (fig. 11. 2 b).
I
!~c..eanul Atl'an!ti~... pr~o;ile\~ transve-rsale_ ~p:e<1.,utat ...J.D-d.i~
punde al·e dorsalei, a!ra:ta ex1s en. ~-trei-'trepte moclo1oga~(.iu[.e:r:Warit,
~e, super~ay oea. super·roara -fZJarbe fr£tur.ata, pui:.ttnd_~
pla'1mrin'3.iffr.arcturatt:fi:g':"""rr.2)-:-- -- 1

0

Platou fratlurat
Fig. 11.2. Sectiune transversala intr-o dorsala detip atlantic. Dnpa Blanc,
Heezen si Holister, 1971.
1972 - cu completari.
X. le Pichon, 1976.

Ireasla mediana
i10

vale de rifl
1000
2000

/""~

'v""\.

3000
1ok.1T1

I•

.. p!~u intern ~

........._,I

1

I

"I

I/

/
..J

'

•I

Dorsalele se ridica deasupra izobatei de 5000 m, avind forma unor
munti care uneori pot ajunge la suprafata apei formind msule cum sint :
Islanda, Azore (10 rn.a. avind Inca vulcanism activ). Sao Paulo, Ascension,
St. Elena, Tristan da Cunha etc.
Rocile dragate de la suprafata dorsalei sint de natura vulcanica (baza:lte) acoperite de o patura de sedirnente ·care nu apare decit lateral fata
de creasta rnediana cu rift, dovedind timpul recent de forrnare a aoestei
zone de rift, neacoperite inca de sedimente. Crosirnea ~i virsta sedirnentelor creste simetric spre exterior fot;a de axa dorsalei. Virstele din ce in
ce rnai vechi spre exteriorul dorsalei, dovedite nu numai prin microfauna

154

----...._.

continuta in sedimente, ci si prin determinari radiometries in bazaltele
subjacente, i-au sugerat lui Harry Hess (1960) teoria expansiunii fondurilor oceanice. Trei ani rnai tirzm Fred Vine si Drummond Mathews
(1963) explica, tot priin teoriia iexpansiunii fundrurcllor oceanioe, simetrta
anomaliilor magnetiiceefin zona doLSalelor (fiig. ll. 3.).

Suocesiunea de anomalii pozitive si negative este sirnetrica fata de
axa dorsalei, Bazaltele ooeanice Jin cursul racirii lor, au pastrat polaritatea
cirnpuluj magnettc din epoca ti.e formare. Iµ figura 11. 3 benzile negre
corespund cirnpului magnetic ~ctual considerat normal, banezile albe au
polaritate inversa. Comparind;mordelul observat cu eel simulat dupa un
model teoretic se poate deduce viteza de divergenta a placilor.
Masuratorile ulterioaro sf. ·cakui1ele faoute in aceeasi idee de catre
Bruce Heezen (1962), 0:d11.1C precizarea ca ~leL
~e~uu~onp.
unde se pmdu~e exQarus:iunea globului. ffiftul apare ca zona de acretie
siriletrica a Iitosferel la suprad'ata, in raport cu zonele de irijectie, numite
fracturj de acretie : ele sint asirnetrioe. Ascensiunea materialului astenosferei este urmata de rack.ea magrnei care capata totodata proprietatile
fizioe ~i rigiditatea Iitosferei oceanice adiacente . Acretia simetrica a Iitosferei oceanioe deoparte si de alta a riftului, a fost considerata de Heezen
ca expresie superficiala a expansiunii vclumetrioe rapida a globului.

-----·~----·---~~

•---,

Linia

I v-fLS"·'"·!
I
5J"

.
a. PRar1L s1Muw

bi)

Fig. 11.3. Simetria anomaliilor magnetice

din zona dorsalelor. Dupa F. Vine din
4
X-le Pichon, 1976.
-~-------------~

155

Satelitul LAGEO~T aser Geophysisc Satellite) a <=:ratat ca viteza
medie de acretie a Oceanului Atlantic este de 1 cm/an. In nici o parte
a suprafetei oceanice nu s~ intilneste crusta oceanica cu virsta superioara
1a 200 m.a. IpoteZla h.ij; Ii. Heezen sugereaza o expansiune extraordinar
de rapida in ultirnii 2001 m.a. din istoria Pamirrbului si din contra o expansiune neglijabila in pti:~ell:e 4 rniliarde de ani, situatie greu de admis.
Clarificarea este adusa de H\ Hess (1960). Acceptind viteza de expansiune
calculata de Heezen in lungtll axei dorsalelor, Hess propune un nou model
de evolutie a scoartei terestre, in care o cantitate egala de crusts oceanica cu cea formats prin ac,~eyie, ar fi distrusa in Iungui foselor oceanice
prin procesul de subductie. Introduce astfel schema ,,oovo,r:ului rulant",
crusta oceanica fiind antrena ~ pasiv de un curent de convectie a carei
parte ascendenta se situeaza ~ub ,ri_ft iar partea descendenta sub fosa
(fig. 11. 4). Satel itul LAGEOS, a verificat si aceasta ipoteza. Se stie
azi ca atib ritmul de acretie cit ~i eel de subductie variaza de la o regiune
la alta, maX!ma nedepa~ind 19 cm pe an.
Porrrind die la disoontinuitatile topogirafice si magnetics, intilnite in
Iungul dorsalei media atlantice Heezen (rn2) a pus in e videnta nurne11.4. Mecanismul
de expansiuna !;>i consumare a scoartei oceanice : - munti de tip
cordaliera ; dorsala
medio-oceanica ; - tosa
marginala profunda ; deriva contmentelor ; vulcani submarini stinsi.
1 - zona de subductie ;
2 zona de acretie,
Dupa T. J. Wilson, 1963
- din Airinei, 1977.
Fig.

ro~sele falii tran:£nIIDJ~te care i1yternect~aza dorsala producin. d d~p~asari
onzonta1¬ "" uneo·nla distante foatie man (3·000 km in lungul faliei Romanche din zona ecuatoriala a Ooeanului Atlantic, separind dorsala Nord
Atlantica de cea Sud Atlantica) fig.'"\11.1.).
Cu aceleasi caractere rnorfologice !?i Iitologice se urmareste si d o rs a 1 a At la n ·ti ·c o~I n di an a : aceasta, in dreptul insulei Rodnguez,
seoffurca dind aspectul caracferistic de Y rasturnat dorsalei Oceanului
Indian. Ramura Carlsberg. se continua prin golful Aden, Marea Rosie,
Iordania avind si -0 ramificatie care face legabura cu rifbul continental Est
African. Rarnura Medic Indiana face legatura cu dorsala Est Pacifica,
trecind prin sudul Australiei (d'ig. 11. 1).
Urmanindu-se disoonttnuitatile vaii de rift au fest puse si aici in
evidenta nurneroase falii transformate. Dintre acestea, falia Owen este
responsabi la de decro9a.rea nux dic~dorsalei, falia Rodriguez este plasata in zona de bifurcare, falia Malgase 1n directia rnsulej Madagascar,
faliile A·rgo si Noul Amsterdam provoaca decalaje majore in ramura
Media Indiana, etc.
Precizarile a:duse de expeditia sovietica (vasul Viteaz) in Oceanul
Indian in cadrul Anului Geofizk International, se refera la Valea de rift

156

(rift valley) aratind ca iri afara curgerilor de pilowlava, apar fenomene
de metarnorfism, precurn si alteratii hidr'otermale ; au fest recoltate peridotite, serpentinite, incluziuni de oromite. in mid ridge, pe Unga bazalte
au fost recoltate gabbrouri ~i oceanite care au ca elemente disperse
r.oK, Rb, Z, Th, Mn, Si. Fluxul terrnic foarte ridicat este legat si de
energia geodinarnica : ea face ca tectonica aoestei zone sa fie activa (dilatari, deplasari laterale, verticals, epicentre).
Ca si in Oceanul Atlantic, dorsala Atlantico-Iridiana ajunge in unele
Iccuri la suprafata formlnd iuiule (Bouvet, Print Eduard, Rodriguez, Noul
Amsterdam, St. Paul).
Pentru ramura Sud Australiana se utilizeaza si numirea de dorsala
Antartico-Pacifica .
.1.1.1.1.2. D~cL:e. tip~
d~i .: reprezinta
o
continuare
ia
dorsalei de tip medro-oceanic 1~atlarrtLc) are unelle
deosebiri.:
pozitia ei nu este cenir.ata--C-~tind:e ;~i numele de
dorsala
Est
Pacifica) iln
apropierea
8alitf1orniei .se indreapta
spre
uscat
~:i: se prehmgeste
in gol'ful €al~:forniei,
pina in
diI'e:ptul oapultri Mendocina, apoj se continua in lungul ooastei
vestice a Statelor Unite ; forma este mult mai aplatizata (latirnea este
dubla fata de dorsala Medio Atlantica), relieful .platourilor este mai putin
framintat, in schimb flancurile pot avea creste cu inaltimi maxims (datorate fracturi lor de acreatie), riftul cel)tral nu este dovedit (fig. 11. 5).
OORSALA PACIFICi

~~
11.5. Comparatie
mtre
dorsala · rriedio
Atlantica, Pacifica si
riftul
African. Dupa
Fig.

~~
·
~
DORS l.L' ATLA"TIC'

-•
" •

.

Airinei, 1977.

~
Ca si la dorsalelo rnedio-oceanice, continuitatea ei este intrerupta de
numeroase fali! de transforrnare. Dintre acea:sta falia Mendocma, plasata
la capatul nord1c al falie18an Adreas din California, provoaca o deplasare a compartimento'lor de peste 1000 km. Deplasari dovedite prin caractere batirnetrice si prin anomalii magnetice au fost puse in evidcnta si in
lungul faliilor Murrey, Malakai, Clarion, Cliperton (in dreptul Americii
de Nord), Galapagos, Insula Pastolui, Chellenger, Fernandez (in dreptul
Ameri·cei de Sud) (fig. 11. 1).
11.1.l.i.3 Dorsal a Qc ea nu 1 u i AT ct i c. Observatiils facute
cu submarine nucl~
au navigat sub gheata,
pus in evidenta dorsalele Alfa, Lomonosov, ;;i pre11'ungirea dor:s.alei Meidi:o~AtlantJ;,ce dehrnitind
mtre ele oaztnele: Maka:r:ov, Fram, Naru;ren, precum si citeva depresiund (rfig.
2.6). Cea mai mare par'te a Oceanului Arctic este insa ocupata de platforme
cpicontinentale pe care se continua pina la 300 m adincime cursurrle inierioare ale fluvrilor Pecioara si Dwina {in Marea Barents) Chatanga,

au

Olonok

s i Lena

(in Marea

9i A. Bulger, 1973).

Laptev) s i Marea

Siberiei

Orientale

(V. Tr-ufas

157

Indiferent

de tip, atlaintic sau pacirfic, dorsalele a1u ace1e&?i caracteris-

.

~_:._

><.flux termic ridicat 'in dreptul rif'tului (200 km) (Bul'lard, 1954) si
normal pina la slab pe flancuri (Heezen, 1964);
'>(. gravimetric, prezinta anomalii pozitive in zona crestei mediane,
zona favorabila tectonicii active ;
,,(_ - seismic, au epicentre de mica adincime, frecvente de-alungul
vailor ;;i muntilor de rift, preoum si in Iungul falialor de transforrnare ;
>( fracturile -care marginesc vaile de rift au flux magnetic foarte

ridicat ;

- determinarile de virste absolute au aratat ca rocile magmatice din
vaile de rift au vechirni pina la 10 m.a., fiind lipsite de invelisirl sedimentar; muntii de rift (cca 10 km latirne) au rod magnetics de virstele cuprinse intre 10-20 m., patura de sedimente ingrosindu-se in ;-apart cu
vechirnea substratului de la 100-200 m grosime :
- flancurile dorsalei au sedimente a carer virste ;;i grosirni cresc
catre exteriorul dorsalei ajungind pina la 120 m., in dorsala Atlanticului
de Sud si pina la 230 m.a. in Atlanticul Central grosimea paturit de sedirnerrte crescind si ea considerabil.
11.1.1.2. P 1atouri1
e reprezinta £.E. .~KJl . !..i submerse, inactive
tectonic si seismic. Ele separa bazine oceanice partial inchise fa~a de
oceariul larg sau de un alt bazin. Ca pozitie apar sub forma de prelungi_!j laterale ale dorsalelor medio oceanice cum sint pragurile Roclffi[lPorcupine (in vestul insulelor Britanice), pragul Jean Mayen (dintre
Groenlanda si dorsala Mcdio-Atlantica), Wylville-Thomson (intre insulele
Ferne si Scotia), Walfisch Luanda (in dreptul Namibiei), Agulthas (in sudul
Afll"'icei),Mozambic, Madegascar, (pe ooasta esttca a Africei), Chagas-Laccadive (in sudul Indiei), Kcergiuelen, (nordul Antarctidei) Falk-land (SE-ul
Amcricii de Sud), Calapagos (coasta vestica a Americii de Sud), platourile
Noii Zeelande si Melanesiei (SW-ul Oceamiluj Pacific). Pentru marea lor
stabilitate, majoritatea sint utilizate in scopuri strategice.
11.1.1.3. I n s u 1 e ~ s
i n e (Sea mounts =
piton) sintnuri izolate, cu virfuri ascufife ~1 malt1mi de mii de metri deasupra
cirnpn or abisa e fara a ajunge la suprafata apei. Great Meteor din Oceanul Atlal!ltic are dmrrlefrlif baze1 a~-tIO kill ~1 4000 m inaltime deasupra
cimpiei abisale. Sint alcatuHi din bazalte si oceanite ceea ce dovedeste
originea lot vulca'!'llca, reliefrul 12rimar, conic, nefiind erodat (fig. 11. 6).
~~
e s t a l u r i = Guyoturi (denumira data de Hess ii~
amintirea geografului american Guyot), r~12rezi:nta_g>nuri m1Jcauice trun
chiate in urma abraziunii determinate de valuri si curontii marini si de
~nea aeriana. Virforile lor se pot rid1ca pm~ 1acTteva sute de· metfl(uneon c1teva zeci de metrf) sub nivelul apei dind ,,bancuri", dar freevent sint sub 1500 m adincime. In afara vfriful•ui trunchiat, o alta caracteristica a lor este panta in trepte. In 1946 Hess arata ca pe platoul superior al unor guyotrrrr; apar cruste de oxid de Fe si Mn (care amintesc
de suprafetele unor hard-ground-uri), fisuri colmatato cu miluri cu globigerine, nisipuri cu aspect Iitoral, fauna actuala sau fosila de mica adincirne (corali, rudisti, gasteropode, bryozoare, serpulide) argumente in
favoarea interpretarii lor ca vukani stins.l, ridicati pina aproape de

ii"'S~

158
~

;;_;J:.~- ~

.

••

•0

)
-I

..

~~-i(e\Vijl
• • IL I!<>
••••

~

=i

.

--.·

0

••

Ms.\i~at Meteor

.

~

••

·... ... ,
• ••

••••
• ••

• •

... ....
.. •

...,.
:

~

~;i•

Uernonoes

.

"

".

..

••

.. • •

CJ.."'

,.,.l':..~
, , ,~

...

•• •

."
••

•• •

• 11

.

~-.

:
t


I)

• •RID\C

.

•~ ~

·

0

~

R£~o A
,....,, • ,17
0

.~.•

J

'~

11
/

.c::i

0

.

• •


I.Arr.

0

:--.,·
q;

!. P..Eduard

.

•• •

\u

,<t

7;j. ~· ~

• •

... ".. ., .

• u

0•

-'~.

\~

t
I
l)

.
• ••• .0 ....

~GULHl\SC

t !ii ...


• ••

QUEEN

• •

,

~

o 'PLl).10UL-::! •

ij •

••••
M •• Discovery

•. .

••

••

t:1~

'

~~

~.. ·u·· .. ...
.

~~

...

0

. . ..

/.
• 'Jeychelles~'"(• •

~rt:J
j::i'
C]q

,.

..

-:


II

• ••

TIO

••·' r
•• i::r:t~n
• • •
·.p:io.
\
A~~

LUANDA

Pt,,.RIO GRAND£


"•

..

~~~
•hA1ou

•0

~

l.Sf.E

.LiniaTrfnade

....... •.
.
. •
. . .....

• ••
• •

e .•~

• -: •

•• • •

• •.1109.·

••

.

~!

.Guyotul Lynn

••••
.

•• • • •


..



••
9

. .. ••

• ••••

~·· .

>---~

••

.,...----.
_.._-;..~
... _

30°

60

oglinda apei, aooperiti cu oorali sau alte organisme de mica adincime si
scufundati apoi datorita subsidentei,
Completar+ in cunoasterea guyot-urrlce aduee Segre (1958) : el arata
ca pe flanouri pot apare rturbidite, in zonele profunde apar outari intraformatiom:rle ~1 mchlecan, aar pe platou, in afara centurii coraligens $i a
organismelor de mica adincime, au fost innilnite trunchiurt de copaci
silicifiate .care dovedesc ca aeeste insule vulcanice izolate, puteau fi ternporar emerse,
vegetatie aeriana, iar apoi prin oohoriiiri tectonice au fost
readuse la adincimi de peste 1500 m. Miscarfle pe verticala au favorizat
curentii turbizi, outarile int11aform:oti9p~Je, incalecarile.
1

cu

/

r::e.

1;,y-~·,,

oc

11.1.2. Elemente nega'tive.'C"
11.1.2.1. Bazinele
s i d~.presiunile
o c e a n i c e, sint .
farme negative al carer relief este putin diferentiat. Subsidenta foarte
lenta a crustei oceanice nu a schimbat aspeotul rnorfologiei sale primare,
adica morfologia cuverturii sedirnentare. U[)le1e se caracterizeaza
prin
f d11.1ri late
i o·rme e suprafetie mari (bazinele N arisen, Beaufort,
Barentz, bazine din centru oCe·anului Pacific, Bellingshausen, Weddell,
Crozet : altele prezinta forme pozitive pe fundul bazinului legate de accidente tectohlce, in lungul carora au av LIE toe 1mportante erupt11 submarine afCaror relief ~o~~af sub ~ente (Baziriul Wilkes,
EstArgentina, Est Braziha, Est Tonga-Kermaclek etc.) (fig. 11.1. ~i 11.6).
S-a constatat ca intre virsta Iitosferei oceanice si adincimea bazinuIui exists o relatie di recta ; cind virsta depaseste 70 m.a. profunzimea bazinului este de peste 5500 rn, apoi adincirnea creste foarte lent in raport
cu virsta,
Sedirnentarea Qutin adiv~ din aceste zone este reprezentata prin,
turbidite, conturite,_s.edimente bioKene (mil cakaros, mil silicios) sedi~e, raportul dintre ele fiind determinat de adincirnea Baz1nului, dinariiica apelor profunde, zona clirnatica si morfologia fundrului
bazinului. Adincimea mare. ternperatura scazuta a apelor si presiunea ridicata face ca apele sa ramina nesaturate in carbonati si sil.ice. Lisoclina
este deasupra fundunilor oceanice medii (FOM), testurile organismelor
planctonice sint U$OT dizolvate, calcarele depuse in aceasta zona avind
aspect compact.
1
Bazinele depantate de tarm, a carer adincirne este in jur de 5000 m,
se caracterizeaza prin sedimente terigene foarte fine-;- argile provonite din
eroziunea sau alter area tarmului continental, materialul fiind transportat
de curenti sau de vint si apoi decantat pina in zonele profunde. Rata de
depunere nu depaseste 1 mm/1000 ani. In zonele cu productivitate biogena
foarte ridicata, se pot acurnula sedimente biogene (milul cu globigerine,
cu radiolari, cu pteropo:de, cu diatomee).
Daca un bazin oceanic este apropiat de continent si neseparat de
acesta prrntr-o fosa activa cu rol de capcana, sedirneritele terigene se
depun ingropind complet morfologia vulcanica initiala a fundului oceanic
~i formind ceea ce numim c imp i e ab is al a, caracterizata prin suprafaya extrem de pl,ana a carei panta in di-rectia de ·curgere a sedimenteJ:or
nu depa~e~te 0,1 Ofo. Sedimentele sint adu:se de curentii de turbiditate declarn~ati pe panitele continentale ; descarcati prngresiv de fractiune.a _grosiera, ei depun la capatul ,,cursei" lor, mlluri foarte fine. Cu cit bazmele
sint mai apwpiate de marginea continentala 1Umplerea lor se face mai

159

/

-----\

7

.

20

I

80

~~ MAfllN GLAt,IAR

.ES§

MIL SiLIC!DS

ao

B9
[::::) Mil CAL CA ROS

OEPO!IT AUTIGENE

~

TURBIDITE ACDPERITEDE
DE POIITE PE LAG ICE

ARGILE BRUNE

Fiq. 11.7. Raspindlrea tlpurilor de sedirnente marine actuale. Dupa X. de Pichon,

1976.

rapid, rata de sedimcntare
a tingind 10 om/1000 ani sau pe alocuri
1 m/~·ooo ani.
.
,
.
In bazinele departate de tarrn cu sedimentare foarte slaba relieful
vulcanic, neacopertt de sedimente, expus actiunti apelor marine sutera o
alterare foarte profunda a rocelor magmatice, Apar cruste de Mn 9i Fe;
1

MAR£ iNALTi.
MARE J04SA

160

orusta &e ingroase foarte lent (cttiva rnicroni intr-o mie de ani). Foarte
rar relieful magmatic nu este ingropat sub sedirnente, in intervalul de
timp atrt de lung de la formarea crustei oceanice pina azi.
In bazinele ou funduri uniforrne, prin metode 'geoftzics au fo:st puse
in evidenta orizonturi reflectatoare de nisipuri argitoase, fata de argilele

--------- ,gi~~-

: ~

: rPI : r;;r1:

I

;

I

I

1

I

I

l

l

I

A

""=Y~~
((< l((1t2l?i}

1

~~;:::

h

73-e

)

~ .:

T1i-e

l!:-e

El:

ii

---....,

m

I Td-e :

Te

de turbiditate: A. Descresterea grosimn prin lipsa
unor termeni la periferia covorulni de sedimente (turbidite distale) ; B. conul
de sedimente vazut in plan, cu scaderea numarului de termeni din secventa
turbiditica (secventa Bourne); C. Umplerea unui bazin cu un numar de secvente turbiditice - literele indica termenii secventelor depuse succesiv : a secventa granoclastica ; b - secventa nisipoasa cu Iaminatie paralela ; c - secventa cu Iaminatie oblica sau convoluta ; d - secventa siltica cu Iaminatia pa.ralela : P - socventa argiloasa.
Fig. 11.9. Forme ipotetice

care colmateaza bazinele si depres nmile. Structura sedimentolor de sub
patura superficiala arata fiie o disp zitie torentiala a materialului care
colrnateaza gradat depresiunea, (fig. 1. 10 b) fie o structura faliata, ca
un graben, azj ingropate sub patura de sediments
superficia1e (fig.
11. 10. b),

Fig. 11.10. Structura bazinelor si dapre-

siunilor de pe fundurile medio-oceanice :
a :- depresiuni colmatate torential ; b grabenuri colmatate ; 1 - sedimente superficiale; 2 - sedimente vechi consolidate ; 3 - fundament magmatic. Dupa
J. Blanc, 1972.

Bazinele cu fundurj neuniformc au permis recunoasterea unor forme
morfoiogice specifics zonelor profundo - co 1ine1 e ab is a 1 e (Menard, 1958) - care aoopera 800;0 din f.undur·1le ooeanitee, .avina cca 300 m
11 -

Geologie marina

161

\r

.)'
\'\
·.1

I I
I~

~na}4ime 9i citeva mile distanta dintre ele. Au putut fi recunoscute atit
in oceane cit si in Mediterana Occidentals, in zona Creta, Marea Tonica,
evoeind fie lave submarine - curse care au format domurl tesite - fie
depozite prov:enite din depunerrle curentilor de turbiditate. Proprretatile
graivitatricE? mag~ioe ~i seismice in general nu au confirmat prezenta
Iavelor. In patura sedimentara, groasa de 1000-2000 m, au most identificate ntsipuri grosiere si material biogen transportate de curentn de fund
pina in aceste cimpii abisale, dar acest transport nu poate explica formare-, colinelor abisale.
(ffi
La
de curioasa este aparitia s rt Tu o t J.U-i.l..Q_;r in do m u r i
11. 11), frecventc in vecinatatca marilor fraoturi. Ele apar ca structuri
simetrice, aliniate, asernanatoare unor capatiri; de zahar partial Ingro-

rel

0

11.11.
Schema
structurilor in domuri :
a - domuri ; b - sedimente. Dupa J. Blanc,
1972.
Fig.

pate (Ewing-Heezen 1971 ; Leenhart, 1968), reprezinta mid domuri de
lava (dovedite prin prospeetiuni magnetioe si seismice) sau domuri de
sare - ca cele din golful Mexic-Honduras (fig. 11.6). Asemanarea lor cu
cele fosile din regiunea Hanovra este izbitoare. Domurile pot atinge
30 km largime 9i p'ina la 1500 m inaltime. La vest de Texas City, intr-o
astfel de zona de domuri, p:rin flexoforaj efectuat de Glomer Challenger
(1969), a fost pus in evidenta prirnul zacamint de petrol la mare profunzime, inmegazinat in depozite miopliocene submerse.
·
$~
1 e urmarite pe zeci sau sute de km, cu latimi
de 2-3 km, flancurile abrupte {fig. 11. 12-II) si adincimi de 1-200 m
(fig. 11. 12-III), apar fara o ordine amrme p.e FOM. Prospectiunea seismica a dovedit ca sub patura de sedirnente, santul abisal coincide unui
relief pozitiv .acoperit (Hg. 11. 12 - III). Acurnuiarea depozitelor l?i compactarea Ior reprezinta cauza principala a aparitiei santurilor abisale.
Depozitate in jurul accidentului rnorfologic (fig. 11. 12. IV), sedimentele se acumuleaza pe flaneurile morfostructurii, cu panta din oe in ce mai
1ina ; ·O secventa subtire se depune deasupra virfului rnorfostcuctur ii.
Masele instabile de sedirnente de pe flancuri si compactarea diif,ey-entiata
genereaza un cirnp de tensiune deasupra virfului morfostructurei, unde
apace santul (fig. 11. 12. III. IV), cu declansare de aiunecari si Iracturi,
pantele avind frecvent ourenti de turbiditate.
Sarrtul abisal corespunde deci unei ridicari sub fcrma de coline a
substratului vulcanic funbraea:ta in ssdimente si se forrneaza in patura
neoonsolidata cind rata de sadimentare, grosimea sedimentelor si compactizarea lor sirit ridioate,
S e i s m o s t r a t i g r a f i a b a z i n e 1 o r o c ea n i c e.
in toate
zonele profunde patura sedirnentara este clar stratificata. Primii 10001500 m reprezinta sediment
e 1 e mob i 1 e mai mult sau mai putin
imbibate cu apa, virsta lor fiind cuaternara la suprafata, neozoic sau
mezozoic spre partea inferioara; viteza undelor seismice 3 km/sec. Ele
pot !Cl9tig.a in gr·osime in apropierea contin-entelor sau a insulefor.

t

163

Sub aceasta pa:tura superficiala viteza de propagare a undelor seismice ereste (4,3-6 km/sec); corespund unui mediu consolidat, reprezentat prin lave in apropierea insulelor vulcanice, unde Iormeaza suportul
aoestor arhipelaguri, sau prin roci dure de tipul calcare1or. Este patura
cea mai heterogena si eel mai greu de interpretat, dispusa peste roci
eruptive
b a z ice (bazalte-oceanite) cu 6,7 km/sec, grosimea sedimentelor orescind in Iata arhipelagulmi, dupa care se uniformizeaza.
Sub diseontinuitatea Mohorovicic se intinde 'patuca u 1 tr a b a z i c a
(8 km/sec), reprezentata probabil prin peridotite ~i eclogi·te oare alcatuiesc mantaua superioara (fig. 11. 13).
Insule ccecnice
vu lean ice

\v ;

Roci eruptive bozice (bozotre.oceontte) 6,7Krn/s

Roel ulirobczice
( Mcnrouo :superioorO.)
18000111
8 Ktn/:!J

Fig. 11.13. Structura

..

... ....
. .. . . . . . .

9••••e·111~s••
p

~

seismica a zonelor profunde ale oceanelor. Dupa J. Blanc, 1972

La Informatiile geofiz;iice despre paturrle de roci ale zonelor profunde
se adauga datele sondajelor de mare adincime din mediul oceanic, efectuate in cadrul proiectului ,,Moho1e", rnformatii care au confirrnat si au
completat iinrterpretad1e geofizi1oe, in special pentru paturile superioare
sedimentare.
11.1.2.2 F o s e i e (gropile abisale) 'insumind numai 10/o~ din suprafata fundurilor ooeanice, pnin rolul Ior geodinamic, reprezinta unul din
elementelc de interes major al oceanelor. Plasate la Iimita dintre marginea conbinerrtala si ocean, fose1e reprezinta expresia de suprafata a zonelor de subductie ; in lungul 1oT placile Iitosferei ocean.ice se afunda sub
placile oontinentale cq.i;-e, in mod frecvent, au in partea frontala arcul
insular simplu (vulcanic) sau dubbu (vulcanic si continental) (fig. 11. 14).
164

CU DDUA GH1RLANDE

CU 0 GHIRLANDA INSULARA

I

I/ L.L.!.. I/ I
- '2000

SOC~Li
CONTINENTAL

m

INSULARE

j/((//11//
- '2000

BAZIN RETRO-ARC
!))
'A

c

~'")

cz:__) ,•

.

GHIRLANDE VULCl!NICE
I

I

l I I I

j

~

,

\I

I

1--r-'i1'

'I

I

~

+

INTERNE

BAZIN INTRAARC

l""TI-

c=)

GROPI AB!Sl\LE
-1050Dm
FOM

()
<tp)

C:)

c:=:>

GH!RLANDE NEVULCANICE EXTERNE

-4000m
- 6000 rn

SA

FOH

GROPI

ABISALE

+

Fig, 11.14. Dispozitia arcurilor insulare (ghirlande) in raport cu fosele
(= gropi abisale GA; fundurile oceanice medii (FOM)). Dupa J. Blanc,

1972.

Fosele pot ating~ pina la 1000 km lungime, cu11!1rgimea de 100 km
la partea superioara si 10 km pe fundul fosei, flancurile fiind asimetrice.
Adincimea fo&ei fata de suprafata apei variaza int-re 5000-11 000 rn,
i.aLr f'ata -de FOM intre W0-5000 m.
Pina in prezent au fest identificate 23 fose active repartizate inegal
· in oeeanele Iumii ; 3 in Atlantic (Porto
· . , Romanche, Sandwich) cu
adincimea maxima 8300 m, 2 in Oceanul Indian (Java, Diamantina) si
18 in Oceanul Pacific din care 2 pe Iatura estica (Chile-Peru, Guatemala), 1 pe latura nordica (Aleutine}, si 15 pe Iatura vestica.
Dupa forma se <listing fose rectilil'!,ii, p1asate in apropierea actualelor
continente, marg1mte de arcuri msulare simple {Chile-Peru,
Guatemala),
sau platouri submerse (Tonga-Kerrnadek, Noua Zeelanda) ; fose arcuite,
ma.rginite de arouri insulare simple sau duble (Kurile, Aleutme, Japoneze, Yup, Guam, Mariane (10.991 m - cercetata de Picard. in 1960 -),
Filipine (10.504 m), Gilbert etc. ; fose in bucla (Porto Rico 9.229 m cercetata cu batiscaful Arhimede).
Subductia a facut ca in lungul foselor sa dispara enorme volume ale
iplacilor oceanice intr-un timp geologic relativ scurt. Ajunsa la nivelul
astenosferei, placa oceanica subdusa are nevoie de 10-20 m.a. pentru a
capata identitatea fizica a astenosferei. Rata de subductie de cca 10 cm
pe an, insearrma un consum de 100 km/1 m.a. Aeeasta 1-a determinat pe
H. Hess (1962) sa afirme ca in luncrul foselor are lo con.
ul lacUor
oceanioe. Caleulele atrata ca [!1 fi:eoare an dispare 2,6 km2 de supra ata a
funO:ulm oceanic. Cu aceasta rata de consurn in 200 m.a. pot fi distruse
520 rnilioane km 2, ceea ce inseamna dublu Iundurflor oceanice actuale.
Consumul echivaleaza insa .cu suprafata prod~a in lun~ dorsalelor,~
se ~~e:'."e1 rami~- relatj~~Qns~e12'.!~- Reinnoirea fun-

e

165

durilor oceanice se produce atit in oceanele pe cale de micsorare (Pacificul), cit si in oceanele care se largesc (Atlanticul, Indian). in Oceanul
Pacific, eel mai vechi ocean al Terrei, datorita consurrrului anterioare al
placilor, virsba placilor existente azi nu depaseste pe cea a Oceanului
Atlantic, Indian (in medie 50-70 m.a. cu virste maxirne de 180-200 m.a.)
(fig. 11. 15).

rf~~llJ!_
~
l @~~==¥!JI

l

j

l

j

(c~-::::::'~

,_,,.,~

c::?

~

~'-::~I~?;-.
::..===°==c:.:i:-~~
i:O=..c=:::==.:..-=:·==-

MIOCHI

Kif,~~
.-=: : /P
E~~~··
1-7

__r'

CRE.1"AClC

SUPERIOR

1=-.-.·

"~ '~

ii.

'

l

i ;

~

,

/

cRnA~~c
_
om
rn.ER\Or;

(

!JM

( f -, \
.

"""
<-?

,,

~,·
.
''\'._,

It~
~~:
·r:-=-=-~ (..:-- -·-~..
~=-"'~-~
t---r-··
-~
'

-

.

\.

.

:

1·1

1

1

I

/

I
e

~

r-

1

""""' ~

'~''·
>V:
' \ -~
..f
.~

/ ...

'

'

.11

!ilt!r(N~ r-~;;:'
{=~1 ·4]
" ~l- 1

'

~-:~"&, OL\G::JCH\:&
1.:.oce:tt

·'""'

f-=-::;=;:~

i/

Fig. 11.15. Virsta fundului oceanic dill
Pacificul de vest si forajele de mare
adtncime sapate. Dupa Hezen ~j, Holister,
1911

~/

JURAS)
:;;1 AHit:i
J!JRASICJ'

i3'Z-",,>:.',
-,' \ '-~
-, ..',,

~~

1

~">

J

,

I

l

<,

CRETAClC::

/ ;' (/

~

j

e:cc;:r; - PALEOCH1

/

['

.f

)

~3,~··.
~ \ r-ij ->:

.

I",,-"

PLElS10CE~I
'

:-/1

~-;;1'f"'

o"'~

..~,,,

00>

2

e4·~0(i>

f:.·': J

,,,,,
~

'"'e"' 'C-,:1
J:·:~

w ID

}..

\.· i

,~

Retopirea placii afundate genereaza vulcanism andezitic. Frecarea
intre cele doua placi litosferice produce cutremurc de incalecare (fosele
sint zone seismic active); cutremurele se repeta de fiecare data cind cele
doua placi se deeupleaza.
Reiese sa fose1e, asa cum am aratat in capitolul 9, apar asociate fie
cu un arc insular l{v.u100Jnic= anomalie gravimetrica pozitiva (
fie
cu doua arcuri insulare Heel extern = prisma de aoretie tectonica - griavimetrlc negativ (-)]. (fig. 11. 14).
Zona considerata clasic pentru subductie insotita de arc insular dubbu
es.te Indonezia ; arcul insular intern vuleanic activ ( +) cu vulcani bazici
cu lave care curg lent si vulcani explozivi cu lave intermediare (Sumatra,
Jawa, Boli, Flores, partial Celebes) si arcul extern (prisma de acretie (-),
Timor, Cerem, Celebes) sint flancate la exteriorde fosele abtsale, asociate
de cutrernure de parnint cu hipocentre distribuite'
planul de subduotie =
= planul Benioff (300-700 km adincime), c~ Inclinart de 30-55? spre
continent (fig. 11. 16).

+ )],

pe

166

+

ARC VLJLCANIC

INTERN

E.XH: Rt\£.
Fig. 11.16. Schema foselor si arcurilor insulare din Indonezia. Dupa D. Radu-

lescu, 1976.

Situatii sirnilare au fest urmarite pe latura vestica a Pacif'icul.ui,
zona Caraibilor, Marca Egee.
in Marea Egee (fig. 11. 17), desi nu este demonstrata, se considera ca
exista o subductie avansata care a dus la consumul aproape integral al

PARllAS

IP\
\

\

D

\

CYCLA DE.

\

\

D

\MILOS

CAP
~
MATAPA!'I
C'/HIERE
'J..~

---

arc vulcanic

+ +-t

ore egeeon extern

<:)

D

0

_.. -j!)

111S~ROY

jY

~

SAnTORIN

-{§)-o--

~

-2010

;.. -+

,

.

fix
k"

x

.,/?.!J'

6

ROOOS.

-:-'2000

CRETA

.:...... lrecer-en mamiferelor

cucterucre

Fig. 11.17.

Fosele si arcurile insulare din Mediterana de est. Dupa J. Blanc, 1972.
167

placii oceaniee mesogeene, Placa continentala, azi partial submersa, are
un sector emers - arhipelagul Cycladelor. Stratigrafia insulelor Cyclade
si a zonei submerse a placii continentale arata o puternica oscilatie pe verticala a acestui sector (exondat in sarmatian, transgredat in meotian,
exordat pina in cuaternar, inundat in calabrian). La exteriorul acestei placi
continentale se afla arcul insular vulcanic (insulele Milos, Santorin, Nisyros), cu activitate vulcanica foarte puternica in miocen dar care s-a continuat pina in timpurile istorice. Arcul insular extern (prrsma de acretie)
corespunds insulclor Cythere, Anticythere, Creta, Karpatos, Rodas ; el a
inceput sa se ridice in paleogen si a continuat pina in calabrian (Rodas),
o1nd forrna, Irrtre fose 9i bazinele frontale, un baraj etans in lungul caruia
migrau faunele continentale (elefanti) gasite azi ca fosile in aceste insule
izolate (fig. 11. 17).
Bazirrul frontal este colmatat 'irn. buna parts cu cenuss si pulberi
vulcanice a caror virsta urea pina in timpurile istorice (-14'00 ani inaintea erei noastro eruptia vulcanului Santorin a distrus civilizatia miceniana). Etapele de vuloanism cuaternar-actuale, insoti~e de transgrcsiuni au dus la inundarea si distrugtrea
Egeidei. Transgresiuni1e si
regresiunile repetate din neogen iau creat sectoare exondate si sectoare
cu regirn euxinic care au dat hidrocarbur ilo de curind prospectate in regi une. Fosele externe sint singurele zone cu substrat oceanic. Subductia
foarte accentauta a consurnat integral place. oceanului mesogean ducind
la coliziune continent-continent.
11.2. Sedimentarea in zonele profunde
Pe funrdul oceanelor exista trei categorii de sedirnente : 1) pelag_odetritice :· 2) turbiditirn ; 3) contudt~.
1L2.l. Sedimetttele pelaqotletritice si1lt_~use prin decantare foarte
lent (mai rnulte secole), cu microstratif'icatie, microf'auna in situ si raspindire larga. Materialul sedimentat reprezinta schelete animale si vegetale
planctonico si particule terigene ·(fig. 11.18). 70 % din materialul terigen
este transportat de fluvii si ghetari pina pe platoul continental (fig. 11.18)
apoi preluat de curenti sau pastrat in suspensie de masa de apa.
Globigerine
T1puri de curen~i

v3crn/sec

Diatornee

Minerale argifoase

v 0,3cm/sec

CURENTI 0[ SUf'l(Afq

'7 < s-100 cm/sec
cm:.

km

-1y

Fig. 11.18 'I'ransportul
pf! verticala ~i lateral

CUREN]J PE
AOINCIME
2

:::::::;> 4cm/sec

al suspensiilor din coloana de apa oceanica.
Dupa E. Seibold, 1978.

0 mica parte provine din eroziunea tarmului si 10-25 % este transportat
de vint sub forma de pulberi fine, reprezentind cenusi vulcanice purtate
168

la distante foarte mari, sau msip fin provenit din deserturi situate la
rnii de km distanta. La acestea se adauga materialul purtat de eisberguri.
Curentii de supnafata {f1g. 11.19) de profunzime si de ~un<l, deplaseaza in

Circulatia la supraf'ata intr-un
ocean idealizat ; urnbrite sint zonele de
upwelling ; viteza curentului este in cm/ o·
sec. Dupa Stepanov, in E. Seibold, 1978.
Fig. 11.19.

directii difcrite cu viteze diferite si la distante diferite, catogoriile de
suspensii '(fig. 11.S;· 11.19).
Intre sedimentele
la odetritice se indud : 1) depozite biogene, 2)
argilite pe agree autohtone (autigene), 3) ar:gi ite pelagice afofil<LJJ.e (te.rigene), 4) argillte- pe[agICe alohtone m.Qdi::fa.cafe-pi;.1.1::i-adaugirgf!.un.or ioni
suplimetnari;~5}1utife cakaroaS£..-6) cenusi vulcaaj£e, 7) depozite glaciare
(fig:"iT.ZD).

- - Fig. 11.20. Drstributia
principalelor sedimente
pe zonele profunde ale
oceanelor : 1 - argil ite
pelagice alohtone (terigerie) ;

2

argrlite

pelagice autohtone (autigene) ; Dupa Geology
Todey din X. M. Pichon si Guiy Pautot,
1975 ; 4 - argilite pelagice alohtone modificate
prin adaogire
de Ioni
suplimentari.
Sagetile
arata zonele in care
aportul eolian este semnificativ.

169

11.2,.1.1. De po z i t e 1 e bi o gene (= miluri organics), reprezinta
o parte importanta a sedirnentelor zonelor profunde, alcatuita din microorganisms (zooplancton, fitoplanctonj. Sedimentul contirie peste 30 %
schelete organics amestecate cu material anorganic. Bentosul este foarte
putin reprezentat, in schimb, planctonul (= Plansa 11.1-4), foarte bogat
ofera schelets calcaroase (Pteropode, Formaminifere, Coccolithophoridee)
sau silicioase (Radiolari, Diatomee), care dupa predominanta, dau denumirea milului organic (mil cu Pteropode, mil cu Globigerine, etc.). Aoeste
organisme folosesc direct
(fitoplanctonul sau indirect (zooplanctonul),
mineralele dizolvate in apa pentru a-~i construi 'testul (in special carbonat
de calciu si siliciu).
Repartitia rniluri lor organice pe fundurile oceanelor apare ca o reflectaro a conditiilor hidrodinamice, Raportul 180 160 din testurile lor, da
inforrnatii asupra temperaturii apei in care au trait organismele, permitind reconstituirea clirnatelor din trecutul pamintului.
Milurile cu organisme calcaroase se depun la adincirni mai mici decit
cele silicioase deoareca testurile calcaroasc sint mai solubils (cochiliile de
Pteropode, alcatuite din aragonit, se dizolva la 2000 m. ad.). Adincimea
de compensatie este deci diferita peribru carbonati si silice si este dependenta de zcna climatica si mai ales de rata de productivitats organica.
Daca rata de productivitato este mare, adincimea de compensatie a carbonatilor ooboara pina la 4500-5000 m iar pentru silice inca si mai [os,
Saheletele pestilor (organisme nectonice), formate din apatit (fosfat
de ca1ciu foarte solubil la mare .ad incirne), sint dizolviate si nu apar in
sedirnente de pe fundul oceanic. Numai dintii de rechini si oasele otice
de balene pot fi gasite in sedimentele abisale.
Sedimentele biogene se acumuleaza mai ales in zonele de upwelling
(fig. 11.19) unde este asigurata hrana, sau in zonele cu rata de sedimentare
terigena foarte mica sau nula, Rata de sedirnentare a depozitelor biogene
este de 1-5 cm/1000 ani. La adincimi de peste 5000 m apar de obicei
numai sedimente terigene fine a carer rata de sedimentare nu depaseste
1-2 cm/1000 ani.
11.2.1.2. Airgilitele
p e la g i c c au t o h t o n e (autigcne) reprezinta sedimente formate prin precipitarea anurnitor rninerale direct din
apa oceanului. Dintre rninerulele argiloase neoforrnate, caolinitul, montmorilonitul si illitul caracterizeaza zonele erodate lntr-un climat cald sau
tropical ; asociatia Illit-clorit caracter'izeaza zonele erodate in climat ternperat sau rece. In afara procesubui de precipitare, se adrnite ca unele
minerals argiloas« autigene se formeaza prin alterarea materialelor terigene depuse in aceste zone profunde. Devitrificarea sticlei vulcaniee,
intr-un proces geochimic complex, duce la formarea montmoril'lonitului
$i a philipsitului (foarte frecvente in oceanele Pacific si Indian).
Concentratiile remarcabilc de Fe, Mn, Ti din sedimentele zonelor
profunde, provin din alterari repetate ale suprafetei -eontinentelor urmate de o anbrcnare a materialului in solutia apelor rnaririe. Dintre aeestea
Ti este constant in toate oceanele (1,7 % ), in timp ce Fe, Mn, si celelalta
elemente variaza in fiecare ocean.
Fierul tri\rralent precipita sub form.a de Fe:;,03 in mediu aerat ~i oxigenat pornind de la complexe chimice unde hidroxidul coloidal este in
170

2

f

7

'
6

!I

II

10

13

Iii'
l!J

17

20

23

24

Plan$a 11.1. Pteropode (Fig. 1-3. Creseis, acicula, Fig. 4-11. Creseis virgula, Fig. 12-16. Limacina trochiformis, Fig. 17-21. Limacina inflata, Fig. 20-23. Clio piramidata, Fig. 24. Clio teschi).
din milurile actuale cu Pteropode din Mediterana (in fata coastei
Libiei).

171

Plan$a 11.2. Coccolitoforidee din milurrle calcaroase (M. Black, 1971).

172

Plomsa 11.3. A -

Glodigerine si radiolari din milurile cu
globigerine de pe fundul Oceanului Pacific de W - 2850m ;
B - Radiolari din milurtle cu radiolari de pe fundul Oceanului Pacific de West - 3950 m (Seibold, 1973).

173

Plan$a

174

11.4.

Diatomee din milul cu diatomee neozoice-din Marea Neagra (D.S.D.P.,
XLIL/2 1975).

ansamblurr organice, Culoarea rosie a unor sedimente din zonele profunde
rezulta din veritabila ploaie de material oxidat din paburile superioare
a1e coloanei de apa care apoi precipita. Frerul bivalent se asociaza ou Mn
si migreaza in medii usor oxidate. Ele ajung apoi la individualizarea unui
precipitat complex Fe103 si Mn02 incluzind adeseori si microorganisme
(J. Greenslate, 1975).
Continutul in Mn este in corelatie directa cu cantitatea de C02 din
solutie si cu diminuarea C03Ca care se manifesta sub zona de compensatie a car-boriatilor. La 6000 m adincime, cea mai mare parte a testurilor
este dizolvata. Dizolvarea incepe sa fie impoctanta Inca de Ia 4000 m.
Se stie ca apa marti este aproape saturata in Mn si Fe. Aporturile
suplimentare detarrnina precipitarea sub forrna de particule coloidale hidratate. In cursul sedimentarii, strabatind coloana de aipa, pareiculele coloidala atrag si alte elemente. Ajunse pe fundul bazinelor, ele se fixeaza
pe anurnite obiecte.
In m.ulte zone profunde, cu rata de sedirnentare mica, sau unde exista
curenti de fund puternici care impiedica sedimentarea, oontinutul de
metale se depune sub form a de n o du 1 i p o 1 i me t a 1 i c i. Izotopii radi oactivi de Ra Th din sedimentele oceanice dau posibilitatea sa se stabileasca o anurnita cronologie a forrnarii nodulilor 9i a matrieei care ii
contin, indicind totodata viteza de crestere a nodulilor (1 mm/1000 ani in
zonele profunde 1-100 mm/1000 ani pe pantele continentale si in apele
putin adinci).
Formarea nodulilor este inca discutata ; unii autori sustin un proces
indelungat de depunere a Mn-ului antigen ; altii, sustin precipitarea rapida a oxidului de Mn coloidal in vecinatatea exhalatiilor vuloanioe submarine. Ca un ccntraargument se subliniaza faptul ca apar noduli in
regiuni nevuloanice, sau faptul ca nodulii pot lipsi in zone cu vulcanism
puternic, Pretutindeni suprafata externa a nodulilor ca si masa sedirnentara in care sint inclusi, au structura organica (J. Greenslate, R. Hessler,
H. Thiel, 1975).
In ceea ce priveste ori:ginea Mn, se adrnite originea vulcanica, dar
cantitatea de Mn vuloanic nu ar fi suficienta pentru a axplica continutul
ridicat al nodulilor. Manganul provenit din al-terarea .rocilor eontinentale
si transportat in apa marilor si oceanelor ar justifica aceste cantitati
existente in noduli. La aceasta s-ar adauga Mn provenit din resturile organice si din alte surse.
Concentratia in diverse elemente variaza foarte mult de 1a un ocean
Ia altul, sau chiar in cadrul aceluiasi ocean (Tabel 3.1).
Pe fundul oceanelor precrpita continuu oxizi de Mn coloidali care
modifica sedirnentele exi.stente prin adaugire de ioni suplimentari, dar
concretiunile de Mn nu se formeaza decit acolo unde exista simbuci din
particule de roci sau particule organics (dinti de pesti, oase otice de baIene etc.) in jurul carora sa se acumuleze Manganul). Unii noduli sint lipsiti de simbure dar au catre centrul lor un continut mai ridicat de siliciu,
sau in Iocul simburelui apare un gol aratind ca simburele s-a di:wlvat
dupa depunerea crustei de oxid de mangan.
Nodulii se afla la suprafata sedimenteior marine, avind un procent
mai mare de Mn decit de Fe, deoa ece Mn-ul difuzeaza prin sedimentele
175

de pe fundul oceanului 91 m conditii reducatoare, poate fi antrenat din
nou in solutie. Pentru F~, aceasta posibilitate este Iimitata. Solutia de

Mn ajunsa Ia suprafata sedimentelor, reoxideaza, fac:ind ca Mn sa precipite sub forma de pelicule pe nodulii existenti, sau pe sirnburii existenti
dind noduli noi. Dupa acoperirea lor cu sedimente nodulii se dizolva
(oonditiile devin reducatoare), Mn migreaza spre suprafata, urmind o noua
precipitare concomitenta cu a fierului (in cantitati mai mid). A9a se explica existenta nodulilor numai in partea superioara si mai ales la suprafata sedimentelor.
Forrna nodulilor este in generaf variata (Plansele 1L5, 11.,6) <lair oonstanta perrtru fiecare zona de aparitie. Simburele influenteaza aspectul
general. Adesea se gasesc sub forrna de agregat (noduli separati care au
conorescut), Marimea variaza intre citiva mm la peste 1 m (300-800 kg).
Cei mai frecventi au dimensiuni de 2-5 cm, ceea ce constituie un avantaj pentru extractia Ior pe cale hidraulica.
Frecvent nodulii de Mn apar asociati cu silice autigena, cu cationi
de Al, Na, Mg, Ti, Cu, Co, V, P, Ba sau cu barrtina precipitata ~S04Ba).
Prezenta baritinei este control.ata de productivitatea organica a apelor
(Radiolari .Diatomee, foarte rar organisme bentonice). N odulii cu procent
ridicat de metale rare (Ni, Co, Cu) sint frecventi in zonele abisale inferioare (6000-8000 m) irnpreuna cu milurl cu radiolari (1-2 % din sedimentele fundurilor oceanice), miluri in care continutul in CaC03 nu
depaseste 4 % si in miluri cu diatomee (90/o· din sedimentele fundurilor
oceanice), Iocalizate in regiunile red clrcumantarctice, nord Pacifirce) al
carer continut in CaC03 este numai de 2,7 % .
11.2.1.3. Argilitele
p e la g ice alohtone
(terigene) contin
sub 3 % resturi organice. Culoarea lor este brun-rosoata datorita oxidarii
materi alului in timpul decantarti prin paturrle superioare ale stratului
acvifer. Sursa materialului este continentals detritica, uneori amestecata
cu pulbere vulcanica si decantate pe parcurs. Rata de sedirnentare est~
foarte mid (1~2 mm/1000 ani) limibind aparitia acestor sedimente mm
ales in zonele abisale inferioare (6000-8000 m adincime).
11.2.1.4. Ar g i I i t e I e p e la g ice
al oh tone
modi f i cat e
p r i: n a d a u g i T e a u n o r i o n i s u p l i m e n t a r i, oorespund zonelor
de formare a nodulil or. Prin difuziunea cationilor diverselor metale se
schirnba chimismul si structura initiala a sedimentului.
11.2.1.5. Lu tit el e cal car o as e, infilnite in zonele abisale superioare (1500~6000 m) provin din. pulberi foarte fine calcaroase, rezultate din dizolvarea scheletelor microorganismelor ; pulberile nu depasesc
niciodata dimensiunea de 6 microni, dirnensiuni la limita cu coloizii si
oare foe ca pe l'inga materialul elastic, transportat in suspensie, sa precipite si o parte din ccloizi (0 10-s 10-7 cm), aflati in solutie. in felul acesta
radicalul oationic C03 se poate combina cu fierul (siderit), cu Mg ~dolomit), cu Ca (cakar) fadnd sa apara nuclee consolidate in masa de lutite
calcaroase sau nudee de Si02.
11.2.1.6. Mater i a 11 vu l can i c, provenit din e:xiplozii vul:canke
pu ternke pe continent sau pe mare, poate da na~tere unor se:dimente cu
· ra:spindire locala. Rata de se.dimentare a lor este rel.ativ mare in raport
cu depunerile prin decantare a lutitelor 9i a.rgilitelor, incit formarea in>ter1

1

176

1

. '
Pltmso: 11.5. 1 - Noduli de Mn ocazionali cu contur neregulat. Blake
Platou 808 m adincime ; 2 - Noduli din Bazinul Bellingshausen. De
notat prezenta Celenteratelor la 3981-4825 m adincime; 3 - Noduli
naregulati din Pacificul de Est 4202 m adincime; 4 - Noduli cu suprafata ne'teda din zona fosei Peru - Chile 4529 m adincime ; 5· - Cruste
si noduli de Mn din colinele abisale din zona Berrnudelor 4700 m
adincime ·(Heezen si Hollister, 1971).

12 -

Geologie

marina

177

11.6. A Blocuri de lava acoperite de cruste de Mn; Platoul
Manihiki 2610 m adincime ; B ~ 'I'urbidite pelagice (nisipuri si silturi
intercalate in milurile abisale) Marea Mediterana (D.S.D.P., XIII, 1972)
Plan$a

178

11.7. A - Material de morena depus pe tarmul insulelor arctice
comparativ cu B - fragroentele de roci gasite alaturi de nodulii polimetalici {2825m adincime in bazinul Bellingshausen OceanUl Inghetat
de Sud ; C - sau aceleasi fragmente de roci transportats de ghetari
si depuse la topirea eisbergurtlor pe dorsala Marie Byrd Land-Antarctic rise (Heezen ~i Hollister, 1971).
Plan{>a

179

calatiilor de tufuri vulcanice pot servi ca repere stratigrafice. !n general
stratul de cenuse din apropierea centrului de eruptie este mai grosier, incluzind adeseori frragmente de roci vulcanice ; la distante mai mari, se depun
iprafuri vu1canice fine (care adeseori se altereaza in timpul decantarii),
amesteeate cu materialul terigen,
11.2.1.7. Materialul
de origine
g lac ia r a. In zonele abisale
apar uneori cantitati remarcabile de nisip, silt sau chiar pietris, grohoti!'/,
a carer provenienta nu poate fi pusa decit pe seama transportului de catre
ghetari si eisberguri. Ace9ti.a, ajunsi in zona de topire, i9i pierd sarcina
sedimerrtara ce cade pe fundul oceanelor. Transportul masei de ghiata se
realizeaza de catre curentii de suprafata. In special in bazinele Arctic si
Antarctic sint frecvente astfel de depozite glaciare (Seibold 1978) (fig.
11.21) (Pl. 11.7).

Fig. 11.21. Reparatia depozitelor glaciare ac- mrk-l----1~-+--T--T!~
tuale. Dupa_ E. Seibold,
1978.

"""'"-+--'1-'l~

s
11.2.2. Turbiditele pelagjce. Sedimentate foarte rapid de catre curentii de turbidifate (minute, ore), turmaitele se caracterizeaza prin g·r~nOCiasare verticala, microfauna remaniata 9i raspindire Iimitata. Se prezintaca strate cu granuraf1e mai grosiera (nisip, silit 0 = O,f-0,01 mm)
interstratificate cu rniluri abisale. Grosimea turbiditelor variaza de la
citiva cm la oitiva metri in functie
11.6.de distanta Iata de stingerea curentilo~ tur:bizi (fig.°11.8, fig. 1.9) (Pl.
b).
.
,
Caracteristica turbiditelor este data!
faptul ca sub actiunea Iortei
gravitatiei se realizeaza
granoclasarea . e verticals a materialului,
eel
grosier stind la baza stratului. Turbidifle pot contine resturi organice
din zonele superf'iciale ale apei prin ea
se propaga curentul turbid si
microfauna remaniata de pe tot traseu curentului turbid. In fata canioanelor submarine, turbiditele oeupa s~rafete foarte intinse din cirnpiile abisale, Rata de sedirnentare variaz intre 10-200 am/1000 ani (in
Mediterana de vest 20 cm/1000 ani, atit it sa ingroape o sticla). Particulele milimetrice (nisipul) se sedimenteaza in citeva minute, praful si materialul precoloidal (0,1-0,01 mm) in citeva ore. Granoclasarea este dependenta deci de dimensiuni~articu1'elor, viteza cuir,-entuhn tu!.foa, greutatea s eciilca a materialwui car:e conduc la ordonarea materialululj3e
verficala (graded be rung).
---Bouma a aratat ca o secventa completa a unui depozrt de tip turbiditic contine in baza material grosjer grapoclasat, un interval inferr-ior cu
la~natie Eara~la, un interval cu laminati,e convo.luta, un interval supe-

l

-

0

11.8. A Urme organice (bioglife microconuri si adincituri la
adincimea de 1061 m din Marea Rosie) ; B - Rippluri de curent Ia adincimea de 3347 m pe creasta Oceanului Pacific de Sud (Heezen si Hollister,
1971).
Plansa

18f

rior cu Laminatie paralela ~i Intervalul ~l
cu materral fin fara sitructura
(fig. 11.9)..
11.2.3. Cotituricele. Sint sedimenbate in etape de timp mai tndelungate
de catre curentii de.densitate; au :nllcro~amata ~1 o Sdrliire ·grianulometnca fo:arte ·buna::- Ajung pina la 10 m groslme avlirui-frecvent
pinara5ff0ramme §"i11:i'face de maximum I cm grosime. Larninele contureaza o structura inorud~ata ~i uneori reprezinta veritabjle arglorrteraxi de
minerale grele.
·
-. ·
. .
.

CONDIT!!
C I R G U L A 11 E L I B .E R
ENERGif:

M

J

'""'
:::i:
....
""c,~

=

·=

<C

....
I-

'2:
'-"!me

o:
'->

-z
,..,
""'

.....

'

. .

RESTRICTIYA

,,

~<v

:'I..

~"

..,,.._-~-·-· _.· '· l~· ~~ ·~· .. .... '

<::)

... [I]

~
""

fl CULATlf

. ..

t° ~~

u
0

CI

M

A

<(

c:..:>

A

B

O:;
C)

::2':

J

MARINE

I::~::

I : '-' '
·_.i·.

I:::"'.::

~

c

GJ

CONDIT 11 DE ENER61E

'

ALTE

CONDl\11

Fig. 11.22. Clasificarea conditiilor de sedimentare dupa adlncime, energie, circu-

Iatie si caracterul sedimentelor : A - marin superficial ; B - linie de tarm si .
platforma interna ; C - recifi ; D - panta si baza pantei marine ; E - funduri
oceanice ; 1 - argile rosii de adincime ; 2 - curenti turbizi ; 3 - bazine izolate (rnedii euxinice sau evaporitice) ; J - energie [oasa ; M -energie medie ;
I - energie tnalta,

Ourentii de densitate urmaresc in general partea inferioara (taLpa)
marginilor continentale, mai ales latura occidentala a bazinelor. Ei nu
transporta decit particule fine, ca:re prin difuziune modifies propriatatile
optice ale apelor (stratul nef.eiffoid) plasat la citiva metri deasupra substratului pina la 200 m. Prin difuziune laterals stratul nefeloid poate ajunge
pina in centrul bazinului, Acest nor de suspensii se poate depune in contact cu Iundul oceanic. Actiunea principala a aeestor curenti este de a
modifica relieful glacisului continental, alcatuit dintr-o serie de conuri
si delte abisale la capatul canioanelor folosite de curentii turbizi. Reluind
particulels fine (2 microni) depuse la baza pantei de curentii turbizi, curentii termofili (=de densitate) le redistribuie uniformizind relieful si sorttnd dimensional materialul (strate .rrurnai de silturi, argilite etc.), lasind
182

totodata si numeroase urme de curenti de tipul ripple marks, pe suprafata
stratelor (Pl. 11.8. B).
Conturitele apar deci ca Strate uniforrne grannulornetrrc, raspindite
pe suprafete foarte mari, cu material heterogen, alohton, cu urrne de curenti si material organic remaniat.
.
11.2.4. Coruinuiul in materie orqanicii al sedimentelor
abisale este
foarte scazut (sub 1 % ). Se ajunge Ia, procente mai ridicate in depozitele
turbidities cind rnateria organica este repede Ingropata altfel materia organica es'te utilrzata ca hrana de organismele bentonice Iimivore. Unele
bazine inchise sau sectoare din oceanul larg izolate morfologic, cu circuIatia restrictiva, au deficit de oxigen ceea ce impiedica dezvoltarea vietii
bentonice ; in acest caz materia organics provenita din paturile superioare
de .aipa se eonserva ~ se creaza mediu euxinic '(fig. 11.22) ajungind chiar sa
se bituminizeze materia organica (ex. Marea Neagra), Cind fundurile
oceanice sint prea adinci pentru ca sa se mai depuna sedimente biogene,
sau. cind materialul terigen transportat de-a lungul Iundului oceanic este
nul, sie depune rrumai o ploaie fina de sedirnente terigene, oxidate in paturile superioare ale mesei de apa (argilite pelagice alohtone), supranumite
argih~le rosii ale zonelor profunde.
11.2.5. Zone lipsite de sedimente actuale, Pe unele zone sedimentele
actuala Iipsesc, carotele sau bodengreiferul seotind direct depozite pleistocene sau pliocene, uneori chiar cretacice. Actiunea curentilor de fund a
indepartat si continua sa indeparteze sedimentele neconsolidate, In zona
axiala a dorsalelor lipsa sedimentelor actuale se explica prin nedepunerea
sedimentelor, rocile magmatice ale substratului fiind atit de recente incit
nu au fost acoperite de sedimente.
11.3. Modele de utilizare a sedimentelor vechi pentru descifrarea
evolutiel oceanelor, Generalizind cunostintele actuale despre sedimentele
de pe fundurile oceanice, se pot_accepta dQua modele de intergreta['e 2
e ~.lJJ.. :U.,.g i u nu i o c e 1a n :(!) sedimentare inbr-un ocean neoformat
(150 m.a. = Jurasic) lipsit de zone de subductie (X. le Pichon, Poutot,
1976) {2) sedirnentarc irrtr-un ocean vechi (rnai vechi de 200 m.a.), inconjurat de Zone de subductie (Heezen, Mek Gregor 1973).
11.3.1. Istoria sedimentarii in bazinul. Nord Atlantic (-150 rn.a.). Largirea prm aeratie in Iungul dorsalei medio atlantice si afundarea continua
a bazlriului, a condus la modificarea circulatiei apelor atit la suprafata cit
~i in .profunzime. Probele dm earote arata ca la inceputul ev-o.:tu¢iei bazinului (-150 m.a.), sedirnentarea nu era der anjata de curenti de pro.funzime ;
ea se realiza in ape stagnante. Nivelul de cornpensatie al carbonatilor (azi
la
4000 m adinciane) nu era atins, ad'incimea bazinului IT:iind in .jur de
2 km : se intHnesc foarte frecvente intercalati de ca1care biogene planctonice. Situatia s-a continuat ~i in cretacicul inferior (fig. 11.23).
In cenomanian (100 m.a.) afundarea bazinului a fa.cut ca nivelul de
compensatie sa s·e ridice f.ata de FOM ; sedimentele biodetritice inca nerler.anjaite dovedind ca nu aparuse curentii de profunzime. Sedimentele biogene hpsesc, nu apar decit argilite pelagice alohtone (argile ro~ii) sau
au.tohtone.
·
La inceputul neoz·oicului (-60 m.•a.) se rema:rica patrunderea apelor
reei, polar£>, in profunzime, dedan~inid curent].i de densifate ; activitate.a
lor este tradata de frecventa oonturite:J.or. Regre:siunea puternica de la

+

183

inceputul neozoicului a provcx:.at. inti~~:r.iirea curs:irilo~ de ape c?ntinentale
care au adus un imens material tengen depus m primul glacis al Oceanului: Atlantic, reluat apoi- partial .de la baza pantei continentale de cu-

Fig. 11.23. Interpretarea
sedimentar ii in Oceanul

Nord Atlantic n.c. c nivelul de compensatie
al carbonatilor. Dupa
X. le Pichon, Guiy
Pautot, 1976.
0

Amerira de N

:f
'\

JURASIC SUPERIOR

~

---

T

rontii de· densitate care au nivelat glacisul i;;i au depus conturitele. Din
eocen plna in miocen (-50-15 m.a.), la curentii de densitate se adauga
frecventi curenti turbizi, cu puternice efecte de eroziune, materialul erodat
dind turbiditele. Din mioceanul
superior pina in pliocenuiJ. superior
(-15-2 m.a.) deschiderea tot mai larga a Oceanului Atlantic de Nord a
facut ca in zona FOM sa fie intilnite in afara argilitelor pelagice anorganice si organice, tot mai frecvent conturitele, iar spre periferia bazinului
turbiditele. In cuaternar, sedimentarea se caracterizeaza prin frecventa
materialului grosier adus de ghetarii care inaintau spre centrul bazinului
(fig. 11.23).
11.3.2. Euolutia sedimenuirii in bazinui Pacific de Nord. Existenta
unui ocean Pacific larg deschis in urrna cu 200 m.a. (triasic) este dovedita
prin rocile intilnite in carotele extrase (fig. 11.15). Caracteristica acestui
bazin este data de faptul ca astazi este inconjurat de zone de subductie
(fig. 11.1), in care se consuma placa oceanica impreuna cu incarcatura de
sedimerrte. El reprezinta un domeniu prin excelenta al sedimentarii pelagice, sedimentele terigene aduse de pe uscat fiind retinute de fose ; singurele regiuni care pot primi turbidite sint zonele profunde din fata
Alascai si Canadei unde lipsesc fosele oceanice. Ca si in Oceanul Atlantic;
sedimentarea, este dependenta de istoria reintineririi fundului oceanic si de
raechilinrarea placilor. Variatia de virsta a crustei si a cuverturei sedimentare de la un sector la altul, vin in sprijinul ideii mobi'liste (fig. 11.15).
184

Virsta maxima de 200 m.a., mtilnita in. f'ata. fosei Bonin-Mariane, sugereaza c~ sectoarele cu erusta. mai veche au fost consumate prin subductia placilor oceanice. Cuvertura sedimentara are o dubla alternanta
de sed.imente pelagice biogene si ,,argile rosii' (fig. 11.24), fata de cea

83.
0

: :~

2

~3

~

[S14

:::~////,1

f2h

: :~
Fig. 11.24. Model de interpretare a sedimentelor din Oceanul Pacific. 1 - mil
silicos-calcaros ; 2 - ciclul calcaros cu cherts-uri ; 3 - turbidite ; 4 - argile

brune abisale ; 5 -

substrat bazaltic. Dupa Heezen si Mac Gregor, 1973.

din Atlantic unde s-a irrtilnit o singura suocesiune biogena - argile rosii.
Explicatia ar fi urmatoarea (Mac Gregor-Heezen, 1973) ; dupa formarea
crustei oceanice, intr-o dorsala aflata la sud de ecuator, placa a fost acoperita de o prima patura de sedimente biogene-pelagice ; afundarea
crustei sub limita de cornpensatie, face sa se depuna argile rosii si argi'lite
autohtone, A doua intercalatie de scdimente biogene s-a depus in momentul in care placa oceanica, in deplasarea ei spre nord (datorata acretiei din dorsala), a strabatut zona ecuatoriala cu productivibate biogena
mare ; aici zona de oompsnsatie rnai cobcrita, a perrnis sa se depuna a doua
intercalatie biogena : depasind ocuatorul, productivitatea biogena seade,
limita de cornpensatie urea mult deasupra substratului ; se vor depune
din nou argile rosii, pe placa in miscare ; local ele pot fi acoperite de sedimente vulcanogene (aduse de vint din arctrrile vulcanica apropiate) sau
de turhidite (Alasca, Canada), si material transportat de ghetari.
Dubla alternanta a sedimerrtelor biogene si a argilelor rosii ar fi deci
o dovada a deplasarri placii Pacifica spre nerd (Heezen, Mac Gregor
1973).

185

Deplasarea spre nord a placii Pacifice, este argumentata de Hezeen

si Mac Gregor si prin virstele crustei oeeanice urmarite 'in lungul larrtuIui vulcanic, submers Ernpereur-Hawai, care, desi apare unitar ca forma,
are virste diferite, sugerind ordinea formarii : sectorul eel mai nordic
(Sukoi) orienbat N-S, are 41 _m.a.; sectorul Midwai, orientat NW-SE, are
16 m.a.; sectorul Kavoi (extremitatea SE a lantului Empereur, are 5,6
m.a., iar lantul Hawai este recent.
Orientarea diverselor sectcare ale acestui lant vulcanic subrners arata
ca, initial, placa Pacifica s-a deplasat spre .nord, apoi a suferit o deplasare
spre vest (mai ales in intervalul de timp 40-20 m.a.), care a dus la a'Paritia curburii lantului Empereur. Deplasarea era insotita de subduetie
spre nord (Aleutine) si spre vest (~onin-Mariane-Filipine-Jaiponeza
etc.),
unde s-au consumat sectoarele mai vechi ale placii (fig. 11.25). Sensul
miscarii placii a influentat direct sedirnentarea pe placa oeeanica.

-

··"

t7

.

I

r

I

I

Fig. 11.25. Virsta lantului vulcanic Empereur - Hawai - din Pacificul de Nord.
Dupa Heezen si Mac Gregor, 1973.

Aceste modele de interpretare a sedimentelor de pe fundul oceanelor
si a f'ormatiunilor vulcanicc pot fi transpuse si pe.-zonele emerse, care au
functionat in trecutul geologic ca funduri
oceanice de tip atlantic sau
pacific, chiar daca ele apar azi puternic tectonizate (f1g. 11.26).
Descifrarea istoriei unui bazin oceanic are implicatii directe, in orientarea prospectiunilor. Cunoscind marea imporbanta a sedimentelor zonelor profun:de (fig. 11.27, fig. 11.28) pentru concentratiile de noduli polimetalici ca si prezenta structurilor favorabile acumularilor de petrol la
limita continent-ocean este firesc sa incercam sa descifram evolutia oceanelor vechi -- azi inchise - folosind cele doua modele oferite de literatura, Ia care se pot face completari sau modificari, atunci cind datele
faptice o permit.
· Cunoasterea proceselor fizice, chimice, biologice, sedimentologice, teetonice, care se petrec azi pe fundul oceanelor ne poate crea o imagine de
ansamblu asupra resurselor minerale utile ale acestor zone profunde.
Incorporarea Ior in sedirnente rreconsolidate (nodulir) sau consolidate,
ridica probleme diferite de prospectare, explorare, exploatare si preparare.
186

oo

r

·::1:
...

......

.; i

~

\

...

()
\

FOSUE, ARCURILE INSULARE SI MUNTll DE INCRETIRE CARE
MARC~IEAZA DINAMICA MAJORA A PAMiNTULUI Sl FRONTUL iN
CARE APAR CUTREMURELE DE PAMiMT CU EFICENTRUL if'l1RE
70-700Km ADlNCIME.
I

~~

- - - -p

0

ca,

./'~

CUTAR! NEOZOICE

~

z:J ~

CUT~Ri MtZOZotCE

••••••••••• CUTARI PALEOZOIC£
1'20°

Morea

Scot ie i

"

~

--~1.l~

---"-·-'-~;~~___:~--601_.

F'1.g. H.2G. l~osole, arcurlle insulare ~i muntii de mcrettre care marcheaza dlnamica majol'a a Pamintulul. Dupa E ezen !?1 Hollister, .1071.

60°

Fill· l!J.28.

lmaginea Pf1m1nlulm vi'hml{i din ilUtelit.

PARTEl\.

IV-a

12. MAREA NEA(iRA
12.1. Date fizice
.. Depresiune de forma eliptica, cu .lungimea maxima de 1130 km $i
l~timea maxima de 530 km, Marea Neagra are 0 suprafata de 461 000 km2
(iaclusiv Marea A'{;ov = 18 000 km2) 9i este amplasata intre 40~55' -56°$7'
Iaeitudine nordica si 27°27'-4li°47' Iongitudine estica. Adincirnea maxima
e:ste''de 2215 'm ; legatur.a cu Marea Mediterana - strjmtoarea Bosfor are. 50 min timp ce str'imtoara Kerci-Taman - legatura cu Marea Awv
- are numai 5 rn adincime,
Mar-ea Neagra a fost considerata o de..r:re~iiune in~r:a~~na, deo,~rece cu exceptia sectoruluj NV cere are un rehei rclativ JOS, uscatul dm
jur este muntos.
In oeea ce priveste originea, exista numeroase ipoteze. Dintre cele
mai noi 9i mai ergumentate, sprtjinita pe datele obtinute prin forajele
efectuate in zonele de pante si zone profunde atit in Marea Neagra cit si
in Meddterana, corelat- cu ipoteza evolutiei geodinamice a .regiunii mediteraneene, este ipoteza emisa in 1977 de Biju Duval, K. Dercout si
X. Le Pichon. Autorii arata ca, p~·a intre doil.j.ci platfor~e epiprote!'o'.?.9i~ - Platf?Q!l,.9,_ffiliLmt~a 9i PTcifforma .Aifnc.ano-Ars:ba-;:::._Mare~
Neagra ~:fluen.J;ata._ca 9i Medi1erana, de evolutia acestor doua

1

~ilCTai:Joane'.

12.2.

Ipoteze

asupra originei !?i evolutiei

Marii

Negre

,
Urma:rita in paralel, evolutia Mediteranei si a Marr; Negre, se ridica
( intrebarea daca crusta oceanica (bazaltica) din zonela profunde ale acestor mai::.i interi:-e _ reprezinta .~1s~~i a1e Tethysului, ale Mezogeei sau este
o crusta oeearnca neoforma~ B1J.u Duval et al (1977) aduc arguments
convingatoaro asupra €Xistentei si evolutiei Tethysubuj (amplasat la Nord
de microplacile desprinse din placa Africano-Araba), preeum si esupra
momerrtulni deschiderll 9i evolutiei Mezogeei (pe spatiul dintre placa
africano-araba 9i microplaca Apulo-Anatoliana si a Marii Negre = pe placa
Moesica cuprinsa intre muntii Crimeea-Caucazul Mare si muntii Pontici
in sud) a4J;llil,.ind astlfe!J, vi~st~ noua a orustei OC¬ aq j£e. '
·
Amplasarea si aspectul Tethysului si Mesogeei, s-au modificat foarte
rnult in deoursul tirnpului geologic, 0 imagine slntetica a evolutiei acestor paleooceane arata ca intre cele doua platforme majore - Est Euro187

peana ~i Africano-Araba - au existat o serie de microplaci, desprirrse
din placa Africano-Araba si deplasate contirruu spre N, spre E ~i spre
V. Dintre aeestea cca mai interesanta este mieroplaca Apulp-Anatoliana
ca~12arat Mesogea de Tethys in tot timpul din Trias1c pina Th Sfm3ifol
~ozoicJ.J}ui(fig. 12.1). Desprinderea microplacilor s-a facut du.pa fa1ii

Fig. 12.1. Principalele
zone paleogeografice sintetizate
la nivelul
Doggerului : 1 - fosa
Atlanticului ; 2 - marginea nord africana ; 3
- marginea levantina :
4 Tauridele ; 5 Caucazul Mare ; 6 Proto Marea Neagra ;
7 Pontidele ; 8 Rhodope ; 9 - Balcanidele ; 10 Platforma moesica ; 11 Dobrogea ; 12 Marginea
sud-europeana
Dopa Biju Duval et al.,
1977 - simplificat.

01(~.:stale paralele cu marginea oontinentala nortlka a p.latfsrl!Lci Africane (fig. 12.2).
------Citeva imagini evolutive ale paleooceanelor la care ne referirn au
darul de a evidentia corelatia dintre fenomenele geotectonice.
Astfel, in T ·r ti as i c (-200 m.a.) intre uscatul Apulo-Anatolian $i
placa Est europeana (inclusiv micro placa Moesica desprinsa din ea), a
existat un ooeen larg = Tufu.~, cu rift median (R) ~i frecvente Ialii de
compensatie dintre care falia Isparta din Turcia (Ft) separa si decrosa ·
Apulia de Anatolia. In zona ocupata azi de~erana s;e schi~a-Mesogeea.
Africa, in afara miscarii generale spre 11rord, se deplasa si spre vest. Actualul ocean Atlantic nu se deschisese. In uscatul oare ocupa zona atlantica,
apar falii cnustale (F3) viitoare rifturi continentals- ce vor provoca prin
distensie desohiderea Oceanului Atlantic .(fig. 12.2).
In D o g g e ·r (-165 rn.a.) cele mai importante evenirnente geotectonice sint: apan~unei zone de subductie (S) in partea nordica a
Tethuysului; aparitia nftului in zona mediana a Mezogeei (R1) ; nordu1
Afrioei se comporta ca margins continentala stabila {Ms), apele Mezogeei
?i ale Tethysului •invadau noi zone de uscat dind mari rnarginale ; in
sudul continentului Nord Atlantic se deschude o alta zona de rift (R2)
echivalenta cu actuala zona a Caraibil-or anuntind viitoarea deschidere a
Oceanului Atlantic (fig. 12.3).
'
J u ras i c u l superior
- Berriasian
(-140 m.a.), evenimentele schitatc in Dogger se accentuiaza. Consurnul placii oceanului

Jh

188

Fig. 12.2. Paleogeografia sectorului dintre placa africana si plasa europeana
in Triasic (200 m.a.) ; 10 - Platforma moesica ; 11 - Dobrogea ; R rift tethysian ;
F1 - falia de dacrosare Isparta ; F2 - falii crustale mezogeene; F3 - falii
crustale atlantice, Dupa Biju Duval et al., 1977, simplificat.

v

DOGGER ( 165 m.o.)

Paleogeogfaria Tethysului si Mesogeei in Doger (-165 m.a.) ; S zona de subductie tethysiana ; R1 rift mezogean ; Ms - margins continentala
stabila ; R2 - rift atlantic. Dupa Biju Duval et al., 1977 - simplificat.
Fig. 12.3.

189

Tethysian face ca din fostul paleoocean larg, sa rarnina numai un sant
ingust ; pe zona de subductie (S) apar impresionante fenomene de sariaj
(fu Pontide, Srednegoride -OSr). Paralele cu falia Isparta (F1) apare a doua
falie de compensatie (F4), ambele provocind decroseri N-S. Zona de rift
din Mesogeea (Ri_), se exitinde1 spre est (Tauride) ; spre sudul Mezogeei se
urmareste in oontinuare rnarginea continentals stabila a Africei=-Arabiei (Ms); marile epicontinentale formate in Dogger se mentin ; eel mai
important eveniment geotectonic, desohiderea Oceanului Atlantic, se
petrece departe de Mesogea; o noua zona de rift (R3) apare in nordul
uscatului Iberian (goil.d'ul Biscaya), Proto Marea Neagra (actuala zona a
Marii Negre) avea un sector nordic ocupat de un sant intracratonic (Ob)
actuala Dobroge de Nord, Crimeea, Caucazul Mare), zona central-sudica
a Marfi Negre fiind ocupata de Placa Moesica (10) (= Placa Marii NegreSt. Airienei 1978) ; intre Placa Moesica si uscatul Serbo Macedonian
Rhodope se schiteaza megasantul Carpato-Balcanic (fig. 12.4).

l

Fig. 12.4. Paleogeografia Tethysului ~i Mesogeei in Jurasic super-Berriasian
(-140 m.a.) ; P - Pontide; Sr - Srednegoride; C-B - Carpato-Balcanic;
Ob - abductia ofiolrtelor. Dupa Biju Duval et al., 1977 - sim,plificat.

Las fi ·r s it u 1 c re tac i cu 1 u i (Ca amp an i an - Maas tr i c ti an - (76-68 m.a.) alte noi paroxisrne tectonice modifica aspectul Tethysului si al Mesogeei. Evenimentele majore sint controlate de larga deschidere a Oceanului Atlantic Iacind ca sensul deplasarii Africii sa fie
catre est. Tethysul ramine un sant ingust, cu zona de consum (S) inca
activa in marginea lul nordica (zona Pontidelor). 0 noua zona de consum
(S2) apare in Mesogeea (sudul .6...natoliei = zona Tauridelor) unde formarea
prismei de acretie 9i 'fenomenele de obductie 1 a ofiolitelor sint evidente.
1 Sariajul crustei si cuverturii oceanice peste o marglne continentala sau un
arc insular.

190

'Numeroase falii de compensatie ~mbuditatesc useaturtle apulean ~i· anatoIian ; evenimentul irnportarm al acestui interval de timp este aparbtia unei
zone de diS<tens.ie (D) cu revarsari de lave (zona de spreadmg), in miJ1ooul
PnlciT Moe:s1ce. ESte momentul initial de forrnare a crustei oceanice in
Marea Neagra, Placa Moesica este ·dislocata - compartirnentul NV este
impins spre vest.provocind curbarea megasantului Carpato-Balcanic care
irnpreuna cu sectoarele din nordul Apuliei si sudul Iberiei, formau o zona
continua de maxima labilitate tectonica cu acumulari irnportano, de depozite de fils (Fl). Deplasarea inegala spre nord a unor cornpartimente din
Apulia=-Anatolia, ca si miscarea spre est a uscatului Iberian a condus la
curbarea lanturilor Calabro-Sicilian, Appenini-Alpinii Occidentali, Alpii
Orientali-i-Car-pati. Mesogeea se mentinc in accst timp cu extindere mare
(fig. 12.5).

12.5. Paleogeografia Tethysului si Mesogeei in Carnpanian-Maastrtctian
(-76-68 m.a.) ; S:i zone de subductie a Mesogeei; D - o~d1!ctia of10ht~lor :
Placa oceanica tethysiana este complet subdusa ca si partea esbca a Mesogee1 (S:!)
Fl - flis. Dupa Biju Duval et al., 1977 - simplificat.
Fig.

In Lu te ti an {-44 m:a.), configur.a~ia se sohirnba din nou, Planul
de subductie (S) din nordul Anatoliei (Pontidele) ~i sudul Anatoliej (S2)
(Tauridele) ca si numeroase sectoare ale megasantului Calabro-s-sicilian->
Appenini, Alpii Occidentali,
Pirinei, apar ca plane de obductie ca
urmare a coliziunii dintre placi. Decrosarea fragrnentelor de uscat ApuIo-e-Anatoli an se accentueaza, In actuala Mare Ncagra exista un uscat
(sudul Cr·~mee-i-sudul Caucazului Marej separat de uscatul moesic printr-run sector invadat de ape. Zonele cunoscute deja ca margini continentale stabile S:e mentin. Deplasarea spre nerd a Africei este responsabila
de sarrajele, planele de obductie si ingustarea Mesogeei ; Atlanticul, rnult
largit, se deschido spre Oeeanul Arctic, avind pentru prima data curenti
de profunzime care au depus contufitelo (fig .12.6).

191

Paleogeografia Mesogeei ~i a Oceanului Atlantic (fn Lutetian - 44 m.a.).
Marginile stabilite (Ms)se merrtin . .Dupa Biju Duval et al., 1977- simplificat.

Fig. 12.6.

1 n Mi o c e n (~~ .m.a.) megasantul pericratonic imbucatatit prin noi
puncte de coliziune cu placa Est europeana, f'unctiona ca zona de aeumulare a molasselor (M) ; uscatul Marii Negrcse scufunda, imersia ap}i,ripd ca o consecinta a aceluiasi f,enom~n de impingere a Platformei Africa,no-_L\rabe. Acum se deschide Marea Rosie, separind Africa de Platforma Arabl'. Crusta oceanica a Mesogeei se oorisuma in lungul planurilor de subductie (planuri Benioff) calabrian si egeean (fig. 12.7)
ajungindu-se la o imagine structQ~ala foarte .. apropiata. de cea actuala.

,,

Fig. 12.7. Paleogeografia

M-

192

Mesogeei !)i Oceanul Atlantic in Miocen (-9 m.a.)
molasa ; Cb - plan de subductie calabrian ; E - plan de subductie egeean.
Dupa Biju Duval et al., 1977, simplificat.

Medehrl propus de Biju Duval si colaboratorii perrtnu interpetarea
evolutiei Tethysului si a Mesogeei, d~i cu multe lacune de inforrnare,
ofera o imagine plauzibila asupra ovol.utiei zonei dintre ce1e doua placi
majore ; Plaoa Est ouropeana si Placa Africano-s-Araba.
Irnaginea este oornpletata de M. Sandulescu (1980) care, urmarind
evolutia lanturflor muntoase din jurul Marid Negre, aduce o serie de clarificari asupra evolutiei Marii Negre.
Autorul arata ca rnuntii perionatonioi (alpini) si intracratonici (Dobrogea de Nord, Crimeea, Caucazul Mare) din jurul Marii Negre, reprezinta
efectul miscarrlor de disterrsie, care au dat ofiolitele din zonele respective
(Ladinian=-Carnian in Dobrogea ; Dogger-Malm in Caucaz; cretacic inferior in Carpati, Balcani, Pontide) si a miscanilor de oompresiune, care
au generat fenornenele de subductie ou Iorrnaree pinzelor de sari aj in
megasanturile invecinate. Tu.ii.Pd~ta miscarile de cornpresiuns au provocat
sau au accentuat faliile crustale existente in Placa Moesica oe ocupa actualuLa:m;J;)J~ment al Marii Ne.gre (faliile Pecineaga-Camena, Intraanoesica
Odessa, No;ndA.natoJJ:ana efc.), Desn priirnele mnie de 1creaire a cTIU!Stei oceanice sau de expansiune in crusta continentala subtiata aparuse
inca din Malm-Neocomian in estul Placii Moesica, crearea crustei bazalti,:f:i;_. din zona centrala ·i<! M;arii Negre a avut loc in cretacicul mediu ~;i superior. Ca urmare, faliile crustale se accentuiaza, panourile se deplaseaza
inegal, provocind translatii ale blocurilor s ialioe, sariaje etc. (fig. 12.8).
Pe accst sumar de evenirnente
tectonics desfa9ura1:¬ in ultii 200
m.a., pot fi interpretata datele geoloigice si geofizice referitoara la Marea
Neagra, de care dispunem.
Corcetarea seismica a demonstrat, cu peste doua deoen ii iin urma
(Neprocinov 1959-1962) caJn Mariea-Ne:agra ex'ista sectoare lipsite dte s:t1'.5t
gr~1·it~, vitez~--~~re a_1E_1dei sejsmioe trecind brusc de lg
3,0-3,5 km/sec {yiteza lirnita a sedimentelor neconsolidatej la 6,8-7,0
km/~eC("Vitezii"";pecifi:ca stratului bazaltic). Aoeasta discontinuitajs" sefSrnica a fest pusa in, evidenta sub 12 km grosime a sedimeriteloc. 0 al.ta discontinuitate se afla la adincirnea de JLkm, unde viteza de propagare trece
de l·a 6 km/sec la· 6,3 km/sec, permrtind astf.el divizarea stratului granitic
in doua part! : superioara G1 si inferioara Gz. Invelisul sedirneritar, a
carui grosime variaza 'intre 8-16 km, prezinta si el doua discontinuitati ;
Ia 6 km ad.inicime dis cpn.tinuitate.a.Jh (trecere de la 3 km/sec la 4,5 krn/sec)
separa depozitele eocene de cele maicopiene ; la 4 km adincirns, discontinuitatea B1 (treoere de la 2 km/sec la 3 km/sec) separa depozitele sarmatiene de cele meotiene. Discontinniitatoa Moho este rielativ superficiala
'
'
(20-22 km a!dincime)
(fig. 12.9).
1

------

-

12.3. Elemente sfructural genetice. In afara aoestor date seismostratigrafice, sub niv·elul a ei Marii Negre au fost use in
· '-1ta (B. K.
Balavdze 9i a . 968) elemente structural - genetice majore ; I. Platforma
Est emopeana, prelu,!1_g~ sub apele Mafi.i Negr·e 9i II. Centura cutata, in
care sint indu:se ; 1) depresiune.a Premarii Negre, 2) platforma scitica,
13 -

Geologie

mar>na

193

I . f1 · t. h• e- •
\;' , CJ LJ-<.d'C<. c..u.:k cJ~

/
/

194

/

/

«

3) zona cutarilor mezozoice (muntii iritracratonici,
Sandulescu, 1980),
4) z9n_a_Qllt.arilor ~E:inl (muntii pericratonici, Sandulesou, 1980) 5) depresiunea margin.ala In.do o-Kubana, 6) depresiunea centrala a Marii JSJegre.
~
-~~

s

N
U.R.S.S.
Cr irns ia

)>
ea,

;:;'
e,
3

"'

-40
Fig. 12.9. Sectiune seisrnica prin scoarta Marii Negre. Dupa Nepracinova.

12.3.1 Platforma Est europeana (epiproterozoica) cu aflorimento la
NE de Marea de Azov (masivul Azovo-Podolic), are o cuvertura sedirnentac:ra alcatoita din depozite paieozoice, mezozoice si neozoice in partea de
SV, si din depozite mezozoice si. neozoice in partea de SE; ouvertura cu
structura monoclinala .se afunda, impreuna cu platforrna, sub nivelul
apei ·9i a seddrnentelor actuals. Afundarea este de 1000-1500 m in NE
Marii de Azov si de 3000-5000 m in depresiunea Presivas (fig. 12.10).
AnomaliHe magnetics si gravimetrics au permis identificarea unor cute
ale fundarnentului, si a numeroase fracturi crustale, orientate in general
N-S.
Contactul cu platforrna Scibica se face dnipa un sistem de falii orientate _E-NE-V-SV, cu decroseri N si S la contactul cu falille orientate
NV-SE. Cele mai cunoscuta falii de la contactul Platformei Est europene
cu platforrna Scibica. sint : Taganrog-Berdeansk {TB), Kahovka (K), Kerson (Ks), Li~ul Nistru]!Ji (LN), Tatarbunar. &omrat (Ilg. 12.10).
---12.3.2. Ccntactud dintre aoeste doua pliatforme, de virste diferite este
mar-cat de 'llll1. sistem de depresiuni, separate prin sei (ridicituri), grupate
toate SUJb nurnele de D e p •r es i u n ea
P L~lP a r i i Ne gr e. Urmarite de la V la E acestea sint : Depresiunea Predobrogeana. care se preIungestc sw apa p[na in dreptul Faliei Odessa, depresiunea Karkinit este
cea mai adinca - talpa ouverturei sedirnerrtare fiind la 8-10 km adtncime - depresiunea Siva~ in cea mai mare parte ocupa uscatul Coimeei
centrale : ~-al
depresiunii Prernar ii Negre se prelungeste in lungul faliej Taganrog-Berdeansk de pe usoatul €rimeei
oentrale, ·$± diepri~siulIBL Nord-Azov pe uscatul
Nord Cauoazian
unde se gasescdepresiunire-Eia s1 Est-Ku~
(tfi.ig. 12.10.). Toate
aoesfe depres1unr SiF.rrt-asimetri'Ce, flanoul sudie fiind mai abrupt,
ou un sistern de f.alii in trepte. Urnplartura sedimentara a depresiunilor prezinta o caracteristica : Ia limita Cretacic
inferior/Cretaoic
superior se sohirnba planul s'tructuri lor, cele din Cretacicul superior fiind
195

+

Wa

+

~b

[I]]]] c
C]d
[ID] e

Dr
Emfflg

Fig. 12.10.Elemente structural genetice majore ale Marii Negre. a -

Platforma
Est-Europeana, precambiana ; b - platforma scritica : c - Muntii intracratonici ;
d - Platforma moesica ; e - Munti pericratonici; f - Depresiunea IndoloKubana ; g - Depresiunea Marii Negre - Falii; TB - Taganrog-Berdeansk;
K - Kahovka, Ks - Kerson ; LN - Limanul Nistrului ; F1 - Pecineaga Camena; 2 - intramoesica ; 3 - Odessa; 4 - Feodosia; 5 - Nord Anatoliana.
Dupa Balavdze si colab., 1968, simplificat, cu completari dupa Sandulescu, 1980.

s

N
,_

...

--

-

PLACA
EST E!JHOPEAllA

Fig.

196

D

fJciesuri catcsrosse

D

f'c1ciesuri dP!nfice

12.11. Aspect structural

general al depresiunii Premarri Negre (sectorul
Cimpia Crimeei).

marl Jang onduiate, .aiplatizate, dovedind o evolutie tectonica dlirfieriit.a.
Afundarea puterriica a platformei Scitice, si deci admcirea depresiunilor, s-a Iaout in Neozoic (Fig. 12.11).
12.3.3 Platforraa Sciticii (pli.ta Scitica, Muratov 1955), reprezinta o
platforrna tinara (Paleozoic· superior) care se alipeste Platforrnei Est
Europene. Seismostratigraf'ia
acestei unitati permite separarea a trei
cornplexe ; inferior (alcatuit din metamorfite hercinice), median (predominant ealcaros Tri:as1c-J.ur.as'ic) si superior- (detrrtic, mai: slab consolidat,
atribui«. Crctacicului si Neozoicului) cu aflorimente in Dobrogea de Nord,
Cirnpia Crimei' 9ri. Precaucazul de West (fig. 12.10) .Fundamentul metamorfic apare 9.i in ridicarea Simferopol. Structural, :elatforma Scitica
este akatuita diritr-o serie de r idicari si ~esiuni mici, relativ inguste,
separate pnn .fiilITq1uasimeridianesaiilatitudinaLe. ;.\Ceasta explica aspectul tectonic diferi t al fiecarui sector ridicat (Precaucazul de W, zona
eentrala a Marti de Azov, Cimpia Crarneei, NW-ul Mari] Negre, Tulcea=-Macin. Cele 2 de an.tichna1e ale zonei centrale din Marea de Azov
afecteaza n: ·
· cuverturia se men · a---neo~ : - , 1 erenta de altitudine
intre bolta si talpa anticlinalelor nedcpasind 40·0 m inaltirne, cele mai
mari fiind catre nord (Sniukov et al 1974). In contrast, Cimpia Crirneei,
are depozitel-, neozoicc orizontale, ingropind sub ele cretacicul cutat.
Sectorul NV al Marti Negre a jucat rolul unei sarniere intre ridicarea
Nord Dcbrogeana si ridicarea Cirnpiei Crimeei. In ansamblu apare ca o
boltire Iarga cu caderi brusta spre nord (spre depresrunea Karkinit si
Sivas) unde fundamentul platforrnei Seitic., se afunda la 10 000 rn adincime. Sistemul de blocuri, separate prin fal ii, din aceasta zona, cu jocuri
pe vorticala, se va continu si in zona Tulcea=-Macin, unde ridicar ile (Preprut, Chilia) separate de depresiuni (Ismail-Isaocea) pot fi un:nari•te si
in Marea Neagra,
"'12.3.4. Zona cutiirilor mezozoice (muntii intracratonice-e-e Dobrogea de
Nord cutata, Crimeea cutata, Caucazul Mare), constitute un lant muntos
prins intre Platforrna Scitica si Platforrna. Moesica. Tectogeneza acestei
zone s-a derulat in doua etape ; sfirsitul Liasicului (M. Sandulescu, 1930)
~i Cretacic inferior (E. Gradinaru, 1931). Structunrle Dobrogei de Nord,
ale contactului cu riftul jurasic Pecineaga-Camena (E. Gradinaru, 1931)
prelungitr, sub apa, precum si structurile platformelor (Scitica La Nord,
Moesica la Sud), care delirniteaza cutar ile mozozoice, cornplica foarte mult
tectonia depozitelor de sub apa marina. Sirnilitudinca Dobrogei de Nord
cu Crimeea muntoasa (flis triasic superior-jurasic inferior, structuri paralele cu platforma Scitica, etc.) dovedesc ca au evoluat impreuna, iar jonctiunea dintre ele se face sub mare, in Iimitele platoului continental, larg
dez·voltat in NV-ul Marii Ne:gre. La sfir9itul Creitaicicului inf•erior;l1ceasta
zona qua:sic:ratonizata, se alatura platformei Scitice (fig. 12.10).
12.3.5 Platforma Moesica unitiate majora ca·re se intinde intre Carpatii, Bakani, Po·ntri.de ~i muntii intracratonici {Dobrogea de Nord, Crimeea,
Oaucaz) este alcatuita drin Soclul preoambrian 9i euvertura
naJ.eoZ:Qi~.
m:ezozoica, neozoica.
Soclul eterogen este alcatuit din cristalin (mezo-epimetamorfic) strabatut <le magma;bite r(predominant granitice). Dupa conso1ildar·e, sodul,
partial peneplenizat - pastrind i-nrca un relief pregnant a suferit mi~cari
197

1

l

de basoulare E-V si N-S ceea .ce explica Iirrritarea transgresiursilor
5}i
regresiunilor numai pe anrumite zone,
Ciclunile mari de sedimentare ale cuveruurij Ordovician-Westfaltan,
Permian-Trf asic, Dogger-Cretacic, sint urrnate de ciclul neozoic,
in Neozoic, sectorul platf'ormei Moesice, acoperit azi <le apele Marii
Negre are fr.ecvente lacune de sedirnentare si fauna de tip rusesc (Bazinul Euxinrcj care Pe anumite dntervale de timp (Miocen) apar si in sudul
Dobrogei (Pana Ioana, Rado Gertude, 1975, 1981). Aceasta dovedeste ca
intre Bazinul rusesc si eel dacic se ridica o zona izolatoare cu miscare de
bascularc E-W ; zona ridicata se plasa, in Miocen, la Vest de · actuala
alibie a Dunarii incluzind in Bazinul rusesc si Dobrogea de Sud. In Pliocen
- pragul izolator era la Est de Dunare, pliocenul din Marea Neagra fiind
de tip rusesc (Pontian, Cimrnerian, Acceagilian) cu faune diferite fata de
cele din Bazinul dacic - care invadau S-W-estul Dobrogei. Zona de
legatura (Depresiunea Birlad si respectiv sectorul N-V-estic
al Maril
Negre) intre cele dioua bazine, are un amestec de· fauna de tip daoic 9i de
tip euxinic, Grosimea variabila a depozitelor de pe Platforma Moesica
submersa, dovedeste cxistenta unei morfostructuri submerse foarte variate
unele cu subsidenta activa care pot reprezenta capcane pentru hidrocarburi, altele ca horsturi izolatoare.
12.3.6 Zona cutiirilor alpine (rnuntii penicratonici), delirniteaza spre
sud si est Marea Neagra (Caucazul Mic, Pontide, Balcani, Prebalcani, Stara
Planina, Srednegoride) avind inaltimi foarte mari (5 047 m Caucazul Mic,
3 937 m Pontidelo in virful Koskar). Frontul nordic al Ponbidelor se
gaseste sub niv-elul apelor Marit Negre (Ianturila Arhanghe'lsk si Dobrinin
(·fig. 12.10) ceea ce face dificila realizarea unei imagini complete a unitati lor constituents, precum si corelarea cu Balcanii si Caucazul Mic.
In toata zona cutarilor alpine pot fi separate trei etaje strucburale :
metarnorfic (in axa arrticlmalelor sau ca masive oerrtralej, sedimentar in facies de flis asociat cu rooi eruptive (mai ales in etapa Cretacic superior-Oligocen), sedimerrtar in facies de molasa neogena - etapa in care
au avut loc numeroase scufundari inclusiv in sectorul submers al lantului alpin din sudul Ma·ri,i Negre. Prezenta ofiolitelor pina in neogen, arata
ca tectogeneza acesbui sector este foarte recenta. Majoritatea rocilor vul- ·
canico (trachiandeziticej sint paleogene. In lungul cicatrice! ofliolitice din
Porrtide, se urmaresto falia Anatoliei (Fr;) pe 1400 km Iungime.
12.3.7 Paralel cu ridicarea cutelor alpine se contureaza depresiuni
tectonice, cum este d e p r e s i u n e a S o r 10 k i n-d e p r e s i u n e a
Ind o 1 o-s-K u ban a (Ia nordul Caucazului Mare), formate in Oligocen
Neogen, cu o patura sedirnerrtara groasa de 12 klffi, sau depresiunea centrala a Manii Neg.re.
'
12.3.8 Depresiunea centrala a Marii Negre (1100 km lungime, 250-300
km latime) are o zona oentrala lipsita <le strnt granitic, cu anomalii gravimetrice maxime 'Ii grosi.ini maxime ale st:ratului se.dimentar; zona. in:termediarii, 1ngusta (echivalenta pantei ·oontinentalli)', este wna in care
apare stmtul graniiti'c; spre est, zona inte11mediara se large9te, invelii~ul
$edimentar se 1ngroa5}e, d.ar ramine in pozit[e orizontala. Au fost puse 'in
evidren~a 15 limite s.eii.smice 9i doua discontinuita~i majore in ca:drul roci-·
lor sedimentare {B.1 la limita Sarmatia-Meoti:an 9i B2 loa limita Eocen-011198

gocen) (fig. 12.9). Rata de sedirnentare in aceasta zona este de 15 cm/1000
ani. In zonele marginale, in apropierea Ianturilor alpine, depozitele neogene sint cutate. Cele mai multe accidente tectonice au Iost puse in evidenta in ridicari le Arhanghelsk Dobrinin, (parte integranta a Pontidclor
submerse). In nordul depresiuni] Marii Negre, se contureaza ridicartle
And:r:usov, Est Marea Neagra iar spre vest sub numele de ,,lantJUl Moiseev", se ridica un panou din platforma Moesica
prins intre falii
(fiig. 12.10).
Zona per-iferica a Mari! Negre oorespunde platformei continentale
afectata de numeroasa fali'i (mlUllte dintre ele crustale) care au se.gmentat
platforrna in panouri ridicate sau coborite, ceea cc face ca grosimea sedimenielor sa fie foarte diferita.
12.4 Provinciile fiziografice ale b'azinului Ma.rii Negre, Structura
geologica si evolutia unitatilor majore din jurul Marii Ncgre, au influentat aspectul si dezvoltarea principalelor provincii fiziografice (1 platforma
continentala, 2 panta, 3 zona abisala) (fig. 12.12).

Fig. 12.12. Provinciile fiziografice ale Bazinului Mari} Negre. Dupa Ross, 1974.

12.4.1. Platjorma continetitalii (selful) Miirii Negre. Avind un substrat
atit de variat (prelungirea Platformei Est europene sau unitati ale centurii cutate cum sint : Depresiunea Premarii Negre, Platforma Scitica,
Muntii Intracratonici, Zona cutarilor alpine, intre ele gasindu-se prelungirea P1atformei Moesice intrerupta de Depresiunea centrala a Marii
Negre), unitati cu grade diferite de consolidare, se explica dezvoltarea
diferrta a diverselor sectoare ale platforrnei continentale a Maril Negre
(fig. 12.13).
..
199

200

Sectorul NW=1ic (in care se_l!ls:~
..§i platforma continen..ta@_~neascaf are largirna maximazI"50-200 km) cu £_anta foante..m.!$8. (sub 1 %0),
~rizata p~ subs·identiL.a.cth.di si aeumulare masi'Va de sedirnente
(fig. 12.13, XI). Milioanele de m3 de nisip, s1Ft, argrila, aduse arrual de
Dunare, Nistru, Nipru si Bti.g, au· nivelat structura interna a platformei
sau au fost acumulate la tafm sub forrna de cordoane ldtorale actuale sau
Iosile (azi situate la 30-3p m sau 90-100 m adincime (Parrin !?i' colab.
1976-1981).
!n decursul itimpului geologic cordoanele litorale fosile au
fost exondate sau reacoperrte cu apa ; materialul transportat eolian sau
marin a dat noi cordoane htorale submerse sau dune de tarm ; oind cordoanele litora1e au barat }gurile de varsare ale unor fluvii au generat
limanurile (limanul Nistrf'J:ui, Techirghiol), iar daca materialul aluviar s-a
depus In spatele cor:don~ui Iitoral s-au format delte (Delta Dunarii) (F. P.
Shepard, 1960).
/
Mai la sud, in zon ,Bo&for:ului (fag. 12.13 I) selful se ingustcaza mult
(19 km), pan.ta creste (' %o) caractere care se accentuaaza si mai mult in
scctorul Zanguldak (esi/ de Bosfor) undo latimaa selfului (7 km) si panta
mare (3%o) favorizeaz~ dezvoltarsa oanioanelor (fig. 12.3 II).
in zona central sudica a Marai Negre (Sinop-Samsun), latirnea platformei continentale este de 6 km, panta de 1 %o iar aportul de material
aluvionar creste (sursa fiind Muntii Ponticij ceea ce a condus la formarea unor delte submarine. La est de Samsun platforrna se reduce nnrmai
la' 2,5 krn (intre Trabzon-Batumi) (fig. 12.13. IV) panta, rarnine in continuare mare, sectorul caracterizindu-sc prin e.roziune puterriica si redepunerea sedirncntelor la tarm sub Iorrna de capuri (cap Tobiye).
Zona cca mai aq1tiva tectonic a selfului este in sectorul Kolkhida
(fig. 12.13 V) unde ~cuiundarile subsidente au distrus aproapa in intregime platforms continentala. Din cuaternar pina azi, selful foarte ingust
din aceasta zona s-a soufundar cu 500 m, diforentele de pants favorizind
aparitia camoanelor.
Cea ma; ingusta platforma continentala a Mari] _ iegre este in sectorul Gagra {fig. 12.13 VII) (sub 1 km Iatirne). Trecerea de la sectorul
Gagra la seetorul Kolkhida se face printr-o zona de flexura (Gudauta,
fig. 12.13 VI), oaracterizata printr-un tarrn cu depuneri active de sedimente detrrtioe.
Intre Soci ~,i Novorossisk, !?elful incepe sa se largeasca (6 km) panta
ramine in eontinuare mare, cu frecvente canioane. Pe tarmul acestui sector· se gasesc in7iegistrate toate transgresiunile si regresiumle cuaternare
(Fedorov, 1956):
!n sectorul Kerci-Tarnan (fig. 12.13 IX), ca urmare a aluviunilor
aduse de Don ~i Kuban, sedimerrtaroa este foarte activa, tinzind sa obtureze comumcarea cu Marea de Azov.
!n contrast cu celelalt€ zone, platforma diin sudul Crimeei (15 km
latime) su:t:era o ridicare continua ; fenomenele de eroziune
submarina
sint i~n'te~e iar pan~ele mari du_c la pierderea sedime-ntelor de pe platforma catte depresrnnea Sorokin.
Se po.ate con.chide ca in Marea Neagra 9elfurile inguste, care r~rezinta prelungirea tarmurilor muntoase tin.ere, au pante mari si canioane
freicven.fe ; !?el1furiileTill-.g1, prelungire a platformelor stapile, au I2_ante line,
1

201

qanioane rare ~i frecvente 'fenome~rada.Te. ·F,aJii:1e, orientate in
~neral N-S, au compartimentat glatfor
..
tinentala, conturind panoun scufundate cu s·edimentare intensa (zone de apel gravi ation ) si
panouri ridi_cate cu faci§uri condensafo ~i adesea cu eroziune puternica.
fis.12.4.1.
$eltful
s i 1armul
r o m a n e s c.
Din
intreaga
suprafata .a Marili Negre (461.00iO krrn2) selfului ii revine 280/o (144.000 km2)
din care 23.700 km2 self rcenanesc, ceea ce corespunde cu l/10 din supraIata tarii noastre.
Se contureaza clar o platforma continn~.oterna (de la tarm pina
la izobate de 50 m) si o platforms oontinentala externa (intre izobatele
de 50 ~i 120-130 rn), margm1ta spre forg de panta continentala
(fig.
12.12 XI).
Platforma are unele trasaturi structurale, morfologice cu impbicatii
econornice, care pot fi corelats cu structura tarmului. Prospectiunile geofizice in Dobrogea si pe platforrna corrtinentala, au confirmat prelungirea
unor unrtati structural-Iitologice de pe uscat sub apa,
Anomahiile gravimet<rice (R. Botezatu, Baoioiu 1957 ; Botezatu R. si
al. 1961) sau magnetics (St. Airinei 1973, 1978) .au fost urrnarrte pe platforma corrtinerrtala (Dr. Rornanescu si al. 1971). Unitatile structurale
majore (Ianovici si al 1961, St. Airinoi, R. Botezatu 1977) se prelungesc
pe selful Marii Negre (V. Varodin si al. 1971). Anomaliile radiornetrice
constatate in zona nisipurflor Irtorale (Gohn si al. 1972) se reirrtilnesc pc
platforrna oontinentala din fata grinduluii. Saradurile (E. Bratasanu si al.
1671 ; R. Velcescu, G. Teulea 1972).
Atentia este indreptata si asupra mineralizatnlor de sulfuri, sub
forrna de lentils - asemanatoare cu oele de la Altin-Teps Somova sa.u
a mineralizatiilor feroase (magnetita, hernatita, oliigi.:;t) de tipul- m"i!r1~ralizanilor de la ~L.£.~l~
Mare, mtrucit structurile profunde si accidervtele tectonice majore de care sint legate aceste minerallzatil in Dobrogea au fest interceptato ~i pe selful continental alaturat, Structural,
zonele nid.icate si depresiunile de pe uscat se urmaresc si sub apa,
Deasupra fundamenbului cristalin cuvertura sedirnentara cuprinde
actit roca s~~ii d~it_ ~-rfcaS(>iettoare (G. Rado, 1:-Pana 1975,
Tl'l.Neagu, I. Pana ~i ·al~'ir; Tatarirn -Pana 1977) ce~j.L!s;tifk:a
prospectiunea pentru petrol. Ridicarea Sfintul Gheorghe
orientate E
NE~WSW,""¬ && teseiparatad:e prelungirea sub apa a Dobrogei de Nor rd
prirrtr-o vale plasata pe. directia Ialiei Pecineaga-Camena (WNW-ESE).
Valea apare foarte bine conturata pe platforms externa. Spre sud au fost
puse in evidenta trei ridricari {filp:oe, 9on~tanta_,_ Mang:fil.ia) cu aceleasi
:l'nientari WSW-SSE, separate prin vai run care unele au aspect caracteristjc de canioane (canionul Viteaz) situat la est de Constanta (Marinescu
Selariu, 1965, G. Caraivan, G. Lup I, 1972) (fig. 12.14).
Zona,__ de ta.J!!Lfomanesc, cuprin:Qe cif2.eva sectoare diferite ca procese
de modelaro t actuala : a) seotorul deltei ; b) \armul de acurnulare
Sf. Gheorghe-s-cap Sintgol; c) tarmul de -eroziune (Fig. 12.15).
~ctrrr-ul.oeltei (400.000 ha) se caracterizeaza prin irraint.area continua ia useatului spre largul 1pla1toului continental. Fundamentul metarnorfie este impartit printr-un sistem de falii in horsturi, grabene 9i trepte
202

40.0

Su lino
'q'

a:<

~

Constonfo LU
Tuzlo
· r

;

,_..,<
a:

Caliocro

20km
a
10
~===-====~
Fig_ 12.14. Caionul Viteaz -

Dupa Marinescu sl Selariu, 1965.

,..,

,111,,

·

ex. grabenul bratului Sulina rnarginit la nord si sud de horsturi). J ocul
pe verbicala al acestor compartimente a facut ca grosimea seriilor sedimentare ale cuverturei, sa fie foarte variata,
Relieful predeltaic - faza de .golf sau faza prelagunara a de1tei, avea morfologie cornplexa, cu peninsula si insule ce apareau ca prelungiri
al¬ rel!ief.ul'llliDobrogei de Nord (Au-inei-Pricajan, 1971) orientate V-E
si care continua si in complexul lagunar Razelm-Sinoe. Controlat prin
foraje - reldeful predeltaic prezinta zone- ridtcete ?i coborite - diferenta
de nivel fiind de 20-30 m. Zonele coborite au fost considerate paleobrate
ale Dunarii - azi utihzata partial de unele canale naturals, (Sireasa, Pardiria, Sontea, Litcov).
Depozitele deltaice f1i marine constau dintr-o succesiune de gtindiuri
' de nisip, si cordoane litorale - partial suprapuse. In spatele oordoanelor
litorale se forrneaza lacuri cu vegetatie foarte bogata. Urrnarite in tirnp
(Panin si colab. 1976-1981) ele se succed ca benzi de nisip (cordoane) 9i
Iormatiuni lagunare (fostele lacuri) iluetrmd oscilatiil€ pe vertiicala, ale
·t• blocur ilor din fundamentul
deltei ~i implicit ale nivelului aper (fig. 8.4).
Procesul de maintare al deltei se poate urrnari prin forrnarea noilor
cordoane ldtorale - in sped-al in dreptul bral;rului Chitia si in partea
sudica a deltei - care tind sa izoleze noi lagune. Pe alte sectoare (la sud
de bratul Sulina sau sectorul dintre grindurile Ivancea si Cerbului) prooesul de abraziune este foarte pronuntat - marea avansind cu cca 1,5 km
pe seool (P. Gistescu, 1977, 1'979).
b) Intre Sfintu Gheorghe si cap Singol (8.S. - sud de Mamaia) tairmul ·este de acumulare ; in sectorul nordic (Sf. Gheorghe-Midia) cu :riel'i:ef
foante jos, depresionar, are loc depunerea continua a sedimentelor antre203

12.15. 'farmul romanesc al Marti Negre. Dupa P. Gistescu
~i Camela Anghel, 1986.
Fig.

nate de curentul de tarm; se formeaza bariere simple ca cea care izoleaza
Iacul Razelm (Mihailescu si al., 1976-1980); Materiahrl .alu.vionair, remobilizat continuu de curentul litoral face ca aspectul tarmului sa fiie foarte
instabil an acest sector.
Spre sud - intre cap Midia - cap Singol - (fig. 12.15-CS) se contureaza un tarrn tipic de acumulare : faleza a devenit inactiva, izolata de
mare prin bariera cornplexa de nisip de la Mamaia, bariera in spatele
careia, in Pleistocemrl super-ior-Hclocen, a fast izolat lacul Siutghiol, c) De
la Mamaia pina la granita cu R. P. "Bulgaria, tarmul, cu faleza activa predominant calcaroasa (calcare Sarmati ene) sau alcatuit din loess, este supus
204


eroziunii : sedimentele simt antrenate de curentii de refur catre larg pe
platfonma continentala. Asa se explica plaja ingusta din partea sudica a
liboralului rornanesc, comparativ cu plajele de la nerd de Constanta (G. Caraivan, 1982).
In Iimitele acestor :trei sectoare tarrnul prezirrta aspecte diferrte, delimitate ~ii descrise de P. Gisescu 1(1977-1979), P. Gistescu, Driga B. {1982),
P. Gistescu, Driga B., Anghel Camelia (1985-1986), Vesprerneanu
S.
(1983-1984).
La sud de bratul Chalia (- golful Musura) tarmul este mlastinos, vevetatia pa1ustra inairiteaza spre mare ; depunerea sedimentelor aduse de
bratele care formeaza delta secundara
Chilia, este 1foarte activa (fig.
12. 15 M).
Intre bratul Sulina si Sfirntu Cheorghe tarmul este delimitat de cordoane marine. Irnediat la sud de Sulina cordonul Iitoral - bine consoIidat - {oeea ce dcnota o vechime rnai mare a oordonului, Panin N, 1974)
are 200 m latime si 1 m inaltime 9i nurnai 30 m Iatime 9i 0,5 m mal.ime
in dreptul Girlei Imputite. (fig. 12.15 G.I.) Urrneaza o succesiune de grinduri orientate ENE-WSW cu latimi maxime de 30 m si inaltlmi de
0,3-0,5 m (grindurile Ivancea, Cerbului, Iepurilor) care dau caracter
foarte instabil acestui sector oonstituit din. fragmenta de cordoane hto.r:ale
si canaie pe care stuf'ul si plaurul, impreuna cu parnintul de care sint
fixate, patrund in apa marina. De la grindul Cazacului pina la bratul
Sfintul Gheor.ghe inaltimea complexului de cordo.ane (Cazacului, Saraturile, Cisla Varlanei) creste de la 0,4 la 1,9 m (Movila Paraipan) {fig.
12.15 M.P.), iar plaja se Iateste treptat ajungind la 500-600 m la nerd
de Capul Buival (Sfintul Gheorghe) (fig. 12.15 C.B).
La sud de Sf'intu Gheonghe tarmul este dublat de insulele Saoalin,
sedirnerrtarea foarte activa din aoeasta zona facind sa se Iungeasca insula
Sacalin cu cca 150 rri/an (P. Gi')tescu, Anghel Camelia, 1986).
u rmeaza 0 noua zona instabila a tarmului.
Sectorul dintre Ciotica ~ Perdsor desi are cordonul literal rolati v
inalt (1-2,1 m) el este intrerupt facintl ca lacurile litorale (Zatarui Mare.
Zatarul fara nume) sa comunice direct: cu marea. Apoi inure Penisor si
Gura Por-tita inaltimea oordonului Iitoral scade intre 0,3--1,4 m dar se
adauga plaja la,ta de 15-40 m.
Cel mai f.raigil sector al tarmului romanesc este intre Gum Poroita
9ii Grmdul Chituc in care inaltirnea grindului r areori depaseste 0,5 m
chiar daca Iatirnea 'lfllli ati:nge pe alocura 20.0 m Iatime. Dehmrtarea lacului
Since are inereruperi 1(= periboine) ceeace foce ca acest grind fragi'l sa se
numeasca Perdboina, Sectorul este protejat de un dig impotriva abraziunii
valurilor.
DB$i recent constituit, gri111dul Chituc reiprezinta din nou o portiune
stabi1a a tarmului. lnaltimea {0,5-2 m) ca 9i plaja alaturata fac pCYs.ibiila
amenajaa:e1a turistka a acesitui sector in viitorul apropiat. Prin grindul
Chime sie faoe trieoe!r·ea catre tarmul cu faleza in.aetiva urrnarit die la
nord de caipul Midia 9i pina la Cap Singal (N de Constani;'a). Sedimerntarea
acti:va din aceasita zona a depus oordoane complexe de nisi1p care au iziOlat falieza deveniind inactiva 9i au J:nchi.s l.acurile Ta:;;aul 9i Siutghiol.
205


De la Cap Singal la Varna Veehe tarmul se caractenizeaza prin faleze
active. Local se pot aoumula oordoane joase ce izoleaza Lagune marine
(Comorova, Iezerul Mangaliei) sau Iirnane fluvio-marins (Agigea, Techirghiol, Costinesti, Taklageac).
12.4.2. Panta continev.t.f!l.ii. Panta continerrtala a Marii Negre are inclinari. cuprinse frecvent initre~
(exceptional 20-22-:i) ,cu_ alunecari
s@!p~:i,e-c-are fac .sa arpara trepte rnorfologice submarine (mai ales pe
partea sudica a Marii Negre) si frecvente ca~
cu trasee ce pot fi
urmarite de pe platforms pe pan'ta !?I apoi in zona abisala. Panta e~
activa seis~,
epicentrele fiind intre 1000-2000 m adincime (baza pantei) : intensitatea maxima a cutremurelor, inregistrata pe tarmui Crirneei,
nu depasese 5-6° (Levitkaia-Muratov, 1959).
Panta este zona in care i~i face aparitia ,,sitratul granitic" al scoartei cu cele doua discontinuitati : G1 {6 km/sec), probabrl alcatuita
din metamorfite ~i G2 {6,2-6,4 km/sec), stratol grain.ti.tic; totul
este acoperit de rooi sedimentare puternic tectonizate sedirnentele superfioiale (Pliocen-Actualj sint inclinate
spre depresiunea Mari! Negre.
12.4.3. Zona abisalii este restrinsa la depresiunea centrala a Mar ii
Negre (divizatifTrl depresiunea de W$i cea de E = Kolkfiida) (fig.12. 10)
lacare se adauga depresiunea Sorokin (SE de Crimeea). Zona abisala se
caracterizeaza rprin relief\ll_plat (orizontal sau suborizontal, chiar daca
frecvente faUi ale fundamentlliui au deformat sedimentele mai vechi (fig.
1'2.16). Adi~.este cupr-insa mtre 2000-2200 m.

C-:J

~i~

QI:] ~l

[~/11·

\ t)

.--..,
i::-

:-:--:-::<:)
~7

J

Sectiune geologica prin depresiuriea Kolhida - in continuarea. ei
marina de la Suhumi la Kobuletti (est Marea Neagra) : 1 - Seria porflrica bajociana ; 2 - Calcare si dolomite cretacice inferioare ; 3 - Complexul tufogen
albian ; 4 - Calcare cretatice superioare $i paleogene ; 5 - Marne eocene ; 6_ Formatiunea de Maikop ; 7 - Miocen mediu ; 8 - Sarmatian ; 9 - . Meot~an
inferior ; 10 - Meotian superior ; 11 - Pontian ; 12 Pliocen superior si mediu ;
13 - Apa; 14 - Accidente tectonice.
F.ig. 12.16.

Sedirnentele pot aitinge (_~
grosime, avind doua discontmuitati
majore - B1 si B2; pozitia lo"Teste nederanjata in zona centrala. In regiunrle marginale ale depresiunilor, scructura sedirnenteior este mai complicata (ondulate in baza, inclinate pe o grosime de cca 800 m).
12.5 Euoiuiia geologicii a platformei continentale rottuinesti in cuanternar. Sub sedimentele actuale, stau depozitels cuaternarc. Daca pentru paturile adinci !?i pentru panta continentala se poate urrnari, in carote,
o sedrmentare n~intrerupta) la tarm si pe platforma oontinentala, suceesiunea nu rrrai este continua. Gele mai vechi depozite
ouatsrnare, dntilrrite in foraje de midi adincirne, smt reprezentate
206

12.

s

/5c/"a}

~~+
~j

(A

w--o..h~.r. K

,

printr-o
serie oontdnentala, depusa in pleistocenul
superior (poate
Wurm III), peste care sta o pri:m.cl""'.'forn1iafiune· marina (StnatJele de
Sorojsk). In timpul glaciatiunu Wurm IV a avut loc retragerea spectaculoasa a apelor pina la 100-130 m adincime sub nivelul actual. Aceasta
insearnna exodarea aproape in intregime a platformed contrnentale. Apele
au avansat apoi treptat spre tarm : in Neueuxin (tabel 7.1.) s-au format
probabil traseele vailor submarine si cordoanele Iitorale relicte de la
adincirnea de 32-34 m, dovedind o stagnare a apelor la aceasta adincime.
Cordoanele litorale de la 23-27 m, adincime, corespund stratelor de
Bugaz, apoi la 18-19 m adincime apare fostul tarrn din timpul etapei
stratelor de Viteaz, Urrneaza stratele de Kalamit, cu caracter transgresiv (extinderea lor spre tarm depaseste formatiunile mai vechi si tarrnul actual) moment in care apele au fost cu cca 2 m deasupra nivelului
actual ; in timpul depunerir stratelor de Kalamit abraziunea a modelat
falezele actualelor lacuri Hito[""ale, apoi apele s-au retras (regresiunea
fanagoriana) timp in care s-au depus formatiuni ou caracter de turba.
Transgresiunea nirnfeana este rosponsabila de aspectul actual al Marii
Negre. In aceasta ultima etapa Inoepe formarea Deltei Dunarij (Caraivan G., 1982).
-.\-Sedimentele
s p e c i f i c e t a r mu Lu i r o m a n e s c al
M a r i i Neg r e. Sedimentarea in Marea Nea ra este re~tanta c:portu::lui teri·gen, QigauLag1en. •u1 rez:id:ual, la care .§:.e ~a~ga mineraTe ~uttg~e.
seam1entarea este contrO'i"aea.-cre!a'Ctorul dinamic {K.1Vr:-Siiim1fos, E. S.
Tr irnorris 1.974 ).
S~[sa te~.I.gena consta in fragmente de cuart, mice, feldspar, Iitoclaste,
minera' e gr= e (1granat, amfiboli, piroxeni, miner=Ie apace, staurolit), provenite din debitul solid al fluviilor, care dau provincii sedimentologice
(ex. materialele aduse de Dunare da provincia Danubiana), Atit in zona
de tarrn (grindul Chituc), cit si spre Iarg (SE de grindul Chituc), 12is1E_Urile aluvionare s-au doivedH a avea minerale grele. Sedimentele terigeiic
se urmaresc din dreptul Deltei Dunar[J. pma la cap Clisargic. La Mamaia,
sursa terigena este slab reprozentata. De la Mamaia spre sud materiaIul terigen danubian este antrenat spre larg fiind fnlocuit la tarrn cu
material terigen rczidual sau material provemt din Dobrogea centrala si
de sud, oaraeterizat prin imbogatirea in minerale opace ~i piroxeni.
Sursa orgiano$na este foarte importanta in tot lungul plajei ~i a
platformei. Biomasa totala dupa macrozoobentos este pe selful Marii
Negre de 31.920.657 tone din care in NW-ul Marii Negre 15.733.183
tone
iar in celelalte zone de self 16.187.474 tone. Prezentam mai jos repartitia dtorva biocenoze importante din NW-411 Marii Negre, cu densitatea
medie pe m3. (Tabel 12.1).
In restul ~leful:ui Marii Negre, biorrnasa, mai redusa, este daitorata;
altor biocenoze. P.e taTmul ~i !?elful romane.sc coohiliile ca·rbonatate actuale,
dominaite de Mya arenana m nor.d si de Mytilus in sud, ca si materialul
relict, prm trlfurare, parHci a intr-~ mare rlliiSti.Ta a alcatui~ea sedi
telor gr.osiere (Fl. Marinescu, 197 ). a aceste organisme maierobentonice
se adauga Orffani'smele p1anctorniiee, cu varfajft.e sezoniera in dezvoltarea lor. (Tabel 12.2).
Adaugind algele din franja litorala ~i fifoplanctionul, putem avea o
imagine generala a sursei organogene din l\,i[area Neagra.
1

Tabel

Repartitia

bioeenozelor

Importante

din

sectoruj

NW al selfulu!

Suprafata
acoperi ta kmp

Densitatea
medie ex/m2

msipuri
cu Mya arenaria
nisipuri cu Venus
nisipuri cu Bittium
nisipuri siltice
nisipuri cuartoase
nisip bioclastic cu Phyllophora
mil cu Abra
mil cu Phaseolinus
mil cu Hydrobia
cochilri de Mytilus

550
546
261

Marii

123
11689
2 691

430
135

8 701

.

medie (g/m2)
Biornasa

5 450
236
370
270
560
461
1 807
210
2 290
328

2 213

12.1.

N.egre

116

347
105
272
172

460
239
317
136

475

Tabel 12.2.
Par'ticinar ea organismelor

planctonice
Prirnavara
(rng/rn")

Silicoflagelate
Diatomee
Dinoflagelate
Coccolitoforidee
Alte grupe

Ia sedirnentarea
Vara
(mg/m2)

din Marea

Neagrli

Iarna
(mg/m2)

20
170
IO
130

180
2

30
20
2

15

5

2

5
110

5

kantiitatea anuala de material organic acumulat in Marea Neagra este
dubla fota de cea depusa in Oceanul Planetar (3 mg/m3 carbon organic
in Marea' Neagra, fata de 1,5/m3 in Oceanul Planetar). Asa se explica si
cantrtatea mare de humus din Marea Neagra 7,5 X 106 tone ,de origine
planctoniea l?i 3,5 X 106 de origine terrigena, adus de riiuTi, in Marea
Neagra, fata de 4,5 x 109 tone de origine plenctonica si 3,6 X 108 tone
de natura tedgena, in oceanul ptanetar.
Sursa reziduala, reprezinta reluarea in seddrnentarea actuala a diverselor tipuri de nisipurr cuaternara neconsolidate.
Amestccirl materialului din aceste trei surse majore, da subtipuri de
sedirnente ; t.eriigen-'or.ganogrene, organogen-terigane, organogcn-reziduale,
rezidual-organogene, rezidual-terigene.
Continutul in moiusts vari aza in f unctie de rcparbitin acestor tipuri
si subtrpuni de sedimente, deci de natura substratulari. Amintim citeva
asociatii caracteristice tarmului si selfului romanesc (dupa G. Caraivan,
1982) ; asociatia midnlor de s'tinca (Mytilus gallopnsvincialis, Mytilaster
lineatus la care se adauga ca elernente secundare Bittium reticulatus, Cardium pussilum) ; aociatia cu Cardium edule, Chione g.a1ina corugatulaloealizate pe nisip, nisip milos ; asociatia cu Mya arenarda, aparuta recent
in Marea Neagra se extinde de 1a N la S inlocuand treptat asociatia cu
Cardium edulc ; asociatia cu Spisula subtruncata trrangula-Iocalizata la

(E)

PLANSA.

' Plansa 12.1. -

14 -

12. l

Foraminifere remamato cu testul partial distruj, fizic ~i chimic,

Geolog ie marina

209

S
1

20-30 m adincime ; asociatia midiilor de adinc, adaptate la substrat miles,
siltic, unde apare irnpreuna cu alte numeroase moluste bontonice adaptate la acest substrat. Toate asociatii de moluste actuale ca si formaniferele trebuiesc diferentiate de moluste relict~ care se disting' pr-in cochili ile roase in timpul transportului, sau prin unele modificari fizicochirnice aparute dupa moartea anirnalului. (Pl. 12. 1.).
Substanta organica a dat prin descompunere o mare cantitate de humus, azot si aminoacizi, substante care influenteaza ouloarea, structura,
porozitatea, potentialiul redox si pH-ul sedimentelor. Dintre aoesti compu:;;i. bio~hin:ii,~i,~ ~~otu~ ca hr~na ~ fitoplanctonului contr?leaza· de_zvoltarea productivitatii prunare :;;1 prin aceasta dezvoltarea intregului lant
trofic ; aminoacizii Iiberi in sediment, anunta incepcrea procesurui de
desoompunere a substantei organice ingropate. .
Materialul terigen adus de Dunarc, Nistru, Nipru Bug, se aglomereaza pe selful NW-ic, dar se prclungeste ca un evantai pina in z·ona
adinca a Marii Negre. Sursa terig.ena din Muntii Pontici, traverseaza
selful sudic ingust si ajunge in zona ad inca a Mar ii Negre sub forms de
turbidite. (D. .Iipa, 1974).
,.,..~edimentarna actuals a Maru Negre este dominata de materialul ter igen si de depurierea carbonatilor autigen.i (aoumulati de Coccolitoforidee).
In urrna expeditiei Atlantis II, care a executat foraje de adincirne in
Marea Neagra, succesi nea litologica urmarita in carote a permi stabilirea a cinci unita~sitratogr · ice 1.g. - .
; aTg1 e e n g.re cu~calatia -:Oe carbonatL§i m'Hul cu eJ:emente_~ifil..ri£?, au fost atribuite de
H'Su(T§78), Miocenului ; milul ara on~c 9!._partial milu.!_~itic ar ~epre'1:e~~I,
a acustra, .milul, ~y.~~r si~ritic Sfill cu
~m!lru1cu furbidite srabternan:tele de mil cu Diatomee, s-au depus

:a: ~e

ill .......Ouate·~-·-

-·-~-

- -

.

. ..

In pa';;;:-a superioara de- mil cuaternar se disting trei subunitati litefaciale. Urmarite de sus in jos acestea sint : a) milul cu Coccolrtoforrdec
(20 cm grosime pe panta contincntala, 100 cm pe bordura continentala,
depus in ultirnii 3000 ani), marcheaza inceputul conditiilor actuale ; aspectul sedirnerrbului este de microlamine foarte boga.ite in coccolitul Emiliania huxleyi; b) sapropelut, aflat sub milul cu Coccolitoforidee,
are
20-45 cm grosime, cu aspect microlaminat, conserva inca multe coccolitc
si peridmee ; formatiunea a inceput sa Se depusa in urma CU cca 7-000 ani,
cind s-a instalat actualul regim euxinic in Marea Neagra; c) lutite laminate,
cu numeroase nivele grosiere, cu sedirnentatie gradata, marcheaza
un
moment anterior regimului euxirric, moment in care rata de sedimentare
era de 2-3 ori mai mare deoit in primele 2 subunitati cornpozitia mineralogica ,a sedimentefor dominate de cuart, feldspat, cal.cit, dolomit, minerale grele - in special granate :;;i minerale argiloase de tip illit, arata
sursa danUJbiana, iai- dominarea fragrnentelor Etice (cal.care, vukanite,
meibamo!Iifite), ·a minerale-l'or grele - in special piroxeni. :;;i dintire mineralele argiioase montmorilonit, arata sursa sudka (muni;ii P.ontidCaucaz).
Seoven!f!l:e turb;iditke apar ·ca efect al dinamicii, in.ca aotiva a bazinului Marii Negi-e (D. Jipa, 1974). f
210

0

100 . -

'200

'" t

3

40Dr~~
500

- 600

700

Mil sideriltc

800

Creta marina

5'00

1000

v

Argile neqre

Ad.1.075 m
FoRAJELE

D.S.D.P.

01N MARE.A

NEAGRA

CoRE.LAREA UKITATILOR LITOLOGICE 01N CEL£ 3 LOCATU

.

ou1>A. H~G (1978)

Fig. 12.18_ Corelarea unitatilor Iitologice din forajele executate de expeditia Atlantis II 'in Marea Neagra. Dupa Hsu, 1978.

Cunoasterea Marii Neare (substratol consolidat sau sedirnentele actuale) cu toate substantele minerale pe care Ie inrnagazineaza _ este in plina
dezvoltare. De aceea mi se pare hazardat de a 'inoerca, in aceasta etapa, sa
tr:agem unele concluzfi. Este sigur ca si Marea N eagra - ca mtregul Ocean Planetar ascurude inca mullte substante mirrerale '•wti1e.
211

PARTEA

V-a

13, RESURSE MINERALE ALE OCEAN1ULUI PLANET.AR
Oceanul planetar caruia 11 revine 700;0 din suprafata terest~a, repr:zinta o importanta sursa potentiala de matern prime - unele mtrate in
circuitul economic, altele dependente de tehnologiile de exploatare si preparare, formeaza rezer'vele virtorului.
Sinb deja ounoscute si exploatate petrolul ~i gazele pe platformele
continentale si pe pantele continentale inclusiv zona glad_s~lui._ Sint cunoscute si exploatate mineralizatii'le din pie•tri9urile ~i ms1punl~ de ~e
selful continental - continuare a celor de pe uscat - sau cimpii le abisale cu nodulii polirnetalici diri zonele profunde.
Aceasta dernonstreaza ca pot fri desoorperite substantele
mineralo
utile pe toate unitatile morfostructurale majore : self, panta, funduri
oceanice.
Stabilirea condi tiilor de forrnare, a modului de zacarn'int - determinarea relatii lor dintre structura geoiLogica ~i zacamint, duce la precizarea conditiilor de investigare, la mjiri rea ratei de descoperir i de noi
zacaminte de substante minerals- utile in mediul marin.
Aceasta 1-a determinat pe Peter Rona, 1973, sa afirme ca ,,,:aidevaratul
cercetator este eel care explica bine ce se vede, dar rnai ales preved., ce
nu se vede".
13.1. Mineralizatiile din zonele de divergenta sau convergenta a placilor
In mediul marin observarea directa este extrem de cosbisitoare. De
aceea este necesara cunoasterea legilor generalc de forrnare a zacamintelor, in virtutea carora sa poata fi interpretat., situati ile particulare oferite de metodele indireote de investigare.
Se stie ca orice mare descoperire a fost si trebuie sa fie anticipata de
o viziune teoretica, Asa cum reese din capitolele anterroare conceptia
care domina azi gindirea geologica este tectonica placilor, conceptie dinamica asupra evolutiei Terrel, conform careia contin·entele s-au rnarit constant iar oceanele s-au inchis si s-au deschis. Litosfera rigida (60-80 kn.
grosime) pluteste pe asterosfera plastica, In rniscarea ei, Iitosfera a fast
segmentata in 6 plaoi majore. 0 placa fiind egala cu un continent si o
parte din bazinul oceanic adiaosnt (Eurasiatrca, Americana, Africana,
Australians, Antarctica) exceptie facind placa Pacifica singura alcatuita
numai din substrat oceanic. La contactul dincre doua macroplaci
pot
exista mioroplac] (fig. 13 1). Miscarea placilor se face una in raport cu
212

PLACA
EURASiATiCA

PLACA
PACI FICA

Fig. 13.1.

Principalele macroplaci ale Pamintului !Ii sensul Ior de deplasare,
Dupa Heezen !Ii Mac Gregor, 1973.

cealalta, limitele dinbre ele aparind ca Zione inguste., earacterizate prin
cutremure, fenomene magnetics si adesea prin fenomene de metarnorfism, Limitele de convergenta sau de divergenta (fi:g. 13. 2 si 13. 3), sint
sediul unor zacaminte de sulfuri metalice - de obicei provenite din
procesele hidrotermale
si repar tizate geografrc atit pe uscat cit ~i
sub a.pa.
CONVERGENTA

DiVERGENTA CONVERGENTA

~~

~----;:...~~
,,.. \
,~"

I IYt:

A.$1[NOSF"ER.A

(

\

)

I

'~~--~~~--~~~~~~-~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~..J
Fig. 13.2.

Relatiile de divergenta !Ii convargenta dintre placi. Dupa Heezen !Ii
Mac Gregor, 1973.

213

; · Zacamintele de sulfuri metaldce legate de zonele de oonvergenta actuale sau fosile isi .au originea in solutii magmatice rezultate din topirea placii oceanice subduse. Zacarnintele Kuroko (Japonia), Fdlipine, cenbura vest Americana (Mnmtii Stincosi, Coastehor, Anzi) Mediterana de Est
pina in Pakistan - s'int asociate marginrlor de convergenta. Acelas tip de
suifuri metalrce asociate insa cu zacaminte de aur se cunosc in Canada,
Alaska, California, Venezuela, India, Nordul · Australiei.
' Alte mineralizatii 1de sulfuri sint asoeiate zonelor de divergenta a placilor. Zacarrrintele actuale din. Mares Rosie 9i cele din mesivul 'Troodos
diri Cipru sint bine cunoscute. (Fig. 13.4).
' In Marea Rosie, trei bazine (Chain, Atlantis II, Discoveriy la o adiri. cirne de peste 250D m au sulfuri rnetalice disiminate in sedirnerrte pe grosirni care variaza intre 20-100 rn. Contirruturile ridicate de rnetale i(290/o
Fe, 3,4 % Zn, 1,30/o Cu, 1% Pb, 0,005 e. 0,0050/o Au) se datoresc solutirlor
' hidrotermale legate de riftul median al Marii: Rosi; precum si apoctul de
metale dtn zonele adiacente bogate in Cu, V, Zn - etc. care ridica procentul de Ioni metalioi 9i _al saramurilor fierbinti (hot brines}
Fata: de concenorarile mar-i de sulf:u'Ii. din stadiile incipiente de
ooeane (tip Marea Rosie), stadiile de divergenta avansata a placilor, cu
formare de creasta media oceanica, s-au dovedit a avea ooncentratie
maxima de ·me~tale~ in. sedimentele care, acopera · creasta medic oceanica.
Irnbogatirea sedirnerrtelor in F•e, Mn, Cu, Ni, Pb, Ca, Oo. U. Hg ca si
urrnela de - V, Cd, Bi: sint legate de solutiile hidrotermale care patrund
prin fisuri , dizolva menerale din rocile mai vechi si .le precipita iri' sedimerite nou formate.
Dragari le executate pe oreasta Ninety East - zona ecuatoriaia' a
Oceanului Indian, - au aratat o Imbogatirs similara in sulfur] metalice a
sedirnerrtelor. Forajele de mare adincime din cadrul Deep Sea Drilling
Project (D.S.D.P.) din acelas ocean au patruns sub patura de sedimente
(400 m grosimej in roci vulcanice si de bogate in sulfuri rnebal'ice, (Fig.
13. 3). Exploatarea lor de sub patura de apa groasa de 4-5 km ridica inca
numeroase problerne tehnclogice.
Un esantion recoltat din valea de rift a crestei medio-atlantice a
pus in evidenta prezenta nodulilor de mangan. Forma si dirnensiurrils,
nodulilor {5 cm diametru) dcvedests o rata de crestere d~ 100 de mi mai
rapida, decit a nodulilor formati pe cimpii le abisale. Acceler.area procesului de cr,e ~tere a nodulilor din zona de rift este legata de aceleasi manifestar] hidro'termale.
In afara zonei din .irnediata apropiere a riftului medic-oceanic contactele divergente asigura in arnbele placi care se indeparteaza un contirnrt rtdicat de metale ipina in sectoarele cele mai externe ale dorsalel.
Sedimentele provenite de la 5000 m adincime a apel1or (baza pantei continenta'l.e de 1'a S-E de New York) .au cri:stale mid sau vinieyoare de cuprtl nativ. Roci1e vulcanioe 9i pillow-lava ca 9i !I"Ocile intrusive de sub
ele (fig. 13. 4), au de ·asemenea un oontinut r1dicat de metale, ele reprezientJind foste Zlone de Di.ft impinse lateral prin acr-ea~ie 9i a:ooperite de
patura sedimentara.
1

214

DORSALA

1'1EOio

OCEANiCA

J

:

~-------..,.,~~

Fig. 13.3. Reparfitia mineralizatiilor metalifere in functie de gradul de divergenta al placilor din zona dorsalelor medio oceanice. Dupa Rona, 1973.

215

0

2

3
E

=6
<(

UJ

:l:
......
ua
z
.....

~,H
12

i I

14 ~

I

Fig. 13.4. Structura crestei oceanice actuale si corelarea ei cu fundurile oceanice vechi - azi emerse (Masivul Troodos), in vederea prospectiunilor de
mineneraltzatii. Dupa Rona, 1973.

Cunoasterea acestor situatii din oceane, a schimbat optiea prospectiunilor de pe uscat. Multe zacaminte clasice s-au dovedit a fi similare
sau identice ca structura9i chimism cu cele uranarita in zonele divergente
ale oceanelor.
Astfel, in Cipru - Masivul Troodos - considerat dorsala ocearrica
veche rtdicata deasupra apelor are structura identica celor de pe
placile divergente ; sub sedimentele bogate in sulfuri metalice, rocile efuzive $i cele intrusive de sub eloe, sint foarte bogate in elernente metalice,
Bogatia si diversitatea acestor tipuri de zacaminte emerse ne indreptat€l?te sa speram ca in momentul depasirli dificulatiilor tehnologice de
extractie, rezerva de substante minerale utile a omeniri i va sport considerabil.
13.2. Zonele favorabile acumularilon de hidrocarburi
Conoeptia •tectornicii placilor a revolutionat de asemenea optica $1 in
prospectiunea marilor unitati structurale susceptibile de a inmagazina
hidrocarburi. Conditiils, prirnare (sursa de materie organics care sa genereze petrolul, existenta rezervorului natural, oare sa-l oontina $i a: capca216

-~·7~-·
\,, . . .~~

j(

SFERA

2

) (
0:::

~ ~tl
·<::::;

0:::~:~;'.S~
UJl~J~UJIS'

-

iL:w,L::E:~

PLACA PACIFICA--------------=:;,~--+---r-~------pLATFORMA

-OCEANUL PACIFIC
MINERALE METALlCE

AMERICANA---~~--t---·
OCEANUL

-----PLATFORMA AFRICANA---

ATLANTI(~--------""

PETROL

OOMURI DE SARE

----------------

..------------·-··---

Fig. 13.5. Amplasarea principalelor substante minerale utile in functle de convergenta

~l diveraenta

placilor. Dupa

Rona, 1973.

nelor care - sa-l concentreze) pot fi intilnite ati:t in cazul Iirnitelor de
convergenta cit 9i a celor de divergenta a placilor.
Pentru asigurarea conditiilor de forrnare a petrolului dupa etape exuberante de dezvoltare a vietii trebuia sa se creieze, pe fundul bazinelor
marine, regim euxinic (mediu toxic pentru viata) conditii in care materia
organiea existents, in special cea planctonica ce alimenteaza eontinuu
substratul, sa nu fie consurnata ca hrana de alte organisme, Deficitul de
oxigen din aceste medii nu permite descompunerea hidratilor de carbon
- ei se vor inmagazina si acoperi (le sedimente.
ln cazul placilor convergente - fosele, bazinele frontale dar mai
ales bazinele marginale, pot deveni bazine oeeanice semi-inchise in care
sint re¢nute sedimentele si materia organica. Circulatia restrictiva a
apelor din astfel de bazine, duce la deficieul de oxigen, fa pastrarea materiei organice. Sub influenta factorului termic si tectonic se realizeaza
metamorfismul materiel organice · 9i se formeaza strueturile
geologice
(rezervoarc si capcane pentru petrol). Aeeste bazine semi Inchise sint cele
mai promitatoare arii pentru acumularile de petrol din oceane (fi.g. 13. 5).
Placilc divergente, inca din stadiul prirnar, (Marea Rosie) realizeaza
conditia esentiala pentru forrnarea petrolului - mare inchisa. Materia
organica va fi pas.trata. Evaporatia si deficitul in aliment-area cu apa
oeeanica provoaca depunerea sarurilor. Continentele din jur, prin eroziune
vor procura sedimentele terigene. Se vor depune in acest stadiu primar,
roci sursa, roci magazin, eva:porite.
1n stadiul divergentelor avansate se formeaza un ocean deschis.
Sedimentele organogene '9i sarea formate anterior, sint ingropate sub
noua patura sedirnerrtara depusa in condbtii de ocean deschis. Sarea se
va deforrna, dind domurr (capcane pentru hidrocarburi). Prezenta domurilor in lungul marginilor stabile ale Oceanului Atlantic, obliga la
reinterpretarea genetics a tuturor zonelor cu dornuri de care sint asociate petrolul si gazele,
Descifrarea cond'itii'lor de forrnare a hidrocarbufilor din zona lirnitelor placilor - con~ergente sau divergente - au faout ca prospectiunile pentru petrol, sa depaseasca
platforrna continentara, largind
foarte mult ariile de interes. Dificultatea, inca greu de invins, este adincirnea mare atit a apelor (4---5 km) care trebuiesc strabatute de coloana
de foraj, cit si a sedirnentelor acoperitoare a zacamintului (1-2 km).
Azi, rentabile perrtru exploataro sint platforrnele continentale de
unde se extrag afit substante minerals utile din substratul consolidat,
din sedimenele neconsolidata, cit si din apa marina.
13.3. Acumulari de substanto minerale utile in substratul consolidat
In substratul considerat se irstilnesc substante minerale sohde, lichide,
gazoa:se irnnagaz:i:nate in ooci.
13.3.1. Dintre substantele minerale solide cantoane
in substratul
con:solidat, s a r e a g e m ~ 9i sarurile de :potasi u, se cunosc in Mare a
Baltica, U.S.A., Golrful Mexic unde din cele 250 de diomuri cu saDe, 25
au 9•i sul.f exploatabil. Toate conyin petml, in depozite de tip Caprook.
(f~g. 14.17). La sud-vest de Helsinki in Gol::fulFink, se e:xiploateaza fiermagnetit prin puturi 9i galerii subma.rine. In Canada (Newfoundland) ca
9i in Golful Finic zacaminte1e de fier-magnetit de pe uscat se continua
sub apa avind rezerve de milioanie de tone.
217

· · Importance rezerve de carbuni .slnt inventariate si parcial exploatate
in Japonia, Anglia, Nordul Scotiei, -Noua Zeelanda, ele reprezent1nd
foste zone de tarrm .az] aflate sub apiL
13.3.2. 'Subsianie minerale lichide-qazoase. 'Pe selful continental,
mai - putin exploatat decit uscatul, exists conditii de geneza si acumulare a hidrocarburflor, sirnilare ou cele de pe continent. In .prinoipiu
toate ·platformele continentale pot avea aeumulari de hidrocarburi, oei
circa 41 de milioane km'', ce- revin platformelor, unmind sa-~i 'dovedeasca potentialul petroligen, Rezerve'le din': Golful Mexic (pe ptatf orrna
dar si la 3729 m ·adincime - cimpia -Sigsbee), -Golful Persic (rezerve de
pe.ste 5·0.000 rnilioane tone), · din Marea Nordului (disputata intre englezi, norvegieni, olandezi, R.F.G. si Danemarca), GoH'ul Guineei (pla•t-.
formele Guirieei, Gabon, Nigeriei), sint -legate de .platformele stabile .ale
Oceanului Atlantic, .
· ·
· · Marea Ohotsk, -Marea Bering au importants. rezerve de hidrocarburi
legate de bazine ·margin.ale. Platoul continental al Insulelor Sahalin au
permis -conburarea a 4d zone pebrolifere din care 7 'produc imporbante
cantitat! de petrol. Selful japonez, Marea Galbena, · Marea Chinei, reprezina zone de concesionari 'masive (pests 175 de societati detin ~;.ermise de exploatare pe · o suprafata de 450.000 km-). Platforrna australiana avea in· l975 rezerve calculate de' 300 roilioane tone petrol si 212
rrii:J.iarde m3 de gaze. America de Sud (Brazl.lia, estuo.rui L-a Plat~,. Argentina)
descopera noi bazine de petrol pe platforms, in afara ·oefor
care· se continua de pe continent. America de Nord cu vestitele zone din
Canada, Alaska, Baltsmoore, . Ceeorges Bank (240 km 'Iungime, 100 km
latirne) dernorrstreaza ca praetic toate platforrnele continentale a·lf sectoare r;u hidrooarburi.
·
·
In Meditarana (Marea Adriattca, Marera Eg.ee) in Marea Ncagra
(Marea de Azov sau vestul Cr-imeei), Marea Caspica, au fast de rnult
puse in evidents importante rezerve de hidrooarburi. De curind au fost
puse in evidenta hidrocarburl pe selful romanesc si bulgaresc.
Pantele continentale, in cazul in care au bazine de baraj, pot contine hidrocarburd dar mai ales baza pantei s-a dovedit a avea structuri
favorabile acurnularilor de petrol (dornur ile de sare care in Mexic pro-.
due petrol au fest identificate ~i in Atlanticul de Sud in fata Africei
si Brazihei in -vestul Floridei, in Meddterana).
Areeasta a facut sa se estimeze ca in 1987 productia de petrol din
domeniul marm va reprezerrta 35-400;0 din productia totals mondial.
13.4, In sedimente neconsolidate care acopera fundul marrlor si oceanelor se acumuleaza substante minerale uti!J.e in : 1) zone de plaja si 2)
zonele ardind ale platformelor ~i fundurilor oceanice medii, legate fie
de aportul terig.en, fie !'eprez.entind minerale auti.gene.
1) In zona de plaja mineralele grele (magnetit, ilmenit, zircon, rutil,
monazit) Si.int de mult expfoatate in F1oriida, Oar.olina de Nord, Quebek,
Coista Rica, BrazUia, Arg~entiha, Chile, Egipt, Africa d~ Sud). El·e sint
dependente de sursa detritirca de pe continent 9i de regimul hidrodinamic Pot apare $i 12 adincimi mai mari in eazul plajelor vechi inundate,
sau a cur entilor de densitate.
0

218

...

,...

D i a man t e l e, oxploatate in sudul Afr icei de la 30-40 m sub
apa unde se prelucreaza zilnic 18.000 tone nisip pentru a se extrage in
medie 700 oarate diamante, sau' c Tomi tu 1, die pe p1aijele Australiei arata
ca sursa terigena poate oferi o garna foarte variate de substante minerale utile.
2) Jn zonele profunde milul cu globigerme (intr-o combinatie chimidi foarte propice pentru utilizare in industria cimentului) sau milul
cu diatomee (cu oalitat! excelente de izolant termie (rfonic, filtre minerale) ofera rezerve inepuizabile.
Nodulii sau crustele poli7JLe~alip~ intilnite de la 50 pina la 8000 m
adincime au pennis conturarea · 'a 500 'zone· exiploatabile cu un continut
mediu de 12.000 tone pe k:m2. In ei s-au identif'ieat 27 elemente chimice
majors si 15 elemente minore.
'
Cu toate dificultatile tchnologice si juridice,
se invescesc sume
imense perrtrti exploatarea noduldlor, (Firrna Deep See Ventares a investit in 1975 250 milioane: .dolaei), In. Marea Ro~iie, au fest puse in evidenta sedimente bogate. ·meta1e (in fosa Atlantis II rezerve1e estimate
si1:1t de :50 milioane tone).
.
..
13.5. 1n .apa marii au fost .identificate 60 de ·elemen,te chimice, cu
grade diferite de. concentratie. Dintre acestea se extrag deja, clorul,
sodiul, rnagneziul.. borul, In zonele ·cu saramuri fierbin.ti (= hot briens)
au fest puse in evidenta conoeritrati.i rnari de metale (fier, 64,20/0, mangan 36,50/o, zinc 200/o, cupru 4,50/o, argint 295 gr/tona, aur 5,6 gr/tona)
Recunoscute la mceput in Marna Rosie (f'osele Discovery,
Chain,
Atlantis II) sararnurr fierbinti asomanatoare au fest descoperite 'in zona
tiftului _ nord-atlantic in apropier€ de Islanda, Aceasta da posibiritatea
[nvesfigar ii fostelor rif'turi, azi 'eXiondate, in care rezervele de mctale
pot apare la fol de concentrate.
.
!
Fara a Ii un inventar a1 rezervelor minerale utile pe care le oferii
mar ile si oceanele lurnii, 'am prezentat citeva situatii devenite clasice,
de descifrare a originei si structurti zacam'iritelor submarine car€ ar
[ustifica necesitatea cunoasterii geologice a Ocearrului Planetar, Exploatat rational, Oceanul Planetar, ar putea rezolva necesarul de matenii
prime al ornemrn.

in

PARTEA

VI-~

14. MET-ODE DE INVESTJ:GARE
Rezolvarea problemelor de geologie marina depinde intr-o mare masura de mijl:oacele de observare si de prelevare a· probelor de sub apa.
Admcimea apei 9i relativa ei inaccesibilitate, face oa investigara mediului marin, Sa fie indisolubil legata de folosirea unor nave ubilate cu
aparatura de cea mai Inalta tehnicstate. Pentru deplasarea navei ca si
pentru prospect-area resurselor de pe fundul oceanului, de o prims impertanta este cunoasterea topografiei submarine, care s-a dovedit a fi eel
putin la f el de complioeta ca cea a uscatului,
14.1. Mijloacele de Investigare
Casa se ajunga Ia nivelul actual de cunoastere al oceanelor, au fost
necesare trei secole de cercetari marine, primele cu totul sporadice : de
1a dragarile f acute la inceputul secolului XVIII - de vicontele de Marsillr
in largul golfului Marsflia si al golfului Cassis, s-a trecut la misiuni marine (printul Albert I de Monaco irnpreuna cu Sudry si Thoulet) sau la
prirnele lucrari de inforrnare asupra topografiei fundului oceanelor (sir
John Murrey).
Desi expeditii oceanografice au fost numeroase in secolul al XIX-lea,
cu totul remarcabila este cea Irrtrepr'insa de nava Challenger (1872-1876)
sub conducerea Iui Sir C. Wyville Thomson care in afara perforrnantelor
de distanta parcursa (68.890 mile marine), a executat foraje submarine
(4-92) drraigaje (133), un numar mare de masuratori referitoare la factorir
fizico-chimici, la dinamica apelor, continutul biologic (4700 specii noi),
depasind prin volumul de date recoltate tot ce se cunoscuse pina atunci
din dorneniul oceanolor.
Expeditiile care au urmat, organizate de diverse state (Germania nava
Gazelle, Rusia nava ,,Viiteaz", Austria nava ,,Pola",
America nava
,,Blake", Norvegia nava ,,Fiiam") au adus numeroase contributii la cunoasterea unor zone ale Oceanului planetar.
in prirna jumatate a sec. XX expeditia ,,Meteor" (1925-1927) a inceput seria cercetarilor sisternatice cu scopuri foarte precise (topografia
Iundului oceanului, tipurile de sedimente si organismele de pe substrat,
fizica, chirnia, biologia oceanelor). Rezultatele au fest grupate in primul
tratat de oceanografis (H. U. Sverdrup, M. W. Johnson si R. H. Fleming
(1942) (D. Ross, 1976).
220

~

-

-

Rczultatele economice si stiintifice obtinute, [ustifica pe deplin investitiile din ce in ce mai mari care s-au facut si se fac pentru cercetarea
domeniului marin. Mijloacele tehnice utilizate au limite de aplicabilitate
fapt care deterrnina utilizarea lor selective. Nu sc poate concepe cercetarea marina fara nave 'de cercetare.
14.2. Nava de cercetare este dotata cu apartura si tehnica noua adesea unica. Mult spatiu este ocupat de laboratoare, aparnte si echipamentul
electronic necesar atit rnanevrarii navei cit si prelucrar ii datelor, in special cele de geofizica (2'ravimetrice, magnetometrice (fig. 14.1). Vinciuri
puternice pentru coborirea aparatelor pe fundurile marilor adinci si ocea-

Fig. 14.1. Sectiune prin nava ,,Chain". Termenii de babord si tribord se refera
la partea stinga si respectiv dreapta a navei ; 1 - Magazie - materiale de punte
(prova si pupa) ; 2 - Instalatis de guvernare ; 3 - Garda elice ; 4 - Grui hidraulic ; 5 - Magazie ; 6 - Tancuri de combustibil ; 7 - Laboratorul inferior :
8 - Camera vinciurilor ; 9 - Barca de salvare ; 10 - Cabine cercetatori (babord
si tribord) ; 11 - Tanc pentru pacura ; 12 - Combustibil ; 13 - Sala motoarelor ;
14 - Sala instalatiilor de control ; 15 - Laboratorul principal ; 16 - Laboratorul pentru masurarea umiditatii : 17 - Generator de rezerva ; 18 - Cabine ofiteri (babord si tribord) ; 19 - Cabine cercetatori ; 20 - Careul ofitertlor (babord),
Bucatarie (centru), Careul echipajului (tribord) ; 21 - Sala generatorulul principal ; 22 - Cabine ofiteri ; 23 - Cabine echipaj ; 24 - Apa potabila + Combuza
pentru provizii uscate ; 25 - Laboratorul superior ; ~6 - Camera hartilor;; 27 Timonerie; 28 - Cabina radiotelegrafist; 29 - Biblroteca (tribord) Biroul
stiintific (babord) ; 30 - Seful expeditiei (babord) comandantul navei (tribord) :
31 - Cabine echipaj ; 32 - Cabine cercetatori ; 33 - Compartimentul .acumuIatorilor: 34 - Traductor - Magazie de materiale - Put de aerisire; 35 - Combuza
pentru provizii uscate ; 36 - Combuza frigori.iica ; 37 - Oabine echipaj - Spalater ; 38 - Camera de comanda a vinclur-ilor si ancorei ; 39 - Cornbuza pentru
provizii uscate ; 40 - Putul lantului de ancora : 41 - Picul prova (compartiment
de coliziune). (Dupa E. Seibold, 1974).

nelor, precum si spatiile de depozitare, sursele de lurnina - limiteazii
spatiul de locust 9i recreers al personalului <le bord si cerootatorilor.
Nava trebuie sa-si pastreze cu toate acestea autonomia, agilitatea si
stabilitatea.
Valoarea unei curse este foarte ridicata ea insumind costul navei si
aparaturii , costul utilizarii zilnice si al intretineri i - precum si salariile
ridicate ale intregului personal.
221

De aceea o expeditie oceanografica este complexa ~i ·de cele mai multe
ori internationala, grupind specialisti pe problems din toata lumea.
Cercetarea se face prin : 1) observare directa (scafandrj autonomi,
instruments lansate 1111 apa, teleobservatie) ; 2) cartografie submarina (sondaj vertical, sondaj lateral) ; 3) prelevarea probelor din substratul neconsolidat ; 4) prelevacea probelor din substrat dur, datele obtinute perrnitind
stabilirea ; 5) metodelor de for.aj geologic in mediuf marin.
14.3. Observaria directa se bazeaza pe trei tehnici uzuale : a) scafandri autonomi, b) instrumente submarine, c) teleobservatii,
14.3.1. Scafandri autonomi (Leprieur, Cousteau-Gagnon, Parker) pot
efectua observatii geomorfologice de amanunt (carst inundat, faleze submarine, bariere recif ale, terase, cordoane litorale submerse), pot recunoasts natura substratului, pot fotografia si chiar recolta probe.
Aria lor de activitate acopera eel mult citiva km2, in mod frecvent
pina la adincimea de 50-50 m scuf'undarea
fiind totodata limitata ca
timp. Utilizind un amestec de gaze respirator.ii (oxigeri-heliu de exemplu)
pot atinge adincimi rnai mari (pina la marginea platforrnei).
14.3.2. Lnstrurnerue submarine. Primele Incercarr de a invinge ostilitatea marii s-au concretizat in construirea unor camere de observatie
suspendate de un cablu (turelele de tip Galeazzi). Pericolul pe care-I prezinta ruperea cabiului a facui ca foarte repede sa se renunte la ele.
Au fost inlocuite cu sub mer s i bi 1 e (submarine mici) caracterizate
prin autonomie de deplasare sub apa ; in ele pot incapea citiva observatori ; sint dotate cu camere de televiziunc, sonar, telcmarripulator capabil pa
recolteze probe. Sint utilizate pentr u cunoasterca morfostructurii, sedimentologiei, proceselor hidrodinamice; in zoriele de amplasare a unor Iucrar i de foraj sau chiar pentru supravagherea Iucrarilor de foraj si a conductelor submerse. Dezvoltarea rapida a lucrarilor sub apa a determinat
o dezvoltare la fol de rapida a submersibilelor, an de an performantele
lor fiirid mai mari (Benthos 1963, Alvin 1964, Aluminaut 1965, Deep Star
1966, Deep Diver 1967 apartin lui Woods Hale Oceanographic Institut :
GLORIA (Geological, Long Renge Inclinad Asdic) de 10 m lungirne, nelocuit, teleghidat si prevazut cu aparatura de luai fotografii, apartine
englezilor ; japonezii au studiat cu submersibilul Yomiuri (1964) platforma japoneza si marea bariera recif'ala. Canadienii cu Self Diver (1970)
au studiat aflorirnentele si s·edimentele de pe platforma, Diritre cele mai
mici submersibile destinate cimpurilor petrolifere din Mare-a Nordului
sint P.C.8-P.C. sb-P.C.12 care pot purta 2 persoane.
Farfuriile
s c u f u n d a t o a r e ale lui J. Y. Cousteau (1961)
sint mici unitati autonome cu doi observatori perrnitind scufundari pina
la 300 m (un nou model (1972) se scufunda pina la 1000 m) prevazute cu
televiziuns '?i telcmanipulator.
Dar, atit prin necesitatea unei nave care sa le puna in irnersie cit si
prin costul lor foarte ridicat - submersibilela ridica importante probleme
de economicitate.
In cazuri speciale se utilizeaza sub m a .r i n e a u ton om e s au
bat i :s ca f e (£1g. 14.2) bogat echipate $i cu eficienta maxima in recoltarea datelor.
222

14.2. Subrnersibilul
,,Aluminaut", schita de
structura ; 1 - Acces
pupa ; 2 Motor de
propulsie verticala ; 3
Monitor de televiziune ; 4 Echipament ultrasonic pentru
sondare spre inainte ;
5 - Girocompas ; 6 Suprastructura puntii ;
7 Tambuchi prova ;
8 Gura de acces
. prova ; 9 Antena
ultrasonica ; 10 - Lampa extensibila ; 11 Camera de televiziune si
instalatie de iluminare :
12 - Brate mecanice :
13 - Observator ; 14 Butelie cu oxigen ; 15 Reflector
babord : l 1i
-' Baterie ; 17 •-.Sonar
lateral (sub tancul cit•
balast) ; 18 Suprastructura chilei ; 19 Dispozitiv de evacunra balastului : 20 - Cot02
1LJ
mandant ; 21 - Tanc
de balast ; 22 - Motor de propulsie babord ; 23 D. Ross, 1976.
Fig.

Gura de acces la pupa. Dupa

Batiscafclc concepute de J. Piccard si ameliorate de Houot et Wilm,
au traiecte vcrticale si nu executa decit slabe deplasari laterale - la
contactul cu fundul oceanului. Cea mai mare parte a spatiului este ocupata de aparata de rnasura 9i dispozitive de prelevare a probelor. Acelas
lucru estc valabil si pentru ,,Mesoscafc" cu deplasare lejera in masa de
apa, fiind utiltzate in special pentru studierea curentilor (rex. Gulf Streem),
14.3.3. Teleooserroiiile grupeaza toate examenele optice. Fotografia
si cinematografia submarine puse la punct de Rebikoff, Edgerton si Cou~
steau - utilizeaza un suport stabil (,,troid'.l") pentru camera de luat vederi
si instalatia electrica. Pozitionarea
se face prin instalatia ultrason, apala
ratela trebuiesc mcntinute
0 anurnita distanta fata de substrat pentru
ca suprafata prcvazuta pcntru fotografie sa poata fi prinsa in cirnpul optic
al aparatului (fig. 14.3)
Televiziunea in curs de perfectionare, reuseste sa ia imagini dare
pentru platforrne dar sint inca probleme de invins pentru fundurile adinci
ale oceanelor.
Se utilizeaza pentru detaliu sau pentru urmarit evolutig formelor
actuale. Cliseele obtinute prin satelit (EARTS1) permit prospectarea sistematica a substratului, studierea paturei de apa cu suspensii si deci a ratei
de sedimentare.
0

14.4. Cartogratia submarina se bazeaza azi pe emisia continua de
ultrasunete (echo-sondajul = sondajul vertical). Etapele anterioare de
masurare a adincimii apei - sonda cu plumb si sondajul cu sunet al lui

223

Marti au fost inlocuite prin aparate de ernisie (Edo Atlas Werk, Sparker,
Gas Exploder) purtate de nave si aparate de receptie foarte sensibile
(D. PR. ,,Alden Precision" ,,Deep Recorder").

Fig. 14.3. Sistem de fotografiere submarina cu aparate multiple : L - sursa de
lumina ; F1-F4 aparate de fotografiat :
S - sursa senora pentru determinarea
pozitiei deasupra fundului. Dupa D. Ross,
1976.

Principiul este foarte simplu : semnalul sonor errris este reflectat de
f'undut bazinului si de diferitele strate mobile, semi-consolidate sau consolidate. Penetratia undei sonore variaza dela citiva metri la citeva sute
de metri ; unda ;eflecta.ta este receptionata prin ·intermediul unui hidrofon atirnat de nava : se fac totodata inregistrari care pot da imaginea prof ilelor transversale. Aceasta permite depistarea bancurilor dure de sub
invelisul de sedimente neconso'lidate, canioanelor, fuliilor etc. (fig. 14.4).

Fig. 14.4. Sondajul acustic (ecosondajul). Dupa J. Blanc, 1972.

Investigarea se face pe trasee lineare, continue. Se inregistreaza intervalul de tirnp care separa emiterea sernnaltnl ui aeustic !?i intoarccrea lui
prin reflexie (ecoul) de pe fund (fig. 14.5). Pe hirtie speciala se inregis treaza toate deforruari le substratului. Eccgrama (fig. 14.6) reda, cu precizie de 20-50 cm, adincimea si cii indicatii asuora naiurii substratului.
Perrtru confirmarea imaginei fundului se utilizeaza sondajul lateral
(Asdic, Sonar I) bazat pe principiul : un ernitator purtat sau tras de vas,
224

emite lateral impulsuri sonore .§i primeste ecourile transmise la un inregistrator. Baleiaul acustic executat de conul de emisie principal, realizesza
o analiza a fundului bazinudui situat de o parte 9i de alta a traseului va-

. -_-==- ~ ~~-t-=- - -- - -=-

- - -~-=- -=----==--'2~

----

-

-

-- --::..::::- ~==---- - ---

- --- -- ------==-- -- -_____
---:~----·
Fig.
14.5.
Propagarea
undei acustice emise si
a celei reflectate de
fundul oceanului (2).
Dupa D. Ross, 1976.

- - - ---=--=-=-~
- - ~~
-

-

-

-

--

- -:---..- -

~

-~

-

- -

--=-==--===- -

=:::::

__;:;:- - --

-

----=--------~--==--

--

-

.....-<::...--:..__ - - ..z--- .......

------

--

- ------------ -

__:::::~

-=--=-=- -

-

.-

"><

50

~=""Fig.

14.6. Ecograma ce
pune in evidenta relre6oE, ful fundului oceanului
si stratificatia de sub
~ sedimentul . de supra<

<

fata.

Dupa

D.S.D.P.,

1972.

1 Mila

sului. Imaginea inregistrata ,,sonograma" (fig. 14.7) este o vedere in plan
f.oante deformata - puterea de reflectare a refectatorului fiind hotaritoare . .Insumate, eeogramele 9i sonogramele permit stabilirea imaginei in
plan a fundurilor oceanice (harta fundului oceanic) (fig. 14.8).
15 -

GeoJ()g.ie marina

225

om.
~emitator

~.
a

O.ill.

Fig. 14.7. Sondajul lateral: a - principiul
baleajului ; b - schema Inresistraru ; 1 Reflexia verticala (profilul ftmdului marin
sub traseul parcurs de nava) ; 2 - reflexie
laterala slaba ; 3 - Reflexie laterala puternica pe un versant expus baleiajului : 4
- Versant ,,cu umbre" ; 5 - Reflexie laterala puternica pe un fund grosier. Dupa
J. R. Vanney, 1976.

..........

Fig. 14.8. Harta batimetrica a platformei
continentale din regiunea Provence. Dupa
J. R. Vanney, i976.

'"
(
,_.

••

•"'.I

14.5. Prelevarea probelor in substratul moale. Pentru a realiza o
imagine litologica a sedirnentelor moi, neoonsolidata, se utilizoaza : a) dcagaje ; b) greifere ; c) oarotiere.
14.5.1. Draqajele. Drag'a Charcot cu cadru metalic, foarte grea, rezistenta, sau draga de tip ,,Spatangue" (J. Picard) aduna sedimentele superficiale; Pentru- a nu. le· amesteca, draga trebuie. putin timip, Iasata pe
substrat ·- iiar sedirnerrtul, reooltat 1n.t,r;-un sac de iuta des sau de pi1astic
pentru a impiedica spalarea in tirnpul ridieari! probei .spre nava, Se obtine o imagine asupra " sedimentului
,_
.· ~1 a. _p9pajati.ilor
~ . bentonice superfi-

.

ciale. Dragarile pe pante - trebuiesc executate cu viteze mici si pe
distanta foante scurte pentru a evita declansarea curentilor turbizi.
14.5.2. Greiferele sint utilaje metalice alcatuite dintr-o cupa inchisa
de un angrenaj de piese triunghiulare care se inchid (Fig .14.9) in mo-

Fig. 14.9. Greifere in
lansare si in pozitie inchisa (b), dupa probare. Dupa D. Ross,
1976.

mentul cind atinga substratul si patrunde in sediment. Pentru a nu pierde
sedimentul prin spalare in timpul ridicaeii la suprafata, dupa recoltarea
probei, greiferul este imbracat automat intr-o husa de pinza.
--1

I <;
!

2-3m

I 1111

I

4

-:

.11,

Fig. 14.10. Tip obisnutt de carotier gravitational ; 1 - cablu
2 - capacul de mchidere (cind carotier-ul esta rrdicat
si de deschidere (cind este coborit) ; 3 - greutati (lest
in total 200-3'50 kg ; 4 - t:ub oarotier ; 5 tub de plastic interior ; 6 detinator de carota (impiedica pierderea probei in timpul rtdicarti ; 7 - capul carotierului cu muchii
ascutite, Dupa D. Ross, 1976.
~~

227

14.5.3. Carotierele, utilaje mai complexe, ne pot oferi o sectiune verticala a sedimentelor strabatute (carota). Carotierul
gravitational (Fig.
14.10) alcatuit dintr-un cilindru rigid, lestat la capatul superior, sau caretierul cu un piston in Interior (carctierul Kullenberg, fig. 14.11). Patruns
in patura de sedirnente mobile, ,,aspira" carots de 5-10 sau chiar 20 m.

r~

4

~rac\1une
-piston
rldicat

@
I

I

Fig. 14.11. Carotier cu
piston (tip Kullemberg)
model de functionare.
Dupa J. Blanc, 1972.

771711/777711

Ogiva de la capatul inferior al tubului oarotier impiediica sedimentul sa
se scurga in timpul ridicarti. Pot aveo atasate termomeire speciale pentru masurarea fluxiuil.ui termic la nivelut fundului bazlnulu].
Van Straaten a irnagirrat un carotier scurt (1-1,8
m) cu diametrul
mare, pentru recoltarea probelor cu structure nemodificata, pastrind chiar
si imbibarea cu apa.

228

Carotierul cu cadere Libera (fig. 14.12) nu este atasat de nava prin
cablu, In caderea Iibera, cind atinge substraeul, patrunde in sediment eliberind doua sfere plutitoare care ridica si proba la suprafata.
14.6. Prelevarea probelor din substratul dur - se face prin dragar!
geologies, electrcearotier - flexoforaj sau foraj geologic.
14.6.1. Draqa geologicii este cilindrica, metaliea, robusta, foarte grea,
cu margine ingrosata. Cilindrul este protejat de un sac pentru pastrarea
probei. Se obtin fr agmente de roci prin lovirea de rnarginea dragei cilindrice.
14.6.2. Electrocarotierui este actionat de un motor electric lansat sub
apa de scafandri, la 20-30 m adinc'ime. Functionarea este telecomandata
de la suprafata. Se obtin carote de 1-2 m.
14.6.3. Flexoforajul presupune o nava de foraj din care se Ianseaza
pe fundul bazinului, o garnitura de prajini 'de foraj si o garnitura continua si flexibila. Prin garnitura flexibila se asigura curerrtul electric l?i
fluidul de foraj. Dupa prelevarea unei carote pentru reintrarea garniturii
in gaura de sonda, in momentul primei forari se Ianseaza odata cu garnitura de foraj o ,,pilnie de reintrare" (fig. 14.13). Irnpreuna cu coloana de
ordiriatorsi
·_
comando

post de

~

fe--

Fig. 14.13. Schema unui

foraj marin cu pozionare dinamica. Dupa
J. Blanc, 1972.

foraj se coboara in apa un scanner sonor (errritator), fixat pe o parte a
prajinii, care emite semnale (Fig. 14.14). Aceste semnale sint reflectate
spre vas de 3 reflectoare plasate in jurul pilrriei, Inforrnatia asupra pozitiei este transmisa spre vas. Se foloseste jetul de apa din coloana de foraj
pentru a dirija garnitura deasupra pilniei de reirrtrare. Flexoforajul are
foarte rnare randamont (Fig. 14.15).
14.6.4. Nava de sondaj geologic sau platforma plutitoarc trebuie sa
suporte materialul de flexoforaj, centrala electrica, carote, loc pentru
cercetatos.
Pentru a:sigurarea punctului fix al navei de f.oraj se utilizeaza un detector de deriva, 4 propulsori in ce:J.e 4 colturi ale navei, reglsbili in intensitato si dir-ectie, un ordinator care calouleaza deriva si transmite ordinele de propulsori (fig. 14.14).

229

Fig.

230

14.14. Pozitiunea

dinamica in flexocarotier.
D.S.D.P., 1970.

Dupa

sa

Navele de foraj trebuie
se mentina continuu in centrul zonei de
fora] fixata prin 4 balize reper la suprafata si alte 4 balize radio reglabile
scufundate in apropierea punctulu] de foraj (Fig. 14.15). Printr-un tuib
flexibil este legata nava de substratul unde se va fora si unde pe platformele continentals si lanseaza un motor si un trepanator. Navele de

---'

~

I
'

\

~

§

--

\

'

-.

2

-

-

-

Fig. 14.15. Reluarea forajului marin dupa prelevarea carotei; 1 - Pilnie de
reintrare ; 2 - Sonar reflector ; 3 - Baliza sonica pentru pozitiunea vasului ; 4
- unde transmise si reflectate ; 5 - jet de apa prin coloana de foraj. Dupa
D.S.D.P., 1980

Ior.aj din ape adinci (G1omer Challenger, Astragel etc.) sau platformele
de fora] fixe de pe self precum si platforme semi-submersibile din zonele profunde - pozitionatc azi in mod frecvent prin sateliti, sint prevazute cu inregistratoare si dispozitive de transmitere a rezultatelor.
14.7. Geofizica marina uzind de aparatura de inalta tehnicitate adaptata mediului rnarin - a adus contributii spectaculoase la cunoasterea
structurii interne a Pamintului.
231

Se aplica aceleasi metode ca pe uscat : inregistrari seisrnice (de reIractie si reflexie) gravimetrice, rnagnetice, termice, radiometrice, fotometrice etc.
14.7.1. Prospeciiuriea seismicii se bazeaza pe masurarea tirnpului necesar pentru ca o unda provocata de o explozie sau o emisie acustica, strabatind apa, sa ajunga sub forma de impulsuri elastice pina la substrat,
apoi patrunzind in substrat sa fie reflectate de diverse orizonturi reflectatoare cu viteze dif'errte dupa Iitofacies, grad de compactare, virsta stratului.
Dispozitivele de inregistrare aint diferite : de obicei se inregistreaza
grafic dar mai moderria este inregistrarea pe banda rnagnetica. Semnalele
inregistrate pot fi apoi studiate.
\ ~-;f;!_o
_

I~~--

G

.

~

orir.1

-->

Roci semiconso!idote
orizontul 2
I

/

/
/.

/
'

,'

J.---··-·····------·

14.16. Prospectiunea seismica prin reflexie. Dupa J. Blanc, 1972.
Fig.

Roci dure

,'
,

,'

Pentru a economisi utilizarea navelor se folosesc gearmanduri radio,
irrzestrate cu amplificatcare si emitatoaro radio. Cind se folosesto exploziv,
el se deplascaza la cca. 30 m adincime fata de oglinda apei. Miscarea,
provocata de oar tusul de dinamita prin explozie, emit¬ unde care se
retransmit dupa un parcurs subteran, mai rnult sau mai putin lung,
la o ambaroatie sau geamandura reoeptoare pentru semnalele acustice : se inregistreaza momentul mediu de sosire al undei si unghiului
de incidenta, Cunoscind vitezele etalon si timoul tur-retur se deduce adincimea ,,oglindizilor" refr actoare. Disoorrtirrurtatile inregistrate la mai multe
statii de inregistrare aliniate sau dispuse 1n cerc, permit reconstruirea
structuril substrabului. Reflectia si ref1exia seisrnica da iriforrnatii asupra
structurri 9i naturit orizonturilor- pe care le strabat (ftg. 14.16).
Pina in _1960 se utiliza in exchrsivitate dinamita. Costul ridicat dar
mai ales efectul distrugator asupra vietii: marine a dus la inlocuirea dinamitei cu surse sonore (echipamenn Coomer" sau ,,Parker") ancorate pe
gea:manduri. Ele emit semnale cu frecventa diferita la intervals de tirnp
regulate - in apropiere de suprafata apei. Receptoarele de pe nava sau
hidrofoane remorcate de nava. mregistreaza corrtirruu intoarcerea la suprafat§. de undele. Aeest s on d a j seismic
con it in u u permite intocmirea unei sectiuni neintrerupte a fundulul m.arilor sau oceanelor pe traseele parcurse care reprezinta o sectiune-timp. Grosimea stratelor este
invers proportionala CU timpul scurs pentru Ca sunatul Sa-1 traverseze.
La grosimi egale ale sbratelor, cele superficiale - putin sau deloc com232

·~

pacte - apar rnai groase decit in realitate sau decit cele consolidate din
profunzirne. Inclinarea stratelor apare pe seismograma exagerata.
Profilele seismice ale marilor si oceanelor au facut parte din ,,P:rogrsmul LAMONT suportat financiar de patru societati americane: Us
Novy Office of Naval Rescharch, Naval Ship Systems Command, National
Science Foundation, New York State Science and Technology Foundation.
Cu ajutorul lor au fost puse in evidenta accidentele tectonice, raportul
dintre fundament si Invelisul sedimentar, principalele ti puri de structuri
sedimentare ale platformelor, pantelor, glaeisului si fundurilor oceanice,
deformatiile suferite, dlscontinuitatile, discordantele, nivelele de eroziune,
suprafetele de nivelare, etc.
Pentru zonele polare, a fost adaptata prospectiunea seismica sub
ghcata, utilizind submarine. Exploziile sub gheata dau unde perturbatoare, deosebit de puternice, datorita reflexiilor de la partea inferioara
a placii de gheata, Pentru atenuarea acestora, se propune (Groodhart Rupert et al. 1976) dispurierea deasupra sursei a unei cupola de plastic avind
orificii pentnu iesirea gazelor care se produc prin explozie, Cupola
bulele de gaz, retinuto sub ea, absorb si disperseaza undele care s·e propag.a spre placa de gheata, ceea ce duce la atenuarea undelor perturbatoare.
Prospectiunea seismica, cu ambele ei metode de refs-actie si reflexie
are lirnite de aplicabilitate ; se utilizeaza pentru invelisul sedimentar de
sub apa pe o grosime de cca. 3000 m.
Datele sirrt comp1etate cu prospectiuni gravimetrice, magnetice.
14.7.2. Prospeciiumea qrauimetricii se bazeaza pe masurarea anomaliilor gravimetrice date de substrat si structura sa (anomalia Bouguer).
Pentru a atenua erorile foarte mari
datorate actiunii valurilor, gravimetrele se monteaza in dispozitive care
le stabilizeaza pozitia, f'acindu-Ie independente de miscarea vasului,
Anornalia Bouguer este pozitiva in
cazul acumular-ilor de elemente fearte den:se !?i este negativa in cazul
acumularilor mari de material U$Or.
Pe acelasi profil se mascara in aer
si sub apa anomaliile gravimetrice si
se oorcleaza. Se traseaza curbele
care delimiteaza
nivelele de egala -- - anomalie (i:wgame) punind astfel in
evidenta structuri anticlinale adesea
ascunse sub patura de sedimente su.........
perf'iciale, accidente tecton.ice profunde, patrunderi de corpuri magnetice, diapire de sare, etc. (fig. 14.17).
Azi se fac prospectiuni gravimetrice din satelit, rezultatele corelin.
du-se cu cele seismice si cele mag- _.,,.
netice.
Fig. 14.17. Detectarea zacamintelor de pe14.7.3. Prospeciuuiea maqneticii ur- trol de tip Cap RO('k din cimpiia Sigsbee
mareste anomaliile masurind elm- - golful Moxie. Dupa D.S.D.P., 1970.

__

.,,

233

pul magnetic al substratului marin, cu magnetometre atasate la nava
sau din avion. Rocile magmatice ~i metamorfice dau anomalii magnetice
pozitive importante fata de rocile sedirnentare. Harta anomaliilor magnetice reflecta natura si structura substratului marin. .
Hartile anomaliflor magnetics ale oceanelor au evidentiat existents
unor benzi de anomalii pozitive si negative paralele-simetrice deoparte si
de alta a dorsalelor, uneori decalate, in raport cu marile dislooatii tectonice. Alternanta de maxime (anomalie pozitiva) si minime (anomalie negativa) provooata de inversiunea pericdica a cimpului magnetic terestru
da aspectul zebrat al flancurilor dorsalelor. In dreptul axei dorsalei, anomalia este de 10 ori mai mare decit pe continent. Fiecare eruptie va avea
lava de un magnetism nou, corespunzator orierrtarir cimpului magnetic
al rnomentului de racire.
Studiul magnetismului ,,fosil" din Iavele de pe uscat ~i de sub apa puse in loc in momente diferite din istoria pamintului - au aratat viariatia polilor magnetici din Paleozoic pina azi, ~i au permis stabilirea sensului deplasarii placilor continentate unele fata de altele.
Paleomagnetismul rocelor sedimentare pune problems in Iegatura cu
originea magnetismului : daca este mostenit de la rocele preexistente
(,,magnetism detritic") el reprezinta magnetismul cimpului magnetic terestru din momentul sedirnentarii : daca din combinatii chirnice-postsedimentare rezulta minerale magnetice acestea modifica valoarea cirnpuIui magnetic. in zonele in care materialul detritic este antrenat de curenti, particulcle magnetice vor fi dispuse paralel cu directia curentului.
Magnetismul remanent va fi deviat In acest sens (proprietate utihzata
pentru deterrninarea directiei curentilor la formatiunile vechi).
Corelarea anomaliilor magnetice din forajele de pe fundurile oceanice, au permis stabilirea unei scari magnetostratigrafice.
14.7.4. Prospeciiunea qeotermicii presupune masurarea
gradientului geotermic de pe fundurile oceanice prin carotaje. Un tub carotier inzestrat cu terrnosonde este lasat pe fundul oceanului. Fata de fluxul termic mediu al oceanelor 1,6-10-lG cal/cm2/sec, apar anomalii locale sau
regionale. Pe axa dorsalelor media oceanice fluxul termic este de 6 ori
mai mare decit fluxul mediu al oceanelor. Maxima terrnice se inre- ·
gistreaza si pe sectoarele de munti tineri submersi. Valorile minime sint
de obicei pe flancurile dorsalelor si pe scuturile precambriene scufundate
sub apa marilor.
Situatiile din Marea Rosie, unde in lungul riftului, la adincimi de
2000 m temperature apei ajunge la 56?, demonstreaza relatia directs dintre fluxul termic si chimismul apelor. Sedimentele cu coloratie foarte
vie din aceasta zona, au cantitati exceptionale de ioni metalici (Fe-29 % ,
Zn-3,40/o, Cu -1,3 % , Ag 54 Au 0,5 pp.n.). Originea este hidroterrnala legata de fluxul terrnic foarte mare al acestei zone.
Se poate urrnari o zonare a mineralizatiei corelata cu valoarea fluxuIui terrnic : la temperaturile maxime (56c·C) se formeaza preponderent
S Pb, SZn : la temperaturi de 44°C, se manifesta racirea partials a apelor - se depun SO.,,Ca, sarur-i de Na K Mg, saruri feroase ~i ferice ; catre suprafata, temperatura apelor este aproape normala (34-27°C) salinitatea raminind ridicata, favorabila dezvoltarii vietii. Acumularile de
sulfuri metalice, de evaporite, de materie organica, demonstreaza unul
din avantajele econiornice ~egate de fluxul termic din domeniul marin.
234

- - - ----·-~
·-

-~-"

I

Lei 30,50

- ~~- ~~·~

...

.