You are on page 1of 52

Covorul oltenesc – valoroasă tradiție

românească
by Monica Anghelovici · Published 2 July, 2014 · Updated 2 July, 2014
Cu fiecare regiune pe care o descopăr din România redescopăr, de fapt, valorile autentice și
tradițiile cu care noi trebuie să ne mândrim.
Vizitând recent Oltenia am cunoscut oameni pentru care tradiția nu înseamnă doar o mândrie, ci
reprezintă chiar un mod de viață prin care ei își câștiga existen ța. De altfel, Oltenia este o zonă
etnografica bogată și cu o valoare artistică aparte, distingându-se prin portul popular oltenesc
compus dintr-o varietate de piese și motive decorative, dar și prin țesăturile de interior precum
scoarțele și chilimurile (covoarele cu două fețe) ce reprezintă și zestrea principală a fetelor de
țărani, arătând cât a fost de vrednică fata, dar și din ce familie provine.

Dezvoltarea țesăturilor de interior se remarcă odată cu înflorirea generală a artei populare din
sec. al XIX- lea.
Scoarța oltenească iese în evidență prin motivul vegetal ce include buchete și ramuri cu frunze și
flori (margarete, lalele) dispuse orizontal în rânduri dese, pe care, sincer, nu știu cum de reu șesc
țesătoarele să le realizeze atât de liniar numai din ochi și memorie! Există și motive figurale
(animale și oameni) ce sunt integrate compoziției vegetale din care nu lipsesc figurile de femei
ce multe ori prinse în horă.

Coloritul scoarțelor este bleumarin, vișiniu, verde ori maroniu pe fond, astfel că motivele
ilustrate se remarcă destul de bine prin colorit.
Covorul oltenesc este considerat una dintre cele mai valoroase scoarțe românești și acest lucru
este demonstrat de multitudinea de solicitări pentru realizarea unor astfel de covoare.

Cel puțin așa am auzit în povestea unei adevărate veterane în arta covorului oltenesc când i-am
vizitat atelierul într-o după-amiază frumoasă de primăvară. Este vorba de Mira Tantan din
Tismana, pasionată de meșteșugurile tradiționale încă de mică.

Mărimea covoarelor realizate în atelier nu este foarte mare pentru că acest lucru presupune mult timp și nu își permite să aibă țesătoarele blocate. A lucrat și covoare mai mari. astfel că face carpete mici între comenzi.Cu această ocazie am aflat că suportul pe care se țese covorul este din fire de bumbac și nu de melană pentru că altfel nu ar rezista în timp. ca să îți meargă mâna și să mergi drept cu ea”. Iar “ca să înveți meserie îți trebuie cel puțin un an. Un covor de 2/3 mp ajunge la circa 2500 de lei. chiar de 12 metri pătrați. după cum a spus doamna Mira. . Nu poate să vândă cu mai puțin de 400 de lei metrul pătrat la cât se muncește la el. dar un astfel de covor ia și mai mult timp de confecționare.

.

țara pe care a și vizitat-o în 1997. O via ță de om! Acum coordonează 5 femei într-un atelier de produse tradiționale deschis în 2005. Tismana (cu care colaborează. pensiunile turistice. iar de covoarele făcute s-au bucurat lăcașurile de cult. A vândut chiar și în Israel. mănăstirea având atelier propriu).Mira Tantan a învățat meserie la Cooperativa “Arta Casnică” din 1972. . dar mai ales oamenii care vin și le cer și a doua oară comenzi. unde a și rămas o perioadă destul de mare lucrând cu măicuțele la covoare. precum Mănăstirile Lainici.

Pe lângă covoarele țesute manual. însă. dar nu necesită așa mare timp precum covoarele și vin în completarea activității atelierului. marame care sunt și ele destul de migăloase. Oltenii nu sunt. ci și în arta olăritului. . ștergare. ceramica de Horezu fiind recunoscută și peste hotare. în atelier se lucrează și costume populare. aflându-se chiar pe lista Unesco încă din 2012. pricepuți numai în arta de a lucra țesături. ca element de patrimoniu cultural imaterial al umanității.

nu vizitați numai atracțiile turistice arhicunoscute. . dar mai ales mândri de locul în care s-au născut și de tradi țiile pe care le păstrează.Când ajungeți pe pământ oltenesc. intrați și într-un atelier de ceramică ori de făcut covoare! Veti fi surprinși de amabilitatea oltenilor. precum Mănăstirea Hurezi ori Ansamblul architectural al lui Constantin Brâncuși din Târgu Jiu. fiind foarte sociabil.

.

.

.

.

.

.

De Atelierul se află chiar în Tismana. pe teritoriul acestuia se efectuează lucrări de adaptare a spațiilor pentru a fi utilizate drept depozite clasificate pe o latură aparte. iar covoarele treceau prin curățare. Am ales să vă prezentăm o crâmpeie din cultura națională. pe care le deține Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală. periere și prelucrare.   . În patrimoniul muzeului se pot găsi covoare din diverse secole și regiuni ale patriei noastre. reținut: Covoare tradiționale moldovenești: Originea și semnificația acestora  11:44. exprimată prin prisma covoarelor. Am ajuns la locul faptei când lucrările erau în toi. ce conțin obiecte ale strămoșilor de o vechime și însemnătate deosebită. În prezent. 2 iulie 2014  Folclorul neamului nostru întrunește o vastă colecție de atribute. pe drumul spre Mănăstirea cu același nume.

  Varvara Buzilă. secretar științific la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală. PC: wikipedia.org .

ghidul în această excursie către originile poporului nostru. covoarele erau țesute manual.      Doamna Varvara Buzilă. urmând rețetele transmise din generație în generație. din lâna care era vopsită de coloranți naturali. . pe care gospodinele le pregăteau din plante. ne-a relatat despre obiceiurile străvechi și semnificația covoarelor. Covoare moldovenești de la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală. secretar științific la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală. PC: #diez/Eugenia Tataru Pe vremuri.

    Covoare moldovenești de la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală. pe ele erau reprezentate motive benefice. ce vor aduce belșug în adăpostul familiei. Din această cauză. . PC: #diez/Eugenia Tataru Covoarele erau adunate pentru a fi transmise fetei drept zestre la nuntă. care urma să încălzească noua casă.

din cauza romburilor reprezentate pe ele și scoarța.        Covoare moldovenești de la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală. căldărare. De asemenea. PC: #diez/Eugenia Tataru Potrivit spuselor doamnei Varvara Buzilă: „O mare greșeală pe care o fac contemporanii din neștire este faptul că amplasează covoarele pe podea. sunt covoare ce se numesc rumba.” Covoare moldovenești de la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală. pentru a călca pe ele. . PC: #diez/Eugenia Tataru Într-o gospodărie se găseau covoare ce îndeplineau diverse funcții. păretare. Covoarele au fost însă gândite pentru a fi puse pe perete și citite ca o carte. spre exemplu: covoare pentru încălzit. ungherare. a căror denumire divulgă direcția în care erau utilizate. lădare.

fie o înmormântare. în dependență de caracterul ceremoniei. când într-o familie aveau loc ceremonii.     Covoare moldovenești de la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală. fie era o nuntă. iar de câteva ori timp de o viață. Iată și câteva dintre exemplarele pe care muzeul le depozitează. acestea mergeau drept daruri sau pomene. PC: #diez/Eugenia Tataru Toate aceste tipuri de covoare îndeplineau zi de zi funcția lor. despre care ne-a relatat doamna Varvara Buzilă: .

A fost colorat cu plante. Pentru noi este foarte reprezentativ. Pe el este reprezentat trandafirul stilizat. lucrul fiind realizat foarte bine. PC: #diez/Eugenia Tataru „Acest exemplar este originar de la Akerman și a intrat în patrimoniul muzeului la începutul secolului al XX-lea. În acea perioadă muzeografii doreau să aducă în incinta muzeului obiecte rare din diferite părți ale Basarabiei.” . Acesta este unul dintre puținele covoare care reprezintă acea zonă. deoarece o dată cu trecerea anilor el nuși va pierde din culoare. deoarece poate să demonstreze tradiția acelor locuri.    Covor provenit de la Akerman. care în prezent se află la sudul Ucrainei.

Sadova. Liniile reprezentate pe dânsul simbolizează apa. PC: #diez/Eugenia Tataru . PC: #diez/Eugenia Tataru „Acest covor provine din Călărași. de la începutul secolului al XX-lea. Sadova.      Covor provenit din Călărași. iar Brânză Vasile este cel care l-a moștenit. Strășeni (fotografiat din carte). de la Brânză Vasile. din Lozova. este un covor de codru.” Covor de la începutul secolului al XVIII-lea.

unde pătratul înseamnă pământul. Liniile în zig-zag simbolizează unda apei. Este unul cunoscut și are mai mult de nouă mii de ani. PC: #diez/Eugenia Tataru „Acest covor se află în patrimoniul muzeului de curând. A fost adus în muzeu în anul 1978. un vechi motiv agrar care reprezintă pământul însămânțat. iar în celelalte motive predomină nuanțele cafeniului. Avem mai puține covoare din regiunea Prutului. pe lângă cele câteva din Lăpușna și Bujor. Aceștia formau oastea Domnitorului Moldovei. deoarece erau răzeși și mazili. ceea ce era specific localității. are un fundal albastru. Hîncești. este adus din satul Mingir. Ca și precedentul. Hîncești. Acesta poate fi găsit de asemenea pe vasele de ceramică. iar acesta este unul dintre ele.” Covor din Mingir. Lâna acestuia este vopsită cu coloranți naturali. Este un covor de o mare frumusețe. este de la răzeși. dar suntem interesați să vedem cum au evoluat lucrurile într-o vatră. ceea ce pe vremuri simboliza un statut al nobleții. gata de rod.      „Covorul este de la sfârșitul secolului al XVIII-lea.” . Motivul pe care îl vedem aici este rombul cu coarne.

    Colecționarul Marc Van Wesemael achiziționează covorul moldovenesc la Rezina. care l-a donat în cadrul expoziției „Arta africană”. în care domnul și-a expus frumoasa sa colecție de obiecte ritualice unice în lume. ce a avut loc recent la muzeu. PC: arhivă personală muzeu Recent. Marc Van Wesemael. patrimoniul muzeului a fost suplinit cu un covor adus de către colecționarul belgian. .

trecută prin câteva generații și purtat în timpul deportării în Siberia.    Covorul donat muzeului de către colecționarul belgian Marc Van Wesemael. Profira Harghel. în perioada 1949-1958. . timp în care a servit drept unica șansa de a se salva de la frig pentru Maria Ionașcu (născută în 1946) și mama sa. PC: #diez/Eugenia Tataru Covorul acesta are o istorie foarte bogată.

Sala muzeului totuși dispune de câteva exemplare care sunt expuse în permanență. eu am cumpărat acest covor și este o onoare pentru mine și pentru soția mea să îl donăm acestui minunat muzeu. cât este de frumos și câtă istorie a Moldovei povestește acesta și stiu că s-a gândit cât de minunat ar fi ca să ajungă în colecția muzeului. printre care: . A mers în Siberia în 1949 și s-a reîntors în Moldova după 1958. A trecut prin brațele a patru generații. unde vizitatorii nu au acces.      Covorul donat muzeului de către colecționarul belgian Marc Van Wesemael.” Exponatele pe care vi le-am prezentat anterior sunt păstrate în depozitul muzeului. PC: #diez/Eugenia Tataru Domnul Marc a povestit despre cum a achiziționat acest covor: „Covorul pe care l-am cumpărat a fost confecționat manual și datează din anul 1880. Doamna Varvara mi-a spus ca acest covor este foarte special. Deci.

PC: #diez/Eugenia Tataru   Covor expus în sala Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală.  Covor expus în sala Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală. PC: #diez/Eugenia Tataru .

PC: #diez/Eugenia Tataru     Covor expus în sala Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală. sunt obiecte găsite prin diverse regiuni ale Moldovei. care doresc să-și decoreze locuința cu unul tradițional moldovenesc. Este vorba de un catalog realizat de doamna Varvara Buzilă şi se numeşte „Covoare basarabene / Bessarabian Carpets”. de la o casă la alta.  Covoare expuse în sala Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală. Orhei. au ocazia să meargă la expozițiile ce au loc periodic la noi în țară. În această vară a avut loc prima ediția a expoziției de covoare la Ignățeni și s-a desfășurat expoziția “Frumos Covor Basarabean” din satul Clișova Nouă. Cei interesați de covoare. Covorul basarabean aşternut peste Podul de Flori Mi-am cumpărat recent din Bucureşti o carte despre Basarabia. căutate de sine stătător. A fost . PC: #diez/Eugenia Tataru Piesele pe care le dețin muzeografii.

Fără a încerca să-l ajusteze. Cu toate acestea. anumite diferenţe culturale pe care le identifică în Republica Moldova. există o tendinţă a basarabenilor de a ascunde. identitate. şlefuiască pe alocuri pentru a se încadra mai bine pe fundalul românesc. Podul de Flori. se alunecă într-o retorică patriotardă şi festivistă. De aici şi o anumită surpriză pentru cei din dreapta Prutului când constată. Se vorbeşte despre „cât de multe avem în comun”. Ceea ce face ICR-ul prin acel Catalog publicat este să ia covorul basarabean ca atare. de anumite elemente ale identităţii lor care sunt diferite de cele din România. când vine vorba de valorile culturale de pe ambele maluri ale Prutului. Şi invers. tradiţii comune etc. ci este necesară identificarea unui alt loc unde aceasta vine bine. Nu există acea abordare superioară care să spună că felul românesc de a fi este de aici până aici. în autenticitatea sa. având şi o prefaţă a domnului Petre Guran.publicat în 2013 de Institutul Cultural Român (ICR). sau cel puţin de a fi stânjeniţi. piesa nu trebuie ciuntită. e străin. predicând românismul în Republica Moldova. la un moment dat. Şi accentul din vorbire e numai un exemplu. modeleze. Iar dacă acea piesă de puzzle nu vine întro parte a tabloului. Întrucât patrimoniul basarabean este ca o piesă de puzzle căreia doar trebuie să i se găsească locul potrivit şi fără de care tabloul culturii române nu ar fi complet. şi să-l plaseze în interiorul culturii române. la o analiză concretă a elementelor comune şi diferite rareori se ajunge. Nu. Ceea ce e dincolo de asta. Jocul de puzzle De multe ori. Covorul basarabean . fostul director al ICR Chişnău. ne-românesc. Să observăm că ICR-ul în acest caz nu adoptă un ton sentenţios.

este văzut ca o parte a culturii române. . Şi asta şi este abordarea corectă.

.

Muzeul etnografic din Chişinău nu a fost o excepţie. cele mai expresive şi cele mai vechi (de la începutul secolului XVIII până în anii 40 ai secolului XX). Muzeul Zemstvei (cum se numea pe atunci) a cumpărat o parte din cele 80 de covoare tradiţionale expuse în cadrul expoziţiei. La fel se comportă şi Muzeele etnografice. 2008. 29). în urma organizării Expoziţiei Agricole şi Industriale din Basarabia (1889). proasto. Soră-mea Anica (a ei era zestrea) răcnea şi trăgea de sac înapoi. p. Au urmat alte achiziţii de ţesături care au dus la crearea unui fond muzeal de peste 1700 de piese. Se temea că n-o să se mărite fără candrel. aceste tradiţii se pierd. precum şi pozele covoarelor de mai jos.” (Larisa Turea. Editura Curtea Veche. au fost făcute de noi la Festivalul . c-ai să mori de foame! – o ocăra tata. dacă nu există atenţia şi grija necesare.Poza acestui covor. . Încă de la înfiinţarea acestuia.Taci. chiar dacă nu mai avea ce să mănânce. Cu acest citat începe prefaţa Catalogului scrisă de Petre Guran..Frumos covor basarabean”. Din păcate. raionul Orhei Zestrea Anicăi şi bătălia pentru autenticitate „Tata a luat un sac de lăicere mari şi frumoase şi-a pornit în lume. „Cartea foametei”. În Catalog au fost prezentate 100 din cele 500 de covoare vechi ale Muzeului. Anica se gândea la lăicerele de zestre. desfăşurat în luna iunie a acestui an la Clişova Nouă. să-l schimbe pe mâncare. Bucureşti. Remarc şi cu această ocazie cât de mare era ataşamentul alor noştri faţă de tradiţii. în luptă cu kitschul şi dispariţia tradiţiilor şi în încercarea de a promova autenticitatea şi frumosul. Probabil că ştiţi că atunci când există un risc de depreciere a monedei naţionale. banca centrală intervine pe piaţă pentru a echilibra cursul. ..

fiind prezentată la expoziţiile din Basarabia. dar şi din alte regiuni ale Imperiului Rus şi din Europa. atunci când s-a înfiinţat Muzeul Zemstvei. În picioare cu foaia în mână este baronul Alexandru Stuart. a reprezentat o perioadă complexă în soarta covorului tradiţional basarabean. iar negustorii cunoscători de valori autohtone au început să vândă covoarele basarabene în diferite ţări ale Europei. Pe de o parte ţesătura ţărănească a început să fie apreciată ca obiect de patrimoniu. „Pentru coerenţa tematică şi bogăţia stilistică a ţesăturilor ţărăneşti Basarabia a fost considerată de către experţii în artă vernaculară o adevărată patrie a covoarelor ” menţionează domnul Petre Guran în prefaţa Catalogului. fondatorul şi primul director al Muzeului Zemstvei Sfârşitul secolului XIX. Au început să vină comenzi de covoare din afara spaţiului basarabean. Expoziţia din 1889. . Momentul anunţării rezultatelor.Chişinău.

.

iar în localităţile mai îndepărtate de târguri. cât şi cea cromatică a covorului basarabean. Aceste modele au fost ulterior preluate de ţesătoarele basarabene. a fost afectată atât tradiţia ornamentală. Pentru a-şi vinde mai bine marfa. la începutul veacului trecut în Basarabia pătrund coloranţii de anlină produşi în Germania în cantităţi industriale. intervine declinul covorului autentic basarabean lovit de ofensiva industriei urbanizate. În aceste condiţii. Dacă până în pragul secolului XX se foloseau în principal coloranţi naturali pentru lâna de ţesut. până la Al Doilea . Astfel. tradiţia vopsirii lânei cu coloranţi naturali s-a păstrat până la sfârşitul secolului XIX. pe ambalaje erau reprezentate modele de covoare elaborate de pictori profesionişti.Covoarele basarabene expuse în Muzeul etnografic din Chişinău (imagine din perioada interbelică) Pe de altă parte.

Război Mondial. .

.

în judeţul Orhei se cultiva pe spaţii întinse planta scumpie (Cotinus coggyria). În Catalog se precizează că cele mai valoroase covoare basarabene conţin în jur de 15-25 de nuanţe.Covorul din stânga este copia un Să ne gândim că acei coloranţi naturali erau obţinuţi de înaintaşii noştri prin nişte tehnici străvechi. cald al vechilor covoare la care s-au folosit coloranţi naturali. echilibrat. acestea din urmă se şi decolorau repede. verzui şi roşu şi terminând cu negru. putea colora firele într-o mare varietate de nuanţe. . coloritul obţinut din vopsele de anilină se baza pe culori tari şi semitonuri stridente. începând cu galben. De exemplu. De asemenea. Astfel. ceea ce constituie o performanţă plastică. un arbust care în combinaţie cu alte plante sau mordanţi. destul de dificile. se cultivau anumite plante pentru obţinerea coloranţilor. se menţionează că faţă de coloritul pastelat. În plus.

au fost incluse într-un album (Albumul . 25 dintre aceste copii. Muzeul etnografic a format la începutul secolului XX o colecţie de copii ale celor mai valoroase covoare. cele mai importante ca valoare artistică. Cu sprijinul acestora.Covorul basarabean pe coperta revistei Boabe de grâu (ediţia din februarie 1933) În ajutorul covorului autentic au venit şi plasticienii. putând fi utilizate ulterior de meşteri ţesători. Acestea erau executate pe hârtie milimetrică.

ornamentelor de covoare moldoveneşti) publicat în 1912 care a fost distribuit prin localităţile basarabene. Albumul respectiv poate fi văzut şi descărcat integral aici. oferind ţesătoarelor modele de urmat. .

Coperta la Albumul ornamentelor de covoare moldoveneşti (Chişinău. 1912) Covoare. Diverse covoare .

lăicere. sunt arătate toate tipurile de covoare basarabene. îngroşate prin batere / învelire la morile de apă. cordare.Nu cred că aş putea să fac în acest articol o descriere amănunţită a covoarelor din Catalog. . Mă mulţumesc doar cu a spune că varietatea este destul de mare. nişte ţesături de tip arhaic. Sunt prezentate păretare. lădare. drăiniţare. Potrivit Catalogului. cu excepţia pâslelor. ungherare.

Catalogul prezintă pentru prima oară într-o ediţie publicată imaginea . Acest tip de covor e specific pentru centrul şi nordul Basarabiei.Un cuvânt aparte trebuie spus în legătură cu cerga (covorul pufos).

mai bun. dar şi comândul celor bătrâni. Sunt descrise şi diverse tehnici de ţesut folosite de basarabence (metoda Karamani. cel mai desăvârşit covor din punct de vedere artistic. Tot acolo se păstra şi zestrea fetelor. „scoarţa” este ceea ce numim noi cel mai des „covor”. este acea camerămuzeu. mai important. fire întrepătrunse sau tehnici mixte. Covoarele în multe cazuri erau destinate pentru a înfrumuseţa Casa mare. este atestat prima oară într-un document din secolul XIII. Bineînţeles. este spaţiu suficient pentru transpunerea în ţesătură a imaginii artistice dorite. după cum ştim. unde ţăranul nostru a încercat să arate ce este pentru el mai frumos. Este interesant că acest cuvânt „cergă”. nu mă pot abţine de la câteva menţiuni. De fapt. cu sensul de covor pufos. . Având în vedere dimensiunile mari ale acestuia.unor cergi. nu lipseşte scoarţa.) Casa mare Nu am vrut să ating subiectul ornamentului de pe covoare. având în vedere că acesta a fost abordat într-un articol anterior. Iar Casa mare. Cu toate acestea. Este cea mai veche atestare documentară a unui covor în tradiţia românească.

iar în centru foarte frecvent apare imaginea pomului vieţii. înconjurată de râuri. Imaginea pomului vieţii pe covoare . acel simbol atât de răspândit pe ţesăturile basarabene şi care este sursa de tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte.O idee interesantă menţionată în Catalog este că imaginea de pe covoarele din Casa mare ilustrează locul unde îţi este bine. dorinţa de a fi sănătoşi şi de a trăi cât mai mult. Ce ornamente apar pe covoarele basarabene? De multe ori este o grădină cu flori. De aici se desprinde şi legătura basarabenilor noştri cu natura.

Această carte luată de pe raftul librăriei bucureştene mi-a trezit nişte amintiri frumoase legate de ţesăturile bunicii şi satul ei din nordul Moldovei. O altă iniţiativă de acest gen va mai arunca un fir de ghem peste râu. încât să putem ţese . Mă gândeam că această carte care naşte asemenea gânduri bune este ca un fir de ghem aruncat peste Prut. sper să avem suficient de multe fire care să lege cele două maluri. Mi-a adus aminte de războiul ei de ţesut.*** Este interesant ce putere are o carte de a te transporta cu gândul spre alte locuri şi în alte timpuri. de ghemotoacele de fire şi de modelele de covoare pe care le folosea. Aşadar. şi tot aşa.

. Frumos şi trainic.peste Prut un covor. ca un covor basarabean autentic.

.

Iaţemirschi ş. dar slab răsucite.) se menţionează importanţa covoarelor în casa şi viaţa ţăranilor moldoveni. rădăcinile căruia au fost cultivate cu mult înainte. Bandini.) şi flauşate-miţoase (cergi) – obţinute prin legarea de miţe prin noduri. A..a. Zaşciuc. precum şi în secolul al XIXlea (A. covoare atîrnă pe pereţi. Afanasiev-Ciujbinskii. Ciujbinski: „De-a lungul pereţilor caselor ţărăneşti se află laviţe aşternute neapărat cu covoare. chilimuri şi a. Datele informative ne permit să acceptăm că în epoca medievală erau răspîndite covoare netede (lăicere. covoare..Din istoria dezvoltării şi cercetării covorului moldovenesc Arta covorului popular moldovenesc e adînc originală şi autentică prin tradiţiile sale. peste aşternuturile de pat. D. caracteristice covorului moldovenesc. A. că este vorba de instalaţii de îndesit ţesăturile de lînă. M. Firele de lînă se obţineau în condiţii de casă şi se vopseau cu coloranţi naturali. Iată cum descrie locuinţa ţărănească A. care apoi deveneau flauşate.). pe acesta se înalţă . În acea vreme fiecare familie îşi confecţiona ţesăturile necesare în cadrul gospodăriei seminaturale închise. Covoarele secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea numite peste hotare şi „covoare vechi basarabene” demonstrează un înalt nivel artistic. Carra şi a. În această perioadă se evidenţiază trăsăturile tradiţionale. Z. M. Documentări similare datează şi din secolului al XVII-lea – XVIII-lea lăsate de către călătorii care vizitase Moldova (Paul de Aleppo.. Ea a adus cu sine din secol în secol motive originale străvechi cu anumite mesaje. prima jumătate a secolului al XIX-lea) – perioada care a fost o etapă de înflorire a artei populare. Procesul activ de consolidare a trăsăturilor artistice şi procedeelor tehnice specifice pentru covorul moldovenesc s-a petrecut în secolele trecute (secolul al XVIII-lea. Cu ajutorul apei curgătoare și a crengilor de porumbrele are loc scămoşarea covoarelor (cergă) ţesute din fire groase. Surucean. Bineînţeles. scoarţe. compoziţie şi colorit. A. Izvoarele scrise medievale amintesc despre un şir de instalaţii tehnice de prelucrare a sumanului şi a covoarelor. reflectate în ornamentică. Arbore.

După anii 80 ai secolului al XIX-lea covoarele basarabene au fost prezentate la un şir de expoziţii din Rusia – la Harcov (1887). covoarele au atras atenţie a unor cercetători din domeniul artei. ţesături de lînă. .. brodate demonstrează o trăsătură etnică de secole în decorul casei moldoveneşti. Geneva. Acsacov.clituri de perne cu feţele brodate. dar le ţin pentru oaspeţi. Anume faptul dezvoltării largi a artei covorului popular moldovenesc a servit ca motiv de participare a lor la un şir de expoziţii internaţionale. Deopotrivă prezintă interes menţionarea făcută de I... care a scris: „cît de sărac n-ar fi moldoveanul. Nijnii-Novgorod (1896). Prichiciurile sobei şi vetrei sînt împodobite cu covoraşe. apoi la Cracovia.”. Acolo nimic nu se vede după covoare”. casa lui este împodobită cu covoare şi cu diferite ţesături de casă. Nu mai vorbesc de casele mari ale ţăranilor înstăriţi în care ei nu trăiesc. Prezentînd un domeniu important de creaţie şi un sistem dezvoltat de procedee tehnicodecorative a populaţiei rurale din Moldova. Prin urmare. Viena. Amintim că covoarele moldoveneşti au fost expuse în 1867 la expoziţia Internaţională din Paris. împodobirea casei cu covoare. pînzeturi albe de casă ţesute. Petersburg (1902. a etnografilor şi a.. 1913).