You are on page 1of 6

ENERGIA CHIMICĂ ŞI ENERGIA TERMICĂ

Termochimia este ramura chimiei care se ocupă cu studiul efectelor calorice ce însoţesc
reacţiile chimice.
Sistem = ansamblul de corpuri care poate fi delimitat convenţional de mediul înconjurător
şi care, în timpul evoluţiei se comportă ca un întreg.
Starea unui sistem este caracterizată, la un moment dat, prin mărimi măsurabile:
temperatura, presiunea, volumul.
Sistemele – omogene – orice porţiune prezintă toate proprietăţile sistemului;
- eterogene – sunt alcătuite din două sau mai multe faze.
Faza este o porţiune a sistemului cu proprietăţi identice în toată masa ei şi separată de
restul sistemului prin suprafeţe de separare.
a. FENOMENE EXOTERME ŞI ENDOTERME
Din punctul de vedere al modului în care are loc schimbul de căldură cu exteriorul,
fenomenele chimice pot fi: exoterme sau endoterme.
- Fenomenele exoterme (exoenergetice) sunt acelea în care se degajă căldură.
(Scriem ecuaţia termochimică; aceasta conţine şi starea de agregare pentru că de aceasta depinde
căldura de reacţie)
Fe(s) + S(s) → FeS(s) + Q
- Fenomene endoterme (endoenergetice) sunt acelea în care se absoarbe
căldură.
Ba(OH)2(aq) + 2NH4SCN(aq) + Q → Ba(SCN)2 (aq) + 2NH3(g) + 2H2O(l)
b. CĂLDURA DE REACŢIE
II.1 Energia internă
Zn(s) + 2HCl(aq) → ZnCl2 (aq) + H2(g)↑ +Q
Se degajă H2şi sistemul efectuează un lucru mecanic de expansiune. Reacţia decurge la
presiune atmosferică.
L = p∆V
Scriem pentru cele două sisteme ecuaţia termochimică:
p0 V1 = ν1 R T1 ; p0 V2 = ν2 RT2
p0 (V2 – V1) = (ν2 – ν1) R (T2 – T1)
L = p ∆V = ∆ν R ∆T
Conform principiului I al termodinamicii, variaţia energiei interne a sistemului este:
∆U = Q – L
Variaţia energiei interne are loc ca urmare a variaţiei energiei de translaţie, vibraţie,
rotaţie, variaţiei energiei de legătură intramoleculară şi intermoleculară:
∆U = ∆Utransl. + ∆Urot. + ∆Uvibr. + ∆Uinter. + ∆Uintra.
În stare gazoasă sunt posibile toate cele trei feluri de mişcări (libertate absolută), în stare
lichidă gradul de libertate scade iar în starea solidă rămâne numai mişcarea de vibraţie. Reacţiile
chimice se pot efectua, practic, la volum sau presiune constantă.

efectul termic este negativ Q<0. ∆H < 0 Toate sistemele în care au loc transformări (deci şi reacţiile chimice) au tendinţa de a trece într-o stare cu energie minimă. Entalpiile de formare standard H0f (Kj/mol) se măsoară la 25°C şi 1 atm.2 Căldura de formare C(s) + O2(g) → CO2(g) + Q Variaţia de entalpie a sistemului în reacţia de sinteză a unui mol de substanţă din elementele componente reprezintă căldura de formare. expresia energiei interne este: ∆U = Qp . marea majoritate a reacţiilor chimice care se produc spontan sunt exoterme. CO(g) + ½ O2(g) → CO2(g) ∆H = HCO2(g) – (HCO(g) +1/2HO2(g)) = -282. de unde Qp = ∆U + p∆V. semnul efectului termic se defineşte în raport cu mediul exterior: dacă mediul exterior primeşte căldură de la sistemul de reacţie. Entalpia de formare a unei substanţe depinde de condiţiile în care se găseşte substanţa. La presiune constantă (majoritatea reacţiilor). se consideră starea cea mai stabilă.p∆V .3340 Kj Într-o reacţie chimică.2 Kj O substanţă este cu atât mai stabilă cu cât entalpia de formare este mai mică. starea standard la 25°C si 1 atm. La procesele endoterme: . II.393.).La volum constant. este tabelată şi se utilizează pentru calcularea căldurii de reacţie astfel: ∆H = ∑Hprod. dacă cedează Q<0. entalpia unui element este considerată 0.∑Hreact. variaţia de entalpie este în funcţie de numărul de moli ai fiecărui component participant la reacţie: ∆H = ∑npHp . în concluzie. C(s) +O2(g) → CO2(g) + 393. O altă convenţie constă în a aprecia schimbul de căldură în raport cu sistemul: dacă absoarbe Q>0. Q>0 (+) iar dacă mediul exterior cedează energie sistemului. Din punct de vedere termochimic. Dacă o substanţă există sub mai multe forme alotropice. L = p ∆V = 0 şi atunci ∆U = Q v. Q = ∆(U + pV) Însumarea energiei interne cu lucrul mecanic necesar ocupării de către sistem a volumului său propriu la presiune constantă se numeşte entalpie H. Qp = ∆ H Entalpia este o mărime măsurabilă pentru fiecare substanţă chimică în parte. deci căldura absorbită de sistem serveşte numai la creşterea energiei interne a sistemului.∑nrHr Ex. Efectul termic este egal ca mărime şi de semn contrar cu variaţia de entalpie ∆H.57 Kj HCO2(g) < Hco (g) + ½ HO2(g) → reacţiile exoterme sunt reacţiile în care entalpia reactanţilor este mai mică decât entalpia produşilor. . La soluţii starea standard este concentraţia 1M.2 Kj C(s) +O2(g) → CO2(g) ∆H = . În scopul utilizării în calcul. H = U + pV . se iau entalpiile de formare în aceleaşi condiţii (în general. variaţia de entalpie fiind mai mică decât 0. Convenţional. II.3 Variaţii de entalpie în reacţiile chimice 2Al (s) + 3/2 O2(g) → Al2O3(s) ∆H1 = -1670 Kj 4Al (s) + 3O2 (g) → Al2O3(s) ∆H2 = .

II. indiferent de calea urmată de reacţie.28 Kj -2429.∆H1 . C(s) + O2(g) → CO2(g) ∆H = -393. suma algebrică a căldurilor de reacţie este egală cu căldura totală a reacţiei.33 Kj 260. C(grafit) + O2(g) → CO2(g) ∆H1 C(diamant) + O2(g) → CO2(g) ∆H2 C (diamant) → C(grafit) - ∆H = ∆H2 - ∆H1 Dacă în două reacţii chimice se porneşte de la aceeaşi stare iniţială şi se ajunge la două stări finale diferite. diferenţa căldurilor de reacţie ale celor două reacţii reprezintă căldura de transformare dintr-o stare în alta. diferenţa dintre căldurile de reacţie ale celor două reacţii reprezintă căldura absorbită sau degajată la trecerea dintr-o stare în alta.În reacţiile reversibile.1446. dacă o reacţie are loc în mai multe trepte.(HH2O(g) + HC(s)) = 131.H2O (g) + C(s) 600°C CO(g) + H2(g)↑ ∆H = (HCO(g) +HH2(g)) . C2H2(g) + C2H2(g) + H2(g) = C2H4(g) ∆H1 2 H2(g) = C2H6(g) ∆H2 C2H4(g) + H2(g) = C2H6(g) ∆H = ∆H2 .83 Kj .∆H1 Utilizarea legii lui Hess pentru evaluarea efectului termic al procesului de prăjire a piritei 4FeS2(s) → 4FeS(s) 4S(s) → 4S(g) 4S(g) + 4O2(g) → 4SO2(g) 4FeS + 7O2(g) → 2Fe2O3(s) + 4SO2 ∆H1 ∆H2 ∆H3 ∆H4 = = = = 207. C(s) + 2S (s) → CS2(l) ∆H1 CS2(l) → C(s) + 2S(s) ∆H2 = .2 Kj ∆H = ∆H1 + ∆H2 C(s) + ½ O2 → CO(g) ∆H1 = -110.Dacă în două reacţii chimice se porneşte de la două stări iniţiale diferite şi se ajunge la aceeaşi stare finală.25 Kj (HCO(g) +HH2(g)) > (HH2O(g) + HC(s)) Reacţiile endoterme sunt reacţiile în care entalpia totală a reactanţilor este mai mică decât entalpia totală a produşilor de reacţie iar variaţia de entalpie ∆H > 0.42 Kj .4 Legea lui Hess Căldura absorbită sau degajată într-o reacţie chimică este constantă şi determinată numai de starea iniţială şi finală a sistemului. Deci.4 Kj CO(g) + ½ O2 → CO2(g) ∆H2 = -282. căldura reacţiei directe este egală cu căldura reacţiei inverse dar de semn contrar.8 Kj Consecinţe: .

Exemple: . d) căldura de neutralizare / mol: Q ∆H = 0.6 Căldura de combustie Prin entalpie de combustie se înţelege entalpia de reacţie la arderea unui mol de substanţă.t0.determinarea căldurii de dizolvare a NaOH solid a) diferenţa de temperatură la dizolvare: ∆t = t1 . b) căldura absorbită de soluţie: Q = m c ∆t.) + H2O +Q a) diferenţa de temperatură a soluţiei: ∆t = t1 . Entalpia de ardere permite calcularea entalpiilor de formare a substanţelor. II. t0).05 moli (0. Cunoaşterea entalpiilor de ardere prezintă deosebită importanţă în cazul compuşilor organici.3407.5 M aduse exact la temperatura camerei.5 Căldura de dizolvare. moli NaOH: mNaOH n= . + + (Na + HO ) + (H + Cl-) (Na+ + Cl.77Kj Se foloseşte oxidarea (prăjirea) în strat fluidizat. = mNaOH + 200 • ρ d) nr.2432. Calorimetrul este format dintr-un recipient împlântat în apă (în cantitate cunoscută) care se găseşte izolată termic la . H3O+ + HO. ρH2O = 1 g/cm3 c) masa de NaOH cântărită: msol. Determinarea entalpiei de ardere se face cu ajutorul calorimetrului.→ H2O + H2O + Q Căldura de neutralizare a acizilor tari cu bazele tari nu depinde de natura reactanţilor şi este întotdeauna egală cu –57.54 Kj În aer insuficient: 3FeS2(s) + 8O2(g) → Fe3O4(s) + 8SO2(g) ∆H = .18 J/g · ºC. unde MNaOH = 40 40 e) variaţia de entalpie pentru 1 mol de NaOH: Q ∆H = n . mai ales a hidrocarburilor unde produsele de ardere sunt dioxidul de carbon şi apa. Căldura degajată când un ion-gram de hidroniu reacţionează în soluţie diluată cu un iongram de ioni hidroxil pentru a forma o moleculă-gram de apă se numeşte căldură de neutralizare.5 M şi 100g sol NaOH 0.t0 b) căldura absorbită de soluţie: Q = msol. HCl 0.5•0.72 Kj FeS2(s) + 16O2(g) → 11Fe3O4(s) + 2SO2(g) ∆H = 449.determinarea căldurii de neutralizare a soluţiei NaOH cu soluţie HCl (100g sol.27 kj/mol. Căldura de neutralizare Căldura degajată sau absorbită la dizolvarea unui mol de substanţă într-o cantitate foarte mare de solvent se numeşte căldură molară de dizolvare. deoarece entalpia de formare a unui compus este egală cu diferenţa dintre suma algebrică a entalpiilor de ardere ale elementelor componente ale compusului şi entalpia de ardere a compusului. • c • ∆t c = 4.4FeS2(s) + 11O2(g) → 2Fe2O3(s) + 8SO2(g) ∆H = . c) numărul de moli de NaOH = 0.1l).05 II.

După ce.17 Kj C6H6 + 15/2 O2 → 6CO2 + 3H2O ∆H3 = . Prin trecerea unui curent electric se creează o scânteie între capetele a doi electrozi sau se încălzeşte o spirală de sârmă de platină foarte subţire introduă în bomba calorimetrică.2 Kj HO(g) → H(g) + O(g) ∆H = +423 Kj Pentru a doua legătură energia este mai mică.77) + 3(. La descompunerea apei se rup legăturile H—O şi se formează legături H—H şi O—O. În general.8 Kj /mol să se determine ЄC—C. în recipientul calorimetrului (bomba calorimetrică). Pentru stabilirea entalpiei (căldurii) de ardere. Ex. Cunoscând energia necesară ruperii tuturor legăturilor existente într-un mol de substanţă precum şi energia de legătură a unui anumit tip de legătură se poate calcula energia de legătură pentru alte tipuri de legături existente în moleculă.91) = 53. Să se calculeze căldura de formare a benzenului. C 6H6 din carbon (grafit) şi hidrogen (gaz): 6C + 3H2 → C6H6 ∆H0298 = x Kj/mol ţinând cont de entalpiile de ardere ale substanţelor participante: C + O2 → CO2 ∆H1 = . Scânteia sau sârma incandescentă aprinde substanţa de studiat iar căldura de ardere degajată este preluată de apa din calorimetru. ruperea legăturilor chimice este un proces endoterm (absorbţie) iar formarea legăturilor este un proces exoterm (degajare). Ex.393. Energia de legătură este o medie a energiilor de disociere pentru un anumit tip de legătură chimică. se stabileşte ∆t adică diferenţa dintre temperatura y a apei după preluarea căldurii de reacţie t 2 şi temperatura apei înainte de reacţie.8 kj/mol Ştiind că: ЄC—H = 413.91 Kj Rezolvare: Deoarece entalpia de formare a benzenului este egală cu diferenţa dintre suma algebrică a entalpiilor de ardere pentru carbon şi hidrogen şi entalpia de ardere a benzenului.286.1 Kj 2 Energia de disociere este energia necesară ruperii unei anumite legături chimice dintr-un compus dat.2 + 423 Є = = 462. II. energia de legătură este o medie: +501.17) – (-3274. formarea benzenului din elemente este un proces endoterm. Ex. .77 Kj H2 + ½ O2 → H2O ∆H2 = -286. La moleculele poliatomice. în urma reacţiei apa a ajuns la o temperatură constantă.3274. Deoarece variaţia de căldură care are loc la reacţie se transmite nu numai apei ci şi întregului dispozitiv. rezultă: ∆H = (∆H1 +3∆H2) . stabilite în prealabil pe cale experimentală. C2H6(g) → 2C(g) + 6H(g) ∆H = 2819.7 Relaţia între variaţia de entalpie şi energia de legătură Variaţiile de energie care însoţesc reacţiile chimice sunt datorate ruperii legăturilor dintre atomii reactanţilor şi formarea de noi legături chimice între aceştia. la calcularea lui ∆H trebuie să se ţină cont atât de capacitatea calorică a apei cât şi de cea a calorimetrului.82 Kj Prin urmare. La disocierea termică a unei molcule de apă: H2O(g) → HO(g) + H(g) ∆H = +501. confecţionat din oţel inoxidabil şi rezistent la presiuni de 20 – 30 atm se introduce o cantitate cântărită de substanţă şi un exces de oxigen sub presiune.∆H3 = 6(-393.exterior printr-o manta.

32 .8 = = 2153. produşi Ex.18 Kj . cu atât legătura este mai puternică (se explică proprietăţile unor substanţe).4 .3 · 334. reactanţi . 3C(grafit) + 4H2(g) → C3H8(g) ∆H = (3ЄC—C gr.3310.7 + 4 · 431.4 = -434.(3Є C—C + 8Є C—H ) = = 3 · 717.∑Єleg.∑Єleg. + 4ЄH—H) .2 .ЄC—C = ∆H .8 - 6 · 413. Variaţia de entalpie ∆H a unei reacţii chimice este egală cu diferenţa dintre suma tuturor energiilor de legătură care se formează: ∆H = ∑Єleg.6ЄC—H = 2819. formate ∆H = ∑Єleg.1003.58 .8 = 337 kj Cu cât energia de legătură este mai mare.1 + 1726. desfăcute .8· 413.