You are on page 1of 1

Leurda

Allium ursinum - ai-ciorăsc, ai-de-padure, ai-sălbatic, aiuţi, aliu, aliu de iunie,
leoardă, leordă

Denumirea plantei:
Leurda (Allium ursinum)
Famimila:
Liliaceae
Denumiri populare:
ai-ciorăsc, ai-de-padure, ai-sălbatic, aiuţi, aliu, aliu de
iunie, leoardă, leordă.
Ecologie şi răspindâre:
Leurda creşte numai pe câmpii bogate în humus şi umede, sub tufişuri, în păduri de
foioase şi alpine.
Perioada de vegetaţie:
Frunzele leurdei răsar din pământ în lunile aprilie şi mai, uneori chiar mai devreme.
Florile devin însă vizibile abia pe la mijlocul lui mai sau iunie.
Perioada şi organul de recoltare:
Frunzele tinere se adună în aprilie şi mai, deci înainte de înflorire, iar bulbii la sfârşitul
verii şi toamna.
Bolile în care se utilizează:
Uz intern:
hipertensiune arterială, ateroscleroză, hematurie, diaree acută şi cronică, balonări şi colici,
tuberculoză pulmonară, hidropizie, helmintiaze, constipaţie.
Uz extern:
exeme, reumatism, scrofuloză, răni. Este indicată în curele depurative de primavară şi
ajută la vindecarea bolilor cronice de piele.
Reţete:
Sub forma de condiment:
Frunzele proaspete de leurda se mărunţesc ca pătrunjelul sau ceapa şi se presară pe pâine,
în supe, sosuri, salate şi mâncăruri cu carne.
Tinctură de leurda:
Frunzele sau bulbii tăiaţi mărunt se introduc într-o sticlă până la gât fără a se îndesa, se
toarnă deasupra rachiu de secară, sau orice alt rachiu de 38-40 % făcut în casa şi se lasă
14 zile în soare sau în apropierea maşinii de gătit. Se iau de 4 ori pe zi câte 10-15 picături
în puţină apă.
Vin de leurda:
Se ia 1 pumn de frunze tăiate mărunt, se lasă sa dea câteva clocote în litru de vin alb, se
îndulceşte după gust cu miere sau sirop şi se bea din acest vin peste zi, încet, înghitiţură
după înghiţitură.