You are on page 1of 6

Sisteme de pastrare a semintelor

Pentru a prelucra, păstra şi
valorifica seminţele pentru
însămânţare, imediat după
recoltare
trebuiesc
menţinute
nealterate
însuşirile
de
valoare
biologică, de îmbunătăţire şi
menţinere a celor de
valoare culturală, de a
efectua
tratamente
corespunzătoare contra bolilor şi dăunătorilorr, de a ambala şi
eticheta seminţele conform destinaţiei lor şi prevederilor din
STAS, de a analiza periodic seminţele în laboratoarele oficiale şi
a le livra sau folosi numai pe bază de certificate de calitate sau
buletine de analiză. (N. Bucurescu şi colab. 1992).
Principalii factori care influenţează păstrarea seminţelor şi care au
permis elaborarea unor sisteme raţionale de păstrare pentru
anumite intervale de timp sunt legaţi atat de starea masei de
seminţe şi a seminţelor care o compun, cat şi de acţiunea
factorilor externi care influenţează procesele fizice şi fiziologice
din cadrul acesteia. Dîntre factorii legaţi de masa de seminţe,
importanţă deosebită au: gradul de maturitate şi umiditatea
seminţelor, eterogenitatea componentelor, temperatura masei de
seminţe, gradul de deteriorare a seminţelor recoltate (inclusiv
prezenţa microorganismelor pe seminţe) ş.a. Principalii factori
externi implicaţi în aceste procese sunt umiditatea relativă şi
temperatura aerului ambient, accesul aerului în masa de seminţe,
prezenţa dăunătorilor. După modul cum s-a acţionat asupra unuia
sau mai multora dîntre factorii menţionaţi, au fost elaborate
cateva sisteme de păstrare a seminţelor, dîntre care principale
sunt: păstrarea în stare uscată; păstrarea în stare răcită;

de baza tehnico-materială. acest sistem este cel mai folosit. lipsa aerării. în cazul păstrării seminţelor uscate şi tratate cu fungicide în ambalaje impermeabile. 6-7 luni pentru culturile de primăvară). Sistemul nu cere magazii sau silozuri cu instalaţii speciale. Nici unul dîntre acestea însă nu are propriile caracteristici tranşante. ambalate sau neambalate. de durată. răcire. de valoarea acestora. Aceasta se datorează în primul rand economicităţii sale. În zona ţării noastre. Păstrarea seminţelor în stare răcită . Pentru aducerea seminţelor la conţinutul de umiditate necesar unei păstrări corespunzătoare. Chiar şi la păstrarea pentru 2-3 ani. la efectul substanţelor chimice se adaugă cate un factor din celelalte sisteme: uscare. El permite ambalarea şi păstrarea seminţelor în saci de diferite tipuri şi materiale. temperatură şi alţi factori care pot produce deteriorarea. aerarea activă sau uscarea artificială. ca de altfel în majoritatea zonelor globului. pentru care trebuie asigurată menţinerea viabilităţii şi a vigorii seminţelor. se foloseşte solarizarea. se poate folosi unul sau mai multe dîntre sistemele de mai sus. excepţie făcand cele cu un conţinut mai ridicat de grăsimi. nu necesită o supraveghere prea minuţioasă şi nici lucrări de întreţinere costisitoare. intr-o măsură mai mare sau mai mică. dar şi faptului că marile cantităţi de seminţe se păstrează pentru durate scurte (3-4 luni pentru unele culturi de toamnă. Păstrarea în stare uscată Constă în uscarea seminţelor pană la o umiditate sub cea critică şi păstrarea lor în condiţiile obişnuite ale mediului ambiant. cu care seminţele ajung la maşina de semănat. în spaţii care asigură o cat mai mare protecţie faţă de variaţiile de umiditate. fiecare folosind.păstrarea fără accesul aerului şi păstrarea cu ajutorul substanţelor chimice. În funcţie de condiţiile climatice. seminţele majorităţii speciilor işi menţin corespunzător insuşirile fiziologice. De exemplu. vanturarea. unele particularităţi ale unui sistem.

unele specii (dăunători.Ca fiinţe vii. Desigur. de umiditatea şi de gradul de maturitate a seminţelor. masele de seminţe işi menţin o anumită perioadă temperatura mai scăzută. de ritmul scăderii temperaturii. temperaturile negative fac să-şi piardă germinaţia. sunt necesare investiţii pentru realizarea unor spaţii special amenajate şi producerea unor instalaţii de răcire corespunzătoare. de temperatura la care sunt răcite. intr-atat încât la temperaturi de 0-5 grade Celsius efectele acestuia devin fără importanţă pentru păstrare. de alternanţele de temperatură. durata acesteia fiind în funcţie de mărimea lotului. microorganisme) işi pierd viaţa. Seminţele uscate pot fi răcite fără ca germinaţia lor să fie afectată. Dacă însă umiditatea lor este ridicată. păstrarea seminţelor la temperaturi negative exagerate este inutilă şi. de durata menţinerii la temperatura respectivă.a. se practică în unele ţări o răcire moderată. s-au adoptat pereţi cu o izolare cat mai perfectă faţă de variaţiile de temperatură din exterior (folosirea polistirenului sau a altor materiale izolante). Seminţele işi incetinesc ritmul de viaţă. În practică. Această pierdere depinde de specie (şi de soi). este neeconomică atat în fază de realizare. Cu cât aceasta scade sub nivelul optim pentru fiecare specie. Fiind rele conducătoare de căldură. în timpul menţinerii acestei temperaturi. cu menţinerea ulterioară a acestora la o temperatură de 4-5 grade Celsius. componentele masei de seminţe au un ritm de activitate dependent de temperatură. în special procesul de respiraţie. cu capacitate de răcire de 10-15 tone/zi. folosirea numai a celulelor centrale ale silozurilor ş. Pentru păstrarea germinaţiei unor seminţe cu valoare ridicată. mici şi mijlocii. care sunt însă compensate prin cheltuieli de întreţinere mai mici. la anumite temperaturi negative. dacă se face artificial. Ca soluţii constructive. cu atat ritmul incetineşte pană cand. felul . Se folosesc instalaţii de răcire şi instalaţii cu insuflare de aer rece. În ţările care folosesc păstrarea unor seminţe prin răcire se consideră că acest sistem necesită investiţii ceva mai mari decat la păstrarea în stare uscată. cat şi ulterior.

Pentru a prelungi această adurată. studierea acestora. temperatura este de minus 20 de grade Celsius. o variantă a păstrării în stare uscată. astfel: pentru o păstrare pe termen mediu de 10-20 de ani. efectele deteriorative ale imbătranirii seminţelor asupra structurii genetice ale acestora. temperatura ulterioară a aerului exterior. În acest scop. în containere etanşe. seminţele pot fi lăsate să se încălzească intr-un spaţiu cald şi uscat. La scoaterea seminţelor uscate din depozitele de păstrare la rece trebuie evitată umectarea lor. iar în magazii se circulă cat mai puţin.depozitului. În asemenea instituţii. sau pot fi supuse unei ventilări cu mişcarea rapidă a aerului. în Romania. seminţele se păstrează în depozite speciale. există o bancă de gene care funcţionează în cadrul Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Suceava. conservarea şi furnizarea lor pentru lucrările de ameliorare a plantelor. la temperaturi şi umidităţi scăzute. Aceasta dispune de celule speciale. cu diferenţa că seminţele cu o umiditate . procesele fiziologice care se desfăşoară în seminţe în condiţiile păstrării indelungate. umiditatea seminţelor variind între 4 şi 8%. Păstrarea seminţelor în băncile de gene Pentru a evita pierderile de resurse vegetale naturale şi a celor create prin ameliorare s-au infiinţat în numeroase ţări aşanumitele bănci de gene. prin condensul care poate avea loc intr-o atmosferă umedă şi caldă. altele pentru păstrarea pe termen de un secol. între obiectivele principale ale acestei bănci figurează şi anumite studii privind: metodele de păstrare a seminţelor. în funcţie de specie. trebuie oprită intrarea aerului cald. pentru o păstrare de peste 100 de ani. În afară de colectarea seminţelor (a materialului genetic). prin inchiderea tuturor căilor de acces. în fond. Păstrarea seminţelor fără accesul aerului constituie. temperatura este de plus 4 grade Celsius. respectiv o umiditate a seminţelor în echilibrare cu o umiditate relativă a aerului de 30-35%. unele pentru păstrarea seminţelor pe termen mediu.

fără efect asupra masei de seminţe. stratul de fund (pană la 20-40 cm de la podea). Prima etapă. cum ar fi: bioxidul de carbon. limitate de necesităţile de transport. deci fără reinnoirea aerului din masa de boabe. argon. zonele din jurul stalpilor etc. În aceste condiţii. care incepe imediat după recoltare şi durează pană la aducerea seminţelor la umiditatea optimă de păstrare. heliu sau vid parţial. iar cantitatea scăzută de oxigen consumată este inlocuită de bioxidul de carbon. fără pierderi de viabilitate. Supravegherea constă în urmărirea evoluţiei temperaturii şi a umidităţii masei de seminţe. Rezultate bune s-au obţinut la unele specii cu păstrare în azot. păstrarea se face numai în vrac. stratul superficial (pană la 30-70 cm). În perioada a doua. apariţia mirosului de mucegai şi eventual a dăunătorilor.foarte scăzută sunt inchise în ambalaje ermetice. cum ar fi: straturile laterale (in special cele sudice). în acest scop. este mai dificilă. Determinările se fac la intervale scurte în perioada imediat următoare inmagazinării. ele cer o supraveghere şi o ingrijire cu atat mai puţin pretenţioase cu cat umiditatea şi temperatura lor sunt mai scăzute. cand umiditatea şi temperatura sunt mai . introdus în ambalajele ermetice sub formă de gaz sau de brichete (gheaţă uscată). Păstrarea seminţelor cu ajutorul substanţelor chimice O altă variantă a metodei constă în inlocuirea aerului din masa de seminţe cu un gaz inert. ceea ce permite păstrarea acesteia pe termen foarte lung. respiraţia este infimă. cand seminţele au fost aduse sub umiditatea critică. însăcuirea nefiind permisă decat pentru perioade scurte. În această etapă. Supravegherea şi ingrijirea seminţelor în timpul păstrării La păstrarea seminţelor în condiţii obişnuite avem două etape relativ distincte. în timpul cărora măsurile de supraveghere şi ingrijire diferă intr-o oarecare măsură. se sondează punctele cunoscute ca oferind condiţiile optime pentru apariţia de fenomene nedorite.

prin strangerea lor în mană. vergelele se scot şi. impreună cu o cantitate de seminţe din jur. identificarea formei ascunse. Determinarea infestării cu dăunători trebuie să urmărească de fiecare dată identificarea formei vizibile şi. se pot folosi vergele metalice. pentru fiecare sondare. . corelată cu aceea a temperaturii aerului din depozit. În unităţile care nu posedă termometre-sondă. putem să sesizăm diferenţele de temperatură dîntre diferitele puncte de sondare. precum şi cele ale examenului organoleptic se inregistrează în fişa lotului respectiv. acestea trebuie pe cat posibil eliminate inainte de lopătare. se folosesc termometre-sondă cu tijă lungă. Această evoluţie. După 20-25 de minute. ele se introduc în masa de seminţe în diferite locuri şi adancimi. Pentru determinarea temperaturii. acolo unde nu există instalaţii automate. Rezultatele determinărilor de temperatură şi umiditate a masei de seminţe şi a aerului exterior. Determinarea pe probe medii poate masca apariţia unor focare de incingere. care se introduc şi se ţin ca şi sondele.ridicate sau cand loturile au avut o stare necorespunzătoare la inmagazinare. permite să luăm măsuri corespunzătoare. în cazuri speciale. Compararea datelor de la două observaţii succesive dă o imagine a evoluţiei condiţiilor din masa de seminţe. timp în care au luat temperatura masei de seminţe. Umiditatea probelor scoase cu sonda de vrac din diferite puncte pe verticală şi orizontală se determină cu aparate rapide. în cazul depistării unor focare de incingere sau cu dăunători.