You are on page 1of 10

Obiceiuri de nuntă la evrei

Posturile din această săptămână vor fi despre obiceiurile
evreilor în ce priveşte întreg procesul căsătoriei. De fapt
este vorba despre un eseu pe care l-am scris în urmă cu un
an. Sper să vă plac la fel de mult cum mi-a plăcut şi mie să
studiez toate aceste detalii. Pe lângă aceasta, am căutat să
prezint şi legătura acestor obiceiuri cu escatologia lui
Hristos. O să fie şi mai interesant pe măsură ce avansăm.
Încă un lucru este că notele de subsol s-au ataşat automat
din bibliografie aşa că nu apare numărul paginii, dar dacă
cineva doreşte neapărat să ştie, îi pot satisface curiozitatea.
Enjoy!

1. NOŢIUNEA DE
CĂSĂTORIE LA EVREI
În timpul Vechiului Testament, viaţa societăţii evreieşti
era construită în jurul familei. Viitorul oricărui tânăr era
guvernat de gândul logodnei, acesta fiind primul pas spre
căsătorie, dar înainte de a privi la fasoanele logodnei vor fi
studiate câteva trăsături antropologice ale culturii evreieşti
ce au în vedere conceptul căsătoriei în mentalitatea
evreiască.
Aşa cum a fost enunţat în introducere, căsătoria a ocupat
un rol extrem de important în sânul civilizaţiei evreieşti,
scopul primordial al mariajului fiind procreerea. Datoria
reproducerii era principala sarcină ce i se incumba unei
familii, iar sterilitatea voită era condamnată ca şi un grav
păcat.[1] Codul lui Qaro stipula:

The Forest of Symbols: Aspects of Ndembu Ritual ( New York: Cornell University Press. fără pace”. fără religie. ca un serviciu pe care îl împlinea faţă de ţara sa. traducere de C. 1999). mai cu seamă că Dumnezeu repetă această poruncă şi în dreptul lui Noe şi familiei lui (Geneza 9:7). fără bunătate.[4] [1] A.Orice bărbat este obligat să se căsătorească ca să aibă copii. iar cel ce nu împlineşte această sarcină se aseamănă cu unul care varsă sânge. şi prin urmare naşterea copiilor. Orice tânăr evreu care se afla pe tărâmul Israelului privea căsătoria.[2] Esenţialitatea procreerii în cadrul vieţii de căsătorie nu a fost un moft impus de-a lungul timpului. [2] Victor Turner. 250. iar dorinţa sexuală ce motiva un tânăr să se căsătorească era considerată bună pentru că „dacă această dorinţă nu ar exista. nu ar mai naşte copii”. bărbatul nu ar mai construi o casă. fără binecuvântare. ci mai avea şi rolul de a aduce satisfacţie fizică şi sufletească. unde Dumnezeu porunceşte omului să crească şi să se înmulţească (Geneza 1:28). care micşorează Chipul [lui Dumnezeu] şi face ca Prezenţa Divină să se îndepărteze din Israel. fără protecţie. . dar în cadrul căsătoriei funcţia sexuală nu avea în vedere doar reproducera.[3] Aşa desăvârşită era privită căsătoria şi toate beneficiile şi împlinirile fizice şi spirituale pe care le oferea încât Talmudul Babilonian spune că „a fi necăsătorit înseamnă să trăieşti fără bucurie. Litman (Bucureşti: Editura Hasefer. Cohen. Talmudul. nu şi-ar mai lua o soţie. Rabinii susţineau existenţa a două feluri de dorinţe: una bună şi una rea. ci are ca fundament textul sacru al Torei. Evreii au aplicat ad litteram porunca dată de Dumnezeu lui Adam cu privire la popularea pământului.

12 ianuarie 2010.1. scriitorii şi învăţătorii evrei pledau pentru căsătoria timpurie. Vârsta căsătoriei În ce priveşte vârsta căsătoriei. 22.[2] Desigur.1967). 2001). iar pentru început se vor studia două aspecte premaritale: vârsta căsătoriei şi alegerea partenerului. Yebamot 63ab). acesta fiind intervalul de timp în care majoritatea tinerilor se căsătoreau. În genere. 7 ianuarie 2010. Peters.[1] Prin căsătorie timpurie. se va privi la obiceiurile. tradiţiile şi ritualurile nunţii. 3.google.ro/books. fie căsătorindu-se mai târziu sau rămânând celibatari din motive religioase (precum legea nazireatului). în literatura apocrifă (PseudoPoclide 175-176). http://books. [3] Talmud în The London Quarterly Review (Volume 123-124. se face referire la o căsătorie cuprinsă între vârsta de 12 şi 20 de ani. 75% dintre fete căsătorindu-se până la vârsta de 19 ani. The Wisdom of The Talmud (Toronto: General Publishing Company.com/books. 2. http://books.google. http://books. [4] Madison C. două argumente pentru acest punct de vedere găsindu-se în Talmud (Qiddusin 29b. ASPECTE PREMARITALE După ce s-a conştientizat această cheie de interpretare a importanţei căsătoriei. motiv pentru care sunt studiaţi în mod separat. nu doar în lumea iudaică. ci în întreg spaţiul oikonomic. 7 ianuarie 2010.ro/books. July – October. existau şi excepţii. 1867). 2. în urma unor infirmităţi sau alegerii personale. fetele erau cele care se căsătoreau la o vârstă . 243.google. Aceşti doi paşi stau la baza instituirii unei familii şi diferă de la cultură la cultură.

Moise sunt exemple ale exogamiei. chiar şi în vremea aceea existau excepţii de la această regulă nescrisă. nu se poate cunoaşte standardul perioadei mai timpurii din Vechiul Testament. Iacov. în funcţie de pretendenţii tinerei. ci au fost . al culturii sau al religiei. un tânăr nu trebuia să se căsătorească împotriva voii părinţilor lui. De cealaltă parte Iosif. iar aranjarea căsătoriei la o vârstă tânără era privită ca o virtute şi un principiu moral sănătos şi apreciat în perioada vechi-testamentară. [4] 2. dar cei doi nu au avut alte opţiuni. iar pentru băieţi 14. exemplele de căsătorie din cartea Genezei fiind foarte variate în privinţa aceasta. în cazul fetelor. În ce priveşte poporul evreu. Ei s-au căsătorit în cadrul familiei din care făceau parte. odată cu formarea acestuia Dumnezeu le porunceşte să se căsătorească doar cu cei din aceeaşi naţionalitate cu ei (Deuteronom 7:1-5). Aceasta era una din primele condiţii pe care un tânăr trebuia să le îndeplinească pentru a se căsători. Isaac. Totuşi.mai fragedă decât băieţii. Pentru fete aceasta însemna vârsta de 13 ani. dar tradiţia iudaică din secolul al II-lea î. iar căsătoriile erau aranjate de către părinţi. stipulează că atât băieţii cât şi fetele trebuiau să se căsătorească în perioada pubertăţii. Alegerea partenerului În întreg cuprinsul Vechiului Testament se poate observa practicarea endogamiei: din punct de vedere al naţionalităţii.[3] Deoarece Torah nu specifică o limită de vârstă. uneori părinţii stabileau viitorul partner chiar înainte de vârsta de 12 ani.2.Hr. Exemple ale endogamiei sunt patriarhii Avraam. Mai mult de atât. pentru a le arăta prin aceasta respect.

[2] Evans şi Porter. 461. toate negocierile având loc înainte de logondă. 2000). [3] James Hastings. Stanley Porter. [4] Moses Mielziner.1. Astăzi emfaza cade pe nuntă. mireasa era aceea asupra căruia era pus preţul. Termenul este întâlnit de trei . PERIOADA LOGODNEI În cultura israelită. 3. Encyclopaedia of Religion and Ethics (New York: Charles Scribner’s Sons. 3. 71. cei doi trebuiau să meargă la familia tinerei pentru a se stabili preţul miresei. The Jewish Law. numit mohar. De fapt. De aceea. 1916). 684. după cum se va observa în continuare.forţaţi de circumstanţe. Preţul miresei Atunci când un tată dorea să-şi căsătorească fiul sau un fiu îi cerea tatălui său să-i ia o anumită mireasă. dar în timpul Vechiului Testament rolul cel mai important îl avea logodna deoarece majoritatea tradiţiilor importante erau împlinite atunci. O căsătorie începea cu negocieri. Dictionary of New Testament Background: a Compedium of Contemporary Biblical Scholarship ( Downers Grove: InterVarsity Press. logodna era percepută cu totul diferit decât în prezent. [1] A. În cadrul acesteia. 683. se poate spune că mariajul era privit atunci ca pe o afacere. Craig Evans şi E. Dictionary of New Testament Background. se semna ceea ce fusese negociat precedent.

diferenţa fiind că acest contract era realizat (evreieşte „tăiat”) după ce părinţii celor două părţi cădeau de comun acord cu termenii puşi de fiecare şi se stabilea data în care avea loc Erusin. pentru a se . Scopul primordial al moharului era acela de a o asigura pe viitoarea mireasă.2. ele reprezentând un fel de „fişă a postului”. unele ţări din lumea a treia continuă să practice acest obicei arhaic. Mai mult de atât.[1] Câteva exemple de bărbaţi care au plătit mohar pentru soţiile lor au fost Iacov pentru Lea şi Rahela (Geneza 29:15-30). erau menţionate şi măsurile ce trebuiau luate în diferite cazuri ipotetice precum divorţul sau adulterul. Exod 22:16. Legământul Termenul evreiesc pentru logodnă este Erusin sau Qiddusin. Contractul de căsătorie sau Ketubah este omologul certificatului de căsătorie din prezent. Otniel pentru fiica lui Caleb (Iosua 15:16) şi David pentru Mical (1 Împăraţi 18:21-27). În contemporaneitate. Acest preţ nu era unul fix.ori în Biblie (Geneza 34:12. ci depindea de statutul social al celor două familii. 1 Samuel 18:25). iar cuvântul ce face referire la contractul de căsătorie este Ketubah. 3.[2] În Ketubah erau stipulate responsabilităţile soţului (cele ale soţiei nu erau menţionate pentru că erau considerate implicite). de prosperitatea materială a celor două părţi şi de tatăl miresei care stabilea preţul ca urmare a faptului că îşi pierdea fiica. în cazul în care ar fi rămas văduvă şi nu ar fi avut cu ce să-şi susţină familia.

în conformitate cu Legea lui Moise şi al lui Israel şi îţi voi oferi de asemenea mâncare. ca simbol al ofertei lui. probabil. Acolo. Şi după ce mă voi duce şi îţi voi pregăti un loc. care îţi aparţine ţie. tânărul îi oferea tinerei un pahar cu vin. cel care este Mirele Bisericii. Dacă ea refuza să bea din pahar. Îţi prezint darurile de căsătorie pentru soţie (suma este menţionată). Această declaraţie face cu siguranţă aluzie la responsabilitatea mirelui de a pregăti o locuinţă miresei sale în casa tătălui său. susţine în conformitate cu obiceiul bărbaţilor evrei care îşi slujesc. şi cazurile ipotetice. Membrii familiei se adunau. îmbrăcăminte şi cele necesare şi vom trăi ca soţ şi soţie după obiceiul universal. Desigur. ţi-aş fi spus. cei doi nu mai semnau Ketubah. mirele îi promitea miresei că îi va pregăti o casă. mă voi întoarce şi te voi lua cu mine.şti de la bun început cum era împărţită averea. ca acolo unde sunt eu. cuvintele acestea sunt cuvintele Mântuitorului Hristos din Ioan 14:2-3.[4] De asemenea. aspectele financiare ale căsătoriei. îşi onorează. Odată negociate responsabilităţile soţului.[3] O parte din cuvintele adresate soţiei erau: Fii soţia mea conform Legii lui Moise şi Israel şi te voi sluji. Mirele îi mai putea adresa şi următoarele cuvinte ca şi promisiune: În casa tatălui meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa. să fii şi tu. onora. îşi susţin şi îşi ţin soţiile credincioase. iar soţul era acela care trebuia să se ocupe de redactarea contractului. la casa miresei pentru a oficia Erusin. Eu mă duc să-ţi pregătesc un loc. se stabilea o zi pentru semnarea contractului în prezenţa a doi martori care nu erau rudă cu mirii. dar dacă amândoi beau vinul din acelaşi pahar (acest obicei .

http://books. [5] http://bibleholidays. 2004). [3] http://bibleholidays. atunci mirele îi oferea miresei o monedă sau o anumită sumă ca dar (în Evul Mediu moneda a fost înlocuită cu inelul de logodnă). 18 ianuarie 2010. dar le era interzis să aibă relaţii sexuale până când nu era oficiată căsătoria. Hosea (New York: Doubleday Publishing. iar camera era construită fie lângă casa tatălui său. responsabilitatea mirelui era aceea de a construi o cameră în care să trăiască cei doi după căsătorie.net/Jewishwedding.pdf. în funcţie de eficacitatea mirelui şi de pretenţiile tatălui. 96. articol de P. 1975-1976). Aşa cum a fost menţionat. [4] Aaron Parry. 76. 280. . Trutza. Pictorial Encyclopedia of the Bible (Grand Rapids: The Zondervan Corporation.ro/books.[5] 3. deoarece acesta era cel care hotăra când camera era gata ca cei doi să se poată muta în ea.[6] Un alt aspect important al acestei perioade este că cei doi răspundeau în faţa legii ca şi când ar fi căsătoriţi. cei doi tineri intrau într-o perioadă de aşteptare.google.3.ratcliffs.[7] [1] Merril C. Tenney.ratcliffs. The Complete Idiot’s Guide to the Talmud (Idianapolis: Pinguin Group. Perioada logodnei Odată cu oficierea logodnei. Logodna dura un an de zile. [2] Francis Andersen şi David Noel Freedman. iar acest lucru se întâmpla numai după ce mirele îşi împlinea promisiunea. 18 ianuarie 2010. 1980).pdf.reprezenta legământul în care urmau să intre de comun acord).net/Jewishwedding. iar alteori se prelungea mai mult de atât. fie deasupra acesteia.

În acel moment. 11. după care suna din şofar. iar . Când mirele primea aprobarea tatălui pentru camera construită. îl aştepta pe mire pentru o perioadă nedeterminată. Mirii Cei doi tineri erau îmbrăcaţi în haine festive. Mireasa.html. Volume 1 (Grand Rapids: Zondervan. Zondervan Illustrated Bible Backgrounds Commentary. însoţiţi de sunetul muzicii şi al bucuriei. după cum spune Isaia 61:10. 19 ianuarie 2010. În momentul în care ajungea în faţa casei. era trimis la casa tinerei un reprezentant al tânărului. Mireasa purta diverse bijuterii.1. Odată ajunşi la destinaţie. NUNTA După oficierea logodnei. După ce ajungeau acasă la mire. împreună cu prietenele ei. acesta striga: „Priviţi. se stabilea o zi în care să fie oficiată nunta.50webs. mireasa şi grupul ei de prietene mergeau la casa mirelui împreună cu alaiul ce venise la casa ei. În ziua hotărâtă.18 ianuarie 2010. vine mirele!”. înainte de a se porni de la casa mirelui spre casa miresei. 4. [6] http://messianicfellowship. 4. întreg alaiul mirelui pornea spre casa miresei. iar după aceasta masa era servită. mireasa îl aştepta pe mire să vină să o ducă la casa lui. la care se adăuga şi grupul ei.com/wedding. era oficiată binecuvântarea mirilor de către rabin şi părinţi. Arnold. [7] Clinton E. unde avea loc nunta pe înserate. 2002).

Masa avea loc doar după ce se consuma actul sexual între miri. [1] Derek Wood. iar părinţii ei trebuiau să păstreze dovada virginităţii (Deuteronom 22:13-21). Thompson (Wheaton: Tyndale House Publishers.mirele purta o coroană pe cap. editare articol de J.[1] Totodată. Sigilarea sau parafarea căsătoriei era realizată doar atunci când avea loc vărsarea de sânge. tânăra trebuia să-şi dovedească virginitatea. De asemenea. The Illustrated Bible Dictionary. Sângele miresei era cel care parafa şi finaliza actul căsătoriei în momentul în care ea îşi pierdea virginitatea. 1980). 954-958. . Mai apoi. în tot timpul nunţii cei doi erau numiţi „rege” şi „regină”. şi nuntaşii se îmbrăcau în haine festive după cum arată Matei 22:11-12. Stafford Wright şi James A. Volume 2. după un obicei preluat de la sirieni.