You are on page 1of 3

Semiotica este disciplina care cercetează felul în care funcționează comunicarea și

semnificarea, relațiile dintre cod și mesaj, dintre semn și discurs. Unitatea fundamentală
semiotică este semnul. Semiotica reprezintă totodată studiul semnelor și codurilor - semne care
sunt utilizate în procesul de producere și interpretare a mesajelor, respectiv codurile care
guvernează utilizarea acestor semne.
Cercetătorul american de origine maghiară Thomas Sebeok definește semiotica drept un
proces de schimb de mesaje de orice tip, împreună cu sistemul de semne sau coduri care se află
la baza acestor mesaje. Semnificația unui mesaj poate fi descifrată doar în măsura în care cel care
receptează mesajul cunoaște codul. Așadar obiectul semioticii este teoria semnificației, încercând
să explice cum anume se construiește aceasta pe baza semnelor și codurilor.
Gestul este o practica sociala, chiar intr-o conversatie fara vizibilitate, cum ar fi cea
telefonica, gesturile sunt prezente, o mostenire culturala, un fenomen social total, revelator al
identitatii individului si a comunitatii.
Gestualitatea exprima o apartenenta sociala, o identitate de grup, actualizata prin
comportamente permise (norme, coduri, eticheta) si comportamente interzise.
In momentul in care facem referire la semiotica trebuie sa include in discurs urmatoarele
notiuni: mimica, gestualitate, proxemica, costum, obiecte scenice sau décor, lumini, muzica.
Mimica cuprinde semnele reprezentate de expresia feţei însoţesc mesajul verbal, întărindu-l
sau atenuându-l şi exprimă emoţiile şi sentimentele cele mai diverse; uneori iau locul supremaţiei
logosului Fundamentală, mimica este neutralizată în anumite forme dramatice moderne în
favoarea kinezicii, prin utilizarea măştii (reală sau obţinută prin machiaj) şi prin rigidizarea
expresiei.
. Semnele gestuale cunosc nenumărate actualizări: iconice-coverbale care redau calităţile
formale ale referentului şi simbolice averbale. Gestualitatea iconică coverbală este fie
pictomimetică (evocare a referentului prin gesturi), fie kinemimetică (ilustrare motrice a acţiunii
evocate verbal). Gestualitatea indicială paraverbală poate fi “intonativă” (mişcări ale capului sau

Diacronic. Semnificaţia clară a unui semn nu poate fi descifrată decât în funcţie de contextul general al spectacolului. distanţa socială (1. costumul are o grea încărcătura semică. O altacomonenta a semioticii este costumul. în timp ce o iluminare puternică semnalează prânzul . decorul a cunoscut aceeaşi evoluţie simptomatică. distanţa personală va defini afilierea la grup (familie. un mers împleticit – oboseală sau beţie. Există. vârstă) şi sociale ale personajelor (meserie. Proxemica este acel sistem de semne ce funcţionează ca infrastructură a gestualităţii. În general distanţa dintre obiectul real şi cel semiotizat prin utilizarea scenică este mai mare în spectacolele strict codificate. de la decorul ca ilustrare. obiectul (ca şi costumul) are rol de ancorare centripetă a mesajului (din punctul de vedere al iluziei).45m). o gestualitate simbolică metaverbală care subliniază izotopia pe baza căreia trebuie citit mesajul (mod ironic. parodic şi de citare). Este evident că proxemica teatrală va trebui să ia în considerare şi distanţa scenă – sală care influenţează în mod hotărâtor receptarea mesajului.60 – 10m). de asemenea şi o variantă simbolică. ca limbaj tăcut care diferenţiază distanţa intimă (0 – 0. grup socio-profesional. Obiectul scenic în metalimbajul contemporan noţiunea de accesoriu şi de decor. Percepţia corectă a evenimentului artistic trece prin recunoaşterea distanţelor. legisemn iconic sau simbol rematic. cuvânt tematic/vs/periferie discursivă. ipso facto. de asemenea. cât şi coordonatele actului artistic. statut social).20m). rasă. Semnificaţia semnelor proxemice este precizată de către sistemul kinezic: un 9 demers precipitat va sugera agresivitate sau tulburare. distanţa personală (0. la decorul simbolic şi chiar la non decor. Sinsemn dicent. Costumul are.20 – 3. eminamente iconic. personaje secundare).60m) şi distanţa publică (3. Acest tip de gestualitate este preponderant intalnita in teatru.45 – 1. Luminile sustin si stabilizeaza semnificaţia decorului şi a jocului artistilor: de exemplu o iluminare slabă a scenei indică crepusculul. având în vedere că indică atât coordonatele biologice (sex.ale mâinilor în ritmul discusului verbal) sau “logico-discursivă” (mişcări care subliniază structura logică a discursului: urcare/vs/coborâre. a rolurilor sociale desemnate: de exemplu distanţa intimă va fi proxemica cuplului (erotică sau conflictuală – agent/anti-agent). de indicaţiile furnizate de ansamblul semnificant al reprezentaţiei. în timp ce.

înseamnă o modalitate de a exprima idei şi emoţii printr-o plastică corporală elegantă şi precisă. semiotica este un fenomen ce il regasim nu numai in actele artistice cat si in viata de zi cu zi. o anume mimică. Ca sinsemn indicial. lumina poate crea o atmosferă sau recrea un anume spaţiu. funcţionează în corelaţie cu sau autonom faţă de alte sisteme. muzica cunoaşte o triplă funcţionalitate semiotică: de ilustrare – crearea unei anumite atmosphere. Daca stam sa ne gadim. Fara gesturi. Al doilea sistem sonor al spectacolului. pentru a evoca sau sublinia momentele sintagmaticii narative. ca tip de dans dezvoltat în cadrul culturii occidentale. un spaţiu închis. un personaj dintr-un grup. baletul ar fi doar o reprezentatie de tehnica si forta. Pe de altă parte. Pentru cei care-l practică. semiotica ce se regaseste in balete este marea diferenta dintre un act artistic si reprezentatiile de circ la fel de pline de tehnica insa lipsite de insemnatate. din perspectiva celui care priveşte un spectacol. baletul înseamnă o muncă extenuantă care se desfăţoară pe parcursul unei vieţi aproape ascetice. lumina subliniază un element de decor. Integrată în spectacolul. Mai puţin vizibilă este relaţia cu sinele care se construieşte pe parcursul formării unui interpret de balet. punându-le în relaţie sau izolândule”. “În acest sens ea coordonează şi supradetermină celelalte materiale scenice. Un pătrat luminat poate semnifica. În sfârşit.sau o dimineaţă însorită. cat si involuntar intuitiv. chiar şi în absenţa decorului şi a accesoriilor. de distanţare (muzică preponderent simbolică). aceasta fiind utilizata atat in mod voluntar pentru a evidentia anumite aspect . De-a lungul timpului semiotica a fost folosita in diferite manifestari artistice precum picture sculptura sau dansul. . este renumit mai ales pentru dificultăţile tehnice pe care le întâmpină interpreţii pe parcursul formării lor. de semnalizare anaforică prin utilizarea leit motivului ca legătură şi de efect de contrapunct. In concluzie. ca legisemn simbolic. Baletul.