Conceptul de existent

Existenta este in calitate de concept fundamental al ontologiei, cel mai larg ca sfera
dar si cel mai srac in coninut . Existenta fiin un concept de maxima genralitate e
succeptibil de interpretri din cele mai diferite . Asfel ea a fos interpretat ntr-un mod
idealist obiectiv(Platon , Hegel) fie ntr-un sens materialist sau realist(Aristotel) .
Existenta este o unitate in diversitate . Diversitatea ei este de structur , de nivel ,
de relaie i proprietai , dar ea ramne unitara ca existent .
Domeniile fundamentale ale existenei sunt :
Natura care cuprinde universul fizico-chimic
Domeniul biologic viaa
Universul socio-uman , om-societate
Natura este anterioara si independent de om , necondiionata de realitate , infinit
n timp i spaiu .
Viaa , ca nivel al existenei , este intermediara intre universul fizico-chimic si cel
socio-uman . Omul , ca existent este n acelai timp si natura biologic , dar i depete o
asemenea condiie comun cu celelalte specii tranformnd natura , modul su de via , din
obiect n sine n obiect pentru sine , n obiect al aciunii i cunoaterii sale .
Omul modific mediul ambiant si creeaz , pornind de la acesta , o alt lume , un nou
nivel al existenei , constnd din unelte , tehnica , ifrastructur , organizaii si relaii
sociale. Omenirea instituie societatea si toate creaiile ei ca o a doua natura care nu mai e
propriu-zis natura .
Un biolog si filosof american clasific sistemele care compun existenta n :
Sisteme materiale care sunt la rndul lor naturale si artificiale
Sisteme ideale care sunt produsul activitaii spirituale a omului (tiina , cultura ,
valorile , legile etc.)
Sisteme mixte care sunt i materiale i ideale , i naturale i artificiale in acelai
timp .
Omul i societatea sunt astfel de sisteme mixte . Omul ca fiina ideologica , in
acelai timp dispune i de mecanisme ereditare de stocare i transmitere a informaiilor ,
dar adaug acestora sisteme inteligibile , tradiii , obiceiuri , norme , cunotinte care l
difereniaz de celelalte specii .
Graie contiinei si celorlalte sisteme ideale , activitatea uman de orice fel ,
inclusiv cea economic , capta finalitate bazat pe scop si pe idealuri .
Datorit contiinei , omul capt atributul reflexivitii , adic se ia pe sine nsui
ca obiect de reflexie , ajungnd la contiina de sine .
Omul a fost definit adeseori ca o fiin ambigu , prin excelena , deoarece e si
natur si cultur , i fiina biologic i social , fiind dotat i cu instincte i cu contiina i
raiune . Ambiguitatea fiinei umane are i un sens negativ , adica ea poate da calitate i
unor construcii false , neautentice , mbraind nu numai adevarul ci i minciuna , uneori
interesat ; nu numai valorilor ci i nonvalorilor ; nu numai moralitii ci i ipocrizei.

Filosofia existentialista ca ontologie a umanului

Creatorul ei este Socrate in antichitate . Dictonul su a fost cunoate-te pe tine
nsui . Filosofia existenialist s-a cristalizat abia in secolul XX , in Germania si Frana .
Existenialismul , reformuleaz in spirit socratic problematica ontologiei , dezvluind
structurile fundamentale ale tiinei , pornind ns de la fiina uman.
Pentru Haydegger intrebarea asupra fiinei rmne tema central a filosofiei , dar el
pleac de la fiina uman , care e fiina a fiinarii . Existenialismul ca filosofie e n acest
timp i ontologia umanului , dar i antropologie .
Fiina uman e mereu n definire si autodefinire .
Concepii ale gnditorilor romni despre existena
Concepia lui D.D. Roca care consider c existena in ansamblul ei se poate dezvlui
pornind de la existenta care suntem noi , oamenii . Roca pune accentul pe analiza lumii
valorilor i a culturii , care l definete pe om in ceea ce are el mai esenial .
Constantin Noica . n filosofia romneasc Noica a fost cel mai pasionat aprtor al
ontologiei , eforturile sale si-au gasit ncununarea n lucrarea fundamental Devenirea intru
fiin. El credea ca filosofia ncepe si se sfrete cu dezlegarea problemei ce este
fiina? .