You are on page 1of 3

FINANȚAREA AFACERII

1. SURSE PROPRII ȘI SURSE STRĂINE ÎN FINANȚAREA AFACERII
1.1. Identificarea tipurilor de surse de finanțare
Finanțarea reprezintă procesul de asigurare a fondurilor bănești necesare desfășurării activității
întreprinderii. Ea prezintă importanță deosebită pentru supraviețuirea și dezvoltarea unei afaceri.
Finanțarea poate fi realizată prin surse proprii sau surse străine, externe.
Surse proprii:
- autofinanțarea – se realizează prin reinvestirea unei părți din profitul net
- aportul la capital – al asociaților sau acționarilor prin cumpărarea de acțiuni sau părți sociale
- amortizarea
-

Surse străine:
provizioane și ajustări pentru deprecierea activelor
datorii față de terți (pasive stabie)
împrumuturi pe termen scurt, mediu sau lung
finanțare nerambursabilă (subvenții guvernamentale, programe de finanțare nerambursabilă
publice sau private)

Sursele proprii constituie cea mai sigură sursă de finanțare și detrmină autonomie financiară.
Apelul la surse străine presupune recurgerea la îndatorare.

Prime de capital – creat ca diferență între: . diferente din reevaluare. Reevaluarea se realizeaza de regula numai pentru elementele de active. Diferentele rezultate din reevaluarea elementelor de active se transfera la rezerve. fiind condiția existenței și funcționării acesteia. respectiv din alte surse proprii. Capitalul propriu (juridic) se definește ca dreptu de proprietate pe care îl au asocia ții asupra capitalului investit într-o întreprindere la data încheierii bilanțului. cum ar fi profitul obținut. de natura imobilizarilor. dar și prin autofinanțare.valoarea obligațiunilor convertibile și valoarea nominală a acțiunior/ părțior sociale . alte rezerve (constituite din profitul net sau alte surse și utilizate potrivit hotărârilor AGA) Rezultatul reportat – reprezintă partea de rezultat a cărui afectare a fost amânată de AGA. Se împarte in capital subscris nevărsat (promis în momentul constituirii societății) și capital subscris vărsat (care a fost fizic pus la dispoziția societății). la capitalul social sau la alte destinatii stabilite potrivit actelor normative în vigoare. Selectarea surselor proprii de finanțare ale agentului economic și caracteristicile acestora Capitalurile proprii reprezintă sursele proprii de finanțare ale agenților economici formate prin aporturile acționarilor sau asociaților. etc). Pierderea este acoperită / reportată. atunci când imobilizarea pentru care s-a constituit iese din patrimoniu). Reprezintă valoarea nominală a acțiunilor sau părților sociale subscrise de acționari sau asociați. Poate fi un rezultat reportat pozitiv (profit nerepartizat) sau negativ (pierdere neacoperită). statutare (constituite din profitul net sau alte surse și utilizate potrivit statutului). . Profitul este repartizat/ reportat.2. Rezultatul exercițiului – reprezintă diferența dintre veniturile și cheltuielile corespunzătoare exercițiului financiar.1. Rezerve Rezervele sunt surse proprii care pot fi constituite pe baza profitului sau altor surse (prime legate de capital. supuse evaluarii în conditiile legii. Este sub formă de profit/ pierdere.valoarea noilor aporturi și valoarea nominală a acțiunilor/ părțior sociale . Pot fi: legale (constituite din profitul brut pentru protejarea capitalului).valoarea contabilă a acțiunilor sau părților sociale și valoarea nominală a acțiunior/ părțior sociale Rezerve din reevaluare Rezervele din reevaluare reprezinta soldul diferentelor dintre valoarea actuala (mai mare) si valoarea înregistrata în contabilitate a elementelor de active (mai mica). Rezervele consolideaza baza materiala a unitatii. Poate fi majorat sau diminuat pe parcursul existenței societății. surplus din rezerve din reevaluare (preia soldul final creditor al contului rezerve din reevaluare. sporind capacitatea acesteia de a face față unor conjuncturi nefavorabile și a eventualelor pierderi.prețul de emisie și valoarea nominală a acțiunior/ părțior sociale . reevaluarea presupunând efectuarea diferentei dintre valoarea de utilitate a imobilizarii si valoarea contabila neta (valoarea contabila din care s-a scazut amortizarea). potrivit relației: Activ – Datorii = Capital Structura capitalurilor proprii: Capital individual sau social – se constituie la înființarea societății comerciale.

ce conferă posesorului său calitatea de proprietar asupra unei părți din societate. dacă aceștia ar partaja elementele de activ existente în societate. Valoarea de piață este stabilită prin negociere la bursa de valori. Valoarea de emisiune reprezintă valoarea la care se vând acțiunile nou emise de către întreprindere. cu toate drepturile și obligațiile ce decurg din acestă calitate. numit cotație. . Valoarea de lichidare a titlurilor este valoarea care rezultă din vânzarea forțată a întreprinderii într-un interval limitat. Practica contabilă a stabillit mai multe modalități de evaluare a titlurilor: Valoarea nominală reprezintă valoarea înscrisă pe acțiune. părților sociale si acțiunilor li se atribuie vaoarea nominală care este specificată și în actul constitutiv.Evaluarea capitalului social Evaluarea capitalului presupune evaluarea curentă a titlurilor prin care acesta se identifică: părți sociale sau acțiuni. Valorile patrimoniale sunt: valoarea matematică contabilă și valoarea de lichidare a titlurilor. pe baza raportului dintre cerere și ofertă. după plata datoriilor. Valori patrimoniale (de activ net) exprimă valoarea ce ar trebui să revină asociaților. VN = CAPITAL SOCIAL/ NUMĂR DE ACȚIUNI La constituirea societăților. Valoarea matematică contabilă reprezintă valoarea de protecție a acționarilor vechi față de noii acționari și se calculează raportând capitalurile proprii la numărul de titluri. Valoarea de piață este prețul pe care investitorul este dispus să-l plătească pentru o acțiune pe piața liberă. Acțiunea reprezintă un titlu de valoare negociabil.