You are on page 1of 12

SOLUŢII EXTRACTIVE DIN PLANTE

A. Definiţie
Soluţiile extractive din plante sunt preparate care conţin componente extrase din
produsele vegetale cu ajutorul solvenţilor prin metode care să asigure o extracţie
corespunzătoare.

B. Istoric
Soluţiile extractive s-au utilizat din timpuri străvechi în perioada marilor civilizaţii ale
antichităţii (China, India, Egipt). Galenus în sec. al II-lea d.Hr. a utilizat mai multe preparate
obţinute prin extracţie, iar ca solvenţi au fost: apa, oţetul, vinul, uleiuri vegetale etc.
După descoperirea distilării de către arabi şi obţinerea alcoolului etilic pur această
substanţă devine unul dintre solvenţii principali utilizaţi la extracţie. În urma progresului
ştiinţelor farmaceutice şi dezvoltării chimiei sec. XIX-XX, a scăzut interesul pentru produsele
obţinute prin extracţie, inconvenientul fiind dificultatea de a obţine produse standardizate. În
această perioadă pătrund masiv în terapie produsele obţinute prin sinteze chimice.
În ultimii ani se pune din nou accent important pe fitoterapie datorită mai multor factori:
 existenţa unui adevărat tezaur de remedii vegetale;
 eficacitatea unui extract este mai complexă decât a componentului pur;
 efectele secundare sunt absente sau de intensitate mică.
Pentru obţinerea produselor extractive de calitate trebuie să fie urmărite câteva aspecte
importante:
 asigurarea unei extracţii cât mai selective;
 obţinerea componentelor vegetale nemodificate în forma naturală existentă în plantă;
 asigurarea unei stabilităţi maxime a componentelor extrase pentru întreaga perioadă de
valabilitate;
 obţinerea unor randamente ridicate de extracţie.

pentru desensibilizare în diferite manifestări alergice minore. drajeuri. soluţii extractive apoase macerate. decocturi. solide). ţesuturi animale etc. e2. comprimate. E. produsele obţinute prin extracţie pot fi o formă intermediară utilizată la prepararea altor forme farmaceutice (siropuri. preparate opoterapice – sunt extracte din produse biologice (organe. extracte cu alergene – sunt produse obţinute prin extracţie din diferite plante şi utilizate în următoarele scopuri:   diagnosticul diferitelor forme de alergii. extracte vegetale care în funcţie de consistenţă pot fi fluide.  acţiune terapeutică complexă. obţinerea unor variate forme farmaceutice (lichide. semisolide. obţinerea şi a unor forme standardizate (tincturi. e7. soluţii. e5. specii medicinale sau ceaiuri – sunt amestecuri de plante cu apă preparate „ex tempore” de către bolnav sau preparate conform prescripţiilor magistrale. e3. pilule. glande. . extracte preparate industrial).  soluţiile extractive apoase au stabilitate mică.).) e6. infuzii.  datorită variaţiei concentraţiei în principii active pot apărea fluctuaţii ale efectului terapeutic. moi sau uscate.C. granule etc.  preparatele extractive pot servi ca sursă pentru obţinerea compuşilor chimici puri. Avantaje Preparatele obţinute prin extracţie au următoarele avantaje:     valorificarea florei naturale existente. e4. soluţii extractive alcoolice sau hidroalcoolice (tincturi). Tipuri de preparate obţinute prin extracţie Prin extracţie se pot obţine următoarele tipuri de preparate: e1. D. Dezavantaje  în afară de tincturi şi extracte conţinutul de principii active din soluţiile extractive nu este exact dozat şi de asemenea greu de analizat  extracţia este îndelungată. digestii – sunt soluţii extractive uleioase obţinute prin extracţia la cald.

După uscarea produsului vegetal protoplasma pierde apă iar o parte din substanţele protoplasmatice precipită sub formă amorfă sau cristalină.  factori în care este implicată tehnologia de extracţie.  factori care depind de solvent. Cu cât gradul de mărunţire vegetală este mai mare cu atât procentul substanţelor ajunse în contact cu solventul este mai mare.F: Extracţia ca fenomen fizic Procesul extracţiei diferiţilor compuşi din plante are loc prin două mecanisme principale: F1. situaţie în care celula pierde capacitatea osmotică. G1. Extracţie propriu-zisă Este un proces complex şi se produce prin influenţa solventului asupra celulelor intacte. Dizolvarea directă a constituenţilor protoplasmatici Acest fenomen se produce atunci când solventul vine în contact direct cu celula sfărâmată. F2. Extracţia are loc până când concentraţiile soluţiilor din cele două spaţii devin egale. Factorii care influenţează procesul de extracţie Aceştia pot fi împărţiţi în trei grupe:  factori care depind de produsul vegetal. G. Astfel solventul dizolvă o parte din constituenţii celulari după care migrează prin membrană în spaţiile interstiţiale (datorită osmozei) pe baza diferenţei de concentraţie a lichidelor de la cele două feţe ale membranelor (spaţiu intracelular şi extracelular). Factori care depind de produsul vegetal În continuare vom analiza în mod succint câţiva factori care depind de produsul vegetal . Prin pătrunderea solventului în interiorul celulei (proces facilitat de spaţiile intermicelare care se creează în membranele celulozice în urma uscării şi contactului cu solventul) se restabilesc o parte din condiţiile iniţiale.

produse vegetale care conţin alcaloizi şi glicozide sita V.  tratament cu vapori de alcool sau acetonă în autoclav. rădăcini.a. Produsul vegetal supus extracţiei trebuie să îndeplinească condiţiile de calitate stabilite de F. X prevede pentru prepararea soluţiilor extractive apoase următoarele grade de mărunţire: c1. c3. Gradul de mărunţire. După cum am arătat extracţia depinde de gradul de mărunţire a produsului vegetal. frunze de pătlăgină 14% apă.R. X. Chiar în urma uscării produsele vegetale mai conţin o anumită cantitatea de apă numită umiditate reziduală: Această umiditate este cuprinsă între 315% procent care variază în funcţie de produsul vegetal:  rădăcină de nalbă. Procedeul de extracţie ales va ţine cont de natura produsului vegetal şi a componentelor active care urmează a fi extrase. Calitatea substanţelor active conţinute în produsul vegetal depind de foarte mulţi factori şi anume: de respectarea momentului optim al recoltării. şi anume:  uscarea produsului vegetal (în aer liber la soare. F. seminţe sita (IV). rizomi. ierburi şi rădăcină de nalbă mare (sita I). de modul în care are loc uscarea şi de condiţiile în care a fost stabilizat respectiv conservat produsul vegetal. Stabilizarea poate să fie realizată în mai multe moduri. Umiditatea produsului vegetal. Gradul de mărunţire optim diferă în funcţie de: natura produsului vegetal.  rădăcină de ipeca 8% apă. frunze. b. c2. Desigur procentul exact depinde de modul de uscare şi conservare a produsului vegetal. de compoziţia produsului vegetal şi de metoda de extracţie.  frunza de digitală 3% apă. la umbră sau în spaţii închise) deoarece enzimele sunt active doar în prezenţa apei şi în general devin inactive la temperaturi mai mari decât +600C. c.R. scoarţe (sita II). frunze de mentă.  tratament cu vapori de apă sub presiune la 1050. Procesul de stabilizare urmăreşte în primul rând distrugerea enzimelor care ar putea degrada în prezenţa apei componentele active. flori. Natura produsului vegetal. . fructe. c4.

X). Apa distilată sau apa demineralizată prezintă avantajul să se poată asocia cu acizi sau baze în scopul de a mări randamentul extracţiei. La extracţia produselor vegetale cu alcool sau solvenţi organici anhidri procesul extracţiei neavând loc prin osmoză şi difuziune ci prin dizolvare simplă fapt ce implică o mărunţire avansată. a1. Factori care depind de solvent a. Prin umectare produsul vegetal îşi măreşte volumul. Raportul produs vegetal / solvent . pH-ul mediului. solventul pătrunzând uşor prin pereţii celulei favorizându-se astfel osmoza. Preparatele obţinute prin extracţie cu alcool au termen de valabilitate mai mare (2-3 ani). Solvenţii cei mai utilizaţi pentru extracţie sunt apa. decocturi) sunt stabile 1-2 zile iar prelungirea valabilităţii la 1-2 săptămâni se poate realiza doar prin adaos de conservanţi. infuzii.Respectarea gradului de mărunţire indicat pentru diferite categorii de produse vegetale este foarte important deoarece o mărunţire foarte avansată determină distrugerea unui număr ridicat de celule şi dizolvarea unor mari cantităţi de substanţe balast (substanţe fără eficienţă terapeutică) care vin în contact cu solventul utilizat. aceste dificultăţi apar când solventul utilizat este apa. d.R. Alcoolul se foloseşte pentru obţinerea tincturilor (F. X) şi extractelor (F. Soluţiile extractive apoase (macerate. Umectarea în prealabil este utilizată la unele metode de extracţie. În general. concentraţie dependentă de natura produsului vegetal. a2. În continuare vom analiza în mod succint câteva aspecte legate de solvenţii utilizaţi. pH-ul Influenţează randamentul extracţiei. Şi în cazul utilizării ca solvent a soluţiilor hidroalcoolice există un anumit pH optim pentru extracţia diferitelor produse vegetale. Alcoolul etilic Etanolul se utilizează ca solvent în concentraţii de 20-96 0. iar un pH bazic este favorabil pentru extragerea saponinelor. Umectarea produsului vegetal. La soluţiile apoase un pH acid este utilizat pentru extragerea alcaloizilor. de solubilitatea substanţei active şi de alte condiţii. G2. Natura solventului. Solventul utilizat pentru umectare este apa pentru soluţii extractive apoase sau amestecuri hidroalcoolice pentru tincturi.R. Dezavantajul apei utilizată ca solvent este că produsele obţinute au stabilitate mică. b. Mărunţirea se va face cu puţin timp înaintea extracţiei. soluţii hidroalcoolice sau soluţii eteroalcoolice. c.

 pentru frunzele de digitala 0.Acest raport variază în funcţie de produsul vegetal dar şi de solventul utilizat. Temperatura. b.  pentru rădăcina de ipeca 0. Agitare. Se pot utiliza metode de agitare de la cele mai simple până la cele care produc o agitare mecanică puternică (vibroextracţia. X prevede pentru soluţiile extractive apoase o durată de extracţie de 30 de minute la care se adaugă 5 minute pentru umectare în cazul infuziilor şi decocturilor. Factori care depind de tehnologia utilizată la extracţie a. Faţă de această regulă generală există următoarele excepţii:  pentru flori de muşeţel. Agitarea este utilizată atât la obţinerea soluţiilor extractive apoase cât şi a tincturilor obţinute prin macerare. F.25%. Durata de extracţie. În general când medicul nu precizează în prescripţia magistrală cantitatea de produs vegetal utilizat se utilizează un procent 6% (F.R. Procesul de difuziune (osmoză) în stare de repaus este încetinit pe măsură ce are loc extracţia ajungându-se la momentul de echilibru al concentraţiilor din spaţiul intracelular şi extracelular când difuziunea încetează. c.R.5%. Prin agitare. acest echilibru este deranjat mărindu-se în acest mod viteza de extracţie. rădăcină de odolean (valeriană) şi rădăcină de ciuboţica cucului se utilizează pentru extracţie un procent de 3% produs vegetal. La produsele vegetale a căror principii active sunt termostabile extracţia are loc la cald în funcţie de produsul vegetal supus extracţiei şi anume: . turboextracţia) când timpul de extracţie scade foarte mult (5-10 minute). Când solventul utilizat este alcool de diferite concentraţii raportul produs vegetal solvent diferă în următorul mod:  la produsele vegetale care conţin substanţe puternic active raportul este 1/5.  pentru celelalte tincturi acest raport este 1/10. X). La prepararea tincturilor timpul de extracţie este de 10 zile (extracţia prin macerare) iar la percolare timpul extracţiei este chiar mai mare (aceasta depinzând de metoda de percolare utilizată). G3.

rizomi. porţelan). Ridicarea temperaturii accelerează extracţia când solventul utilizat este apa. . pentru flori. seminţe sau fructe de coriacee) şi care conţin principii active termostabile se aplică decocţia. Pentru infuzare se utilizează diferite recipiente (sticlă. Decocţia se realizează în următorul mod: peste produsul vegetal umectat se adaugă apă fierbinte extracţia continuându-se prin încălzirea pe baia de apă timp de 30 minute. rădăcini. Când solventul utilizat este alcoolul sau eterul extracţia are loc numai la temperatura camerei.  pentru produse vegetale mai greu de epuizat (scoarţe. frunze. vase emailate. tulpini se aplică infuzarea care se realizează în următorul mod: se adaugă apă fierbinte peste produsul vegetal umectat păstrându-se în condiţiile unor minime pierderi de căldură timp de 30 minute.

Metoda de extracţie se alege în funcţie de produsul vegetal utilizat. Generalităţi A1. X prevede următoarele excepţii:  pentru flori de muşeţel.R.  pentru rădăcina de ipeca 0. infuzarea sau decocţia produselor vegetale cu apă obţinându-se: macerate. cantitatea de produs vegetal utilizat pentru obţinerea soluţiilor extractive apoase este 6% conform F. şi rădăcină de ciuboţica cucului se utilizează pentru extracţie o cantitate de 3g produs vegetal la 100 g soluţie extractivă rezultată. rădăcină de odolean. infuzii sau decocturi.5%. F.Soluţii extractive apoase.R. C. Prepararea soluţiilor extractive apoase . B. Formularea soluţiilor extractive apoase Modul de formulare a fost prezentat în subcapitolul anterior „Generalităţi”.25%.R. Solutiones Extractivae Aqouae F. Definiţie Soluţiile extractive apoase sunt preparate farmaceutice lichide obţinute prin macerarea.  pentru frunzele de digitala 0. X. X A. Dar în general.

După umectare se completează cu apă la masa prevăzută cu apă încălzită la fierbere până la masa prevăzută lăsându-se produsul vegetal în contact cu solventul timp de 30 de minute în condiţiile în care pierderile termice să fie minime. X infuzarea se face în următorul mod: Produsul vegetal mărunţit se umectează în prealabil timp de 5 minute. La produsele vegetale care conţin ulei volatil umectarea se face cu 0. Umectarea se face adăugând pentru fiecare gram de produs vegetal 3 g apă. vase din porţelan închise cu capace potrivite sau vase din tablă smălţuite. După 30 de minute soluţia extractivă se filtrează prin vată completând-se la masa prevăzută prin spălare cu . Pentru efectuarea acestei operaţii se pot utiliza vase de sticlă (pahar Berzelius).R. Infuzarea.R. se adaugă cantitatea de apă prevăzută şi se păstrează la temperatura camerei timp de 30 minute agitând de 5 -6 ori. filtratul completându-se la masa prevăzută prin spălarea reziduului cu apă fără a-l presa. Toate aceste vase trebuie sa aibă gâtul larg fiind acoperite în timpul operaţiei de extracţie. Conform F. Frunzele de digitala nu se vor umecta ci se vor trata direct cu apa fierbinte pentru a evita hidroliza glicozidelor cardiotonice. frunze. Conform F.5 ml alcool dilut pentru fiecare gram produs vegetal (excepţie făcând florile de tei unde umectarea se face cu apă). ierburi). Dacă soluţia extractivă rezultată depăşeşte 100 g se adaugă un amestec de 75 mg nipagin şi 25 mg nipasol pentru fiecare 100 grame soluţie rezultată. Macerarea. C2. Lichidul obţinut se decantează şi se filtrează prin vată. seminţe de in). X macerarea se realizează în următorul mod: peste produsul vegetal mărunţit şi spălat sub jet de apă.C1. Această metodă se aplică pentru extragerea substanţelor vegetale termolabile şi a mucilagiilor (rădăcină de nalbă. Se utilizează la extragerea componentelor active din produsele vegetale care conţin ţesuturi friabile (flori. Florile de tei au pe lângă uleiurile volatile şi mucilagii care precipită în prezenţa alcoolului.

D.apă sau stoarcerea reziduului. gradate în interior şi care asigură o răcire lentă a soluţiilor extractive. După umectare se adaugă restul apei încălzită până la fierbere aducându-se vasul pe baia de apă (de asemenea încălzit la fierbere) unde se menţine timp de 30 de minute sub încălzire continuă. mirosul şi gustul caracteristic componentelor extrase din produsul vegetal. fructe de coriacee). Decocţia se realizează în următorul mod: peste produsul vegetal adus la gradul de mărunţire corespunzător se adaugă 3 ml apă distilată pentru fiecare 1g produs vegetal lăsându-se în contact 5 minute pentru umectare.R. acid clorhidric sau acid tartric în părţi egale (m/v) cu conţinutul de alcaloizi din produsul vegetal luat în lucru. X soluţiile extractive sunt lichide limpezi sau slab opalescente cu culoarea. Pentru produsele vegetale cu conţinut în saponine acide greu solubile în apă se adaugă 1 g de bicarbonat de sodiu pentru fiecare 10 g produs vegetal. Pentru prepararea infuziilor se utilizează infuzoare de porţelan cu pereţi groşi. scoarţe. Conservare Conform F. Obţinerea soluţiilor extractive apoase se poate realiza şi prin diluarea soluţiilor concentrate fabricate industrial când există această posibilitate. Caractere şi control. Decocţia: Această metodă de extracţie se utilizează pentru substanţele active din produsele vegetale conţin ţesuturi lemnoase (rădăcini. Când soluţia extractivă depăşeşte 100 de grame pentru fiecare 100 grame soluţie extractivă se adaugă 75 mg nipagin şi 25 mg nipasol. C3.5 ml acid clorhidric pentru fiecare 1 g alcaloizi. Pentru extracţia produselor vegetale care conţin alcaloizi se adaugă apa acidulată cu: acid citric. Excepţie de la aceasta regulă face scoarţa de china la care se adaugă 1. . La fel ca şi la macerate când soluţia extractivă depăşeşte 100 de grame pentru fiecare 100 grame soluţie extractivă se adaugă 75 mg nipagin şi 25 mg nipasol. După extracţie soluţia extractivă fierbinte se filtrează prin vată completându-se la cantitatea prevăzută prin spălarea cu apă şi stoarcerea reziduului. rizomi.

Pe eticheta preparatului se va trece pe lângă indicaţiile de administrare.: Tabel 3.12.s. X prevede controlul următorilor parametrii la soluţiile extractive: a. culoare. Exemple de soluţii extractive apoase Rp: Chamomilae flores Aqua destillata Misce fiat infusio Dentur signetur intern gta 3. Masa totală pe recipient se determină prin cântărirea individuală a conţinutului din 10 recipiente. aspect şi eventual gustul dacă e cazul) b. gta.12. Masă declarată pe recipient Abatere admisă Până la 50 g  3% 50 g până la 500 g  2% 500 g şi mai mult de 500 g  1% Soluţiile extractive apoase se prepară în cantităţi mici (doar la cerere) şi se păstrează la temperaturi între 80-150C. Caracteristici organoleptice (miros.F.00 q. numele preparatorului şi indicaţiile: „A se păstra la rece” şi „A se agita înainte de utilizare”. Faţă de masa declarată pe recipient se admit abaterile prezentate în tabelul 3.00 . 100. ad. E. data preparării.R.

ad. Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: antiseptic.00 Misce fiat infusio Dentur signetur intern Florile de tei se umectează cu 9 ml apă distilată timp de 5 minute. .00 Aqua destillata q. După umectare se adaugă apa la fierbere peste produsul umectat menţinându-se astfel 30 de minute în condiţii în care pierderile de temperatură să fie minime (în infuzor clasic sau un alt vas asemănător). Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: în afecţiuni respiratorii.Florile de muşeţel se umectează cu 1. După extracţie infuzia se filtrează prin vată cu stoarcerea reziduului şi se ambalează în recipiente colorate etichetate corespunzător.s. gta. 100. somahic etc. antiinflamator. După extracţie infuzia se filtrează prin vată cu stoarcerea reziduului şi se ambalează în recipiente colorate etichetate corespunzător. antiulceros. Rp: Thiliae flores gta 6. După umectare se adaugă apa la fierbere peste produsul umectat menţinându-se astfel 30 de minute în condiţii în care pierderile de temperatură să fie minime (în infuzor clasic sau un alt vas asemănător). citoprotector. antihistaminic.5 ml alcool diluat timp de 5 minute.