Mucilagii cu coloizi macromoleculari oficinale în F.R.

X

1. Mucilago Carboxymethylcellulosi Natrici 2%
Mucilag de carboximetilceluloză sodică 2%

Preparare
Carboxymethylcellulosum natricum

2g

Alcoholum

10g

Methylis parahydroxybenzoas

75mg

Propylis parahydroxybenzoas

25mg

Aqua destillata

q.s.ad 100g

Carboximetilceluloza sodică se aduce în porţiuni mici, sub agitare, peste 80
g apă încălzită la 60-700C şi se continuă agitarea până la dispersarea
completă a substanţei după care se adaugă alcoolul în care s-au dizolvat phidroxibenzoatul de metil şi p-hidroxibenzoatul de n-propil, apoi se
completează cu apă până la 100 g şi se agită până la omogenizare evitând
încorporarea aerului.
Mucilagul se prezintă sub formă de soluţie coloidală vâscoasă, limpede cel
mult opalescentă, incolor sau slab gălbui, fără miros cu gust mucilaginos şi
se conservă în recipiente bine închise la 8-150C.

2. Mucilago Gummi Arabici 30%
Mucilag de gumă arabică 30%

Preparare
Gummi arabicum

30g

Methylis parahydroxybenzoas

75mg

Propylis parahydroxybenzoas

25mg

Aqua distillata

q.s.ad 100g

p-Hidroxibenzoatul de metil şi p-hidroxibenzoatul de n-propil se dizolvă,
prin încălzire, în 68 g apă; după răcire se completează cu acelaşi solvent la
70 g. Guma arabică, spălată în prealabil, repede, cu apă, până când apa trece
limpede, se introduce într-un săculeţ de tifon. Acesta se cufundă în vasul în
care se află soluţia de parahidroxibenzoaţi. După dizolvare se filtrează prin
flanelă şi se repartizează în recipiente de cel mult 100 ml, care se închid şi se
ţin în baia de apă timp de 1 oră.
Mucilagul se prezintă sub formă de lichid uşor opalescent, vâscos, gălbui,
fără miros cu gust fad, mucilaginos şi se conservă în recipiente de capacitate
mică, bine închise, ferit de lumină la loc răcoros.

3. Mucilago Methyilcellulosi 2%
Mucilag de metilceluloză 2%

Preparare
Methylcellulosum

2g

Glycerolum

10g

Methylis parahydroxybenzoas

75mg

Propylis parahydroxybenzoas

25mg

Aqua distillata

q.s.ad 100g

p-Hidroxibenzoatul de metil şi p-hidroxibenzoatul de propil se dizolvă, prin
încălzire, la aproximativ 80-900C, în 80 g apă. Metilceluloza se aduce în
porţiuni mici sub agitare peste soluţia caldă şi se continuă agitarea timp de
10 minute. Dispersia obţinută se răceşte pe baia de gheaţă timp de 40
minute. Se adaugă glicerolul, se completează cu apă la 100 g şi se agită până
la omogenizare, evitând încorporarea aerului.
Mucilagul se prezintă sub formă de soluţie coloidală vâscoasă, transparentă
sau uşor opalescentă, incolor sau slab gălbui, fără miros, cu gust mucilaginos
şi se conservă în recipiente bine închise.

4. Mucilago Tragacanthae 2,5%

Mucilag de tragacanta 2,5%

Preparare
Tragacantha (VI)

2,5g

Glycerolum

5g

Alcoholum

5g

Methylis parahydroxybenzoas

75mg

Propylis parahydroxybenzoas

25mg

Aqua distillata

q.s.ad 100g

p-Hidroxibenzoatul de metil şi p-hidroxibenzoatul de n-propil se dizolvă,
prin încălzire, în 85 ml apă; după răcire se completează cu acelaşi solvent la
87,5 g. Pulberea de tragacanta se triturează cu amestecul de glicerol (R) şi
alcool (R). După omogenizare se adaugă, dintr-o dată, soluţia de
parahidroxibenzoaţi încălzită la 50-600C şi se agită energic. Se răceşte, se
completează cu apă la 100 g, se filtrează prin tifon şi se repartizează în
recipiente de cel mult 100 ml, bine închise.
Mucilagul se prezintă sub formă de soluţie coloidală vâscoasă, slab
opalescentă, fără miros, cu gust dulce, reacţie slab acidă şi se conservă în
recipiente de capacitate mică, bine închise, ferit de lumină şi la loc răcoros.

Aerosolii sunt utilizaţi şi în dermatologie sub formă de „spray”-uri pentru tratarea diferitelor micoze. dermatite bacteriene cât şi cu efect sicativ.2. anestezice locale. antihistaminice. Hipocrates utilizează fumurile medicamentoase (dispersie „solid în gaz”) iar Galenus a folosit ceaţa medicamentoasă sub formă de inhalaţii. C. Substanţele active administrate sub această formă sunt din cele mai diferite clase farmacodinamice ca simpatomimetice. hormoni. bronşite. Definiţie Aerosolii farmaceutici sunt sisteme disperse eterogene la care faza internă este un lichid sub formă de picături fine dispersate în faza externă gazoasă cu ajutorul unor dispozitive speciale. Bazele teoretice ale acestui gen de terapie s-au pus însă în sec. În 1945 Abramson utilizează penicilina sub formă de aerosol. franceză. Avantaje Aerosolii prezintă următoarele avantaje: . X nu este oficinală.5. Istoric Aerosolii au fost utilizaţi încă din antichitate.R. emolient etc. cehă). În terapie aerosolii sunt utilizaţi pentru tratamentul diferitelor afecţiuni ca: astm. laringite. pneumonii cât şi în complicaţii pulmonare pre şi postoperatorii.1. Această formă este oficinală în unele farmacopei (americană. în F. Generalităţi A. antituberculoase. parasimpatolitice. traheite. al XX-lea.2. antibiotice. AEROSOLI 5. vitamine etc. B.

Dezavantaje . . După modul de administrare: . . După diametrul particulelor: .. b. . Clasificare.intern.se pot administra în acest mod medicamente neabsorbabile digestiv (adrenalina).extern. . .substanţele active nu sunt supuse acţiunii sucurilor digestive. D. Aerosolii se pot clasifica după următoarele criterii: a.uneori apare fenomenul de intoleranţă locală. . se poate dirija punctul de atac al medicamentului.aerosoli obţinuţi prin condensare.acţiune rapidă comparabilă cu medicamentele administrate parenteral. După modul de preparare: . c.prin asigurarea unui anumit grad de dispersie al fazei disperse. E. .aerosoli obţinuţi prin dispersie.aerosolii sunt o formă elegantă şi eficace pentru tratamente ale căilor respiratorii.pentru administrare e nevoie de aparatură specială şi costisitoare.

2. Propulsorii trebuie să fie: inodori. A. propulsor. netoxici. incolori. emulsii sau suspensii. substanţe active (soluţii medicamentoase). alcoolul.aerosoli cu diametrul particulelor mai mare decât 5m (pseudoaerosoli) folosiţi în tratamente dermice sau pe mucoase .2. Formularea aerosolilor Pentru obţinerea aerosolilor farmaceutici este nevoie de: A. Ca propulsori se pot utiliza: . inerţi din punct de vedere chimic şi fiziologic. B. serul fiziologic. uleiuri vegetale sau alte soluţii lipofile când substanţa activă este prelucrată sub formă de emulsii U/A. propilenglicolul. Propulsorii realizează forţa necesară pentru pulverizarea soluţiei medicamentoase în momentul deschiderii valvei.aerosoli cu diametrul mediu al particulelor de 5m sau inferior (aerosoli adevăraţi) destinaţi administrării transpulmonare. recipient.spray-uri. B.. Substanţele active sunt utilizate sub formă de soluţii. neinflamabili etc. C. . glicerina. Ca solvenţi pot fi utilizaţi: apa. 5. Propulsorii constituie faza gazoasă elastică formată dintr-un amestec de gaze comprimate sau lichefiate care exercită asupra conţinutului o presiune superioară presiunii atmosferice.

B1. În domeniul farmaceutic mai frecvent utilizat este azotul. În cazul utilizării gazelor lichefiate presiunea din recipient este realizată de presiunea de vapori a propulsorului. Gazele lichefiate pot fi hidrocarburi alifatice simple sau derivaţi clorofloruraţi de metan sau etan. Aceste gaze sunt insolubile sau parţial solubile în produsul dispersat (de exemplu dioxidul de carbon sau oxidul de azot). nu de cantitatea acestuia. .apoi prin evaporarea spontană a gazului propulsor dispersarea este fină. propulsorul mărindu-şi volumul de până la 300 de ori. Când se deschide valva se evacuează o cantitate de soluţie medicamentoasă şi propulsor presiunea internă rămânând aceeaşi. Exemple: . A doua cifră = numărul de atomi H + 1. gaze comprimate. . Aceşti propulsori sunt numiţi FREONI.la început agresiv prin apăsarea valvei. Această denumire este urmată de un număr format din 3 cifre. gaze lichefiate.B1. În cazul aerosolilor miscibili cu soluţii medicamentoase dispersarea are loc în două faze: . . A treia cifră = numărul de atomi de Fluor. Prima cifră = numărul de atomi C – 1.diclordifluoretanul (ClCF2 – CClF2) Freon 14.diclordifluormetanul (CCl2F2) Freon 12.

5 . 4 . Valva asigură o închidere etanşă a recipientului şi permite dispersarea conţinutului prin simpla acţiune de apăsare pe capul valvei.). C.2.capsula de sertizare (fixă). Corpul valvei este fixat de capsula de sertizare.Iniţial freonii au fost consideraţi netoxici.resortul.tubul plonjor Figura 5. 1983) Capsula de sertizare fixează valva de deschidere a flaconului. Tehnică farmaceutică. . 1 . Un recipient pentru aerosol poate fi confecţionat din metal. 2 .cap de apăsare.corpul valvei. 3 . Totuşi în timp s-au constatat şi fenomene toxice apărute în urma administrării îndelungate a aerosolilor. În interiorul capului valvei se află jiclorul şi resortul care acţionată de capul de apăsare (la apăsare cu degetul) permite pulverizarea conţinutului. Sunt diferite tipuri de valve dar în principal are câteva părţi componente (vezi figura 5.jiclorul.. sticlă sau plastic. Recipientele sunt prevăzute cu o valvă cu deschidere calibrată.2. 6 . Valvă pentru aerosoli cu gaz propulsor (după Stănescu V. Recipiente.

Dispersarea fazei lichide poate fi realizată mecanic utilizând un curent de aer sau alt gaz care sub presiune obligă faza lichidă să străbată o duză fină sau un orificiu capilar. Prepararea se poate realiza prin două metode: A.După modul de eliberare a conţinutului avem: . Dispozitive generatoare de aerosoli. dar de importanţă mai scăzută în prezent. Cea mai simplă metodă este realizarea aerosolului prin aducerea soluţiei volatile la suprafaţa apei fierbinţi şi inhalarea componentelor volatile care în contact cu căile respiratorii se condensează. Prepararea aerosolilor Aerosolii pot fi obţinuţi „ex-tempore” în momentul utilizării de către bolnav sau personalul medical.3. B. Dispozitivele pentru aerosoli sunt de două tipuri: B1. . Principiul de funcţionare a acestor tipuri de dispozitive este prezentat în figura 5.3. Metoda de dispersare.valve dozatoare. 5.valve cu debit continuu. Metoda de condensare a fost utilizată mult în trecut.: .2.

: Figura 5.4. 2003) Un curent de aer sau gaz sub presiune este dirijat printr-un tub care este îngustat la extremitate. Schema unui astfel de generator este prezentat în figura 5.Figura 5. Principiul de funcţionare a unui pulverizator (după Adriana Ciurba.3. Pentru a obţine aerosoli cu grad de dispersie mai ridicat este necesar să se utilizeze agenţi de propulsare mai energici (cu aer comprimat).4. sau prin comprimarea pereţilor flaconului când acesta este confecţionat din material elastic. Tehnologie farmaceutică pentru asistenţi de farmacie. Emese Sipos. Există şi alte tipuri de aerosoli în care presarea aerului se face cu ajutorul unei pare de cauciuc. Aparat de aerosolizare Popper-Davidson . Acest tub se ţine la capătul superior a unui capilar introdus în soluţia de aerosolizat Datorită îngustării tubului prin care este introdus aerul sub presiune se creează o depresiune care antrenează lichidul din vas prin intermediul capilarului şi este pulverizat sub formă de particule fine.

Datorită presiunii soluţia medicamentoasă este proiectată pe suprafaţa unei bule de sticlă care dispersează picături de lichid în particule mai mici.1. Amestecarea se face la temperaturi scăzute sau la temperatura camerei dar fără suprapresiune.Acest generator are la partea inferioară un tub scurt prevăzut cu un mic orificiu prin care este antrenată soluţia medicamentoasă datorită aerului comprimat introdus în tub pe la partea inferioară. Dispozitive generatoare de aerosoli şi de condiţionare a fluidelor de dispersare Aceste dispozitive numite şi flacoane sub presiune permit în afară de obţinerea aerosolului în momentul dorit şi păstrarea medicamentului pentru aerosol. În funcţie de miscibilitatea formei farmaceutice de aerosolizat cu propulsorul avem două tipuri de aerosoli: . emulsii sau suspensii împreună cu gazul propulsor până rezultă un amestec omogen. Umplerea recipientului se face la temperaturi scăzute şi sub presiune.aerosoli cu două faze . Substanţa activă se prelucrează sub formă de soluţii. B2. B2.aerosoli cu trei faze. Aerosoli cu două faze . Prepararea aerosolului poate avea loc în următorul mod.

Aerosoli cu trei faze Cele trei faze sunt: .). .gazul lichefiat. Tehnică farmaceutică. Aerosoli cu două faze (după Stănescu V.Figura 5.soluţia medicamentoasă. Deasupra fazei lichide se găseşte faza gazoasă constituită din proprii vapori ai propulsorului.5. 1983) În cazul sistemului bifazic faza lichidă este gazul lichefiat în care se găseşte dizolvat principiul activ sau amestecul omogen al gazului lichefiat şi a soluţiei medicamentoase. . ..2. glicerină etc. B2.faza gazoasă a propulsorului nemiscibil cu gazul lichefiat adus la o presiune superioară presiunii atmosferice. Pentru a mării miscibilitatea propulsorului cu soluţia medicamentoasă se pot utiliza cosolvenţi (alcool etilic. În momentul acţionării valvei soluţia este dispersată foarte fin datorită depresiunii create prin acţionarea valvei şi datorită evaporării propulsorului.

1983) Avem sisteme trifazice în situaţia în care propulsorul nu este miscibil cu soluţia apoasă ca de exemplu când se utilizează Freonii. Stratul inferior este format din soluţia medicamentoasă şi freonul lichid.propulsori.Figura 5. .substanţe active.4. Tehnică farmaceutică. . 5. poziţia fiecărei faze depinzând de densitate. La aceste sisteme faza gazoasă formează totdeauna stratul superior creând suprapresiunea necesară expulzării aerosolului în timpul acţionării valvei..recipiente . Controlul aerosolilor La controlul aerosolilor se urmăreşte calitatea următoarelor componente: .6. Aerosol cu trei faze (după Stănescu V.2.

iar pentru a se îndeplini această condiţie este important ca diametrul fazei interne să fie cuprins între 1-5m.2. În funcţie de mărimea particulelor fazei interne aerosolii penetrează în tractul respirator în următorul mod: . Pentru ca aerosolii să fie absorbiţi sistemic trebuie să ajungă în alveole. Pentru efectele sistemice este important ca aerosolul să ajungă în alveolele pulmonare prezente în număr de aproximativ 400. mărimea particulelor şi viteza de emisie etc. Gradul de penetraţie depinde de mărimea particulelor fazei interne cât şi de forţele care acţionează asupra lor (energie cinetică). .particulele cu diametrul între 1 m şi 5 m ajung în alveole.particulele cu diametrul între 20m şi 30 m ajung în bronhii. . Utilizarea aerosolilor pe tractul respirator urmăreşte atât efecte sistemice (la unele substanţe medicamentoase) cât şi efecte topice.particulele cu diametrul mai mare de 30 m se reţin în trahee. 5. Alveolele sunt bogat vascularizate factor important pentru absorbţia sistemică. Aerosoli utilizaţi în afecţiuni respiratorii (aerosoli de inhalaţie) Aerosolii utilizaţi în afecţiuni respiratorii sunt introduşi în tractul respirator odată cu aerul inspirat.5. Tipuri de aerosoli A.La produsele finite se verifică: etanşeitatea. corectitudinea dozării.particulele cu diametrul între 5 m şi 10 m ajung în canalele alveolare.000.particulele cu diametrul între 10m şi 20 m ajung în bronhiole. . . .000 la omul sănătos ceea ce corespunde unei suprafeţe de 100 m2. funcţionarea.

Pentru tratament local este importantă cunoaşterea gradului de dispersie pentru a trata o anumită porţiune a tractului respirator. hormoni. antihistaminice etc.. Emulsiile sunt preparate farmaceutice lichide. B. În dermatologie aerosolii sunt utilizaţi în diferite afecţiuni ale pielii şi mucoaselor. Pentru o bună penetrare în tractul respirator este nevoie de o respiraţie lentă şi profundă.1.administrarea este comodă. Tratamentul local utilizat mai ales în terapia astmului bronşic utilizează diferite substanţe medicamentoase ca:  adrenergice. Aerosoli uz extern Aerosolii sunt utilizaţi din ce în ce mai mult topic în dermatologie prezentând o serie de avantaje dintre care amintim: . EMULSII.eliminarea contactului manual cu suprafaţa tratată. Definiţie. corticosteroizi. constituite dintr-un sistem dispers. 5. X) 5.3. Aerosolii pentru uz dermatologic sunt cunoscuţi sub denumirea curentă de „spray”-uri.R. EMULSIONES (F. vasodilatatoare.3.produsul este izolat de atmosfera exterioară . . antibiotice etc.particulele cu diametrul mai mic de 1 m sunt expirate. format din două faze . mai mult sau mai puţin vâscoase. Pentru tratamentul sistemic se utilizează aerosoli cu: substanţe cardiotonice. Generalităţi A.

5-50m. X). B. realizat cu ajutorul unor emulgatori şi sunt destinate administrării interne sau externe (F.forme farmaceutice cu stabilitate mai mică decât soluţiile apoase. Dezavantaje Emulsiile sunt: . Termenul de emulsii este utilizat în domeniul farmaceutic începând din secolul al XVII-lea. Clasificare. Avantaje Emulsiile prezintă următoarele avantaje: .permit administrarea concomitentă a două lichide nemiscibile. . D.R. În anul 1910 Ostwald are prima abordare ştiinţifică a formei făcând distincţie între emulsiile U/A şi A/U. denumirea provenind din cuvintele latine „molgo-ere” = a mulge. O fundamentare ştiinţifică a fost realizată doar în secolul XX. Emulsiile pot fi clasificate după următoarele criterii: .lichide nemiscibile. C.permit mascarea gustului neplăcut a unor substanţe medicamentoase prin introducerea acestora în faza internă. . E. Istoric. făcându-se aluzie la aspectul lăptos pe care îl are această formă.permit dirijarea absorbţiei medicamentelor. . La emulsii diametrul fazei interne este cuprins între 0.şi necesită o atenţie deosebită la preparare deoarece diametrul fazei interne influenţează stabilitatea formei etc.

. fază externă şi emulgator). E3.faza dispersată (faza internă.uz parenteral. 5.faza dispersantă (mediul de dispersie sau faza continuă) care poate fi de asemenea un anumit lichid sau amestec de lichide în care pot fi diferite substanţe dizolvate. E4. E2.pseudoemulsii (fază internă şi fază externă lipsind emulgatorul).emulsii preparate.2. Formularea emulsiilor Emulsiile sunt compuse din următoarele părţi: . .3.E1. .emulsii propriu-zise (fază internă. După modul de administrare: . .uz intern.emulsii naturale (lapte. După provenienţă: .emulsii A/U.emulsii U/A. . discontinuă) compusă dintr-un anumit lichid sau substanţe dizolvate într-un lichid sau amestec de lichide miscibile. După numărul de părţi componente: . . latex din plante).uz extern. După compoziţie: . .

Pentru a mări stabilitatea. pentru realizarea emulsiei o cantitate mare de energie. Modul de acţiune al emulgatorului Pentru a amesteca două lichide nemiscibile (ulei cu apă sau alte lichide) este necesară. aromatizanţi etc.1. Chiar când se obţine un grad de dispersie ridicat emulsia prezintă stabilitate mică.formarea unui strat monomolecular în jurul particulelor fazei interne de către emulgator. .emulgatorul (sau amestecul de emulgatori).mărirea vâscozităţii mediului.emulgatori hidrofili (U/A).prin conferirea unei sarcini (pozitive sau negative în funcţie de tipul de emulgator) particulelor fazei interne.reducerea tensiunii superficiale interfaciale. Emulgatorii A1.. În afară de cele trei componente principale emulsiile mai pot conţine şi auxiliari ca de exemplulu: conservanţi. Modul de acţiune al emulgatorului poate fi realizat prin: . A. edulcoranţi. A2. . . Clasificarea emulgatorilor Emulgatorii pot fi clasificaţi după următoarele criterii: A2. a facilita dispersarea este nevoie de emulgatori care acţionează în diferite moduri mărind stabilitatea sistemului. . După caracterul emulgatorului (după tipul de emulsie realizat): .

5 În funcţie de structură şi proprietăţile fizico-chimice: . .agenţi de vâscozitate.emulgatori anionactiv. A2.emulgator uz parenteral. A2. .emulgator cationactiv. A2. Acest tip de emulgator când sunt introduşi într-un amestec de două lichide nemiscibile se concentrează la interfaţa dintre componente orientându-se cu grupa lipofilă .emulgatori pulberi fine insolubile. A2. .emulgatori lipofili (A/U).4 După provenienţă: .emulgator uz extern.emulgator uz intern. Emulgatori propriu-zişi În această subgrupă sunt incluşi emulgatori care au în molecula lor atât grupe lipofile cât şi grupe hidrofile (substanţe amfifile).emulgatori propriu-zişi (emulgatori solubili).. a.emulgatori sintetici.emulgatori naturali. . .3 În funcţie de sarcina electrică: . . După modul de utilizare: .2.

L. mai mic decât 10. . În funcţie de afinitatea pentru apă sau pentru ulei avem următoarele tipuri de emulgatori insolubili: . Emulgatori tip U/A uz intern: . Emulgatori naturali A3. A3. avem două tipuri de emulgatori: .emulgatori cu caracter hidrofil (aerosil. mai mare decât 10).).1. produse sintetice (carbopol) etc. În funcţie de valoarea H.emulgatori cu caracter lipofil (grafit. Acest tip de emulgatori în mod similar ca şi prima categorie se concentrează la interfaţa A/U formând o peliculă de pulberi fine în jurul fazei dispersate.B. cărbune etc. c.1. Emulgatori pulberi fine insolubile. În această subgrupă intră substanţe (soluţii) de diferite provenienţe: mucilagii naturale (guma arabică).B.spre lichidul lipofil şi cu partea hidrofilă spre apă.L.emulgatori A/U (emulgatori la care predomină lipofilia având H.L. bentonită etc. Agenţi de vâscozitate (pseudoemulgatori).B. b.1. Acţiunea acestora la formarea şi stabilizarea emulsiilor este datorată vâscozităţii. produse semisintetice (metilceluloza).).emulgatori U/A (substanţe la care predomină hidrofilia având H. . Sunt substanţe cu dimensiune mare a moleculelor (în general) şi vâscozitate ridicată. Emulgatori utilizaţi în practica farmaceutică În practica farmaceutică se utilizează următoarele tipuri de emulgatori: A3.

b. Este un polimer format din aminoacizi. în practica farmaceutică utilizându-se sub formă de pulbere sau mucilag. c. cu boraxul. Din punct de vedere chimic această substanţă are caracter anionic. Emulsiile formate utilizând guma arabică au stabilitate la un pH cuprins între 2-10. Gelatina la pH acid (pH = 3-5) se comportă ca un emulgator propriu-zis. formează un film protector în jurul particulelor fazei dispersate etc. glicerina etc. Guma arabică prezintă incompatibilităţi cu săpunul (datorită ionilor de Ca2+ Mg2+). acţiunea emulgatoare datorându-se în mod deosebit creşterii vâscozităţii mediului. Guma arabică este solubilă în apă dizolvarea realizându-se în timp. Din punct de vedere chimic această substanţă este compusă din două polizaharide una dintre ele basorina fiind insolubilă în apă. X) utilizarea gumei arabice dezenzimate. În prezenţa apei guma se îmbibă în timp dizolvându-se coloidal iar la concentraţie peste 5% gelifică. Această substanţă are o capacitate de emulsionare inferioară gumei arabice. Acest emulgator are următoarele proprietăţi: scade tensiunea interfacială. creşte vâscozitatea. Datorită structurii chimice (având atât grupe carboxil cât şi grupări amino bazice) gelatina are caracter amfoter. magneziu şi potasiu a acidului poliarabinic. Gelatina. Datorită oxidazelor şi peroxidazelor conţinute în produsul natural se recomandă (conform F. la pH bazic (pH = 8) se comportă ca .a. Guma arabică: este un amestec de săruri de calciu.R. Guma Tragacanta. În apă rece se îmbibă mărindu-şi volumul iar după încălzire se dizolvă rezultând o soluţie coloidală.

În practica farmaceutică sunt utilizate diferite sorturi de gelatina: . Alginatul de calciu este insolubil. Prin dizolvarea pectinelor în apă rezultă mucilagii la concentraţii de 1% sau geluri la concentraţii mai ridicate de aproximativ 5%. În concentraţii mai mari rezultă geluri. g. Emulsiile preparate cu lecitină au stabilitate mai ridicată când faza uleioasă este un ulei vegetal sau animal şi stabilitate mai scăzută când faza uleioasă este reprezentată de uleiuri minerale.un pseudoemulgator. h. Este un emulgator natural amfifil. pH la care vâscozitatea este maximă. cazeina se îmbibă iniţial cu apă iar după îmbibare. Mucilagiile se obţin în concentraţii de 1-2% având un pH între 6-7.Phamagel A. Cele două varietăţi sunt incompatibile şi de asemenea incompatibile cu alţi coloizi încărcaţi cu sarcină electrică opusă. rezultat prin hidroliza acidă având caracter cationic. f. Acidul alginic şi alginaţii. rezultat prin hidroliză alcalină şi având caracter anionic. respectiv dizolvare coloidală este utilizat la prepararea emulsiei. . Este utilizat ca peseudoemulgator în soluţii apoase de concentraţii 1-2%. Lecitinele pot fi utilizate ca emulgatori şi în preparatele parenterale. d. e.Pharmagel B. Pentru a fi utilizat ca emulgator. Agar-Agarul. Pectinele. Sunt formate din acid poligalacturonic în care grupările carboxil sunt parţial esterificate cu metanol. Este emulgator natural din lapte. . Lecitina. Cazeina.

Saponinele.2. Saponinele au proprietăţi hemolitice. de exemplu: Tinctura Saponarie. Emulgatori tip U/A uz extern a. acid glicocolic) sunt utilizaţi sub formă de săruri de sodiu şi acţionează ca agenţi tensioactivi cu bune proprietăţi emulgatoare. . Prin agitare cu apă saponinele produc spumă puternică. b.A3. Tinctura Primulae. Sunt agenţi tensioactivi puternici utilizaţi sub formă de tincturi.1. Acizi biliari (acid taurocolic.

emulgatori ionogeni.2. Emulgatori sintetici şi semisintetici. Din această categorie de emulgatori amintim următoarele substanţe: a. Lanolina. palmitic. . kaliu şi amoniu ale acizilor graşi (acid lauric. .1. Colesterolul. A3.pseudoemulgatori.1.1.3.2. Conţine esteri ai acizilor graşi cu alcooli superiori fiind utilizată pentru obţinerea emulsiilor cosmetice şi a altor preparate topice (creme.2.A3. Săpunuri a1. Emulgatori ionogeni. unguente). Este emulgator neionogen cu o grupare hidrofilă „OH” iar restul moleculei fiind hidrofob.emulgatori anionactivi . Emulgatori anionactivi. Dintre aceste categorii de substanţe mai sunt utilizate săpunurile de natriu.1. Emulgatori tip A/U uz extern a.emulgatori neionogeni.emulgatori cationactivi. Săpunuri alcaline. A3. . Această grupă se împarte în următoarele subgrupe: . A3. b. Acest grup se împarte în următoarele subgrupe: . Este utilizat în concentraţie între 1-5% pentru obţinerea emulsiilor uz extern.

a3. Este o pulbere albă. acizi. Acest tip de emulgator realizează emulsii A/U. Alte săpunuri metalice. Săpunuri organice (trietanolamina). aluminiu etc.). Laurilsulfatul de sodiu: Natrilaurylsufas (F. b2. metale grele. sunt emulgatori U/A. X). magenziu. Această substanţă este folosită cu preponderenţă pentru prepararea emulsiilor uz extern (sau a altor forme uz topic). a2. plumb. Prin dizolvare în apă substanţa formează o soluţie coloidală opalescentă cu proprietăţi emulgatoare. Are proprietăţi emulgatoare asemănătoare substanţei anterioare însă soluţiile rezultate sunt opalescente.R. b. Săpunurile pot fi utilizate pentru obţinerea emulsiilor uz extern U/A. au pH alcalin şi prezintă incompatibilităţi cu numeroase substanţe (ioni de Ca2+.stearic. În acest scop se utilizează şi săpunuri ale metalelor bivalente sau polivalente cu acizi graşi de exemplu: săpunuri de calciu. X). Cetilsulfatul de sodiu. oleic etc. Mg2+.R. Cetilstearilsulfatul de sodiu.). Natrii Cetylstearylsulfas (F. În concentraţie de până la 1% se utilizează şi pentru unele emulsii uz intern. nu se descompun în prezenţa electroliţilor şi au bazicitate mai mică ca săpunurile alcaline. Derivaţi sulfonaţi ai alcoolilor superiori . iritantă pentru mucoase utilizată ca emulgator tip U/A. c. Emulgatori – sulfaţi ai alcoolilor superiori şi ale sărurilor lor b1. electroliţi etc. b3. Este un amestec în părţi egale de stearilsulfat de sodiu şi cetilsulfat de sodiu. Emulsiile rezultate prezentând stabilitate faţă de acizi.

Emulgatori cationiactivi a.2. azotaţi etc. A3.2. Bromură de cetilpiridiniu Sinonimie: bromocet.1. săruri ale metalelor grele. Acest tip de emulgatori reprezintă o categorie cu importanţă deosebită datorită faptului că nu au caracter ionic. Este emulgator tip U/A cu acţiune antiseptică şi efect tensioactiv puternic. X). Benzalkonii Chloridum (F. cetazolin. Bromură de cetiltrimetilamoniu (cetrimid). Săpunuri inverse a1.2.2. a3.c1. Dioctilsulfosuccinatul de sodiu se prezintă ca o masă ceroasă puţin solubilă în apă (1/70).R. Clorură de benzalconiu. Este o substanţă cu proprietăţi emulgatoare asemănătoare substanţelor precedente din această subgrupă şi de asemenea are acţiune dezinfectantă. Substanţa este incompatibilă cu salicilaţi. fiind tensioactiv puternic. a2. . Emulgatori neionogeni. crescând astfel spectrul compatibilităţii cu diferite substanţe medicamentoase şi de asemenea prezentând stabilitate faţă de electroliţi. A3. Substanţa este utilizată în concentraţie de până la 10% în soluţie apoasă având acţiune dezinfectantă cu utilizare externă şi având proprietăţi tensioactive marcate.

span 40 (sorbitan esterificat cu acid palmitic). Alcool cetilstearilic. Monostearatul de gliceril. Alcool lauric.span 20 (sorbitan esterificat cu acid lauric).span 60 (sorbitan esterificat cu acid stearic).). Esteri ai propilenglicolului c1. Stearat de propilenglicol. d. cloroform.a. Se prezintă sub formă de lamele albe. . benzen etc. Este emulgator tip U/A. Esteri parţiali ai glicerinei b1. Alcool cetilic. . este insolubil în apă. Spanuri. „Alcholoum cetylstearilicum” (F. Alcooli superiori a1.R.span 80 (sorbitan esterificat cu acid oleic). b. X). Esteri ai sorbitanului cu acizi graşi d1. . solubil în solvenţi organici şi este emulgator tip A/U. . Este un amestec de alcooli graşi saturaţi în care predomină alcoolii stearilic şi cetilic în raport 1/1 Substanţa se prezintă ca o masă sau lamele albe cu aspect cristalin onctuoasă la pipăit având un miros caracteristic. Spanurile sunt emulgatori de tip A/U iar în funcţie de acidul din compoziţie avem următoarele varietăţi: . Este insolubil în apă dar solubil în solvenţi apolari (eter. c. a2. Este emulgator de tip A/U fiind substanţă solidă de culoare albă care se lichefiază la aer. a3. Este un emulgator de tipul A/U.

Eteri sau esteri ai P. .E. Tween-urile nu se dizolvă în grăsimi şi în ulei de parafină. .G.E.). Sunt emulgatori tip U/A cunoscuţi sub denumirea comercială de BRIJ (diferite varietăţi).G. Esteri ai alcoolului cetilic sau cetostearilic cu P.E.E. f. h.Tween 60 (span 60 + P.).G.Tween 20 (span 20 + P.E. . Din acest grup avem următoarele varietăţi de span + P. .-ului cu alcooli superior sau glicerină. i.Tween 40 (span 40 + P.G.e. În funcţie de spanul utilizat avem următoarele varietăţi de Tween-uri: . Esteri ai alcoolilor superiori cu P. solubile în apă.). Dezavantajul acestora fiind gustul neplăcut ceea ce limitează utilizarea lor pentru prepararea emulsiilor uz intern.E. Esteri ai acidului stearic cu P.G.E.G. cunoscuţi sub denumirile comerciale de „Cetomacrogol 1000” .G. X sub denumirea de Polysorbatum 80. Sunt emulgatori tip U/A cunoscuţi sub denumirile comerciale MYRJ.Tween 80 (span 80 + P. Tween-urile sunt emulgatori U/A solubile atât în apă cât şi în alcool.R.E.E.E.G. Sunt emulgatori de tip U/A cunoscuţi sub denumirile comerciale de Cremophor (diferite varietăţi). g.). Substanţele din acest grup se prezintă ca o masă cu aspect ceros onctuoasă la pipăit. cunoscuţi sub următoarele denumiri: Tween-uri sau polisorbaţi. care este oficinal în F.G. Esteri ai sorbitanului cu acizi graşi esterificaţi cu polietilenglicol (span P.).G.

Din acest grup menţionăm următoarele exemple: metilceluloza. carbopolii etc.2. Eteri ai polietilenglicolului cu esteri parţiali ai glicerinei. Tagat L. . hidroxietilceluloza carboximetilceluloza.j. . k. Tagat O. Pseudoemulgatori sintetici şi semisintetici Acest tip de emulgatori acţionează ca agenţi de vâscozitate stabilizând emulsia prin creşterea vâscozităţii influenţând mai puţin tensiunea superficială. Esteri ai acizilor graşi cu zaharoza . Sunt emulgatori de tip U/A prezentându-se sub formă de lichide vâscoase hidrosolubile. alcool polivinilic.Monolaurat de zaharoză este emulgator de tip U/A. polivinilpriolidona. în funcţie de acizii cu care este esterificată glicerina. A3.Distearat de zaharoză este emulgator de tip A/U.3. Aceste substanţe sunt cunoscute sub denumirile comerciale de Tagat S.

3.5 ml apă triturând energic până la obţinerea emulsiei primare. A3. ulei de ricin care sunt dizolvate în alcool. Proporţiile de gumă arabică. Conform acestei metode emulsia se obţine astfel: emulgatorul se dizolvă în faza externă la care se adaugă treptat şi sub agitare continuă faza internă (uleiul) până la formarea emulsiei primare. moment caracterizat prin culoarea albă lăptoasă a amestecului şi printr-un sunet caracteristic în momentul triturării. apă şi ulei sunt aceeaşi ca la metoda precedentă.5. În fiecare dintre faze se pot dizolva diferite substanţe medicamentose sau auxiliari utilizaţi în funcţie de solubilitate. Metoda solventului comun. . iar după dizolvare alcoolul se amestecă cu apa. Conform acestei metode emulsia uleioasă se obţine în felul următor: se amestecă într-un mojar uscat 10 g ulei de floarea soarelui cu 5 g de gumă arabică dezenzimată. Metoda engleză. A2. Metode utilizate la prepararea emulsiilor Emulsiile pot fi obţinute prin mai multe metode: A1. Metoda continentală (metoda gumei uscate). Prepararea emulsiilor A.R. Un exemplu de emulsie preparată în acest mod este emulsia care conţine lecitină. X pentru obţinerea emulsiei uleioase (Emulsio oleosa).3. Metoda constă în dizolvarea fazei interne şi a emulgatorului într-un solvent în care sunt solubile ambele componente condiţia fiind ca solventul sa fie miscibil cu faza externă. După omogenizare se adaugă dintr-o dată 7. Emulsia uleioasă este o emulsie tip U/A. Această metodă este oficinală în F. după care se completează cu solvent la masa prevăzută.

Utilizând ultrasunetele se pot obţine emulsii cu grad de dispersie avansat. Conform acestei metode emulgatorul (agentul tensioactiv) se dizolvă în apă apoi se adaugă treptat şi sub agitare continuă uleiul. B.A4.: .7. Metoda cu ultrasunete. Un astfel de aparat este prezentat în figura 5. După formarea emulsiei primare se completează cu restul apei la masa prevăzută. ustensile utilizate la prepararea emulsiilor B1. Pentru obţinerea unui grad de dispersie avansat şi creşterea stabilităţii emulsiei putem utiliza diferite omogenizatoare care lucrează cu viteze foarte mari. Conform acestei metode guma arabică şi uleiul se introduc în raport ½ într-un borcan uscat în care se omogenizează. Conform acestei metode amestecăm uleiul cu guma arabică apoi se adaugă apa. Metoda maionezei. După o omogenizare grosieră amestecul este aspirat într-o seringă după care este evacuat operaţia repetându-se de 7-8 ori obţinându-se astfel un grad de dispersie avansat. Metoda borcanului. Metoda seringii.5 părţi apă agitându-se circular. După omogenizare se adaugă deodată 1. Aparate de emulsionat. Aparatura utilizată în farmacie. A6. Această metodă este utilizată pentru obţinerea emulsiilor A/U. A7. A5. Pentru obţinerea emulsiilor în farmacie se utilizează mojare prevăzute cu asperităţi (volumul mojarului să fie de 2-3 ori mai mare decât volumul emulsiei) şi pistil sau diferite aparate acţionate electric de tip mixer care realizează un grad de dispersie avansat.

Aparate de emulsionat utilizate în industrie. indiferent de procedeul utilizat la prepararea emulsiilor.Figura 5. Industrial de fiecare dată la prepararea emulsiilor întâi este obţinută emulsia grosieră după care emulsia este introdusă în alte aparaturi prin care se obţin emulsii cu grad avansat de dispersie.maşini cu agitare planetară.malaxoare orizontale prevăzute cu două palete care se rotesc în sens contrar.1. emulgatorul este totdeauna dizolvat în faza externă.maşini de omogenizat (pentru obţinerea dispersiilor foarte fine).malaxoare.maşini de emulsionat (pentru obţinerea dispersiilor grosiere). Agitator vertical cu palete B2. În industrie sunt utilizate două tipuri de aparate pentru emulsionat şi anume: . Obţinerea emulsiei grosiere poate fi realizată cu diferite maşini de emulsionat care pot fi diferite din punct de vedere tehnologic: . . . . În industrie.7. . B2. agitatoare verticale care pot sa fie de diferite modele etc.

7 – ax orizontal.8. 10) atât discurile cât şi şicanele fixe sunt prevăzute cu perforaţii care permit înaintarea amestecului de emulsionat şi care facilitează emulsionarea. 14 Figura 5. Aparat de emulsionat Aparatul este format din două tobe cilindrice. 6 – tobă interioară. Discurile alternează cu şicane fixe (9. 9. În interiorul tobei interioare se roteşte cu viteză mare un ax orizontal (7) pe care sunt fixate discurile de amestecare (11). 11 – discuri de amestecare.8. Amestecul de emulsionat este introdus din exterior printr-o conductă de alimentare fixată la partea superioară iar emulsia obţinută se scurge la extremitatea opusă a aparatului în partea inferioară (14).Un astfel de aparat care produce emulsii grosiere este prezentat în figura 5.: 5 – tobă exterioară. . şi una interioară (6) servind ca vas de emulsionare. una exterioară (5) servind ca manta de răcire sau încălzire.10 – şicane fixe. 13 – conductă de alimentare.

Pentru obţinerea unor dispersii avansate se pot utiliza şi ultrasunetele (unde sonore cu frecvenţă de aproximativ 20 kHz). Moară Premier pentru prepararea emulsiilor În acest aparat emulsia grosieră este introdusă în camera de omogenizare între două discuri aşezate faţă în faţă.: .9. B2.Alte aparate funcţionează pe principiul introducerii amestecului de emulsionat prin duze fine realizându-se o omogenizarea foarte bună.10.500 rot/min) sau pot avea un disc fix şi unul mobil. Un astfel de aparat este prezentat în figura 5.2. În acest scop se utilizează următoarele tipuri de aparate: a. Schema unui astfel de aparat este prezentat în figura 5.: Figura 5. Mori coloidale. b.9. Omogenizatoarele sunt utilizate pentru o dispersare avansată a emulsiei. Discurile pot fi ambele mobile cu rotaţie în sens invers (turaţia fiind de 3.

10. Acţiunea de emulsionare se datorează în primul rând fenomenului de cavitaţie produs în lichid de către undele sonore cu frecvenţă ridicată şi datorită formării undelor capilare de suprafaţă. Este reprezentată de tendinţa separării celor două faze ale emulsiei în funcţie de densitate şi anume: faza uleioasă la suprafaţă şi faza apoasă sub faza dispersă. Aparatele care emit ultrasunete funcţionează pe principiul fluierului lichid şi anume: lichidul de emulsionat se introduce sub formă de jet puternic la o presiune de 10-15 atm pe suprafaţa unei lame metalice care vibrează la frecvenţa de 3040 KHz şi care este cufundată în apă. 5.4. emulsia putându-se reomogeniza. Smântânirea este reversibilă prin agitare. Schema unui dispozitiv de emulsionare cu ultrasunete Pohlmman Ultrasunetele sunt generate pe cale electrică şi anume pe baza comportamentului pe care îl au cristalele de cuarţ situate într-un câmp electric (dilatare şi contracţie). Stabilitatea emulsiilor A. adică păstrarea gradului de dispersie iniţial. Exigenţe privind stabilitatea emulsiilor Cea mai importantă cerinţă pe care trebuie să o îndeplinească emulsiile este stabilitatea. Smântânirea.Figura 5.3. . În urma acestor vibraţii lichidul introdus este fin emulsionat. În situaţia când emulsionarea nu este corespunzătoare la emulsii se pot observa următoarele modificări: A1. Oscilaţiile cristalelor produc ultrasunete care pot fi transmise printr-o baie de ulei amestecului de omogenizat.

B.conservarea să fie făcută în condiţii corespunzătoare.R. Descompunerea (spargerea) emulsiilor.prin utilizarea emulgatorilor potriviţi. .faza externă să aibă vâscozitate mare. procesul fiind ireversibil. Conservare În F. Emulsiile uz extern sunt numite linimente.faza internă să aibă un grad de dispersie avansat.stabilitatea poate să fie influenţată de pH şi electroliţi. . .3.R. Inversarea fazelor. Caractere.diferenţa între densitatea fazelor să fie cât mai mică.raportul fazelor să fie de aproximativ 1/1. astfel faza internă devenind fază externă şi invers. 5. analgezică sau revulsivă. X la monografia „EMULSII” sunt introduse şi emulsiile cu aplicare externă (utilizând ca emulgatori săpunuri) şi indicate topic având acţiune emolientă. A) Caractere şi control: . Are loc când separarea celor două faze este definitivă. . Control. În anumite situaţii unele substanţe chimice (electroliţi) pot schimba tipul de emulsie din emulsie U/A în emulsie A/U. Factori de care depinde stabilitatea emulsiilor O stabilitate ridicată se poate obţine în următorul mod: . În F.prin utilizarea unei cantităţi suficiente de emulgatori. A3. . . .5.A2. IX au fost oficinale doar emulsiile uz intern.

5x). X acest parametru se stabileşte prin cântărirea individuală a conţinutului din 10 recipiente. X prevede controlul următorilor parametrii: a) Aspect: emulsiile au aspect lăptos şi omogen având culoarea.R. Faţă de valoarea declarată pe recipient se admit următoarele abateri . Diluate cu faza externă în proporţie de 1/10 emulsiile trebuie să rămână omogene (examinarea se va face cu lupa de 4.La emulsii F. mirosul şi gustul caracteristic componentelor. b) Masa totală pe recipient: conform F.R.

1% ± 7.1. motiv pentru care Farmacopeea indică prepararea la nevoie.2%. acid benzoic 0. Pentru emulsii uz extern se pot utiliza fenosept în concentraţii de .5% ± 5% 0. Pentru a se asigura o conservare corespunzătoare se pot utiliza conservanţi iar ambalarea se va realiza în recipiente bine închise.5% şi mai mult de 0.Tabel 5.1%.1% până la 0. Masa declarată pe Abatere admisă recipient Până la 25 g ± 5% 25 g până la 50 g ± 3% 50 g până la 500 g ± 2% c) Dozare: acest parametru se determină conform prevederilor din monografia respectivă. benzoat de sodiu 0. depozitate la temperaturi de 8-150C. Conţinutul declarat de Abatere substanţă activă (%) admisă Până la 0. Ca şi substanţe conservante pentru emulsiile de uz intern se pot utiliza: parabenii 0.2.1% etc.5% ± 3% B) Conservare: Emulsiile sunt în general forme farmaceutice cu conservabilitate redusă. Conţinutul de substanţă activă poate să prezinte următoarele abateri faţă de valoarea declarată: Tabel 5.5% 0.

Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: antihelmintic.05%. Emulsio Cucurbitae semen Emulsie de seminţe de dovleac Preparare Cucurbitae semen gta 10. Aqua destillata q. X prevede menţiunea a „A se agita înainte de întrebuinţare”.00 Saccharum q. gta 100. Pentru a se asigura o dozare acceptabilă în momentul administrării F.6. săpunuri inverse etc.00 Seminţele de dovleac curăţite de coajă se triturează în mojar prin intermediul unei cantităţi de zahăr egală cu masa seminţelor până la obţinerea unei mase păstoase. ad.3.R.s. Emulsio Ricini Oleum . 2.0.02 până la 0. Exemple de emulsii 1. În continuare se adaugă aproximativ 1/10 apă raportat la masa păstoasă şi se triturează energic până la obţinerea unei paste fine omogene de culoare verzuie după care se adaugă treptat şi triturând continuu cantitatea de apă până la masa prevăzută. 5.s.

ad.00 Menthae aetheroleum gtt 6. Acţiune farmacologică şi întrebuinţări.s. gta 100 Guma arabică se triturează cu uleiul de ricin în care s-a dizolvat în prealabil uleiul volatil de mentă şi se adaugă dintr-o dată 18 ml de apă triturând energic până la obţinerea emulsiei primare după care se adaugă treptat în mici porţiuni triturând continuu amestecul de sirop şi apă.Emulsie de ulei de ricin Preparare Ricini oleum gta 30.00 Gumi arabicum gta 6.00 Aqua destillata q. . Purgativ în funcţie de doză.00 Sirupus simplex gta 10.