You are on page 1of 4

"Iona", subintitulata de Marin Sorescu (1936-1996) "tragedie in patru tablouri", a

fost publicata in 1968 in revista "Luceafarul" si face parte, alaturi de "Paracliserul" si
"Matca", dintr-o trilogie dramatica, intitulata sugestiv "Setea muntelui de sare". Titlul
trilogiei este o metafora care sugereaza ideea ca setea de adevar, de cunoastere si de
comunicare este calea de care omul are nevoie pentru a iesi din absurdul vietii, din
automatismul istovitor al existentei, iar cele trei drame care o compun sunt meditatiiparabole, realizate prin ironie artistica.
Iona este personajul principal si eponim al dramei.
Eroul lui Marin Sorescu are la origine cunoscutul personaj biblic Iona, fiul lui Amitai, care
fusese insarcinat in taina sa propovaduiasca, in cetatea Ninive, cuvantul Domnului, intrucat
pacatele omenirii ajunsesera pana la cer. Dupa ce accepta misiunea, Iona se razgandeste si
se ascunde pe o corabie cu care fuge la Tarsis. Dumnezeu il pedepseste pentru nesupunere,
trimitand un vant ceresc care provoaca o furtuna pe mare. Corabierii, banuind ca Iona este
cel care a atras mania dumnezeiasca, il arunca in valuri. Din porunca divina, Iona este
inghitit de un monstru marin si, dupa trei zile si trei nopti petrecute in burta pestelui in
pocainta, "Domnul a poruncit pestelui si pestele a varsat pe Iona pe uscat".
Iona din piesa se deosebeste de personajul biblic prin aceea ca acesta din urma este
inghitit de chit ca pedeapsa, pentru ca voia sa fuga de o misiune, pe cand eroul lui Sorescu,
desi nu savarsise niciun pacat, se afla inca de la inceput "in gura pestelui" si nici nu are
posibilitatea eliberarii in fapt.
O prima definire a lui Iona ar putea fi data de titlu, interpretarea cuvantului format din
particula "io" (domnul, stapanul) si "na", cu sensul familiar al lui "ia", motivand, eventual,
numele personajului.
Iona este un personaj neomodernist, care exprima strigatul tragic al individului
insingurat, care face eforturi disperate de a-si regasi identitatea, neputinta eroului de a
inainta pe calea libertiltii si de a-si asuma propriul destin, raportul dintre individ si
societate, dintre Iibertate si necesitate, dintre sens si nonsens, ca problematica fiiozofica
existentiala. In cele patru tablouri ale dramei, Iona apare intr-o tripla ipostaza: pescar,
calator si auditoriu.
Tabloul I il plaseaza pe Iona "in gura pestelui", stand total nepasator cu spatele la acesta si
cu fata la imensa intindere de apa, marea, care sugereaza libertate, aspiratie, iluzie sau
chiar o posibila deschidere spre un orizont nelimitat.
Iona este un pescar ghinionist, care, desi isi doreste sa prinda pestele cel mare, prinde
numai "fate". Pentru a nu se demoraliza din cauza neputintei impuse prin destin, atunci cand
vede "ca e lata rau", isi ia cu el un acvariu ca sa pescuiasca pestii care "au mai fost prinsi o
data". Din pricina neputintei, Iona se simte un ratat, un damnat. Iona incearca, strigandu-se,
sa se gaseasca, sa se identifice pe sine insusi, cugetand, prin solilocviu, asupra relatiei intre
viata care se scurge foarte repede si moartea vesnica:
"- Ce mare bogata avem! - Habar n-aveti cati pesti misuna pe aici. - Cam cati? - Dumnezeu
stie: multi. - (Cu uitnire) O suta? -Mai multi. - Cam cat a numara toata viata? - Mai multi. Atunci, cat a numara toata moartea? - Poate, ca moartea e foarte lunga. -Ce moarte lunga
avem!"
Iona este fascinat de apa marii (ce ar putea semnifica viata) "plina de nade, tot felul de
nade frumos colorate", care sugereaza capcanele sau tentatiile vietii, atragatoare,
fermecatoare, dar periculoase pentru existenta umana. Iona isi asuma aceasta existenfa,
deoarece "noi, pestii, inotam printre ele (nade), atat de repede, meat parem galagiosi". Visul
oricarui om este sa inghita una, pe cea mai mare, dar pentru Iona totul ramane la nivel de

ar fi "aceasta banca de lemn" avand "de jur imprejur marea". indirect. Monologul dialogat continua cu puternice accente filozofice. reiese. . care inghitise. evenimentelor sau faptelor importante pentru el in viata. cutitul sugerand o varianta. la conditia omului in lume. comparabila cu "un lacas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului". "Constructia grandioasa". al donquijotismului. intr-o calatorie initiatica de regasire a sinelui. reprezentata de "vesnica mistuire" a pantecelui de peste. Oamenii sunt coplesiti de problemele vietii si-si uita "fratii". Iona gaseste un cutit. Viata aici. fund coplesiti de rutina. Dornic de comunicare. neglijezi maine. De aici. singurul lucru bun pe care l-ar fi facut in viata lui. "ati facut vreo intelegere cat trebuie sa ramaneti mancati?". daca n-are conditii?". Iona • vorbeste mult. de-ar fi macar ecoul!". Pescarul I si Pescarul II. exprimand cele mai variate idei existentiale care pun stapanire pe gandurile eroului -"de ce trebuie sa se culce toti oamenii la sfarsitul vietii". impus. care poate sa se invarteasca sau nu. ceea ce il determina pe Iona sa constate ca "incepe sa fie tarziu in mine. logosul fiind expresia supravietuirii.speranta. eroul exprima un santaj sentimental ("daca ma sinucid?") cu jovialitate si comprehensiune (putere de patrundere in esenta lucrurilor . este plina de "umezeala". In finalul tabloului. la ciclicitatea existentiala a vietii cu moartea: "daca intr-adevar sunt mort si-acum se pune problema sa vin iar pe lume?". ca semnificatie a neputintei de comunicare. Iona doreste sa se simta liber. "fac ce vreau. sa facut intuneric in maiia dreapta si-n salcamul din fata casei". pentru ca "ni s-a terminat apa". inauntru. o cale de iesire din aceasta situatie limita si anormala: "sunt primul pescar pescuit de el". dar aceasta nu-l intereseaza decat in masura in care ar fi ancorata in real. ideea ca Iona este constient de faptul ca omul trebuie sa procedeze la o selectie lucida a intamplarilor. fiecare cu cate o barna in spate. sugerand pornirea person a jului intr-o aventura a cunoasterii. Uite. Iona vorbeste cu ei. "de ce-i mai mananca (chitul). simbolizand oamenii cesi duc povara data de destin. la randul sau.) pentru imprudenta chitului. Iona se afla in "interiorul Pestelui II". dar care nici nu se framanta pentru gasirea de motivatii.ori cugetari cu nuanta sententioasa "de ce oamenii isi pierd timpul cu lucruri ce nu le folosesc dupa moarte?". "si-am lasat vorba in amintirea mea" ca "universul intreg sa fie dat lumii de pomana". surzi si muti (mitul Sisif). pe care sa se odihneasca "pescarusii mai lasi" si vantul.n. vorbesc. in spatiul restrictiv. Sa-mi tin gura. Cu o intelegere superioara data de experienta de viata. in intuneric. pe care o cara fara oprire. "fara experienta". Ideile asupra carora mediteaza iona in acest tablou se refera la viata. Apar doi figuranti care "nu scot niciun cuvant". Pestele I si in care exista o "mica moara de vant". In tabloul III. de aceea considera ca "ar trebui sa se puna un gratar la intrarea in orice suflet". nu este una sanatoasa spiritual. "neglijezi azi. cu care incearca sa se lupte. benefica si atunci se intreaba Iona de ce trebuie sa duca oamenii un astfel de trai. pentru ca nu cunoaste solutia iesirii din situatia limita in care se afia. vrand sa le inteleaga aceasta conditie umila asumata ca o obligatie. Sa vedem daca pot sa si tac. strigand dupa ajutor: "Eh. Iona devine visator si se simte ispitit sa construiasca "o banca de lemn in mijlocul marii".n. care e tanar. Nu mi-e frica". pierd din vedere faptul ca sunt semeni si sunt supusi aceleiasi conditii de muritori. Tabloul II il gaseste in "interiorul Pestelui I". Eroul isi aminteste povestea biblica a chitului. relatiile firesti cu cei apropiati etc. simbol al zadarniciei. semn al libertatii de actiune si comenteaza lipsa de vigilenta a chitului. Finalul tabloului il prezinta pe lona inghitit de un peste urias. ajungi sa nu-ti mai vezi fratele". pierzand astfel din vedere sentimente profunde.

nicio grija". Iona remarca faptul ca "scriu nenorocitii. Orizontul lui Iona se reduce la o burta de peste. dupa care se zareste "alt orizont". simbolizand nenascutii pe care chitul si-i asumase si care-1 inspaimanta pe Iona: "Cei nenascuti.. Traim si noi cum putem inauntru".. "aer de-al nostru . insa "invierea se amana". dar sa intre in mare dupa tine niciunul". pentru ca "in viata lumii" exista "o clipa cand toti oamenii se gandesc la mama lor.Iona devine increzator. Ma mananca!". apoi "un sir nesfarsit de burti. Chiar si mortii. incetoesate sugerand parintii. Doamne. una imensa. mama la mama. "ca de la piciorul lui Dumnezeu". Toti oamenii sunt supusi aceluiasi destin de muritori neputinciosi. pe care-i purtain pantece [. Filca la mama. cu care incepe sa spintece burtile pestilor. iar nu sa "tot mergi inainte. ci nisipul ca pe "nasturii valurilor". prezenta ochilor care privesc si cu care dialogheaza interiorizat. Eroul respira acum alt aer.. ilustrand similitudinea perpectivelor limitate ale oamenilor presati de imprejurarile vietii. [. pana se ajunge la o singura mama. Iona incearca sa-si prezica "trecutul". amintirile sunt departe. oamenii. care nadajduieste a fi salvat de cineva: "Cat e pamantul de mare. deoarece "ne scapa mereu ceva in viata". Finalul tabloului ilustreaza o infinitate de ochi care-l privesc. dar dornic de comunicare si de a se face auzit.. care este "o burta de peste urias". Singur in pustietatea imensa.. toate "lucrurile sunt pesti. restrictive. Ca urmare.. sa treaca scrisoarea din mana in mana.] si acum cresc de spaima. desi ar fi trebuit sa se opreasca la un moment dat "ca toata lumea". Replicile se succed cu vioiciune si amaraciune in acelasi timp.". cu o simbolistica bogata: gemenii. Astfel. ideea repetabilitatii existentiale a omului fiind sugerata prin rugamintea adresata mamei: "Tu nu te speria numai din atata si naste-ma mereu". povestile si incearca sa-si identifice propria viata. Apar cei doi pescari care au in spinare barnele si Iona se intreaba de ce intalneste mereu "aceeasi oameni".. Iona adreseaza o scrisoare mamei sale.] care falfaie afara". gandind ("stateam ganduri intregi") Si actionand solitar in lumea inconjuratoare. scoala. apoi scapa cutitul si se inchipuie o mare si puternica unghie. din care nimeni nu poate evada in libertatea intelectuala si etica: "Problema e daca mai reusesti sa iesi din ceva. pe care -am trait-o eu?". sa te ratacesti inainte". omeneste". numai atata vrem: un exemplu de inviere". nu mai vede marea.. cu intentia de a iesi la lumina.. formata de ani. Tabloul IV il prezinta pe Iona in gura "ultimului peste spintecat". cu tonuri grave sau ironice. scriu". vazandu-se la inceput numai "barba lui lunga si ascutita [. Iona nu are nicio speranta de inaltare spiritual a". o data ce te-ai nascut. dar nu este fericit. Iona iubeste viata cu jovialitate si tristete. cu speranta desarta a naufragiatului. Iona isi striga semenii: "Hei.. cati pesti unul intr-altul!". Apar in acest tablou motive noi.. In naivitatea lui. sufocante. oameni buni!". pentru ca "fericirea nu vine niciodata atunci cand trebuie". primind multe scrisori. Ca niste geamuri puse unul langa altul". bunica la mama. sugerand limita omenirii captive in lumea ingustata "pana intr-atata?". Iona voise sa-si depaseasca umila conditie. toti or sa-ti dea dreptate..] Vin spre mine cu gurile . pe care o vede "frumoasa si minunata si nenorocita si caraghioasa.scoase din teaca. constata ca viata de . Meditand asupra relatiei dintre om si divinitate. dupa care fiecare se va duce acasa ca "sa murim bine. casa copilarii.dens". desi "noi. aspirase spre o existenta superioara. Iona ramane singur cu propria constiinta. totdeauna esentialul. Iona isi aminteste si numele -"Eu sunt Iona". Desi i "s-a intamplat o mare nenorocire". "o scot eu la cap intr-un fel si cu asta. Dupa aceasta rememorare a reperelor universului copilariei. despartind "interiorul pestelui doi de interiorul pestelui trei". Drama umana este aceea a vietii apasatoare.simbolizand momentul de iluminare spiritual implinita ca o consecinta a caiatoriei initiatice.

Metafora pestelui este viziunea centrala a piesei: in pantecele chitului. pe o plaja pustie. a propriei mentalitati etc. destinul?. in loc de a mai taia burti de peste. in sensul intelpciunii. din finalul piesei. isi spinteca propriul abdomen. dar nu renunta. aceasta fiind unica salvare pe care o gaseste. el spinteca peretii pantecelor mistuitori ai sirului nesfarsit de pesti. Sinucidere ar fi fost asumarea esecului. o parasire voita a lumii inconjuratoare si o retragere in sine insusi. Razbim noi cumva la lumina". dar orizontul care i se arata il inspaimanta. Fiindca nu-si poate implini idealul (prinderea unui peste mare). ca forta purificatoare a spiritului. Iona se descopera pe sine. interpreteaza gestul personajului. ci in sine. ca pe o salvare de sine. al propriului caracter.). el a gresit-o" si gandeste o cale inversa pentru a "iesi la lumina". condamnat la eterna conditie de prizonier (al vietii. . Imbatranit. fiind preocupat de solidaritatea umana. acesta fiind si unica ratiune de a lupta pentru supravietuire intr-o existenta in care pestele eel mare il inghite pe cel mic.pana acum a gresit drumul. dupa ce taiase un sir nesfarsit de burti ale pestilor care se inghitisera unii pe altii si care ar semnifica evadare din propria carcera. al familiei. el va putea fi ucis. eliberarea din propriul destin. pentru ca si acesta este alcatuit dintr-un alt sir nesfarsit de burti de peste. Intelege ca vinovat este "drumul. intr-o succesiune concentrica. in articolul intitulat sugestiv "Triumful lui Iona". din propria captivitate.care inseamna ca lupta continua si dupa ce conditia tragica a fost asumata. Acest ultim gest al lui Iona. cu sentimentul de a fi gasit. de a-si spinteca propria burta. poate fi un gest reflex sau o sinucidere. Iona? (Isi spinteca burta). Iona. ca pe un alt inceput: "Gestul final al eroului nu e o sinucidere (fiindca el nu se da batut: intoarcerea cutitului impotriva-si trebuie interpretata simbolic!). "totul e invers". nu in afara. ci o salvare. Solutia de iesire pe care o gaseste Iona este aceea a spintecarii propriei burti cu un gest rutinat. idealuri sugerate de marea care-l fascineaza. Drama se termina cu o replica ce sugereaza increderea pe care i-o da regasirea sinelui. iesirea din limitele vechi inseamna intrarea in limite noi ("toate lucrurile sunt pesti"). pescar pasionat. ca o iluminare nascuta din miezul fiintei. Iona este constrans la un exil fortat in spatiul singuratatii absolute si cauta mereu comunicarea cu ceilalti. al societatii. in speranta unei libertati iluzorii. Criticul literar. Iona iese la lumina dupa ce spinteca ultimul peste. o salvare prin cunoasterea de sine. Isi striga numele si. solutia vietuirii si deplina libertate: "Razbim noi cumva la lumina". este bucuria cu care Iona isi spune cele din urma cuvinte de incurajare. ca o primenire sufleteasca. de coplesitoare. desi crezuse ca e liber. simbolizeaza pe omul ce aspira spre libertate. Nicolae Manolescu. El incearca sa-si controleze destinul. Gestul sinuciderii si simbolul luminii din final sunt o incercare de impacare intre omul singur si omenirea intreaga. "Gata. intrand astfel intr-un spajiu inchis la infinit. ca ins captiv si ratacit intr-un labirint in care omul este vanat si vanator. "plec din nou". Iona insusi fiind un abdomen de peste. el este inghitit de un chit. tnainte de a infrunta. Incercand sa se elibereze. sa-l refaca. Adevarata maretie a lui Iona este de a fi luat cunostinta de sine. dar nu intrant". Cum sa nu se vada cat de imensa. pentru ca "e greu sa fii singur". Singura salvare . de regasirea sinelui in setea sa pentru libertatea de exprimare si de actiune. sugerand ca eliberarea dintr-un cere al existentei este posibila numai prin mchiderea in altul. in care pestii se inghit unii pe altii. speranta si iluzie. de forta sa: de aici inainte. inca o data. Lumea este simbolizata de acest univers piscicol. simbolizand un nou inceput: "Razbim noi cumva la lumina".