Ministerul Educaţiei şi Cercetării
Proiectul pentru Învăţământul Rural

TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI
Structura sistemelor de comunicaţii

Bogdan CÂRSTOIU

2005

© 2005 Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării ISBN 973-0-04246-2 .

1.5 Standarde CCITT/ITU 2.3 Sarcină de lucru Lucrare de verificare 1 Răspunsurile corecte ale testelor de autoevaluare Bibliografie 1 1 1 3 4 5 7 8 9 10 11 12 15 16 17 18 19 20 21 22 22 Unitatea de învăţare nr.2.7 Controlul modemului Test de autoevaluare 2.2 Portul paralel bidirecţional Test de autoevaluare 1.2 Tehnici de modulare 2.1.3.1.1 Portul paralel standard 1.2 COMUNICAŢIA UTILIZÂND REŢEAUA DE TELEFONIE OBIECTIVE 2.1 Comunicaţie asincronă.1 Codificarea Huffman 2.1.2 1.4 Descoperirea şi corectarea erorilor 2.5 Tipuri de echipamente seriale 1.7 Standardul P1394 Test de autoevaluare 1.1 2.3.3 Aspecte hardware 1.1.4 Întreruperi 1.3.6 Comunicaţia DTE .1 Introducere Test de autoevaluare 1.3.2 Fax 2.2.2 Comunicaţia paralelă 1.1 DEFINIREA NOŢIUNILOR PRIVIND CANALELE DE COMUNICAŢIE PARALELĂ ŞI SERIALĂ OBIECTIVE 1.3.3 Compresia datelor 2.DTE 1.3.2 Caracteristici ale mediului fizic 1.6 ISDN 2.2.3 Tratarea erorilor Test de autoevaluare 2.1 Lăţimea de bandă a canalului 2.2 Stabilirea comunicaţiei 2. comunicaţie sincronă 1.2.1 Comunicaţia prin modem 2.1.Cuprins CUPRINS Introducere V Unitatea de învăţare nr.2 Sarcină de lucru Lucrarea de verificare 2 Răspunsurile corecte ale testelor de autoevaluare Bibliografie 23 23 23 26 28 30 30 32 33 34 36 37 38 40 40 41 42 43 44 44 Proiectul pentru Învăţământul Rural i .1.3 Comunicaţia serială 1.1 1.3.2.

Cuprins

Unitatea de învăţare nr.3
PRINCIPIILE COMUNICAŢIEI ÎN REŢELE DE CALCULATOARE
OBIECTIVE
3.1 Cazuri de utilizare reţele
Test de autoevaluare 3.1
3.2 Considerente hardware, tipuri de reţele
3.2.1 Reţele locale
3.2.2 Reţele metropolitane
3.2.3 Reţele cu răspândire geografică mare
3.2.4 Reţele radio
Test de autoevaluare 3.2
3.3 Programe de reţea
3.3.1 Interfeţe şi servicii
3.3.2 Servicii orientate pe conexiuni şi servicii fără conexiuni
3.3.3 Relaţia dintre protocoale şi servicii
Test de autoevaluare 3.3
Sarcină de lucru 3
Lucrarea de verificare 3
Răspunsurile corecte ale testelor de autoevaluare
Bibliografie

45
45
46
48
48
49
50
51
52
53
54
56
57
59
59
61
62
63
63

Unitatea de învăţare nr.4
MODELE DE REFERINŢĂ
OBIECTIVE
4.1. Modelul de referinţă OSI
4.1.1 Nivelul fizic
4.1.2 Nivelul legăturii de date
4.1.3 Nivelul reţea
4.1.4 Nivelul transport
4.1.5 Nivelul sesiune
4.1.6 Nivelul prezentare
4.1.7 Nivelul aplicaţie
Test de autoevaluare 4.1
4.2 Modelul de referinţă TCP/IP
Test de autoevaluare 4.2
Sarcină de lucru 4
Lucrarea de verificare 4
Răspunsurile corecte ale testelor de autoevaluare
Bibliografie

64
64
64
65
65
66
66
67
67
67
68
69
72
72
73
73
74

Unitatea de învăţare nr.5
STIVA DE PROTOCOALE TCP/IP
OBIECTIVE
5.1 Descriere generala TCP/IP
5.1.1 Nivelul TCP
5.1.2 Nivelul IP
Test de autoevaluare 5.1
5.2 Caracteristici ale nivelului fizic la TCP/IP
3.2.1 Tehnologia Ethernet
3.2.2 Conexiunea prin fibră optică (FDDI)
3.2.3. Asynchronous Transfer Mode (ATM)

75
75
76
77
79
80
80
80
82
83

ii

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Cuprins

Test de autoevaluare 5.2
5.3 Protocol Internet, datagrame
Fig. 5.6 Structura serviciilor realizate de TCP/IP
5.3.1 Datagrame Internet
5.3.2 Alte câmpuri în heade
5.3.3 Opţiuni datagrame Interne
Test de autoevaluare 5.3
5.4 Rutarea Datagramelor IP
Test de autoevaluare 5.4
Sarcină de lucru 5
Lucrare de verificare 5
Răspunsurile corecte ale testelor de autoevaluare
Bibliografie

84
84
85
86
92
92
95
96
103
104
106
107
107

Unitatea de învăţare nr.6
INTERNET CONTROL MESSAGE PROTOCOL (ICMP)
OBIECTIVE
6.1 Internet Control Message Protocol (ICMP)
6.1.1 Raportarea erorilor, corecţia erorilor
6.1.2 Distribuţia mesajelor ICMP
Test de autoevaluare 6.1
6.2 Tipuri de mesaje ICMP
6.2.1 Testarea atingerii destinaţiei şi stării acesteia (PING)
6.2.2 Raport despre destinaţii neatinse
6.2.3 Congestia şi controlul fluxului pentru datagrame
6.2.4 Opţiunea de schimbare a rutei prin cerere la rutere
6.2.5 Detectarea circularităţii sau altor rute excesiv de lungi
6.2.6 Raportarea altor probleme
6.2.7 Ceasul de sincronizare şi estimarea timpului de transmisie
6.2.8 Cerere de informaţie prin mesaje de ecou
Test de autoevaluare 6.2
6.3 Extensia adreselor subnet şi supernet
6.3.1 Implementări ale subreţelelor cu măşti
6.3.2 Rutarea în cazul subreţelelor
Test de autoevaluare 6.3
Sarcină de lucru 6
Lucrare de verificare 6
Răspunsurile corecte ale testelor de autoevaluare
Bibliografie

108
108
109
109
110
112
112
112
113
114
115
116
117
118
118
119
121
125
126
128
129
130
131
131

Unitatea de învăţare nr.7
USER DATAGRAM PROTOCOL, TRANSPORT CONTROL PROTOCOL
OBIECTIVE
7.1 Introducere
7.2 User Datagram Protocol (UDP)
7.2.1 Formatul mesajelor UDP
7.2.2 Multiplexare, Demultiplexare, Porturi
Test de autoevaluare 7.2
7.3 Controlul siguranţei transportului
7.3.1 Proprietăţile serviciilor de distribuţie sigură
7.3.2 Realizarea siguranţei

132
132
132
133
134
136
137
137
137
139

Proiectul pentru Învăţământul Rural

iii

Cuprins

Test de autoevaluare 7.3
7.4 Transport Control Protocol
7.4.1 Porturi, Conexiuni şi Endpoints
7.4.2 Formatul segment TCP
7.4.3 Calculul sumei de control TCP
7.4.4 Controlul fluxului
Test de autoevaluare 7.4
Sarcină de lucru 7
Lucrare de verificare 7
Răspunsurile corecte ale testelor de autoevaluare
Bibliografie

140
140
141
143
145
146
150
151
152
152
153

Unitatea de învăţare nr.8
SOLUŢII CISCO IOS SOFTWARE
OBIECTIVE
8.1 Componente Cisco
8.2 Cooperarea între reţele, produse
8.2.1 Routere
8.2.2 Servere de acces
8.2.3 Cisco LAN Extender
8.2.4 Adaptoarele PC
8.2.5 Comutatoare ATM
8.2.6 Comutatoare LAN
8.3 Produse de management
8.4 Multimedia
8.5 Soluţii Cisco
Bibliografie

154
154
154
157
157
159
159
159
159
159
160
163
164
167

Bibliografie

168

iv

Proiectul pentru Învăţământul Rural

jocuri. pentru care este necesară parcurgerea secvenţială de la început la sfârşit. Materialul are în acest caz o structură de tip hipertext prin care cititorul poate urmării un anumit fir. cu secţiuni introductive şi secţiuni cu informaţii aprofundate. Informaţiile ce sunt transmise unei persoane prin intermediul documentelor. progres marcat atât prin diminuarea dimensiunilor unui sistem de calcul cât şi prin punerea în comun a resurselor în scopul desfăşurării de activităţi cooperative. similar memoriei şi gândirii umane. Cu toate avantajele acestui mod de prezentare a informaţiei există riscul pierderii firului informaţional de către cititor. Pentru modulul “Structura sistemelor de comunicaţii” s-a optat pentru organizarea ierarhică. în format tipărit sau electronic. dar trebuie asigurat conectivitate în orice moment. Schimbul de informaţii între entităţi necesită existenţa unei infrastructuri adecvate prin care se asigură o mai bună comunicare între angajaţii unei companii. comunicaţii interpersonale prin e-mail sau videoconferinţe. fiecare dintre acestea tratând o problematică bine precizată. structurată prin împărţirea conţinutului în unităţi de învăţare. Modulul “Structura sistemelor de comunicaţii” urmăreşte dobândirea de către cursant a competenţelor de bază privind comunicaţia între echipamente autonome. în formă electronică. pot fi organizate în mai multe forme: • Organizare liniară (de tip eseu) specifică operelor literare. accesul la informaţie de la distanţă. Este evident că cititorul poate să parcurgă textul cu urmărirea secţiunilor de interes. Acest modul porneşte de la tratarea mediilor comunicaţiilor prin legături dedicate între două echipamente (mediu de tip fir de cupru sau infraroşu). În acest caz conţinutul este format din insule de informaţii între care există legături. • Organizare asociativă în reţele de informaţii. între echipamente conectate printro infrastructură adecvată.Introducere INTRODUCERE Asistăm în ultimele decenii la un progres spectaculos al domeniului tehnologiei informaţiei. Un sistem de comunicaţie asigură schimbul de informaţii. În general sistemele mici au un raport preţ/calitate mult mai bun decât cele mari. Este unul dintre motivele pentru care sistemele mici sunt utilizate ca simple terminale ale sistemelor mari. arborescentă pe mai multe niveluri. divertisment interactiv (video la cerere. legătura la distanţă prin intermediul reţelei telefonice şi legături specifice de tip reţea de calculatoare cu diverse răspândiri. Toate acestea necesită un activ schimb de informaţie între entităţile componente. Materialul este structurat pe capitole. Modulul a fost împărţit în opt unităţi de învăţare dintre care numai 7 sunt obligatorii. transmiterea de documente la distanţă. • Organizare ierarhică. ultima unitate fiind destinată Proiectul pentru Învăţământul Rural v . muzică).

Fiecare unitate de învăţare este împărţită în secţiuni şi subsecţiuni şi tratează gradual tematica propusă. Testul 3.Introducere prezentării unei soluţii de comunicaţie adoptată de una dintre cele mai mari firme în domeniu. Unităţile de învăţare sunt ordonate ierarhic având un conţinut clar delimitat.4 are un caracter fundamental teoretic în domeniul reţelelor de calculatoare tratând principalele modele de referinţă. După fiecare secţiune este inclus câte un test de autoevaluare cu 10 itemi. Unitatea de învăţare nr.1 este format din 5 subiecte cu câte 4 variante de răspuns din care una singura este corectă. Sunt incluse două secţiuni importante ce detaliază comunicaţia prin modem şi transmiterea de documente în format facsimil prin utilizarea tehnologiei de tip fax. Unitatea conţine 3 teste de autoevaluare la finalul fiecărei secţiuni. Unitatea de învăţare nr.2 şi 1.1 constă din 4 itemi cu 4 variante de răspuns dintre care una singură corectă. Dupa fiecare secţiune este prezent câte un test de autoevaluare. După definirea noţiunilor de bază privind entităţile Data Terminal Equipment şi Data Comunication Equipment este tratată comunicaţia prin portul paralel standard şi portul paralel bidirecţional. serviciu. Testul 2.3 sunt constituite din câte 10 subiecte la care se marchează dacă afirmaţia este adevărată sau falsă. Structura modulului Unitatea de învăţare nr. Şi aici a fost inclusă o sarcină de lucru pentru evaluarea pe parcurs.3 constituie introducerea în domeniul comunicaţiei prin reţele de calculatoare. Testul 2. Testul 1.3 au respectiv 10 şi 8 itemi la care se cere marcarea stării de adevărat sau fals. Portul serial reprezintă un mediu fizic des utilizat la conectarea a două calculatoare sau la conectarea unui calculator cu un dispozitiv extern. Unitatea de învăţare nr. Prima secţiune a unităţii evidenţiază cazurile de utilizare a reţelelor de calculatoare din punctul de vedere al utilizatorului. Sunt tratate apoi considerentele hardware privind realizarea reţelelor de calculatoare şi categoriile de reţele împărţite dupa răspândirea lor geografică.1 necesită completarea la fiecare item a cuvântului sau cuvintelor lipsă (cuvinte ce definesc noţiuni de bază).2 necesită marcarea stării de adevărat sau fals pentru fiecare item. Aspectele legate de comunicaţia serială sunt prezentate în ultima secţiune a unităţii de învăţare. O nouă sarcină de lucru ce contribuie la evaluarea continuă este introdusă la sfârşitul unităţii de învăţare. 1 este axata pe problematica comunicaţiei între echipamente pereche prin intermediul porturilor seriale şi paralele.2 şi 3. protocol. După prezentarea considerentelor hardware sunt investigate programele de reţea în scopul definirii noţiunilor de interfaţă. La sfârşitul unităţii de învăţare este definită o sarcină de lucru ce este punctată prin evaluare continuă. testele 1. testul 3.2 continuă tratarea comunicaţiei între echipamente pereche utilizând infrastructura specifică reţelei telefonice. În domeniul comunicaţiilor modelul de referinţă OSI este vi Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Primele 2 teste conţin câte 5 itemi cu răspuns adevarat/fals. respectiv 5 itemi la care se cere marcarea stării de adevărat sau fals.3.6. 5 itemi la care se cere marcarea stării adevărat sau fals. 5 şi respectiv 10 itemi necesitând marcarea răspunsului ca fiind adevărat sau fals. Modelul TCP/IP este un model operaţional în care nivelurile OSI sunt comasate.1 conţine 5 itemi la care se cere completarea unui cuvânt cheie.2 conţine 10 itemi cu răspunsuri multiple dar numai unul adevărat.5 permite cursantului să studieze implementarea unui protocol de comunicaţie în reţele. Proiectul pentru Învăţământul Rural vii . iar testul 6. Ultima secţiune a unităţii descrie o modalitate de extindere a spaţiului de adresare şi implicaţia acesteia asupra distribuirii datagramelor. testul 6. următoarele 2 câte 10. După justificarea necesităţii protocolului ICMP şi a prezentării modului de distribuţie a mesajelor de eroare sunt enumerate principalele clase de mesaje ICMP. La nivelul celor două secţiuni ce prezintă modelele de referinţă sunt incluse doua teste de autoevaluare având 4. O sarcina de lucru de tip eseu va contribuii atât la fixarea cunoştinţelor cât şi la o corectă apreciere a însuşirii cunoştinţelor. Testul 6. Unitatea de învăţare conţine 4 teste de autoevaluare corespunzătoare celor 4 secţiuni. Cele trei secţiuni majore ale unităţii au asociate teste de autoevaluare. O sarcina de lucru a fost inclusă pentru sedimentarea cunoştinţelor acumulate. În secţiunea 3 a unităţii se detaliază nivelul IP şi formatul datagramelor Internet având ca obiectiv înţelegerea principiilor de transport.Introducere fundamental pentru stratificarea competenţelor. 3 şi 4 au fost incluse teste de autoevaluare având 5.7 tratează nivelul superior IP. Ultima secţiune introduce cititorul în problematica distribuirii datagramelor în Internet. nivel constituit din două protocoale “surori”: User Datagram Protocol (UDP) şi Transport Control Protocol (TCP). Datorită numărului din ce în ce mai mare al calculatoarelor conectate la Internet a fost necesară o metodă pentru extinderea capacităţilor de adresare. după care este prezentată funcţionalitatea protocolului de comunicaţie sigură. Este tratat în prima secţiune protocolul UDP care nu asigură controlul siguranţei transportului. O componentă importantă a nivelului IP este constituită din protocolul pentru controlul mesajelor (ICMP) tratată în unitatea de învăţare nr. respectiv 5 subiecte cu alegerea unui răspuns corect din 4 posibile. Unitatea de învăţare nr. Protocoalele de comunicaţie actuale în reţelele de calculatoare implementează modelul TCP/IP a cărui funcţionalitate este foarte importanta de înţeles. Orice transport de date este afectat de erori. După prezentarea generală a celor două niveluri generice este tratat nivelul fizic la protocolul TCP/IP. La secţiunile 2. se definesc apoi modalităţile de distribuţie sigură a mesajelor. Sarcina de lucru aflată la sfârşitul unităţii cere elaborarea unui eseu de maximum 300 cuvinte. Pe baza modelului de referinţă TCP/IP unitatea de învăţare nr.

sarcini de lucru şi lucrări de verificare. Se recomandă în situaţia în care rezultatul unui test de autoevaluare nu atinge punctajul minim indicat reluarea parcurgerii secţiunii.8 nu este obligatorie şi ca urmare nu are asociate teste de autoevaluare. Un cursant poate avea propriul său ritm în parcurgerea materialului. Nu se va trece la efectuarea unei sarcini de lucru aferente unei unităţi de învăţare înainte de rezolvarea testelor de autoevaluare şi obţinerea punctajului minim cerut. 5. dintre care 5 puncte vor fi acordate pentru corectitudinea exprimării. fiecare întrebare având acelaşi număr de puncte. 10 puncte pentru calitatea argumentării şi 5 puncte pentru inventivitate. La evaluarea lucrărilor se iau în consideraţie pentru fiecare răspuns la întrebare: Proiectul pentru Învăţământul Rural . În modul au fost incluse 7 sarcini de lucru de tip eseu având întindere limitată la aproximativ 300 cuvinte. teste la care se cere completarea unui cuvânt sau a mai multor cuvinte întro afirmaţie. Lucrări de verificare Evaluarea lucrărilor de verificare viii Modulul conţine 7 lucrări de verificare localizate la sfârşitul unităţilor de învăţare obligatorii. Pe durata cursului sunt necesare cel puţin 2 întâlniri plus întâlnirea finală. Sarcina de lucru se completează în spaţiul liber lăsat pentru aceasta şi se prezintă tutorelui pentru evaluarea pe parcurs. Lucrările de verificare pot fi predate tutorelui la aceste întâlniri sau pot fi transmise prin alte mijloace de comunicare (fax.Introducere Unitatea de învăţare nr. teste ce asociază cerinţei patru posibile răspunsuri dintre care unul singur este adevărat. Pe parcursul modulului au fost combinate mai multe tipuri de teste de autoevaluare adaptate specificului secţiunii unităţii de învăţare. Au fost incluse teste de autoevaluare la care se cere indicarea stării unui item (adevărat A sau fals F). Am considerat necesară introducerea sarcinilor de lucru la fiecare unitate de învăţare pentru fixarea cunoştinţelor. Lucrările de verificare se redactează pe foi de hârtie separate şi vor fi transmise tutorelui pentru verificare. Răspunsurile la aceste întrebări trebuiesc să fie clare şi bine argumentate. O sarcina de lucru poate aduce cursantului în evaluarea continuă 20 puncte. Pentru fiecare test de autoevaluare indiferent dacă este format din 4. 8 sau 10 întrebări au fost acordate 100 puncte. O secţiune poate fi considerată însuşită daca la testele de 4 si 8 întrebări au fost obţinute cel puţin 75 de puncte iar la testele cu 5 şi 8 întrebări s-au obţinut cel puţin 80 de puncte. Parcurgerea cursului se va face în ordinea unităţilor de învăţare şi în cadrul unităţilor în ordinea secţiunilor. Am considerat necesară introducerea acestei unităţi pentru a familiariza cursantul cu principalele soluţii de implementare a comunicaţiilor în viaţa reală. Întrebările din lucrările de verificare necesită tratări ce se întind în medie pe o jumătate de pagină. O lucrare de verificare conţine între 5 şi 10 întrebări totalizând 45 întrebări pe modul. poştă). Internet.

Un răspuns parţial va fi notat proporţional cu cantitatea de informaţie prezentată. Numărul de puncte obţinut pentru un test este dat de suma punctajelor la toate întrebările testului împărţită la numărul de întrebări.Introducere • Claritatea exprimării şi organizarea structurală a răspunsului (10 puncte). Pentru promovarea modulului cursantul trebuie să obţină la toate unităţile de învăţare cel puţin 50 puncte. • O bonificaţie de maxim 5 puncte dacă lucrările sunt transmise la timp şi punctajul obţinut nu depăşeşte punctajul maxim. • Calitatea argumentării afirmaţiilor (15 puncte). Nu consider o unitate de învăţare mai importantă decât alta. Pentru o întrebare se pot obţine maximum 80 puncte. Cumularea punctajului obţinut la lucrarea de verificare cu cel obţinut la sarcina de lucru poate aduce la o unitate de învăţare 100 puncte. • Completitudinea răspunsului (30 puncte). motiv pentru care punctajele pentru fiecare unitate de învăţare au aceeaşi pondere. • Utilizarea corectă a termenilor de specialitate din domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (15 puncte). Rezultatul final se obţine ca medie aritmetică simplă. • Introducerea de elemente originale sau învăţate din bibliografia recomandată (10 puncte). Proiectul pentru Învăţământul Rural ix .

.

..............2.................................................. 16 1...........1 ............7 Standardul P1394............................................................. 12 1..............................3.... 17 1............................................................................ 1 DEFINIREA NOŢIUNILOR PRIVIND CANALELE DE COMUNICAŢIE PARALELĂ ŞI SERIALĂ OBIECTIVE ..1 Portul paralel standard ...................... Data Terminal Equipment (DTE) ca fiind dispozitivul ce stochează date în format electronic........... 19 Sarcină de lucru . 5 1................1 Introducere........................................................................... 11 1............................1): DTE DCE 1................................3......................................3........................................................................................................... 1 1.............3 Comunicaţia serială...........................................3...... 21 Răspunsurile corecte ale testelor de autoevaluare ......... 18 Test de autoevaluare 1..........................................................................................................3 Aspecte hardware ................... 3 1.......................................... 22 Bibliografie..........................Definirea noţiunilor privind canalele de comunicaţie paralelă şi serială Unitatea de învăţare nr................ 8 1...........................................................................................6 Comunicaţia DTE ....... 22 OBIECTIVE Această unitate de învăţare asigură cunoştinţe privind: • Principalele entităţi invocate în comunicaţia de date • Comunicaţia între două sisteme prin intermediul portului paralel (unidirecţional şi bidirecţional) • Comunicaţia serială sincronă şi asincronă • Componentele hardware ale porturilor de comunicaţie 1........ 20 Lucrare de verificare 1 ....................................4 Întreruperi ........................................3....3 .........................................................................2 ..........3...................................................... 15 1................................................ Pentru a ne familiariza cu principiile transmisiei de date este necesară precizarea existenţei mai multor entităţi implicate în comunicaţia de date (fig...............2 Caracteristici ale mediului fizic........................................................ comunicaţie sincronă..........................................1 Comunicaţie asincronă.......................................................................5 Tipuri de echipamente seriale....................................................... 2................................. 7 Test de autoevaluare 1................................2 Comunicaţia paralelă.......... 1 Test de autoevaluare 1...................... 10 1........... 9 1................................ Proiectul pentru Învăţământul Rural 1 ......3..........2 Portul paralel bidirecţional............................................ Data Communication Equipment (DCE) ca fiind echipamentul prin intermediul căruia se realizează conectarea la o infrastructură de comunicaţie........................................................................1 Introducere Un sistem de calcul păstrează date în format electronic...DTE ........................2............................................................. 4 1................................1..................

Definirea noţiunilor privind canalele de comunicaţie paralelă şi serială Din punct de vedere principial între două sau mai multe echipamente pentru transmiterea de date este necesară existenţa unui canal de comunicaţie. din punct de vedere al tehnologiei utilizate. canal ce poate fi atribuit unei anumite legături sau este partajat pentru mai multe legături. în acest caz acelaşi canal poate fi partajat de mai mulţi utilizatori. Comunicaţie orientată pe comutarea de pachete . Acesta este cazul cunoscut în telefonie când în urma apelului se crează o conexiune între apelant şi apelat. a volumului de date transmis. fie prin infrastructura specifică din telefonie.atunci când informaţia transmisă pe infrastructura de comunicaţie este împachetată în pachete sau datagrame ce sunt transmise funcţie de încărcarea reţelei. indiferent de volumul datelor schimbate între receptor şi transmiţător.atunci când o conexiune alocată este utilizată şi plătită un anumit interval de timp. Digital Termination Equipment Digital Termination Equipment Digital Communication Equipment Digital Communication Equipment Infrastructură de comunicaţie Fig. Tot din punct de vedere arhitectural în structura sistemelor de comunicaţii avem comunicaţii între echipamente pereche. Se cunosc la acest moment. 1.1 Conectarea entităţilor 2 Proiectul pentru Învăţământul Rural . următoarele filozofii privind transmiterea de date: Tipuri de conexiuni pentru transmiterea de date ƒ ƒ Comunicaţie orientată pe conexiune . Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi atunci când două echipamente sunt conectate prin portul serial sau portul paralel fie prin legătură de tip cablu. Este remarcabil faptul că dacă în primul caz o conexiune alocată ocupă linia şi încercarea de alocare a aceleiaşi linii indică ocupat. numită şi comunicaţie punct la punct cât şi comunicaţie multipunct atunci când un DCE poate comunica prin aceeaşi infrastructură cu mai multe DCE. bineînţeles cu limitarea lărgimii de bandă. conexiune care se închide doar după ce apelantul închide conexiunea prin operaţia de punere a receptorului în furcă (hang-down).

O infrastructură de comunicaţie este realizată numai: Prin radio Prin reţeaua telefonică Prin fire de cupru Orice mediu de transmitere informaţie a. d. din punctul de vedere al comunicaţiei cu exteriorul sunt porturi paralele sau seriale. Test de autoevaluare 1. c. Tastatură specializată c. d. 3. d. b. Ce reprezintă DTE în comunicaţia de date?: a. Punctaj minim: 80 1. Porturile standard de intrare ieşire. Identificaţi rolul DCE în comunicaţia de date: Sistem pentru compresia de date Adaptorul de semnal între DTE şi infrastructura de comunicaţie Conector specializat Cablu coaxial a. Adaptoarele specifice prin care se crează canale de comunicaţie sunt cele de tip modem. d.1 Alegeţi varianta corectă pentru următoarele întrebări. Fiecare întrebare valorează 20 de puncte. Adaptorul de semnal pentru infrastructura de comunicaţie b. 2. c. b. b. c. 4. b. Echipament de calcul d. O comunicaţie orientată pe conexiune: Asociază o conexiune la stabilirea comunicaţiei pe care o păstrează pe toată durata transferului de date Se ocupă canalul de comunicaţie funcţie de volumul datelor Poate fi utilizată de mai multe echipamente terminale Permite numai transmiterea de semnale audio 5. c.Definirea noţiunilor privind canalele de comunicaţie paralelă şi serială În mod normal DTE este reprezentat de un sistem de calcul (indiferent de tipul său) iar DCE este un port de intrare ieşire standard sau un port de intrare ieşire constituit de un echipament specializat conectat pe magistrala sistemului. Comunicaţia orientată pe comutarea de pachete: Alocă un canal de comunicaţie până la transmiterea unui întreg pachet Nu permite transmisia de date Este specifică liniilor telefonice Ocupă canalul numai la trimiterea pachetelor Proiectul pentru Învăţământul Rural 3 . fax modem sau adaptor de reţea. Magistrală de date a. a.

Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dacă facem referire la o viteză de comunicaţie serială de 115. Structura standard include porturi de intrare/ieşire utilizate pentru transmiterea şi recepţia datelor de către programe prin porturile paralele. circuite a căror funcţionalitate este gestionată prin acces la componente software. Pe parcursul timpului au fost dezvoltate. constituind o interfaţă standardizată. Practic însă acest avantaj este chiar mai mare. portul paralel standard permite doar transmiterea de informaţie dinspre calculator către un periferic. numit şi cablu paralel. până la 2000 kilobaiţi pe secundă. existând opt fire viteza de transmitere a datelor este de opt ori mai mare faţă de transmiterea aceloraşi informaţii printr-un singur fir. Fiecare port paralel al PC este conectat logic cu restul sistemului prin porturi de intrare/ieşire. Din punct de vedere hardware acesta este realizat prin circuitele logice specifice. Port paralel unidirecţional Port paralel bidirecţional 4 Primul port paralel cunoscut sub numele de Standard Parallel Ports a operat cu o viteză mare la momentul apariţiei. cu succes. Teoretic. trei standarde pentru portul paralel.2 Comunicaţia paralelă În arhitectura sistemelor de calcul una dintre căile de comunicaţie cu exteriorul este realizată prin portul paralel. Unitatea centrală preia datele ce sunt trimise către portul paralel din memoria internă şi le transmite către portul specific de I/O. Toate porturile paralele trebuie să interacţioneze cu calculatorul personal din punct de vedere hardware cât şi cu propriul sistem de operare. Pe de altă parte. Alte două porturi auxiliare sunt utilizate pentru gestionarea semnalelor de control. necesitând pentru transferul unui octet opt linii independente grupate în acelaşi cablu. Prin monitorizarea acestor semnale între calculator şi dispozitivul extern se controlează schimbul de date între sistem şi dispozitivul extern.Definirea noţiunilor privind canalele de comunicaţie paralelă şi serială 1. viteză ce este considerată ca fiind modestă în zilele noastre. Interfaţa logică utilizată la toate porturile paralele este aceeaşi pentru toată familia de calculatoare personale. Toate însă utilizează acelaşi tip de conector. O altă îmbunătăţire a funcţionalităţii portului paralel este realizată prin Enhanced Parallel Port ce aduce avantaje majore prin creşterea vitezei de transfer. A doua generaţie denumită PS/2 Parallel Port implementează o comunicaţie paralelă în ambele sensuri permiţând conectarea diverselor echipamente ce pot să recepţioneze sau să transmită date. între 50 şi 150 kilobaiţi pe secundă. Portul este numit paralel deoarece utilizează câte un conductor distinct pentru fiecare bit de date. Portul paralel standard este sinonim cu portul pentru imprimantă (printer port) al cărui nume este descris prin însăşi numele acestuia.200 biţi pe secundă la portul paralel transmisia este de peste 100 de ori mai rapidă.

valoare “high”.1 Portul paralel standard Adrese rezervate pentru portul paralel Semnificaţia semnalelor portului paralel Portul paralel reflectă conceptul hardware a modului în care comunicaţia se desfăşoară. de regulă imprimantă. în momentul la care datele sunt disponibile semnalul strobe devine 0 logic anunţând prin aceasta receptorul că are date disponibile. Întreruperea 07 (hexa) este asignată la primul port paralel şi 05(hexa) este asignată la al doilea port paralel. al doilea ca LPT2. 0378. Primul port paralel care este găsit este asignat cu numele logic LPT1. LPT2. 0278). Proiectul pentru Învăţământul Rural 5 . Opt semnale de date circula pe 8 fire separate pentru transferul simultan a 8 biţi şi o serie de alte semnale sunt schimbate între cele două echipamente pentru controlul fluxului de date. Două întreruperi hardware sunt utilizate în conjuncţie cu portul paralel pentru a gestiona comunicaţia. însă numărul acestora nu poate excede numărul de trei. Semnalul busy rămâne în starea 1 logic atâta timp cât dispozitivul extern nu este pregătit să primească date. pentru a indica calculatorului faptul că nu pot fi transmise date în continuare dispozitivului extern. 0 logic . Linia strobe este materializată ca un puls cu valoare 0 logic şi indică faptul că un cuvânt de date este disponibil pentru dispozitivul extern ce utilizează aceste date. La pornirea calculatorului codul BIOS al fiecărui sistem caută portul paralel la fiecare dintre aceste adrese într-o ordine predefinită.valoare “low”). numele PRN fiind echivalent cu LPT1. Linia busy este transmisa de către dispozitivul extern. Conectorul standard utilizat pentru portul paralel este de tip D şi are 25 pini. Deoarece portul paralel este inclus în configuraţia standard în foarte puţine cazuri apar alte porturi paralele. acolo fiind necesară prelucrarea lor. utilizăm numele de LPT1. LPT3 (Line Printer). Cele două echipamente conectate prin portul paralel operează în mod asincron. Pentru fiecare semnal ce este schimbat între cele două locaţii este asigurat un fir suplimentar. dacă au fost adăugate porturi adiţionale. Calculatorul verifică starea liniei busy înainte de a încărca noi date la portul paralel. În orice sistem fiecare dintre aceste adrese pot fi asignate la un singur port paralel. Aceste nume logice nu sunt neapărat necesare să se potrivească cu adresele de bază de I/O. Trei game de adrese de I/O sunt rezervate pentru portul paralel (03BC. pentru calculatoare din familia PC.Definirea noţiunilor privind canalele de comunicaţie paralelă şi serială 1. Dacă ne referim la portul paralel. iar două porturi paralele pot utiliza în comun aceeaşi adresă de bază. respectiv LPT3. Un semnal este emis de un echipament ce este conectat cu o altă locaţie aflată la distanţă prin intermediul unui cablu de conexiune. comunicaţia fiind de tip pereche punct la punct.2. liniile aferente fiind alocate următoarelor categorii de semnale: ƒ ƒ ƒ Linii de date (8 linii) utilizate pentru transferul biţilor de date cu reprezentare TTL (1 logic .

În mod normal prin comenzi adecvate imprimanta poate fi programată să schimbe tipul de font. însemnând că este în starea on-line. distanţa faţă de margini etc. Semnificaţia uzuală este de a indica faptul că imprimanta este gata pentru a primi un nou job. Normal acest semnal este 1 logic şi devine 0 logic ori de câte ori echipamentul receptor a recepţionat corect un cuvânt şi este pregătit să primească un nou cuvânt. însă pentru a furniza o informaţie completă şi a ajuta utilizatorul să întreprindă o măsură adecvată a fost necesară introducerea acestei linii suplimentare. eroare de tractor a hârtiei. nesincronizarea capului de scriere etc. stare pe care o transmite şi calculatorului la care este conectată. Linia eroare (fault) este utilizată pentru a raporta alte probleme ale dispozitivului extern cum sunt erori de conexiune prin contacte imperfecte. Linia iniţializare permite aducerea imprimantei la o stare iniţială având aceeaşi semnificaţie cu un semnal de reset. Linia lipsă hârtie (paper empty) indică faptul că în imprimantă nu există hârtie pentru tipărirea datelor recepţionate. 0 logic.Definirea noţiunilor privind canalele de comunicaţie paralelă şi serial㠃 ƒ ƒ ƒ ƒ ƒ ƒ ƒ ƒ 6 Linia de confirmare (acknowledge) este un semnal transmis de către printer indicând faptul că un cuvânt de date a fost corect recepţionat de către printer. ori de câte ori o astfel de problemă apare. Linia salt la linia următoare (auto feed XT) permite. gata pentru a recepţiona date. revenirea la formatul implicit fiind determinată de starea acestei linii. adică şi trecere la linia următoare prin avansarea hârtiei. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Liniile de control (computer control) reprezintă trei linii suplimentare ce au fost introduse la familia PC pentru a controla diverse funcţionalităţi ale dispozitivului conectat prin intermediul portului paralel. Dacă dispozitivul extern nu este o imprimantă. interpretarea unui caracter CR (carrige return) ca revenire la început de rând sau ca o combinaţie CR-LF (line feed). În mod normal linia este în starea 1 logic şi este trecută in starea complementară. O modalitate de a indica o astfel de situaţie poate fi realizată prin starea liniei busy. Multe dintre imprimantele mai vechi au pe panoul frontal o tastă prin care se pune în starea on-line. funcţie de tipul imprimantei. el trebuie să fie capabil să emită un semnal corect pe linia select prin care să specifice că este în stare on-line. Linia select intrare (select input) poate determina activarea sau inactivarea recepţiei de date de la calculator. Linia de răspuns (feedback) este utilizată pentru a transmite calculatorului diverse informaţii privind funcţionarea dispozitivului extern. Linia select indică faptul că imprimanta este selectată.

Viteza de operare maximă a portului paralel standard este determinată de un număr de factori. transferul de date către portul paralel poate fi făcută cu utilizarea controllerului DMA (Direct Memory Acces). Următorul port dispus la offset 1 faţă de adresa de bază este numit şi registrul de stare al imprimantei (printer status register). Cei 8 biţi sunt obţinuţi din magistrala de date a sistemului. 1. fiind programat ca port standard paralel. Proiectul pentru Învăţământul Rural 7 . În sistemele cu porturi paralele bus mastering. Chiar cablul de comunicaţie. modul de operare al portului paralel. Biţii aferenţi acestui port primesc mesajele de răspuns de la imprimantă către calculator. Din punct de vedere funcţional acest port este compatibil cu portul paralel standard. fără intervenţia microprocesorului. prin construcţie şi lungime determină frecvenţa semnalelor ce pot fi transportate între cele două echipamente. Când portul bidirecţional a fost adăugat viteza de transfer a fost considerată ca fiind neimportantă. prin software. bidirecţional sau enhanced cu funcţionalităţi adecvate pentru cele trei standarde. definirea explicită a parametrilor electrici. După prima versiune de PC a fost integrată o nouă variantă care include un port paralel cu operare bidirecţională. funcţie de programarea portului fast parallel port control register: Bitul 7 setează modul de operare. EPP utilizează opt porturi de I/O pentru controlul transferului de date. chiar dacă în exterior funcţionalitatea este aceeaşi. Enhanced Parallel Port (EPP) creşte viteza prin două mecanisme: interfaţă logică bazată pe flux. Valoarea stocată este păstrată în acest port până când procesorul înscrie un nou cuvânt de date. Cu acest chipset se poate controla. Un registru poate comuta funcţionalitatea. Acest lucru însă a încurajat alţi producători să dezvolte programe care să utilizeze capabilităţile portului paralel pentru migrarea datelor între echipamente. Pentru implementarea portului bidirecţional a fost necesară schimbarea registrului de date unidirecţional existent în modelele anterioare. la PS/2 s-a crescut volumul schimbului de date prin serviciul numit şi bus mastering.Definirea noţiunilor privind canalele de comunicaţie paralelă şi serială Porturi de I/O asociate canalului de comunicaţie paralelă Semnalele portului paralel sunt controlate de un set de trei porturi de I/O ale calculatorului setate în mod particular pentru fiecare model de calculator. Al treilea port de I/O cu offset 2 faţă de adresa de bază este numit registrul de control al imprimantei (printer control register). bitul 6 indică operare unidirecţională sau bidirecţională. Pe lângă implementarea operării bidirecţionale. Portul de I/O asignat la adresa de bază serveşte ca port de date. Spre deosebire de portul paralel standard. fapt ce duce atât la creşterea vitezei de comunicaţie cât şi a vitezei de calcul.2. Prin deplasarea responsabilităţii către DMA procesorul este eliberat de o serie de sarcini. EPP a fost creat ca un superset pentru portul paralel standard. Prin biţii acestui registru se comandă procesorul privind controlul imprimantei.2 Portul paralel bidirecţional Transfer DMA Deoarece portul paralel standard a fost dezvoltat doar pentru transferul de date de la calculator către o imprimantă se spune că asigură transferul într-un singur sens.

2 Alegeţi varianta corectă pentru următoarele întrebări. LPT1 este numele primului port paralel din configuraţia unui calculator personal. Specificaţia EPP permite ca patru alţi pini utilizaţi la portul standard să aibă semnificaţii speciale pentru Paper End. Linia address strobe realizează o funcţie similară cu semnalul data strobe. un calculator sau alt echipament care trimite date prin portul EPP activează mai întâi liniile de date şi după ce valorile semnalelor au fost stabilite activează linia data strobe. Următoarele patru porturi servesc ca buffer de date pentru EPP. date ce pot fi înscrise printr-o singură instrucţiune de transfer a unui cuvânt de 32 biţi. A/F 3. Select. cu următoarea semnificaţie: ƒ ƒ Semnale suplimentare la portul paralel bidirecţional ƒ ƒ ƒ Linia write semnal ce este activ în starea 0 logic şi indică faptul ca datele sunt transmise pe liniile de date ale portului. Error. O situaţie este cea prin care se transmite adresa de selecţie a unui echipament ce este conectat pe acelaşi cablu paralel. Punctaj minim: 80 Adevărat / Fals A/F 1. Este de remarcat faptul că pentru performanţe ridicate este necesară utilizarea de cablu dublu ecranat care nu trebuie să depăşească lungimea de doi metri. asignarea pinilor fiind identică cu cea a conexiunii standard. Linia data strobe indică faptul că semnalele pe cele opt linii de date conţine date valide şi pot fi citite. Prezenţa semnalului indică faptul că valorile plasate pe liniile de date reprezintă o adresă ce va fi utilizată pentru selecţia unui registru sau echipament conectat pe magistrală. A/F 2. Linia wait este utilizată pentru a indica faptul că transferul de date s-a încheiat cu succes şi că echipamentul selectat este gata pentru un nou transfer. Pe lângă asignarea pinilor aferentă portului standard un număr de 5 linii suplimentare sunt adăugate. În operare normală. Initialize. Linia interrupt este utilizată de echipamentul conectat la EPP pentru cererea unei întreruperi de la calculatorul gazdă. Test de autoevaluare 1. cu offset 3 faţă de adresele de bază este utilizat pentru selecţia operaţiilor la dezvoltările ulterioare ale specificaţiilor pentru EEP. Fiecare întrebare valorează 10 de puncte. 8 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Din punct de vedere conexiune EPP utilizează acelaşi tip de conector. Portul paralel poate transporta date în ambele sensuri.Definirea noţiunilor privind canalele de comunicaţie paralelă şi serială Primul nou port. Un cablu paralel are pentru transmisia de date 3 fire.

Proiectul pentru Învăţământul Rural 9 . un singur circuit cu două fire (o linie serială şi o linie de masă) ar fi suficientă pentru transferul semnalului serial de la o sursă la destinaţie. A/F 5. A/F 10. Ultimul puls din şir reprezintă cel mai semnificativ bit. A/F 8. A/F 6. de funcţionalităţi comune. EPP poate utiliza DMA pentru transmiterea/recepţia datelor. Există proceduri pentru controlul fluxului de date prin portul paralel. 1. Adresa portului/porturilor paralele la calculatoarele din familia PC este fixă sau se atribuie de către BIOS la pornirea calculatorului. La portul serial semnificaţia este determinată de poziţia acestuia în şirul de date transferat.3 Comunicaţia serială Standard comunicaţie serială RS-232 Portul serial este considerat ca o modalitate uzuală pentru transferul de date între calculatoare. Conectorul asociat portului paralel este dependent de standardul de comunicaţie. A/F 9. Semnalele electrice la portul paralel sunt în gama -12 +12 V. Cel mai semnificativ bit este transportat pe linia de date cu cea mai semnificativă valoare. Indiferent de numele asociat portului serial acesta asigura aceleaşi. sau cel puţin o serie. 16 sau 32 biţi pe magistrala de date a sistemului. Biţii dintr-un cuvânt de date paralel sunt codificaţi prin poziţia lor. Chiar şi cele mai primitive calculatoare beneficiază de o astfel de modalitate de transfer al datelor. linia magistralei de date prin care se transferă conferă acestora o anumită semnificaţie. Într-o lume perfectă. biţi ce sunt transportaţi în exteriorul maşinii ca o serie lungă. fiecare bit având alocată o cuantă de timp şi ca urmare poziţia unui bit în şirul de pulsuri determină valoarea asociată. La calculatoarele personale s-a utilizat o serie de nume pentru portul serial cum sunt port asincron de comunicaţie de date (asynchronous data communication port). Marea majoritate a legăturilor seriale acceptate în industrie operează sub standardul RS-232C sau simplu RS-232. o astfel de situaţie nu este posibilă întrucât liniile de semnal sunt afectate de zgomot. Linia busy este transmisa de către dispozitivul extern pentru a indica faptul că aşteaptă noi date. EPP are în componenţă buffer de date. În toate cazurile se transferă cuvinte de 8. Stabilirea unei comunicaţii sigure necesită adăugarea unor biţi suplimentari pentru a detecta erori sau alte situaţii de funcţionare anormală. A/F 7.Definirea noţiunilor privind canalele de comunicaţie paralelă şi serială A/F 4. port asincron (asyn port) sau comm port. Desigur că.

bitul de paritate si bitul de stop formează ceea ce se numeşte cadru sau pachet (frame). iar poziţia fiecărui bit este determinată de intervalul de timp faţă de un marcaj pe baza unui interval de timp regulat. un bit de stop indicând sfârşitul cuvântului.1 Comunicaţie asincronă. ce conţine numai caractere ASCII ce sunt reprezentate pe 7 biţi. Acest ceas sincronizat pe timp scurt constituie elementul de bază al comunicaţiei asincrone deoarece sistemele nu trebuiesc sincronizate foarte precis. comunicaţie sincronă Două metode cheie pentru transmisia serială sunt utilizate pentru a preîntâmpina erorile de comunicaţie: comunicaţia sincronă şi comunicaţia asincronă (synchronous and asynchronous communication). Un marcaj poate indica. Mult mai aplicabilă este o metodă prin care marcajul indică începutul unui şir scurt de biţi. Cu toate aceste avantaje o astfel de soluţie necesită două semnale pentru fiecare bit de date (data efectivă si marcajul). prin care separă fiecare bit în şir.Definirea noţiunilor privind canalele de comunicaţie paralelă şi serială 1.3. Biţii cuvântului sunt transmişi câte unul la fiecare interval de timp pe canalul de comunicaţie. Împreună cu biţii de date. În plus. Se utilizează lungimea cuvântului de 8 biţi pentru transmisia de date si respectiv 7 biţi pentru comunicaţia de tip text. La comunicaţia sincronă transmiţătorul şi receptorul sunt sincronizate prin intermediul unui alt tip de semnal auxiliar astfel încât ambele terminale se gasesc la acelaşi moment în acelaşi pas. Sosirea marcajului anunţă sistemul receptor începutul şirului scurt de biţi şi porneşte un ceas. Fiecare dintre aceste pachete poartă denumirea de cuvânt şi are lungimea de 7 sau 8 biţi. În cele mai multe sisteme asincrone datele sunt încapsulate în pachete mici de regulă de un octet. Între ultimul bit al cuvântului de date şi primul bit de stop este inserat adesea un bit de paritate pentru verificarea corectitudinii datelor recepţionate. Această abordare este similară cu cea a metodei sincrone cu deosebirea că sincronizarea se face după marcaje la şir scurt de biţi. foarte precis. Pentru perioade scurte de timp decalajul ceasurilor nu crează probleme la interpretarea datelor. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Această tehnică a fost utilizată pentru prima oară în sistemele mari. Sistemele sincronizate eşuează atunci când sistemele pierd semnalul de sincronizare ceasuri. Transmiterea semnalului de sincronizare este eliminată prin restartarea ceasului după fiecare marcaj. Un bit întâlnit fără marcaj va fi considerat eronat. cel mai puţin semnificativ bit fiind primul transmis. Un ceas sincronizat între transmiţător şi receptor precizează timpul. Şirul de date este interpretat în acest caz ca un zgomot. bitul de start. Formatul unui frame la comunicaţia serială 10 O alternativă este cea de a adăuga marcaje în şirul de date pentru a ajuta detectarea biţilor de date. de exemplu. pe lângă cuvântul de date se transmite un puls de lungime dublă numit şi bit de start ce marchează începutul cuvântului de date. poziţia asignată a unui bit. Un bit suplimentar eronat sau bit absent va fi uşor detectat deoarece prezenţa sau absenţa bitului duce la o lungime a şirului neaşteptată.

7200. Prezenţa unui bit al cuvântului serial va întrerupe potenţialul pozitiv cu un scurt puls negativ. 3. 2400. EISA. Prin acest procedeu viteza creşte până la 38400. Vitezele superioare se obţin prin multiplicarea cu 2 sau eventual 1. În viitor o nouă conexiune serială. din punctul de vedere al timpului de calcul. 9600.. permiţând o viteză de comunicaţie mare fără a compromite controlul fluxului de date. promite creşterea vitezei până la 100 milioane bps. normal menţinut pe linia de date. 33600 etc. Cazul fără paritate arată că în frame nu există spaţiu rezervat pentru bitul de paritate. În mark parity bitul de paritate este 1 logic indiferent de numărul de biţi ai cuvântului de date. în sistemele cu magistrală internă Micro Channel. Pentru a nu ocupa procesorul. Space parity lasă totdeauna bitul de paritate în starea 0 logic. Nici chiar această viteză nu este limitată pentru comunicaţia prin modem sau alte terminale şi poate ajunge până la 115200 bps. Viteze de comunicaţie serială O altă caracteristică importantă o oricărei comunicaţii seriale este viteza de transmitere a biţilor pe liniile seriale.). Viteza de comunicaţie este dependentă de BIOS prin software-ul aferent. Forma standard de definire este foarte simplă. bitul de paritate este setat când numărul de biţi în starea 1 logic din cuvânt este impar.3. Schimbarea stării unui număr par de biţi ai cuvântului de date nu poate fi detectată prin controlul de paritate. VL bus si PCI se utilizează tehnologia bus-mastering DMA (direct memory access). Paritatea pară alocă starea 1 logic pentru bitul de paritate când numărul de biţi în starea 1 logic din cuvântul de date este par. 1.Definirea noţiunilor privind canalele de comunicaţie paralelă şi serială Controlul corectitudinii prin paritate Sunt necesare câteva precizări referitoare la bitul de paritate. 4800. Trebuie remarcat faptul că prin bitul de paritate pot fi detectate doar erorile simple. 14400. unitatea de măsură fiind biţi pe secundă sau bps. Alte strategii adaugă inteligenţă portului serial prin tehnologia enhanced serial port. bazată pe standardul P1394. Proiectul pentru Învăţământul Rural 11 . viteza minimă uzuală fiind de 300 bps. La paritatea impară. Din raţionamente arbitrare numărul de biţi pe secundă este standardizat. 5. cât şi de limitările impuse de circuitele utilizate în implementarea hardware a portului serial. Metoda de detecţie a erorii prin paritate se bazează pe numărarea biţilor în starea şi determinarea numărului acestora dacă este par sau impar. adică erori la un număr impar de biţi (1. 1200.2 Caracteristici ale mediului fizic Toţi biţii semnalelor seriale ale standardului RS232 sunt trimişi pe linia de date serială ca pulsuri de potenţial negativ comparativ cu potenţialul pozitiv.5 a vitezei anterioare. Astfel se obţin viteze de 600. fiind dată de numărul de biţi pe secundă transmişi. 19200.

12 Proiectul pentru Învăţământul Rural . este adăugat pentru a se activa facilitatea de stivă. Ca opţiune implicită modul compatibil ESP operează ca un buffer de un singur octet.3 Aspecte hardware Elementul principal în implementarea portului serial este un circuit special care transformă semnalele paralele transmise prin magistrala sistemului într-un tren de impulsuri seriale. De asemenea. la reset este iniţializat într-o variantă similară cu 8250 având un buffer de un singur caracter. este dotat cu o stivă FIFO (first in first out) de 16 cuvinte. Cu această facilitate suplimentară 16550 poate recepţiona caractere cu 1440 microsecunde înainte ca overrun error să apară. Cu o comandă corespunzătoare ESP va opera în modul cu un buffer de 16 biţi. Acest buffer nu intră automat în acţiune. De exemplu 16C552 produs de către Western Digital combină două circuite 16550 şi un port paralel într-un singur chip. Comenzile ajung la portul ESP prin intermediul unui set de 7 porturi de I/O ce controlează 12 registe de 8 biţi. ESP operează cu două moduri distincte: compatibility mode cu funcţionalitate complet similară cu portul standard serial şi enhanced mode ce păstrează avantajele unui buffer de dimensiune mare. Enhanced Serial Port este o tehnologie prin care se asigură o creştere adecvată a vitezei. ce poate fi numai scris. cu 8250 insă.Definirea noţiunilor privind canalele de comunicaţie paralelă şi serială 1. numit FIFO control register. Pentru comunicaţia de mare viteză bufferul de 16 biţi aferent UART 16550A poate fi neadecvat. Acest buffer controlează schimbul de informaţie cu portul şi poate prelua controlul transferului DMA cu maşina gazdă. Implementare port Succesorul său 16450 păstrează compatibilitatea din punctul de serial vedere al registrelor interne. Pentru a rezolva această problemă Hayes Microcomputer Products (cunoscut în lumea comunicaţiilor prin modem) a creat adaptorul enhanced serial port (ESP) care face ca 16550A să poată manipula un buffer de transmisie şi recepţie prin intermediul unui coprocesor ce asigură controlul comunicaţiei. numită şi overrun error. Când ESP operează în enhanced mode coprocesorul preia controlul bufferului cu dimensiunea de 1024 baiţi. dar şi alte facilităţi.3. spre deosebire de precedentele componente care au un singur buffer de caractere. simplificând astfel proiectarea hardware. Iniţial s-a utilizat circuitul I8250 ce asigură o viteză scăzută şi a fost utilizat la PC AT din primele generaţii. Un nou registru. Poţi asigna orice adresă de bază pentru porturile de I/O ESP cu singura restricţie de a nu avea un conflict cu alte periferice. Componentele hardware utilizate la construcţia celor mai multe calculatoare personale includ două porturi de comunicaţie serială. Dacă un sistem primeşte date cu o viteză prea mare se produce o eroare de supraînscriere. poate asigura o viteză mare de comunicaţie. a fost adăugat un timer intern pentru a genera întreruperi către PC pentru a prelua cuvintele din buffer după o perioadă aproximativ egală cu timpul necesar pentru recepţia a patru caractere. O îmbunătăţire majoră este adusă la circuitul 16550 care. Poţi controla activitatea portului ESP prin intermediul registrelor utilizând setul de comenzi Hayes numite şi Enhanced Serial Interface specification.

Command 1 pentru transmiterea codului comenzii şi command 2 pentru argumentul comenzii (datele aferente). La pornirea Proiectul pentru Învăţământul Rural 13 . în număr de două. Registrul de recepţie (received data) este cel prin care receptorul preia datele primite prin portul ESP. Pentru accesul la resursele UART procesorul trebuie să transmită comenzi către acesta prin intermediul porturilor de I/O. Registrul recepţie DMA (DMA receive) constituie calea prin care controlerul DMA detectează canalul utilizat la recepţia datelor de la ESP. Pentru compatibilitatea cu 8250 registrul de transmisie şi cel de recepţie împart aceeaşi adresă de bază. Adresele disponibile pentru porturile seriale sunt. Ambele registre împart acelaşi domeniu de adresă. ce împart funcţionalităţile între cele două porturi ESP prin care se obţine răspunsul asupra efectuării unei comenzi transmise prin registrele de comenzi. unul poate fi numai înscris iar celălalt numai citit. de regulă. Un bit în starea 1 logic indică faptul că registrul asociat conţine date ce nu au fost citite.Definirea noţiunilor privind canalele de comunicaţie paralelă şi serială Semnificaţia registrelor ESP: Registre Enhanced Serial Port ƒ ƒ ƒ ƒ ƒ ƒ ƒ ƒ Registrul ready este un registru de 8 biţi în care fiecare bit corespunde stării unui registru care necesită sau nu să fie citit. bufferul de transmisie este gol. Fiecare port din cele două porturi ESP are propriul registru de recepţie de 8 biţi. Amintesc câteva dintre motivele generării unei întreruperi: bufferul de recepţie trebuie citit. Conţinutul registrului indică natura întreruperii şi portul care necesită servire. ascunse de către sistemul de operare. Hayes Enhanced Serial Interface defineşte 30 comenzi descrise prin cele 12 registre ESP. Registrul transmisie DMA (DMA transmit) precizează canalul pentru controlerul DMA utilizat de către ESP la transmiterea datelor. a apărut o eroare de transmisie. Registrele de comenzi (command). Similar cu registrul de recepţie la două porturi ESP sunt asociate două registre. transferul DMA a fost încheiat.12V). pentru ambele porturi ESP cu funcţionalităţi comune. registre pereche. Bitul este trecut automat în starea 0 în momentul în care registrul asociat bitului este citit. Registrele de stare (status). Registrul service ID . La PC pentru fiecare UART sunt asignate câte un bloc de 8 adrese de I/O chiar dacă numai 7 sunt utilizate. indică motivul pentru care ESP a trimis o întrerupere la calculatorul gazdă.5V la o gama de tensiune superioară (-12. Registrul de transmisie (transmit data) este portul prin care transmiţătorul trimite datele la ESP pentru a fi puse pe linia serială. Comunicaţia cu exteriorul pe un canal serial necesită un circuit de conversie a tensiunii (serial line driver) de la gama 0. Acest registru este primul citit atunci când calculatorul tratează o întrerupere de comunicaţie.

Orice valoare încărcată în latch este multiplicată prin 16. Registrul aflat le adresa de bază pentru fiecare port serial este utilizat pentru comunicaţia de date. Line Control Register. Registrele nu stochează numai valorile utilizate de UART. O serie de canale de comunicaţie nu permit utilizarea unor linii auxiliare. În aceste cazuri nu trebuie uitat faptul că modificările afectează parametrii cum sunt lungimea cuvântului. Fără existenţa liniilor hardware suplimentare sunt necesare o serie de metode alternative pentru controlul fluxului. paritatea. Următoarele 6 adrese sunt utilizate de alte registre ale portului serial. O metodă logică pentru gestionarea comunicaţiei este cea prin care se 14 Proiectul pentru Învăţământul Rural . SERIAL8) funcţie de sistemul de operare instalat.. Acest registru memorează valoarea divizorului ce determină viteza de operare a portului serial. ci raportează sistemului şi modul în care conversaţia serială progresează. COM1.Definirea noţiunilor privind canalele de comunicaţie paralelă şi serială calculatorului.. BIOS caută existenţa porturilor de comunicaţie serială. prin care se stabileşte viteza de comunicaţie. Modem Status Register. asignează adresa de bază şi numele asociat (ex... COM4 sau SERIAL1. o conexiune telefonică ce utilizează un modem are asociate doar două fire de legătură pe care se transportă date.. Octeţii care reprezintă date sau comenzi sunt transferaţi către şi de la UART prin instrucţiuni ale procesorului de tip OUT.. Deoarece metoda utilizează linii hardware suplimentare ea este numită şi conversaţie hardware. O soluţie simplă este cea de a utiliza o linie specială de semnal pe care sistemul receptor o poate utiliza pentru a indica faptul că este gata de recepţie.. Este necesar ca sistemul receptor să semnalizeze transmiţătorului să aştepte până când receptorul este gata să capteze datele. Interrupt Identification Register. respectiv IN. Pe de altă parte UART interacţionează cu alte semnale prin care se controlează operarea pentru conversaţia serială. O serie de tehnici controlează fluxul datelor seriale. Line Status Register. în ordinea: Interrupt Enable Register. Este o practică curentă modificarea manuală a valorilor stocate în aceste registre sau propria reprogramare. Registrul numit şi Divizor Latch împarte aceeaşi adresă de bază cu adresa utilizată pentru registrele de transmisie sau recepţie şi este accesibil funcţie de setarea biţilor în Line Control Register. Produsul rezultat este utilizat pentru a diviza semnalul de ceas recepţionat de UART. Controlul conversaţiei este manipulat prin tensiunea ce apare sau este recepţionată la conectorul asociat portului serial. Fiecare interfaţă serială este în conversaţie cu interfaţa serială pereche. Chiar dacă în mod uzual spunem că un echipament este transmiţător şi celălalt receptor rolurile acestora se pot schimba în timp. Dacă transmisia este foarte rapidă şi receptorul nu are capacitatea de a procesa datele în timp adecvat acestea vor fi pierdute. Spre exemplu.. Pentru ca schimbul de date să se efectueze cu succes este necesară o anumită sincronizare între parteneri. tehnici ce sunt numite metode de conversaţie agreate de metodele de transmitere a datelor. Un exemplu este registrul de stare care arată dacă un caracter încărcat pentru a fi transmis a fost expediat sau un caracter a fost recepţionat. numărul biţilor de stop.

Întrucât numărul întreruperilor este limitat la PC. O serie de caractere speciale sunt utilizate pentru comunicaţiei prin controlul comunicaţiei. ACK (ACKnowledge) interpretat ca o confirmare pozitivă. este cea prin care unitatea centrală execută sarcinile de prelucrare curente. Această formă de control poartă denumirea de conversaţie software. sunt bazate pe caracterele XON/XOFF. Fără un control adecvat al fluxului de date caracterele recepţionate pot fi pierdute prin supraînscriere. o întrerupere a fost asignată pentru mai multe porturi seriale. Partajarea aceluiaşi nivel de întreruperi pentru mai multe porturi seriale necesită acţiuni suplimentare în cadrul rutinei de tratare a întreruperii pentru a determina portul serial care a generat-o. mai mici decât intervalul dintre evenimente. respectiv o pauză în fluxul de date. Astfel IRQ 3 este atribuit pentru COM 2 şi COM 4. un cuvânt de stare prin al cărui conţinut se identifică evenimentul produs. folosirea unei imprimate seriale fără un control al fluxului va duce la pierderea parţială a informaţiei tipărite. Metodele de control software sunt mult mai uzuale decât cele Controlul hardware. Pentru a atinge o viteză corespunzătoare de comunicaţie un UART este capabil să transfere datele imediat ce au fost recepţionate.3. Ea este atenţionată ori de câte ori un eveniment s-a produs şi ca urmare necesită tratare.4 Întreruperi Tratarea evenimentelor prin polling şi întreruperi Orice UART interacţionează cu unitatea centrală a calculatorului din care face parte. utilizând eficient timpul de calcul. materializate prin codurile ASCII 13(hexa) sau DC1. Dacă un PC utilizează un mouse serial ataşat la COM 1 nu este recomandabilă instalarea unui modem pe COM 3. Prin cele două caractere se indică continuarea transmisiei. Două caractere pereche sunt utilizate în mod cuvinte speciale obişnuit: ETX (End Text) prin care se indică o cerere de sfârşit comunicaţie. Pentru a realiza acest deziderat este nevoie să anunţe cât mai repede producerea unui eveniment referitor la controlul fluxului de date. însă nu oferă operare adecvată. utilizată de multe dinte calculatoarele din zilele noastre pentru controlul conversaţiei. respectiv 11(hexa). ƒ A doua tehnică. Această tehnică poartă denumirea de polling şi are dezavantajul major al ineficienţei prin consumarea timpului de calcul. ƒ Interogarea porneşte de la faptul că procesorul citeşte la intervale de timp regulate. Ideal. Aceasta tehnică poartă denumirea de întrerupere. O metodă obişnuită. Spre exemplu. Alte caractere speciale sunt interpretate ca revenire la viteza mare de comunicare. Proiectul pentru Învăţământul Rural 15 . În conformitate cu tratarea evenimentelor în sistemele de calcul sunt posibile două abordări. iar IRQ 4 pentru COM 1 şi COM 3. fiecare port serial ar trebuii să aibă asignat un propriu nivel de întrerupere. 1. O serie de periferice PC ce utilizează conexiunea serială oferă opţiune de conversaţie fără drivere software speciale.Definirea noţiunilor privind canalele de comunicaţie paralelă şi serială trimite transmiţătorului caractere speciale prin care se semnalizează viteză mai mică sau stop.

pin 6 . O serie de adaptoare sunt disponibile pentru conversia de la un tip de conector la altul cu respectarea semnificaţiei standard a semnalelor şi asignărilor la pini. Dacă acest semnal nu există DTE va refuza să accepte date. Proiectul pentru Învăţământul Rural . ci mai ales prin funcţionalitate. Deoarece albele terminale transmit şi recepţionează date în acelaşi timp o conexiune standard utilizează fire separate pentru transmisie şi respectiv recepţie. În această situaţie ambele componente trebuie să permită operarea atât pentru transmisie cât şi pentru recepţie.5 Tipuri de echipamente seriale Iniţial portul serial RS232 a fost proiectat pentru conectarea la un data terminal (DTE) a unui data communication equipment (DCE) cum este de exemplu modemul.pin 7 . Sunt standardizate conectoarele de tip D cu 25 pini sau 9 pini. Transmit data (TxD) .pin 3 . Prin convenţie pinul 2 este alocat pentru transmisie şi pinul 3 pentru recepţie. 1. Receive data (RxD) -pin 2. Ground (GND) . deoarece fiecare conexiune are două elemente.pin 4 .este un semnal de potenţial pozitiv trimis de către DTE pentru a indica faptul că acesta este alimentat şi este gata să înceapă comunicaţia. Diferenţa între cele două nu este dată numai prin nume. ƒ Semnificaţia pinilor portului serial ƒ ƒ ƒ ƒ ƒ ƒ ƒ 16 asignarea şi semnificaţia Carrier detect (CD) sau data carrier detect (DCD) . alte terminale vor utiliza alte echipamente.reprezintă linia prin care se recepţionează fluxul de date.pin 5 . Data set ready (DSR) . Un astfel de echipament transformă semnalul digital de la terminal într-un semnal analogic ce poate fi transportat pe liniile telefonice.linia prin care se transmit date. Pentru exemplificare voi prezenta semnalelor la conectorul de 9 pini. modemul si terminalul. necesitând comunicaţie în ambele sensuri. Clear to send (CTS) .semnal de potenţial pozitiv furnizat de DTE pentru a indica faptul că DCE este pregătit pentru recepţia informaţiilor.3.Definirea noţiunilor privind canalele de comunicaţie paralelă şi serială Din punctul de vedere al conexiunilor externe PC oferă o gamă limitată de conectoare standard ce sunt disponibile funcţie de model.pin 8 .linia de masă.semnal de potenţial pozitiv furnizat de DCE indicând faptul că este gata să execute activitatea cerută. Este un semnal complementar faţă de DTR. Request to send (RTS) . Pe lângă aceste două fire pentru transmisie şi recepţie o serie de alţi pini sunt utilizaţi pentru conversaţie asigurând funcţionalitate normală.pin 1 este un semnal cu valoare pozitivă prin care se indică faptul că modemul DCE are semnal carrier de la modemul aflat în cealaltă parte a conexiunii. Data terminal ready (DTR) .semnal pozitiv generat de DCE indicând începerea transmiterii datelor la DTE. Acest semnal este o confirmare a faptului că a primit CTS şi este gata de recepţie. Aceste echipamente trebuie să converseze cu calculatorul. cât şi conectoare PS/2.

Înainte ca orice să se producă echipamentele hardware de la ambele capete ale conexiunii trebuiesc să fie alimentate şi gata de funcţionare. componenta DCE este văzută ca o conexiune serială fără nici un fel de altă distincţie. Din punctul de vedere al DTE. cum ar fi un ploter sau o imprimantă. După ce modemul negociază conexiunea cu un alt modem. Este remarcabil faptul că din punct de vedere logic utilizarea unui modem intern este identică cu utilizarea modemului extern. Dacă un DTE ce se intenţionează conectat la un calculator.este generat de DCE pentru a semnaliza terminalul DTE la care este ataşat că a detectat o tensiune de apel pe linia telefonică. 1. Prima diferenţă este dată de faptul că linia CD utilizată la conversaţia între două DCE nu are corespondenţă deoarece DTE nu trimite spre exterior nimic similar cu semnalul CD. Calculatorul (DTE) va genera semnalul DTR iar modemul (DCE) va genera semnalul DSR. DTE poate fi inhibat de la orice transmisie de date către exterior.Definirea noţiunilor privind canalele de comunicaţie paralelă şi serial㠃 Definirea noţiunii de protocol Ring indicator (RI) . Un cablu de conexiune între două DTE trebuie să asigure inversarea pinilor 2 şi 3 de la cele două capete. Sunt posibile conexiuni simple prin numai trei fire. aflat la distanţă modemul local va trimite semnalul CD către calculator. În multe comunicaţii seriale acesta poate fi privit ca un semnal opţional. Cu un cablu de acest tip între două DTE se realizează o conexiune similară cu cea dintre un DTE şi un DCE. Atunci când pe linia telefonică se recepţionează un apel. O serie de comenzi pot fi transmise direct de la tastatura sistemului către modem. O comunicaţie serială normală urmăreşte un set de reguli specifice numite şi protocol. Pentru a se asigura polaritatea corespunzătoare pentru CD acesta va fi conectat cu DSR. Calculatorul va transmite RTS şi modemul va genera semnalul CTS. Fără existenţă semnalului CD.DTE Interonectarea DTE-DTE Pe lângă transmiterea datelor la distanţă prin utilizarea liniei telefonice în foarte multe situaţii este necesară conectarea a două DTE pentru transmiterea de date prin conexiuni dedicate. Este cazul conectării la un calculator a unei imprimante seriale sau chiar conectarea a două calculatoare. Altfel spus RI alertează DTE asupra faptului că cineva a efectuat un apel pe linia telefonică. Multe dintre aceste cabluri permit şi o diminuare a numărului de fire prin conexiuni locale. În acest caz mediul fizic de conexiune este realizat prin intermediul unui cablu dedicat cu numărul de fire necesar.pin 9 .6 Comunicaţia DTE .3.2. Un exemplu este dat în figura 1. Ambele semnale CD şi CTS sunt prezente când DTE transmite date. ce a iniţiat conexiunea. Un cablu special numit şi crossover face exact acest lucru. nu este necesară utilizarea tuturor semnalelor aferente Proiectul pentru Învăţământul Rural 17 . DCE va trimite către calculator semnalul RI ce poate genera un mesaj la consolă. Astfel DTR este conectat cu DSR de la echipamentul pereche şi similar CTS cu RTS.

Pentru conversaţie este suficient să anunţăm calculatorul corespondent doar de starea liniilor stop sau start.3. Mai mult decât înlocuirea portului RS232. P1394 poate reduce costul conexiunilor externe şi al elementelor de conectare introducând un singur conector cu 6 fire. linia de conversaţie. Aceasta nu este generată numai de componenţa hardware (circuitul UART şi frecvenţă de ceas). s-a dorit să atingă 100 megabiţi pe secundă cu două propuneri de viteză pentru viitor.7 Standardul P1394 Performanţe standard P1394 18 Comparativ cu performanţele la care ne aşteptăm de la un PC portul serial este lent. 200 şi 400 megabiţi pe secundă. portul SCSI şi chiar conectorul video).2 Exemplu de interconectare între două DTE 1. 1 1 2 3 2 3 4 4 5 6 5 6 7 8 7 8 9 9 Fig. linia de masă.Definirea noţiunilor privind canalele de comunicaţie paralelă şi serială portului serial. ci şi de mediul utilizat pentru transmisia semnalelor între cele două entităţi care participă la comunicaţie. simpla limitare a lungimii cablului de conexiune determină creşterea spectaculoasă a vitezei. care încă de la început. nu numai viteza. Acest conector costă câţiva cenţi spre deosebire de un conector serial care costă câţiva dolari. Din punctul de vedere al fabricanţilor mărimea şi costul sunt la fel de importante. În acest caz sunt suficiente linia de date (TxD). Cea mai bună metodă pentru accelerarea vitezei de comunicaţie este însă bazată pe redefinirea mediului şi a metodei de comunicaţie. Principalul atu pentru P1394 este viteza.1. Acest lucru poate fi realizat prin polarizarea corespunzătoare a unui singure linii. P1394 este văzut ca o modalitate de a substituii o mare varietate de porturi din arhitectura PC (inclusiv portul paralel. Ţinta acestei abordări constă în furnizarea unor periferice de cost scăzut cu viteză mare de comunicare. IEEE a demarat cercetări pentru a atinge astfel de performanţe prin propunerea pentru porturile seriale din viitor a standardului P1394. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Spre exemplu.

Nivelul asigură asignarea canalelor. Physical layer guvernează conexiunea fizică. Această parte a standardului include ambele aspecte protocol şi mediu fizic. Arhitectura bazată pe niveluri la standardul P1394 Nivelul Bus Management defineşte funcţiile de control de bază la nivelul registrelor de stare si control cerute de echipamentele conectate pentru a opera cu propriile porturi. Arhitectura propusă este construită din câteva straturi. Nivelul semnalelor la pinii conectorului serial este cuprins între -12 şi +12 V. fizic. Transferul pe cuvinte duble este favorizat şi de asemenea. Protocolul fizic controlează accesul la conexiune. Aceste straturi includ: base-management. Pentru a conecta periferice multiple conexiunea este împărţită pe ramuri creându-se o mică reţea.Definirea noţiunilor privind canalele de comunicaţie paralelă şi serială Constructiv P1394 este un sistem de comunicaţie complexă cu propriul protocol de transfer.5 metrii fiecare. Comunicaţiile sunt de transfer half-duplex însă nivelul de link realizează confirmarea recepţiei datelor. tranzacţie. Proiectul pentru Învăţământul Rural 19 . Fiecare întrebare valorează 10 de puncte. controlul şi tratarea erorilor. Nivelul mediază operaţiile de citire şi scriere. mediul fizic cuprinde cabluri şi conexiuni. Datele circulă prin două fire torsadate ecranate cu valoarea potenţialului între 8 şi 40 volţi. La comunicaţia serială asincronă sincronizarea între receptor şi transmiţător este realizată la fiecare cuvânt de date. La mai multe calculatoare moderne nivelul este optimizat pentru a lucra cu cuvinte de lungime dublă (32 biţi) şi de asemenea operarea cu blocuri de lungime variabilă. Standardul P1394 permite conectarea a până la 32 echipamente prin cabluri de maxim 4. P1394 similar cu sistemele SCSI agrează să conecteze multiple echipamente utilizând un sistem de adresare prin care semnalele transmise prin canalul de comunicaţie sunt recunoscute numai de către un singur echipament ţintă. Comunicaţia serială full duplex permite transmisia în ambele sensuri dar la momente de timp diferite. A/F 2. fiecare dintre ele definesc câte un aspect al comunicaţiei seriale. În prima fază cablul standard conţine 6 fire din cupru. A/F 3. Test de autoevaluare 1.3 Alegeţi varianta corectă pentru următoarele întrebări. Nivelul transaction. permite schimbarea de blocuri cu lungime variabilă. Link Layer asigură controlul logic al datelor peste P1394. Protocolul care guvernează tranzacţiile peste conexiunile P1394 este numit transaction layer. link. arbitrarea. Punctaj minim: 80 Adevărat / Fals A/F 1.

5 puncte vor fi acordate pentru corectitudinea exprimării. A/F 6. 10 puncte pentru argumentare şi 5 puncte pentru inventivitate. A/F 9.Definirea noţiunilor privind canalele de comunicaţie paralelă şi serială A/F 4. Cu standardul P1394 se pot depăşi viteze de 100 Mb pe secundă. Bitul de paritate permite detectarea erorilor simple. Baud reprezintă numarul de biţi de date transmişi pe secundă. Sunt necesare componente software pentru implementarea comunicaţiei seriale. Porturile seriale COM1 şi COM3 din structura PC au asociat un singur nivel de întrerupere. A/F 10. 20 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Acest eseu va fi notat cu maxim 20 de puncte. A/F 5. Un cablu de legătură serială între două calculatoare conectează pinul TxD cu pinul RxD de la cele două porturi. A/F 8. Pe lângă un cuvânt de date de 7 sau 8 biţi se mai transmite bitul de START. A/F 7. Sarcină de lucru Prezintă în maxim 300 de cuvinte un eseu despre modul în care presupuneţi că se va modifica schimbul de informaţii între persoane prin tehnicile de comunicaţie prezentate. PARITATE. STOP.

Introducerea de elemente originale sau învăţate din bibliografia recomandată (10 puncte). Calitatea argumentării afirmaţiilor (15 puncte). Ce sunt principalele modalităţi de comunicaţia datelor? Proprietăţi 3. 1. Fiecare răspuns trebuie argumentat.Definirea noţiunilor privind canalele de comunicaţie paralelă şi serială Lucrare de verificare 1 Răspunsul la o întrebare nu trebuie să depăşească o jumătate de pagină. Pentru o întrebare se pot obţine maximum 80 puncte. Proiectul pentru Învăţământul Rural 21 . 2. Comparaţi modalităţi de transmitere de date între două calculatoare prin utilizarea cablurilor de conexiune. La evaluarea lucrării se iau în consideraţie pentru fiecare răspuns la întrebare: Claritatea exprimării şi organizarea structurală a răspunsului (10 puncte). Utilizarea corectă a termenilor de specialitate aferenţi unităţii de învăţare (15 puncte). Completitudinea răspunsului (30 puncte). Poate fi oferită o bonificaţie de maxim 5 puncte dacă lucrările sunt transmise la timp şi punctajul obţinut nu depăşeşte punctajul maxim. Enunţaţi comparativ avantaje şi dezavantaje ale standardelor studiate pentru porturi paralele. Numărul de puncte obţinut pentru un test este dat de suma punctajelor la toate întrebările testului împărţită la numărul de întrebări.

Care este relaţia dintre elementele hardware şi software la comunicaţia serială? 5. 2) [4] Andrew Tanenbaum. [2] Titu Bajenescu.3: 1 A 2 A 3 F 4 A 5 A 6 A 7 F 8 A 9 A 10 A (vezi secţiunea 1.12).3) 22 Proiectul pentru Învăţământul Rural .3) Bibliografie [1] Peter Norton.2: 1 F 2 A 3 A 4 A 5 A 6 A 7 F 8 F 9 A 10 F (vezi secţiunea 1.2) Test de autoevaluare 1. Ed. 3. John Goodman.1: 1 c 2 b 3 d 4 a 5 d (vezi secţiunea 1. Teora 2002 (cap.1) Test de autoevaluare 1. Ed. Ed. Bajenescu. Reţele de calculatoare. Agora Press 1998 (secţiunea. Teora 2002 (cap. Totul despre calculatoarele personale. 1) [3] Titu I.Definirea noţiunilor privind canalele de comunicaţie paralelă şi serială 4. Care sunt caracteristicile standardului de comunicaţie P1394 Răspunsurile corecte ale testelor de autoevaluare Test de autoevaluare 1. 11. Sisteme personale de comunicaţii. Comunicaţia prin satelit. Teora 2000 (cap.

....................................................................1.................... 41 Sarcină de lucru.................................................................. Liniile telefonice sunt analogice.......................... 44 Bibliografie.........2 Stabilirea comunicaţiei ...1.............................................................................1 .......................... 23 OBIECTIVE ................................................................. 28 2....... imagini sau alte informaţii prin intermediul liniei telefonice.........................................1 Comunicaţia prin modem..................................................2.............................Comunicaţia utilizând reţeaua de telefoane Unitatea de învăţare nr............ 34 Test de autoevaluare 2...................................................................3 Compresia datelor ....5 Standarde CCITT/ITU ................... programe.........2 Tehnici de modulare ............ 38 2......................................... 23 2..............................................................................................................................................2 ......2..............4 Descoperirea şi corectarea erorilor.............. 32 2.................1...............................1 Codificarea Huffman ..................... 26 2.2 Fax ....................... 30 2............................................... 37 2....2................ incompatibilităţile aferente modului de tratare a acestora trebuiesc rezolvate prin elemente Proiectul pentru Învăţământul Rural 23 .................................................................... 36 2............. 43 Răspunsurile corecte ale testelor de autoevaluare ............6 ISDN ............................ motiv pentru care este necesară adăugarea unui dispozitiv special pentru realizarea conversiei...................................7 Controlul modemului ......................................................................................................... 23 2............... 44 OBIECTIVE Unitatea de învăţare asigură acumularea de cunoştinţe pentru: • Utilizarea infrastructurii oferită de reţeaua telefonică publică la comunicaţia de date • Componentele hardware şi software utilizate în comunicaţia de date prin reţeaua telefonică • Modalităţi de conversie a informaţiei reprezentată digital în informaţie analogică şi invers prin modulare şi demodulare • Explicarea transmiterii de documente prin fax modem 2.............................................1 Lăţimea de bandă a canalului ....................................................... Chiar dacă calculatoarele şi telefonia au în comun manipularea de semnale electrice.......1...... 2 COMUNICAŢIA UTILIZÂND REŢEAUA DE TELEFONIE COMUNICAŢIA UTILIZÂND REŢEAUA DE TELEFONIE .................................... 40 Test de autoevaluare 2.1...................1.1 Comunicaţia prin modem Un element important în utilizarea calculatoarelor pe lângă operarea ca o maşină de sine stătătoare este capabilitatea acestora de a schimba date sub formă de fişiere.............. 40 2.......................................................................................................................................................... 33 2.3 Tratarea erorilor ........................ 30 2........ 42 Lucrarea de verificare 2 ..................................... iar calculatoarele manipulează informaţie sub formă digitală......................................................... Acest dispozitiv este cunoscut sub numele de modem sau fax-modem dacă are asociate şi facilităţi suplimentare pentru fax...................................................1............................................................................................................

Atunci când se utilizează un modem extern. circuit care converteşte pulsurile de tensiune ale semnalului digital în semnale analogice conţinând aceleaşi informaţii. Pentru ca modemul să poată comunica trebuie conectat atât la PC cât şi la reţeaua telefonică. Din punct de vedere istoric. Chiar numele de modem este generat de combinaţia dintre numele modulatorului şi al elementului pereche (demodulator) MOdulator/DEModulator. COM3 sau COM4) fără a se suprapune peste un port existent. însă compatibile cu reţeaua telefonică. Semnalul carrier este un semnal de amplitudine constantă. detecţie şi corecţie de erori. caz în care apar conflicte. La modulaţia în frecvenţă schimbarea este reflectată de modificarea frecvenţei Proiectul pentru Învăţământul Rural . Semnalul mixat electric cu carrier modifică o serie de caracteristici ale acestuia.Comunicaţia utilizând reţeaua de telefoane adiţionale. proces numit modulaţie. comprimare. fiind dezvoltată înainte de apariţia tehnologiei digitale. Pentru aceste funcţiuni un microcontroler este înglobat în hardware-ul modemului. Ambele variante sunt identice din punct de vedere funcţional. deoarece poate duce la creşterea performanţelor prin inteligenţa incorporată prin care se asigură tratarea unor erori inevitabile. Procesul de modulare începe cu un semnal constant numit carrier. Un modem realizează funcţii adesea miraculoase reuşind o comunicaţia aparent inexplicabilă faţă de lărgimea de bandă a mediului prin care se face comunicaţia. Semnalele analogice ce codifică informaţiile digitale pot fi transmise direct peste un canal destinat comunicaţiei de voce. Modem intern. comunicaţia telefonică este foarte veche. S-a dezvoltat ceea ce se numeşte Public Service Telephone Network (PSTN). COM2. Principala componentă a unui modem este modulatorul. modem extern 24 Un modem este un convertor de semnal prin care se mediază comunicaţia între calculator şi reţeaua telefonică. Modemul intern poate fi asignat pe oricare dintre porturile seriale (COM1. Modemul realizează o punte între semnalele analogice şi cele digitale. specifică sistemului telefonic. Din punct de vedere constructiv un modem poate fi intern sau extern. acesta se conectează prin intermediul unui cablu la unul dintre porturile seriale instalate. Un modem modern este mai mult decât un element de comunicaţie. Aceste elemente pot fi realizate prin setări hardware (jumpers sau switches) sau prin proceduri software de setup. Portul serial construit într-un modem intern este identic cu oricare dintre celelalte porturi seriale având o adresă de I/O şi o întrerupere. Un modem intern se instalează ca un nou port serial si slotul pe care este conectat devine o interfaţa serială standard care converteşte cuvintele încărcate paralel din magistrala de date în format serial pentru a fi transmise pe linia telefonică. Sistemul telefonic s-a perfecţionat foarte mult asigurând astăzi o multitudine de conexiuni multiplexate în toate colţurile lumii. La multe dintre echipamentele moderne se schimbă şirul de date transmis de PC prin codificare. Pregătirea datelor şi parametrilor de transmisie ajută modemul să realizeze un transfer de date cu viteza adecvată şi să preîntâmpine eventualele erori. Un modem modern garantează că datele pe care le comunici sunt corecte numai dacă s-a făcut pregătirea corespunzătoare pentru transmisie. frecvenţă şi fază coerentă.

alocând frecvenţe specifice canalelor. Un astfel de principiu este des utilizat în comunicaţia prin radio. Semnalul de transport şi modulat. Multe dintre modemuri oferă modalităţi de informare asupra funcţionalităţii sau de monitorizare a activităţii cum sunt difuzoare. Lăţimea de bandă specifică domeniul dintre frecvenţa minimă şi frecvenţa maximă pe care canalul o poate suporta. dispozitive de afişare. Deoarece circuitele electronice pot fi determinate să accepte sau să rejecteze anumite forme de undă semnalele modulate pot fi transmise prin acelaşi mediu de comunicaţie. Fără modulare. Ea este o modalitate de descriere a cantităţii de informaţie pe care un canal o poate transporta. Indicaţiile pe dispozitivele de afişare ajută operatorii în faza de depanare a problemelor de comunicaţie. În sistemele simple de modulaţie. Un modem este restricţionat să lucreze în limitele mediului de comunicaţie pe care comunică. una pentru linia telefonică (numită LINE). Legătura cu reţeaua telefonică este realizată printr-o mufă RJ45 în care se introduce cablul specific liniei telefonice. La demodulare este extrasă informaţia din semnalul analogic şi redată în forma originală. Conectarea modemului la linia telefonică Circuitul pentru conectarea la linia telefonică. În acelaşi timp circuitul de interfaţă cu linia. Prima limită a oricărui canal de comunicaţie este dată de lărgimea de bandă. este compus şi rezultă un semnal corespunzător frecvenţei de modulare. Deoarece rezultatele modulării sunt în esenţă redondante ele conţin aceeaşi informaţie. Limitele sunt impuse de caracteristicile comunicaţiilor analogice şi ale mediului de comunicaţie. Limitele acestei frecvenţe definesc lăţimea de bandă cerută pentru semnalul modulat. Modulaţia asigură câteva beneficii foarte mari faţă de complicaţiile combinării semnalelor. cealaltă pentru telefon adiţional (PHONE). canalul telefonic. o formă de undă pentru carrier utilizează o singură frecvenţă şi are deci lărgime de bandă zero. ca de exemplu muzica sau semnale vocale. conţin forme de undă cu frecvenţe între 20 Hz şi 20 kHz.Comunicaţia utilizând reţeaua de telefoane semnalului carrier. Semnalele analogice. eliminarea componentei lower sau upper nu duce la pierderea informaţiei utile. Proiectul pentru Învăţământul Rural 25 . Combinarea prin modulare creşte lărgimea de bandă şi multe informaţii pot fi adăugate. Chiar în acest caz semnalul modulat este limitat la o gamă finită de frecvenţă pentru păstrarea informaţiei. lăţimea de bandă este cheia restricţiei pentru viteza modemului. se utilizează termenul de modulaţie single sideband. O formă de undă are asigurată o frecvenţă nominală de operare. Ca urmare semnalul este limitat între upper sideband şi lower sideband. protejează modemul şi calculatorul de semnalele periculoase ce pot apărea pe reţeaua telefonică sau de perturbaţii ale reţelei telefonice de semnale provenite de la calculator. În mod uzual. Modularea adăugată semnalului de transport include o mulţime de informaţie. Acest caz este echivalent cu transmiterea unui singur bit digital. adaptează nivelul logic al semnalelor la nivelul normal al semnalelor pe linia telefonică (data acces arrangement). Un modem poate avea două astfel de mufe. semnalul de transport cere două lărgimi de bandă ale semnalului modulat.

Frecvenţa semnalelor în reţeaua telefonică Negocierea între modemuri Multe dintre canalele telefonice au o limitare artificială impusă de compania de telefoane. O raţiune a limitării lărgimii de bandă provine de la tehnicile de multiplexare a conexiunilor care permit ca o simplă pereche de fire să suporte sute de convorbiri simultane. Pentru a asigura o mărime adecvată a potenţialului pornind de la capacitatea propriilor cabluri de transmisie sistemele radio. Testarea liniei. creşterea puterii semnalului util. limita pentru tehnologia tradiţională atinge 56000 biţi pe secundă. selecţia valorilor de modulaţie. Capacitatea dintre conductoare la cablurile pereche face ca la frecvenţă mare integritatea semnalelor să fie garantată numai pentru lungimi mici de cabluri. Lăţimea de bandă a canalului poate fi limitată fizic de mediul de comunicaţie sau în mod artificial de standardele de comunicaţii. Cu o conexiune dial-up. Amplificatoarele şi repetoarele asigură traversarea semnalelor la distanţe mai mari fără nu garanteze corectitudinea pentru frecvenţe mici sau frecvenţe mari. Spre deosebire de canalele radio comunicaţiile prin mediu fizic de tip fir sunt limitate chiar de calitatea însăşi a cablurilor. în condiţii ideale. Multidimensional trellis coding este un mod prin care semnalele transmise de către modem devin mai puţin vulnerabile la erorile 26 Proiectul pentru Învăţământul Rural . O creştere de frecvenţă duce la creşterea nivelului perturbaţiilor.1. Viteza maximă teoretică admisă pentru comunicaţia de date pe un canal este numită şi Shannon’s limit. frecvenţă de transport şi tehnică de codificare. sateliţii şi operatori telefonici limitează lăţimea de bandă a semnalelor pe linie. Un canal telefonic permite numai frecvenţe între 300 şi 3000 Hz.Comunicaţia utilizând reţeaua de telefoane 2. înlocuirea datelor redondante. Un canal telefonic tipic are o lărgime de bandă de 2700 Hz. numită şi line probing este o metodă prin care o pereche de modemuri determină prin negociere metoda optimă de transfer pentru o conexiune telefonică dată. Frecvenţa semnalului carrier este de 1650 Hz fixată la mijlocul spectrului de frecvenţă.1 Lăţimea de bandă a canalului Lăţimea de bandă a canalului de comunicaţie defineşte frecvenţa limită a semnalelor ce pot fi transportate. Limitarea este rezonabilă întrucât frecvenţele joase sub 300 Hz sunt puţin inteligibile iar cele de peste 3000 Hz nu produc o creştere substanţială a inteligibilităţi la comunicaţiile de voce pentru care reţeaua a fost construită. Multe dintre echipamentele ce asigură viteză mare au în compunere procesoare specializate pentru prelucrarea de semnale prin care se implementează o serie de tehnologii noi cum sunt: adaptarea la caracteristicile liniei. Cele doua modemuri schimbă o secvenţă de mesaje standard pentru a determina limitele conexiunii şi asignarea celei mai bune rate de modulare. Una din consecinţele manipulării semnalelor de către companiile de telefonie este o severă limitare a lărgimii de bandă a canalelor telefonice obişnuite. în ambele sensuri. Lăţimea de bandă la transmisia radio este limitată artificial prin lege pentru a permite ca mai multe canale modulate de transport să comunice fără interferenţe.

date ce sunt refăcute la recepţie. În consecinţă un modem trebuie să realizeze comutarea de câte două Proiectul pentru Învăţământul Rural 27 . În general comunicaţia se presupune că are loc în ambele sensuri. Cele mai multe produse software ce implementează protocoalele de comunicaţie necesită confirmarea pentru fiecare bloc transmis.Comunicaţia utilizând reţeaua de telefoane cauzate de zgomotele prezente pe liniile telefonice. şi unul sau doi biţi de stop. operare ce este numită sincronă. Signal shaping creşte performanţele raportului semnal zgomot prin modificarea puterii de semnalului funcţie de circumstanţe. Operare sincronă. operare asincronă Sunt cunoscute două metode de operare pentru comunicaţie. nu numai pentru identificarea informaţiei pe care o conţine. Chiar dacă lăţimea de bandă disponibilă pentru o comunicaţie este mare se pierde destul de mult timp pentru comutarea din modul transmisie în modul recepţie. pentru detecţia erorilor simple. în sensul că fiecare caracter în frame păstrează suficiente date. La metoda transmisiei sincrone cele două terminale ale canalului împart o bază de timp comună ce trebuie menţinută continuu în fază corectă. numite: operare asincronă şi operare sincronă. Deoarece secvenţa de biţi este independentă pentru fiecare cuvânt. Pentru o conversaţie în ambele sensuri modemul trimite şi recepţionează date la momente diferite de timp. Standardele de mare viteză şi protocoalele aferente elimină o mare parte dintre biţi suplimentari introduşi la operarea asincronă. O metodă de reducere a influenţei zgomotelor este dată de selectarea valorilor modulaţiei pentru transmiterea datelor. Mai important este şablonul biţilor ce sunt transmişi. La transmisia sincronă timpul alocat pentru fiecare bit independent este vital şi biţi de control pentru frame (start şi stop) sunt nenecesari ceea ce duce la o creştere de viteză cu 2 sau 3 biţi pe cuvânt. Un modem duplex. numit uneori şi full duplex este capabil să manipuleze simultan două semnale ce merg în ambele direcţii. biţi ce definesc sfârşitul pachetului. În această situaţie cele două direcţii de comunicaţie partajează în comun întreaga lărgime de bandă. face ca interpretarea cuvântului să fie destul de independentă în timp. prin acest protocol creşte viteza de transmisie prin compresia datelor. Într-un şir de date asincrone un bit de start este urmat de şapte sau opt biţi de date. un bit opţional de paritate. Şablonul este definit prin el însuşi. numită şi duplex. La viteză mică cele mai multe modemuri sunt construite pentru a opera asincron: secvenţierea semnalelor nu este foarte restrictivă şi are limite largi. O alternativă pentru comunicaţia duplex este comunicaţia half duplex. Ca efect. Se utilizează două semnale de transport pentru recepţie şi transmisie simultană. cât şi pentru definirea propriului început şi sfârşit. Sensul fiecărui bit al cuvântului digital este definit de poziţia sa faţă de o referinţă marcată ca bit de start. Protocol spoofing elimină părţile redondante din mesaj prin protocolul de transmisie de date astfel încât volumul datelor transferate să fie cât mai mic. pentru transmisie şi recepţie în acelaşi timp. În acest caz numai un semnal este utilizat.

Semnalul modulat diferă faţă de semnalul nemodulat prin incremente de 90 grade. Aceste modemuri asigură un canal de viteză mică. semnal ce se schimbă ca răspuns la schimbarea modului de codificare a informaţiei. Un mod simplu de codificare a unui semnal digital prin modularea în amplitudine este cel prin care se alocă două game de tensiune pentru reprezentarea celor două stări ale biţilor. asigurând optimizarea vitezei numai pentru un sens de comunicare. utilizat de regulă pentru comunicaţia de date.Comunicaţia utilizând reţeaua de telefoane ori la fiecare bloc transmis. Modulare FSK 28 O altă alternativă este cea de modificare a frecvenţei semnalului. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Modulare în fază O altă cale este cea prin care se modifică faza semnalului carrier numită şi modulare în fază. Pentru protocoale ce manipulează blocuri de dimensiune mică numărul de comutări cresc.1. Datorită problemelor suplimentare impuse de comutare modemul asincron elimină aşteptarea la comutarea pentru comunicaţia în ambele sensuri. O modulare particulară în fază este numită modulare în cuadratură (quadrature modulation). de regulă 300 bps şi un canal de viteză mare. Modulaţia pură prin amplitudine nu este utilizată. Forma de undă pentru semnalul carrier este caracterizată de amplitudine. fără modificarea frecvenţei şi a amplitudinii se poate codifica informaţia (poartă numele de phase shift). Este cunoscut faptul că mărimea uzuală a blocurilor pentru protocoalele de comunicaţie prin modem se situează între 128 octeţi şi 1024 octeţi. 2. O frecvenţă este alocată pentru valoarea 1 logic şi alta pentru valoarea 0 logic. Aceste forme de modulare se diferenţiază prin caracteristicile semnalului de transport. frecvenţă şi fază. Acest tip este numit carrier wave (CW). deoarece poate genera ambiguităţi în interpretarea informaţiei deoarece pe liniile telefonice semnalul este atenuat datorită impedanţei liniilor cât şi prezenţa zgomotelor. Prin întârzierea unui puls faţă de precedentul. 270. 180. Modulare în amplitudine Modularea în amplitudine porneşte de la modificarea puterii semnalului transmis pe linia telefonică. adică 90.2 Tehnici de modulare Similar comunicaţiei radio modemurile pot selecta diverse tehnici de modulare pentru codificarea informaţiei digitale. Creşterea dimensiunii pachetului duce la creşterea probabilităţii de producere a erorilor. Modemul va alege modul optim de utilizare a canalelor pentru ca fluxul de date de volum mare să utilizeze un canal de viteză mare. Aceasta formă de modulare este numită frequency shift keying sau FSK deoarece informaţia este codificată prin schimbarea de frecvenţă. Un semnal carrier nemodulat este o formă de undă cu pulsuri continue constante. Codificarea se produce prin alocarea unei valori a întârzierii pentru starea logică 1 şi a altei valori pentru starea logică 0. În cele mai simple tehnici de modulare în frecvenţă un bit 1 va determina o formă de undă care schimbă frecvenţa de la un bit la altul.

Pe de altă parte. În cazul particular al modulării FSK o schimbare de stare pe secundă codifică exact un bit şi 1 baud este egal cu transportul unui singur bit informaţional pe secundă. Astfel o singură stare identifică un patern cu un număr dat de biţi. Aceste forme complexe de modulare nu adaugă lăţime de bandă adiţională la canalul de comunicaţie. Astfel. chiar cu mulţimea de restricţii impuse de mediul de comunicaţie. pentru un mediu de comunicaţie ce suportă o bandă de frecvenţă de 2700 Hz. 01. Codificarea grupurilor este punctul cheie în tehnicile de modulaţie avansate. adică ale schimbării frecvenţei carrier. Un modem încearcă să comunice cu partenerul la viteza maximă pe care o poate asigura fiecare. Atunci când acest lucru nu este posibil modemul va diminua viteza de comunicaţie la următoarea treaptă inferioară şi dacă nici la această viteză nu este posibil se decrementează viteza în continuare. amplitudine. O facilitate adiţională adăugată la multe modemuri este cea de compensie pentru a se adapta corespunzător la caracteristicile liniilor de comunicaţii. Unitatea de măsură utilizată pentru a descrie numărul de schimbări ale stării prin forma de undă carrier într-o secundă este numită baud. Doi biţi digitali pot presupune una din şabloanele: 00. fază). 11. Rezultatul este o matrice care este văzută grafic ca intersecţia între liniile de coordonate. Poţi asigna o valoare a grupului codificat pentru fiecare coordonată discretă.Comunicaţia utilizând reţeaua de telefoane La modulaţia în frecvenţă fiecare bit de date determină o schimbare corespunzătoare a frecvenţei formei de undă carrier. Pentru a creşte numărul de biţi codificaţi într-un baud sistemele moderne combină două sau mai multe tehnici de modulare (frecvenţă. În acest mod fiecare baud asigură transmiterea mai multor biţi. prin care fiecare grup de biţi are alocată o stare particulară pentru carrier. Combinarea tehnicilor de modulare Considerând ideea modulaţiei FSK. forma de undă carrier poate fi modulată în cuadratură astfel încât alocă patru stări pentru fiecare baud. Se vede în acest model faptul că relaţia dintre stări şi biţi nu este liniară. comunicaţia de date este limitată la 300 sau 600 biţi pe secundă. Pentru conversia stărilor în informaţii digitale modemurile utilizează tehnica numită group coding prin care fiecare stare codifică o secvenţă (patern) de biţi. Spre exemplu. 10. nu totdeauna se poate utiliza întreaga lărgime de bandă. Viteza unui modem într-o conexiune ideală este determinată de numărul de stări ce sunt disponibile pentru codificare. În acest mod cei doi biţi necesită patru stări diferite pentru o identificare unică a fiecărui şablon. Proiectul pentru Învăţământul Rural 29 . Fiecare schimbare de frecvenţă sau stare indică un bit informaţional. Prin combinarea diverselor tehnici de modulaţie un modem modern poate asigura viteze mari. Funcţie de numărul de stări utilizate în sistemul de comunicaţie o singură tranziţie poate acoperi mai puţin sau mai mult de un bit. Pentru grupuri se poate asocia fiecărei stări un sistem bidirecţional cu o metodă de modulaţie pe o axă şi altă metodă pe cealaltă axă. Ca urmare un baud nu este echivalent cu un bit pe secunda. pot fi utilizate pentru codificarea diverselor informaţii. 8 biţi necesită 256 stări. Diferitele frecvenţe ale tonului. Astfel 300 biţi pe secundă utilizând tehnica FSK cere o bandă de 600 Hz.

25 similar cu Telebit şi Tymnet. LAPB (link access procedure.42 să fie agreat. Procesul este numit compresie de date. se poate opta pentru o schemă de compresie prin care datele sunt procesate off line înainte de a fi transmise către modem.Comunicaţia utilizând reţeaua de telefoane Multe dintre modemurile reale utilizează una sau chiar două semnale carrier pentru a atinge o viteză corespunzătoare de comunicaţie. Prin eliminarea acestor biţi conţinutul şirului de date este mult mai intens şi fiecare bit este important. Reperarea unui şir cu aceeaşi valoare a biţilor poate fi codificată prin două informaţii în care se specifică şirul şi numărul de apariţii. 2. În situaţia în care este necesară decrementarea vitezei de comunicaţie. LAPM este o prescurtare pentru link access procedure for modems şi protocolul de corecţie a erorilor utilizat este CCITT V. Această tehnică este foarte eficientă pentru fişiere grafice care au adesea multe blocuri în care datele se repetă. 30 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Operaţia este realizată erorilor hardware la nivelul modemului fără a duce la încărcarea nejustificată a calculatorului la care este conectat. iar la recepţie se va utiliza acelaşi produs software pentru decompresie. O serie de producători au adaptat acest standard înainte ca standardul V. O metodă puternică pe care majoritatea modemurilor o utilizează este cea de înglobare a metodelor de detecţia erorilor (numai erori de transmisie) şi corecţia erorilor înainte ca datele să fie trimise la calculator. Eficienţa compresiei depinde de tipul datelor care sunt transmise.42. Mulţi dintre biţii ce sunt transmişi sunt redondanţi. 2. balanced) stabileşte pentru procedură un protocol proiectat pentru X. În unele cazuri se regăsesc abreviaţii cum sunt LAPB şi LAPM. un modem cu mai multe semnale carrier poate alege încetarea utilizării unuia dintre semnale. Cele mai populare standarde la momentul actual sunt MNP4 şi V. Una dintre schemele de compresie uzuale codifică datele repetitive. Desigur că. Detecţia şi corecţia erorilor lucrează similar cu protocoalele de comunicaţii şi se bazează pe Detecţia şi corecţia constituirea unor blocuri de date la care se calculează o sumă ciclică de control ce este transmisă la rândul său. Această tehnică este numită multiple carrier modems.4 Descoperirea şi corectarea erorilor Un modem operează într-un mediu limitat de liniile telefonice unde pot apărea o serie de erori.3 Compresia datelor Compresia nu este o metodă pentru creşterea capacităţii canalului de comunicaţie la transmiterea de date. Este cunoscut faptul că un fişier comprimat nu mai poate fi comprimat ulterior. nu conţin informaţie suplimentară. mărginindu-se la banda de trecere disponibilă.42.1. Capabilităţile modemului pot creşte dacă informaţia înglobată în fiecare bit creşte. O astfel de compresie este realizată „din zbor” pe măsură ce modemul primeşte date.1. Dacă un modem utilizează o tehnică de compresie aceasta trebuie să fie standardizată internaţional astfel încât el poate să comunice cu altele.

Data phase optimisation elimină biţii de control repetitivi din datele ce traversează linia de comunicaţie. un modem la 1200 bps cu MNP4 atinge 1450 bps. Este importantă decizia de comunicare numai între două locaţii pereche sau comunicarea de date cu lumea largă. eliminarea biţilor de start şi stop la fiecare bait duce la creşterea volumului datelor cu 25 procente. aceste tehnici cresc randamentul până la 120%. Respectarea standardelor de către un modem este importantă întrucât aceasta garantează faptul că poate comunica cu succes. modemul utilizează aceleaşi standarde. modemul poate începe comunicaţia Proiectul pentru Învăţământul Rural 31 . Clasa 4 este un protocol prin care se asigură corecţia erorilor. Prin el se implementează două inovaţii. El a fost dezvoltat iniţial pentru comunicaţii fără gestionarea erorilor şi poate asigura viteze de comunicaţie de până la 2400 biţi pe secundă. Chiar dacă modemul comunică sincron. La anumite date. altele constituie reguli „de facto” ce sunt agreate de către toţi producători. Ca rezultat al dezvoltărilor o serie de propuneri au devenit standarde. Protocolul este adaptiv deoarece modifică dimensiunea fiecărui pachet funcţie de calitatea conexiunii. chiar de două ori dublând cantitatea de informaţie în acelaşi timp fizic. Dacă se comunică date numai între două locaţii fixate se poate achiziţiona două echipamente pereche identice fără a pune un accent deosebit pe compatibilitatea lor cu alte echipamente din aceeaşi clasă. anumite date. Clasa 6 este construită pentru a exploata mai bine linia de comunicaţie independent de compresia datelor. El poate comprima. standard prin care se permite la o viteză de 600 baud un transfer de 1200 biţi. cum sunt MNP4 şi MNP5. La clasa 2 se adaugă avantajul de comunicaţie full duplex. Standarde de comunicaţie prin modem Bell 103 este primul standard adoptat şi permite transmisie de date la viteză mică cu o simplă modulaţie FSK. MNP de clasă 5 este un protocol nativ de compresia datelor prin care se asigură un timp mai mic pentru comunicaţie. Clasa 3 asigură trecerea la comunicaţia sincronă. cât şi o modalitate de compresie a datelor. adaptive packet assembly ce permite modemului să grupeze datele în pachete şi detecţia erorilor. Bell 212A este următorul standard ce asigură o rată de transfer de până la 1200 biţi prin adăugarea tehnicii de modulaţie cu decalare de fază. El a fost la un moment dat cel mai utilizat standard in SUA. MNP de clasă 1 utilizează o metodă asincronă half duplex prin care necesită minime intervenţii din partea calculatorului. MNP5 poate să ducă la creşterea timpului de transmisie. Prin utilizarea tehnicii universal link negotiation. În consecinţă. ce au fost deja comprimate. MNP este reprezentat de o întreagă ierarhie de standarde începând cu MNP de clasă 1 până la MNP de clasă 10. Microcom dezvoltă o serie de standarde ce sunt prefixate de literele MNP (Microcom Networking Protocol). Cumulat.Comunicaţia utilizând reţeaua de telefoane Ideea de bază pentru comunicaţia prin modem este similară cu cea a comunicaţiei între oameni. el se conectează la calculator ca un port standard RS 232. situaţie în care oamenii vorbesc aceeaşi limbă.

Clasa 9 a protocolului reduce informaţiile suplimentare cerute de diverse operaţii uzuale. V. Pe lângă ajustarea dimensiunii pachetului se ajustează si viteza de comunicaţie la cea mai mare valoare pentru care comunicaţia este posibilă. La clasa 7 s-a introdus algoritmul de compresie Huffman prin care rata de compresie poate creşte cu până la de trei ori. Semnalele manipulate sunt transportate pe perechi de fire torsadate. V.fast. Pentru a conecta două calculatoare este necesar un echipament terminal.1.34 modemul poate opera la viteză de 28800 bps. Protocolul include şi statistical duplexing prin care un modem half duplex poate simula operare full duplex. V. V. pe o linie telefonică obişnuită. Standardul permite şi o viteză scăzută de 2400 sau 19200. Cu V. În plus.32 la 14400 bps.32bis extinde V.Comunicaţia utilizând reţeaua de telefoane la viteză mică şi după evaluarea capabilităţii liniei telefonice şi a partenerului. El permite rate de transfer de 2400 bps la 600 baud prin combinarea mai multor tehnici de modulaţie. similar cu un modem. V. La clasa 10 o nouă procedură permite operarea corectă a modemului atunci când conexiunea telefonică este sub standard. atât în SUA cât şi în Europa. nu este nevoie de modulare şi Proiectul pentru Învăţământul Rural . La 9600 bps face o modulare similară cu V. Chiar dacă utilizează aceeaşi tehnică de modulare ca şi Bell 212A nu este compatibil întrucât foloseşte un alt protocol pentru stabilirea conexiunii. V.22bis a fost primul standard acceptat în toată lumea.32 este un standard internaţional ce permite 4800 sau 9600 biţi pe secundă. Un modem ce suportă V.32bis. 2. Confirmarea fiecărui pachet este liniarizată prin combinarea confirmării cu următorul pachet fără să fie necesare confirmări separate.34 este standardul ce asigură viteză mare de transfer. Astăzi sunt disponibile pentru multe companii de telefonie o serie de îmbunătăţiri cum este Switched Data Service 56 care oferă unui singur canal o viteză de 56 kilobiţi pe secundă. dacă semnalul de transport este digital. Nu se retransmite întreg pachetul ci numai data eronată. Pe când V. Multe modemuri suportă ambele standarde şi permite comutarea între ele.32 operează cu o bandă fixă de 2400 Hz la o conexiune perfectă.5 Standarde CCITT/ITU Switched Data Service 56 32 V.22bis. ataşat la propriul calculator.fast este apt să crească banda la 3429 Hz.32 terbo poate opera la viteză efectivă ridicată cum este 115200 bps. El trimite mesaje cu 1200 biţi pe secundă la 600 baud. compatibil cu V. se minimizează volumul informaţiilor retransmise prin indicarea locului în care o eroare a fost detectată. fără compresie. să comute la o viteză mare.42. Desigur că. standard care este denumit şi V.22 este echivalent CCITT cu Bell 212A. Fiecare baud are 16 stări suficient pentru a codifica şabloane de câte 4 biţi.fast utilizează tehnici de testare a liniei de comunicaţie prin care determină la fiecare conexiune parametrii de egalizare linie. Cu o compresie similară MNP5 sau V.32 şi V. La 14400 bps sunt posibile 128 stări pentru fiecare baud.

Cea mai simplă este Basic Rate Interface (BRI) care păstrează avantajul firelor de cupru torsadate pentru legarea locuinţelor şi birourilor la telefonie. două versiuni ISDN sunt disponibile.Comunicaţia utilizând reţeaua de telefoane demodulare. Istoric. ISDN este facturat la timp de conexiune nu la volumul datelor schimbate între parteneri. MCI şi Sprint îmbrăţişează standardul numit ISDN-1. acurateţe înaltă şi integritate a datelor. Dacă doreşti o transmisie rapidă de date o alternativă este Switched Multimegabit Data Service (SMDS). similar cu modemurile full duplex. 2. Avantajul important este dat de viteza ridicată.1. Noul standard stabileşte o interfaţă consistentă pentru conectarea echipamentelor terminale şi a companiilor locale de telefonie. Au fost propuse sisteme prin care se asigură 1. Similar cu serviciul telefonic. Cele trei canale pot fi independent distribuite la diverse destinaţii prin sistemul ISDN. fiind necesar un adaptor ISDN. Prima schimbare reală pentru apropierea de ISDN apare în noiembrie 1992 când AT&T. Unele adaptoare pot avea porturi analogice pentru conectare liniei telefonice existente la ISDN. ISDN este un standard internaţional ce crează premisele înlocuirii conexiunii analogice prin linia telefonică. SDS 56 nu este un standard internaţional. Acesta transmite pe 23 canale B. În multe locaţii SDS 56 este mult mai scump decât o linie telefonică uzuală. fiecare operând la 64000 bps şi un canal D de 16000 bps. Chiar dacă aveţi acces la servicii ISDN. Costurile de instalare sunt suficient de ridicate dar şi administrarea conexiunilor necesită costuri adiţionale. Punctul forte al serviciului BRI constă în faptul că operează pe liniile telefonice actuale. Implementarea permite ca dialup să suporte până la 1. Barierele nu sunt tehnologice ci mai degrabă economice. Canalul D este disponibil pentru alte funcţii. dar cu viteză mare şi fără erori datorită naturii sale digitale. text sau numerice) la 64000 bps şi un canal D (Delta) operând la 16000 bps pentru transportul semnalelor de control ca un al treilea canal de date. Proiectul pentru Învăţământul Rural 33 . nu se poate conecta calculatorul direct la linia telefonică. Spre deosebire de un singur semnal analogic. fax. o linie ISDN asigură trei canale digitale: două canale B (Bearer) ce pot transporta orice tip de date (voce codificată digital. O formă mult mai elaborată de serviciu ISDN este numită Primary Rate Interface. Un singur fir BRI permite transferul bidirecţional al datelor necomprimate la viteză de 64000 bps.45 megabiţi pe secundă. Pentru introducerea serviciului digital companiile telefonice ar trebuii să investească sume foarte mari.2 până la 30 megabiţi pe secundă.6 ISDN Canale digitale la ISDN Iniţialele ISDN vin de la Integrated Services Digital Network. motiv pentru care este mai puţin universal faţă de legatura clasică prin modem.

Mai multe comenzi pot fi combinate pe o singură linie după o comandă ce începe cu atention. Comutarea între modul comandă şi modul comunicaţie este foarte simplă. altele caractere ASCII. Registrele S sunt văzute ca octet sau ca bit. T pentru tone (dial tone) şi numarul la care face apelul 3104218. Schimbarea modului se realizează prin trimiterea de caractere de control către modem. Deoarece AT este parte a oricărei comenzi Hayes. metodă ce este uzual denumită setul de comenzi Hayes. În modul comunicaţie caracterele sunt transmise pe linia telefonică. adică ridicarea receptorului sau deschiderea liniei. Prin încărcarea valorilor în registrele S o mulţime de funcţii ale modemului pot fi controlate. În modul comunicaţie el operează transparent şi converteşte datele primite în alte formate de reprezentare. O parte dintre registrele S conţin informaţie numerică. Spre exemplu H este comanda pentru Hook. Hayes adaugă noi facilităţi prin registrele speciale sau zone de memorie numite şi registre S (Sregister) prin care se setează parametrii de operare.7 Controlul modemului Compatibilitatea Hayes Structura comenzilor Hayes 34 Un modem asigură o serie de facilităţi ce sunt controlate de calculatorul la care acesta este conectat. comenzile mai poartă şi denumirea de setul comenzilor AT. fără de care nu pot fi utilizate. prin care se activează sau nu o stare. Ca exemplu ATDT3104218 specifică D pentru dial. După caracterele AT urmează alte caractere prin care se specifică comanda. H0 înseamnă „hang up”. spunem că un modem poate opera în două moduri alternative: mod comandă şi mod comunicaţie. Multe comenzi ce urmează după AT conţin o literă prin care se specifică clasa din care face parte comanda şi alte caractere prin care se indică natura comenzii.1. altele au semnificaţie la nivel de bit. Setul intrinsec al comenzilor AT nu este patentat. formând ceea ce se numeşte setul extins al comenzilor Hayes. Metoda de comutare a modului a fost patentată de Hayes Microcomputer Product şi trebuie licenţiată pentru toate modemurile ce o utilizează. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Din acest punct de vedere. În modul comandă modemul primeşte şi execută instrucţiunile primite de la calculator. Un modem ce recunoaşte comenzile AT se spune că este compatibil Hayes. Caracterele pot fi recepţionate şi procesate numai în modul comandă. Toate comenzile Hayes încep cu o secvenţă de două caractere numită şi attention characters (AT). Comutarea inversă din modul comunicaţie în modul comandă este mult mai dificilă deoarece modemul primeşte sau trimite date pe linia telefonică şi este necesar un interval de timp în care nu sunt vehiculate date.Comunicaţia utilizând reţeaua de telefoane 2. Cu trecerea timpului comenzile Hayes au fost extinse pentru a exploata toate facilităţile adăugate unui modem. modemul este totdeauna gata să execute comenzi. Toate comenzile Hayes se termină cu carriage return (tasta enter) pentru a fi transmise de calculator către modem şi pentru procesare. însă procedura de comutare a modurilor de operare este patentată.

Unele dintre ele păstrează configuraţia de bază într-o memorie EEPROM pe când altele necesită reprogramarea acestuia la fiecare utilizare. În consecinţă poţi schimba configurarea modemului la fiecare conexiune dacă este necesar. Pe de altă parte un modem trebuie să semnalizeze ori de câte ori a găsit un modem la celălalt capăt al liniei. Un modem cu opţiune de compresie date poate atinge 57000 bps cu V.34. şir ce este numit setup string. Pentru setarea sau schimbarea configurării programul de comunicaţie trimite un şir de comenzi pe portul serial. Răspunsul tipic include OK prin care se precizează faptul că comanda a fost recepţionată şi executată. Toate modemurile au inclus automatic speed sensing prin care ajustează automat viteza de comunicaţie.32bis sau 115200 bps cu V. se încearcă de fiecare dată stabilirea vitezei maxime de comunicaţie suportată de ambele echipamente implicate. Software-ul de comunicaţie trimite comenzi la modem pentru apel telefonic şi modemul apelat ştie ce trebuie să facă atunci când un apel soseşte. Proiectul pentru Învăţământul Rural 35 . Un modem oferă mai multe opţiuni de configurare dependente de serviciul pentru comunicare utilizat. Un şir de comenzi pentru setare modem este vital la asigurarea unei comunicaţii cu succes. Codul Semnificaţie Descriere numeric 0 OK Comandă executată fără erori 1 CONNECT Conexiune stabilită (la 300 bps) 2 RING Apel în progres 3 NO CARRIER Nu s-a detectat semnal de transport 4 ERROR Eroare în linia de comandă sau linie de comandă prea lungă 5 CONNECT Conexiune stabilită la 1200 bps 1200 6 NO DIALTONE Dialtone nu a fost detectat în timpul de aşteptare 7 BUSY Modemul a detectat un semnal ocupat 8 NO ANSWER Nu a detectat answer 10 CONNECT Conexiune stabilită la 2400 bps 2400 Deoarece codul de răspuns este transmis de la modem la calculator ca parte a unui şir de date obişnuit. Şirul de comenzi este constituit ca o secvenţă de comenzi compatibile Hayes. Viteza va fi aleasă în timpul procesului de negociere a standardului pe care el şi modemul pereche îl utilizează. În general. Parte a comenzilor Hayes sunt si o serie de coduri de răspuns prin care se raportează funcţionalităţi. fiind necesare confirmări ale recepţiei comenzilor şi ale modului în care au fost executate. este posibil a fi accidental interpretat ca un text recepţionat. Atunci când un modem doreşte să semnalizeze ceva el trimite un cod numeric sau un cuvânt pentru a descrie situaţia prin aceeaşi conexiune prin care se schimbă date între calculator şi modem.Comunicaţia utilizând reţeaua de telefoane Semnificaţia codurilor de răspuns Comenzile se trimit la modem într-un singur sens.

6. 8. Ymodem. modemul apelat detectează apelul. cod ASCII ACK. 7. 5.Comunicaţia utilizând reţeaua de telefoane Când se utilizează standardul V. Tehnica prin care se asigură creşterea lărgimii de bandă la comunicaţia prin modem este numită __________. Fiecare întrebare valorează 10 de puncte. Prin codul ASCII ______ se confirmă recepţia unui bloc de date. Primul protocol de comunicaţie prin modem a fost creat în 1978 şi este numit Xmodem sau modem7. Dacă la un calculator cu porturile seriale COM1 şi COM2 se ataşează un modem intern. respectiv infirmarea prin NACK. Această perioadă de tăcere este numită billing delay şi este utilizată de compania de telefoane pentru a da posibilitatea determinării faptului că este o comunicaţie de date. fie se închide comunicaţia. Pentru detectarea Protocoale de comunicaţie pentru erorilor Xmodem utilizează suma de control adăugată la fiecare bloc. 10. Ymodem-g. O linie ISDN asigură trei canale __________. Zmodem. sumă ce este calculată la recepţie şi comparată cu cea transmisă. Test de autoevaluare 2. Wxmodem. Comanda Hayes ATDT semnifică __________________.6 până la 4 secunde. ______ este numărul de octeţi de date într-un bloc la protocolul Xmodem. MNP5 este utilizat pentru ____________ erorilor. Dacă un bloc nu este confirmat se retransmite de mai multe ori până când fie este recepţionat corect. proces numit negociere. 36 Proiectul pentru Învăţământul Rural .22bis. deschide linia şi aşteaptă cel puţin două secunde. transmite blocul la un moment de timp şi aşteaptă confirmarea. După acest interval modemul apelat transmite tonul de răspuns la 2400 Hz o perioadă de 2. 9. Caracterele ___ prefixează orice comandă Hayes. O serie de alte protocoale au fost dezvoltate cum sunt Xmodem-1K. Infrastructura utilizată pentru comunicaţia prin modem este _________________ 2.1 Completaţi spaţiile libere din următoarele întrebări. 4. spre exemplu. nu de voce. Punctaj minim: 80 1. Dacă modemul nu a detectat DIAL TONE acesta va răspunde cu _________ . 3. O modemuri confirmare a unui bloc este făcută prin transmiterea unui bait. el poate fi instalat pe _____ sau _____ . Kermit. Pentru perioade determinate de timp cele două modemuri transmit şabloane specifice la diverse viteze. Tehnica propusă de protocol porneşte de la segmentarea datelor în blocuri de 128 baiţi.

MR.2. Tehnologia este cunoscută sub numele de transmitere facsimil. denumite şi fax. intersecţia dintre o linie şi o coloană formează un pixel. La recepţie. set telefonic (fig. Pentru faxul cu nuanţe de gri sau color reprezentarea unui pixel este mult mai complicată fiind necesari mai mulţi biţi. singura restricţie fiind că o pagina Proiectul pentru Învăţământul Rural 37 . a cărui stare indică pixel alb sau pixel negru. transmisă prin conexiunea telefonică. compresor/ decompresor Huffman. Putem considera că o transmisie de tip facsimil este similară cu un copiator cu singura diferenţă dată de faptul că originalul şi copia se găsesc la distanţă.2 Fax Elemente componente fax Scaner Majoritatea modemurilor de mare viteză au în plus capabilităţi pentru fax. Memorie pentru două linii scanate Compresor Huffman. imaginea în pixeli a documentului original este tipărită. fără a discuta de rezoluţia fină. 2. Este foarte importantă dimensiunea unei linii cu 1728 pixeli şi mai puţin importantă înălţimea paginii.Comunicaţia utilizând reţeaua de telefoane 2. Este simplu de imaginat faptul că în orice echipament de tip fax legătura cu linia telefonică este realizată similar cu cea de la transmiterea de date prin intermediul modemului. codificată apoi corespunzător. printer. Adăugarea acestor facilităţi nu duc la creştere semnificativă a costului cu toate că asigură avantaje deosebite din punctul de vedere al funcţionalităţii. Formatul standard pentru o pagină. Se porneşte de la ideea că un document transmis prin fax este tipărit pe o foaie de hârtie. MMR PSTN RJ45-line Modem RJ45-phone Printer Memorie pentru două linii Decompresor Huffman. după decodificare. cât şi tehnologii prin care un calculator are ataşat un DCE cu capabilităţi de fax. Fiind considerat un copiator la distanţă originalul se găseşte la transmiţător şi copia la receptor. Noi vom trata doar comunicaţia prin fax alb negru. modem. Informaţia scanată după codificare este preluată de modem. O pagină scanată este împărţită în linii şi coloane. Din punct de vedere implementare sunt cunoscute echipamente de sine independente. constă din 1728 coloane şi 2200 linii. O pagină se aşează în scanerul faxului transmiţător şi după stabilirea conexiunii cu faxul receptor este convertită în pixeli albi şi negrii.1). MMR Fig. În consecinţă un fax trebuie să includă mai multe componente cum sunt: scaner.1 Structură fax Caracteristici pentru scaner fax În mod uzual la scaner se digitizează pagini de format A4 sau letter. MR.

.. Notând un pixel alb cu A şi un pixel negru cu B. A fost aleasă codificarea Huffman datorită proprietăţii codului Huffman privind detectarea începutului.> Imaginea unei linii scanate pentru transmisie facsimil care este interpretată ca o succesiune de 27 pixeli albi. la destinaţie fiind generat un document de aceeaşi înălţime cu cea a originalului.1 Nr pixeli Cod Huffman Cod Huffman pixeli albi pixeli negri 64 128 196 256 . succesiunea de pixeli de acelaşi tip. O linie scanată conţine totdeauna un şir de 1728 biţi şi este stocată temporar în memoria pentru două linii scanate. urmată de 3 pixeli negri. Din considerentele prezentate mai sus rezoluţia fax este diferită pe orizontală faţă de verticală. ci o succesiune de coduri.. Prin scanare se obţine imaginea digitală a unei linii ca un şir de 1728 biţi ce au o stare pentru pixel negru şi starea complementară pentru un pixel alb.. Codificarea Huffman asigură coduri pentru şir de pixeli identici multiplu de 64 şi coduri pentru restul împărţiri la 64. 2. imaginea unei linii scanate va avea forma: <27A 3B 71A 5B. câte un cod sau cel mult două coduri pentru fiecare şir de pixeli de acelaşi tip. pentru a diminua timpul de comunicaţie în structura fax este necesară compresia. 5 pixeli negri şi aşa mai departe.2.. Este normală. În tabelele 2. Această memorie are o organizare specifică de 2 cuvinte a 1728 biţi. însumând pentru o linie 1728 pixeli. Raţiunea pentru care se păstrează totdeauna ultimele două linii scanate este explicată prin funcţionarea compresorului ce constituie etajul următor... Tehnologia utilizată la fax face ca modemul să nu primească o succesiune de pixeli.1 Codificarea Huffman Întrucât imaginea digitală a unei linii conţine un număr mare de biţi. la rezoluţia de scanare.. 1728 38 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Un alt motiv pentru care s-a apelat la o compresie de date este legat de modul de detectare a erorilor de comunicaţie. Dacă documentul original are o înălţime mai mică aceasta este sesizată de către scaner.Comunicaţia utilizând reţeaua de telefoane nu poate avea o înălţime mai mare de 300 mm. Tabelul 2. 71 pixeli albi.1 se dau detalii despre interpretarea codurilor Huffman.

. Se observă faptul că pentru cei 71 pixeli albi codificarea Huffman este formată din două coduri (cod pentru 64 pixeli albi şi cod pentru restul împărţirii la 64. Aceasta este şi raţiunea pentru care în structura fax a fost introdusă memoria pentru două linii scanate. întrucât fiecare linie este terminată prin codul EOL... Protocoalele de comunicaţie între faxuri includ metode de selecţie a modului de codificare funcţie de facilităţile echipamentelor implicate în comunicaţie.. motiv pentru care factorul de întreţesere este 2. codificare în care după o linie codificată Huffman.. Altă metodă de codificare este codificarea pe verticală. H 27A reprezintă codul Huffman pentru 27 pixeli albi. La transmiterea prin fax a documentelor tipărite foarte multe linii sunt albe caz în care prin codificare o linie conţine două coduri.. Toate aparatele de tip fax cunosc codificarea Huffman. prin care factorul de întreţesere creşte la 4 sau chiar mai mult dacă multe linii succesive sunt asemănătoare. datorită sincronizării după un număr mai mare de linii... H EOL codul Huffman pentru End Of Line. o linie de referinţă eronată duce la imposibilitatea generării celorlalte linii codificate funcţie de linia de referinţă. 63 Un cod Huffman în domeniul descris este format din 2 până la 14 biţi. Se spune despre această codificare că este sincronizată la fiecare linie.(H EOL)> în care. codul pentru 1728 pixeli albi şi codul pentru EOL.Comunicaţia utilizând reţeaua de telefoane Nr pixeli Cod Huffman Cod Huffman pixeli albi pixeli negri 1 3 3 4 . Este raţional să considerăm ca două linii succesive nu sunt mult deosebite. adică 7 pixeli albi. În această situaţie sincronizarea se face la două linii scanate prin apariţia codului EOL. O codificare mult mai eficientă este codificarea Modified Modified Read (MMR). Linia din exemplul anterior va fi codificată astfel: Compresia Huffman <(H 27A)(H 3N)(H 64A)(H 7A)(H 5N). Eficienţa codificării creşte prin metodele de codificare verticală în detrimentul corectitudinii interpretării liniilor recepţionate.. La toate metodele de codificare pe verticală. Dacă diferenţa este mai mare se codifică Huffman. Pentru fiecare şir de pixeli de acelaşi tip se activează codificarea pe verticală doar dacă diferenţa dintre pixeli aferenţi este de maxim +2 sau -2. numai unele cunosc codificările pe verticală. denumită Modified Read (MR). Proiectul pentru Învăţământul Rural 39 . următoarea linie este codificată funcţie de precedenta.

După recepţia apelului. Liniile rezultate sunt transmise către imprimantă pentru tipărire. apel ce este identificat ca apel de fax funcţie de frecvenţa de transport a apelului. prin care raportul informaţie utilă. Este raţional să considerăm că o codificare Huffman faţă de metodele de codificare pe verticală este mult mai imună la erori. Modemul inclus în structura fax nu are caracteristici speciale.3 Tratarea erorilor Detecţia erorilor la decompresie Huffman 40 Dacă o linie codificată Huffman este corectă în urma decodificării se obţin 1728 pixeli. 2. informaţie transmisă se înrăutăţeşte. în cazul în care la postul destinaţie este un aparat de tip fax acesta simulează hung-up (adică ridicarea receptorului din furcă) prin care linia între cele două echipamente este deschisă. linia este eronată. până la faza E. identificare numită în general CNG. prin sincronizare la fiecare linie. 2. La destinaţie echipamentul recepţionează apelul. similar copiatoarelor. Este remarcabil faptul că procesele de scanare şi tipărire se execută în timp real. La recepţie. În oricare dintre variante. În mod uzual. Aceşti biţi sunt preluaţi de decompresorul faxului receptor care efectuează procesul invers prin care obţine imaginea liniilor. pentru faxurile de sine stătătoare cât şi printr-o combinaţie firmware şi software pentru cazul în care la DTE se ataşează un DCE corespunzător. modem sau maşină automată de răspuns. Un astfel de protocol este implementat în firmware-ul echipamentelor de tip fax. motiv pentru care protocolul trebuie să includă o modalitate de tratare a erorilor. Stabilirea conexiunii şi transmisia efectivă este organizată în cinci faze denumite faza A. Prin CNG un apel poate fi direcţionat de către dispozitivele ce recunosc această identificare către telefon. Nu deranjează foarte mult faptul că în interiorul unui rând tipărit aveţi o linie de pixeli albi. el primeşte şirul de biţi similar cu transmisia de date între două modemuri. Dacă în urma decodificării numărul de pixeli diferă de 1728. Un astfel de control al corectitudinii nu include date adiţionale materializate prin sumă de control sau alte modalităţi. O astfel de linie este tipărită ca o linie albă. formarea numărului de telefon al destinatarului. fax.2. Nu este exclusă situaţia în care anumite linii sunt eronate.2 Stabilirea comunicaţiei Procedura prin care două faxuri comunică este stabilită printr-un protocol de comunicaţie. modemul corespondent transformă semnalele analogice recepţionate în şiruri de biţi reprezentând linii codificate.2.Comunicaţia utilizând reţeaua de telefoane Formatul obţinut după codificare este transmis modemului care va converti informaţia digitală în format analogic specific reţelei telefonice. procedura începe cu faza A. adică pe măsură ce liniile sunt scanate şi transmise la destinaţie aceste linii se tipăresc. Dacă rezultatul decodificării conţine mai mult sau mai puţin de 1728 pixeli linia este eronată. O altă metodă este cea prin Proiectul pentru Învăţământul Rural . copia unui document este inteligibilă chiar dacă nu sunt absolut identice. similar cu rezultatul scanării.

Numărul de pixeli pentru o linie fax este de 1437. pot fi renegociaţi parametrii de comunicaţie. Codificarea Huffman asigură sincronizare la fiecare linie transmisă prin EOL. Test de autoevaluare 2. A/F 5. în situaţia în care nivelul erorilor este acceptabil. A/F 3. A/F 6. Punctaj minim: 80 Adevărat / Fals A/F 1. A/F 4. O linie eronată este considerată la tipărire ca linie albă. Confirmarea recepţiei către faxul receptor se face la fiecare linie. astfel încât să se diminueze nivelul erorilor. A/F 8. următoarele se tipăresc ca linii albe. Codificarea MMR asigură o tratare superioara a erorilor faţă de codificarea Huffman. La anumite faxuri după transmiterea unei pagini. dar destul de mare. Procedura nu este disponibilă pentru toate faxurile. Procesul de transmisie fiind un proces în timp real. Fiecare întrebare valorează 10 de puncte. nu există nici o posibilitate ca o linie eronată să fie retransmisă. A/F 7. O linie recepţionată este considerată ca fiind corectă dacă numărul de pixeli după decompresie este 1728. A/F 9. Nivelul erorilor este dependent de parametrii comunicaţiei cât şi de calitatea liniei utilizate. setaţi iniţial la capabilităţile maximale disponibile. Codificarea Huffman a fost aleasă întrucât numărul de biţi pentru fiecare cod este acelaşi. Dacă mai multe linii succesive sunt eronate prima linie se asimilează cu linia anterioară. respectiv confirmare negativă dacă numărul liniilor eronate depăşeşte nivelul maxim permis. Cu toate acestea orice protocol de fax trebuie să aibă incluse proceduri prin care se confirmă sau infirmă recepţia. În structura fax este inclus obligatoriu un modem. Proiectul pentru Învăţământul Rural 41 . Codificarea Modified Read se realizează funcţie de linia precedentă indiferent de secvenţa pixeli albi pixeli negrii. O pagină poate primi confirmare pozitivă în situaţia în care volumul liniilor eronate pe pagină este acceptabil. Procedura aleasă la fax include confirmare la nivel de pagină transmisă. Prin această procedură se diminuează parametrii comunicaţiei. A/F 2. A/F 10. Un şir de 135 pixeli negrii se codifica Huffman prin 3 coduri cu început detectabil.Comunicaţia utilizând reţeaua de telefoane Confirmarea corectitudinii la nivel de pagină care o linie eronată este asimilată cu linia anterioară.2 Alegeţi varianta corectă pentru următoarele întrebări.

Comunicaţia utilizând reţeaua de telefoane Sarcină de lucru Prezintă în maxim 300 de cuvinte un eseu despre modul în care presupuneţi că se va modifica schimbul de informaţii între persoane prin utilizarea comunicaţiei prin modem şi fax. 42 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Acest eseu va fi notat cu maxim 20 de puncte. 5 puncte vor fi acordate pentru corectitudinea exprimării. 10 puncte pentru argumentare şi 5 puncte pentru inventivitate.

Descrieţi structură generală a unui fax. Completitudinea răspunsului (30 puncte). Pentru o întrebare se pot obţine maximum 80 puncte. Care este avantajul controlului modem prin comenzile compatibile Hayes? 3. Utilizarea corectă a termenilor de specialitate aferenţi unităţii de învăţare (15 puncte). Comparaţi principalele metode de codificare a documentelor transmise prin fax. 4. La evaluarea lucrării se iau în consideraţie pentru fiecare răspuns la întrebare: Claritatea exprimării şi organizarea structurală a răspunsului (10 puncte). 1. Fiecare răspuns trebuie argumentat. Poate fi oferită o bonificaţie de maxim 5 puncte dacă lucrările sunt transmise la timp şi punctajul obţinut nu depăşeşte punctajul maxim. 6. Introducerea de elemente originale sau învăţate din bibliografia recomandată (10 puncte). Calitatea argumentării afirmaţiilor (15 puncte). Răspunsul la o întrebare nu trebuie să depăşească o jumătate de pagină. Numărul de puncte obţinut pentru un test este dat de suma punctajelor la toate întrebările testului împărţită la numărul de întrebări.Comunicaţia utilizând reţeaua de telefoane Lucrarea de verificare 2 Lucrarea de verificare constă în formularea răspunsului adecvat la 8 întrebări corespunzând unităţii de învăţare 2. Care sunt principalele metode de modulaţie la modem? 2. Precizaţi rolul fiecărei componente. Care este modul de tratare a erorilor la transmiterea de documente prin fax? Proiectul pentru Învăţământul Rural 43 . Care sunt principalele avantaje ale comunicaţiei prin reţeaua telefonică faţă de cea prin cablu dedicat? 5.

1 (vezi secţiunea 2. 128 Testul de autoevaluare 2. 44 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Reţele de calculatoare. [3] Titu Bajenescu.. cap.3). Gestiunea documentelor. COM4 10. Ed. Teora 2003 (integral). Teora 2000 (cap. [2] Tina Rothbone. Ed. Teora 2002 (cap. John Goodman.13). Ed.2: 1 F 2 F 3 A 4 F 5 F 6 A 7 A 8 A 9 F 10 F (vezi secţiunea 2. dial tone 9. [5] Andrew Tanenbaum.5).4. Sisteme personale de comunicaţii. Modemuri pentru toţi. corecţia 7. Care sunt avantajele codificării Hufmann a documentelor transmise prin fax? 8. Totul despre calculatoarele personale.1) 1 reţeaua telefonică 2 modulaţie 3 AT (atention) 4 NO DIALTONE 5 digitale 6. Printech 2000 (cap.3). Ed. [2] Dorin Cârstoiu.Comunicaţia utilizând reţeaua de telefoane 7.2) Bibliografie [1] Peter Norton. COM3 . În ce situaţii se aplică codificarea modified read? Răspunsurile corecte ale testelor de autoevaluare Testul de autoevaluare 2. Agora Press 1996 (secţiunea 3. ACK 8.

.................2.............................1 Cazuri de utilizare reţele ..................... 63 Bibliografie...................................... 51 3.................... 63 OBIECTIVE Această unitate de învăţare introduce cursantul în problematica reţelelor de calculatoare..........................2 Reţele metropolitane................................... 49 3.....................3 Reţele cu răspândire geografică mare .......................1 Interfeţe şi servicii .......................................... 56 3...................................................... Prin termenul de autonom s-a dorit excluderea din definiţie a unei relaţii de tip master/slave...........................................Principiile comunicaţiei în reţelele de calculatoare Unitatea de învăţare nr.....................................................................1 ..3 Programe de reţea ......2.................................................................................. De multe ori se face confuzie între o reţea de calculatoare şi un sistem distribuit................. 46 Test de autoevaluare 3....................................... Într-un sistem distribuit existenţa mai multor calculatoare Proiectul pentru Învăţământul Rural 45 ..........2............. 61 Lucrarea de verificare 3 ........................ Un sistem care are o unitate de control şi mai multe unităţi aservite nu este o reţea cum nu este o reţea nici un calculator ce are în compunere un număr mare de imprimante sau terminale conectate la distanţă.......................................3 Relaţia dintre protocoale şi servicii......... 53 3................................................... tipuri de reţele .................................................. Este necesară definirea termenului de reţea de calculatoare ca fiind o colecţie de calculatoare autonome interconectate..................3................... Vor putea fi asimilate cunoştinţe despre: • Avantajele utilizării reţelelor de calculatoare • Categorii de reţele de calculatoare • Componentele hardware şi software utilizate în reţele de calculatoare • Analiza modelelor de referinţă în structura reţelelor de calculatoare • Definirea noţiunilor fundamentale: serviciu.................................1 Reţele locale ..........................................................2 Considerente hardware..................... 50 3..........3............3 ....................... protocol..................... interfeţe Întrepătrunderea dintre domeniul calculatoarelor şi cel al comunicaţiilor are o influenţă deosebită asupra modului în care sunt organizate sistemele de calcul................. 62 Răspunsurile corecte ale testelor de autoevaluare . 52 Test de autoevaluare 3.......................................................2............ 59 Sarcină de lucru 3..2 ....................................................................................4 Reţele radio ....................... 48 3.............................. 59 Test de autoevaluare 3.................................................................................................................... 57 3.......................................................................................2 Servicii orientate pe conexiuni şi servicii fără conexiuni.......................................... Conceptul cunoscut până nu demult numit centru de calcul este total depăşit la acest moment fiind înlocuit cu termenul de reţea de calculatoare formată dintr-un număr mare de calculatoare interconectate................. 45 3.........................................................................3................. 3 PRINCIPIILE COMUNICAŢIEI ÎN REŢELE DE CALCULATOARE OBIECTIVE .......................... 48 3................ 54 3.........

O astfel de structură în care există mai multe servere de fişiere şi utilizatori denumiţi generic clienţi formează modelul cunoscut sub denumirea de model client – server. Un server deserveşte. sistemul fiind echivalent cu un sistem ce conţine un singur procesor virtual.1 Cazuri de utilizare reţele Modelul client server Ne propunem ca în acest paragraf să identificăm principalele utilizări ale reţelelor de calculatoare. pentru fiecare utilizator. Un alt obiectiv este asigurarea unei mari flexibilităţi prin accesul la mai multe spaţii de stocare. având preţ ridicat şi mai multe calculatoare personale. astfel că la defecţiuni pot fi accesate datele alternative păstrate în copie pe altă maşină. 3.3. sistemul de operare este cel care distribuie sarcinile de prelucrare către unul sau mai multe procesoare.1 Modelul client server În modelul client server procesul client trimite o cerere către procesul server. O structură a acestui model este dată în fig. La nivelul organizaţiilor ce dispun de un număr mare de calculatoare situate la distanţă unul de altul. cerere ce implică realizarea unei anumite acţiuni. acestea nu trebuie să lucreze independent ci este nevoie de comunicare pentru ca la cerere să se poată corela informaţia stocată pe fiecare dintre ele. o reţea de calculatoare este în egală măsură un mediu de 46 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Trebuie totuşi remarcat faptul că o arhitectură client server nu necesită în mod obligatoriu o arhitectură de reţea. Într-o reţea de calculatoare utilizatorii trebuie să se conecteze explicit la o anumită maşină. de regulă.Principiile comunicaţiei în reţelele de calculatoare autonome este transparentă. conceptul fiind perfect valabil şi la implementările intrasistem. Maşina client Proces client Cerere Răspuns Maşina server Proces server Fig. 3. La nivelul instituţiei se poate gândi o soluţie prin care se asigură un singur calculator de mare viteză. Pe de altă parte. cu posibilităţi modeste de prelucrare. implementări ce nu duc la creşterea capacităţii de prelucrare. Serverul execută cererea formulată de către client şi transmite rezultatul execuţiei acesteia clientului. transferă datele de intrare procesoarelor şi depune rezultatele prelucrării la locul corespunzător.1. În sistemele distribuite utilizatorii nu trebuie să conştientizeze faptul că există mai multe facilităţi de prelucrare. să comande execuţia proceselor la distanţă şi să personalizeze toată activitatea reţelei. un număr mare de clienţi. Este curentă practica de a stoca aceleaşi informaţii pe mai multe maşini.

dar şi o tendinţă de schimbare a tehnologiei pentru comunicaţia telefonică bazată pe voice over IP. exprimări vulgare. Dacă ar fi luată în consideraţie posibilitatea de a cenzura mesajele s-ar încălca drepturile la liberă exprimare ale utilizatorilor. film. filme şi videoclipuri pot avea un conţinut ce depăşeşte limitele normale. fapt ce duce la dezbateri foarte aprinse. Fotografii cu rezoluţie bună. Informaţia este prezentată în diverse forme. Este cadrul adecvat pentru a ridica şi câteva probleme legate de impactul social al extinderii tehnologiilor de comunicare prin reţele de calculatoare. O serie de probleme se ivesc în cadrul grupurilor de interese ce iau în discuţie subiecte extrem de delicate. divertisment interactiv etc. de la informaţie de tip text la elemente multimedia: imagine. sunet. Accesul la informaţie la distanţă poate lua forme multiple. disponibile la preţuri accesibile şi cu un raport preţ performanţă foarte atractiv a făcut ca reţelele de calculatoare să devină foarte populare. facilitând cooperarea între grupuri de lucru. Multe forumuri de discuţii sub umbrela anonimatului promovează subiecte de moralitate îndoielnică. o acuzaţie anonimă nu poate servi drept probă în instanţă. O problemă importantă este cea a mesajelor anonime ce pot fi privite ca semnale de alarmă asupra unor probleme serioase fără teamă de represalii. la care se produc mesaje ce sunt considerate ofensatoare şi chiar imorale de o mare categorie de persoane. Problema ar putea fi extinsă la relaţia profesor student. Nu rare sunt situaţiile în care au fost daţi în judecată operatorii de reţea pretinzându-se că sunt responsabili pentru informaţia ce este vehiculată. În domeniul comunicării între oameni sunt puse la punct tehnologii de comunicare audio şi video pentru întâlniri virtuale numite şi videoconferinţe. legea asigură în mod explicit dreptul unei persoane acuzate de a-şi chema acuzatorul in faţa curţii. Ca urmare au apărut reţelele publice ce facilitează o serie de servicii cum sunt accesul la informaţie la distanţă. de la simplul acces la instituţiile financiare pentru plăţi electronice la cumpărăturile on-line. În aceste cazuri există un singur răspuns inevitabil şi anume că reţeaua se comportă ca o companie de telefonie sau un oficiu poştal ce nu poate controla ce discută utilizatorii serviciului. profesor elev. Pentru judecată.Principiile comunicaţiei în reţelele de calculatoare Aplicaţii de videoconferinţă Impactul social al extinderii tehnologiilor de comunicaţii comunicare puternic pentru angajaţii companiei. Existenţa calculatoarelor personale. O dispută interesantă este axată pe contradicţia între drepturile angajaţilor şi drepturile patronilor. Proiectul pentru Învăţământul Rural 47 . schimbul de informaţie între persoane. Un canal uzual de comunicaţie în secolul XXI este poşta electronică sau e-mail. ca în cazul ziarelor şi revistelor. Patronii susţin că au dreptul să citească şi să cenzureze mesajele scrise de angajaţi în timpul serviciului şi chiar mesajele scrise de acasă.

Punctaj minim: 75 1. După opinia mea. Formată din două calculatoare conectate prin cablu serial f. Prin intermediul reţelei un utilizator are acces la informaţie stocată la distanţă 3. Proiectul pentru Învăţământul Rural . în care un singur canal de comunicaţie este partajat de către toate maşinile din reţea. Sursele de difuzare permit şi adresarea unui pachet către toate destinaţiile dacă alocă un cod special în câmpul de adresă. O reţea de calculatoare conţine mai multe calculatoare autonome interconectate g. celelalte fiind ignorate.2 Considerente hardware. O reţea de calculatoare poate fi utilizată pentru aplicaţii de videoconferinţă f. Fiecare întrebare are asociate 25 de puncte. fiecare dintre maşini pot identifica un pachet adresat prin câmpul special ce conţine adresa. O maşină transmite pachete scurte ce sunt primite de toate celelalte maşini. Toate calculatoarele dintr-o reţea au instalat acelaşi sistem de operare h. Lansează în execuţie alte procese 3. Numai pachetele destinate unei anumite maşini sunt tratate de către aceasta. Un proces client într-o aplicaţie client server are rolul: e. opinie împărtăşită şi de o serie de autori. O reţea de calculatoare este: e. Furnizează cereri către clienţi h. Sunt sisteme de difuzare ce permit transmiterea către un subset de maşini. Un proces server într-o aplicaţie client server are rolul: e. Din punctul de vedre al tehnologiilor de transmisie o primă categorie încadrează reţelele cu difuzare. Să gestioneze funcţionalitatea mediului de comunicaţie h.1 Din cele 4 variante indicate la fiecare întrebare doar una este corectă. Supraveghează funcţionarea echipamentelor f.Principiile comunicaţiei în reţelele de calculatoare Test de autoevaluare 3. sunt importante două criterii: tehnologia de transmitere a informaţiei şi scara la care operează reţeaua. Să gestioneze coada de mesaje primite de la alţi clienţi g. Un calculator cu mai multe terminale g. Să formuleze cereri de procesare către server 4. Să primească cereri de procesare de la server f. O colecţie de calculatoare autonome interconectate h. Care dintre afirmaţii este falsă: e. Execută cererile furnizate de către procesele client g. operaţie cunoscută sub denumirea de transmitere multiplă. tipuri de reţele Reţele de difuzare 48 Din punct de vedere tehnic nu putem spune că există criterii obiective prin care reţelele de calculatoare să fie încadrate. Alegeţi varianta corectă de răspuns. Mai multe procesoare conectate pe o magistrală 2.

Proiectul pentru Învăţământul Rural 49 . Aşa cum s-a precizat orice LAN are dimensiune limitată fapt ce produce o limitare a timpului de transmisie ce este cunoscut aprioric. un singur master care are dreptul să transmită. timpul de transmisie este foarte scurt şi produc foarte puţine erori.2.1 Reţele locale Criterii de clasificare reţea Reţelele locale (Local Area Network) denumite şi LAN sunt considerate reţele private localizate într-o clădire sau un campus. Pentru ca un mesaj să ajungă de la sursă la destinaţie.3. Într-o astfel de reţea calculatoarele pot transmite la orice moment şi dacă două pachete duc la coliziuni în sensul ca două maşini transmit cvasi-simultan se generează o aşteptare aleatoare de către fiecare dintre maşini după care se reia procedura. tehnologia de transmisie şi topologia. 3. mecanism ce poate fi centralizat sau distribuit. După mărime reţelele se împart în reţele locale (LAN). Din punct de vedere topologic în LAN-uri de difuzare sunt disponibile o mulţime de structuri. reţele metropolitane (MAN) şi reţele larg răspândite geografic (WAN). O altă topologie uzuală este cea de inel prin care fiecare bit se propagă independent de ceilalţi pe circumferinţa inelului (fig.2). 3. Reţele punct la punct Spre deosebire de reţelele de difuzare reţelele punct la punct formează numeroase conexiuni între perechi de maşini individuale.3 numită şi Ethernet. de multe ori acesta trebuie să traverseze o mulţime de maşini intermediare. De cele mai multe ori nu au nici măcar întinderea unei companii sau instituţii şi sunt utilizate pentru a partaja diverse resurse între mai mulţi utilizatori. cu lungimi diferite fac ca algoritmii de dirijare (rutare) să joace un rol important.Principiile comunicaţiei în reţelele de calculatoare O schemă utilizată pentru transmiterea multiplă porneşte de la alocarea unui bit pentru a se indica transmitere multiplă şi cei n-1 biţi rămaşi vor indica adresa grupului. reţea cu difuzare bazată pe o magistrală de control descentralizat (fig. dacă două sau mai multe maşini doresc să transmită la acelaşi moment este necesar un mecanism de arbitrare. Fără a fi un standard reţelele mici. dar şi mult mai mari. O reţea populară este IEEE 802.3). Principalele criterii prin care distingem un LAN de alte reţele sunt: mărimea. în timp ce reţelele mari sunt de regulă punct la punct. Existenţa traseelor multiple. O reţea cu magistrală (cablu coaxial liniar) are la un moment de timp. Desigur că. Un alt criteriu de clasificare a reţelelor este mărimea. localizate geografic utilizează în mod curent difuzarea. Tehnologia de transmisie poate consta dintr-un singur cablu asigurând viteze uzuale între 10 şi 100 MBps. Şi în acest caz este necesară o metodă de arbitrare a accesului simultan la canalul de comunicaţie. Prin interconectare a două sau mai multe reţele se obţine o inter-reţea al cărei exponent tipic este Internet.

La metoda descentralizată fiecare maşină trebuie să hotărască singură dacă transmite sau nu.3. 3.MAN). definită prin standardul IEEE 802.4).3 Reţea de difuzare în inel Pe de altă parte reţelele de calculatoare pot fi împărţite în reţele statice şi reţele dinamice funcţie de modul de alocare a canalului. Nu este un generator de haos deoarece au fost elaboraţi o mulţime de algoritmi capabili să refacă ordinea în caz de haos. La metoda centralizată există o singură entitate centrală care decide cui atribuie magistrala după recepţionarea cererilor şi rularea unui algoritm intern.6. Acest standard este cunoscut sub numele DQDB (Distributed Queue Daul Bus).2. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ea este realizată fizic prin două magistrale (fire) unidirecţionale la care se conectează toate calculatoarele (fig. magistrală duală cu coadă distribuită. Aceste reţele constituie o categorie specială de reţele deoarece au adoptat un standard specific. Cu toate că este o metodă simplă alocarea statică utilizează neeconomic capacitatea canalului dacă o maşină nu are nimic de transmis. Alocarea dinamică pentru un canal comun se face fie centralizat fie descentralizat. Aceste reţele pot transporta şi voce sau imagine şi pot chiar avea legături cu reţeaua locală de televiziune.Principiile comunicaţiei în reţelele de calculatoare Calculatoare Cablu conexiune Fig. fiecare maşină va emite doar atunci când îi vine rândul. De regulă un MAN nu conţine elemente de comutare a pachetelor pentru cele câteva ieşiri posibile.3.2 Reţea de difuzare magistrală Fig.2 Reţele metropolitane Reţele MAN 50 O reţea de întindere mare pentru o zonă de birouri învecinate sau chiar pe suprafaţa unui întreg oraş poartă numele de reţea metropolitană (Metropolitan Area Network . O metodă simplă de alocare statică este dată de împărţirea timpului în intervale discrete şi rularea unui algoritm round-robin.3.

Principiile comunicaţiei în reţelele de calculatoare

Magistrala A

Sensul fluxului pe magistrala A

Calculator

1

2

N

Magistrala B
Sensul fluxului pe magistrala B
Fig.3.4 Arhitectură reţea DQDB

Sensul pe cele două magistrale este contrar, motiv pentru care
pentru maşinile situate la dreapta se utilizează o magistrală şi pentru
maşina din stânga celălalt segment de magistrală. Existenţa a două
cabluri în structura reţelei metropolitane simplifică foarte mult
proiectarea comparativ cu alte tipuri de reţele.
3.2.3 Reţele cu răspândire geografică mare
Reţelele ce acoperă o arie geografică întinsă poartă denumirea de
WAN (Wide Area Network). O astfel de reţea are în componenţă o
colecţie de calculatoare ce sunt utilizate pentru a executa programele
utilizatorilor (fig. 3.5). Voi utiliza în continuare pentru aceste maşini
termenul de gazdă (host în engleză).

Subreţea

Gazdă

Ruter

LAN
Fig.3.5 Structură de WAN

Distribuţia
pachetelor

Gazdele sunt interconectate între ele prin intermediul unei reţele
locale numită în acest context subreţea. O subreţea va transporta
mesajele de la o gazdă la alta. O subreţea utilizează două tipuri de
componente: linii de transmisie (numite şi circuite, canale sau
trunchiuri) şi elemente de comutare. Elementele de comutare sunt
calculatoare specializate pentru a conecta două sau mai multe linii
de transmisie. Atunci când un pachet soseşte la un element de

Proiectul pentru Învăţământul Rural

51

Principiile comunicaţiei în reţelele de calculatoare

comutare el trebuie să aleagă o nouă linie pentru a retransmite
datele. Din punct de vedere terminologic, putem numii aceste
elemente prin: noduri de comutare a pachetelor, sisteme
intermediare, comutatoare de date. Voi folosi pentru aceste elemente
un termen adoptat din limba engleză şi anume ruter. Sunt situaţii în
care o gazdă este conectată la o reţea locală sau la un ruter. O
colecţie de linii de comunicaţie împreună cu ruterele asociate
formează o subreţea.
Este momentul de precizat faptul că termenul de subreţea este
ambiguu. Dacă în prima fază acest termen s-a referit la o colecţie de
rutere şi linii de comunicaţie, termenul a căpătat şi un alt înţeles în
conjuncţie cu adresarea reţelelor. Atunci când voi utiliza acest
termen va fi atribuită semantica după contextul curent.
În reţelele WAN avem o mulţime de cabluri sau alte linii ce leagă
ruterele între ele. Ori de câte ori două rutere nu sunt conectate pe
acelaşi cablu pentru a comunica trebuie să apeleze la alte rutere
intermediare ce au conexiune directă. Comunicaţia prin rutere
intermediare la care un pachet este primit în întregime de către un alt
ruter, păstrat şi retransmis, defineşte noţiunea de subreţea cu
comutare de pachete. La proiectarea unei astfel de reţele este
importantă alegerea topologiei de interconectare a ruterelor, fiind
posibile topologii de tip stea, inel, arbore, completă, inele
intersectate, neregulată. Dintre acestea cea mai răspândită topologie
este cea de reţea neregulată. Reţelele de mare întindere utilizează şi
comunicaţie prin satelit, fiecare sau numai anumite rutere având
asociată o antenă prin intermediul căreia poate să recepţioneze şi să
emită.
3.2.4 Reţele radio
O dezvoltare impresionantă au cunoscut calculatoarele mobile
(notebook, PDA), care se conectează la LAN sau WAN atunci când
utilizatorul se găseşte în birou cât şi atunci când se găseşte în locaţii
îndepărtate. Conectarea prin fire este imposibilă atunci când
calculatorul este în mişcare, motiv pentru care singura alternativă
rămâne conexiunea radio. În timpul călătoriilor oamenii doresc să
folosească echipamentele pentru transmiterea recepţia faxurilor, a
mesajelor prin email, să poată accesa date stocate în fişiere stocate
la birou. Nu trebuie făcută confuzia intre tipul echipamentului de
calcul şi tipul reţelei în sensul că un echipament portabil poate să fie
conectat prin radio sau fir, respectiv un calculator fix poate utiliza
pentru conexiune fir sau radio. La comunicaţia radio viteza garantată
este mai mică, dar şi şansa producerii erorilor este mai mare datorită
interferenţei. Chiar în unele universităţi au fost instalate reţele radio
ce permit studenţilor conectarea la reţeaua universităţii fără a utiliza
conexiuni fizice prin fire. Reţelele sunt eterogene atât din punct de
vedere al echipamentelor hardware cât şi din punctul de vedere al
programelor software. Este necesară conectarea unor reţele diferite,
de multe ori incompatibile, echipamentele prin care se materializează
52

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Principiile comunicaţiei în reţelele de calculatoare

poartă denumirea de porţi sau gateways. Ele realizează conectarea
şi efectuează toate translatările necesare pentru compatibilizare. O
colecţie de reţele interconectate este numită inter-reţea sau Internet.
Se spune pe bună dreptate că asimilăm Internet ca o reţea de reţele
interconectate.

Test de autoevaluare 3.2
Fiecare întrebare este fie adevărată fie falsă. Alegeţi varianta corectă
marcând corespunzător A sau F. Fiecare întrebare valorează 10 de
puncte. Punctaj minim: 80
Adevărat / Fals
A/F 1. În reţelele de difuzare mai multe calculatoare partajează
acelaşi canal de comunicaţie.
A/F 2. Reţelele punct la punct realizează conexiuni între
echipamente pereche.
A/F 3. Într-o reţea cu magistrală mai multe calculatoare pot
transmite date la acelaşi moment de timp.
A/F 4. O reţea LAN este extinsă în mai multe oraşe.
A/F 5. Reţelele MAN au două magistrale de comunicaţie cu flux în
sensuri contrare.
A/F 6. În reţelele WAN nodurile de conectare au sarcina de a
distribuii pachetele către destinaţie.
A/F 7. Reţelele cu întindere geografică mare nu pot conţine
subreţele.
A/F 8. Comutarea de pachete este specifică reţelelor cu rutere
intermediare.
A/F 9. Reţelele radio au fost introduse pentru a asigura mobilitatea
calculatoarelor.
A/F 10. La comunicaţia radio viteza garantată este mai mare decât
la reţelele prin fir.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

53

În cadrul unei implementări un nivel găzduit pe o anumită maşină conversează cu acelaşi nivel implementat pe altă maşină. Numărul de staturi. denumite generic cu termenul de limbă engleză layer. Regulile şi convenţiile utilizate poartă numele de protocol al nivelului.3. Entităţile situate pe acelaşi nivel la maşini diferite se numesc egale şi numai entităţi egale comunică utilizând protocolul. Un nivel superior este construit peste cel inferior.Principiile comunicaţiei în reţelele de calculatoare 3. Structurarea pe niveluri Pentru a reduce complexitatea proiectării programelor majoritatea reţelelor sunt structurate pe straturi sau niveluri.6 Comunicare virtuală la nivel 5 54 Proiectul pentru Învăţământul Rural . la momentul actual se pune mare accent pe structurarea corespunzătoare a programelor de reţea.3 Programe de reţea Dacă în primele implementări de reţele s-a acordat atenţie în principal pentru hardware urmând ca produsele software să se realizeze ulterior. Respectarea regulilor stabilite prin protocol este esenţială pentru a face comunicarea posibilă. Protocoale Nivel 5 M 4 3 2 M H4 M H3 H4 M1 H2 H3 H4 M1 T2 H4 M H3 M2 H2 H3 M2 T2 H3 H4 M1 H2 H3 H4 M1 T2 H3 M2 H2 H3 M2 T2 1 Maşină sursă Maşină destinaţie Fig. ci prin intermediul unor niveluri intermediare. Nici un fel de date nu sunt transferate direct între niveluri egale. funcţiile şi conţinutul acestora variază de la o reţea la alta. Principiul general utilizat este de a oferi servicii nivelului superior. fără a intra în amănunte legate de implementarea serviciului. Un nivel transferă datele şi informaţiile de control nivelului vecin inferior până se ajunge la nivelul cel mai scăzut prin care se produce comunicarea propriu zisă.

Acest lucru face ca numai informaţia suplimentară. respectiv dintre protocol şi interfaţă. Dacă informaţia suplimentară este corectă se va transmite către nivelul superior întregul conţinut în afară de antetul propriu. Pentru a înţelege mecanismul de comunicare cu stiva de protocoale considerăm o arhitectură cu 5 niveluri (fig. Procesele egale de la acelaşi nivel consideră o comunicaţie pe orizontală între cele două straturi. Fiecare dintre niveluri analizează informaţia primită din punctul de vedre al competenţelor sale. Pe unele niveluri sunt adăugate câmpuri de control al corectitudinii. 3. O mulţime de niveluri şi protocoale este numit arhitectură de reţea. În antet sunt incluse informaţii de control cum ar fi numărul de ordine pentru a permite nivelului 4 de la maşina destinaţie să livreze mesajele în ordinea corectă. O listă de protocoale utilizate de un anumit sistem. a fost descompusă în probleme de proiectare mult mai mici. Nivelul 4 inserează un antet pentru identificare în faţa mesajului şi pasează mesajul nivelului 3. dar pot exista limitări de mărime la nivelul 3. notat M şi îl furnizează nivelului 4 pentru a fi transmis. Acest flux ajută la înţelegerea diferenţei dintre comunicaţia virtuală şi cea efectivă. poartă denumirea de stivă de protocoale. Prin astfel de abstractizări o sarcină de proiectare aproape imposibilă. De regulă. Nivelul 2 adaugă la fiecare pachet un antet şi o terminaţie şi furnizează structura rezultată nivelului 1 pentru a fi transmis fizic.Principiile comunicaţiei în reţelele de calculatoare Arhitectura reţelei. ataşând fiecărui pachet un antet specific nivelului.6). În exemplul dat am considerat că este necesară spargerea mesajului notat iniţial M în pachetele M1 şi M2. Proiectul pentru Învăţământul Rural 55 . În majoritatea reţelelor nu există limitare de mărime a pachetelor la nivelul 4. Datorită acestei limitări nivelul 3 va trebuii să spargă mesajele primite în unităţi mai mici. câte un protocol pentru fiecare nivel. fără să ia în consideraţie că efectiv comunicarea se face prin intermediul nivelului inferior. stiva de protocoale Între două niveluri adiacente există o interfaţă ce defineşte operaţiile şi serviciile oferite de nivelul de jos către nivelul de sus. prin complexitatea sa. nivelurile inferioare sunt implementate în hardware sau firmware. informaţii despre momentul procesării şi altele. (în cele mai multe situaţii antete) adăugată de un nivel egal în ierarhie să fie procesată. Numărul de niveluri incluse într-o reţea este determinat de definirea clară a interfeţelor între niveluri. cu respectarea funcţionalităţii. La maşina receptoare mesajul va circula în ordine inversă de la un nivel inferior către un nivel superior. Specificaţia unei arhitecturi de reţea trebuie să conţină detalii suficiente pentru a permite proiectanţilor să scrie programele şi să construiască echipamentele adecvate fiecărui nivel. nici un antet al unui nivel inferior nu este transmis nivelului superior vecin. numite şi pachete. O aplicaţie care se execută la nivelul 5 produce un mesaj. Trebuie remarcat faptul că. Dacă maşina care transmite mesajul posedă mai multe canale de comunicaţie nivelul 3 decide linia de comunicaţie ce va fi utilizată şi transmite pachetele nivelului 2. Este importantă înţelegerea combinaţiei dintre software şi hardware la implementarea nivelurilor în reţele. Interfeţele clare între niveluri şi delimitarea funcţiilor permite înlocuirea implementării unui nivel cu o alta complet diferită.

Entităţile se numesc egale dacă fac parte din acelaşi nivel şi se găsesc pe maşini diferite. nivelul inferior este numit furnizor de Relaţii între niveluri servicii. Un IDU conţine o unitate de date şi servicii (SDU – Service Data Unit) şi o serie de informaţii de control. Atunci când un nivel n furnizează servicii nivelului n+1. La anumite niveluri pot apărea probleme legate de imposibilitatea manipulării pachetelor de diverse dimensiuni. Pentru aceasta este necesar un mecanism prin care receptorul să poată reconstituii ordinea corectă a pachetelor cât şi o modalitate de informare a transmiţătorului de starea mesajelor recepţionate. O modalitate uzuală este cea de adresare. SDU reprezintă informaţia transmisă prin reţea către unitatea pereche. Astfel la fiecare nivel este nevoie de un mecanism pentru a identifica emiţătorii şi receptorii. 3. poate utiliza serviciile oferite de nivelul n-1 pentru a furniza propriile servicii. un control al erorilor este foarte important. Alt set de decizii specifică reguli pentru transferul de date: comunicaţie într-un singur sens (simplex). În reţea sunt mai multe calculatoare. Informaţiile de control ajută nivelul inferior în realizarea sarcinilor şi nu fac parte din datele propriu zise. Elementele active ale fiecărui nivel poartă denumirea de entităţi. în ambele sensuri (duplex integral). Pentru identificare fiecare SAP are o adresă unică.1 Interfeţe şi servicii După cum s-a discutat în paragrafele anterioare un nivel furnizează servicii nivelului superior. ambele capete ale conexiunii trebuie să se înţeleagă asupra codurilor utilizate. Definim noţiunea de Service Acces Point (SAP) ca fiind locurile unui nivel unde nivelul superior poate avea acces la serviciile oferite. O entitate poate fi o entitate software (un proces în execuţie) sau o entitate hardware (circuit de I/O). 3. unul pentru date curente şi unul pentru date urgente. Dacă entităţile de la un nivel dat implementează un serviciu pentru nivelul superior. Două niveluri schimbă informaţie dacă s-au convenit un set de reguli referitoare la interfaţă (fig. pe un calculator rulează mai multe procese ceea ce face necesară o modalitate ca un proces de pe o anumită maşină să specifice cu cine doreşte să comunice. în ambele sensuri dar nu simultan (semiduplex). prin intermediul SAP o unitate de date de interfaţă (IDU – Interface Data Unit). Multe reţele conţin cel puţin două canale logice virtuale pe conexiune. Circuitele fizice pentru comunicaţie nu sunt perfecte. O entitate de la nivelul n+1 pasează nivelului n. 56 Proiectul pentru Învăţământul Rural . iar nivelul superior utilizator de servicii. Există o multitudine de metode pentru detecţia şi corecţia erorilor. Protocoalele din reţele se bazează pe distribuţie şi fac ca ordinea de recepţie să nu fie identică cu cea de transmisie.7). Atunci când există mai multe căi între sursă şi destinaţie alegerea unui anumit drum poate fi un proces de decizie la care participă mai multe niveluri (mă refer la securitate cât şi la traficul curent). Ca urmare este necesară fragmentarea mesajului şi reasamblarea acestuia.Principiile comunicaţiei în reţelele de calculatoare La proiectarea nivelurilor apar o serie de probleme.3.

7 Niveluri succesive şi o interfaţă La nivelul N poate fi nevoie de fragmentarea SDU pentru a fi transmis.Principiile comunicaţiei în reţelele de calculatoare Nivel N+1 ICI SAP Interfaţă Nivel N SDU ICI SDU Legenda: SAP – Service Acces Point IDU – Interface Data Unit SDU – Service Data Unit PDU – Protocol Data Unit ICI – Interface Control Information Antet SDU N-PDU Fig. Acest serviciu se bazează pe faptul că mai întâi se stabileşte o conexiune ce va fi utilizată pe un interval de timp. În acest caz toţi biţii trebuiesc să ajungă la destinaţie în aceeaşi ordine chiar dacă este consumator de timp. Serviciul sigur orientat pe conexiuni admite două variante: secvenţe de mesaje şi fluxuri de octeţi. Un serviciu de comunicaţie. Spre exemplu. La final se închide conexiunea deschisă pentru un interval de timp limitat. poate fi caracterizat prin calitatea serviciului. 3.3. Antetul PDU este folosit la fiecare entitate pereche pentru a realiza protocolul. De la un capăt se transmit biţi ce sunt extraşi la celălalt capăt în aceeaşi ordine. la transferul de fişiere este neapărat necesar un serviciu orientat conexiune sigur. şi nu numai. Un serviciu sigur. A doua variantă vede conexiunea ca un şir de biţi fără a exista delimitări. Acesta identifică dacă un PDU conţine date sau informaţii de control. adică două mesaje de câte 1 ko sunt recepţionate ca două mesaje nu ca un singur mesaj de 2 ko. necesită ca receptorul să transmită confirmare pentru primirea fiecărui mesaj.3. Serviciul orientat pe conexiuni are ca model de bază modelul din sistemul telefonic. Cu toate că este normal ca primul mesaj expediat să ajungă primul la destinaţie sunt posibile şi situaţii în care ordinea nu este respectată. ce nu pierde niciodată date. În acest caz fiecare dintre fragmente primeşte un antet şi este transmis ca o unitate de date a protocolului (PDU – Protocol Data Unit). Orice scrisoare sau colet conţine adresa completă a destinaţiei şi fiecare mesaj circulă independent de celelalte. O astfel de soluţie introduce o întârziere suplimentară ce poate fi acceptabilă în unele situaţii şi de evitat în altele.2 Servicii orientate pe conexiuni şi servicii fără conexiuni Un nivel din arhitectură poate oferi nivelurilor superioare două tipuri de servicii: orientate pe conexiuni şi fără conexiuni. Servicii de comunicaţie Prin opoziţie serviciul fără conexiune este modelul de bază al sistemului poştal. Secvenţa de mesaje menţine delimitarea între ele. Proiectul pentru Învăţământul Rural 57 .

Într-un serviciu confirmat există primitivele: request. similar cu transmiterea scrisorilor cerând confirmare de primire. Cea mai mare parte a primitivelor au parametrii asociaţi. response şi confirm. Primitivele pot fi fie confirmate fie neconfirmate.response prin care precizează dacă acceptă sau nu conexiunea. O primitivă connect. La transmiterea de voce (nu este cazul videoconferinţei) este preferabil să se audă cu zgomot.request ce are ca rezultat transmiterea unui pachet. Serviciul nesigur. La sistemele de videoconferinţă situaţia este mai delicată deoarece un număr de pixeli eronaţi într-o imagine nu deranjează atât de mult pe când distorsiunile semnalului audio sunt deranjante. implementări prin care un client formulează o cerere şi serverul va răspunde la cererea primită (vezi paragraful 2.indication pot conţine identificarea apelantului.1). Connect este totdeauna un serviciu confirmat întrucât perechea de la distanţă trebuie să accepte stabilirea conexiunii. Într-un serviciu neconfirmat există numai primitivele request şi indication.confirm va anunţa iniţiatorul de starea conexiunii. 58 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Pentru ca un serviciu să poată fi utilizat de o entitate este necesar să punem la dispoziţia utilizatorului un set de primitive sau operaţii. Acest serviciu constituie baza implementărilor client-server.indication entitatea lansează primitiva connect. Prin primitive putem comanda serviciului să execute anumite acţiuni sau să raporteze despre acţiunile executate de o entitate pereche. tipul de serviciu şi dimensiunea maximă a pachetelor ce se transmit. Spre exemplu. Un serviciu interesant este serviciul cerere-răspuns prin care emiţătorul trimite o singură datagramă care conţine o cerere. În astfel de cazuri se va utiliza serviciul datagramă confirmat. O entitate ce iniţiază o conexiune lansează primitiva connect.indication pentru a fi anunţat că o entitate vrea să ia legatura cu el. parametrii pentru connect. prin analogie cu serviciul de telegrame. parametrii unei primitive connect. Similar.Principiile comunicaţiei în reţelele de calculatoare Serviciul datagramă Orice metodă de confirmare ar fi utilizată produce întârziere care în anumite situaţii este inacceptabilă. Acţiunile întreprinse determină servicii primitive între niveluri adiacente. Receptorul va primi un connect. iar replica primită de la receptor conţine răspunsul.request pot indica maşina la care se doreşte conectarea. sau anumite cuvinte neclar decât să se aştepte confirmarea. tipul de serviciu şi dimensiunea maximă a mesajelor. De multe ori nu se stabileşte o conexiune pentru a transmite un mesaj scurt la care siguranţa este esenţială. În acest caz procesul server este un proces reactiv întrucât răspunde numai în urma unei cereri. adică neconfirmat este deseori numit serviciu datagramă. După primirea connect. indication. Echipamentele vor face negocieri privind parametrii de comunicaţie pe baza protocolului.

Sunt incluse câmpuri de control al corectitudinii. Fiecare nivel din stiva de protocoale ataşează un antet în care: a.3 Relaţia dintre protocoale şi servicii De foarte multe ori se confundă serviciile şi protocoalele. Punctaj minim: 75 1. Datele transferate între două entităţi egale dintr-o stivă: a. O serie de reguli şi convenţii utilizate în reţele b. informaţii despre momentul procesării şi alte informaţii specifice Proiectul pentru Învăţământul Rural 59 . O arhitectură de reţea constă din: a.Principiile comunicaţiei în reţelele de calculatoare 3. O singură variantă este corectă. Un program scris în limbaj de asamblare 2. Făcând un paralelism cu limbajele de programare serviciul este un tip de date abstract sau un obiect şi defineşte operaţiile ce pot fi aplicate pe obiect fără a specifica modul in care se face. O mulţime de niveluri şi protocoale asociate c. Un serviciu asigurat de un nivel al reţelei c. O structură de date în formă tabelară 4. Se includ informaţii despre utilizatorul care a generat mesajul b. Entităţile folosesc protocoalele pentru a implementa definiţiile serviciului lor. Un sistem de operare multitasking d.5 de puncte. O structură de date d. Circulă prin intermediul nivelurilor intermediare până la nivelul cel mai de jos 3. Sunt codificate prin coduri Huffman d. Fiecare întrebare valorează 12. Un protocol reprezintă un set de reguli care guvernează formatul şi semnificaţia cadrelor.3. Sunt salvate pe un dispozitiv de stocare şi transportate manual c. Se transmit direct între cele două entităţi b. Se specifică versiunea sistemului de operare c. Interfeţe hardware la nivel fizic b. Alegeţi varianta corectă. fără a da nici un detaliu asupra modului în care sunt implementate aceste operaţii. Test de autoevaluare 3. Un serviciu este constituit dintr-un set de primitive (operaţii) pe care un nivel le furnizează nivelului superior. Un protocol de reţea reprezintă: a. Se specifică procesorul maşinii ce a generat mesajul d. pachetelor sau mesajelor schimbate între entităţile pereche. ele fiind concepte distincte.3 Testul de autoevaluare conţine 8 întrebări cu câte 4 variante de răspuns. Un protocol se referă la implementarea unui serviciu şi nu este vizibil pentru utilizatori.

Locul sau locurile unui nivel pe unde nivelul superior poate avea acces la serviciile oferite b. Numai prin software inclus în sistemul de operare c. Un serviciu oferit de un nivel 7. Numai prin logică cablată b. Nivelurile inferioare în stiva de protocoale sunt implementate: a. Asigură recepţia corectă a pachetelor prin confirmarea corectitudinii. De regulă prin hardware sau firmware 6. A implementa definiţiile serviciului asociat b.Principiile comunicaţiei în reţelele de calculatoare 5. Un serviciu de comunicaţie sigură: a. Generarea de interfeţe între niveluri 60 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Necesită recepţia pachetelor în aceeaşi ordine cu transmisia lor 8. O entitate software c. Protocolul este vizibil pentru utilizatori c. pachetele eronate se retransmit d. Numai prin software instalat de utilizator d. O entitate hardware d. Nu confirmă recepţia pachetelor la destinaţie b. O entitate foloseşte protocoalele pentru: a. Transferul datelor între două entităţi egale d. Prin Service Acces Point (SAP) înţelegi: a. Alocă de fiecare dată o conexiune pentru fiecare comunicaţie c.

10 puncte pentru argumentare şi 5 puncte pentru inventivitate. 5 puncte vor fi acordate pentru corectitudinea exprimării.Principiile comunicaţiei în reţelele de calculatoare Sarcină de lucru 3 Prezintă în maxim 350 de cuvinte un eseu privind tipurile de reţele de calculatoare. Acest eseu va fi notat cu maxim 20 de puncte. Proiectul pentru Învăţământul Rural 61 .

Principiile comunicaţiei în reţelele de calculatoare Lucrarea de verificare 3 Lucrarea de verificare constă în formularea răspunsului adecvat la 6 întrebări corespunzând unităţii de învăţare 3. Introducerea de elemente originale sau învăţate din bibliografia recomandată (10 puncte). Specificaţi principalele caracteristici ale reţelelor locale prin comparaţie cu reţelele metropolitane. Specificaţi modul de formare a pachetelor ce conţin date într-o comunicare virtuală pe mai multe niveluri. Poate fi oferită o bonificaţie de maxim 5 puncte dacă lucrările sunt transmise la timp şi punctajul obţinut nu depăşeşte punctajul maxim. 1. 6. 4. 5. Fiecare răspuns trebuie argumentat. Numărul de puncte obţinut pentru un test este dat de suma punctajelor la toate întrebările testului împărţită la numărul de întrebări. Enumeraţi principalele funcţii ale programelor de reţea. La evaluarea lucrării se iau în consideraţie pentru fiecare răspuns la întrebare: Claritatea exprimării şi organizarea structurală a răspunsului (10 puncte). 62 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Rolul interfeţelor şi serviciilor în stivele de comunicaţie. Enumeraţi câteva tipuri de reţele funcţie de tehnologia utilizată. 3. 2. Răspunsul la o întrebare nu trebuie să depăşească o jumătate de pagină. Calitatea argumentării afirmaţiilor (15 puncte). Pentru o întrebare se pot obţine maximum 80 puncte. Rolul subreţelelor în arhitectura reţelelor cu răspândire geografică mare. Utilizarea corectă a termenilor de specialitate aferenţi unităţii de învăţare (15 puncte). Completitudinea răspunsului (30 puncte).

Ed. Reţele de calculatoare. Dobrica.1.4) [3] Peter Norton. John Goodman.3) Bibliografie [1] Andrew Tanenbaum.2.3: 1A2D3B4D5D6A7C8A (vezi secţiunea 3.2: 1 A 2 A 3 F 4 F 5 A 6 A 7 F 8 A 9 A 10 F (vezi secţiunea 3. 2 parţial) Proiectul pentru Învăţământul Rural 63 .1: 1C2B3D4C (vezi secţiunea 3. Bajenescu.2) Testul de autoevaluare 3.Principiile comunicaţiei în reţelele de calculatoare Răspunsurile corecte ale testelor de autoevaluare Testul de autoevaluare 3. 2000 (cap. Ionescu. Agora Press 1996 (cap. Bucureşti. Comunicaţia prin satelit. T. cap.1) Testul de autoevaluare 3. Totul despre calculatoarele personale.5) [4] L. cap. Editura Printech. “Ingineria sistemelor de programe pentru gestiunea reţelelor de telecomunicaţii”.3) [2] Titu I. Teora 2002 (cap. Teora 2000 (cap. Ed.

............................1...1.........................................................................................................2 Nivelul legăturii de date ...........................................................6 Nivelul prezentare..................1........66 4...............................................................................................................................................................................................................65 4........................... Modelul de referinţă OSI Modelul OSI se bazează pe propunerea dezvoltată de Organizaţia Internaţională de Standardizare (International Standards Organisation – OSI)...................Modele de referinţă Unitatea de învăţare nr.....................................64 4............................69 Test de autoevaluare 4.....................5 Nivelul sesiune .... 64 Proiectul pentru Învăţământul Rural ............... Modelul de referinţă OSI................2 Modelul de referinţă TCP/IP ................68 4..........................................................................................................................................................67 4....................................... Modelul poartă denumirea de ISO OSI (Open System Interconnection) pentru că se ocupă de interconectarea sistemelor deschise pentru comunicaţie cu alte sisteme........................ 4 MODELE DE REFERINŢĂ MODELE DE REFERINŢĂ .......................... existenţa a două arhitecturi importante de reţea bazate pe modelul de referinţă OSI şi modelul de referinţă TCP/IP..........1.......................1...............65 4........................................................................67 Test de autoevaluare 4....................................................72 Lucrarea de verificare 4........................................1 Nivelul fizic............................ 4..................1..............................................................64 4.............................64 OBIECTIVE..72 Sarcină de lucru 4 ..................................4 Nivelul transport ...1...............3 Nivelul reţea ..........2...............1................................................. Această unitate de învăţare furnizează cunoştinţe despre: • Principalele modele de referinţă în arhitecturile de reţea • Modelul de referinţă ISO OSI • Modelul de referinţă TCP/IP Se consideră......................74 OBIECTIVE Modelele de referinţă sunt esenţiale pentru înţelegerea funcţionării reţelelor de calculatoare.................. pe bună dreptate.............................................................................................................1.........67 4.........................66 4.......73 Răspunsurile corecte ale testelor de autoevaluare .........................................7 Nivelul aplicaţie ......................73 Bibliografie ..................... Modelul este construit pe şapte niveluri (layer) respectând principiile: • Un nivel este creat atunci când este nevoie de un nivel diferit de abstractizare.........................................................................1....

Soluţia folosită în acest caz este cea de ataşare sau piggybacking. Funcţia aleasă pe fiecare nivel se bazează pe protocoale standardizate pe plan internaţional. cazul transmisiei simultane. Nivelurile sunt independente. formă etc. respectiv 0 logic. Numărul de niveluri este ales astfel încât să nu se introducă pe acelaşi nivel funcţii diferite.1 Nivelul fizic Nivelul fizic este nivelul cel mai de jos al stivei. fără să intereseze semnificaţia sau structura.2 Nivelul legăturii de date Nivelul legăturii de date are sarcina de a transforma un mijloc de comunicaţie într-o linie care să fie disponibilă nivelului reţea fără erori de transmisie nedetectate. Întrucât nivelul fizic nu face decât să accepte şi să transmită un flux de biţi. Zgomotele canalului de comunicaţie duce la pierderea unui întreg cadru. Se porneşte de la faptul că pe un canal de comunicaţie se transmit biţi în starea 1 logic şi biţi în starea 0 logic. Nivelul trebuie să implementeze şi mecanisme specifice pentru controlul traficului. 4. Marcarea începutului şi sfârşitului este realizată cu şabloane de biţi.1. Această sarcină este realizată obligând emiţătorul să descompună datele de intrare în cadre conţinând date ce vor fi transmise secvenţial şi să prelucreze cadrele de confirmare primite de la receptor. dar să confere în acelaşi timp o arhitectură funcţională.). Problemele tipice ale nivelului sunt aferente valorii tensiunii pentru 1 logic. recunoaşterea marcajelor dintre cadre rămâne în sarcina legăturii de date. mai ales în cazul comunicării cu un receptor de viteză mică. nivelul se ocupă de transmiterea biţilor printr-un canal de comunicaţie. Un astfel de cadru va fi retransmis. cum se stabileşte şi cum se întrerupe o conexiune. care sunt caracteristicile mecanice ale conectoarelor utilizate (număr pini. Rezolvarea problemelor datorate deteriorări cadrelor este în sarcina nivelului legătură de date şi poate oferi nivelului reţea o serie de servicii. cum se tratează conexiunea în ambele sensuri. Subnivelul acces la mediu rezolvă accesul la un canal partajat.Modele de referinţă • • • • Fiecare nivel are un rol bine stabilit. fluxul de date prin interfeţele de comunicaţie între niveluri este minimizat.1. La comunicaţia în ambele sensuri este necesară rezolvarea concurenţei între utilizarea liniei pentru transmiterea de date de la A la B sau a confirmării în sens contrar de la B la A. 4. Dacă în structura datelor este inclus un astfel de şablon trebuiesc luate măsuri speciale pentru a fi corect interpretată delimitarea cadrelor. existând pericolul ca un cadru sa fie duplicat prin retransmisie dacă s-a pierdut cadrul de confirmare. Proiectul pentru Învăţământul Rural 65 .

4 Nivelul transport Nivelul transport are ca principal rol acceptarea de date de la nivelul sesiune. astfel ca un proces de pe o anumită maşină să poată descrie cu cine vrea să converseze.3 Nivelul reţea Nivelul reţea are atribuţii în domeniul controlului funcţionării subreţelei. iar la recepţie nivelul transport trebuie să reasambleze datele din fragmentele sosite la destinaţie. dacă este cazul. fără erori. este conexiunea pe canal punct la punct. În mod normal. Tipul de conexiune transport uzuală. Alte servicii de transport sunt cele pentru transportul mesajelor individuale. Ca o consecinţă. 66 Proiectul pentru Învăţământul Rural . pe când nivelul transport implementat software la maşina sursă comunică cu nivelul corespunzător al maşinii destinaţie. fără nici o garanţie în privinţa ordinii de livrare sau difuzarea de mesaje cu destinaţii multiple. nivelul transport crează pentru fiecare conexiune de transport o conexiune de reţea distinctă.Modele de referinţă 4. este nevoie să existe o modalitate de a specifica apartenenţa unui mesaj la o anumită conexiune. Acest control al fluxului între gazde este diferit de controlul fluxului între rutere cu aplicarea aceloraşi principii. De asemenea. Rezolvarea tuturor problemelor pentru conectarea reţelelor eterogene este în sarcina nivelului reţea. dimensiunea maximală a pachetelor şi protocoalele utilizate pot fi diferite. 4. pe când nivelurile 4 – 7 sunt de tip capăt la capăt. Toate celelalte niveluri comunică numai cu nivelurile vecine. le transmite nivelului reţea. chiar dacă sunt separate de numeroase rutere. La stabilirea oricărei conexiuni este normal să se stabilească tipul de serviciu. Trebuie stabilit modul în care pachetele sunt dirijate de la sursă la destinaţie. La nivelul transport este necesar un mecanism pentru atribuirea de nume. Pot apărea probleme speciale atunci când pachetele traversează frontiera dintre două reţele sau subreţele. Acest nivel determină tipul de serviciu furnizat nivelului sesiune. Deoarece numeroase sisteme de operare sunt multitasking pot exista mai multe conexiuni ce intră sau ies din aceeaşi sursă.1. controlul fluxului joacă un rol deosebit în nivelul transport pentru a nu supraaglomera o maşina receptoare lentă.1. Sunt posibile situaţii în care se crează conexiuni reţea multiple sau multiplexarea câtorva conexiuni de transport pe aceeaşi conexiune de reţea. Acest nivel este un nivel tipic de comunicaţie sursă-destinaţie. ce furnizează mesajele în ordinea în care au fost transmise. caz în care modul de adresare poate fi diferit. date pe care le descompune în unităţi mai mici. În arhitectura ISO OSI primele trei niveluri sunt înlănţuite. prin tabele statice sau dirijare dinamică pentru fiecare pachet în concordanţă cu traficul curent.

deoarece fiecare posedă propriile caractere de control. prin care nivelul sesiune circulă jetoane între maşini şi numai maşina care deţine jetonul are voie să realizeze operaţia critică. numere întregi sau reale. Terminalele ce se utilizează într-o reţea pot fi incompatibile. Un serviciu înrudit este cel de gestionarea jetonului. Un serviciu al nivelului sesiune este dat de controlul dialogului ce poate avea loc într-un singur sens sau în ambele sensuri. 4. Un alt serviciu este sincronizarea prin care se introduce în fluxul de date puncte de control. astfel că după un eşec trebuie reluat transferul numai de la ultimul punct de control. Pentru a face posibilă comunicarea între maşini cu reprezentări diferite structurile de date vor trebuii definite într-un mod abstract în conjuncţie cu o codificare standard utilizată. Exemplu tipic. utile într-o gamă largă de aplicaţii. 4.5 Nivelul sesiune Nivelul sesiune permite ca utilizatori de pe maşini diferite să stabilească sesiuni între ei. pentru întregi complementul faţă de 1 sau 2. Informaţiile care se transmit între două maşini sunt reprezentate ca şiruri de caractere.1.7 Nivelul aplicaţie Nivelul aplicaţie conţine o varietate de protocoale utilizate frecvent. O modificare posibilă este adăugarea unui nou antet specific nivelului.6 Nivelul prezentare Nivelul prezentare spre deosebire de nivelurile inferioare lui se ocupă de sintaxa şi semantica informaţiilor transmise. O sesiune permite transportul obişnuit de date cât şi servicii îmbunătăţite. care poate fi chiar vid. 4. Nivelul sesiune va trebuii să ţină evidenţa emiţătorilor la care le vine rândul să transmită.1.1. şi transmite rezultatul nivelului prezentare (fig. La emiţător datele sunt furnizate nivelului aplicaţie. nivel ce ataşează în faţa datelor antetul AH. O altă sarcină a nivelului aplicaţie este transferul fişierelor care în diversele sisteme au convenţii de nume diferite şi moduri de reprezentare diferite. Un mod de a rezolva problema este cel prin care se defineşte un terminal virtual de reţea abstract. Să vedem care sunt paşii necesari pentru transmiterea datelor folosind modelul OSI. etc. fără ca nivelul prezentare Proiectul pentru Învăţământul Rural 67 . Rezolvarea acestor incompatibilităţi este făcută de nivelul aplicaţie. Procedura este extrem de utilă la mesajele de dimensiune mare. codificarea datelor într-un mod standard prestabilit.Modele de referinţă 4. Cel mai simplu spunem că o sesiune permite unui utilizator să se conecteze la distanţă pe un sistem cu divizarea timpului sau să transfere un fişier între două maşini. Pentru reprezentarea şirului de caractere se folosesc coduri ASCII sau Unicode. structuri de date compuse din date elementare.1). Nivelul prezentare poate modifica obiectul primit în diferite moduri înainte de a furniza rezultatul nivelului sesiune.

Modelul de referinţă OSI este organizat pe patru niveluri. Alegeţi varianta corectă. Nivelul fizic se ocupă de transmiterea biţilor printr-un canal de comunicaţie. A/F 4.1 Funcţionalitatea modelului OSI Pasarea datelor între niveluri La maşina receptoare mesajul se propagă în sens invers şi la fiecare nivel un antet este eliminat până se ajunge la procesul destinaţie. Nivelul reţea nu se ocupă de controlului funcţionării subreţelei. Fiecare întrebare valorează 25 de puncte. A/F 3. 68 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Test de autoevaluare 4.4. Ca exemplu. Punctaj minim: 75 Adevărat / Fals A/F 1. Date AH Nivel aplicaţie Nivel Prezentare PH Nivel Sesiune SH Nivel Transport Date NH Nivel legătură de date Date TH Nivel Reţea DH Date Date Date Biţi Fig. fiecare nivel consideră că a primit de la nivelul superior un pachet al cărui conţinut este inaccesibil. Procesul se repetă până când datele ajung la nivelul fizic de unde sunt transmise efectiv către maşina receptoare. acest principiu se respectă la toate nivelurile. fiecare nivel este programat ca şi cum transmiterea ar fi pe orizontală.Modele de referinţă să aibă vreo modalitate de a separa datele efective de antetul ataşat de nivelul aplicaţie.1 Testul conţine 4 întrebări ce pot fi adevărate sau false. Cu toate că transmiterea datelor este făcută pe verticală. Sintaxa şi semantica informaţiilor transmise este gestionată de nivelul prezentare. îi ataşează un antet de transport şi îl expediază nivelului transport destinaţie. De fapt. A/F 2. atunci când nivelul transport emiţător primeşte un mesaj de la nivelul sesiune.

A fost nevoie de o nouă arhitectură de referinţă care să permită interconectarea fără restricţii a mai multor tipuri de reţele. Scrisorile vor trece pe drum prin mai multe centre de cartare. iar succesorul său este reţeaua numită şi Internet. Rolul nivelului este de a permite oricărei gazde să emită pachete în reţea care să circule independent până la destinaţie indiferent de calea pe care o urmează. model referinţă TCP/IP Numele este rezultatul combinaţiei între denumirea celor două protocoale de bază: Transport Control Protocol (TCP) şi Internet Protocol (IP). Ca o consecinţă. care poate asigura condiţii de funcţionare în situaţia în care un element activ de reţea sau o linie sunt defecte. Reţeaua a fost iniţial destinată Departamentului de apărare al SUA. Aplicaţie Aplicaţie Inexistente la acest model Prezentare Sesiune Transport Transport Reţea Internet Legătură de date Gazdă în reţea Fizic Fig. Proiectul pentru Învăţământul Rural 69 .2 Comparaţie OSI.4. Funcţionarea nivelului este asemănătoare cu sistemul de poştă clasic. Cerinţele impuse conduc la alegerea unei reţele cu comutare de pachete bazată pe un nivel interreţea fără conexiuni.2 Modelul de referinţă TCP/IP Se cunoaşte faptul că strămoşul reţelelor de calculatoare este ARPANET. sarcina ordonării fiind alocată nivelurilor de mai sus. Nivelul ce asigură aceste funcţionalităţi este numit nivel Internet şi este componenta principală pe care se sprijină întreaga arhitectură.Modele de referinţă 4. Această arhitectură devine cunoscută mai târziu prin numele modelul de referinţă TCP/IP (fig. interconectarea prin protocoalele existente a creat o serie de probleme. O persoană pune în cutia poştală mai multe scrisori care vor ajunge la destinaţie în marea majoritate a cazurilor. Arhitectura trebuia să aibă o mare flexibilitate pentru a asigura funcţionalitate atât la transmiterea de fişiere cât şi la aplicaţii de transmitere voce sau imagini în timp real. chiar dacă este transparent faţă de utilizatori. Mai mult. pachetele pot sosi la destinaţie în ordine inversă faţă de transmitere. 4. fiecare ţară traversată de scrisorile puse în cutia poştală are propriile ştampile de cartare. Arhitectura propusă este o arhitectură flexibilă.2). dar ulterior la această reţea au fost conectate sute de universităţi sau instituţii guvernamentale din SUA. În momentul adăugării reţelelor prin satelit şi radio.

Nivelul IP trebuie să furnizeze pachetele IP la destinaţie şi în situaţii de congestie sau probleme delicate de distribuire.3 printre protocoalele incluse la nivel aplicaţie sunt incluse terminalul virtual (TELNET).Modele de referinţă Comparaţie OSI TCP/IP Definirea nivelurilor limitări diferite ale greutăţii maxime pentru o scrisoare. Acest nivel defineşte un format de pachet şi un protocol (pachetele se mai numesc şi pachete IP). poşta electronică (SMTP) şi nu numai. Un al doilea protocol pe acelaşi nivel ce asigură transportul este User Datagram Protocol (UDP). Dintre cele mai uzuale protocoale adăugate nivelului în decursul timpului evidenţiez: Serviciul Numelor de Domenii (DNS). Protocolul este utilizat pentru interogări întrebare răspuns cum este cazul aplicaţiilor client/server sau aplicaţii la care se urmăreşte transmiterea unui volum mare de date în intervale de timp foarte scurte (aplicaţii de tip videoconferinţă). În figura 2. Este destinat aplicaţiilor ce doresc să utilizeze propria secvenţiere şi control al fluxului. poşta electronică permite comunicaţia de mesaje şi date între persoane. denumit şi TCP. care conţine toate protocoalele de nivel înalt. este un protocol prin care se asigură controlul conexiunii. Aşa cum este ilustrat în figura 4. Pentru o înţelegere mai bună vom arăta comparativ stiva ISO OSI şi modelul de referinţă TCP/IP. Nivelul situat deasupra nivelului Internet în arhitectura TCP/IP este numit şi nivel transport. protocolul pentru difuzarea articolelor de ştiri (NNTP).10 se prezintă relaţia dintre protocoale şi aplicaţii. protocolul pentru încărcarea paginilor web HTTP şi altele. Fluxul de octeţi este împărţit în mesaje discrete de către nivelul TCP al transmiţătorului şi reasamblat din fragmente de către acelaşi nivel. transferul de fişiere (FTP). confirmat sau neconfirmat (caz în care se retransmite). Toate aceste protocoale au utilităţi bine definite: prin TELNET se permite unui utilizator distant să lucreze pe o altă maşină. 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . fără a fi foarte importantă acurateţea datelor. În modelul TCP/IP deasupra nivelului transport se găseşte nivelul aplicaţie. Similar cu modelul OSI. protocol de control al transmisiei. protocol datagrame utilizator. la acest nivel au fost definite două protocoale capăt la capăt. FTP asigură o modalitate eficientă pentru transferul de date de la o maşină la alta. nu pe cele asignate de TCP. Nivelul a fost proiectat pentru a permite conversaţia între entităţi pereche aferente gazdelor sursă şi gazdelor destinaţie. Modelul TCP/IP nu conţine nivelul sesiune şi prezentare întrucât nu s-a simţit nevoia acestor niveluri. Transport Control Protocol. protocol nesigur. Un flux de octeţi transmis de la o maşină la alta este verificat din punct de vedere corectitudine. fără conexiuni. TCP trebuie să facă şi un control al fluxului pentru ca un emiţător rapid să nu inunde un receptor mai lent. dar al receptorului.

Cu toate că anumite protocoale au fost proiectate pentru un anumit moment şi sunt construite pentru hardware specific (TELNET – proiectat pentru un terminal de tip teleimprimator cu 10 caractere pe secundă) se utilizează frecvent şi astăzi. prin care se precizează ce face nivelul şi nu cum este utilizat de alte entităţi sau implementat în nivel. Un nivel poate utiliza orice protocol. Protocoalele în modelul OSI sunt mai bine ascunse decât cele din modelul TCP/IP. Proiectul pentru Învăţământul Rural 71 . Spre deosebire de OSI la care mai întâi s-a conceput modelul apoi sa pus problema implementării la modelul TCP/IP au apărut mai întâi protocoalele şi modelul a făcut doar o descriere a protocoalelor existente. Decizia de a plasa anumite funcţii în anumite niveluri particulare nu este totdeauna evidentă. interfaţă şi protocol.4. ce reprezintă parametrii şi ce rezultat se obţine. Prin interfaţă un nivel informează procesele de deasupra cum să facă accesul. administrarea reţelei a fost omisă din model. cu condiţia ca acesta să funcţioneze pentru implementarea serviciului dorit. Schimbarea protocoalelor aferente unui nivel nu afectează programele de la nivelurile superioare. În acest model fiecare nivel realizează o serie de servicii pentru nivelul aflat deasupra sa. securitatea datelor şi criptarea a creat controverse al căror rezultat nu a permis atribuirea lor unui anumit nivel. protocoale. În modelul OSI trei concepte sunt esenţiale: servicii. fără a face referiri la funcţionarea internă a nivelului.Modele de referinţă FTP TELNET TCP DNS Nivel Reţea IP SATNET Nivel Aplicaţie Nivel Transport UDP Protocoale ARPANET SMTP Radio şi pachete LAN Nivel Fizic şi legătură de date Fig. De exemplu. Nivelul TCP/IP nu a făcut nici o distincţie clară între serviciu. Modelul TCP/IP suportă numai modul fără conexiuni la nivelul reţea şi ambele moduri la nivelul transport. modelul TCP/IP nu face diferenţa între conceptele de serviciu. interfaţa şi protocol. lăsând utilizatorului libertatea de alegere. Se poate face o asemănare între ideile prezentate mai sus şi programarea orientată obiect în care un obiect oferă o serie de metode ce pot fi invocate de procese exterioare obiectului.3 Protocoale şi reţele în modelul TCP/IP Cu toate asemănările dintre modelul OSI şi TCP/IP între cele două modele sunt o serie de deosebiri majore. interfeţe. Pe de altă parte. TCP/IP nu este suficient de general în sensul că nu poate descrie şi alte stive de protocoale decât cele proprietar.

Modelul TCP/IP nu face diferenţa între conceptele de serviciu. 72 Proiectul pentru Învăţământul Rural . A/F 3. 10 puncte pentru argumentare şi 5 puncte pentru inventivitate. Fiecare întrebare valorează 20 de puncte. A/F 5. A/F 2. SMTP sunt protocoale la nivel transport. TELNET.Modele de referinţă Test de autoevaluare 4. Modelul de referinţă TCP/IP este organizat pe 2 niveluri.2 La cele 5 întrebări alegeţi varianta corectă Adevărat sau Fals. interfaţă şi protocol. A/F 4. Schimbarea protocoalelor aferente unui nivel afectează programele de la nivelurile superioare. Sarcină de lucru 4 Prezintă în maxim 250 de cuvinte un eseu în care să prezentaţi principalele elemente caracteristice ale celor două modele de referinţă prezentate Acest eseu va fi notat cu maxim 20 de puncte. FTP. 5 puncte vor fi acordate pentru corectitudinea exprimării. Punctaj minim: 80 Adevărat / Fals A/F 1. TCP reprezintă protocolul de control al transmisiei.

Numărul de puncte obţinut pentru un test este dat de suma punctajelor la toate întrebările testului împărţită la numărul de întrebări. 5.2: Proiectul pentru Învăţământul Rural 1F2A3A4A 1F2A3A4F5F (vezi secţiunea 4.2) 73 . 2. Răspunsul la o întrebare nu trebuie să depăşească o jumătate de pagină.1) (vezi secţiunea 4. Enumeraţi principalele atribuţii ale nivelurilor într-o arhitectură orientată pe straturi. La evaluarea lucrării se iau în consideraţie pentru fiecare răspuns la întrebare: Claritatea exprimării şi organizarea structurală a răspunsului (10 puncte). Fiecare răspuns trebuie argumentat. 3. 4.Modele de referinţă Lucrarea de verificare 4 Lucrarea de verificare constă în formularea răspunsului adecvat la 5 întrebări corespunzând unităţii de învăţare 4. Specificaţi modul de formare a pachetelor ce conţin date într-o comunicare virtuală pe mai multe niveluri. Utilizarea corectă a termenilor de specialitate aferenţi unităţii de învăţare (15 puncte). Introducerea de elemente originale sau învăţate din bibliografia recomandată (10 puncte). Calitatea argumentării afirmaţiilor (15 puncte). Principalele diferenţe dintre modelele de referinţă OSI şi TCP/IP. Răspunsurile corecte ale testelor de autoevaluare Testul de autoevaluare 4. Pentru o întrebare se pot obţine maximum 80 puncte. Completitudinea răspunsului (30 puncte). Poate fi oferită o bonificaţie de maxim 5 puncte dacă lucrările sunt transmise la timp şi punctajul obţinut nu depăşeşte punctajul maxim. Rolul interfeţelor şi serviciilor în stivele de comunicaţie. Principalele diferenţe funcţionale între TCP şi UDP.1: Testul de autoevaluare 4. 1.

ro (cap.aii. 4). Bucureşti. Editura Printech. 74 Proiectul pentru Învăţământul Rural .pub. 2). Dobrica. T. Reţele de calculatoare. Agora Press 1998 (cap. [2] Dorin Cârstoiu. 3).Modele de referinţă Bibliografie [1] Andrew Tanenbaum. Ionescu. Reţele globale: www.rg. [3] L. “Ingineria sistemelor de programe pentru gestiunea reţelelor de telecomunicaţii”. 2000 (cap.

........................................................................................ 5 STIVA DE PROTOCOALE TCP/IP OBIECTIVE ........... Proiectul pentru Învăţământul Rural 75 .......................................................Stiva de protocoale TCP / IP Unitatea de învăţare nr........... 5..3 ............................................................... 76 5..................................................... Fără a greşi putem afirma că TCP/IP este cel mai popular model de referinţă utilizat în comunicaţia de date pentru reţele de calculatoare...................... 84 5...................................................... 82 5..3...............................2.......4 Rutarea Datagramelor IP..........................................4 ............... 86 5.................................. 104 Lucrare de verificare 5 ..........3..........................................................................1 .................................................... Este remarcabil faptul că încă din 1987 aproape 130 de producători ofereau produse ce suportă TCP/IP care a fost utilizat în mii de reţele...................................................................................................................................................... 75 5.............................. 107 Bibliografie............... 92 Test de autoevaluare 5............2 Alte câmpuri în header ............... 96 Test de autoevaluare 5. 92 5.........................................................3...................1 Datagrame Internet ..................................................................................................... Acest set de protocoale a fost dezvoltat prin colaborarea cercetătorilor în jurul a ceea ce s-a numit ARPAnet......................... 83 Test de autoevaluare 5..............2 Caracteristici ale nivelului fizic la TCP/IP ...............2 Conexiunea prin fibră optică (FDDI) .................................... TCP/IP reprezintă un set de protocoale ce permit operarea între calculatoare pentru împărţirea resurselor dintr-o reţea...................3................................. 77 5.................................. 4.......1 Nivelul TCP ................................................. Aşa cum s-a afirmat în unitatea de învăţare nr................... 107 OBIECTIVE Dupa însuşirea modelului de referinţă TCP/IP vom dobândi cunoştinţe specifice stivei de protocoale implementate în softwareul de comunicaţie al reţelelor de calculatoare................................... IP şi frame • Caracteristici ale nivelului fizic pentru implementarea comunicaţiei • Modul de distribuire a datagramelor în reţele TCP/IP O serie de modele împreună cu protocoale pentru comunicaţie implementate s-au impus în timp........................... 80 5................................................................... Principalele elemente studiate sunt: • Caracteristici fundamentale ale stivei de protocoale TCP/IP • Necesitatea includerii de informaţii în headere • Structura Informaţilor din headere TCP.................................6 Structura serviciilor realizate de TCP/IP........................................ 95 5.2 Nivelul IP.................... 84 Fig.................. Astăzi toţi producătorii oferă produse care suportă TCP/IP................................................................................ Asynchronous Transfer Mode (ATM) ...... 80 5............. 106 Răspunsurile corecte ale testelor de autoevaluare ................................2.............1........................................... 85 5........................1 Descriere generala TCP/IP .................................3 Protocol Internet...................................... datagrame......1 Tehnologia Ethernet ............3 Opţiuni datagrame Internet ..............................................2......... 79 Test de autoevaluare 5......................................................2 .. 103 Sarcină de lucru 5..................... 80 5..1............................

147. Aşa cum s-a prezentat în capitolul anterior denumirea generica TCP/IP înglobează 4 straturi: ƒ un protocol de aplicaţie (ex. ƒ protocolul necesar manipulării nivelului fizic pentru transport. valorile 0 şi 255 fiind rezervate). comenzi ce includ: transmiţătorul mesajului.85 este adresa domeniului aferent Catedrei Automatică şi Informatică Industrială iar ultimul grup de 8 biţi dă adresa staţiilor de lucru în cadrul domeniului (adresele valide sunt între 1 şi 254. receptorul. mail). operaţie uzuală în tehnologiile de comunicaţie. ca de exemplu Ethernet sau linie punct la punct. Sa luăm ca studiu de caz situaţia de transmitere mail. fişiere ataşate. Dacă mesajul este prea mare pentru a fi încapsulat într-o datagramă. protocol ce este utilizat de mai multe aplicaţii. împărţiţi în 4 câmpuri de câte 8 biţi fiecare. Deoarece aceste funcţii sunt necesare pentru mai multe aplicaţii ele sunt puse într-un protocol separat ce face parte din specificaţia de transmitere mail. ƒ un protocol TCP ce furnizează servicii necesare mai multor aplicaţii asigurând controlul corectitudinii recepţiei mesajelor.Stiva de protocoale TCP / IP 5. O astfel de adresă în notaţia cu punct are forma 128. Ca urmare putem vedea IP tot ca o colecţie de biblioteci pe care TCP le apelează şi nu sunt membre ale TCP. TCP este responsabil de ajungerea comenzii la destinaţie.4. TCP şi IP sunt straturi diferite ce apelează servicii ale altor straturi. Pentru conectarea la distanţa la un alt sistem este necesară pentru acces “adresa Internet” a acestuia. Pentru serviciul de mail se defineşte un set de comenzi prin care o maşină trimite la altă maşină. Datagramele vor fi adesea transferate prin diferite reţele înainte de a ajunge la destinaţie. De ex 147. Structura adresei dă informaţii asupra reţelei. textul mesajului. Proiectul pentru Învăţământul Rural .194 şi este reprezentată pe 32 biţi. Se poate considera că TCP este format dintr-o colecţie de rutine pe care aplicaţia le poate utiliza când este necesară comunicaţia cu alte calculatoare. Această strategie de construcţie a diverselor niveluri ale protocolului este numită “stratificare” sau organizare in straturi.87 este adresa Universităţii Politehnica. ƒ un protocol IP ce furnizează servicii de bază pentru a transporta datagramele la destinaţie.6. Calea urmată este complet invizibilă de către utilizator. El păstrează calea pe care trebuie transmis mesajul şi-l transmite repetat atâta timp cât mesajul nu a ajuns la destinaţie.87. TCP/IP este bazat pe “catenet model” ce presupune că este compus dintr-un mare număr de reţele independente conectate împreună prin gateways. Acest protocol presupune un mod natural de comunicaţie între două maşini. delimitate prin puncte. TCP va sparge mesajul în mai multe datagrame şi se îngrijeşte ca ele să ajungă corect.1 Descriere generala TCP/IP Niveluri în TCP/IP Adresa IP 76 TCP/IP este un set de protocoale organizate în straturi pentru a cărui înţelegere este necesar să parcurgem un prim exemplu. Similar TCP apelează la serviciile altui strat. stratul IP. Putem acum considera că programele de aplicaţie (de exemplu mail).

TCP transmite un pachet către nivelul IP. În urma asamblării acestor datagrame se obţine fişierul iniţial. 5. informaţie conţinută în headere. Când se cunoaşte numele. Trebuie însă remarcat faptul că sunt avantaje semnificative pentru manipularea unei datagrame similar cu a unui pachet.Stiva de protocoale TCP / IP Formarea datagramelor Este normal ca referirea la un sistem să se facă de cele mai multe ori prin nume şi nu prin adresa de reţea. Un header este format din câţiva extraocteţi plasaţi la începutul unei datagrame pentru a Proiectul pentru Învăţământul Rural 77 .1. O datagramă este o unitate de date (Phisical Data Unit – PDU). Fiecare datagramă este transmisă individual prin reţea. TCP/IP este construit pe tehnica de conectivitate în care informaţiile sunt transmise ca o secvenţă de datagrame. O conexiune poate cere transmiterea la diferite reţele pe medii diferite: card reţea.25. acesta se sparge în 30 datagrame de câte 500 octeţi fiecare. Un pachet este un obiect fizic apărut pe conexiunea Ethernet sau alt mediu fizic. Când TCP/IP este utilizat ca X. Activitatea specifică întreprinsă aici este cea de demultiplexare pentru care este necesară informaţie suplimentară. O datagramă este o colecţie de date ce este trimisă ca un singur mesaj. interfaţa X. nivel ce formează din pachet o datagramă. Funcţie de calea urmată la transport datagramele pot să ajungă.25 împarte datagrama în pachete de 128 baiţi. Păstrarea drumului la toate destinaţiile şi manipularea incompatibilităţilor cu diferite medii de transport este o activitate complexă. De exemplu pentru a transfera un fişier de 15000 octeţi. funcţie de protocolul de control utilizat este posibilă retransmisia datagramei. linie serială. însă TCP cunoaşte la ce conexiune este parte o datagramă. linie telefonică. în altă ordine decât cea în care au fost trimise. cuvântul datagramă este considerat ca fiind cel mai potrivit pentru TCP/IP. În Internet trimiterea datagramelor la destinaţie poate fi o activitate complexă. În cazul în care datagrama un ajunge la destinaţie.1 Nivelul TCP Header TCP Nivelul TCP (Transmision Control Protocol . sau să existe datagrame care nu ajung la destinaţie. Se remarcă interfaţa între TCP şi IP ca fiind foarte simplă. Aceasta este invizibilă pentru IP. softwareul de reţea se uită în baza de date pentru nume si pune în corespondenţă numele cu adresa Internet. Tehnic. care este transportată de mai multe reţelele. IP nu cunoaşte relaţia sa cu o altă datagramă dinaintea sa sau de după ea. reasamblarea acestora la un alt terminal. aşa că este o mică diferenţă între cele două noţiuni. deoarece pachetele sunt puse înapoi împreună într-o singură datagramă înainte de a fi procesate de către TCP/IP. Internet Protocol (IP) este responsabil de dirijarea datagramelor individuale. La acest nivel informaţiile provenind de la datagrame fragmentate sunt tratate de reţea complet separat. la destinaţie. O serie de sisteme software operează direct cu adresa Internet. returnarea informaţiilor despre datagramele pierdute. volum de date ce un poate fi inclus într-o singură datagramă. Nu în toate cazurile un pachet este o datagramă.TCP) este responsabil de spargerea mesajului în datagrame.

Se poate face o bună analogie cu o scrisoare aşezată într-un plic ce conţine pe anvelopă informaţia necesară distribuţiei. Dacă partenerul trimite datagrame. procedura implementată este numită şi confirmare cu fereastră glisantă. 1002. transmiţătorul va trimite din nou datagrama. în care s-a specificat semnificaţia câmpurilor din header. dintre care cei mai importanţi sunt sursa şi destinaţia. formatul mesajului va fi TH <date> TH <date> …. Câmpul Window este utilizat pentru controlul volumului de date transmis în timp. În fig. Numărul de port la startarea unei conexiuni este pus în câmpul de destinaţie. În general pentru fiecare datagramă ajunsă la destinaţie se emite o confirmare în care se indică şi numărul de secvenţă până la care mesajul s-a recepţionat corect. La trimitere numărul Proiectul pentru Învăţământul Rural . următoarea 1000 şi aşa mai departe. iar la destinaţie se va calcula din nou suma de control şi va fi comparată cu cea transmisă de sursă. ca de exemplu: 1000. Rezultatul este pus în headerul TCP la sursă. Să presupunem că trei persoane diferite transmit fişiere. 5. a doua 500. Numărul de port este utilizat pentru a păstra calea de legătură între TCP şi aplicaţia căreia îi este adresată. (versiunea 4) 20 octeţi grupaţi în 5 cuvinte de câte 32 biţi. odată cu startarea unei conexiuni. TCP are cunoştinţă de numărul de port utilizat de alţii. numită generic adresă. În final se adaugă suma de control calculată printr-o procedură specifică. numărul de port şi numărul de secvenţă. întrucât nu este practic a se aştepta confirmarea la fiecare datagramă.1 Structură mesaj TCP Fereastra de confirmare 78 Când se trimite o datagramă. Port Sursă Port Destinaţie Număr Secvenţă Număr de confirmare Data Offset Rezervat Sumă Control Window Pointer urgent Zona de date Fig. numerele de porturi vor fi inversate ca sursă şi destinaţie. aceasta va prelua numărul de port sursă. iar la destinaţie TCP are asignat un număr de port propriu pentru conversaţie. TCP pune un header la începutul fiecărei datagrame. stabilit prin protocol ca expirare timeout. conţine la implementarea curentă. 1001. Fiecare datagramă are un număr de secvenţă pentru a fi sigur că ordinea este cea corectă şi că nu s-a pierdut nici o datagramă. 5. Dacă fiecare datagramă are 500 octeţi prima conţine numărul de secvenţă 0.Stiva de protocoale TCP / IP identifica traiectoria.TH <date>. TCP nu numără datagramele ci numarul de octeţi în datagrame pentru a avea un control mai strict al corectitudinii recepţiei. Dacă nu a sosit o confirmare într-un interval de timp rezonabil. Dacă vom nota cu TH headerul TCP. TCP va aloca numere de port pentru aceste transferuri.1 se prezintă configuraţia unui mesaj împachetat de TCP. De exemplu la o confirmare cu valoarea 1500 se indică faptul ca au fost recepţionaţi corect 1500 octeţi. Acest header.

5. Pentru a realiza sarcina de transport IP utilizează un format datagramă ce este prezentat în fig. adresa destinaţie. 5. iar la maşina receptoare pe măsură ce se recepţionează date numărul de octeţi din câmpul Window scade. Pentru a controla distribuţia datagramelor nivelul IP ataşează acesteia propriul header. TCP trimite fiecare pachet al mesajului la nivelul IP. IHL Tip Serviciu Lungime totală Offset fragment Sumă control header Flags Protocol Adresa sursă Adresa destinaţie Header TCP + date Fig. indicând acestuia adresa Internet (IP) a destinatarului. În header se găsesc o serie de informaţii dintre care extrem de importante sunt adresa sursă. Proiectul pentru Învăţământul Rural 79 .2 Structură datagramă Nu vom detalia la acest moment semnificaţia câmpurilor din header întrucât aceasta va fi realizată în detaliu în secţiunile următoare. Suma de control din headerul IP permite acestuia să detecteze dacă headerul a fost corect. Soluţia ce a fost adoptată separă cele două straturi în stiva de protocoale făcându-le independente.2.Stiva de protocoale TCP / IP de octeţi este pus în Window. iar adresa destinaţie este reprezentată de adresa altei maşini ce joacă rol de destinatar. protocolul şi suma de control. IP nu are nevoie de alte informaţii decât adresa destinaţiei.1. 5. Sarcina IP este de a găsi o cale prin care datagrama se distribuie către destinaţie. fără să fie interesat de conţinutul datagramei sau al headerului TCP. Această structurare are doar ca scop o primă familiarizare cu structura protocolului TCP/IP.2 Nivelul IP Format datagramă Versiune Identificator Time to leave Nivelul IP. Adresa sursă reprezintă adresa IP a maşinii proprii. Pentru a face trimiterea. Prin protocol se indică nivelului IP de la destinaţie să trimită datagrama protocolului TCP întrucât mai multe protocoale de la destinaţie pot utiliza servicii ale nivelului IP. versiune curent utilizată ce se va înlocui probabil cu versiunea 6 într-un orizont de timp nu prea îndepărtat. Atenţionez că abordarea din lucrare este specifică pentru varianta IP versiune 4.

Un pachet trimis în reţea include un câmp adresă destinaţie ce conţine adresa destinatarului dorit. adică cinci cuvinte de câte 32 biţi fiecare.1 Tehnologia Ethernet Ethernet este numele dat celei mai populare tehnologii de networking dezvoltată de Xerox PARC în jurul anilor 1970. Punctaj minim pentru acceptare: 80 Adevărat / Fals A/F 1. Tranceiverul poate sesiza când reţeaua este în utilizare sau când transformă semnale analogice în semnale digitale. Fiecare maşină ataşată la reţea are o unică adresă văzută uzual ca un întreg. tehnologie ce a fost standardizată de Intel Xerox şi Digital în 1978 pentru care IEEE utilizează versiunea de standard 802. singurele elemente active fiind calculatoarele ataşate la reţea.Stiva de protocoale TCP / IP Test de autoevaluare 5. Fiecare întrebare valorează 20 de puncte. A/F 3. Fiecare tehnologie hardware specifică numărul de biţi asociaţi adresei. 5. Adresa destinaţie apare în acelaşi loc în fiecare pachet făcând posibilă examinarea uşoară a acesteia la destinaţie. locaţia în care aceştia se găsesc fără ca să existe o compatibilitate între diversele tehnologii utilizate. Un transmiţător trebuie să cunoască adresa destinatarului şi să o încapsuleze în câmpul cu acelaşi nume înainte ca pachetul să fie transmis. Adresa IP destinaţie este opţională în headerul datagramei. Conexiunea între calculator şi reţea cere un element special numit şi transceiver care ar trebui să fie existent la fiecare card de reţea. cablu este complet pasiv. 5. Un header IP versiune 4 are 16 octeţi. Numărul de port este utilizat pentru a identifica aplicaţiile aflate pe aceeaşi maşină ce stabilesc o conexiune.2. Un header TCP este format din 20 octeţi.2 Caracteristici ale nivelului fizic la TCP/IP Fiecare tehnologie hardware defineşte un mecanism de adresare pe care calculatoarele îl utilizează pentru specificarea destinaţiei fiecărui pachet. A/F 5. A/F 2.3.1 Alegeţi varianta corectă pentru următoarele 5 întrebări. el fiind conectat 80 Proiectul pentru Învăţământul Rural . TCP/IP este implementat pe 6 straturi. A/F 4. În structura originală Ethernet utilizează cablul coaxial.

Transceiver Host interface Fig. Deoarece numărul de fire utilizate în conexiunea AUI este mare şi ca urmare costul cablului ridicat s-a compactat adaptorul cu transceiverul obţinând ceea ce se numeşte conexiune thin-wire sau thinnet prin care fiecare staţie se conectează cu celelalte prin intermediul unui cablu coaxial într-o structură de tip bus.3 Conexiunea Host . 5.3). este o conexiune bus deoarece toate transceiverele recepţionează toate mesajele reţelei fizice.reţea prin transceiver Adresa MAC Schema de acest tip este numită şi Carrier Sense Multiple Acces with Collision Detect (CSMA/CD) întrucât multiple maşini pot accesa ethernet simultan şi fiecare detectează când legătura este liberă prin sesizarea undei carrier. un spaţiu de adrese şi alocă pentru produsele sale adrese în secvenţă. Aceste conexiuni au dezavantajul costului ridicat datorat ecranării. Adresa Ethernet este definită pe baza unei scheme cu 48 biţi. Această nouă tehnologie permite accesul la ethernet utilizând o pereche de fire torsadate similare cu cele utilizate în telefonie. O conexiune între o staţie şi un hub este limitată la maxim 100 m lungime şi poate cere personal specializat pentru monitorizarea şi controlul operaţiilor în reţea (fig. De cele mai multe ori adaptoarele suportă toate cele trei tipuri de conexiune externă: AUI conector pentru ticknet. cunoscută şi sub denumirea de adresă Ethernet sau adresă MAC. pachetele recepţionate fiind filtrate de către fiecare adaptor şi nu are nevoie de o autoritate centrală pentru garantarea accesului. Prin hub se înţelege un dispozitiv electronic care simulează semnalele unui cablu Ethernet. Pentru asignarea adresei fabricantul primeşte după solicitare. 5.Stiva de protocoale TCP / IP Transceiver Ethernet Hub cu o placă adaptor prin intermediul unui cablu numit şi Atachement Unit Interface (AUI). BNC conector pentru thinnet şi RJ45 pentru 10Base-T. Principalul avantaj constă în reducerea costului şi protecţia altor elemente ale reţelei de anomaliile introduse de deconectarea unei singure staţii. Adresa Ethernet este fixată la fiecare maşina prin hardware-ul utilizat şi poate fi citită prin intermediul interfeţei Proiectul pentru Învăţământul Rural 81 . Ethernet. Tehnologia este cunoscută sub denumirea 10Base-T şi se realizează prin conexiunea dintre calculator şi un hub Ethernet. Tehnologia avansată prevede o metodă de conexiune fără a utiliza cabluri ecranate sau coaxiale. indiferent de modul fizic de realizare. În multe cazuri o tehnologie de acest tip permite unei companii să utilizeze conexiune de date peste reţeaua telefonică existentă fără a fi necesare conexiuni noi.

5. simultan. O adresă Ethernet poate avea valori prin care se specifică: • adresa fizică a unei interfeţe de reţea (adresa unicast) • adresă broadcast reţea. Adresa sursă şi adresa destinaţie sunt reprezentate pe câte 48 biţi fiecare (6 octeţi). Un frame FDDI are un format caracteristic ce este ilustrat în fig. În acest mod o maşină poate utiliza mai multe protocoale în acelaşi timp.Stiva de protocoale TCP / IP hardware. Circularitatea asigură şanse egale la trimiterea pachetelor de către toate staţiile. Adresa multicast este o forma limitată de broadcast prin care un subset de calculatoare din reţea agreează să asculte o adresă de grup. Această tehnologie este de tip inel pentru că reţeaua formează un inel care porneşte de la o maşină şi trece pe la altele întorcându-se înapoi la sursă. • adresă multicast. 5. fără a genera întreruperi către unitatea centrală prin care să anunţe recepţia unei datagrame. Un alt câmp important este tip frame prin care se identifică protocol căruia îi este destinat pachetul şi va fi procesat în conjuncţie cu acesta.2 Conexiunea prin fibră optică (FDDI) Fiber Distributed Data Interconnect (FDDI) este o tehnologie populară ce asigură bandă mult mai largă decât Ethernet. Pachetele Ethernet poartă numele de frame şi au formatul prezentat în fig. două inele independente ce conectează fiecare calculator şi ca urmare este numită şi counter rotating deoarece traficul se deplasează în direcţii diferite în fiecare inel putând astfel să întoarcă un pachet atunci când o maşină este defectă. 5.2. Cardul Ethernet are posibilitatea de a extrage adresa fizică inclusă în pachet prin filtrare şi ignoră pachetele ce nu sunt adresate maşinii în care este dispusă. Când reţeaua este liberă.5.4 Format frame ethernet Format frame Ethernet Preambulul este format din 64 biţi ce conţin biţi în starea 0 sau starea 1 pentru a asigura sincronizarea. un cadru special numit şi token trece de la o staţie la alta. 82 Proiectul pentru Învăţământul Rural . numit şi multicast address group. Tehnologia este numită şi token ring deoarece utilizează un Token ring baton pasat între gazde pentru a controla transmisia. funcţie de conexiunea realizată (sursa pachetului). trimite pachetul şi batonul la următoarea maşină. Pentru a se asigura refacerea automată la defecţiuni hardware FDDI utilizează. Prin convenţie adresa de broadcast are toţi biţii 1 şi a fost rezervată pentru trimiterea de mesaje la toate staţiile din reţea. Preambul 8 octeţi Adresa Adresa sursa destinaţie 6 octeţi 6 octeţi Tip frame Date CRC 2 octeţi 64-1500 octeţi 4 octeţi Fig. Poate una dintre cele mai interesante proprietăţi ale legăturii este dată de posibilitatea de a detecta uşor disfuncţionalităţile din reţeaua locală. de regulă. Când o staţie are ceva de trimis aşteaptă ca batonul să sosească.4. 5.

5. Asynchronous Transfer Mode (ATM) Celula ATM ATM este o tehnologie de mare viteză ce se utilizează atât în reţele locale cât şi în reţele globale. disponibile funcţie de cantitatea de date transferată. Tehnologia ATM constă din unul sau mai multe comutatoare de înaltă viteză fiecare conectate la un calculator şi la un alt switch ATM. Proiectul pentru Învăţământul Rural 83 . Se realizează în acest mod o combinaţie între comunicaţia orientată pe comutarea pachete şi comunicaţia orientată pe conexiune. Prin mare viteză se înţelege viteză de comunicaţie de peste 100 Mbs iar ATM poate asigura viteze de până la ordinul Gbs fapt ce determină şi costuri mult mai mari pentru realizarea acestor reţele. La cel mai scăzut nivel al unei reţele ATM se utilizează cadre numite şi cells de dimensiune fixă ce pot fi procesate cu viteza mare. La iniţierea unei conexiuni toate echipamentele ce participă la transmiterea celulei agrează un identificator de conexiune virtuala.5 Format frame FDDI La FDDI formatul pentru header este flexibil în sensul că sunt posibile mai multe formate.Stiva de protocoale TCP / IP Câmp Lungimea în unităţi de 4 Conţinut biţi 4 sau mai mulţi Preambul 2 Delimitator de Start 2 Control frame 4 sau 12 Adresa destinaţie 4 sau 12 Adresa sursă 0 la 60 Informaţii de distribuţie 0 sau mai mulţi Date 8 Frame Check Sequence 1 Delimitator de sfârşit 3 sau mai mulţi Stare frame PA SD FC DA SA RI DATA FCS ED FS Fig. Cel de al doilea utilizează fibra optică pentru conexiune inclusiv pentru conexiunea de la host la switch. formate ce oferă posibilitatea de specificare a metodei de distribuţie utilizată. 5. Fiecare celulă ATM are numai 53 octeţi lungime dintre care 5 octeţi formează headerul şi 48 constituie câmpul de date.2.3. În headerul unei celule câmpul identificator conexiune specifică o conexiune virtuală agreată şi indică fiecărui distribuitor modul în care conectează porturile interne pentru transmiterea celulei.

A/F 5. Adresa MAC este reprezentată pe 32 biţi. fără a ţine seama dacă maşinile sunt sau nu în aceeaşi reţea. A/F 3. Nivelul reţea în TCP/IP Liantul care ţine Internetul este protocolul de nivel reţea. 5. Un hub este un dispozitiv electronic care simulează semnalele unui cablu Ethernet. Fiecare întrebare valorează 20 de puncte. Un header FDDI este identic cu headerul Ethernet. O adresă de broadcast permite recepţia mesajului de către un grup limitat de gazde. companii şi furnizori de servicii Internet. A/F 2. O celula ATM are lungime standard de 48 octeţi.3 Protocol Internet. Sarcina lui este de a oferi cu eforturi minime o cale pentru a transporta datagrame de la sursă la destinaţie. A/F 4. sau dacă sunt sau nu alte reţele interpuse între ele. Se studiază formatul datagramelor şi se arată de ce sunt considerate elementele de bază pentru toate comunicaţiile Internet.6. În acest sens TCP/IP furnizează trei seturi de servicii ilustrate în figura 5. În acest sens Internet este o abstracţie a reţelelor fizice deoarece la nivel scăzut el realizează aceleaşi funcţionalităţi acceptând pachete şi transmiţându-le către destinaţii.Stiva de protocoale TCP / IP Test de autoevaluare 5. Nu există o structură reală. Punctaj minim: 80 Adevărat / Fals A/F 1.2 Alegeţi varianta corectă pentru următoarele 5 întrebări. datagrame La nivelul reţea. Un utilizator crede că în Internet există o singură reţea virtuală ce interconectează toate staţiile fără a vedea comunicaţia care este ascunsă şi irelevantă. Ataşate la coloana vertebrala sunt reţele regionale (de nivel mediu). iar la aceste reţele regionale sunt ataşate LAN-urile din multe universităţi. În acest paragraful voi descrie principiile fundamentale ale comunicaţiei prin Internet Protocol (IP). Acestea sunt constituite din linii de înaltă capacitate şi rutere rapide. numit IP. Spre deosebire de protocoalele mai vechi de nivel reţea. dar există câteva elemente ce constituie coloana vertebrală majoră. Internetul poate fi văzut ca o multitudine de subreţele sau sisteme autonome (AS) conectate împreună. acesta a fost proiectat de la început având în vedere interconectarea reţelelor şi constituie o metodă bună de a gândi nivelul reţea. 84 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Proiectul pentru Învăţământul Rural 85 . Succesul protocolului a rezultat din faptul că această structură este robustă şi adaptabilă. În final. cum şi când erorile sunt generate. serviciul se spune că necesită “efort mare de ajungere” deoarece software-ul Internet face multe eforturi în a trimite pachetele la destinaţie. O secvenţă de pachete trimisă de la un calculator la altul poate parcurge mai multe căi.software-ul IP furnizează funcţiile de rutare alegând calea pe care datele sunt trimise. Ca urmare este oricând posibil să se înlocuiască un serviciu fără ca celelalte să fie afectate. El poate fi specificat prin 3 definiţii complementare: ƒ ƒ ƒ prima . Nivelul IP în TCP/IP este numit adesea şi IP based technology.defineşte unitatea de bază pentru transfer utilizată la Internet TCP/IP. IP include un set de reguli pentru asigurarea siguranţei. Serviciul este denumit “cu pierdere de legătură“ deoarece fiecare pachet este tratat independent unul de altul. unele pot fi pierdute. Serviciul este nesigur deoarece transportul nu este garantat. caracteristică ce a putut fi implementată bazându-se pe stiva de protocoale. Tehnic. Cele mai obişnuite 23 servicii sunt cele de transmitere pachete. Protocolul care defineşte nesiguranţa şi mecanismele de pierdere a conexiunii este numit Internet Protocol şi este uzual referit prin iniţialele IP. modul în care pachetele sunt eliminate. O stivă de protocoale oferă o serie de servicii de conectivitate pentru tratarea în mod adecvat a comunicaţiei. pierderea pachetelor analog cu serviciile furnizate de hardware cere efort deosebit. Pachetele pot fi pierdute sau duplicate fără ca serviciul să detecteze aceste situaţii. a treia . altele ajung la destinaţie în ordine diferită. serviciul este definit ca fiind nesigur. a doua . reguli ce caracterizează modul în care hostul şi ruterele procesează pachetele.precizează în plus specificaţiile formale ale formatelor de date şi rutare. 5. Conexiuni Pierdute.Stiva de protocoale TCP / IP Application Services Reliable Transport Service Servicii de conectivitate a pachetelor Fig. Aceasta specifică formatul exact al datelor transmise prin TCP/IP. Scopul Unui Protocol Internet.6 Structura serviciilor realizate de TCP/IP Softwareul Internet este construit în jurul a trei servicii dispuse ierarhic.

Dacă versiunea nu este cea corectă maşinile vor rejecta datagramele cu versiune de protocol diferită de cea cunoscută. Lungime header (HLEN) specifică lungimea hearder măsurată în cuvinte de 32 de biţi. El este utilizat pentru ca transmiţătorul.7).3. În hearder sunt incluse informaţii asupra sursei fizice şi a destinaţiei. Protocolul IP curent utilizat este de versiune 4. Într-o reţea fizică unitatea de transfer este un frame ce conţine hearder şi date. Internet denumeşte unitatea de bază pentru transfer ca datagramă Internet. la fel cu formatul frame.1 Datagrame Internet Format datagramă Analogia între reţeaua fizică şi TCP/IP este foarte importantă. Aşa cum se vede toate câmpurile din header au lungime fixă exceptând opţiunile IP şi câmpul corespunzător PADDING. Toate programele IP cercetează câmpul de versiune înainte de a procesa o datagramă pentru a fi sigure că formatul software este corect. 86 Proiectul pentru Învăţământul Rural . headerul pentru datagramă conţine adresa sursă şi adresa destinaţie şi o serie de alte câmpuri ce identifică conţinutul (5. Un header uzual.Stiva de protocoale TCP / IP 5.7 Format datagramă Câmpuri în header IP Deoarece procesarea datagramei este făcută software. dar în prezent a apărut şi este disponibilă versiunea 6 a protocolului IP. Similar cu un frame din reţelele fizice o datagramă este împărţită în hearder şi zona de date. De exemplu câmpul de 4 biţi versiune (VER) conţine versiunea protocolului IP ce a fost utilizată pentru crearea datagramei. conţinutul şi formatul nu este restricţionat de hardware. header datagramă 0 4 8 zona date datagramă 16 19 24 31 Versiune Lungime Tip serviciu Lungime totală Header Identificator Indicatori Offset fragment Timp de viată Protocol Sumă control header Adresa IP sursă Adresa IP destinaţie Opţiune IP(dacă este necesar) PADDING Date Fig. prevenind interceptarea eronată a conţinutului care s-ar procesa în conjuncţie cu formatul specific utilizat. 5. ce nu conţine opţiuni şi padding. receptorul şi ruterele implicate să verifice modul în care agreează formatul datagramei. măsoară 20 de octeţi şi are lungimea de 5 cuvinte a 32 biţi fiecare. numit şi header minimal.

incluzând atât octeţi din header cât şi datele încapsulate. În multe aplicaţii lungimea totală nu constituie o limitare severă. Este de asemenea important de înţeles faptul că algoritmul de rutare trebuie să aleagă dintre căile posibile pe acelea care au caracteristici de întârziere. Dacă un ruter cunoaşte mai mult de o cale posibilă până la o destinaţie dată. lungimea maximă posibilă a unei datagrame IP este 216. este posibil a fi implementat controlul congestiei la transmiterea datagramelor. Datagram Type of Service şi precedenţă datagramă. presupunând că ruterul poate alege între capacitate mică şi bandă largă (conexiune satelit). bitul T setat specifică transmiterea directă pe când R cere siguranţă maximă. viteză şi siguranţă cerute. O cerere de transport necesită algoritmi de rutare. Biţii D. el poate utiliza informaţia inclusă în câmpul tip de transport pentru a se asigura caracteristicile dorite pentru datagramă. el reprezintă un concept important. numită pe scurt şi Tip Serviciu. pot fi realizate combinaţii de biţi între D. Lungimea porţiunii de date poate fi calculată prin scăderea lungimii headerului (HLEN) din lungimea totală (LENGTH). T. R specifică tipul de transport dorit. 5. acele căi destinaţie bazate pe cunoaşterea tehnologiilor hardware disponibile. Adesea o tehnologie implementează doar una dintre caracteristici. Câmpul este împărţit în 5 subcâmpuri (fig. măsurată în octeţi. De exemplu. adică 65536 octeţi.8 Format câmp tip serviciu Biţii 0-2 indică precedenţa cu valori în gama 0 (precedenţa normală) la 8 (control reţea) permiţând transmiţătorilor să indice importanţa fiecărei datagrame.8): 0 1 precedenţ㠃 ƒ ƒ 2 3 D 4 T 5 R 6 7 8 Neutilizaţi 5. Dacă bitul D este setat se cere întârziere mică. deoarece furnizează un mecanism prin care sunt permise informaţii de control pentru a specifica precedenţa la date. De exemplu. Cu toate că multe hosturi şi rutere ignoră tipul de serviciu. Deoarece câmpul TOTAL LENGTH este limitat la 16 biţi. ea nefiind tratată ca o simplă cerere. Concluzie: Tipul de serviciu este văzut ca o sugestie pentru algoritmul de rutare prin care se alege dintre căile posibile. Ultimii trei biţi au fost rezervaţi pentru implementări ulterioare. Se remarcă faptul ca în Internet nu se garantează tipul de transport cerut. Ea poate fi mult mai importantă la rutere dacă reţelele de mare viteză vor transporta pachete de date cu lungime mai mare de 65535. Nu este totuşi posibil ca Internet să garanteze tipul de transport cerut. specifică modul în care o datagramă este manipulată. dacă toate hosturile şi ruterele onorează precedenţa. T şi R funcţie de dorinţă.Stiva de protocoale TCP / IP Lungimea totală a datagramei (LENGTH) specifică lungimea datagramei IP. Proiectul pentru Învăţământul Rural 87 .

9 arată că atunci când o maşină trimite o datagramă la altă maşină aceasta se încapsulează în porţiunea de date în frame-ul reţea. De ex: un cadru Ethernet oferă 1500 octeţi de date. datagramele sunt manipulate software. Header datagramă Header frame Zona de datagramă date Zona de date frame Fig. Apare o a doua întrebare: Ce dimensiune de frame se poate alege? O datagramă în Internet trebuie să călătorească prin mai multe reţele fizice interconectate. întreaga datagramă ocupă un frame fizic făcând transmiterea prin reţeaua fizică mai eficientă. Ideea pe care se bazează transportul datagramei în reţea este numită încapsulare. Pe baza considerentelor despre reţea.10). când o datagramă este mai mare decât MTU al reţelei pe care o traversează. În consecinţă. Unitatea prin care ne referim la dimensiunea maximă a unui frame poartă denumirea de maximum transfer unit (notat şi MTU). Începem cu întrebarea. Ştim că datagramele transportă date de la o maşină la alta numai dacă se permite transport prin reţeaua fizică. ea se transformă în mai multe frame-uri. Cât de mare poate fi o datagramă? Spre deosebire de reţelele fizice unde hardware-ul trebuie recunoscut. Proiectul pentru Învăţământul Rural .9 Încapsularea datagramelor Lungime maximă datagramă 88 Marime datagramă. o datagramă este similară cu orice alt mesaj trimis de la o maşină la alta. Pentru a face transportul eficient este bine să considerăm că fiecare datagramă este transportată independent. TCP/IP alege mărimea convenabilă a datagramelor şi aranjează astfel modul de împărţire al acesteia în mici compartimente cu dimensiunea dată de MTU.Stiva de protocoale TCP / IP Înainte de a înţelege sensul următorului câmp dintr-o datagramă este important să pornim de la modul în care transportul datagramei se bazează pe cadrele (frame) de reţea. S-a văzut deja că în formatul curent al datagramei sunt permişi 16 biţi pentru câmpul de lungime totală. Ele pot fi de orice lungime aleasă de proiectantul protocolului. Fiecare pachet este limitat la o dimensiune maximă a datelor într-o reţea fizică. un cadru FDDI aproximativ 4470. Hardware-ul nu recunoaşte formatul datagramei şi nici nu înţelege adresa destinaţiei. 5. Limitările pot fi schimbate în versiunile ulterioare ale protocolului. În cazul ideal. 5. Micile piese în care datagrama este împărţită se numesc fragmente iar procesul poartă denumirea de proces de fragmentare (fig. MTU şi fragmentare. Pentru a asigura eficienţa proiectantul IP forţează selecţia dimensiunii datagramei la o dimensiune corespunzătoare care încape într-un frame. Figura 5.

5. ruterul R1 o trebui să o fragmenteze. Fragmentele trebuiesc reasamblate pentru a obţine o copie completă a datagramei originale înainte de a fi procesată la destinaţie. Desigur că.11 Fragmentarea datagramelor Proiectul pentru Învăţământul Rural 89 . Dacă hostul A trimite o datagramă mai mare de 620. suportă 1500 octeţi MTU.Stiva de protocoale TCP / IP HO ST A NET1 M TU=1500 HO ST B R1 NET 2 M T U=620 NET 3 R2 M TU=1500 Fig 5. 5. Mărimea fragmentului este aleasă astfel încât fragmentul să poată fi transportat prin reţea ca un singur frame. Specificaţia IP postulează că nu toate implementările trebuie să accepte datagrame până la maximul MTU al reţelelor pe care le atacă. dar nu garantează faptul că datagramele de dimensiuni mari vor fi transmise fără fragmentare. fragmentarea şi reasamblarea apărând ca un proces automat fără ca sursa să întreprindă acţiuni speciale. Nu trebuie să surprindă faptul că fiecare piesă are acelaşi format cu cel al datagramei originale. Sursa poate alege orice dimensiune dacă o consideră corespunzătoare. host A şi B. Fragmentarea unei datagrame înseamnă împărţirea ei în diferite piese. Ultima parte este de regulă mai mică decât celelalte.11 Header datagramă data 1 600 octeţi data 2 600 octeţi data 3 600 octeţi Header fragment 1 Header fragment 2 Header fragment 3 data 1 Fragment 1 (offset 0) data 2 Fragment 2 (offset 600) data 3 Fragment 3 (offset 1200) Fig. R2 va fragmenta datagramele sosite de la hostul B. Protocolul nu limitează datagramele de dimensiune mai mică. transportul are loc printr-o reţea în care MTU este de 620 octeţi. În plus un ruter trebuie întotdeauna să realizeze datagrame de cel puţin 576 octeţi. Similar. nu se pune problema împărţirii datagramei în părţi egale.10 Maximum transfer unit în diverse reţele Fragmentarea unei datagrame Chiar dacă ambele sisteme. Un exemplu de fragmentare este ilustrat in fig.

În acest mod o întreagă datagramă este pierdută ca urmare a pierderii unui fragment. ele trebuiesc transferate de la punctul de fragmentare la punctul de destinaţie. sau sunt transmise ca fragmente la calculatorul final unde vor fi reasamblate? În TCP/IP odată ce datagrama a fost fragmentată pachetele călătoresc în datagrame separate şi sunt asamblate la ultima destinaţie. Cu toate aceste dificultăţi acest mod de prelucrare este considerat bun. Trei câmpuri ale headerului din datagramă: IDENTIFICATOR. atunci când MTU o permite. FLAGS. Câmpul identificator permite destinaţiei să stabilească care dintre fragmentele recepţionate aparţin unei datagrame. şi FRAGMENT OFFSET controlează fragmentarea şi reasamblarea. Trebuiesc reasamblate pachetele după trecerea prin reţea. 90 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Câmpul identificator conţine un unic întreg prin care se identifică univoc o datagramă. dacă un fragment este pierdut datagrama nu poate fi reasamblată.Stiva de protocoale TCP / IP Reasamblarea datagramelor Fiecare fragment conţine un header al datagramei exceptând cazul în care un bit al câmpului FLAG arată că acesta este un fragment şi nu sunt copiate în header toate opţiunile aferente datagramei iniţiale. Foarte multe sisteme generează identificatorul prin incrementare ca o secvenţă de întregi. Trimiterea fragmentelor la destinaţie are două mari dezavantaje: ƒ ƒ ƒ Câmpuri pentru controlul fragmentării întrucât datagramele nu sunt reasamblate imediat după transferul prin reţea ca mici fragmente MTU. La recepţia unui fragment. Reasamblarea unei datagrame. maşina receptoare elimină piesele recepţionate fără să mai proceseze fragmentele. Reamintim că la fragmentare o mare parte din header este copiat la fiecare fragment. Datagramele fiind asamblate la punctul de destinaţie poate duce la ineficienţă dacă reţelele fizice întâlnite după punctul de fragmentare au capabilităţi MTU mari şi datele se transferă prin fragmente mici. Dacă timerul expiră înainte ca toate fragmentele să sosească. Datorită timpului de viaţă nu pot exista datagrame cu acelaşi identificator produse de aceeaşi maşină. El permite ca fiecare fragment să fie rutat independent şi nu necesită rutere intermediare pentru stocare şi reasamblare a fragmentelor. măsurat în octeţi începând cu fragmentul care are offset zero. Fragment Offset specifică un offset faţă de datagrama originală a datelor ce sunt deplasate în fragmentul următor. Maşina receptoare porneşte un ceas pentru reasamblare atunci când primeşte primul fragment. destinaţia utilizează identificatorul şi adresa sursă pentru asocierea fragmentului la o anumită datagramă. Nu este însă posibilă o altă abordare întrucât nu se poate aştepta la infinit ca toate fragmentele unei datagrame să fie recepţionate. Calculatorul transmiţător generează o valoare unică pentru câmpul de identificare al fiecărei datagrame. Nu poate fi considerată o soluţie fezabilă asamblarea datagramelor de către ruterele ce le transportă întrucât nu toate fragmentele urmează aceeaşi cale către destinaţie. Controlul fragmentării.

Câteva reguli simplifică procesarea. ƒ ƒ ƒ atunci când valoarea câmpului este numerică. Este cazul în care timpul de viaţă are semnificaţie de timp. la rutere încărcate ce introduc întârzieri mari. Acest bit împreună cu fragment offset şi total length permite reasamblarea datagramei. Proiectul pentru Învăţământul Rural 91 . datorită alterării tabelelor de rutare sau a distribuţiilor incorecte generate de alte probleme. Pentru a testa software-ul integrat sau a depana problemele operaţionale este important de văzut care este mărimea datagramelor pentru care fragmentarea se produce. Când un ruter necesită fragmentarea unei datagrame care are bitul “not fragment” setat. Ultimul bit specifică dacă fragmentul conţine date din interiorul datagramei originale sau este fragmentul de sfârşit. datagrama este pierdută. o fac mai rapidă şi simplă chiar fără ceas de sincronizare. de utilizare a acestui câmp. De ex. Acest bit este numit şi “more fragmentation”. fiecare ruter din calea de distribuţie decrementează câmpul time to live cu 1 atunci când procesează headerul. Maşina sursă specifică timpul de viaţă al datagramei. deoarece ruterele nu au un ceas sincronizat cu reţelele fizice. fie pierde datagrama şi trimite un mesaj de eroare înapoi la sursă. Dacă el este 1 fragmentarea nu este permisă. la secvenţa de boot este necesară întreaga imagine. interpretăm timpul de viaţă ca numărul maxim de distribuiri ale acesteia. Aceasta este necesară întrucât în header câmpul Total Length se referă la fragment nu la datagramă şi nu se poate identifica ultimul fragment dintr-o succesiune de fragmente. Uzual software-ul de aplicaţie utilizând TCP/IP nu se îngrijeşte de fragmentare deoarece ambele proceduri fragmentare şi defragmentare sunt automat executate de către componente incluse în sistemul de operare şi sunt invizibile utilizatorului. un ruter elimină datagrama şi transmite mesaj de eroare. a pornit de la faptul că se poate garanta eliminarea circularităţilor prin care datagramele ar putea să circule prin Internet la infinit. este testat atunci când este necesară fragmentarea. Semnificaţia biţilor flags: ƒ ƒ Timp de viaţă datagramă Primul bit not fragment. Mai exact. adică a devenit zero. Atunci când timpul a expirat. Time to live (TTL) specifică un număr interpretat ca intervalul de timp pentru care datagrama rămâne în Internet. Biţii FLAGS sunt utilizaţi pentru controlul fragmentării şi reasamblării. fiecare ruter înregistrează timpul local când datagrama a sosit şi decrementează câmpul cu numărul de secunde pentru care datagrama rămâne la el aşteptând servirea. iar ruterele şi hosturile ce o procesează va decrementa acest câmp. Ideea generală.Stiva de protocoale TCP / IP La reasamblare fragmentele pot sosi în altă ordine decât ordinea fizică la operaţia de fragmentare. când time to live este 0. Estimarea exactă a timpului este dificilă. acesta fie încearcă să transporte datagrama pe o cale ce nu necesită fragmentare.

care poate fi urmat de un octet ce specifică lungimea şi un set de octeţi de date asociaţi opţiunii.2 Alte câmpuri în header Câmpul PROTOCOL este similar ca semnificaţie cu câmpul type din headerul asociat pentru un frame reţea. constă în faptul că informaţia aferentă din header se modifică la rutere şi în plus se previne o distribuţie greşită ca urmare a alterării adresei destinaţie. Aceste câmpuri nu suferă modificări la rutere întrucât se păstrează sursa şi destinaţia specificată iniţial pentru fiecare pachet. fără a se verifica în vreun fel conţinutul. fără separatori între ele.Stiva de protocoale TCP / IP 5. Câmpul DATA este de dimensiune nedefinită. Valoarea câmpului specifică ce protocol de nivel scăzut este utilizat pentru a genera mesajul ce transportă datele. dependentă de mărimea volumului de date pe pachet şi de tipul de protocol hardware utilizat.3. Când opţiunile sunt prezente într-o datagramă. prin aceasta verificarea integrităţii headerului. Fiecare opţiune constă dintr-un singur octet. cât şi pentru controlul traficului. Câmpul IP Option urmează adresa destinaţie şi nu este obligatoriu pentru fiecare datagramă. Cum headerul ocupă în general mai puţini octeţi faţă de restul mesajului şi suma de control se calculează de către fiecare ruter. Motivul pentru care suma de control este calculată la fiecare ruter. Acesta specifică în general formatul zonei de date. Suma de control se aplică doar la headerul IP nu şi la date. Un octet opţiune se împarte în trei părţi astfel: COPY (1) 92 OPTION CLASS (2 biţi) OPTION NUMBER (5 biţi) Proiectul pentru Învăţământul Rural . caz în care pentru o distribuire corectă este necesar ca informaţia înscrisă pe plic să fie corectă. ele apar continuu. câmpul este de tip numeric şi este gestionat de autoritatea Internet pentru a garanta compatibilitatea cu întregul Internet. Unele opţiuni au lungimea de un cuvânt. Procesarea opţiunilor este integrată în protocolul IP. Lungimea câmpului este variabilă funcţie de opţiunile ce sunt selectate. HEADER CHECKSUM este o modalitate de a asigura verificarea integrităţii datelor din header.3. Aceste opţiuni sunt în general incluse pentru testarea şi depanarea reţelei. iar altele au lungime variabilă. obligatoriu pentru fiecare datagramă. Procedura este similară cu transmiterea scrisorilor prin poştă. Source IP address şi Destination IP address conţine adresele IP ale transmiţătorului şi receptorului.3 Opţiuni datagrame Internet Structura header definită până în prezent se referă la headerul minimal. este mult mai uşor ca acest calcul să fie făcut pentru un volum mic de date. 5. El se obţine tratând headerul ca o secvenţă de întregi pe 16 biţi reprezentaţi în complement faţă de 1.

Stiva de protocoale TCP / IP Bitul copy controlează modul în care ruterele tratează opţiunile în timpul fragmentării. înregistrează adresa IP.este utilizată pentru a înregistra drumul parcurs de un pachet. altfel lasă zona de adrese nemodificată deoarece spaţiul alocat pentru memorarea adreselor IP este complet ocupat. Câmpul pointer specifică offsetul opţiunii pentru următorul slot. Record Rute Option .12 Opţiunea record rute Source Rute Option Este o opţiune ce permite sursei să seteze Proiectul pentru Învăţământul Rural 93 .12 0 8 COD 16 24 31 LUNGIME POINTER Prima adresă IP A doua adresă IP …………………… …………………… Fig 5. Clasă opţiune 0 1 2 3 Semnificaţie Datagramă sau control reţea Rezervat Depanare şi măsurare Rezervat pentru următoare utilizări OPTION NUMBER este codificat pe 5 biţi şi este interpretat în conjuncţie cu conţinutul câmpului option class. urmată de a doua şi aşa mai departe. ƒ copy = 0 opţiunile se copiază doar în primul fragment al datagramei fragmentate. Rutarea şi timestamp sunt foarte interesante deoarece dă un mod de monitorizare sau control a datagramelor la rutare. Înregistrările încep cu prima adresa IP. Pentru înţelegerea semnificaţiei opţiunilor se dau mai jos o serie dintre opţiunile specifice utilizate în Internet. ea conţine câteva dintre opţiunile ce sunt mai des utilizate. Tabelul următor specifică modul de interpretare al opţiunilor. Când ruterul adaugă un IP verifică dacă pointerul este mai mic decât lungimea. Lista nu este exhaustivă. OPTION CLASS specifică o clasă generală urmând ca apoi să se specifice opţiunea în cadrul fiecărei clase. Structura de date pentru înregistrarea rutei este ilustrată în figura 5. Câmpul cod conţine clasa şi numărul de opţiune în structura specifică prezentată anterior. Câmpul lungime specifică lungimea totală a datelor incluzând primii 3 octeţi. Astfel pentru: ƒ copy = 1 opţiunile se copiază în toate fragmentele. Opţiunea permite sursei să creeze o lista vidă de adrese IP ce va fi completată de fiecare ruter ce participă la distribuţia datagramei prin adăugarea propriei adrese IP la listă. Dacă da.

94 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Formatul de înregistrare a momentului de timp este ilustrat în fig. 5. Câmpul FLAGS controlează formatul exact al opţiunii şi spune cum ruterele interpretează înregistrarea pentru opţiunile timestamp (fig. el fiind specificat implicit în conţinutul headerului datagramei. Semnificaţie Înregistrează numai timestamp.Stiva de protocoale TCP / IP preferinţele referitoare la traseul pe care datagrama îl va urma până la destinaţie. Cei 4 biţi OVERFLOW conţin un număr întreg indicând numărul de rutere care nu furnizează timestamp. Fiecare înregistrare din listă conţine două cuvinte de 32 biţi: adresa IP a ruterului şi un întreg de 32 biţi reprezentând timestamp. Opţiunea este foarte utilă în faza de testare a reţelei. situaţie care apare când spaţiul rezervat este prea mic. Prin această opţiune se elimină alegerea drumului de către ruter. ruterul înregistrează doar timestamp dacă următoarea adresă IP în listă se potriveşte cu adresa ruterului Fig. Timpii sunt nerelevanţi în multe cazuri deoarece fiecare maşină are propriul ceas local. 5. omite adresa IP Precede timestamp de adresa IP Adresa IP specificată de transmiţător. şi în plus sunt diferenţe legate de fusul orar. ƒ ƒ ƒ Flag 0 1 2 Câmpurile lungime şi pointer sunt utilizate pentru a specifica lungimea spaţiului rezervat pentru opţiune şi locaţia următorului slot neutilizat ca şi la opţiunea de înregistrare traseu. 5. Formatul său este identic cu cel de la Record Rute Option.13. 5.13 Opţiunea timestamp Time Stamp Option Lucrează similar cu Record Rute Option şi iniţial conţine o listă vidă.14 Semnificaţie flag Timestamp dă timpul şi data la care ruterul manipulează datagrama în milisecunde de la începutul nopţii.14). iar fiecare ruter completează înregistrări în ea. 0 COD 8 16 LUNGIME 24 28 POINTER OVERFLOW Prima adresă IP Primul timestamp …………………… …………………… 31 FLAGS Fig.

Copierea opţiunilor datagramei la toate fragmentele g. La primul card de reţea care recepţionează datagrama 5. La primul ruter ce are acces la o reţea cu MTU mai mare h. O datagramă nu poate fi fragmentată dacă: e. Cuvinte de câte 16 biţi 3.3 Alegeţi varianta corectă pentru următoarele 10 întrebări. Transmite mai multe copii ale aceleiaşi datagrame f.Stiva de protocoale TCP / IP Test de autoevaluare 5. Cuvinte de câte 32 biţi g. Octeţi f. La destinaţia finală f. O datagramă fragmentată de un ruter este reasamblată: e. Nu permite fragmentarea unei datagrame h. Mărimea headerului unei datagrame se măsoară în: e. Structuri de date de tip tablou g. Tabele similare cu cele din baze de date h. În header sunt incluse opţiuni f. Conţine mai mult de 2800 octeţi 6. Permite unui ruter reasamblarea fragmentelor datagramă Proiectul pentru Învăţământul Rural dintr-o 95 . Maximum Transfer Unit (MTU) are semnificaţia: e. Lungimea maximă a datagramei exprimată în biţi g. Datagrama IP 2. La următorul ruter care distribuie datagrama g. Bitul copy din headerul datagramei are interpretarea: e. Bitul not fragment este setat h. Fiecare întrebare valorează 10 de puncte. Numărul octeţilor de date aferent unei datagrame poate fi 4. Numărul de biţi din headerul datagramei f. Număr de biţi h. Este la rândul său un fragment g. Unitatea de bază pentru încapsularea datelor de comunicaţie în Internet este: e. Punctaj minim: 80 1. Fişierul f. Dimensiunea maximă a unei datagrame ce transportată prin reţea h.

Ideal. Numărul adreselor IP ce pot fi înregistrate în câmpurile aferente opţiuni record rute este dat de: e. pentru o reţea extinsă care are multiple conexiuni fizice între care se comută pachete. Rutarea apare la diferite niveluri. Programele de rutare pot fi foarte complicate şi selectează căile pe baza drumului minim. Tipul de protocol de nivel scăzut g. Adresa IP a sursei d. Modul de tratare a fragmentării c. Adresa IP şi momentul de timp la care a fost procesată datagrama b. Numărul de biţi rezervat pentru o adresă IP g. Distribuţia internă este complet conţinută în reţea.4 Rutarea Datagramelor IP Distribuţia datagramelor în Internet 96 Rutarea în Internet. iar prin activitatea de distribuire (rutare) se înţelege procesul prin care un calculator face această alegere. De exemplu. Proiectul pentru Învăţământul Rural . lungimea datagramei. Câmpul FLAGS la opţiunea timestamp specifică: a. reţeaua însăşi este responsabilă de distribuirea pachetelor de la momentul în care apar până la momentul când acestea o părăsesc. Numele serverului reţelei traversate c. Formatul datelor în opţiune b. ele văzând reţeaua ca o entitate ce manipulează pachete. Rutarea IP alege prin diverşi algoritmi cum să trimită datagramele pe reţele fizice distincte. Un cod reprezentat pe 16 biţi 8. Prin sistemul de comutare a pachetelor se înţelege alegerea drumului pe care se trimit pachetele. Numărul de biţi pe care se reprezintă o adresă IP h. Modul în care se reasamblează datagramele d. Adresa IP a destinaţiei 10. Detaliază opţiunea în interiorul unei clase f.Stiva de protocoale TCP / IP 7. Este un câmp opţional 5. a lăţimii de banda şi a congestiei. Valoarea câmpului lungime din primul cuvânt al opţiunii 9. Reamintim că scopul IP este de a forma o reţea virtuală ce încorporează multiple calculatoare şi oferă conectivitate. tipul de serviciu specificat în header-ul datagramei atunci când se selectează un drum. Distribuirea în Internet poate fi dificilă în special la calculatoarele care au conexiuni la reţele fizice multiple. Prin câmpul clasă opţiune se specifică: e. Valoare câmpului pointer din primul cuvânt al opţiunii f. Opţiunea timestamp înregistrează: a. Maşinile din exterior nu pot participa la decizii de distribuţie. Categoria din care face parte o opţiune ca structură arborescentă h. rutarea examinează tipul reţelei.

la ruterul R1 sau R2. La acest moment vom face o distincţie între host şi ruter prin aceea că voi presupune că hostul nu furnizează funcţii de distribuţie ce permite transferul pachetelor de la o reţea la alta. Fiecare ruter are conexiune directă cu cel puţin două reţele. Pentru a transfera o datagramă IP. Distribuţia datagramelor într-o singură reţea. Pentru a vedea dacă o destinaţie este Proiectul pentru Învăţământul Rural 97 . Funcţie de modul în care o datagramă traversează reţeaua distribuţia poate fi împărţită în: distribuţie directă distribuţie şi indirectă. mapează adresa destinaţie IP la o adresă fizică şi utilizează hardware-ul de reţea pentru a o trimite. Se cunoaşte că aceasta este posibilă totuşi dacă avem un calculator conectat direct la reţele multiple. Cai pentru destinaţii R1 R2 HOST Fig. transmiţătorul încapsulează datagrama într-un frame fizic. deşi uzual un ruter conectează mai multe reţele. O maşină într-o reţea fizică poate trimite datagrame direct la alte maşini ale aceleiaşi reţele.15 Alegerea destinaţiei Orice calculator având conexiuni multiple poate acţiona ca un ruter.Stiva de protocoale TCP / IP Pentru a înţelege complexitatea rutării este necesar să ne întoarcem la TCP/IP.15 hostul va alege unde trimite datagrama. 5. Mai întâi se reaminteşte că Internet este compus din multiple reţele fizice interconectate prin calculatoare denumite rutere. TCP/IP generează una sau mai multe datagrame (un host face o decizie de rutare când alege unde trimite datagrama). face distincţie între funcţiile de host şi cele de ruter. host şi ruter participă la distribuirea datagramelor Internet la destinaţia specificată. Totuşi TCP/IP. Modul în care transmiţătorul va cunoaşte adresa se bazează pe faptul ca aceasta conţine un prefix specific reţelei şi un sufix specific pentru host. În figura 5. ca model. Distribuţia indirectă apare când destinaţia nu este direct ataşată la reţea făcând ca transmiţătorul să trimită datagrama la un ruter. Ambele. Calculatoarele ce mixează funcţiile de host şi ruter funcţionează ca o singură maşină. Prin contrast un host se conectează direct la o reţea. Distribuţia directă se referă la trimiterea unei datagrame de la o maşină la alta în aceeaşi reţea fizică. Aceste calculatoare rulează TCP/IP şi au tot software-ul necesar pentru rutare. Când un program de aplicaţie de la host doreşte să comunice. ambele variante fiind posibile.

Stiva de protocoale TCP / IP Distribuţie directă distribuţie indirectă în reţeaua fizică transmiţătorul extrage porţiunea din destinaţie a adresei IP şi o compară cu porţiunea de reţea a propriei adrese IP. şi aranjarea informaţiei pentru maşini care sunt destinate să distribuie pachete la acestea fără cunoaşterea altor detalii. Deoarece ambele hosturi şi rutere distribuie datagrame. însă care are numai două host-uri la început şi la sfârşit. Conceptual ar fi plăcut de utilizat informaţii ascunse care să permită maşinilor să ia decizia de rutare având la dispoziţie informaţie minimă. Algoritmul uzual de rutare utilizează Internet ruting table (adesea numită şi IP ruting table) aflată pe fiecare maşină în care se înmagazinează informaţii despre destinaţii posibile şi cum acestea se ating. va fi imposibil de păstrat aceste adrese şi de utilizat în mod curent. El găseşte acest ruter deoarece cunoaşte adresa fizică bazându-se pe faptul că ambele aparţin aceleaşi reţele fizice. Oricând software-ul de rutare ce rulează la host sau ruter necesită o transmitere de datagramă el consultă tabela de rutare pentru a decide unde trimite datagrama. De exemplu. La potrivire se ştie că datagrama poate fi transmisă direct. Ca urmare este suficient ca o tabelă de rutare să cunoască doar prefixele de reţea şi nu toată adresa IP. Datagrama este încapsulată într-un frame şi este trimisă către următorul ruter. Din perspectiva Internet este simplu să gândim despre distribuţia directă ca pasul final al oricărei transmisii de datagramă. Cum sunt cunoscute adresele se va vedea când vom discuta de tabela de rutare. Când un host doreşte să transmită o datagramă la un alt host el încapsulează datagrama şi trimite aceasta la ruterul apropiat. ambele au tabele de rutare IP. Obligatoriu schema de adresă IP ajută la atingerea acestui deziderat. deoarece numărul destinaţiilor posibile este mare. Pentru a înţelege mecanismul să considerăm o reţea Internet mare cu reţele interconectate prin rutere. La fiecare ruter datagrama este plasată într-un frame şi este trimisă mai departe până se atinge reţeaua destinaţie unde se foloseşte adresa fizică. Când ajunge la ruter acesta extrage datagrama încapsulată şi software-ul IP selectează următorul ruter din calea spre destinaţie. motiv pentru care trebuie găsit un mecanism prin care se diminuează dimensiunea tabelelor de rutare. maşinile vor avea spaţiu insuficient pentru a păstra aceste informaţii. unde ele există. ar fi posibil şi util să se izoleze informaţiile despre hosturile specifice la nivelul local. Distribuţia indirectă este mult mai dificilă decât distribuţia directă deoarece transmiţătorul trebuie să identifice ruterul la care datagrama va fi trimisă. Amintim că adresele IP sunt asignate pentru a face ca toate maşinile conectate la o reţea dată să aibă acelaşi prefix. În plus. Ce informaţii se păstrează în tabela de rutare? Dacă fiecare tabelă de rutare ar conţine informaţie despre fiecare adresă de destinaţie posibilă. 98 Proiectul pentru Învăţământul Rural . şi aşa mai departe până la destinaţie. chiar dacă datagramele traversează mai multe reţele şi servere intermediare.

0 20.0.0. În practică se aplică principiul ascunderii informaţiei la host. Dată fiind o datagramă destinată unui host în reţeaua 40.0.0.0. În mod obişnuit o tabelă de rutare constă din perechile (N.0.0.0.0 10.6 30.0.0.7 Fig. adresa ruterului S. S va distribui datagrama direct. M utilizează porţiunea de reţea pentru a lua decizia de rutare.0.0 RETEA 30. Deoarece R se conectează direct cu reţelele 20.R) unde N este o adresă IP a unei reţele destinaţie şi R este adresa IP a următorului ruter pe calea dată spre reţeaua N.0 40. Şi mai important.0.0 20. selectând ruterul care poate fi atins direct.0. În figura 5.0. R poate atinge adresa Proiectul pentru Învăţământul Rural 99 .0.0.0.0.16 Tipuri de distribuţie Ideea este de a forţa hostul să replice pentru mai multe rutere.0 R rutează la adresa 30.0. prin această metodă se asigură ascunderea informaţiilor.0.0.0.0.7 30.0. Utilizarea porţiunii de adresă reţea din adresa completă face rutarea eficientă şi necesită păstrarea unor tabelele de dimensiuni mai mici.0.0.7.16 arată un exemplu concret care ajută la explicarea tabelelor de rutare. 10. păstrarea detaliilor aferente hosturilor specificate este făcută la nivelul mediului local la care acesta operează.9 Q RETEA 20. Aceasta înseamnă că toate ruterele cunoscute de maşina M vor lega reţelele cu care M este conectată.0 Rutarea la adresa Direct Direct 20.0 el poate utiliza distribuţia directă pentru a trimite la un host aferent uneia din cele două reţele.5 RETEA 10.0.0. Când o datagramă este gata de a depăşi M software-ul IP localizează adresa destinaţie şi extrage porţiunea de reţea.Stiva de protocoale TCP / IP Next-hop Next-Hop Ruting.0 30.0.0 S 40.0. Este important de înţeles că fiecare intrare în tabela de rutare la un ruter poate fi atinsă prin intermediul unei singure reţele.7 Pentru a atinge hostul în reţea 20.0.0. Figura 5. 5. Exemplul constă din patru reţele conectate prin trei rutere.0.0 şi 30.0.0. Ruterul R este numit next-hop şi ideea unei astfel de modalităţi pentru păstrarea adresei este numită şi next-hop ruting. În tabelă se specifică numai un pas pe calea dată de R la destinaţie .6 R RETEA 40.9 30.0.0.0.ruterul nu cunoaşte calea completă de la sursă la destinaţie.0.0.16 tabela de rutare specifică ruterele pe care ruterul R le utilizează.

datagramele trecând de la gazda A la gazda B pot urma diverse trasee. permit testarea şi pot fi utilizate pentru controlul accesului şi întreţinerea securităţii. 100 Proiectul pentru Învăţământul Rural . multe pachete software de rutare permit specificarea ruterelor pe o gazdă ca un caz special. fără să privească la întârzierea prin reţelele fizice. ƒ deoarece numai ruterul final comunică cu destinaţia. Alegerea ruterelor pe baza destinaţiei de reţea are câteva consecinţe: ƒ cele mai multe implementări. Dacă traseul nu apare în tabelă. Ruterele pe host dau administratorului de reţea locală mai mult control în utilizarea reţelei. rutarea este simplă deoarece ea constă din câteva teste pentru reţeaua locală plus un “default” pentru alte destinaţii.Stiva de protocoale TCP / IP 30. pornesc de la faptul că tot traficul pentru o anumită reţea urmăreşte aceeaşi cale. rutinele de rutare trimit pachetul la un ruter implicit numit şi default gateway. Aşa că. Rutere specifice host. Acest ruter este în special utilizat când o maşină are un unic număr de adrese locale şi numai o conexiune pentru restul Internet. Decizia de rutare constă din două teste: unul pentru reţeaua locală şi unul implicit care indică numai un ruter posibil.0. If N se potriveşte cu oricare din adresele reţelei conectate. Rutere implicite.0. chiar atunci când există căi multiple. Figura arată că mărimea tabelei de rutare depinde de numărul reţelelor Internet şi creşte numai când o nouă reţea apare.0. Este necesar a ne asigura că ruterele cooperează pentru a garanta că cele două moduri de comunicare sunt totdeauna posibile. Aceasta necesită maparea lui D la adresa fizică. ƒ deoarece fiecare ruter distribuie independent. Chiar dacă maşina conţine legături cu câteva reţele locale. Mărimea tabelelor şi conţinutul lor sunt independente de numărul calculatoarelor individuale conectate la reţea. trimite datagrama la nodul “next-hop” specificat în tabelă. Algoritmul de rutare IP. el este singurul ce poate determina dacă gazda există şi este operaţională. RuteDatgram ( Datagram. Ca rezultat.0. abilitatea de a specifica o cale particulară la o maşină individuală poate fi în special utilă. Când se depanează conexiunile de reţea sau tabelele de rutare.7 deoarece ambele R şi S sunt ataşate direct la 30. acestea nu sunt utilizate concurent. N. D. încapsularea datagramei şi trimiterea frame-ului.0. O altă cale de a ascunde distribuţia şi dimensiunea tabelei este aceea de a asigura intrări multiple în cazuri predefinite. Merge foarte bine la maşinile ce sunt ataşate la o singură reţea fizică şi ating numai un ruter. distribuie datagrama la destinaţia D pe baza reţelei. Aceasta va determina ca ruterul final să trimită un raport la sursa originală prin care să precizeze starea destinaţiei. Ideea este de a avea un software care cercetează mai întâi tabela de rutare. Else If tabela conţine o rută specifică de la host la D. toate tipurile de trafic urmează acelaşi drum. Cu toate că rutarea este bazată pe reţea şi nu pe gazde individuale. Ruting Table ) Extrage adresa IP destinaţie. din datagramă şi calculează prefixul reţea.

pentru că nici un loc nu este rezervat pentru aceasta. În fapt IP nu poate stoca toate adresele. noua adresă va fi aceeaşi cu adresa ultimei destinaţii. Este important de înţeles că în afară de scăderea timpului de viată. plasează datagrama în porţiunea de date a frame-ului şi trimite rezultatul. dacă datagrama poate fi distribuită direct. Adresa IP selectată de algoritmul de rutare este cunoscută ca “next-hop”. Else If tabela conţine o rută implicită. permiţând astfel specificarea adresei IP a sursei originale şi adresa IP a ultimei destinaţii. software-ul de interfaţă reţea eliberează noua adresă.Stiva de protocoale TCP / IP Else If tabela conţine o rută pentru reţeaua N trimite datagrama la nodul “next-hop” specificat în tabelă. legarea cu următoarea adresă IP a adresei fizice poate fi dată în mod unic. IP extrage adresa destinaţie din fiecare datagramă şi utilizează tabela de rutare pentru a o duce la adresa următoare. Figura 5. Rutare cu adresa IP.17 ilustrează divizarea între software-ul de nivel înalt ce operează cu adresa IP şi cel de nivel scăzut ce operează cu adresa fizică. Proiectul pentru Învăţământul Rural 101 . Totuşi. Când IP execută un algoritm de rutare. rutarea IP nu alterează datagrama originală. tabela de rutare păstrează adresa IP a “next-hop” pentru fiecare reţea destinaţie unde este translatată în adresă fizica. reducând un timp de calcul şi aşa nenecesar. datagrama sursă şi adresa destinaţie rămân nealterate. şi recalcularea sumei de control. După execuţia algoritmului de rutare. el selectează o nouă adresă IP. Utilizarea numai a adresei IP în tabela de rutare face examinarea simplă pentru manageri. managerii de reţea sunt obligaţi adesea să examineze tabela de rutare. După utilizarea noii adrese pentru a găsi adresa fizică. Pentru a depana problemele de rutare. În particular. Else declară o eroare de rutare. Unde va păstra IP următoarea adresă? Nu în datagramă. Aşa cum am văzut. adresa IP a maşinii la care datagrama va fi transmisă în următorul pas. trimite datagarma la ruterul implicit specificat în tabelă. Dacă ne imaginăm o gazdă trimiţând o secvenţă de datagrame la aceeaşi adresă destinaţie. Protocolul Internet este o abstracţie a detaliilor de distribuţie în reţele. deoarece ea spune unde trebuie trimisă datagrama. Ce face software-ul IP pentru a evita adresa fizică atunci când memorează şi calculează traseul? Tabela de rutare realizează o interfaţa curată între software-ul IP care rutează datagrame şi software-ul de nivel înalt care manipulează ruterele. înainte ca datagrama să fie transmisă. IP pasează datagrama şi următoarea adresă la softwareul de interfaţă responsabil pentru adresa fizică reţea. El trimite datagrama la următoarea adresă prin interfaţa de reţea care mapează adresa IP la adresa fizică. utilizarea adresei IP va apare incredibil de ineficientă. aceştia putând înţelege şi vedea ori de câte ori software-ul a modificat rutarea. Dacă tabela de rutare utilizează adresa fizică.

IP decrementează câmpul “time to live” din headerul datagramei. fiecare cu propria adresă IP. dacă adresa de destinaţie a datagramei se potriveşte cu adresa proprie a ruterului. Dacă acest lucru se întâmplă. ceea ce nu este o idee prea bună. Determinarea faptului că o datagramă a atins destinaţia finală nu este atât de trivială. În orice caz. hostul trebuie configurat să distribuie datagrame aşa cum un alt ruter o face. pierde datagrama dacă numărătorul a devenit 0. dacă adresa IP destinaţie este limitată la adresa de broadcast sau la adresa directă de broadcast pentru acea reţea. 5. Dacă nu se potriveşte adresa. Când datagramele IP sosesc la un host. software-ul pasează datagrama la software-ul protocol de nivel înalt pentru a fi procesată. Dacă adresa destinaţie se potriveşte cu cea a hostului. sau calculează o nouă sumă de control şi rutează datagrama dacă numărul este pozitiv.Stiva de protocoale TCP / IP Fig. maşina trebuie să compare adresa destinaţiei Internet pentru fiecare din adresele proprii ale reţelelor la care este interconectată. Dar ce fac alte gazde care nu 102 Proiectul pentru Învăţământul Rural . reţine datagrama şi o procesează. Când un host este utilizat ca un ruter. Pentru aceasta ne amintim că fiecare host are multiple conexiuni. Dacă datagrama nu a atins destinaţia finală.17 Rutarea unei datagrame Atingerea destinaţiei finale a unei datagrame Manipularea datagramelor. Când o datagramă IP soseşte. O maşină trebuie de asemenea să accepte datagramele de broadcast la reţeaua fizică. software-ul IP acceptă datagrama şi o pasează la software-ul de nivel înalt corespunzător pentru următoarele prelucrări. adică uită că a primit-o. dacă adresa nu se potriveşte. interfaţa de reţea software le distribuie la software-ul IP pentru procesare. hostul o ignoră. Subreţelele şi adresele de broadcast fac recunoaşterea adresei mult mai complexă. Sunt posibile două cazuri: ƒ datagrama a atins destinaţia final㠃 datagrama mai trebuie să traverseze reţeaua Ca şi la host. Când datagrama soseşte la un ruter ea este distribuită la software-ul IP. ruterele distribuie datagrama utilizând un algoritm standard şi informaţiile din tabela de rutare locală.

Distribuţia directă a datagramelor se produce dacă: a. Test de autoevaluare 5. Presupunând că fiecare host are trafic de rutare şi presupunând ca o maşină face broadcast accidental cu o datagramă care este destinată aceluiaşi host traficul va creşte şi mai mult. ruterele utilizează un protocol special pentru raportarea erorilor. Capitolele următoare vor atinge această chestiune şi vor discuta protocoalele ce permit ruterelor să păstreze drumurile consistente. La schimbarea tabelelor de rutare se schimbă şi drumul urmat de datagrame.4 Alegeţi varianta corectă pentru următoarele întrebări. Se utilizează comunicaţie radio Proiectul pentru Învăţământul Rural 103 . fiecare host primeşte o copie a datagramei. o serie de anomalii neaşteptate pot apare. Sistemul de operare instalat b. Mărimea datagramelor d. Drumul minim. Fiecare va trimite copia pe care a primit-o şi va fi bombardat cu mai multe copii. Ruterele propagă informaţia de rutare pentru a fi sigure că tabelele de rutare sunt consistente. Sunt 4 motive pentru care un host care nu este destinat să servească drept ruter va realiza funcţii de rutare: ƒ ƒ ƒ ƒ când un host primeşte o datagrama destinată unei alte maşini. Aşa cum se va vedea în următorul capitol. erorile simple pot provoca haos. Deoarece a fost broadcast.Stiva de protocoale TCP / IP sunt rutere? Ele neavând funcţie de rutare a datagramelor pe care le primesc. ruterele fac mai mult decât distribuţia traficului. Stabilirea adreselor de rutare. vor trebui să le piardă. deci nu se potriveşte cu adresa sa. pe când hosturile nu. Dacă hostul rutează datagramele fără participarea completă la toate funcţiile de rutare. S-a discutat deja cum rutarea datagramelor se bazează pe conţinutul tabelei de rutare fără a spune cum sistemul iniţializează tabelele sau le actualizează la schimbările reţelei. Nu se cunoaşte calea către ruterul următor c. Spaţiul de stocare disponibil pe hard disc 2. lăţimea de bandă şi congestia c. Datagrama are dimensiune mai mică de 576 octeţi b. Programele de rutare fac distribuţia luând în consideraţie: a. Se transmite la un ruter aflat în aceeaşi reţea fizică d. Punctaj minim: 80 1. rutarea va determina trafic de reţea nenecesar. Fiecare întrebare valorează 20 de puncte.

Adresa finală la care se transmite o datagramă b. 104 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Nu este conectat la cel puţin două reţele fizice Sarcină de lucru 5 Prezintă în maxim 300 de cuvinte un eseu despre modul în care presupuneţi că se va modifica schimbul de informaţii între persoane prin utilizarea reţelelor de calculatoare. Adresa IP şi adresa Ethernet a cardurilor de reţea dispuse în reţeaua locală d. Trebuiesc încărcate programe speciale pentru rutare şi puterea de calcul nu este suficientă la trafic de mare viteză c. O maşină gazdă nu poate servi ca ruter deoarece: a. Nu poate stoca o tabela de rutare b. Următoarea adresă la care este transmisă o datagramă 5.Stiva de protocoale TCP / IP 3. Necesită un protocol special pentru tratarea erorilor în caz de trafic ineficient d. Adresa IP şi numele asociat fiecărei staţii 4. Un ruter ce nu se găseşte în aceeaşi reţea fizică c. Un dispozitiv hardware ce realizează conexiuni virtuale d. Informaţia păstrată în structura tabelei de rutare constă din: a. Prin next -hop înţelegem: a. Perechi (N. Adresa IP a staţiilor dispuse în aceeaşi reţea fizică cu ruterul împreună cu numărul portului pentru protocolul FTP b. Acest eseu va fi notat cu maxim 20 de puncte.R) unde N este o adresă IP a unei reţele destinaţie şi R este adresa IP a următorului ruter ce primeşte datagrama c. 10 puncte pentru argumentare şi 5 puncte pentru inventivitate. 5 puncte vor fi acordate pentru corectitudinea exprimării.

Stiva de protocoale TCP / IP Proiectul pentru Învăţământul Rural 105 .

6. Calitatea argumentării afirmaţiilor (15 puncte). Utilizarea corectă a termenilor de specialitate aferenţi unităţii de învăţare (15 puncte). 2. Explicaţi necesitatea şi avantajul câmpului sumă de control header în formatul unei datagrame. La evaluarea lucrării se iau în consideraţie pentru fiecare răspuns la întrebare: Claritatea exprimării şi organizarea structurală a răspunsului (10 puncte). Poate fi oferită o bonificaţie de maxim 5 puncte dacă lucrările sunt transmise la timp şi punctajul obţinut nu depăşeşte punctajul maxim. Prezintă principalele caracteristici ale protocolului TCP. Comparaţi conexiunea ethernet cu cea prin fibră optică şi tehnologia ATM.Stiva de protocoale TCP / IP Lucrare de verificare 5 Lucrarea de verificare constă în formularea răspunsului adecvat la 10 întrebări corespunzând unităţii de învăţare 5. Numărul de puncte obţinut pentru un test este dat de suma punctajelor la toate întrebările testului împărţită la numărul de întrebări. Răspunsul la o întrebare nu trebuie să depăşească o jumătate de pagină. Rolul protocolului IP la comunicaţia între reţele de calculatoare. 7. 4. 3. Care este structura tabelei de rutare utilizată la distribuţia datagramelor de către rutere? 106 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Fiecare răspuns trebuie argumentat. Completitudinea răspunsului (30 puncte). Comparaţi distribuţia directă şi distribuţia indirectă a datagramelor în reţele de calculatoare. 1. Pentru o întrebare se pot obţine maximum 80 puncte. Care sunt elementele pe baza cărora se reasamblează datagramele în urma fragmentării? 5. Introducerea de elemente originale sau învăţate din bibliografia recomandată (10 puncte).

rg. 3) Proiectul pentru Învăţământul Rural 107 .ro (cap.1) (vezi secţiunea 5.aii.3) (vezi secţiunea 5.2: 1A2F3F4F5F Testul de autoevaluare 5.2) (vezi secţiunea 5. În ce situaţii sunt utilizate rutele implicite la distribuţia datagramelor.4: 1B2C3B4D5D (vezi secţiunea 5. Enumeraţi câteva dintre principiile ce stau la baza distribuţiei datagramelor în Internet. Reţele globale: www. Reţele de calculatoare. Un algoritm de rutare determină întreaga cale urmată de o datagramă între nodul curent şi destinaţie? 10.4) Bibliografie [1] Andrew Tanenbaum. Răspunsurile corecte ale testelor de autoevaluare Testul de autoevaluare 5. 9.1: 1F2A3A4F5F Testul de autoevaluare 5.pub.4). [2] Dorin Cârstoiu.Stiva de protocoale TCP / IP 8.3: 1 D 2 B 3 C 4 A 5 C 6 B 7 C 8 D 9 A 10 A Testul de autoevaluare 5. Agora Press 1998 (cap.

...............................................5 Detectarea circularităţii sau altor rute excesiv de lungi.......... Diferenţa mare faţă de implementarea pe o singură reţea cu hardware dedicat şi o implementare Internet prin software este dată de faptul că.1 Testarea atingerii destinaţiei şi stării acesteia (PING) ...............................................................125 6..........1 Internet Control Message Protocol (ICMP) ........................................4 Opţiunea de schimbare a rutei prin cerere la rutere..................118 Test de autoevaluare 6......................3....................1 Raportarea erorilor......................1 Implementări ale subreţelelor cu măşti ...109 6............................... proiectantul poate adăuga hardware special pentru a informa hosturile când apar probleme......................2 Rutarea în cazul subreţelelor ..........................................130 Răspunsurile corecte ale testelor de autoevaluare .2 Raport despre destinaţii neatinse ...................... În această unitate de învăţare vom învăţa despre: • Tipurile de mesaje pentru testarea funcţionării unei reţele • Mesajele emise ca urmarea a erorilor întâmpinate la distribuţia datagramelor • Modificări ale algoritmilor de distribuţie ca urmare a adresării subreţelelor În sistemele de comunicaţie fiecare ruter operează autonom.....................................................3 Congestia şi controlul fluxului pentru datagrame ... Din nefericire.........................109 6..........................................3 Extensia adreselor subnet şi supernet ..................118 6............................................................... cel puţin formal.......108 6.............................3............... Sistemul va funcţiona bine dacă toate maşinile operează corect şi agreează căile pentru atingerea destinaţiei...............................Internet control message protocol (ICMP) Unitatea de învăţare nr..................... În Internet............ nu toate sistemele lucrează corect la toate momentele de timp............131 Bibliografie .................................................................................121 6......114 6.............................113 6....126 Test de autoevaluare 6............................1.................2...2 Tipuri de mesaje ICMP.................................................119 6....2.........................6 Raportarea altor probleme..............................2..............2. IP nu reuşeşte să trimită datagramele atunci când maşina destinaţie este temporar sau permanent deconectată de la reţea......................................................................................108 OBIECTIVE........2...........................3...................................131 OBIECTIVE O comunicaţie trebuie să asigure şi un mecanism de raportarea erorilor.....7 Ceasul de sincronizare şi estimarea timpului de transmisie.110 Test de autoevaluare 6.....................................................................2...1..............8 Cerere de informaţie prin mesaje de ecou ......................2....................................................................... când timpul de viată expiră sau când ruterele devin congestionate ca urmare a volumului mare de datagrame sosite.................... distribuind datagramele ce sosesc fără coordonarea cu transmiţătorul iniţial...2 Distribuţia mesajelor ICMP ............117 6.......................................................128 Sarcină de lucru 6 .................................................... corecţia erorilor.....................................................112 6..................................115 6..................................2...........129 Lucrare de verificare 6..............................................................112 6.. unde nu există mecanisme 108 Proiectul pentru Învăţământul Rural ..112 6...2..116 6................................... 6 INTERNET CONTROL MESSAGE PROTOCOL (ICMP) INTERNET CONTROL MESSAGE PROTOCOL (ICMP) ...1............

corecţia erorilor Tehnic.1 Internet Control Message Protocol (ICMP) Similar cu alte mecanisme de Control Traffic. Proiectul pentru Învăţământul Rural 109 . ICMP permite ruterelor raportarea erorilor Iniţial ICMP a fost dezvoltat pentru a permite ruterelor să raporteze cauza erorilor de distribuţie la gazde şi nu era restricţionat numai la nivelul de ruter. în condiţiile în care protocolul IP însuşi nu conţine nimic care să asigure transmiţătorul de tratarea conectivităţii sau să înveţe despre aceste erori. Concluzie: ICMP permite ruterelor să trimită erorile sau mesajele de control la alte rutere sau gazde..1. O parte dintre erori provin de la sursă. altele nu. Prin el un host poate comunica cu un ruter sau altă staţie pentru anumite tipuri de mesaje. Principalul avantaj oferit de utilizarea ICMP de către staţii şi rutere este că el realizează un mecanism simplu. dacă ICMP determină că un protocol de nivel înalt sau un program de aplicaţie a cauzat problema. software-ul ICMP îl utilizează. Desigur că.Internet control message protocol (ICMP) hardware. Deoarece ICMP raportează problemele la sursa originală el nu poate fi utilizat pentru informarea ruterelor intermediare despre problemele ce au apărut. Când un mesaj de eroare ICMP soseşte.. ICMP realizează o comunicaţie între nivelurile IP al maşinilor participante. El poate fi privit ca un ordin către ruterele ce întâlnesc o eroare să o raporteze la sursa originală. ICMP poate doar să raporteze eroarea.. Pentru a permite ruterelor în Internet să raporteze erorile sau să furnizeze informaţii despre circumstanţele apărute.. el va anunţa modulul corespunzător. proiectanţii au adăugat un mecanism special la protocolul TCP/IP. ci software-ul de protocol Internet al acelei maşini. 6. un transmiţător nu poate detecta dacă o eroare de distribuire a rezultat dintr-o funcţionarea incorectă locală sau datorită implicaţiilor sistemelor de la distanţă. Dacă o datagramă urmează drumul prin secvenţa de rutere R1. Mecanismul este cunoscut ca Internet Control Message Protocol (ICMP) şi este considerat ca parte a IP fiind inclus în orice implementare a acestuia. 6. Sursa raportează eroarea unei aplicaţii individuală sau ia decizii particulare pentru corectarea problemei. Ultima destinaţie a ICMP nu este o aplicaţie program sau maşină destinaţie. El nu specifică în nici un fel acţiunea ce va fi luată la apariţia unei erori. R2. Concluzie: Când în conjuncţie cu o datagramă se produce o eroare. ICMP este un mecanism de raportare a erorilor. Prin acest mecanism o maşină arbitrară poate trimite un mesaj ICMP la altă maşină. Depanarea devine extrem de dificilă. mesaj care este transmis la sursa datagramei.1 Raportarea erorilor. mesajele ICMP traversează reţeaua similar cu o datagramă ce include o porţiune de date. ci doar certifică producerea unei erori. utilizat pentru tot controlul mesajelor informaţionale.

2 Distribuţia mesajelor ICMP Mesajele ICMP cer două niveluri de încapsulare. De fapt. la au acelaşi regim reţele congestionate. În plus. Este deci imposibil a detecta setul de maşini prin care datagrama a ajuns la destinaţie. şi aceste mesaje pot fi pierdute. Datagrama conţine doar adresa iniţială şi finală şi nu drumul pe care ea a fost transportată. ICMP poate doar transmite un raport înapoi la sursa originală. Ce restricţii impune ICMP pentru comunicarea cu sursa originală? Răspunsul este clar din formatul datagramelor şi informaţiilor de rutare.1). Obligatoriu sursa iniţială nu are responsabilitatea pentru probleme de rutare sau controlul erorilor de rutare. Header ICMP Header Datagrame Header Frame Date ICMP Datagrama Zona de date frame Fig. Ca urmare. 6. despre mesaje de eroare. ruterele utilizează ICMP pentru a informa sursa originală că a apărut o problemă de distribuţie. 6. Excepţia stabileşte noi probleme la mesaje de eroare. dacă o datagramă IP transportă un mesaj ICMP şi a apărut o eroare. O excepţie apare la procedurile de manipulare a erorilor. Ele nu au asociate priorităţi sau măsuri de siguranţă Datagramele ICMP suplimentare.el este o parte integrantă a IP (fig.1. mesajele ICMP fiind manipulate ca orice alte cu cele de date mesaje pot contribui la creşterea congestiei. ICMP nu este considerat un protocol de înalt nivel . Fiecare mesaj ICMP traversează prin Internet încapsulat în porţiunea de date a datagramei IP. 6. sursa nu poate detecta din mesaj ruterul care a cauzat problema. Trebuie reţinut că deşi mesajele ICMP sunt încapsulate şi trimise la IP. RE nu poate utiliza ICMP pentru a raporta eroarea înapoi la ruterul Rk. La pierderea unui mesaj.Internet control message protocol (ICMP) Rn şi dacă Rk are o informaţie de rutare incorectă şi ca urmare rutează datagrama la ruterul RE.1 Structura mesajului ICMP 110 Proiectul pentru Învăţământul Rural . care la rândul său trece prin fiecare reţea fizică în porţiunea de date a frame-ului. Datagramele transportând mesaje ICMP sunt rutate exact ca datagramele transportând informaţii pentru utilizatori. şi specifică faptul că mesajele ICMP nu sunt generate pentru erorile ce pornesc de la datagramele transportând mesaje de eroare ICMP.

o detaliere. însă ea acoperă numai mesajul ICMP). ƒ câmpul “cod” de 8 biţi ce indică următoarea informaţie despre tipul mesajului. Câmpul de tip mesaj în structura ICMP defineşte clasa din care face parte mesajul şi are semnificaţie din tabelul: Clase de mesaje 3 4 5 8 11 12 13 14 15 16 17 18 Ecou Destinaţie neatinsă Sursă aglomerată Redirectare (schimbarea drumului) Cerere ecou Time to leave depăşit de datagramă Problemă cu parametrii datagramei Cerere de timestamp Replică la timestamp Cerere de informaţie Replică de informaţie Cerere mască adresă Întoarcere adresă mască Se observă faptul că asignarea codurilor pentru clasele de mesaje ICMP nu este făcută continuu şi pot fi integrate în aceeaşi structură codificări viitoare în măsura în care se consideră utile. Aşa cum se va vedea în continuare. Raţiunea pentru care în mesajul ICMP se returnează şi o porţiune a datagramei ce a provocat eroarea este aceea de a permite receptorului să determine mai precis protocolul şi programele de aplicaţii ce sunt responsabile pentru producerea erorilor aferente datagramei. În plus mesajele ICMP ce raportează erori includ totdeauna un header şi primii 64 de biţi de date ai datagramei ce pot fi utilizaţi pentru a identifica problema. compusă din aceleaşi 3 câmpuri: ƒ câmpul “tip mesaj” format din 8 biţi ce identifică tipul sau clasa asociată mesajului. ƒ câmpul “suma de control” pe 16 biţi (suma de control utilizează acelaşi algoritm ca şi IP.Internet control message protocol (ICMP) Formatul mesajului ICMP. Proiectul pentru Învăţământul Rural 111 . ICMP are propriul său format. header ICMP. protocoalele de nivel înalt în TCP/IP sunt proiectate astfel încât informaţiile importante sunt codificate în primii 64 biţi ai datagramei. toate mesajele încep cu o structură standard.

Internet control message protocol (ICMP)

Test de autoevaluare 6.1
Completaţi spaţiile libere din următoarele 5 întrebări. Fiecare întrebare
valorează 20 de puncte. Punctaj minim: 80
1. Mesajele ICMP permit ruterelor să ______________ erorile
2. ICMP este un protocol inclus în nivelul ___________.
3. Mesajele ICMP sunt generate de ________ sau de
______________ la care s-au determinat disfuncţionalităţi.
4. Mesajele ICMP au ____________ regim cu datagramele
obişnuite.
5. Datagramele ICMP conţin un ____________ specific prin care
se determină sensul mesajului.

6.2 Tipuri de mesaje ICMP
6.2.1 Testarea atingerii destinaţiei şi stării acesteia (PING)

Mesajul ping

TCP/IP asigură facilităţi ce ajută administratorul de reţea sau
utilizatorii să identifice problemele de reţea. Una dintre cele mai
frecvente metode de depanare invocă cererile ecou “echo request” şi
“echo replay”. Un host sau ruter trimite un ecou ICMP la o destinaţie
specificată. Orice maşină care recepţionează “echo request”
formează “echo replay” şi returnează mesajul la transmiţătorul iniţial.
Cererea conţine un câmp opţional de date, iar replica conţine o copie
a datelor transmise la cerere. Această tehnică este utilizată pentru a
testa orice comunicaţie şi a detecta dacă o ţintă poate fi atinsă.
Deoarece atât cererea cât şi răspunsul trec în datagrame IP, recepţia
cu succes a replicii verifică faptul ca majoritatea pieselor de transport
lucrează corect. Mai întâi softwareul IP de la maşina sursă trebuie să
ruteze datagrama. În al doilea rând, ruterele intermediare între sursă
şi destinaţie trebuie să fie în funcţiune şi ambele componente ICMP
şi IP trebuie să lucreze. În final, toate ruterele pe calea de răspuns
trebuie să răspundă corect. În multe sisteme comenzile utilizator ce
invocă trimiterea de cereri ecou ICMP sunt numite “ping”. Versiunile
sofisticate de programe trimit o serie de cereri ecou ICMP, captează
răspunsul şi furnizează statistici despre datagramele pierdute. Ele
permit utilizatorului să specifice lungimea datelor trimise şi intervalul
dintre cereri. Cele mai sofisticate versiuni trimit o cerere ICMP şi
aşteaptă un replay.
Mesajele de tip ping sau echo request au structura indicată in figura
6.2. Câmpul listat ca dată opţional este un câmp de lungime variabilă
şi conţine datele ce pot fi trimise la transmiţător dacă acest lucru se
doreşte.

112

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Internet control message protocol (ICMP)

8

16

Tip (8 sau 0)

31

Cod (0)

Sumă control

Identificator

Număr Secvenţă
Date opţionale
………………………….

Fig. 6.2 Structură mesaj echo request
Un răspuns în ecou conţine totdeauna exact aceleaşi date cu cele
primite de la staţia care a fost apelată. Câmpurile “Identificator” şi
“Număr secvenţă” sunt utilizate de transmiţător pentru a asocia
răspunsul cu cererea. Valoarea câmpului “Tip” indică dacă mesajul
este o cerere (8) sau un răspuns (0).
6.2.2 Raport despre destinaţii neatinse
Când un ruter nu poate distribui o datagramă IP, el trimite la sursa un
mesaj “unreachable” cu formatul de mai jos:
8
Tip (3)

16
Cod (0 - 12)

Sumă control

Neutilizat (de regula este 0)
Header Internet + primii 64 biţi ai datagramei
………………………….
Câmpul “Cod” este un întreg ce descrie motivul pentru care ţinta nu a fost
atinsă:
0
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12

Reţea neatinsă
Gazdă neatinsă
Protocol neatins
Port neatins
Fragmentare necesară şi bitul DF setat
Ruter sursă eronat
Reţea destinaţie necunoscută
Host destinaţie necunoscut
Host sursă izolat
Comunicaţia cu reţeaua destinaţie interzisă
administrativ
Comunicaţia cu host destinaţie interzisă administrativ
Reţea neatinsă pentru tipul de serviciu
Host neatins pentru tipul de serviciu

Fig. 6.3 Structura mesajului destinaţie neatinsă
Proiectul pentru Învăţământul Rural

113

Internet control message protocol (ICMP)

Când o eroare apare, ruterul trimite un mesaj ICMP de tip destinaţie
necunoscută la sursă şi pierde datagrama. Deoarece ICMP conţine
în mesaj un scurt prefix al datagramei ce a creat problema, sursa va
cunoaşte exact care adrese sunt neatinse. Destinaţia poate fi
neatinsă deoarece hardware-ul este temporar oprit sau transmiţătorul
a utilizat o destinaţie inexistentă. De exemplu, dacă destinaţia
specifică maşini legate pe o reţea Ethernet şi hardware-ul de reţea
nu transmite confirmarea va determina ca ruterul să continue
trimiterea pachetelor la destinaţie fără să primească o indicaţie din
partea destinaţiei prin care să indice faptul că pachetele au sosit.
Înţelesul de “Protocol neatins” şi “Port neatins” va deveni clar la
studiul protocoalelor de nivel înalt ce utilizează puncte abstracte
destinaţie numite şi porturi. Dacă un ruter necesită fragmentarea
datagramei, însa bitul “fără fragmentare” este setat, ruterul trimite un
mesaj “fragmentation needed” înapoi la sursă.

6.2.3 Congestia şi controlul fluxului pentru datagrame
Deoarece IP este orientat conexiune, un ruter, nu poate rezerva
memorie sau resurse de comunicaţie înainte de recepţia datagramei.
Ca rezultat, ruterele pot fi supraîncărcate de trafic, situaţie numită şi
congestie. Ea poate apare din două motive:
ƒ

ƒ

Raportare
congestie

114

un calculator de viteză mare poate fi capabil să genereze trafic
mai mare decât reţeaua poate transfera. De exemplu, să
imaginăm un computer ce generează trafic pe Internet.
Datagramele trebuie să se deplaseze cu viteză mare. Congestia
va apare la ruterul care ataşează LAN la WAN (Wide Area
Network), deoarece ele sunt procesate şi transmise mai lent
decât apar.
dacă mai multe calculatoare solicită să trimită datagrame direct la
un singur ruter, la care apare congestia, congestia nu mai este
generată de o singură sursă.

Când o datagramă soseşte prea repede pentru un host sau ruter ce
trebuie să o proceseze, ea va fi păstrată temporar în memorie. Dacă
datagramele sunt componente de dimensiune mică, stocarea lor întrun buffer poate rezolva problema. Dacă traficul continuă în acelaşi
ritm, un host sau un ruter va trebui să piardă datagramele ce sosesc.
O maşină utilizează ICMP “Source Quench” pentru a raporta
congestia către sursa originală. Ea este interpretată ca o cerere de
reducere a ratei de transfer a datagramelor. Uzual, ruterele
congestionate trimit câte un mesaj pentru fiecare datagramă pe care
o pierd. Formatul pentru mesajul “Source Quench” este ilustrat în
figura 6.4.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Petru a nu ţine informaţii redundante în fişierul de configuraţii al fiecărui host. Ea permite ca hostul la boot să cunoască numai adresa ruterului reţelei locale. Gazdele iniţializează aceasta pornind de la configuraţia întâlnită într-un fişier la start-up.4 Controlul fluxului pentru datagrame 6. R1 R2 R3 S R5 D R4 Fig. Este interesant faptul că majoritatea ruterelor utilizează tehnica hash pentru manipularea tabelelor de rutare. Ruterul iniţial returnează mesajul de redirectare ICMP oricând un host trimite o datagramă care nu parcurge cea mai bună cale. iar administratorul de sistem poate adesea face schimbări ale rutării în operarea normală. În figura 6. 6. cerând ca hostul să schimbe ruta. când ruterul R5 recepţionează o datagramă el nu poate trimite un mesaj ICMP de redirectare la R1 deoarece nu cunoaşte adresa lui R1. 6. numit “redirect”.Internet control message protocol (ICMP) 8 16 Tip (4) Cod (0) Sumă control Neutilizat (de regulă este 0) Header Internet+primii 64 biţi ai datagramei …………………………. iar hosturile încep cu informaţii minimale de rutare şi învaţă rute de la rutere. Fig. Prin ICMP schema de redirectare este simplă.2. Dacă topologia reţelei se schimbă. tabelele de rutare la host sau ruter trebuiesc schimbate. el trimite un mesaj ICMP. configuraţia iniţială specifică informaţii minimale de rutare necesare pentru comunicare.4 Opţiunea de schimbare a rutei prin cerere la rutere Tabela de rutare Internet rămâne statică pentru o lungă perioadă de timp.5 se presupune că S trimite o datagramă la destinaţia D. întrucât aceasta nu este limitată la interacţia dintre un ruter şi un host într-o reţea interconectată direct. În cazul special când un ruter detectează un host utilizând o rută neoptimală. Presupunând că ruterul R1 rutează incorect datagrama prin R2 în loc de R4 (drum mai scurt).5 Structură de reţea ce utilizează schimbarea de rută Proiectul pentru Învăţământul Rural 115 . Detectarea căilor optimale Regulă: ruterele se presupun a cunoaşte drumul corect. Redirectarea mesajelor nu rezolvă problema propagării rutelor în caz general. pe care le actualizează.

7 0 1 2 3 Redirectare datagrame pentru reţea Redirectare datagrame pentru host Redirectare datagrame pentru tipul de serviciu şi reţea Redirectarea datagramei pentru tipul de serviciu şi host Fig. ruterele trimit numai datagrame ICMP ce redirectează cererile la host şi nu la alte rutere. Un ciclu de rutare poate consta din două rutere în care fiecare transportă o destinaţie D de la unul la altul.7 Interpretarea câmpului cod Ca regulă generală. erorile în tabela de rutare pot produce rute circulare pentru unele destinaţii.Internet control message protocol (ICMP) Mesajul conţine în structură un câmp de 32 de biţi ‘ruter Internet address’ şi headerul plus primii 64 biţi ai datagramei ce a fost distribuită neoptimal.6 Structura mesajului de redirectare Adresa ruter Internet indică adresa ruterului pe care gazda îl utilizează pentru a trimite o datagramă la destinaţia menţionată în header. Câmpul “Header Internet” conţine headerul IP al datagramei ce a cauzat mesajul. ca în figura 6. Un host recepţionând ICMP examinează prefixul datagramei pentru a determina adresa destinaţiei. plus următorii 64 de biţi ai datagramei.5 Detectarea circularităţii sau altor rute excesiv de lungi Deoarece ruterele Internet calculează “next-hop” utilizând doar tabela locală. sau poate consta dintr-un ciclu mai lung în care se atinge un ruter ce a mai distribuit datagrama. 6. 6. Fig. 6. Se va vedea în viitor că ruterele utilizează alte protocoale pentru schimbarea informaţiilor de rutare. fiecare datagramă IP conţine în header un contor “time-to-live” adesea numit şi “hop-count” întrucât este decrementat la fiecare distribuţie în momentul în care se determină următoarea 116 Proiectul pentru Învăţământul Rural . notate generic cu D. 6.6: 8 Tip (5) 16 Cod (0 la 5) Sumă control Adresa ruter Internet Header Internet+primii 64 biţi ai datagramei …………………………. Când o serie de rutere formează un inel.2. Câmpul “Cod” al mesajului ICMP dă informaţii asupra modului de redirectare a mesajelor viitoare. Sensul interpretării câmpului adresă Internet funcţie de valorile câmpului cod este specificat în fig.

Tip(12) Pointer Cod (0 sau 1) Sumă control Neutilizat (va fi zero) Header Internet + primi 64 biţi ai datagramei Fig. O cauză posibilă a acestei probleme este cea de argumente incorecte în opţiune. Când primul fragment al unei datagrame a sosit. Fiecare ruter decrementează este diferit de 0 şi pierde datagrama devenit 0. 6.6 Raportarea altor probleme Când un ruter sau host găseşte probleme într-o datagramă ce nu sunt acoperite prin mesajele de eroare ICPM (de ex.2. header incorect) el trimite un mesaj indicând probleme de parametrii (parameter problem) la sursă. contor mesaj ICMP “time-exceeded” la sursa figura 6.9 Raportarea problemelor din datagramă Pentru a face interpretarea mesajului neambiguă transmiţătorul utilizează un câmp ‘pointer’ din headerul mesajului pentru a identifica octetul în headerul datagramei ce a cauzat problema. 8 16 Tip (1) Cod (0 sau 1) contorul. numai dacă acesta dacă valoarea contorului a cu valoarea 0 generează un datagramei cu formatul din Sumă control Neutilizat (de regulă 0) Header Internet+primii 64 biţi ai datagramei …………………………. Dacă timerul expiră înainte ca toate fragmentele unei datagrame să fi fost reasamblate se transmite mesaj. se porneşte un timer ce stabileşte timpul de aşteptare până când toate fragmentele datagramei au fost reasamblate. Proiectul pentru Învăţământul Rural 117 .8 Structură mesaj time-exceeded Câmpul cod specifică motivul depăşirii timpului: 0 1 “time-to-live” a expirat Reasamblarea fragmentelor timpului a dus la expirarea Reasamblarea fragmentelor se referă la task-ul de colectare a tuturor fragmentelor datagramei şi este executat de către maşina destinaţie.9. 6. Fig. Formatul mesajului este cel din figura 6. 6.8. Pierderea datagramei.Internet control message protocol (ICMP) distribuţie. Valoarea câmpului cod 1 indică faptul că este utilizat pentru a raporta că o opţiune cerută în headerul datagramei este lipsă. Pointerul are semnificaţie doar dacă valoarea câmpului cod este 0.

Maşina apelată returnează timestamp reply. De asemenea se poate calcula timpul necesar pentru transmiterea unei cereri. transmitere şi pentru sincronizarea ceasurilor. cerând ca a doua maşină să returneze valoarea curentă pentru timp. ƒ Câmpul Receive timestamp este completat imediat după recepţia cererii. operează uzual independent şi fiecare maşină are propria noţiune a tipului curent. Tip(13 sau 14) Identificator Cod (0 ) Sumă control Număr secvenţă Timestamp original Timestamp recepţionat Timestamp transmisie Fig. 6. Au fost iniţial interesante pentru a permite gazdelor să descopere adresa Internet la start-up.2.Internet control message protocol (ICMP) 6. Gazda utilizează cele trei câmpuri pentru calculul estimărilor timpului de prelucrare. 6.2. Protocolul curent de determinare a adresei este RARP şi BOOTP.10 Sincronizare şi timestamp Pentru o interpretare uniformă câmpurile ce semnalizează timpul sunt date în milisecunde începând de la miezul nopţii (timer universal). Câmpurile ce indică timp au următoarea semnificaţie: ƒ Câmpul Original timestamp este completat de transmiţătorul original înainte ca pachetul să fie trimis.7 Ceasul de sincronizare şi estimarea timpului de transmisie Maşinile Internet. ƒ Câmpul Transmite timestamp este completat imediat înainte de transmiterea replicii. Am văzut deja că timpul de comunicaţie între două maşini conectate în reţea poate varia dramatic la scurte perioade de timp. 118 Proiectul pentru Învăţământul Rural . precizia estimării intervalului este dificilă şi restricţii substanţiale se pun la utilitatea mesajului ICMP timestamp. 6. protocoale ce vor fi descrise. TCP/IP include o serie de protocoale ce pot fi utilizate pentru sincronizarea ceasurilor. O tehnică simplă utilizează un mesaj ICMP pentru a obţine timpul de la altă maşină.10). Câmpul tip identifică mesajul ca o cerere (13) sau un răspuns (14). prelucrarea şi returnarea sa. Identificatorul şi numărul de secvenţă sunt utilizate de sursă pentru a asocia răspunsul cu cererea (fig.8 Cerere de informaţie prin mesaje de ecou “Information request” şi “înformation reply” (tip 15 şi 16) pot fi considerate învechite şi nu se mai utilizează. În practică. Pentru o precisă estimare sunt necesare calcule substanţiale bazate pe analiză statistică. ce pot comunica. O maşină poate trimite un mesaj ICMP timestamp request la altă maşină. Din aceste date se poate estima valoarea timpului de tranzit.

Pentru participarea la adresare subreţea.Internet control message protocol (ICMP) Este însă utilă obţinerea măştii unei subreţele. Mesajele ICMP: a. Punctaj minim: 80 1. Nu pot fi vizualizate niciodată de administratorii de reţea c. Un răspuns conţine masca adresă subreţea în câmpul address mask. Structura mesajului este prezentată în figura 6.11. Se transmit cu prioritate faţă de datagramele mesajelor de date 2. Reprezintă un mod de comunicare între nivelurile IP ale protocolului TCP/IP d. Numai codul mesajului de eroare b. o maşină poate trimite o cerere de mască adresă la un ruter şi recepţionează în replică masca adresei. dacă iniţiatorul cunoaşte adresa ruterului sau broadcast dacă nu o cunoaşte. 6. Atunci când o gazdă utilizează o adresă de subreţea o parte din biţii pentru host-id corespunzători adresei IP identifică o adresă fizică.2 Alegeţi varianta corectă din 4 posibile pentru următoarele 10 întrebări. Test de autoevaluare 6. Dacă o datagramă generează mesaj ICMP. hostul trebuie să cunoască care din biţii adresei Internet de 32 biţi corespund la reţeaua fizică şi care corespund la identificatorul de host. mesajul conţine: a. Tip(17 sau 18) Identificator Cod (0) Sumă control Număr secvenţă Mască adresă Fig. Informaţia necesară pentru interpretarea adresei este reprezentată pe 32 biţi fiind numită subnet mask. Datagrama care a produs disfuncţionalitatea Proiectul pentru Învăţământul Rural 119 . Header indicând codul erorii şi întreaga datagramă ce a generat mesajul d. replay mască reţea Câmpul tip specifică dacă mesajul este o cerere (17) sau un răspuns (18).11 Structura mesajului cerere. Pentru a învăţa despre masca subreţea utilizată la reţeaua locală. Cererea de furnizare mască este făcută fie prin trimiterea unui mesaj direct. Un header indicând codul mesajului şi o parte de date în care se copiază headerul datagramei ce a cauzat mesajul şi primii 64 biţi ai datagramei c. Fiecare întrebare valorează 10 de puncte. Sunt generate numai ca efect al comenzilor utilizator b. Câmpurile identificator şi număr de secvenţă permite maşinii să asocieze replicile la cereri.

A identifica faptul că datagrama conţine informaţie asociată ICMP 5. Cinci cuvinte de 32 biţi indicând informaţii despre fragmentare d. Două cuvinte a câte 32 biţi ce conţin câmpurile tip mesaj. cod. Marcarea momentului de timp la care o datagramă a fost distribuită neoptimal d. A asocia răspunsul cu cererea b. Sunt adresate numai ruterelor d.Internet control message protocol (ICMP) 3. A informa o maşina de faptul că o datagramă a fost distribuită pe o cale neoptimală c. Câmpurile “Identificator” şi “Număr secvenţă” la “ping” sunt utilizate de transmiţător pentru: a. c. Mesajul ICMP cunoscut sub denumirea “redirect” este utilizat pentru: a. Expirarea timpului de viaţă pentru o datagramă are ca efect: a. d. Când un ruter nu poate distribui o datagramă IP. Invaliditatea adresei IP destinaţie d. Un mesaj ICMP conţine un header cu structura: a. Pot fi lăsate numai de către rutere b. Datagramele pentru cerere timestamp: a. Au lungime mare şi necesită fragmentare 6. A împacheta mai multe mesaje ce provin de la aceeaşi sursă d. Sunt lansate de orice staţie din reţea c. Două adrese IP (sursă şi destinaţie) 4. el trimite la sursa un mesaj prin care specifică: a. sumă control b. Faptul că timpul de viaţă al datagramei a expirat b. Necesitatea transmiterii de informaţie privind distribuţia datagramei c. Motivul pentru care nu poate distribuii datagrama 7. b. A gestiona mesajele ICMP fata de datagramele uzuale c. Reasamblarea datagramelor din fragmente b. 120 Generarea unui mesaj ICMP prin care se indică acest lucru Trimiterea datagramei către maşina sursă Generarea unui mesaj cerere ping Reîncărcarea tabelei de rutare Proiectul pentru Învăţământul Rural . Inhibarea decrementării timpului de viaţă la distribuţia unei datagrame 8. Header identic cu headerul datagramelor obişnuite c.

iar fiecare staţie dintr-o reţea are o adresă reţea ca prefix la o adresă individuală. Suma de control header este eronată 6. Creşterea numărului de staţii cunoaşte o dinamică foarte mare. y Minimizarea numărului reţea. În loc se păstreze câte o intrare în tabela de rutare pentru fiecare staţie. De către orice ruter ce distribuie datagrama b. Un mare număr de reţele cu număr mic de hosturi pune probleme la proiectarea Internet deoarece duce la creşterea sarcinilor de administrare. Atunci când MTU al reţelei permite datagrame cu dimensiune mai mare 10.Internet control message protocol (ICMP) 9. Concluzie : Fiecare reţea fizică are asignată o unică adresă reţea. tabelele de rutare devin imense. Un mesaj indicând probleme în headerul unei datagrame este generat dacă: a. în special în clasa B. apreciind că la fiecare 9 luni numărul de staţii conectate la reţeaua Internet se dublează.3 Extensia adreselor subnet şi supernet S-a văzut deja că adresa IP a tuturor staţiilor asignate la o reţea fizică partajează un prefix comun. Se pune problema minimizării numărului de reţele asignate. Un ruter nu are capacitate suficientă pentru procesarea datagramelor recepţionate c. fără distrugerea schemei de adresare originală. În schema originală de adresă IP s-a spus că prefixul comun defineşte porţiunea de reţea a unei adrese Internet iar ceea ce rămâne constituie porţiunea de adresă pentru host. Mesajul indicând expirarea timpului de viaţă la reasamblarea datagramelor din fragmente este generat: a. Pentru a minimiza adresele de reţea acelaşi prefix IP trebuie împărţit de mai multe reţele fizice. Ideea de împărţire a unei Proiectul pentru Învăţământul Rural 121 . Atunci când în header datagramă bitul “not fragmentation” este setat d. spaţiul de adresă ar trebui să crească. la distribuţie se examinează doar porţiunea din adresa destinaţie a reţelei. Principalul avantaj al împărţirii adresei IP în două segmente simplifică tabela de rutare cerută pentru distribuţie la rutere. Numai de maşina destinaţie întrucât reasamblarea datagramelor este făcută numai aici c. Un ruter nu poate cunoaşte „next hop” b. Este de asemenea important de menţionat faptul că maşinile independente au libertatea de modificare a adresei IP în cadrul reţelei fără să influenţeze mecanismele de distribuţie asociate ruterelor. Nu este posibilă distribuţia directă d.

Dacă două rutere transparente conectează aceeaşi reţea locală.12 ruterul transparent T extinde reţeaua prin multiplicarea gazdelor văzute ca o singură staţie. 3. gazdele ataşate la el au adrese asignate ca şi cum ar fi conectate la reţeaua globală (WAN).2.2. Pe de altă parte ele pot suporta încărcare balansată. Standard IP subnet Rutere transparente. Voi examina trei dintre metode: 1. Ruterul transparent demultiplexează datagramele care sosesc din WAN şi le trimite la gazda corespunzătoare. poate să-şi extindă adresa IP printr-un artificiu simplu. Intern ARPANET tratează orice şir de 4 octeţi ai adresei IP în forma 10.5. 6. În figura 6. 122 Proiectul pentru Învăţământul Rural .0. Fiecare nod de comutare pachete în ARPANET are o unică adresă întreagă.37 se referă la gazda 2 a PSN 37. Fiecare gazdă apare în reţeaua globală cu o singură adresa IP. Pentru a face demultiplexarea eficientă ruterele transparente împart adresa IP în mai multe părţi şi codifică informaţia utilizând părţile nealocate în filozofia de adresare. De exemplu ARPANET a asignat adresa de clasă A 10.0. Artificiul se bazează pe multiplexarea unor conexiuni gazdă la un singur port gazdă. Proxy ARP.9.u. Rutere transparente. Octetul u rămâne neutilizat încât adresa 10.12 Ruter transparent Retea globala H1 T H2 H3 Ruterele transparente au o serie de avantaje şi dezavantaje când se compară cu cele convenţionale.0.i cu semnificaţia 10 specifică reţeaua. Ruterul notat cu T este numit ruter transparent întrucât alte gazde şi rutere în WAN nu cunoaşte că acesta există. Schema de rutere transparente este bazată pe observaţia că o reţea asignată la clasa de adrese A. Un ruter transparent conectat la PSN 37 pe portul 2 poate utiliza octetul u pentru a decide gazda locală ce primeşte datagrama. traficul de la o gazdă în reţea poate fi împărţit între ele.37 şi 10. Principalul dezavantaj este că ele cer câteva adrese de reţea deoarece reţeaua locală nu necesită un prefix special IP.p. Fig. în comparaţie cu ruterele convenţionale care asigură o singură rută la o reţea dată. 2. Acesta acceptă datagramele de la gazdele din reţeaua locală şi le plasează pe WAN după adresa destinaţie.Internet control message protocol (ICMP) Minimizarea tabelelor de distribuţie Ruter transparent adrese de către mai multe reţele fizice nu este nouă şi a luat pe parcursul timpului diverse forme. p(PSN) portul specific de destinaţie şi o destinaţie specifică PSN prin i. Reţeaua locală (LAN) nu are propriul prefix.

Deoarece R rulează un software proxy ARP el captează cererea de tip broadcast ARP de la H1.13. când H1 necesită comunicaţie cu H4 primul invocă ARP pentru a mapa adresa IP a lui H4 la adresa fizică. R va trimite datagrama destinată lui H4 în reţeaua ascunsă. Ruterul R conectând cele două reţele. 6. Ruterul R păstrează locaţia gazdelor complet ascunsă permiţând în acelaşi timp comunicaţia între toate maşinile din reţea ca şi când ar fi direct conectate.13 Proxy ARP Proiectul pentru Învăţământul Rural 123 . Să Proxy ARP rulează ne imaginăm că o reţea numită şi reţea primară a fost reţeaua numai pe reţele ce originară iar cea de a doua numită şi reţea ascunsă a fost adăugată implementează mai târziu. se spune că R realizează un serviciu proxy ARP în acea reţea. Pentru a permite gazdelor din reţeaua ascunsă să atingă gazdele reţelei principale. Termenul Proxy ARP se referă la o altă tehnică utilizată pentru a mapa un singur prefix reţea IP la două adrese fizice. decide dacă maşina invocată este legată la altă reţea fizică şi răspunde la cererea ARP prin trimiterea propriei adrese fizice. În exemplu. În particular ruterele transparente nu implementează complet protocolul de mesaje ICMP şi protocolul de management SNMP.Internet control message protocol (ICMP) Un dezavantaj al ruterelor transparente constă în faptul că ele lucrează numai cu reţele ce au un spaţiu mare de adresare de la care se alege adresa gazdei. Ca urmare ele pot opera numai în reţele de clasă A. H1 recepţionează răspunsul ARP mapează adresa gazdei H4 la adresa fizică a lui R şi trimite datagrama la R. şi nu pot opera în reţele de clasă C. Tehnica se aplică numai la reţele care utilizează ARP pentru legarea adresei Internet cu adresele fizice şi este ilustrată în figura 6. iar după ce adresa fizică este cunoscută H1 poate comunica direct numai pe baza adresei fizice. Retea principala H1 H2 H3 Router proxy ARP R H4 H5 Retea ascunsa Fig. Un alt dezavantaj constă din faptul că întrucât nu sunt rutere convenţionale ele nu pot realiza aceleaşi funcţii cu ruterele standard. Proxy ARP. Ele nu pot returna ecou la cereri ICMP (adică răspuns la ping). Când R recepţionează o datagramă el caută în tabela de rutare specială pentru a determina cum rutează datagrama. cunoaşte care ARP gazde se leagă la reţeaua fizică şi utilizează ARP pentru menţinerea iluziei că numai o reţea există.

Pentru a face accesul la reţeaua fizică eficient se foloseşte al treilea octet din adresa IP pentru a distinge între cele două reţele fizice.Internet control message protocol (ICMP) Ruterele folosind tehnica proxy ARP au avantajul utilizării facilităţilor importante ale protocolului ARP. Împărţirea adresei IP în două.0 şi cele cu adresa 2 la reţeaua cu adresa IP 128.0 pentru două reţele.2.X şi a celeilalte la 128. Exceptând R.10.15. În exemplul de mai jos se utilizează o reţea de clasă B cu adresa 128. Principalul avantaj constă în faptul că poate adăuga o maşină fără a distruge tabela de rutare a altor gazde sau rutere. Interpretarea porţiunii locale a adresei este lăsată pe seama ruterului R.X. ce permite o singură adresă reţea să împartă reţele fizice distincte este numită şi adresare subreţea. Pentru a o înţelege să ne Clase de adrese IP imaginăm că o parte are o singură adresă IP de clasă B. prefix reţea şi un sufix gazdă sparge adresa în porţiunea reţea şi porţiunea locală.0.0 Retea 128.10. Tabela ARP poate mapa diverse adrese IP la aceeaşi adresă fizică fără a viola specificaţia de protocol.10. ARP este bazat pe ideea că toate maşinile cooperează şi că răspunsul este corect.1.1 H3 128.0 128.10. A treia tehnică utilizată.10. Când un pachet atinge ruterul R.14 Adresarea subreţelelor Conceptual. Managerul asignează maşinile unei reţele fizice de forma 128.10.1. 124 Proiectul pentru Învăţământul Rural .10.2 H2 R 128. Adresarea subreţelelor.0. Interpretarea porţiunii reţea rămâne aceeaşi ca pentru reţelele ce nu utilizează subreţele. asignată însă la două sau mai multe reţele fizice. 6.2.1.2. Principalul dezavantaj este legat de faptul că nu poate lucra în reţele în care ARP nu este utilizat. R examinează al treilea octet al adresei destinaţie şi rutează datagramele cu adresa 1 la adresa IP 128. unde X este octetul utilizat pentru identificarea unei gazde specifice. În general structura de adresare cu această precizare este ilustrată în figura 6.1 Retea H1 128.10.10.0. adăugarea subreţelelor schimbă numai modul de implementare a adreselor IP.2. De fapt. acesta trimite pachetul la adresa de reţea fizică corectă a destinaţiei. Pentru a alege o reţea fizică. toate ruterele în Internet lucrează ca şi când ar fi o singură reţea fizică. rutare subreţea sau subneting.2 H4 Fig.2.0 128.10. Retea 128.1.10. În acest mod sunt ascunse detaliile legate de conexiunile fizice. Numai reţelele locale cunosc faptul că sunt constituite din mai multe reţele fizice şi modul în care rutează traficul la acestea.1.10. Ea este mai mult utilizată deoarece este mai generală şi a fost standardizată. subneting este o parte cerută de adresa IP.

digiţi subzonă.3. 6. Tehnica folosită este similară cu cea din telefonie ( digiţi cod zonă. iar altele sunt constituite dintr-un număr mai mare de gazde. Convenţie reprezentare mască Reprezentarea măştii. Separarea prin punct este tot o convenţie devenită Proiectul pentru Învăţământul Rural 125 . TCP/IP permite ca părţile subreţea să fie selectate la o pereche aferentă unei reţele de bază.1111 1111.0000 arată ca primii 3 octeţi identifică reţeaua şi al patrulea octet identifică o gazda. Standardul TCP/IP pentru adresarea reţelelor statuează faptul că nu fiecare parte va cunoaşte aceleaşi elemente pentru ierarhizarea adreselor. Odată ce s-a selectat o porţiune pentru o reţea de bază toate gazdele şi subreţelele sale o utilizează.1 Implementări ale subreţelelor cu măşti Standardul specifică faptul că o parte utilizând adrese subreţea trebuie să aleagă o mască de 32 biţi pentru fiecare reţea fizică din cadrul unei reţele. În exemplul dat se va alege o porţiune din partea locală a adresei IP funcţie de mărimea sa. În figura anterioară s-a arătat împărţirea parţii locale de 16 biţi în identificator reţea de 8 biţi şi identificator gazdă de 8 biţi. Pentru a se realiza autonomie maximă. Presupunem că o parte are o singură adresă de clasă B care se doreşte a fi utilizată de către toate reţelele fizice. De ex. Pentru înţelegere vom considera o structură de reţele interconectate. Biţii asociaţi sunt 1. De multe ori reprezentările urmăresc convenţii ale sistemelor de operare locale utilizând pentru reprezentare forme binare codificate hexazecimal. Deoarece unele dintre reţele au mai multe subreţele cu un număr mai mic de gazde. Un dezavantaj este dat de faptul că alegerea unei structuri ierarhizate este dificilă şi adesea devine dificil de schimbat o ierarhie odată ce a fost stabilită.1111 1111.1111 0000. fiecare având maxim câte 8192 gazde. 1111. digiţi conexiunea locală). Flexibilitatea obţinută prin asignarea adreselor subreţea. dacă se tratează porţiunea de reţea corespunzând adresei IP şi 0 pentru identificatorul asociat gazdei. El permite flexibilitate în alegerea modului în care acestea se asignează. modul de împărţire al părţii locale se doreşte a fi cât mai flexibil. 6.Internet control message protocol (ICMP) general Parte Internet subreţea Parte Internet Parte locală Reţea fizică Gazdă Fig. Ca o convenţie măştile se specifică binar cu toate că o serie de pachete software permit reprezentări alternative.15 Adresare subreţele Rezultatul este o formă de adresare ierarhizată ce corespunde unei arhitecturi de rutere ierarhizate. Utilizând ultimii 3 biţi pentru a identifica reţeaua şi 13 biţi pentru identificatorul de gazdă se permite asignarea a până la 8 subreţele.

255. La subreţele punctele zecimale lucrează foarte bine atunci când părţile aleg pentru aliniere margini ale octeţilor. De ex. Are însă avantajul că reprezentarea este independentă de clasa adresei IP sau de numărul subreţelei.Internet control message protocol (ICMP) populară pentru reprezentarea binară în format hexazecimal.-1. O exemplificare este prezentată în structura din figura 6.3.10 toţi biţii câmpului subreţea 1 şi biţii câmpului gazdă 0.255.255. Toate gazdele şi ruterele care vor lucra cu adrese subreţea trebuie să utilizeze algoritmul modificat.0) în convenţia că -1 înseamnă toţi biţii 1.10.0) sau (-1.2 Rutarea în cazul subreţelelor Algoritmul de rutare standard va trebui modificat pentru a lucra cu adrese subreţea. 6. <număr gazdă>) aşa că se poate scrie (255. numit şi “subnet ruting”.0) arată reţeaua cu adresa 128.255.16 Structură de subreţele Un mod de reprezentare foarte utilizat în literatură este cel în care adresa subreţea şi adresa mască se reprezintă între paranteze ca în exemplul: (<număr reţea>. Principalul dezavantaj al tripletului este că nu se poate vedea câţi biţi sunt utilizaţi pentru fiecare parte a adresei. însă are avantajul abstractizării. Masca (128. În acest caz pentru masca subreţea în notaţie zecimală se va scrie 255. Spre exemplu la reţelele de clasă B se utilizează adesea al treilea octet pentru a identifica reţeaua şi al patrulea octet pentru identificarea gazdei. <număr subreţea>.0 R1 Retea 1 R2 R3 Retea 2 R4 Retea 4 Retea 3 R5 Retea 5 Fig.17. 6. 126 Proiectul pentru Învăţământul Rural .-1.

adresa reţea. Cu toate ca gazda H nu este conectată direct la o reţea care are adresă de subreţea trebuie să utilizeze algoritmul de rutare subreţea pentru a decide când datagramele destinate subreţelelor le trimite la ruterul R1 sau la ruterul R2. Se recomandă la utilizarea adreselor subreţea păstrarea facilităţilor de subreţea ca simple posibilităţi. adresa N. 6. ruting_table) Extrage adresa IP destinaţie (I0) din datagrama şi calculează adresa IP a reţelei destinaţie (In) Dacă In este o reţea direct conectată trimite datagrama la destinaţie pe acea reţea Altfel Pentru fiecare intrare din tabela de rutare execută mascare I0 cu masca subreţea. Se dau mai jos câteva reguli: ƒ ƒ ƒ adresa IP a tuturor subreţelelor se alege contiguu. Aceste corporaţii nu pot utiliza subreţele cu o singură adresă deoarece reţelele fizice nu sunt contigue. toate maşinile vor participa la rutare în subreţea. Dacă In se suprapune peste câmpul adresă reţea rutează datagrama la următoarea adresă. Introducerea măştii uşurează determinarea adresei. Aceste reguli crează probleme majore în cazul companiilor mari formate din subreţele multiple conectate la o reţea globală. Este imposibilă propagarea rutării subreţea peste limitele unei organizaţii întrucât protocoalele obişnuite de rutare nu o poate realiza. Deoarece lungimea porţiunilor de adresă diferă de la clasă la clasă pentru rutare informaţia deja descrisă în tabelele de rutare nu mai este suficientă.17 Reţea cu două subreţele În reţelele fizice 2 şi 3 se utilizează aceeaşi adresă subreţea asignată la o singură adresă IP. Altfel declară eroare de rutare. măştile subreţea vor fi uniforme pentru toate reţelele. aşa că înregistrarea din tabele are următoarea formă: (masca subreţea. adresa următoare) Algoritm Rute_IP_Datagram (datagram.Internet control message protocol (ICMP) Reţea 1 (nu o adresa subreţea) R1 (Subreţea cu adresa N) 2 H R2 (Subreţea cu adresa N) 3 Fig. Algoritm rutare în subreţele Rutare în subreţele. dar care nu sunt conectate direct între ele. Proiectul pentru Învăţământul Rural 127 .

iar fiecare staţie dintr-o reţea are o adresă reţea ca prefix la o adresă individuală A/F 2. -1) Test de autoevaluare 6. De regulă un ruter nu poate propaga un pachet broadcast ce soseşte pe o interfaţă la toate interfeţele ce împart un prefix subreţea. Adresarea subreţelelor se bazează pe împărţirea adresei IP în trei câmpuri: adresă Internet.Internet control message protocol (ICMP) Broadcast în subreţele. Fiecare întrebare valorează 20 de puncte. Fiecare reţea fizică are asignată o unică adresă reţea. Această operaţie este dificilă fiind posibilă numai dacă ruterele care interconectează subreţelele agreează propagarea datagramelor la toate reţelele fizice. Extinderea prin proxy ARP se poate aplica şi la reţele ce nu cunosc protocolul ARP. adresă reţea şi adresă gazdă. A/F 4. A/F 128 5 Adresarea subreţelelor nu modifică algoritmii de distribuţie ai datagramelor. Adresa de broadcast devine (reţea. O mască reţea în care se indică pentru un octet valoarea -1 are interpretarea că toţi biţii asociaţi sunt 1. A/F 3. subreţea. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Punctaj minim: 80 Adevărat / Fals A/F 1.3 Alegeţi varianta corectă pentru următoarele 5 întrebări.

5 puncte vor fi acordate pentru corectitudinea exprimării.Internet control message protocol (ICMP) Sarcină de lucru 6 Prezintă în maxim 300 de cuvinte un eseu despre modul în care mesajele ICMP influenţează distribuţia datagramelor într-o reţea Acest eseu va fi notat cu maxim 20 de puncte. 10 puncte pentru argumentare şi 5 puncte pentru inventivitate. Proiectul pentru Învăţământul Rural 129 .

Introducerea de elemente originale sau învăţate din bibliografia recomandată (10 puncte). Utilizarea corectă a termenilor de specialitate aferenţi unităţii de învăţare (15 puncte). Prezentaţi structura generală a datagramelor ce conţin mesaje ICMP. Răspunsul la o întrebare nu trebuie să depăşească o jumătate de pagină. Calitatea argumentării afirmaţiilor (15 puncte). Completitudinea răspunsului (30 puncte). La evaluarea lucrării se iau în consideraţie pentru fiecare răspuns la întrebare: Claritatea exprimării şi organizarea structurală a răspunsului (10 puncte). Care sunt avantajele privind utilizarea măştii subreţea în distribuţia datagramelor? 6.Internet control message protocol (ICMP) Lucrare de verificare 6 Lucrarea de verificare constă în formularea răspunsului adecvat la 6 întrebări corespunzând unităţii de învăţare 6. respectiv adresă incorectă sau calculator deconectat de la reţea. În ce situaţii se poate utiliza proxy ARP pentru extensia adreselor în Internet? 130 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Lansaţi un mesaj cerere timestamp şi interpretaţi răspunsul primit. Cum interpretaţi un mesaj ICMP privind expirarea timpului de viaţă la reasamblarea datagramelor din fragmente? 5. Pentru o întrebare se pot obţine maximum 80 puncte. Lansaţi comenzi de tip “ping adresă IP” de la o staţie conectată în reţea şi explicaţi răspunsul în două situaţii: adresă IP corectă. Fiecare răspuns trebuie argumentat. Poate fi oferită o bonificaţie de maxim 5 puncte dacă lucrările sunt transmise la timp şi punctajul obţinut nu depăşeşte punctajul maxim. 4. 3. 1. 2. Numărul de puncte obţinut pentru un test este dat de suma punctajelor la toate întrebările testului împărţită la numărul de întrebări.

Agora Press 1998 (cap..3: 1A2F3A4A5F (vezi secţiunea 6..1: 1 raporteze 2 IP 3 rutere .3) Bibliografie [1] Andrew Tanenbaum.. datagrame 4 acelaşi 5 header (vezi secţiunea 6.6) [2] Dorin Cârstoiu.rg..1) Testul de autoevaluare 6.pub.2) (vezi secţiunea 6.Internet control message protocol (ICMP) Răspunsurile corecte ale testelor de autoevaluare Testul de autoevaluare 6.2: 1 C 2 B 3 A 4 A 5 B 6 D 7 B 8 A 9 B 10 D Testul de autoevaluare 6.4) [3] Peter Norton.ro (cap. John Goodman.aii. Teora 2000. Totul despre calculatoarele personale. Reţele de calculatoare.11) Proiectul pentru Învăţământul Rural 131 . Ed. Reţele globale: www. (cap.

..............................................................2.................146 Test de autoevaluare 7..................139 Test de autoevaluare 7......................................................................................................................User datagram protocol (UDP).............4 Transport Control Protocol ...........................3................4...............2 User Datagram Protocol (UDP) ..............2 Realizarea siguranţei.......3................................141 7................... Vom studia acum: • Principalele protocoale ce interacţionează cu aplicaţiile ce rulează pe calculatoare • Protocolul fără confirmare a recepţiei UDP • Protocolul de transport sigur TCP 7................................ O comunicaţie deserveşte mai multe aplicaţii.................................................143 7............. Demultiplexare.........4.1 Introducere .....................................1 Proprietăţile serviciilor de distribuţie sigură .134 7..............4.................1 Porturi.......1 Introducere La nivelul IP (Internet Protocol) o adresã destinaţie identificã un calculator gazdă.............2 Multiplexare.......4..145 7............................................................. Conexiuni şi Endpoints .........................133 7......................................... nici o destinaţie nu are semnificaţie referitoare la utilizatorul sau aplicaţia care recepţionează datagrama..............153 OBIECTIVE Conform stivei de protocoale....137 7.................151 Lucrare de verificare 7............................................................150 Sarcină de lucru 7 ......137 7...........................................................................................................................1 Formatul mesajelor UDP..................................................4 Controlul fluxului...........140 7......................................... Transport control protocol (TCP) Unitatea de învăţare nr........................................ există un nivel ce interacţionează cu aplicaţiile ce rulează pe un calculator................152 Bibliografie .......................................................140 7... 132 Proiectul pentru Învăţământul Rural ......................... În această unitate de învăţare se extinde TCP/IP prin adăugarea unui mecanism care să distingă dintre multiplele destinaţii ale unei gazde date..........................................4.................................... Porturi ..132 7..................................................... 7 USER DATAGRAM PROTOCOL (UDP) TRANSPORT CONTROL PROTOCOL (TCP) OBIECTIVE................3 Calculul sumei de control TCP................................................... În acest mod se permite ca programele de aplicaţii ce sunt executate pe un calculator dat să primească sau sã recepţioneze datagrame..........................2...............................................................................................................................2........................................137 7......................................3 Controlul siguranţei transportului ........136 Test de autoevaluare 7...............................................152 Răspunsurile corecte ale testelor de autoevaluare ..........................3....................132 7.....................................2 Formatul segment TCP ................................ o destinaţie fixată..........

Un proces este ultima destinaţie a unui mesaj. Din punctul de vedere al unui proces particular. un transmiţător trebuie să cunoască adresa IP a maşinii destinaţie şi numărul de port al protocolului de la destinaţie. task.User datagram protocol (UDP). aşa că datele ce sosesc înainte ca procesul să fie gata să le accepte se pierd. Pentru a comunica cu un port străin. Transport control protocol (TCP) Detectarea aplicaţiei căreia îi sunt destinate datele Sistemele de operare ale celor mai multe calculatoare suportă multiprogramarea ceea ce înseamnă că ele permit ca multiple aplicaţii să se execute simultan. Fiecare mesaj trebuie transportat printr-un număr de porturi destinaţie de la sursă până la ultima destinaţie.2 User Datagram Protocol (UDP) În stiva TCP/IP. pentru că procesele sunt create şi distruse dinamic. După sistemele de operare ne referim la fiecare program în execuţie cu termenul de proces. În al treilea rând suntem obligaţi să identificăm destinaţia de la funcţiile care o implementează fără a cunoaşte procesul ce implementează această funcţie (de exemplu a permite serverului să contacteze file serverul fără a cunoaşte care procese în maşina destinaţie implementează funcţii de tip file server). transmiţătorii cunosc adesea puţin pentru a identifica un proces pe altă maşină. Multe sisteme de operare realizează sincronizarea accesului la porturi. Aşa că în plus faţă de trimiterea datelor. UDP lucrează similar cu IP însă nu necesită Proiectul pentru Învăţământul Rural 133 . Totuşi specificarea faptului că un proces particular sau o maşină particulară este ultima destinaţie pentru o datagramă este câteodată greşit. porturile sunt bufferate. fiecare mesaj UDP conţine ambele numere de port (destinaţie. sistemul de operare pasează datele către proces şi îl restartează. În al doilea rând ar fi util să specifice procesele care recepţionează datagrame. sincronizarea accesului este similară cu oprirea calculatorului în timpul unei operaţii de acces la port. 7. Mai întâi. sursă) făcând posibil ca softwareul UDP de la destinaţie să trimită mesajul la portul invocat şi să răspundă în replică. UDP formează un mecanism primar pe care programele de aplicaţie îl utilizează să transmită datagrame la alte aplicaţii. Gândind un proces ca o ultimă destinaţie ne putem imagina că o maşină conţine un set de destinaţii abstracte numite porturi protocol. dacă un proces încearcă să extragă date de la un port înainte ca acestea să fi sosit sistemul de operare opreşte temporar procesul până datele sosesc. fără să informeze transmiţătorul. Odată datele sosite. Este posibil pentru orice proces care recepţionează un mesaj să replice aceasta unui transmiţător. Sistemul de operare plasează datele pentru un protocol particular într-o coadă până când procesul le extrage. Sistemul de operare local formează un mecanism de interfaţă cu care procesele utilizează un port specific sau îl accesează. în sistemele ce permit ca un singur proces să manipuleze două sau mai multe funcţii este esenţială aranjarea unei căi pentru ca un proces să decidă exact care funcţie este dată de transmiţător. program de aplicaţie sau proces la nivel utilizator. De exemplu. În general. Fiecare port protocol este identificat printr-un întreg. Mai important.

acesta specifică portul la care replica va fi trimisă. Valoarea zero arată că nu a fost calculată.2. Ca urmare UDP funcţionează bine în reţele locale şi eşuează de cele mai multe ori în reţele extinse. Câmpul lungime conţine numărul octeţilor din datagramă. 7. incluzând pierderea mesajelor. 7. adică toţi biţii 0 şi respectiv toţi biţii 1. schimbarea ordinii şi pierderea conectivităţii. Dacă suma de control calculată este 0 se va alege reprezentarea cu toţi biţii 1. duplicate sau să sosească în altă ordine. Proiectul pentru Învăţământul Rural . nu ordonează mesajele sosite şi nu închide bucla pentru controlul vitezei la care se produce schimbul de mesaje. Ca urmare. Conceptual o datagramă constă din două părţi: UDP header şi UDP data. Concluzie: UDP are aceleaşi caracteristici cu IP pe care îl utilizează pentru transport mesaje. duplicarea.1 Structură mesaj UDP Semnificaţie informaţie header UDP 134 Câmpurile port sursă şi port destinaţie conţin câte un întreg stocat pe 16 biţi. Dacă nu se utilizează valoarea sa este zero. Responsabilitatea referitoare la siguranţă este a programelor de aplicaţie Un program de aplicaţie care utilizează UDP agregă întreaga responsabilitate pentru manipularea problemelor de siguranţă. Suma de control este opţională şi nu va fi utilizată totdeauna. Un exemplu tipic este videoconferinţa pentru care transmiterea de imagine se realizează utilizând UDP. fiind considerată de calitate rezonabilă dacă un număr de 10 cadre pe secundă corecte ajung la destinaţie. Câmpul port sursă este opţional. Când port sursă este utilizat. Fig. Header UDP 0 16 Port sursă UDP Lungime mesaj UDP 31 Port destinaţie UDP Sumă control UDP Date ……. Sunt totuşi aplicaţii la care este suficient ca numai o parte dintre pachetele transmise să fie recepţionate corect. Transport control protocol (TCP) confirmare pentru a fi sigur că mesajul a sosit la destinaţie. Programele de aplicaţie ignoră aceste probleme atunci când softwareul a fost proiectat. Pentru a distinge între o sumă de control calculată a cărei valoare este 0 şi o sumă de control neutilizată se tine cont de faptul că valoarea 0 în complement faţă de 1 are două reprezentări. Headerul conţine 2 cuvinte de 32 biţi cu semnificaţia ilustrată în fig. 7. însă adaugă facilitatea de a distinge dintre multiplele destinaţii ale maşinii gazdă destinaţia specificată.User datagram protocol (UDP).1 Formatul mesajelor UDP Fiecare mesaj UDP este numit şi USER DATAGRAM.1. Valoarea minimă este 8 adică lungimea headerului. întârzierea. întreg ce indică numărul portului UDP utilizat pentru demultiplexarea datagramelor între procesele ce aşteaptă să primească date. mesajele UDP pot fi pierdute.

headerul şi datele se încapsulează în datagrama IP ce traversează reţeaua ca în fig. calculul sumei de control UDP şi pasarea datagramei IP la nivelul IP care va completa doar câmpurile din headerul IP. Aplicaţie UDP IP Interfaţa reţea Header UDP Header IP Data UDP Data IP Header frame Data frame Fig. Aceasta conţine şi câmpul adresă IP destinaţie care ar trebui cunoscută pentru a fi utilizată la calculul sumei. Presupunem că UDP cere nivelului IP să determine sursa şi destinaţia posibilă pe care o utilizează pentru a construi pseudoheaderul iar după calculul sumei de control renunţă la pseudoheader şi transmite datagrama nivelului IP. Ca urmare UDP nu poate calcula suma de control fără să interacţioneze cu nivelul IP. Transport control protocol (TCP) Suma de control UDP acoperă mai multe informaţii decât sunt prezente în datagrame UDP.User datagram protocol (UDP). O alternativă mai bună ce ar produce o eficienţă mai mare este cea de a avea un nivel UDP care să încapsuleze datagrama UDP într-o datagramă IP. Deşi varianta are avantaje mari ea este totuşi un compromis la separarea pură între niveluri. Suma de control conţine şi informaţia din pseudoheader. UDP este primul exemplu de protocol de transport. Calculul sumei de control porneşte de la datagramă la care se adaugă un pseudoheader zero şi calculează suma de control pentru întreaga informaţie. 7. obţinerea adresei sursă şi destinaţie de la IP.2 Încapsulare user datagram Calculul sumei de control UDP Sunt importante câteva observaţii asupra modului în care calculează suma de control. stocarea adreselor în câmpurile corespunzătoare ale headerului. Pseudoheaderul utilizat pentru calculul sumei de control conţine 12 octeţi. Ca urmare existenţa UDP deasupra IP arată că pentru a completa un mesaj UDP. Proiectul pentru Învăţământul Rural 135 . Scopul utilizării pseudoheaderului este cel de verificare a faptului că UDP a atins destinaţia corectă. Pentru a verifica datagrama la recepţie din punctul de vedere al corectitudinii prin suma de control se extrage câmpul din headerul protocol IP se asamblează într-o nouă datagramă cu pseudoheader şi se face verificarea.2. aşa că verificarea destinaţiei UDP presupune calculul sumei de control şi peste partea ce conţine adresa destinaţie.7. Headerul UDP specifică numai numărul de port protocol. compromis făcut mai ales din raţiuni practice.

2 Multiplexare.User datagram protocol (UDP). O eroare apare dacă portul are bufferul plin şi ca efect datagrama se pierde. Sunt în această situaţie posibile două abordări: • • 136 Utilizarea unei autorităţi centrale care să asigneze lista porturilor asociate şi toate aplicaţiile să fie proiectate în conjuncţie cu această specificaţie. se verifică dacă portul destinaţie coincide cu portul curent utilizat. Odată portul asignat. tot aşa o serie de mesaje vin de la IP şi trebuiesc pasate programelor de aplicaţie. Conceptual. Adesea aplicaţia poate specifica sau modifica dimensiunea cozii. fiecare program de aplicaţie trebuie să negocieze cu sistemul de operare pentru a obţine portul protocol şi portul asociat înainte de a trimite o datagramă UDP. De exemplu când o maşină A doreşte să comunice cu o maşină B pentru a obţine un fişier. Demultiplexare. Alocarea dinamică în care porturile nu sunt global cunoscute şi atunci când o aplicaţie necesită un port. Această variantă formează ceea ce se numeşte asignare generală şi porturile sunt cunoscute. Porturi Porturi UDP Dacă se acceptă că datagramele UDP vin de la mai multe aplicaţii care apoi sunt pasate la nivelul IP pentru distribuţie. software-ul de reţea îl asignează. Asignarea numărului de port este foarte importantă întrucât cele două calculatoare care comunică trebuie să agreeze numărul de port înainte de comunicare.2. Dacă nu coincide va trimite mesaj ICMP necunoscut şi pierde datagrama. trebuie să cunoască ce port utilizează B pentru ftp. Porturi rezervate şi porturi disponibile. Când UDP recepţionează o datagramă. Cel mai simplu mod de a gândi un port UDP este cel al mecanismului de coadă. Dacă portul destinaţie coincide cu portul curent utilizat. Transport control protocol (TCP) 7. orice program de aplicaţie va avea acel port în UDP Source port. Proiectul pentru Învăţământul Rural . În multe implementări când programul de aplicaţie negociază cu sistemul de operare. UDP pune în coadă noua datagramă la portul la care programul de aplicaţie poate face acces. Pentru a învăţa despre asignarea curentă a porturilor un alt calculator trebuie să trimită o cerere asupra asignării porturilor pentru un anumit serviciu şi maşina ţintă va răspunde cu informaţia necesară. crează o coadă internă în care ţine mesajele sosite. softwareul de multiplexare şi demultiplexare cât şi programele de aplicaţie comunică prin mecanisme de port. În practică.

3 Controlul siguranţei transportului La nivelul cel mai de jos al comunicaţiei se asigură o distribuţie fără a fi luate măsuri de siguranţă. Şirul de biţi ar trebui recepţionat în aceeaşi secvenţă de octeţi în care sunt transmişi.3. Ca urmare tehnologiile de transport fie dictează dimensiunea optimă a pachetelor. Transport control protocol (TCP) Test de autoevaluare 7. Proiectul pentru Învăţământul Rural 137 . Reţelele care rutează pachete dinamic le pot distribui în altă ordine. împărţiţi în grupuri de câte 8 biţi (octeţi). când hardwareul de reţea se defectează sau când reţeaua devine prea încărcată. Acest lucru nu este operaţional fapt pentru care cercetările în domeniul reţelelor de calculatoare au impus găsirea soluţiilor generale pentru asigurarea siguranţei. A/F 2. din punctul de vedere al siguranţei. Fiecare întrebare valorează 20 de puncte. Suma de control în header UDP este opţională. Câmpurile port sursă şi port destinaţie din structura headerului UDP sunt utilizate de către nivelul IP pentru distribuţia datagramelor. 7. Punctaj minim: 80 Adevărat / Fals A/F 1. transmite după întârzieri substanţiale sau să distribuie duplicate. Când două programe de aplicaţie transferă volume mari de date acestea sunt privite ca şiruri de biţi. fie utilizează alte restricţii pentru a asigura o viteză de transport eficientă. 7. La nivelul aplicaţiei este adesea nevoie de transmis volume mari de date. Pachetele pot fi pierdute sau distruse când erorile de transmisie interferă cu datele.2 Marcaţi varianta corectă pentru următoarele 5 întrebări.1 Proprietăţile serviciilor de distribuţie sigură Putem considera că interfaţa între programele de aplicaţie şi TCP/IP. se poate împărţi în cinci componente: • Orientarea pe şir.User datagram protocol (UDP). Un pachet UDP nu conţine un header propriu. A/F 4. A/F 5 Calculul sumei de control este făcută în conjuncţie cu un pseudoheader ce conţine şi adresa IP destinaţie. A/F 3. Este necesară izolarea aplicaţiilor de reţea şi definirea unei interfeţe uniforme pentru serviciul de distribuţie. Utilizarea unei conexiuni nesigure impune că la volume mari de date aplicaţiile să asigure detecţia erorilor. Un port protocol este identificat printr-un întreg reprezentat pe 16 biţi.

fiecare aplicaţie utilizează câteva dimensiuni de pachete care pot fi în mod excepţional de dimensiunea unui octet. Un transfer de biţi este analog cu apelul de la telefon. ƒ Şiruri nestructurate. Aici s-a utilizat termenul de circuit virtual pentru a descrie conexiunea între programele de aplicaţie şi suportul hardware. Conceptual. transmiţător şi receptor. Din punct de vedere practic. După ce transferul porneşte ambele aplicaţii. O astfel de conexiune este cel mai des utilizată. În acest sens un mecanism de tip push este utilizat. Transport control protocol (TCP) Necesitatea unei conexiuni virtuale ƒ Conectarea circuitelor virtuale. TCP nu este orientat pe şir de date. interacţionează cu sistemul de operare informându-l de necesitatea transferului de date. Când toate detaliile au fost stabilite modulele de protocol informează programele de aplicaţie de faptul că o conexiune a fost stabilită şi transferul poate începe. o aplicaţie lansează un call ce va fi acceptat de o altă aplicaţie. programele de aplicaţie utilizând serviciul de şir înţeleg conţinutul acestuia şi agreează formatul şirului înainte de a iniţia o conexiune. întrucât forţează protocolul să transmită toate datele care au fost generate fără să aştepte umplerea unui buffer. Când transferă date. 138 Proiectul pentru Învăţământul Rural . ƒ Conexiunea full-duplex permite transferul simultan în ambele direcţii. Modulele software ce implementează un protocol la două sisteme de operare comunică prin transmiterea de mesaje prin reţea verificând dacă transferul este autorizat şi aplicaţiile sunt pregătite. În timpul transferului.User datagram protocol (UDP). Programele de aplicaţie trimite datele unui circuit virtual prin pasarea repetată a octeţilor către software-ul ce implementează protocolul. implementările uzuale colectează volume de date într-un şir pentru a completa o datagramă de dimensiune rezonabilă înainte de a o trimite în reţea. Pentru ca transferul să fie cât mai eficient şi pentru a minimiza traficul în reţea. tehnici ce vor fi descrise in secţiunile următoare. La recepţie software-ul protocol distribuie octeţii în aceeaşi ordine făcându-i disponibili aplicaţiei de recepţie. ƒ Transferul bufferat. software-ul de protocol de pe cele două maşini continuă să comunice pentru a verifica dacă datele sunt recepţionate corect. La recepţie un mecanism similar determină ca TCP să facă datele disponibile pentru aplicaţie fără întârziere. Software-ul care implementează protocolul poate să împartă datele în pachete de dimensiune independentă de mărimea celor care le transferă programul de aplicaţie. Dacă din diferite motive comunicaţia eşuează sau se detectează o eroare se comunică aceasta programelor de aplicaţie. la comunicaţia în reţele de calculatoare sunt combinate o serie de tehnici pentru controlul siguranţei.

transmiţătorul trimite un pachet şi aşteaptă confirmarea înainte de a trimite un altul. Cele mai multe protocoale utilizează o tehnică fundamentală cunoscută sub numele positive acknowledgement with retransmission. Prin această tehnică se permite transmiţătorului să trimită pachete multiple înainte de a recepţiona confirmarea. Înainte de a examina serviciul de şir în TCP este necesar a explora un concept adiţional al transmisiei şirurilor de date. conform fig.3). arată secvenţa de evenimente ce sunt gestionate la un moment dat. 7. 7.4 Tehnica de fereastră alunecătoare Proiectul pentru Învăţământul Rural 139 . Pentru a asigura siguranţa. Dacă un pachet recepţionat este eronat sau nu se primeşte confirmare în timp util transmiţătorul va retransmite pachetul.4). Fig. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 . Tehnica cere ca la comunicarea cu o sursă aceasta să răspundă cu un mesaj ACK la recepţia datelor (fig. Tehnica de fereastră alunecătoare este mai complexă decât cea de confirmare pozitivă şi retransmisie.3.. Transport control protocol (TCP) 7. Principul retransmisiei Pachet1 Pachet1 ACK NACK timeout Pachet2 ACK Pachet1 ACK Confirmare Neconfirmare Fig. 7. cunoscut sub numele de fereastră alunecătoare. Conceptul. Pentru a nu exista confuzii se retransmite la sursă numărul secvenţei împreună cu semnalul de confirmare.3.3 Metode de confirmare a recepţiei pachetelor Pentru a detecta duplicatele la fiecare pachet este asignat un număr de secvenţa iar receptorul va păstra numerele secvenţă recepţionate. Ca urmare viteza de comunicaţie va scădea foarte mult datorită timpului de aşteptare confirmare.User datagram protocol (UDP). 7.2 Realizarea siguranţei Este firească întrebarea asupra modului în care protocolul realizează siguranţa când utilizează o comunicaţie ce nu oferă siguranţă. Protocolul asignează o unică fereastră de mărime fixă şi transmite toate pachetele alocate în interiorul ferestrei (fig. Control flux prin fereastră alunecătoare TCP utilizează pentru confirmarea recepţiei o tehnică specifică numită şi sliding windows. 7.

4 am considerat ca după transmiterea pachetului 8 primul pachet a fost confirmat şi fereastra se deplasează. A/F 5. Protocolul specifică formatul datelor şi confirmările pe care cele două calculatoare le dau pentru a atinge siguranţa adecvată. El specifică cum TCP atinge şi distinge între multiplele destinaţii ale unei maşini datele şi cum comunică maşinile pentru a recunoaşte erorile. Dimensiunea unei ferestre alunecătoare specifică distanţa dintre ultimul pachet transmis şi cel mai vechi neconfirmat. În figura 7.4 Transport Control Protocol Să examinăm la acest moment modul în care TCP/IP realizează siguranţa comunicaţiei. Dacă mărimea ferestrei este 8 atunci transmiţătorul poate trimite maxim 8 pachete fără să aştepte confirmarea. O fereastră alunecătoare permite existenţa unui singur pachet neconfirmat. Transport control protocol (TCP) Numărul maxim de pachete neconfirmate este specificat de dimensiunea ferestrei alunecătoare. Fiecare întrebare valorează 20 de puncte. A/F 3. Un circuit virtual pentru a descrie conexiunea între programele de aplicaţie şi suportul hardware. Diferenţa între un Diferenţa protocol protocol şi un software care îl implementează este analoagă cu piesă software diferenţa între un limbaj de programare şi un compilator. mesajele pierdute şi pachetele duplicate. distincţie care este destul de greu de înţeles. 7. ca proceduri pe care calculatoarele le folosesc pentru a fi sigur că datele vin corect. Punctaj minim: 80 Adevărat / Fals A/F 1. aşa că un nou pachet poate fi trimis. A/F 4.User datagram protocol (UDP). Este important a reţine că TCP este un protocol de comunicaţie şi nu o piesă software.3 Alegeţi varianta corectă pentru următoarele 5 întrebări ce pot fi adevărate sau false. A/F 2. Protocolul specifică de asemenea cum două calculatoare iniţiază un transfer TCP şi cum ajunge la 140 Proiectul pentru Învăţământul Rural . La recepţie se crează o fereastră similară acceptând şi confirmând pachetele pe măsură ce acestea sosesc. Singurul caz în care transmiţătorul aşteaptă confirmare este cel în care distanţa dintre cel mai vechi pachet neconfirmat şi ultimul pachet transmis este egală cu dimensiunea ferestrei alunecătoare. O conexiune full duplex transmite date într-un singur sens. NACK specifică faptul ca un pachet nu a fost recepţionat corect sau că timpul de aşteptare a expirat. Test de autoevaluare 7.

Organizarea conceptuală a TCP permite programelor de aplicaţie multiple pe o maşină dată să comunice concurent şi să demultiplexeze traficul TCP generat de mai multe programe de aplicaţie. port) unde adresă host reprezintă adresa IP pentru o maşină şi port este portul TCP al acelui host. TCP a fost construit cu abstracţia conexiunii. TCP utilizează numere de port pentru a identifica destinaţia cu o maşină dată. 7. Fiecare port este asignat ca un unic întreg pentru a-l identifica. Specificaţia TCP descrie cum programele de aplicaţie utilizează TCP în termeni generali şi nu include detaliile interfeţei între programele de aplicaţii şi TCP.3. TCP este situat la nivel superior faţă de IP. Aplicaţia TCP UDP Internet (IP) Network Interface Fig.10. În particular.2. deoarece programatorii utilizează de regulă implementarea TCP din sistemul de operare ei fac apel la acesta prin funcţiile sistem.4. Transport control protocol (TCP) concluzia că este complet. Raţiunea acestui fapt este flexibilitatea. Ca abstracţie fundamentala.nu porturi individuale. Trebuie înţeles şi ce nu permite TCP. 25) specifica portul TCP 25 al maşinii cu adresa IP 128.1 Porturi. Similar cu UDP.10.3 Proiectul pentru Învăţământul Rural 141 . Structura conceptuala. TCP defineşte un endpoint ca o pereche de întregi (adresă host. Concluzie: TCP utilizează conexiunea.5. Trebuie să înţelegem că TCP utilizează noţiunea de conexiune care este crucială deoarece ea ajută să explice sensul şi utilizarea numerelor de port TCP. Porturile TCP sunt mult mai complexe deoarece un număr dat de port nu va corespunde la un singur obiect. Conexiuni şi Endpoints Ca şi UDP. Documentaţia de protocol discută numai cum operaţiile TCP sunt realizate şi nu specifică exact procedurile programelor de aplicaţie invocând accesul la aceste operaţii.User datagram protocol (UDP).2. 7. 7. De exemplu endpoint (128. conexiunea este identificată printr-o pereche de “endpoints”. similară cu UDP este ilustrată în fig. Nu este aşa. nu un port protocol. Reamintim că o conexiune constă dintr-un circuit virtual între două aplicaţii şi este natural a gândi că un program de aplicaţie serveşte un endpoint conexiune.5 Structura conceptuală TCP Când am discutat despre porturi UDP am văzut fiecare port ca o coadă în care protocolul software plasează datagramele. Ca urmare o singură specificaţie TCP permite utilizarea şi construirea de software pentru o infinitate de maşini. în care obiectele ce vor fi identificate sunt circuite virtuale de conexiune .

2. însă aceasta nu este ambiguă.139) la o altă maşină: (128. accesul concurent la poşta electronică. Perechi de endpoints Din punctul de vedere al utilizatorului este foarte important deoarece programatorul poate formula cereri concurente la multiple conexiuni simultan fără să necesite un unic port local pentru fiecare conexiune. 1184) şi (128.0.0. Uzual. 53).32.10. Este permis ca o conexiune să împartă un endpoints.2. De exemplu se poate adăuga o altă conexiune la cele de mai jos de la o maşină (128. 142 Proiectul pentru Învăţământul Rural .3. permiţând receptorului să restricţioneze transmisia atâta timp cât nu are suficient spaţiu în buffer pentru a găzdui mai multe date.9.3 simultan. deoarece. el utilizează ambii endpoints pentru a identifica conexiunea.10.10.3) se definesc cei doi endpoints astfel: (18.2.10.139. când TCP asociază mesajele sosite la un port protocol. Programul din cealaltă parte trebuie să contacteze propriul sistem de operare utilizând "activ open" ca cerere de stabilire a conexiunii.2. permite trimiterea concurentă a mesajelor deoarece programele ce acceptă un port utilizează TCP pentru a permite ca o serie de conexiuni multiple să se desfăşoare concurent. Aşa cum se observă două conexiuni pot utiliza portul TCP 53 al maşinii 128. programele de aplicaţie pot începe transferul de date iar modulele TCP de la fiecare parte schimbă mesaje prin care se garantează siguranţa.2.3.3. fiecare segment traversează prin Internet ca o datagramă IP. Fereastra alunecătoare operează la nivel octet nu ca segment sau pachet. TCP este o conexiune orientată protocol care cere ca ambii endpoints să agreeze comunicarea.10. Spre deosebire de UDP. Concluzie: Deoarece TCP identifică o conexiune printr-o pereche de endpoints un port TCP poate fi împărţit în conexiuni multiple la aceeaşi maşină.36) la maşina (128.26. El utilizează o fereastră alunecătoare specializată pentru a rezolva problemele legate de eficienţa transmisiei şi controlul fluxului.254.2. TCP vede şirul de date ca o secvenţa de octeţi sau baiţi ce sunt împărţiţi în segmente pentru transmisie. Transport control protocol (TCP) Definire endpoint Dacă am definit noţiunea de endpoint este uşor a defini conexiunea prin cei doi endpoints.0.0. 53).254. o altă conexiune poate fi în execuţie la maşina 128. 1069) şi (128.User datagram protocol (UDP). De exemplu. Dimensiunea ferestrelor rezolvă problemele de tip end-to-end legate de flux. Aceasta este făcută înainte ca TCP să plaseze trafic pe Internet şi ca programele de aplicaţii de la ambele capete ale conexiunii să agreeze conexiunea.36. Odată ce o conexiune a fost creată.26.32 cu endpoints: (128.2. Dacă pentru o conexiune de la maşina (18. Cele două module TCP comunică şi verifică conexiunea.9. 25). La acest moment sistemul asignează un port TCP pentru conexiune. Pentru aceasta programul de aplicaţie de la un capăt deschide o funcţie pasivă prin contactarea sistemului de operare şi indică faptul că va accepta conexiunea. 1184) şi (128.

Gândim această informaţie ca o specificare a mărimii bufferului de recepţie. La extrema la care mărimea ferestrei este zero toate transmisiile sunt oprite. Pointerii definesc o fereastră alunecătoare. Ca răspuns la creşterea ferestrei. iar volumul comunicaţiei prin reţea şi routere indică diferite capacităţi şi viteze se poate controla fluxul. sau software-ul de protocol să lucreze repede. În al doilea rând protocolul Internet necesită un mecanism de control al fluxului care permite sistemelor intermediare (rutere) să controleze o sursa care emite un flux mai mare decât cel tolerat de maşina router. Deoarece TCP utilizează piggybacking. Prima. protocoalele Internet necesită control între sursă şi ultima destinaţie. Software-ul de protocol trimite toţi octeţii în fereastră fără întârziere aşa că limita ferestrei se mută de la stânga la dreapta. când un calculator comunică cu un mainframe microcalculatorul necesită să regleze fluxul datelor de intrare. Transport control protocol (TCP) Gestiune fereastră alunecătoare Octeţii şirului de date sunt număraţi secvenţial şi un transmiţător păstrează trei pointeri asociaţi cu fiecare conexiune. Sunt două situaţii independente de control al fluxului. Al doilea pointer marchează marginea dreaptă şi defineşte octetul cel mai mare din secvenţă care poate fi trimis înainte ca mai multe confirmări să apară. Avantajul utilizării ferestrei maxime este cel de realizare a unui control al fluxului ce asigură siguranţa. o confirmare ce traversează de la maşina A la maşina B trebuie în acelaşi segment să traverseze ca şi datele de la maşina A la B chiar dacă confirmarea se referă la Proiectul pentru Învăţământul Rural 143 . Al treilea pointer separă octeţii deja trimişi de cei ce vor fi trimişi.4. situaţia este numită "congestie" şi mecanismul de rezolvare se numeşte "mecanism de control al congestiei ". Segmentele sunt schimbate pentru a stabili conexiunea în vederea transferului de date. o stare fereastră arată numărul octeţilor adiţionali de date pe care receptorul este pregătit să-i accepte. trimiterea confirmării. Având un mecanism al controlului fluxului în mediul Internet unde maşinile au sisteme de operare şi viteze diferite. 7.User datagram protocol (UDP). Când bufferul devine disponibil receptorul avertizează că o fereastră disponibilă există pentru a genera din nou un flux de date. Similar se produce comunicaţia şi invers. Primul pointer marchează marginea ferestrei separând octeţii ce au fost trimişi şi confirmaţi de octeţii ce nu au fost încă trimişi. Fiecare confirmare specifică câţi octeţi au fost recepţionaţi. Deoarece legatura este full duplex software-ul ataşează două ferestre la ambele capete ale conexiunii una pentru transmisie şi alta la recepţie. De exemplu. controlul marcării ferestrei şi închiderea conexiunii. el nu poate tolera mai multe pachete aşa că transmite semnal de micşorare fereastră.2 Formatul segment TCP O unitate de transfer între componentele software TCP între două maşini este numită "segment". Când o maşină intermediară devine supraîncărcată. TCP permite ca dimensiunea ferestrei să varieze în timp. Dacă bufferul receptor devine plin. transmiţătorul creşte mărimea ferestrei alunecătoare şi procedează la trimiterea octeţilor pentru care nu are confirmare.

Aceşti biţi au interpretarea: URG ACK PSH RST SYN FIN Pointerul urgent este valid Câmp confirmare valid Segmentul cere un PUSH Resetare conexiune Sincronizarea număr secvenţă Transmiţătorul a atins sfârşitul şirului Câmpul WINDOW este un întreg pe 16 biţi fără semn ce specifică mărimea buferului. Aceste semnale sunt adesea necesare când 144 Proiectul pentru Învăţământul Rural . utilizatorul poate decide să trimită o secvenţă de taste care întrerupe sau renunţă la comunicaţia cu programul ce rulează în cealaltă parte. 7.6 Format segment TCP Segmentul are doua parţi: header şi date. care este responsabil de trimiterea datelor că poate trimite "out of band " fără să aştepte ca programul de la celălalt capăt al conexiunii să consume octeţii aflaţi deja în şir. Număr confirmare identifică numărul de octeţi pe care sursa speră să-l primească mai departe. Transport control protocol (TCP) datele trimise de la A la B. Număr secvenţă identifică poziţia în şirul de date al transmiţătorului pentru datele din segment.6 4 HLEN Semnificaţie header TCP 10 16 24 31 Port Sursă Port destinaţie Număr Secvenţă Număr Confirmare Rezervat Biţi cod WINDOW Sumă Control Pointer urgent Opţiuni PADDING DATA ……………. Cei 6 biţi neutilizaţi sunt rezervaţi pentru utilizări ulterioare. pe când altele date sau cereri pentru stabilirea sau închiderea conexiunii. El este necesar întrucât câmpul OPTIONS variază în lungime funcţie de opţiunea ce a fost inclusă. Headerul este cunoscut cu denumirea TCP header şi conţine informaţiile de control. HLEN este un întreg ce specifică lungimea headerului secvenţei măsurat în multipli de 32 biţi. 7. TCP este un protocol orientat pe şir şi este adesea important pentru programul de la un capăt al conexiunii. Ca urmare mărimea headerului TCP este funcţie de opţiunea selectată. Unele segmente transportă numai o confirmare. De exemplu când TCP este utilizat pentru o conexiune îndepărtată. Formatul segmentului TCP este ilustrat în fig.User datagram protocol (UDP). Număr secvenţă se referă la şirul urmat în aceeaşi direcţie ca şi segmentul pe când numărul de confirmare se referă la şirul urmat în direcţia opusă a segmentului. TCP utilizează un grup de 6 biţi numit şi CODE BITS ce specifică scopul şi conţinutul segmentului. Câmpurile Port sursă şi Port destinaţie conţin porturile TCP prin care se identifică programul de aplicaţie de la sfârşitul conexiunii. Fig.

Un alt criteriu este dat de headerele protocolului de nivel scăzut. Protocolul specifică faptul că atunci când urgent este găsit TCP atenţionează aplicaţia.User datagram protocol (UDP). Proiectul pentru Învăţământul Rural 145 . TCP utilizează o aritmetică de 16 biţi şi face suma complement fată de unu. Pseudoheader este acelaşi cu cel de la UDP şi permite receptorului să verifice dacă segmentul a ajuns la destinaţia corectă. Procedura de calcul este similară cu cea utilizată la suma de control UDP. Semnalul trebuie trimis fără a aştepta ca programul să citească octeţii deja existenţi în şirul TCP. Este important în special pentru calculatoarele conectate la reţele locale de viteză mare ce aleg dimensiunea maximă a segmentului. destinaţie ce include ambele adrese IP cât şi numărul de port. Totuşi. Transport control protocol (TCP) programul de la maşina îndepărtată nu operează corect. El presupune că informaţia în câmpul suma de control este zero pentru a calcula suma de control. Dimensiunile mici conţin o mare parte de informaţie în header. Alegerea dimensiunii optime este foarte importantă deoarece o mărime necorespunzătoare poate înrăutăţi performanţele. ceea ce face comunicarea ineficientă. Modul în care TCP informează programul de aplicaţie despre datele urgente depinde de sistemul de operare. În implementarea software a protocolului TCP se utilizează câmpul opţiune pentru a negocia cu software-ul TCP de la celălalt capăt al conexiunii asupra dimensiunii maxime a segmentului. Se prepară un pseudoheader la segment. TCP nu numără pseudoheader sau padding în lungimea segmentului nici dacă îl transmite. Valoarea de default este 536 octeţi la care se adaugă pentru datagrama IP mărimea standard a headerelor IP şi TCP. când un sistem dispune de numai câteva sute de baiţi ca dimensiune a bufferului legat la un supercalculator el poate negocia o dimensiune maximă ce restricţionează mărimea segmentului primit în buffer. Modul de marcare urgent depinde de codul bitului din câmpul urgent pointer. însemnând că programul receptor va fi atenţionat de sosire cât mai repede posibil indiferent de poziţia lor în şir. TCP spune programului de aplicaţie să se întoarcă la operare normală. Teoretic. 7. se adaugă biţi 0 pentru a face segmentul multiplu de 16 biţi şi calculează suma de control peste întregul rezultat.3 Calculul sumei de control TCP Suma de control conţine un întreg de 16 biţi utilizat pentru a verifica integritatea datelor conţinute în headerul TCP. ambele terminale necesită agrearea dimensiunii minime a segmentului transmis.4. Ambele adrese sunt importante pentru TCP deoarece ele trebuiesc utilizate pentru a identifica conexiunea la care segmentul se referă. dimensiunea optimă este cea care nu determină fragmentare. Creşterea exagerată a mărimii segmentului determină multe defragmentări acestea scăzând probabilitatea de recepţie corectă. Pentru aceasta TCP permite transmiţătorului să specifice date urgente. Nu toate segmentele ce traversează reţeaua au aceeaşi dimensiune. De exemplu.

Fiecare confirmare specifică o valoare de secvenţă cu unu mai mare decât octetul maxim ca poziţie în prefixul continuu recepţionat. însă poate avea piese adiţionale ale şirului de la datagramele ce sosesc în altă ordine.4. 7. confirmările nu pot să se refere simplu la datagrame sau segmente.7 se arată formatul pseudoheader utilizat pentru calculul sumei de control: 8 16 31 Adresa IP Sursă Adresa IP Destinaţie ZERO PROTOCOL TCP LENGTH Fig.7 Pseudoheader TCP TCP transmiţător asignează câmpul PROTOCOL cu valoarea pe care sistemul de distribuţie a utilizat-o la tipul protocol. Similar cu alte protocoale TCP aşteaptă destinaţia să transmită confirmări oricând aceasta recepţionează cu succes noi octeţi ai şirului de date. Receptorul colectează octeţii de date de la segmentele ce sosesc şi reconstruieşte copia exactă a şirului ce a fost transmis. Receptorul confirmă întotdeauna prefixele continue ale şirului care au fost recepţionate corect. La recepţie. Oricând el trimite un segment. Ca urmare întârzierile fiecărui ruter depind de trafic. TCP Length specifică lungimea totală a segmentului TCP incluzând şi headerul TCP. de timpul total cerut pentru ca un segment să ajungă la destinaţie şi de confirmarea către sursă. Proiectul pentru Învăţământul Rural . valoarea utilizată în pseudoheader este extrasă din datagrama IP care transportă segmentul şi include suma de control. Pentru a înţelege de ce algoritmul de retransmisie TCP diferă de algoritmii utilizaţi în alte reţele este necesar a considera faptul ca TCP este destinat pentru comunicaţia în Internet. Pentru datagrame TCP valoarea este 6. La orice moment de timp receptorul va reconstrui zero sau mai mulţi octeţi.User datagram protocol (UDP).4 Controlul fluxului Deoarece TCP transmite segmente de lungimi diferite şi întrucât segmentele retransmise pot include mai mult decât datele originale. Dacă timpul expiră înainte ca segmentul de date să fie confirmat TCP presupune că segmentul a fost pierdut sau corupt şi îl retransmite. utilizând mai multe căi şi mai multe rutere. Deoarece segmentele traversează reţeaua în datagrame IP. Transmiţătorul primeşte aşa reacţii continue în conjuncţie cu recepţia şirului. Concluzie: O confirmare TCP specifică numărul de secvenţă al următorului octet pe care receptorul speră să-l primească. Ele se referă la poziţia în şir utilizând numărul de secvenţă al şirului. continuu de la începutul şirului. Transport control protocol (TCP) În figura 7. 7. ele pot fi pierdute sau pot sosi în altă ordine receptorul utilizează numărul de secvenţă pentru a reordona secvenţa. TCP startează un timer şi aşteaptă confirmarea. Calculul timpului ca un segment sa ajungă la destinaţie 146 Una din cele mai importante şi complexe idei în TCP este încapsulată în modul de manipulare a timpului expirat şi retransmisie.

când calculează o nouă medie. O valoare care tinde către 0 face ca schimbările să fie luate în considerare cât mai rapid.User datagram protocol (UDP). Dacă o confirmare soseşte după una sau mai multe retransmisii TCP va măsura timpul de reacţie de la transmisia originală şi calculează un nou RTT utilizând un timp excesiv de lung. ce va face TCP pentru determinarea timpului? Răspunsul acceptat este simplu: TCP nu modifică timpul estimat pentru segmentele retransmise. Drept criteriu de performanţă la schimbarea conexiunii. Specificaţia originală recomandă β=2. multe lucrări recente descriu noi tehnici de alegere a timpului de răspuns. De regula β>1 Timeout = β* RTT Alegerea lui β este foarte dificilă. Când obţine alte valori ajustează media pentru conexiune. Dacă însa β=1 mici întreruperi vor determina retransmisii nenecesare care vor încărca lărgimea de bandă. TCP formează un segment. timeout Pentru aceasta TCP înregistrează timpul la care fiecare segment este trimis şi la care confirmarea soseşte pentru datele din segment. Pe de o parte pentru a detecta repede pachetele pierdute. Uzual TCP stochează timpul estimat (RTT). plasează datagrama în el şi îl retransmite. şi TCP trimite încă un segment în a doua datagramă. La o retransmisie. Algoritmul Karn. Ideea este cunoscută sub numele de Karn’s Algorithm care ajustează timpul estimat doar pentru confirmările neambigui (adică segmente transmise o singură dată). TCP revizuieşte valorile timpilor de aşteptare. Ajustare RTT. adică aproape de 1 astfel încât TCP să nu aştepte timpi mari înainte de retransmisie. Deoarece ambele datagrame conţin aceleaşi date transmiţătorul nu are de unde să ştie dacă o confirmare se referă la primele date sau la cele retransmise. În teorie măsurarea precisă a timpului de călătorie aleator este o chestiune trivială ea constând în scăderea timpilor de confirmare şi deoarece TCP recepţie. TCP se adaptează astfel la întârzieri folosind un algoritm de retransmisie adaptiv. Din cei doi timpi TCP calculează timpul previzional cunoscut ca timp mediu. Fenomenul se numeşte transmisie ambiguă şi confirmarea TCP se zice ambiguă. o simplă tehnică este cea de utilizare a unei constante α între 0 şi 1 pentru a pondera media veche cu ultimul timp calculat RTT=( α * Old_RTT )+( (1-α) * New_RTSample ) Alegerea unui α aproape de 1 face ajustarea minimă cu valorile calculate în ultimul moment. Totuşi chestiunea devine complicată utilizează confirmare cumulativă în care o confirmare se refera la o dată recepţionată şi nu la instanţa unei datagrame specifice care transportă datele. β trebuie ales mic. Proiectul pentru Învăţământul Rural 147 . De exemplu. Transport control protocol (TCP) ce diferă de la un caz la altul. timpul expiră. Dacă transmisia originală şi cea mai recentă transmisie eşuează. TCP utilizează o constantă β pentru a pondera timpul de aşteptare cu RTT. În esenţă TCP monitorizează performantele fiecărei conexiuni şi deduce valori rezonabile pentru timpii de aşteptare.

ρ=1/22 şi η=3 lucrează bine. Utilizând tehnica de limitare a lui β cu valoarea 2 arată că timpul de călătorie este adaptat pentru o încărcare de 30%. El calculează o nouă întârziere utilizând timpul estimat. este proporţională cu 1/(1-L). TCP alege δ şi ρ la fiecare pas ca putere inversă a lui 2 (2-n).User datagram protocol (UDP). În fapt. Când încărcarea devine 80% variaţia ajunge la 10σ. Un calcul se poate face utilizând ecuaţiile simple: DIFF = SAMPLE . Transport control protocol (TCP) Algoritmul Karn’s Desigur că o implementare simplistă a algoritmului care ignoră timpii pentru segmente retransmise poate duce la erori. Tipic γ este 2. Această tehnică calculează timeout utilizând formula: new-timeout = γ * timeout Totuşi dacă timpul expiră şi determină o retransmisie TCP creşte valoarea timeout. În acest caz dacă 148 Proiectul pentru Învăţământul Rural . S-a văzut ca TCP consideră interacţiunea între doi endpoints ai conexiunii şi că comunicaţia întârzie între aceşti doi endpoints. Teoria cozilor arată că variaţia acestui timp. Pentru eliminarea acestei situaţii algoritmul Karn cere transmiţătorului să combine timpii de aşteptare pentru transmisie printr-o strategie time-backoff. ρ este un factor între 0 şi 1 care arată cât de repede un nou eşantion afectează deviaţia şi η este un factor care arată cum afectează deviaţia RTT. Congestia este o condiţie de întârziere severă cauzată de încărcarea datagramelor la unul sau mai multe puncte de comutare (rutere). Se reaminteşte că ruterele au capacitate de stocare finită şi că nu există în Internet o prealocare a resurselor pentru fiecare conexiune. la fiecare timp la care se retransmite un segment TCP creşte timeout şi multe implementări au grijă să limiteze acest timp pentru a nu determina întârzieri mari. δ este un factor între 0 şi 1 care controlează cât de rapid un nou eşantion afectează valoarea. întârzierea creşte şi routerul începe să pună datagrame în coadă pană când le poate distribui. Pentru a face calculul eficient. Timpul va fi prea mic pentru o nouă întârziere şi va forţa retransmisia. unde L este încărcarea curentă a reţelei 0 ≤ L ≤ 1. σ. Alte implementări utilizează o tabelă a factorilor de multiplicare permiţând variaţii relativ arbitrare la fiecare pas. Cercetările de estimare a timpului au arătat că modul de calcul al acestuia nu este adaptat la variaţii mari ale întârzierii. Valoarea originală a lui η în UNIX a fost 2. timpul variază cu un factor de ±2σ sau 4σ. Cercetările arată că valorile δ=1/23. Să considerăm că TCP trimite un segment după o creştere a întârzierii.Old_RTT Smoothed_RTT = Old_RTT + δ* DIFF DEV = Old_DEV + ρ(|DIFF| .Old_DEV ) Timeout = Smoothed_RTT + η* DEV unde DEV este deviaţia estimată. Specificaţia TCP utilizează o variaţie estimată în locul constantei β. Când congestia apare. şi a fost schimbată la 4. Dacă TCP ignoră confirmările de la segmentele retransmise el nu va corecta niciodată estimarea şi ciclul va continua. Ca rezultat. Dacă se lucrează la 50% capacitate. unele implementări ale TCP pot fi adaptate la o gamă largă de variaţie şi întârziere.

el descreşte fereastra exponenţial dacă pierderile de segmente continuă. Pentru a preîntâmpina congestia standardul TCP recomandă utilizarea a două tehnici: ƒ Slow-start ƒ Descreştere multiplicativă Am arătat că pentru fiecare conexiune TCP trebuie să păstreze mărimea ferestrei receptorului (adică mărimea bufferului fără confirmări). Retransmisia agravează congestia şi procesul întră într-o bucla infinită. Ca urmare congestia înseamnă creşterea întârzierii. Pentru a estima mărimea ferestrei de congestie. reduce timpul de retransmisie exponenţial. Când nu există congestie. însa TCP poate ajuta eliminarea congestiei prin reducerea automată a ratei de transfer când întârzierea apare. Ideea constă în reducerea semnificativă a transferului pentru a se asigura că ruterul procesează datagramele existente deja în coadă. Pentru a preveni acest lucru TCP trebuie să reducă rata de transmisie când apare congestia. Condiţia este cunoscută prin colapsul congestiei.User datagram protocol (UDP). Un endpoint nu cunoaşte în mod uzual unde apare congestia. Întrucât TCP reduce fereastra de congestie la jumătate la fiecare pierdere. Pentru segmentele care rămân în fereastra permisă. În consecinţa multe protocoale de transport utilizează timeout şi retransmisie aşa că răspund la creşterea întârzierii prin retransmisia datagramelor. Când startează o nouă conexiune sau traficul creşte după congestie. Ruterele verifică lungimea cozii utilizând tehnici ICMP şi informează gazda că o congestie apare. TCP presupune că cele mai multe datagrame pierdute sunt datorate congestiei şi utilizează următoarea strategie. La orice moment TCP face dimensiunea ferestrei ca fiind Min (confirmare_recepţie. Reducerea ferestrei de confirmare diminuează traficul pe care TCP îl trimite către conexiune. fereastra de congestie are aceeaşi valoare cu cea de confirmare recepţie. porneşte cu fereastra de congestie la dimensiunea unui singur segment şi creşte această dimensiune la orice moment cu o singură unitate (segment) Proiectul pentru Învăţământul Rural 149 . Cu alte cuvinte se reduce traficul exponenţial şi rata de transmisie. Pentru controlul congestiei este necesar a păstra o a doua limită numită şi fereastră de congestie. Dacă pierderea continuă TCP limitează transmisia la o singură datagramă şi dublează timpul de aşteptare la fiecare retransmisie. Principiul descreşterii multiplicative Descreşterea multiplicativă face ca după pierderea unui segment să se reducă fereastra de congestie la jumătate (până la minim un segment). şi nici cum. La funcţionare normală se poate gândi că TCP inversează descreşterea multiplicativă şi dublează fereastra de congestie când traficul devine fluent. Desigur că algoritmii pentru preîntâmpinarea congestiei trebuie să fie construiţi cu atenţie deoarece pot determina mari variaţii ale RTT. fereastra_congestie). Transport control protocol (TCP) Creşterea întârzierii generează congestie prin retransmisie numărul datagramelor ce sosesc la un ruter creşte poate duce la atingerea capacităţii maxime a acestuia şi ca urmare vor fi pierdute. Tehnica este numită slow-start.

A/F 10. Test de autoevaluare 7. Utilizarea unui pseudoheader la calculul sumei de control asigură o verificare suplimentară a atingerii destinaţiei unui segment. A/F 9. alunecătoare este zero A/F 5. Transport control protocol (TCP) dacă confirmarea soseşte. Odată ce dimensiunea ferestrei atinge jumătate din dimensiunea iniţiala dinainte de congestie. Flagul urgent în header TCP indică ruterelor să distribuie datagrama cu prioritate.User datagram protocol (UDP). A/F 7. Pentru a creşte dimensiunea ferestrei mai repede fără a determina congestii adiţionale TCP adaugă o nouă restricţie.4 Alegeţi varianta corectă pentru următoarele 10 întrebări. El va creşte dimensiunea cu 1 numai dacă toate segmentele din fereastră au fost confirmate. TCP scade rata incrementului. O creşterea exagerată a mărimii segmentului TCP determină multe defragmentări scăzând probabilitatea de recepţie corectă. Prin modificarea timpilor de aşteptare la confirmarea secvenţelor transmise TCP duce le creşterea congestiei. Dacă dimensiunea ferestrei transmisia de date este oprită. 150 Proiectul pentru Învăţământul Rural . A/F 3. Un endpoints este o asociaţie între o adresă IP şi un număr de port. A/F 4. Număr secvenţă în header TCP identifică poziţia în şirul de date al transmiţătorului pentru datele din segmentul curent. Punctaj minim: 80 Adevărat / Fals A/F 1. A/F 8. TCP vede şirul de date primit de la aplicaţie ca o secvenţa de octeţi sau baiţi şi nu pot fi împărţiţi în segmente. Diferenţa între un protocol şi un software care îl implementează este analoagă cu diferenţa între un limbaj de programare şi un compilator A/F 2. A/F 6. Fiecare întrebare valorează 10 de puncte. O confirmare TCP specifică numărul de secvenţă minus 2 al următorului octet pe care receptorul speră să-l primească.

User datagram protocol (UDP). Proiectul pentru Învăţământul Rural 151 . 5 puncte vor fi acordate pentru corectitudinea exprimării. Transport control protocol (TCP) Sarcină de lucru 7 Prezintă în maxim 200 de cuvinte principalele diferenţe dintre UDP şi TCP Acest eseu va fi notat cu maxim 20 de puncte. 10 puncte pentru argumentare şi 5 puncte pentru inventivitate.

User datagram protocol (UDP). Transport control protocol (TCP)

Lucrare de verificare 7
Lucrarea de verificare constă în formularea răspunsului adecvat la 5
întrebări corespunzând conţinutului unităţii de învăţare 7. Răspunsul la
o întrebare nu trebuie să depăşească o jumătate de pagină. Fiecare
răspuns trebuie argumentat. Pentru o întrebare se pot obţine maximum
80 puncte. Numărul de puncte obţinut pentru un test este dat de suma
punctajelor la toate întrebările testului împărţită la numărul de întrebări.
La evaluarea lucrării se iau în consideraţie pentru fiecare răspuns la
întrebare: Claritatea exprimării şi organizarea structurală a răspunsului
(10 puncte); Utilizarea corectă a termenilor de specialitate aferenţi
unităţii de învăţare (15 puncte); Completitudinea răspunsului (30 puncte); Calitatea
argumentării afirmaţiilor (15 puncte); Introducerea de elemente originale sau învăţate din
bibliografia recomandată (10 puncte); Poate fi oferită o bonificaţie de maxim 5 puncte dacă
lucrările sunt transmise la timp şi punctajul obţinut nu depăşeşte punctajul maxim.
1. Prezentaţi structura generală a datagramelor utilizator.

2. Cum justificaţi existenţa mecanismelor de transmisii de date fără controlul corectitudinii
recepţiei.

3. Enumeraţi principiile de modificare a timpilor de aşteptare implementate în TCP.

4. Explicaţi semnificaţia câmpurilor din headerul TCP.

5. Care sunt avantajele utilizării ferestrei alunecătoare la confirmarea segmentelor
transmise TCP?

Răspunsurile corecte ale testelor de autoevaluare
Testul de autoevaluare 7.1:
1A2F3F4A5A
Testul de autoevaluare 7.2:
1F2A3F4A5A
Testul de autoevaluare 7.3:
1 A 2 A 3 F 4 A 5 A 6 F 7 A 8 A 9 F 10 F

(vezi secţiunea 7.2)
(vezi secţiunea 7.3)

152

Proiectul pentru Învăţământul Rural

(vezi secţiunea 7.4)

User datagram protocol (UDP). Transport control protocol (TCP)

Bibliografie
[1] Andrew Tanenbaum, Reţele de calculatoare, Agora Press 1998 (cap.3)
[2] Dorin Cârstoiu, Reţele globale: www.rg.aii.pub.ro (cap. 4)
[3] L. Dobrica, T. Ionescu, “Ingineria sistemelor de programe pentru gestiunea reţelelor de
telecomunicaţii”, Editura Printech, Bucureşti, 2000 (cap.3)

Proiectul pentru Învăţământul Rural

153

Soluţii CISCO IOS software

Unitatea de învăţare nr. 8
SOLUŢII CISCO IOS SOFTWARE

SOLUŢII CISCO IOS SOFTWARE ..................................................................................154
OBIECTIVE......................................................................................................................154
8.1 Componente Cisco ..................................................................................................154
8.2 Cooperarea între reţele, produse............................................................................157
8.2.1 Routere...............................................................................................................157
8.2.2 Servere de acces ...............................................................................................159
8.2.3 Cisco LAN Extender ..........................................................................................159
8.2.4 Adaptoarele PC..................................................................................................159
8.2.5 Comutatoare ATM..............................................................................................159
8.2.6 Comutatoare LAN ..............................................................................................159
8.3 Produse de management ........................................................................................160
8.4 Multimedia ................................................................................................................163
8.5 Soluţii Cisco .............................................................................................................164
Bibliografie .....................................................................................................................167

OBIECTIVE
Această unitate de învăţare este opţională şi urmăreşte familiarizarea cursanţilor cu
soluţiile de networking asigurate de CISCO

8.1 Componente Cisco
Cisco IOS (Internetwork Operating System) este sistemul de operare
utilizat de produsele Cisco şi se doreşte a fi o platformã ce
transformã o reţea obişnuitã într-o resursã critică, oferind sofisticate
servicii de networking. Este cunoscut faptul că CISCO este liderul
mondial în tehnologia de comunicaţii.
Pentru a înţelege utilitatea Cisco IOS trebuiesc precizate mai întâi
cele patru componente ale sale care îl fac atât de performant şi atât
de adaptat la cele mai noi standarde:
1. Cisco IOS Foundation Network Services reprezintă părţile
componente ale unei reţele robuste;
2. Application Enabling Network Services oferă utilizatorilor un
real suport pentru aplicaţiile cap-la-cap
3. Cisco IOS Technologies include aproape 15.000 de
caracteristici unificând componentele eterogene Internet.
4. Cisco IOS Software Releases permite clienţilor să obţină
software cu un nivel al facilităţilor şi cu o stabilitate cunoscută.
Fiecare dintre aceste componente asigură o multitudine de servicii în
condiţiile în care se asigura si o independenţă a componentelor.
Network Foundation Services asigură următoarele servicii:
154

Proiectul pentru Învăţământul Rural

în general utilizat pentru aplicaţii critice.25 ƒ Proiectul pentru Învăţământul Rural 155 . ƒ Securitate. Administrarea cât mai facilă a reţelei si a tuturor componentelor sale. ƒ Servicii de voce. Maximizează timpul de bună funcţionare al reţelei şi al aplicaţiilor protejând aplicaţiile critice. Oferă posibilitatea extinderii cu uşurinţă a reţelelor ƒ Fiabilitate. Transportul traficului de voce peste infrastructura existentă a reţelei. ce permit companiilor să aleagă tehnologia potrivita nevoilor proprii. autentificând utilizatorii pentru a menţine integritatea şi confidenţialitatea datelor. controlând accesul. Alţi producători oferă produse diferite pentru tehnologii diferite. reducând costul şi îmbunătăţind accesul la resursele mainframe. ƒ Servicii multimedia. ƒ Management. Leagă echipamente şi protocoale distincte peste medii de comunicaţie dintre cele mai variate. Integrează protocoalele şi echipamentele IBM în medii multiprotocol. Partajează resursele companiei. asigurând vehicularea traficului video şi audio care ar duce la sufocarea reţelei. Oferă un mecanism de cozi şi priorităţi pentru gestionarea traficului şi a fiabilităţii reţelei. ƒ Calitatea serviciului (Quality of Service).Soluţii CISCO IOS software Conectivitate. iar în situaţiile în care acest lucru nu este posibil diferenţierea se face prin software. Negociază traficul de date critice din punctul de vedere al timpului. Prin tehnologii Cisco asigură o combinaţie de tehnologii software cu o fiabilitate ridicată. ƒ Scalabilitate. în timp ce Cisco înglobează în acelaşi produs cea mai mare parte a tehnologiilor existente. Se dau mai jos câteva exemple de tehnologii suportate de Cisco : ƒ AppleTalk ƒ Banyan VINES ƒ Class of Service ƒ ClickStart ƒ Data Compression ƒ DECnet ƒ Digital Subscriber Line ƒ Frame Relay ƒ IP Protocols ƒ IPv6 ƒ ISDN (Integrated Services Digital Network) ƒ Layer Two Forwarding ƒ NetFlow Switching Software ƒ Novell IPX ƒ Packet Services ƒ Policy-Based Routing ƒ SMDS (Switched Multimegabit Data Service) ƒ Security ƒ Tag Switching ƒ VLAN ƒ Voice Communications ƒ X. Enabling Network Services asigură: ƒ Servicii IBM.

noi platforme si extensii ale interfeţelor. De asemenea cele două companii au anunţat un efort comun în dezvoltarea tehnologiei directory a Microsoft. în timp ce Cisco va oferi experienţa sa în comunicaţia de date şi în tehnologiile Internet.Soluţii CISCO IOS software Prin Cisco IOS Software Releases. în scopul de a oferi servicii şi produse mai bune clienţilor săi. inclusiv Internetul. Principalele sale beneficii constau în automatizarea operaţiilor comerciale zilnice. Versiunile Cisco IOS se împart în: ƒ Major releases având ca scop realizarea unei fiabilităţi ridicate si o creştere a stabilităţi ƒ Maintenance releases O versiune majoră este îmbunătăţită cu actualizări constante. Soluţia de comerţ electronic a Cisco este recunoscută pe plan mondial ca fiind una dintre primele dar şi ca o soluţie foarte bună. Cisco vine in sprijinul clienţilor săi oferind constant noi versiuni ale Cisco IOS. oferind o productivitate ridicată. disponibilitate 24 de ore din 24. În prezent Cisco oferă mai mult de 70% din suportul pentru clienţi prin intermediul Internet. servicii îmbunătăţite. Cisco are un program permanent de achiziţii. De exemplu Cisco lucrează cu acest model de ani buni. în special din punct de vedere geografic. iar Hewllet-Packard abia acum introduce acest sistem. înglobând diverse companii producătoare de hardware şi software pentru networking. şi un acces rapid la o gamă largă de informaţii (deci partenerii din toată lumea nu mai trebuie să se alinieze la orarul Statelor Unite). pe toate platformele suportate. Alianţa Cisco şi Microsoft au întărit parteneriatul lor în sensul dezvoltării unor standarde de securitate ce vor permite utilizatorilor să creeze reţele private sigure peste reţelele publice. “Networked Commerce” oferă clienţilor şi partenerilor Cisco o soluţie completă pentru desfăşurarea tranzacţiilor comerciale on-line. Aceste versiuni sunt testate riguros din punctul de vedere al calităţii. ƒ Early deployment releases Versiuni ce oferă noi facilităţi. în sensul “one-stop network shop”. Una din componentele “Global Networking Business”. Comerţ electronic Modelul “Global Networking Business” lansat de Cisco este un mediu deschis. dar şi pentru a dispune de o soluţie completă de networking. ce depăşeşte barierele tradiţionale ale relaţiilor de afaceri . accesul de mare viteză şi comunicaţiile de voce. Alianţa dintre Cisco şi Alcatel doreşte să ofere o soluţie completă de reţea companiilor de telecomunicaţii şi furnizorilor de service Internet. resurse şi servicii. ƒ General deployment releases Versiuni majore ce au o recunoaştere extensivă în medii reale şi sunt potrivite pentru introducerea fără constrângeri în reţelele clienţilor. 156 Proiectul pentru Învăţământul Rural . corectând bug-uri din versiunile anterioare şi oferind noi facilităţi sau îmbunătăţindu-le pe cele existente. Acest model de afaceri permite clienţilor Cisco să-şi desfăşoare întreaga activitate comercială on-line. permiţând accesul la informaţii. Alcatel va contribui cu experienţa sa în tehnologia switching.

routarea făcându-se pe baza adresei de reţea specifică protocolului routat. repetoare. priorităţi.2. adaptoare PC.Soluţii CISCO IOS software “Customer Support” oferă clienţilor toate informaţiile de care aceştia au nevoie. Cisco s-a orientat spre asigurarea ceea ce se numeşte “Global internetworking”. Principalele clase de routere comercializate de Cisco sunt: routere în configuraţie modulară. Cisco LAN extender.2 Cooperarea între reţele. routere în configuraţie fixă. o cerinţă a zilelor noastre ce va crea în viitor un cadru pentru aplicaţiile complexe ce vor necesita o lărgime de bandă din ce în ce mai mare. 8. înlăturând barierele asociate cu legăturile fizice ale reţelei. videoconferinţe. servere de acces. routere combinate. Dintre acestea se pot aminti: proiectare 3D de înaltă definiţie. 8. Astfel de aplicaţii utilizează intens mediul de comunicaţie si impun întârzieri cât mai mici. Pentru realizare internetwork sunt necesare o serie de echipamente hardware cum sunt: cabluri de interconectare. modemuri. route processing. path switching. deci acţionând la nivelul 2 (data link). servere de acces. platformele hardware sau software. realitate virtuală. Proiectul pentru Învăţământul Rural 157 . adaptoare ISDN pentru PC.1 Routere Routerele sunt echipamente ce interconectează reţele care folosesc protocoale şi topologii diferite. aplicaţii medicale. alegând calea optimă pentru a transmite datele prin interconexiuni complexe. produse Internetworking se referă la un număr de atribute ale unei reţele de comunicaţie proiectate pentru a permite device-urilor componente să comunice. routere. Ele acţionează la nivelul 3 al ierarhiei ISO-OSI adică la nivelul de reţea. data si protocol translation. bridge-uri. Este de aşteptat ca reţelele din zilele noastre să transporte o cantitate mai mare de date. caracteristici adiţionale cum sunt filtrare. să ofere mai multe servicii. În mod strict termenul defineşte o interconectare a unor reţele de calculatoare. Prin internetwork se oferă 5 arii de servicii utilizatorilor: conectivitate. management şi control. switch-uri. Acest sistem permite calculatoarelor să comunice indiferent de arhitectura lor sau a reţelei locale din care fac parte. reducând la minim contactele directe care implică costuri ridicate precum şi timp de răspuns uneori inacceptabil. toate acestea la un preţ cât mai scăzut. Routerele Cisco se pot comporta şi ca bridge. multiplexoare. hub-uri. cu întârzieri cât mai mici. înaintând pachetele de la de la un segment de reţea la altul pe baza adreselor MAC.

Descre BGP se va vorbi mai mult într-un capitol ulterior. aceasta neputând fi modificată ulterior. Componenta lor principala este formată dintr-un şasiu ce conţine carcasa. EIGRP (Enhanced Interior Gateway Routing Protocol). EGP (Exterior Gateway Protocol). Acest lucru induce o scalabilitate şi flexibilitate deosebite a produsului. T1/E1 fracţional. Token Ring la 4 şi 16 Mbps. Routere modulare. Protocoalele rutate sunt protocoalele vehiculate care transportă informaţia utilă. ATM pentru fibre single mode şi multimode. Protocoalele de rutare sunt acele protocoale care permit transferul între nodurile reţelei a informaţiilor privind topologia şi caracteristicile reţelei. Ele combină flexibilitatea routerelor modulare cu preţul scăzut al routerelor în configuraţie fixă. Singura limitare vine de la numărul de porturi disponibile. placa de bază şi backplane-ul cu un anumit număr de porturi disponibile. Pentru a înţelege mai bine modul de funcţionare al routerelor se impune mai întâi a se face diferenţa între protocoalele rutate şi protocoalele de rutare. EIA 530. OSPF (Open Shortest Path First). sursa de alimentare. Routerele combinate sunt o fuziune între cele fixe şi cele modulare în sensul că au o parte fixată şi o parte modulară. IGRP (Interior Gateway Routing Protocol). Pentru a avea o idee completa a acestor facilităţi se dau în continuare câteva dintre aceste medii: Ethernet la 10 şi/sau 100 Mbps. EIA/TIA 232. Ca exemple de protocoale de rutare se pot aminti: RIP (Routing Information Protocol). Routere fixe Routerele fixe sunt routerele care se comandă cu o configuraţie standard. ci fiecare modul în parte este modular la rândul său. Există o serie de routere la care modularitatea nu se limitează doar la numărul de sloturi disponibile. care poate fi aleasă după preferinţă. FDDI pentru staţii simplu sau dual ataşate. HSSI.Soluţii CISCO IOS software Poate cea mai importantă caracteristică a produselor Cisco şi în special a routerelor constă în capacitatea acestora de a suporta mai multe medii de comunicaţie şi interfeţe. Seriale asincrone.704. adică în acelaşi slot se poate introduce ori un modul cu interfeţe Token Ring ori un modul cu interfeţe Ethernet.730/G. G. X21. Seriale sincrone. EIA/TIA 449. AppleTalk. ISDN BRI şi PRI. IPX (Internet Pachet eXchange). urmând ca pe masura necesităţilor să se introducă noi module sau să se îmbunătăţească cele existente. permiţând astfel routerelor să poată realiza funcţia de rutare pe baza unor tabele de rutare create în mod dinamic. BGP (Border Gateway Protocol). 158 Proiectul pentru Învăţământul Rural . În porturi se pot introduce module variate. cum ar fi IP (Internet Protocol). Avantajul routerelor modulare este acela că investiţia iniţială poate conţine de exemplu şasiul şi un singur modul. permiţând o adaptare totală la situaţia reală.

server de noduri distante. 8. adică topologia hub-ului este stea. fără nici o excepţie.2. în general potrivite pentru o situare în backbone-ul reţelei sau la conexiunea cu backbone-ul oferind integrare cu un mare număr de protocoale şi medii de comunicaţie. În general ele se situează la periferia unei reţele centrale. care se instalează pe un PC cu magistrală ISA sau EISA.2. Modul de funcţionare este următorul: cadrul primit pe un port este difuzat pe toate celelalte porturi. Hub-ul este un device simplu ce poate fi asimilat cu un repetor ce acţionează la nivel fizic.2. 8. translator de protocoale şi router. Astfel hub-ul reprezintă un domeniu de Proiectul pentru Învăţământul Rural 159 . switch. Hub-ul realizează o virtualizare a topologiei stea într-o topologie bus.2.2. 8. 8. Produsele ATM se împart în două categorii: ƒ Harware Comutatore în sine. permiţând accesul din locaţii distante printr-o mulţime de variante: dial-up.permiţând o conectare la un server de acces distant. dar ca funcţionare staţiile au impresia că sunt conectate printr-o topologie bus.6 Comutatoare LAN Cele doua mari categorii de comutatoare LAN sunt împărţite în Huburi şi Switch-uri.Soluţii CISCO IOS software 8. modem. conexiuni sincrone. În acest caz se diminuează în mod evident costul indus de un router. în sensul că nu interpretează adresele de reţea sau adresele MAC ale pachetelor vehiculate. dar se pierde şi o bună parte din funcţionalitate.2 Servere de acces Serverele de acces funcţionează ca o combinaţie de servere terminale.5 Comutatoare ATM Linia de produse ATM a fost promovată de Cisco Systems în special după achiziţia firmei StrataCom care era specializată în acest domeniu. în sensul că fiecare staţie se conectează direct în hub printr-un cablu dedicat. Aceste servere de acces sunt o platformă versatilă de comunicaţii de date. ƒ Software Sunt în general produse de management pentru reţelele ATM asigurând o gestiune integrată a serviciilor şi automatizarea operaţiilor pentru a simplifica chiar şi administrarea celor mai complexe reţele.3 Cisco LAN Extender Este un caz particular de router în configuraţie fixă ce furnizează o interfaţă LAN şi o interfaţa WAN . care înglobează într-un singur şasiu funcţiile de router. asincrone sau satelit. hub.4 Adaptoarele PC Sunt adaptoare ce conţin toate caracteristicile specifice routerelor multiprotocol.

TCP/IP Suite 100. ele interpretând adresele MAC conţinute în cadrele vehiculate prin reţea. se pot obţine statistici cu privire la trafic. linie de produse care poarta numele de Catalyst. Un switch funcţionează astfel: ƒ recepţionează un cadru pe un anumit port şi citeşte adresa MAC destinaţie. deci fiecare staţie poate comunica cu viteza maximă permisă de mediul fizic. Familia IpeXchange de produse gateway IXP-to-IP. Utilizarea unui switch oferă o serie de avantaje cum sunt: eliminarea coliziunilor. citind adresa MAC sursă a cadrelor vehiculate.Soluţii CISCO IOS software coliziuni tipic. utilizând o aplicaţie SNMP se pot activa/dezactiva porturi. creându-se ceea ce se numeşte o stivă (stack). dar există şi huburi inteligente ce au module de management. ce conţine adresa MAC destinaţie şi portul corespunzător. creşterea lărgimii de bandă corespunzător cu numărul de porturi. Accesul sistemelor Novell la aplicaţii TCP/IP. În general huburile nu necesită administrare sau configurare. În funcţionarea sa hub-ul reproduce semnalul electric fără a realiza nici o interpretare a acestuia. În cazul switchurilor nu există o confruntare între două staţii privind ocuparea benzii. TCP/IP Networking pentru sistemele Digital Open VMS. prin intermediul acestuia putându-se gestiona întreaga stivă. asemănătoare unei tabele de routare.3 Produse de management În acest paragraf vor fi enumerate produsele Cisco destinate soluţionării problemelor specifice ale reţelelor Internet şi Intranet: Securitate. facilitează un control ridicat al traficului din reţea. Sunt produse software şi hardware pentru management profesional 160 Proiectul pentru Învăţământul Rural . toată această stivă reprezentând un unic domeniu de coliziuni. Astfel în scurt timp se crează o tabelă de switching. În cazul unei stive este necesar ca doar un singur hub să aibă modul de management. Cisco LocalDirector şi Cisco Distributed Director. Tehnologia de switching a apărut în linia de produse Cisco în special după achiziţia firmei Kalpana. 8. urmând ca toată activitatea să se desfăşoare pe baza acestei tabele de switching. Treptat. Se pot înlănţui mai multe hub-uri. switch-urile sunt device-uri inteligente ce acţionează la nivelul ISO 2 (data link). ƒ dacă cunoaşte portul la care se află adresa MAC destinaţie trimite cadrul respectiv numai către acest port. trimite cadrul către toate porturile. Administrarea mediilor TCP/IP. Cisco Multinet for Open VMS şi Multinet Secure IP. scade întârzierea. ƒ dacă nu cunoaşte adresa MAC destinaţie. Extinderea şi dezvoltarea serverelor de aplicaţii TCP/IP. creşte productivitatea utilizatorilor. Spre deosebire de hub-uri. un switch învaţă pe ce porturi se află diverse adrese MAC. Prin intermediul unui astfel de modul. Cisco PIX Firewall. Cisco DNS/DHCP Manager şi Cisco Server Suite 100.

Suportul pentru SNMP. Această funcţie este îndeplinită prin crearea şi actualizarea permanentă a unor harţi logice la nivel TCP/IP şi SNA. Aceste aplicaţii sunt integrate într-o serie de sisteme de management SNMP larg răspândite. Cisco Works Blue Maps a fost conceput pentru a funcţiona în conjuncţie cu produsul Cisco Works. Informaţiile sunt actualizate dinamic şi permit vizualizarea integrată atât a resurselor fizice. cum ar fi SunNet Manager. Software-ul de management se bazează în special pe SNMP (Simple Network Management Protocol) având în general interfaţă grafică sau Web. Produsele hardware de management sunt în general destinate gestionării complexe a traficului din reţea ƒ CiscoWorks CiscoWorks este reprezentat de o serie de aplicaţii software de management în reţea. Comenzile de configurare ale routerelor Cisco pot fi introduse şi modificate de la consola IBM NetView sau Sterlings NetMaster. configurarea. Telnet şi RMON permite produselor Cisco să fie gestionate dintr-o locaţie centrală. bazată pe protocolul Simple Network Management Protocol (SNMP). Proiectul pentru Învăţământul Rural 161 . SNA View adaugă informaţii despre Physical Unit (PU) şi Logical Unit (LU) harţilor logice create de CiscoWorks Blue Maps. pentru protocolul TCP/IP.Soluţii CISCO IOS software al reţelelor LAN şi WAN multiprotocol şi eterogene. ƒ Cisco Works Blue Maps Aplicaţia CiscoWorks Blue Maps permite supravegherea atât a reţelelor SNA. Cisco IOS Software oferă o multitudine de funcţii de management proiectate pentru a face faţă reţelelor distribuite de astăzi. împreună cu CiscoWorks Blue SNA View oferă instrumentele de management necesare administrării resurselor SNA de pe o platformă UNIX. ƒ Cisco Works Blue SNA View SNA View integrează într-o consolă unică administrarea reţelelor SNA şi TCP/IP. HP OpenView şi IBM NetView. Destinaţia principală a acestor produse este de a asigura monitorizarea. De obicei. cât şi a sesiunilor de lucru în timp real. CiscoWorks Blue Maps. Aceste produse se adaptează la o mulţime de platforme hardware şi software. integrându-se cu alte aplicaţii de management complexe cum ar fi HP OpenView sau IBM NetView. Prin interacţiunea cu computerele mainframe. ƒ CiscoWorks Blue Native Service Point CiscoWorks Blue Native Service Point este o aplicaţie de management care permite operatorilor NetView sau NetMaster să acceseze şi să configureze routere Cisco de pe un computer mainframe. întreţinerea şi diagnosticarea echipamentelor Cisco. în aceste reţele se utilizează o consolă de management pentru administrarea resurselor SNA şi o alta. cât şi a reţelelor TCP/IP. având la bază protocolul SNMP. minimizând costurile şi maximizând timpul de bună funcţionare al reţelei.

Health Monitor . Connectivity Tools asistă proiectarea reţelelor concentrânduse asupra problemelor legate de conectivitate în reţea. Cisco Hub/Ring Manager for Windows utilizează HP OpenView for Windows Network Node Manager şi poate să ruleze pe orice PC IBMcompatible 486. Aplicaţia permite. Proiectul pentru Învăţământul Rural .Soluţii CISCO IOS software 162 ƒ Cisco Hub/Ring Manager for Windows Cisco Hub/Ring Manager for Windows este o aplicaţie pentru PC Windows care configurează. routare şi analiză de flux. diagnosticarea şi rezolvarea unor probleme operaţionale. iar apoi analizează interacţiunile între fluxurile de trafic.aplicaţie destinată configurării echipamentelor Cisco. testarea de scenarii privind funcţionarea reţelei (trafic suplimentar. ƒ CiscoWorks Windows CiscoWorks Windows este un grup de aplicaţii pentru configurare şi diagnosticare a echipamentelor Cisco.pentru vizualizarea sub formă de grafice în timp real a statisticilor de trafic şi a resurselor esenţiale ale routerelor Cisco şi CiscoView . Pachetul de aplicaţii rulează pe un PC cu sistem de operare Windows NT sau 95 şi este destinat reţelelor de mărime medie. de asemenea. CiscoWorks Windows include Configuration Builder . modificarea parametrilor de routare etc. defecţiuni. serie care efectuează analiza şi simularea comportamentului reţelelor. ƒ NETSYS Connectivity Tools NETSYS Connectivity Tools este prima aplicaţie dintr-o serie destinată administratorilor. 2518 şi 2519 router/hub. analiştilor şi proiectanţilor de reţele de calculatoare. conectarea de noi linii de comunicaţie.pentru monitorizarea routerelor. având între 5 şi 50 echipamente Cisco. Show Commands . ajustarea unor parametri de configurare în vederea optimizării performanţei reţelei şi planificarea nivelelor de dezvoltare ulterioară.). configurarea de software permanent virtual channel connections (SPVCs) şi software permanent virtual path connections (SPVPs). pornind de la datele de trafic şi de performanţă.pentru afişarea sub formă grafică în timp real a unor informaţii esenţiale privind configurarea. funcţionarea corectă şi gradul de utilizare a interfeţelor din echipamentele Cisco. AtmDirector furnizează instrumentele necesare pentru identificarea şi vizualizarea pe consola de management a echipamentelor ATM. controlează şi monitorizează modelele Cisco 2517. ƒ NETSYS Performance Tools Bazată pe modelul de conectivitate creat de NETSYS Connectivity Tools. topologia reţelei. Performance Tools permite crearea unui model al reţelei. ƒ AtmDirector AtmDirector este o aplicaţie de management destinată reţelelor ATM. parametrii de routare şi caracteristicile Cisco IOS.

aplicaţii economice (bursa). Multiple sonde RMON pot fi administrate de la o consolă centrală. gestiunea defecţiunilor şi a performanţelor reţelei. de reţea şi de aplicaţie. şi oferă un sistem de management optimizat pentru reţele comutate cu o dinamică ridicată. interacţiunea cu echipamentele ATM utilizând aplicaţiei CiscoView cât şi testarea conectivităţii reţelei. cu ajutorul aplicaţiei CiscoView. serverele video. Noile aplicaţii multimedia care apar zi de zi solicită satisfacerea a trei cerinţe de bază: banda scalabilă. adică toate staţiile recepţionează pachetele şi decid dacă le acceptă sau le rejectează. inel sau port comutat dintr-o reţea de calculatoare. furnizând astfel informaţii complete asupra nivelului şi naturii traficului din mai multe puncte vitale ale reţelei de calculatoare. multicasting – transmiterea simultana către mai multe destinaţii. Utilizarea traficului multicast multiprotocol a crescut odată cu lansarea pe piaţă a unor aplicaţii multimedia cum ar fi videoconferinţele. sunt necesare noi aplicaţii de management care să permită administrarea eficientă a acestei structuri. Proiectul pentru Învăţământul Rural 163 . monitorizarea performanţelor şi administrarea echipamentelor printr-o interfaţă grafică. administrarea VLAN. CiscoWorks Switched Internetwork Solutions. spre deosebire de alte implementări RMON. pachet include VlanDirector. analizează traficul din reţea la nivel fizic. calitate a serviciului.Soluţii CISCO IOS software monitorizarea echipamentelor.4 Multimedia Soluţiile Cisco pentru aplicaţiile multimedia de reţea demonstrează puterea şi versatilitatea liniei de produse Cisco. ƒ TrafficDirector TrafficDirector oferă administratorilor de reţea toate funcţiunile unei console RMON. ƒ SwitchProbe Network Monitoring Probes Cisco oferă o gamă completă de sonde RMON pentru monitorizarea oricărui segment. TrafficDirector şi CiscoView. ƒ CiscoWorks Switched Internetwork Solutions Pe măsură ce reţelele prezentului evoluează de la grupuri de segmente partajate către o infrastructură comutată coerentă. Această suită asigură identificarea automată a echipamentelor şi a topologiei reţelei. 8. putând astfel împiedica transmiterea unor date de importanţă majoră. Întrucât acest proces are loc în background. Acest trafic se generează de obicei ca broadcast. Cisco SwitchProbes utilizează o tehnologie numită EnterpriseRMON care. TrafficDirector utilizează o interfaţă grafică pentru monitorizarea statisticilor RMON şi a informaţiilor de analiză protocol. el consumă o parte considerabilă din bandă. administrarea circuitelor virtuale.

nu închiriată) soluţia este recomandată pentru firme medii şi mari ce au nevoie de acces distant la o reţea privată. Enterprise SNA.Soluţii CISCO IOS software Soluţiile Cisco în acest domeniu includ implementarea CGMP (Cisco Group Management Protocol) în switch-uri Catalyst pentru a preveni răspândirea pachetelor multicast către toate porturile. ƒ ISDN . iar cel de-al doilea îşi impune astfel pe piaţă produsele în faţa concurenţei demonstrând că posedă o gamă de produse viabilă care face faţă unei situaţii reale. Categoriile majore de soluţii oferite de Cisco sunt adresate după tipul de activitate: Service Provider. Pentru optimizarea lărgimii de bandă a reţelelor WAN şi pentru reducerea costurilor sunt utilizate în general trei tehnici: DDR (Dial on Demand Routing). atât pentru client cât şi pentru furnizor. Service Provider Pachetul “Easy Connection” oferă “customer premises equipment” (echipamente aflate în proprietatea clientului) şi software-ul necesar pentru: ƒ Dial Access (acces prin linie telefonică comutată .Integrated Services Digital Network ƒ Secure Acces Acces sigur (din punctul de vedere al securităţii) la Internet dintr-o reţea privată. 164 Proiectul pentru Învăţământul Rural . întrucât primul nu trebuie să se mai plimbe pe la mai mulţi producători. Această modalitate de abordare prezintă avantaje pentru ambele parţi. Education. Toate firmele mari. 8. încercând ca la nodurile terminale să prezinte soluţii complete pentru firme cu profil de activitate destul de obişnuit. Bandwidth on Demand. cu pretenţii de lideri pe piaţa mondială de networking se străduiesc să fie “networking one stop shop”. Government. astfel încât clientul să nu mai fie nevoit să apeleze la serviciile unei terţe firme. trimiţând acest trafic doar către acele porturi interesate de el. CGMP lucrează cu IGMP (Internet Group Management Protocol) pe care se şi bazează. Cisco Systems oferă aşa numitele soluţii. routerele suportă tehnologii de alocare resurse cum ar fi PIM (Protocol Independent Multicast). Small Office/Home Office (SOHO). acesta trebuind de obicei să apeleze la serviciile unui consultant. Soluţiile sunt realizate ca o ierarhie. WFQ (Weighted Fair Queueing) şi RSVP (Resource Reservation Protocol) pentru a îndeplini cererile viitoarelor servicii audio şi video. care de cele mai multe ori este destul de complex. Compresie. Enterprise. Small/Medium Business. ori să consume timp pentru studierea catalogului de produse. În plus. în situaţia în care clientul nu este un expert în networking (prin asta înţelegând o firmă care doreşte să achiziţioneze echipamente pentru reţeaua proprie).5 Soluţii Cisco Pentru a reduce efortul clientului în alegerea unui produs. adică să ofere o gamă cât mai variată de produse.

Soluţii CISCO IOS software ƒ ƒ School Networking Acces la Internet pentru instituţiile de învăţământ. ƒ Access Migrarea accesului locaţiilor distante în reţeaua centrală de la vechile legături SDLC la noile servicii Frame Relay. având un număr mare de utilizatori. dupa profilul instituţiei respective: Proiectul pentru Învăţământul Rural 165 . Enterprise O reţea Enterprise este o reţea mare aflată în proprietatea unei mari companii ce cuprinde mai multe locaţii. Întrucât infrastructura WAN este de obicei închiriată de la un Service Provider. ƒ Data center Accesul la informaţiile stocate în mainframe-uri din medii distante eterogene. integrând reţeaua IBM în reţelele de mare viteză bazate pe tehnologia switching. Instituţiile guvernamentale din întreaga lume se confruntă în prezent cu o provocare unică . Small Office Access Acces rapid şi simplu la Internet pentru firme mici. Soluţiile Enterprise SNA se împart în trei categorii majore: ƒ Backbone Oferă un mijloc flexibil de a transporta protocoale multiple peste o infrastructură comună. ƒ Remote De obicei este o reţea de dimensiuni reduse care se conectează la reţeaua campus prin intermediul WAN.menţinerea si chiar extinderea serviciilor într-o perioadă de constrângeri bugetare fără precedent. Soluţia are în compunere trei componente principale. Principala caracteristică este dată de faptul că mediul fizic de comunicaţie este proprietatea firmei respective. într-o clădire sau într-un grup de clădiri. Soluţiile din această categorie se împart în trei mari clase. având caracteristici diferite: ƒ Campus Constă din utilizatori conectaţi local. Enterprise SNA (System Network Architecture) Programul “CiscoBlue” ajută clienţii unei reţele IBM să consolideze reţeaua. Aceste soluţii end-to-end oferă operaţii de reţea optimizate incluzând: securitate. obţinându-se un avantaj maxim faţă de infrastructura existentă. să gestioneze resursele SNA şi non-SNA. se vor optimiza costul transmisiei şi eficienţa acesteia. Aceasta permite ca la proiectarea reţelei să se optimizeze accesul la resursele locale. managementul adreselor. Tendinţa este de a avea multe astfel de locaţii remote. ƒ WAN Conectează mai multe campusuri între ele. ceea ce conduce la o cheltuială cu serviciile de comunicaţie de cele mai multe ori exagerată. Government Aceste soluţii propun construirea unei infrastructuri de comunicaţie în mediul guvernamental. calitatea serviciului (QoS). Cisco deţine aproape trei sferturi din piaţa de routere pentru agenţiile federale din SUA.

Există şi un examen de verificare “Cisco Certified Networking Associate”. De asemenea oferă resurse (materiale scrise şi multimedia) pentru a sprijini procesul de învăţare. care îl va propulsa pe studentul care îl absolvă într-o poziţie foarte favorabilă pe piaţa locurilor de muncă sau pentru zona de cercetare din cadrul universităţilor. Small/Medium Business Aceste soluţii se împart în două categorii majore: ƒ Business Solutions. realizarea şi întreţinerea reţelelor capabile să suporte organizaţii naţionale sau globale. birouri de avocatură. evitând închirierea de linii telefonice de la companiile de telecomunicaţii. servicii video. Educaţie Cisco oferă echipament de networking primar ce serveşte la realizarea infrastructurii laboratoarelor şcolare. accounting bănci. soluţii pentru reţele LAN de mare performanţă. Este interesant de discutat despre programul “Task Force XXI –The Digital Experiment” al armatei SUA. oferind posibilitatea studierii unor situaţii reale. comerţ electronic. mail şi nu în ultimul rând la Internet a sporit în mod cert productivitatea acestora. oferind facilităţi unice. instituţii medicale. ƒ Industry specific solutions.Soluţii CISCO IOS software ƒ ƒ ƒ Federal Cu cerinţe privind securitatea. Acesta este un program complet de patru semestre privind principiile teoretice şi practice pentru proiectarea. Routerele Cisco 2514 şi Cisco 4000 au fost selectate pentru a fi utilizate în centrele de operaţiuni tactice ce sunt compuse din vehicule mobile folosite pentru planificarea. Small Office/Home Office (SOHO) 166 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Multicast. Cisco are un program special numit “Cisco Networking Academy” pentru universităţile interesate in formarea de specialişti în networking. Accesul funcţionarilor la baze de date centralizate. electronic publishing. soluţii SNA. monitorizarea şi administrarea desfăşurării luptei. oferind o adevărată structură software a câmpului de luptă. ATM. accesul la baze de date comerciale distribuite. Produsele de networking Cisco sunt utilizate de armata americană pentru a interconecta centrele de comandă şi control printr-o varietate de sisteme de comunicaţie. conectivitate între sedii distante. State Se pot obţine reduceri de costuri datorită faptului că instituţiile transmit date printr-o singură reţea. utilizatori mobili. Local Pentru aşa numitele “county”.

aii. În mod obişnuit în astfel de firme nu se află specialişti în networking capabili să depisteze eventuale defecţiuni. Bibliografie [1] Andrew Tanenbaum. Reţele globale: www.Soluţii CISCO IOS software În acest caz există de obicei mai multe calculatoare conectate cu cel puţin o imprimantă care au nevoie de mail.rg.com ** Proiectul pentru Învăţământul Rural 167 . Reţele de calculatoare. astfel încât întreţinerea să poată fi făcute chiar de către persoane neavizate. conexiuni cu reţele specifice. acces Internet.cisco. deci echipamentele şi softwareul trebuie să fie uşor de utilizat.pub. Agora Press 1998 [2] Dorin Cârstoiu.ro [3] *** www.

Totul despre calculatoarele personale. [3] Dorin Cârstoiu. Teora 2002. Agora Press 1998. Teora 2000.cisco. Dobrica. Reţele de calculatoare. Ed. [9] *** www. T. Sisteme personale de comunicaţii.com ** 168 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2000 [5] Peter Norton. [2] Dorin Cârstoiu. “Ingineria sistemelor de programe pentru gestiunea reţelelor de telecomunicaţii”. Gestiunea documentelor. Ionescu. [6] Tina Rothbone.pub. Teora 2003. Modemuri pentru toţi. Teora 2002. Comunicaţia prin satelit. Ed. Reţele globale: www. Bajenescu. Printech 2000.rg. Ed.aii. Editura Printech. John Goodman. Ed. [7] Titu Bajenescu.ro [4] L. Bucureşti. Ed. [8] Titu I.Soluţii CISCO IOS software Bibliografie [1] Andrew Tanenbaum.