You are on page 1of 6

Aspecte privind contractul de rentă viageră.

Scurtă comparaţie între dispoziţiile din Codul Cuza
şi cele din Noul Cod Civil.

Prezentul raport reprezintă o analiză a stadiului cercetării aferente lucrării mele de doctorat ce abordează
contractul de rentă viageră în cele două legi civile de sinteză: 1864 şi 2011.
Astfel, în cele ce urmează, ne-am propus să examinăm, comparativ, reglementarea juridică a contractului de
rentă viageră din Codul Cuza şi din Noul Cod Civil, întrucât o asemenea cercetare va contribui la acoperirea unui
subiect insuficient analizat în teoria juridică.
Considerăm că importanţa acestui tip de contract este evidentă, rezultând chiar din esenţa acestuia, şi anume,
din obiectul său.
În analiza noţiunii de contract de rentă viageră am pornit chiar de la definiţia contractului aleatoriu,
reglementat atât în dreptul civil român, cât şi în dreptul francez. Având ca model sistemul de drept francez, în
dreptul român, contractul aleatoriu preia caracteristicile din Codul civil francez, fiind considerat o convenţie
reciprocă ce aduce atât avantaje, cât şi pierderi, fie pentru toate părţile, ori pentru una sau mai multe părţi, şi ale
cărei efecte depind de un eveniment incert. Aşadar, în conformitate cu dispoziţiile art. 947 alin. (2) Codul din 1864,
„contractul este aleatoriu când echivalentul depinde, pentru una sau toate părţile, de un eveniment incert”. Aceste
trăsături sunt specifice şi contractului de rentă viageră.
Relevant este că, în doctrina franceză1 a fost subliniat, ca element specific al contractelor aleatorii, faptul că
numai una dintre părţi poate pierde sau câştiga, situaţie definitorie şi pentru cealaltă parte. În schimb, în doctrina
română s-a arătat că esenţa contractului aleatoriu, şi, implicit, a contractului de rentă viageră, constă în producerea
evenimentului incert, ceea ce va conduce ulterior la un beneficiu variabil pentru părţi2.
1. Noţiune
Conform prevederilor art. 2242 NCC, contractul de rentă viageră se referă la situaţia în care o parte,
numită debirentier (debitorul rentei), se obligă să efectueze în folosul unei anumite persoane, numită
credirentier (creditorul rentei), prestaţii periodice, constând în sume de bani sau alte bunuri fungibile, pe durata
vieţii credirentierului ori, după caz, pe durata vieţii debirentierului sau a unei terţe persoane determinate.
Trebuie specificat faptul că, în cazul în care, în schimbul bunului, debirentierul va plăti şi o sumă de
bani, pe lângă renta periodică, atunci contractului va fi de rentă viageră doar dacă obligaţia principală, şi
anume, suma plătită la încheierea acestuia, reprezintă sub jumătate din valoarea bunului înstrăinat. În acest

1 A se vedea, în acest sens, lucrarea scrisă de prof. G. Baudry-Lacantinerie, Albert Wahl,
Traité theorique et pratique de droit civil, 12éme ed., Librairie de la Societé du recueil
des lois et des arrêts, Paris, 1900, pp. 2-3.
2 Rosseti Bălănescu, Al. Băicoianu, Drept civil român. Studiu de doctrină şi
jurisprudenţă, vol.II, Ed. Socec & Co, Bucureşti, 1943, pp. 385-386.
1

4 Mona-Maria Pivniceru. cuantumul acesteia se fixează. 1643 VCC. 2248 NCC. Ştiinţe Juridice. observăm că preocuparea pentru determinarea unei structuri complexe a contractului de rentă viageră se manifestă în NCC. 2 . Faţă de denumirea actuală din NCC. 2245 NCC stipulează că obligaţia de plată a rentei viagere este indivizibilă în privinţa credirentierilor. în conformitate cu art. renta viageră poate fi constituită şi cu titlu gratuit. Cu toate că în codurile civile menţionate nu există o prevedere expresă. apreciem că. potrivit alin. putem afirma că moartea unui credirentier nu are ca efect stingerea parţială a rentei. Iaşi. debirentierul nu poate cere restituirea sumei plătite aferente perioadei în care creditorul nu a mai fost în viaţă”. nr. în Vechiul Cod civil. după caz) la încheierea contractului reprezintă mai puţin de jumătate din valoarea bunului înstrăinat. 2005. Cu toate că art. Cu privire la rata de rentă. Caractere juridice 3 A se vedea dec. De asemenea. în mod similar. 370/R/2011. în asemenea cazuri. natura obligaţiei – divizibilă ori solidară. plata ei periodică depinzând de durata vieţii unei alte persoane (debirentierul sau o terţă persoană determinată) decât credirentierul. după caz. Spre deosebire de Vechiul Cod Civil. 2242-2243). opinăm că. caracteristicile sale fiind prevăzute la art. Tomul LI. jurisprudenţa aduce clarificări pentru calificarea contractului. De asemenea. pronunţată de Trib. care nu conţinea detalii privind termenele de plată a ratelor de rentă. aceasta fiind plătită în întregime supravieţuitorului. în lipsa unor dispoziţii contrare. dacă nu se prevede altfel. „Efectele contractului de renta viagera cu pluralitate de subiecte” în Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. în situaţia în care va fi stabilită pe durata vieţii mai multor persoane (art. 2. dacă nu s-a stabilit în alt mod. de către părţi. Dacă bunul oferit pe lângă rentă valorează peste jumătate din valoarea bunului primit de debirentier. liber. Astfel. Revenind. 1640-1642) şi ale NCC (art. Secţia a lll-a Civ. Aşa cum reiese din dispoziţiile Codului Cuza (art. (2) al aceluiaşi articol. aceasta este divizibilă. Cuza”. 1639-1651 din Codul Cuza. într-o decizie 3 pronunţată de Tribunalul Bucureşti precizându-se că ne vom afla în situaţia unui contract de rentă viageră dacă suma plătită (alături de un alt bun oferit. conform voinţei lor.sens. urmând a fi plătite potrivit celor stipulate în contract. însă la dispoziţiile art. renta viageră poate presupune o pluralitate de subiecte4. „atunci când credirentierul decedează înainte de expirarea perioadei pentru care renta s-a plătit în avans. 2245 NCC. ţinând cont de obiectul rentei viagere. 2245 NCC). şi nicidecum de rentă viageră. acest contract se numea contract de rendită pe viaţă. interesantă fiind. I. În acest caz. ratele de rentă se plătesc trimestrial în avans şi indexate în funcţie de rata inflaţiei. obligaţia de plată a rentei va înceta la data decesului ultimei dintre aceste persoane. Bucureşti. şi calitatea de debirentier poate aparţine mai multor persoane. art. contractul va fi unul de schimb.

deoarece nu se mai poate lua în calcul caracterul aleatoriu întrucât se cunoaşte deja cine va câştiga şi cine va pierde5. art. constatăm că acest tip de contract este. de regulă. opinăm că numai renta viageră cu titlu oneros este un contract aleatoriu deoarece în cazul ultimelor putem vorbi de elementul alea.). cap. exceptând situaţia în care bunul înstrăinat de credirentier include un drept asupra unui imobil. ci va fi cazul unui contract de vânzare cu plata preţului în rate sau al unui contract de împrumut. aceasta poate fi constituită şi cu titlu gratuit. nu ne vom afla în cazul unui contract de rentă viageră. Bucureşti. 2243 NCC). Totodată. menţionăm că. încheiat obligatoriu în formă autentică. în mod corespunzător. inclusiv cu titlu gratuit. 5 A se vedea Francisc Deak. Ilustrative în acest sens sunt prevederile art. 2007. fiind obligat să garanteze pentru bun. În general. atunci când analizăm contractul de rentă viageră. XII. De semnalat faptul că. Contracte speciale. este un contract aleatoriu. Vol. nemaiexistând elementul aleatoriu.” Deşi regula este că renta viageră se constituie cu titlu oneros. pentru o durată determinată. 1651 NCC: „Dispoziţiile prezentului capitol privind obligaţiile vânzătorului se aplică. prevederile Codului Cuza şi ale NCC. Mihai şi R. cu titlu oneros şi aleatoriu. Tratat de drept civil. De asemenea. luând în considerare faptul că există atât şansa de câştig. III. renta viageră cu titlu oneros reprezintă un contract sinalagmatic deoarece creează obligaţii pentru ambele părţi. Popescu). În aceste cazuri. precum vânzătorul. studiind prevederile VCC şi ale NCC.Examinând. şi anume durata vieţii credirentierul sau a debirentierului. revocare. referitoare la rendita pe viaţă renta viageră. cât şi riscul unei pierderi pentru ambele părţi. se poate menţiona caracterul consensual al rentei viagere întrucât aceasta se încheie prin acordul părţilor. toate acestea fiind legate de un eveniment viitor şi incert. Cu toate că există autori care susţin că renta viageră. în mod exhaustiv. 1640 VCC. prin donaţie sau prin testament (art. având în vedere situaţia nerealizării celor dispuse de autorul liberalităţii (dacă. capacitate. Editura Universul Juridic. în situaţia în care prestaţia în bani va fi plătită periodic. se vor aplica regulile de formă şi de fond prevăzute pentru donaţii şi testamente (formă act. credirentierul trăieşte mai mult). reducţiune liberalităţi excesive etc. constatăm că putem trasa o similitudine a caracterelor juridice ale rentei viagere. ediţia a IV-a (actualizată de L. credirentierul. Aşadar. 3 . când contractul va fi solemn. Dacă renta viageră a fost constituită cu titlu gratuit. opinăm că ne aflăm în cazul unei liberalităţi. obligaţiilor înstrăinătorului în cazul oricărui alt contract având ca efect transmiterea unui drept. de pildă. trebuie să ne aplecăm atenţia şi asupra altor elemente precum caracterul său translativ de proprietate. dacă din reglementările aplicabile acelui contract sau din cele referitoare la obligaţii în general nu rezultă altfel.

D. de Drept (poţi completa – reformula şi dezvolta cele de mai jos) 2.existentă în momentul încheierii contractului . Malaurie.454 nr. la data înscrierii ipotecii legale valoarea acestei creanţe nu este cunoscută. 974. Dreptul civil român. Secţiunea a II-a Efectele contractului de rentă viageră 3. în temeiul înscrisului din care rezultă creanţa privilegiată sau care conferă dreptul de a lua o inscripţie ipotecară. de asemenea.975 şi ibidem p.553 nr.se transmite asupra moştenitorilor săi..Din cursul predat la Fac. fiindcă şansele de câştig – riscul unei pierderi pentru ambele părţi (cauza contractului) subzistă7. Această dispoziţie. nu se aplică constituirilor de rentă cu titlu gratuit. op. 7/1996 „În toate cazurile când prin lege se acordă un privilegiu imobiliar sau o ipotecă legală pentru garantarea vreunui drept sau creanţe. cit. Lumina Lex. Atunci când credirentierul decedează înainte de expirarea perioadei pentru care renta s-a plătit în avans. Contracte speciale. un accident) fiind cauza morţii.inclusiv cele devenite scadente după moartea sa . p. până la decesul credirentierului (contractant sau terţ beneficiar) ori decesul terţului până la moartea căruia credirentierul are dreptul la ratele de rentă. Nacu. p. Considerăm că. D. p. boala respectivă . deoarece nu există şanse de câştig – riscul unei pierderi pentru ambele părţi. p. Chirică. 4 .. de regulă. p. debirentierul nu poate cere restituirea sumei plătite aferente perioadei în care creditorul nu a mai fost în viaţă. conţinând o prezumţie absolută de lipsă a cauzei. 978. ceea ce presupune lipsa cauzei juridice a contractului6.119-120. infra nr.723 şi cu art. 9 Vz. 2. 2. 6 Pentru o altă fundamentare a nulităţii (imposibilitate obiectivă de executare).4. 1997. 2.710/1978.. în cuantumul şi la termenele stipulate în contract (iar în lipsa stipulării unui termen. dată fiind natura aleatorie a contractului de rentă viageră. Vz.” În vederea înscrierii ipotecii legale nu este necesară declararea valorii creanţei garantate pentru că. Ed. Drept civil. Chirică. cu excepţia situaţiei în care părţile renunţă în mod expres la acest beneficiu. Este lovit de nulitate absolută contractul care stipulează o rentă constituită pe durata vieţii unui terţ care era decedat în ziua încheierii contractului (art. Potrivit art.453 nr. vol.1 NCC). 7 Vz. şi acesta din urmă moare mai întâi. Plata rentei. instanţa poate constata nulitatea contractului pentru lipsa cauzei (alea) numai dacă moştenitorii dovedesc că debirentierul a avut cunoştinţă de moartea iminentă a credirentierului8. nr. credirentierul beneficiază de o ipotecă legală asupra bunului imobil înstrăinat (art. 55 alin.121. la data încheierii contractului. 1.249 coroborat cu art.civ. Alexandresco. cit. 478. suferea de o boală din cauza căreia a murit în interval de cel mult 30 de zile de la această dată (art..iar nu un alt eveniment (de exemplu. Dacă s-a stipulat plata rentei până la moartea altei persoane decât credirentierul. şi D. A. s. cit. (4) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr..979. Controversată este problema validităţii contractului dacă renta s-a constituit în favoarea mai multor persoane şi numai una dintre ele încetase din viaţă în momentul constituirii sau a încetat din viaţă în intervalul de 30 zile. Bucureşti. Condiţii speciale de validitate.9.5). p. dreptul la rentă .553-554 nr. vz.386 pct. acestea se vor înscrie din oficiu în cartea funciară. op.246 NCC).. op. 2. Aynès. Pentru garantarea obligaţiei de plată a rentei constituite cu titlu oneros. ci numai dacă renta a fost constituită cu titlu oneros. Dacă moartea credirentierului a intervenit după 30 zile. Ratele de rentă trebuie să fie plătite de debirentier. Nu produce. 8 Vz.71-72) în cadrul termenului de prescripţie (vz. Ph. niciun efect contractul prin care s-a constituit cu titlu oneros o rentă pe durata vieţii unei persoane care. fără caracter aleatoriu.488. Ratele de rentă scadente şi neachitate până la decesul credirentierului pot fi urmărite de moştenitorii lui (TS. op. soluţia validităţii contractului se justifică. cit. Buc. în aceste cazuri. ibidem. 1903.247 NCC). Bénabent. III. trimestrial şi în avans). p. p. dec. L. înscrierea privilegiului sau a ipotecii legale se face. C.

care face parte integrantă din contract. dec. 109 nr.35-37.117-118. civ. debirentierul nu se poate libera de plata rentei oferind restituirea capitalului şi renunţând la restituirea ratelor plătite. nr. până la concurenţa unei sume suficiente spre a asigura plata rentei pentru viitor. s. nr.. în CD. obligaţia de plată a rentei se transmite asupra moştenitorilor lui deoarece această obligaţie nu este legată de o calitate personală a defunctului (cum ar fi. Precizăm că. Dacă la scadenţă debirentierul nu plăteşte. anterior).415 şi urm. „(1) credirentierul poate cere sechestrul şi vânzarea bunurilor debirentierului. Debirentierul nu se poate libera de obligaţia plăţii rentei nici prin vânzarea bunului şi asumarea acestei obligaţii de către cumpărător.242 alin. NCC). în caz de moarte a debirentierului. în C. adnotat. (2). 1. oricât de împovărătoare ar putea deveni prestarea acesteia. op. nr. anterior)11. Vz. de vârsta şi de starea acestuia. III. XIII. nr. civ. dec. Vol. 41. printre altele.250 NCC. anterior . ţinându-se seama. I. NCC) şi nici contractată intuitu personae.. 11 Rezoluţiunea este interzisă chiar dacă actul este intitulat vânzare.în materia rentei viagere şi pactul comisoriu de gradul I producea efecte proprii..1950/1971. 1025 C. 513 şi urm. Rezoluţiunea putea fi cerută numai dacă debirentierul nu prezenta garanţiile stipulate pentru asigurarea plăţii rentei (art. cap. 2007. col. 5 . civ. pe baza unei expertize întocmite în conformitate cu metodologia de calcul aplicabilă în cazul asigurărilor de viaţă. vz. potrivit regulilor generale. p.civ.252 NCC. civ. p. 4. V. de exemplu. în CD.339 alin. nr. 1956. cu toate că renta a fost constituită cu titlu oneros şi contractul era sinalagmatic (art. 10 Pentru amănunte privind inaplicabilitatea rezoluţiunii. Pentru revocarea donaţiei cu sarcina unei rente. 136. debirentierul va fi înlocuit. Cheltuielile expertizei sunt suportate de debirentier. 1 pct. Fr. Ed.În ipoteza în care bunul înstrăinat este un bun mobil. obligaţia stingându-se la moartea lui. potrivit art. p. dar din conţinutul actului intervenit între părţi în aceeaşi zi.civ. deoarece repeta numai prevederile art. cu excepţia cazului în care cumpărătorul dobândeşte bunul pentru serviciul sau exploatarea unei întreprinderi. respectiv. 2 NCC). Debirentierul este ţinut la plata rentei până la decesul persoanei pe durata vieţii căreia a fost constituită renta. (4) Dacă debirentierul(persoană juridică) intră în lichidare. 1845/1956. credirentierul îşi poate realiza dreptul la rentă înscriind în tabloul creditorilor o creanţă al cărei cuantum se determină potrivit alin.. anterior) sau dacă în contract s-a prevăzut un pact comisoriu expres12. pensia de întreţinere datorată între soţi şi rude în condiţiile prevăzute de art. 1020-1021 C. rezultă că actul este o rentă viageră (Cas. 117. credirentierul beneficiază de privilegiul special prevăzut de art. 1972 p. vz. Dacă plata rentei s-ar fi stipulat până la moartea debirentierului (ipoteză avută în vedere de art. (2) Această sumă se stabileşte. All. 1020 C. şi TS. Dacă pactul comisoriu expres a fost de gradul II sau de grad subsecvent. potrivit Codului civil anterior rezoluţiunea contractului pentru neexecutare nu putea fi cerută de credirentier10 (derogare de la regula generală prevăzută în art. Deak.1969-1975. 1646 C. IV. civ. p. le micşora prin fapta sa (art. rezoluţiunea trebuia să fie cerută instanţei. 1997. Spre deosebire de dreptul comun în care pactul comisoriu de gradul I nu avea semnificaţie proprie. civ.54/1913. În aceste cazuri (neprezentarea garanţiilor sau dacă pactul comisoriu era de gradul I).”) Conform art. 2. 12 TS. 1647 C. în condiţiile prevăzute de lege pentru cesiunea contractului (art. instanţa constata rezoluţiunea care se producea în baza pactului. Stoica. în condiţiile legii. moştenitorii datorează ratele de rentă scadente şi neachitate de debirentier în timpul vieţii.” În ceea ce priveşte posibilitatea de a obţine rezoluţiunea contractului pentru neexecutare. în temeiul lui credirentierul putea cere rezoluţiunea judiciară a contractului pentru neexecutare. dec. anterior). de ratele deja încasate de credirentier. vol. (3) După ce a fost obţinută în urma vânzării bunurilor debirentierului. 2. Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor civile. 1). suma se consemnează la o instituţie de credit şi va fi plătită credirentierului cu respectarea cuantumului şi scadenţelor convenite prin contractul de rentă viageră. dec.2. Sancţiunea neexecutării. 1396/1972.cit. 2. 1 NCC („Creanţele privilegiate asupra anumitor bunuri mobile sunt următoarele: a) creanţa vânzătorului neplătit pentru preţul bunului mobil vândut unei persoane fizice este privilegiată cu privire la bunul vândut. în Repertoriu. ceea ce nu ar fi fost posibil în lipsa acestei clauze.. Numai în ipoteza în care credirentierul consimte.

dec. Această prevedere legală are în vedere caracterul aleatoriu al contractului de rentă viageră. 2. în CD. În ceea ce priveşte prescripţia dreptului la acţiune prin care se reclamă ratele de rentă neplătite. vz.. 1703/1962. iar ratele nu sunt venituri ale rentei.civ. în executarea obligaţiei de întreţinere. îmbrăcăminte. 14 Statuarea instanţei supreme în sensul că. deoarece nu este esenţialmente personală.526 NCC).(2). 710/1978. dobânzi ale capitalului).257 alin. 2. care susţine că însuşi dreptul la rentă se prescrie (op.000 de lei lunar. în cazul unei rente viagere.253 NCC face trimitere la dispoziţiile art. Întrucât renta are caracter viager. folosinţa unei locuinţe corespunzătoare. Chiar şi în cazul în care renta constituită cu titlu gratuit a fost declarată neurmăribilă. dec. Această prevedere legală urmăreşte să asigure protecţia corespunzătoare a drepturilor creditorilor credirentierilor.Noul Cod civil prevede.. „urmărirea nu se poate face decât de creditor” (al rentei . fără a-şi plăti creditorii (de exemplu. 2. credirentierul este beneficiarul unei rente în cuantum de 10. deoarece reprezintă echivalentul bunului înstrăinat sau sumei plătite şi în acest mod un debitor de rea-credinţă s-ar putea sustrage de la executarea obligaţiilor sale14. D. nr.486 şi 491). rezoluţiunea nu conferă debirentierului dreptul de a obţine restituirea ratelor de rentă deja plătite. inclusiv în acele ipoteze în care debitorul lor este beneficiarul unei liberalităţi. col. Noul Cod civil prevede că „Credirentierul are dreptul la rezoluţiune pentru neexecutarea fără justificare a obligaţiei de plată a rentei de către debirentier. creditorii nu pot protesta căci debitorul lor (credirentierul) nu a dat nimic în schimbul rentei neurmăribile şi deci nu şi-a micşorat patrimoniul său (care formează obiectul dreptului de gaj general al creditorilor).. încălţăminte. 72) vizează numai situaţia moştenitorilor care nu pot pretinde plata rentei după stingerea ei prin moartea creditorului. cit. cheltuielile de întreţinere sunt de 6. 2. în schimb.. numai renta viageră constituită cu titlu gratuit poate fi declarată neurmăribilă prin convenţia părţilor (art. p. TS.000 de lei lunar. Termenul de prescripţie se calculează separat pentru fiecare rată de rentă din momentul în care fiecare rată a devenit exigibilă (art. În acest mod se asigură armonizarea intereselor în prezenţă. întrucât concepe ratele ca venituri ale rentei (de exemplu. Dacă renta n-a fost declarată neurmăribilă va putea fi urmărită de orice creditor. Potrivit Noului Cod civil. stipulaţia nu îşi produce efectele decât în limita valorii rentei care este necesară credirentierului pentru asigurarea întreţinerii. că „Creditorul unei rente viagere constituite cu titlu oneros poate cere rezoluţiunea contractului dacă debirentierul nu depune garanţia promisă în vederea executării obligaţiei sale ori o diminuează. 15 Contra. creditorii credirentierului pot urmări renta care nu este inalienabilă şi insesizabilă. se aplică termenul general de prescripţie de 3 ani (art. loc. 6 . Alexandresco. ceea ce nu este riguros exact.254 alin. spre deosebire de Codul civil anterior. 108.TS.civ. s..517 NCC). care se aplică în mod corespunzător. 1962. Urmărirea rentei de către creditori.253NCC). Art. dreptul la rentă al creditorului nu se prescrie. ca şi Codul civil anterior. În acest caz. Credirentierul nu ar putea să dispună de întreaga rentă.” În lipsa unei stipulaţii contrare. urmând ca suma de 4.1. iar renta constituită cu titlu oneros nici nu poate fi declarată neurmăribilă. 2.000 de lei lunar să poată fi urmărită de către creditori).” Însă. îngrijirile şi cheltuielile necesare în caz de boală.cit. p. chiar dacă aceasta a fost constituită cu titlu gratuit. nr. Prescripţie. 13 Vz. chiar dacă o perioadă îndelungată (de peste 3 ani) nu ar reclama plata ratelor de rentă scadente15. ci reprezintă renta însăşi. 5. p. 3 NCC)13. În caz de anulare a contractului de rentă viageră prestaţiile primite se restituie potrivit regulilor generale (art. debitorul datorează creditorului în special hrană. menaj. Potrivit acestui din urmă text de lege. având caracter personal.