You are on page 1of 2

Relaţia dintre două personaje ale romanului „Baltagul”

Personaje: Vitoria şi Nechifor Lipan ( „Baltagul” , de Mihail Sadoveanu)
Romanul “Baltagul” de Mihail Sadoveanu, publicat in 1930, prezinta monografia
satului moldovenesc de la munte, lumea arhaica a pastorilor, avand in prim-plan cautarea
si pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan.
Pe parcursul intamplarilor scriitorul realizeaza un portret fizic si moral al
muntenilor. Oamenii satelor reprezinta un grup social care duce o viata patriarhala,
traditionala, cu o nota de conservatorism.
In această lume, în care muntenii se fereau „de alte neamuri şi de oamenii de la
câmpie Nechifor Lipan avusese neşansa să întâlnească doi oieri dintr-un „loc străin” şi
dintr-o vale, care îl omorâseră.
Vitoria are menirea de a înlătura, din lumea pură a muntelui, moartea ca
fărădelege. Pentru aceasta, femeia poartă cu sine un beţişor alb (echivalent al cumpenei
cu fir de argint folosită de fântânari pentru a găsi apa). Descoperind adevărul, munteanca
va deveni „un Hamlet feminin” (Călinescu), pedepsindu-i pe cei doi ucigaşi (Calistrat
Bogza şi Ilie Cuţui).
Actiunea romanului graviteaza in jurul Vitoriei, ea fiind protagonista romanului,
perspectiva portetizarii ei fiind din afara, naratorul find omniscient. Ea va acumula trasaturi
pe masura ce savarseste actul justitiar. La inceput i se realizeaza prin caracterizare directa
un portret fizic vag: “ochii caprii in care se rasfrangea lumina castanie a parului, erau dusi
departe” ca semn al ingrijorarii pentru barbatul care nu i se intorsese acasa.
Intre Vitoria si Nechifor este o relatie veche de 20 de ani, chiar daca aveau copii
mari. Nu marturisea nimanui din timiditate sentimentele profunde pentru sotul ei, poate
doar greierului din vatra.
Calatoria pe care o va face are un scop: sa-l gaseasca pe cel disparut pentru a-i
face randuielile de inmormantare. Din semnele care i se arata, femeia stie de la icneput ca
sotul ei e mort si totusi speranta o indeamna sa parcurga un itinerariu de initiere. Este
foarte hotarata in a-si atinge acest scop: “n-am sa am odihna cum n-are apa Tarcaului pan
a ce nu l-oi gasi, ca eu am trait pe lumea asta numai pentru omul meu”. Dragostea pentru
Nechifor si hotararea de a afla adevarul reprezinta coordonatele esentiale ale personalitatii
ei. Alte trasaturi se vor contura pe parcursul drumului in relatia cu personajele intalnite in
cale. Munteanca este “apriga muiere”, inteligenta, rabdarea, completandu-se cu
respectarea datinilor. Dârză, tenace şi discretă în marea ei suferinţă, Vitoria este sortită
să-i aducă celui mort, prin ritual, „binecuvântarea din urmă şi rugăciunile de care n-a avut
parte.
Nechifor Lipan este un personaj secundar al romanului ce intra in relatie cu
celelalte personaje prin procedeul retrospectivei. El este construit ca personaj din amintiri
sau evocari de intamplari la care a participat si el. Personajul a fost inspirat de ciobanasul
mioritic. Este caracterizat direct de autor si de alte personaje: “avea mustata neagra,
sprancene aplecate peste ochi, era indesat, purta cojoc din mile cu chimir. Haina ii era

Atat Vitoria cat si Nechifor coboara din balada pastorala „Miorita”.lunga pana la genunchi”. numindu-l “vrednic roman”. ca stalp familial era aspru atat cu copiii cat si cu nevasta. astfel. Crajmarul Macovei si-l aminteste cu placere. „Ziua” ritualică a Vitoriei include toate cele trei mari momente ale vieţii: botezul („La Borca a căzut într-o cumătrie”). iar numele Vitoriei este forma regionala de la Victoria. în momentul găsirii osemintelor. Ca si „maicuta batrana” care-si cauta fiul ucis. In acest mod. Adevărata „faţă” a lui Nechifor este însă cea simbolică şi aceasta derivă din „Mioriţa”: moartea este „a lumii mireasă”. ca Vitoria si Nechifor alcatuiesc un cuplu ce simbolizeaza. în scena praznicului. care comunica nu numai in timpul vietii. In romanul "Baltagul". cel care moare în râpă este ipostaza profană a lui Nechifor. dar pastra si un aer de mister deoarece “umbla la drum asupra noptii”. „Baltagul” păstrează fiorul cosmic al baladei din care este inspirat. traversand iarna cu sentimentul tot mai acut al mortii lui Nechifor. ci mai ales dincolo de moarte. Lungul drum al Vitoriei constituie o replică pământeană la „marea călătorie” a lui Nechifor. Vitoria îl strigă pe numele său adevărat (Gheorghiţă). odată cu apusul. acesta începe într-o zi de vineri. si onomastic. prin „gura de rai”. Nechifor (care „sa înălţat în soare”) se întoarce în marele Cosmos (din care fiinţa umană se rupe prin naştere). Mihail Sadoveanu realizeaza o uniune deplina a sufletelor celor doi soti. asadar. Atât prin acţiune. . Tot el il numeste “mester la vorba” pentru ca stia a spune frumos povestiri. cât şi prin cele două personaje centrale. Simbolic. în spaţiul sacru. fiindu-le dată tuturor oamenilor. asa cum se sugereaza si in moto-ul romanului („Stapane. Se poate afirma. deoarece "lumea asta-i mare si plina de rautati". triumful iubirii asupra dramei existentiale a omului si asupra raului din sufletul omenesc. nunta („La Cruci a dat de nuntă”) şi înmormântarea. Vitoria Lipan traieste un puternic zbucium interior. reiterându-l în condiţia primă şi facilitându-i întoarcerea. / Mai chiama s-un cane”). Din această pricină. la răsăritul soarelui şi se încheie. Boala din copilărie şi „botezul” păgân („Cobzăriţa i-a suflat pe frunte descântând şi i-a schimbat numele”) marchează trecerea sacrului în materie. Nike-phoros insemnand "purtator de victorie". Numele lui Nechifor este de origine greceasca. dar cateodata. Isi iubea familia. era un om harnic. un bun gospodar. el devine Om universal şi personaj-sumă a lumii. Nechifor simbolizează sacrul convertit în profan (căci întâiul nume era al marelui mucenic Gheorghe). stapane.