You are on page 1of 4

RAPORT LA CHIMIE

“Metode cromatografice de separare a substanțelor”
Metoda cromatografică reprezintă o metodă de separare a compușilor
chimici individuali în baza repartițiilor selective între 2 faze (staționară și
mobilă).
Oricare experiment cromatografic include faza staționară ce are rolul de a
interacționa selectiv cu compuși separați, aceștia din urmă absorbîndu-se pe
suprafața fazei staționare.
Faza mobilă reprezintă un solvent ce are rolul de a extrage substanțele
absorbite de către faza staționară.
Eluentul reprezintă amestecul de compuși chimici ce urmează a fi separat
de către faza mobilă.
Autorul primei metode cromatografice (1901-1903) este considerat rusul
Mihail Țvet, care a separat un amestec de pigmenți utilizînd metoda
cromatografiei de coloană. Această metodă presupunea turnarea
amesecului de analizat într-o coloană de sticlă ce conținea cretă (faza
staționară), iar deasupra eluentului se turna eterul de petrol (faza mobilă)
care era alcătuit din pentan, hexan și acetat de etil. În rezultat, Țvet a
observat o apariția a mai multor culori pe coloană, astfel substanțele din
amestecul de analizat s-au separat, fracțiile fiind ulterior colectate aparte. În
ziua de azi, cromatografia de coloană se realizează avînd ca fază staționară
carbonatul de calciu și particule de silicagel cu dimensiunea 40-150 microni.
Cromatografia în strat subțire este o altă metodă cromatografică ce
presupune aplicarea soluției de analizat pe o placă de aluminiu acoperită cu
silicagel (SiO2*nH2O), ulterior această placă este introdusă în eter de petrol,
apoi este uscată iar mai apoi este developată cu ajutorul unor reagenți
chimici pentru a vedea culorile produșilor formați. Pentru identificarea
substanțelor se folosește indicele de refracție R f care reprezintă raportul
dintre distanța parcursă de compus de la
linia de start și distanța parcursă de
solvent, astfel substanțele pot fi identificate
după mobilitatea lor cromatografică.
Factorul de retenție are valorile cuprinse
între 0 și 1, cele mai eficiente separări fiind
atunci cînd Rf are valorile cuprinse între 0,30,6, acest factor referindu-se la aspectul
calitativ al cromatografiei.

Un altă metodă cromatografică este cromatografia lichidă de performanță înaltă. astfel măsurînd aria suprafeței picului. iar indicele cantitativ îl reprezintă aria suprafeței picului. Inovațiile implementate în această metodă constau în: faza staționară (silicagel). dezavantajul fiind cantitatea mică de soluție de analizat ce putem aplica pe placă. procedura de separare a substanțelor cu aceleași proprietăți nu decurge conform planurilor din cauza calității materialului cromatografic. care reprezintă aceeași cromatografie de coloană clasică. acesta monitorizează în regim online proprietățile eluatului. În dependență de concentrația substanței care este pe bandă. Cu scopul automatizării procesului de cromatografie. Pentru utilizarea cromatografiei în strat subțire sub aspect cantitativ se utilizează densitometria. îndeosebi din cauza dimensiunilor mari ale particulelor de silicagel de pe placă. a fost introdus un detector care automat monitorizează eluatul ce iese de pe coloană. Avantajul acestei metode îl constituie simplitatea și prețul redus. indicele calitativ îl reprezintă factorul de retenție al fiecărui pic. mai putem menționa și detectorul după indicele de refracție. rezultatul furnizat de către densitometru reprezintînd o cromatogramă clasică compusă din picuri cromatografice.De multe ori. doar că avînd careva îmbunătățiri. Astfel. Densitometrul este un aparat care scanează plăcile cromatografice și măsoară absorbanța în ultraviolet sau în spectrovizibil a suprafeței plăcii cromatografice. care măsoară în timp real diferența între indicele de refracție a solventului pur și indicele de refracție a eluatului de pe coloană. Aceste inovații au contribuit la separarea mai eficientă a compușilor din soluția de analizat. introducerea unei pompe ce debiteză solventul pentru eluarea coloanei la o presiune mai mare și schimbarea materialului din care este făcută coloana (oțel) pentru a rezista la astfel de presiuni mari. Avantajul cromatografiei lichide de performanță înaltă îl reprezintă gama largă de substanțe care pot fi analizate începînd cu substanțele ce au masa moleculară mica cum ar fi ionii anorganici și terminînd cu compuși macro-moleculari cum ar fi . ale cărui particule au dimensiunea de 5-10 microni. aceste picuri sunt mai mari sau mai mici. putem determina concentrația substanței analizate. Cel mai răspîndit detector este acel care măsoară absorbanța în ultraviolet vizibil care permanent măsoară absorbanța eluatului. astfel banda cromatografică suferă un proces de difuzie.

acest lichid este depus pe suprafața unui capilar lung de 50 m și cu diametru intern de 0. Detectorul după analiza mas-spectrometrică un aparat ce monitorizează masa moleculară a substanțelor organice prin intermediul ionizării ce . acest gaz nimerește între acești 2 electrozi și nu se formează nici un fel de ioni. adică proba de analizat este încălzită la tempertura de 250 °C. se află un detector care detectează ce iese din coloană. La capătul coloanei. Astfel. exact ca și la cromatografia lichidă de performanță înaltă. în coloanele cromatografice gazoase. Cu scopul păstrării lichidului în faza staționară. astfel formîndu-se un strat superficial de lichid pe margine. Acest detector este unul universal datorită faptului că toate substanțele organice ard. se absorb pe suprafața fazei staționare. de asemenea procesul de separare are loc în condiții blînde care asigură integritatea componenților separate. O altă metodă utilizată în chimia analitică este cromatografia gaz-lichid.polipeptidele. Aici principiul de detectare este un pic diferit deoarece este utilizat detectorul după ionizare în flacără sau dupa analiza mas-spectrometrică. în așa fel începe echilibrul între faza staționară care este lichidă pe suprafața capilarului și gazul care are un debit constant. iar faza staționară de un lichid. Prin metoda cromatografiei gaz-lichid se analizează substanțele care pot fi trecute în formă gazoasă fără ulterioara lor descompunere. Această metodă este diferită de celelalte metode cromatografice prin faza staționară și mobilă. în procesul arderii se formează niște ioni intermediari. vaporii de substanțe nimeresc la capătul coloanei. astfel trecînd în stare gazoasă. ceea ce duce la detectarea curentului de un dispozitiv electronic. el ramînînd imobilizat adică în fază staționară.25 mm. acest gaz nimerește între electrozi și are loc arderea lor. Datorită fluxului fazei mobile (heliu sau azot). în cazul în care gazul ce iese de pe coloana nu conține substanțe organice. Detectorul cu ionizare în flacără reprezintă o flacără care arde și care conține 2 electrozi laterali la care este aplicat un curent electric. Aici faza mobilă este reprezentată de un gaz (azot sau heliu). Un element nou îl constituie procedura de introducere a probei în sistemul cromatografic. acești ioni asigură imediat o conductibilitate între electrozi. În caz dacă gazul ieșit conține substanțe organice. substanțele ce au injectate în sistem. Dezavantajul HPLC îl contituie timpul relativ mare de optimizare a analizei și complexitatea utilajului care măresc prețul de cost al analizei.

Autor: GUZUN VLAD Profesor: KULCIȚKI VEACESLAV . În urma echilibrului concentrației substanțelor analizate în faza staționară și mobilă.utilizează metode blînde. În dependență de raportul dintre sarcină și masă. după care acești ioni nimeresc într-un cîmp electromagnetic unde sunt accelerați. Dezavantajul acestei metode este spectrul mai îngust al substanțelor ce pot fi analizate (deoarece nu toate substanțele sunt volatile). însă avantajul acestei metode este simplitatea și prețul mai scăzut decît al cromatografiei lichide de performanță înaltă. ionii parcurg diferite traiectorii. iar apoi sunt deviați de la traiectoria lor inițială. în acest fel se determină masa moleculară a substanțelor analizate. adică se obțin numai ioni care corespund moleculelor integrale (ioni moleculari). are loc procesul de separare.