You are on page 1of 18

Fizica moleculei – curs 1

Vasile Chiş

Curs 1
Fizica moleculei
"Molecular physics is the study of the physical properties of molecules, the chemical bonds
between atoms as well as the molecular dynamics. Its most important experimental techniques are
the various types of spectroscopy; scattering is also used. The field is closely related to atomic
physics and overlaps greatly with theoretical chemistry, physical chemistry and chemical physics."
http://en.wikipedia.org/wiki/Molecular_physics
+ interacţiunea moleculelor cu mediul în care se află şi cu radiaţiile
electromagnetice
-

subiect vast care implică un domeniu larg şi foarte activ de cercetare
scop: studiul proprietăţilor fizice ale moleculelor şi al legăturilor chimice dintre
atomii care compun moleculele, dinamica moleculelor şi interacţiunea acestora cu
mediul şi cu radiaţiile electromagnetice
=> înţelegerea funcţiei, reacţiilor şi efectelor moleculelor în sisteme fizice,
chimice şi biologice

Chemical physics = ramură a fizicii care studiază procesele chimice din perspectiva fizicii
- investighează fenomenele chimice folosind tehnicile fizicii atomului, fizicii
moleculei şi fizicii corpului solid
Molecula - din lat. molecula (diminutiv al cuvântului moles) = unitate de structură (masă
mică)
Cuvântul moleculă în sens ştiinţific a fost folosit pentru prima dată de către fizicianul
italian Avogadro în 1811: "Pentru un volum dat, în aceleaşi condiţii de presiune şi
temperatură, toate gazele au acelaşi număr de molecule".
Molecula - grup de cel puţin 2 atomi, cu un aranjament spaţial bine-determinat, menţinut
prin legături (covalente) puternice între atomi.
Definiţia IUPAC (International Union of Pure and Applied Chemistry - autoritate
internaţională în nomenclatura chimică, terminologii, metode standardizate de măsură, mase
atomice şi alte date evaluate critic)
Molecula = entitate neutră din punct de vedere electric, formată din cel puţin 2 atomi
-

-

cea mai mică parte de materie care poate fi găsită în stare liberă şi care
păstrează încă proprietăţile compusului din care provine
o ex: dacă se dizolvă zahăr în apă, soluţia are gust dulce indicând prezenţa
moleculelor de zahăr
pentru a forma molecule atomii se adaugă în proporţii finite

Conceptul de moleculă a apărut încă înainte de apariţia teoriei atomice în varianta modernă.
Chiar dacă ideea de atom (Democrit, Leucip, Epicur) a apărut inainte de Cristos, aceasta a
fost acceptată definitiv abia după dezvoltarea teoriei moleculare.
H - cel mai simplu atom (He+, Li++, etc - atomi hidrogenoizi) - un singur electron
H2+ - cea mai simplă moleculă (două nuclee şi un singur electron)

Introducere

Page 1

Fizica moleculei – curs 1

Vasile Chiş

Fizica moleculei (structura şi proprietăţile moleculelor)
- se bazează pe metode:
o experimentale (spectroscopia IR, Raman, RMN, RES, UV-Vis,
Fluorescenţă, GC/MS, difracţie de raze X sau de de neutroni,
spectroscopie de microunde, spectroscopie fotoelectronică, microscopie
STM, AFM, etc.)
 mai multe metode necesare din cauza numărului mai mare de
grade interne de libertate ale moleculelor comparativ cu atomii
(rotaţii, vibraţii)
o teoretice - metode semiempirice şi ab initio de calcul a structurii
electronice a moleculelor
 metode cu care pot fi calculate proprietăţi precum: distribuţia
electronilor în molecule, sarcini atomice parţiale, momente de
dipol, cuadrupol, multipol, stări excitate, energii de interacţiune,
energii de atomizare, entalpii de formare, interacţiunea
moleculelor cu câmpuri electromagnetice, etc.
-

se suprapune cu
computaţională

chimia

cuantică

(teoretică),

chimia-fizică

sau

chimia

Proprietăţile unei molecule nu sunt date de către suma proprietăţilor atomilor constituenţi!
Exemplu: H2O H – inflamabil, formează amestecuri explozive cu aerul
O – întreţine arderea datorită reacţiilor exotermice cu alte elemente (oxigenul pur nu arde
nu este inflamabil si nu explodeaza)
Fizica moleculei + mecanica cuantică moleculară (chimia cuantică)
 înţelegerea fenomenelor fizice şi biologice
 înţelegerea forţelor microscopice dintre molecule şi a formării structurilor
moleculare complexe
 interpretarea proprietăţilor electrice, magnetice şi mecanice ale moleculelor,
cristalelor sau a filmelor subţiri folosite în nanotehnologie
 înţelegerea proceselor fizico-chimice de bază ale vieţii
Clasificarea moleculelor:
-

-

-

biatomice
o homonucleare (H2, N2, O2, etc.)
o heteronucleare (NO, HF, LiF, HCl, etc.,)
poliatomice
o H2O, NH3, C6H6, aminoacizi, baze ADN, proteine,
lipide, zaharuri, etc.
structuri supramoleculare, clusteri moleculari
stabile
instabile (specii reactive, radicali liberi, molecule Rydberg,
stări de tranziţie, complecşi van der Waals)

Moleculă Rydberg - specie chimică afltă într-o stare electronică (puternic) excitată.
Complex van der Waals - cluster stabil format din două sau mai multe molecule
menţinute împreună prin forţe van der Waals sau prin legături de hidrogen.

Introducere

Page 2

Fizica moleculei – curs 1

Vasile Chiş

Interacţiuni van der Waals (vdW)
-

altele decât interacţiuni prin legături covalente, electrostatice sau de tip
"hydrogen bonding"
datorate interacţiunii dintre dipoli permanenţi şi dipoli induşi, multipoli induşi
spontan
sunt întotdeauna atractive

Excimeri (dimer excitat) - sistem molecular de viaţă scurtă (de ordinul ns) format din două
specii identice sau diferite (dimer) dintre care cel puţin una se află într-o stare electronică
excitată.
Moleculele vieţii – apă, lipide, zaharuri, proteine, ADN, ARN.

DNA

- lanţ polinucleotidic format prin legături de hidrogen între bazele ADN (A-T şi G-C)
- stochează informaţia genetică şi este prezent în nucleele tuturor celulelor vii

Radicali liberi
- fragmente moleculare care posedă cel puţin un electron neîmperecheat
- molecule paramagnetice -> RES, ENDOR
- sunt cauza directă a unui număr de peste 60 de boli. Datorită electronului impar pe
care îl posedă ei se pot ataşa uşor de alte molecule de la care să preia un electron,
schimbându-le astfel structura şi făcându-le să devine ele însele radicali liberi.
Aceasta poate duce la o reacţie în lanţ autoîntreţinută în care se alterează structura
a milioane de molecule producând grave efecte asupra acizilor nucleici, proteinelor,
enzimelor şi celulelor.
- molecule importante în desfăşurarea proceselor biologice, acumularea lor în exces
fiind însă periculoasă pentru buna funcţionare a celulelor. Free-radical theory of
aging (FRTA) susţine că organismele îmbătrânesc din cauza faptului că de-a
lungul timpului celulele suferă atacuri ale radicalilor liberi.
In interiorul corpului omenesc radicalii liberi sunt creaţi ca urmare a unor procese
naturale precum: procesele metabolice, mecanismele imune de apărare sau reacţiile de
detoxificare. De asemenea, organismele sunt supuse şi unor surse exterioare de producere a
radicalilor liberi datorită: expunerii la radiaţii, fumului, medicamentelor, poluanţilor, pesticidelor,
Introducere

Page 3

Fizica moleculei – curs 1

Vasile Chiş

ierbicidelor, alcoolilor, etc. Apărarea împotriva radicalilor liberi este asigurată de enzime
specifice precum superoxid dismutaza, calaza şi peroxidaza glutationică dar şi de antioxidanţi
precum vitaminele A, C şi E.
Procesarea radiaţiilor este un domeniu relativ nou de cercetare care continuă să se
dezvolte foarte rapid, radiaţiile gama găsindu-şi aplicaţii într-un larg domeniu de cercetare.
Printre aceste aplicaţii sunt incluse sterilizarea produselor medicale, iradierea în scopul
conservării produselor alimentare, procesarea polimerilor dar şi a altor materiale. In toate
aceste procese dozimetria radiaţiilor joacă un rol esenţial datorită importanţei determinării cu
exactitate a cantităţii de energie absorbite de către materialul tratat fiind totodată necesară
proiectarea unor dozimetre noi cu o cât mai mare relevenţă biologică.
Rolul moleculelor în nanotehnologie
Richard Feynman - conferinţa "There's plenty of room at the bottom. An invitation to enter a
new field of physics" - 29 decembrie, 1959, Caltech
“... when we have some control of the arrangement of things on a small scale we will get
an enormously greater range of possible properties that substances can have, and of
different things that we can do ... The problems of chemistry and biology can be greatly
helped if our ability to see what we are doing, and to do things on an atomic level, is
ultimately developed.”
 "Bottom-up technology" - asamblarea unor structuri dorite folosind unităţi
structurale de cel mai jos nivel: atomi şi molecule.
Nanotehnologie (cuvânt introdus în 1974 de către Norio Taniguchi)
- domeniu al activităţii ştiinţifice orientat pe sinteza, investigarea şi aplicaţiile
materialelor, dispozitivelor şi sistemelor a căror funcţionare este determinată de
către nanostructuri (fragmente cu dimensiuni între 1 nm şi 100 nm)
- nu se referă numai la procesele tehnologice de producere a nanomaterialelor ci şi
la activităţile legate de investigarea nanosistemelor.
- implică mai multe domenii ale ştiinţei şi tehnologiei:
o fizică, chimie, electronică, mecanică, biologie, medicină, etc.
Implicaţii:
- crearea de noi materiale pentru medicină, electronică, producţia de energie, etc.
Exemple:
o înregistrarea şi stocarea informaţiei, sinteza de noi materiale compozite
(nanolubrifianţi, materiale de protecţie), producerea de materiale plastice
rezistente la foc sau la temperaturi extreme
o producerea de dispozitive electronice bazate pe sisteme moleculare →
miniaturizare, viteză de lucru ridicată, memorii moleculare cu capacitate
mărită
o livrarea exactă a medicamentelor în corpul uman, la organele interne
corespunzătoare, prin intermediul unor molecule transportoare
o sinteza de biomateriale noi (substituenţi pentru ţesuturi, oase artificiale)
o construirea de biosenzori bazaţi pe mecanismele de recunoaştere
moleculară → diagnostic timpuriu şi monitorizare continuă
o conversia energiei solare
o etc.

Introducere

Page 4

Fizica moleculei – curs 1

Vasile Chiş

Exemple
1. Grafena
- monostrat planar infinit de atomi de carbon hibridizaţi sp2 (r(CC)=1.42Å)
- izolată pentru prima dată în 2004, prin exfolierea mecanică a grafitului, la
Universitatea din Manchester.

Imagine TEM a grafenei (Dato et al., Chem. Commun.,
2009, 6095-6097 (Wikipedia))

Proprietăţi:
o semimetal (semiconductor cu gap zero)
o mobilitate foarte mare a electronilor şi golurilor la temperatura camerei
o opacitate optică neaşteptat de mare pentru un strat atomic
o material ideal pentru spintronică (electronică bazată pe transportul de spin)
datorită absenţei cuplajului spin-orbită
o unul dintre cele mai dure materiale
o conductibilitate termică foarte mare (mai mare decât a diamantului)
Potenţiale aplicaţii
o conectori în circuite integrate
o tranzistori
o detector de gaz
o LCD
o celule organice fotovoltaice
o dispozitive pentru diagnosticare
2. Celule solare organice
- folosite pentru conversia ieftină şi nepoluantă
a energiei solare în energie electrică, având
avantaje precum: cost scăzut, flexibilitate,
procesabilitate uşoară.
- stratul activ constă din două componente, un
material donor (D) şi unul acceptor (A) de
electroni, asamblate într-un strat dublu sau
sub formă de amestec (heterojuncţiuni
moleculare).
- mecanismul producerii fotocurentului se
bazează pe generarea iniţială a excitonilor
(cvasiparticulă care constă dintr-o stare legată
a unui electron şi un gol) de către lumina
solară, urmată apoi de difuzia acestor excitoni
către interfaţa D/A şi apoi separarea acestora
în purtători de sarcină (electroni şi goluri) care
migrează şi sunt colectaţi la electrozi.
- Pentacena este un candidat promiţător pentru
construcţia celulelor fotovoltaice organice, ca şi donor, deoarece:
Introducere

Page 5

Fizica moleculei – curs 1

Vasile Chiş

are o foarte bună abilitate de transport a sarcinii electrice
absoarbe o parte semnificativă din radiaţia solară, cu maximul de absorbţie la
670 nm.
molecula C60 este folosită în diferite heterojuncţiuni moleculare ca şi acceptor de
electroni
o
o

-

Electronica moleculară
Dezvoltarea unor microprocesoare din ce în ce mai puternice depinde de progresul
continuu de miniaturizare a acestora. Totuşi, s-a estimat că dacă tendinţa actuală persistă,
chip-urile convenţionale pe baza de siliciu îşi vor atinge limitele fizice în următorii câţiva ani.
Alternativa sistemelor electronice bazate pe molecule, compuse din mai multe dispozitive
uni-moleculă poate furniza o cale de construcţie a computerelor viitorului cu componente de
dimensiuni moleculare şi cu viteze de calcul foarte mari. Acest domeniu de cercetare
interdisciplinară care combină fizica, chimia, ştiinţa materialelor şi electronica este denumit
electronică moleculară şi propune ca moleculele sau ansambluri moleculare formate din
câteva molecule să stea la baza construirii dispozitivelor electronice viitoare [J.C. Cuevas, J.
Heurich, F. Pauly, W. Wenzel, G. Schon, Nanotechnology 14, 29 (2003)].
Domeniile majore şi noi ale
aplicaţiilor electronicii moleculare
includ senzori, display-uri, materiale
inteligente, motoare moleculare,
dispozitive logice şi de memorie,
tranzistori de dimensiuni moleculare
şi dispozitive de transformare a
energiei.
De asemenea, dezvoltarea cu succes
a EM şi deci a circuitelor bazate pe
dispozitive electronice moleculare
(DEM) este aşteptată să aducă
imense beneficii prin interfaţarea
acestora cu biosisteme, prin crearea
de
dispozitive
senzoriale
unimoleculare sau crearea de dipozitive
mecanice moleculare.
Dispozitivele moleculare individuale
ar putea fi de lungimi de circa 1.5
nm, având densităţi de cca 1012
dispozitive pe cm2. Aceasta scădere
semnificativă a dimensiunilor va
rezulta în posibilitatea construirii de
memorii de ordinul teraocteţilor de
dimensiunea unui chip actual şi de
Diodă moleculară conformaţională [A. Troisi, M.A.
asemenea, în construirea a mai mult
Ratner, Nano Letters, 4, 591-595 (2004)]
de un trilion de dispozitive bistabile
pe un singur chip CPU.
Pentru aplicaţii electronice, structurile moleculare prezintă avantaje importante
precum viteze de schimbare a stării foarte mari şi posibilitatea producerii de nanodispozitive
electronice adecvate pentru interacţiunea cu sistemele celulare. De asemenea, moleculele
sunt structuri naturale de dimensiune nanometrică ce pot fi absolut identice în număr foarte
mare.

Introducere

Page 6

Fizica moleculei – curs 1

Vasile Chiş

Motoare moleculare
- specii supramoleculare capabile să efectueze lucru mecanic folosind energie chimică,
electrică sau radiaţia vizibilă ca şi sursă de energie

Calcule de structură electronică moleculară (HF, DFT)
- rezolvarea (numerică) a ecuaţiei Schrödinger moleculare şi calculul diverselor
proprietăţi moleculare:
o geometrii (parametri geometrici), energii totale şi relative, sarcini atomice
parţiale, momente de dipol sau multipol, energii de ionizare şi excitare,
spectre (vibraţionale, UV-Vis, RMN, RES), potenţiale şi energii de interacţiune,
descriptori moleculari, etc.

Introducere

Page 7

Fizica moleculei – curs 1

Vasile Chiş

Putem vedea moleculele?
TEM, STM, AFM

Introducere

Page 8

Fizica moleculei – curs 1

Imagine TEM a unui film ordonat de molecule
de hexadecaclor-Cu-ftalocianină depus pe un
substrat izolator [Haken and Wolf]

Vasile Chiş

Imagine STM a heptamerilor de C60 depuşi pe
o reţea formată din molecule PTCDI-melamină
(Theobald et al., Nature, 424 (2003) 1029)

Imagine topografică STM a monostraturilor de acid 1,3,5-benzen-tribenzoic depus pe o suprafaţă de
HOPG (Kampschulte et al. J. Phys. Chem. B 2006, 110, 10829-10836)

Introducere

Page 9

Fizica moleculei – curs 1

Vasile Chiş

Magneţi unimoleculari (SMM - single molecule magnets)
- compuşi metalo-organici care sub o anumită temperatură au
comportament
superparamagnetic
- molecule care pot fi magnetizate în câmp magnetic, rămânând magnetice şi în
absenţa câmpului – proprietate a moleculei individuale, nefiind necesare interacţiuni
intermoleculare pentru producerea acestui fenomen
- spre deosebire de magneţii obişnuiţi, în acest caz nu este necesară ordonarea de
lungă distanţă a momentelor magnetice
- astfel de molecule pot fi înglobate în soluţii sau în matrici polimerice, de exemplu,
rămânând în continuare magnetice
o o moleculă = 1 bit => densităţi de stocare a datelor foarte mari

K. Katoh et al., JACS, 131 (2009) 9967

Introducere

Page 10

Fizica moleculei – curs 1

Vasile Chiş

Structura spaţială a moleculelor (structura geometrică)
 este dată de aranjamentul nucleelor din moleculă (conformaţie)
o conformer
 aceeaşi componenţă atomică, aceeaşi conectivitate între atomi dar cu
orientări relative diferite ale unor grupuri funcţionale din moleculă
o tautomer
 aceeaşi componenţă atomică dar conectivităţi diferite între atomii
moleculei

Introducere

Page 11

Fizica moleculei – curs 1

Vasile Chiş

Dimensiunile şi masele moleculelor
Dimensiunile moleculelor
- date de extensia spaţială a moleculelor (a electronilor moleculelor)
- nu sunt constante; de ex. prin excitarea moleculei, creşte în volum distribuţia
electronică a moleculelor
- estimate folosind legea lui Avogadro "1 mol de gaz ideal conţine, în condiţii normale
de temperatură şi presiune, 6.022·1023 molecule"
- prin condensarea gazului, volumul acestuia se reduce de circa 1000 de ori.
Metode de determinare a dimensiunilor moleculelor
1. pe baza ecuaţiei de stare a gazului real;

a - măsură a interacţiunii intermoleculare
b - covolum (≈ 4 x volumul moleculei)
n - numărul de moli de gaz
Din izotermele PV rezultă b şi apoi diametrul moleculelor.
Exemplu
Pentru molecula de apă, covolumul măsurat din izoterme van der Waals este 0.0266 l/mol.
Presupunând că molecula are o formă sferică, estimaţi diametrul moleculei.

Rezolvare

b=3.9355 · 10-26 l/moleculă = 39.35 Å3/moleculă
vmolecula=b/4 = 9.84 Å3
d=∛(6·vmolecula/π)
d=2.66Å
Obs.
1) Folosind legea lui Avogadro, rezultă că latura cubului care conţine o moleculă de apă este
3.11Å.
2) Parametrii geometrici ai moleculei de apă sunt: r(OH)=0.96Å, ∢(HOH)=104.5o. De aici
rezultă că cea mai mare distanţă interatomica din moleculă, r(HH)=2.48Å
Exerciţiu
1. Ştiind că valoarea b măsurată din izotermele van der Waals pentru molecula de benzen
este 0.155 l/mol estimaţi diametrul moleculei, admiţând o formă sferică pentru aceasta.
2. Cunoscând parametrii geometrici ai moleculei (r(CC)=1.397Å, R(CH)=1.084Å, ∢(CCC)=
∢(HCC)=120o), comparaţi cea mai mare distanţă dintre doi atomi din moleculă cu diametrul
moleculei estimat la pct. 1.
2. Din măsurători ale proprietăţilor de transport
- difuzie
- conductibilitate termică
- vâscozitate
=> drumul liber mediu al moleculelor
3. Difracţie de raze X, de neutroni sau electroni
⇒ geometria moleculelor
- aranjamentul 3D al atomilor care formează molecula, lungimi de legături, unghiuri de
valenţă (dintre legături) şi unghiuri diedre.
Introducere

Page 12

Fizica moleculei – curs 1

Vasile Chiş

4. Microscopie SEM şi TEM
5. STM - maparea distribuţiei densităţii electronice (Binning & Rohrer, 1982)
Lungimi de legături în molecule biatomice
Molecula

r(Å)

Molecula

r(Å)

H2

0.741

CH

1.120

HD

0.741

NH

1.038

D2

0.741

PH

1.433

C2

1.312

OH

0.971

N2

1.098

FH

0.917

P2

1.890

ClH

1.275

O2

1.207

BrH

1.408

S2

1.887

IH

1.600

F2

1.418

CN

1.177

Cl2

1.988

CO

1.131

Br2

2.284

NO

1.150

I2

2.667

ClF

1.628

Lungimi de legături şi unghiuri în molecule poliatomice

Legătura
C—O

r(Å)
1.160

Legături
O—C—O

unghi
180.0

CS2

C—S

1.553

S—C—S

180.0

CSe2

C—Se

1.980

Se—C—Se

180.0

SO2

S—O

1.432

O—S—O

119.5

SO3

S—O

1.430

O—S—O

120.1

H2O

O—H

0.967

H—O—H

104.5

H2O2

O—O

1.480

O—O—H

100.1

ClO2

Cl—O

1.490

O—Cl—O

118.5

H2S

S—H

1.345

H—S—H

93.3

NH3

N—H

1.010

H—N—H

PH3

P—H

1.437

AsH3

As—H

AsCl3

As—Cl

SbCl3

Molecula
CO2

Legătura
C—H

r(Å)
1.060

C—C

1.205

C2H4

C—H

1.084

C—C

1.332

C2H6

C—H

Legături
H—C—C

unghi
180.0

H—C—H

0.6

1.093

H—C—H

109.7

C—C

1.534

H-C-H

111.5

C6H6

C—H

1.084

H—C—C

120.1

C—C

1.397

C—C—C

120.1

CH3OH

C—H

1.095

C—O—H

109.1

107.3

C—O

1.428

H—P—H

93.3

O—H

0.960

1.519

H—As—H

91.8

C—O—C

111.5

2.161

Cl—As—Cl

98.4

Sb—Cl

2.352

Cl—Sb—Cl

99.5

BiCl3

Bi—Cl

2.480

Cl—Bi—Cl

100.1

SiH3F

Si—H

1.460

H—Si—H

109.3

Si—F

1.595

GeH3Cl

Ge—H

1.520

H—Ge—H

110.9

POCl3

P—Cl

1.990

Cl—P—Cl

103.5

CH4

C—H

1.093

H—C—H

109.5

CCl4

C—Cl

1.766

Cl—C—Cl

109.5

Introducere

Molecula
C2H2

(CH3)2O
(CH3)3N
C2H5Cl

C—H

1.094

C—O

1.416

C—H

1.090

H—C—H

107.1

C—N

1.472

C—N—C

108.7

C—C

1.595

H— C—H

110.0

C—Cl

1.779

C—C—Cl

110.5

C—C

1.515

C—C—C

116.2

C—O

1.215

C—C—O

121.9

CH3SH

C—S

1.819

C—S—H

96.5

(CH3)3As

C—As

1.959

C—As—
C

95.5

(CH3)2CO

Page 13

Fizica moleculei – curs 1

Vasile Chiş

Forma moleculelor
- determinată de aranjamentul nucleelor (conformaţia moleculei) şi distribuţia
densităţii electronice din moleculă
o Conformaţia
 prin difracţie de raze X, de electroni sau neutroni, IR, RMN
 precizie: ± 0.01 Å pentru distanţe şi ± 1.0 grade pentru
unghiuri
o Distribuţia electronică
 densitatea electronică scade continuu cu creşterea distanţei faţă de
nuclee
 suprafeţe de densitate electronică constantă (suprafeţe de
contur)
 linii de contur - suprafeţe de contur intersectate de către un
plan
Suprafeţe de potenţial electrostatic molecular (MEP)
- o proprietate (potenţialul electrostatic molecular) mapat pe o suprafaţă de densitate
electronică

Dimensiunea şi forma moleculelor se modifică la schimbarea mediului în care se află
moleculele (efecte de solvent).

Introducere

Page 14

Fizica moleculei – curs 1

Vasile Chiş

Masa moleculelor
- poate fi estimată din legea lui Avogadro: m=μ/NA (μ-masa molară)
- exact - prin spectrometrie de masă
 ioni moleculari, fragmente moleculare => masa moleculei

Schema de principiu a unui spectrometru de masă

C7H8O+
C7H8O

C6H5-CH2+

Spectrul de masă al moleculei C6H5CH2OH

Pentru molecule biologice (mari)
o ultracentrifugare (30000 rpm)
 distribuţia radială a moleculelor + coeficienţi de sedimentare
 => masa moleculelor

Introducere

Page 15

Fizica moleculei – curs 1

Introducere

Vasile Chiş

Page 16

Fizica moleculei – curs 1

Vasile Chiş

Interacţiune moment de dipol – câmp electric

Introducere

Page 17

Fizica moleculei – curs 1

Introducere

Vasile Chiş

Page 18