You are on page 1of 6

Analiza fluxurilor de trezorerie

Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 7 defineşte fluxurile de trezorerie
(denumite şi fluxuri de numerar sau cash-flow în unele lucrări) drept intrări sau ieşiri de
numerar şi echivalente de numerar [IAS 7, par.6]. Sursa principală pentru analiză o constituie
„Situaţia fluxurilor de trezorerie“, întocmită în conformitate cu prevederile IAS 7.
Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare din cadrul cărora
face parte şi „situaţia fluxurilor de trezorerie“ stipulează că obiectivul acestora „este de a
furniza informaţii despre poziţia financiară, performanţele şi modificările poziţiei financiare
a întreprinderii, care sunt utile unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor economice“
[Cadrul general, par. 12]. Utilizatorii de situaţii financiare includ investitorii prezenţi şi
potenţiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii şi alţi creditori comerciali, clienţii,
guvernul şi instituţiile acestuia, precum şi publicul. Privitor la „situaţia fluxurilor de
trezorerie“, IAS 7 consideră că aceasta oferă informaţii utile pentru evaluarea capacităţii
întreprinderii de a genera numerar, precum şi a necesităţilor întreprinderii de a utiliza fluxurile
de numerar, respectiv a momentului şi siguranţei generării lor [IAS 7].
În România, situaţia fluxurilor de trezorerie este considerată o componentă a situaţiilor
financiare anuale în conformitate cu prevederile Ordinului Ministerului Finanţelor Publice Nr.
94 din 29 ianuarie 2001 pentru Aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva
a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate
[par. 3.2.]. Situaţia fluxurilor de trezorerie se întocmeşte, conform IAS 7, fie utilizând metoda
directă, fie metoda indirectă [par. 4.29.; cap. III].
În cadrul situaţiei fluxurilor de trezorerie, potrivit abordării funcţionale a activităţilor
întreprinderii, fluxurile sunt grupate în trei categorii:
– fluxuri provenite din activităţile de exploatare (operaţionale);
– fluxuri provenite din activităţi de investiţii;
– fluxuri provenite din activităţi de finanţare.
Analiza fluxurilor de trezorerie pe toate cele trei tipuri de activităţi este utilă pentru:
corelarea profitului (pierderii) cu numerarul; separarea activităţilor care implică numerar de
cele care nu implică numerar; evaluarea capacităţii întreprinderii de a-şi îndeplini obligaţiile
de plăţi cash; evaluarea fluxurilor de numerar pentru activităţile viitoare (cash-flow strategic)
[3]. Utilitatea analizei este dată de faptul că variaţia globală a trezoreriei este reliefată prin

1

401+403) prin scăderea diferenţei dintre soldul final şi cel iniţial al exerciţiului financiar. onorarii. b) Fluxurile de numerar provenite din activităţile de investiţii: 2 .soldul de trezorerie. 607. ct. cheltuieli privind prestaţiile externe. cheltuieli privind mărfurile. rezultat din gestiunea activelor reale (din activitatea de exploatare) şi prin cel rezultat din operaţiunile de capital care privesc investiţiile şi finanţările. III]: – metoda directă. A. 691–791. 603 + 604 + 606 + 608. materiale consumabile şi mărfuri prin adăugarea diferenţei dintre stocul final şi cel iniţial. corectate cu modificarea soldului creanţelor comerciale din exerciţiul financiar). ct. a) Fluxurile de numerar provenite din activităţile de exploatare: – încasările în numerar din vânzările de bunuri şi prestările de servicii. – metoda indirectă. comisioane şi alte venituri (care se pot estima pe baza mărimii cifrei de afaceri realizate. alte cheltuieli materiale. ct. ct. doar dacă nu pot fi identificate în mod special cu activităţile de investiţii şi de finanţare (se referă la cheltuielile privind impozitul pe profit. Metoda directă Conform acestei metode se operează cu încasări şi plăţi brute în numerar [8]. – plăţi în numerar sau restituiri de impozit pe profit. cum sunt cele cu energia şi apa. ct. Atunci când fluxurile reale şi cele monetare nu coincid. – plăţi în numerar către şi în numele angajaţilor (cheltuieli cu personalul ajustate cu variaţia soldurilor conturilor necorespunzătoare). Mărimea acestora se ajustează cu variaţia soldului stocurilor de materii prime. de investiţii şi de finanţare) [cap. dacă se presupune că întregul impozit pe profit este aferent activităţii de exploatare). – încasările în numerar provenite din redevenţe. alte cheltuieli din afară. 611 + 612 + 613 + 614 + 621 + 622 + 623 + 624 + 625 + 626 + 627 + 628 – 7416). ct. respectiv cu variaţia soldului datoriilor comerciale (ct. cum de fapt se şi întâmplă. Sunt consacrate două metode pentru determinarea fluxurilor de trezorerie (generate de activităţile de exploatare. trezoreria se asigură prin decalaje de plăţi asociate acestor fluxuri [6]. 605 – 7413. 601 + 602 – 7412. – plăţi în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii (materii prime şi materiale consumabile. Fiecare dintre cele trei categorii de fluxuri are impact asupra unei surse sau a unei utilizări de lichidităţi [4].

Se pot identifica în valoarea creşterii elementelor de activ respective prezentate în nota 1 la situaţiile financiare. – avansuri în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi. – încasări în numerar din vânzarea de terenuri şi clădiri. – plăţi în numerar pentru achiziţia de instrumente de capital propriu şi de creanţe ale altor întreprinderi. Se pot determina pe baza creşterilor de active imobilizate prezentate în nota 1 la situaţiile financiare şi se ajustează cu variaţia datoriilor întreprinderii către furnizorii de imobilizări. Rezultanta fluxurilor de numerar din activităţile de exploatare. 1041 + 1042 + 1043 + 1044) şi se ajustează cu variaţia creanţelor privind capitalul subscris şi nevărsat. – plăţile în numerar către acţionari pentru a achiziţiona sau a răscumpăra acţiunile întreprinderii. Se determină pe baza creşterii capitalului social.– plăţile în numerar pentru achiziţionarea de terenuri şi mijloace fixe. înregistrate de întreprindere în conturile aferente. B. active necorporale şi alte active pe termen lung. c) Fluxurile de numerar provenite din activităţile de finanţare: – venituri în numerar din emisiunea de acţiuni şi alte instrumente de capital propriu. – încasări în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte părţi. instalaţii şi echipamente. veniturile din dobânzi şi alte cheltuieli financiare oglindite în contul de profit şi pierdere. ipoteci şi alte împrumuturi. – veniturile în numerar din emisiunea de obligaţiuni. – Numerar la finele perioadei. Sunt constituite din creşterea împrumuturilor şi datoriilor asimilate. – încasări în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu şi de creanţe ale altor întreprinderi. Se determină pe baza analizei contractelor de leasing. active necorporale şi alte active pe termen lung. Se regăsesc în scăderea capitalului social şi a rezervelor. credite.total – Numerar la începutul perioadei. Metoda indirectă 3 . – plăţile în numerar ale locatarului pentru reducerea obligaţiilor legate de o operaţiune de leasing financiar. inclusiv a primelor de capital (ct. de investiţii şi de finanţare reprezintă trezoreria netă. Fluxurile de numerar .

credite. instalaţii şi echipamente. – încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu şi creanţă ale altor întreprinderi. – rambursările în numerar ale unor sume împrumutate. – ajustări pentru elementele nemonetare şi alte elemente incluse în activităţile de investiţii sau de finanţare. – veniturile în numerar din emisiunea de obligaţiuni. c) Fluxuri de numerar provenite din activităţi de finanţare: – veniturile în numerar din emisiunea de acţiuni şi alte instrumente de capital propriu. – încasările în numerar din vânzarea de terenuri şi clădiri. – avansurile în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi. active necorporale şi alte active pe termen lung. ipoteci şi alte împrumuturi. amânările sau angajamentele de plăţi sau încasările în numerar din exploatare trecute sau viitoare şi elemente de venituri şi cheltuieli asociate cu fluxurile de numerar din activităţile de investiţii sau de finanţare. Situaţia fluxurilor de numerar prin metoda indirectă se prezintă în felul următor [5. b) Fluxuri de numerar din activităţi de investiţii: – plăţile în numerar pentru achiziţionarea de terenuri şi mijloace fixe. – plăţile în numerar către acţionari pentru a achiziţiona sau a răscumpăra acţiunile întreprinderii. – plăţile în numerar pentru achiziţia de instrumente de capital propriu şi de creanţă ale altor întreprinderi. cap. Particularitatea acestei metode constă în faptul că profitul net (sau pierderea netă) este ajustat(ă) cu efectele tranzacţiilor ce nu au natură monetară. III]: a) Fluxuri de numerar din activităţi de exploatare: – rezultatul net. 94/2001 prezintă metoda indirectă ca alternativă la metoda directă de determinare a fluxurilor de trezorerie. 4 . – încasările în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte părţi. – modificările pe parcursul perioadei ale capitalului circulant.IAS 7 şi OMFP nr. active necorporale şi alte active pe termen lung.

iar în calculul profitului sunt luate în considerare unele elemente de venituri şi cheltuieli nemonetare. se adună toate rubricile de ajustări din contul de profit şi pierdere: ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi necorporale. sunt efectuate ajustări pentru determinarea fluxului de numerar. variaţia creanţelor (creanţe comerciale şi alte creanţe) şi se adaugă variaţia datoriilor de exploatare (decalajele de plăţi favorabile întreprinderii puse în evidenţă de variaţia soldurilor conturilor corespunzătoare). ajustări privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli. – eliminarea veniturilor şi cheltuielilor nemonetare (amortizările şi provizioanele constituite sau reluate pe venituri) prin adunarea cheltuielilor calculate cu amortizarea şi provizioanele constituite şi scăderea veniturilor din reluarea provizioanelor (practic. Ca atare. producţia în curs de execuţie. ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a investiţiilor financiare deţinute ca active circulante). Prin metoda indirectă. Fluxurile de numerar din activităţile de investiţii şi cele din activităţile de finanţare sunt determinate prin metoda directă. diferă însă structura fluxurilor de numerar referitoare la activităţile de exploatare. produse finite şi mărfuri. – eliminarea acelor elemente de venituri şi cheltuieli care nu sunt legate de activitatea de exploatare. care nu presupun intrări sau ieşiri de numerar din trezorerie. Fluxuri de numerar .total – Numerar la începutul perioadei. Rezultatul obţinut prin aplicarea metodei indirecte este acelaşi ca şi cel obţinut prin metoda directă. avansuri pentru cumpărarea de stocuri). – Numerar la finele perioadei. pornind de la valoarea contabilă a rezultatului exerciţiului financiar. Se are în vedere că prin practicarea unei contabilităţi de angajament sunt înregistrate veniturile şi cheltuielile în momentul facturării lor şi nu în momentul încasării sau plăţii. din rezultatul exerciţiului se scade variaţia stocurilor (materii prime şi materiale consumabile. ajustarea valorii activelor circulante.– plăţile în numerar ale locatarului pentru reducerea obligaţiilor legate de o operaţiune de leasing financiar. 5 . Prin efectuarea ajustărilor se urmăreşte: – eliminarea efectelor contabilităţii de angajament prin luarea în considerare a capitalului de lucru net. ceea ce face să crească diferenţa dintre mărimea rezultatului realizat şi mărimea numerarului din trezorerie [2].

În practică însă.Privind metoda de calcul a fluxurilor de trezorerie IAS 7 recomandă metoda directă. iar prin metoda indirectă aceste informaţii nu sunt disponibile. aceasta furnizând informaţii utile pentru estimarea fluxurilor viitoare de trezorerie. întreprinderile preferă metoda indirectă întrucât are o logică de calcul mai apropiată de formatul raportărilor contabile. 6 .