You are on page 1of 42

ANTIBIOTICE ŞI CHIMIOTERAPICE ANTIMICROBIENE (III

)

Prof. dr. Simona Negreş
Disciplina de Farmacologie şi Farmacie clinică
Facultatea de Farmacie
UMF “Carol Davila” Bucureşti

1

ANTIBIOTICE CHINOLONE ŞI FLUOROCHINOLONE
Mecanism de acţiune bactericid, prin inhibiţia topoizomerazelor, responsabile de
procesul de supraspiralizare al ADN-ului baterian.

Generaţia I:
 ACID NALIDIXIC
Generaţia II:
 ACID OXOLINIC
 ACID PIPEMIDIC

Generaţia III:
 NORFLOXACINA
 OFLOXACINA
 LEVOFLOXACINA
 PEFLOXACINA
 CIPROFLOXACINA
 MOXIFLOXACINA

Generaţia I - spectru îngust care include unii bacili
gram negativi, aerobi.
Generaţia III - spectru larg:







Coci şi bacili gram +;
Bacili gram negativi, aerobi
Bacterii anaerobe
Chlamidii
Micoplasme
Ureaplasma
Ricketsii
Micobacterii cu dezvoltare rapidă
2

ACID NALIDIXIC

Absorbție digestivă bună, se elimină renal, unde realizează concentrații active.
Indicații:
 Infecții urinare acute, cronice, recidivante cu germeni sensibili;
 Pielonefrite, cistite, uretrite, nefrite insterstițiale;
Doze:
 Adulți: 1g x 4 /zi, 5-14 zile;
 În insuficienţă renală, dozele se reduc la jumătate.

3

FLUOROCHINOLONE

FARMACOCINETICĂ:
 Biodisponibiltate orală bună,
 Volum de distriibuție mare, difuziune tisulară înaltă,
 Realizează concentrații ridicate (mai mari decât concentraţia plasmatică) în:





Rinichi,
Prostată,
Ficat,
Plămâni,
Bilă,
Oase.

Realizează concentrații scăzute în salivă, secreții bronșice,
Trec în LCR, mai ales când meningele este inflamat,
Epurarea:
 Predominant renal: ofloxacină
 Predominant hepatic: pefloxacină
 Ambele căi: restul flourochinolonelor
4

FLUOROCHINOLONE SPECTRU ANTIMICROBIAN, MECANISM DE
ACŢIUNE

Spectru larg, CE INCLUDE:
 Coci gram +: streptococ (mai puțin rezistent), stafilococ (auriu, epidermidis),
sensibili la meticilină;
 Coci gram -: gonococ, meningococ;
 bacili gram -: E. coli, Shigella, Salmonella, Haemophillus, Moraxella, Legionella,
Pseudomonas;
 Chlamidii;
 Mycoplasme;
 Micobacterii: M. tuberculosis, M fortuitum, M. Kansasii, moderat sensibile;
Mecanism: bactericid - inhibarea ADN girazelor bacteriene.
Rezistența se instalează lent, cu frecvență redusă, prin mutații cromozomiale.
5

FLUOROCHINOLONE- FARMACOTOXICOLOGIE

Reacțiile adverse sunt rare, fluorochinolonele fiind în general bine suportate:
 Digestiv: greață, vomă, diaree, rar colită cu C. difficile;
 SNC: convulsii, delir, halucinații;
 Reacţii alergice: erupții cutanate pruriginoase, urticarie, fotosensibilizare
(pefloxacina), edem angioneurotic, anafilaxie, vasculită;
 Sânge: leucopenie, eozinofilie;
 Renal (rare): cristalurie, hematurie, nefrită interstițială, IRA (insuficienţă renală
acută);
 Leziuni la nivelul catilajelor de creștere (evidenţiate la animalele de
laborator): PRUDENȚĂ LA COPII!
6

FLUOROCHINOLONE, INTERACȚIUNI MEDICAMENTOASE


Ionii polivalenți: Mg, Ca, Al, Fe, Bi, scad absorbţia fluorochinolonelor.
Sucralfat - reduce absorbția fluorochinolonelor, de aceea se administrează la
distanță de acestea.
Flourochinolonele inhibă epurarea teofilinei și cafeinei (în special ciprofloxacina).

7

FLUOROCHINOLONE-FARMACOTERAPIE

Infecții cu germei sensibili:
 Infecţii urinare necomplicate și
complicate (inclusiv cu Pseudomonas);
 Prostatită bacteriană;
 Profilaxia cistitei recurente la femei;
 Infecții cu gonococ (inclusiv germeni
rezistenți la penicilină): uretrită, proctită,
faringită, cervicită (administrarea se face
în doză unică);
 Infecții gastrointestinale: diareea
călătorilor, gastroenterită cu Salmonella,
dizenterie bacilară, febră tifoidă;


Infecții pulmonare: episoadele acute ale bronșitei
cronice, exacerbări ale fibrozei chistice, pneumonii
nosocomiale (în infecţiile cu Pseudomonas se
asociază cu o aminoglicozidă);
Osteomielită cronică;
Infecții ale pielii cu bacili gram-;
Prevenirea infecțiilor cu germeni gram – la
neutropenici;
Tuberculoza pulmonară: ofloxacină, ciprofloxacină;

8

CIPROFLOXACINA

Farmacocinetică:
 Biodisponibilitate orală medie (60%);
 Difuziune bună în țesuturi: rinichi,
prostată, parenchim pulmonar, mucoasă
bronșică;
 Nu realizează concentrații active in LCR;
 Se biotransformă în procent redus la
metaboliți activi;
 Eliminarea: renal (65%) şi restul prin
fecale;
 Timp de injumătățire: 4 ore;

Spectru

antimicrobian – comun grupei.
Mecanism de acţiune: bactericid prin
inhibiţia ADN girazei bacteriene.

9

CIPROFLOXACINA-FARMACOGRAFIE

Administrarea se face oral sau în perfuzie i.v.
Oral: dozele sunt cuprinse între 250-500-750 mg x 2/zi, funcție de gravitatea infecției:
 Infecții urinare necomplicate: 250 mg x 2/zi, 5 zile;
 Infecții urinare complicate: 500 mg x 2/zi, 7-14 zile;
 Uretrita gonococică: 500 mg, doză unică;
 Infecții digestive: 500 mg x 2/zi, 5 zile;
 Febră tifoidă: 500 mg x 2/zi, 7 -14 zile;
 Osteomielită: 750 mg x 2/zi, 2 luni;
 Infecții cutanate complicate: 750 mg x 2/zi, 10 zile;
Perfuzie: i.v. lentă, 30 - 60 minute;
 Infecții nosocomiale grave: 100 – 400 mg x 2/zi;
In IR avansată dozele se reduc la jumătate.
10

OFLOXACINA


Biodisponibilitate orală: 100%;
Realizează concentrații tisulare mari (inclusiv
LCR);
Eliminare renală, în forma preponderent
activă;
T1/2: 5,5 ore, crește în IR;
Posologie: 200 mg x 2/zi, oral.

PEFLOXACINA




Biodispnibilitate orală: 95 - 100%;
Difuziune bună în țesuturi (mai puțin in LCR);
Epurare hepatică sub formă de metaboliți;
Eliminare renală redusă, în formă activă;
T1/2: 10,5 ore; crește în IR;
Posologie: 400 mg x 2/zi, oral;

11

POTENȚA RELATIVĂ IN SERIA CHINOLONELOR
Chinolonă

Doza uzuală (oral)

Interval dintre doze

Acid nalidixic

1000 mg

6 ore

Norfloxacină

400 mg

12 ore

Pefloxacină

400 mg

12 ore

Ofloxacină

200 mg

12 ore

Cirprofloxacină

250 – 500 – 750 mg

12 ore

Levofloxacină

400 mg

24 ore

Moxifloxacină

400 mg

24 ore
12

SULFAMIDE
ANTIMICROBIENE
(DERIVAȚI DE
SULFANILAMIDĂ)

SULFAMIDE lOCALE

SULFAMIDE SISTEMICE

Sulfamide sistemice
cu durată scurtă
de acţiune:
Sulfafurazol
Sulfatiazol
Sulfapiridina

Sulfamide sistemice
semiretard:
Sulfametoxazol
Sulfafenazol

Sulfamide sistemice
retard:
Sulfametoxidiazina
Sulfadimetoxina

Sulfamide intestinale:
Ftalilsulfatiazol
Salazosulfapiridina

Sulfamide locale:
Sulfacetamida
Mafenid
13

SULFAMIDE
ANTIMICROBIENE

Sulfamide sistemice
cu durată scurtă
de acţiune:
Sulfafurazol
Sulfatiazol
Sulfapiridina





Sulfamide sistemice
semiretard:
Sulfametoxazol
Sulfafenazol

Sulfamide sistemice
retard:
Sulfametoxidiazina
Sulfadimetoxina

Sulfamide intestinale:
Ftalilsulfatiazol
Salazosulfapiridina

Sulfamide locale:
Sulfacetamida
Mafenid

Absorbție digestivă bună.
Legare medie de proteinele plasmatice.
Difuziune bună în țesuturi ( inclusiv prin placentă).
Biotransformare prin acetilare, cu formare de metaboliți inactivi.
Metaboliții acetilați se elimină renal și produc cristalurie (atenţie la biotransformare
pentru că există polimorfism al enzimelor de acetilare).
14

SULFAMIDE
ANTIMICROBIENE

Sulfamide sistemice
cu durată scurtă
de acţiune:
Sulfafurazol
Sulfatiazol
Sulfapiridina

Absorbție digestivă ridicată.
Legare de proteinele plasmatice
>70% (t1/2 ~ 10h).
Acetilare in procent mare.

Sulfamide sistemice
semiretard:
Sulfametoxazol
Sulfafenazol

Sulfamide sistemice
retard:
Sulfametoxidiazina
Sulfadimetoxina

Absorbție digestivă ridicată.
Legare de proteinele plasmatice
>95% (t1/2 ~ 24h).
Acetilare în procent mai redus.

Sulfamide intestinale:
Ftalilsulfatiazol
Salazosulfapiridina

Sulfamide locale:
Sulfacetamida
Mafenid

Absorbție digestivă scazută,
cu eliminare prin fecale.

15

SULFAMIDE ANTIMICROBIENE
SPECTRU ANTIMICROBIAN







coci gram +: streptococ, pneumococ
coci gram -: gonococ, meningococ
bacili gram +: tetanic, difteric, cărbunos, g. gazoasă
bacili gram -: E. coli, Shigella, Salmonella, Haemophillus,
Proteus mirabilis (nu Pseudomonas)
Chlamidii
Mycoplasme
Actinomicete
Nocardia
Protozoare: toxoplasme, plasmodii, Pneumocystis

MECANISM DE ACŢIUNE

 Bacteriostatic, prin

următorul mecanism:
 Scade sinteza de acid folic, deoarece inhibă
activitatea dihidropteroat sintetazei, scăzând
cantitatea de acid dihidropteroic (dihidrofolic).
 !!! Acțiunea scade în prezența puroiului și
tesuturilor necrozate (conțin cantități ridicate de
baze purinice și pirimidinice).

16

SULFAMIDE ANTIMICROBIENE
FARMACOTOXICOLOGIE




RA sunt mai frecvente la doze mari și la administrare prelungită:
SNC: cefalee, amețeli, nevrite.
Digestiv: greață, vomă.
Renal: sulfamidele cu durată scurtă produc cristalurie, hematurie, obstrucție renală
(metaboliții acetilați).
 Se evită prin consum crescut de lichide și alcalinizarea urinei.
Sânge:
 methemoglobinemie și S-methemoglobinemie cu cianoză;
 anemie hemolitică la bolnavii cu deficit de G-6-PDH;
 tulburări de coagulare prin hipovitaminoză K (consecință a disbacteriemiei);
Reacţii alergice: erupții cutanate, fotosensibilizare, vasculite alergice.
Nou-născut: icter nuclear (apare deoarece glucuronoconjugazele sunt imature şi prin
deplasarea bilirubinei de pe proteinele plasmatice).
17

SULFAMIDE ANTIMICROBIENE
INDICAȚII TERAPEUTICE




Utilizare restrânsă.
De elecție în nocardioză.
Alternativă în infecțiile cu Chlamidia (se asociază cu trimetoprim).
Sulfasalazopiridina în rectocolita hemoragică.
Sulfamidele locale:
 Sulfacetamida: conjunctivite și infecții oculare superficiale;
 Sulfadiazina argentică: profilaxia infecțiilor plăgilor;

18

SULFAMETOXAZOL
Farmacocinetică:
 absorbție digestivă ridicată
 legare de proteinele plasmatice >70%
 t1/2 ~ 10h, care in IR ~ 20 - 50h
 biotransformare prin acetilare în procent mare, cu risc crescut de cristalurie
 atinge concentrații active in LCR
• blochează dihidrofolat
reductaza,
 trece prin placentă
• împiedică transformarea acidului
Farmacodinamie:
dihidrofolic in acid tetrahidrofolic
Spectru asemănător sulfamidelor
(forma activă)
Se folosește frecvent asociat cu trimetorpim
• are spectru asemănător

sulfamidelor.

19

Asocierea Sulfametoxazol – Trimetoprim
INTERFERĂ CU SINTEZA ACIDULUI FOLIC
Acid para amino benzoic
APAB
(factor de creştere pentru microorganisme)

DIHIDROPTEROAT
SINTETAZA
Acid dihidrofolic (dihidropteroic)

SULFAMETOXAZOL

TRIMETOPRIM

Efectul bactericid se explică prin blocarea celor două etape de formare
a folatului activ: încorporarea acidului p-aminobenzoic în acidul dihidrofolic
şi transformarea acidului dihidrofolic în acid terahidrofolic activ.

DIHIDROFOLAT
REDUCTAZA

Acid tetrahidrofolic (activ)

20

ASOCIEREA SULFAMETOXAZOL-TRIMETOPRIM (5/1)

Este bactericidă, are un spectru mai
larg.
Avantaje farmacocinetice:
 ambele substanțe au t1/2
asemănător;
 realizează concentrații
plasmatice mari;
 în urină se elimină în raport 1/1;

Indicații terapeutice:
• Infecții urinare cu germeni sensibili curativ, profilactic
(infecțiile recurente la femei)
• Dizenterie bacilară cu Shigella (de elecție la copii)
• Salmoneloze
• Nocardioză
• Otite cu H. influezae (rezistent la ampicilină sau la
bolnavii alegici)
• De elecție în penumonia cu Pneumocistis carinii, la
imunodeprimați
• Infecții gonococice
Doza uzuală S/T 800 mg/160 mg la 12 h.

21

NITRODERIVAȚI: NITORFURANTOINA, FURAZOLIDONA
Nitrofurantoina:
 Absorbție

digestivă redusă, nu realizează
concentrații active sistemic.
 Cantitatea eliminată urinar nebiotransformată
este activă la locul eliminării.
Spectrul

antimicrobian
 coci gram +: streptococ, stafilococ,
 bacili gram -: E. coli, Shigella,
Salmonella,
 protozoare: Trichomonas,
Indicații terapeutice:
 infecții urinare acute, cronice cu
colibacili: 50-100mg/zi la 6 ore
 trichomoniază

Furazolidona:
Nu se absoarbe digestiv, având efect antimicrobian local.
Spectrul antimicrobian
bacili gram –
protozoare: Trichomonas, Giardia, Entamoeba
Indicații terapeutice:
Enterite, enterocolite, toxiinfecții alimentare.
Dispepsii la sugar.
Trichomoniază, giardioza.
!!!!!Nu se asociază cu alcool, deoarece apare efect de tip
disulfiram.

22

ALTE ANTIBIOTICE
Clasa oxazolidinone - LINEZOLID:
Mecanism: inhibă sinteza proteică bacteriană prin legarea de subunitatea
ribozomală 23S de pe subunitatea 50S şi previne formarea unui complex
funcţional de iniţiere 70S, implicat în procesul de transcripţie bacteriană.
Indicaţii:
 Infecții cu enterococ vancomicinorezistent.
 Pneumonie nosocomială dată de:
 stafilococ (meticilino sensibil/rezistent)
 streptococ pneumoniae (multirezistent)
 infecții ale pielii și tesuturilor moi, inclusiv infecții ale piciorului diabetic, cu
stafilococ, streptococ
Posologie:
 i.v.: 2 mg
 Oral: 400-600 mg (cp); 100mg/ 5 ml (susp)

ACID FUSIDIC:
Indicat în infecții ale pielii cu:
•stafilococ auriu,
• streptococ
•corinebacterii, neiserii, clostridii,
bacterioides, etc.
Indicaţii: impetigo, plăgi infectate,
hidrosadenită, foliculite, furuncule,
abcese, eritrasmă. Se aplică topic,
cremă 2%.

23

ALTE ANTIBIOTICE

NITROXOLINA
• Mecanism: inhibarea ARN-polimeraza bacterienă și fungică (Candida sp).
• Indicaţii:
Infecții ale tractului urinar sau profilaxia acestora date de:
• Coci gram +: stafilococ, streptococ,
• Bacili gram -: Citrobacter, Enterobacter, E. coli, Klebsiella, Proteus
• Ureaplasma
• Candida
• Posologie: adulţi şi copii peste 14 ani: 250 mg la 8 ore.

24

ALTE ANTIBIOTICE
DACTINOMICINA
Bactericid degenerativ
Activă in infecții respiratorii date de
germeni gram +:
 Infecţii complicate ale pielii şi
ţesuturilor moi.
 Endocardită infecţioasă dată de
stafilococ.
Posologie: adulți: 4 - 6 mg/kg la 24
ore: 7-14 zile

FOSFOMICINA
• Blochează formarea peretelui celular, în prima
etapa de formare, prin inhibiția piruvil transferazei.
•Indicaţii: infecții ale tractului urinar date de:
• E. coli, Klebsiella spp., Proteus spp.,
Staphylococcus spp., Str. faecalis,
Pseudomonas aeruginosa si Serratia spp.
• Posologie: se administrează în priză unică, pe
stomacul gol, inainte de culcare, dupa golirea vezicii:
• Adulți: 3 g/zi
• Copii 6-12 ani: 2 g/zi
25

ANTITUBERCULOASE

Tuberculoza: o boală provocata de infecția cu M. tuberculosis, transmis direct pe cale respiratorie.
Antituberculoase: Substanțe naturale, semisintetice sau sintetice active în infecții pulmonare sau
intrapulmonare produse de micobacterii.

ANTITUBERCULOASE MAJORE (DE PRIMĂ
INTENŢIE):




IZONIAZIDA (HIN)
RIFAMPICINA
ETAMBUTOL
PIRAZINAMIDA
STREPTOMICINA

ANTITUBERCULOASE MINORE (DE
ALTERNATIVĂ):






ETIONAMIDA
PROTIONAMIDA
ACID AMINOSALICILIC (5 – PAS)
CICLOSERINA
CAPREOMICINA
KANAMICINA
AMIKACINA
ANSAMICINA
OFLOXACINA

26

MECANISME DE ACȚIUNE




Inhibarea sintezei acizilor grași (acid micolic): Izoniazina (HIN).
Inhibarea sintezei peretelui bacterian: Cicloserina.
Complexarea ARN-polimerazei: Rifampicina.
Inhibarea sintezei proteice ribozomale: Streptomicina, Kanamicina, Amikacina.
Inhibarea ADN girazelor bacteriene: Ofloxacina.
Scăderea sintezei de acid folic: 5-PAS.

27

FARMACOTERAPIE:
PROGRAMUL NATIONAL ANTITUBERCULOS

Instituirea polichimioterapiei pentru eradicarea infecției și a germenilor rezistenți.
Alegerea AT se face in funcţie de tipul si sensibilitatea populaţiei de micobacterii:
 CT active pe populaţii mari de micobacterii aflate în multiplicare rapidă (caverna, mediu neutru):
 HIN, rifampicină, streptomicina, 5PAS, etambutol
 CT active pe populaţii mici de micobacterii aflate în multiplicare lentă (macrofage, mediu acid):
 Pirazinamida, HIN, rifampicina
 CT active pe populaţii mici de micobacterii aflate în multiplicare rapidă (leziuni cazeoase):
 Rifampicina
 CT active pe populaţii de micobacterii multirezistente:
 HIN + rifampicina

De elecţie sunt antituberculoasele majore.
 Durata tratamentului: 6-8 luni cu 2 tipuri de scheme:
 Tratment continuu 6/7 sau 7/7 – primele 2 luni
 Tratament intermitent 3/7 – următoarele luni
 Tratamentul se monitorizează pe baza examenului bacteriologic.

28

IZONIAZIDA
Farmacocinetică:
 Biodisponibiliate orală bună.
 Difuziune bună în lichidul pleural,
placentă, laptele matern.
 Biotransformare prin acetilare, 2
tipuri de acetilatori:
 Lenți: t1/2 ~ 3h
 Rapizi: t1/2 ~ 1h
Mecanism:
 Inhibă sinteza acizilor grași care
intră în constituția acidului micolic.

Reacții adverse
Hepatita toxică după 1-2 luni de tratament.
Nevrită periferică (asemănare structurală a HIN cu
pridoxina) se adm suplimentar 10 mg piridoxină/zi.
Nevrita optică.
Anemie.
Tulburări SNC: amețeli, ataxie, convulsii, euforie,
insomnie, tulburări psihice (favorizate de
antagonismul piridoxinei și inhibiția MAO).
Tulburări digestive: uscăciunea gurii, constipație.
Reacții alergice: erupții cutanate, sindrom lupoid,
trombocitopenie, agranulocitoză.
29

IZONIAZIDA

Farmacoterapie/Farmacografie: Interacțiuni:
 Tuberculoză pulmonară și
Ionii metalici reduc absorbția izoniazidei.
extrapulmonară:
Rifampicina: risc de hepatotoxicitate.
Etionamida: tulburări psihice.
 Continuu: 5 mg/kgcorp/zi
Fenitoina: exacerbarea RA ale fenitoinei (HIN
(max 300 mg/zi)
este inhibitor enzimatic).
 Intermitent:
10 mg/kgcorp/zi

30

RIFAMPICINA
Farmacocinetică

Realizează concentrații mai mari decât
concentrația plasmatică, în plamâni,
ficat, bilă, urină.
Trece in cazeumul tuberculos și in
abcesele streptococice.
Se biotransformă prin acetilare la un
derivat activ, care se elimină urinar.
!!!!risc de acumulare in IR si IH

Spectrul antimicrobian


micobacterii;
coci gram +: streptococ, pneumococ,
stafilococ;
coci gram -: gonococ, meningococ;
bacili gram +: tetanic, difteric, cărbunos,
g. Gazoasă;
bacili gram -: Legionella, E. coli,
Shigella, Klebsiella, Enterobacter;

Mecanism: bactericid mai ales pe
germeni aflați în faza de multiplicare
rapidă.
31

RIFAMPICINA
Reacții adverse:
Indicații:
Hepatotoxicitate ridicată.
•Tuberculoza pulmonară și extrapulmonară
(de elecție în boala cavitară sau extensivă).
Digestiv: greață, vomă, dureri abdominale.
Tratament continuu (7/7) sau intermintent
SNC: oboseală, cefalee, ataxie, confuzie.
(3/7): 10 mg/kgcorp/zi (max 600 mg) intr-o
Sindrom imunologic: febră, frison, mialgii.
priză, la distanță de mese.
Contraindicații:
IH, IR, primul timestru de sarcină.
•Infecții stafilococice
•Lepră
Este inductor enzimatic şi scade eficacitatea
pentru:
•Profilaxia meningitei meningococice
Beta blocante, anticoagulante orale,
contraceptive orale, antiaritmice, etc.

32

ETAMBUTOL

Mecanism: Bacteriostatic prin inhibarea sintezei proteice bacteriene.
Reacții adverse:
 Nevrită optică (se recomandă control oftalmologic înainte de tratament, la 2
săptămâni și periodic la 2 luni);
 Tulburări digestive;
 Reacții alergice cutanate;
Indicații: antituberculos major în schemele inițiale de tratament.

33

CHIMIOTERAPICE ACTIVE ÎN LEPRĂ

Lepra (boala Hansen) este produsă de infecţia cu M. leprae. Este o boală care
ataca pielea şi nervii periferici. Se transmite prin contact direct și se manifestă
după o perioada de incubaţie de 3-5ani.
Substanțe active în lepră:
 Dapsona (se biotranformă prin acetilare, existând polimorfism în populaţie
pentru aceste enzime)
 Clofazimina
 Rifampicina

34

CHIMIOTERAPICE ACTIVE ÎN INFECȚII PRODUSE DE
MICOBACTERII ATIPICE
Localizare:
Pulmonar:
 M. kansaseii, M. avium
intracelulare, M. chelonae
Ganglionar
 M. scrofulaceum
Piele și tesuturi moi:
 M. fortuitum, M. ulcerans

Medicamente active:
•Carbapenemi: Imipenem
•Macrolide:
• Claritromicina, Azitromicina
•Aminoglicozide:
• Streptomicina, Tobramicina, Amikacina
•Teracicline:
• Doxiciclina, Minociclina
•Sulfamide antibacteriene: Co-trimoxazol
•Fluorochinolone:
• Ciprofloxacina, Ofloxacina
•Antituberculoase:
• HIN, Rifampicina, Etambutol, Ansamicina, Rifabutin
35

CHIMIOTERAPICE ACTIVE ÎN TRICOMONIAZĂ, GIARDIOZĂ,
AMEBIOZĂ

Trichomoniaza:
 T. elongata: carii dentare, cripte amigdaliene.
 T. intestinalis: enterocolite, mai ales la copiii mici.
 T. vaginalis: iritație a mucoasei cu leziuni superficiale iniţial, apoi profunde.
Giardioza:
 G. lamblia: localizare în duoden și jejun, în zona ileocecală se închistează și se
elimină în fecale; poate pătrunde în profunzimea peretelui intestinal, și poate
invada căile biliare.
Ameobiaza:
 Entamoeba hystolitica: diaree mucosanguinolentă (3-5 scaune/zi) cu defecații
dureroase, deshidratare. Poate produce complicații: perforații intestinale,
abcese la distanță.

36

ANTIPROTOZOARICE
Clasificare după structura chimică:
 Devivați de 5 nitro-imidazol:
 Metronidazol
 Tinidazol
 Ornidazol
 Nimorazol
 Derivați de 5 nitro-tiazol:
 Tenonitrozol
 Chinoline:
 Clorochina, clorchinaldol
37

METRONIDAZOL
Farmacocinetică
 Se absoarbe oral rapid.
 Are distribuție crescută în
peretele intestinal, LCR, creier,
bilă, abcese, salivă, secreţia
vaginală, lichidul seminal.
 T1/2 ~ 8 ore.
 Biotransformare prin oxidare și
conjugare cu eliminare renală
(colorează urina în roșu-brun).

Spectru antimicrobian:
Protozoare anaerobe:
Entamoeba, Trichomonas, Giardia
Bacili gram – anaerobi: H. pylori, B. fragilis
Coci gram + anaerobi: Peptostreptococus, clostridii
Mecanism de acțiune:
Prodrog care se activează după reducerea grupei
nitro de către microorganismele sensibile.
Membranele celulare conțin FERODOXINE (Fe-S
proteine). Acestea au rol energetic la protozoare şi
cedează electroni care reduc gruparea nitro – a
metronidazolului. Compusul format atacă nucleofil
molecula de ADN.
38

METRONIDAZOL

Recții adverse:
 Vomă, diaree, cefalee, erupții
cutanate.
 Tulburări neurologice:
 Nevrită periferică
 Vertij
 Ataxie
 Crize epileptiforme
 Efect cancerigen și mutagen în
studiile preclinice.

Contraindicații:
• Primul trimestru de sarcină
• Alăptare
• Dozele se reduc în IH.
Nu se asociază cu alcool (efect disulfiram).

39

METRONIDAZOL- INDICAȚII TERAPEUTICE:

Ameobiază hepatică, dizenterie ameobiană:
 Adulți: 750 mg x 3/zi, 10 zile
 Copii: 35 - 50 mg/kgcorp/zi (în 3 prize)
Trichomonaza vaginală:
 250 mg x 2/zi, 7 zile + 1 cp. vaginal seara
 Ambii parteneri se tratează.
Giardioză:
 Adulți: 2 g oral/zi, 3 zile
 Copii:
 Sub 3 ani: 400 mg/zi
 3-7 ani: 600 mg/zi
 7-10 ani: 1 g/zi

Infecții grave cu anaerobi:
1 - 2 g/zi, 7 zile oral, sau perfuzie
Diaree cu clostridium:
250 mg x 4/zi, 7-10 zile

40

TINIDAZOL
- profil farmacodinamic asemănător metronidazolului

Indicații terapeutice:
 Trichomoniază și giardioză:
 Adulți: Oral, doză unică, 2g/ zi
 Copii: 6 - 12 ani, oral, doză unică, 1g/ zi
 Dizenterie amoebiană:
 Adulți: Oral, 2 g/ zi, 2 - 3 zile
 Copii: 6 -12 ani, oral, 1g / zi, 2 - 3 zile
 Ameobiază hepatică:
 Adulți: Oral, 2 g/ zi, 3 - 5 zile
 Copii: 6 -12 ani, oral, 1 g/ zi, 3 - 5 zile

Infecții grave cu anaerobi:
Oral:
2g inițial
1g/zi, 7 zile
Perfuzie: 800 mg/zi, 5-6 zile

41

Bibliografie
• Cristea AN (sub redacția) - Tratat de Farmacologie, Ed. Medicală, București, 2005 - tiraj prelungit
2006 - 2015
• Dobrescu D., Negreș S. și colab. – Memomed 2016, Ed. Universitară, București, 2016
• Chiriță C., Marineci C.D. - Agenda Medicală 2016, Ed. Medicală, București, 2016
• Katzung B.G., Trevor A.J. (Editors) - Basic & Clinical Pharmacology, 13th Ed., International Ed.,
McGraw-Hill Education, 2015