CURS 12

INFLUENŢA FACTORILOR FIZICI
ASUPRA SISTEMELOR VII
Factorii fizici influenţează materia vie la toate nivelele de organizare prin
modificările lor asupra funcţiilor sistemelor vii. Capitolul de fata analizeaza
factorii fizici (temperatura, presiunea, campurile magnetic si gravitational
terestru, radiatiile neionizante) care influenteaza in mod natural viata
organismelor prin efectele lor specifice.
Cuvinte cheie: presiune, camp gravitational terestru, zona biocinetica,
ultrasunet, camp electric, ioni pozitivi si negativi

12.1. Acţiunea factorilor mecanici asupra sistemelor vii
Factorii mecanici reprezentaţi prin forţe se manifestă prin: ciocniri,
şocuri, frecări etc şi în funcţie de intensitatea lor pot cauza traume ca: striviri,
înţepături, rupturi, smulgeri, fracturi etc.
Factorii mecanici (lumina, contactul fizic, gravitaţia) acţionează şi ca
excitanţi (stimuli externi) producând tropisme, adică reacţia de orientare în
spaţiu:- pozitive - cu apropiere de excitant
- negative - cu depărtare de acesta (de exemplu, fototropism, geotropism
etc).
Frecarea este un factor indispensabil pentru organismele vii, însoţind
toate mişcările vieţuitoarelor. Acţiunea frecării poate avea:
- efecte pozitive - asigurând stabilitatea statică şi cinetică a organismelor
cât şi posibilitatea de locomoţie a acestora.
- efecte negative - degradarea unei cantităţi importante de energie sub
formă de căldură.
La nivelul articulaţiilor, frecările sunt mai reduse datorită prezenţei
lichidului sinovial.
Presiunea, ca factor de mediu, prin variaţiile ei influenţează desfăşurarea
diverselor procese ce au loc atât la nivelul organismului ca sistem biologic cât şi
la nivelul organelor sau al celulelor.
Valoarea normală a presiunii atmosferice este de 760 mm Hg sau
po = 1,013⋅105 Pa = 1013 mbar = 1 atm
Presiunea atmosferică este considerată ca factor biotrop al mediului.
90

Influenţa temperaturii asupra sistemelor vii Temperatura influenţează. Scăderea presiunii influenţează organismele vii în funcţie de specie şi starea fiziologică. Insectele şi bacteriile rezistă mai multe zile la un vid de 10-9 mm Hg. CO2. dar amplitudinea acestor variaţii diferă în funcţie de condiţiile în care trăieşte organismul respectiv. Datorită gravitaţiei se reţine în jurul Pământului o atmosferă a cărei compoziţie gazoasă (O2. potenţialul de oxidoreducere variază direct proporţional cu temperatura. influenţează creşterea şi dezvoltarea organismelor vii atât direct cât şi indirect. trăiesc la temperaturi în jur de 90oC. pentru fiecare 10 m adâncime. formei şi structurii iar indirect influenţează asupra creşterii. Omul poate suporta presiuni până la 8-9 atmosfere. bacterii din izvoarele termale. Efectul direct al gravitaţiei asupra fiinţelor vii se reflectă asupra mărimii. Toate fenomenele biofizice care decurg din mişcarea moleculelor şi din existenţa forţelor de interacţiune moleculară se află sub influenţa temperaturii. Există organisme care trăiesc la temperaturi mai mari de 45oC numite termofile. difuziunea variază direct proporţional cu temperatura. reacţiile enzimatice sunt de asemenea dependente de temperatură. Astfel. potenţialul electric. fapt care a dus la modificări de formă la animalele de adâncime (mai plate). scăderea bruscă a presiunii atmosferice înaintea furtunilor. toate funcţiile sistemelor vii respectiv desfăşurarea fenomenelor biologice. În mediul subacvatic. Din punct de vedere biofizic. Astfel. ca de exemplu unele alge. determină la animale hipervigilenţă şi modifică tonusul sistemului neuro-vegetativ. presiunea hidrostatică creşte cu câte o atmosferă. Pentru majoritatea organismelor. mamiferele mici până la 25 atmosfere. presiunea osmotică. 91 . N2. deasemenea tensiunea superficială şi vâscozitatea se modifică invers proporţional cu temperatura. prin modificările ei. este cuprins între 10 şi 45oC fiind numit "zonă biocinetică". temperatura este un parametru macroscopic (măsurabil) ce corespunde energiei cinetice medii a moleculelor unui sistem.Acţiunea biotropă a presiunii atmosferice se exercită mai ales la valori scăzute ale acesteia.2. 12. H2O ) este favorabilă vieţii.Toate celulele sunt expuse la variaţii de temperatură ale mediului ambiant. Gravitaţia terestră. ciuperci. nevertebratele până la 1000 atmosfere iar unele microorganisme până la zeci de mii de atmosfere. intervalul de temperatură la care se desfăşoară activităţile metabolice celulare.

ţesuturi şi organe începe să se solidifice. care pot trăi sub 0o şi la peste +40oC. Atât celula vegetală cât şi cea animală îşi desfăşoară activitatea între anumiţi parametrii limită. la majoritatea vieţuitoarelor desfăşurarea proceselor vitale este posibilă la temperaturi ale corpului de 0o . Celulele organismelor în stare de hibernare pot suporta temperaturi mult în afara zonei biocinetice. distrugând structurile celulare şi făcând imposibil metabolismul. la om 37oC).40oC. Temperatura situată deasupra acesteia. amfibieni. iar cele cu o frecvenţă sub 16 Hz sunt infrasunete. adică 16 kHz ÷20 kHz. În funcţie de valoarea temperaturii corporale. 12. În jur de +40oC. lichid sau gazos. Temperatura joacă un rol important în mod egal asupra plantelor şi animalelor. cât şi animale. de exemplu peştii şi nevertebratele polare vieţuiesc la temperaturi în jur de 0oC. a cărui frecvenţă este mai mare decât frecvenţa limită superioară perceptibilă de urechea omului. atât vegetale. animalele se grupează în: poikiloterme (cu sânge rece) şi homeoterme (cu sânge cald). denumită temperatura zero a dezvoltării. La animalele homeoterme (păsări şi mamifere) producerea şi pierderea de căldură sunt reglate (dispun de un aparat termoregulator) astfel încât temperatura internă a corpului este menţinută la valori constante (37 . 92 . Elemente de fizica ultrasunetelor Termenul de ultrasunet defineşte o oscilaţie mecanică a unui mediu solid.42oC. în medii reci .Cercetările ecologice din ultima vreme au stabilit în cadrul asociaţiilor de plante şi animale că dezvoltarea individuală la anumite specii se poate desfăşura numai începând de la o anumită temperatură. în medii calde. deoarece temperatura corpului acestora variază cu temperatura mediului înconjurător.termogeneza (producerea de căldură) îndeosebi.3. la păsări 41 . La animalele poikiloterme (peşti. Acţiunea factorilor acustici asupra sistemelor vii 12. Oscilaţiile mecanice a căror frecvenţă este cuprinsă între 16 Hz şi 16 kHz sunt sunete. reptile) producerea şi pierderea de căldură nu sunt reglate. Deşi spectrul este destul de larg. protoplasma celulară coagulează. Aşadar.3. iar la 0oC apa din celule. Sistemul de termoreglare determină producerea sau eliminarea de căldură din organism prin două mecanisme: .1.41oC) (de exemplu. şi la care dezvoltarea se desfăşoară normal poartă numele de temperatură eficientă. există numeroase specii.termoliza (pierderea de căldură).Organismele care trăiesc la temperaturi sub 10oC se numesc criofile.

pentru unde longitudinale m/s 5.700 3.600 970 1.500 1.920 1. propagarea undelor ultrasonore se face printr-o succesiune de comprimări şi destinderi.600 1.700 Viteza de propagare. în timp ce unda progresează.c pentru unde lngitudinale m/s Material Densitatea kg/m3 331 1. b.2 µm şi 0.485 6. În orice mediu elastic. Aceste valori determină lungimi de undă cuprinse între 0. Unitatea de măsură a intensităţii este W/cm2.650 Viteza de propagare. iar inerţia provoacă oscilaţia particulelor în jurul unei poziţii medii.260 895 2.3 µm. TABELUL NR.000 1. 7 Material Densitatea kg/m3 Aer Apă Oţel Glicerină Ulei Cuarţ 1. Unda ultrasonoră este reprezentată grafic printr-o sinusoidă (Fig.030 970 1.570 Sticlă Grăsime Muşchi Creier Măduvă Os 2.660 1.Limita superioară a frecvenţei ultrasunetelor se găseşte la aproximativ 1.c.ν. Viteza de propagare c a ultrasunetelor este legată de lungimea de undă λ şi de frecvenţă ν prin relaţia c = λ.293 999 7.000 MHz şi este impusă de considerente de ordin practic legate de generarea lor.600 93 . -reprezentarea convenţională.unde longitudinale constând din comprimări şi destinderi. În tabelul 7 sunt date valorile vitezelor de propagare.400 1.800 1. Viteza depinde de mediul în care are loc propagarea şi poate lua valori cuprinse între 300 m/s şi 6000 m/s. ale cărei maxime corespund zonelor de maximă comprimare şi ale cărei minime corespund zonelor de maximă destindere.040 1. Propagarea undelor ultrasonore într-un mediu: a . atunci se poate defini intensitatea câmpului ultrasonic ca raportul între puterea sonică şi unitatea de suprafaţă. Elasticitatea dă naştere unei forţe care face ca fiecare particulă elementară a mediului să revină la punctul său de plecare. în câteva medii. Dacă se consideră puterea sincronă ca energie totală emisă în unitatea de timp de sursa de ultrasunete. care corespund frecvenţei undei.30).425 5.

unghi limită este mai mare de 15° la lichide şi solide. La pătrunderea unui fascicul ultrasonor într-un mediu.3. omogenizare. unghiul de refracţie θ2 fiind dat de relaţia: sin θ1 c1 = sin θ 2 c2 în care: c1 şi c2 sunt vitezele în cele două medii.Când ultrasunetul se propagă într-un mediu şi atinge o suprafaţă de separaţie cu un al doilea mediu. se modifică conductibilitatea electrică a lichidelor. efecte mecanice (cavitaţie. Macromoleculele. o parte din energie este transmisă în aceasta din urmă. care este produsul între densitate (ρ) a mediului şi viteza de propagare a ultrasunetului (c). poate fi calculată cu relaţia: (Z 1− Z 2 )2 = r 0 (Z 1+ Z 2 ) I I în care: indicii 1 şi 2 se referă la mediul 1. efecte electrice (formarea dublului strat ionic la suprafaţa de separaţie între două medii. Dacă nu se ţine seama de pierderea de energie prin absorbţie şi dispersie şi dacă se cunoaşte intensitatea incidentă I0. un material plastic sau un lichid. b. Efectele ultrasunetelor Efectele fizice ale ultrasunetelor sunt: a. c. Pe baza legii refracţiei. Coeficientul de reflexie este determinat de o constantă a mediului Z = ρ . O reflexie totală are loc pentru unghiuri θ2 mai mari de 90°.c numită impedanţă acustică. pentru care θ1. datorită deplasării ionilor apare un salt de potenţial). respectiv mediul 2. în timp ce restul se reflectă cu o schimbare de fază în primul mediu. în special cele liniare. La limita de separaţie între aer şi un solid reflexia este practic totală. mărirea vitezei de reacţie şi a efectului catalizatorilor. dispersare etc). caracterizate prin procese de oxidare. 94 . intensitatea reflectată Ir.2. sub un anumit unghi de incidenţă θ1 are loc fenomenul de refracţie. efecte chimice şi electrochimice. efecte optice (se modifică indicele de refracţie al substanţei). ultrasunetele pot fi focalizate cu ajutorul unor lentile realizate dintr-un metal. 12. se rup. d.

Ţesuturile traversate de ultrasunete suferă o serie de efecte mecanice. Ultrasunetele acţionează asupra întregului metabolism celular. Acest stress. este posibilă concentrarea unei energii relativ mari într-un spaţiu limitat. De aceea. Trebuie deosebit mai întâi un efect "de şoc" (stress) dat de introducerea sau de scoaterea organismelor din câmpurile de intensităţi mijlocii (zeci sau sute de oersted) sau mari (mii până la sute de mii oersted. coeficientului de absorbţie etc. Datorită directivităţii în propagarea ultrasunetelor. este mai indicat să se vorbească de un mecanism de efecte biologice ale ultrasunetelor. Cantitatea de căldură degajată depinde de intensitatea câmpului ultrasonic. Această proprietate foarte importantă a ultrasunetelor este o condiţie primordială a aplicării lor terapeutice. fiind greu şi uneori chiar imposibil de a stabili care componente sunt predominante. favorabil sau nefavorabil. prin modificări metabolice ale biochimiei şi morfologiei sângelui etc. efectul termic se datorează energiei absorbite. Aceste acţiuni sunt suferite mai ales de aminoacizi. de la intensificarea unor reacţii enzimatice "in vitro" (tripsina. se manifestă prin modificări de greutate. până la modificări ale mortalităţii animalelor de experienţă.4. totodată substanţele biologice pot fi oxidate şi polimerizate. de comportament. acizii condroitin-sulfurici şi hialuronici. Acţiunea câmpurilor magnetice asupra sistemelor vii Efecte s-au semnalat la toate nivelele de organizare ale materiei vii. Proteinele se desfac la nivelul legăturii peptidice dând o combinaţie carbonilică şi una amidică. contribuie la reducerea vâscozităţii şi proprietăţilor de a se reduce în gel a gelatinei. Intensitatea câmpului magnetic terestru are o valoare egală cu 1 Oe. În ţesuturile materiei vii. care este cu atât mai complicat. ceea ce face ca materia supusă acţiunii ultrasunetelor să-şi modifice starea. 1 Oersted ≈ 50 A/m). Ultrasunetele descompun acizii nucleici. provoacă creşterea gamaglobulinelor şi scăderea albuminelor. 95 . (nu prea mari) apare o pseudo-cavitaţie. pentru doze terapeutice. Efectele termice apar sub forma ridicării temperaturii ţesuturilor iar cele chimice influenţează reacţiile de oxido-reducere. cu cât se studiază forme ale vieţii mai evoluate. termice şi chimice. Efectele biologice ale ultrasunetelor. Asupra sistemelor vii ultrasunetele au acţiune asemănătoare cu cea produsă în polimer din materie nevie. La o intensitate dată. carboxidismutaza).e. ultrasunetul provoacă coagularea albuminei dar nu influenţează starea serumalbuminei. 12. Ca urmare a acestor efecte în medii biologice mai apar şi o serie de reacţii secundare.

şi energetic.Menţinerea mai multă vreme într-un câmp intens duce la tulburări în creştere şi în reproducere. raportul sarcinilor pozitive şi negative este 5:4. iar sensul liniilor de câmp fiind orientat din exterior către centru.000 C cu care este încărcat globul terestru. Celulele izolate. ale reflectivităţii nervoase. Acţiunea acestei energii în regim continuu sau în regim întrerupt (ritmic sau aritmic) depinde de frecvenţa. Experienţe pe câini. deşi cercetările datează încă din prima jumătate a secolului al XVIII-lea. iar cea a moliilor la 96 . Cercetările ultimilor ani au pus în evidenţă eficacitatea câmpurilor extrem de slabe asupra animalelor inferioare. care are un câmp magnetic slab ( inducţia de ≈ 5. Aerul curat de munte conţine 4. iepuri.105 A/m) este resimţit de iepuri ca un stimul. ale tonusului vegetativ. La apropiere de suprafaţă. în domeniul câmpurilor slabe. la care organismele s-au adaptat în cursul evoluţiei. În ultimii ani câmpurile pulsatorii au făcut obiectul unor ample cercetări biologice şi medicale şi la noi în ţară. pot fi orientate pasiv în câmpuri intense în raport cu conţinutul lor în substanţe dia-para.10-5T). relativ constant. cu ajutorul curenţilor redresaţi pulsatorii de joasă frecvenţă (50 ÷100 Hz). ale coagulării sanguine etc. durata şi ritmul de aplicare. şobolani şi pe om au arătat că se produc modificări ale metabolismelor bazal. activitatea unor muşte a fost mult redusă prin expunere la gradienţi de ordinul a 10÷60 V/cm. Cercetările ultimilor ani au arătat că unele organisme vii sunt foarte sensibile la gradienţi slabi.Sensul influenţei depinde de anotimp şi de ora zilei. Câmpul magnetic static (6. hidromineral. de exemplu hematiile. Gradienţi atât de slabi se găsesc în condiţii naturale la suprafaţa pământului. inclusiv eventuala orientare după repere magnetice trebuie cercetat aşadar. ale funcţiei glandelor endocrine. Aparatul "magnetodiaflux" (Robescu.şi feromagnetice. comparabile cu cele geomagnetice. Efectele câmpului electric asupra sistemelor vii au fost cercetate sistematic abia în timpul din urmă.5 Acţiunea câmpurilor electrice asupra sistemelor vii În afara câmpului magnetic Pământul mai are şi un câmp electric de intensitate 130 V/m.adică este conectat cu ritmurile biologice cu "ceasornicul" şi cu "calendarul" interior al organismelor. Magnetotropismul. câmpuri electromagnetice moderate (< 1. Câmpul electric. precum şi la alterarea sensibilităţii faţă de alţi agenţi din mediu. de vreme ce se înregistrează modificări ale electroencefalogramei şi se pot elabora reflexe condiţionate la el.10-5 T). cum ar fi radiaţiile ionizante. ale circulaţiei. Referitor la câmpurile magnetice neuniforme important este gradientul acestor câmpuri.5.000 ioni/cm3 iar cel din oraş numai 60 ioni/cm3. celulele canceroase transplantate etc. este creat de sarcina negativă de 600. Astfel. 1958) produce. 12. ale producţiei de anticorpi.

Ionii negativi mici din atmosferă sunt în marea lor majoritate ioni de oxigen. sub acţiunea vântului. Sensibilitatea la câmpuri electrice slabe ar avea însemnătate în orientarea animalelor în spaţiu şi în timp. În atmosferă găsim "ioni mici".Precizati factorii fizici cu actiune directa asupra organismelor vii.Care sunt efectele ultrasunetelor? 5.ionii metalici (K+. de 1000 ÷ 2000 de ori mai mari. 2. a fulgerelor etc. Intrebari 1. După cum se ştie. rezultaţi din impurificarea atmosferei. în număr de 700 ÷ 1500 de perechi pe cm3 mobil (1.s-1 într-un câmp de 1 V/cm). aerul este "murdărit" (poluat) şi neigienic. Ionizarea atmosferică se produce sub acţiunea radiaţiilor solare cu λ mic. sub acţiunea surselor radioactive naturale şi artificiale. în permeabilitatea membranelor. producând oboseală şi indispoziţie.Care sunt efectele campurilor magnetic si electric? 97 . Astfel. 4. care contează mai mult decât concentraţia lor absolută. Dar trebuie să se ia în considerare nu numai concentraţia globală a lor. ci şi raportul între concentraţii.Descrieti influenta temperaturii asupra sistemelor vii. în activitatea enzimelor etc. Ionii mari pozitivi sunt nocivi. 3. Na+.gradienţi de ordinul a 180 V/cm. în arsuri etc. Ei pătrund în sânge prin alveole pulmonare şi au o acţiune biopozitivă. ionii au un rol complex şi esenţial în desfăşurarea proceselor biologice. numărul lor creşte în spaţiile închise şi aglomerate. sunt aerosoli electrizaţi. Cijevski a arătat că aerul lipsit de ioni de oxigen nu poate întreţine viaţa organismelor superioare. Electricitatea atmosferică acţionează şi prin mijlocirea ionilor din aer. ionii de H+ şi OH. în alergie. Găsim de asemenea "ioni mari" (ioni Langevin).Ce se intelege prin termenul ultrasunet. Ca++) intervin în stabilitatea coloizilor în determinarea presiunii osmotice.5 cm. Dacă numărul ionilor mari este de peste 50 de ori mai mare decât numărul ionilor mici. a incendiilor. Acţiunea favorabilă a ionilor negativi din atmosferă stă la baza tratamentului cu aer ionizat (103 ÷ 108 ioni/cm3). Poate că în acest fel s-ar explica şi "meteorosensibilitatea". formaţi prin aglomerarea a 10 ÷ 30 de molecule vecine. a căderilor de apă. cu efecte bune în bolile nervoase.