C1

EVOLUTIA INGRIJIRILOR DE-A
LUNGUL ISTORIEI
ISTORIA PROFESIEI MEDICALE
DEFINIŢIA ŞI CONŢINUTUL PROFESIEI
~ Istoria profesiei medicale - istoria medicinii - este însăşi istoria vieţii.
~ Istoria profesiei medicale este partea integrantă a civilizaţiei umane cu statut de ştiinţă bine conturată, în
strânsă legătură cu toate ştiinţele:
 Biologie
 Istorie
 Religie
 Sociologie
 Arheologie
 Etnografie etc.
Şi cu toate artele:
 Muzica
 Pictura
 Sculptura
 Coregrafia etc.
Şi cu aproape toate domeniile vieţii sociale şi culturale.
~ Istoria profesiei medicale studiază evoluţia istorică a triadei - boală, bolnav, personal de îngrijire (medici,
asistenţi, alte categorii ale corpului medical) - la care se adaugă:
 Studiul evoluţiei privind tehnica îngrijirii bolnavului (etape de îngrijire);
 Aspecte istorice ale organizării sanitare;
 Instituţii şi unităţi spitaliceşti;
 Învăţământ de diferite grade pentru personalul medical;
 Asociaţii profesionale;
 Publicaţii medico-sanitare;
 Şcoli şi formatori ai profesiei;
 Personalităţi ale nursingului modern;
 Muzee şi case memoriale
ROLUL FORMATIV-EDUCATIV AL ISTORIEI PROFESIEI
Obiectivele psihopedagogice:
~ Studiul istoriei profesiei presupune în primul rând studiul celor 3 obiective psihopedagogice, care să stimuleze
motivaţia şi dragostea pentru cea mai nobilă profesie.
Obiectiv afectiv - comportamental:
~ Se adresează cu imperativele etice (morale):
Să fii!
Să ştii!
Să devii! - cel mai bun profesionist
Să fii om!
~ Acest obiectiv cuprinde dublarea responsabilităţii profesionale de cea umană, conform aforismelor:
 A fi om înseamnă a fi responsabil. (Antoine de Saint Exupery)
 Prima datorie a omului este să fie uman. (J. J. Rousseau)
Responsabilitatea cotidiană profesională:
~ Este responsabilitatea profesională a asistentelor medicale ce poate fi exprimată mai bine prin aforismele:
 Viaţa, acest dar preţios, Dumnezeiesc, este adeseori cu adevărat numai în mâinile sorei. (Florence
Nightingale).
 Face cât mai mulţi oameni omul care vindecă oameni. (Iliada - Homer).

1

Dragostea şi ataşamentul:
~ Se manifestă faţă de profesie şi se învaţă de la înaintaşi:
 Acolo unde este iubire de oameni este şi iubire faţă de profesie (Hipocratic).
 Acolo unde dragoste nu e, nimic nu e (Marin Preda).
 Iubeşte-ţi profesia şi socoteşte-o cea mai frumoasă dintre toate şi, astfel, izbânda va fi deplină (Victor
Babeş).
Obiectiv cognitiv:
~ Se recunoaşte prin imperativele psihopedagogice:
Să citeşti!
Să înveţi!
Să cunoşti!
Să ştii!
~ Acest obiectiv porneşte de la conceptul de învăţare conştientă (capacitate caracteristică omului) şi de la
însuşirea valorilor istoriei profesiei, istoriei îngrijirilor, cu valenţe formativ-educative desprinse din „istoria
vieţii”:
 „Historia magistrae vitae” – Herodot.
 „Să avem cultul pios al înaintaşilor” – Vasile Pârvan.
 „Există două realităţi, a căror imensă, zdrobitoare greutate nu o simţim, dar fără de care nu putem trăi:
aerul şi istoria” – Lucian Blaga.
 „Toată viaţa să aibă în grijă un şcolar: pe tine însuţi” – Nicolae Iorga.
Obiectivul psihomotor:
~ Apelează la imperativele specifice:
Să faci!
Să practici!
Să aplici!
Să ştii ce să faci!
~ Şi acest obiectiv urmăreşte acţiunea de formare a comportamentului profesional, pentru crearea
deprinderilor şi aptitudinilor specifice prestaţiilor în nursing, în paralele cu pregătirea tehnică, plecând de la
atitudinea şi devotamentul precursorilor faţă de muncă şi satisfacţiile ei:
 „Părintele gloriei şi al fericirii este lucru” – Euripide.
 „Întăriţi trupul vostru prin munca şi mintea voastră prin studiu” – Socrate.
 „Să cercetăm cele ce s-au petrecut, să cunoaştem cele prezente, să aplicăm cele învăţate” – Hipocrate.
 „Numai atât ai trăit: cât ai muncit” – Goethe.
 „Cine a înălţat munca până la iubire, acela a coborât raiul pe pământ” – S. Mehedinţi.
 „Mi-am făcut din muncă o a doua natură” – G. Marinescu.
 „Datoria – munca profesională – era o adevărată religie pentru Edith Cavell” – Mărturia unui
contemporan despre eroina profesiei, E. Cavell.

ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR DIN COMUNA PRIMITIVĂ PÂNĂ LA PRIMUL RĂZBOI
MONDIAL
AUTOÎNGRIJIREA
Încă din epoca primitivă oamenii au fost preocupaţi de evenimente legate de naştere, moarte şi boală.
În lupta lor de supravieţuire, oamenii din epoca primitivă au încercat, fără succes, să înţeleagă boala
pentru a se putea apăra de agresiunea agenţilor patogeni. Practicile de sănătate se bazau în mare măsură pe
magie şi superstiţii.
Alcătuirea primelor colectivităţi umane au ca scop asigurarea propriei supravieţuiri. În această etapă de
dezvoltare se urmărea satisfacerea unor nevoi primare, diferite pe plan calitativ de cele de astăzi, dar care se
regăsesc în nevoile fundamentale ale Virginiei Henderson.
Colectivităţile umane din epocă aveau în vedere să asigure apa curată, necontaminată, hrană
suficientă pentru supravieţuire şi dezvoltare, îmbrăcăminte pentru protecţia trupului, odihnă şi relaxare,
reducerea pericolului din mediul înconjurător, prevenirea transmiterii unor boli, îngrijirea oricărei vătămări,
asistenţă la naştere, întrajutorare umană. Pentru a asigura toate acestea, bărbaţii erau preocupaţi să asigure
menţinerea supravieţuirii grupului, iar femeile, cu înţelepciune şi practică transmisă de la o generaţie la alta,
selectau din natură acele elemente (seminţe, frunze, fructe, rădăcini etc.) care puteau fi folosite nu numai ca
aliment, ci şi ca medicament – remediu.
Tot femeile au descoperit că existau şi alimente sau plante cu conţinut toxic. Practic femeia era cea care
împărţea alimentele, alina suferinţele şi asigura viaţa familiei pe care o conducea şi a grupului din care făcea
parte.

2

De atunci şi până astăzi, se poate spune că femeia a fost mereu preocupată de îngrijirea celor mici, slabi,
suferinzi sau bătrâni, a fost alături de familiile confruntate cu boala, traumatismul sau naşterea.
Atunci au apărut primele proceduri simple de îngrijire, primele deprinderi şi cunoştinţe specifice, dar
totodată, prin neputinţa înţelegerii şi explicării unor manifestări (durerea apărută brusc, pierderea vederii,
spasmul muscular, pierderea auzului, pierderea vorbirii) şi primele mistificări considerând cauza acestor semne
ca supranaturale.

ÎNGRIJIRI ACORDATE DE VINDECĂTORI, VRACI, PREOŢI, CAVALERI, CĂLUGĂRI SI
CĂLUGĂRIŢE
Practicile empirice, odată cu evoluţia omului de-a lungul timpului, încep să fie combinate sau chiar
înlocuite prin practici oculte.
Însăşi cauza îmbolnăvirilor, fiind deasupra posibilităţilor de înţelegere din epocă, este explicată prin
existenţa duhurilor malefice. Aşa era explicată apariţia unei paralizii, muţenia, instalând astfel frica de
necunoscut ce a persecutat mult timp oamenii.
Apare teoria animistă care explică orice se produce în natură ca urmare a unor forţe invizibile, dar cu
puteri supranaturale. Spiritele bune ajută, demonii – spiritele rele aduc necazuri, boli sau moarte.
Teoria demonică a producerii bolii explică pătrunderea lor în corp, de unde urmează să fie înlăturate.
Astfel apare magia neagră ca soluţie de rezolvare a situaţiei şi care implică sacrificii sau suplicii (dorite
sau acceptate).
Se făceau sacrificii de animale şi uneori de oameni (copii handicapaţi fizic sau psihic, bătrâni). Şi aşa au
apărut amuletele cu scopul de a apăra oamenii de influenţe nefaste, de magia neagră sau de boli sau talismanele
care purtau noroc.
VINDECĂTORUL
Este evident faptul că medicina primitivă se află la graniţa dintre magie şi religie. În această perioadă,
când se formează primul nucleu al medicini, pe baza simpatiei, apare vindecătorul.
Prin proceduri instinctive, care stau la baza ştiinţei medicale de astăzi, vindecătorul (şamanul sau
vrăjitorul) vine în întâmpinarea nevoilor de explicaţie a îmbolnăvirilor şi a necesităţii aplicării tratamentului.
Vindecătorul, vrăjitorul sau şamanul este chemat în situaţii de urgenţă când i se solicită să recunoască
îmbolnăvirea, să dea remedii, să îndeplinească chiar acte chirurgicale, şi mai ales să îndepărteze spiritele rele.
Asta dovedeşte că vindecătorul avea cunoştinţe despre anumite remedii vegetale, cunoştea amănunţit ritualul
de însoţea tratamentul, dar apela totodată şi la metode magice menite să îndepărteze spiritele rele folosind
măşti, îmbrăcăminte din piele de animale sau apelând la ventrilogism etc.
Stresul emoţional indus astfel, frica, anxietatea şi lipsa de speranţe produceau modificări de natură
chimică care adeseori agitau pacientul.
Tratamentul vindecătorului consta din:
 Îndepărtarea spiritelor rele prin folosirea de măşti înfiorătoare, uneori emisiuni de sânge şi zgomote
îngrozitoare.
 Îndepărtarea spiritelor rele, prin recurgea la agresiuni (lovituri) asupra persoanei bolnave sau
folosirea de substanţe rău folositoare, toxice.
 Administrarea de decocturi cu conţinut purgativ sau energizant.
 Administrarea de băi alternative reci şi calde.
 Trecerea spiritelor rele în organismele animalelor folosind statuete cu înfăţişarea animalelor
respective.
 Împăcarea spiritelor prin sacrificii.
 Purtarea amuletelor, fetişelor cu puterii magice.
 Incantaţii ritmice – ceremonii prin care vracii pretind că fac farmece şi vrăji pentru atragerea
spiritelor din corpul bolnavilor.
 Trepanaţii (orificii) la nivelul cutiei craniene, cu scopul ca spiritul rău părăsească corpul. Această
practică era aplicată în cazul durerilor foarte mari de cap, crizelor de epilepsie.
 Când apăreu halucinaţiile, delirul sau şocul, se credea că spiritul a părăsit corpul şi se încercau
diverse tehnici magice pentru reîntoarcerea sa.
Este evident că vindecătorii foloseau ca remedii substanţe cu efecte sigure. Se recurgea la purtarea la
gât a unor substanţe considerate cu efecte magice.

3

1550). Apar mereu noi descoperiri în domeniul medical. multe dintre ele utilizate şi în prezent. lipsa apei curate. s-a îndreptat spre medicina sacerdotală. 16 î.) – practica medicală şi îngrijirile calificate erau atribuţia preoţilor din temple: invocaţii ale divinităţilor vindecătoare însoţite de ofrande. astrolog şi preot-medic (la Memphis).Hr. Caracteristic pentru toate trei papirusuri este nivelul înalt al observaţiei clinice. scrise în jurul anului 2500 î. şi recopiate. al benevolilor sau persoanelor pedepsite ce căutau prin această modalitate să-şi răscumpere greşelile săvârşite în faţa zeilor. considerat ca zeu vindecător. tratamentul şi prognosticul diferitelor plăgi. (cca.  Seth (apărătorul de molime). aflată într-o fază intermediară. încă nu se poate vorbi de arta de a îngriji care rămâne astfel un apanaj al familiei celui suferind. dulapuri cu instrumente chirurgicale etc. parazitare. Papirusul conţine aproximativ 700 prescripţii pentru tot felul de îmbolnăviri clasificate după organele ce urmau a fi tratate.ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR ÎN CULTURILE ANTICE Studiul bibliei şi studiul istoriei culturii omeneşti arată saltul făcut de societatea umană prin apariţia unor gândiri creative.Ch.  Amon (alungătorul bolilor) etc. 4 . prin practici de sănătate şi prin experienţe specifice.). Mult timp s-a crezut că Egiptul este leagănul culturii omeneşti. odată cu dezvoltarea societăţii omeneşti. diverse operaţii. Potrivit etnologilor. 2750 (î. În perioada de trecere a omenirii de la comuna primitivă la perioada sclavagismului. ~ Panteonul divinităţilor cu rosturi medicale şi igienice:  Isis (patroana fecundităţii). îngrijiri dentare şi tehnici de reconstituire. Aici întâlnim primele referiri scrise în domeniul chirurgical (referiri la tumori sau abcese tratate prin „puncte de foc”). Deşi apar formele rudimentare de îngrijire medicală. Cert este că prin tradiţii culturale. Aşa încep si pot fi soluţionate o serie de probleme esenţiale supravieţuirii şi dezvoltării umane şi sociale. Papirusul medical Hearbt Reprezintă un îndrumar pentru generalist. răspândirea bolilor etc. Papirusul chirurgical al lui Edwin Smith Papirusul chirurgical al lui Smith reprezintă un text de specialitate ce cuprinde diagnosticul. – Imhotep („el vine în pace”) demnitar. de cel care l-a descoperit – Ebers. Practicii medicale consemnate în papirus Papirusul lui Ebers Cele mai vechi însemnări medicale descoperite şi descifrate până în prezent sînt cele din Egipt. pe un papirus datând din sec. ~ Alte descoperiri – truse cu medicamente şi cosmetice. Sacerdotul. Practic este o culegere de texte care descriu amănunţite practici de îngrijire în afecţiuni abdominale. Medicina sacerdotală şi divinităţile medicale ~ Circa 3000 (î. începe să preocupe şi dezvoltarea artei vindecării în societăţile respective. ~ În numeroase morminte se găsesc pereţi întregi acoperiţi cu pictograme în care se disting practici medicochirurgicale. fracturi – în funcţie de regiunea lezată. arhitect. ~ Cca. Găsirea tablelor din Mesopotamia dovedeste nivelul deosebit atins de civilizaţia acelor vremuri privind preocuparea societăţii pentru probleme ca suprapopularea. vechile civilizaţii omeneşti au fost capabile să elaboreze concepţii unice despre viaţă şi boală. oftalmologice. Sunt descrise numeroase practici terapeutice cu medicamente de origine minerală.Hr.  Osiris (zeu al reînvierii). interpretări astrologice şi magie etc. igienice şi farmaceutice. va face ca arta de a vindeca să poarte pecetea teologică. medicina empirică. fitoterapeutice.Hr. eliberat de munca brută. criminalitatea.d.  Toth (deţinătorul cunoştinţelor medicale). imobilizarea fracturilor. către iatrosofie.

de asemenea. preot în templu. considerat zeu pe pământ. Datorită climei prin care s-au conservat o serie de valori. Imhotep a participat la ridicarea marii piramide a regelui Sakkara. considerat de Herodot un dar al Nilului. au pus în evidenţă nu numai bolile. chirurg. dar şi invocaţii solicitând sprijinul zeilor.PRACTICA MEDICALĂ ÎN CIVILIZAŢIILE TIMPURII CULTURA EGIPTEANĂ Egiptul. exerciţiul şi relaţiile sexuale. Templul era un serviciu ambulator din zilele noastre. S-a dezvoltat în mod deosebit arhitectura. au recurs la picturi murale salvând astfel vieţi. faptul că oamenii erau îngrijiţi de dentişti şi chirurgi. Când s-a deschis camera în care se găsea mormântul lui Tutankamon. Egiptenii executau. bolnavii găseau în temple şi sprijin material şi tratament şi îngrijiri medicale. practica medicală sau cu studiul anatomiei sau patologiei. Astfel. iar după moarte îmbălsămat. Mumificarea era făcută de specialişti după reţete necunoscute astăzi. să peregrineze împreună cu Ra (zeul soarelui) în ceruri. era considerat hambarul de grâne al antichităţii. Din aceste picturi. Această practică nu avea nimic în comun cu disecţia.d. deoarece conţineau hieroglife. descriau procesele unor boli şi ofereau remedii. reies şi condiţiile îmbolnăvirilor. purgative. ci şi arta bandajării. alături de obiceiuri. Astfel. haine. Cu timpul. de intestin etc. deseori obturând dinţii cu aur. permitea celui ce o deţinea. descoperirea corabiei soarelui (Keopa). dar şi de admiraţie. A fost zeificat ca zeu al medicini. Aceşti specialişti erau formaţi în temple şi reprezentau partea cea mai de jos a tagmei preoţilor.F. în special cele legate de boli transmise prin surse de apă. o "casă a morţii" care era localizată drept un loc în afara civilizaţiei. Pregătirea mumiilor presupunea îmbălsămări care să nu permită distrugerea trupului. Utilizau substanţe pentru îmbălsămare după ce extrăgeau organele interne. iar inscripţiile pe cărămizile din ceramică au devenit sursă de cunoaştere a obiceiurilor. Descifrarea scrierii hieroglifice în anul 1822 de către J. curăţenia. credinţele filozofice şi religioase. 5 . şi nu numai de bogăţiile sau lucrurile de artă aflate în încăpere.). băutură. Champollion. Prezenţa amuletelor la faraon a fost interpretată în ideea existenţei superstiţiilor. probabil datorită progresului pe care 1-a făcut în domeniile igienei şi salubrităţii publice. Egiptul. Egiptul oferă numeroase date. s-au pus multe întrebări legate de mumia acestuia. construcţii în care se urmăreau reguli de sănătate publică aceste reguli îi ajuta să evite problemele.Ch). calus în urma fracturilor. arterioscleroză. Cărţile subliniau tehnici chirurgicale şi metode de control a naşterii. Egiptenii au stabilit. Erau pricepuţi în stomatologie. infecţii parazitare. Studiul mumiilor şi a altor corpuri neîmbălsămate găsite în piramide. Egiptenii se închinau unor zeităţii reprezentate de animale – boul sacru Apis era ţinut în Templu. în timp ce alte culturi s-au aşezat de-a lungul râurilor Ind. de ochi. Imhotep (2900-2700 î. băutura. Reguli foarte stricte. dar fiecare medic trata o singură îmbolnăvire (de dinţi. dar nici o referire privind procesul de îngrijire. prin excavaţii făcute la piramide şi prin studiul obiceiurilor legate de înmormântare şi păstrarea cadavrelor. chiar şi servitori şi sclavi. locul de unde s-a aflat care erau obiceiurile de înmormântare. în 1922. Din această cultură provine primul medic cunoscut în istorie. cu medici ce consultau şi studenţi ce învăţau. Astfel. Egiptenii credeau că sufletul continuă să existe pentru eternitate. iar colectarea apei a contribuit şi la reducerea transmiterii unor îmbolnăviri. au construit bazine de colectare a apei necesare irigaţiilor. Sursa cea mai importantă de studiu au reprezentat-o piramidele. practicile fiind costisitoare. s-au dezvoltat în privinţa unor lucruri ca mâncarea. uneori încrustate în culori strălucitoare. Egiptenii antici care s-au stabilit de-a lungul Nilului. de cap.El a fost recunoscut drept arhitect. permite înţelegerea civilizaţiei milenare la adevărata ei dimensiune istorică. Cele mai vechi cărţi de medicină cunoscute provin de la această societate. Cel ce trata bolile de intestin prescria clisme. Examinările moderne făcute asupra mumiilor sau cadavrelor găsite în piramide au arătat leziuni pe baza cărora s-au pus diagnosticele de tuberculoză. Fiecare devenea preocupat să-şi strângă bunuri pentru viaţa eternă. Egiptul este recunoscut ca fiind una din ţările antice cele mai sănătoase. Eufrat şi Tigru. cel ce trata bolile capului efectua trepanaţii. ceramica. De aceea se asigurau de cele necesare pentru traiul zilnic (mâncare. Medicul era cel ce îndeplinea şi funcţiile dentistului şi farmacistului. scrib şi magician. în cadrul comunităţii. Chiar şi construirea piramidelor ucidea multe vieţi. Oamenii aparţinând culturilor antice au clasificat mai mult de 700 de medicamente şi au dezvoltat arta îmbălsămirii. va da culturii universale o veche şi fascinantă civilizaţie. ţară bogată întinsă pe ambele maluri ale Nilului.

ce obiceiuri legate de viaţă şi de moarte sau ce deprinderi cu caracter medical aveau. nu şi bolile care erau indicate. chiar dacă progresele sociale nu sunt dublate şi de progrese medicale. Stilul de viaţă al babilonienilor era complet diferit de cel al egiptenilor. Religia avea în centru pe Marduc – un zeu crud ce avea nevoie de sânge omenesc – pe preferinţă de copil. Babilonul se dezvoltă în toată splendoarea sa în vremea lui Nabucodonosor (cca. La Ninive au fost găsite înscrieri care descriau potopul. dar se credea că este cauzată de păcate pentru care bolnavii erau pedepsiţi de zei. centrul imperiului mesopotamian. iar îngrijirea urmărea nu numai îngrijirea trupului. Acestuia i se atribuie construirea grădinilor suspendate – una dintre cele şapte minuni ale lumii. Fiecare aşezământ era o comunitate completă prin ea însăşi. Medicul avea o poziţie preferenţială. Se folosea termenul de boală. nu este surprinzător faptul că multe din credinţele lor se bazau pe studiul naturii şi al puterii numerelor şi pe observaţii asupra mişcării stelelor şi planetelor. Se făceau sacrificii (handicapaţi sau infirmi). iar preoţii erau castraţi (eunuci). Din acele înscrieri s-a aflat cum trăiau. clasa mijlocie a negustorilor.Hr. ţăranilor şi artizanilor şi clasa inferioară a sclavilor. care lucra cu mâinile. soldaţi şi muzicanţi pentru a o însoţi pe regina Shubad care murise. extirparea tumorii cauza moartea sau dacă se pierdea vederea. set de legi şi cu o anumită cultură. prescripţii medicale şi incantaţiile pentru zei. deşi în medicina babiloniană erau utilizate incantaţiile.). în trei clase sociale: clasa superioară „gentlemani” este clasa proprietarilor bogaţi. Într-o oarecare măsură codul de legi era unitar şi căuta să protejeze de fraudă pe cei lipsiţi de ajutor şi totodată. constă în incantaţii. Acesta ar putea fi primul model de echipă de îngrijire. S-au găsit încrustate pe o piatră de lapis lazuli. De aceea. iar pedepsele rezervate chirurgului erau crude. Babilonul era în anii 3000 î. Se tratau chirurgical plăgi. cu lanţeta de bronz se vindecau boli ale ochilor. după un model aproape feudal. aplicaţii de plante şi decocturi din numeroase plante. în această perioadă s-au făcut şi observaţii clinice ce nu pot fi uitate. Templele devin centre de îngrijire medicală unde principalul remediu pentru extragerea duhurilor rele din corp.Hr. iar sancţiunile erau crude – tăierea mâinilor medicului dacă tratarea plăgii. deoarece i se puteau tăia mâinile facă operaţia nu reuşea. se operau tumori. era presat de obligaţii grele. Astfel s-a aflat de sacrificiile umane care se făceau. Codul stipula legi pentru protejarea de nedreptăţi şi de practici incorecte. Apa care iriga plantele medicinale recunoscute era pompată prin canale. 605-562 î. Se ridicau temple zeilor cu speranţa de a le face plăcere acestora pentru a îndepărta sau măcar pentru a reduce îmbolnăvirile şi necazurile. guvernată de un conducător divin şi de un rege-preot. purtarea poverilor sau chiar unele care. CULTURA BABILONEANĂ Babilonul. Hammurabi este cunoscut pentru Codul de legi care compila o serie de legi specifice antichităţii. scene privind sacrificarea animalelor. Animismul era acceptat.Hr. Textele medicale găsite pe tăbliţe prezentau descrierea simptomelor bolii. Totodată preotul-medic comunică cu zeul. se ajunge la cunoaşterea structurii ficatului şi vezicii biliare. ca şi Egiptul. Această scriere nu conţine nici un element magic. Societatea era constituită. a marilor neguţători şi preoţi care trebuiau să plătească chirurgii mai ales cu monede de argint. iar plata se făcea diferenţiat. în timp ce chirurgul. Cea mai veche prescriere medicală – de peste 4000 de ani (tradusă din scrierea cuneiformă în 1950) conţine din păcate doar remediile. Chirurgul care cârpăcea o operaţie unui gentleman. În afara practicilor mistice. mai ales sub Hammurabi ((1900 î. Deschiderea unor morminte a permis aflarea tradiţiilor legate de înmormântare – îngroparea întregii curţi formate din doamnele de companie. luarea prizonierilor. Treptat.. Era o cultură cu sistem propriu de scriere. Tot Nabucodonosor a făcut ca Ierusalimul să dispară. Alături de medic se afla farmacistul care prescria decocturile. iar templul lui Solomon să se distrugă. Se recomanda ţinerea unui animal lângă bolnav pentru ca spiritul rău să treacă în animalul care urma să fie sacrificat. Cei săraci erau pedepsiţi cu cruzime la cea mai mică greşeală. să reducă costul îngrijirilor medicale. cultura sumeriană este înlocuită cu cea babiloneană. Babilonienii erau matematicieni şi astronomi pricepuţi. Pentru purificarea şi vindecarea corpului se practicau incantaţii şi se foloseau ierburi. Acum omul vindecător a devenit preot-medic. se practicau hepatoscopii – inspecţia ficatului animalului sacrificat – astfel. Această zonă geografică a fost numită astfel datorită solului său umed şi datorită climei calde – o combinaţie favorabilă stabilirii de civilizaţii. avea o poziţie mai puţin apreciată. a fost aşezat într-o zonă cunoscută sub numele de Izvorul fertilităţii sau Leagănul civilizaţiei. Se alcătuiau horoscoape în termeni legaţi de naşterea unei persoane şi poziţia planetelor cu acea 6 . decât cu bunuri sau servicii.Hr. platoul dintre fluviile Tigru şi Eufrat (Irakul de azi) era populat de sumerienii care au pus bazele primei mari culturi ale umanităţii – civilizaţia mesopotamiană. Pedepsele erau conforme conceptului „ochi pentru ochi”.CULTURA SUMERIANĂ În mileniul VII î. ci şi a spiritului. servitori. Căderea culturii sumeriene face să crească treptat importanţa culturii babiloneană.). chiar dacă oamenilor li se administrau poate înainte unele remedii. Tratamentul medical în Babilon era primitiv. Pentru a se stabili prognosticul bolii. Capturile şi bogăţiile erau aduse în templul din Babilon.

imperiului fiind distrus în 612 î. au fost chemaţi de Dumnezeu. India plătea 360 talanţi de argint (8. O societate în principal de agricultori a fost guvernată de regi. Darius a fost urmaşul lui Cambis la tron. Ţările mai mici plăteau 450 talanţi de argint (15. CULTURA ASIRIANĂ Imperiu puternic. ceramică.Hr. Specifică perioadei 3000-1200 î. fapt ce induce presupunerea că aceste teritorii erau dominate de un grup de persoane care nu acordau nici o valoare vieţii fiinţelor umane. învăţături ce se regăsesc şi astăzi în religiile practicate în Iran şi Indian de urmaţii perşilor. trebuiau ca primele trei operaţii să le efectueze asupra unor persoane de alte religii. Abraham. Date despre această civilizaţie se păstrează pe cele aproape 30. Decăderea a fost rapidă. dar este învins la Marathon (490).) i-a constituit într-o naţiune. mentale şi de natură emoţională. 7 . Moare înainte de a porni în a doua expediţie împotriva grecilor (486). CULTURA PERSANĂ Persanii erau grupuri tribale iraniene.. bijuterii. În această vreme se practicau încă teorii privitoare la producerea îmbolnăvirilor de către zeii răi şi se făceau invocaţii pentru a fi ajutaţi de zei. Darius – regele persanilor – cucereşte Babilonul. Locuitorii de la început ai regiunii Ur (oraşul Babilon). CULTURA VECHILOR EVREI – PALESTINA – Cea mai importantă sursă de date despre evrei o constituie Vechiul Testament.Hr. Nici la această cultură nu s-au găsit urme privind preocuparea în domeniul medicinii sau îngrijirii medicale.352) Religia imperiului se baza pe învăţăturile profesorului Zoroastru. Aşa se formează marele imperiu condus de Darius cel Mare.000 de table cuneiforme descoperite de Layard în 1984. ca să părăsească această regiune politeistă. Porneşte într-o expediţie împotriva sciţilor (513). Cretanii erau marinari cunoscuţi. Moise obţine privilegii. Cele mai vechi înscrieri medicale persane se găsesc în cărţile lui Zoroastru – Codul lui Zoroastru. unul dintre conducătorii acestui popor.000 oi anual. tineri şi tinere. Existau reguli de sănătate publică pentru a nu fi contaminate apa. soldată însă cu un eşec. ca urmare a lucrărilor arheologice ale lui sir Arthur Evans la palatul regelui Knosos. descompuneau cadavrele. situat pe partea stângă a fluviului Tigru. pentru a avea dreptul de practică. CULTURA CRETANO-MINOTICĂ Insula Creta este cunoscută pentru cultura minotică. Imperiul era menţinut prin teroare (fapt descris şi în Biblie). erau sacrificaţi Minotaurului care se găsea în labirint şi care era hrănit de preotul şef. Textele nu conţin şi date medicale. Codul lui Zoroastru a fost constituit după modelul Codului lui Hammurabi. palate splendide. chiar şi referiri la avort. Dar este sigur că existau numeroase îmbolnăviri fizice. Aici se vorbea aceiaşi limbă ca în Babilon. Babilonienii erau pasionaţi de numărul 7 – număr care şi astăzi mai deţine un loc de frunte în superstiţiile diferitelor culturi. pe care Cirus II (553-528 î. îmbrăcăminte şi coafură ce se remarcă prin rafinament. În cetate cei slabi erau ucişi şi se petreceau tot felul de violenţe. pentru a se stabili în Canaa – Palestina de mai târziu. La anumite intervale de timp. În text se spunea că cele mai grave pedepse se dau pentru distrugerea formei superioare de creaţie. Acest imperiu extins peste secole avea centru la Ninive. zonă învecinată cu Egiptul. După anul 1900. Totodată a cucerit teritorii întinse de la Egipt la India.ocazie. Astfel Cirus II a devenit conducătorul persanilor şi a populaţiei Mezi. astăzi Israel. de obicei atenieni. iar morţii erau urcaţi pe acoperişurile înalte ale turnului tăcerii unde păsările consumau carnea de pe oase. devenind cel mai vast şi mai puternic stat din Orientul apropiat şi Orientul mijlociu. pământul. Avea unele deprinderi igienice recunoscute. Ţările supuse plăteau tributuri în aur argint sau produse. cultura minotică a dispărut rapid.120 kg) şi 100. Sub acesta Imperiul persan a cunoscut apogeul puterii şi întinderii teritoriale.Hr. De altfel. a fost populat cu semiţi originari din Babilon. Darius mută capitala imperiului la Persopolis. casele lor aveau băi. Imperiul lui care s-a extins către India era compus din 20 de provincii (satrapii) conduse de satrapi a căror datorie era să prevină revoltele şi să ridice taxele. Chirurgii. va fi înlocuit după 500 de ani de către Moise. Ansamblu de texte ale religiei Zoroastru conţinea reguli tradiţionale conţine reguli tradiţionale privind ritualurile ceremoniei de la naştere şi moarte. conform legendei. cultura cretană a fost recunoscută pentru bogăţia ei reieşită din picturi. Aici putem întâlni noţiuni de medicină şi sanitaţie preluate de la popoarele vecine. dar şi necesitatea de a circumscrie toţi băieţii coborâtori din Abraham. Vrea să cucerească Grecia. cu mici diferenţe. Darius devine rege al perşilor în 522.

uscate sau ca suc şi vin după fermentaţie. ci se arată şi rolul de purtători îndeplinit de şobolani.Contribuţia cea mai importantă. muzicoterapia în bolile mentale. Scripturile biblice ca Leviticul – a treia carte a lui Moise – 7 (16-19) şi 19 (5) interzicea consumarea cărnii după trei zile de la sacrificarea animalului.Hr. Oamenii simpli însă. adusă culturii internaţionale de cultura vechilor evrei. literatura de înţelepciune (Iov . Tot în Codul Mozaic sunt cuprinse şi date sistematice. Era cunoscut rolul insectelor şi animalelor în transmiterea bolilor. evreii aveau case de oaspeţi. după o epidemie serioasă. Oamenii fug în peşteri. mai oscilau între propria religie şi religia politeistă. Cel mai înalt preot era şi preot-medic şi inspector sanitar la evrei. Aceste menţiuni erau scrise datorită climatului cald şi datorită absenţei posibilităţii de refrigerarea. În 1974. izolarea. Legenda spune că şi Moise a fost găsit de fata faraonului într-un coş pe apă şi a fost crescut. principii curative. bucătării. dizenteria. Moise dădea instrucţiuni privind modul de spălare repetată a mâinilor şi urmată de uscarea la soare. nu numai că era descrisă epidemia de ciumă bubonică. În antichitate. în perioada şederii în Egipt s-au propus mai multe metode de reducere numerică fie prin muncă foarte grea la care erau supuşi bărbaţii. Unul din acestea. unică în acea perioadă. Deşi a primit educaţie aleasă. vizau aspectele sociale. Erau renumiţi pentru ospitalitate. obiceiurile religioase şi practicile ce vizau sănătatea şi sanitaţia.Cântarea cântărilor). o constituie religia monoteistă. manuscrisul lui Isaia. vocaţia femeilor o constituia moşitul. În anul 68 î. chiar şi asupra modului de efectuare a circumciziei la opt zile de la naştere. magazine. În Biblie se descriu bolile menţionate mai sus. respiraţia artificială. Erau făcute delimitări între ceea ce era considerat curat şi ceea ce nu era. cu concepţii fundamentale de bacteriologie – ce este 8 . doi beduini arabi au descoperit nişte manuscrise şi plăci de lut într-o peşteră în apropierea mării Moarte. reguli privind dieta. reguli pentru femei în perioada ciclului menstrual şi la naştere. febra tifoidă) obligau la astuparea excrementelor după eliminare. Religia evreilor este cunoscută din cărţile Vechiului Testament = Pentateuhul sau cele cinci cărţi ale lui Moise sau Tora (Cărţile profetice sau Nebiim şi celelalte cărţi. ei aveau apeducte. Plecarea din Egipt. i-a prilejuit primirea pe Muntele Sinai a celor 10 porunci. Deoarece numeric evreii erau superiori egiptenilor . provine dintr-un grup monastic numit Esenne – o sectă evreiască care a locuit în regiunea Qumran în perioada 150-68 î. legiunile romane distrug aşezarea transformând-o în ruine. A fost considerată cea mai mare descoperire şi totodată dovada existenţei unei civilizaţii cu credinţă monoteistă. Săpăturile arheologice au arătat că această aşezare avea hale. viaţă spirituală deosebită. aramaică şi greacă. creşterea şi sacrificarea unor animale pentru a fi mâncate. îmbolnăvirile mentale. Multe legi. ne face dovada recunoaşterii efectelor muzicoterapiei. măslinele erau considerate alimente.Daniel) şi profeţii minori (Osea . somnul. Este accentuată semnificaţia socială şi religioasă a familiei încă din timpul lui Moise. aflat la Universitatea din Jerusalim. hoteluri şi spitale. Cei bolnavi de boli transmisibile (exemplu lepră) erau izolaţi de societate. orele de activitate. sunt descoperite peste 400 de manuscrise în ebraică. hanuri. Cele zece porunci reprezintă un set de reguli etice privind relaţiile interumane şi chiar aveau în vedere păstrarea sănătăţii mentale. În acest Cod nu au fost incluse nici o descoperire sau contribuţie medicală a egiptenilor sau babilonienilor. sarcină considerată o datorie religioasă. După aproape 19 secole. biblioteci unde manuscrisele se recopiau. ca fiu adoptiv. magazii.Hr. dintre care ¼ se refereau la Biblie. fie cerând moaşelor să ucidă pruncii de sex masculin de origine evreiască sau chiar să-i arunce în râu. istorice şi literar-religioase sau Ketubiim).. dar şi apoplexia.Maleahi). istoria (Judecătorii Estera). vinul era considerat aliment. Astfel. Evreii sunt recunoscuţi ca împărtăşind mai multe cunoştinţe democratice decât oricare alte civilizaţii antice. cuprinse în Codul Mozaic. Metodele de preparare a alimentelor menţionau fierberea şi frigerea. Legislaţia sanitară prevedea izolarea celor bolnavi şi reprimirea lor în comunitate doar după reinspecţie. Legile fundamentale ale moralei au rădăcini în Vechiul Testament care este împărţit în cinci părţi: legea (Geneza . carantina şi dezinfecţia. Tot în Biblie se găsesc descrieri privind alimentaţia. Evreii apreciau calităţile laptelui pentru că în ţara promisă „va curge lapte şi miere”. au fost emise reguli pentru selecţia şi inspecţia mâncării. Regulile privind prevenirea transmiterii bolii intestinale (holera. către ţara promisă. pentru supravegherea şi îngrijirea celor bolnavi. Povestea tânărului David care îl relaxa pe Saul prin muzică. deşi lucrarea este cu adevărat ştiinţifică. În ceea ce priveşte principiile igienei publice şi a sanitaţiei. într-o singură peşteră. rezervoare de apă pentru asigurarea necesarului de apă de băut. deoarece la întoarcerea bolnavilor în comunitate trebuiau să aibă acordul acestuia. profeţi majori (Isaia . modul de consumare a alimentelor: strugurii şi smochinele se vor consuma proaspete. metode organizate de prevenire a îmbolnăvirilor şi principii de igienă privind odihna. depozitarea excrementelor şi a gunoaielor. păstrarea alimentelor. iar uleiul extras din ele folosit ca aliment sau medicament. în cele mai bune condiţii. doica care l-a crescut şi îngrijit i-a transmis credinţele religioase şi tradiţiile familiei evreieşti. diagnosticul şi raportarea bolilor infecţioase. Ca şi în Egipt.Deuteronomul). iar ca tratamente circumcizie.

veşmintele şi bijuteriile autohtonilor. Aztecii aveau reputaţia de a fi cei mai religioşi dintre indieni. Înainte de reforma Quechua era scris în spaniolă ca Tahuantinsuyo. Dar nici acum nu se găsesc referiri la îngrijire ca atare sau la persoane care să se dedice acestei profesiuni. Prăbuşirea violentă a unui stat militar care putea conta pe apărători atât de destoinici. Yukatanul – centrul culturii Maya şi Guatemala sunt bogate în ruine. erau buni cunoscători de ierburi şi buni prezicători. CULTURA INDIENILOR MAYA Cultura indienilor Maya face parte din cultura antică americană. Continuându-şi drumul de la Tabasco la Tuxpan. CULTURA ASTECĂ Cultura astecă a fost localizată. în partea centrală a Mexicului. marcându-se astfel începutul dominaţiei spaniole. iar tinerii sacrificaţi. cu trei corăbii. primirea indienilor a fost amicală. prevenirea unor îmbolnăviri prin dietă. Cu scop medical erau recomandate băile cu abur. În 1533. a descoperit insula Cozumel şi a navigat de-a lungul coastei Yucatan-ului şi Golfului Mexic. a apărut în ochii contemporanilor ca o catastrofa inexplicabilă sau ca un miracol . în fruntea a patru corăbii.curat şi ce nu este. În 1519. se îmbogăţise şi se complicase în urma contactelor cu popoarele sedentare şi civilizate ale Mexicului central. în momentul năvălirii cuceritorilor spanioli. religia lor simplă şi total sau preponderent astrală la origine. deşi erau vorbite peste şapte sute de limbi locale. Zeilor le erau oferite ca ofrande tineri şi tinere. pornită din Cuba. tehnica izolării pentru prevenirea răspândirii bolilor. Supravieţuitorii au descris cu uimire oraşele mayaşe pe care le zăriseră. Respinşi. Tawantin este un grup de patru elemente (tawa "patru" cu sufixul -ntin care denumeşte un grup). legi de sănătate publică. cu strălucire. de către aceşti indieni războinici. Limba oficială a imperiului Inca era Quechua. Tot ei credeau în efectele benefice ale aburilor şi aveau case în care se putea produce abur. Între 1438 şi 1533 Inca a reuşit prin cuceriri şi asimilări să încorporeze o mare parte din vestul Americii de Sud. suyu înseamnă "regiune" sau 9 . Se presupune că indienii Maya au ocupat peninsula Yukatan în 2500-1600 î. Argentina şi Chile. Preoţii-doctori au preluat funcţia de inspectori de sănătate. Bolivia. vânători şi războinici. Atahualpa ultimul împărat incaş (numit Sapa Inca) a fost omorât la ordinul conchistadorului Francisco Pizarro. Preoţii care efectuau aceste sacrificii dădeau şi sfaturi în domeniul sănătăţii. cea mai mare parte a Mexicului. Astecii aveau un calendar solar cu 365 de zile pe an. CULTURA PRECOLUMBIANĂ INDIANĂ Cultura şi civilizaţia precolumbiană indiană sau imperiul Inca datează dinaintea descoperii Americii de către Cristofor Columb. Din această credinţă a emanat rolul preotului de supraveghetor al practicilor medicale legate de curăţire şi purificare. având centrul în jurul Anzilor şi a inclus mare parte din teritoriul ocupat azi de Ecuador. spaniolii au fost nevoiţi să se reîmbarce în grabă. spaniolii primind în dar numeroase obiecte de aur. Se poate spune că este prima mare civilizaţie. iar la ceremonii. de la stepele din nord până în Guatemala. În anul următor. De fapt. Din trecutul lor de barbari nordici. Cincizeci şi şapte de oameni din cei o suta zece. fetele erau aruncate de pe stâncile sacre. Juan de Grijalva. În această cultură sacrificiul uman era o regulă – se extrăgea cu mâna inima adulţilor sau se sacrificau copii. cercetările arheologice au scos în evidenţă existenţa unor oameni care aveau cunoştinţe de astronomie şi matematică şi care aveau un calendar excelent.Hr. Cultura ebraică recunoştea un Dumnezeu atotputernic asupra vieţii şi morţii. Piramida Soarelui şi Piramida Lunii erau temple unde se oficiau ceremonii religioase. Nici în prezent nu s-a terminat descifrarea completă a inscripţiilor în limba Maya. Redescoperirea oraşelor lor cele mai vechi a început în 1839. 18 luni cu 20 de zile şi 5 zile lăsate ca nenorocoase. Imperiul Inca a fost cel mai mare imperiu din America Precolumbiană ridicat pe înălţimile din Peru în jurul anului 1200. mexicanii conservaseră divinităţile astrale. Una dintre îndeletnicirile preoţilor era aceea de a deforma craniul la nou-născut. Discul solar era adorat sub numele de Tonatiuh. În 1517 o expediţie. Limba şi religia lor era răspândită de la Atlantic la Pacific. aztecii (azteca) sau mexicanii (maxica) stăpâneau. edificiile de piatră şi templele. în urma săpăturilor arheologice făcute. el a ieşit din ţinutul mayaş şi a luat contact cu provinciile Imperiului Aztec. Spre deosebire de ceea ce se întâmplase în timpul primei expediţii. Practica religioasă a astecilor impunea un sacrificiu teribil: extragerea inimilor din mii de corpuri prin tăierea cu un cuţit obsidian – sticlă vulcanică. cu un grad mare de empirism. sub conducerea lui Francisco Hernandez de Cordoba. când se făceau observaţii ştiinţifice privind rolul clinic al medicului. În limba Quechua numele Imperiului era Tawantin Suyu care poate fi tradus ca Cele patru regiuni sau Uniunea celor patru regiuni. Peru. au pierit în această luptă. a intrat în contact cu mayaşii din Yucatan. preocupări pentru realizarea confortului pacienţilor. Multe legende povestite despre obiceiurile mayaşilor recomandau în caz de stres o procesiune. observând o civilizaţie mult mai avansată decât în Antile.

aspiraţia. culturi şi oameni. ceea ce făcea parte din tratament. imobilizarea oaselor etc. cel mai important dintre aceştia fiind Inti. existenţa lui istorică fiind foarte probabilă. Inca practicau şi deformarea cranială prin înfăşurarea strânsă a capului noilor-născuţi. Mesagerii obişnuiau să mestece frunze de coca pentru energia. Zeul Soare. ridicate de la sol şi protejate de soare. Valoarea terapeutică a căldurii era cunoscută . cel ce este prima figură importantă în mitologia incaşă. statuete folosite pentru a învăţa deprinderi igienice persoana bolnavă. extragerea dinţilor. Prin aspiraţie se extrăgeau obiectele străine. ce le era necesară îndeplinirii însărcinării de a transmite mesaje în tot imperiul. nu fi leneş) urmau să trăiască în căldura Soarelui. cu obiceiuri diferite – de la cele mai primitive la obiceiuri superioare. Pachacuti a reorganizat regatul din Cuzco transformându-l în imperiu. verdeţuri şi nuci. acest proces necauzând însă leziuni cerebrale. nu minţii. teritoriile imperiului nefiind uniform loiale. nici culturile locale pe deplin integrate. Se presupune că erau utilizate în clinici medicale în care se punea şi diagnosticul. Pacientul era considerat punctul central al ceremoniei. drum) este o direcţie principală a filozofiei antice chineze. suplimentate uneori de carne (porc de guineea). la fel ca şi valoarea luminii. S-au descoperit efigii din ceramică sau piatră. aplicarea ventuzelor. Porumbul era folosit pentru obţinerea unei băuturi alcoolice fermentate numite chicha. iar economic se baza pe proprietatea comună a pământului. Dieta incaşilor consta în principal din peşte. însă liderii Inca încurajau venerarea propriilor zei. o civilizaţie bazată pe credinţe mitice în care armonia relaţiilor dintre oameni. Se foloseau băile de aburi(turnare de apă fierbinte sau apă turnată pe pietre fierbinţi). ceilalţi îşi petreceau eternitatea pe pământul rece. Tahuantinsuyu era casa unei multitudini de limbi.Qosqo). iar în jurul lui participau prietenii. inaugurată de Lao-dzî. limbaj. numit şi Cinchi Roca. ei au format mica cetate-stat Cuzco (Quechua . 10 . în plus vânau diverse animale pentru carne. imperiul a început o extraordinară campanie de expansiune. animismului. Şamanii erau şi mai mistici – ei recurgeau la mitul transformării bolii la animal. Uneori se adăugau şi plante pentru stimularea circulaţiei şi a sudaţiei. Originea rasei rămâne un mister în lipsa dovezilor. În 1953 un grup de neurochirurgi au operat cu succes cu instrumente ce datau de aproximativ 2500 de ani – ace din bronz flexibile. se practica hipnoterapia. Dovezile arheologice indică faptul că Inca era un trib relativ neimportant până la Sinchi Roca. Erau cunoscute şi utilizate otrăvurile. la sfârşitul căreia aproape întreaga zonă a Anzilor a ajuns sub controlul incaşilor. Se întâlneau mai multe forme locale de venerare a zeilor. Sistemul de drumuri incaş a fost cel care a asigurat succesul agriculturii permiţând distribuţia alimentelor pe distanţe mari. Indienii terminau baia prin cufundare în apă rece sau zăpadă. Practica medicală a fost influenţată de trei curente importante: Taoism şi Confucianism – curente indigene şi Budism – importat din India. Unele plante se administrau pentru efectul lor emetic. în cadrul căreia s-au manifestat două curente: unul materialist şi altul idealist. natură şi zei era esenţială. Boala era considerată ca fiind produsul neplăcerii zeilor. Incaşii au făcut o serie de descoperiri în medicină. Primii locuitori ai teritoriilor americane erau diferiţi ca fizic. CULTURA ANTICĂ CHINEZĂ China este ţara cu cea mai veche cultură şi cu cea mai veche naţiune. amputaţia. Se foloseau ca tratament masajul. Tahuantinsuyo era organizat în “señoríos” (dominioane) cu o societate stratificată în care conducătorul era Inca. Pânza de păianjen era utilizată pentru coagularea sângelui ca la egipteni. bandajarea. aplicare de cataplasme şi prişniţe. politic şi militar incaş. Paturile se pare că erau individuale. Aceste religii s-au suprapus credinţelor primitive. emisiunea de sânge. Cei care se supuneau codului moral incaş — ama suwa. sudaţia. pipăitul. ama llulla. blănuri şi pene. ama quella (nu fura. Poporul incaş a apărut ca un trib în zona Cuzco în secolul XII. auzul. efectuau trepanaţii reuşite ce constau în executarea unor găuri în craniu pentru eliberarea presiunii cheagurilor de sânge asupra creierului. Tahuantinsuyu cu un sistem federal ce consta dintr-o putere centrală cu Inca la conducerea ei şi patru conduceri provinciale cu lideri puternici. Incaşii credeau în reîncarnare. Sub conducerea lui Manco Capac. se testa văzul. Unele figurine ne arată poziţia în care se năştea – ghemuit. mod de trai. În 1438 sub conducerea lui Sapa Inca (în traducere numele lui înseamnă zguduitorul lumii). Incaşii au construit şi mari depozite ce le-au permis un trai normal. ale căror colţuri se întâlneau în capitala Cuzco (Qosqo) – centrul administrativ."provincie". sutura. Taoism (pronunţie tao-ism în chineză tao = cale. Frunzele de Coca erau folosite (în Anzi sunt încă folosite) pentru a uşura foamea şi durerea. Se recurgea la pictură cu nisip de diferite culori. De fapt Imperiul Inca a fost creat cu scopul de a răspândii civilizaţia. gustul. laxativ sau purgativ. Imperiu era împărţit în patru suyu. bisturiu din bronz etc. Alte plante erau folosite pentru efectul lor diuretic pentru înlăturarea insuficienţei renale.

variola era cunoscută. din silex la început. respectul celor vârstnici. În zilele noastre.) un recunoscut chirurg care a descoperit şi utilizat anestezia la operaţie. ascultaţia. o parte fiind preluaţi de misionari creştini. Berdol Edw sublinia că spitalele nu au fost numeroase pentru că era o ruşine pentru familie şi prieteni să nu aibă grijă de bolnavi. Palparea se referea la puls. Budismul arată că păcatul reprezintă cauza bolilor şi că vine de la zei. Cordonul ombilical era tăiat cu cioburi de ceramică. Istoricii sunt de acord asupra ingeniozităţii chinezilor în dezvoltarea elementelor terapeutice: moxa. în tendoane foloseşti cauterizarea. Mai târziu.) era importantă solidaritatea familială. VI î. 11 . Acele.n. superstiţii. deţinut de măştile cu aspect înfricoşător. Arta îngrijirilor cuprindea sacrificii. apă fierbinte sau alte lichide terapeutice sau se împrăştie în jurul persoanei sau casei. Acesta stipula că sunt 4 etape în stabilirea diagnosticului: observaţia. veneraţia celor ce studiază. au fost apoi făcute din metale începând cu epoca de bronz. De altfel. acupunctură. asistenta medicală are în atribuţii efectuarea acupuncturii. Viaţa constă în interacţiunea acestor principii. Wong şi Wu arată că Neiching spunea: când locul suferinţei se află în muşchi. Rolul femeii era văzut ca inferior mult rolului bărbatului. în China.după interpretarea dată noţiunii de tao înţeleasă ca ordine universală. Lepra era bine cunoscută şi tratată chiar cu un ulei special. II e. Practicile de sănătate se concentrau asupra profilaxiei şi părtrării sănătăţii rezultate din echilibrul dintre Yang şi Yin. iar dezechilibrul îl reprezenta boala. această religie a urmărit descoperirea elixirului vieţii sau alchimia (obţinerea aurului) fapt ce va duce la apariţia chimiei în evul mediu. Moxa – o formă dureroasă a contrairitaţiei.) care s-a preocupat pentru investigarea laborioasă şi experimentarea plantelor medicinale.). iar metoda vaccinării aplicată (prin insuflarea prin suluri de bambus în nările oamenilor a crustaceelor). Confucius dorea să înlăture orpimarea ţării prin reînvierea obiceiurilor antice.n. constituind un amalgam al cultului spiritelor naturii şi ale strămoşilor.Hr. Chang Chung-Ching (sec II e. Yang reprezenta forţa musculară. XVII şi care a avut la bază concepţia tao.. Chinezii vechi au pus bazele filozofiei Yang şi Yin. 2698 î. Fondatorul medicinii chineze este considerat împăratul Shen Nung (aprox. la care ulterior s-a renunţat. abia în 1913 s-au dat primele permisii de efectuare a autopsiilor în China. proprie fenomenelor naturii. Aceste două forţe erau întotdeauna opuse şi complementare una alteia. Poziţia socială redusă a femeii a făcut ca numeroşi nou născuţi de sex feminin să fie abandonaţi.) despre care se spune că a scris Canonul medicinii Neiching. patologiei şi chirurgiei.. În secolul al III-lea e. Exista şi credinţa privind rolul hotărâtor. Astfel se administrează bolnavilor un ceai cu cenuşă. Chinezii au elaborat Materia medicală şi multe din medicamentele pe care ei le foloseau – de exemplu efedrina folosită şi în medicina modernă. erau îmbrăcaţi cu haine de fetiţe şi erau botezaţi cu nume de fete. Wu şi Wong au enumerat aşa numitele haluri de vindecare (stare nespus de rea) în jurul anului 651 î. Un obicei de nedorit. Alţi doctori renumiţi: Tsang Kung (primul secol î. Yin reprezintă forţa feminină. ascultă. valoarea ei fiind determinată de numărul fiilor născuţi. palpaţia – priveşte. combina tehnici magice şi mistice şi urmărea combaterea spiritelor rele producătoare de boală.Hr.Hr.Hr. activitatea pozitivă a universului. foloseşti punctura – în vase de sânge moxa. pentru a nu fi recunoscuţi. întreabă şi simte. Taoismul din sec. consta în aplicarea unui material încins (înroşit) pe anumite puncte. Interzicerea disecţiei a determinat lipsa de cunoştinţe în domeniul anatomiei. Nici o credinţă n-a fost pusă în istoria pacientului ca instrument de diagnosticare. Punctura a început să se transforme cu timpul în acupunctură şi a devenit curând un panaceu universal.Hr. sugarii băieţi. masaje. negativă. al ideilor lui Lao-dzî şi a diverselor credinţe. De frica vechiului rău. Echilibrul era egal cu sănătatea. Un alt împărat care a adus contribuţii în dezvoltarea medicinii Huang-ti (2698-2598 î. chinezii fiind pregătiţi să observe chiar variaţiile sale în stadiul de sănătate şi boală. Masajul a fost dezvoltat în mod deosebit. pasivă. Se presupune că numeroase medicamente le-a încercat pe el. vieţii sociale şi gândirii omeneşti. speriatul spiritelor rele prin zgomote de fond sau împuşcături sau diferite băuturi. cauterizări. era deformarea picioarelor sau legarea picioarelor femeilor. Teoria Yan Yu oferea o anume bază ştiinţifică pentru explicarea bolilor (Yan = bărbat.n. Acul introdus era uşor rotit în zona dureroasă. în prevenirea variolei.Hr. După Confucius (551-479 î. Până în 1734 toţi medicii de la curte şi oficialii colegiilor medicale trebuiau să fie de faţă la sacrificii. Prea puţin s-a vorbit de spitale. fiziologiei. Yu = femeie). iar diagnoza se făcea pe baza unei complicate teorii a pulsului.) care a lăsat evidente impresii şi sugestii de tratament şi Hua Tio (sec. ventuze. Este o formă de religie chineză care a existat până în sec.

catetere). proceduri chirurgicale. tiroidă. un grup de arieni ce proveneau de pe platoul iranian. iar dacă medicul crea suferinţe celui îngrijit trebuia să plătească acestuia. erau folosite ca plasture şi indicate în muşcătura de câine. Doi medici renumiţi – Charaka şi Susruta – au reunit mai multe informaţii medicale într-un compendiu. inflamaţii de orice fel. educarea spiritului prin exerciţiu – şi astfel prin care spiritul de detaşa. Cele mai vechi culturi din India au fost Hindu. iar cenuşa aruncată în Gange. într-o anume zi stabilită de astrologi. Charaka s-a preocupat de normele etice ce se cer respectate de cei ce îngrijesc suferinzii. foarfeci. CULTURA ANTICĂ INDIANĂ Poziţia şi posibilitatea apărării în nordul ţării. Atâta timp cât erau respectate şi considerate sfinte.Hr.China antică suferise numeroase epidemii de holeră. maimuţa etc. Persoana care îndeplinea funcţia de asistentă (nursă) trebuia să aibă o bună comportare. tuberculoza. Pentru animalele bolnave erau constituite spitale. De altfel Gin Seng – plantă cu valori deosebite. Totodată se făceau şi operaţii plastice. Susruta – care a trăit probabil în secolul V e. După moarte corpurile erau arse pe ruguri. Regele Ashoka (269-237 î. ulcere. bogate în iod erau folosite sub formă de bulion pentru combaterea guşei. să se priceapă să îngrijească orice pacient. Dar multe obiceiuri. Plantele medicinale marine. Mai erau folosite oase de tigru sau şarpe.. era utilizată şi în acele vremuri. Astfel India a fost izolată prin munţi de restul lumii. aveau efecte importante pe plan somatic. Susruta a descris şi operaţii pentru corectarea deformaţiilor urechii. Yagur-Veda.Hr.. grefe de piele. Odată cu descrierea acestei metode. moral şi social. a permis o mare dezvoltare a culturii indiene. Între anii 1000 şi 800 î. Era folosit macul (opium).. Medicul purta la curea o cutie care conţinea medicamente. introdu-se una în alta. Ultima carte conţine numeroase sugestii privind tratamentul medical. Rawolfia care conţine rezerpină era prescrisă pentru nervozităţi.Hr. vizând mai ales femeile. şi care era studiată în corelaţie cu poziţia stelelor şi a altor influenţe astrale. să-l ridice şi să-l ajute să se plimbe. pregătirile şi băile erau practici dese.) a construit numeroase spitale pentru pelerini. – a descris boli. scalp.) în limba indiană din care se trage sanscrita. se opreau hemoragiile prin cauterizare cu ulei foarte fierbinte sau prin presiune. O triadă de zei ocupa atenţia din punct de vedere religios: brahma = sursă dătătoare de viaţă. Erau cunoscute şi descrise boli ca diabetul. furuncule. iar unele procedee – respiraţii Yoga – au fost preluate şi de medicina modernă. transmiterea malariei prin ţânţari. Cei ce se apropiau de moarte doreau să fie conduşi la Benares (oraş de pe Gange) ca să participe la aceste îmbăieri religioase. Procesul de încarnare pornea de la organismele vegetale la cele animale sau umane sau invers. Curăţenia corporală. bisturiu. Teritoriul Iumna şi râul Gange reprezentau ţara sfântă şi la fiecare 12 ani. să ştie să facă şi să cureţe patul. Cele 4 cărţi Rig-Veda. s-a stabilit pe câmpiile Indiei. să posede deşteptăciune şi abilităţi – deprinderi. budismul câştiga teren deoarece brahmanismul interzicea orice dorinţă şi culmina prin negarea existenţei. să se distingă prin puritate. plante medicinale. rinoplastii. Vishnu = care apără şi Şiva = cel care strânge. Se cunoşteau efectele narcotice ale Cannabis indica (cânepa indiană) şi Hyoscyamus niger (măselariţa) utilizate ca anestezice. Pentru stabilirea prognosticului bolnavului era folosită mingea vrăjitoarei alcătuită din 12 sfere acuplate. seringi. Cu scop terapeutic erau utilizate şi organele animalelor – ficat. închiderea fetelor. În 1600 India a fost cucerită de britanici care au prescris unele tehnici. Organele de broască a căror secreţii conţineau adrenalină. Sama-Veda şi Atharva-Veda descoperite în India au fost scrise (1500 î. să frece şi să maseze membrele. au fost păstrate. aruncarea copiilor în Gange. 12 . o serie de animale nu erau consumate – vaca. utilizarea unor ierburi – plante şi incantaţii. În jurul anului 552 î. În jurul anului 2000 î. Se amputau membre. O altă zeitate favorită o reprezenta Zeul Soare. Surse de informare despre practicile de sănătate privin din Religia brahmană – hinduismul conform căruia spiritul se poate ridica sau poate fi pedepsit prin regenerări sau transformări ale sufletului.Hr. să dea dovadă de bunătate. Învăţământul medical era foarte bine organizat. Amputaţia de nas era o metodă de pedepsire. forceps. Se făceau operaţii cezariene şi de cataractă. la fel ca şi arderea văduvei la funeraliile soţului. 121 de instrumente chirurgicale (ace. s-au desfăşurat lupte numeroase pentru supremaţia între caste. binecunoscută în prezent.n.Hr. o plantă ce conţine efedrină numită Ma Hua-ng. din fildeş. Yoga reprezenta calea. în partea de sud a Orientului Îndepărtat. Contemplarea şi meditaţia preocupa pe numeroşi indieni care duceau o viaţă monahală. şopârlă păstrate în vin etc. preoţii şi persoanele religioase se îndreptau spre acea zonă pentru a se spăla de păcate. şi întotdeauna să fie dornic să facă ceea ce i se cere. Deşi prin actul Sarde căsătoria era posibilă de la 14 ani (coabitarea era posibilă de la 8 ani).

şi atribuite lui Homer. consultările aveau loc o data pe an (la aniversarea zeului). 13 . Chiar şi literatura creştină cea mai entuziastă face adesea trimiteri la mitologia greacă şi romană. Şi din legende reies relaţiile dintre cretani şi spartani. În mitologia greacă zeii Panteonului capătă însuşiri omeneşti. Fiicele lui Asclepius erau Hygia – zeiţa sănătăţii şi Panaceea – zeiţa medicaţiei. În mitologia romană Aesklepios a fost preluat ca Aesculap (Esculap). cunoscute şi sub numele de "Imnuri Homerice". În zilele noastre mitologia greacă rămâne nu doar sursa unor motive şi trimiteri literare. ce i-a făcut să fie mai mult separaţi decât uniţi. medicină. istorie. Aesklepios (Asclepius – Aesculapius) – om zeificat după moarte – a fost considerat zeul medicinii. au fost sugerate numeroase aspecte care s-au dovedit a fi uneori reale (confirmate cu ocazia săpăturilor vechii cetăţi Troia – 1876). A existat o revoltă creştină de desfigurare sau distrugere a idolilor şi a altor imagini care reflectau cultul public al zeilor. a încetat să se mai practice. Operaţia comporta sacrificiul prealabil al unei capre. Exista un Panteon de zei şi zeiţe. se adresau oracolelor pentru a se consulta cu zeii (exemplu oracolul din Delphi). Oracolul era săvârşit de către Pythia şi de profetul care asista consultaţia. şi care reprezenta simbolul medicinii. Astăzi semnul medicinii îl reprezintă Caduceul. Pythia. chiar dacă îngrijirea mai era încă o ocupaţie a sclavilor. La început. plină de monştri. a primit o noua orientare religioasa sub domnia lui Apollon. După Plutarh zeul se mulţumeşte să o umple pe Pythia de viziunea şi lumina care clarifică viitorul. senina. Mitologia greacă rămâne o referinţă culturală importantă mult timp după ce religia greacă. ştiinţe naturale şi medicină. în pofida scepticismului unor gânditori. bărbaţii trebuiau să se însoare. Era nevoie de noi idei pentru a se face cristalizarea oamenilor şi animarea lor pentru asigurarea sănătăţii. filozofi sau chiar soldaţi. matematică. Geografia fizică a Greciei antice sau Helas-ul. Doar cei puternici puteau depăşi programul riguros de pregătire spartană. profetiza în cripta templului. Mitologia greacă reprezintă un ansamblu de legende care provin din religia vechii civilizaţii elene. cu zei creatori. Pythia este calma. le ofereau oamenilor atât ritualuri. Tălmăcirea era făcută în temple. cu excepţia lunilor de iarnă. cu toate că uneori par a avea simţul dreptăţii. prin prezenţa a numeroase insule. intrigi în Eden şi eroi civilizatori. intrigi şi zei care intervin în permanenţă. ambele scrise în greaca veche. dar şi a unor poveşti fermecătoare care continuă să fascineze. preoteselor. tot aşa cum în scrierile de bază ale religiei creştine regăsim înţelepciunea şi unele dintre judecăţile filosofilor greci. înainte de toate. Ei pregăteau artişti istorici. Pentru a înţelege impactul considerabil al civilizaţiei greceşti asupra tuturor realizărilor culturale viitoare ale Europei. Aceste credinţe pot fi comparate cu modul în care unii creaţionişti creştini din zilele noastre echivalează literal Biblia cu istoria lor. sunt adesea meschini sau răzbunători. În general consultanţii puneau întrebări în formă de alternativă: dacă să facă cutare sau cutare lucru. Grecilor le datorăm ruperea medicinii de practica mistică şi a şamanilor. când a fost declarat unica religie a imperiului. Insulele greceşti sunt recunoscute drept locul de naştere al vieţii intelectuale occidentale. trebuie să ne întoarcem la perioada primordială a umanităţii. Pythia dădea răspunsul trăgând la sorţi bob alb sau negru. explicând ceea ce pare inexplicabil întrun mod raţional. când Apollon lipsea. Lumea mitologiei greceşti este complexă. probabil înainte de anul 700 î. concentrata. Aceste poveşti erau cunoscute de către toţi grecii din antichitate şi.CULTURA GRECIEI ANTICE Multe din imperiile antice au dispărut. atât al medicinii civile. Creştinismul a înlocuit păgânismul ca religie oficială a Imperiului Roman în 391. războaie. prin vise sau unele semne. Grecii s-au remarcat în revitalizarea multor aspecte ale vieţii (artă. Cele mai importante realizări în Grecia antică sunt în filozofie. În cele mai vechi opere literare europene care s-au păstrat sunt Iliada şi Odiseea. personificări ale forţelor universului. Ei sunt mai mult sau mai puţin schimbători şi.Hr. şi în cele din urmă. cea mitologică. Platon compară "delirul" Pythiei cu inspiraţia poetică dată de Muze ori cu elanul amoros al Afroditei. dar nimic nu indică transele isterice sau "posesiunile" de tip dionysiac. cât şi al celei militare. inspirată de Apollon. Pe momentele figurate. S-a vorbit despre "delirul pythic". La 30 de ani. Comunicarea cu zeii se făcea prin răspunsurile preoţilor. de care a fost legată. Oracolul din Delphi. în luarea unor decizii importante. Spartanii – foarte practici şi lipsiţi de imaginaţie. biologie. Atributele sale erau un toiag pe care este încolăcit un şarpe – semnul înţelepciunii. pe care populaţia îi venera. preocupaţi mai mult de dezvoltarea portului în dauna minţii. loc oracular cu mult înainte de Apollo. Grecii credeau în zei şi de aceea. astronomie. cu acţiune asupra vieţii şi destinului oamenilor. sau se făcea comunicare directă prin spirit. şi trecerea la baze ştiinţifice. aveau o educaţia care urmărea să le asigure putere – pentru a fi soldaţi desăvârşiţi. de mai multe ori. oratori. Atenienii urmăreau să dezvolte un corp armonios. În cazurile mai grave. se aseamănă cu Grecia de astăzi. însă rămân. deşi nu prea aveau timp să-şi vadă familia. cât şi istorie. filozofie). ca si zeul care o inspira. apoi o data pe luna. facultăţile estetice şi mintea. poezie. Apollo – zeul soarelui era şi zeul sănătăţii.

a demonstrat valoarea practicii clinice şi a dovedit un comportament etic deosebit – jurământul lui Hipocrate. dobândind o solidă reputaţie ca practician. a arătat cauza naturală a bolilor şi a predat studenţilor observaţia minuţioasă a celui bolnav. prin observarea unui număr mare de cazuri. salariu care era suplimentat de comunitate. după care. regimul alimentar. mai ales după Grecia a fost cucerită de Imperiul Roman. Hipocrate învaţă medicina sacerdotală şi anatomia de la tatăl său. flegma sau limfa. Planul de îngrijire prescris de Hipocrate era concis şi direct. adânc cufundată în mitologie. Numele lui este legat de Jurământul lui Hipocrate. Heraclide. recunoscut ca bun practician.Hr – primul filozof şi om de ştiinţă grec care a arătat că orice soluţionare de probleme trebuie să aibă la bază unele principii. În jurul anului 420 î. băi de ape minerale.în limitele posibilităţilor din vremea sa . Grecii. Hipocrate a înţeles rolul climei. Mulţi dintre medicii antichităţii proveneau din Grecia.. A arătat prezenţa epidemiilor şi endemiilor. o înţelegere modernă a metodelor de tratament. a subliniat importanţa îngrijirii bolnavului imobilizat. În lucrarea asupra epilepsiei. Mai târziu va înfiinţa o altă şcoală în Tessalia. sacrificarea animalelor şi credinţa în puterea zeilor.Hr. El a sublinit necesitatea observaţiilro exacte şi o evidenţă atentă. 14 . Prognoză şi Aforisme" expune opinia revoluţionară pentru acel timp. În capitolul "Aerul. Asklepsiades. Tracia. un medic. Hipocrate a privit persoana ca pe un întreg şi a combătut ideea că zeii produc îmbolnăvirea. A renunţat la sclavi şi a pregătit studenţi. în "Prognostic. ci mai degrabă datorită unui dezechilibru al stării de sănătate dintre minte. Prin observaţiile făcute asupra manifestărilor bolilor şi descrierea lor amănunţită. ci se descriu cauzele demonstrabile ştiinţific. Apa şi Locurile" nu se mai discută rolul zeilor în apariţia bolilor. pacientul sacrifica un animal. Femeile însărcinate şi bolnavii cu boli incurabile nu erau primiţi în aceste temple de asistenţă medicală. se purifica prin îmbăiere.Hr.Cel mai important centru medical era în oraşul Epidaur. Aici a fost construit un templu ce avea teatru. important este faptul că Hipocrate vede cauza acestei boli într-o tulburare a funcţiei creierului. Hippocrate nu a putut fi la adăpostul unor erori inerente epocii în care a trăit. Hipocrate a subliniat rolul aerului. poate prevedea evoluţia ulterioară a unei boli. a murit la Larissa către anul 370 î.cuprinse în Corpus Hippocraticum din biblioteca renumitei şcoli de medicină din Cos probabil doar şase îi aparţin cu siguranţă lui. Această teorie a stăpânit gândirea medicală multe secole. numită "Boala sfântă" (lat. unde fondează o şcoală pentru viitori medici. rolul solului.la eliberarea medicinii de superstiţii şi misticism. Pedanim Dioscorides – erau cu toţii medici greci care au lucrat la Roma În epocă s-au evidenţiat şi alte personalităţi: Thales – născut la 640 î. De aici a emanat teoria umorală a bolilor. unde îşi va sfârşi zilele. Hipocrate. Hipocrate. Hipocrate recunoştea existenţa a patru umori: sângele. apoi se culca în sunetul muzicii şi mirosurilor plăcute. A recunoscut că medicul trebuie să cunoască îmbolnăvirile specifice. deşi deseori profesau în Roma. În ciuda argumentaţiei considerată astăzi naivă. În chirurgie a pus la punct un aparat de trepanare a craniului. modul de pregătire a asistentelor (nurselor). plăteau o taxă specială pentru asigurarea salariului anual al doctorului. Tessalia şi Macedonia ca medic itinerant. Din cele peste 70 de lucrări care i se atribuie . modul de viaţă şi sanitaţia. În stadiul de dezvoltare a cunoştinţelor sale. În această atmosferă neştiinţifică. precum şi prin încercările de a explica procesele patologice pe baze naturale şi raţionale. a făcut şi o serie de inovaţii medicale. Galen. Morbus sacer) întâlnim informaţii asupra anatomiei corpului omenesc. fără a atribui boala unei imixtiuni din partea zeilor. observată în basoreliefuri de oameni sănătoşi. sală de gimnastică. La sosire. modul de viaţă şi clima asupra stării de sănătate. în care discută influenţa unor factori ca vârsta. se întoarce la Cos. Scrierile lui Hipocrate se adresau aproape tuturor ramurilor medicinii. Sistemul lui de îngrijire era centrat pe pacient şi utiliza metode ştiinţifice pentru soluţionarea problemelor pacienţilor. Cel mai vestit medic al Greciei antice. jurământ prestat şi în zilele noastre de absolvenţii şcolilor medicale. într-o familie ce aparţinea cultului lui Esculap. în acea vreme. se considera că epilepsia ar fi datorată unei lipse de aer în urma unei incapacităţi a vaselor de a transporta aerul la creier. Astfel în concepţia sa.Hr. Ideea unei medicini preventive apare pentru prima dată în "Tratamente" şi în "Tratamentul Bolilor Acute". Ei căutau şi doreau perfecţiunea. Artiştii reprezentau adesea trupul omenesc în mişcare. i se făcea un masaj. Cel pe care Aristotel l-a numit marele Hipocrat sau tatăl medicinii. considerat părintele medicinii. pe care azi am numi-o "teorie umorală". un dezechilibru între ele ar produce boala sau ar antrena moartea. Hippocrate. s-a născut pe insula Cos (arhipelagul insulelor Sporade) în anul 460 î. Hippocrate a contribuit . Păstrarea evidenţelor în medicina clinică. fierea galbenă şi fierea neagră. când apare bacteriologia şi imunologia. în ortopedie a construit un scaun special pentru reducerea luxaţiilor şi fracturilor. un adevărat codice moral în exercitarea profesiunii medicale. Părăseşte insula sa natală şi cutreieră ţinuturile Greciei antice. El a reunit informaţiile despre persoane cu detalii privind mediul înconjurător şi rezultatele unei analize complete asupra nevoilor pacientului. corp şi mediu înconjurător. apei şi locului în împrăştierea bolilor – document rămas valabil până în secolul XIX.

Când se confruntau cu boala romanii renunţau la zei.Hr. cultură. spirit de formaţie enciclopedică.d. Atunci cînd intrau în casele oamenilor pentru a distribui alimente şi medicamente.Aristotel – alt om de ştiinţă renumit. Practicile medicale erau adesea împrumutate din ţările pe care romanii le cucereau şi medicii din acele ţări erau făcuţi sclavi. o femeie diacon puternică şi foarte religioasă. calugariţe Imaginea religioasă a nursei Prima continuitate din istoria nursingului a început cu crestinismul. iar biserica veche îi făcea diaconi pe bărbaţi şi pe femei deopotrivă. Membrele Ordinului Văduvelor nu trebuiau să fi fost în mod necesar căsătorite. 15 . Odată cu înfiitnţaraa bisericilor în era creştină. iar curăţenia era preţuită. În Epistola către Romani. deşi igiena şi salubritatea erau destul de bine dezvoltate. Dacă a fost căsătorită. Grecii erau recunoscuţi pentru arta bandajării (vezi Achile care-l îngrijea pe Patrocle). embriologie. şi astfel ele aveau o bună educaţie.se face referire la Phoebe şi la munca ei. care cuprindeau hrănirea celor flămînzi. Influenţa ordinului diaconeselor s-a diminuat în sec.Hr. Aceste tinere femei devotate prestau munci de milostenie. anatomie comparată învăţată prin disecţii. îmbrăcarea celor goi. Aceste femei. Femeile diacon nu se distingeau net de văduve şi de virgine. Multe locuinţe erau echipate cu băi. bătrînilor. iar virginele erau considerate egale în rang clerului bisericesc. clasic al filosofiei universale. Este recunoscut rolul mediului înconjurător în împrăştierea bolilor. 7 martie 322î. 384 î. călugări. pînă în Galia şi Irlanda. Tucidide descrie cu acurateţe o epidemie în Athena în timpul războiului peloponezian. 0 semnificaţie deosebită în istoria nursingului o reprezintă femeile diacon din biserica răsăriteană. vizitarea celor din închisori. datînd din aproximaţiv anul 58 î. Homer. orfanilor. Unele descrieri au rămas valabile peste secole – difteria care se însoţea de imposibilitatea de a înghiţi şi se senzaţia de sufocare. La Roma femeile care slujeau de pe poziţii asemănătoare erau cunoscute sub numele de MATROANE. condus de 01YMPIA. Cu toate că poziţia de femeie diacon şi-a avut originea în Biserica Răsăriteană aceasta s-a răspîndit şi în vest. (n. Scoli pe lângă biserici si ordine religioase. Deoarece aceste femei îi vizitau deseori pe bolnavi în casele lor. Femeilor li se permitea să deţină proprietate. Ordinul Fecioarelor sublinia virginitatea ca fiind esenţială pentru puritatea vieţii. aveau multe caracteristici comune şi îndeplineau responsabilităţi asemănătoare. fondator al şcolii peripatetice şi al logicii formale ca ştiinţă. zoologie. adăpostirea celor fără de cămin. erau deseori văduvele sau fiicele oficialităţilor romane. Aesklepios – care s-a ocupat de botanică. Rolul femeilor era considerabil diferit de cel pe care acestea îl aveau în alte culturi antice. Ea ducea scrisorile lui Paul şi la îngrijit pe el şi pe mulţi alţii.care este deseori citată ca fiind prima femeie diacon şi prima nursă care mergea în vizită. aceste femei deţineau poziţii independente şi mari bogăţii. grupuri de credincioşi se organizau în anumite ordine. bogăţie şi poziţie. Nici o discuţie despre istoria nursingului nu poate fi completă fără a o menţiona pe PHOEBE. superstiţii şi ierburi. ROMA ANTICĂ Progresele medicale ale romanilor antici au rămas în urma celor ale grecilor. V si Vl cînd edietele bisericeşti le-a anulat femeilor rangul şi responsabilităţile clericale. IV şi V. ele purtau un coş. Aceste trei grupe femei diacon. să apară în public şi să facă o campanie publică unor cauze care considerau că trebuie să fie promovate. Femeile necăsătorite aveau posibilităţi de muncă care nici nu se puteau imagina înainte. cînd un colectiv de 40 femei diacon trăia şi muncea. în descrierea războaielor. care trebuiau să fie necăsătorite sau văduve doar odată.Hr . aproximativ prin anii 4oo î. cu rang egal. văduve şi fecioare. îngrijirea celor bolnavi şi înmormîntarea celor decedaţi. fiind obligaţi să ofere servicii medicale romanilor. care va deveni mai tîrziu trusa medicală a nursei de astăzi care vizitează bolnavii. Se crede că acest titlu era folosit pentru a desemna respect faţă de vîrstă. Mişcarea a culminat în Consţantinopol. a căror preocupare principala era să le poarte de grijă bolnavilor săracilor. văduvelor. ele sînt uneori recunoscute drept cel mai vechi grup organizat de nurse publice. sclavilor şi prizonierilor. acea membră putea să rămînă văduvă numai odată şi trebuia să depună jurămînt că nu se va recăsători. pe care le donau în scopuri caritabile şi pentru nursing. descrie chirurgia din armată. fiziologie. toate acestea făcându-se în numele milei şi iubirii creştine.Hr) a fost un filosof din Grecia antică. Printre aceşti prozeliţi creştini se găseau şi trei femei care au avut o contribuţie semnificativă în nursing. Ele puteau să se întreţină cu musafirii şi să stea cu ei la masă. Învăţăturile lui Hristos îi povatuiau pe oameni să-i iubească si sa se îngrijească de vecinii lor. Foarte active in sec. Preceptele lui Hristos situau femeile şi bărbaţii la egalitate.

Mănăstirile au jucat un rol important în păstrarea culturii şi învăţământului. provenind dintr-o importantă şi bogată familie romană.Acea cruce urma să fie folosită. pe o banderolă (emblemă) destinată Scolii Nightingale. iar simbolurile înţelepciuni puterii. de asemenea. In scrierile sale. Cavalerii. Devenind creştină Fabiola şi-a dat seama că noile ei credinţe considerau căsătoria după divorţ un păcat. Simbolismul uniformei datează din secolul XVI.un discipol al Marcellei. există şi azi La sfîrsitul sec. în Anglia existau mai mult de 700 spitale. la înmormîntarea sa au participat sute de romani.Jerom (Ieronim) menţionează cîteva aspecte ale muncii ei şi calităţile ei. A fost organizat pentru a asigura personalul de deservire a două spitale din Ierusalim. trebuiau uneori să apere spitalul şi pacienţii. suprimată de bisericile occidentale. Beguinii din Flandra. Ea s-a convertit la creştinism şi după moartea celui de-al doilea soţ şi-a început cariera de acte caritabile. Cruciadele care au măturat nordul Europei. puteau să-şi urmeze cariera aleasă în timp ce duceau o viaţă creştină. personat spălînd şi tratînd rănile şi inflamaţiile care le crea altora repulsie. ordinele monarhice. care sperau să găsească obiecte de valoare adăpostite acolo. Nurse monahii renumite c Sf. După o mărturisire publică a păcatului ei.cate nursingului. In această perioadă (aprox. Cavalerii Ospitalieri ai Sf. Aici ea îi îngrijea pe bolnavii şi săracii pe care-i aduna de pe străzi şi şosele. Unica instruire dt nursing care li se oferea acestor oameni devotaţi era sub forma unei ucenicii: un nou venit în organizaţie era încredinţat unei persoane cu nai multă experienţă şi învăţa de la aceasta. 'Mişcarea femeilor diaconi. Pe veşmintele lor se găsea Crucea Malteză. între 50-300 d. a fost creată atunci.Hr. A murit cam pe la 399 şi se spune că.prin ele tinerii. unde erau îngrijiţi călătorii obosiţi şi bolnavi. şi-a dedicat viaţa muncii caritabile şi în anul 380 î. Funcţionînd în mare măsură ca şi ordinele monahice. Hotelul Dieu a fost construit în 542. aveau să dureze aproape 2oo de ani (1096-1291). Spitalul Santo Spirito din Roma. de asemenea. învăţătura perioadei clasice s-ar fi pierdut odată cu căderea Imperiului. Ea era o femeie de o frumuseţe distinsă. acest privilegiu s-a extins asupra şcolilor şi breslelor meşteşugăreşti. a divorţat şi s-a recăsfltorit. au îngrijit bolnavi şi i-au ajutat pe săraci. 16 .Paula a fost. Şf. Scholastica (sora geamănă a Sf. sub sutană purtau armuri. embleme şi scuturi. ea a fugit la o biserică din apropiere. Aceste spitale. Casa ei a fost mai tîrziu prădată de războinici. Belgia (1184). s-au înfiinţat primele spitale. Ioan a fost un astfel de ordin. Brigida. cel mai mare spital medieval. In această perioadă a fost creat şi ordinul Benedictinilor.Hr. In Bethleem ea a organizat o mănăstire. Hotelul Dieu din Paris era deservit de Surorile Augustine care făceau parte din primul ordin şi erau cu predilecţie dedi . Răspunzînd nevoilor create de ciuma neagră. Una din cele mai vechi organizaţii pentru bătbaţi în nursing.După acest asediu.SF. care a devenit un centru pentru studierea şi propovăduirea creştinismului. Marcella a înfiinţat prima mămăstire pentru femei în minunatul ei palat. creştine. aşa cum o cunoaştem astăzi. Dacă n-ar fi existat călugării şi mănăstirile. fraţii Alexia fondat în timpul epidemiei de ciumă bubonică din 1348. .MARCELLA Sf. acest grup a organizat un spital şi a străbătut întreaga Romă. a luat fiinţa prin ordinul papal în 717.PAULA Sf. In acest timp au apărut în istorie şi ordinele laice ale nurselor. organizaţi într-un ordin de nursing. Marcella însăşi era considerată o autoritate în pasajele dificile din Scriptură. de îngrijire celor bolnavi şi de educaţie celor neinstruiţi. XVI. Emblema a devenit precursoarea uniformei de nursing. Sf. Exemple ale acestor ordine laice includ Ordinul Antonini) (l095). se spune că ea l-ar fi ajutat pe Sf. în semn de respect. Peste secole. a construit spitale pentru bolnavi şi hanuri pentru pelerini. Misericordia(1244). bărbaţi şi femei. Cînd au constatat că n-au găsit nimic altceva decît o clădire goală. Văduvă. mai târziu. când privilegiul de a purta veşminte de arme era limitat nobililor care îşi slujeau regii cu distincţie. frăţia PARABOLANI. Din această cauză. Benedict) şi Sf Hilda au fondat şcoli. care există şi astăzi. precum şi în acordarea de refugii celor persecutaţi. Jerom făcea traduceri din Biblie în timp ce propovăduia principiile. Sf. a construit primul spital public din Roma. au biciuit-o pe Marcela sperând că le va dezvălui locurile unde erau ascunse bogăţiile.Ieronim la traducerea scrierilor profeţilor. FABIOLA Despre Fabiola se spune că ar fi studiat în casa Marcelei. instruită şi bogată. Au apărut ordinele militare de nursing ca rezultat al cruciadelor. ROLUL ORDINELOR MONAHICE În acea vreme s-au dezvoltat. îngrijind bolnavii. ea a fost nefericită în prima căsătorie. Uniformele multor şcoli de nursing sînt modelate după un anumit fel dt cruce. iar hotelul Dieu din Paris în 650. cu toate acestea. In acest palat Sf. curajului şi credinţei apăreau pe nasturi. Paula a călătorit în Palestina şi a donat o avere pentru construirea de spitale şi hanuri pentru pelerinii care călătoreau spre Ierusalim. membrii acestui grup puteau să-şi termine meseriile oricînd şi nu erau legaţi prin jurămînt de viaţa monahală. SF. plasate în afara pereţilor mănăstirii. n-a putut fi totuşi stinsă. Unii îi recunosc meritul de a fi fost prima care să predea nursingul ca pe o artă mai degrabă decît ca pe o muncă. unde a murit.

Ultimul grup a devenit un ordin de nursing laic reprezentativ. Vincent de Paul şi. Mănăstirile erau închise. în 1633..  Ignatz Semmelweis (1818-1865) a explicat relaţia dintre spălarea mîinilor şi febra puerperală. la îndemnul lui Benjamin Franklin.. de-a lungul râului Sf. mizerie şi groază. Femeile nevoite să-şi cîşţige singure existenţa erau forţate să lucreze ca servitoare şi.  Louis Pasteur (1822-1895) a descoperit bacteriile anaerobe şi procesul pasteurizării. vizitîndu-i în casele lor şi slujindu-le nevoile. Plata era mică.  Joseph Lister (1827-1912) a desvoltat tehnica sterilă. Se puneau bazele colegiilor misionare. Reforma. pe care serveau ca vîslaşi. In 164o Sf. a fost construit în 1524 în Mexico City. a fosr început în 1751 în Philadelphia. Spitalul Concepţia Imaculata. Jeanne Mance. care au devenit medicii. In 1639 trei din Surorile Augustine au sosit în Quebec pentru a deservi Hotel Dieu. Cunoştinţele de igienă erau insuficiente. Erau organizate diferite grupuri de nursing. Aceasta a dus la o revoltă impotriva supremaţiei papei şi la formarea de biserici protestante pe tot cuprinsul Europei. ciumă. In anii 1500 spaniolii şi potughezii au început să călătorească spre Lumea Nouă. În timpul Renaţterii. Printre vechii colonişti din această zonă se numărau membrii ordinelor religioase catolice. bătuţi sau legaţi în lanţuri pe galere. Sf. dar mai ales educaţiei medicale care care încă se găsea prinsă în teoria umorală. de ex. ordinele religioase erau dizolvate. XIV pînă 1a sfârşitul sec. iar munca femeilor în aceste ordine a dispărut aproape cu totul. IMAGINEA DE SLUJITOARE A NURSEI Evul mediu a fost urmat de Renaştore (care a durat din sec.cunoscută şi sub numele de Epoca Marilor Descoperiri. nebuni. 17 . Ele le-au învăţat pe femeile indiene din acea zonă cum să-şi îngrijească bolnavii. Surorile de Caritate. iar cei care erau prinşi cerşind erau deseori aspru pedepsiţi. In 1535 Jacques Cartier a navigat mai departe în nord. a sosit la Montreal în 1541 pentru a-i îngriji pe indieni şi pe colonişti.prostituate şi beţive. In Anglia.un grup ce cuprindea deţinute. Odată cinstite de către biserică şi încurajate spre activităţi caritabile. Surorile Ursuline din Quebec au meritul de a fi organizat prima şcoală de instruire pentru nurse. o mişcare religioasa care a început cu activitatea lui Martin Luther. Aceste grupuri includeau Ordinul Vizitării lui Maria. apărut în Germania în 1517. Laurentiu şi a stabilit colonii franceze în Noua Scoţie. sfaturi şi încurajare din partea Sf. a elaborat prima teorie despre circulaţia sîngelui. Primind ajutor. regele Henric VIII a eliminat efectiv ajutorul monahie organizat acordat orfanilor şi altor persoane surghiunite. Prima şcoală medicală din America a fost fondată în 1578 la Universitatea din Mexic. Secolele XV1-XV11 au găsit Europa devastată de foamete. Îngrijirea din spitale era încredinţată femeilor "neobinuite". Franklin credea că publicul avea datoria să-i protejeze pe cei săraci.de pe acest continent.Studentul curios este încurajat să aprofundeze cunoştinţele despre aceste ordine despre scopurile şi ţintele lor şi despre vieţile acelora care şi-au consacrat toată energia îngrijirii bolnavilor şi săracilor. bătrîni. bolnâvi. Imaginea nurselor şi a nursingului din acel timp a fost descrisă de Charles Dickens prin intermediul unor personaje ca Sairey Gamp şi Bet Prig. Nursa era considerată cea mai umilă dintre servitori. au dat un nou impuls educaţiei. timp şi servicii bolnavilor fie săracilor. În Europa. Vagabondajui şi cerşitul abundau pe cuprinsul europei. Vincent a înfiinţat Spi talul pentru copiii găsiţi.  William Harvey (1578-1657). INCEPUTUL SCHIMBĂRII Ţările rămase catolice au scăpat de cîteva din dezorganizările produse de Reformă. Munca în spitale nu mai apela la femeile o origine nobilă. care fusese educată la o mănăstire a Ursulinelor. Roiul lor era în limitele căminului. Astfel s-a manifesţat ceea ce se poate numi "Epoca neagră a nursingului!. Aceste grupuri ofereau bani. fiind înfieraţi.  Mai tîrziu Rene Laennec (1781-1826) a descris patologia tuberculozei. care includea atît experieţa din spital cît şi vizitele făcute la domiciliu. consultând bibliografia. care a devenit cunoscut ca părintele medicinei moderne.  Anton van Leeuwenhoek (1632-1723) a folosit microscopul pentru a descrie bacteriile şi protozoarele.XVI) şi de Reformă. Vincent de Paul. nursele şi profesorii noii ţări. Primul spital fondat în ceea ce avea să devină Statele Unite. Surorile şi-au extins serviciile şi asupra copiilor abandonaţi. Ei au elaborat un program educaţional pentru tinerele femei inteligenţe pe care le recrutau. In acel an el a înaintat o lege care autoriza înfiinţarea spitalului din Pensylvania. cu toate că nursingul era considerat o îndeletnici casnică. Refeorma socială era inevitabilă. Primul spital de pe continentul american. femeile Reformei erau considerate supuse bărbaţiilor. orele erau lungi. obligaţiile lor erau naşterea copiilor şi îngrijirea căminului. cei săraci sufereau cel mai mult. Biserica protestantă. Asociaţia Reformei a fost o schimbare în rolul femeilor. nu acordă multă libertate femeilor. munca era istovitoare. care apăra libertatea religiei şi gîndirii.din cartea sa "Martin Chuzzlewit". In 1521 Cortez a cucerit capitala civilizaţiei aztece din Mexic şi i-a schimbat numele în Mexico City. nu era una dorită. oameni remarcabili ai medicinei au început să aducă contribuţii valoroase şi vitale ştiinţei medicale.

format de Mary Aikenhead (1787-1858) 18 . a fost recrutata prima diaconeasă. fiica unui medic. În 1849 pastorul Fiiedner a călătorit în Statele Unite şi a sprijinit înfiinţarea primei maternităţi a diaconeselor din Kaiserswerth în Pittsburgh Pennsylvania.. Caroline Bertheau. Ftiederike. un grup romanocatolic format de Catherine Mc Auley (1787-1841) şi un alt grup catolic numit Surorile Irlandeze ale Carităţii. care includea şi prelegeri ţinute da medici. În Anglia. Theodore Fliedner (1800-1864). Nu mic a fost rolul jucat de Frederike Munster. S-a dezvoltat un curs de nursing. Mai târziu ei au deschis un spital pentru bolnavi şi Gertrude Raiehardt. care a ajutat ca planurile vizionare ale lui Theodore să capete rod şi care era ea însăşi dedicată mult ordinului ciacone selor. În timpul unui tur de colectare a fondutilor. Pastorul Fiiedner a fost ajutat în munca sa şi de cea dea doua soţie. sprijinind activităţile diaconeselor. ELIZABETH Fry (178O-1845) a organizat Institutul de Surori de Nursing. Profund impresionat de ei. cam la aceeaşi dată. Au fost urmate de Surorile milosteniei. Al doilea copil a murit curînd după înapoierea sa şi ea însăşi a murit în 1842. după ce a dat naştere unui copil prematur. familia Fliedner i-a urmat exemplu şi pentru. prin Olanda şi Anglia. Străduinţele de la Kaiserswerth cuprindeau îngrijirea bolnavilor. pastorul Fliedner a cunoscut-o pe dna Elizabeth Fry din Anglia care înfăptuise reforma la închisoarea Newgate din Anglia. Pe cînd era departe de casă. un grup laic. a a flat că unul din copiii ei murise. prima oară au lucrat cu femei deţinute la Kaiserswerth. Fliedner a reînviat ordinul diaconeselor stabilind un institut de educaţie pentru acestea la Kaisersverth în 1836. numite adesea Surorile Fry. Germania. Cu ajutorul primei sale soţii. care avusese cîtăva experienţă în nursing înainte de căsătorie.Printre persoanele de bază care au influenţat schimbarea socială din această perioadă a fost un tînăr pastor din Kaiserswerth. vizitele şi munca parohială şi predarea de cunoştinţe.

programele de nursing au înflorit. potrivite pentru formarea disciplinei şi a caracterului. i s-a permis să intre acolo. Florence Nightingale. în mare măsură o nevroză.Florence Nightingale . ea a fost numită şefa acestei instituţii. În 1853 ea a început să lucreze într-un comitet care conducea o Instiţuţie pentru îngrijirea femeilor nobile pe perioada îmbolnăvirii". Ea a continuat să călătorească împreună cu familia şi cu prietenii săi. şi curând a fost recunosctă drept o autoritate în materie.  Nursele vor fi selecţionate cu atenţie şi vor locui în cămine pentru nurse. Săptămîna naşterii sale se sărbătoreşte în prezent sub forma Săptămînii spitalului naţional. să se căsătorească şi să-şi ia locul în socistate. Deoarece era o instituţie religioasă. care a fost finanţată de Fundaţia Nigntingale. Pe măsură ce cunoştinţele sale despre reforma nursingului şi a spitalelor sporeau. care începeau să devină interesaţi în reforma spitalicească. iar sistemul Nightingale s-a răspîndit şi în alte ţări. o femeie a schimbat forma şi direcţia nursingului şi a reuşit să-1 consacre ca pe un domeniu de activitate respectat. oferindu-se să trimită un grup de nurse în Crimeea. încât ea a fost recunoscută mai târziu. să dea examene orale preliminare. În cele din urmă. sub auspiciile bisericii. Italia. În 1851 şi-a petrecut 3 luni studiind Ia Kaiserswerth. Cînd a izbucnit războiul Crimeii. În acelaş timp şi el îi scrisese o scrisoare solicitându-i asistenţa în rezolvarea acestei crize naţionale. voiajată şi instruită. şi că liderii nursingului trebuie să aibă un statut social. i-a scris prietenului său Sir Sidney Herbert. asupra modului de existenţă şi a tuturor celorlalte aspecte ale şcolii. Ea avea o concepţie despre ceea ce putea şi trebuia să fie nursingul. Alte amănunte despre această doamnă fascinantă se pot afla din cartea Ceciliei Woodham Sraith "Florence Nightingale". Ea dorea să devină nursă. sănătate şi statistici de sănătate şi. care începeau să înţeleagă nevoia de nurse "instruite". în special. nu făcînd curăţenie.  Programa va include atît materialul teoretic cît şi experienţa practică. Reuşitele ei înb Crimeea erau atât de remarcabile. S-a retras în dormitorul ei şi în următorii 43 ani şi-a condus afacerile din apartamentul ei izolat. mulţi sugarând că era. ea era cultivată. În multe alte modalitaţi. teste în scris şi să ţină un jurnal zilnic. 19 . despre nursing şi educaţia de nursing. cît şi de către medici. Această femeie extraordinară a fost Florence Nightingale. deşi propria sănătate ia fost serios afectată. Florenţa. erau următoarele:  Nursele trebuie aă fie educate în spitale clinice asociate cu şcoli medicale şi organizate în acest scop. XVIII.cu sănătatea distrusă. Tot timpul vieţii sale Florence Nightingale a scris mult despre spitale. Florence Nightingale avea alte idei. deşi în spitalele englezeşti nu avea acces.  Profesorii vor fi plătiţi. care vor trebui să frecventeze cursurile.  Se vor ţine evidenţe asupra studenţilor. ca a doua fiică a unei familii bogate. că nursele trebuie să continue să studieze tot timpul vieţii şi să nu "stagneze". ea era consultată atît de către reformatori. S-a scris mult despre boala ei. Scrisorile lor s-au intersectat pe drum. Acest lucru era de neconceput pentru familia ei. Născută la 12 mai 1820. care i-a acordat ordinul Meritul. pe atunci o autoritate recunoscută în materie de spitale şi îngrijire medicală. Printre persoanele influente pe care le cunoştea era de aşteptat ca ea să-şi găsească partenerul dorit. care era atunci secretar de război. Florence Nightingale a murit în somn la vîrsta de 9o ani. ea a fost numită după oraşul în care s-a născut. În călătoriile sale i-a cunoscut pe d-1 şi d-na Sidney Herbert. În 1860 şi-a devotat toată energia creării unei şcoli de nursing. Ea s-a luptat pentru a înfăptuit o mare reformă în educaţia de nursing. Nightingale a început să culeagă informaţii despre spitale şi sănătatea publică. De la prieteni a aflat despre institutul pastorului Pliedner din Kaiserswerth.  Intendenta şefă a şcolii va avea cuvîntul hotărîtor asupra programei. Totuşi familia dezaproba activitatea ei. în 1907. să fie inteligente şi să foloseasc: această inteligenţă pentru a ameliora condiţiile pentru pacient. dar în a doua jumătate a sec. salubritate. Ea considera că nursele trebuie să-şi petreacă timpul îngrijind pacienţii. corespondenţii de război scriau despre maniera abominabilă în care erau îngrijiţi soldaţii răniţi şi bolnavi de către armata britanică.INFLUENTA NIGHTINGALE Cele trei imagini discutate mai sus au influenţat dezvoltarea nursingului. În 1656 s-a înapoiat în Anglia . de către regina Angliei. Printre principiile de bază pe care Nightingale şi-a creat şcoala. Datorită statutului economic şi social ridicat al familiei sale. Florence Nightingale a promovat nursingul ca profesiune. Dupfi înfiinţarea şcolii Nightingale din Anglia.

 Dezvoltare profesionala si promovarea in consecinta. Grupuri de Interes Profesional si sa ai contacte cu colegii si alti profesionisti din sanatate. suplimente si scrisori care te tin la curent cu ceea ce este nou in profesie/domeniu. sunt categorii pentru care Crucea Roşie Română a avut mereu uşa deschisă. educarea in domeniul sanatatii si distribuirea de medicamente. fiind pana in prezent singura organizatie de acest profil afiliata la INTERNATIONALE COUNCIL of NURSES. cunostintele si capacitatile necesare pentru o educatie si practica de calitate in nursing. de inundaţiile din anii 70 şi cele care au urmat. România fiind printre primele ţări din lume care a aderat la Convenţiile de la Geneva.  Reprezentare: implicarea asistentilor medicali membri ANR sa reprezinte interesele dumneavoastra la nivel guvernamental si neguvernamental. 20 . spitale. milioane de oameni au fost susţinuţi într-un fel sau altul de organizaţie.  Oportunitati de a participa la comitete. bucătării de campanie. Crucea Roşie Română a răspuns de fiecare dată provocărilor umanitare cu care ţara s-a confruntat. în primul şi al doilea război mondial. grupuri de lucru. Crucea Roşie La 4 iulie 1876. judetean. Activă în războiul de independenţă. cele oferite de biblioteca ANR sau chiar publicate de asociatie. workshopuri. Misiunea ANR . prezentă alături de cei în nevoie . ambulanţe. să vină în ajutorul celor mai vulnerabili.trebuie sa asigure membrilor sai leadershipul. ORGANIZAŢII SI ASOCIAŢII PROFESIONALE: OMS. sinistraţi. săraci. Scopurile ANR vizeaza:  Îmbunătăţirea calitatii serviciilor nursing pentru protectia populatiei.  Asigurarea protectiei nursingului ca profesie si a profesionistilor devenind VOCEA acestora.oameni afectaţi de marile epidemii care au lovit ţara. cu sprijinul oamenilor de toate categoriile. răniţi. Cantine. Domeniile sale de actiune sunt: imunologia. Valorile promovate de ANR sunt:  Professionalism  Respect si demnitate  Transparenta  Colaborare  Onestitate  Loialitate Beneficiile de a fi membru ANR includ:  Educatia: programe de educatie continua. Refugiaţi. de secetele din Moldova. Cu o activitate neîntreruptă de-a lungul celor 130 de ani de existenţă. ICN OMS Organizatie ce coordoneaza programele destinate sa rezolve problemele de sanatate si sa permita tuturor sa ajunga la un nivel de sanatate cat mai ridicat. de cutremurele din 1940 şi 1977. bolnavi. Sediul central este dislocat la Geneva. se înfiinţa Societatea „Crucea Roşie” din România. prizionieri.INTERNATIONALE COUNCIL of NURSES ANR Asociatia de Nursing din Romania a fost infiintata 1997. Viziunea ANR . adăposturi.  Influenta: influentarea politicilor. national. să aline durerea celor loviţi de soartă. seminarii si conferinte anuale internationale. colonii de vară. orfani. tabere.  Comunicare cu alti profesionisti. reglementarilor ce privesc sanatatea la nivel local. toate acestea au fost deservite de mii de oameni sensibili la suferinţa altora. Istoric Asociatia de Nursing din Romania a fost infiintata in martie 1990 sub denumirea de Asociatia Asistentilor Medicali din Romania. prin hotărârea Principelui Ghica de organizare a unei societăţi de ajutor pentru militarii răniţi în război.reprezinta comunitatea asistentilor medicali cu profil clinic din Romania militand pentru protectia drepturilor acestora dar si pentru acordarea serviciilor nursing de calitate pentru a permite imbunatatirea starii de sanatate a populatiei noastre. Prin munca a zeci de generaţii. ceainării. văduve de război. organizatii profesionale din tara si din afara.SOCIETATEA DE CRUCE ROŞIE. ICN (CIN) . organizaţia a reuşit de fiecare dată.  Informatii transmise prin revista.

Ce este nursingul? Profesiunea de nursing presupune: 1) Promovarea sanatatii si prevenirea aparitiei bolii Nursa trebuie sa fie capabila sa: . pe care le combină cu diferite practici magice şi superstiţii.Stabileasca nevoile de sanatate si factorii de risc pentru imbolnavire pe plan fizic.).Religie răspândită în India. şi atribuită lui Buddha. o Grupuri de Interes Profesional. Acolo se afla un vestit templu al lui Apollo şi tot acolo exista şi un faimos oracol. în antichitatea greco-romană. înconjurat de doi şerpi. psihologic si socio-cultural.  Animism – formă primitivă a religiei. scufundarea în nefiinţă (nirvana) şi renunţarea la plăcerile vieţii. mese rotunde. asteptarile si drepturile sale. nevoile. plantelor. oraş din Phocis. soţia lui Asclepius. care consideră viaţa un izvor de suferinţe şi de iluzii. propovăduind renunţarea la orice plăceri. Religie răspândită mai ales în India. V-VI î. reprezentând o îmbinare a brahmanismului cu budismul. inclusiv resursele sociale. Buddha propovăduia pasivitatea şi supuşenia în faţa destinului. ♦ Termen folosit de rasişti spre a denumii populaţiile albe în general şi pe strămoşii germanilor în special. care. de exemplu. simboliza pacea şi comerţul. care se referă la această populaţie. privitor la arianism. Ceva care aparţine populaţiei maya. 2) Responsabilitatea acordarii ingrijirilor nursing generale In practicarea profesiunii sale. cat si cele personale ale indivizilor si ale celor apropiati lor. coordoneze si analizeze datele pacientului pentru a elabora planul de ingrijire al pacientului.  Desfasurarea unor proiecte. ANR.  Caduceu – Sceptrul zeului grec Hermes.  Maya – Nume dat unei vechi populaţii indiene din America Centrală şi limbii vorbite de această populaţie – indiana americană. non guvernamentala si non profit.  Organizarea intrunirilor profesionale: conferinte.  Dezvoltarea filialelor. bazată pe principalele dogme ale brahmanismului şi ale budismului. Persoană care aparţine unuia dintre aceste popoare. Adept al arianismului.  Identifice si evalueze nevoile pacientului de ingrijire prin prisma nevoilor intelectuale. apei etc.  Hinduism . nursa trebuie sa urmareasca vindecarea. modificat cand este nevoie si pastrat ca document. Vedism  Budism – Religie apărută în India în sec.  Hygiea – zeiţa sănătăţii. Religia cea mai răspândită în India. DICŢIONAR  Animism – este o formă primitivă a religiei potrivit căreia obiectelor şi fenomenelor naturii li se atribuie suflet. socotit în Antichitate drept centrul universului. cum este cel de etica. a legaturilor acestora cu organizatii guvernamentale si non guvernamentale.  Actioneze cu competenta in orice situatie. ape etc.Din 1995. este unica asociatie profesionala de gen din Romania. In exercitarea indatoririlor sale nursa trebuie sa:  Acorde ingrijiri cu profesionalism. recuperarea si alinarea suferintelor si sa realizeze aceasta cu respect pentru fiinta umana. Obiectivele ANR:  Imbunatatirea practicii nursingului prin: o Informatii. Este o personificare a forţelor şi a fenomenelor naturii când oamenii cred în spirite şi în existenţa unor duhuri ale obiectelor. când oamenii credeau în spirite şi în existenţa unor duhuri ale obiectelor (plante.  Adune.Sfatuiasca si educe pacientii si apartinatorii acestora privind problemele de sanatate si sa indrume pacientii la servicii relevante pentru ajutor si alinarea suferintelor. Comitete si Forumuri. .Hr. organizatie apolitica.  Arian – Care ţine de arianism. al cărei zeu suprem era Brahma. personificare a forţelor şi a fenomenelor naturii.Identifice si stabileasca resursele pentru luarea masurilor impotriva riscurilor pentru sanatate.  Arian – Denumire mai veche dată popoarelor indo-europene. programe de educatie continua. fiind organizanizatie profesional stiintifica autonoma ce cuprinde asistenti medicali fara nici o discriminare. . dorintele. reprezentat printr-un baston cu două aripioare în vârf. simpozioane.  Comunice si interactioneze cu pacientii si apartinatorii acestora intr-o maniera caracterizata pe incredere si implicare.  Brahmanism – Religie antică indiană întemeiată pe Vede. spirituale si culturale.  Delphi.  Imbunatatirea leadershipului la toate nivelurile.  Ia decizii competente si sa-si asume responsabilitatea ca planul de ingrijire sa fie implementat. Maya în filozofia 21 . având la bază principalele dogme brahmaniste şi budiste. fiica sau după o altă versiune. formă de spiritualizare.

remediu. Nurse – surori. Medicină – substantiv derivat din latină = doctorie.(despre credincioşi) A merge timp îndelungat (pe jos) spre un loc considerat sfânt. 22 . Nursing – îngrijire. prestaţie acordată de personalul de îngrijire medicală bolnavului. soluţie salvatoare în orice situaţie. precum şi mijloacele de diagnosticare. a hoinări prin locuri îndepărtate sau prin ţări străine. aparenţa înşelătoare. variantă a acupuncturii. refacerii ţesuturilor etc. remediu contra tuturor relelor. chimice şi biologice ale vieţii. Vălul mayei = aparenţă care ascunde ultima esenţă a lucrurilor sau nimicul. a face un peregrinaj. alimentare. după înfigerea în piele.. hrană. hrănire. Ştiinţă care are ca obiect păstrarea şi restabilirea sănătăţii şi care studiază în acest scop procesele fizice. Moxa – procedeu terapeutic. aleatorie a realităţii. structurile şi funcţiile organismului. tratare şi prevenire a lor. cauzele şi mecanismele de producere a bolilor. A călători. care. Peregrina . iluziile care constituie lumea. Nutriţie – totalitatea proceselor fiziologice prin care organismele îşi procură hrana necesară creşterii şi dezvoltării. medicaţie. activitate. Panaceu – medicament considerat atotvindecător – despre care se credea odinioară că vindeca orice boală. medicament.       indiană înseamnă latura întâmplătoare. obţinerii energiei pentru desfăşurarea proceselor vitale. leac. tratament. infirmiere = asistente medicale. care se bazează pe utilizarea în locul acelor a unor beţişoare din anumite plante. A cutreiera lumea. sunt arse lent (moxibustie).

pământ şi aer) . În mileniul de dinainte de Hristos. două grupuri umane privilegiate au devenit leagănul primelor două civilizaţii demne de acest nume care au lăsat o mărturie directă a existenţei lor datorită scrierii pictografice şi hieroglifice: cea care ocupa bazele teritoriale sau pământeşti separând Tigrul de Eufrat şi cea care s-a stabilit în marginea cursului mijlociu al Nilului. Alexandria.Ch. remedii eficace însă nu existau. elaborat cu aprox. o organizaţie socio-politică urbană foarte puternică.sub influenţa şcolilor filozofice materialiste ca cea a lui Empedocle (natura este formată din patru elemente: foc. DEZVOLTAREA NURSINGULUI ÎN ŢARA NOASTRĂ Medicina se exercită în cabinete de consultaţii. Ninive.C2. Codul Hammourabi gravat pe o stea de diorită descoperită în ruinele Suse – unde se vede Dumnezeu soare poruncind legile sale lui Hammourabi. o societate democratică şi individualistă. îngrijiri realizate de tămăduitori Încercări de vindeca bolile sau de a trata rănile sunt tot atât de vechi cât omenirea. unde Herofil practică primele disecţii a unor cadavre omeneşti. umflătură şi durere (rubor. Theba. procedee folosite deja în epoca de piatră. tot cea ce l-a precedat îi este inferior de tot ceea ce i-a succedat în lumea antică şi de atunci cu câteva excepţii. practici magice. dacă este vorba de un stăpân. Întradevăr. în epoca cea 23 . Suse) în detrimentul oraşelor porturi (Corint. aceasta probabil la începutul erei faraonice. Între secolul VII şi V înainte de Hristos medicina greacă se desparte de caracterul sau mitic şi sacerdot şi – contemporană construirii marilor oraşe – se va inspira din considerente filozofice. dacă comite o greşeală. spitale şi sanatorii. Îmbolnăvirile erau privite din punct de vedere magic-demoniac sau ca o pedeapsă din partea forţelor supranaturale.Ch. ocazia fugitivă. În civilizaţia Caledo – Asiriana care i-a succedat. judecata grea". şi vom asista la declinul marilor capitale continentale (Memphis. policlinici. repunerea luxaţiilor sau fixarea fracturilor. Acest text. ca totdeauna. o problemă serioasă. Bolile grave reprezentau. monarh caledonian – indica principiile de responsabilitate şi onorariile medicului: acesta va lua 10 sikle pentru îngrijirea unui ochi. căldură.medicina capătă trăsături ştiinţifice. apă. La vechii greci. valabile şi în zilele noastre. medici militari romani. considerat părintele medicinii moderne.numite şi civilizaţii "imperiale" au putut să se dezvolte în valea Nilului şi în Mesopotamia căci foarte devreme s-au reunit cele trei condiţii asigurând reuşita lor: o ţară extrem de fertilă. medicina – puţin distinsă de sacerdot – era se pare codificată cum o demonstrează anumite mărturii ce au parvenit până la noi.1. Aproximativ 3000 de ani înainte de Hristos. dolor). 5 sikle pentru vindecarea maladiilor osoase şi viscerale. dispensare. Galenus din Pergamon grec de origine . Începând din secolul al VI-lea a. în special prin persoana lui Hippocrates din Cos. Organizarea sanitară şi a asistenţei medicale a populaţiei Aceasta este o activitate de interes public şi cade în sarcina organelor de stat (Ministerul Sănătăţii) în colaborare cu asociaţiile profesionale (Colegiul Medicilor. Mai târziu zeul medicilor a devenit Esculap. se improvizau dansuri. experienţa nesigură. sumerienii care s-au stabilit în valea Eufratului şi au fost un popor de agricultori au înscris pe table de lut principiile esenţiale ale medicinii lor. Aceste civilizaţii în esenţă continentale . Pentru vindecare se invocau aceste forţe şi se făceau sacrificii. Astfel. Hipocrate a rezumat dificultăţile morale ale profesiunii medicale într-o formulă care rezuma doctrina sa: "viaţa este scurtă. se foloseau formule oculte sau talismane. 2 sikle dacă e vorba de un sclav. zeul artei medicale era Apollo.dezvoltă teoria humorilor şi descrie cele patru manifestări cardinale ale inflamaţiei: roşeaţă. ceea ce a făcut să fie numită "miracolul Grec". Cea mai veche culegere de deontologie de care s-au legat civilizaţiile occidentale este cea cunoscută sub numele de Jurământul lui Hipocrate. Eficiente erau îngrijirea rănilor. calor. Cercetarea ştiinţifică în domeniul medicinii are loc în clinici şi laboratoare universitare şi în institute de cercetare. tumor. aceste civilizaţii mediteraneene vor atinge o dezvoltare considerabilă. Comuna primitiva.2. din contra. 1. practicile recomandate sunt rezultatul observaţiilor empirice. Antiohia. o religie colectivă în strânsă legatură cu puterea. arta este lungă. i se va tăia mâna. Cartagina. Ordinul Asistenţilor Medicali). În culegerea sa de studii (Corpus Hippocraticum) nu se mai întâlnesc remedii supranaturale. Atena) . O dată cu ascensiunea imperiului roman centrul de greutate se mută la Roma. Babilon. practici magice. 500 de ani înainte de Hristos. În epoca elenistică (secolul al III-lea a. Lui Hipocrate îi revine meritul de a fi creat deontologia medicală pe care şi noi o urmăm astăzi. Această noţiune de responsabilitate morală a fost în egală măsură la mare cinste în Egipt. În acest timp civilizaţiile imperiale în esenţă continentale se vor substitui civilizaţiilor mediteraneene bazate pe o economie comercială. Sclavagismul: îngrijiri realizate de preoţi. Practica medicala din comuna primitiva pana la epoca feudala: 1. la început. vindecătorii rurali.) centrul cultural devine oraşul Alexandria. .

În acest sens dispune pacientul în favoarea sa. el primea de la stăpânul sau o "instrucţie" a cărei solemnitate aminteşte de cea a jurământului: nu va trebui să asculte sentimentele. greutăţile şi nevoile dacă e necesar. Cât despre ţinuta sa. "Jur pe Apollo medic. Hygeia şi Panakeia luând ca martor toţi zeii şi zeiţele ca voi înfăptui după puterea şi judecata mea. lucru de care trebuie să se ferească. orice companie nepotrivită. E probabil în faptul istoric al societăţii indiene prin ierarhia castelor sociale . aceasta va fi a unui om raţional. să vorbească încet. Lucrurile care. oricând el vede femei tinere obiecte de mare preţ.mai strălucită a Greciei antice . discret. cu faţă calmă". Va trebui să acorde cea mai înaltă consideraţie brahmanilor. pe de alta parte cel ce cu grabă se lansează în practicarea medicinii fără a-şi lua timpul de a studia principiile artei este nedemn vis-à-vis de oamenii instruiţi şi merită să fie pedepsit de către lege. Să observe ceea ce i se permite. fără gesturi. El trebuie să fie îmbrăcat în alb.în sânul cărora se găseau brahmani din care proveneau preoţii şi medicii . vesel când este ocazia. Trebuie ca el să aibă caracterul unui om cinstit şi cu aceasta să fie grav şi binevoitor. ura sau orgoliul. răbdător şi familiarizat cu ştiinţele sacre. viguros. Pentru castitate şi sănătate îmi pun la dispoziţie viaţa mea şi profesiunea mea şi voi lşsa această practică profesioniştilor. Să fie cinstit în toate relaţiile căci cinstea îi este de un mare ajutor: bolnavii au lucruri uneori dificile de spus medicului şi i se confesează fără rezervă. "Vei evita. să poarte părul scurt şi unghii tăiate. cei ai stăpânului meu şi discipolilor ce urmează legea medicala. Medicul hindus Tsharaka (care a trăit la începutul erei creştine şi a fixat prin scris tradiţia medicală a Indiei) relatează pentru prima dată în istoria medicinei – calităţile. lecţiile orale şi tot restul doctrinei fiilor mei. va fi sclavul adevărului. 24 . Medicul înţelept în ceea ce priveşte moralul trebuie să ţină cont de ceea ce urmează: să ştie să tacă. de a împărţi cu el subzistenţa. Susruta spune despre medic: "Să fie din familie bună. amabil. Iată ceea ce trebuie să fie medicul ca ţinută fizică şi morală". altfel el ar părea arogant şi dur. Atraja care învăţa medicina pe Taxila şi Susruta care profesa la Benares au prezentat etica medicală ca în "portretul medicului" care figurează în opera lui Susruta. În ziua primirii. Grecia nu a fost – după toată probabilitatea – singura origine intelectuală a civilizaţiei. Dar dacă voi abdica de la aceste principii tot răul să se abată asupra mea!" Hipocrate ilustrează aceste principii în portretul lăsat despre medic: " Este o recomandare pentru medic de a fi firesc. în exercitarea sau în afara exercitării artei mele voi putea să văd sau să aud despre existenţa oamenilor şi care nu trebuie să fie divulgate în afară. Jur de a considera egalul părinţilor mei pe cel ce mă va învăţa arta medicinei. Voi face să servesc regimul dietetic în avantajul bolnavului după puterea şi judecata mea. orice mi s-ar întâmpla în această viaţă voi fi onorat pentru totdeauna de a ajuta oamenii. Ambii sunt astfel insuficient pregătiţi şi totodată incapabili de a deveni practicieni ca şi o pasăre care ar zbura cu o aripă".de unde vine explicaţia despre existenţa. nu vei merge niciodată să îngrijeşti o femeie în absenţa bărbatului ei sau fără consimţământul acestuia. le voi ţine sub tăcere. va deveni obositor. de a comunica preceptele generale. puternic.unde trăiau Pericle şi Philias. Sofocle şi Euripide . Cât despre tema ştiinţifică iată ce sfătuieşte el: "cel ce a învăţat simplu principiile medicinei. cast. Dată fiind absenţă datelor relative referitoare la nivelul atins de către medicina indiană înaintea invaziei ariene. atent la nevoile bolnavilor. se presupune vecină cu cea a lui Hipocrate la care s-au stabilit textele parvenite până la noi.". va îngriji pe stăpânii săi şi pe toţi ce i se vor adresa lui de o manieră politicoasă şi rezonabilă. spune stăpânul. pentru păcatul lor şi răul lor nu voi da. În câteva case unde trebuie să intru. Deci medicul nu se va duce la un bolnav fără să fie chemat de către acesta etc. dar nu a primit instrucţiuni practice îşi va pierde sângele rece în prezenţa unui bolnav. acest jurământ şi această angajare scrisă. Căci excesul de zel îl va face să fie respectat mai puţin. bogaţi şi săraci. Din contra dacă nu va râde şi nu va fi vesel. nici nu voi da la nici o femeie contraceptive. după temperamentul său. de a privi pe fii săi ca pe fraţi şi daca ei vor vrea să studieze această arta să-i învăţ fără onorariu. stăpânilor săi şi să fie plin de consideraţie pentru cei necăjiţi. Trebuie să fie el însuşi bine îmbrăcat şi să utilizeze parfumuri plăcute al căror miros nu are nimic suspect. Dacă îndeplinesc până la capăt acest jurământ şi îi voi face cinste. nu vei da niciodată leac la un om condamnat pentru crima contra regelui. evitând tot ceea ce este corupător. rezervat. nu vei primi nimic de la ea altceva decât hrana ce-ţi va fi necesară. urmărind strict şi neobosit instrucţiunile medicului. oricât m-ar ruga un drog sinucigaş şi nici nu voi lua iniţiativa unui astfel de sfat. viguros. funcţiile şi îndatoririle acestor asistenţi medicali: "Om cu sânge rece. dar la nici un altul. apoi a-şi regla viaţa căci acesta este un lucru foarte important pentru reputaţia sa. căci despre un medic nenatural se crede de obicei ca el nu va şti să îngrijească pe alţii. estimând că aceste lucruri au dreptul de a fi secrete. Grija lui faţă de bolnavi nu va avea limite. Asklepios. frumos.prin Hipocrate şi prin discipolii săi a formulat regulile moralităţii profesionale cu cinste în şcolile de medicină ale lumii greceşti. nepurtând pică la nimeni. trebuie să rămână stăpân pe sine tot timpul. Civilizaţia Hindusă s-a dezvoltat în egală măsură pe plan material şi moral cu rară perfecţiune în cele două văi privilegiate cea a Hindusului şi cea a Gangelui. va trebui să refuze îngrijirile celor pe care îi recunoaşte ca incurabili. mă voi duce pentru a ajuta bolnavii. în preajma medicilor a asistenţilor medicali pe care gândirea modernă îi considera ca veritabili infirmieri. dar în interesul reputaţiei sale şi pentru a salva demnitatea artei. fără pretenţii.

medic. de arta sa. Fă ca bolnavii să aibă încredere în mine şi în arta mea. niciodată de reavoinţă oricare ar fi actul care ar putea să fie cerut de medic sau pacient". Susţine-mi forţa inimii ca ea să fie totdeauna gata să servească bogatul şi săracul. nu admite ca gloria cercetării să mă influenţeze în exerciţiul artei mele.3. pe cei cu mii de sfaturi şi care cunosc totul căci prin toate acestea se poate conduce la moartea lor. Al-Razi (secolul al X-lea p. 25 . "şi recompensa va veni de la Dumnezeu". voinţa şi ocazia de a-mi lărgi din ce în ce mai mult cunoştinţele mele". cea pe care o concepem – şi dealtfel cea pe care o practicăm – astăzi. Ca sufletul să-mi fie deschis aproape de patul bolnavului. pregătit pentru ascensiunea sa în crearea unei culturi vaste. arată în egală măsură calităţi şi un comportament care ne-ar părea astăzi mai "deontologice" pe care le regăsim în principiile lui Souen-Seu-Mo: "pentru a fi un medic bun. puritatea moravurilor şi a corpului. să ştie să supravegheze şi să asiste bolnavul. tot în Italia. lumea mediteraneana a marcat cultura noastră occidentală într-un mod definitiv. de inteligenţa sa. prin intermediul Imperiului Roman. al XII-lea după Hristos. Moise Maimonide. interpretarea scolastică a textelor luând locul observaţiei. Diverşi medici au acordat în cursul evului mediu şi renaşterii o mare importanţă. Nu va şti abordând bolnavii să fie pătruns de milă şi simpatie. Cunoscători ai textelor greceşti dar şi ai celor persane. Evul mediu: îngrijiri acordate de preoţi. devotat bolnavilor. de calitatea sa de chinez sau de barbar. au propagat în Europa vechile învăţăminte ale culturii antice. dotaţi din punct de vedere al inteligenţei şi abilităţii. Opera lui Maimonide este o strălucită mărturie. infatuat. bucuria renunţării. de origine siriană sau bizantină care au tradus în arabă marile opere medicale le revine meritul de a fi asigurat difuzarea în Orient şi de a fi asociat aici anumiţi medici islamici ca persanul Ali Iben Rabban Al Tabari a cărui deontologie strict hipocratică ne-a lăsat un portret al unui bun practician: "va alege în fiecare lucru ce-i mai bun şi mai drept. călugări ortodocşi si catolici. nu se va plasa niciodată deasupra celorlalţi". medicina se dezvoltă în special în centrele universitare din Bologna şi Padova. Îndepărtează de la patul lor şarlatanii. deci Colegiile Medicilor se arată mai grijulii de a-şi reglementa privilegiile decât de deontologie.Cunoaşterea procedeelor de preparare a compoziţiilor medicamentelor. Înaintarea arabilor în bazinul mediteranean a avut şi un efect pozitiv. operă ce avea să rămână până în vremurile moderne manualul de bază al facultăţilor de medicină.Ch. de către călugării benedictini din Monte Cassino a primei instituţii de învăţământ medical la Salerno în Italia (Şcoala de la Salerno). o Dumnezeule. orgolios şi denigrant deci nu va fi niciodată obosit. fă ca eu sa fiu moderat în totul. Asistenţii se disting prin curăţenia mâinilor. de prieten sau duşman. ataşament faţă de persoana pentru care sunt angajaţi. 1. descendent al unei linii de rabini şi înalţi demnitari iudei. nu e decât ruina sufletului". să dozeze medicaţia. Dă-mi Dumnezeule răbdare pe lângă bolnavi. compasiunea. de bogăţia sa. ca în final să fie prezent la tot ceea ce experienţa şi ştiinţa l-au învăţat. familiarizaţi cu masajul şi fricţionări ale membrelor. sau Rabelais care a scris: "Ştiinţa fără conştiinţă. Fă-mă ca eu să nu văd decât omul în cel ce suferă. a acorda respect medicului despre care se spune în eclesiast că el este creaţia Atotputernicului: "Acordaţi ajutor bolnavilor" se spunea. căci duşmanii adevărului şi ai dragostei de oameni ar putea foarte uşor să abuzeze şi să mă îndepărteze de nobila datorie de a face bine copiilor tăi. ca ei să urmeze sfaturile şi prescrierile mele. În secolul al XII-lea. spitalele mănăstirilor si aşezămintele medico-sociale orăşeneşti. bunul şi răul. Dă-mi forţa. nu va reuşi să considere cu egalitate toţi bolnavii ca prietenii săi cei mai scumpi". fiind animat de această dorinţă fără a se ocupa de treburile sale personale. cel ce nu a citit cărţile Budiste nu va cunoaşte mare lucru. într-una din scrisorile pastorale se aminteşte că obligaţia clerului este de a vizita bolnavii şi de a observa deontologia lui Hipocrate. Îndepărtează de mine. de frumuseţea sa. Într-adevăr.: Ibn Sina) scrie în secolul următor Canon medicinae. experţi în arta de a prepara hrana. nu va fi uşuratic. spirit deschis. Astfel. filozof şi talmudist eminent. Un moment important l-a reprezentat înfiinţarea la începutul secolului al XI-lea. ideea că eu vreau totul. prietenul şi duşmanul. ca el să nu fie direcţionat de nici o gândire străină. inteligenţă. căci mari şi sublime sunt cercetările ştiinţifice care au ca scop să conserve sănătatea şi viaţa tuturor creaturilor. Creştinilor captivi în exil. Dacă neştiutorii mă blamează fă ca dragostea pentru arta mea să mă facă invulnerabil ca eu să pot să perseverez în adevăr şi prestigiu. medici laici. răbdători şi abili a veghea pe cel ce suferă.)a descris variola şi pojarul iar vestitul Avicenna (arab. dar insaţiabil în dragostea mea pentru ştiinţă. medic personal al sultanului Saladin – care a trăit în sec. nici să-şi formeze o voinţă de a aduce ajutor în toate durerile. Perioada de aproximativ 1000 de ani care înconjoară originea erei Creştine este cea unde se ia pentru prima dată cunoştinţa de deontologia medicală. Ştim că probabil în secolul VI al erei noastre civilizaţia chineză care acordă o mare importanţă medicilor. ne-a lăsat o opera deontologică mistică cunoscută sub numele de rugăciunea lui Maimonide: "O Doamne umple-mi sufletul de dragoste pentru artă şi toate creaturile. Rolul medicilor iudei – care au fost practicieni foarte reputaţi – a fost de asemenea foarte important în practica deontologiei medicale. înclinaţi spre bunătate şi apţi la orice gen de serviciu prin care un pacient poate fi revindecat. nu este suficient să fii versat în literatura Confucianistă şi Thaoista. sunt cele patru calităţi care disting asistentul medical. În această epocă ştiinţa a cunoscut o fază de stagnare. ca Paracelsius care spunea: " Medicul trebuie să fie înainte de orice un om bun şi veridic". totdeauna gata.

în general. în Italia. moaşe. unde răniţii ruşi au fost îngrijiţi de surori voluntare a căror instruire a fost organizată de chirurgul Pirogov. Din secolul al XVII-lea a început urbanizarea. călugări. Preocupările se îndreaptă în special în direcţia anatomiei şi în 1543 apare opera monumentală a lui Andreas Vesalius De Humani Corporis Fabrica (Cu privire la construcţia corpului omenesc). Acest lucru fiind permanent are ca efect apariţia profesiei de asistent medical şi indispensabilitatea acestuia în echipa medicală. dar şi de etica şi psihologie. sau mai degrabă lui Dumnezeu. dar paralel cu aceasta. Thomas. autorităţile construiesc mai multe spitale. prima şcoala pentru surori medicale. iar la New York în cadrul Universităţii Columbia a fost înfiinţată o secţie separată care avea ca scop. o va aduce bolnavului. moment crucial în istoria medicinii. În anul 1632 a fost introdusă Chinina în tratamentul malariei. XIV – XVIII Îngrijiri efectuate de medici. cu privire la bolile contagioase (descrie sifilisul sub forma unui poem intitulat Syphilis sive Morbus Gallicus).1689).1675) vasele de la baza creierului. Paul (1576-1660) va ilumina secolul său şi va crea veritabil vocaţia de asistenţă religioasă care nu ezita să doteze . care se ocupa de alchimie.Saint–Vincent . lăsată la dispoziţia bărbierilor. considerate până atunci intangibile. şi ale lui Philippus Aureolus Paracelsus (1493 . au contribuit la dezvoltarea medicinei concomitent cu dezvoltarea îngrijirii. spunând: "Caracterul medicului influenţează mai puternic starea bolnavului decât orice medicament". în timp ce în Anglia medicul Thomas Willis (1622 . va încerca să-l înveselească atunci când el este dezolat. pregătirea teoretică şi practică a asistenţilor medicali. dar mai ales cel de la mijlocul secolului al XIX-lea. de a aplica diete corespunzătoare îmbolnăvirilor. şi se redescoperă învăţătura lui Hippocrate. astrologie. Marcello Malpighi (1628 . În 1628 apare lucrarea anatomistului englez William Harvey Essay on the Motion of the Hearth and the Blood.1541). Cel mai renumit reprezentant al acestei epoci a fost Paracelsius. de a recunoaşte anumite boli după semne şi simptome. vraci Se exprimă primele critici asupra concepţiei lui Galenus şi ale şcolii arabe. va avea un mare respect pentru ordinele medicilor ce-i vor fi date referitor la tratamentul bolnavilor. face descrieri clinice amănunţite ale malariei. medic englez. Thomas Sydenham (1624 . Forţate de împrejurări. totul cu o dragoste pe care ar da-o fiului ei. În această perioadă obligaţiile celor care îngrijeau bolnavii s-au înmulţit – pe lângă alimentarea şi toaleta zilnică a bolnavului aveau obligaţia de a măsura temperatura. medic şi alchimist în Elveţia. în mijlocul secolului al XIX-lea a fost înfiinţată prima şcoala unde pe lângă educaţie morală se învăţa şi îngrijirea bolnavului. precum şi tehnologia apărută au determinat şi o creştere calitativă a îngrijirilor medicale. Pe exemplul ei au fost înfiinţate şi în alte spitale şcoli pentru surori. A fost meritul chirurgului francez Ambroise Paré prin succesele sale terapeutice să aducă chirurgia în cadrul medicinei. băieşi. Asistenta trebuie să ştie să administreze perfuzie şi să recolteze sânge în cantităţi exacte". Pe cealaltă parte îngrijirea soldaţilor englezi şi francezi a fost asigurată de un grup de voluntari organizaţi şi pregătiţi de Florence Nightingale. deontologia a ţinut mult timp să se confunde cu morala individuală. 26 . nivelul de acordare al îngrijirilor medicale.T. În 1899 la Londra s-a înfiinţat Consiliul Internaţional al Surorilor Medicale cu scopul uniformizării pregătirii profesionale a celor ce voiau să practice aceasta profesie. Dezvoltarea rapidă a societăţii şi medicinei. Tot din această perioadă trebuiesc menţionate lucrările lui Girolamo Fracastoro (1478 . Ea a fost cea care după război a înfiinţat la Londra. La sfârşitul secolului trecut în mai multe ţări au fost organizate sistematic cursuri pentru formare de instructori sanitari.1553). Din acest motiv în Germania. Pentru aceste noi atribuţii era nevoie şi de o pregătire teoretică. Ca cerinţa pentru a urma cursurile acestei şcoli. considerată până atunci o meserie şi nu o artă. în care arată că inima funcţionează ca o pompă care asigură circulaţia neîntreruptă a sângelui.1711) de la Universitatea din Bologna (Italia) descoperă capilarele sanguine. bărbieri-chirurgi. în Spitalul St. În oraşele aglomerate condiţiile de viaţă şi igienă se deteriorau şi din aceasta cauză au apărut tot mai des epidemii. asupra substanţelor cu acţiune vindecătoare. Dezvoltarea medicinei moderne a fost influenţată de dezvoltarea tehnologiei şi de marile descoperiri din acest domeniu. În organizarea acestor şcoli Crucea Roşie înfiinţată în 1864 a jucat un rol important. recunoaşte deosebirea dintre scarlatină şi pojar şi face observaţii epidemiologice. prima substanţă cu adevărat eficace în tratarea bolilor. contribuind astfel la creşterea numărului de surori medicale calificate. Îngrijirea bolnavilor in sec. era "o cultură generală şi o integritate morală ireproşabilă". îl va aborda cu veselie şi caritate şi va da binecuvântarea. Îngrijirea bolnavilor este făcută de măicuţe şi de îngrijitoare voluntare necalificate. Acesta a fost punctul de plecare al şcolilor sanitare de mai târziu. Războaiele. Dintre acestea un rol important l-a avut Războiul din Crimeea. Asistenta va observa timpul şi ora când se dau medicamentele. stagnează.ca urmare a moralei creştine – deontologia tehnică astfel: "Asistenta va pregăti cina. Reglementarea legală făcând parte largă din iniţiativa privată în organizarea îngrijirii şi asistenţei bolnavilor.

evoluţia medicinei si pregătirea cadrelor medii sanitare. Wilhelm Röntgen.1946). în Franţa. Progrese in îngrijirea bolnavilor in sec.1895) şi ale lui Robert Koch (1843 . Tratamentul medicamentos specific cu substanţe chimice al bolilor infecţioase a început în Germania cu lucrările lui Paul Erlich (1854 . în Anglia foloseşte pentru prima dată fenolul ca substanţă antiseptică. Introducerea narcozei cu eter în America în de către americanul William Thomas Morton în 1846.1917) şi Ilia Mecinicov (1845 .1934) a contribuit la cunoaşterea structurii sistemului nervos. personalităţii reprezentative. obstetricianul maghiar Ignaz Semmelweis (1819 .1804). cu privire la reflexele condiţionate. sau numai în caz de boli grave ale mamei sau fătului? Avortul ar trebui complet interzis din motive morale sau religioase ? Este morală utilizarea pentru cercetare sau în terapeutică a ţesuturilor recoltate de la embrioni umani ? La nici una din aceste întrebări nu se poate da un răspuns cu şanse reale de a fi unanim acceptat. întroducerea antibioticelor prin măsuri sanitare şi îmbunătăţirea condţiilor de viaţă. sedentarismul. Din toate aceste progrese rezultă însă şi o serie de probleme de etică medicală. cateterismul cardiac iar pe plan terapeutic prin implantarea de pace-maker.În Italia.1910) contribuie la dezvoltarea Microbiologiei. operaţii în afecţiuni valvulare.1912). În jurul anului 1819. hipertensiunea arterială. dar citostaticele s-au dovedit eficiente în unele forme. în Franţa. dar şi prin cunoaşterea şi adoptarea măsurilor de combatere a factorilor de risc (fumatul. în Germania. Spaniolul Santiago Ramon y Cajal (1852 . Pornind de la aceste descoperiri. operaţiile by-pass în obstrucţiile coronariene. din care biochimistul Howard Florey (1898 . (1845 . structura cromosomilor şi rolul genelor precum şi structura chimică a acidului dezoxiribonucleic (DNA). până astăzi cel mai utilizat instrument în examinarea medicală.1865) introduce asepsia iar Joseph Lister (1827 .1771) iar Lazzaro Spallanzani (1729 .1968) extrage Penicillina în formă pură.1799) infirmă teoria generaţiei spontane. în timp ce germanul Rudolf Virchow (1821 . După ce Charles Sherrington (1857 . obezitatea. ale lui Emil von Behring (1854 . Cardiologia a făcut progrese diagnostice prin aplicarea unor metode ca angiografia. În 1932 Gerhard Domagk (1895 . Progrese importante au fost făcute în domeniul geneticii. Dezvoltarea Neurochirurgiei se datorează în special americanilor Harvey Cushing (1869 . iniţiindu-se astfel era antibioticelor.1976) cercetează funcţiile scoarţei cerebrale prin stimulări directe ale suprafeţei creierului în timpul unor intervenţii chirurgcale. suportul fizic al informaţiei genetice.1964) descoperă sulfamidele iar în 1928 în Anglia Alexander Fleming (1881 . ca leucemia şi altele.1826) introduce stetoscopul. Pe tărâmul fiziologiei sunt de remarcat lucrările francezului Claude Bernard (1813 . În domeniul chirurgiei.1878) asupra funcţionării glandei tiroide. După ce se cunoşteau deja anticorpii serici ca factori esenţiali în mecanismele de apărare ale organismului. în a doua jumătate a secolului al XX-lea se pune în evidenţă rolul diverselor limfocite în imunitatea celulară şi producerea de anticorpi. Lucrările lui Marie Bichat (1771 . Cancerul rămâne mai departe o problemă dificilă. în Rusia.1923) descoperă în 1895 razele X şi le aplică în investigarea organelor interne. prima şcoală pentru moaşe. În 1796 medicul englez Edward Jenner (1749 – 1823) introduce metoda vaccinării antivariolice. XIX si pana in prezent. ficatului şi asupra sistemului nervos vegetativ şi ale lui Ivan Petrovici Pavlov (1849 . nivelul ridicat de colesterol). Caracteristică este combaterea efectivă a bolilor infecţioase prin vaccinări în massă.1952) efectuase studii fundamentale asupra funcţionării sistemului nervos. 27 . către sfârşitul secolului al XVIII-lea. apar studiile de patologie ale lui Giovanni Battista Morgagni (1682 . canadianul Wilder Penfield (1891 .1915). cele mai multe controversate.1926) pun bazele Imunologiei.1939) şi Walter Dandy (1886 . marile epidemii. Descoperirile fundamentale în lumea microorganismelor ale lui Louis Pasteur (1822 . descoperindu-se modul de transmitere a caracterelor. René Laennec (1781 . transplantele de organe (în 1967 chirurgul sud-african Christian Barnard efectuează prima transplantare de inimă) dau speranţe de supravieţuire multor bolnavi altfel incurabili. Numeroase descoperiri au condus la progrese importante în diagnosticul şi tratamentul bolilor precum şi în dezvoltarea intervenţiilor chirurgicale. Avem dreptul să prelungim suferinţa unui bolnav incurabil când el îşi doreşte un sfârşit cu ajutor medical (moartea asistată) sau să menţinem într-o stare de viaţă vegetativă cu ajutorul aparatelor un bolnav cu excluderea funcţională a scoarţei cerebrale (sindrom apallic) ? Este morală întreruperea sarcinii la cerere. a anesteziei locale cu cocaină în 1884 de austriacul Christian Koller şi rachianesteziei în 1898 de către August Bier în Germania contribuie la dezvoltarea furtunoasă a chirurgiei. medicamentele beta-blocante.1955) constată acţiunea bacteriostatică a ciupercei Penicillium.1936). Asistenta publică. în Berlin (Germania)studiază substraturile anatomo-patologice ale bolilor şi emite cumoscuta teorie a patolgiei celulare. asupra ţesuturilor pun bazele istologiei.1902).

lepra. care astazi sunt numite cu un termen generic. Iar recentele solutii datorate tehnologiei transplantului sugereaza ca deja s-au facut primii pasi în dezvoltarea în mediu de laborator a organelor necesare înlocuirii celor vatamate. Sa încerci sa alegi dintre mii de descoperiri medicale numai pe cele zece considerate a fi cele mai importante este cu siguranta o provocare. Dar oare toate aceste solutii salvatoare ar fi fost posibile fara descoperirile medicale de pionierat ale ultimului mileniu? Câtusi de putin. Si în mod cert. elev al lui Titian. aceasta a cunoscut o crestere de peste doua ori – de pâna la 76. au fost stabilite cerintele pentru examinarea absolventilor. Si pâna în secolul al XII-lea au aparut asemenea facultati si la universitatea franceza din Paris si la Oxford în Anglia. Din aceste motive. magico-religioase si tratamente. tipurile sanguine. În 1537. sifilis. 40 de nou-nascuti mureau înainte de primul an de viata. vaccinul. mizere de trai. aceste descoperiri au deschis noi terenuri vaste de cercetare care au revolutionat medicina si au salvat nenumarati oameni. Bunaoara. La o suta de nasteri. au putut fi puse la punct terapii clare numai dupa multi ani. iar singura solutie pentru vindecare în acea vreme a fost apelarea la practici stravechi. Maladiile si infectiile. bacteriile. La începutul secolului al XIX-lea. în anul 1543. schimbarile din practica medicala au lasat mult în urma descoperirea initiala. Cu toate acestea. În Europa Medievală. medicina occidentala a cunoscut chiar si în aceste conditii un reviriment formidabil în momentul în care la universitatile italiene din Salerno. variola si alte boli. o serie de descoperiri monumentale au revolutionat practica medicala. Mai precis. ei puteau sa sugereze terapii medicale propice pentru refacerea functiilor vitale. însoţite de un text clar. Anatomia umana Înainte sa se puna bazele stiintei medicale moderne. Unele dintre aceste planşe au fost realizate de pictorul Calcar. grecilor li se atribuie inventarea stiintelor medicale. La scurt timp după absolvire. în momentul în care Imperiul Roman a colapsat la începutul Evului Mediu. ci pentru ca practic au schimbat fundamental modul în care oamenii de stiinta considerau sanatatea umana. Totusi. în majoritate cauzate de conditiile improprii. prin folosirea mai curând a observatiei si experimentului. acestea au cazut în obscuritate. avânt care a continuat pâna în zilele noastre.5 ani pentru copiii nascuti în 1997. neconventionale. Lucrarea. În mod surprinzator. Cu ce instrument sa masori semnificatia unei descoperiri…? Un factor este preeminenta: cele mai importante descoperiri au condus la nenumarate altele. care în final au remodelat medicina si au afectat milioane. viitori medici – toate elemente decisive pentru extraordinarul avânt al medicinii din secolele al XVI-lea si al XVII-lea. Fara descrieri clare ale structurii corpului uman era imposibil sa se priceapa care sunt functiile diferitelor parti ale organismului. astazi. În general în Evul Mediu oamenii întelegeau boala doar ca o pedeapsa pentru pacatele savârsite sau ca un rezultat al actiunii fortelor demonice. O data ce savantii ar fi înteles acestea. Andreas Vesalius a obţinut diploma în medicină la Universitatea din Padova. Ca o consecinta generala. Aceste descoperiri au câstigat acest statut de importanta milenara nu doar pentru ca i-au ajutat pe medici sa salveze vieti. Europa medievala a fost marcata de o perioada de stagnare în stiinte. antibioticele si structura acidului dezoxiribonucleic (ADN). rugaciunea si incantatiile erau cel mai adesea forma standard de tratament. anestezia chirurgicala. a fost numit şeful disciplinei de anatomie şi chirurgie din cadrul aceleiaşi 28 . În aceste lacase ale stiintei a fost stimulata cercetarea. Bologna si Padova au fost puse bazele facultatilor medicale. Procedând astfel. razele X. Momentul crucial în descoperirea corpului uman l-a reprezentat apariţia cărţii lui Andreas Vesalius -"De Humani Corporis Fabrica" ("Cu privire la structura corpului uman"). la vârsta de 23 de ani. Se ştie acum însă cât de mult diferă corpul uman de cel animal. Începutul Practicarea medicinii este la fel de veche ca si civilizatia. uneori. ultimele realizari ale geneticii ofera speranta unor noi tratamente care sa vindece maladii necrutatoare precum cancerul. Descrierile anatomice făcute de acesta se întemeiau pe disecţii de animale. în Occidentul industrializat. decât prin invocarea unor forte supranaturale care sa vindece bolile. în secolele al IX-lea si al X-lea. într-o perioadă în care erau strict interzise criticile la adresa unor maeştri veneraţi ai medicinii. culturile de tesuturi. circulatia sanguina. nimeni nu stia prea multe despre anatomia umana pâna în 1543 când anatomistul belgian Andreas Vesalius a scris De Humani Corporis Fabrica. în urmatorul mileniu descoperirile din medicina vor contribui la asigurarea unei vieti si mai lungi si mai sanatoase. Rata mortalitatii infantile s-a diminuat substantial fata de acum o mie de ani. chiar miliarde de oameni. Datorita lor au putut fi salvate milioane de vieti. Libri Septem (Cu privire la structura corpului uman.În ultimul mileniu. considerată o adevărată capodoperă. În comparatie cu media de viata a oamenilor anului 1000. În ordinea descoperirii lor aceste etape care au revolutionat stiintele medicale sunt: anatomia umana. holera. Din medicina antica au supravietuit atunci numai fragmente din tratate. medicii practicieni aveau nevoie de o întelegere cât mai corecta a anatomiei umane. Tânărul Vesalius a avut curajul să prezinte peste 200 de erori ale lui Galenus. cunoştinţele de anatomie se bazau în principal pe învăţăturile medicului roman Galenus. combinata cu epidemii sporadice de ciuma bubonica. durata medie de viata în Europa era de 30 de ani. sa înlature tarele ereditare din familii si pe cât posibil chiar sa încetineasca procesul îmbatrânirii. duceau la o pierdere masiva si incomensurabila de vieti omenesti. cuprinde numeroase planşe. Desi mai târziu cunostintele medicale ale grecilor au fost preluate de catre cuceritorii romani. în sapte carti). în Statele Unite.

Cea mai faimoasa dintre ele a fost publicata pe 16 martie 1677. Când o artera e blocata. care au scazut drastic rata mortalitatii provocata de chirurgie. Autorul descria ceea ce vede privind prin microscopul sau o picatura de apa de ploaie. Descrierile anatomice realizate de acesta se întemeiau pe disectii pe cadavre de animale care. mai multi dintre cei mai respectati cetateni din Delft au fost rugati sa verifice personal descoperirile microscopice ale lui Leeuwenhoek. metabolismul si reproducerea. difera mult de cele umane. Harvey a introdus cu foarte multa prudenta ideea revolutionara ca sângele se misca într-un fel de circuit prin corp. a fost invitat sa scrie scrisori Societatii Regale din Londra – un grup dedicat progresului în stiinta. în secolul al XVII-lea a fost descoperit unul dintre cei mai mari dusmani ai corpului uman: bacteria. De pilda. Pâna atunci multi savanti considerau o absurditate ideea ca fiinte microscopice ar 29 . cartea de referinta a lui Harvey. sub aparenta slavirii lui Galen. pornind de la inima catre artera. Spre surprinderea lui Leeuwenhoek. Cu toate ca au existat câtiva temerari care sa corecteze unele dintre erorile lui Galen. Bacteriile Dupa aceste doua momente majore din istoria stiintelor medicale. pe care le aducea apoi în propriul său dormitor. a terminat celebra sa operă în şapte volume. La solicitarea reprezentantilor uluiti ai Societatii Regale. În 1543. incluzând respiratia. cunoscute în zilele noastre sub numele de bacterii. facând pe de-o parte munca menajera si pe de alta parte mic comert cu accesorii pentru îmbracaminte. În timpul studenţiei. venele care o dreneaza nu mai functioneaza. a avansat noi teorii cu privire la antiseptice. apoi catre vene si întorcându-se la inima. cu radacini în antichitate. ci si ca acesta îl pompeaza prin trup. Harvey a obtinut diploma medicala la Universitatea din Padova. Dar a-l contrazice pe Galen era extrem de periculos. Aceasta lucrare monumentala a adus medicinii un dar pretios: pentru prima data anatomia umana se baza pe o disectie minutioasa si pe observatii fata de maniera anterioara. limitata de textele rigide. ortodoxe. el a vazut prin microscop o multime de “animale” de dimensiuni invizibile cu ochiul liber. Harvey a demonstrat cum circula sângele prin corp. Descoperiri de mai târziu au extins semnificatia lucrarii lui Leeuwenhoek. la numai 29 de ani. Multi o considera drept cea mai mare carte de medicina publicata vreodata. el obişnuia să meargă noaptea prin cimitire şi să dezgroape cadavre. rolul exact al valvelor era incert. Exercitatio Anatomica de Motu Cordis et Sanguinis in Animalibus (Eseu anatomic referitor la miscarea inimii si sângelui în animale). unde a învatat un lucru foarte important: venele au valve care permit sângelui sa circule într-o singura directie. cercetatorul autodidact a fost ales membru în prestigioasa Societate londoneza. a încurajat cercetarea functiilor mecanice ale multor procese corporale. Nici unul dintre membrii Societatii Regale nu avea habar de aceste mici creaturi pe care olandezul le-a numit “animalculi”. deci exista o “circulatie sanguina”. Anglia. de fapt. În Europa medievala cunostintele de anatomie se bazau predominant pe învataturile medicului roman Galen (129-199?). De secole cercetarea anatomiei cadavrelor umane (disectia) era interzisa. deoarece puternica Biserica Romano-Catolica lua concluziile sale drept litera de Evanghelie. ea se umfla sub locul blocajului si se distruge deasupra lui. cunoscute astazi ca protozoare. Antoni van Leeuwenhoek. Philosophical Transactions. în 1680. Datorita influentei unui prieten medic olandez. Procedând astfel. Toate aceste descoperiri au dovedit ca sângele se misca într-un circuit prin corp. Cu toate acestea. el avea nevoie de sustinerea acestora pentru cartea sa care. oamenii bisericii au facut în asa fel încât lucrarile lor au fost pierdute pentru secole. Olanda. Realizând ca înca era periculos sa-l contrazica pe Galen. Mai mult. Harvey s-a hotarât sa studieze fluxul sanguin facând vivisectii pe animale. dar umflatura dispare când blocajul este îndepartat. Acesta a constatat ca bacilul microscopic al antrax-ului putea cauza omului o maladie fatala.universităţi. Dupa confirmarea acestora. mai ales aceea exceptionala din 1876 a omului de stiinta german Robert Koch. digestia. a descoperit bacteriile si alte microorganisme folosind un microscop construit de el însusi. Circulatia sângelui Descoperirea medicului englez William Harvey cu privire la functia inimii si felul în care circula sângele este considerata de catre majoritatea specialistilor drept cea mai mare realizare medicala a tuturor timpurilor: aceasta stabilea principiul cercetarii prin experimente în medicina pentru a putea învata cum functioneaza organele si tesuturile corpului. Într-o serie de experimente stralucite pe animale si oameni. Timp de 12 ani Harvey a condus experimente în fata membrilor influentului Colegiu Regal al Medicilor din Londra. În capitolul urmator autorul explica într-o engleza cât se poate de limpede ca are dreptate. care pretinsese ca ficatul nu numai ca fabrica sângele corpului. Cercetatorul a mai observat si alte mici animale care nu se miscau deloc. una dintre cele mai mari cărţi de medicină scrise vreodată. Publicata în 1628. reprezentate de Vesalius si Harvey. în capitolul opt din cartea sa. care pe atunci îsi câstiga traiul în Delft. Aceasta a dus în final la concluzia ca expunerea la anumite microorganisme ar putea fi generatoare de boli. care înotau în apa de ploaie. schimba multe dintre teoriile acestuia. Aceste scrisori au fost traduse din olandeza în engleza si publicate în jurnalul societatii. Picatura fusese recoltata dintr-un tub unde statuse mai multe zile. Vesalius i-a angajat pe cei mai mari artişti italieni pentru a desena anatomia corpului uman. Medicul a mai aratat ca valvele în vene permit sângelui sa circule numai în directia inimii. Când o vena se blocheaza.

Pasteur a descoperit ca putrefactia (descompunerea substantelor organice) este cauzata de microorganisme care plutesc în aer. Peste acestea el aplica lichid colectat dintr-o pustula a unei mulgatoare bolnava de variola vacii. El si-a amintit ca în timp ce o fractura osoasa simpla se vindeca invariabil. un solvent organic. se nascuse în satucul englez Berkeley. Într-o seara. Chirurgii operau cu o viteza periculoasa si excesiva. Anestezia a schimbat toate acestea. La început vaccinarea era considerata o practica neobisnuita. moartea era considerata o binecuvântare. fracturile compuse (oase fracturate care ies prin stratul de piele) aproape întotdeauna încep sa putrezeasca. În 1882 Koch a aratat ca o alta de bacterie. Prin urmare. nenaturala. le prepara în mod constant eter prietenilor sai. caracterizata prin aparitia unor pustule pe piele. hepatita. satencele care se îndeletniceau cu mulsul vacilor îi povestisera ca dupa ce contractau variola vacilor (o infectie virala contagioasa la vaci. Totusi. un medic american din Jefferson. deveneau imune la variola umana. În clipa de fata vaccinurile sunt folosite pentru a controla si preveni difteria. Dupa mai multe experimente el si-a publicat singur rezultatele. La cea din urma se producea o forma foarte usoara de variola care se vindeca rapid. Pentru aceasta descoperire el a primit în 1905 Premiul Nobel. În 1798 Jenner si-a trimis descoperirile jurnalului Philosophical Transactions. pe post de drog euforizant. el era profund fascinat de bolile de toate felurile. poliomielita. care în 1796 a realizat primul vaccin împotriva acestei maladii. Reusita se datoreaza îndeosebi medicului englez Edward Jenner. La scurt timp dupa aceea. care anterior erau expuse la aer. în cele din urma. a doua. care era un medic de tara când a facut descoperirea sa epocala. Georgia. inclusiv pe fiul sau. Jenner a facut doua descoperiri importante: cea dintâi. care avea rolul de a proteja oamenii împotriva maladiei omonime. bacilul tuberculei. Vaccinarea Variola. era la originea tuberculozei. “rezolvând” pacientul cât se poate de rapid. Ulterior se întoarce în Berkeley si initiaza un experiment pentru a afla cum variola vacilor poate proteja împotriva variolei umane. platind tiparirea acestora. un chirurg englez.putea vatama animale mai mari. chimistul si biologul francez Louis Pasteur detesta medicii în asemenea masura încât nu îi suporta lucrând în laboratorul sau. Pe 1 iulie. cândva o infectie virala obisnuita care secera milioane de vieti în cursul epidemiilor periodice care explodau peste tot în lume. variola vacii protejeaza împotriva variolei umane. variola vacii se poate transmite de la o fiinta la alta. Pentru a-si verifica teoria Lister a acoperit fracturile compuse ale pacientilor sai. În 1865 Joseph Lister. Unii pacienti foloseau alcool sau opium pentru a le fi alinata suferinta. dupa cum a remarcat Long. permitând chirurgilor sa lucreze mai încet si cu mult mai multa precautie. Lister a fost convins ca acest proces periculos de infectare era cauzat de microorganismele descrise de Pasteur. în 1842. oamenii inhalau eter la petreceri. În ciuda acestui dispret. totusi au devenit curând larg acceptate. Altii recitau versuri… În asemenea cazuri. provocându-si arsuri cumplite în starea de extaz. la Londra. meningita. febra tifoida. La 13 ani devenise învatacelul unui chirurg de tara. lânga Bristol. gripa. în general folosita numai în cazurile extreme de raniri grave sau boli severe. sa deschida drumul dezvoltarii vaccinurilor preventive. experimentându-si mai departe noua sa tehnica. Spre deosebire de Koch. el a vaccinat alti opt copii. a citit despre cercetarea lui Pasteur legata de putrefactie. timp de noua luni trata fracturile compuse si ranile deschise cu acid carbolic si nu observa nici o infectie în urma operatiei chirurgicale. este considerata astazi complet eradicata. zeci de ani tehnica întâmpinând o opozitie dura. o adevarata tortura fizica. o boala necrutatoare care le afecta mâinile si bratele. dar procedura era adesea mortala. Desi initial tehnicile sale antiseptice au întâmpinat rezistenta altor medici. ghidându-se dupa lucrarea lui Jenner. Pe 14 mai 1796 el face doua incizii mici în bratul baietelului de opt ani James Phipps. mai ales în zona ugerului). iar numarul mortilor provocate de infectii în sala operatorie încep sa se diminueze. tetanosul. tusea convulsiva si multe alte boli care cândva erau considerate adevarate plagi. au dat nastere chirurgiei antiseptice. Jenner. 30 . Cu toate acestea. El credea ca acidul carbolic ar putea extermina microorganismele din aer. dar proprietatile sale anestezice erau necunoscute. Descoperirea lui Jenner a pus bazele stiintei imunologice. În consecinta. Drept urmare. chirurgia era o experienta cumplita. l-a folosit el însusi la o petrecere “eterica”. ramas orfan de la cinci ani. Pe timpul lui Jenner se practica o procedura numita “variolare”. La începutul anilor 1800. Rezultatele experimentelor sale. cu fese de pânza îmbibate în acid carbonic. publicate în 1867. precum omul. nu a simtit nici o durere. Anestezia chirurgicala Pâna la descoperirea anesteziei de catre Crawford Williamson Long. Spaniolul Lullius a descoperit în 1275 eterul. Jenner îsi continua apoi practica medicala cu renumitul chirurg John Hunter. Rezultatul: Phipps devine imun la variola umana. Aceasta tehnica presupunea colectarea unei cantitati infime de substanta dintr-o pustula variolica de la o persoana cu o forma usoara si trecerea ei în bratul unei persoane sanatoase. Long. el îl infecteaza pe Phipps cu lichid dintr-o pustula variolica umana. Jenner a primit o diploma onorifica de la Universitatea Oxford pentru lucrarea sa de capatâi. Au trebuit sa treaca mai bine de 80 de ani pâna când Pasteur. proces cunoscut azi sub numele de pasteurizare. dar lucrarea i-a fost respinsa. Pasteur a aflat ca putea preveni putrefactia supunând substantele organice unei încalziri moderate.

medical austriac Karl Landsteiner a descoperit ca sângele uman putea fi grupat în mai multe tipuri distincte. care venea de la 1 m distanta de tubul Crookes. biologul American Ross Granville Harrison a ramas uimit când a descoperit ca tesuturile vii ar putea fi cultivate sau crescute în afara corpului. S-a ajuns la concluzia că omul nu poate primi sânge decât de la un seamăn de-al său. Dezvoltarea fotografiei cu raze X a dat medicilor posibilitatea de a vedea în interiorul corpului uman fără a-l deschide. golit de aer cu electrozi la extremitatile tubului. În 1900. fapt ce a permis dezvoltarea unui sistem de transfuzii sanguine mai sigur. Bolnavul. fara însa sa stabileasca cine a introdus eterul pentru prima data ca procedura anestezica. AB. putând stabili operatii adecvate. Landsteiner a primit Premiul Nobel în fiziologie în 1930. Astfel el a fost capabil sa divida sângele în trei tipuri: A. Mai târziu. Roentgen a semnalat o stralucire ciudata la oarecare distanta. Experimentele lui Roentgen au confirmat observatiile altui medic ca aceste raze catodice puteau trece printr-o fereastra acoperita cu aluminiu în peretele tubului Crookes. de către medicul regelui Ludovic al XIVlea. În decembrie 1895 el si-a radiografiat propriile degete si spre uimirea sa imaginile developate au aratat nu numai umbra tubului tinut între ele. tumorile si alte malformatii. Se stia ca aceasta straluceste când e încalzita cu raze catodice. a murit. Landsteiner a facut stralucita observatie ca sângele omenesc contine ceea ce el a numit isoaglutinine. în 1668. Razele X Dezvoltarea fotografiei cu raze X sau a radiologiei a fost un enorm salt în viitor. Long l-a convins pe James Venable. iar eterul l-a facut inconstient. Culturile de tesuturi În 1907. Culturile de tesuturi au deschis noi cai pentru studierea dezvoltarii genelor. B si 0. foarte probabil dupa ce au facut o vizita în Jefferson. Omul a murit. Aceste proteine sunt capabile sa aglutineze celule rosii din mostrele de sânge care le contin si sunt diferite de ale noastre. medicina a avut de profitat de pe seama acestuia. medical francez al regelui Ludovic XIV. producând la celalalt capat o incandescenta galbenverzuie. raze catodice. Morton a folosit eterul pentru a anestezia doi pacienti la Spitalul General din Boston. razele catodice spargeau sticla. în forma de para. au aflat ce facea Long si i-au furat secretul. el a asezat o bucata de hârtie acoperita cu sare de bariu în apropierea anodului tubului. sa încerce înlaturarea durerii cu eter. el stralucea alb-incandescent si emitea un val de particule invizibile încarcate electric. pe 16 octombrie 1846. În urmatorii patru ani. oamenii de stiinta au gasit noi agenti anestezici si au dezvoltat metode mai bune de administrare a gazelor anestezice. William Morton. pentru a vedea mai bine stralucirea. în schimb. La începutul secolului XX. Aceasta descoperire a facut posibila transfuzia de sânge de la o persoana la alta – o descoperire exceptionala care a salvat vieti nenumarate. Congresul Statelor Unite chiar a luat în discutie problema timp de 16 ani. care primise sânge de la o oaie. chirurgia s-a dezvoltat si sofisticat. ci si oasele degetelor. folosirea anesteziei s-a dezvoltat rapid. Operatia a fost un succes si pacientul nu a simtit durerea. transfuziile au fost prohibite în Franta si Anglia. nu i-a fost atribuita descoperirea… Pretentiile si rivalitatile dintre Jackson. care avea doua vezicule purulente în gât si era îngrozit de perspectiva operatiei chirurgicale. 31 . Cu toate acestea. cercetătorul a comunicat rezultatele sale Societăţii Fizico-Medicale din Wurzburg.Pe 30 martie 1842. Ca urmare. Massachusetts. Long a folosit cu acelasi succes eterul ca anestezic pe alti opt pacienti. Când un electrod negativ (catodul) primea curent electric de mare tensiune. Dar în 1842 medicul Charles Jackson împreuna cu un dentist. care mai târziu s-au numit razele X. a fost mai târziu descoperit. în fata unei audiente formata din chirurgi renumiti. Daca exista numai putin aer în tubul Crookes. În ziua de 28 martie 1895. Pentru prima data medicii puteau vedea în interiorul corpului fara a-l deschide. Un al patrulea si mai rar tip. Desi Harrison nu avea atunci cum sa stie. iar Denis a fost arestat pentru crima. Lui Long. Grupele sanguine Prima transfuzie de sânge la om a fost efectuată în anul 1668. Morton. El a facut întuneric în laborator si a acoperit si tubul cu o placa neagra. în cele din urma descoperind utilizarea anesteziei locale. descoperirea sa a devenit una dintre cele mai valoroase tehnici din medicina. tumorilor. După numai câteva săptămâni au fost făcute primele încercări de a utiliza razele X în medicină. iar transfuziile au fost interzise în Franţa şi Anglia. Jean Baptiste Denis. Landsteiner a aratat ca serul din doua tipuri de sânge continând aceleasi isoaglutinine nu aglutina celulele rosii din fiecare sânge. Ca un rezultat. Era o singura explicatie: tubul Crookes producea tipuri de valuri electromagnetice pâna atunci necunoscute. a îndraznit sa faca unui om o transfuzie cu sânge de la o oaie. Cu razele X chirurgii puteau diagnostica repede fracturile. toxinelor si altor agenti patogeni care cauzeaza boli. Jean Baptiste Denis. Long si altii au produs conflicte despre întâietatea inventarii anesteziei chirurgicale. Dar chiar cu câteva secole înainte. Venable a acceptat. Acestea se miscau catre electrodul pozitiv (anodul) tubului. Pentru a afla daca acestea puteau trece peretele de sticla al tubului. Rezultatele au fost publicate si anestezia a fost curând folosita peste tot în lume. În 1895 fizicianul german Wilhelm Conrad Roentgen a experimentat cu un tub Crookes — un tub din sticla. embrionilor. Deşi efectul a fost unul catastrofal.

tetanosul. Harrison. ADN-ul Dar cea mai mare descoperire a secolului XX este cea a structurii acidului dezoxiribonucleic (ADN – baza moleculara a ereditatii). dar n-a reusit. la King’s College. Fleming. voia sa rezolve o problema importanta în biologie – daca fibrele nervoase cresc în tesuturile locale ale corpului sau îsi au originea în celulele nervoase din creier. "O structură pentru acidul dezoxiribonucleic". Un alt biolog american. Pentru a-l tine în viata. Londra. actionând prin uciderea bacteriilor sau oprindu-le cresterea. dar Penicillium la cele joase. Fleming a uitat containerul pe bancuta laboratorului si nu în incubator. celulele creierului broastei se mareau. Bacteriologul britanic Sir Alexander Fleming a facut aceasta descoperire. chiar daca si alti cercetatori înaintea lui observasera ca mucegaiul de Penicillium notatum prevenea cresterea unor tipuri de bacterii. cercetatorii au aflat ca ADN-ul contine fosfat. ca si pentru a clona animale. De la descoperirea lui Harrison. Anglia. un zahar numit dezoxiriboza si patru compusi diferiti. vaccinuri si înlocuirea tesuturilor. Una era la Cavendish Laboratory din Cambridge. împiedicând cresterea stafilococilor si lasând mucegaiul de Penicillium izolat de micile colonii de bacterii din interior. În 1869 medicul elvetian Friedrich Miescher a izolat pentru prima data ADN-ul. înaintea unei vacante cu familia. numiti baze nucleotide. Preocupat de vacanta. Sir Howard Florey si Ernst B. munca depusă de Crick şi coechipierii săi a dus la descifrarea codului genetic. Si de data aceasta s-a întâmplat ca temperatura sa fie propice pentru Penicillium. La întoarcere. Limfa s-a coagulat ca sângele. le-a radiografiat.Tehnica mai este folosita pentru a produce medicamente. Descoperirea penicilinei. nu din tesutul înconjurator. a vazut una dintre fotografiile lui Wilkins si s-a gândit imediat ca molecula poate fi dublu helicoidala. Mai mult. Avery si colegii sai au aratat într-o serie de experimente pe bacterii ca ADN-ul transmitea informatie genetica. împreună cu Gosling. Teza lor. În 1951 el l-a convins pe biofizicianul britanic Francis Crick că folosind bile din plastic. dintr-un alt laborator. În 1950. Franklin a parasit echipa în 1952 si i-a dat toate fotografiile lui Wilkins. când savanti de la Oxford University din Anglia au aratat ca aceasta poate preveni infectiile bactericide la animale si oameni si au dezvoltat o tehnica de producere a penicilinei pure în masa. Aceste descoperiri reprezintă naşterea biologiei moleculare. ca Dolly. a fost publicată pe 25 aprilie 1953. S-a întâmplat sa aleaga bacteria susceptibila pentru penicilina. În 1945 Fleming si alti doi savanti de la Oxford. celebra oaie. s-a hotarât sa cultive stafilococi pentru a-i studia la întoarcere. Totusi peste câtiva ani a renuntat sa-l mai studieze. Chain. chiar daca nu mai erau în corpul acesteia. Acestea. Fleming a realizat imediat ce s-a întâmplat si a încercat sa produca penicilina pura. pneumonia. Stafilococii se multiplica la temperaturi înalte. Când Fleming a deschis un container pentru a introduce stafilococi. savantii au vindecat holera. au primit Premiul Nobel în fiziologie. alcatuita din Maurice Wilkins. El a decis sa studieze nervii vii în absenta oricarui alt tesut înconjurator. americanul de origine canadiana Oswald T. În 1944. Wilkins a primit de la un medic elveţian un eşantion pur de ADN. absolvent al facultatii. este cel mai bun exemplu. aflata numai în nucleul de celule. tuberculoza. Peste ani. Mucegaiul a crescut si a secretat penicilina. el l-a scufundat în limfa proaspata de broasca si l-a acoperit pentru a-l examina la microscop. iar savantul l-a sigilat pentru a preveni evaporarea sau contaminarea. cel mai raspândit antibiotic din lume. În septembrie 1928. Folosind un microscop. Penicilina a fost uitata pâna catre Al Doilea Razboi Mondial. Harrison a descoperit ca fibra nervoasa vine din creier. medic si Raymond Gosling. expert în embriologie. spori de la mucegaiul de Penicillium notatum. fire si placute metalice si cristalografie cu raze X îi poate conduce la structura ADN-ului. Watson si Crick au dedus corect ca cele doua rânduri dublu helicoidale separate înaintea diviziunii celulare ofera modele pentru crearea a doua noi molecule de AND identice cu cea originala. Una dintre ele arata ca molecula de ADN avea forma dublu helicoidala si o structura care semana cu o scara contorsionata. expert în cristalografie cu raze X. 32 . Cealalta. Molecula de ADN avea forma unei spirale duble. Dar întelese deja ca mucegaiul numit penicilina poate preveni infectiile. Pentru aceasta el a izolat o portiune din romboencefalul unui embrion viu de broasca. Cunoasterea structurii chimice a ADN-ului le-a permis savantilor sa înteleaga pentru prima data cum acesta se multiplica si trece informatia de la o generatie la alta. dar nu se cunostea functia chimica. La scurt timp. El a reuşit să selecteze fibre de ADN pe o bucată de sticlă şi. Antibioticele Descoperirea antibioticelor a deschis un front nou în razboiul împotriva bolilor. Lor li s-a alaturat în 1951 Rosalind Franklin. Pâna în 1950 doua echipe de cercetatori au cautat structura ADN-ului. au patruns în recipient. James Watson. În vara anului 1906. culturile de tesuturi le-au permis cercetatorilor sa afle mai multe despre mecanismele de baza ale bolilor.

Concepte cheie: ~ Individul sănătos sau bolnav este un tot complet. → Când una dintre nevoi rămâne nesatisfăcută. cunoştinţelor. Valori (credinţe): → Asistenta are funcţii proprii. „independent”. ~ Rolul profesiei:  Suplinirea stării de dependenţă a pacientului. ~ Manifestările de dependenţă. 33 . PRINCIPALELE TEORIEI ŞTIINŢIFICE ALE NURSINGULUI Teoria V. ~ Dependenţă permanentă → asistenta are rol de suplinire a funcţiilor pacientului şi educarea lui în scopul adaptării la starea sa. ce trebuie satisfăcute. Fiecare nevoie este caracterizată prin dimensiuni: ~ Dimensiune biologică. ~ Dependenţa actuală → evaluează pacientul şi elaborează plan de îngrijire pentru aplicarea intervenţiilor.C3. Henderson Modelul conceptual (cadrul conceptual): ~ Este o imagine mentală. cu 14 nevoi fundamentale. iar după reevaluarea se elaborează un nou plan de îngrijire. Intervenţiile asistentei au în vedere: ~ Sursa de dificultate. Elementele care definesc profesia de asistent medical: ~ Scopul (idealul) profesional:  De a ajuta pacientul. „complet”.  De a asista muribundul. ~ Porneşte de la ideea nevoii fundamentale umane. ~ Rolul asistentei medicale în practica îngrijirilor este de suplinire. → Individul formează un tot caracterizat prin nevoi fundamentale. un ansamblu de concepte care permite reprezentarea realităţii. individul nu este „întreg”. Postulate: → Orice individ tinde spre independenţă şi o doreşte. → Când asistenta preia din funcţiile medicului. → Societatea aşteaptă un anume serviciu din partea asistentei pe care nu-l poate primi de la nici o altă persoană. ~ Obiectivul activităţii:  Pacientul – sănătos sau bolnav. ~ Intervenţii ~ Rezultat. ~ Acordarea îngrijirilor cu scopul de a păstra sau a restabili independenţa individului prin satisfacerea nevoilor. ~ Este dimensiunea esenţială de bază ce permite aplicarea propriei imagini privind îngrijirea. ~ Dependenţă crescândă → continuă îngrijirea pacientului. cedează o parte din funcţiile sale unui personal necalificat. ~ Se stabileşte pe bază de valori şi postulate care sunt suportul teoretic al modelului conceptual recunoscute şi acceptate şi care nu trebuie demonstrate. ~ Dimensiune sociologică. ~ Dimensiune culturală. ~ Dimensiune psihologică. forţei. ~ Dependenţa potenţială → evaluează pacientul şi planifică intervenţia. ~ Sursa de dificultate – pacientul nu poate răspunde la una din nevoi din cauza lipsei voinţei.  De a favoriza vindecarea.

sistemul interpersonal. spaţiul. luarea deciziilor.politici de sănătate . mai ales în nursingul comunitar. atunci se considera că există un deficit de autoîngrijire şi e nevoie de intervenţia nursingului. Aceştia sunt grupaţi în patru categorii: . Dintre modelele cu cea mai mare aplicabilitate.~ Dimensiune spirituală. Această concepţie despre persoană şi sănătatea ei permite redefinirea obiectivelor şi metodelor de intervenţie ale asistentelor medicale/nurselor. timpul. care se vor adresa atât individului şi grupului său de apartenenţă. rezultată din echilibrul tendinţelor fundamentale ale fiinţei umane".nilnmgrijire. comunicare. definiţia nursingu-lui. Dacă iniţial cunoştinţele de nursing s-au dezvoltat neoficial. Mişcarea IPS a apărut oficial în anul 1977. Johnson. alcătuit din conceptele: percepţie. Cele trei sisteme sunt dinamice şi interacţioneaza între ele.dezvoltare socială şi economică . s-a stabilit ca acest obiectiv să fie atins prin intermediul îngrijirilor primare de sănătate (IPS). sănătatea şi starea de bine. în anuarul statistic al OMS privind sănătatea lumii. dezvoltarea. King. compus din conceptele: interacţiune umană. "Un an mai târziu. Un punct forte al acestui model este accentul pus pe participarea clientului la alegerea obiectivului şi atingerea lui. Autoîngrijirea consta în acele activităţi pe care un individ le face pentru sine. furnizează. mijloace ale auto îngrijirii. distinctă de medicină. Orem. vor sta Ia baza strategiei îngrijirilor Primare de Sănătate (IPS). se găsesc indicatorii globali pentru urmărirea şi evoluţia rezultatelor (1986J. 3. şinele. Satisfacerea sau nesatisfacerea unei nevoi are consecinţe asupra satisfacerii sau nesatisfacerii celorlalte nevoi. imaginea corpului. concepţia despre procesul de îngrijire. asistenta medicală/nursa întreprinde unul din următoarele lucruri: acţionează. pentru a-şi menţine viaţa.furnizarea îngrijirilor de sănătate 34 . amintim pe cele ale lui Roy. Neuman. devine dependentă de acordarea îngrijirilor de sănătate. putere. TEORII D. 2. statul. cu ocazia Conferinţei Internaţionale de la Alma-Ata (1978). autoritate. elemente cheie. sistemul social. Rogers. deficitul de autoîngrijire. originea teoriei. Imogene King va descrie un sistem conceptual de lucru. Teorii Plecând de la concepţia despre om şi a credinţelor sale fundamentale. îndrumă. astfel încât ei să aibă capacitatea de a-şi asuma roluri sociale". În anul 1968. Orem (tema centrala. Ori de câte ori cerinţa de autoîngrijire terapeutică este mai mare decât mijloacele de autoîngrijire. în acest mod de a vedea lucrurile. Astfel. creşterea. concepţia despre om. instruieşte. O nevoie nesatisfăcută poate să aibă una sau mai multe dimensiuni afectate. * Modelul de nursing impus de Orem a început odată cu descrierea rnlului asistentei medicale/nurse de a ajuta persoanele care au probleme de . în 'jurul anului 1950 asistentele medicale/nursele erudite au început să dezvolte teorii cu privire la conceptul de sănătate şi de îngrijiri capabile să menţină sănătatea sau sa o redea atunci când intervine starea de boală. Termeni importanţi ai acestui model sunt: autoîngrijirea. cercetătorii în nursing au început să descrie modele conceptuale referitoare la situaţiile în care o persoană sănătoasă. conceptul de sănătate poate fi redefinit ca "o stare de armonie. Treptat s-a reuşit definirea nursingului ca o profesie separată. inclusiv cu capacităţile ei de a face faţă situaţiilor existenţiale. Această rezoluţie a devenit cunoscută sub numele de "Sănătate pentru toţi până în anul 2000". bazat pe trei subsisteme: 1. în anul 1981 au fost stabilite de către OMS obiectivele şi strategiile pentru realizarea acestui proiect. în care nursa dobândeşte cunoştinţe pentru a-i ajuta pe oameni să se îngrijească singuri şi împreună cu alţi membrii ai comunităţii să stabilească infrastructura necesară îngrijirilor de sănătate esenţiale pentru fiecare. sistemul personal. sprijină. acest concept în care nursingul era preocupat de autoîngrijire a fost lansat în anul 1985. Aceste idei. cât şi societăţii. De aici King va enunţa obiectivele nursingului: "interacţiunea dintre fiinţele umane şi mediul lor sa ducă la o stare de sănătate pentru indivizi. odată cu rezoluţia OMS în care se prevedea "atingerea unui nivel de sănătate care să permită tuturor locuitorilor globului să adopte o viaţă productivă din punct de vedere social şi economic. Pentru aplicarea sistemului de autoîngrijire în nursing. tranziţie. Dezvoltat de Colegiul de Nursing al Universităţii Catolice din SUA. rolul şi stressul. aplicabilitatea in practica îngrijirilor. sănătatea ia în calcul fiinţa umană în toată complexitatea. format din conceptele: organizare.

O persoană clarvăzătoare poate vedea viitorul. identificarea problemei. Modelul are o reprezentare grafică sub forma unor inele concentrice. Neuman (tema centrala. cât şi celor bolnavi. rămânându-i mai puţină energie pentru satisfacerea nevoilor de creştere. Totodată pledează pentru utilizarea termenului de diagnostic de îngrijire. "atingerea de către individ a potenţialului său maxim de sănătate". în modelul sistemelor lui Newman consta în trei etape: diagnosticul de nursing. Rogers va susţine în anul 1980 un model în care fiinţa umană este considerată un sistem adaptativ. definiţia nursingu-lui. ondulata. Ea a mai subliniat faptul că îngrijirile de sănătate/nursing se vor aplica atât indivizilor sănătoşi. intervenţii şi evaluare. descrisă ca "transcendenţa interacţiunii timp-spaţiu". Martha Rogers are meritul de a fi limpezit obiectivele nursingului. compus din cinci variabile care interacţioneaza între ele: fiziologică. transcedentând instantaneu timpul. şcoală. intraperso-naîă. În 1976 propune 6 etape în procesul de îngrijire: aprecierea comportamentului bolnavului. concepţia despre procesul de îngrijire. obiectivele nursingului şi rezultatele nursingului. loc de muncă. bogaţilor şi săracilor. 35 . Inelul mijlociu reprezintă starea normală de sănătate a clientului.  Callista Roy – Nursingul este cerut atunci când o persoană cheltuieşte mai multă energie în depăşirea situaţiilor actuale. enunţată de Martha Rogers în anul 1970. supravieţuire. Astfel.starea de sănătate M. comportamentele ineficiente. definiţia nursingu-lui. psihică.ii sistemul imunitar şi mecanismele de apărare specifice. concepţia despre om. îngrijirile trebuie să fie centrate pe individ şi pe sistemul său adaptativ. iar prevenţia terţiară ajută la restabilire pentru obţinerea unei stări de sănătate maximă. concepţia despre procesul de îngrijire. Cvadridimensionalitatea. Procesul de nursing. schimbând. concepţia despre om. Obiectivul major al nursingului în teoria Newman se referă la "stabilitatea sistemului". aplicabilitatea in practica îngrijirilor. În anul 1972 Betty Newman de la Colegiul de Nursing al Universităţii California din Los Angeles enunţă aşa-numitul "model al sistemelor în îngrijirile de sănătate". dacă este cazul. El reprezintă un sistem deschis. reproducere şi perfecţionare. a fost folosită în special pentru elaborarea practicilor de cercetare în nursing. elemente cheie. Influenţat de modelul "sistemelor contemporane" descrise de Dorothy Johnson în anul 1968 la Universitatea din Vanderllit SUA. este una din caracteristicile câmpurilor de energie. originea teoriei. elemente cheie. care acţionează ca o zonă tampon pentru a proteja clientul împotriva stressurilor de orice natură.. Ea va descrie aşa numitele "câmpuri de energie" ca model conceptual al fiinţei umane şi al mediului în care aceasta habitează. stabilirea obiectivelor. originea teoriei. Prevenţia secundară reduce gradul de reacţie la ageritul stressant. Conform teoriei sale. de dezvoltare şi spirituală. "Câmpul uman reprezintă mai mult decât corpul şi este diferit de suma părţilor sale". aplicabilitatea in practica îngrijirilor. Inelul interior reprezintă barierele de rezistenţă împotriva agresiunilor. domiciliu. In acest sens. Rogers (tema centrala. Inelul exterior este o linie flexibilă. influenţa factorilor. B. prevenţia primara întăreşte linia flexibilă de apărare. extrapersonală. Agenţii stressanţi sunt definiţi ca fiind de natură interpersonală. rolul asistentei medicale/nursei este să menţină şi să întărească comportamentul adaptării. în orice mediu: spital. socioculturală. • Ştiinţa "omului unitar". cum ai. joacă etc. Rogers conturează câmpul de energie ca parte a întregii persoane.

persoana pregătită pentru a îngriji bolnavi. Să ai multe de făcut şi foarte puţin timp.  Cea mai simplă definiţie – Asistenta este persoana care hrăneşte încurajează şi protejează individul. Prevenirea şi controlul bolilor endemice. al cărui obiectiv major este de a întări activitatea nurselor din asociaţiile naţionale (ANN). Să plângi mult. 5. Tratamentul bolilor curente şi a traumatismelor. cu condiţia ca acesta să aibă tăria.nursă = doică. să-şi afle calea spre sănătate sau recuperare. 4. Instruirea privind problemele prevalente de sănătate şi metodele de a preveni şi controla. Să vezi viţa începând şi sfârşind. Să ştii ce înseamnă să fii om şi să fii uman. Unii te vor binecuvânta. de a îndura. Să râzi mult. folosite în gospodărie. Sora medicală este definită ca ajutor al asistentei medicale în ţările cu mai multe nivele de personal sanitar mediu. 3. Promovarea unei alimentaţii corecte şi rezervele de apă. 7. de curajul lor. 7. 10. 6. Imunizarea împotriva principalelor boli infecţioase.   Rolul şi funcţiile asistentului medical conform legislaţiei în vigoare. 2. răniţi şi bătrâni. 4. 3. 14. cât mai curând posibil. normelor europene. Să fii deseori frustrată. OMS. să ajuţi individul să-şi folosească fiecare acţiune pentru a promova sau recuperarea sănătatea.  Virginia Henderson (1897-1996) – Să ajuţi individul. Să fii întotdeauna uluită de capacitatea oamenilor de a iubi. 6. Să ai victorii triumfătoare şi eşecuri devastatoare. Asistenta medicală generalistă – este autorizată să îndeplinească acele funcţii şi proceduri care sunt impuse de îngrijirea sănătăţii în orice situaţie şi care sunt în concordanţă cu calificarea sa. Să vezi oamenii în starea lor cea mai proastă şi în starea lor cea mai bună. Promotorul progresului în nursing îl constituie Consiliul Internaţional al Nurselor (ICN).  Florence Nightingale (1820-1910) – Nursa are rolul de a aduce pacientul în cea mai bună condiţie pentru ca natura să acţioneze asupra lui.   CIN – Consiliul Internaţional al Nurselor – Nursa este o persoană care a parcurs un program de formare complet aprobat de CIN. Să fii înconjurată de probleme. mamă adoptivă. Furnizarea pentru comunitate a medicamentelor de bază. îndeplineşte standardele stabilite de CIN şi este autorizată să practice această profesie conform pregătirii şi experienţei sale. 9. 8. în anul 1990. Să ai responsabilitate foarte mare şi autoritate foarte puţină. 11. Din momentul în care 36 . 2. A fi asistentă înseamnă: 1. 13. ANA. 12. 8.C4. ICN. In anul 1988. ROLURILE ŞI FUNCŢIILE ASISTENTULUI MEDICAL ŞI STATUTUL SĂU ÎN CADRUL ECHIPEI MEDICALE Definiţia asistentului medical  Asistentă . Să faci diferenţă când intri în viaţa oamenilor. 5. la Riga. voinţa sau cunoştinţele necesare pentru a o face şi să acţioneze în aşa fel încât acesta să-şi poarte singur de grijă. directorul general al OMS. bolnav sau sănătos. îngrijiri de sănătate pentru mamă şi copil. Definiţiile date de OMS schiţează cel puţin opt elemente de sănătate esenţiale furnizate de IPS: 1. Să nu fii niciodată plictisită. alţii te vor blestema. Restructurarea învăţământului pentru a forma asistentele medi cale/nurse capabile sa practice atât în spitale. inclusiv planificarea familială. cât şi în serviciile comunitare şi să ofere îngrijiri primare de sănătate. dr. a avut loc o sesiune tehnică a OMS în care obiectivul "Sănătate pentru toţi până în anul 2000" a fost reînnoit. a trecut cu succes examenele stabilite de CIN. a reafirmat acest obiectiv ca fiind o problemă de justiţie sanitară şi socială (Who Press NHA/4). Hiroschi Nagajima.

Funcţiile asistentei derivă direct din rolul îngrijirilor medicale în societate. ~ Primul sondaj la bărbat. funcţie de caracterul epidemiologic. ~ Favorizarea integrării şi reintegrării în familie sau societate. pe participarea populaţiei. b. este important să fie înţelese ca o strategie aplicată pentru îmbunătăţirea sănătăţii tuturor oamenilor de pe globul pământesc. de consideraţiile etnice ale populaţiei respective.îngrijirile primare de sănătate (IPS) au fost considerate ca având o semnificaţie mondială. Henderson – februarie 1991). psihice. Rolul propriu al asistentei medicale: ~ Vizează compensarea parţială sau totală a lipsei sau diminuării autonomiei. pentru alţii asistenta practică o meserie autonomă. voinţa sau cunoştinţele necesare. 2. Rolul delegat al asistentei medicale: ~ Vizează abilitatea asistentei de a îndeplini sarcinii şi de a aplica îngrijiri medicale sub prescripţie medicală. ~ Stabilirea procesului de îngrijire. ~ Îndeplinirea rolului necesită deprinderi şi capacităţi profesionale. menţinerea. (V. Rolul esenţial al asistentei medicale constă în a ajuta individul să-şi menţină sau recâştige sănătatea. să-l asiste în ultimele sale clipe. Nevoia de a dezvolta servicii novatoare pentru asistenţa medicală care să pună accent pe sănătate şi nu pe boală. Funcţiile asistentei medicale sunt: 1. Sunt funcţii universale şi constante. ~ Protejarea. ~ Recoltarea sângelui arterial pentru gazometrie. 3. ~ Tehnici specifice blocului operator. restaurarea şi promovarea sănătăţii sau autonomiei individului. culturale sau spirituale ce privesc individul. ~ Din punct de vedere al procesului de îngrijire. economice. ~ Supravegherea clinică a bolnavului şi a efectelor terapeutice. intervenţiile aplicate sunt de natură tehnică. În prezent activitatea asistentei nu este totdeauna clară – pentru unii asistenta ajută medicul. Funcţii de natură independentă (autonome). reanimare şi supravegherea pacienţilor în sala de trezire. indiferent de locul sau timpul acordării îngrijirilor. Acest fapt face ca rolul ei să fie perceput diferit. indiferent de statutul pacientului sau de resursele disponibile. reorganizarea şi revizuirea programelor de formare a asistentului medical pentru a produce la nivel de bază un cadru capabil să lucreze în spital sau comunitate. ~ Participarea şi colaborarea la aplicarea diverselor tehnici invazive de îngrijire. în funcţie de informaţiile fizice.Restructurarea. Medicului îi revine responsabilitatea în executarea următoarelor tehnicii: ~ Injecţii şi perfuzii cu produse de origine animală – ce necesită control de compatibilitate obligatoriu. relaţională şi educativă. sociale. ~ Anestezie generală. de valorile culturale. ~ Aplicarea prescripţiilor medicale. ceea ce impune o revizuire a normelor profesionale. Funcţii de natură interdependentă. funcţie de tipul de viaţă. ~ În absenţa medicului asistenta poate aplica intervenţii şi îngrijiri care au ca scop menţinerea vieţii până la sosirea medicului. 37 . Nevoia de a fundamenta activitatea medicală pe nevoi de sănătate. de mediul fizic şi social. c. ~ Prima injectare în cazul alergiei. prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi efectuat singur dacă ar fi avut forţa. ~ Uşurarea suferinţei şi asistarea individului în ultimele momente de viaţă. Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste funcţii astfel încât pacientul să-şi recâştige independenţa cât mai repede posibil. Rolul asistenţei medicale generale conform Conferinţei de la Viena – 1988: a. Funcţii de natură dependentă (delegate).

Aplică metode de investigare. Acţiuni de organizare şi gestionare a centrelor şi unităţilor de îngrijire. psihice sau intelectuale. ~ Cunoştinţe de psihologie. social. Funcţie profesională (rolul asistentei): .Funcţie de promovare şi menţinere a sănătăţii. Alte funcţii specifice asistentei medicale: a. c.Funcţie de umanizare a tehnicii. Precizarea priorităţilor. Acţiuni de depistare a tulburărilor de ordin fizic. Să acorde îngrijiri directe. Asistenta asistă pacientul temporar sau definitiv în îngrijiri de confort funcţie de vârstă. Pentru exercitarea funcţiilor. Studenţilor. e. d. Acţiuni de rezolvare a problemelor psihosociale. Aplică metode de tratament. d. e.Funcţie de prevenire a îmbolnăvirilor. ascultă şi susţine pacientul. . sociale. 2) Funcţii de natură dependentă de recomandările medicului: a. Să educe alţi profesionişti din sistemul de sănătate. . ~ Cunoştinţe de economie. b. . 5. 38 . educativ. Activitatea se desfăşoară în contextul echipei interdisciplinare complexe în domeniul sanitar. ~ Cunoştinţe de informatică. Planifică.Funcţie de psiholog. Participă activ la promovarea unor condiţii mai bune de viaţă şi sănătate. 3) Funcţii de natură interdependentă: a. Să dezvolte îngrijiri medicale pe baza gândirii critice şi a cercetării. Aprovizionarea materială. Acţiuni de educaţie pentru sănătate. Elevilor. Transmite informaţii. asistenta medicală trebuie să utilizeze: ~ Cunoştinţe teoretice şi practice medicale. psihic. f.Funcţiile de natură independentă: a. b. Să participe plenar la activitatea echipei de asistenţă medicală. organizează şi aplică îngrijiri persoanelor bolnave sau sănătoase.Funcţie tehnică. familia şi/sau anturajul. ~ Cunoştinţe de pedagogie etc. d. Stabileşte relaţii de încredere cu pacientul. Organizarea timpului. boală. d. c. - Funcţie educativă – asistenta face educaţie pentru sănătate: Pacienţilor. 3. Observă modificările provocate pacientului de boală sau tratament şi le transmite medicului. social. 1. 4. deficienţe fizice. - Funcţie economică Gestionarea serviciului. Funcţie de cercetare Se dezvoltă pe fondul unei pregătiri profesionale şi morale superioare. Să educe pacienţii. .Funcţie de îngrijire şi recuperare. Funcţia profesională presupune din partea asistentei: 1. b. . 2. c. Acţiuni de cercetare şi învăţământ. Aplică metode de readaptare specifice. b. c. Personalului din subordine.

Socială şi Politică a Implementării programului Sănatate21: 1) Strategii Multisectoriale pentru a implica toţi Factorii care afectează Sănătatea. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® este un Curs de Promovare a Sănătăţii Eficient. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă posibilitatea practică de obţinere directă a acestui drept. 3) Asistenţă Primara de Sănătate Integrată la nivel Familiar şi Orientată Comunitar alături de un Sistem Spitalicesc Flexibil. 2) Echitatea în Sănătate şi Solidaritatea în Acţiune între Ţări. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite absolvenţilor ( prin Cunoştinţele şi Instrumentele obţinute ) să devină Parteneri Reali. Prevenirea Îmbolnăvirilor şi Recuperarea Sănătăţii. Răspunderea personală. 2 Căi Principale pentru atingerea Obiectivului: 1. Folosirea Tehnica Radiantã® se face în deplină Siguranţă şi în Sinergie cu orice Tratament. pentru următorii 20 de ani. 2) Programe şi Investiţii pentru Promovarea Sănătăţi şi Îngrijirea Clinică bazate pe Eficienţă dovedită a acestora. comunităţilor. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite ( prin refacerea Energiei de Autoreglare şi Regenerare ) reducerea Costurilor şi implicit a Contribuţiilor Personale ale Persoanei. Prieteni ). permite ca prin refacerea Energiei de Homeostazie să reducă Incidenţa Bolilor şi Accidentelor Grave concomitent cu Reducerea Timpului şi Efortului necesar Recuperării când acestea totuşi au apărut. Loc de Muncă. el oferă posibilitatea ( prin Sesiunile de Punere în Formă. Refacerea Energiei de Homeostazie. fără a mai aştepta acel timp în care el va fi oferit. instituţiilor. 39 . Grupuri de oameni din fiecare Ţară şi între Sexe în cadrul Grupului. va permite o Creştere a Eficienţei Îngrijirilor Clinice şi o Reducere semnificativă a timpilor de Recuperare şi Reintegrare Profesională şi Socială a Bolnavilor sau Accidentaţilor. Comunitate Locală şi Ţară) în Participarea la toate Procesele de Promovarea şi Îngrijirea Sănătăţii atât la Stabilirea Deciziilor cât şi la Implementarea şi Gestionarea Costurilor acestora. 3) Participarea ( cu gestionarea contribuţiilor şi costurilor ) a tuturor oamenilor. Loc de Muncă. amplificând efectul benefic al acestora. Armonizarea. Familiei şi Comunităţii destinate Sănătăţii. reducând efectele secundare şi înlăturând riscul apariţiei unor efecte paradoxale. Familial. 2. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă Cunoştinţele şi un Set de Instrument Eficiente ( Accesarea. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă Medicului de Familie şi celor înscrişi pe listele lui o tehnologie Simplă şi Eficientă de Promovarea Sănătăţii. Reducerea Incidenţei şi Suferinţelor provocate de Bolile şi Accidentele grave. Simplu şi Accesibil tuturor Oamenilor. 4) Un Partenariat Extins (Familie. Folosirea Cunoştinţelor şi Instrumentelor oferite de acest curs. Directarea şi Cocreerea vor reduce Durata şi Costurile Spitalizării urmată de o Recuperare Rapidă. Durabilă şi Eficientă. Economică. permiţând Medicului de familie să asigure Asistenţa Medicală unui număr mult mai mare de Asiguraţi Mulţumiţi şi Loiali cu avantajele Economice şi Profesionale corespunzătoare. a Familiei şi la Locul de Muncă a unei Strategii Multisectoriale Simple şi Eficiente de diminuare a Riscului Îmbolnăvirilor. Reţeaua de Suport şi resursele naturale ) restaurarea Zilnică a Vitalităţii consumate de Agenţii Stresori. de cei care ne conduc. Eficienţi. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® pe lângă faptul că nu face nici o discriminare între Cursanţi. Conservarea şi Creşterea ( indiferent de Vârstă ) a Sănătăţii şi Performanţelor. fără discriminare fiecărei persoane. Promovarea şi Protejarea Sănătăţii Oamenilor pe tot cursul Vieţii. Locul de Muncă sau Comunitate Locală ). 4 Strategii Principale de Acţiune pentru a asigura Susţinerea Ştiinţifică. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă Cunoştinţele şi Instrumentele necesare adoptări în Viaţa Personală. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite prin cei 4R ( accesarea Radianţei interioare.Strategia Sănătate 21 Politica Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Şcoală. organizaţiilor şi sectoarelor la dezvoltarea serviciilor de sănătate. Politica Sănătate21 a Departamentului European al OMS conţine următoarele elemente principale: 1 Scop Unic şi Constant este atingerea Potenţialului Maxim de Sănătate pentru toţi Europenii. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã®. în vederea asigurării condiţiilor necesare tuturor oamenilor de a Obţine şi Menţine cel mai înalt nivel posibil de Sănătate de-a lungul pe toata Viaţa. Directări şi Cocreere ) realizarea unei Solidarităţi Reale şi Eficiente între Oameni. Siguri şi Integraţi cu uşurinţă tuturor Programelor de Promovare şi Îngrijire a Sănătăţii la toate cele 3 nivele ( Personal. atât pentru el cât şi pentru cei din comunitate ( Familie. Directarea şi Cocreerea Energiei de Homeostazie folosind Tehnica Radiantă®) la dispoziţia fiecărui absolvent pentru Recuperarea. grupurilor. Procedură sau Intervenţie Medicală. 3 Valori de Bază care formează fundamentul etic al Politicii de Sănătate: 1) Sănătatea ca Drept Fundamental al fiecărui OM.

4) Sănătatea Tinerilor prin Asigurarea unui mediu Fizic. Imunizare şi Strategii de Control. îmbunătăţirea capacităţii lor de a Coopera cu Situaţiile Stresante din viaţa lor şi pentru a construii şi menţine relaţii sociale. acces la Servicii de Reproducere şi Sănătatea Copilului.21 Obiective care stau la baza Politicilor de Sănătate în toate Ţările Europei pe următorii 20 de Ani şi vor fi folosite la Evaluarea Anuală a Progreselor realizate de fiecare Ţară în Îmbunătăţirea şi Protejarea Sănătăţii tuturor Cetăţenilor alături de Reducerea Riscurilor de Îmbolnăvire: 1) Solidaritate pentru sănătate între toate Ţările din Europa prin Partajarea Viziunii. Creativitate. 3) Un Început Sănătos în Viaţă prin Investiţii Sociale şi Economice în Viaţa Părinţilor şi Familiilor. Social şi Economic Sigur şi Susţinător folosind Cooperarea dintre Serviciile de Sănătate. Pojar şi Tetanos Neonatal folosind Monitorizarea agreată Internaţional. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® este o Activitate Simplă dar Eficientă destinată Reducerii Inechităţii în Accesul la Serviciile de Sănătate atât prin Reducerea Costurilor de Îngrijirea Sănătăţii a absolvenţilor. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite (prin Instrumentele şi Cunoştinţele oferite ) o mai mare Adaptare la Condiţiile de Lucru şi Viaţă Reale. Directarea şi Cocreerea ) permit ( alături de Tratamentele şi Regimul Alimentar recomandat de Medic ) încetinirea Evoluţiei Afecţiunii. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă Tinerilor Cunoaşterea şi un Set de Instrumente Simple dar foarte Eficiente pentru Redescoperirea Sinelui şi a Adevăratului Drum în Viaţă. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite Refacerea Stării de Sănătate a viitorilor Părinţi Înainte de Concepţie. Resursele Financiare Economisite ( prin Reducerea Costurilor ). 9) Reducerea Vătămărilor provocate de Violenţă şi Accidente prin acordarea unei atenţii deosebite Siguranţei şi Coeziunii Sociale la Locul de Muncă şi în Comunităţile Umane. asigurarea unui Optim Fizic. 8) Reducerea Bolilor Netransmisibile prin Prevenirea şi Controlul Factorilor de Risc al acestora folosind noi Politici de Sănătate Publică inclusiv noua Mişcare Europeană pentru un Stil de Viaţă Sănătos ( Reversarea Globală a celor 5 Pandemici Majori ). 10) Un Mediu Fizic Sănătos şi Sigur prin Planuri Naţionale şi Regionale referitoare la Mediu şi Sănătate folosind Instrumente Legale şi Economice pentru reducerea Deşeurilor şi Poluării. Acestea trebuie să lucreze împreună pentru a contracara cauzele unei Imagini de Sine proastă a Tinerilor. Construirea şi Menţinerea unor Relaţii Sociale Optime. 7) Reducerea Bolilor Transmisibile prin Eradicarea sau Eliminarea Poliomelitei. Psihic. Cunoaşterii şi Expertizei la nivel European. Asistarea de la Distanţă ( în Timp şi Spaţiu prin Directări şi Cocreeri ) a mamei şi Copilului pe Timpul Naşterii. alături de asigurarea unui Confort Material. alături de Contribuţiile Suplimentare destinate CNAS şi Bugetului de Stat ( cotă parte din Retribuirea Performanţelor Umane ) vor putea fi folosite pentru a reduce Marile Inechităţi existente azi în domeniile Sănătăţii şi Educaţiei. Instrumentele Tehnica Radiantã® însuşite în cadrul Cursului ( Armonizarea. concomitent cu creşterea Capacităţii de a Coopera cu Situaţiile şi Evenimentele Stresante Pentru cei care au Afecţiuni Mentale se propun creşterea Calităţilor Serviciilor de Sănătate Mentală. Social şi Material al Mamei pe Timpul Sarcinii. Social şi Educaţional al Copilului şi Familiei ( Armonizări. răspunzând la cerinţele lor psihosociale. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă fiecărui Cursant Cunoştinţele şi Instrumentele necesare Recuperării şi Conservării Sănătăţii alături de Creşterea Performanţelor Fizice. Educative şi Sociale. Legislaţie şi Activităţi specifice. Accesarea. Este necesară o Evaluare periodică a Stării de Sănătate a Copiilor şi Adolescenţilor. Creşterea Continuă a Capacităţilor de Asimilare. o Clarificare a Relaţiilor Sociale şi o Reducere a Timpului şi Costurilor de Recuperare din Afecţiunile Mentale. Intelectuale şi Sociale pe tot timpul vieţii. inclusiv a Sănătăţii lor Emoţionale. Stabilizarea şi ulterior Reversarea ei. Resurselor. Serviciile de Sănătate şi Sociale la nivel comunitar trebuie să-i ajute persoanele în vârstă să devine mai Active şi să se Ajute Singure. Proiecte şi Îngrijorări alături de Cocreerea Energiei de Homeostazie ). 5) Îmbătrânire Sănătoasă prin asigurarea Locuinţei. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite realizarea unei Solidarităţi Reale la Nivel European şi Mondial în domeniul Sănătăţii prin folosirea unor Instrumente Simple dar Sigure şi Eficiente ale Tehnicii Radiante® ( Directarea Individuală şi de Grup pentru Evenimente. Prin îmbunătăţirea Continuă a Autonomiei şi Productivităţii Economice şi Sociale Cursanţii îşi pot asigura Locuinţa. Venitului şi altor necesităţi destinate Îmbunătăţirii Autonomiei şi Productivităţii Sociale folosind Promovarea şi Protecţia Sănătăţii pe tot timpul Vieţii. Creşterea Capacităţii de a Coopera cu Situaţiile Stresante. 6) Îmbunătăţirea Sănătăţii Mentale prin Adaptarea Condiţiilor de Lucru şi Viaţă pentru a obţine şi întării un Sens al Coerenţei şi al Relaţiilor Sociale. 40 . cât şi prin Creşterea Continuă a Performanţi Umane a acestora. 2) Echitate în Sănătate prin Reducerea Inechităţilor între diferitele Grupuri Umane folosind Politici. În cazul persoanelor afectate deja de Boli Cronice specifice. Venitul şi celelalte condiţii necesare unei Vieţi Fericite şi pline de Satisfacţii. Adaptabilitate şi Performanţă. Directări şi Cocreeri ). Psihic. o Eficientă Cooperare cu Agenţii stresori.

17) Finanţarea Serviciilor de Sănătate şi Alocarea Resurselor prin Creşterea Acoperirii Universale. Exerciţii Fizice şi Sexualitate + Cooperare cu Stresul. Droguri şi Tutun prin Strategii de Prevenire a Dependenţelor şi Tratare a celor Dependenţi. Solidarităţii Naţionale şi Sustenabilităţii. alături de o Alocare a unor Resurse Financiare Suficiente Nevoilor de Sănătate Prioritare. 20) Mobilizarea Partenerilor din Sănătate prin realizarea unor Coaliţii şi Acţiuni reunite in Promovarea şi Refacerea Sănătăţii. 15) Un Sistem de Sănătate care Integrează Serviciile de Sănătate Primară a Familiilor şi Comunităţilor cu un Sistem Spitalicesc Flexibil. Oamenii trebuie să poată să-şi dezvolte şi utilizeze întregul potenţial pentru avea o viaţă economică. Sunt necesare Strategii Educaţionale destinate îmbunătăţirii Stilului de Viaţă şi a Stării de Bine. cu Identificarea şi Evaluarea beneficiilor mutuale ale Investiţiilor în acest domeniu. 41 . socială şi mentală mulţumitoare. Politici şi Strategii destinate Sănătăţii pentru Toţi să fie Formulate şi Implementate de la Nivel Naţional la Nivel Local implicând Sectoare şi Organizaţii Semnificative având la bază aceste 21 Obiective. 14) Responsabilitate Multisectorială pentru Sănătate prin Evaluarea Impactului asupra Sănătăţii a tuturor Sectoarelor din Viaţa şi Activitatea Umană. ajutându-i pe oameni să-şi Gestioneze mai bine Viaţa şi să aibă Opţiuni Sănătoase.11) Viaţă Sănătoasă prin activităţi de sprijinire a Opţiunilor Sănătoase în Nutriţie. Este necesară realizarea unei Infrastructuri Eficiente prin care cele mai noi Informaţii despre Sănătate să fie puse la dispoziţia oamenilor prin Cursuri şi Informare Continuă. 19) Cercetarea şi Cunoaşterea din Sănătate să fie orientată către nevoile Prioritare ale acestor Obiective. Şcolile. Locurile de Muncă şi Oraşele mult mai Sănătoase. 13) Stabilimente pentru Sănătate prin Mecanisme Multisectoriale de a face Locuinţele. 18) Dezvoltarea Resurselor Umane pentru Promovarea şi Îngrijirea Sănătăţii prin punerea la Baza Educaţiei pentru Sănătate a acestor principii. 16) Gestionarea Calităţii Îngrijirilor Medicale prin folosirea Eficienţei Dovedite a Îngrijirilor Medicale în Programele de Dezvoltare a Serviciilor de Sănătate. oferind Mecanismele Practicii Medicale folosind Cercetarea Ştiinţifică. iar Profesioniştii din Sănătatea Publică să acţioneze ca Iniţiatori cheie şi Avocaţi ai Sănătăţii de la Comunitatea Locală până la nivel Naţional. 12) Reducerea Răului provocat de Alcool.

C5. afective.  Cunoştinţe tehnice – noţiuni de abilitate tehnică. dublate de o bună pregătire profesională → traduse prin trăsături morale ce vor influenţa pozitiv conduita profesională.  Cunoştinţe relaţionale – capacitatea de a crea un climat adecvat de muncă şi de colaborare cu pacientul. Cunoaşterea demersului ştiinţific al îngrijirilor. 4. cu scopul de a preveni sau trata bolile → pentru îngrijirea celui suferind sau potenţial suferind. înţelegere şi empatie. Asistenta medicală îşi desfăşoară activitatea în diferite medii. eficace. Consecinţele intervenţiilor. Natura intervenţiilor.  Cunoştinţe legislative – reglementări şi directive incluse în legi care guvernează activitatea medicală şi protejează pacientul. Acţiuni de protecţie pentru promovarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor. procedee şi metode ştiinţifice ce servesc la promovarea sănătăţii şi combaterea bolilor. ~ Reducerea perioadei de îmbolnăvire.  Cunoştinţe profesionale. tratament. acceptare.  Comunicare terapeutică – relaţie de ajutor. ▪ Acţiuni de suplinire care ajută pacientul să găsească mijloace pentru rezolvarea problemelor.  Cunoştinţe etice – norme şi principii referitoare la valorile morale ale persoanei şi profesiei şi care reglează buna conduită a asistentei. Rolul propriu. planificare şi evaluare a îngrijirilor. Aplicarea îngrijirilor ţinând cont de nivele de îngrijire (primară. interpretare. de respect. domenii sau locuri. Pentru exercitarea profesiei sunt necesare anumite înclinaţii şi aptitudini. O conduită corespunzătoare contribuie la: ~ Alinarea suferinţelor. sociale. analiză. recuperare. ~ Calităţi fizice. Dificultăţi întâlnite la nivelul pacientului. secundară sau terţiară) şi de specificul îngrijirilor de sănătate primară. 5. îngrijiri. ~ Tipuri de acţiuni: Acţiuni de susţinere şi ajutor oferind pacientului confort.  Demersul ştiinţific este un instrument de investigaţie. intelectuale.  Este ştiinţific prin derularea logică şi sistematică. echipa de îngrijire.  Se aplică individual.  Comunicare pedagogică – transmiterea informaţiilor despre boală. vindecare. comunitatea.  Cunoştinţe ştiinţifice – pentru înţelegerea fiinţei umane în dimensiunile sale fizice. Cunoştinţe acumulate. SINTEZA COMPETENTELE PROFESIONALE.       2. Cunoaşterea unui model . îngrijiri. tratament. 42 . anturajul pacientului. CALITATILE SI ABILITATILE PERSONALE SECIFICE ASISTENTULUI MEDICAL Competente profesionale conform legislaţiei Practicarea îngrijirilor medicale presupune elemente de competenţă: 1. ~ Calităţi profesionale – tehnice. 3. ▪ Calităţi si abilităţi Calităţi asistentei medicale: ~ Calităţi morale. Relaţia asistentă – pacient – permite stabilirea unei comunicări eficiente:  Comunicare funcţională – clară. Beneficiarul activităţii. cotidiană.cadru conceptual – definit prin: Scopul profesiei.

~ Fermitate. ~ Comunicativă. ~ Însuşirea competenţelor de bază. tehnică. ~ Interes pentru noutate. ~ Amabilitate. Verifică periodic efectul activităţii prestate. ~ Demnitate. ~ Moderaţie. ~ Luciditate. ~ Cunoaşterea corectă a tehnicilor generale şi specifice de îngrijire. ~ Devotament până la abnegaţie. ~ Răbdare. ~ Calm. ~ Bunăvoinţă.~ Reintegrarea rapidă în societate. Cultivă spiritul de observaţie. ~ Promptitudine în luarea deciziilor. ~ Colegialitate. ~ Respectarea pudorii şi sensibilităţii pacientului. coordonate. ~ Atitudine principială. ~ Adoptarea unui stil de muncă corect: o o o o o Îşi organizează şi sistematizează activitatea → planifică îngrijiri medicale. ~ Punctualitate. ~ Optimism. ~ Altruism. ~ Mişcări sigure. practică. 43 . ~ Păstrarea secretului profesional. ~ Bună gospodină. ~ Cunoaşterea fişelor de execuţie a tehnicilor de îngrijire generală şi specială. Calităţi morale: ~ Empatie – capacitatea de a înţelege ce simt ceilalţi. ~ Cunoaşterea aparatelor şi instrumentelor folosite în practica medicală. ~ Omenie. ~ Conştiinciozitate. ~ Ingeniozitate. Asigură predarea şi preluarea serviciului. ~ Spirit critic şi autocritic. mobilizarea bolnavilor. ~ Dorinţă de perfecţionare continuă a pregătirii profesionale. ~ Iniţiativă. Calităţi fizice: ~ Forţă fizică → pentru transportul materialelor. ~ Stăpânire de sine. ~ Cunoaşterea metodelor de profilaxie a infecţiilor. Calităţi profesionale: ~ Pregătire pluridisciplinară – socială. ~ Atenţie. ~ Seninătate. ortostatism prelungit. ~ Spirit de echipă. Previne infecţiile intraspitaliceşti. autocontaminarea / autoinfectarea. ~ Rezistenţă fizică → serviciu în ture. elaborează plan de îngrijire.

~ Stabileşte mijloacele de rezolvarea a obiectivelor propuse. 3. de îngrijire pentru a răspunde nevoilor fizice.). planificată şi ordonată a îngrijirilor individualizate. ~ Planul de îngrijire. nevoi nesatisfăcute prin lipsă de cunoştinţe. psihice şi sociale. ~ Asigură un limbaj comun tuturor asistentelor medicale – de pretutindeni. ~ Este posibilă aprecierea situaţiei bolnavului în ansamblu. ~ La solicitarea directă a ajutorului. ~ Elaborează planul de îngrijire. Dosarul de îngrijire → este suportul procesului de îngrijire: ~ Lista datelor necesare îngrijirii (anamneza). bazate pe necesităţi presupuse. conform obiectivelor propuse. Debutul relaţiei asistentă medicală – bolnav: ~ Internare → planificată prin trimitere. obiceiurile de viaţă. foi de temperatură etc. pentru a renunţa la administrarea îngrijirilor de rutină. care permite intervenţia conştientă. Aplicarea intervenţiilor planificate. ~ La solicitarea familiei sau anturajului. un mod ştiinţific de rezolvare a problemelor. ~ Creşte continuitatea îngrijirilor. Analiza datelor culese: ~ Permite stabilirea diagnosticului de îngrijire. Etapele procesului de îngrijire 1. Procesul de îngrijire → este transpus în practică în planul de îngrijire → document scris – mijloc de comunicare şi informare in cadrul echipei de îngrijire. foi de observaţie. ~ Internare → în stare de urgenţă. ~ Documente de observare şi evaluare (buletine de analize. ~ Se analizează rezultatul obţinut în urma intervenţiilor aplicate. 5. 2. Independenţa → nevoi fără ajutor. Demersul de îngrijire → este centrat pe reacţiile particulare ale fiecărui individ. Planificarea intervenţiilor: ~ Determină scopurile → obiectivele de îngrijire. 4. Dependenţă → incapacitate de a îndeplini singur acţiuni de sănătate. comportament nesănătos. privind îngrijirea şi intervenţiile planificate. un proces intelectual. Culegerea datelor: ~ Permite inventarierea aspectelor privind suferinţa. metodă clinică organizată şi sistematică cu scopul protejării şi promovării sănătăţii. ~ Informaţiile pot constitui o metodă de control al calităţii îngrijirilor. aplicate sau supravegheate. neplanificată. ~ Prin vizită iniţială la domiciliu. evaluarea stării bolnavului. ~ Se pot stabili priorităţile de îngrijire. ~ Aplică îngrijiri adecvate situaţiilor. de analiză a situaţiei. ~ Permite determinarea nevoile reale.Procesul de îngrijire – date generale Procesul de îngrijire → este un mod logic de a gândi. starea de satisfacere a nevoilor fundamentale. 44 . satisfăcute într-un mod acceptabil. 1. ~ Se observă apariţia de noi date sau aspecte în evoluţia stării pacientului – dacă este necesară reajustarea intervenţiilor şi obiectivelor → proces ciclic. Avantaje: ~ Demersul se sprijină pe datele furnizate de pacient sau din alte surse sigure. boală sau deficienţă etc. Evaluarea tehnicilor aplicate. ~ Permite coordonarea îngrijirilor.

▪ Sănătatea. ~ Cunoaşterea propriilor resurse pentru a face faţă nevoilor de sănătate. Surse de informaţii: ~ Directe → pacientul. a sursei în vederea unei judecăţii proprii. ~ Documente legale: ▪ Statistici vitale. pe care le înregistrează sistematic şi concis. palpare. Cunoaşterea pacientului: ~ Cunoaşterea deficienţelor pacientului. ▪ Documente publice. social. ~ Funcţionale. familiei sau individului. ~ Examen fizic → inspecţie. psihic. Facilitează evaluarea îngrijirilor medicale. ▪ Date de recensământ. auscultaţie. ▪ Echipa de îngrijire. ~ Indirecte: ▪ Familia. ~ Examen epidemiologic. ~ Perseverenţă. ~ Scepticism → pentru validarea informaţiilor. ~ Investigarea clinică (include folosirea tuturor simţurilor pentru a obţine informaţii). ▪ Spitalizarea. ▪ Literatura de specialitate. ~ Receptivitate la nou. ▪ Anturajul. cultural ~ ~ şi spiritual. Scop: ~ Permite identificarea exactă a problemei şi stabilirea acţiunilor de îngrijire şi rezolvarea problemelor. indirect → pentru clarificare. ~ Cunoaşterea aşteptărilor pacientului privind: ▪ Îngrijirea. ~ Asigură baza procesului decizional în cunoştinţă de cauză.2. regionale sau generale. ~ Este un proces continuu → se desfăşoară pe parcursul întregii activităţi de îngrijire. ~ Conversaţia. 45 . Deprinderi necesare: ~ Curiozitate profesională continuă. inspecţie. ~ Examinări biometrice. ~ Promovează îngrijirea pacientului menţinând preocuparea pentru aspectul fizic. ▪ Dosarul medical. ~ Examene demografice. ▪ Scheme de referinţe → cazuri specifice. Culegerea datelor Definiţie: ~ Este faza iniţială a procesului de îngrijire. ~ Asistenta culege sistematic date exacte de apreciere realistă a comunităţii. ~ Semne locale. Culege date necesare cercetării în practica îngrijirilor medicale. de la internare şi până la externare. Metode de culegere a datelor: ~ Observarea. ~ Interviu → direct – cu întrebări structurate.

tensiunea arterială. Obiceiuri. modul de debut. Sistem muscular: tonicitate. 46 . ortopnee etc. comportamentului etc. locuinţă. raport inspir / expir. auscultaţia (directă sau cu stetoscop). Statura – tip constituţional. mobilitatea. colegi etc. apetit. orientarea temporo-spaţială. tratamente anterioare etc. influenţată. avorturi. edem. eliminări etc. naţionalitate. Statut social. o Patologice → boli infecţioase. tuse. Caracteristici biologice → grup sanguin. ~ Date subiective – acuzate de pacient: ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Trecute. circumstanţele de apariţie. somn. naşteri. Stare generală: bună. troficitate. aspectul urinei. drog. Consultaţii. localizarea. rol social. religie. forţată. Tegumente şi mucoase: culoare. Anturaj. ritmul şi modul de viaţă. Starea de nutriţie: obezitate. mişcări respiratorii. gravă. constipaţie. tensiune arterială. sex. Facies – fizionomia. deficit senzorial. cadru familial. ~ Date variabile: ▪ ▪ ▪                 Condiţii de viaţă şi de muncă: alimentaţie. profesional. Alimentaţie. Sistem osos: integritate. nivel de educaţie. ameliorată. satisfăcătoare. Ţesut celular subcutanat: ţesut adipos. conflicte. durerea. diureză. voce. profesie Mod de viaţă. Ocupaţie. limba vorbită. social. icter. Relaţii interumane → familie. frecvenţa respiratorie. semne de insuficienţă cardiacă.). ocupaţia. Aparat respirator – conformaţia cutiei toracice.Tipuri de informaţii culese: ~ Date obiective – observate de către asistentă sau alt membru al echipei de îngrijire. cultură. percuţia (directă sau indirectă). Antecedente personale: o Fiziologice → ciclu menstrual. consum de alcool. faciesului. puls periferic. edeme. Mediu → familial. cronologia. diaree. atmosferă viciată. mijloace de recreare etc. umiditate. Aparat uro-genital: aspectul organelor genitale externe. ~ Informaţii trecute sau actuale. ochelari etc. palparea (superficială sau profundă → efectuată cu ajutorul simţului tactil). mediocră. meteorism. zgomote cardiace. ▪ Raportate la persoana bolnavului – din viaţa personală. puls. intensitatea. igienă. prieteni. caşexie etc. potenţial infecţios etc. poluare. alte manifestări. semne de insuficienţă respiratorie. Gesturi şi obiceiuri personale → alegerea alimentelor. profesie. supleţea. ~ Date descoperite prin examinare. ritmul micţiunilor. mobilitate. ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Istoricul bolii Debutul – data. palpare. eliminări. proteze. epidemiologic. evoluţia simptomelor. Sistemul nervos şi organele de simţ: starea de conştienţă. Aparat cardio-vascular: frecvenţa cardiacă. aspect. Examen clinic general: Poziţie: activă. ileus. Rh. fumat. examenul leziunilor. vârstă. respiraţie. Date individuale → rasă. cadru profesional. Actuale. hemoragii cutanate etc. Examen fizic: inspecţia (aprecierea vizuală a tegumentelor. diverse acuze şi deficite senzoriale etc. intervenţii chirurgicale. ~ Date relativ stabile: ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Date generale → nume. menopauză etc. erupţii cutanate. stare civilă. leziuni. pasivă. alergii cunoscute. alterată. vărsături. palparea pulsului periferic. Sistem limfo-ganglionar: inspecţie. forţă musculară. semne de însoţire etc. zgomote respiratorii anormale. Funcţii vitale: temperatură. anorexie. somn. inapetenţă. Aparat digestiv: aspectul abdomenului.

Pentru o apreciere corectă. vedere. destindere. ▪ Interes manifest. directe. adecvat şi adaptat nivelului de educaţia al pacientului. ~ Este o formă specială de interacţiune verbală ce permite depistarea nevoilor nesatisfăcute şi manifestările de dependenţă. ▪ Este eficace în evaluarea efectelor terapeutice ale medicamentelor sau ale regimurilor alimentare. stres. de clarificare).▪ ▪ Stare psihosocială: anxietate. 47 . ▪ Menţinerea contactului vizual. ▪ Confort şi intimitate. infecţii. după plecarea vizitatorilor. expunere la pericole. ▪ Asigurarea unui timp suficient. ▪ Revenirea la temă. Este un proces mintal activ. subiectiv. filtrat prin mecanisme proprii senzoriale şi emotive. ▪ Abilitatea de a trage concluzii – de a sintetiza informaţiile primite. ▪ Ascultare activă → repetarea ultimei părţi din fraza pacientului. ~ Este un instrument de cunoaştere a personalităţii bolnavului – pacientului. reacţii medicamentoase etc. ▪ Bolnav timorat. evoluţia manifestărilor. Reacţii organice. ▪ Influenţa mediului poate determina apariţia de noi probleme pentru pacient. de încurajare (întrebări deschise de tip narativ. observarea trebuie să fie continuă şi obiectivă. ▪ Lipsă de concentrare. stare de conştienţă. ▪ Monitoare etc. ▪ Tensiometru → măsurarea tensiunii arteriale. grad de autonomie. ▪ Judecăţi preconcepute. ▪ Empatie. discuţia cu pacientul. Elemente de evitat: ▪ Subiectivism. ~ Condiţii pentru interviu: ▪ Alegerea momentului → după servirea mesei. durere. ~ Observarea intenţionată: ▪ Este planificată şi controlată şi presupune stabilirea unor parametri de observat. după alte examene. după ora de vizită. ▪ Respect. ▪ Superficialitate. ▪ Hipoacuzie. depresie. starea de sănătate a pacientului presupune observarea frecventă a mai multor parametri. ▪ Discontinuitate. ▪ Rutină. acceptarea rolului de bolnav etc. ▪ Cultură medicală redusă. ~ ~ ~ ~ ~ ~ Interviul: ~ Reprezintă întrevederea. de tip descriptiv. ~ Dificultăţi întâmpinate: ▪ Bolnav comatos. ▪ Întrebări clare. miros. dialogul. în timp ce perioada de convalescenţă nu necesită observare frecventă. ~ Observarea neintenţionată: ▪ Trebuie utilizată în orice situaţie. Necesită atenţie. Observarea generală a bolnavului: Este elementul de bază al activităţii asistentei medicale Presupune capacitate intelectuală de a sesiza prin intermediul simţurilor detaliile lumii exterioare. accidente. după somn. auz. confort. ~ Observarea instrumentală: ▪ Termometru → măsurarea temperaturii. tact. ▪ Limbaj inteligibil. reformularea conţinutului. ▪ Problemele pacientului dictează numărul parametrilor aleşi şi frecvenţa observaţiei → în situaţiile critice. comunicare. ~ Abilităţi pentru interviu: ▪ Acceptare.

▪ ▪ ~ 3. ▪ Se poate reveni pentru finalizare sau lămuriri suplimentare. ▪ Respectaţi momentele de pauză luate de bolnav. ~ Recunoaşte problemelor şi priorităţile. ~ Pacient cu probleme conexe (complicaţii). informaţii prealabile. confortul. ▪ Nu se sugerează răspunsul. Interpretarea datelor: ~ Se definesc sursele de dificultate. momentul. 48 . ~ Definiţie → diagnosticul de îngrijire este o formă simplă şi precisă care cuprinde răspunsul personal la o problemă de sănătate. ~ Pacient cu probleme existente. ▪ Se pune o singură întrebare odată. Prezentarea → momentul când fac cunoştinţă. ~ Fazele interviului: Pregătirea → locul.). ~ Procesul de diagnostic presupune: prelucrarea datelor. contact vizual direct. ▪ Precizarea scopului şi a duratei interviului. ~ Stabilirea problemelor de îngrijire. braţelor. Rezultat: ~ Pacient fără probleme. Observaţii: ▪ Se culeg informaţii sumare înainte de interviu. identificarea problemelor de sănătate ale pacientului. intimitatea. ~ Se definesc sursele de dificultate. Analiza datelor → stabilirea diagnosticului de îngrijire Analiza datelor: ~ Examinarea datelor culese. ~ Se explică originea sau cauza problemei de dependenţă. ▪ Folosiţi deprinderi de comunicare verbală şi nonverbală (mişcări ale capului. ~ Clasificarea datelor → de independenţă şi de dependenţă. ~ Pacient cu probleme potenţiale. ▪ Nu se grăbeşte bolnavul. ▪ Aşezarea → nivel egal. trunchiului etc. ▪ Se lasă timp suficient pentru răspuns. ~ Regruparea datelor funcţie de cele 14 nevoi fundamentale → pentru identificarea resurselor individuale. ▪ Se notează tot → nu mizaţi pe memorie! ▪ Se mulţumeşte pentru interviu. ~ Prima definiţie a diagnosticului de îngrijire a fost elaborată de Florence Nightingale (1854-1855). enunţul diagnosticului de îngrijire. este o judecată bazată pe culegerea datelor şi analiza lor.▪ Boli psihice etc. ▪ Desfăşurarea interviului → ascultarea şi notarea. Culegerea datelor  Clasificarea datelor conform celor 14 nevoi fundamentale  Separarea problemelor de dependenţă  Definirea surselor de dificultate şi factorilor care menţin dependenţa  Diagnostic de îngrijire Diagnosticul de îngrijire: ~ Analiza şi interpretarea datelor → stabilesc diagnosticul de îngrijire. ▪ La nevoie se poate începe cu o discuţie banală. ▪ Nu repetaţi întrebările. ochilor.

în virtutea ~ educaţiei şi experienţei lor. ~ Eliminarea scaunului la intervale mari. Exprimă o reacţie. emoţii. DIAGNOSTIC DE ÎNGRIJ IRE Problema de sănătate actuală sau potenţială care are în vedere răspunsul fiinţei umane. Cuprinde problema actuală (reacţiile pacientului) şi factorii etiologici. ~ Insatisfacţie care afectează confortul pacientului. ~ Disconfort digestiv etc. Problemă de dependenţă + Sursă de dificultate = Diagnostic de îngrijire Componentele diagnosticului de îngrijire (PES): ~ Probleme de dependenţă → se defineşte în urma culegerii datelor. ~ Ţine cont de starea pacientului. ~ Depresie. informare insuficientă). Evidenţiază un răspuns incert al pacientului sau legat de factori necunoscuţi. indiferent că priveşte individul sau grupul şi pentru care asistenta medicală este responsabilă şi răspunde pentru identificarea şi rezolvarea lor independentă. o dificultate a pacientului. 49 . experienţa asistentei. dificultăţi de comunicare. greu de eliminat. ~ Problemă care este importantă pentru pacient (paralizie etc. factori cauzali psihici – sentimente. validate şi organizate în prima etapă a procesului de îngrijire. ~ Plâns. ~ Semne şi simptome – semne de dependenţă observabile. incapacitate. Doliu. modificări ale rolului social. o atitudine. Diagnosticul de îngrijire → relevă autonomia asistentei medicale. ~ Insatisfacţie care afectează demnitatea pacientului (lipsă de respect.). factori legaţi de lipsa de cunoaştere a modului de promovare a unei bune stări de sănătate. Lipsa de cunoştinţe. ~ Fecale dure. tulburări cognitive. sunt capabile şi calificate să o trateze (Gordon. pensionare. ~ Nevoia nesatisfăcută care antrenează o mare cheltuială de energie. Tipuri de diagnostic de îngrijire: ~ Diagnostic actual. deficit. dificultate. ~ Insatisfacţie care determină un grad important de dependenţă. ~ Diagnosticul de îngrijire este o problemă actuală sau potenţială pe care asistentele.~ Prelucrarea datelor – este un act de interpretare a datelor culese. factori cauzali sociali – relaţii familiale. culturală sau spirituală. ~ Tristeţe. Criterii de stabilire a priorităţilor: ~ Nevoia nesatisfăcută care pune în pericol homeostazia pacientului. ~ Ţine cont de problema de sănătate. psihică. DIAGNOSTIC MEDICAL O îmbolnăvire sau condiţie traumatică validată de ştiinţele medicale în funcţie de care tratamentul urmăreşte că corecteze sau să prevină patologia specifică organelor sau sistemelor organismului şi care necesită tratament medical. ~ Insatisfacţie ce poate compromite serios securitatea pacientului. Probleme de dependenţă ~ Constipaţie. şomaj. ~ Insatisfacţie care se repercutează asupra mai multor nevoi. ~ Diagnostic potenţial. Dietă săracă în fibre. diminuare. colegiale. socială. ~ Cefalee. Cuprinde factorii cauzali fizici – intrinseci şi extrinseci. ~ ~ ~ ~ Exerciţii Etiologie Sursa de Manifestări Semne dificultate Imobilizare. o insatisfacţie biologică. factori cauzali culturali sau spirituali. 1976). ~ Insomnie etc. ~ Etiologia sau sursa de dificultate → cauza problemei. cunoaşterea complicaţiilor bolii. Pentru enunţarea ei se folosesc termeni ca: alterare. refuz. Se enunţă pe baza istoricului stării de sănătate. ~ Diagnostic posibil.

50 . autonome. luni). comportamentul sau acţiunea pacientului. pe termen mediu (săptămânal) şi pe termen lung (săptămâni. ~ Elaborarea planului de îngrijire → etapa finală a procesului de planificare: ▪ Formularea de soluţii alternative şi aprecierea consecinţelor. ~ Se elaborează planul de îngrijire. timpul necesar pentru alegerea strategiilor de îngrijire. medicală specifică descrierea proceselor de ~ Formularea nu implică factorii etiologici. ~ Obiectivele formulate trebuie să răspundă la următoarele întrebări: Cine → face acţiunea? Ce → face pacientul sau ce se poate face pentru pacient? Cum → se face intervenţia? Când → se face? În ce măsură → se poate face acţiunea? ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ~ Pentru fiecare problemă pot fi formulate mai multe obiective. ▪ Alegerea celei mai bune soluţii. afective ale pacientului). evaluare precisă). resursele disponibile. intelectuale. intervenţii de îngrijire. ~ Obiectivele şi intervenţiile vizează satisfacerea nevoilor prin intervenţii autonome sau delegate. ~ Caracteristicile obiectivelor: ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ S = specificitate (specific unui singur pacient). P = performanţă (atitudine. acţiuni măsurabile. specific. ▪ Promovarea continuităţii îngrijirilor. comportament aşteptat). starea de urgenţă şi gradul de dependenţă. rezultatul dorit în urma intervenţiilor aplicate. pentru boală. I = implicare (singur sau cu ajutor). ~ Orientează spre intervenţii ~ Orientează spre tratament medical. ~ Nu există terminologie specifică de ~ Terminologie comunicare pentru reacţiei umane. ~ Se reduc şi se elimină problemele pacientului. ~ Ajută la determinarea tipurilor de ~ Ajută la determinarea cursului obişnuit al tratamentului medical. zile). ▪ Analiza surselor şi a posibilităţilor. ~ Se stabilesc priorităţile → funcţie de valorile şi priorităţile pacientului. uman ~ Identifică un proces de boală legat de patologia unor organe şi sisteme. Fixarea obiectivelor de îngrijire Planificarea intervenţiilor: ~ Se aleg strategiile de îngrijire. 4. ~ Se schimbă în funcţie de răspunsul ~ Rămâne constant. ▪ Orientarea spre îngrijiri individualizate. Formularea obiectivelor de îngrijire: ~ Obiectivul reprezintă răspunsul aşteptat de la pacient.~ Descrie starea pacientului. O = observabil (comportamente. R = realism (ţine cont de capacităţile fizice. pacientului. descrierea ~ Ţine cont de sursele de dificultate. ~ Obiectivul de îngrijire vizează atitudinea. ~ Se fixează obiectivele de îngrijire şi strategiile de lucru → pe termen scurt (ore. ~ Identifică un răspuns ~ Descrie procesul patologic.

+ Sursa de dificultate + Agent cauzal + Forme de manifestare OBIECTIV care stă la baza deciziei Cine? Ce? Când? Cum? În ce măsură? ~ Exemple de diagnostic de îngrijire – după NANDA. 51 . Alterarea nutriţiei – deficit sau exces. Alterarea percepţiei senzoriale.  Intervenţii. Alterarea comunicării verbale. Anxietatea. Se inventariază metodele de rezolvare. Alterarea integrităţii tegumentelor.  Diagnostic de îngrijire. Deficit de volum de lichid. Prezenţa echipamentului auxiliar sau a personalului medical. Perturbarea somnului. Hipotermie. 1986. Hipertermie. Motivaţia pacientului.▪ ▪ Problema Simptom Evaluarea activităţii asistentei. Alterarea mobilităţii fizice. Competenţe profesionale. Intoleranţă la efort.  Obiective. Risc de accident. Alterarea mucoasei bucale. Durere. Activitate continuă. Risc de infecţie. Elaborarea planului → planul conţine următoarele componente:  Manifestări de dependenţă. Procesul de rezolvare a problemelor: Apare o problemă recunoscută ca atare. ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Alterarea comunicării nonverbale. Incapacitate de menţinere a sănătăţii. Perturbarea imaginii corporale. Efecte secundare. ~ Factori de influenţă în alegerea soluţiei: ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪  ~ ~ ~ ~ Posibilitatea de a atinge scopul propus. Alterarea eliminării intestinale. Complicaţii posibile. Se defineşte problema.  Evaluare. Alterarea eliminării urinare. Avantaje aşteptate. Se stabilesc intervenţiile specifice.

▪ Supravegherea funcţiilor vitale. familiei. ▪ Asigurarea igienei. ~ Se evaluează soluţiile alese. ▪ Hidratarea. ajută şi efectuează îngrijirile necesare pacientului. ▪ Pregătirea pentru investigaţii de diagnostic şi tratament. Realizarea intervenţiilor de îngrijire: ~ Intervenţii autonome → independente (acţiuni iniţiate de asistentă ca urmare a cunoştinţelor. Scoate în evidenţă rolul de suplinire al asistentei medicale. ~ Intervenţia de îngrijire poate fi unică sau multiplă. informează. ▪ Asigurarea confortului. ~ Familia – aparţinătorii → sunt alături de pacient în anumite circumstanţe. Este o etapă strâns legată de planificarea îngrijirilor.~ Se încearcă soluţii suplimentare. de resursele pacientului şi de experienţa proprie. ▪ Aplicarea tratamentelor. ~ Ţine cont de gradul de dependenţă. PROCES DECIZIONAL Stabilirea ordinii priorităţilor Căutarea cauzei Am o problemă Definesc problema Cauză cunoscută Formularea soluţiilor Alegerea soluţiei funcţie de: ▪ Obiective ▪ Consecinţe nefaste posibile DECIZIA Aplicarea deciziei: ▪ Plan de îngrijire ▪ Prevenirea complicaţiilor 1 Sesizarea problemei şi identificarea ei 2 Etiologia 3 Formularea şi alegerea soluţiilor 4 Aplicarea deciziei 5. Aplicarea îngrijirilor Constituie momentul realizării conştiente şi voluntare a intervenţiilor planificate pentru a obţine rezultatul aşteptat. încurajează. 52 . Intervenţia de îngrijire: ~ Este un ansamblu de acte planificate pentru realizarea obiectivului fixat. ~ Asistenta medicală → supervizează acţiunile pacientului. ▪ Educaţia pentru sănătate a pacientului. ~ Realizarea intervenţiei reiese din evaluarea stării pacientului înainte. ~ Intervenţii delegate → dependente (activităţi efectuate la indicaţia medicului): ▪ Recoltări de produse biologice. ~ Intervenţii interdependente → activităţi stabilite în colaborare cu membrii echipei de îngrijire care se referă la o relaţie colegială între profesionişti. ▪ Toaleta. ▪ Eliminarea. ~ Echipa de îngrijire → asigură completarea şi eficacitatea activităţii profesionale. În aplicarea îngrijirilor sunt antrenaţi: ~ Pacientul → execută acţiuni planificate în funcţie de resursele proprii. în timpul şi după intervenţie. în funcţie de obiectivul ales. priceperilor şi competenţelor proprii): ▪ Alimentarea.

Se continuă culegerea datelor. . ~ Modificarea schemei corporale → slăbire bruscă. îmbătrânire. . ~ Se reexaminează pacientul înaintea aplicării intervenţiei.Etapele de desfăşurare a tehnicilor. ~ Durerea → senzaţie neplăcută percepută de pacient.Pregătirea fizică şi psihică. . funcţiile vitale etc.Respectarea demnităţii pacientului. a rolului social.Observaţii: ~ Planul se completează cu intervenţii constante.Notează tehnica – eventualele incidente şi accidente. ▪ Timpul avut la dispoziţie. ▪ Resurse materiale. 53 .Pregătirea locului.Explicarea comportamentului pacientului în timpul diverselor tehnici. Concluzii asupra aplicării tehnicilor de îngrijire şi tratament: . ~ Intervenţia va fi făcută ţinând cont de: ▪ Capacităţile şi posibilităţile pacientului. ~ Frica → sentiment resimţit în faţa unui pericol iminent – fizic sau psihic.Asigurarea intimităţii. ▪ Vârsta.Pregătirea materialelor.Aplicarea măsurilor de asepsie. .Obţinerea consimţământului. ~ Pierderea → unei fiinţe dragi. . Se supraveghează comportamentul. ~ Consilierea → este un ajutor necesar pentru schimbarea sau ajustarea unor comportamente şi atitudini nesănătoase faţă de sănătate. ~ Relaţia de comunicare cu pacientul este: ▪ Funcţională. . ~ Stres → psihic sau fizic datorat unui dezechilibru între exigenţele individului şi capacitatea lui de adaptare. ▪ Raţionamentul ştiinţific al intervenţiei.Previne complicaţiile. ▪ Gradul de dependenţă.  De înţelegere empatică. ▪ Terapie medicamentoasă. ▪ Oportunităţi de educaţie şi învăţare. .Îngrijirea bolnavului după tehnică. .  De respect. ~ Doliu → decesul unei persoane îndrăgite. . obezitate.Se aplică tehnicile planificate şi se notează pe plan. apropiate. ▪ Terapeutică:  De acceptare reciprocă. ~ Singurătatea → starea individului care se regăseşte cu sine însuşi. amputaţii etc.Pentru efectuarea tehnicilor se respectă: . ▪ Pedagogică.Adaptarea îngrijirilor la pacient. paralizie. . artrită. menopauză. ~ Este obligatorie cunoaşterea efectelor intervenţiei aplicate. . . ~ Imobilitatea → diminuarea activităţii normale. . ~ Educaţia → este o intervenţie comună mai multor probleme. Situaţii şi reacţiile pacientului din timpul îngrijirilor: ~ Anxietate → stare de tensiune şi disconfort. ~ Sentiment de neputinţă → pacientul se vede condamnat să constate inutilitatea intervenţiilor. . pierderi materiale etc. reacţiile medicamentoase.

6. Evaluarea îngrijirilor
Evaluarea → ultima etapă a planului de îngrijire:
~ Se stabilesc criteriile de evaluare a obiectivelor atinse.
~ Se identifică factorii care afectează atingerea obiectivelor.
~ Evaluarea determină reexaminarea planului de îngrijire aplicat, calitatea intervenţiilor şi rezultatele
obţinute.
~ Reprezintă modalitatea de apreciere a progresului sau regresului pacientului în raport cu intervenţia
aplicată.
~ Este o condiţie absolută de apreciere a calităţii îngrijirilor.
~ Evaluarea se face pe tot parcursul procesului de îngrijire → permite reformularea obiectivelor de
îngrijire, modificarea intervenţiilor – dând aspect de spirală cu posibilitatea evaluării permanente.
Criterii de evaluare:
~ Ce evaluăm:

Rezultatul obţinut.

Schimbarea observată – reacţia pacientului.
~ Când evaluăm:

Regulat, periodic.

La diverse intervale de timp.
~ Cum evaluăm:

Se porneşte de la punctul de referinţă → obiectivul de îngrijire.
Procesul de îngrijire este un proces ciclic şi permanent reînnoit!
Un plan de îngrijire extensiv ţine cont de recomandările medicului şi de intervenţiile autonome ale
asistentei.
Evaluarea evoluţiei pacientului → cu formula SOAPIE:
~ S = subiectiv – ce acuză pacientul.
~ O = obiectiv – ce se poate observa la pacient.
~ A = analitic – ce se poate analiza şi sistematiza.
~ P = plan de îngrijire.
~ I = intervenţii.
~ E = evaluarea procesului de îngrijire.
Aprecierea planului de intervenţie

Date suficiente


Date culese


Date insuficiente incorecte incomplete

Diagnostic corect


Diagnostic de îngrijire


Diagnostic incorect

Realiste


Obiective de îngrijire


Nerealiste

Corect executate


Aplicarea îngrijirilor

Incorect executate

Intervenţii alternative
Obiective neatinse



Obiectivele atinse



Evaluare





Se continuă aplicarea intervenţiilor

Evoluţia pacientului poate fi:
~ Favorabilă – se pot menţine îngrijirile planificate sau se pot rări.
~ Staţionar – necesită un nou raţionament de planificare a îngrijirilor.
~ Nefavorabil – necesită alte îngrijiri.

54

7. Reacţiile pacientului la starea de boală / deficienţă
Experienţa bolii acumulează sentimente şi reacţii:
~ Anxietate.
~ Agresivitate.
~ Neacceptare.
~ Furie.
~ Culpabilitate.
~ Îndoială.
Asistenta trebuie să aibă în vedere următoarele elemente:
~ Amintirea unei experienţe anterioare.
~ Probleme de moralitate.
~ Probleme de încredere.
~ Probleme de identitate.
~ Probleme de dependenţă
~ Diferenţe culturale.
~ Diferenţe spirituale.
Obiectivele urmărite de pacient:
~ Familia.
~ Locul de muncă.
~ Recuperarea.
~ Boala.
~ Imaginea corporală.
~ Modul de viaţă.
Rolul asistentei medicale:
~ Să menţină securitatea a pacientului.
~ Să menţină stima de sine.
~ Să asigure integritatea pacientului.
~ Să cunoască evoluţia bolii.
~ Să cunoască reacţiile posibile ale pacientului funcţie de faza evolutivă a bolii.
~ Să cunoască mecanismele de adaptare la o leziune sau boală specifică.
~ Să cunoască mecanismele de adaptare cele mai utilizate de către pacient sau familie.
~ Să cunoască factorii sociali şi psihologici care facilitează sau împiedică adaptarea.
~ Să-şi cunoască propriile reacţii faţă de diferiţii agenţi stresanţi şi propriile mecanisme de adaptare.
Fazele îmbolnăvirii:
~ Starea de sănătate → este o experienţă complexă şi particulară a fiecărui individ.
~ Ciclul bolii cuprinde 3 faze:

I – faza de trecere de la starea de sănătate la boală → debutul bolii.

II – faza sau perioada de boală propriu-zisă → perioada de stare.

III – faza de convalescenţă.
~ Durata şi natura fiecărei faze variază funcţie de:

Pacient.

Personalitatea pacientului.

Starea generală.

Tulburări deja cunoscute.

Schimbările ocazionale în viaţa zilnică.
Faza de debut:
~ Apar primele simptome de boală.
~ Este o fază de şoc, cu decalaj între apariţia simptomelor fizice şi acceptarea bolii.
~ Scade rezistenţa organismului, vigoarea, capacitatea funcţională.
~ Apare anxietatea, frecvent se manifestă durerea, cefalee, tulburări digestive etc.

55

~ Reacţiile pacientului sunt diferite:

Ignoră boala diversificând activitatea.
Devin pasivi, nepăsători, singuratici.

Neliniştiţi.

Vinovaţi.

Furioşi.

Refuză sau ignoră consultaţia sau analiza exploratorie.

Consultă mai mulţi specialişti.

Se interesează de competenţa personalului medical.

Refuză să colaboreze sau să accepte rolul de bolnav.
Rolul asistentei:

Ascultă şi înţelege problemele pacientului şi / sau familiei.

Ajută pacientul să accepte boala.

Explică clar, precis, tehnicile de îngrijire.

Aplică şi demonstrează cu abilitate şi îndemânare tehnici de îngrijire.

Asigură tehnici adecvate.

~

Faza – perioada de stare:
~ Este faza de acceptare a bolii.
~ Pacientul recunoaşte că e bolnav şi are nevoie de îngrijire.
~ Dezinteres temporar faţă de responsabilităţile sociale, cu interes concentrat pe propria persoană, pe
simptomele şi tratamentul său.
~ În faza acută ajutorul este important.
~ Asistenta medicală ajută pacientul să treacă prin fazele bolii până la redobândirea autonomiei, ajută să
ia decizii, îl susţine sau îl pregăteşte pentru moarte demnă.
Faza – perioada de convalescenţă:
~ Pacienţii au uneori dificultate în abandonarea rolului de bolnav datorită decalajului dintre starea de
boală şi perioada de recuperare a stării de sănătate.
~ Se manifestă frica privind relaţiile de serviciu, sociale sau familiale.
~ Rolul asistentei medicale:

Ajută la reintegrarea socio-profesională şi familială.

Reduce progresiv rolul de suplinire.

Ajută bolnavul să-şi recapete gustul de viaţă.

Asigură legătura cu pacienţi cu aceiaşi suferinţă.

Încurajează primirea ajutorului.
Adaptarea la starea de boală:
~ Adaptarea la simptomatologia, suferinţa şi incapacitatea cauzate de boală sau leziune.
~ Controlul stresului favorizează spitalizarea şi tratamentul.
~ Stabilirea şi menţinerea bunelor relaţii cu echipa de îngrijire şi cu anturajul.
~ Realizarea unei imagini satisfăcătoare de sine menţinând controlul.
~ Adaptarea la senzaţii neplăcute date de boală şi tratament.
~ Menţinerea relaţiilor cu familia şi prietenii.
~ Pregătirea pentru un viitor incert, cu posibilităţi de adaptare la pierdere, agravarea bolii sau moarte.
~ Fazele de adaptare la o boală cronică:

Neîncrederea.

Conştientizarea.

Reorganizarea.

Rezolvarea.
~ Fazele de adaptare la boală fac parte dintr-un proces lung şi continuu care depinde de felul bolii,
gradul de invaliditate, personalitatea pacientului.
~ Bolile cronice pot fi relativ stabile ca evoluţie în timp, cu perioade de remisiune şi de degradare lentă
sau pot fi fatale.

56

ură. antipatie. ~ În anxietatea intensă scade puterea de analiză. privare sexuală. ▪ Favorizează adaptarea la mediu de spital. ▪ Identitate. ▪ Siguranţă. restricţii de mişcare. ~ Are intensitate variabilă – de la anxietate moderată la anxietate severă sau panică. ignorare. concentraţia diminuată. lumină intensă. ▪ Transpiraţii. percepţia este redusă şi deformată. ~ Când anxietatea este uşoară. ▪ Insomnie. ▪ Variaţii tensionale. afectarea integrităţii organismului. 8. disperare. intimitate. ~ Intervenţiile asistentei în anxietate: ▪ Descoperă anxietatea şi identifică gradul şi formele de manifestare. crize financiare. ▪ Plâns. singurătate. nesiguranţa. ▪ Fără acceptare: excludere. şomaj. ridicol.Nevoile emoţionale fundamentale – interpersonale: ~ Sunt nevoi în continuă schimbare întâlnite la pacient. ▪ Logoree sau refuz de a vorbi. frig. cauzele şi factorii declanşatori. confuzie. lipsă de curaj. izolare. funcţie de reacţiile temperamentale ale pacientului. separare de familie. ▪ Asigură un climat calm. administrator. Intervenţiile autonome ale asistentei medicale în cazul unor reacţii specifice sau nespecifice la boală / suferinţă Anxietate: ~ Este reacţia emoţională la pericol. familie. empatic. patronaj. refuz de colaborare. respectă tăcerile şi plânsul. asigură sisteme de alarmă la îndemâna pacientului. comunicare. ▪ Polipnee. jenă. ~ Nevoia de a exercita o hotărâre : ▪ Se manifestă prin: influenţă. dezonoare socială. schimbarea regimului. interacţiune. echipa de îngrijire. de securitate. mai ales dacă spitalizarea este foarte lungă. utilitate): ▪ Cu acceptare de: colaborare. dirijarea altora. aversiune. în timp ce anxietatea este dată de reacţii nespecifice. prieteni. lider. adeziune. ▪ Agitaţie. ▪ Piele umedă şi rece. insatisfacţia. insatisfacţii profesionale. prietenie. 57 . ▪ Diminuează stimulii auditivi şi vizuali – zgomote. ▪ Relaxare musculară a vezicii şi intestinului. ~ Nevoia de a fi acceptat (valoare. neputinţă. bolnavul se poate apăra prin educaţie. tandreţe. reţinere. ~ Se asociază cu: neputinţa. ~ Manifestări specifice anxietăţii: ▪ Tahicardie. comportament distant. ~ Teama este raportată la ceva specific. ▪ Variaţii de temperatură. ~ Se manifestă prin: ▪ Dragoste. pericol de moarte. ▪ Încredere. ▪ Stimă de sine. ▪ Întotdeauna există o nevoie de afecţiune mută între pacient şi asistentă. ▪ Ia măsuri de ameliorare în cazul factorilor externi sau ajută pacientul să depăşească reacţiile. ▪ Ajută pacientul să-şi recunoască şi să-şi exprime anxietatea. ~ Nevoia de a fi iubit: ▪ Reacţii de schimb afectiv – dragoste. amplifică şi deformează informaţiile primite. ▪ Recunoştinţă. incertitudine. pacientul primeşte şi redă cu dificultate informaţiile. ~ Apare în: durere acută. ▪ Agresivitate fizică sau verbală. apartenenţă. oboseală. iresponsabilitate → asistenta suplinind nevoile pacientului. pierderea sănătăţii. subminare. ▪ Midriază. pacientul se răzvrăteşte sau abandonează sarcinile proprii – se manifestă incompetenţă.

sugerează utilizarea gândurilor pozitive privind evenimentele ameninţătoare în caz de nevoie. ~ Se subliniază nevoile de igienă. mijloacele de diminuare sau accentuare. ~ Se asigură un mediu de siguranţă. furie verbală sau fizică. intensitatea factorii favorizanţi sau declanşatori. privire urâtă. aspect estetic. ~ Pentru diminuarea durerii se ajută pacientul în activităţile zilnice – alimentaţie. ~ Se dau informaţii simple. igienă. simple. evitarea situaţiei. să-şi reexamineze şi analizeze reacţiile. ~ Intervenţiile asistentei: ▪ Ajută pacientul să-şi înţeleagă situaţia şi să-şi recapete demnitatea. tratamentele şi îngrijirile aplicate. adaptate nivelului de educaţie. comprese reci pe ochi – încă de la primele semne. manichiură. Furia şi ostilitatea: ~ Sunt manifestări frecvent întâlnite la pacienţi. ranchiună. ~ Se vor folosi mijloace de destindere. Durerea: ~ Asistenta evaluează caracterul durerii. datorită unei stări toxice. lipsă de cooperare. masaj. ~ Apare frecvent în starea de disperare. hidratare. lectură. neputinţei sau stării de dependenţă. ~ Asistenta se manifestă cu calm. ~ Antrenează familia şi anturajul în procesul de îngrijire. ~ Se asociază medicaţie analgezică. muzică etc. limbaj obscen. ~ La nevoie se poate imobiliza regiunea dureroasă. ~ În caz de migrenă. mobilizare etc. înţelegere. comunică cât mai des cu pacientul. Răspunde direct şi clar la toate întrebările. momentul apariţiei. ~ Sugerează întâlnirea cu persoane care au trecut prin experienţe asemănătoare. adaptate nivelului de educaţie. Asigură comunicarea şi prezenţa familiei lângă pacient. empatie. se sugerează pacientului repaus în cameră liniştită. clar şi complet pacientul asupra intervenţiilor şi îngrijirilor aplicate. ▪ Identifică cauza şi formele de manifestare. masaj. ~ Poate fi şi o formă de manifestare a anxietăţii ce apare şi datorită impunerii unui regulament de spital greu de acceptat de unii bolnavi. ~ Se manifestă prin iritabilitate. indirectă. Dificultatea sau incapacitatea de a-şi păstra sănătatea: ~ Asistenta identifică factorii care afectează starea de sănătate şi evaluează nivelul de dependenţă → deficienţele pacientului. Depresie: ~ Limitează atenţia pacientului şi reduce gândirea la aspecte triste. exerciţii respiratorii. exerciţii respiratorii abdominale de 5-10 minute. poziţie antalgică adecvată care să favorizeze calmarea durere sau reducerea ei în intensitate. clare. 58 . ~ Se manifestă datorită nesatisfacerii nevoilor. ~ Determină pacientul să practice exerciţii de mobilizare activă zilnic. fără exuberanţă. Învaţă pacientul tehnici de relaxare. ▪ Linişteşte pacientul. pungă cu gheaţă pe cap. evită atingerea pacientului fără acordul lui. cu lumină difuză. doliu.▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Asigură activităţi distractive la alegerea pacientului. atingere terapeutică. ~ Furnizează explicaţii clare. retragere. Îndepărtează toate elementele ameninţătoare. barbă etc. Informează corect. ▪ Caută să identifice manifestările comportamentale ale pacientului diferite de cel obişnuit. ~ Asigură un climat de siguranţă şi explică toate intervenţii. ~ Recomandă şi susţine un comportament sanogen. indignare. ~ Asistenta medicală trebuie să fie conştientă de reacţiile pacientului la furie. frustrare. Ajută pacientul să facă faţă situaţiei prezente. antipatie. ~ Răspunsul la furie este un rău social acceptat care presupune contraatac. eliminare.

apatie. semnificaţia schimbărilor asupra pacientului sau familiei. sănătatea. ~ Se identifică gradul anxietăţii şi se clarifică percepţia eronată faţă de obiectul fricii. ascultă şi limitează expresia sentimentelor negative. generând conflicte şi percepţii negative legate de imaginea corporală. schimbarea funcţiilor corpului etc. repaus.) necesită o perioadă de adaptare care induce la început un sentiment de insecuritate. desfigurare. depresie. ▪ Asistenta trebuie să cunoască reacţiile posibile la diferite situaţii → mutilare. reţinere. hipertiroidie. ~ Manifestările pot apărea în practica medicală: ▪ În cazul expunerii corpului dezbrăcat în timpul vizitei sau a diferitelor tehnici de investigare sau tratament. educative. ~ Reacţiile pacientului la modificarea imaginii corporale: ▪ Reacţii psihice – delir. dezolare. ▪ În cazul folosirii sondelor sau bazinetului. eşecului. ▪ Frică. medicaţie. ▪ Afectarea orientării temporo-spaţiale. ▪ Alterarea imaginii se manifestă în: amputaţii. ~ Se asigură participarea pacientului la activităţi recreative. ▪ Reacţii psihosomatice – hipertensiune. ură. ostilitate. ▪ În cazul clismelor. pacientul poate fi dependent şi poate pierde controlul asupra propriului corp. faţa etc. somn. dificultate de asimilare a informaţiei. umor. ▪ Anxietate. ~ Intervenţiile asistentei: ▪ Evaluează gradul anxietăţii şi favorizează exprimarea pacientului. neputinţei. psihoză. dependenţă. ~ În copilărie se formează experienţa plăcerii. radioterapie sau alte tratamente. ▪ Comportament psihic modificat. ▪ Asistenta va determina progresiv pacientul să accepte noua situaţie – să privească bontul de amputaţie. ~ Conform normelor sociale pentru pacient este importantă tinereţea. ~ Manifestările pacientului în faţa modificărilor: ▪ Curaj. şomaj. ▪ Strigăt. stare de boală etc.. ~ Asistenta asigură comunicarea cu pacientul. ▪ Exagerare. agresivitate. identifică cauzele şi mijloacele de investigare. disperare. ▪ Reacţii comportamentale – refuz de cooperare. chirurgia organelor genitale. chirurgia mâinilor. chirurgie facială. furie. ▪ Reacţii afective – anxietate. intervenţie. ~ Se explică pacientului că toate pierderile ocazionale (divorţ. confidenţe. în urma pierderii unui organ sau a unei funcţii sau ameninţarea la adresa integrităţii personalităţii şi care se bazează mai mult pe senzaţii decât pe informaţii exterioare. ▪ Agitaţie. odihnă activă. anestezie. 59 . reflectare. canalizarea energiilor. astm. ▪ Pacientul este determinat să participe progresiv la propria îngrijire. implicit adaptarea la noua situaţie. ~ Boala sau deficienţa pot modifica această imagine. ~ Fiecare individ are o imagine mentală proprie datorită experienţelor trecute sau prezente şi funcţie de viitorul dorit. ▪ Familia sau pacientul poate reacţiona prin acceptare. pudorii. menaj. negare. furiei. ulcere. manipulare. invalidităţii sau stării de boală. ~ Determină coparticiparea pacientului în procesul de îngrijire. frumuseţea. care să permită recâştigarea stimei de sine. plaga. ▪ Plâns. Imaginea de sine: ~ Perturbarea imaginii de sine presupune percepţia globală negativă a individului privind aspectul fizic. chimioterapie. ~ Este o tulburare de gândire. ~ Se identifică situaţiile şi evenimentele ameninţătoare şi se explorează mijloacele de adaptare – informare. durerii. Frica: ~ Este pricinuită de incapacitatea de a face faţă realităţii. ~ Asistenta explorează obiectul fricii. susţinere.Stima de sine: ~ Perturbarea stimei de sine presupune diminuarea sentimentelor propriei valori şi competenţe.

cale de mişcare liberă. ~ Se acordă timp suficient pentru luarea deciziei funcţie de informaţiile primite şi de raportarea lor la sistemul propriu de valori şi cultură. ~ La nevoie se menţin încuiate uşile. ~ Asistenta va supraveghea schimbările de comportament. discuţiile lungi şi se stabilesc limitele comportamentului verbal sau fizic. căderile. ~ Se urmăreşte diminuarea importanţei afectării prin aplicarea anumitor măsuri cum ar fi: protezare. ~ Asistenta ajută pacientul să se adapteze la starea de boală şi să îndeplinească anumite activităţi. educaţie familială. Refuzul: ~ Pacientul poate refuza tratamentul sau îngrijirile recomandate şi necesare. lecţii – discuţii. forţa musculară şi propune exerciţii fizice. ~ Ca mijloace de siguranţă se folosesc: ▪ Aparate de mobilizare (baston. pat cu rezemători laterale etc. ~ În crize convulsive se supraveghează şi se previn accidentările. ~ Asigură poziţia corectă şi plasează la îndemână efectele personale şi sistemele de alarmă. ~ Pentru diminuarea efectelor secundare se explică corect şi concis. cultură. lumină permanentă (lumină de veghe). fiecare tehnică de îngrijire. hipotensiune ortostatică. muşcarea limbii.). iar persoana este supravegheată continuu. sisteme de alarmă. cadru metalic. folosirea incorectă a ochelarilor. 60 . pe înţelesul pacientului. ~ Se identifică elementele conflictuale → religie. ~ Se caută factorii cauzali ai refuzului → frica. hipotensiune ortostatică. ~ Se urmăreşte adaptarea pacientului la modificările imaginii de sine. chibrituri etc. aspirarea secreţiilor. mod de viaţă etc. experienţele anturajului. parchet lustruit. ~ Se conştientizează pacientul asupra riscului de accident în caz de mobilizare hipostatică. lipsa de cunoştinţe etc. balustrade.) şi amenajează spaţiul în scopul evitării accidentelor. încălţăminte neadecvată (cu toc). ~ În cazul fricii manifestate prin tulburări psihice. vărsături. ~ Se înlesneşte contactul cu autorităţile la nevoie şi se facilitează exprimarea spirituală şi religioasă. confuzie. gresiei udă.. ~ Supraveghează alimentaţia. bare de sprijin). pardoseală uscată. Adaptarea socială: ~ Pacientul trebuie să se simtă acceptat în mediul de spital.~ Înaintea oricărei examinări sau tratament se aduce la cunoştinţă semnele ce vor fi simţite de pacient şi se solicită consimţământul. cârjă. evaluează funcţie fizică. ~ Se determină exprimarea pacientului asupra efectelor secundare dezagreabile (greaţă. experienţe trecute. ~ Se asigură satisfacerea nevoilor fundamentale favorizând pe cât posibil autonomia. ~ Apare handicapul fizic în relaţiile interumane → poate fi considerat în anumite circumstanţe obiect de curiozitate. Risc de accident: ~ Asistenta are în vedere orientarea în timp şi spaţiu a pacientului şi planifică intervenţii şi îngrijiri adecvate. asistenta va supraveghea atent pacientul şi va asigura ~ un climat de securitate prin ridicarea laterală a patului. mochete de dimensiuni mici. îndepărtează obiectele periculoase (substanţe chimice. asigurând prezenţa permanentă a unei persoane recunoscute de pacient. stare depresivă. ~ Determină factorii de risc: deficienţe senzoriale şi motorii. pantofi potriviţi. ~ Se urmăreşte anticiparea nevoilor pacientului. cabluri întinse pe jos. hidratarea. durerea. stare de slăbiciune etc. ~ Asistenta urmăreşte corectarea opiniilor greşite ale pacientului şi / sau familiei. frustrare sau mânie în circumstanţele respective. somnolenţă etc. ~ Se explică pacientului normalitatea manifestărilor de frică. mijloace de imobilizare. Se evită emiterea de judecăţi sau minimalizarea impresiilor dezagreabile. eliminarea obiectelor contondente. el luptă pentru adaptarea socială la noua situaţie. apă prea caldă sau prea rece etc. medicaţia.

Schimbarea rolului social: ~ Se modifică când apare boala. disperare. ostilitate. sănătate. simpatice sau de milă. agresivitate. curiozitate sau repulsie.. rudă apropiată. târguiala. previne suicidul şi susţine lupta pacientului. chiar dacă ea este disperată sau descurajată. insomnie. frică. ~ Oamenii estimează valoarea lor funcţie de aptitudinile şi productivitatea lor. dorinţa de singurătate. când părinţii nu se mai pot ocupa de copii. ▪ Previne reacţiile negative. ▪ Favorizează exprimarea dorinţei de negociere cu Dumnezeu. acceptate ~ sau refuzate. furie. caută măsuri de ajutor (poate se poate face una sau alta . încredere sau respingere. ▪ Se favorizează exprimarea sentimentelor de culpabilitate şi se explică că aceste sentimente fac parte din evoluţia normală a doliului. ~ Se manifestă prin angoasă. acceptarea stoică a noii situaţii. propria viaţă. promisiuni de schimbare a obiceiurilor de viaţă. Faza de revoltă → mânie. ~ Pe durata crizei de conştiinţă.. retragere. angoasă. parte din corp. partener. dezorientarea. Despărţirea şi doliu: ~ Este o reacţie faţă de o pierdere reală sau potenţială a unui părinte. prieten. (de ce eu?). ▪ Calmarea. cu viaţa. ~ Doliu este o durere profundă anticipată sau reală. disponibilitatea de a accepta orice tratament. Lipseşte adesea încrederea pacientului că adaptarea şi încrederea în sine este asigurată. ~ Cu timpul apare detaşarea în comportament. când copiii îşi pierd părinţii. cu sănătatea – pentru a întârzia clipa fatală. singurătate. ▪ Face psihoterapie. pacientul caută să facă un pact. dar evită întărirea negării. neputinţă. Se întrerupe când bolnavul începe să se gândească la noua stare (nu-i adevărat). Faza de negare → refuzul. neacceptare. ~ Etapele doliului: ▪ Şoc. ~ Este dificil de acceptat un rol social nou. 61 . ▪ Acceptarea. ~ Speranţa → este o sumă de gânduri şi sentimente ce au la origine credinţa proprie şi care combate angoasa. ~ Intervenţiile asistentei: ▪ Identifică faza doliului în care se găseşte pacientul / familia.  Fazele reacţiei pacientului la boală sau doliu în momentul aflării diagnosticului: ~ 1. ▪ Favorizează exprimarea sentimentelor de doliu. pacientul resimte durere. ▪ Asistenta medicală favorizează exprimarea liberă a sentimentelor de negare ca mecanism de apărare. ▪ Participă la durerea bolnavului. mai ales în faza terminală. manifestările publice. ▪ Respectă intimitatea. Faza de negociere → tocmeală.). ▪ Va crea o atmosferă de speranţă. vină. ▪ Ajută pacientul şi familia să depăşească momentul. negare. o mare tristeţe. sentiment de culpabilitate. absenţa emoţiei în discuţii. antrenând singurătatea şi depresia. ▪ Luarea la cunoştinţă. când părinţii devin dependenţi de copii → acceptă cu dificultate noul rol. ~ Bolnavii cronici luptă pentru o zi cât mai normală. ▪ Asistenta medicală favorizează exprimarea liberă a sentimentelor de mânie pentru a permite mobilizarea energiilor. sentimentul unui gol. iritabilitate. ~ Unii oameni se retrag şi întrerup relaţiile sociale. interes sau indiferenţă. ~ 3.~ Relaţiile sociale raportate la persoanele handicapate sunt în general ambigue şi conflictuale. depresie. ~ 2. exprimarea neputinţei. ~ Manifestările variază funcţie de contextul social. neputinţa. ▪ Incredibilitate. tristeţe. ~ Intensitatea manifestărilor depinde de valoarea pierderii şi de semnificaţia dată.

Participarea la intervenţii: ~ Conferă sentiment de capacitate. facies trist. ajută familia favorizându-i dialogul cu pacientului sau muribundul. Participarea la alegerea îngrijirii: ~ Există întotdeauna mai multe soluţii. Informarea (nevoia de informaţii): ~ Pacientul simte nevoia de informaţii certe pentru care utilizează toate resursele intelectuale. ~ Scade anxietatea. ~ Se încurajează. exprimarea sentimentelor de pierdere şi se evită încurajările facile. ~ Educaţia va avea în vedere boala. ~ Are rol de protecţie pentru sine şi pentru alţii. Faza de acceptare → persoana se împacă cu noua situaţie. pierderea apetitului. ~ Prima reacţie se manifestă prin şoc şi neîncredere. retragere. de a manifesta dragostea faţă de muribund. ~ Asistenta medicală determină gradul negaţiei şi forma bună sau rea. Susţinerea psihică – morală a pacientului: ~ Se asigură susţinerea atât pacientului. dar nu acceptă încă situaţia. ~ Alegerea se face simultan cu anamneza – culegerea datelor. Se explorează activităţile spre care se pot canaliza energiile familiei. tratamentul şi evoluţia probabilă. 9. ~ Învaţă să se îngrijească şi îşi menţine stima de sine. ~ Nici nu se încurajează negarea. Se asigură suportul religios funcţie de credinţă. de putinţă. ▪ Asistenta favorizează exprimarea liberă a sentimentelor de depresie şi la nevoie. Persoana este conştientă de noua situaţi. idei de suicid. ~ Apare la pacient sau la familie. ~ Se urmăreşte crearea unui anumit echilibru psihic. putând astfel îndepărta sentimentele legate de doliu. Nu se vor întreţine speranţe nerealiste. ~ Bolnavul neagă simptomatologia evidentă sau gravitatea bolii sale. îngrijiri igienice sau funcţionale etc. o acceptă. 62 . calm. culpabilitatea. Mecanismele de adaptare la boală Sunt împărţite în 7 categorii care adesea se combină între ele. tratament. Negarea: ~ Gravitatea situaţiei este negată sau diminuată. Faza de depresie → disperare. Se respectă lacrimile şi tăcerile. Se ajută persoanele cu doliu să identifice forţele proprii pentru a face faţă reintegrării în viaţa normală. alimentare. ~ Asistenta ajută pacientul / familia să depăşească momentul. tristeţe. ~ Asistenta încurajează pacientul şi caută să găsească împreună mijloacele cele mai eficace de adaptare. pacientul se simte util. Explică familiei nevoia de a rămâne lângă muribund. perturbarea somnului. iar în anumite faze de boală pot domina unul sau mai multe mecanisme. ~ Funcţie de datele culese se pot aplica acţiuni eficace. ~ Un pacient informat este mai apt că participe la tratament. atenuând sentimentele de neputinţă. inerţie.~ 4. ~ Rolul asistentei medicale este primordial în antrenarea pacientului în procesul de îngrijire. ~ 5. ~ Se discută cu pacientul îngrijirea adecvată → bolnavul sau familia decid asupra intervenţiei. plâns. anturajului.) până în ultima clipă. de faptul că apărarea este ineficientă. Fixarea obiectivelor concrete şi realiste: ~ Fiecare problemă poate fi divizată în obiective simple care scad neputinţa pacientului care aşteaptă răbdător rezultatul. exprimă seninătate. nelinişte. ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Asistenta ajută persoana să-şi satisfacă nevoile de bază (hidratare. nici nu se contrazice – se priveşte cu realism. cât şi familiei.

dezagreabile. anumite circumstanţe). sedentarismul. Este greu să-ţi păstrezi sângele rece dacă cei din jur sunt agitaţi. Activitate fizică raţională. avantajos. ▪ Dorinţa – este o emoţie fundamentală creată prin idee. cu sentiment de culpabilitate. create de imaginaţie. munci fizice. interpretare. lipsa igienei individuale. ▪ Dezgust. Utilizarea cu moderaţie a alcoolului. dezorientări. alimentaţie dezechilibrată. altul moare la 30 de ani prin accident (tragedie). ~ Anumite cazuri pot deveni subiecte de roman sau film. ~ Mecanisme de adaptare modificate prin → durere. tutun. ▪ Orgoliu. dezavantajos. filozofie. plagă). Lipsa unei activităţi. cu un aport ~ ~ suplimentar de emoţie neplăcută care trebuie evitată. obezitate. Odihnă insuficientă. ~ Toate evenimentele frustrante vor fi penibile. inacceptabil. vină şi revoltă devine dezagreabilă şi determină alegerea altei căi de rezolvare a problemelor. călirea organismului cu mijloace naturale. complicaţiile bolii şi personalitatea bolnavului. Intoxicaţie cronică voluntară cu alcool. ~ Mediul → izolarea. ▪ Speranţă. Respectarea principiilor de alimentaţie raţională. 63 . Lipsa de soare. semnificativă. Rezistenţa organismului slăbită Viaţă în aer închis. ▪ Invidie. Piele neîngrijită. ▪ Neputinţă. o catastrofă.Căutarea semnificaţiei bolii: ~ Boala este o experienţă umană ce poate fi o placă turnantă. un bolnav moare după o boală îndelungată la 80 de ani (deces). imobilizare – duc la accentuarea izolării. imaginaţie → orice lucru este bun. psihici. Băi de soare şi de aer. cu disperare. Asistenta trebuie să fie conştientă de reacţiile sale pentru a-i putea ajuta pe alţii. crearea confortului psihic şi fizic. Asociată cu anxietate. profitabil. frustrare. sociali (relaţii interpersonale. neglijenţă manifestă. catastrofal. Reacţiile asistentei medicale în faţa bolii: ~ Sunt reacţii stimulate prin personalitatea. renunţarea la fumat. un om moare în patul său (deces). experienţe trăite. ~ Reacţii emoţionale: ▪ Frustrarea – o dorinţă manifestată nesatisfăcută (dorinţa satisfăcută este ca o gratificaţie). o nouă orientare spirituală. ▪ Tristeţea – se manifestă când apare privaţiunea. o tragedie. ▪ Furie. Tristeţea dă dimensiunea frustrării. vinovăţie. sarcinile şi obligaţiile profesionale. privarea senzorială. Factorii care favorizează sau împiedică adaptarea: ~ Factori stresanţi → biologici (boală. sau numai 3 persoane (accident). oboseală. Este un proces sau mecanism cognitiv automatic şi involuntar. lipsa de mişcare. vârstă. ▪ Vină. Asigurarea orelor de somn i odihnă necesare. timp liber rău utilizat. religie. neprofitabil. aspecte familiale. este inevitabilă. Este greu să gândeşti realist când anturajul produce crize raportate la un eveniment dezagreabil declarat intolerabil. ▪ Compasiune. personalitate. ~ Familiile se reunesc prin boală de o manieră dureroasă. cu anxietate. altul este asasinat (dramă). deprimare. cultivarea normelor igienice individuale. ritmică. realizată prin mers pe jos şi exerciţii fizice la cei cu ocupaţii sedentare. drog. Este o stare psihică. somn insuficient. injust. Persoana frustrată poate interpreta situaţia de o manieră diferită → cu tristeţe. obiectul dorinţei este considerat rău. ~ Caracteristici individuale → inteligenţă. tulburări de comportament. credinţe. o oroare. Excese alimentare. Grijă pentru toaletă. Rezistenţa organismului întărită Viaţă în aer liber. Fiecare interpretează diferit: într-un accident mor 50 de persoane (catastrofă. situaţii familiale. drog. cu revoltă. reclamaţii. ▪ Dragoste. Sunt momente când frustrarea este transformată într-un eveniment dezagreabil. rânduită.

intensă la stări optime de se încurajează şi se asigură ~ Pacienta este mai puţin coapsa şi la bine constantă în pacienta determinând anxioasă. destindere – audiţii muzicale. direct. Concesii făcute modei care vin în contradicţie cu cerinţele igienice de îmbrăcăminte şi încălţăminte. libere căile eliminarea sputei. a se alimenta proteine. Solicitarea medicului la primele semne de boală. mediu nepoluat.Neglijarea întreţinerii igienice a locuinţei. Problema + sursa de Obiective de dificultate ? Intervenţii autonome şi delegate Evaluare finală îngrijire diagnostic de îngrijire ~ Durere ~ Obţinerea unei ~ Când este suportabilă durerea 18 aprilie. amânarea prezentării la medic. respiratorii. autotratamente. 25 aprilie ~ Probleme ~ Se va conserva ~ Se fac 10 inspiraţii forţate. abuz de medicamente. ~ Alimentaţie pasivă. Alegerea judicioasă a hainelor. în acord cu cerinţele igienice şi cu moda. o fractură de claviculă şi o fractură de radius şi cubitus pe partea dreaptă. ~ Evaluarea la 1 ~ Se permite familiei să rămână săptămână. Elemente ale intervenţiei asistentei medicale funcţie de gradul de dependenţă II III IV Dependenţă Dependenţă majoră Dependenţă totală Independenţă moderată Lipsa forţei fizice Lipsa voinţei Existenţa mai multor surse Existenţa mai multor surse de Lipsa cunoştinţelor Autonomie de dificultate dificultate Probleme psihice Mediu defavorabil Prestaţii pentru Ajutor parţial Ajutor permanent Suplinire totală menţinerea sănătăţii I Exemplu → Plan de îngrijire Maria are 16 ani. corecte. ~ Evaluare zilnică. nerespectarea dietei. ~ Nu poate mânca singură. după ~ Se creează un climat de puterile ei. În urma căruia prezintă multiple contuzii. date de vor menţine ~ Se va provoca tuse pentru imobilizare. ori este necesar. participând ~ Anorexie. preferată). condiţii igienice complete. torace dată de timp. fractură. Cicatricele faciale o preocupă şi o îngrijorează mult. fracturi. Eliminarea este bună cu toată dificultatea ridicării în pat pentru aşezarea pe bazinet. ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ 64 . Colaborează puţin la executarea toaletei. cu pacienta. lipsa prafului şi a umezelii. Neglijarea bolilor cronice. lactate – bucăţi foarte mici. cereale. ~ Ritm respirator scăzut. trei fracturi de coaste toracice anterior pe partea dreaptă. respiratorii capacitatea ~ Se va sufla nasul ori de câte ~ respiraţia amplă. ~ Pierderea ~ Alimentare ~ Va fi ajutată la alegerea 25 aprilie autonomiei de corectă cu meniului (alimentaţia ~ Mănâncă puţin. Este spitalizată de mai bine de o săptămână în urma unui accident rutier. respectarea fidelă a prescripţiilor. imobilizate în aparat gipsat. fără potenţiale pulmonară şi se secreţii. legume. Maximum de confort. ~ Alimentele vor fi tăiate în mese. ~ Ronţăie bomboane între dată de fructe. ~ Se relaxează singură. diminuarea anxietăţii.

2. Bolnavul este tributar unui mod de Bolnavul informaţii nu şi 65 primeşte nu are . ~ ~ ~ ~ Se va recrea zilnic prin participare la activităţi individuale sau de grup. Fericită de întâlnirea cu prietenii. 0. Aspect exterior lezat – neglijat. ~ Activităţi recreative deficitare datorită imobilizării. sigure (minime) Îngrijiri de rutină Îngrijiri periculoase pentru bolnav Bolnavul participă activ la îngrijiri şi la reeducarea sa. contracturi etc. mai bine. Evaluare săptămânală. Nivelul calităţii îngrijiril or funcţională bună. ~ ~ Se revine puţin ~ Va fi încurajată când se simte ~ Mai puţin preocupată de ~ câte puţin la o imagine de sine mai bună. Evaluare la 3 zile. emisiuni tv ~ Jocuri de grup o preferate. Bolnavul primeşte îngrijiri corecte. ~ ~ I se face cunoştinţă cu alţi tineri. Bolnavul beneficiază de relaţii Bolnavul trebuie să se conformeze la regulamentele spitalului. Graţie climatului de încredere. Se favorizează prezenţa prietenilor. Are posibilitatea de a lua contact cu exteriorul spitalului. Se asigură o relaţie de ajutor. regresie. Familia este inclusă în procesul educativ de sănătate. Bolnavul primeşte sfaturi adecvate care-i Bolnavul primeşte îngrijiri adaptate nevoilor sale. sugerează familiei procurarea revistelor şi cărţilor preferate. Bolnavul primeşte tratamente şi îngrijiri parţiale. active. Este pregătit să-şi urmeze tratamentul – singur sau cu ajutorul anturajului. Bolnavul este afectat fizic (escare. ~ Se organizează jocuri recreative funcţie de posibilităţile pacientului. ~ ~ ~ Se va conserva ~ Se fac exerciţii pasive. Îngrijiri de bază Îngrijiri terapeuti ce Luarea în consider aţie a nevoilor de ordin psihic şi social Comunic area ~ rănile feţei. se simte înţeles şi acceptat. Nu este expus pericolelor. ~ Perturbarea posibilă a imaginii de sine judecând rănile feţei şi faza de dezvoltare a organismului. Intervenţii constante → asigurarea eliminărilor. Îşi dă seama şi consimţământul. Bolnavul este traumatizat psihic – angoasă. reacţie de izolare. Bolnavul capătă o experienţă utilă în urma spitalizării. Face mişcări de flexie şi extensie a degetelor de la mâini şi de la picioare. Atingerea regiunii când aceasta este posibilă (masaj uşor). Preferă prietenilor.~ Pierderea potenţială a mobilităţii dată de imobilizarea în aparat gipsat. Bolnavul este informat asupra tratamentului. dar de rutină. cu lipsuri şi greşeli ce pot determina complicaţii evitabile. Elemente de supravegheat → stare tegumentelor (escarele). Se evaluează al 3 zile. pacienta jocuri. Primeşte susţinerea şi supravegherea necesară 8îngrijirile sunt individualizate). ~ Se ~ obosesc. Bolnavul înţelege sensul şi scopul tratamentului. Dobândeşte un mod de viaţă adaptat la starea sa care-i permite să se menţină în sănătate sau să se pregătească de moarte. alimentaţie pasivă. Îngrijiri optime colaborarea cu bolnavul (1+2+3) Îngrijiri adaptate bolnavului (1+2) Îngrijiri certe.). bolnavul poate să-şi exprime nevoile. 1. izometrice la nivelul extremităţii libere (strânge o minge în mână). ~ Capacitate ~ capacitatea funcţională a articulaţiilor şi tonusul muscular. ~ Se vor găsi împreună cu ~ Lecturi şi vizionări tv. Bolnavul primeşte îngrijiri esenţiale. Nu suferă nuci un pericol. Colaborează. prezenţa 3. stres.

permit să profeseze gratis unei relaţii terapeutice cu personalul de îngrijire. tratamentului şi asigurată prin intermediul rapoartelor îngrijirilor. scrise. Planifica rea îngrijiril or şi transmit erea informaţ iilor M O D E Numele şi prenumele Stare civilă Ocupaţia Spitalizări anterioare L → I Sex Copii N Vârsta T E R V Religie Localitatea de domiciliu Probleme anterioare de Intervenţii chirurgicale Alergii cunoscute: Medicament Animale Aliment Alte forme de alergie Tratamente: reacţie reacţie reacţie reacţie Alimentaţia: Apetit nr. se favorizează dialogul şi schimburile de opinii. scaune eliminate Ajutat Supravegheat Singur Incontinenţă fecală Diaree: Constipaţie: Observaţii: Transpiraţia: 66 I U . Echipa de îngrijire are întâlniri / colocvii regulate. Conform Reiter France set Kakosh Marquerite „Quality of Nursing Care a field study to establish criteria” – Ottawa. Bolnavul şi familia Transmiterea Transmiterea informaţiilor participă la planificarea informaţiilor este este insuficientă. Planul de îngrijire este modificat conform nevoilor. de mese pe zi ora de masă Compoziţia alimentaţiei: Dimineaţa Prânz Cina Supliment Alimente preferate Alimente nedorite Alimente pe care nu le poate consuma Alimente interzise Băuturi preferate: Ceai de plante Suc de fructe: Apă minerală: Apă: Zeamă de compot: Altele: Serveşte masa singur ajutat supravegheat Observaţii Eliminarea: Urina: Aspect WC Bazinet Nr. interumane. Colaborarea interdisciplinară este asigurată la fel de bine în spital. Micţiuni Incontinenţă urinară Enurezis: Nicturie: Sediment urinar: Scaun Aspect WC Bazinet Nr. cât şi în afara spitalului. comunicare impus de rutina spitalului. posibilitatea de a-şi face înţeleasă opinia. Canada 1966.

Odihna – somnul: Ore de somn Obişnuinţe privind somnul Somn fără medicament Somn cu medicament Probleme privind somnul Mod de petrecere a timpului liber Activităţi recreative Exerciţii Preocupări Spitalizarea actuală Data internării Motivele internării Istoric Manifestări prezentate Analiza situaţiei Identificarea nevoilor şi problemelor de dependenţă Informaţii generale despre pacient Greutate Proteze Boli care limitează activitatea Boli cardiace Boli respiratorii Comunicarea – incidenţa bolii asupra vieţii pacientului: Înălţime Ochelari Comportament Atitudine Atitudine faţă de personal Atitudine faţă de asistentă Atitudine faţă de familie Atitudine faţă de societate Reacţie anturajului faţă de bolnav Reacţia bolnavului la primirea informaţiilor Îi place să fie singur Restricţii pentru vizitatori Posibilităţi de a se exprima oral Mimica Mijloace utilizate în mod obişnuit Igiena personală Singur Toaleta zilnică Toaleta bucală Toaleta părului Bărbierit Îmbrăcare Starea tegumentelor Starea generala Tutun Consumator de Observaţii generale Aspectul si culoarea tegumentelor Aspectul gurii nasului Limba Dinţii Semne particulare Probleme vizuale auditive Alte probleme Mersul (deplasarea ) Probleme în legătura cu mersul Deplasarea pe loc plat Ajutat scris Aşezat În picioare Alcool La pat Drog parului Proteze respiratorii cardiace Pe scări 67 .

Mobilitatea articulaţiilor Stângaci dreptaci Se deplasează singur ajutat Observaţii diverse : Analize Teste medicale Examene radiologice Operaţii Tratament Atele Echilibrat asistat cârja dezechilibrat fotoliu susţinut Proces de îngrijire Intervenţii autonome Îngrijiri generale ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ Intervenţii autonome şi delegate Educaţie Educaţie pentru alimentaţie raţională Educaţie pentru hidratare eficientă Reguli generale de igienă Educaţie sexuală şi planificare familială Educarea unor tehnici de tratament Educarea pentru prevenirea îmbolnăvirilor Educarea pentru un mod de viaţă sănătos Tratament Igiena camerei Igiena patului Igiena persoanei Igiena tegumentelor Asigurarea somnului Asigurarea eliminărilor Asigurarea alimentaţiei ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ Asigurarea hidratării Asigurarea respiraţiei Asigurarea circulaţiei Mobilizarea Supravegherea funcţiilor vitale ~ ~ ~ ~ Administrarea medicamentelor pe diferite căi Respectarea regulilor de administrare a medicamentelor Observarea reacţiilor organismului Observarea efectelor tratamentelor aplicate Explorări Supravegherea comportamentului Măsurarea greutăţii şi taliei Supravegherea stării generale Asigurarea comunicării Asigurarea mijloacelor de recreare Asigurarea asepsiei şi antisepsiei Asigurarea legăturii cu exteriorul Prevenirea complicaţiilor Îngrijiri Generale Specifice Profilactice De sănătate ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ Explorări De sănătate De boală De control De evaluare Examen clinic general Explorări funcţionale Examene radiologice Examene endoscopice Examene de laborator Examene scintigrafice Puncţii exploratorii Educaţie Igienică Profilactică De sănătate Terapeutică Tratament Medicul: Recomandă Controlează Asistenta: ~ ~ ~ ~ Aplică Supraveghează 68 .