You are on page 1of 17

1. Definitie ...........................................................................................

3
2. Principiul metodei .......................................................................... 5
3. Avantajele metodei ......................................................................... 7
4. Dezavantajele metodei .................................................................... 7
5. Aparatura utilizată ......................................................................... 8
6. Etapa preparativă de pregătire probelor..................................... 9
7. Descrierea metodei de lucru specifice ........................................... 14
8. Rezultatele furnizate........................................................................
9. Interpretarea rezultatelor obtinute ...............................................
10. Aplicatii în identificarea componentelor alimentare ................ 16
11. Bibliografie………………………………………………………..18

17O etc. Dezvoltată prin analogie cu rezonanţa electronică de spin. configuraţiei compuşilor organici. 19F. Definitie RMN Rezonanta magnetică nucleară. în biochimie pentru determinarea structurii proteinelor fiind singura tehnică destinată determinării structurii proteinelor în solutie. rezonanţa magnetică nucleară (RMN) este aceea care oferă cea mai bogată şi completă informaţie structurală asupra compuşilor organici. RMN. Rezonanţa este fenomenul de oscilaţie cu aceeaşi frecvenţă a doi oscilatori care transferă energie. Se pretează la o rezonanţă magnetică acele nuclee care au moment magnetic. chimie-fizică. care poate fi pusă în legătură directă cu formula structurară a substanţei. Valoarea numărului cuantic de spin I dă numărul de orientări (stări) ale momentului magnetic al nucleului faţă de o axă oarecare nI: nI = 2·I + 1 Fiecare orientare a momentului magnetic se numeşte componentă a momentului unghiular. biofizică si inginerie nucleară pentru determinarea structurii diversilor compusi chimici. deci greu interpretabile. este o tehnică spectroscopică foarte des folosită în chimie. Nucleele magnetice posedă un moment unghiular de spin mω care are o valoare cuantificată după formula: mω =)1I(+I·π2h. Practic se poate obţine rezonanţa magnetică nucleară prin aplicarea unui câmp electromagnetic de frecvenţă variabilă şi observarea frecvenţei la care nucleele magnetice intră în rezonanţă cu câmpul indus.. Spre deosebire de spectroscopia IR. În acest caz oscilatorii se numesc cuplaţi. atât cele 1H cât şi cele 13C. iar spre deosebire de spectroscopia electronică metoda RMN oferă mult mai multe informaţii. 31P. ½. aplicată iniţial pentru studiul protonilor şi extinsă ulterior pentru o serie de alţi nuclizi: 13C. iar cele UVVIZ prea sărace. 2 . conţin exact informaţia necesară. spectrele RMN. a devenit în prezent cea mai importantă metodă de studiu a structurii. rezonanţa magnetică nucleară de înaltă rezoluţie. Nu toate nucleele însă posedă moment magnetic.1. unde I este numărul cuantic de spin (numit simplu spin) poate lua valorile I = 0. medicină. în RMN practic toate semnalele sunt interpretabile relativ uşor. În timp ce spectroscopia IR sau cele de masă sunt prea bogate în informaţii. Fenomenul rezonanţei magnetice nucleare se bazează pe proprietatea nucleelor de a prezenta moment magnetic. Dintre toate metodele fizice. 1.

În RMN nucleii de interes sunt acei nuclei care au valoarea I=1/2 (1H.  Dacă iradiem nucleul cu un câmp de radiofrecvenţe RF pe o direcţie transversală câmpului constant Bo.. iar 12C şi 16O au numărul cuantic de spin I = 0. -I iar valorile componentelor momentului unghiular sunt: ωI = mI·π2h Dintre elementele chimice. se generează un câmp magnetic caracterizat printr-un moment magnetic μ. 19F. orice sistem fizic tinde spre o stare de energie cât mai mică acest nucleu se va relaxa revenind la starea +1/2 şi emiţând un alt camp de radiofrecvenţe din a cărui parametri (frecvenţă) se 3 . .. 19F. 14N are I = 1. 31P.  Dar cum în condiţii naturale. elemente cu număr cuantic de spin I = ½ sunt 1H. I-1. Starea cu mI = ½ se notează cu α sau ↑ în timp ce starea cu mI = . Acesta depinde strict de tipul nucleului considerat şi valorile sale pentru câteva nuclee. 15N. Componenta momentului magnetic pe axa Oz.  Dacă aşezăm un nucleu atomic într-un câmp magnetic extern Bo. 31P). datorită rotaţiei în jurul propriilor axe. De la bun început trebuie specificat faptul că în RMN experimentele se realizează pe nucleii atomilor şi nu pe electronii acestora. deci informaţia furnizată se refera la poziţionarea spaţială a acestor nuclei în compusul chimic studiat. iar această diferenţă este direct proporţională cu valoarea câmpului Bo (ΔE=μB/I). notată μz este proporţională cu componenta momentului unghiular de spin nuclear pe această axă: μz = γ·mI·π2h unde γ este un coeficient de proporţionalitate numit raport giromagnetic al nucleului. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul nucleilor (sarcini electrice pozitive) când. atunci nucleul (spinul) se va excita trecând din starea de energie +1/2 în starea de energie –1/2 caracterizată prin energie mai mare. atunci vectorul moment magnetic va putea fi paralel (I=+1/2) sau antiparalel (I=1/2) cu direcţia acestui câmp. acest câmp transportând o energie egală cu ΔE. 13C. proporţional şi de sens opus cu spinul nucleului I. 13C.Valorile orientărilor momentului magnetic al nucleului sunt notate cu mI (numite stări de spin sau stări) şi sunt date de relaţia: mI = I.. Aceşti nuclei au o proprietate intrinsecă numită spin dar pentru a explica fenomenologia care se ascunde în spatele acestei tehnici trebuie să ţinem cont de următoarele considerente fizice:  Orice sarcină electrică în mişcare generează în jurul său un câmp magnetic.½ se notează cu β sau ↓. Trebuie specificat faptul că energia sistemului antiparalel este mai mare decât energia sistemului paralel.

lucrând la frecventă fixă. Schita de principiu a unui spectrometru RMN: 1. 4 – bobina de radiofrecventă. 10 – generator de curent tip “dinte de ferăstrău”. cum se practică de obicei. Proba se introduce în fiola 3 plasată în câmpul magnetic omogen dat de electromagnetul 1. Realizarea experientelor de RMN se poate face fie în aparate de baleiaj în câmp. fie în aparate cu baleiaj de frecventă.1’ – polii electromagnetului. 2. permitând în acelaşi timp declararea absorbtiei (extrem de mici) de energie care are loc în momentul “rezonantei”. Generatorul 2 produce un câmp de radiofrecventă (cu frecvenţa constantă v) din care o parte trece prin bobina 4 iradiind proba iar cealaltă parte se transmite detectorului amplificator 5. 90 sau 100 MHz. desi în prezent există aparate de rezolutie mai mare.obţin informaţii despre natura nucleului (poziţia în moleculă. 1. Principiul metodei Instalatia experimentală RMN trebuie să realizeze acest acord între câmp si frecventă. Majoritatea aparatelor 1H-RMN lucrează cu frecvente de 60. În scopul uniformizării pozitiei tuturor protonilor în raport cu câmpul magnetic. 6 – înregistrator de semnal. 80. Fig. mult simplificată a unui spectrometru RMN cu baleiaj în câmp este prezentată în fig. lucrând la 220 MHz sau la 360 MHz (care însă necesită folosirea supraconductorilor. proba se roteste în jurul axei verticale cu circa 20-30 rotatii/secundă. la câmp magnetic fix. Schita de principiu. 1. respectiv tipul).1’ (sau de un magnet permanent). deci răcire cu 4 . 9 – bobină de variatie a câmpului magnetic. 8 – sursă de curent continuu stabilizat. 2 – generatorul de radiofrecventă. 7 – bobină generatoare a câmpului de bază. 5 – detector-amplificator. 3 – tubul de proba.

Trecând prin bobina 9 acest curent face să crească intensitatea H a câmpului. în realitate . 5 . se produce o inversare a spinilor nucleari. corespunzătoare rezonantei . se pot sesiza mici diferente (aparente) de valori gn. Generatorul 10 produce un curent continuu de intensitate crescătoare liniar în timp (curent tip “dinte de fierăstrău”). Deci. conditia de rezonantă va fi satisfăcută pe rând. În functie de structura si de anturajul chimic. bobina 4 absorbind un surplus de energie. În acest moment la amplificator ajunge o energie micsorată. 1H) o serie de semnale apropiate. rezultând un spectru RMN extrem de bogat în informatii asupra structurii compusului investigat. mai departe) diferit al electronilor de legătură si datorită orientării diferite a spinilor nucleelor vecine. prin realizarea unui câmp magnetic intens. Datorită efectului de ecranare (v. Împingând rezolutia spre o limită extremă. unul si acelasi tip de nuclid (de exemplu H) poate prezenta foarte mici diferente în valorile (aparente) ale lui gn. Acest tip de experiment RMN nu prezintă nici un interes pentru chimia organică. luând nastere un “semnal “ care după o amplificare corespunzătoare este înregistrat de înregistratorul 6. La atingerea valorii critice. unde în general se cunoaste de la început tipul de nuclid existent în probă. câmpul local H la nivelul nuclidului respectiv poate prezenta foarte mici diferente fată de valoarea câmpului exterior. Astfel se pot obtine pentru acelasi nuclid (de ex. de o perfectă omogenitate în spatiu si constantă în timp. la diferite câmpuri magnetice. Dacă în probă se află mai multe probe de nuclizi diferind prin valorile gn si I.heliu lichid). nu gn ci H prezintă mici abateri de la valoarea câmpului exterior. apărând câte un semnal la fiecare specie de nuclizi. precum si realizarea unei frecvente perfect stabile.

regiune a spectrului electromagnetic se poate obseva pentru acele nuclee care sunt considerate spin axele lor. Acest lucru este considerat mai mic decât schimbările de energie asociate cu tranzitiile vibrante si electronice. În plus. orice incursiune fizice. Absorbtia de radiatie în radio-frecventă. inclusiv: caracterizează starea energetica a celulelor de a monitoriza fermentarea iaurturilor (folosind fosfor 31 LR RMN). în raport cu un câmp magnetic extern aplicat si sunt de ordinul 0. este examinarea proprietăţi în vrac şi acest lucru nu are importanţă. de asemenea. diferite tipuri de orez (RMN proton). Nucleul. Toate nuclee se atribuie unui număr de spin cuantic I. RF. Modificările de energie sunt asociate cu orientarea axei nucleare în spatiu. la toate dincolo de un câmp magnetic. de asemenea. posedă momentul cinetic I. care poate fi zero. să completeze şi controlul calităţii în timpul procesului de producţie. examen de culturi de celule. Acest lucru este analog câmpului magnetic asociat cu un curent care curge intr-o bulă de sârmă. Cu toate că RMN este o tehnica relativ insensibil în aceste aplicaţii proces. Avantajele metodei RMN a fost deja folosit pentru un număr de aplicaţii în domeniul tehnologiilor de prelucrare a alimentelor.3. este determinată de valoarea µ. Dezavantajele metodei Dezavantajul RMN-ului sunt instrumentele scumpe si complexe. sunt inactive. 10-600MHz (50-30 m sau 3×10-4 la 2× 10-2cm-1).1 mol J-1. Tehnică poate fi utilizată pentru a examina procese şi texturi fără a folosi orice compuşi marker sau într-adevăr. Asa cum nucleul are o axă. RMN de date pot fi folosite pentru a creşte înţelegerea proceselor. Trebuie remarcat cu 1H are cea mai mare sensibilitate relativă si că 12C si 16O. rezonanta magnetică protonică. numai cele cu valoare non-zero poate da nastere unui spectru RMN. a devenit 6 . semiintegrală sau integrantă. având numere cuantice de spin de la zero. 4. în timpul unui proces de producţie şi. cum ar fi reacţii chimice enzimatice şi convenţionale. sensibilitatea tehnică pentru un nucleu special. se roteste în jurul axei sale proprii si produce un monent megnetic sau µ dipol de-a lungul axei. precum şi la gătit. la bere (folosind RMN de protoni ). precum si pentru fiecare izotop valorile relative µ si determină frecventa la care energia poate fi absorbită. Gama limită de solventi pentru studierea spectrelor de protoni cu exceptia cazului în care sunt deuterizate. Din aceste motive.

7 . generator de semnal (radiofrecventă). integrator electronic si tuburi de sticlă pentru proba esantion.una din tehnicile cele mai utilizate în identificarea si analizarea structurală a compusilor organi 5. Aparatură utilizată Aparatul RMN cuprinde:  Un electromagnet puternic si omogen.

Această cerintă a îndepărtării impuritătilor paramagnetice din întraga zonă de măsură o vom regăsi amintită în repetate rânduri si importanta ei deosebită poate fi înteleasă dacă se tine seama de faptul că paramagnetismul vreunei componente a sistemului din zona activă a spectrometrului afectează practic toate laturile fenomenului de rezonantă. examinându-se conditiile pe care trebuie să le îndeplinească proba supusă analizei. adesea hotărâtoare.1 Celula de măsură La totalitatea aparatelor RMN de uz curent. 5. creează posibilitatea tolerării unui grad ceva mai ridicat de neomogenitate a câmpului magnetic ce actionează în diferite puncte ale probei si deci mărirea dimensiunii acesteia. cu rezistentă mecanică. la aceasta din urmă domeniul spectral de aproape 40-50 ori mai larg si faptul că semnalele apar ca singleti. precum si oricare din artificiile instrumentale descrise mai sus. iar o cantitate prea mare. calibrat prin slefuire în interior si exterior. Etapa preparativa de pregătire a probelor Chiar în conditiile în care se dispune de un spectrometru RMN multinuclear dotat cu toate accesoriile ce permit executarea experimentelor de rezonantă multiplă si acumularea spectrelor. Aceste dimensiuni reflectă in primul rând bine cunoscuta diferentă de sensibilitate intrinsecă între experimentele RMP si RMC dar. Necesitatea limitării zonei active în RMP constituie si ratiunea indicatiei continute în instructiunile de lucru ale tuturor spectrometrelor. 8 . astfel ca stirea să decurgă în conditiile unei stabilităti mecanice cât mai ridicate. de modul de pregătire a probei.6. proba supusă analizei este continută intr-un tub cilindric. pe lângă încărcarea mecanică inutilă a probei mai creează si posibilitatea ca semnalele provenite de la nucleele aflate în afara zonei de omogenitate optimă să apară în spectru. Tubul de analiză este de regulă. si anume un diametru de 5 mm pentru RMP si de 10 mm pentru RMC. Sticla trebuie să prezinte de asemenea calităti termice satisfăcătoare si mai ales să fie lipsită de impurităti paramagnetice. înrăutătind rezolutia acestuia. confectionat dintr-o sticlă de bună calitate. Tubul ce contine proba de analizat are de obicei dimensiunile standard mentionate cu alte prilejuri. pe de altă parte se iau în considerare si pretentiile cu mult mai mari în privinta omogenitătii câmpului magnetic ce actionează asupra probei în RMP fată de RMC. obtinerea unui spectru RMN utilizabil si în general calitatea informatiei analitice furnizate de spectru depinde intr-o proportie apreciabilă. cu privire la situarea nivelului solutiei din tubul de probă între anumite repere prestabilite: cantităti prea mici de solutie înseamnă evident micsorarea numărului de nuclee ce participă efectiv la experiment. deci prezintă mult mai putine pericole de suprapunere prin lărgire. În cele ce urmează se vor trata problemele legate de acest subiect.

trebuie desigur să aibă prioritate. dar care au semnificatie. în unele cazuri. substanta standard al cărei rol este acela de a oferi o verificare rapidă si directă a punctului zero al scării deplasărilor chimice din fiecare înregistrare. facând posibilă o comparare cu deplin sens fizic către diferitele spectre înregistrate la acelasi aparat. în conditiile unei bune reproductibilitătii. Astfel. dar pe lângă acestea se pot executa. desigur în limite foarte mici. cu eficientă economică globală deosebită. si analize de detectare a unor grupe functionale.2 Substanta de analizat În principiu. unde dă rezultate aproape neîntrecute. Mai ales atunci când substantele sunt solubile în solventi curenti accesibili si nu necesită medii. Este mult mai rational să se utilizeze intensiv spectrometrele RMN din dotarea laboratoarelor si să se supună analizei si probe din amestecuri brute de reactie sau din diferitele etape intermediare ale proceselor izolate a componentilor utili din produsi naturali. sensibilitatea relativ redusă a spectrometriei RMN face ca spectrul obtinut de la o probă să reflecte aproape exclusiv. a hârtiei calibrate pentru înregistrarile de spectre si oferă certitudinea că intervalele între semnale se raportează corect la diviziunile de pe hârtie. substanta care reprezintă 80-90% din speciile moleculare prezente.iar înregistrarea propriu-zisă. atunci când se încearcă identificări ale semnalelor după pozitia exactă si mai ales în studii 9 . unele particularităti foarte avantajoase. elemente structurale sau compusi chimici pe parcursul lucrărilor curente. ca metodă de analiză.3 Etaloanele Un alt component esential al probei de analizat în RMN este etalonul. 5. Spectrometrul RMN este prin excelentă un aparat de analiză structurală si acest gen de probleme. După cum s-a mai arătat. care antenuează severitatea conditiilor de puritate impuse probei. 5. În schimb originea axei abciselor poate fi deplasată de la o înregistrare la alta. având în vedere rapiditatea. selectivitatea si caracterul reductiv. un spectru făcut la timp poate scuti zile întregi de prelucrare a unor produse de reactie care se soldează uneori cu concluzia că substanta căutată nici nu era prezentă în materialul brut. precum si introducerea si scoaterea să se facă fără riscul spargerii fiolei din aparat. substanta supusă analizei trebuie adusă în conditii de puritate care să ofere certitudinea că proprietătile observate se datorează numai unei specii moleculare si pot fi corelate univoc cu structura acesteia. cu scopuri de analiză structurală mai amănuntită. Această cerintă isi păstrează fireste valabilitatea si trebuie îndeplinită cu deosebită scrupulozitate dacă se urmăreste chiar determinarea parametrilor spectrali RMN ca atare. în unele cazuri. Trebuie însă subliniat că RMN prezintă. modularea câmpului magnetic cu o audiofrecventă (2-5000 kHz) permite utilizarea.

lipsit de polaritate si. etalonul trebuie să fie compus inert din punct de vedere chimic. îngust si simetric. Această substantă s-a impus repede ca etalon aproape universal pentru RMP si a înlocuit relativ curând sulfura de carbon si benzen în RMC devenind astfel substanta de referintă preferată în ambele laturi majore ale RMN.fizico-chimice. Plecând de la ideea minimalizării interferentei solventilor cu manifestarea proprietătilor substantei de analizat si tinând seama de natura fizică a experimentului de rezonantă magnetică nucleară. intens. 5. Totusi. dacă este posibil. pe primul plan se găseste capacitatea substantei respective da a da un semnal RMN. temperatură. Spectrometria RMN datorează lui G. S-a subliniat în repetate rănduri în cele de până acum că pentru chimia organică. cu rare exceptii. si în orice înregistrare este valabilă aceeasi calibrare a spectrului si acelasi punct zero. asa cum in cazul solventului toate insusirile se subordonau în cele din urmă capacitătii de a realiza concentratii acceptabile din compusul studiat.D. de exemplu modelul Tesla 478 de 80 MHz. pentru care s-a generalizat desemnarea prin prescurtarea TMS. din pricina interferentei dintre unda ci care se mentine rezonanta necesară ancorajului si cea cu care se baleiază spectrul. pentru a nu afecta sensibil solubilitatea compusului supus anlizei deci stabilitatea de fază a probei. concentratie sunt practic identice între ele. sunt interesante numai spectrele RMN de înaltă rezolutie ce se obtin cu conditia ca moleculele să execute nestingherite miscările de translatie si de rotatie ale agitatiei termice. folosesc semnalul etalonului si pentru ancorajul homonuclear.V. asupra cărora nu ne oprim decât în treacat. Aceste două functii potentiale ale etalonului determină în bună parte caracteristicile structurale pe care trebuie să le îndeplinească o asemenea substantă. Tiers introducerea ca etalon în 1958 a tetrametilsilanului. Este usor de înteles că în acest caz toate numărătorile efectuate în aceleasi conditii de solvent. adoptând cele mai variate orientări reciproce si permitând medierea la zero a interactiunilor magnetice dintre ele. în alegerea etalonului. Din motive tehnice însă semnalul etalonului nu apare pe astfel de spectre si înregistrarea este limitată la zone ce se extind până la 30-50 Hz ale semnalului etalonului. în care variatia deplasării chimice în spectrul de rezonantă magnetică nucleară constituie functia de structură urmărită. se pot enumera principalele calităti pe care trebuie să le posede un solvent pentru a se dovedi adecvat acestui tip de analiză: 10 . Unele spectrometre. restul însusirilor cerute sunt în mod evident analoage celor discutate pe larg în cazul solventilor si de aceea nu vom insista asupra lor.să fie la rândul lui un bun solvent.4 Solventii Alegerea solventului reprezintă una din problemele cheie ale spectrometriei RMN. izotrop din punct de vedere magnetic.

poate fi analizată in concentratii minime de ordine 5 · 10 -3M. la 60 MHz frecventă de lucru din cele mai răspândite la aparatele RMP comerciale. pentru exemplul dat. Între acestia. nu este întotdeauna usor să se atingă aceste limite de concentratii. solventii uti pentru RMP sunt adecvati si pentru RMC. Cu toate perfectionările tehnice discutate în sectiunile precedente. In practica curentă însâ. atât din pricina calitătilor sale de solvent. nu există posibilitatea de a exclude din spectru semnalul solventului.a) Mediul ales trebuie să aibă calităti de bun solvent. Această conditie va fi deci. cloroformul deuterat (CDCl3) ocupă primul loc. În RMC se pune în mod analog problema limitării numărului si mai ales a tipurilor atomilor de carbon din molecula solventului.08 MHz. solventi ca tetraclorura de carbon si ciclohexanul sunt de preferat. deoarece această conditie este foarte greu de adus în compatibilitate cu celelalte cerinte. pentru a evita acoperirea semnalelor probei de către semnalele solventului prezent în mare exces. la 15. Nu rareori experimentatorul este pus în situatia de a sacrifica indeplinirea altor exigente pentru a reusi totusi să obtină solutii de concentratii analizabile. Pentru RMP se cer în primul rând solventi fără protoni în moleculă. Astfel. cât si datorită pretului relativ redus în raport cu alti soventi din aceeasi categorie. astfel că pretentiile impuse eficientei solventului sunt realmente ridicate. precum si numărul mare si mai ales diversitatea tipurilor de protoni din molecula amalizată. care lucrează practic exclusiv în tehnica PFT. Sub acest aspect. Este însă evident că există o anumită incompatibilitate între cerinta că o substantă să functioneze ca bun solvent. unei concentratii de cca 0. De regulă. de regulă. nu fără a 11 . se pot folosi si solventi obisnuiti (de exemplu spectrul RMC al benzofrenonei poate fi obtinut cu un singur puls. conditii în care raportul S/N este de cca 15-20. realizând deci cu moleculele sale solvatarea moleculelor variatelor substante de analizat. Când se analizează substante solide. dacă se face o solutie saturată în CDCl 3 fără ca semnalul solventului să deranjeze înregistrarea spectrului). din aceleasi motive ca si la înregistrările spectrelor electronice sau vibrationale. îndeosebi cu cea discutată în aliniatul precedent. Aceasta ar corespunde. RMN rămâne totusi o metodă de analiză destul de putin sensibilă. Dacă substanta este exceptional de solubilă. se apelează la utilizarea solventilor deuterati. b) Solventul trebuie să fie lipsit de absorbtii RMN sau cel putin să aibă numai un număr foarte limitat de semnale proprii. dată fiind strânsă corelatie dintre „structura protonică” si „structura de carbon” a substantelor organice. Nu trebuie scapat din vedere faptul la spectrometrele RMC. in acelasi timp să interactioneze cât mai putin cu acesta. c) Solventul trebuie să fie inert din punct de vedere chimic.04%. si totusi. o substantă continând un singur tip de protoni. fac să fie necesare concentratii minime de 5-10% pentru spectrometrele CW si 1-3% pentru spectrometrele PET. limitată la inertia chimică propriu-zisă. Este important să se retină în legătură cu acest aspect faptul că sensibilitatea spectrometrelor este cu atât mai mare cu cât se lucrează la frecvente mai înalte. pentru a interactiona cât mai putin cu substanta. greutătile moleculare sensibil mai mari. deoarece exigente analoge duc la rezolvări structurale analoage.

În solventi foarte polari. Acest aspect este. viteza miscărilor de agitatie termică ale moleculelor substantei analizate trebuie să fie cât mai mare pentru a avea o bună omogenizare a câmpului magnetic si o eficace mediere la zero a influentelor dipolilor vecini fapte deja mentionate si care se impun cerinta fluiditătii solventului. este conditia referitoare la polaritatea cât mai redusă a solventului. deoarece vâscozitatea relativ ridicată a multor compusi organici lichizi limitează calitatea înregistrărilor de spectre RMN pe lichidul ca atare. e) Solventul trebuie să aibă o văcozitate redusă. avantajele apei grele. ca H2SO4 si chiar D2O au loc uneori pierderi în dielectric relativ însemnate. Din punct de vedere practic. în spectre RMP ale protonilor mobili apar semnale dependente de concentratie. iar integralele acestor semnale nu sunt decât rareori în raporturi sistematice cu formula moleculară. 12 . Pe langă transferul de protoni. în special în RMC compensează. de obicei. Acestei împrejurări ii se datorează preferinta pentru lucrul în solutie chiar în cazul multor substante lichide. în perturbarea propagării radioundelor prin probă. se poate proceda si invers. iar pe de altă parte. de exemplu la protonarea substantelor bazice prin dizolvarea în acid trifloracetic. procedeu care ameliorează sensibil mobilitatea solutiei.Multă atentie trebuie acordată cazurilor în care recurge la solventi având protoni mobili. formarea de legături de hidrogen. accentuând proprietătile de bun solvent ale CDCl 3 cu un mic adaos de dimetilsulfoxid deuterat. d) O altă cerintă relativ importantă si care se găseste se asemenea în partială contradictie cu cea formulată la primul aliniat.mentiona faptul că uneori se caută în mod voit efectul invers. cu prisosinta acest mic dezavantaj. De câte ori este posibil se vor adăuga cel putin câteva picături de CDCl3 la o solutie de dimetilsulfoxid-d6. constanta dielectrică creste paralel cu polaritatea moleculelor solventului. conditii în care fluiditatea ansamblului este dictată în continuare de cloroform. bine satisfăcut la solventi de tipul tetracloruri de carbon si îsi găseste ratiunea pe de o parte în alterarea distributiilor normale ale sarcinilor electrice din molecula sub influenta dipolilor solventilor. problema apare mai ales în cazul dimetilsulfoxidului. la generarea în situ a carbonilor. datorită faptului că în general. de asemenea.

Pentru obtinerea unor sensibilităti mari se lucrează cu probe relativ concentrate (la zgomot de fond egal intensitatea semnalelor creste prin cresterea numărului de molecule absorbante). 2. diminuarea 13 . (c) aspectul aceluiasi semnal la viteza de variatie a câmpului (frecventei) de 1 Hz/s. La viteze prea mici de rotatie intensitatea satelitilor de rotatie creste mult. 2). se începe înregistrarea după un anumit timp de la introducerea probei în aparat (omogenizarea temperaturii în probă.). putând îngreuna interpretarea spectrului (fig.). La viteze mari de variaţie (1 Hz/s) sfârsitul semnalului de rezonantă este în sfârsit de “legănări” caracteristice. Viteza de variatie a câmpului magnetic (în cazul baleiajului de câmp) determină forma benzilor de absorbtie. 2. Descrierea metodei de lucru specifice În spectroscopie RMN influenta diferitilor factori experimentali asupra aspectului spectrului este mai importantă decât în cazul spectroscopiei IR sau UV-VIZ. Rotirea probei în câmpul magnetic supune toti nucleii situati într-un anumit moment pe un cerc orizontal de sectiune a tubului de probă aceluiasi câmp magnetic mediu.7. Rotatia probei se manifestă în spectru prin apariţia unor “sateliti de rotatie” (benzi foarte slabe situate simetric. Această formă a semnalului RMN al unui compus etalon este un indiciu al omogenitătii câmpului si ea este testată de regulă înainte de începerea înregistrării spectrului. 2.1 Hz/s. Dacă rotirea probei se face prea lent uniformizarea amintită nu este perfectă si semnalul apare aplatizat. Realizarea unei sensibilităti ridicate în înregistrările RMN este conditionată de o valoare ridicată a raportului semnal/zgomot de font. a căror intensitate descreste rapid (Fig. (a) Aspectul unei benzi RMN însotită de sateliti de rotatie (frecventa de rotatie 15 rot/s). Vitezele prea mari de rotatie nu sunt de asemenea recomandate întrucât scad rezolutia datorită formării unor vârtejuri în probă. La viteze mici de variatie a câmpului magnetic “legănările” amintite dispar (Fig. Dintre acesti factori se amintesc cei mai importanti. Fig. (b) aspectul unui semnal RMN la viteză mică de variatie a câmpului (frecventei) 0. deoparte si de alta a semnalului la diferente de frecventă egale cu frecventa de rotatie a probei).

(D3C)2CO. (D3C)2SO. standard “intern” utilizat si în spectroscopia 1H-RMN. C6D6. F3C – COOH. prin parcurgerea lor repetată. 15μl) sau se pot utiliza anexele de acumulare ale spectrelor. dacă solventul ales nu este deuterat miscibil. cum ar fi: CCl4. Semnalul de referintă este de obicei cel al tetrametilsilanului. CS2. de obicei tot solventii deuterati ca: CDCl3. D2O (v. În anumite cazuri se poate folosi H2SO4 sau alti acizi (F3C – COOH) la care semnalul protonilor acizi este pozitionat de obicei departe de semnalele utile ale compusilor organici. Pentru o probă obisnuită sunt necesare 50 – 100 mg substanţă care se dizolvă în solventi adecvati (v. H2SO4 sau solventi organici ce contin doar 1 – 2 tipuri de atomi de carbon diferiti. D2O. În cazul unor probe foarte mici se poate lucra în microcuve (volum de solutie cca. (D3C)2CO. C6D6. realizându-se solutii de concentratie de la 10 – 15%. anexa 1). căci moleculele se miscă liber schimbându-si orientarea cu frecvente mai ridicate decât frecventa radiatiei radio absorbite. În aceste cazuri se obtin spectre de înaltă rezolutie. Întrucât toate aparatele moderne folosesc pentru “ancorare” frecvenţa nucleelor de deuteriu.zgomotelor de fond mari initiale) sau se utilizează dispozitive de “acumulare a spectrelor”. cu conditia de a se interpreta doar regiunile din spectru în care solventul nu dă absorbtii directe sau benzi satelit. Cu majoritatea aparatelor RMN se poate lucra pe un domeniu larg de temperatură (de la -185º până la +250º ) fapt important pentru studiul unor fenomene dinamice dar si din punct de vedere al solubilitătii probelor. CDCl3. Probele spectrale RMN se pregătesc de regulă sub formă lichidă sau de solutie. anexa 1). CD2Cl2. În cazuri speciale se pot utiliza si solventi protici. Tehnica de lucru H-RMN (protonică) În cazul spectrometriei RMN protonice se utilizează drept solventi compusi ce nu contin protoni. Tehnica de lucru 13C-RMN Pentru spectroscopia 13C-RMN se folosesc solventi anorganici ca: H2O. 14 . La substante lichide de mică vâscozitate se poate lucra si fără solvent (adică la concentratii de 100%). (D3C)2SO.

10. Acesta este un alt test util în industria alimentară. repartizarea 15 . Timpul de măsurare este mai mic de 2 minute. Excesul de umiditate duce la activitatea microbiologice si pot face alimente periculoase pentru consum. rezonanta magnetică nucleară (RMN) prin una sau două metode dimensionale. în această lucrare sunt identificate într-o oarecare măsură de câmpul de înaltă rezolutie. care. glazură. În contrast de utilizare a pistei spin RMN este în măsură să determine continutul de grăsime din laptele praf în mai multe minute. Producătorii trebuie să divulge datele exacte de grăsime continute pe eticheta produsului . RMN este metoda cea mai rapidă si precisă pentru a determina aceşti parametri esenţiali cu spectrometru RMN. Aplicatii în identificarea componentelor aleimentare Aplicatii:  In sinteza organica • Elucidarea structurii compusilor organici ca si determinarea stereochimiei si conformatiei acestora  In chimia substantelor naturale • Determinarea structurii si stereochimiei diferitilor componenti obtinuti dupa izolarea si purificarea fractiunilor  In analiza amestecurilor • Analiza calitativa si cantitativa a amestecurilor de substante organice  In studiul polimerilor • Analiza unitatilor de monomer si determinarea structurii Determinarea grăsimi si umidităti din lapte praf. Alte tipuri de analiză de multe ori au nevoie de timp pentru analiză considerabil mai mare si consumă alte materiale chimice decât solventi. Determinarea substantelor nutritive din bere Berea contine un amestec foarte complex de substante nutritive. nuci. Componente minore sunt în mod clar observate atât în alifatice cât si în regiunile aromatice ale spectrului de frecventă. este adecvat în special pentru analiza periodică a calităţii produselor alimentare. pralină. Cu ajutorul celor două metode de dimensionare. fondant şi ciocolată pură. Analiza RMN este aplicată pentru praf de cacao. 1 H RMN spectrul de frecvente radio din bere arată o predominare a vârfurilor puternic suprapus care decurg din mai multe glucide. Determinarea rapidă a grăsimilor din ciocolata si cacao-Produse Timpul de depozitare a produselor alimentare depinde puternic de continutul de umiditate.

si permite identificarea a 30 de compusi si identificarea aproximativ aceluiasi număr de sisteme de spini.spectrală a fost efectuată. 16 .

Principles and Practice of Analytical Chemistry F.ro 2. Fifield Kingston University and D. Kealey 3. Cluj-Napoca. www.W.academicdirect. Ioan Silberg „Spectrometria RMN a compusilor organici” Editura Dacia.1. 1978 17 .