You are on page 1of 5

Exista o intreaga stiinta dezvoltata in ultima vreme, pe marginea terapiei prin

ras. Nu este doar o tehnica spirituala pe care niste lunatici s-au apucat sa o puna
in practica in anumite colturi ale lumii, adunandu-se in grupuri pentru a rade in
hohote timp de o jumatate de ora. Aceasta stiinta se numeste „Gelotologie” si isi
are radacinile in PsihoNeuroEndocrinoImunologie, ramura a medicinii care
considera ca fiind foarte stransa legatura intre emotii si calitatea sistemului
imunitar. Printre altele, studiile de gelotologie ne informeaza ca fenomenul
„rasului” favorizeaza productia de hormoni precum adrenalina si dopamina, care
la randul lor elibereaza in organism endorfine si encefaline, acestea fiind
adevarate remedii naturale impotriva durerilor de orice fel, marind si eficienta
sistemului imunitar. Rasul, de asemenea, ajuta la circulatia si oxigenarea
sangelui, permitand astfel tesuturilor sa se regenereze mai usor, fiind benefic si
in afectiunile de natura cardiaca.
Dar cele de mai sus sunt informatii pentru cei mai „mintosi” dintre noi, care au
nevoie de confirmari stiintifice.
Dincolo de nenumaratele efecte benefice asupra sanatatii, ai observat ca atunci
cand razi intr-adevar din inima, cu toata fiinta ta, intri intr-o usoara stare
meditativa? Gandurile se opresc, mintea nu mai cleveteste si fiinta ta se exprima
pe sine cu bucurie. Din cate stiu, exista chiar o tehnica Zen care te ajuta sa intri
in starea de meditatie de tipul „zero ganduri” prin ras. Tocmai pentru ca rasul
sparge barierele rationalului, calmeaza dialogul interior, relaxeaza organismul si
Centrul Fiintei tale, in acest context, se poate face auzit.
Este important, insa, ca acest ras sa fie autentic si nu fortat, sa vina din suflet si
sa fie real. Altfel efectul este mult diminuat.
Daca nu putem rade din prima, daca suntem obisnuiti cu ideea ca viata este un
lucru serios si nu se cade sa radem asa, tam nesam, cand ne vine noua, daca
toate aceste idei trunchiate, false si de plastic te impiedica sa fii o persoana
„razacioasa”, atunci poti incepe prin a practiva zambetul. Nu spun ca este nevoie
ca tu sa razi in hohote intreaga zi. Spun doar ce este bine sa devii constient
de beneficiile fenomenului si sa il lasi sa curga atunci cand iti vine, fara
a iti mai inghiti portia de ras, de dragul etichetelor exagerate si a unor convingeri
limitatoare. In rest poti sa zambesti. Un zambet relaxeaza, apropie, deschide,
panseaza, este mesagerul blandetii si al iubirii.
Nu te forta, daca nu poti, dar schimba-ti, daca reusesti, ideile cu privire la „ras”,
la importanta sa si la toate convingerile limitative care te fac sa traiesti
preponderent intr-o seriozitate impusa sau autoimpusa, cu care iti imbraci chipul

atunci cand dincolo de el, inima ta si-ar dori sa zburde si sa isi exprime bucuria
de a trai. Apoi zambetul si portiile de ras vor veni de la sine pentru ca le vei da
voie sa se manifeste.
Razi cu echilibru, dar nu uita sa razi. Zambetul, in schimb, poate fi nelimitat. Stii
ca nu zambesti numai cu gura, nu? Poti zambi cu ochii, cu fruntea, cu toate
organele interne, cu sufletul, cu palmele, pe scurt, cu toata fiinta ta. Si atunci
cand toata fiinta ta devine, preponderent, un zambet, viata ta se schimba, se
alchimizeaza, se transforma.

Unii antropologi consideră râsul drept o formă de comunicare vocală, poate prima
apărută la om. Robert Provine, profesor la Universitatea Maryland, SUA, specialist în
neurobiologie şi studiul comportamentului, consideră că din râs s-ar fi dezvoltat, treptat,
limbajul articulat uman. Pentru el, râsul e un limbaj primitiv, universal, un mecanism
comun tuturor oamenilor. Toată lumea râde la fel, în vreme ce limbajul articulat cunoaşte
mii de variaţii sub forma limbilor şi a dialectelor. Copiii mici râd înainte de a şti să
vorbească, iar copiii născuţi surzi şi care, din această cauză, nu învaţă să vorbească, pot
totuşi să râdă.Din punct de vedere medical râsul, (de 3 – 8 minute) joaca un rol important în ameliorarea și chiar
vindecarea bolilor: îmbunătățește starea psihica, reduce consecin țele stresului, produce endofine. Endorfinele,
cunoscute și sub numele de „moleculele fericirii” sunt substan țe chimice de alinare a durerii, create de către organism
în urma dansului, sexului, muzicii plăcute, mâncării condimentate. Endorfinele ajuta creierul să ignore durerea. In
testele elaborate de către cercetători, s-a dovedit că rezistenta participan ților la durere creste după o por ție buna de
râs.Mai mult decât atât, cercetările prezentate la conferin ța de Biologie Experimentala din Anaheim 2010, arata că râsul
are aceleași beneficii asupra sănătății ca și exerci țiile fizice. Râsul stimulează sistemul imunitar al organismului,
stimulează respirația prin mișcările accentuate ale musculaturii abdominale și ale mu șchiului diafragmei, producând un
masaj intern cu beneficii directe asupra circula ției sanguine și asupra cre șterii concentra ției de oxigen din sânge.Din
punct de vedere spiritual, râsul este o experien ța eliberatoare. Atunci când râdem, trecutul și viitorul se estompează și
nu mai exista decât prezentul. Aceasta este cea mai scurta cale către a atinge autenticitatea iar de la a fi autentic pana la
a fi fericit nu mai este decât un pas.Câ știgul momentelor în care râdem împreuna cu partenerul nu consta numai în
relaxarea situațiilor încordate și cât mai ales în invitarea fiecărui membru al cuplului sa adere la un alt mod de a privi
provocările zilnice atât în relație cât și în viata de zi cu zi. Ca și în terapie, a aplica noi metode și tehnici ce garantează
detensionarea conflictului, nu înseamnă a rezolva problema. Câ știgul unor astfel de momente în care ne amuzam chiar
și de lucruri mici, consta în declanșarea procesului intern de optimizare a modului de a privi rela țiile și viata în general.
Cu cât mai multe momente de destindere și amuzament, cu atât mai prezenta este starea de „bine” în viata de cuplu.
Placându-se astfel mai mult pe ei înșiși, având un simt crescut al stimei de sine, partenerii devin mult mai flexibili, mai
spontani și reușesc să treacă mai ușor peste stările de încordare și de nervi. O rela ție de cuplu în care se râde, este o
relație sănătoasa.Cel mai important mecanism social care generează coeziune de grup este râsul intru-cât este direct
raportat la confortul psihic și securitatea pe care o persoana le simte în urma apartenen ței la un grup. Din aceasta

perspectiva, din punct de vedere psihologic, prezenta râsului semnalizează acceptul grupului și interac țiunea pozitiva a
membrilor acestuia. Nu mai este un mister faptul ca râsul este contagios iar în grup se râde cel mai bine.De ce ne
apropiem mai ușor unii de alții atunci când radem? Rasul „deschide” foarte mult oamenii, le conferă naturale țe și
jovialitate. Aici intervine comunicarea incon știenta. Fiecare dintre noi îl percepe pe celalalt prin prisma unei serii de
mesaje și semnale receptate la nivel con știent dar și la nivel incon știent. Suntem atra și de un anumit grup sau de
anumite persoane aparent inexplicabil însa aceasta atrac ție este doar interfa ța unui proces complex care se întâmpla
îTermenul „yoga râsului” a fost dezvoltat în India și ii apar ține Doctorului Madan Kataria, din Mumbay. Totul a început
prin 1994. Dr Kataria credea cu tărie în puterea curativa a rasului și invita pe oricine sa rada diminea ța în parcuri,
alături de el. Cee ce la început a fost un grup mic, de 5 persoane, a devenit în scurt timp grup de câteva mii de
participanți. Yoga râsului(Hasyayoga) combina rasul cu exercițiile de respirație (Pranayama). Oricine poate participa,
oricine poate râde, yoga râsului neavând legătura cu glumele, poantele sau comediile. Pe teritoriul Indiei, zeci de
cluburi de yoga râsului se întâlnesc și astăzi în fiecare diminea ța, în parcuri și râd. Unii participan ți se mândresc cu
faptul ca nu au lipsit nici măcar o dimineața în ultimii ani. Cu to ții au resim țit efectele benefice ale râsului: revitalizare,
reenergizare, eliberare de stress. Efectele acestor cure de ras sunt atât de profunde încât sunt persoane care afirma ca nu
au mai fost stresate sau supărate de foarte multa vreme. Contrar vechilor credin țe, yoga râsului a demonstrat ca nu este
nevoie de simțul umorului ca sa razi. Umorul este apanajul mintii, al intelectului, în timp ce râsul depă șe ște barierele
mentale. Copiii sunt absolut naturali când râd în jocurile lor!
Liang târzii, una din ființele cele mai respectate în China și Japonia era un călugăr Zen. El nu se considera
pe sine un maestru și nici nu cauta sa își facă vreun discipol. Doar mergea din sat în sat, se oprea câte putin
în fiecare loc, hoinărea pe străzi și împărțea mici daruri copiilor dar mai ales, râdea foarte mult.

La început oamenii se adunau în jurul lui atrași de comportamentul lui excentric și dacă cineva îl întreba de
ce râde, călugărul începea sa râdă și mai tare. Nu trecea mult pana când cel ce pusese întrebarea începea
el însuși sa rada pentru ca rasul călugărului era foarte contagios. In scurt timp se adunau alți și al ți oameni,
toți participând în final la baia de râs. Fiecare se întoarcerea apoi la treburile lui dar altfel: mai înviorat, mai
treaz, cu corpul curata de tensiuni, cu mintea eliberata de griji.

Acesta era modul în care călugărul își transmitea învățătura. Foarte iubit pentru modestia, compasiunea și
generozitatea lui, era așteptat mereu sa revină. Astăzi este cunoscut pretutindeni ca Buddha răzând (uneori
considerat ca o manifestare a lui Buddha Maitreya – Buddha al viitorului).

Râsul nu s-a aflat din totdeauna pe acest pedestral al dezirabilității. Din perspectiva istorica, umorul, de și
recunoscut ca având virtuți curative (bufonii de la curtea regilor), a fost văzut de-a lungul timpului și în

ipostaza apanajului claselor de jos și al degradării morale (bâlciurile și saltimbancii). Indiferent de
perspectiva din care este privit, rasul este recunoscut generic pentru virtuțile sale terapeutice și pentru
impactul pozitiv asupra vieții psihice individuale și de grup.

De ce râd oamenii? Cauzele, mecanismul și funcționarea au fost cuprinse de-a lungul vremii sub diverse
teorii. In perioada primitiva, oamenii care treceau unul pe lângă celalalt arătându-și dinții, își semnalizau de
fapt intențiile pașnice. Odată cu trecerea timpului, râsul s-a dovedit a fi cu mult mai mult decât nu numai
semnalizatorul unei intenții. Din punct de vedere social-psihologic, rasul este o izbânda a corpului asupra
puterii dominatoare a rațiunii lucide, fapt dovedit prin cercetarea grupurilor care râd și care, în dinamica
râsului, sunt refractare la gândiri raționale momentane. De-a lungul timpului râsul a fost privit prin

perspective diferite: Sigmund Freud în descrie ca eliberator pentru energia psihica, filosofii considerau ca
are origini biologice și semnalizează trecerea pericolului în timp ce religiile îl interpretează ca pe un semn al
manifestării bucuriei lăuntrice.

Indiferent de motive, râsul este în final o experiența eliberatoare. Elimina tensiunile psihice și readuce bunadispoziție. Dincolo de a fi experimenta eliberatoare, râsul ne este la îndemâna. Găsiți în voi puterea de a
rade cu prezentul în fiecare zi!

Beneficiile rasului sunt mentionate chiar si in Biblie, in Pildele lui Solomon, la Capitolul 17: "O inima vesela
este un leac minunat, pe cand un duh fara curaj usuca oasele". In secolul al XIV-lea, chirurgul francez Henri
de Mondeville utiliza terapia prin ras pentru a ajuta pacientii sa se recupereze mai usor dupa operatie.
In secolul al XVI-lea, Robert Burton, un pastor englez, ajuta persoanele care sufereau de "melancolie" (n.r.
depresie), facandu-le sa rada. Tot in aceeasi perioada, Martin Luther utiliza terapia prin umor in cadrul
consilierii sale pastorale pentru persoanele depresive, pe care le sfatuia sa nu se izoleze, ci sa se
inconjoare de rude si prieteni care i-ar putea face sa rada.
In secolul al XVII-lea, sociologul Herbert Spencer promova rasul ca pe o forma de eliberare de tensiune, iar
in secolul al XVIII-lea, filosoful german Emanuel Kant spunea ca umorul este o cale excelenta de echilibrare
psihica. In anii '30, cand terapia moderna prin ras a inceput sa prinda contur, erau adusi clovni in spitalele
din SUA pentru a inveseli copiii suferinzi. In 1972, a fost fondat Institutul Gesundheit de catre medicul Hunter
Adams, o unitate spitaliceasca gratuita, care vrea sa readuca distractia, prietenia si bucuria in domeniul
sanatatii.

Cum sa apelati la terapia prin ras
Sus

Terapia prin ras este disponibila oricui, intrucat rasul face parte din natura umana. Nou-nascutii incep sa
zambeasca inca din primele lor zile de viata, semn ca acest proces natural vine de la sine si are un rol
important pentru bunastarea fizica si emotionala.
Stimularea rasului se poate realiza prin metode specifice, usor de dedus si recomandate de medicii care
cred in puterea terapiei prin umor.
- Zambiti. Primul pas catre un ras copios este zambetul, la fel de contagios precum rasul in hohote. Cautati
motive sa zambiti in fiecare zi, fie ca va amuza un animal sau propria grimasa in oglinda.
- Gasiti motive de fericire. Faceti o lista cu toate lucrurile bune din viata, astfel incat sa va distantati de
gandurile negative care creeaza o bariera masiva in fata umorului si rasului.
- Socializati cu persoane vesele. Petreceti mai mult timp in compania persoanelor optimiste si jucause,
care stiu sa rada copios chiar si de ei insisi. Perspectiva din care acesti oameni privesc viata este una
sanatoasa, asadar aveti repere utile in a adopta o atitudine similara.
- Cautati umorul in toate aspectele vietii. Chiar si situatiile dificile ascund o ironie de care va puteti amuza
si care sa va ajute sa nu supraestimati gravitatea lor. Zambiti in fata norilor de furtuna si soarele se va arata
din nou, foarte curand.
- Copiati comportamentul copiilor. Cei mici sunt experti in a privi viata cu ochi buni si in a gasi motive de
bucurie si amuzament in tot ceea ce ii inconjoara. Imprumutati din cand in cand aceasta atitudine a copiilor
si va veti obisnui cu beneficiile sale incontestabile.