stare civilă. competență.DEONTOLOGIE ȘI ETICĂ PROFESIONALĂ INTRODUCERE COMPETENŢA 1 – DESCRIE FIINȚA UMANĂ CA ENTITATE BIO-PSIHO-SOCIALĂ. dosar medical Îngrijirea holistică: ființă unică cu nevoi specifice Implicarea pacientului în propria îngrijire Rolul de avocat al pacientului Aspecte etice ale îngrijirii (compasiune. conștiință. CU VALORI ȘI PRINCIPII DE VIAȚĂ CURS 1 Promovarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor Totalitate și individualitate Identificarea personală CI/BI. foaia de observație. angajare) .

reputație Imagine pozitivă de sine . independență. malediciență dreptate (mod de împărțire a adevărului) autonomie vs. loialitate și libertate Empatie. patemalism veracitate vs. libertate.CURS 2 Valori și principii etice în nursing Valori: viață. putere. egalitate. sinceritate fidelitate vs. condindențialitate CURS 3 SISTEME PERSONALE DE VALORI Devotament față de profesie Grijă și afecțiune Încredere. nondiscriminare Principii: binefacere vs.

.

INTRODUCERE DEONTOLOGIE ȘI ETICĂ PROFESIONALĂ Din amalgamul sufletelor ce se întâlnesc la hotarul lumii. de fiecare dată. iar atunci asistentul medical apare ca o existenţă pusă în folosul alteia. Aplecându-ne spre a pătrunde şi mai bine cele doua trăiri vom vedea că. implică în acelaşi timp (din partea celui care-l efectuează) o puternică angajare etică. ci o profesiune. exercitat pe un solid temei științific. dreptul de a decide anumite măsuri în scopul vindecării şi al promovării sănătăţii individului. o activitate deosebit de complexă. cele de ordin moral considerate. ca o știința ce studiază ansamblul de cerințe. Actul medical. în complexitatea sa. Faptul că medicului şi asistentului medical li se încredințează viața unui om. două elemente umane: încrederea şi conștiința. deprinderi. Medicina nu este o meserie. În exercitarea ei s-au cerut întotdeauna multiple CALITĂŢI. ies în relief. în același timp. este suficientă pentru a-ţi umple viața. Profesiunea medicală. ca având o importanţă majoră. Chiar dacă progresul tehnic medical a făcut din noi zei înainte de a merita să fim oameni. . ETICA MEDICALĂ se constituie ca o teorie a moralei. instituie pentru această profesie importante cerințe morale. cât şi prin profilul său moral. de fiecare dată. există o singură conştiinţă – a noastră. dacă o iubești cu-adevărat. nu trebuie să uităm că există o singură medicină. pereche după pereche. recunoscându-li-se. Medicina este un domeniu al umanului. asistentul medical este prețuit atât prin profesie. aceea a omului. după cum spunea Gheorghe Scripcaru. în mod de comportare în cadrul profesiei medicale. atitudini şi obiceiuri morale specifice activității medicale şi care se manifestă în fapte. ca asistenţi medicali – şi o mulțime de încrederi: zdrobite sau înălțate.

Structurarea. alteori suntem lăsati să experimentăm. Uneori ni se impune. între util şi inutil etc. acţiuni şi prin a manifesta anumite atitudini. CONCEPTE CHEIE Încă de mici suntem învăţaţi să discernem între bine şi rău. Valoarea stă la temelia apariţiei sistemului propriu de valori care apoi. între dezirabil şi indezirabil. constituie premisa internalizării unui cod de valori acceptat social sau grupal ce constituie morala acelei societăţi sau acelui grup. Ştiinţa care încearcă să valideze permanent acest cod poartă denumirea de etică. găsirea unor soluții când datoria o cere şi acţionarea în consecință. de fapt. multiplele relaţii interumane. DEONTOLOGIA desemnează acea parte a eticii. în calitatea ei de componenta esențială a conștiinței morale a oamenilor. care sunt angajate în timpul şi pentru realizarea actului medical. au implicat de la început o conduita profesionala cu un bogat continut etic. Prin CONDUITA ETICĂ ŞI DEONTOLOGICĂ înțelegem ansamblul de atitudini şi acțiuni cerute de normele morale şi cele tehnico-profesionale. fără de care nu e posibilă exercitarea profesiunii la nivelul exigentelor societăţii. . înfruntarea responsabilităţilor. alegererile şi acţiunile noastre. însă în cele din urmă sfârşim prin a prefera anumite situaţii. sistematizarea şi ajustarea în timp a acestor valori conduce la constituirea sistemului propriu de valori care ne ghidează opţiunile. al originii. Obiectul şi scopul profesiunii medicale. care se ocupă cu studiul datoriilor morale. prin acordarea cu sistemul de valori al semenilor.Etica medicală înseamnă. naturii şi formelor acestora.

diciplină a filozofiei. fermitatea de a suporta pericolele. precepte divine sau standarde individuale.) şi reprezintă ansamblul facultăţilor sufleteşti şi spirituale. Există morală socială şi creştină. în continuare.Astfel. Moralitatea e un cod al conduitei care poate avea drept sursă un contract social. morala are ca referinţă ceea ce numim în mod obişnuit standarde şi conduite morale în timp ce etica reprezintă studiul formal al acestora. Altfel spus. la fel morala există doar prin manifestările comportamentale. .). Este o ramură al eticii. MORALA cf. prima. legi naturale. etica este studiul moralei. Două concepte particulare trebuie exact înţelese. dificultăţile şi se caracterizează prin curaj. Din acest motiv. dispoziţie sufletească temporară care priveşte puterea. unii termeni reprezentând concepte cheie. pe care le vom dezvolta. moral (fr. Surâsul nu există decât prin jocul buzelor. Este o stare afectivă. DEX: Provine din moralis (lat. dorinţa. ETICA este ştiinţa definirii şi validării1 acestui cod. Acompaniază comportamentele precum surâsul buzelor. În studiul eticii ne vom confrunta cu o listă de termeni. studiul eticii este adesea numit FILOSOFIE MORALA. oboseala. Dacă muzicologia este studiul muzicii. tărie sufletească. pe larg. fiind general valabile: oricine are. observaţiile anterioare reunite se constituie într-o definiţie a moralităţii şi a eticii în conformitate cu viziunea autoarei Ayn Rand: MORALA este un cod de valori ce ghidează alegerea acţiunilor umane. de obicei. sprijinindu-se pe a doua.

o raportare bisensuală. este binele şi bunul uman acumulat. astfel.în orice situatie. atât pe plan profesional. ci.) şi desemnează o însuşire a unor lucruri. iar încălcarea uneia o exclude pe cealalta. valor. unei fiinţe. de exemplu. fapte. Moralitatea nu este. virtuţi (întelegerea. dar şi o calitate a persoanelor. idei. Dihotomia antinomică de la baza eticii (relaţia bun-rău sau pozitiv-negativ) se regăseşte. Stabilirea acelor valori trebuie să fie compatibilă cu propria noastră existenţă . obligaţii şi drepturi. cât şi moral. cu atât mai mult cu cât pozitiv sau negativ sunt situaţional relaţive. integritatea) mult mai uşor prin aspectul contraponderal al viciilor (lăcomia. DEX: Privine din valeur (fr. fenomene de a corespunde necesităţilor sociale şi idealurilor generate de acestea.). este ceva spre care fiecare tinde. Valoarea etică este dată de personalitatea omului. înşelăciunea). mai degrabă. o problema de opţiune. în modul nostru de gândire: definim. unui fenomen etc. Importanta lor este egală în mod normal. şi invers. -oris (lat. Valoarea este nu numai un preţ al obiectelor. Clarificarea valorilor poate avea ca urmare dezvoltarea personală. de tot ce-l defineşte şi caracterizează. traducându-se prin suma calităţilor care dau preţ unui obiect. VALOAREA cf. invariabil. Am putea defini mai simplu ca reprezentând acele principii. standarde ce călăuzesc acţiunile omului.

Etica implică respectul faţă de sine. DEX: Provine din éthique (fr. ethicus (lat. valorile. Mai pe scurt.) şi este ştiinţă care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor şi condiţiei umane din perspectiva principiilor morale şi cu rolul lor în viaţa socială. bun simţ.individuală. Ea necesită cunostiinţe profesionale temeinice. ataşament. de sine stătătoare. respect ce include necesităţile. dăruire de sine. Este ştiinţa şi arta de a îngriji bolnavul. Etica medicală este mai profundă şi mai complexă. este orientată spre o cercetare complexă a moralei şi a modelelor conceptuale de interpretare a acesteia. dar şi cu existenţa noastră ca fiinţe sociale. după cum crede de cuviinţă. desemenează totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare. a gîndirii filosofice. ETICA cf. răbdare. receptivitate la problemele celor care au nevoie de ajutor. constituie o parte componentă. întâi ca om. Valoarea este cea care ne poate ajuta în procesul de luare a deciziilor.). empatie. înţelegere şi respect pentru individ. Atât etica. BIOETICA . convingerile şi percepţiile individuale. Etica este un ansamblu de acţiuni şi fapte civice şi morale pe care fiecare individ le acceptă şi le respectă. individ şi comunitate. cât şi bioetica. apoi ca pacient.

. de vietate în sine (dar şi de biosferă). se înţelege prin termenul de etică biomedicală. viaţa este standardul de valoare: o morală corectă (validă) este una care vine în întâmpinarea vieţii. noi ramuri au apărut în cadrul bioeticii: etica mass-mediei. de plante. Putem observa că această definiţie se referă mai ales la ceea ce. DEX: Provine din bioéthique (fr. în termenul validare.) şi reprezintă morala ştiinţei în general şi a medicinei în special.). etica 1 Implicit. care interzice comercializarea corpului uman şi traficul de organe. Între timp. La jumătatea anilor '90 Dicţionarul Oxford definea bioetica drept disciplină care studiază problemele etice rezultate din progresele medicieii şi biologiei.cf. bioetica (it. Este o direcţie ştiinţifică interdisciplinară preocupată de analiza atitudinei morale a omului faţă de animale. în accepţiunea actuală.

Reprezintă o reflectare a valorilor. În prezent etica medicală (medical ethics) este inclusă în etica biomedicală (biomedical ethics) . etica economica şi politica. serveşte la simbolizarea principiilor după care un grup profesional sau o organizaţie se defineşte pe sine. COD ETIC cf. DEX: Cuvântul cod provine din code (fr. mai mult decât o listă de reguli. etica mass-mediei. este un cifru.etica în medicina şi biologie -. etica mediului etc. de precepte sau de prescripţii referitoare la conduită. care are destinaţia de a reprezenta şi a transmite o informaţie. până pe la jumatatea anilor '90 termenul de bioetică (sau bioetică medicală) reprezenta acelaşi lucru cu etica medicală.economică şi politică. Practic.). care la rândul ei este inclusă în bioetică (bioethics) . Codul etic cuprinde norme de conduită .etica biomedicală. Este un sistem de simboluri. Este mai mult decât un document administrativ. etica mediului etc.) şi desemnează un ansamblu de reguli. în termenii descrişi de către dicţionarul Oxford. Apoi dezvoltarea bioeticii a impus o redefinire a termenilor aşa cum am văzut mai sus. după care un membru al organizaţiei sau al unui grup profesional poate identifica sau exclude comportamentul deviant.

DEX: Cuvântul conduită provine din conduite (fr.) şi se defineşte prin elementul fundamental. Reprezintă totalitatea legilor şi a noţiunilor de bază ale unei discipline. Principiile etice şi standardele morale. cauză primară sau punct de plecare a ceva. Principiile eticii biomedicale furnizează concepte şi un limbaj care poate fi folosit pentru a identifica aspectele pozitive sau negative ale profesiei.) şi desemnează un ansamblu de norme care ETICE reglementează calitatea.) şi desemnifică felul de a se purta. Normele de conduită cuprinse în codul etic sunt în concordanţă cu reglementările legale în vigoare din domeniul presupus. principe (fr. PRINCIPII ETICE cf. forma eticii. pentru a reflecta asupra lor şi pentru a defini poziţiile etice.obligatorii în legătură cu exerciţiul îndatoririlor profesionale ale personalului care oferă servicii sociale. concretizându-se sub forma unui document în . un sistem politic. fiind elementul primordial.). CONDUITA cf. DEX: Cuvântul standard provine din standard (engl. o normă de conduită etc. ETICĂ comportamentul. DEX: Cuvântul principiu provine din principium (lat. STANDARDE cf. precum şi principiile şi valorile care stau la baza furnizării serviciilor sociale. principio (it. aplicate în munca asistentelor medicale sunt comune cu principiile morale ale valorilor universale. ideea. juridic.). caracteristicile. legea de bază pe care se întemeiază o teorie ştiinţifică.

fiind sinonim cu etica medicală.care sunt consemnate aceste norme. Teorile etice contin reguli şi principii morale. Este o teorie despre datorie. Deontologie medicală reprezintă totalitatea regulilor şi uzanţelor care reglementează relaţiile dintre medici sau dintre aceştia şi bolnavii lor. Deontologia este un compartiment al eticii . Astfel.). DEX: Cuvântul teorie provine théorie (fr. Sunt două mari tipuri de teorii etice: teoria teologică şi teoria deontologică. Este doctrina privitoare la normele de conduită şi la obligaţiile etice ale unei profesiuni (mai ales a celei medicale). ce studiază normele şi obligaţiile specifice unei activităţi profesionale. DEONTOLOGIA cf.) şi prezintă o formă superioară a cunoaşterii ştiinţifice care mijloceşte reflectarea realităţii. theoria (lat. Este un ansamblu sistematic de idei. Totodată este o parte a eticii. de ipoteze. etimologic definindu-se din greacă prin deon – ceea ce trebuie făcut şi logos – studiu. caracterul şi normele obligaţiei morale în general. teoriile etice servesc ca fundament pentru judecări normative sau acţiunii. de legi şi concepte care descriu şi explică fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene. DEX: Provine din déontologie (fr.). despre originea. TEORII ETICE cf.

DEX: Provine din confidentiel (fr. în limite definite. precum şi diagnosticul şi tratamentul efectuat reprezinta un secret medical şi nu pot fi divulgate. Protejarea informaţiilor confidenţiale referitor la boală. cuvântul competenţă provine din compétence (fr. sinonim cu ŢIALITATE secret. condiţia pacientului sau protecţia informaţiilor furnizate de către pacient este o datorie etică a asistentilor medicali.) şi presupune un mod prin care se poate comunica în taină.care se ocupa cu studiul normelor şi obligaţiilor specifice unei activităţi profesionale. DEX: Etimologic analizând. Informaţiile obţinute individual nu vor fi deconspirate numai dacă sunt în beneficiul persoanei sau tratează direct binele social. CONFIDENcf. Este un principiu care se referă la intimitate. În momentul depăşirii limitei de competenţă şi declinării acesteia. Constituie capacitatea de a lua decizii. Responsabilitatea reprezintă obligaţia de a îndeplini sarcinile şi se înscrie în limitele ariei de competenţă.) şi reprezintă COMPETENŢE capacitate a cuiva de a se pronunţa asupra unui lucru şi/sau de a exercita anumite atribuţii. pentru realizarea activităţilor specifice postului. Conform . LIMITE DE cf. pe temeiul unei cunoaşteri adânci a problemei în discuţie. Teoria confidentialitatii este cea care asigura pacientul ca informatiile sale. persoana se se declară lipsită de autoritate (legală) sau fără pregătirea necesară pentru a judeca o chestiune sau pentru a se pronunţa într-o problemă.

notiunea de autonomie individuala include şi recunoasterea dreptului pe care il are individul la .acestei teorii.

Există mai multe tipuri de abuzuri. desemnând concret o faptă ilegală. în nursing se pune un accent deosebit pe dezvoltarea şi educarea principalului atribut al comunicarii şi anume ascultarea. Astfel putem vorbi despre abuzul de putere reprezintă un delict săvârşit de cineva prin depăşirea atribuţiilor sale. Asistentul medical trebuie sa respecte valorile şi optiunile pacientilor. abusus (lat.intimitate şi la pastrarea secretului în ceea ce priveste persoana sa. justificarea unei astfel de actiuni divulgatorii bazandu-se pe ideea ca nici un drept nu este absolut. chiar şi atunci când nu este de acord cu ele şi trebuie sa evite sa impuna valorile sale personale pacientilor pe care şi ingrijeste. Abuzul de încredere reprezintă o formă de înşelăciune care constă din însuşirea ilegală. DEX: Provine din abus (fr. ABUZUL cf.) şi presupune încălcare a legalităţii. Interpretarile moderne ale teoriei confidentialitatii permit incalcarea acesteia. atat timp cat şi cel care beneficiaza de acest drept incalca alte norme şi poate provoca daune celor din jur sau lui insusi.). fiecare definit sub forma unui delict. Abuzul de drept este . înstrăinarea sau refuzul de restituire a unui obiect încredinţat spre păstrare sau spre utilizare.

Este o stradă cu două sensuri: ca să fii respectat. de beneficiu. DEX: Provine din autonomie (fr. de dreptate sau justiţie. În discursurile contemporane are înţelesuri largi. Autonomia necesită abilitatea de a alege singur. care are deplină libertate în acţiunile sale. regulă).). regiuni. Respectul faţă de ceilalţi înseamnă amabilitate faţă de cei din jur. Este acea situaţie a celui care nu depinde de nimeni.un delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic. incluzând drepturile individuale. Respectul pentru oameni desemnează. de a nu face rău. Însă nu trebuie să uităm nici o clipă că respectul se câştigă.) de a se administra singur. oricând. Limitele sunt foarte importante în relaţiile interpersonale. adica lege sigura. iar a-l respecta pe cel de lângă tine presupune să nu îi permiţi orice. în cadrul unui stat condus de o putere centrală. fără constrângeri externe. Respectul PERSOANĂ este aşezat la baza activităţii practice. de fapt.) şi presupune o atitudine sau PENTRU sentiment de stimă. bune maniere şi să spui ceea ce simţi fără să jigneşti. DEX: Cuvântul respect provine din respect (fr. fiind în strânsă corelaţie cu principiile de autonomie. naţionalităţi sau minorităţi naţionale etc.) şi reprezintă dreptul (unui stat. de consideraţie sau de preţuire deosebită faţă de cineva sau de ceva. oriunde. AUTONOMIA cf.Autonomia derivă din cuvântul grecesc autos (= siguranţă) şi normos (= lege.). trebuie să respecţi. intimitatea şi alegerile. RESPECTUL cf. autonomia (lat. respectus (lat. dreptul .

Pacienţii trebuie să aibă posibilitatea de a lua decizii informate referitoare la tratamentul şi îngrijirea de care au nevoie pe baza unor informaţii bazate pe dovezi. inclusiv informaţii despre alte opţiuni.) şi reprezintă concordanță între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă. DEX: Informarea provine din informer (fr. . Consultare provine din consulter (fr.). INFORMARE ŞI cf. drăgălăşenia şi afecţiunea. a face cunoscut. Informaţiile verbale trebuie completate cu materiale scrise şi/sau materiale audiovizuale. a cere o părere.).) probabil într-un compus de tipul ad de vērum sau davvero (it. capacitatea de a decide singur.) şi se defineşte prin acţiunea de a întreba. Aceste decizii trebuie recunoscute ca parte integrantă a procesului decizional.persoanei la autodeterminare sau autonomie. consultare (lat. DEX: Reprezintă obligaţia legală sau morală faţă de una sau mai multe persoane. pentru a se informa sau a se documenta. ADEVĂRUL / cf. a înștiința. DATORIA cf. Trebuie indicate grupuri de sprijin ce activează în domeniul îngrijirii. Confidenţialitatea este un principiu care se referă la intimitate. un sfat sau a lua avizul unei persoane autorizate. informare (lat. de VERACITATEA veras (sp. a examina un text. DEX: Provine din vērum (lat. veridicitate. un izvor etc. Cu alte cuvinte este acţiunea ce presupune a cerceta.) şi se defineşte prin a da cuiva informații CONSILIERE despre ceva sau despre cineva.). Datoria necesită abilitatea de a face bine şi de a stimula actele lor benevole cum ar fi bunătatea.

Este considerată o etapă aproape obligatorie pentru profesioniştii exigenţi. . DEX: Provine din superviser (fr.Este obligaţia de a spune adevarul şi a nu minţi în cadrul îngrijirilor de sănătate. Este un mecanism eficient de formare a practicienilor din profesiile de sprijin şi poate conduce la creşterea calităţii serviciilor. Relaţia între asistentul medical şi pacient trebuie să se bazeze pe adevăr. SUPERVIZAREA cf. Avem trei tipuri de supervizare despre care trebuie să vorbim:  Supervizare administrativă –presupune promovarea şi menţinerea unor standarde ridicate de muncă. este o formă de formare continuă şi de autocontrol al calităţii. Veracitatea reprezintă obligaţia de a spune adevărul.) şi presupune a controla şi revizui din nou. dar şi a calităţii vieţii profesioniştilor expuşi la stresul major de a aborda persoanele aflate în suferinţă. de a nu minţi pacientul. coordonarea şi adecvarea practicilor profesionale cu politicile interne instituţional administrative. La nivel individual sau colectiv. prin concentrare asupra evoluţiei practicii acestuia.

principală preocupare este satisfacţia profesională şi morală a angajatului. În supervizarea suportivă. să exploreze căi diferite de a lucra cu un client intr-o situatie similară 4. Supervizare suportivă – mentinerea unor relaţii de muncă în armonie şi culivarea unui spirit de coeziune5.asigurarea unui cadru profesional uşor de condus. CARITATEA cf. în ultimă instanţă. Pentru profesionist este. Kadushin susţine faptul că celelalte două forme de supervizare se centrează pe nevoi instrumentale în timp ce supervizarea suportivă se centreaza pe nevoi expresive. caritas (lat. Supervizorul. evident o funcţie de control şi. astfel potenţând întreaga resursă de auto-realizare a persoanei şi de descoperirea a posibilităţilor de eficentizare profesională. o problemă de burn-out. Principalul scop este de a disipa ignoranţa şi a dezvolta aptitudinile şi abilitatile. Principalul scop este asigurarea aderenţei la politica şi procedura internă promovată pentru profesionişti2. într-o manieră calculată. ceea ce presupune. Angajaţii sunt percepuţi în ipostaza de a se confrunta cu o varietate de agenţi stresori corespunzători locului de muncă care. să înţeleagă maniera proprie de interventie şi consecintele acestora. DEX: Provine din charité (fr. să conştientizeze mai bine propriile reacţii şi răspunsuri faţă de client. eficienţă şi adecvata implementare a politicilor şi procedurilor. este mandatat să supravegheze munca supervizatului. adică se asigură de faptul că politica instituţiei este implementată. plină de . îi pot afecta într-un mod foarte serios şi poate conduce la implementarea unor servicii mai putin satisfacatoare pentru clienţi. aplicată. în paralel. filantropică. Supervizaţii pot fi ajutati astfel: să înţeleagă clientul mai bine. responsabilitatea de a capacita supervizatul pentru a-şi atinge un maxim de randament profesional3. în afara unui ajutor care să-i ajute să depăşească aceste situaţii. Supervizare educaţională – dezvoltarea educativă a fiecărui membru al unei echipe profesionale. Principala preocupare este referitoare la corectă.) şi atestă o atitudine miloasă. să înţeleagă dinamica interactiunilor profesionist-client .).

săraci/ dezavantajaţi cu . infirmieră. bolnavi.generozitate faţă de cineva. Reprezintă un act de bunătate/ milă creştină faţă de cei aflaţi în nevoie în general şi în stare de sărăcie îndeosebi. ele fiind prezente încă din antichitate. Creştinism. La origini se află preceptele morale promovate de către toate marile religii (Judaism. Soră de caritate este acea soră de ocrotire. Islam) – dragostea faţă de Divinitate manifestată prin dragostea faţă de aproapele tău. Buddhism. Activităţile caritabile au caracterizat dintotdeauna unul din rolurile jucate de orice religie. şi constau în ajutorarea celor infirmi.

alimente. Acţiunea caritabilă/ filantropică a suferit transformări importante odată cu trecerea de la statul . îmbrăcăminte. Filantropia reprezintă de asemenea. având în unele cazuri drept scop promovarea/ asigurarea bunăstării indivizilor. adăpost şi îngrijire medicală în aşezăminte special amenajate pentru aceştia fie de către cei mai bogaţi fie prin grija unor comunităţi sau a instituţiilor religioase. însă este puţin mai cuprinzătoare decât acţiunea caritabilă. o atitudine şi acţiunea de ajutorare a celor aflaţi în nevoie.

statul se substituie . asistenţa oficializează caritatea. spitale publice sau orfelinate. ceea ce presupunea faptul că el “îi alină pe răniţi şi opreşte braţul care loveşte prea tare. fără a-i modifica prin aceasta spiritul. În ospicii. Apare însă o libertate anarhică ale cărei inconveniente determină trecerea statului în rolul de arbitru. În secolele XVIII-XIX găseşte statul “surghiunit de către burghezie în rolul de spectator”7 şi puţin mai târziu statul îşi asumă şi rolul se jandarm pentru a păstra ordinea ca un bun ce privilegia pătura celor bogaţi. În această funcţie de patronaj.spectator la statul providenţă6.

Hawkins.Supervision în Social Work (3rd. & Bourne. Buckingham: Open University Press. ale statului providenţă. acţiunea caritabilă/ filantropică este puternic dublată de noile acţiuni ale statului tutore şi. & Shohet. An individual. I. cap. J. 1926. Dogan Mattei & Pelassy Dominique – op. 1995. . Milton Keynes: Open University Press. Jumătate capitalistă jumătate socialistă. .Supervision în the Helping Professions.). Treptat. Kadushin. cf. R. .20. preluat din Dawson. Kadushin. Brown. A. Bucureşti. day care and residential settings. după cel de-al doilea război mondial. Dogan Mattei & Pelassy Dominique . B.The Social Work Supervisor. P. 1992.Economia mixtă. A. p. . edn. crsistalizat în statul bunăstării sociale.). 1992. The casework supervisor în a family agency. group and organizational approach. Alternative. New York: Columbia University Press. edn.Supervision în Social Work (3rd.ordinelor religioase pentru a asigura supravieţuirea celor nevoiaşi”8. A. cit. Supervision în community. . Ed. 1992. 293. pp. 6 Family . 1989. New York: Columbia University Press.

.Dogan Mattei & Pelassy Dominique – op. cit.

participarea la cercetări sau experimente. El îşi desfăşoară activitatea în cadrul echipei de îngrijire bazându-se pe relaţii de parteneriat şi solidaritate profesională. îngrijirea să fie echitabilă. pacienţii au dreptul să fie educaţi şi informaţi de către personalul care îi îngrijeşte în aşa fel încât să fie capabili să-şi asigure un nivel optim de stare de bine şi să înţeleagă care le sunt nevoile de bază.RESPONSA. umană şi fără discriminări privind. rasa. Fiind conştienţi de fiecare atitudine şi acţiune. . de a accepta și suporta consecințele. riscurile aferente. resursele financiare ori convingeri etice. Activitatea în echipă presupune respectarea autonomiei profesiei cât şi buna colaborare pentru realizarea scopului propus ducând astfel la satisfacţia profesională. Cuprinde totalitatea competenţelor profesionale şi atitudinilor etice impuse practicienilor unei profesii şi este o autoangajare conştientă şi voită într-o acţiune. să informeze pacientul despre tratament. înţelegem să justificăm şi să luăm asupra noastră toate consecinţele. DEX: Cuvântul responsabilitate provine din responsabilité (fr. Există patru responsabilităţi esenţiale ale asistentului medical: promovarea păstrării sănătăţii. inlăturarea suferinţei.cf. culoarea. Nursele au responsabilitatea de a propaga drepturile pacientului: să-i asigure o îngrijire adecvată în orice condiţie. complementaritate. iar ei să-şi dea consimţământul după ce s-au informat şi au înţeles tot. Asistentul medical are responsabilităţi individuale. să le respecte decizia privind refuzul tratamentelor. de a răspunde. în termeni pe care ei şi familia lor să-i înţeleagă cu uşurinţă. naţionalitatea. să-i informeze şi să-i facă să participe la toate deciziile legate de sănătatea lor. să li se asigure confidenţialitatea în timpul discuţiilor. fără să recurgă la acţiuni primitive împotriva lor. de a da socoteală de ceva.) şi reprezintă obligația de a efectua BILITATEA un lucru. examinării şi tratamentului. de grup precum şi specificului unde lucrează. prevenirea îmbolnăvirilor şi restaurarea sănătăţii.

identificarea efectelor. SIGURANŢA Se referă la faptul că aceştia nu trebuie să fie supuşi unor riscuri inutile sau potenţiale aferente PACIENŢILOR îngrijirilor medicale. diagnostic. Această problematică este în vizorul Uniunii Europene. Standarde de îngrijire – asistenta medicală trebuie să respecte : standardul de îngrijire profesională: evaluare. evaluare. planning. rezultatelor. performanţă. cercetare. colaborare. utilizarea resurselor. într-un număr din ce în ce mai mari de ţări. etică. erorile medicale survin în aproximativ 10% dintre . se asigura că toate nevoile pacientului au fost rezolvate. standardul de practică profesională: îngrijiri de calitate. proteja drepturile pacientului. Studii recente au arătat că.Legislativ – asistenta medicală are datoria de a: promova ce e cel mai bine pentru pacient. educaţie.

îngrijire acordată în cadrul comunităţii. inclusiv îngrijire primară. A fost instituit un grup de lucru la nivelul Grupului la . Siguranţa pacienţilor constituie unul din punctele prioritare ale agendei politice europene. statele membre au creat un mecanism pentru abordarea problemelor legate de siguranţa pacienţilor ca o prioritate în domeniul asistenţei medicale. precum şi în cazul îngrijirilor legate de afecţiuni cronice sau acute. deşi se întâmplă evenimente neprevăzute în toate unităţile unde se acordă asistenţă medicală. secundară. asistenţă socială şi privată.cazurile de spitalizare. În 2005.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (în special. OCDE şi Asociaţiile europene ale pacienţilor.) şi desemnează totalitatea organelor de jurisdicţie dintr-un . justitia (lat. farmaciştilor. medicilor. JUSTIŢIA cf. asistenţilor medicali. de asemenea. Consiliul Europei.nivel înalt pentru servicii de sănătate şi asistenţă medicală. prin intermediul căruia Comisia Europeană urmăreşte să faciliteze şi să sprijine statele membre în activităţile lor.). stomatologilor şi spitalelor sunt. membri activi ai acestui grup de lucru. DEX: Provine din justice (fr. prin intermediul Alianţei Internaţionale pentru Siguranţa Pacienţilor).

Se defineşte. sub forma ansamblului legilor şi al instanţelor judecătoreşti şi a sistemului de funcţionare a acestor instanţe. totodată.stat. care constă în judecarea pricinilor civile sau penale şi în aplicarea pedepselor prevăzute de lege. . Este una dintre formele fundamentale ale activităţii statului.

relatio (lat.) fiind influenţate de anumiţi factori. popoare. DEX: Cuvântul relaţie provine din relation (fr. respectând opiniile celorlalţi. . dreptul fiecăruia de a-şi expune punctul de vedere.RELAŢII DUALE / cf. Relaţiile interpersonale sunt raporturi complexe care se stabilesc datorită interacţiunilor dintre indivizi în viaţa cotidiană. în asistenţa psihiatrică fundamentarea relaţiilor de încredere reprezintă un deziderat. Relation (germ. colectivul de elevi.). obiectivă a capacităţii fiecăruia. Astfel. state etc.). Aceste relaţii se dezvoltă numai în cadrul unui grup (familie. Colaborarea impune dezbaterea problemelor în scopul rezolvării lor. Sunt acele relaţii sociale reificate şi integrate sunt incluse în conştiinţa în forma reificării acesteia. a fi exigent cu tine insuţi şi cu colaboratorii inseamnă a învăţa mereu. Relaţiile interpersonale nu trebuie şi nu pot fi intemeiate decât pe o apreciere corectă.) şi desemnează legătură MULTIPLE între două sau mai multe persoane. O deosebită importanţă o au relaţiile interpersonale prin efectele pozitive transpuse printr- o mai bună cunoaştere şi autocunoastere şi o mai bună organizare a propriei vieţi şi activităţi prin compararea şi raportarea cu alţii. etc. Omul poate intra în contact cu ceilalţi semeni prin intermediul limbajului. în practica nursingului. colectivul de muncă.

informaţii referitoare la terţi.). în primul rând meseriilor din domeniul sănătăţii şi al bunăstării sociale: medicilor. În consecinţă. farmaciştilor şi asistenţilor medicali şi sociali.) şi se defineşte prin ceea ce nu se știe. Secretul profesional este permanent. nici un detaliu. obligativitatea acestuia . Informaţiile. în cazul medicilor sau personalului auxiliar din domeniul sănătăţii. referitoare la viaţa intimă. nu trebuie spus nimănui.SECRETUL cf. următoarele informaţii pot fi considerate secrete profesionale: tot ce se aduce la cunoştinţă în mod explicit sau tacit persoanei de încredere. nu fac parte din secretul profesional. cum ar fi formulele unui medicament. toate informaţiile văzute sau auzite. DEX: Cuvântul secret provine din secret (fr. datele sau documentele deţinute de o persoană în virtutea profesiei sau funcţiei. ci permit doar o descriere în termeni generali. Sper exemplu. sănătate sau orice alta situaţie cu privire la o anumită persoană. taină Secretul profesional este obligatoriu şi se traduce prin acea informatie care este adusa la cunostinta în cadrul anumitor activităţii printre care se numără. ceea ce este tăinuit. chiar şi atunci când relaţia de încredere sau contractul de muncă este terminat. notarilor sau funcţionarilor publici. secretus (lat. sunt secrete profesionale. secretele de fabricaţie. dar şi avocaşilor. Informaţiile care nu conţin nici un nume concret. PROFESIONAL nu se cunoaște (de nimeni).

integritatea ţine de domeniul psihologiei morale. Două sensuri etice ale integrităţii. integritatea este conceptualizată ca o virtute. Ca faţetă a autonomiei şi demnităţii persoanelor. Înrudirea lexicală integritate-integralitate nu este întâmplătoare. fiecare fiinţă umană având o demnitate (un statut moral) ca fiinţă umană. COMPETENŢA cf.). competens (lat. fiind o virtute are valoare morală doar în contextul unui caracter moral armonios.). cât şi a altora. A fi o persoană integră presupune a acorda altora prezumţia de integritate. atât în persoana ta. integritas (lat. Ca virtute a caracterului. dovedind probitate. cu alte cuvinte. intact. fiind sinonim cu cinste. DEX: Cuvântul competenţă provine din compétent (fr. şi niciodată numai ca mijloc (I.) şi se traduce prin faptul de PROFESIONALĂ .) şi reprezintă calitatea de a fi întreg. Kant). este un întreg de sine stătător. ca fiind expresia unui anumit tip de trăsături caracteriale. DEX: Provine din intégrité (fr. INTEGRITATE cf. Un om integru este un om care ţine la principiile sale. întotdeauna ca scop în sine. „acţionează întotdeauna astfel încât să tratezi umanitatea. Este un om necorupt.se menţine pe toată durata tratamentului şi chiar după decesul pacientului. nu este părtinitoare atunci când evaluează cazuri în care este implicat (direct sau nu). care îşi îndeplineşte cu devoţiune sarcinile. Ca atribut al caracterului. probitate.

a proteja, de a ocroti, de a apăra; ansamblu de măsuri care protejează. Poate fi o persoană,
instituție

etc. care protejează sau un dispozitiv, sistem tehnic etc. ce servește la protejare. Specialistul trebuie

să-şi menţină nivelul de competenţă pe tot parcursul carierei sale profesionale şi să nu efectueze

decât lucrările pe care el însuşi sau societatea comercială din care face parte le poate realiza cu

competenţă profesională;
PROTECŢIA
cf. DEX: Cuvântul protecţie provine din protection (fr.), protectio (lat.) şi defineşte o persoană care
CLIENTULUI
este bine informată într-un anumit domeniu, care este capabilă, este în măsură să judece un anumit

lucru. Este de datoria fiecărui membru al echipei de îngrijire să protejeze proprietatea şi interesele

pacientului, drepturile sale şi integritatea fizică a acestuia. Membrii echipei de îngrijire nu vor
accepta

angajamente care să contravină acestui principiu sau care să aducă atingere drepturilor şi
libertăţilor

individului şi cetăţeanului. În acest scop echipa de îngrijire se angajează:

 să protejeze drepturile şi reputaţia pacientului, chiar şi atunci când nu are aceste obligaţii,

atrăgând atenţia pacientului asupra oricăror încălcări sau potenţiale încălcări a acestor drepturi,
constatate incidental în activitatea membrilor echipei de îngrijire;

să recomande pacientului să contacteze şi să angajeze experţi sau specialişti atunci când interesele
sale necesită aceste servicii;

să promoveze înţelegerea tehnologiei şi a aplicării adecvate a acesteia;

să se angajeze în realizarea unor proiecte numai dacă dispune de calificarea adecvată, obţinută prin instruire
sau experienţă şi numai după ce a informat clientul de nivelul calificării şi instruirii sale;

să utilizeze servicii şi echipamente de calitate adecvată în raport cu obligaţiile asumate faţă de
pacientului, certificate pentru conformitatea cu reglementările în vigoare.

CINSTEA
cf. DEX: Provine din čĩștĩ (sl.) şi defineşte calitate morală și sentimentul demnității, dreptății și

conștiinciozității, care servesc drept călăuză în conduita omului, derivând dintr-un caracter onest,
din

probitate, integritate. Este de datoria fiecărui membru al echipei de îngrijire:

să nu accepte comision sau remuneraţie, direct sau indirect, de la mai mult de o persoană interesată de
un serviciu, fără acordul tuturor părţilor interesate, de la contractanţi sau de la alte părţi al căror
echipament sau suport sau ale căror servicii au fost recomandate pacientului său;

să dezvăluie pacientului său, într-un interval de timp rezonabil, informaţii în măsura în care nu
prejudiciază interesele altei persoane sau nu îşi prejudiciază propriile interese comerciale, orice alte
interese care ar putea concura sau afecta starea acestuia;

să nu permită ca un interes de orice fel să-i afecteze conduita privind serviciile de îngrijire;

să nu aibă un comportament neloial, necolegial sau incompatibil cu codul etic sau care aduce
atingere imaginii profesionale;

să nu ofere sau să accepte mită, precum şi să nu utilizeze alte metode indirecte prin care s-ar oferi
sau accepta mită (ex. sponsorizări, contribuţii caritabile);

ALIANŢĂ

Îngrijirea medicală poate părea o profesie grea pentru că e provocatoare, cere multa spontaneitate,

TERAPEUTICĂ

imaginatie, atentie. Niciodata nu stii ce "bagaj" are cu el un pacient. Nu poti sa te astepti la ceva, te

astepti sa vina cineva, dar nu stii mai nimic despre problema lui. Şi oamenii spun multe despre ei,

uneori chiar lucruri care ar putea soca anturajul, lucruri tainice, povesti adevarate sau nu. Atunci
când

se angajeaza în procesul terapeutic, profesionistul urmăreşte să formeze aliante functionale cu

fiecare dintre membri familiei pentru ca acestia sa se simta intelesi şi acceptati, iar punctul fiecaruia

de vedere să fie luat în considerare şi ascultat intr-un cadru neutru şi securizant. In timpul construirii

genogramei se contureaza şi se consolideaza alianta terapeutica, favorizind legaturile de suport

emotional cu fiecare membru în parte, dar şi cu grupul ca intreg.

impreună cu TERAPEUTIC angajamentul acestuia de a plăti pentru serviciile primite şi de a respecta cadrul terapeutic. precum şi . CONTRACTUL Contractul terapeutic este constituit din solicitarea ajutorului de către pacient.Solicitarea de informatii necesare pentru construirea genogramei ofera totodata oportunitatea membrilor de a revedea obiectiv propria istorie de viata şi trecutul comun. ceea ce le faciliteaza exprimarea emotionala intr-un mediu necritic şi neacuzator9 9.

pe de altă parte.orice alte condiţii puse de echipa de îngrijire şi acceptate de pacient la începutul intervenţiei. CONSIMŢĂMÂN Consimţământul pacientului constituie fenomenul cel mai pregnant al respectului drepturilor omului. şi angajamentul membrilor echipei de îngrijire de a furniza servicii de calitate şi de a respecta demnitatea. pe de o parte. independenţa şi confidenţialitatea clientului. T INFORMAT .

. Hardcover. 1979. 9 Maurizio Andolfi – Family Theraphy. pacientul doreşte să fie informat şi să decidă.deoarece în orice circumstanţe înainte de a se încrede în echipa de îngrijire. Editura Plenum Pub Corp.

avocaţii. Darea de mită – promiterea/oferirea/darea de bani/foloase unui anagjat de o persoană pentru satisfacerea nelegală a unui interes. care se naşte în situaţia în care un angajat are un interes personal de natură să influenţeze sau să pară a influenţa asupra exercitării imparţiale şi obiective a funcţiilor şi atribuţiilor sale. evaluatorii. Dezavuarea mitei. În majoritatea ţărilor. în scopul de a îndeplini. notarii. interesul include orice obligaţie financiară sau civilă la care este constrâns în exercitarea funcţiilor sale. ele conţin câteva teme comune: Reglementarea conflictului de interese. cadrele didactice universitare etc. Dezavuarea primirii de foloase necuvenite. a prietenilor sau persoanelor apropiate. aceasta reprezentând primirea de către un angajat de bani ori alte foloase după ce a îndeplinit un act care intra în atribuţiile sale de serviciu. primirea de foloase necuvenite se deosebeşte de luarea . contabilii. sau a persoanelor sau organizaţiilor cu care el a avut relaţii de afaceri sau politice. funcţionarii publici. interesul personal poate cuprinde orice avantaj pentru el însuşi sau în favoarea familiei sale. a nu îndeplini ori a întarzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndepliniri. de asemenea. a părinţilor.ETICA PROFESIONALĂ Se referă la practicile şi codurile etice care guvernează activitatea celor care exercită o anumită profesie. Acestea au autoritatea de interveni disciplinar (chiar până la excludere) în cazurile în care membrii lor au fost implicaţi în litigii etice sau au dovedit un comportament profesional neetic. Deşi codurile de conduită etică diferă de la o ţară la alta sau de la o asociaţie profesională tutelară la alta. magistraţii. trebuie să se încadreze în coduri de conduită care sunt construite de asociaţiile sau corpurile profesionale din care fac parte. auditorii. în ambele forme ale sale: Luarea de mită – fapta oricărui angajat care pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge.

Diminuarea neglijenţei. fiind un spor nelegal la salariu. respectiv a situaţiei în care un angajat abuzează de funcţia deţinută împotriva intereselor unei persoane fără ca fapta să să aibă drept mobil obţinerea de beneficii personale. pretinde bani sau alte foloase de la o persoană fizică sau juridică pentru a-i rezolva o problema prin convingerea angajatului respectiv să facă ori să nu facă un act care intră în atribuţiile sale de serviciu.de mită prin aceea că banii sau bunurile se dau ulterior îndeplinirii actului şi nu au condiţionat emiterea lui. determinată de situaţia în care un angajat ocupă o poziţie pentru care este subcalificat şi nu îşi poate duce la îndeplinire obligaţiile şi sarcinile conform cerinţelor de competenţă şi profesionalism. prejudiciind o persoană. acţiunea prin care o persoană denumită promitent. Eliminarea incompetenţei. care are influenţa sau lasă să se creadă că are influenţa asupra unui angajat. fără ca fapta acestuia să aibă drept mobil obţinerea de beneficii personale. Dezavuarea traficului de influenţă. 11 . adică a situaţiei în care un angajat îşi neglijează sarcinile de serviciu. Combaterea abuzului.

în România. acestia se .RUXANDRA RADU ASPECTE ETICE ÎN PRACTICA MEDICALĂ Etica medicală este o preocupare veche. o problema tratata mai ales în ziare. Din pacate. la radio şi TV şi mai putin o problema tratata de profesionistii sănătăţii. Ea a devenit în ultima vreme. drumul a fost anevoios şi îndelungat. De la primele întrebări/dilem e pe care omul primitiv şi le-a pus şi până la sistemul actual bazat pe reglementari în cele mai variate domenii. nascuta mai mult ca sigur odată cu medicina.

astfel incat. ci presupune abordarea unor probleme reale ale îngrijirii sănătăţii şi cautarea unor solutii concrete. adesea.confrunta tot mai mult în ultimul timp cu lipsa resurselor financiare. rationale. Etica nu este doar o disciplina studiata în sistemul academic de învaţamant. problemele de etica par secundare. iar cei care diriguiesc învaţamantul şi sănătatea în România sunt prea adesea înclinaţi să considere aceste probleme lipsite de . Din pacate. în societatea românească actuală problemele de etică par adesea abstracte.

importanţă reală. în comparaţie cu preocuparea pentru îmbunătăţirea cunoştinţelor teoretice sau practice legate de abilităţile necesare personalului medical. Folosirea aparaturii moderne a dus la aparitia unor noi probleme de etica pe care adesea omul modern pare incapabil să le rezolve. trebuie să preocupe în viitor şi asistentele medicale din România. cele legate de fertilizarea în vitro. Problemele legate de menţinerea unei persoane în viaţa cu ajutorul aparatelor. care . În context este necesară elaborarea unor standarde moderne în etica medicală.

ci mai degraba ca pe un punct de vedere care să incite la discutii şi analize ulterioare şi care să permita dezvoltarea în viitor a eticii. aceste probleme ce se ridica în asistenta medicală de astazi. ca un loc unde opiniile diferite . Etica medicală poate fi considerata fără indoiala ca cel mai dinamic spatiu de analiza a activităţilor medicale. Aceste posibile solutii nu trebuie privite ca pe tabu-uri. fără intarziere. Devine astfel necesar să stabilim care este aria subiectelor posibile de etica şi care ar fi solutiile de baza în o serie de probleme de etica.pot ajuta profesionistii să rezolve.

pot să se afle
nu într-o
irevocabila
opozitie, ci
într-un dialog
permanent şi
adecvat.

Principiile
eticii, atât
cele
cunoscute, cât
şi cele care
vor reiesi în
urma
discutiilor la
acest congres,
nu sunt decât
rezultatul
exprimarii
unui set de
valori
individuale
aflate în
consonanta cu
cele ale
grupului
profesional
sau social. Din
competitia şi
controversa
ideilor trebuie
să razbata
acele valori
umane,
universal
valabile,
bazate pe
bunatate,
respectarea
autonomiei
fizice şi psihice
a individului,
pe dreptate.
Experienta
actuala ne
arata ca
argumentele

pe care le
avem la
indemâna
trebuie folosite
cu prudenta şi
după o analiza
profunda.
Atunci când
doua principii
intra în conflict
(dreptul de a
decide singur
asupra
îngrijirilor de
sănătate şi
dreptul de a
beneficia de
aceste
îngrijiri),
atitudinea a
doua persoane
poate fi
diferita, în
funcţie de ce
considera
acele
persoane ca
este mai
important. O
persoană
poate
considera că e
mai important
să trateze
bolnavul
indiferent de
opţiunea
acestuia
(exemplu:
atunci când o
transfuzie de
sânge este
vitală şi
aceasta este
refuzată de
pacient sau de
aparţinători),
alta va
considera că

dreptul
persoanei la
autonomie
este cel mai
important. Din
punct de
vedere al
eticii, evident
că este foarte
important ca
decizia să fie
luată cu bună
credinţă. În
societatea
actuală
valorile etice
pe care le
stabilim
trebuie să
plece de la
prioritatea
individului în
faţa societăţii,
a acelei
societăţi care
nu este doar o
suma de
indivizi, ci un
sistem în care
individualitate
a fiecăruia
trebuie să se
dezvolte în
strânsă
corelaţie cu
ansamblul
societăţii, a
acelei societăţi
care trebuie să
invete să aibă
grija de toţi
membrii ei.
Din pacate, o
societate în
tranziţie
trebuie adesea
să-şi
stabilească
priorităţile în

domeniul
dezvoltării
sectorului de
sănătate astfel
încât să poată
face faţa din
punct de
vedere
economic
posibilităţilor
pe care le are.

Domeniul
sănătăţii,
insuficient pus
la punct, pune
o serie de
probleme de
etică de
maximă
importanţă şi
ridică o serie
de întrebări la
care sunt puşi
să răspundă,
din nefericire,
cei care decid
în privinţa
utilizării
resurselor şi nu
cei care
lucrează direct
cu pacientul.
Trebuie uneori
să negăm
dreptul unei
persoane la un
anumit tip de
asistenţă
medicală (vezi
transplantul),
care e foarte
costisitor,
pentru a trata
alţi pacienţi
pentru care ne
sunt necesare
mai puţine
resurse. O
astfel de

problemă de etică ridică o serie de intrebări la care organismele abilitate ar trebui să răspundă dacă ar deveni parte la un proces activ de evaluare a .

Sa nu umilesti niciodată pe bolnav. să nu o profanezi. Sa nu uiti niciodată ca secretul ce ti se incredinteaza în ceea ce priveste o maladie este ceva sfant. Atunci când ştiinţa nu mai poate face nimic. Respecta nuditatea maladiei. Poarta-te demn. de credinte religioase. Lipsa reală de experienţă în abordarea activă. . chiar de ar fi vorba de un muribund. lipsa unui suport real material şi logistic din partea tuturor organizaţiilor profesionale. gandeste-te ca cel suferind este dezarmat. minimalizate. să nu pronunti cuvantul deznadejde.. începand cu însăşi persoana ta. să sustina pe bolnav.. Da acceasi stima şi atenţie saracului ca şi bogatului. caci profesiunea ta nu e ca oricare alta. Profesiunea ta este un sacerdontiu. este relevant cel mai elevat document de morală medicală numit DECALOG AL PERSONALULUI SANITAR. Sacrificiul tau. bunatatea ta. a problemelor de etică. tanar. independent . stapaneste supararea şi nerabdarea ta. Respecta nobila ta misiune. Invinge greutatile inerente profesiunii tale. fac ca aceste probleme de etică să fie neglijate. sau bătrân. este o fiinţa fără aparare care nu are alta arma de sustinere decât apeland la ştiinţa şi la caritatea ta. spectacolul mizeriei şi al suferintei. să nu distrugi nici unui bolnav iluzia vindecarii. care şi asa e umilit de boala lui. Oboseala ta să fie luminata de credinta şi de dragoste. DECALOGUL PERSONALULUI SANITAR Deşi capodopera medicinei antice în ceea ce priveşte etica profesională rămâne documentul cunoscut sub numele de JURĂMÂNTUL LUI HIPPOCRATE. Nu specula pe bolnav. purtarea ta. caci toţi oamenii sunt tratati deopotriva de legile firii. oricare ar fi boala. saracul se simte bogat. O atitudine adecvată va reuşi să modifice nu numai modul de percepere a profesiei medicale ci şi atitudinea oamenilor faţă de profesioniştii din sănătate. Inaintea ta toţi să fie tratati deopotriva. cuviincios. formulat de profesorul spaniol Masci: Onoreaza pe bolnavul tău de orice vârsta ar fi: copil. fără putere şi are nevoie de ajutorul şi îngrijirea ta. permanentă. cu omenie. lipsa unui cadru instituţional. Tu nu trebuie să faci nici o deosebire de clasa sociala. pentru a concretiza normele de etică şi deontologie medicală. Sunt oameni care au nevoie sa-i insotesti până la ultima lor clipa. pentru a nu-i lasa să ghiceasca sfarsitul. destainuit altei persoane. ajutorul tău nu pot fi pretuite ca o meserie obisnuita. când a ajuns în mainile tale. care nu poate fi tradat.normelor etice în societatea românească. În dragostea ta de oameni.aşa cum ar fi un institut de etică.

Sa nu vezi în îngrijirea bolnavilor tăi o povara. amarat. da-i curaj când îl vezi trist. Niciodată. când au nevoie de somn. o corvoada. se descopera noi mijloace pentru alinarea suferintelor. Poarta-te astfel. disperat. 13 . toanele bolnavilor sunt datorate suferintei.. faţa de bolnav să nu te arati neincrezator în reusita tratamentului.. Învaţa să cunosti bolnavii tăi şi sa-i înţelegi în felul lor de a cere ceva. Daca a suferi e greu. când au nevoie de ajutorul tau. ci se cere şi ştiinţa în îngrijirea bolnavilor. La fel ai fi şi tu când ai fi bolnav. Nu te multumi şi nu te margini numai la ştiinţele şi cunoştinţele ce le-ai dobandit în şcoala ! Improspateaza-le mereu! Învaţa mereu! Citeste mereu carti şi reviste medicale! Nu discuta şi nu contrazice niciodată prescriptiile medicale în faţa bolnavului. a suferi singur e incomparabil mai greu. îi distrugi speranta în vindecare. pretentiile. ca bolnavul să fie sigur ca are în tine un sprijin. Acest sentiment ar îngreuna exercitiul meseriei tale. Zilnic. Îi rapesti încrederea în medicina. izolat. de odihna. Menţine-i speranta. Defectele. credinta. Fa ca bolnavul să nu se simta singur. de mancare. Nu ajunge numai bunavointa. etc.

Nursa nu poate niciodată să indeplineasca un act medical motivata de beneficiul personal pe care îl poate scoate din acesta.CODUL INTERNAŢ IONAL DE ETICĂ MEDICALĂ Asociatia Medicală Mondială a elaborat de asemenea un COD INTERNAŢION AL DE ETICĂ MEDICALĂ. În cadrul misiunii sale umane şi sociale. Consiliul International al Nurselor a . asistenta medicală trebuie să menţina permanent o atitudine morala exemplara şi să respecte imperativele profesiunii sale.

În cele ce urmează regăsim cele 14 puncte înscrise în acest cod: Responsabili tatea fundamental ăa asistentei medicale este întreită: să păstreze viaţa. pot fi în aceeaşi situaţie şi îşi pot declara credinţele întrun cod comun de purtare profesională. Este interesant faptul că. ţări creştine. să înlăture suferinţa şi să promoveze sănătatea. ţări avansate din punct de vedere social sau dimpotrivă. . mahomedane sau budiste. pe care toate tarile lumii l-au semnat.promulgat un cod de etica nursing. asistente din ţări cu diverse culturi.

Aceasta nu .Asistenta medicală trebuie să menţină tot timpul standarde ridicate de îngrijire nursing şi să respecte anumite reguli de conduită profesională. Asistenta medicală nu trebuie să fie bine pregatită numai din punct de vedere practic. ci trebuie să-şi menţină cunoştiinţele teoretice şi priceperea la un nivel foarte inalt. Credinţele religioase ale unui pacient trebuiesc respectate. Nursa are obligaţia de a păstra secretul profesional.

Asistenta medicală are obligaţia de a îndeplini ordinele medicului în mod conştient. ci şi limitarile functiei. loial şi inteligent şi să refuze să participe la o . Asistenta trebuie să recunoască nu numai responsabilit ăţile.înseamnă numai informaţiile furnizate de pacient. dar şi cele de importanţă medicală acumulate de asistente în cursul muncii lor. recomandă sau dă un tratament fără reţetă medicală numai în urgenţă şi raportează fiecare acţiune unui medic cel mai devreme posibil.

Asistenta este îndreptăţita la o răsplătire justă şi acceptă doar acele compensaţii prevăzute în contract. dar numai unei autoritati corespunzat oare. incompetent a sau practica neetica a colaboratoril or săi trebuie dezvaluita.procedură care se abate de la etica (de exemplu la efectuarea unui avort ilegal). Asistenta medicală susţine încrederea medicului sau a altor membri din echipa de îngrijire. .

Asistenta trebuie sa coopereze şi să menţină o relaţie armonioasă cu membrii altor profesii şi colegii săi. asistenta nu trebuie să neglijeze cu bunăştiinţă modelele de purtare acceptate de .Asistenta medicală nu trebuie să permită ca numele ei să fie folosit în legatură cu reclama produselor sau cu oricare altă formă de reclamă proprie. În conduita personală. asistenta aderă la propriile standarde de etică care se oglindesc cu mândrie şi în profesia sa. În viaţa privată.

în promovarea eforturilor de a întâlni nevoile de sănătate ale oamenilor. . Asistenta medicală trebuie să participe şi să împartă responsabilit ăţile cu alţi profesionişti ai sănătăţii.comunitatea în care ea trăieşte.

personale) de susţinere a premizei iniţiale. Conform acestor prevederi. sociale. participarea lui la formularea deciziilor şi ajutorul dat pacienţilor deficienţi pentru a-şi putea exercita autonomia. Singurele acte de agresiune . Când persistă îndoiala. AMA se străduieşte să fie vocea profesiei medicale americane. însemnând a spune pacientului adevărul despre situaţia lui şi menţinerea confidentialităţii privind cazul respectiv. de a ridica gradul de sănătate al comunităţii respective. specialişti. Beneficienţa presupune obligaţia de a face bine. argumentul etic al premizei. Fidelitatea este obligaţia de a urma jurămintele asumate prin profesie. Misiunea noastră este să fim acea voce. indiferent de sursa de plată. 10 Fondată cu mai mult de 150 de ani în urmă. legale. comitete etice. astfel că stabilirea priorităţilor revine strict medicului. Trebuie cunoscute şi definite exact motivaţiile (medicale. Activitatea AMA include dezvoltarea şi promovarea de standarde în practica medicală. cercetare şi educaţie. acceptarea contrapremizei sau formularea unei noi premize ca rezultat al modificării premizei iniţiale sau a contrapremizei). o puternică agendă de pledoarie în numele pacienţilor şi medicilor. pacient şi familie.M. agenda strategică a AMA rămâne ancorată în angajamentul tradiţional faţă de standarde. o pledoarie în numele profesiei medicale şi a pacienţilor pe care îi deserveşte. dreptul de a primi răspunsuri rezonabile la cererea de îngrijire şi dreptul de a li se asigura o explicare a costurilor. Acţiunea medicului e dictată de decizia etică luată şi vizează ce este sau nu de făcut. Evaluarea constă în cântărirea diverselor motivaţii stabilite şi alegerea celei mai justificate. furnizând totodată şi justificarea acestor motivatii . ca intervenţia medicului să nu facă rău. Cel mai important lucru ar fi. Pentru fiecare premiză trebuie definite una sau mai multe contrapremize. presupune accesul liber al pacientului la informaţii privind situaţia sa. logic. De multe ori alte principii primează. Autonomia. mult încurajata etic. susţinute şi ele de motivaţii şi justificări. alte forme de consiliere) pentru a clarifica aspectele generale ale cazului (consistenţa şi coerenţa argumentului) şi pentru a stabili alternativa de urmat (acceptarea premizei iniţiale. Decizia etică nu este întotdeauna atât de facilă pe cât lasă de înţeles profilul teoretic.într-un cuvânt. Premiza iniţială în faţa unui anume caz clinic stabileşte ce ar trebui sau nu ar trebui făcut în cazul respectiv. şi angajamentul de a furniza informaţii oportune despre probleme de importanţă pentru sănătatea Americii. excelenţă în educaţie şi practică medicală. pacienţii au dreptul legal de a participa la deciziile privind îngrijirea medicală ce le va fi acordată. în funcţie de caz. se poate apela la ajutor exterior (colegi.A. etică. Există un model general de urmat în astfel de decizii. Şi în privinţa principiilor generale de etică medicală există o diicultate de aplicare practică. Nonmaleficienţa este obligaţia de a nu face rău.Principiile Etice ale A.

În probleme procedurale (ex.A. probleme de distribuţie a tratamentelor (mai ales când există resurse de tratament limitate). încălcarea confidenţialităţii la cererea autorităţilor în cazul în care un pacient se constituie în pericol pentru o altă persoană). 10 A. intervenţii chirurgicale.M. – American Medical Association . probleme de compensaţie şi cele care se interpun între pacient şi societate (discriminarea persoanelor cu diverse handicapuri).intenţionată acceptate în medicină sunt cele menite să facă bine pacientului (ex. primul tratat). Justiţia este chemată să intervină în multe aspecte de natură etică. primul venit.

(Gh. Scripcaru) CURS 1 TOTALIT . CU VALORI ŞI PRINCIPII DE VIAŢĂ Motto: Actul medical nu este altceva decât o întâlnire dintre o încredere şi o conştiinţă.COMPETEN ŢA 1 DESCRIE FIINŢA UMANĂ CA ENTITATE BIO-PSIHOSOCIALĂ.

De fapt acestea constituie şi în ziua de azi cele patru responsabilităţ i esenţiale ale asistentei medicale şi anume: promovarea sănătăţii. prevenirea îmbolnăvirilor.11. se recunoaşte importanţa asistentelor medicale ca element esenţial în realizarea programelor de sănătate.S.M. în cadrul O. îngrijirea bolnavilor. promovarea şi păstrarea sănătăţii. .ATE ŞI INDIVID UALITAT E IDENTIF ICARE PERSON ALĂ Încă din 1948.

Asistenta medicală acordă îngrijiri pentru sănătatea individului. de demnitatea umană şi faţă de drepturile omului face parte integrantă din îngrijirile medicale şi nu e influentat de consideratii precum naţionalitatea. vârsta.prevenirea îmbolnăvirilor. ce muncesc în alte discipline . sexul. Respectul faţă de viaţă. culoarea. înlăturarea suferinţei. opiniile politice sau statutul social. religia. Nevoile privind îngrijirile sunt universale. familiei şi colectivităţii şi îşi coordonează activitatea cu cea a altor persoane. restaurarea sănătăţii.

În exercitarea profesiei sale. Responsabilita tea primordială a asistentei medicale consta în a acorda îngrijiri persoanelor care au nevoie de acestea.din domeniul sănătăţii. Asistenta medicală păstrează secretul profesional şi analizează întotdeauna îndeaproape informaţiile deţinute despre bolnavi. religia. în mod conştient. credinţa individului sunt respectate. în ce măsură şi cui să le comunice. asistenta medicală crează o ambianţa în cadrul căreia valorile. obiceiurile. Asistenta medicală îşi asumă o responsabilitat e personală în . de bună credinţă.

responsabilitat ea de a lua iniţiativă şi participă la activităţi destinate să . Ea asigură. Acceptă şi delegă responsabilităţ i. precum şi pentru a-şi menţine nivelul profesional la zi. evaluează cu spirit critic propria sa competenţă sau a colegilor săi. menţinerea unui standard de îngrijire la nivelul cel mai ridicat posibil. în orice situaţie. printr-un sistem de reînnoire a cunoştinţelor şi de educaţie permanentă. Asistenta medicală împarte cu concetăţenii săi.acordarea îngrijirilor. asistenta medicală face întotdeauna dovada unei conduite ce îi onorează profesia. În activitatea să profesională.

În cadrul relaţiei cu colegii săi împarte responsabilitat ea de a coopera cu toţi cei cu care lucrează îndeaproape. apolitică. iar prin intermediul organizaţiei ei profesionale (în cazul nostru O. cu . neguvemamentală.A. Asistenta medicală contribuie în mod activ la dezvoltarea propriilor cunoștințe privind profesia sa.M. de interes public. participă la Organizaţia Mondială a Sănătăţii.R.A. O.12). reprezintă Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România şi este o organizaţie profesională.răspundă exigenţelor sociale şi de sănătate ale populaţiei.M.R.

Are autonomie instituţională în domeniul său de competentă. cuprinde toţi asistenţii medicali . ca profesii liberale de practică publică autorizate.responsabilităţi delegate de Autoritatea de Stat. a profesiei de moaşă şi respectiva profesiei de asistent medical. având ca obiect de activitate controlul şi supravegherea exercitării profesiei de asistent medical generalist.

Binele etic poate reprezenta un compromis între ideal şi ceea ce putem face. zelul şi solicitudinea sunt tot atâtea calităţi pe care asistenta trebuie să le manifeste de-a lungul tratării pacientului său. neliniştit de starea sănătăţii lui. prestanţă. Un criteriu etic de care trebuie să ţinem cont în comportamentul faţă de bolnav este DEMNITATEA PERSOANEI UMANE. fără a aştepta să fie tratat cu un respect de la sine înţeles. prin examinarea bolnavului. creând şi păstrând condiţiile de muncă echitabile pe plan economic şi social. blândeţe. Criteriul etic are ca scop respectarea şi promovarea demnităţii umane şi a tuturor persoanelor implicate. dând dovadă de o mare capacitate empatică. integritatea fizică şi psihică. Astfel. la fel ca şi pe cei din familia sa. râvna. persoana specializată având nevoie de calităţi morale deosebite. Îngrijirea medicală presupune o specializare şi o pregătire tehnică corespunzătoare. precum şi comunitatea în care acesta trăieşte. să pună accent asupra persoanei sale. cu multă înţelegere. este departe şi despărţit de cei dragi. Toată echipa de îngrijire din care face parte şi asistentul medical trebuie să dea dovadă de o manieră deosebită de solicitudine cu care să înconjoare pacientul. ţinând cont de binele comun. însă maniera de efectuare a întregii game de îngrijiri de către echipa de îngrijire constituie o parte foarte sensibilă pentru bolnav. examinat. Asistentul trebuie să cunoască bine pe fiecare dintre bolnavii care îi sunt încredinţaţi spre îngrijire. talentul. se simte dezorientat şi. rece. în plus. În primul rând trebuie să dea dovadă de un înalt umanism.progresul îngrijirilor medicale. pentru ca bolnavul să se bucure de căldură afectivă. să fie accesibil. ca pe un părinte. autodeterminarea. eleganţa. Atenţia. intimitatea. adevărul şi justiţia. investigat sau lăsat singur într-o cameră cu unul sau mai multe paturi. să impună respect prin ţinută. împreuna cu tehnicile de vârf folosite. fineţea. compasiune. deoarece el. închipuindu-şi care ar fi reacţiile lui dacă ar fi internat urgent. încrederea. bunăvoinţă. . pasiunea. rolul asistentului este de a-l primi ca pe un prieten. contactul cu bolnavul se face încă de la internare. constituie doar o parte esenţială pentru tehnica tratamentului. promovarea şi respectarea valorilor umane. în această postură. cu feţe necunoscute în jurul lui. nu distant. comportament. uneori punându-se el însuşi în locul lui. respectarea deciziilor. Aceasta are darul de a diminua mult din adversitatea de care se simte stăpânit pacientul în postura de internat. De aceea. deoarece moralul pacientului va creşte şi va influenţa pozitiv comunicarea. să se poarte cordial. Cunoştinţele teoretice de specialitate. Asistentul trebuie să cunoască global individul. autonomia. consideraţia. care cuprinde patru etape: OBSERVAREA PACIENTULUI DISCUŢIA CU PACIENTUL EXAMENUL FIZIC TRATAMENTUL Asistentul va trebui să se prezinte pacienţilor.

poziţia mâinilor şi a corpului. ci respectându-i intimitatea.OBSERVAREA PACIENTULUI este un act spontan şi deliberat. pot fi afectaţi de preconcepții proprii privind anumite diagnostice şi așteptările proprii pe care şi le-au făcut un urma experienței anterioare. Astfel pacientul își poate exprima spontan problemele de sănătate. Şi medicul sau asistentul. Are sediul central în municipiul Bucureşti şi are filiale în toate judeţele. În acelaşi sens calităţile psihologice şi formarea psihologică a asistentului sunt foarte importante. . Perceperea felului în care bolnavul vorbeşte. dar nu în detaliu. Timbrul vocii. mobilitatea sunt de asemenea interpretate în acelaşi sens. postura. Lef subliniază rolul interferenţelor şi deciziilor pe baza a ceea ce se percepe şi atașamentul particular faţă de anumite etichete diagnostice ale generalişti. Modul cum este abordat medicul. persoanele din anturaj care însoţesc pacientul sunt de asemenea factori importanţi. aspectele vestimentare. tonusul muscular. din acest punct de vedere. Acest lucru nu trebuie să se transforme în ceva jenant şi ostentativ. iar anumite preconcepții ale pacientului privind medicina pot influenţa perceperea patologiei proprii. care apare în mod automat din momentul în care acesta vine în contact cu el. Aceste elemente sunt adesea indicii ale dispoziţiei sufleteşti. a comportamentului său în cadrul examinării şi discuţiei este deosebit de semnificativă pentru medic. moaşele şi asistenţii medicali care exercită profesia pe teritoriul României. Se vor nota în mod discret aspectele mimicii bolnavului. atitudinea sa. Filialele judeţene au autonomie organizatorică şi funcţională în limitele prevăzute de Statut.

. poate influenţa interpretarea a ceea ce se constată din comportarea şi observarea pacientului. un anumit cadru de diagnostic. de care medicul sau asistentul este atașat. Un alt element esential îl constituie DISCUȚIILE CU PACIENTUL si necesitatea de a aduna suficiente informatii despre el.pacientului. Astfel. mai ales pentru elucidarea aspectelor nevrotice sau functionale. deoarece în acest domeniu examenul obiectiv al sistemelor si aparatelor nu ne este de mare folos.

deoarece va . Trebuie sa creem un cadru de confidentialita te. Dialogul trebuie sa fie confidential. Trebuie sa gasim calea de comunicare atât verbala cât si nonverbala prin gesturi. iar bolnavul trebuie lasat sa vorbeasca. la obiect. nu prea lungi. sa-si povesteasca boala. Pacientul trebuie sa aibe siguranta ca i se acorda toata atentia si interesul. mimica. fara a crea impresia de interogatoriu. Asistenta nu trebui sa aiba prejudecati despre pacient. Un lucru foarte important este sa sti sa asculti.Aceste discutii trebuie sa fie deschise. încredere si întelegere asupra problemelor sale. cu bolnavul.

Deseori este important si sa stii sa te opresti. lipsindu-l de ajutor. Ascultarea este o tehnica foarte dificila. Dar. pacientul trebuie facut sa vorbeasca singur si. acest lucru nu este totdeauna foarte usor. trebuie în special sa stii sa asculti. caci prin maestria medicului. subliniaza autorul. Balint subliniaza faptul simplu ca daca te rezumi în a pune întrebari vei obtine doar raspunsuri.deoare ce si o discutie lunga perturba relatia dintre profit si pierdere.îngreuna relatia sa cu pacientul. Mai multe reprize de discutie restabilesc însa balanta între profit si .

Astfel medicul si pacientul nu trebuie sa stea fata în fata. Cea mai buna pozitie ar fi ceea ca pacientul sa se aseze în unghi de 45 de grade. lucru fiind jenant si aparând adesea o inhibitie. precum si fenomenul cunoscut sub denumirea de "fascinatia privirii". sugerarea de simptome marind gradul de subiectivitate.pierdere. Conditiile topografice ale dialogului sunt importante. pentru ca fata bolnavului sa . Astfel pacientul trebuie lasat liber sa-si exprime simptomele. dând si posibilitatea pacientului de a-si restabili echilibrul. În privinta discutiei cu bolnavul se pot stabili anumite reguli.

Aceasta tehnica consta în a lasa bolnvul sa se exprime liber si a-i da posibilitatea sa povesteasca în maniera sa.poata fi vazuta din profil si la o distanta de 1 metru (distanta la care privirea îsi arata întreaga ei încarcatura expresiva).opu sa interogatoriulu i sistematic si care este mult mai propice evidentierii elementelor emotionale. Când bolnavul a . Sivadon insista asupra asa numitei anamneze asociative. boala de care sufere. Discutia de obicei începe printr-o relatare a pacientului privind simptomele lui (adeseori pote prezenta si o lista a acestora).

terminat de expus si asteapta întrebarile medicului. un simptom. Aceasta tehnica stimuleaza asocierea libera a pacientului. utilizând pe cât posibil cuvintele pacientului. Discutia nu trebuie sa se transforme într-un interogatoriu. în celelalte situatii putându-se folosi tehnici mixte. Interventiile medicului pot dirija dupa dorinta mersul discutiei. Prima întrevedere este si cea mai importanta. Anamneza asociativa este mai productiva în cadrul bolilor psihosomatice . de exemplu.c i sa fie mai . comunicând totodata elementele emotionale. acesta reia.

tipul sau de angoasa.suple tea si rigiditatea atitudinii. mimica.mimica.Disc utia poate dura de la câteva minute la o ora (nu peste).nivel ul mai mult sau mai putin erotizat al dialogului. .Nu trebuie uitata importanta expresiilor verbale.meca nismele lui de aparare. A doua întâlnire va lua în consideratie ceea ce nu a fost înca spus.debitul verbal. lasând lucrurile dificile si care ar putea bloca discutia la urma. cum ar fi cele sexuale.nivelul evolutiei afective.ales o ascultare.Pacient ul trebuie sa dispuna de libertatea de a organiza spontan lumea sa de expresie rationala.gradul de adaptare la realitate.Problem ele mai dificile.

pent ru a nu da . pentru a nu transmite si bolnavului o stare de jena. Numai în cazul existentei evidente a unor trasaturi isterice este mai bine sa asiste si a treia persoana. Uneori se poate începe cu probleme colaterale si apoi treptat sa se ajunga la aspecte mai sensibile (se discuta la început despre oboseala. Astfel dialogul cu pacientii trebuie sa fie cât mai confidential si daca este posibil numai în doi.conjugale.de exemplu problema impotentei). În contextul dialogului cu bolnavii somatici sau psihici se mai pun si alte probleme. insomnie si apoi se abordeaza. trebuiesc abordate natural.

în cazul în care pacientul nu este multunit de cel care îl examineza. familiale atunci când se pune problema notarii sau înregistrarii convorbirilor .nastere la acuzatii contra medicului. Probleme deosebite se pun la bolnavii psihici. sexuale. precum si la aceia cu deficiente sociale.

decât dacă are consimţământul acestuia. tratament. de un consimţământ voluntar. fac ca tot mai mulţi oameni să nu se mai poată adapta şi rezista schimbărilor de situaţie şi condiţiilor de viaţă. asistentul medical este plasat uneori în situaţia în care trebuie să acţioneze într-un mod în care nu mai există o graniţă precisă între bine şi rău. evoluţie. În ceea ce priveşte pacientul.care oricum nu se pot face fara încuviintarea bolnavului. Ne asigurăm că pacientul înţelege informaţia pe care i-o dăm. informaţie ce trebuie să fie dublată. asistenta medicală va incerca să implice şi familia în procesul terapeutic pentru a crea un suport real pentru bolnav. asa încât să satisfacă pe deplin nevoile pacientului. ci omul bolnav şi consecinţele care se reflectă asupra stării lui în totalitate. Asistenta va respecta valorile esenţiale în ceea ce priveste participarea familiei. Va da relaţii despre boală. cum să ceară ajutorul. În situatia de azi. Aceasta continuitate permite pacientului să se simtă în siguranţă. Va discuta cu onestitate cu familia şi o va învăţa cum să rezolve crizele bolnavului. Brown şi Liff au aratat ca se produce o decompensare rapida la cei la care familia nu prezinta ostilitate şi este alaturi de bolnav. Tulburările în funcţionare se traduc prin imposibilitatea de a se îngriji pe sine. El ia numai o clipă. cât şi ca profesionist.. Un zâmbet nu costă nimic. pentru o recuperare cât mai rapida. mai ales acolo unde istoricul bolii este foarte lung si complicat. dar oferă mult. cu sau fără supraveghere. şomajul. cu cât este mai lungă şi continuă. atât ca persoană. Totusi necesitatea luarii unor note scrise se pune frecvent. dar în acelaşi timp va căuta ca planurile specifice propriei activităţi să fie în deplin acord cu acestea. asistenta nu va informa familia de o problemă a pacientului. Relaţia pacient-asistentă-familie este cu atât mai eficientă. Prin profesie. Unei asistente medicale nu trebuie să-i lipseasca acel atribut pe care medicina antichităţii îl asimilează celui mai eficient tratament: zâmbetul. la un nivel inteligibil pentru pacient. EXAMENUL FIZIC trebuie să fie cât mai putin invaziv. toate acestea ducând la dezechilibre majore. îi aducem informaţii despre boală. după ce s-a terminat. deoarece formarea unei imagini despre pacient va fi hotărâtoare în conceperea planului de îngrijire. Asistenta îl va ajuta să înveţe să-şi acorde din nou îngrijirile zilnice. dar amintirea lui dăinuie uneori pentru totdeauna. Asistetenta medicală ia parte la punerea în practică a planului terapeutic conceput de medic. va defini foarte precis ce se va comunica familiei. . pierderea locului de muncă etc. analize semnificative. fără a o minimaliza sau exagera. În relaţia dintre pacient şi familie. Dar pentru un tratament cât mai eficace. stresul. lipsurile financiare. În atenţia cadrului medical nu boala în sine ar ocupa locul principal. dar nu toate informaţiile. va respecta secretul familiei referitor la pacient. Trebuie să i se explice pacientului în ce constă această procedură şi necesitatea efectuării cu foarte mult tact. În aceste cazuri păstram secretul şi-l împărtăşim numai dacă este necesar. Va discuta întâi privat cu familia.

discret la adulţi. atât atât pentru medic cât şi pentru bonav.un fel de "vid" al intimităţii.acest fenomen fiind legat de conotaţia sexuală a contactului fizic şi de reflexul de apărare contra agresiunii. Totuşi un examen fizic corect şi amănunţit are pentru pacient şi un efect securizant. Unii oameni sunt prea obosiţi ca să vă dăruiasca un zâmbet. pentru că nimeni nu are mai mare nevoie de un zâmbet. pentru că el nu are valoare pentru nimeni până când nu este dăruit. Atitudinea medicului faţă de boală poate fi serios modificată graţie examenului fizic.Un zâmbet aduce fericirea în casă. arată Landis şi Hunt se va redeştepta reflexul arhaic de apărare.dar foarte variabil la psihopaţii impulsivi şi copiii 19 . Examenul fizic realizează în primul rând o apropiere de intimitatea pacientului. cumpărat sau cerşit.în timp ce pentru alţii reprezintă o "intrusiune". Stabilirea diagnosticului are efect securizant. Violând acest spaţiu. decât acela care nu-l mai poate dărui.ceea ce pentru anumiţi bolnavi este foarte greu de acceptat. este semnul prieteniei. bunăvoinţă în muncă. Examenul fizic este esenţial pentru stabilrea unui diagnostic. Dăruiţi-le voi unul. Un zâmbet nu poate fi împrumutat. fiind vorba de o apropiere corporală. Fenomenul de "distanţă critică" se aplică şi la om şi el ar reprezenta un cerc cu raza de 80 cm.

car e se manifestă prin simptome subiective şi la care diagnosticul se sprijină pe sensaţiile şi percepţiile bolnavilor. subliniază Enăchescu.fără grabă şi mai ales să se dea explicaţiile necesare.subliniază autorul.îi rămâne să .needucaţi. ceea ce va face ca anxietatea din cadrul procesului examinării fizice să scadă foarte mult. Există boli.Medic ul.pe starea lor afectivă.Med icul în cazul examenului fizic trebuie să ţină cont de asemenea fenomene şi în consecinţă apropierea corporală faţă de bolnav să fie făcută cu tact.

în unele cazuri dignosticul nefiind numai sugerat dar chiar stabilit de către bolnav.ce .Se vor evita punerea unor diagnostice pripite.Se vor evita.apa rat cu aparat.Întradevăr nu întotdeauna.înregistreze şi interpreteze ceea ce spune bolnavul.pacient ul realizând prin aceasta o preocupare serioasă şi o acţiune cu caracter securizant.de asemenea. În alte situaţii însă examenul fizic rămâne baza absolută a diagnosticului. motiv pentru care acest examen trebuie făcut sistematic.sau de a solicita exmene şi explorări cu mult peste necesar.co mentariile inutile privind semnificaţia diferitelor examene fizice.

Prescri erea investigaţiilor şi analizelor trezeşte la bolnavi frică.atât faţă de actul în sine cât şi de posibilele rezultate. Alteori. Dar problema cheie a examenului fizic şi a analizelor o constituie diagnosticul.eliminâ ndu-se mai întâi supoziţiile.Ofertel e bolnavului de diagnostic fac ca acesta să se stabilească treptat.ea ce este interesant pentru medic este şi pentru bolnav şi cei doi indivizi nu privesc acest examen de pe aceiaşi poziţie. Este diagnosticul.sublinia ză Sivadon. .stabili rea diagnosticului este rodul unei lungi perioade dificile şi dureroase pentru bolnav.

se întreabă Bădărău.un unicat în cadrul generalului pe care îl .Noţiunea de diagnostic presupune deci în prealabil existenţa noţiunii de boală.dar dificultatea este că fiecare caz în parte este o formă particulară.categorii de cazuri sau este ceva cu totul special? Uneori diagnosticul poate avea caracter vag (cefalee. Diagnosticul presupune trecerea de la înregistrarea unor simptome sau ansambluri de simptome.o treaptă spre diagnosticul definitiv.la o sinteză care înseamnă cercetarea acestor date.o etichetă aplicată unui caz. icter) şi reprezintă doar o etapă.

chiar prescripţia de analize şi investigaţii trezind frica.diagnos ticul nu se poate stabili de la început.boal a.Cel puţin într-o treime din cazuri. Oricum stabilirea diagnosticului este rodul unei lungi perioade dificile şi dureroase pentru bolnav.În această situaţie medicul fie că cere avizul altui specialist.fie pune diagnosticul de nevroză (Delay şi Pichot).reprezintă entitatea. Trimiterea la specialist poate satisface pe bolnav care crede că merge la o competenţă mai mare iar medicul care trimite se descarcă de .sau el nu se poate stabili corect.

subliniază Bădărău.Dar la specialist pacientul beneficiază de o mai mare tehnicitate.În al 2lea caz medicul se orientează spre diagnosticul de nevroză.s ubliniază Balint.din mulţimea de simptome şi particularităţi . Diagnosticul.deoar ece acesta este un diagnostic din sfera funcţională care nu implică semne pozitive (adeseori fiind vorba de diagnostic eronat).în timp ce contactul psihologic este mult mai sărac.trebuie să cuprindă în el atât simptome fizice cât şi evaluarea simptomelor nevrotice.sarcina dificilă pe care o avea.Medi cul trebuie să izoleze.

ne esenţiale pentru stabilirea unei entităţi nosologice.Îm lipsa unui asemenea proces medical.spunea Botkin.însă şi medicina înregistrează situaţii în care boli considerate cândva entităţi nozologice sau dovedit a fi simple sindroame şi invers.nu se pot formula decât rudimente de diagnostic. .Aş fi fericit.dacă 30% din diagnosticele puse ar fi juste (deşi azi în condiţiile tehnologiilor moderne erorile sunt mult mai rare).în afara erorilor aparţinând medicului.elementele de generalitate şi să înlăture detaliile particulare.De altfel.de sindroame sau simptome.

supunerea faţă de diagnosticul şefului şi pe care francezii îl numesc "mandarinat" medical.de nepregătirea profesională. În ceea ce îl priveşte pe bolnav subiectivitatea lui este foarte mare. îngâmfarea. Erorile care ţin de boală se referă la claritatea simptomelor. incompetenţă (cu formele ei rafinate cum ar fi adoraţia penru diagnostice rare. acest lucru poate ţine de ignoranţa lui. forma tipică sau atipică de boală. dar şi lipsa de autoîncredere. acurateţea istoricului.el are o mare imaginaţie iar .În ceea ce îl priveşte pe medic. fascinaţia de a mânui anumite aparate).Erorile de diagnostic recunosc trei categorii de cauze:care ţin de boală. de medic şi de bolnav.

la fel ca bolnavii care .uneori este interesat de a induce în eroare. răspund mereu numai afirmativ.trecând cu vederea sau agravând intenţionat simptomele. Bolnavii impresionabili sunt inhibaţi în relaţiile cu medicul. alteori redă simptome despre care a auzit de la alţii. alteori se supraanalizeaz ă. îşi poate crea în jur o atmosferă de panică şi deformare a istoricului bolii.

Deşi voga homeopatiei se leagă de sfârşitul secolului al XIX-lea.medicamentul preluând în mare măsură rolul psihologic şi psihoterapeutic pe care altădată îl îndeplinea în mod necondiţionat medicul.în funcţie de nivelul de cunoştinţe ale epocilor respective şi a unor concepţii generale privind organismul omenesc. avântul extraordinar al medicinii ştiinţifice şi diviziunilor dintre homeopaţi.azi ei cred mai degrabă în "magia medicamentului". În definitiv scopul final al medicinii şi întreaga ei necesitate de a exista. factorul psihic joacă şi el o mare importanţă nu numai în cadrul apariţiei bolii dar şi în cadrul procesului terapeutic. Pe de altă parte.Momentul tratamentului este deci o etapă culminantă în cadrul relaţiei medic-pacient. În fond. Metoda se bazează pe principiul diluţiei medicamentului şi pe principiul individualizării. acesta odată pus îl face pe pacient a nu renunţa la el nici în faţa celor mai convingătoare argumente.subliniază Sivadon. cu o mare valoare simbolică şi cu o dublă semnificaţie (ceea ce corespunde naturii obiective imediate şi ceea ce evocă sau reprezintă).McQueen subliniază existenţa în cadrul ei a următoarelor concepte şi direcţii terapeutice (deşi unele au doar o valoare istorică): Homeopatia fondată pe lucrările lui Hahnemann (1755-1843) şi care se bazează pe principiul similia similibus curantur. însăşi omul este astfel alcătuit. Astfel de prescripţie presupune mult spaţiu.Totuşi arată Păunescu-Podeanu pe plan faptic trebuie admis că rezultatele practice ale terapiei cu doze infime există. transcedental. graţie forţelor proprii organismului. decât o analiză ştiinţifică. Astfel.fantasmagoric.Totuşi referindu-se la terapeutica modernă.Însăşi prescripţia medicală are în ea o mare influenţă psihoterapeutică.arată Păunescu-Podeanu terapeutica a trecut prin etape ca:empirismul magic. Vorbind în legătură cu medicina.subliniază Păunescu-Podeanu că medicamentul însăşi a putut să mai compenseze parţial această lacună. Terapeutica a oscilat dealungul istoriei. Terapia este deci ca vechime egală cu omenirea.au un grad de cultură scăzut. meticuloasă. autorul arată că aceasta a trecut dela scepticismul din trecutul apropiat la extrema cealaltă.prescripţia în sine este o "reprezentaţie teatrală". Păunescu Podeanu subliniază pe bună dreptate că din istoria terapeuticii se relevă două principii care stau la baza ei:principiul naturii vindecătoare şi aceia a forţelor spiritului. Declinul ei se bazează după Fiahlein Morris (citat de McQueen) pe inaptitudinea de a evolua odată cu progresul medicinii ştiinţifice. deoarece ea s-a născut odată cu suferinţa . se explică în primul rând prin terapie.Dar cel mai mare defect este că terapeutica actuală neglijează aproape total latura psihologică a relaţiei medic-pacient. Un diagnostic grav duce la "voluptatea catastrofei".Se pare. teurgic. are la bază mai mult empirism.motiv pentru care ea trebuie să fie amănunţită. TRATAMENTUL. Dacă altădată bolnavii credeau în puterea terapeutică a medicului.terapeutica actuală a trecut la neglijarea aproape totală a mijloacelor naturale.Veacuri întregi.trecând prin diferite etape. va cuprinde sfaturi de viaţă şi muncă. încât orice dereglare a organismului tinde a fi redusă (vindecată). detailată. .lipsind astfel terapeutica de una dintre componentele ei cele mai importante.entuziasmul frenetic şi îndrăzneala semeaţă. totuşi ea a mai rămas încă drept un principiu.inclusiv micile probleme personale (dar fără a ajunge la formulări tiranice.În acelaşi timp.draconice).

desvoltă mai departe şcoala botanistă insistând în special asupra legăturii dintre simptom şi poţiunea vegetatlă.A doua mare metodă de tratament după McQueen este aceia denumită de el "botanistă" şi care de asemenea a dominat mult timp medicina.Boala ar fi o rezultantă a compresiunii nervilor vertebrali de unde apoi pornesc impulsuri inadecvate.Medicii botanişti aveau un concept despre boală foarte rău format. McQueen menţionează chiropraxia şi aşa numita "science cretiene".Deşi homeopaţii şi botaniştii dispreţuiesc medicina alopată. În cadrul aşa numitelor doctrine active. subliniază McQueen. Astfel Palmer descoperă la sfârşitul secolului al XIX-lea că prin manipularea rahisului se pot obţine efecte curative. lobelină.substanţe vegetale astringente.tratamentul urmând să determine creşterea acestei călduri şi plurificarea sistemului humoral prin băi calde.Chiropraxia contemporană a lărgit noţiunea de boală şi sănătate pentru a introduce .neregulate care pot determina dilacerarea ţesuturilor.totuşi ei au influenţat în mod deosebit fermacopeea secolului al XX-lea.Scoala "eclectică".Thonesson (1769-1843) avea după cum spune McQueen o teorie galenică fondată pe teoria privind diminuarea căldurii corporale.

.C.ipoteza că o postură corectă a coloanei este esenţială pentru sănătatea organismului întreg.N. Chiropracticie nii recomandă în tratamentul bolilor o intervenţie activă asupra structurii care stă la baza disfuncţiei. de unde în termeni moderni boala este legată de perturbarea conductului comunicaţiilor normale a S. O altă direcţie terapeutică în SUA a fost aceea cunoscută sub denumirea de Cristian Sciuence. concept emis de Diuteufass.a cărei promotoare a fost mary Baker Eddy (1821-1910) şi care este legată de .

Bazat pe aceasta.În prezent accentul este pus pe utilizarea unei .care în mare parte mai au doar o valoare istorică.vechii medici allopaţi au purces la "eliminarea răului" prin tehnicile de sângerare. McQueen subliniază că medicina allopatică concepe tratamentul ca pe o eliminare sau distrugere a agentului care este responsabil de boală. În contrast cu aceste metode.resping ând ideia cauzalităţii interne.fenomenul mistic. tratamentul constând din obţinerea "echilibrului spiritural" pentru a se creia "supremaţia spiritului asupra corpului".

capabi le a influenţa diferitele funcţii ale organismului sau agenţii cauzatori de boală.largi game de substanţe chimice. Vorbind de principalele tendinţe contemporane în privinţa terapeuticii McQueen vorbeşte de importaţa tratamentului comunitar şi individual. Revenind la condiţiile psihologice în care se desfăşoară tratamentul bolnavilor trebuie să subliniem că prima condiţie a oricărei prescripţii medicale este aceea ca ea să fie acceptată de către bolnav cu .tendinţele de a nu se trata bolile în prima fază de evoluţie. problemele specializării şi ultraspecializă rii.

o intervenţie calmă şi sigură putând duce la efecte terapeutice spectaculare.Pent ru aceasta medicul trebuie să fie calm.ac este lucruri descrise mai sus devin deosebit de importante.P rescripţia .nu trebuie să manifeste nici grabă nici ezitare.mişcările lui să fie lente şi precise.Aceast ă siguranţă cu care medicul prescrie un tratament este securizant pentru bolnav.încredere.În acelaşi sens trebuie să se orienteze şi medicul care trebuie să dea bolnavului toate explicaţiile detailat şi în mod clar.În situaţia în care componenta psihică este mai importantă.iar la nevoie să controleze chiar dacă a fost înţeles.

poate apare chiar de la începutul contactului dintre medic şi bolnav. fiecare bazându-se pe argumente temeinice.precum şi anturajul său.trebuie.Nevoia de a primi explicaţii. O problemă deosebită este aceea a ce trebuie sau nu să se comunice bolnavului în legătură cu starea sa.fără ambiguităţi.suspi ciunea că nu este corect informat. Există în acest domeniu două poziţii principale în privinţa comunicării către pacient a informaţiilor nefavorabile.Astf .felul de prezentare a medicamentul ui (injecţiile fiind mai agreate).de asemenea scrisă de mână.Un eori este important şi preţul reţetei.

Neade vărul trebuie folosit cu tact şi supleţe. Neadevărul folosit de medic cu înţelepciune.deoar ece adevărul are în aceste situaţii un efect psihoşocant în .Acest lucru este necesar.în timp ce alţi medici recomandă mai multe menajamente mergând chiar până la ascunderea adevărului pentru a uşura suferinţa psihică a pacientului.el pacienţii trebuie să cunoască întregul adevăr chiar când este vorba de cele mai insuportabile situaţii.d evine un factor psihoprofilacti c şi psihoterapeuti c valoros.milă şi compaiune pentru bolnav.înţelep ciune şi conştiinţă.

aceasta nu trebuie să transmită bolnavului cel puţin îndoielile sale.mai ales în faţa bolilor deosebit de grave (şi în care medicina are tot atâta putere ca şi cu secole în urmă). suspiciunile.Formula celor doi M (minciună+mo rfină) îşi găseşte încă locul în practica medicală. Numeroşi autori subliniază că chiar dacă atitudinea medicului este mai realistă".pre cum şi moralul lui în raport cu boala.timp ce neadevărul în această situaţie are rolul menţinerii încrederii bolnavului. Informarea bolnavului mai trebuie să ţină . insistându-se mai ales asupra factorilor favorabili.

seama şi de personalitatea acestuia. . de modalităţile sale probabile de reacţie.î n ceea ce priveşte informarea familiei toţi autorii sunt de acord că aceasta trebuie făcută cât mai exact.Totuşi.

de la un ambulatoriu de specialitate. Serviciul de primire (triaj): Este locul în care bolnavul are primul contact cu spitalul. primul contact cu spitalul. o Scop: ~ Realizarea vindecării bolnavului. Este important ca personalul medical al serviciului de primire să aibă un comportament corespunzător care să câştige încrederea pacientului → factor indispensabil pentru asigurarea unei colaborări sincere între bolnav şi personalul de îngrijire. Bolnavii transferaţi de la alte unităţi sanitare. . prietenii şi locul de muncă: o Prima internare → când bolnavul se obişnuieşte cu atmosfera şi regulile de spital. Se internează în spital: Urgenţele.Internarea și identificarea personală a pacientului INTERNAREA BOLNAVULUI Internarea: Reprezintă o etapă de viaţă → eveniment. Pacienţi cu bilet de trimitere de la medicul de familie. Internări multiple → când internarea devine neplăcută prin repetarea evenimentului. când se întrerup legăturile permanente cu familia.

. Cameră de dezinfecţie şi deparazitare a efectelor bolnavului. Magazie de efecte ale bolnavilor. Birou de înregistrare. Cameră de dezbrăcare. Magazie de lenjerie curată. Înregistrarea datelor: Înregistrarea datelor în baza electronică de date a spitalului → date de identificare. date medicale – pe baza următoarelor documente: Carte de identitate. Condiţii de examinare: Cameră încălzită. WC. Cameră de îmbrăcare. Grup sanitar prevăzut cu duş.Componentele serviciului de primire: Sală de aşteptare. o Asigurarea materialelor şi instrumentarului necesar consultului. fiecare pacient. baie. Cabinet de consultaţii. Cameră de deparazitare. Anunţarea poliţiei în cazul pacienţilor neidentificaţi. o Asigurarea intimităţii. o o Schimbarea lenjeriei după Asigurarea accesului individual în camera de consultaţii. Birou de înregistrare a bolnavilor. în cazurile de agresiuni sau accidente de circulaţie. Prevenirea infecţiilor spitaliceşti prin decontaminare după fiecare pacient cu suspiciune de boală infectocontagioase.

. Adeverinţă de salariat.Carnet de sănătate.

Bilet de internare. Registru pentru întocmirea proceselor verbale. Verificarea biletului de internare / trimitere. Pregătirea bolnavului pentru examinarea medicală. Intervenţii de îngrijire în serviciul de primire: Primirea pacientului: Identificarea pacientului după cartea de identitate. Dezbrăcarea pacientului.Talon de pensie. Înregistrare datelor personale în registrul de intrări / ieşiri. Bilet de trimitere. Ajutarea bolnavului în timpul examinării medicale (conform tehnicii). Bilet de internare (trimitere). . Bilet de externare (transfer). o Înregistrarea datelor însoţitorului. Bonuri pentru primire /eliberare de efecte. Bilet de externare. Bilet de transfer. Materiale necesare: Registru intrări-ieşiri → baza electronică de date. Foaie de observaţie cu foaie de temperatură.

Pacientul va fi îmbrăcat cu haine de spital. Bonul de haine şi efecte rămâne la bolnav pentru eliberarea hainelor şi efectelor personale în momentul externării. Stadiul evolutiv al bolii. Deparazitarea pacientului. în funcţie de: Diagnostic. . Hainele şi efectele bolnavului sunt supuse procesului de dezinfecţie şi deparazitare. o Pe o tăbliţă sau pe bon se notează datele de identitate ale bolnavului. Gravitatea bolii etc. Primirea şi depozitarea efectelor bolnavului: Se înregistrează pe bon hainele şi efectele preluate de la bolnav. De la serviciul de primire. după care sunt depozitate la magazia de efecte. bolnavul este transportat (de preferat pe targă) la secţie / clinica de specialitate indicată de medic. Repartiţia pe secţie /clinică: În urma examinării se face „trierea” pacienţilor şi repartizarea lor pe secţie /clinică.Îmbăierea pacientului. Hainele preluate de la bolnav sunt aşezate pe umeraş şi învelite în manta pentru a fi ferite de praf sau murdărie. o Obiectele de dimensiuni mici sunt aşezate într-un săculeţ anexat.

o Trimitere către altă unitate sanitară.Intervenţii în cazul refuzului internării de către pacienţi: Explicarea motivelor refuzului. . o Asigurarea asistenţei medicale de urgenţă. o Recomandări terapeutice la domiciliu.

Primirea lenjeriei de spital. Respectarea programului şi condiţiilor de vizită.) sunt predate pe bază de proces verbal administraţiei spitalului. Respectarea şi păstrarea ambientului. Sinceritate în relatarea datelor. Comportament adecvat. Observaţii: Obiectele de valoare (bijuterii. PRIMIREA ŞI REPARTIZAREA BOLNAVILOR ÎN SECŢIE / CLINICĂ . Persoana care însoţeşte bolnavul (în regim de internare) urmează aceiaşi procedură ca şi bolnavul.Reguli de comportament al bolnavilor spitalizaţi: Predarea efectelor personale la internare. Respectarea programului de zi al secţiei. Convorbiri telefonice cu durată scurtă – pe telefonul secţiei. Interzicerea fumatului în incinta spitalului. Respectarea prescripţiilor medicale. acte etc.

Îi face cunoştinţă cu ceilalţi pacienţi. camera de gardă. . Primirea bolnavului în salon: Asistenta preia bolnavul şi îl introduce în salon. Asistenta îi prezintă secţia → camera asistentelor. Adaptarea la mediul de spital. înţelegere. sala de tratamente.Scop: Diminuarea stresului. Primirea bolnavului în secţie: Asistenta şefă (sau asistenta de serviciu) primeşte bolnavul în secţie cu calm. Se prezintă regulamentul de ordine interioară al secţiei. Se completează o anexă la foaia de alimentaţie (care se trimite la blocul alimentar) → pentru asigurarea alimentaţiei bolnavului încă din prima zi de internare. Îi repartizează patul şi îl ajută să-şi aranjeze obiectele personale în noptieră. Se face repartiţia pe salon (se predă bolnavul asistentei de salon) în funcţie de: Diagnostic și Gravitatea bolii. profesional şi cu o atitudine respectuoasă. Asigurarea unei bune colaborări. grupul sanitar. sala de mese.

Asistenta şefă. Registru de intrări-ieşiri din secţie are următoarele rubrici: Nr. EVIDENŢA MIŞCĂRII BOLNAVILOR Scop: Asigurarea evidenţei bolnavilor internaţi în secţie se face pe baza foilor de observaţie. 25 .Se pregăteşte bolnavul pentru recoltări şi investigaţii. CNP (cod numeric personal). Se notează pe foaia de observaţie numărul de înregistrare din registrul secţiei. zilnic. curent → număr de înregistrare. Numele şi prenumele bolnavului. Asistenta şefă înregistrează datele de pe foaia de observaţie în registrul de internări-ieşiri. totalizează pe foaia de mişcare zilnică a bolnavilor internaţi. o Numărul paturilor libere. datele primite de la asistentele de pe secţie privind: o Numărul bolnavilor internaţi.

cod numeric personal. adresă.Numărul foii de observaţie. Diagnosticul de trimitere. prenume. Data externării. . Diagnosticul la internare. Numele medicului. FOAIA DE OBSERVAŢIE ŞI DOCUMENTELE BOLNAVULUI Definiţie: Foaia de observaţie clinică este un document medico-legal. Istoricul bolii actuale. Motivele internării. Secţia – clinica. salonul. medic de familie) Numerele de înregistrare din registrul de intrări-ieşiri din spital. respectiv din registrul de intrări-ieşiri din secţie. Antecedente personale. carnet de asigurări sociale. ştiinţific şi de gestiune pe care se notează: Datele personale de identificare → nume. stare civilă. Antecedente familiale. Diagnostic la externare. copii. Data internării. sex. vârstă.

se măsoară funcţiile vitale. antecedente familiale.. Examenul clinic → inspecţia. Examinarea se face de cca. motivele internării. o Examinări paraclinice. percuţia: Examen obiectiv – examen fizic → se examinează toracele. protocoale etc. Biletele de internare. . 2-3 ori pe zi în cazul bolilor acute şi de 2-3 ori pe săptămână în bolile cronice. auscultaţia. Se mai anexează documente specifice secţiei → fise tehnice. antecedente personale. iar păstrarea lor se face la administraţia unităţii medicale. de transfer sau biletele de externare sunt anexate la foaia de observaţie sau păstrate la bolnav Inventarierea documentelor şi valorilor pacientului se face pe baza unui proces-verbal. semnele bolii. Examen subiectiv. o Evoluţia bolii.Diagnosticul de internare. cavitatea bucală etc. regiunea tiroidiană a gâtului. Alte documente medicale: Documentele de la internare se anexează la foaia de observaţie. o Tratament. abdomenul. palparea. necesar activităţii medicale unde se sintetizează datele privind: Interogatoriu – anamneză → se obţin date de la bolnav sau de la aparţinători despre identitate. Alte date. o Epicriza. istoricul bolii actuale. vaccinări efectuate. Diagnosticul la externare. regim de viaţă. membrele superioare şi inferioare. starea civilă. Foaia de observaţie împreună cu foaia de temperatură şi alte documente medicale constituie DOSARUL MEDICAL al bolnavului pentru perioada internării.

alături de celelalte dosare medicale → nu se lasă la îndemâna bolnavului care ar putea interpreta greşit notările (medicul hotărăşte ce. . Dosarul medical se păstrează în mapă de plastic.Observaţii: Dosarul medical este un instrument de lucru necesar bunei desfăşurări a activităţii medicale care se completează zilnic cu date observate sau măsurate. cum şi când se informează pacientul despre starea sa de boală).

Se notează totodată şi timpul în care evoluează boala. componentă anexă a foi de observaţie clinică. ştiinţific.După externarea bolnavilor foile de observaţie se păstrează în arhiva secţie sau în arhiva spitalului → arhivate în funcţie de data externării. datele culese prin măsurarea funcţiilor vitale şi vegetative şi datele obţinute prin supravegherea sistematică a pacientului. o Diagnosticul. iar fiecare zi de boală în două jumătăţi → pentru dimineaţă (D) şi seară (S). FOAIA DE TEMPERATURĂ Definiţie: Foaia de temperatură este un document medico-legal. . Organizarea şi notările din foaia de temperatură: În partea superioară se notează datele de identificare ale bolnavului: o CNP (cod numeric personal). o o o Numele şi prenumele. pe care se completează clar şi ordonat. Data internării Partea principală cuprinde un sistem de coordonate în care se notează grafic valorile funcţiilor vitale → circulaţie. Abscisa este împărţită pe zile de boală. o Numărul salonului / numărul patului. respiraţie. tensiune arterială. temperatură. Vârsta.

o Verde → lapte acidulat. FOAIA DE TEMPERATURĂ DIN SECŢIA DE ATI ~ În cazul bolnavilor gravi. o Brun → făinos. Regimul dietetic. Diureza (notare cu cifre). Numărul şi felul vărsăturilor. Numărul şi felul scaunelor. Frecvenţa respiraţiei.Pe ordonată se notează: o Valorile de temperatură. Albastru → lapte de vacă. Alte notări pe foaia de temperatură: Intervenţia chirurgicală şi zilele de evoluţie. foaia de temperatură este înlocuită cu foaia de terapie intensivă → care cuprinde înregistrarea . Valorile de tensiune arterială. Observaţii: Foile de temperatură folosite în pediatrie au introduse sub formă de grafic şi cantităţile de alimente consumate. Frecvenţa pulsului. Cantitatea de urină emisă în 24 ore (notare grafică). Transfuzia de sânge sau de plasmă. Dedesubtul coordonatelor sunt rubrici în care se fac notări privind: Greutatea corporală. internaţi în secţii ATI (anestezie terapie intensivă). notate cu culori convenţionale: o o Roşu → lapte matern.

Se completează o foaie de terapie intensivă la fiecare 2 de ore. planul complex de îngrijire. tratamente. rezultatul analizelor de laborator etc. bilanţul hidric – intrări /ieşiri.valorilor funcţiilor vitale din oră în oră. .

Completarea documentelor medicale: o Biletul de externare / biletul de transfer + copie după foaia de observaţie. o . Se preiau hainele de spital. Intervenţii specifice: Se informează bolnavul asupra deciziei de externare / transfer. Se educă pacientul privind: o Conţinutul regimului dietetic. la locul de muncă. Se anunţă familia sau aparţinătorii. o Modul de administrare a tratamentului la domiciliu.INTERVENŢII ÎN CAZUL EXTERNĂRII / TRANSFERULUI BOLNAVULUI Scop: Întocmirea epicrizei → bilanţul perioadei de internare. Reţeta medicală → cu tratamentul recomandat. ~ Se administrează medicaţia prescrisă pentru ziua respectivă. Se asigură eliberarea efectelor bolnavului pe baza bonului de haine şi efecte. o Modul de viaţă şi de readaptare în familie. o Foaia de regim alimentar. Se asigură transportul bolnavului.

refuză investigaţiile de specialitate. Observaţii: Pacienţii recalcitranţă care refuză tratamentul. programul secţiei sau regulamentul de ordine interioară pot fi externaţi disciplinar → numai dacă viaţa lor nu este în pericol! Dacă transportul bolnavului trebuie făcut pe targă. Scoaterea bolnavului din evidenţa secţiei. pernă. Se notează externarea / transferul în registrele de intrări / ieşiri din secţie şi din serviciul de primire bolnavi. Documente: Copie după foaia de observaţie şi anexe. Transferul se efectuează la decizia medicului sau la cerere → dintr-o secţie în alta sau dintr-o unitate sanitară în alta. o Până la secţia în care a fost transferat bolnavul → în caz de transfer. INTERVENŢII ÎN CAZ DE DECES Scop: Completarea documentelor specifice în caz de deces. cearşaf etc. nu respectă prescripţiile.Asistenta medicală are obligaţia de a însoţi bolnavul: o Până la poarta spitalului → în cazul externării. .). asistenta medicală de salon va însoţi bolnavul până la locul de transfer unde va recupera intervalul spitalului (pătură. Este obligatorie efectuarea toaletei generale înainte de externare / transfer.

cu inventarul obiectelor decedatului care se vor . Proces verbal cu inventarul bolnavului.Epicriza şi referatul de deces. contrasemnat de 2 martori. Se întocmeşte procesul verbal. Sunt pregătite documentele specifice în caz de deces. Intervenţii specifice: Intervenţiile asistentei medicale în caz de deces trebuie să ţină seama de apartenenţa spirituală a bolnavului. După confirmarea decesului se anunţă administraţia spitalului Se anunţă familia sau aparţinătorii bolnavului. Bilet de trimitere a cadavrului la prosectură. Se completează biletul de trimitere a cadavrului la secţia de prosectură.

Medicamentele prescrise şi neutilizate vor fi depozitate în aparatul de medicament al secţiei. CNP (codul numeric personal). Cadavrul va fi învelit în cearşaf şi introdus într-un sac special. Transportul la secţia de prosectură se face cu o targă-cărucior specială. Se face toaleta tegumentară. Observaţii: Asistenta de salon va trebui să liniştească ceilalţi bolnavi. De degetul mare de la picior se va prinde un bilet de identificare pe care sunt notate numele şi prenumele decedatului. transfuzia. cu grijă faţă de ceilalţi bolnavi şi faţă de familie sau aparţinători. materialelor infectate. Îngrijiri igienice: Bolnavul decedat rămâne pe patul lui minim 2 ore. drenul. În spitalele tip bloc este obligatorie respectarea circuitelor funcţionale → transportul se face cu un lift utilizat numai pentru transportul cadavrelor. secţia.preda aparţinătorilor. Transportul: Transportul cadavrului se face în linişte. Se îndepărtează perfuzia. pansamentul. Bolnavul va fi scos din evidenţele secţiei – registru de intrări / ieşire. sonda de aspiraţie etc. deşeurilor. sonda urinară. data decesului. vârsta. medicul curant. .

o Indicaţiile medicului. noi internaţi – ce necesită indicaţii suplimentare. Material necesar: Condică specială în care se consemnează consemnările personale şi recomandările medicului. bolnavi cu perfuzie sau transfuzie. Verbal în timpul raportului de serviciu → între asistenta care iese din tură şi asistenta care intră în tură. notarea se va face numai prin specificarea culorii metalului. În cazul inventarierii bijuteriilor. o Constatările personale. Se face transmiterea informaţiilor de la un schimb la altul în secţiile cu paturi unde activitatea medicală se desfăşoară în ture. Metode de predare: În scris – la sfârşitul activităţii personalului. . pe bază de proces verbal → notat în condica specială. fără a menţiona tipul de metal sau piatră! PREDAREA ŞI PRELUAREA SERVICIULUI Definiţie: Realizează continuitatea activităţii medicale pe 24 ore. Individual – la patul bolnavului – cazurile deosebite. eventual culoarea pietrelor. Pentru completarea procesului verbal se tine cont de: o Foaia de observaţie.După transportul cadavrului este obligatorie dezinfecţia şi formolizarea salonului.

Se notează manifestările şi reacţiile deosebite din timpul turei. Semnătura de predare – primire a turei. . Se notează numele şi prenumele bolnavului cu număr de salon. Se notează recomandările suplimentare făcute de medic. numărul de pat. Predarea verbală pentru fiecare bolnav. Se notează indicaţiile de recoltare şi investigare. Se notează examinările pentru care trebuie făcută pregătire. Sunt prezentate cazurile speciale sau cazurile noi. diagnostic.Se semnează de predare şi de preluare a serviciului de la o tură la alta. Predarea în scris: Se notează data şi ora schimbului. numărul foii de observaţie.

în mod accidental. ramuri care ar trebui folosite de la caz la caz. investigarea. T`ai Chi. pregătirea pentru operaţie. se pare ca nu mai vrem sa evoluam – sa mergem mai departe). Prin predarea / preluarea serviciului de la o tură la alta se asigură continuitatea îngrijirii bolnavului care trebuie supravegheat şi îngrijit 24 de ore din 24. cât şi de către asistenta care preia tura. simultan sau pe rând) este de a câstiga timp pentru cel bolnav si un nivel de suferinta nu prea mare (dar nici prea mic: daca o ducem prea bine din punct de vedere al egoismului nostru si nu ne e frica. asistenta nu părăseşte serviciul decât după ce a anunţat medicul şi asistenta şefă de tură şi numai dacă are înlocuitor. homeopata. Se prezintă constatările personale. Îngrijirea Holistică Rolul medicinei holistice (cu multiple ramuri: alopata. acupunctura etc. Un vindecat pasiv de catre doctori care ar trebui sa fie . Qi Kung. Procesul verbal de predare – primire trebuie semnat atât de asistenta care predă. Yoga chikitsa si orice disciplina sapientiala traditionala – în aspectul lor terapeutic. Observaţii: În cazul în care.Sunt scoase în evidenţă sarcinile ce revin asistentei privind îngrijirea. pregătirea specială pentru unele investigaţii. supravegherea acestor bolnavi. pentru ca sa se apuce singur de treaba si sa faca ceva cu el însusi constient si voluntar/deliberat. naturista. Predarea la patul bolnavului: Se face între cele două asistente care schimbă tura.. Se pot da indicaţii suplimentare. singure sau împreuna. în functie de context. schimbul de tură nu a venit. în sensul celor de mai sus.

Fizicul . Criteriile folosite pentru a defini sanatatea mentala – sentimentul identitatii.terapeuti (therapeutos. cum erau vechii calugari tracodaci. Viziunea carteziana despre lume nu este numai principalul sistem de referinta. percepe.corpul. Fizic . Spiritual – spiritul.întreg corpul unui organism în viaţă sau nu – o fiinţă umană. “Doctore vindeca-te întâi pe tine însuti!…”. Spiritul – forţă dătătoare de viaţă. doreşte şi mai ales reacţionează. Prin analogie cu perspectiva corpusculara complementara fata de cea ondulatorie din fizica cuantica. Emoţional. . recunoasterea spatiului si a timpului. Putem spune că există şase componente privind omul holistic care sunt în legătură cu cele trei elemente de bază şi care includ aspecte privind: Cognitiv . ea este privita ca singura descriere valida a realitatii. limitarile uzuale ale perceptiei senzoriale si ale rationamentului logic sunt depasite si perceptiile noastre se deplaseaza de la obiecte solide catre tipare energetice fluide. din limba greaca veche = cel care cunoaste-traieste esenta ascunsa a lucrurilor si deci îi poate ajuta si pe ceilalti / însotitor al celor aflati în nevoie. ci doar la bolile ca simptom). gândeşte. tristai polistai) se va reânbolnavi (nu s-a umblat la cauza bolilor.mintea. Omul este definit ca unitate funcţională completă. Orice altceva este considerat de psihiatri conventionali ca psihotic. În modul transpersonal. integrată. Psihic. perceptia mediului si asa mai departe – presupun ca perceptiile si viziunile unei persoane sa se conformeze cadrului mecanicist-cartezian-newtonian. Omul este alcătuit practic din trei elemente de bază: Mintea – partea individului care simte.

.Social.

în contextul mediului individual. presupune: Creşterea şi dezvoltarea. Aprecierea comunităţii. devenire – relaţii bazate pe dragoste faţă de Dumnezeu. Emoţional – simţire. tradiţiile şi influenţa lor asupra sănătăţii. Social – legături cu semenii. Fizic – supravieţuire.Cognitiv – învăţare. pentru sine i pentru semeni. manifestare – legătura dintre cognitiv şi spiritual. Dezvoltarea umană. . Spiritualul – creare. Psihic – gânduri despre sine. Aprecierea nutriţiei. social şi cultural. modul de a face faţă diverselor probleme – legătura dintre fizic şi cognitiv. relaţii între spiritual şi fizic. percepere – folosirea minţii pentru înţelegerea asociaţiilor dintre mediile interne şi externe. Modele de familie şi dinamica acestora. din momentul concepţiei şi până la moarte. Relaţii sociale. obiceiurile. interacţiune – legături. Natura. trăire – funcţiile şi starea corpului. judecată. Cultura. structura şi producerea îmbolnăvirilor şi invalidităţilor.

adeziune. Trebuinţe cognitive – a şti. Identificarea bolilor comune asociate cu sistemele organismului şi diferitele simţuri (pe întreg parcursul vieţii). Nevoi → trebuinţe: Trebuinţe fiziologice – hrană. un lucru necesar. o intervenţie. Trebuinţe de realizare – atingerea scopului propus. potenţial creativ. a înţelege. prestigiu. odihnă. asigurarea vieţii. Trebuinţe legate de eul personal – nevoia de conservare. apă. repaus. a descoperi. puritate. protecţie generală. siguranţă socială. afectivitate. Trebuinţe de securitate – siguranţă emoţională. simetrie. onoare. Trebuinţe sociale – apartenenţă. util. ataşament. protecţie faţă de pericole. a explora. Trebuinţe estetice – ordine. stabilitate. a învăţa. de stimă. stare de sănătate. Nevoia → necesitatea – este starea care cere un ajutor. dragoste de frumos. propriul consimţământ. Satisfacerea în ansamblu a nevoilor unei persoane permite conservarea în starea de echilibru a diverselor sale procese fiziologice şi psihologice. socială. apetit. etiologia şi patologia. de respect. satisfacerea pasiunilor. dorit. . lene.Procesele patologice şi relaţia cu structura şi funcţiile normale. nevoia unei bune reputaţii. Caracteristicile clinice şi evoluţia normală a bolii.

Homeostazia: Este o stare de echilibru şi de autodepăşire → care se instalează între diverse procese fiziologice al persoanei. Nesatisfacerea unei nevoi afectează altă nevoie → autoreglare. Tipuri de homeostazie: ▪ Homeostazia fiziologică.Trebuinţe de concordanţă – între simţire şi cunoaştere. . acţiune → cauza schimbării comportamentului uman. Homeostazia psihică și Homeostazia socială.

3. comune individului. 4. Nevoi fiziologice. Nevoi de siguranţă. Fiecare nevoie poate fi definită biologic şi socio-cultural. stimă. dar care depind de context. Nevoia de recunoaştere socială. Conform acestei teorii → se satisfac întâi nevoile de bază (fiziologice şi de securitate). 2. Evoluţia spre o nevoie superioară se realizează numai prin satisfacerea nevoii inferioare. 5. Nevoi fiziologice: Sunt nevoi integrate. Utilizarea energiei pentru satisfacerea unei nevoi duce la nesatisfacerea alteia. realizare). Nevoia de realizare – autodepăşire. . apoi cele de ordin superior (apartenenţă. Satisfacerea unei nevoi antrenează eliberarea energiei care permite satisfacerea tuturor celorlalte nevoi. Nevoi de apartenenţă. legate de funcţii organice.Abraham Maslow → psiholog şi umanist american afirmă existenţa a cinci categorii de nevoi umane ierarhizate în ordinea priorităţilor astfel: 1. Nesatisfacerea unei nevoi fizice sau psihice influenţează şi satisfacerea celorlalte nevoi.

obiceiuri alimentare etc. activitate. A elimina → urina. Nevoi de securitate – de siguranţă: Cuprinde nevoia de a se proteja. eliminare influenţată de alimentaţie. stare de sănătate şi este necesară menţinerii echilibrului organismului. A dormi. activitate. tensiune nervoasă. transpiraţia. nevoia de afecţiune. Nevoia de igienă → este nevoia de a fi curat pentru asigurarea confortului. A se mişca → nevoia asigură independenţa fizică. vârstă. acceptare: . sex. activitate. Anxietatea şi angoasa cor predomina în cazul unui sentiment de insatisfacţie. religie. medicaţie. condiţie fizică. A se îmbrăca şi a se dezbrăca → este condiţionată de climă. preferinţe. stres. pentru a păstra integritatea corpului. modă etc. personalitate. scaunul – asigură eliminarea deşeurilor şi toxinelor din organism. resurse. hidratare. obiceiuri. vârstă. exprimă vitalitatea psihică şi este influenţată de constituţia fizică. mediu familial. de activitate. a se odihni → variază în funcţie de vârstă. Calitatea somnului depinde de factori psihici – emoţii. Nevoia de a aparţine cuiva. a menţine tegumentele integre. cultură. mediu. religie. A bea şi a mânca → asigură nevoile plastice şi energetice ale organismului. este un mijloc de comunicare cu rol în viaţa socială. semnificaţia şi importanţa socială a hainelor. mediu înconjurător. pentru a preveni infecţiile şi îmbolnăvirile.Respiraţia → asigură schimburile gazoase şi este influenţată de poziţia corpului. credinţă. vârstă. condiţii de odihnă. de a trăi în condiţii de securitate şi protecţie. Excitante. Cantitatea şi calitatea alimentelor depinde de nivelul social. de a evita un pericol iminent. vârstă. emoţii. cultură. rasă. naţionalitate. aspectului plăcut. mediu.

apatia. moleşeala. suicidul.Fiecare individ este dominat de nevoia de securitate şi simte nevoia de a fi iubit. util. Insatisfacţiile antrenează o stare de anxietate compensată prin mecanisme psihice care determină comportamentul general → se manifestă agresivitatea. Este nevoia stimei de sine. depresie. comunicarea. . recunoscut. absenţa dorinţelor. valoros. furia. refuzul. acceptat de ceilalţi. Simte nevoia de a fi recunoscut de grupul său. a fi independent. Nevoia de consideraţie şi stimă: Conţine nevoia de a se realiza.

prin puterea de conştiinţă şi dezvoltare creatoare. Satisfacerea se face la nivel spiritual şi fiziologic. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii. . O nevoie fundamentală = o necesitate vitală. Atingerea de către pacient a independenţei în satisfacerea nevoii este scopul profesiei de asistent medical. capacitate de percepere a realităţii. Fiecare nevoie poate îmbrăca forme variate funcţie de: individ.Nevoia de a se realiza – autodepăşi: Se poate realiza satisfacerea nevoii prin suprapunerea personalităţii şi maturităţii. de apărare fizică şi psihică. Manifestările fiziologice (de independenţă). cu componente bio-psiho-sociale. maturitate. a intelectului. obiceiuri personale. Intervenţii specifice de supraveghere şi îngrijire. starea de sănătate. Cadrul conceptual al Virginiei Henderson se bazează pe definirea celor 14 nevoi fundamentale. La fiecare nevoie studiată se urmăreşte: Definiţia. esenţială a fiinţei umane → pentru asigurarea stării de bine. Surse de dificultate. culturale şi spirituale. Manifestări patologice (de dependenţă). Vocabularul folosit medical. Diagnostic de îngrijire.

etape de dezvoltare şi creştere. mediu. Surse de dificultate – cauza dependenţei: Sunt acei factori care pot influenţa mai mult sau mai puţin nevoile fundamentale. situaţii de criză. Expresie verbală şi nonverbală. Supravegherea bolnavului. CARACTERELE GENERALE ALE NEVOILE FUNDAMENTALE DUPĂ VIRGINIA HENDERSON A COMUNICA. → necesitatea de a schimba informaţii cu semenii printr-un proces dinamic verbal şi nonverbal. observarea faciesului. NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNA POSTURĂ → necesitatea de a fi în mişcare. dezechilibru. Educaţionale → lipsa cunoştinţelor. Debit verbal. a somnului şi a reactivităţii generale. stres.Rolul asistentei medicale în satisfacerea nevoii. Psihice → stare de conştienţă. suprasolicitare. de a se mobiliza. de a păstra anumite poziţii. rol. Integritatea organelor de simţ Integritatea aparatului locomotor. a stării psihice. Spirituale → interogaţii transcedentale. sentimente. gândire. anxietate. inteligenţă. conflicte de valori. limite în practicarea religiei. venit. Sociale → relaţii sociale. boală . Originea surselor de dificultate: Fizice → insuficienţă. .

Capacitate de a se îmbrăca.A. Asigurarea igienei personale. → necesitatea de a purta haine adecvate. Condiţii de păstrare a igienei. piele curată. alegere. calitate. NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA SI DEZBRĂCA.Observarea poziţiei bolnavului. Efectuarea transportului bolnavului in spital NEVOIA DE A FI CURAT. Dezbrăcarea si îmbrăcarea bolnavului in pat. asortare. Semnificaţia hainelor. A PROTEJA TEGUMENTELE ŞI MUCOASELE. NEVOIA DE A RESPIRA SI A AVEA O CIRCULAŢIE ADECVATA. Observarea şi notarea respiraţiei Administrarea oxigenului – oxigenoterapie Măsurarea si notarea pulsului Măsurarea si notarea T. → necesitatea de a menţine o ţinută decentă. sănătoasă. corporale si vestimentare a bolnavului. Schimbarea lenjeriei de pat bolnavului imobilizat . . necesar proceselor de oxidare din organism. Escarele de decubit. şi de a elimina bioxidul de carbon rezultat din arderi celulare. → captarea oxigenului din mediu extern. Pregătirea patului si accesoriile lui . ÎNGRIJIT. Schimbarea poziţiei bolnavului Mobilizarea bolnavului.

Hipotermia – degerătura. Alimentarea activa si pasiva a bolnavilor Alimentaţia artificiala . → necesitatea de a ingera şi absorbi alimente de bună calitate şi în cantitate suficientă. Valori patologice de temperatură. constante.NEVOIA DE A MENŢINE TEMPERATURA CORPULUI IN LIMITA NORMALA. → necesitatea de a menţine temperatura corpului la valori normale. Măsurarea şi notarea temperaturii Hipertermia – arsura. Frisonul. Observarea apetitului si modului in care bolnavul respecta prescripţiile medicale. Calcularea raţiei alimentare Întocmirea foii de alimentaţie zilnica Asigurarea alimentaţiei dietetice a bolnavilor. Sindromul febril. Aplicarea agenţilor fizici: o Utilizarea frigului sub forma uscata o Utilizarea căldurii uscate si umede Aplicarea revulsivilor. NEVOIA DE A BEA SI A MANCA.

Căile de eliminare. Observarea. . rezultate din metabolism. Observarea si notarea vărsaturilor Observarea si notarea scaunului. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE. vătămătoare. pentru menţinerea integrităţii sale fizice şi psihice. Măsurarea masei si a înălţimii corporale a bolnavului. Bilanţul hidric. NEVOIA DE A ELIMINA → necesitatea de a elimina substanţele nefolositoare. măsurarea si notarea diurezei Observarea si notarea expectoraţiei. → necesitatea de a fi protejat contra agresiunilor interne sau externe.Prelucrarea alimentelor – noţiuni de gastrotehnică.

cantitate. dezinsecţie. în virtutea unei ideologii. Perioade se repaus. → necesitatea individului de a face sau exprima gesturi. antiseptie. deparazitare. Tratarea plăgilor Metode de fixare a pansamentului Bandajarea pe diferite regiuni. NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI → necesitatea de a se odihni timp suficient. NEVOIA DE A ACŢIONA CONFORM CREDINŢELOR SI VALORILOR. deratizare. în bune condiţii. Somn . socială. Durerea. Modalităţi de odihnă şi relaxare. Circuite funcţionale. sterilitate. Mediu securizat – asepsie. de dreptate. Predispoziţii la accidente.Securitatea fizică. dezinfecţie.calitate. de bine şi de rău. psihică. . Perioade de relaxare. conform formaţiei sale. acte.

Integritate fizică şi psihică. Spiritualitate. motivaţie. libertate. asumarea rolului social. Manifestări de bucurie şi fericire. NEVOIA DE A SE RECREA → Necesitatea de a se destinde. NEVOIA DE A FI UTIL SI A SE REALIZA → necesitatea de a înfăptui activităţi utile. Luarea deciziilor. de a se distra. Plăcere. recurgând la activităţi agreabile.Credinţe. Comportament social. Morală. Folosirea timpului liber. Religii. . valori. pentru relaxare fizică şi psihică. Ambiţie. Satisfacţie. Amuzament. Ritualuri. Autocritică. Stimă de sine. Destindere.

Dorinţă de învăţare. în scopul redobândirii sănătăţii sau menţinerii ei. Motivaţie.NEVOIA DE A ÎNVĂŢA → necesitatea de a acumula cunoştinţe. atitudini şi deprinderi pentru modificarea comportamentului sau adoptarea de noi comportamente. Mediu. Capacităţi fizice şi psihice. . Nivel de educaţie. Emoţii.

dar şi a unor orientari fundamentale şi principii generale.CURS 2 TOTALIT ATE ŞI INDIVID UALITAT E VALORI ȘI PRINCIP II ETICE ÎN NURSIN G Valorile reprezinta expresia unor preferinte şi credinte colective. Valorile reprezinta un set de credinte şi norme care ne ghideaza .

Psihologia considera valoarea ca “o modalitate de orientare selectiva legata de preferintele. motivele. nevoile şi atitudinile individuale” pe cand sociologia “leaga valoarea de norme. Valorile sunt ceea ce definesc organizatia şi determina comportament ul organizational.modul de a actiona. Orice organizatie isi determina actiunile şi obiectivele în functie de reprezentarea aspiratiilor: unde doreste sa ajunga. ceea ce se manifesta prin valori colective ale organizatiei. Valori de baza ale tuturor actelor legislative din domeniul drepturilor . ideologii”. obiceiuri.

Acestea se regasesc în toate activitatile noastre şi sunt: demnitatea fiecarei persoane. nu datorita faptului ca aceasta ar fi valoroasa din punct de vedere economic sau în orice alt fel. care se bazeaza pe prezumtia capacitatii de autodirectionare a actiunilor şi comportament elor fiecarei persoane. care este de o valoare inestimabila datorita valorii persoanei ca individ. conceptul de autonomie sau autodetermina re. Acest concept cere ca persoana sa .omului sunt de o importanta deosebita.

de exemplu. indiferent de diferentele dintre acestea. acordandu-le totodata sprijinul social corespunzator. de fapt nu facem altceva decât să exprimăm faptul că . Exprimarea preferinţelor este de fapt exprimarea acelor valori la care ţinem. Valori Preferenţiale . etica solidaritatii. egalitatea inerenta. Atunci când spunem ca preferăm să jucăm un anumit sport.fie plasata în centrul deciziilor care o privesc. care ii cere societatii sa sustina libertatea persoanelor. innascuta a tuturor persoanelor.

de fapt exprimăm faptul că apreciem şi valorizăm mai mult timpul de odihnă decât cel pe care-l petrecem la muncă. Astfel de sisteme teoretice argumentează că acele . Cele mai multe teorii etice nu se interesează însă de acest tip de valori atunci când încearcă să elaboreze argumentele pentru moralitatea sau imiralitatea unei acţiuni.valorizăm aceea activitate. Poate singura excepţie o face teoria hedonistă care pune în mod explicit acest tip de preferinţe în centrul oricăror consideraţii şi evaluări morale. Atunci când preferăm să ne relaxăm acasă decât să fim la locul de muncă.

sunt de fapt. le putem alege. valorizăm în virtutea faptului că acele mijloace ne facilitează obţinerea a ceva mult mai important decât modalitatea instrumentală în sine. singurele care moral. dacă masina este o valoare de tip instrumental.situaţii sau activităţi care fac fericiţi. înseamnă ca o valorizez numai pentru faptul că îmi permite realizarea diferitelor sarcini cotidiene. Atunci când valorizăm ceva instrumental. cum ar fi drumul spre job sau transportul unor marfuri conduc spre cele mai bune consecinţe posibile . Valori Instrumental e. Astfel.

hrănirea celor fără de adăpost este considerată o acţiune morală fiind valorizată nu doar în sine.(cum ar fi de ex. fericirea umană). cât şi. Acest tip de valoare este sursa multor dezbateri în filosofia moralei pentru că nu toţi acceptă faptul . Valori Intrinseci. pentru că ne călăuzeşte spre realizarea binelui şi bunăstării altor persoane. Acele lucruri care au o valoare intrinsecă sunt valorizate doar pentru ceea ce sunt – acestea nu sunt utilizate în nici un fel nu au o finalitate şi nici nu sunt „preferate” mai mult decît alte opţiuni. mai degrabă. Astfel.

Dacă totuşi nu există 36 .că asemenea valori chiar există în fapt.

teoriile morale sunt benefice numai în măsura în care impun fiecărui om o disciplină a voinţei. După filosoful în atenţie. Deci. susţin că anumite tipuri de valori (valori intrinseci) există obiectiv şi independent de orice observator. Alţii.sociale. sănătatea – care pare a fi o valoare pentru orişicine o valoare. Există superiori şi inferiori. este ea însă o valoare intrinsecă? Unii vor fi înclinaţi să răspundă „da” însă de fapt oamenii tind să valorizeze sănătatea pentru că aceasta le permite să fie angajaţi în diferite activităţi pe care aceştia le preferă. Oamenii nu sunt egali şi nu trebuie să fie consideraţi egali. înseamnă acesta valoarea acestuia. în timp ce altele precum valoarea ar dispărea deasemenea. Studiind critic concepţiile morale ale oamenilor din diferite timpuri şi diferite societăţi. Dar aceste activităţi preferate sunt valorizate intrinsec? Oamenii adesea le realizează din diferite motive . Morala tradiţională este constituită din convenţii colective şi raţionamente justificative care motivează anumite stiluri de viaţă. Unii suţin că valoarea este un construct pur uman . Putem nega cum că aestea ar reprezenta vreo valoare. nu poate fi intrinsecă? Una dintre problemele din etică este că. Poate că nu există o valoare finală sau un set de valori finale şi suntem prinşi în această permanentă buclă de feed-back în care ceea ce valorizăm ne conduce continuu spre alte lucruri pe care le valorizăm. de exemplu. Într-adevăr. cum totuşi de ele pot fi observate şi menţionate? Sunt ele precum culoarea ori greutatea. nişte caracteristici pe care le putem detecta atât timp cât folosim instrumentul adecvat? Iar dacă oamenii nu sunt capabili să ajungă la un acord în privinţa valorii unui obiect sau eveniment. dimpotrivă. Friedrich Nietzsche consideră cultul virtuţii din filosofia antică greacă drept devitalizare a fiinţei umane prin dispreţul surselor de putere prin care viaţa ar putea fi afirmată.MODULUI 41 .DEONTOLOGIE ŞI ETICĂ PROFESIONALĂ valori intrinseci. Astfel. însă lucrurile nu stau tocmai aşa. O altă dezbatere în etică este rolul pe care oamenii îl au în crearea şi evaluarea valorii. singurul nostru rol este în recunoaşterea valorii intrinseci pe care o au anumite obiecte. Aşadar. deşi caracteritici precum masa nu s-ar schimba. Se pare că orice valorizăm ne conduce în cele din urmă la alte valori. învăţare. constructul oricărei fiinţe cu funcţii cogniotive suficient de avansate. Toate aceste fiinţe pot să dispară din univers. oricare ar fi ea. promovând un tip uman mediocru. cum le vom diferenţia de valorile instrumentale? Pare simplu la prima vedere. Friedrich Nietzsche propune o nouă diviziune a . poate că aceste activităţi au mai degrabă o valoare instrumentală decât intrinsecă . calităţi şi defecte psihologice. susţinând existenţa valorilor intrinseci. care fac din sănătate o valoare instrumentală. unii teoreticieni din etică argumentează că multe dintre problemele morale pot fi rezolvate dacă am învăţa să recunoaştem mai bine acele lucruri care au valoare adevărată şi să ne dispensăm de cele artificial create. testarea abilităţilor. care ne distrag. stăpâni şi sclavi. etc. însă în acest caz fie ne înşelăm fie persistăm în greşeală. Să luăm. sugerând faptul că în cele din urmă toate valorile noastre sunt în parte instrumentale.ori în ultimă instanţă.dar care sunt motivele ce ne conduc spre aceste activităţi? Putem să continuăm acest ciclu argumentativ mult şi bine.

când sclav. care gonesc 37 . urmând-o. Stăpânii şi sclavii nu reprezintă două clase sociale. Un sclav bun este supus. ce răspunde forţei active. forţa. exprimată prin resentiment. în funcţie de valorile pe care şi le însuseste : fie îsi asumă valorile care cultivă expansiunea. fie îsi asumă valorile care-l înfrânează. Pentru morala sclavilor. morala de stăpâni va promova valorile aristocratice.moralei: morale de stăpâni şi morale de sclavi. Pentru morala stăpânilor. Această morală convine turmei. Orice fiinţă umană poate fi. Stăpânul este acela care manifestă o voinţă de putere activă. sărac. care determină şi orientează miscarea şi devenirea. bun este orice le con-sfinţeste şi le confirmă stăpânirea: „oricare morală aristo-cratică creste dintr-o afirmare de sine triumfătoare”. nici loial cu el însusi”38. situat dincolo de mediocritatea contemporanilor. Astfel. când stăpân. anihilându-i potenţialităţile. specifice celor cu voinţă slabă. omul nobil. a celor cu voinţă puternică. iar morala de sclavi va promova valori decadente. alternativ. bine este numai ceea ce le îndulceste lor sclavia. ce îsi inventează subterfugii pentru a-si putea suporta neputinţa şi mizeria. Mediocritatea este depăsită prin idealul supraomului: omul adevărat. „omul resentimentului nu este nici sincer. Sclavul este acela care exprimă o voinţă de putere reactivă. cu voinţă puternică. ci reprezintă două forme de manifestare a voinţei de putere.

după principiul „ceea ce este rău pentru mine. cel dintâi. prestigiu lucrurilor“. de unele caracteristici esenţiale. stăpân pe sine. Specificul moralelor de stăpâni este dat. „conferă. respectă în fiinţa sa pe omul puternic. în viziunea lui Friedrich Nietzsche.RUXANDRA RADU după plăceri. determină ceea ce este bine şi rău. este rău în sine“. aristocratul: creează valori. constient când trebuie să vorbească şi când trebuie să tacă. . astfel.

ci „mânat de imboldul abun-denţei de putere“. este stăpânit de sentimentul belsugului şi vine în ajutorul celor nefericiţi. dar nu din milă. acordă un respect nemărginit tradiţiei şi bătrâneţii şi are un accentuat cult al strămosilor. faţă de fiinţele . Dar ceea ce este esenţial în morala stăpânilor e reprezentat de „severitatea preceptului potrivit căruia ei au obligaţii doar faţă de cei de o seamă cu ei.este sever şi dur cu propria-i persoană. întâlnim aici ceea ce Nietzsche numeste „glorificarea sinelui“.

amabilitatea. Valorile promovate de moralele de sclavi se caracterizează prin pesimism şi sunt reacţii la valorile aristocraţilor. prin care filosoful german înţelege „asupriţii. Sclavii. Această morală este întotdeauna individualizată . în orice caz. «dincolo de Bine şi de Rău»“. „căci toate . oprimaţii. robii şi chiar cei nedecisi şi istoviţi de ei însisi“: apreciază răbdarea. compătimirea. hărnicia. ei pot acţiona după cum cred de cuviinţă sau «după voia inimii».de rang inferior şi faţă de străini. modestia.

acestea sunt calităţile cele mai utile. invidiază virtuţile „stăpânilor“ şi le place să creadă că fericirea acestora nu este autentică. . omul este o fiinţă neîncheiată. Tragicul şi suferinţele nu trebuie înlăturate. pentru că ele au menirea de a modela interiorul uman şi obligă voinţa la probe cu adevărat semnificative. aproape singurele mijloace de a îndura povara existenţei“. refuză suferinţele vieţii şi promovează mitul egalităţii. Energiile interioare tind spre afirmarea vieţii. În concepţia lui Friedrich Nietzsche.

o Asigura participarea persoanelor beneficiare. o Asigurarea autodetermina rii şi a intimitatii persoanelor beneficiare. o Recunoasterea valorii fiecarei persoane. . Principiile etice ale personalului care furnizează servicii de îngrijire sunt: o Respectarea drepturilor şi a demnitatii omului.Supraomul este un aristrocat al spiritului. o Abordarea individualizata şi centrarea unei persoane. o Cooperarea şi parteneriatul. o Asigurarea dreptului de a alege.

o Abordarea comprehensiv a. cat şi elementele care afecteaza comportamnet ul şi serviciul cerut. Analizând comportame ntul etic se pot număra anumite standarde: Intelegerea fiecarui beneficiar individual şi sistemul beneficiarului. globala. o Combaterea abuzului asupra persoanelor beneficiare în cadrul institutiilor. o . integrata. o Imbunatatirea continua a calitatii. o Orientarea pe rezultate. o Confidentialita tea.

abtinerea de la orice comportare care ar putea afecta în exercitarea acesteia. 38 . o Recunoasterea limitelor personale şi profesionale. o Utilizarea tuturor cunostintelor şi abilitatilor relevante. cunostintelor şi metodologiei profesiei.Sustinerea şi avansarea valorilor.

o Identificarea şi interpretarea nevoilor sociale. Ajutarea beneficiarului individual. comunitatea sau societatea sa ajunga la realizarea spirituala şi sa atinga potentialul maxim cu conditia respectarii drepturilor celorlalti. Clarifica daca declaratiile publice şi actiunile pe care le desfasoara sunt facute ca persoana individuala sau ca reprezentant al unei institutii. deservirea profesionala va avea ca scop sa ajute ca beneficiarii sa intreprinda actiuni personale cu responsabilitate. Accepta responsabilitatea de a identifica beneficiarii dar şi în cadrul limitelor stabilite de solicitarile etice ale altora. în promovarea dorintelor şi intereselor legitime ale beneficiarilor. responsabilitatilor şi punctelor de vedere diferite ale beneficiarilor. de grup. în cadrul ambiantei sociale a beneficiarului. asociatii. în cazul în care deservirea profesionala nu poate fi asigurata în asemenea conditii. beneficiarii vor fi informati ca atare şi în asemenea mod incat ei sa aiba libertatea de a actiona. precum sa-i ajute pe toti cu aceeasi bunavointa. Identificarea şi interpretarea nevoilor de baza şi natura problemelor sociale individuale. de comunitate. nationale şi internationale.DEONTOLOGIE ŞI ETICĂ PROFESIONALĂ o Contributia cu experienta profesionala la dezvoltarea strategiilor şi programelor care imbunatatesc calitatea vietii în societate. organizatii profesionale sau unui alt grup. Serviciul se va baza pe ajutarea beneficiarului în intelegerea şi utilizarea relatiilor profesionale. . Recunoasterea şi respectarea scopurilor. proceduri şi operatiunui sunt orientate catre o deservire corespunzatoare şi catre incurajarea practicii profesionale conforme cu principiile etice. organizatii şi institutii ale caror strategii. grupul. o Mentine dreptul beneficiarului şi de utilizare responsabila a informatiilor. Conlucrarea şi cooperarea cu agentii.MODULUI 41 .

cand este pusa în pericol viata persoanei beneficiare sau a membrilor unui grup social.Indeplinirea cu responsabilitate a scopurilor şi functiilor institutiei. pentru protectia vietii. integritatii fizice sau a sanatatii persoanei. Daca nu se obtin remedierile necesare dupa epuizarea acelor canale. Informaţiile confidentiale pot fi dezvaluite fara acordul beneficiarilor în urmatoarele situatii: atunci cand dispozitiile legale o prevad în mod expres. Mentinerea responsabilitatii catre beneficiar. senzoriala ori juridica de a-si da consimtamantul. initierea de apeluri catre autoritati mai inalte sau catre interesele comunitare mai extinse. psihica. proceduri şi practici sanatoase pentru a putea realiza cele mai bune standarde şi cea mai buna practica. Asigurarea justificarii profesionale fata de beneficiar şi comunitate în ceea ce priveste eficienta şi eficacitatea revazand periodic procesul de asigurare a deservirii. . initiind modificarile care sunt de dorit ale strategiilor. contribuind astfel la dezvoltarea unor strategii. procedurilor şi practicii prin canalele corespunzatoare ale instituiei. în cazul în care aceasta se afla în incapacitate fizica.

39 .

ca ideal orice morala medicală. constituie o permanenta aspiratie spre sursele de realizare profesionala şi sociala. .TOTALITATE ŞI INDIVIDUALITATE SISTEME PERSONALE DE VALORI Codul de etica medicală. persoana pregătită pentru a îngriji bolnavi. evitarea daunarii. binefacerea. în conditiile medicinei moderne. Desi nu formuleaza reguli ca atare. impartialitatea. răniţi şi bătrâni. inainte de a deveni un ghid de valori ce ar da sentimentul reusitei incontestabile în cazul conformarii la ele.RUXANDRA RADU CURS 3 . a ajunge la gasirea celor mai uman-utile solutii în situatii dramatice de multe ori. aceste principii pot ajuta pe cei care lucreaza în sistemul de îngrijire a sănătăţii să ia decizii în legatura cu problemele morale ce apar în munca lor. Dezvoltata în SUA. trebuie să constituie tot ceea ce îşi propune.nursă = doică. ultraspecializate şi tehnicizate. Asistentul medical este cadrul tehnic specializat în munca sanitară. mamă adoptivă. Cum libertatea de alegere în slujirea bolnavului şi a societatii nu poate fi matematic prospectata a oferi constinta valorii şi limita actelor proprii. Cea mai simplă definiţie – Asistentul este persoana care hrăneşte încurajează şi protejează individul. deontologia devine un fel de numitor comun al celor ce lucreaza în sistemul de sănătate. Modelul succint prezentat în continuare este un model simplu şi accesibil de meditatie asupra problemelor etice ce apar în îngrijirea sănătăţii. DEFINIŢIA ASISTENTULUI MEDICAL ~ Asistentă . se adapteaza perfect oricarui sistem de sănătate şi se bazeaza pe patru principii: respectarea autonomiei personale. la trăirea etica a trăirii profesionale cu fiecare caz.

11. Să fii deseori frustrat. Să vezi oamenii în starea lor cea mai proastă şi în starea lor cea mai bună. 6. . Să fii întotdeauna uluit de capacitatea oamenilor de a iubi. Să fii înconjurat de probleme. A fi ASISTENT înseamnă: 1. Să faci diferenţă când intri în viaţa oamenilor.Asistentul medical generalist – este autorizat să îndeplinească acele funcţii şi proceduri care sunt impuse de îngrijirea sănătăţii în orice situaţie şi care sunt în concordanţă cu calificarea sa. Să ai responsabilitate foarte mare şi autoritate foarte puţină. 2. Să ai multe de făcut şi foarte puţin timp. Să vezi viaţa începând şi sfârşind. 9. de curajul lor. 10. 8. 4. 5. 7. Să fii binecuvântat de unii sau blestemat de alţii. de a îndura. Să nu fii niciodată plictisit. Sora medicală este definită ca ajutor al asistentei medicale în ţările cu mai multe nivele de personal sanitar mediu. 3.

Să ai victorii triumfătoare şi eşecuri devastatoare. 40 . 13. Să râzi mult. 14. Să ştii ce înseamnă să fii om şi să fii uman. 12. Să plângi mult.

a trecut cu succes examenele stabilite de CIN. Înţelegerea rolului îngrijirilor primare de sănătate. Pregătirea pentru îngrijirea bolnavilor este fundamentată pe cercetare. PREGĂTIREA ASISTENTULUI MEDICAL ~ Curriculum pentru îngrijirea medicală asigură un echilibru între pregătirea teoretică şi practica clinică care să permită transferul cunoştinţelor teoretice în practica de îngrijire. în orice situaţie. modele de îngrijire şi teorii. cât şi în diferite servicii clinice. naţionalitate. pe concepte fundamentale. Programul de pregătire asigură: Înţelegerea stării de sănătate. îndeplineşte standardele stabilite de CIN şi este autorizată să practice această profesie conform pregătirii şi experienţei sale. Înţelegerea prestaţiilor aplicate în vederea păstrării sănătăţii şi prevenirii îmbolnăvirilor. Definiţia CIN – Consiliul Internaţional al Nurselor Nursa este o persoană care a parcurs un program de formare complet aprobat de CIN.DEONTOLOGIE ŞI ETICĂ PROFESIONALĂ Definiţia . religie.Florence Nightingale (1820-1910): ~ Nursa are rolul de a aduce pacientul în cea mai bună condiţie pentru ca natura să acţioneze asupra lui. Desfăşurarea procesului de educaţie în îngrijirea medicală se va face atât în sala de demonstraţie. indiferent de vârstă.MODULUI 41 . Asistentul medical generalist necesită: .

Atribuţiile asistentului medical: Profilul de bază al asistentului medical este reprezentat de asistentul care lucrează cu adultul. apartenenţă socială. pentru cadre medicale care lucrează în comunităţi. psihic. Programul de pregătire include: Îngrijirea bolnavului – fizic. Înţelegerea în acest context a economicităţii acordării prestaţiilor în vederea păstrări sănătăţii şi prevenirii îmbolnăvirilor. îngrijirea pacientului cu deficienţe → indiferent de vârstă. religie. o Empatie. . practică. o Înţelegerea rolului îngrijirilor primare de sănătate. Atribuţiile asistentului sunt medicale. o Cunoştinţe de psihologie. în orice loc şi în orice situaţie. organizatorice. o Însuşirea competenţelor de bază. Activitatea medicală se desfăşoară în diferite locuri de muncă şi are în vedere îngrijirea bolnavilor gravi. tehnică. o Atitudine potrivită faţă de familie şi faţă de pacient.o Pregătire pluridisciplinară → socială. intervenţii în situaţii de urgenţă (în limita competenţelor profesionale). Programul de formare al asistentului medical are la bază conceptul procesului de îngrijire – aşa cum a fost definit de OMS. Aceleaşi sarcini profesionale le are şi asistentul care lucrează cu copilul. Pregătirea asistentului medical impune: o Înţelegerea reală a stării de sănătate. mental. educative. sanitaro-epidemice. în unităţi profilactice sau în unităţi curative. sex.

Asistentul medical este pregătit şi autorizat:
Să facă educaţie pentru sănătate.
Să participe plenar – ca membru activ al echipei de îngrijire din sistemul de sănătate.

Să supravegheze şi să formeze noi cadre.

Să fie implicat în cercetare.

41

RUXANDRA RADU

Să răspundă nevoilor pacientului, familiei, comunităţii.

Să lucreze responsabil şi autonom.

Să aibă încredere în capacităţile proprii intelectuale şi clinice.

Să facă faţă nevoilor tot mai complexe ale societăţii.
Să dea dovadă de creativitate.

Să deţină informaţii cu caracter medical şi tehnic.

Să desfăşoare activităţi independente, autonome (îngrijiri) şi activităţi dependente,
delegate

(tratamente).

RESPONSABILITATEA ASISTENTULUI MEDICAL
Asistenţii medicali au responsabilitatea de a propaga drepturile
pacientului:

Să-i asigure o îngrijire adecvată în orice condiţie.

Îngrijirea să fie echitabilă, umană şi fără discriminări privind, rasa, culoarea,
naţionalitatea, resursele financiare ori convingeri etice.

Să informeze pacientul despre tratament, riscurile aferente, în termeni pe care ei şi
familia lor să-i înţeleagă cu uşurinţă, iar ei să-şi dea consimţământul în deplină
cunoştinţă de cauză.

Să-i informeze şi să-i facă să participe la toate deciziile legate de sănătatea lor.
Să li se asigure confidenţialitatea în timpul discuţiilor, examinării şi tratamentului.

Să le respecte decizia privind refuzul tratamentelor, participarea la cercetări sau
experimente, fără să recurgă la acţiuni punitive împotriva lor.

Pacienţii au dreptul să fie educaţi şi informaţi de către personalul care îi îngrijeşte în aşa
fel încât să fie capabili să-şi asigure un nivel optim de stare de bine şi să înţeleagă care le
sunt nevoile de bază.

Responsabilitatea legală a asistentul medical:

Promovează ce este cel mai bine pentru pacient.
Asigură şi rezolvă toate nevoile pacientului.
Protejează drepturile pacientului.
Standarde de îngrijire:

Standardului de îngrijire profesională → evaluare, diagnostic, identificarea efectelor,
rezultatelor, planning.

Standardului de practică profesională → îngrijiri de calitate, educaţie, colaborare,
etică, utilizarea resurselor, cercetare, performanţă, evaluare.
Responsabilităţi esenţiale:

Promovarea sănătăţii.

Prevenirea îmbolnăvirilor.
Restaurarea sănătăţii.
Înlăturarea suferinţei.
Observaţii

Responsabilităţile asistentului medical sunt importante şi pe baza lor se pot structura metode
şi programe indiferent de definiţii, strategii, opinii, mentalităţi; stau la baza standardelor
pentru un comportament etic.

În procesul de îngrijire se impune necondiţionat parteneriatul cu pacientul, echipa de
îngrijire (medic, asistent medical, infirmieră etc.).

Persoanele îngrijite au nevoie de asistenţi medicali, iar asistenţii medicali au nevoie
de recunoaşterea importanţei activităţii lor de către pacienţi, medici şi de către
societate.

Trebuie militat pentru transformarea mentalităţii individualiste spre munca în echipă
şi în acest context transformarea rolului tradiţional al asistentului medical de
asistare a medicului într-un profesionist respectat şi considerat un partener egal
în cadrul echipei de îngrijire a sănătăţii, cu sarcini, limite de autonomie şi
responsabilităţi bine precizate

42

educaţie.MODULUI 41 . Atribuţiile din care decurg responsabilităţile: Atribuţii profesionale. Atribuţii economice. familiei. Atribuţii de cercetare. îngrijire medicală. Acordă îngrijiri individului. Răspunde de activitatea cadrelor auxiliare. Îşi evaluează propriile nevoi de înnoire şi perfecţionare profesională în management. comunităţilor. Răspunde de aplicarea îngrijirilor Este un profesionist care acceptă responsabilitatea faţă de activitatea medicală. Supraveghează pregătirea profesională a elevilor. Atribuţii cu caracter etic-deontologic. cercetare.DEONTOLOGIE ŞI ETICĂ PROFESIONALĂ Responsabilitatea asistentului medical → după CIN: Răspunde de propria activitate. Atribuţii educative. Practică responsabil îngrijiri autonome. Supraveghează îngrijirile auxiliare. . Este vital pentru echipa de îngrijire. grupurilor.

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL Asistent Bolnav .

Asistent medical .

medical Bolnav .

.

A U T O N O M I E SUPLINIRE = DEPENDENŢĂ .

grupurile. să-l asiste în ultimele sale clipe. Acest fapt face ca rolul lui să fie perceput diferit. prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi efectuat singur dacă ar fi avut forţa. mentale şi sociale. pentru alţii asistentul practică o meserie autonomă. de la concepţie şi până la moarte. Asistentul medical trebuie să îndeplinească aceste funcţii astfel încât pacientul să-şi recâştige independenţa cât mai repede posibil. familiile. În prezent activitatea asistentului nu este totdeauna clară – pentru unii asistentul ajută medicul. psihice. . Henderson – februarie 1991).~ Rolul esenţial al asistentului medical constă în a ajuta individul să-şi menţină sau recâştige sănătatea. să optimizeze şi să integreze funcţiile fizice. Rolul asistentului medical în societate (OMS) → să asiste indivizii. voinţa sau cunoştinţele necesare. afectate semnificativ prin schimbări ale stării de sănătate prin acordarea îngrijirilor de sănătate şi de boală. (V.

Rolul propriu al asistentului medical:
Vizează compensarea parţială sau totală a lipsei sau diminuării autonomiei.

Protejarea, menţinerea, restaurarea şi promovarea sănătăţii sau autonomiei
individului.

43

RUXANDRA RADU

Uşurarea suferinţei şi asistarea individului în ultimele momente de viaţă.

Stabilirea procesului de îngrijire.

Favorizarea integrării şi reintegrării în familie sau societate.

Îndeplinirea rolului necesită deprinderi şi capacităţi profesionale.

Din punct de vedere al procesului de îngrijire, intervenţiile aplicate sunt de natură
tehnică, relaţională şi educativă, în funcţie de informaţiile fizice, psihice, sociale,
economice, culturale sau spirituale ce privesc individul.
Rolul delegat al asistentului medical:

Vizează abilitatea asistentului de a îndeplini sarcinii şi de a aplica îngrijiri medicale sub
prescripţie medicală.

Supravegherea clinică a bolnavului şi a efectelor terapeutice.

Participarea şi colaborarea la aplicarea diverselor tehnici invazive de îngrijire.

Aplicarea prescripţiilor medicale.

În absenţa medicului asistentul poate aplica intervenţii şi îngrijiri care au ca scop
menţinerea vieţii

până la sosirea medicului.
Medicului îi revine responsabilitatea în executarea următoarelor tehnicii:

Injecţii şi perfuzii cu produse de origine animală – ce necesită control de
compatibilitate obligatoriu.

Prima injectare în cazul alergiei.

Recoltarea sângelui arterial pentru gazometrie.

Primul sondaj la bărbat.

Tehnici specifice blocului operator.

Anestezie generală, reanimare şi supravegherea pacienţilor în sala de trezire.

ROLUL PROPRIU

ROLUL DELEGAT

al asistentului medical

al asistentului medical

Îngrijiri curente igienice.

Îngrijirea şi tratarea medicamentoasă a

Educaţie pentru o igienă corectă.

cavităţii bucale.

▪ Acordarea de îngrijiri aseptice. ▪ Depistarea paraziţilor prin control. ▪ Participarea la deparazitarea externă. ▪ Asigurarea poziţiei în funcţie de patologie sau .

▪ Prevenirea şi îngrijirea escarelor. ▪ Prevenirea trombozelor.handicap. .

44 .

individual sau în grup. Participarea în cadrul echipei de îngrijire. pH. Asigurarea şi supravegherea somnului şi odihnei. proteinurie. dializă renală sau peritoneală. reflexe de apărare cutanată. Tehnici fizice de corecţie a hipotermie sau hipertermiei.DEONTOLOGIE ŞI ETICĂ PROFESIONALĂ Supraveghere şi educaţie pentru asigurarea eliminărilor. ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Îngrijiri specifice şi educaţie în caz de stomă. respiraţie. starea de conştienţă.MODULUI 41 . la tehnici cu scop psihoterapeutic. puls. hematurie. corpi cetonici. ▪ ▪ Organizarea activităţilor socioterapeutice şi ocupaţionale. pigmenţi biliari. ▪ ▪ ▪ Supravegherea stării generale. tensiune arterială. diureză. Recoltări biologice pentru depistarea imediată din urină (glicozurie. dren. măsurarea funcţiilor vitale – temperatură. reflexe pupilare. densitate .

Aplicarea pulberilor medicamentoase. scarificări. Montareaunui cateter percutan pentru perfuzie. prescrise respectând doza şi supravegherea efectele. Sângerări şi transfuzii. Schimbarea pansamentului şi efectuarea . fanerelor. ablaţia meşelor vaginale. mucoaselor direct accesibile. Supravegherea cateterelor profunde. Î S Administrarea S medicamentelor 45 Ablaţia materialului de sutură sau de dren. Supravegherea şi îngrijirea unei evacuări de colecţii. Băi medicinale. Test la tuberculină. Supravegherea sau oprirea unei puncţii. S R Injecţii. Instilarea oculară. cataplasme. Recoltări de sânge venos şi capilar. Vaccinări. S perfuzii. Aplicarea de S ventuze.u r Branşarea uni dialize peritoneale sau renale. D Recoltări de la nivelul M tegumentelor.

. ▪ Pregătirea preoperatorie cutanată.RUXANDRA RADU bandajelor.

▪ Intradermoreacţia la anestezic şi citirea .

▪ Instalarea în incubator a nou născutului. .rezultatului. ▪ Supravegherea şi îngrijirea nou născuţilor.

.▪ Supravegherea igienei şi alimentaţiei copilului şi adultului.

.▪ Asigurarea unor căi respiratorii libere prin tuse ▪ Efectuarea şi înregistrarea de provocată. respiraţie forţată. expectoraţie dirijată.

mască. probe de efort sondă. schimbarea canulei de . administrarea de oxigen pe probe fizice senzibilizante.electrocardiograme. educarea respiraţiei. ▪ Aspirarea secreţiilor. electroencefalograme. cort.

administrarea aerosolilor. ▪ Îngrijiri specifice şi educaţie în afecţiuni metabolice. . medicul). supraveghere şi asigurarea traheostomie (prima schimbare o face funcţionalităţii aparatului de ventilaţie mecanică.▪ Verificare.

masaj cardiac extern – .▪ Respiraţie artificială.

hemostatic. ▪ Elaborarea şi aplicarea practică a planului de .▪ Aplicarea unui garou pneumatic aplicarea formulei de reanimare HELP-ME.

.îngrijire.

Criterii de exercitare a rolului profesional: Legea de exercitare a profesiei de asistent medical → Legea 307 din 28 iunie 2004. Clasificarea nevoilor pe priorităţi. Identificarea domeniilor de cercetare sau studii speciale. Administrarea serviciilor de îngrijire. Dezvoltarea aptitudinilor. educaţie continuă). Implicarea pacientului (familiei) în procesul de îngrijire. Asistentul foloseşte în practică un bagaj de cunoştinţe de specialitate.EXERCITAREA ROLULUI PROFESIONAL Evaluarea nevoilor. Educarea personalului de îngrijire. Documentarea pentru îmbunătăţirea îngrijirii. Definirea standardelor etice. Evaluarea rezultatelor obţinute. Dezvoltarea şi evaluarea serviciilor de sănătate. sporit constant şi continuu. . Evaluarea nevoilor personale (reciclare. Delegarea activităţilor de îngrijire şi a sarcinilor personalului auxiliar. Supravegherea şi controlul mediului ambiant. Educarea pentru sănătate a populaţiei.

care situează profesia mai presus de câştigul material personal. Atrage oameni cu calităţi intelectuale şi personale. 46 . Organizează activitatea asigurând libertatea de acţiune şi siguranţa economică.Funcţionează autonom în contextul acordării îngrijirilor medicale.

familia şi aparţinătorii acestuia şi modul în care se respectă fiinţa umană. . drepturile şi libertăţile sale. Libertatea unui grup de a-şi regla şi controla propriul său comportament de lucru (autonomia). dar şi a încrederii investite de societate în această profesie. Motivaţia pentru muncă subliniază idealul de a servi publicul. Asistentul medical şi profesia.MODULUI 41 .DEONTOLOGIE ŞI ETICĂ PROFESIONALĂ Valoarea socială de bază a activităţii prestate este în funcţie de pregătirea profesională. Codul de Etică al Asistenţilor Medicali Este alcătuit de către Grupul Naţional de Etică din cadrul Asociaţiei de Nursing din România şi reprezintă primul Cod de Etică din regiunea Europei Centrale şi de Est. specifică relaţia funcţională de colaborare realizată de asistentul medical cu pacientul. statuează mediul terapeutic securizat în cadrul căruia se acordă îngrijiri. ca fiind pentru o viaţă sau cel puţin ca fiind o ocupaţie de lungă durată şi nu doar o treaptă spre o altă profesie. Simţul de angajare pe care membrii îl au faţă de muncă. Codul reprezintă dovada acceptării responsabilităţii profesionale de către asistenţii medicali. dar şi primul Cod din România. Codul de Etică este alcătuit din patru capitole: Asistentul medical şi persoana îngrijită. Existenţa în cadrul colectivului a unui cod al eticii. Se asigură cantitatea şi timpul de educaţie necesare obţinerii specializării. Primul capitol descrie fiinţa umană şi îngrijirile.

specificându-se modalităţile de asigurare a calităţii serviciilor de îngrijire şi participarea la progresul profesiunii. ~ Etica se ocupă cu studiul normelor de conduită profesională raportate la individ. A îngriji–to care →a executa activităţi de îngrijire independente. comportamentul etic al asistentului medical în relaţia cu pacientul sau colegii. în limitele impuse de boală. Principalele norme etice şi de conduită sunt: Secretul profesional → presupune înţelegerea suferinţei bolnavului. o Manifestarea responsabilităţii profesionale. aparent fără importanţă. Asistentul medical şi colegii. Asistentul medical şi societatea. Al patrulea capitol prezintă munca în echipă în cadrul căreia asistentul medical îşi asumă răspunderi şi responsabilităţi. secretul profesional poate fi dăunător când pune în pericol viaţa şi sănătatea persoanei sau a societăţii. Dar. cât şi obligaţia morală de a-şi exprima opiniile în faţa autorităţilor. organisme sau autorităţi. societate. . Nu poate fi divulgat decât în anumite situaţii – la cererea organelor juridice. familie. întotdeauna în sprijinul persoanelor îngrijite.Al doilea capitol defineşte îngrijirea medicală ca pe o ştiinţă şi ca pe o artă. menajarea psihicului pacientului / familiei. defineşte asistentul medical. colaborarea acestuia cu alţi profesionişti. A trata–to cure →a aplica tratamente la indicaţia medicului acţiuni dependente – rol delegat. O indiscreţie. Anumite boli transmisibile nu impun păstrarea secretului profesional. În final se menţionează obligaţia asistentului medical de a nu aduce daune profesiei sau comunităţii profesionale. Al treilea capitol specifică funcţiile îndeplinite de asistentul medical. poate avea urmări grave putând duce până la pierderea prestigiului. în anumite situaţii. o Respectul faţă de persoana îngrijită.

o 47 Asumarea consecinţelor şi erorilor profesionale. .

apartenenţă religioasă. familie. paravan etc. . filozofice ale pacientului trebuie respectate (obiceiuri alimentare. profilul acestora şi modul de a fi utilizate. indiferent de statutul pacientului sau de resursele disponibile. FUNCŢIILE ASISTENTEI MEDICALE Funcţiile asistentului derivă direct din rolul îngrijirilor medicale în societate. indiferent de locul sau timpul acordării îngrijirilor. Respectarea intimităţii bolnavului. Valorile morale. Respectul faţă de pacient. Sunt funcţii universale şi constante. comunitate: Fiecare pacient este respectat ca fiinţă umană indiferent de vârstă. obiceiuri la adormire etc. culturale. integritatea fizică. Este respectată viaţa.) Pacienţii au dreptul să ceară şi să primească informaţii cu privire la serviciile medicale disponibile. rasă. psihică şi morală. convingerile religioase. Se asigură condiţii minime pentru izolarea bolnavului de privirile neparticipanţilor la actul medical (prin perdea.RUXANDRA RADU o Acumulări progresive în competenţă. Trebuie respectată securitatea fiecărei persoane → nimeni nu poate fi supus torturii psihice sau fizice. sex.). tratamentelor crude sau degradării umane. statut socio-economic. Principalele funcţii ale asistentului medical sunt: Funcţii de natură independentă (autonome). identitatea şi statutul profesional al furnizorului de sănătate.

psihice sau intelectuale. Previne sau îngrijeşte escarele. Transmite informaţii. Funcţiile de natură independentă: Asistenta asistă pacientul temporar sau definitiv în îngrijiri de confort funcţie de vârstă. protecţie. nevoi speciale. Culege date despre starea de sănătate a pacientului. sociale. Observă modificările provocate pacientului de boală sau tratament şi le transmite medicului. organizează şi aplică îngrijiri persoanelor bolnave sau sănătoase. Participă activ la promovarea unor condiţii mai bune de viaţă şi sănătate. alimentaţie. odihnă. Stabileşte relaţii de încredere cu pacientul. Aplică metode de readaptare specifice. Funcţii de natură interdependentă. ascultă şi susţine pacientul. Planifică. Aplică metode de investigare. .Funcţii de natură dependentă (delegate). deficienţe fizice. Satisface nevoile de bază – igienă. boală. eliminare. familia şi/sau anturajul. mişcare. Funcţii de natură dependentă de recomandările medicului: Aplică metode de tratament.

Alimentaţie pe cale artificială. social. psihic. Acţiuni de depistare a tulburărilor de ordin fizic. social. 48 . educativ. Îngrijirea plăgilor şi a drenurilor. Funcţii de natură interdependentă: Activitatea se desfăşoară în contextul echipei interdisciplinare complexe în domeniul sanitar.

DEONTOLOGIE ŞI ETICĂ PROFESIONALĂ Acţiuni de educaţie pentru sănătate. o Funcţia profesională presupune din partea asistentei: Să acorde îngrijiri directe. o Funcţie de prevenire a îmbolnăvirilor. Să educe alţi profesionişti din sistemul de sănătate.MODULUI 41 . o Funcţie de îngrijire şi recuperare. Să educe pacienţii. Să participe plenar la activitatea echipei de asistenţă medicală. Să dezvolte îngrijiri medicale pe baza gândirii critice şi a cercetării. Funcţie educativă – asistenta face educaţie pentru sănătate: . o Funcţie de psiholog. o Funcţie de promovare şi menţinere a sănătăţii. Acţiuni de rezolvare a problemelor psihosociale. Acţiuni de cercetare şi învăţământ. Intervenţii în urgenţă. Alte funcţii specifice asistentului medical: Funcţie profesională (rolul asistentei): o Funcţie tehnică. o Funcţie de umanizare a tehnicii. Acţiuni de organizare şi gestionare a centrelor şi unităţilor de îngrijire.

. Organizarea timpului. Funcţie economică Gestionarea serviciului. asistenta medicală trebuie să utilizeze: Cunoştinţe teoretice şi practice medicale. Aprovizionarea materială. o Studenţilor.o Pacienţilor. Funcţie de cercetare Se dezvoltă pe fondul unei pregătiri profesionale şi morale superioare. Precizarea priorităţilor. Elevilor. Cunoştinţe de informatică. Cunoştinţe de psihologie. Cunoştinţe de economie. 1 – Funcţie de prevenire / pătrare a sănătăţii 2 – Funcţie de promovare / păstrare a sănătăţii 3 – Funcţie de susţinere / suplinire a independenţei (autonomia pacientului) 4 – Funcţie de recuperare a sănătăţii 5 – Funcţie curativă (de tratament) Pentru exercitarea funcţiilor. o Personalului din subordine.

49 .Cunoştinţe de pedagogie etc.

vointei. intuitiei şi actiunii şi se concretizeaza în urma deliberarii în activităţi şi decizii proprii. Obligatia morala de a respecta autonomia celorlati este descrisa – în termeni kantieni – ca tratarea celorlati ca limite în ei insisi şi niciodată ca . RESPECTU L PENTRU AUTONOM IE Autonomia literar autoconducere şi probabil.RUXANDRA RADU 1. Ea se manifesta în planul gandirii. mai bine definita ca autoconducere deliberata este un atribut special al tuturor factorilor morali.

explorari sau interventii. consultarea şi cererea acordului pacientilor inainte de a se proceda la anumite investigatii. CONFIDENȚI ALITATEA MEDICALĂ constituie.medii absolute. o obligatie morala. OBȚINEREA CONSIMȚĂM ÂNTULUI impune informarea. In domeniul ocrotirii sănătăţii respectul autonomiei presupune o serie de obligaţii pe care membrii echipei de îngrijire le au fata de persoana ingrijita. Personalul medical promite explicit şi implicit pacientilor şi . pe lângă aspectul legal.

De aceea. Pastrarea promisiunilor facute este un mod de a respecta autonomia individuala. ne sporim sansele de a-i putea ajuta. în plus.clientilor ca va pastra secretul informaţiilor incredintate. Agentii moraliechipa de îngrijire pe de o parte şi pacientii pe de . ABSENȚA MINCIUNII cu exceptia situatiilor care o impun. prin confidenţialita te nu facem doar să ne respectam pacientii ci. fără asemenea promisiuni de confidenţialita te e mult mai putin probabil ca pacientii să ne impartaseasca cele mai intime şi sensibile informaţii de care avem nevoie pentru o cât mai buna îngrijire.

în mod clar se doresc inselati. să nu-i inselam de pilda asupra afectiunii diagnosticate cu exceptia situatiei în care ei insisi.o alta forma de respectare a autonomiei care. asemeni unei intalniri. devine un fel de promisiune mutuala ce trebuie onorata. Respectul pentru autonomia pacientilor ne cere.îşi organizeaza viata. în primul . odată acceptata. PUNCTUALIT ATEA . bazandu-se pe ipoteza ca oamenii nu il vor minti.alta parte. de aceea. relaţia. Autonomia lor este incalcata daca sunt inselati. BUNA COMUNICAR E cu pacientii cere.

Ne intrebam însă daca toate persoanele ingrijite fac obiectul principiilor de respectare a autonomiei. pentru a realiza când pacientii nu doresc aceste informaţii (prognostic sumbru) şi de asemenea daca doresc sau nu să se implice în alegerea unei scheme de tratament precise. O comunicare buna este necesara pentru a putea furniza informaţii adecvate asupra oricarei interventii propuse şi pentru a sesiza daca pacientul doreşte aceasta interventie sau nu. o buna exprimare.rand. . o buna ascultare (nu numai cu urechile) şi în acelaşi timp.

Daca nu. precum şi ce alte atribute se cer cuiva pentru a fi un agent autonom adecvat? Atributele . Atunci se pune intrebarea: Cata capacitate de gandire logica şi cate deliberare. de exemplu: nounascutii nu sunt agenti autonomi neavand capacitate de deliberare. cu o serie de deficiente mintale. O parte dintre pacienti nu fac obiectul respectului pentru autonomie. care sunt criteriile de alegere? Dificultati în a raspunde acestor intrebari apar în contexte pediatrice. Dar copii de 7 ani adesea pot delibera întrun anumit grad. în îngrijirea unor bolnavi psihici sau a celor varstnici.

incluzand aparitia perceptiei şi experientei pe baza cărora este posibila deliberarea. In fata acestor probleme cu nuanta filozofica. abilitatea de a înţelege şi de a reflecta asupra noastră în trecut cât şi în viitor. personalul medical trebuie să ia în considerare unicitatea şi valoarea inestimabila a vieţii fiecarui om. în virtutea acestui adevar. adecvata. evitarea autonemultum irii ca parte componenta a autocontrolului şi suficienta vointa pentru a se autoconduce. omul nu poate fi . capacitatea de a gandi ipotetic.necesare unui agent autonom sunt o baza de cunoastere extensiva şi clara.

tratat ca un obiect. obligatia morala traditionala a lui Hipocrat . sa-i ajute pe altii şi principiul binefacerii şi al evitarii daunarii. 2. Binefacer ea şi evitarea daunarii Ori de cate ori incercam sa-i ajutam pe altii. incercand atingerea "unui beneficiu net". riscam inevitabil să le facem rău. personalul medical care e obligat sa-i ajute pe ceilalti. el trebuie considerat ca un subiect care obliga la acordarea unui respect deplin. trebuie de aceea. Astfel.

50 .

dar constituie ultimele sanse terapeutice. Asumarea responsabilităţii . Evaluarea beneficiilor şi complicatiilor ce pot surveni ca urmare a conduitei terapeutice propuse . Este necesar să se recurga la o gradare a responsabilităţii după următoarele situatii: situatii de necesitate care determina acceptarea riscului medical în fata riscului vital al bolii. etc). . Estimarea cât mai corecta a beneficiilor şi riscurilor . situatia riscurilor imprevizibile.implicarea activa a pacientilor în alegerea uneia dintre schemele de tratament. Folosirea rezultatelor cercetarii medicale şi progresului tehnic . situatia în care riscurile sunt greu de evaluat.fără a se ajunge la ceea ce sunt numite "boli ale progresului medical" (explorari şi investigatii traumatizante şi nejustificante.optinuta printr-o educaţie continua şi valorificarea experientei practice care ne asigura ca putem furniza ajutorul pe care afirmam ca suntem capabili sa-l dam.DEONTOLOGIE ŞI ETICĂ PROFESIONALĂ este de a oferi beneficiul medical pacientilor cu pierderi minime. Inalta pregatire profesionala . conduita terapeutica exagerata şi inutila.postulatul lui Hamburger ofera drept criteriu de evaluare şi de acceptare a riscului necesitatea de a ne convinge ca riscul acceptat este totdeauna inferior riscului evoluţiei spontane a bolii. în dorinta de a adera la riscul minor. aceasta insemnand binefacerea şi evitarea daunarii care implica o serie de indatoriri ale personalului medical. pentru a-l indeparta pe cel major şi de a face ca riscul actiunii să fie mai mic decât riscul bolii. situatia în care riscul este previzibil şi care impune acceptarea riscului minor pentru a indeparta riscul major al bolii.MODULUI 41 .pentru asistenta acordata fiecarui caz în vederea obtinerii de beneficii maxime cu pierderi minime.

Responsabilitatea conjuga astfel pe oricare membru al echipei de îngrijire cu faptele sale. Nu . importanta de a trata în mod egal pe cei egali (ceea ce economistii sanitari numesc echitate orizontala) şi a trata în mod egal pe cei inegali. Respectarea drepturilor omului să nu uitam ca boala afecteaza un OM care are dreptul la integritatea psihico-fizica şi morala. proportional cu inegalitatile importante din punct de vedere etic. iar când acest lucru este imposibil. dreptul la adevar şi nu în ultimul rand dreptul de a muri demn. 3. repartizarea resurselor să se faca proportional cu intensitatea nevoii de asistenta medicală. În ceea ce priveste etica de sănătate. Impartialitatea Dreptatea este considerata ca sinonima cu cinstea şi poate fi descrisa ca obligatia morala de a actiona pe baza judecarii şi analizarii corecte a unor date competitive. determinand de multe ori alegeri tragice intre oameni şi valori. dreptul la o suferinta demna. implica capacitatea de evaluare şi de alegere a ceea ce este util bolnavului şi societatii. Respectarea legilor acceptabile din punct de vedere moral . obligandu-l la plasarea intereselor acestora inaintea intereselor personale.inseamna ca deciziile pe care le luam se vor supune operatiei de a respecta pozitia institutiei şi legile tarii căreia îi apartinem. problema de etica deosebita o constituie distribuirea putinelor resurse ce prelungesc viaţa şi asigura sănătatea în situatii limita. obligaţiile de dreptate se impart în 3 categorii: Distributia corecta a resuselor materiale reduse (dreptate distributiva) înţelegand prin aceasta: necesitatea ca asistenta medicală să vina în intampinarea celor ce au nevoie de ea.

51 .

chiar daca dezaprob inselarea pacientului daca acesta sufera de o boala incurabila infectioasa sunt obligat să o comunic autoritatilor în drept). chiar daca dezaprob modul de viaţa al unui pacient (marii alcoolici cu leziuni hepatice) pe motiv ca boala a aparut sau sa agravat din .RUXANDRA RADU putem lua decizii în numele unei morale şi a unei convingeri personale daca acestea contravin legalitatii: chiar daca individual consideram aceasta legalitate imorala (ex.

Daca am credinta ca legea este nejustificata din punct de vedere moral. am dreptul MORAL de a o incalca dar nu am dreptul LEGAL de a o face şi de aceea trebuie să fiu pregatit pentru a face fata consecintelor nesupunerii în fata legii (situatii ce apar în unele societati nedemocratice ). Scopul Aceste principii şi-ar pierde semnificatia daca aplicarea lor nu ar urmari realizarea unui scop comun: .vina lor nu e rolul nostru sal pedepsim şi nu constituie o baza justa sau morala pentru orientarea resurselor. 4.

exercitarea dreptului oricarei persoane la sănătate.L. Ca membrii ai acestei armate trebuie să facem dovada unei inalte tinute morale care. asa cum spunea J. bunul suprem al omului. dar şi o problema care intereseaza deopotriva intreaga societate. să fim demni de destinul nostru. Sănătatea constituie straduinta umană perena. Si. iar personalul medical trebuie să fie educat în spiritul raspunderii pentru ea. deoarece nici nu se poate altfel.Faure "sa ne ajute ca să ne ridicam la inaltimea acestei profesiuni şi arte minunate. noi trebuie să depindem numai de .

care urca din strafundurile noastre şi comanda datoria noastră". straluceste în noapte şi dispare pentru totdeauna. .conştiinţa noastră. a acestei scantei sublime care. să ascultam vocea ei şi anume să tinem în mainile noastre raspunderea unei vieţi prodigioase. să coboram în noi insine şi să urmam fără regrete şi fără slabiciune aceasta voce interioara. o clipa. aceasta voce în acelaşi timp puternica şi tacuta.

52 .