You are on page 1of 1

Definitie

-Noul Cod Civil are ambitia insa de a ne oferi si o definitie a obligatiei , desi
dupa titlul articolului dedicat ei , in discutie ar fi vorba doar despre
continutul raportului obligational;
-astfel , obligatia “este o legatura de drept in virtutea careia debitorul
este tinut sa procure o prestatie creditorului , iar acesta are dreptul sa
obtina prestatia datorata”(art. 1164 N.C.C.);
-definitia legala subliniaza atat caracterul relational al obligatiei , cat si
dreptul corelativ si definitoriu al acesteia , chiar daca nu foloseste
denumirea de creanta;
-in plus , reiese ca obligatia este drept in personam , deoarece debitorul
datoreaza o prestatie , care constituie , nu continutul obligatiei , ci obiectul
ei (art. 1226 N.C.C.);
-articolul din noul Cod civil ar permite specularea1 ca raportul obligational
ar fi altceva decat obligatia , deoarece continutul sau ar fi dat de
obligatie , iar obiectul acesteia de prestatia datorata;
-pastram insa analiza clasica , care face –terminologic- sinonimi termenii
de obligatie si raport obligational , iar –structural- distingem intre obligatie
ca raport juridic si obligatie ca datorie , concretizata intr-o anumita
prestatie patrimoniala;
-din cele de mai sus , rezulta ca obligatia civila este un raport juridic
, in temeiul caruia debitorul este tinut la o prestatie concreta fata
de creditor , care –in caz de neindeplinire a prestatiei , poate
folosi anumite mijloace de coercitie a statului.
Terminologie
-cuvintele folosite pentru a desemna obligatia civila sunt variate , fiind
folosite uneori distinct pentru a sublinia ca in discutie este vorba despre
un raport juridic , alteori doar despre prestatie , ori despre un drept
subiectiv;

1

Doar intr-o anumita masura , intrucat art. 1164 are doar titlul “continutul raportului obligational” , textul legal
referindu-se la obligatie ca legatura de drept , fara sa se mai faca vreo referire la vreun continut sau obiect (al
obligatiei sau al raportului de obligatie)