You are on page 1of 3

Dumbrava minunată

,
Locul unde s-a zămislit povestea
De la "In deal la Sadoveanu", chiar de pe cerdac,
prin geamlâcul rămuros, conu Mihai avea norocul să vază
de cum ieşea din casa lui, la capătul aleii străjuite de teii
cei semeţi, raiul de la Buciumeni.
Părea doar la câteva zvârlituri de băţ distanţa, deşi
până acolo era puţin mai departe, nu mâncai un codru de
pâineacaasăaajungi,adaraaveaiacevaadeamers.
Huciul, cu feluritele lui esenţe, nu era mare, însă
bulucirea de copaci bătrâni şi înalţi se cerea luată în
seamă. Avea ceva care atrăgea luarea aminte. Căţărată
pe coastă, strânsura aceea de copaci părea un roi de
albine scăpat dintr-o prisacă. Mai jos curgea pârâiaşul
limpede al Buciumenilor într-o tăcere de închinăciune. La
poale de codru des, ca un arbore din cel uriaş, împărăţea
într-un fel de poieniţă, pe un tăpşan, bisericuţa bătrână.
Lumea Falticenilor zicea că-i din vremea lui Alexandru cel
Bun. Aici fusese o biserică din lemn din acele timpuri atât
de îndepărtate. Pe locul ei se ridicase, tot în vremuri
vechi, lăcaşul troienit şi el de ani, de vremuri, intrat puţin
în pământ, înfiorând cu făptura lui umilă, cuviincioasă şi
sfântăhloculhacesta,hdaurindu-l.
O cărare şerpuia ca în poveste printre sălcii bătrâne
şi pletoase, coborând şi urcând spre bisericuţă şi spre
întunecimea răcoroasă şi sălbatică a huceagului. Un pâlc
de case ale satului Buciumeni horea în juru-i.
Lui Conu Mihail Sadoveanu îi mergea de fiecare
dată la suflet priveliştea asta. Din când în când îşi
îngăduia şi câte o plimbare pe tărâmul acesta de basm.
Într-o zi se aşaza la masa de scris şi, dintr-o răsuflare,
cum se întâmpla de obicei, scrie "Dumbrava minunata".
Nu se gândise atunci că titlul cărţii sale va deveni
toponimicul locului, că Lizuca şi Patrocle vor fi locuitori cu
actehdehstarehcivilăhaici.

duhurile bune s-au întors. O altă "Dumbrava minunată" se naşte acum. dar se pierduse acea poezie frustă de carehfusesehsedushMihailhSadoveanu. Şi s-au înstăpânit curăţia şi tihna. ce părea dispărută pentru totdeauna. O altă dumbravă minunată Peste decenii. după 1990. Devenise un loc de petrecere.Mihail Sadooveanu nu făcuse decât să dea măsura propriei încântări. deşi bisericuţa modestă era la locul ei. vieţuire călugărească. S-a întemeiat mânăstirea Sfântu Gheorghe Buciumeni. din cerdacul casei sale nu se mai putea zări raiul "Dumbrăvii minunate". Şi dumbrava se schimbase. Ceva minunat a fost să se întâmple şi ambianţa de poveste. iar huciul atârna la fel de ademenitorhpehcoastahplecatăhsprehcer. Se ridicaseră case ce închiseseră orizontul. S-a aşezat aici. chiar dacă sub salcia unde petrecuseră acea noapte de pomină Lizuca şi Patrocle apăruse o inscripţie lămuritoare cu privire la respectiva întâmplare din proza sadoveniană. Pe pârâu se amenajase un ştrand. Cu vrednicie acareturi noi şi frumoase prind a împodobi locul. Duhurile rele au plecat. Ceva părea pierdut pentru totdeauna. . să adauge ceea ce ţinea de harul său şi astfel să creeze o lume fermecată. Nu mai era "Dumbrava minunată". s-a întors în "Dumbrava minunată". menită a dăinui poate maihmulthdecâthînsuşihlocul. E drept că se înălţase o cabană pitorească cu numele "Dumbrava minunată". Şi acel farmec de poveste.