You are on page 1of 15
29 octombrie SPATIUL EGEO-ANATOLIAN $I EUROPA SUD-ESTICA IN LUMINA UNEI REVIZUIRI A CRONOLOGIEI EPOCII BRONZULUI” ALEXANDRU VULPE Membru corespondent Traditional, perioada pe care o putem denumi ,lasicX” a epocii bronzului evropean a fost considera ca aflandu-se sub in‘wenta culturii miceniene ixcoortanfa acestei influenj: asupra dezvoltérii inte ce a grupurilor cultural: re: ionale fiind diferit evalu ( de c2rcet&tori. Astfel, I onz #3, care constinsie gi faza de maxim& dezvoltare a cuhurii Aunjetitz, a fost paralelizatf cu cea a mormintelor-put (Schachtgréber) de la Micene (sec. XVI a. Ch.). Implicatiile acestei cronologii s-au remarcat in restrangerea evoluiel epocii bronzului propriu- zise la milc).iul IE, in special la intervaied 1800 — 1200 2. Che Acest fe] de a vedea lucrurile a inceput si fie modificat in ultimul sfert de veac datorit fie unor descoperiri din spatiul est-mediteranean, mai ales din Asia Mick, fic perfection%rii metodei de datare prin radiocarbon gi, in anii din urmf, gia * Comunicare prezentatl fa cadrul gedinjei publice a Secyiel de $tiinte Istorice gi Arhcologie | din ziua de 219 ociumbrie 1996. * Deoarece sistemul cronologic «'aborat de P, Reinecke se haza pe tipoiogia obiectelor de nietal (anne. porccbe ete.) gi a asovierii acestora in deccoperisi Rinerare si in depozite de bronzuri, peadul Geran r ghey aes £28 palais accatud de obieete gi a fecorului dispus pe cle, Ceruui iii revenes: na col secundar. DY bogata Yerrnsi citer sclectiv: R. Hachmiuwn, Die frithe Bronzeseit im westlichen Ostseegebiet und ihre mictefund stidosteuropdischer. Beciehungen, Hamburg, 1957, in special p. 165 urm. cu extminarca critic’ a pirerilor exp-inate p&i' la veca vreme; Ama Mozsolies, Goldfinde des D., offundhorizen'-s von Hajdlisdeason, 46-47. Ber. REG, 1965-1966, p. 38 urns J. Viadds, Osteuropdische und medirerrane Einflisve im Gebiet der Stowakei wihrend der Bronsezeit, Slovenska Archeolégia 31, 1973, 2, p. 253 urm; H. Miiller-Karpe, Handbuch der Vorgeschichte IV. Bronzczeit, Munchen, 1980, p. 182; B, Hinscl, in Siidosteuropa zwischen 1600 und 1000 v. Chr. PAS 1, 1980, p. 1-38; J. Bouzek, The Aegean, Anatolia and Europe Cultacal Inte:relations in the Secord Millenium B.C., Praha, 1988, p. 17, Vezi si punetele de vedere sal nuetijat exprimae ale Ini H. Thrave, The Mycenaecms Fascination: \ Novthener’s View, in Onientalizch-Agdische Einilisse in der europfischen Brenzczcit, Monographicn RGZM 15, 1990, p. 165 si W. Davis, Der Hujdiisdmson-Apa-Kreis und der rina mytenische Kreis « Bemerkungen sum Verhiilinis zwischen ,.Hajddsdmson-Apa-Stil” tond ,,carpato- mykenischen” Zierstit, in The Thracian World at the Crossroads of Civilisations, Rezamatele comunicdrilor {2 cel de-al T-lex Congres intemational de wacologie, mai, 1996, Constanta-Mengalia- Tulcea, p. 177-151, Referitor la reistiile Helleicului cu culturile carpato-dun-sne, tn special cultura Wietenberg, vezi si mai jos, nots 15. 33 dendrecronologiei. Sincronismele astfel objinute au permis formalarea unui nou punct de vedere privind datarea absolut a diverselor faze ale bronzului european si a dependentei lor de influentele provenite dinspre Orientul Apropiat. Obiectul rindurilor de fat este de a examina impactul pe care aceste rezultate mai noi ale cercetirii Lau avut asupra periodizirii relative gi absolute a culturilor epocii bronzului din spatiu! carpato-dundrean. Vom discuta mai intdi noile date ce rezultst din metoda cronologiei de contact, traditional istoricd, bazatd pe criterii comparativ-tipologice, dinspre civilizatiite orientale - in special Egiptul si Mesopotamia — spre Europa, prin intermediul spajiului egeo-anatolian, pentrn a le confrunta apoi cu cele obfinute prin nictodele fizicii si paleobotanicii. ‘et ins6) G. Childe, referindu-se la descoperirea unui mic denozit ce confinea si un topor eu gaurk de inmdnungare transversal, in stratul IV (rosso) de la Poliochni (pe Lemnos), corespunzitor fazei Troja T final sau Trofa II sidutat in aces BD. Chr, (on data trecerii ce Ja Helladivul timpuriu If spre TI (EH IN — inceput BF IL) a propus datarea brorzului mijlocin ungar La re: pectiva dak. Toporul apartine tipului Pidureni (Vulpe), are secjiunea lamei hexagonal’, iar datarea lui Childe sugera o ,,tidieare” 2 descoperitilor de tip Hajdtisémson-Apa cu aproape jumitate de inileniu (la acea datd acest tip de descoperiri era considerat a fi sincron mormintelor-put de la Micene)’. Sugestia lui Childe a-a fost Iuatd in serios la vremiea respectiva, jntee timp, la sfargitul anilor "60, C. Renfrew arta c& analogiile presupuse a exista intro primele etape ale cet%tii de la Troia (I i I) si cultura Gumelnita- Karanovo nu se susfin gi c%, prin urmare, stérsitul eneoliticului in Balcani_este anterior civilization traiene. Influenjat si ce noile datiri “"C) dendrucalibrate, Renfrew sugera ck epoca bronaului in Europa de Sud-Est (faza timpurie) ar trebui si corespund& in Vinii mari Helladicului timpuriy, iar bronzul timpuriu din Europa Cotral& s& fie cu cateva secole mai vechi dee4t era acceptat in acea vreme, ceea ce ‘ aplica datarea inceputulei ulturii Aunjetita (periond: .bronz A” dupt Reineck« + Ene inainte de 200°, Ace: tX nouk viziune a fost ado tata de arheologii bulgart malt mai timid si se{inut de cei romani, Acestia din urma, recunosedind decalajul cronologic dintre sfirsitul eneoliticului si cel al inceputului epocii bronzului proprin-zise, au extins pe aproape wn mileniu (mil. IIT) o perioad& numitt de “ranzitie”, in care erau inevdrate © serie de grupuri culturale definite in anii ‘60 (culturile Cermavoda FIIf ete.)*. WG, Childe, Acta Archaeologica Hungarica 7, 1956, p. 291 urm. + © Renfrew, The Auwmomy of the south-east European Copper Age, Proceedinys of the Prehistoric Society 35, 1969, p. 40; idem, The Emergence of Civilization. The Cyclades and the Aegean in the Third Millentum 8.C., London, 1972, p. 169 urm, Cf. rabelol sincronismetor citirurale fa Henrieta Todorova, Die dupferzeittichen Axte und Bette in Bulgarien, PBF. 1X, i 1, Mainchen, 1981, p. 2 unm. * § Morintz, P. Roman, Aspekte des Ausganges Yes Aneolithikums und der Ober-angsstife cur Bronceseit im Raum der Niederdonae, Dacia, N.S.. 12, 1968, p. 45 urm.; idem, Ubergangszeit vom Aneolithikum zur Bronzecsit in Ruminien, Dacia N.S., 13, 1969, p. 61 umm., propunea ca datk ad Fat a mai insista asupra istoricului problemei aici in discutic, ne mérginim a mai cita citeva descoperiri care constituie semnale in directia concepliei despre 0 wtidicare” generalX a eronologiei epocii bronzului. Descoperirea 1a Thebai, intr-un ‘ontext bine conturat stratigrafic si datat tot la sfarsitul fe wi BH I, a unui mic depozit ce conjinea un_topor cu gauri de inmanunsare transversats de tip Pitulele (Vulpe), ia permis lui J. Maran si 0 aduck drept argument in favoarea datrii in 00, De remarcat c& gi acest exemplar are secfiunea lamei hexagonal, deci reflect un procedeu tehnologic de turnare (cu valvele inchise) mai evotuat fag de topoarele cu seinen lamei pentagonald (cu valvele avind partea ingustt{ deschist); ultimele int tipuri ce ar ia context cu u desc i chun ckenbers i care preced aot fi ct le by = ‘Semmificative sunt si descoperirile in tumuli de Jang’ Kotor (Mala gi Velika Gruda, in Muntenegru) ale unor inventare ce ingiduie formmularea unor sincronisme fntre situri darate la nivel BH I/GH I, din Grecia (in special necropola de pe Lefkas). din cultura Vudedol, cu variantele ei locale {Z6k) gi din tumulit de fa “Ampoit:*. Ultima descoperire — Gm. 3/MT>— se_incadreaz{ in srupul cultural Livezile (Ciugudean) care, indiferent de nuantirile propuse, se situeaz4 oricum intre orizontul corespunzdtor sfarsitului culturii Coofeni si anterior culturii Wietenberg, cultura reprezentativa pentru bronzul ,,clasic” intracarpatic®. Cum descoperirile de tip Ampoija, cu :latiile lor mai sus-aminti:, ny _pot depasi pragul de circa 2300 aCh. (mai probabil sunt mai vechi), apare evident c% gi cultura Wietenberg ar fi putut lua nastere inaintea mileniului I. O ultimi serie de descoperiri cu implicatii neindoielnice asupra cronologiei bronzului carpato-duntirean provin din Anatolia, Este vorba de o categorie de piese din os (saibe, nasturi, cilindri, psalii), freevent aflate in context cultural gi la de sfirgit a encoliticului, respectiv a ,,perioadei de tranzigie”, 2500 a.Cha; sfargitul avestei perioade sar situa in jar de £900. cfind se considera c¥ incepe evoca bronzului, Fafi de edifia din 1960 a Istortet Romaniet (vol. I, p. 71 [D. Berciu] si p. 93 (1. Nestor]), in care perioada de twrarzitie cétre epoca, bronzului era data inire 1900 si 1700 a.Chr., noun concepfic reprezenta un real pas thainte tn arheglogia romaneasca, ©). Maran, Die Schaftlachaxt aus dem Deporfund von Theben (Mittelgriechenland) und ihre Stellung im Rahmes der bonzeceittichen Ante Siid seuropas, Archéologisches Keniespondenzbla!? 49, 1989, 2, p. 129 urm, Recem, intr-un amplu referat, inut la al 7-lea Congres intemajional de ‘Tracologic - Constanja-Mangalia-Tulcea - mai 1996, aeclagi autor extindea discatia problemelor de cronologia milenivlisi al I-lea fa tot sud-este] Europei, demonstednd si aici caportul relativ cronologic EH M1 - incepwtel petiondei Bronz A (Reinecke) la citca 2200 a.Chr.; in_The Thracian Werld at the Crossroads of eniisttion (rezumatal Coniuniarllor), Bucuresti, 1996, p. 44 urm. 7 Tipologia wnoarelor cu gurl de inavinungare teansversald Ja A. Vulpe, Die Avte und Bette in Rumdnien 1, PBE.T:.2, Minchen, 1970, p, 26 urm.; idem, Varia Archaeologica Hf, thraco-Dacica 9, 1988, p. 210 urm, rs " Margarita Primas, Velika Gruda I. Hiigelgrdber des frien 3. Jahraausends v. Chr. im Adriagebiet, UPA. 32, Bonn, 1996, p. 75 urm, HL Ciugudean, Epoca timpurie a branzulué in centrul si sud-vestul Transilvaniei, Bibliotheca ‘Thracologica 13, Bucuresti, 1996, p. 139 urm, 35 Dunirea mijlocie (culturile Vatina, Otomani/Filzesabony etc.), dar gi in'atia (Sri noastre™”. Unele exemplare, provenind din mormintele-put de In Micene (inclusiv replici in forma unor gaibe de aur sau aplici de centur’) au roprezentat pe vremuri un argument puternic pentru sincronizarea culturilor epocii bronzului sud-est sau Ani central-european cu epoca mormintelor-pu (Schachtgriberzeit)", Piese tolia sau amprenta, imprimatd pe {ut a unor astfel de saibe, au ap%rut si in asociere gu 9 ceramict vine datatt prin stptturile efectuate dup! 1948 in acezarea de ta juati in Anetolia est-centralf. Killtepe era o stafie a coravanclor ce Vérieat din Mesopetamia de-2 lungul Eufratelui superior in drum spre Anatolia, in dout nivelusi, bine sigilate prin stratuzi compacte de arsur&, s-au descoperit nunieroase table de tut redactate in akkadian’, confinand corespondent comer- ciala in care, direct sau indirect, erau mentionafi demnitari asirieni din Assur, daagi in interyul 1850-1650, dupi cron. ogia ,scurtl’ si cirea 192-1720, dup cea ,lunga”'”. Contextal istoric este oricum anterior inceputului civilizatie’ rricenions, care, chiar in ipotena unei da'S-i mai ,inalte”, fn Helladicul mijlocit avansat (MH III) a primelor monninte-pug, uu poate precede inceputului secolului al XVIE-lea. In aceast ordine de idei se cuvine mentionat un surprinzitor de asemiintor decor de peo. yulbs (sigilin” 7) de os, gisiti, in mod int&mplator, la Targu Secuiese (fig. 1, 1) simarca imprimata pe lut a unui astfel de sigiliu la Karahdyitk (Anatolia sud-centrala) (fig. 1, 2-3), aflat intr-un context contemporan mai sus citatei descoperiri de la Kiliepe (perioada Karum Ib a regatului vechi hittin), Analogia de faji are o important deosebitk si prin faptul c& functia piesei de Ia Térgu Secuiese pare a fi fost tot cea de sigiliu. O astfet de analogie sugereaz’ elajie mult mai intima decat importul ocazional al vreunui ebiect de lux, Poate n-ar fi exagerat si avanstim ideea unor contacte directe inte formayiile culturale din spatiul carpato-dumirean si aria anat-tian¥, in sensut ilusteat de relapiile comerciale dintre Asiris si regatul Hittit. Descoperirile maj_s menfionate afecteaz& fe «te serios conceptia ex My. onis fup: $i intlirese pUrerea pc rivit clireia perioada cea r. 2i infloritoare a bronaului ud est si central-europeaa se situeaz’ in jur de 200 gi i primele secole ale mileniului {t Avote in vedere de toyi cercetitori citag a nota 1, fp special Hackman, p. 174 urm., pl. 70. © poidens, pl 68/11 i 71. © Brigine Kull, Uncersuchungen sur Mittelbronseseit in der Tiirkei und thre Bedeutung fir die absolute Daderung er curapdivchen Broncereit, PZ (4, 1989, 1, p. 48-73, prezentare cuprinzStoare, intemeiat pe literatus 2 mai veche. "* Compara ibidem, fi. i4/h, 2 (Kerahdyk) cu Z. Székely, SCIVA 29, 1978, 2, p. 289, fig. 1 (argo Secuiese), Piesa de li Tirgu Secuiesc a fost g&sitX in ardturd, pe un teren de unde s-au cules fragmente ceramice ale ., mai multor culturi din epoca bronzufui, printre care $i ale culturii Noua”, Nefiind posibild o resortare la un medin cultural ate, ipoteza cea mai verosimil& intemeiatd pe criterii dpclogic-conmarative, este asovieres avestui itrportant obfect cu orizontal cultur'i Wietenberg, sil atesiat in zon, 36 Ia. Chr", Avem in vedere fazele culturilor Wi 2 I si I, Monteoru I C3-1 C1, Otomani It gi DE, in tara noastra, iar in Europa centrali etapa bi 2, in care se incadreazi mormintele princiare de genul celor de la Helmsdorf, Leubingen, Leki Mate etc. din cercul cultural Aunjetitz. Fig. 1. 2 Tirgu Secuiese (dup Székely). 2, 3: Karshiyiik (dup Kul). Decorul spiralic gi spiralo-meandric, considerat de unii cercetitori ca fiind in principal de provenienga miceniand, gste caracteristic ceramicii din culturile carpato- dun%rene mai sus amintite. Este, de asemenea, din belgug reprezentat pe arme de Dronz (lopoare de diferite tipuri, spade, pumnale) si, datoritd acestui fapt, a fost pus in legitur& tot cu radiafia civilizatiei miceniene'”. Noua viziune asupza cronclogi absolute nu implic& eliminarea influenteler miceniene din discutie, ci extinde in spatiu si inapoi .. timp acest fenomen in seasul une puternice radiagi: a civilizatiei din aria egeo-anatoliand, luatd in ansamblu, asupra sud-estului. Europei incd din mileziul ai [T-lea. ™ Cf. si Kull, op. cit, p. 72. Concluzii asemandtoare, rezultete din compararea eu datele AFilarding. Radircarbon Calibraion and the Chronology of the European Bronze Age, Archelogiscké Razhledy 32, 1980. 2. p. 178-186. ‘Yin afara Lieramurii de la nota 1, vezi lucrarile citate de T. Bader. Die Schwerter in Rumiinien, PBF. IV. 8. Stuttgart. 1991, p. 45 cu nota 45; se evidentiaz’ articolele lui K. Horedt. Siebenbiirgen dad Mykend. Nouvelles études d*histoire 2, 1960. p. 31 bk idem, Die Wierenberghulai, Dacia N.S., 4, 1960, p. 134. Piretilé powivit cdrora decor! spizalo-meandric al bronzului trazsiivanean ar fi apirut prin reinnoirea unei tradigit din neolitic (vezi intre ali 1. Wemer, Mykenae-Siebenbiirgens Skandinavien, tn Atti Congresso internazionale di preistoria e protoistoria mteditervanea, Firenze Napoli-Roma, 1950, p. 290-307) au fost criticate, considerandu-se prea lung interval intre cele dowd orizonturi, fi stadiul aetaai, acest interval apare chiar si mai mare - poate 1 500 - 2.000 de ani, Contra exayerazii influenyelor miceniene asupra motivisticii decoruiui ceramicii culturilor bronzului roniinese $-a pronunat M, Pusu, Toporu! de bron: ae ta Erne’. »CEV 10, 1984.9, p. 2: 37 3 Fig. 2k: Paros: 2; Syzes 3: Naxos (dup Zervos). 4. 2 culture © ctcaberg, Sighisoara (dup Hored0). Fig, 3. Aria de rdspandire a rapiercior miceniene (dup Bader, cu modificki) Ce reprezintd pentru aria carpato-dun%reank acest mod de a vedea Iucrurile ? in primul rand, principaleie cuituri ale bronzului roménesc s-au cristalizat cdndva ine 2400 si 2200 a Chr. (culturile Monteoru, Wietenberg, Tei, Otomani), nu neaparat simultan, dar aproximativ in acelasi timp cu formarea cercului cultural aunjetitzian tn Europa central. Ble au evoluat apoi si in prima jumitate a mile- niului al U-lea, sférgitul lor fiind contemporan inceputurilor civilizatiei miceniene 39 (MH IIC-LH ", Este mai firesc deci s& vedem th aparitia gi dezvoltatea bogatului decor spiralo-meandric din cultura transilvineand Wietenberg reflectarea mai degrabi a mai multor influente ale civilizatiei palstiale minoice, poate chiar din minoicul timpuriu de sfarsit (EM ID} si cicladicul timpuriu (EC HAI), intr-o comunicare finut la colocviul despre relaffile dintre Grecia si Europa de Sud-Est in epoca bronzului, Turzing 1980, am indréanit s& fac o legtturY intre boganul decor de peunele , tigti” (frying pans) —piese ceramice cu 0 bogat’ inc&rcdturi simbolict” -. sicel reprezentat pe fundul unor castroane, cesti seu tigti din cultura Wietenberg'® (fig. 2). Ipoteza mea n-z fost acceptat4, considerdndu-se prea lung intervatul de timp seurs intre cele dou& descoperiri: recipientele din Ciclade (culmra Keros-Syros, dup& Renfrew sau EC T-ID A~ 2600-2300 a. Chir.)'”. Astizi revin cu mai mult curaj asupra acestor analogii care s-ar putea si nu fie cu totul intamplitoare, Este bine cunoscut rolul important jucat de Ciclade fn vehicularea multor influente culturale spre nordul Balcanilor. fn al doilea rind, exprimarea influengelor civilizatiet miceniene este de asteptat s4 se produc mai cu seam spre sfarsitul culturilor mai sug amintite si, in continuare, asupra perioudei virzii a bronzului sud-est european. fn Transilvania sunt in cauzit sfarsitul cu'turii Wietenberg (aga-num:ta fazil IV), cultura Nou. si 2S fn uldima vreme s-au adus mereu argumente care atenuezzi contrastul cultural dintre sfarsiral Helladicului muijlociu si tneepurut civilizayiei miceniene propriu-zise: P. Warren, V. Hankey, Aegean Bronze Age Chronology, Bristol, 1989, p. 96 i 137; O.T-P-K. Dickinson, The Origins of Mycenaean Chilisation, Studies in Mediteranean Archaeology 49, Giteborg, 1977, p. 40 umm Dar chiar gi controversatele date '“C, eufese pe Thera, pentni a determina data erupyiei vulcanului Santorin, nu pot widica” inceputurile miicenianului mai sus de sec. 17. Vezi si recentele observatii referitoare la aceastd tema si implicajiile in cronologia Helladicului: P.LKuniholm ct alii, Anatoliun tee sings and the absolute chronology of the ev:stern Mediterranean, Nature, 38" 27.06.1996, p. 780 unm, " C. Zervos, L'art des Cyclades itu tébut & la fin de I’ Age du bronze, Paris, 1957, pl. 224-228; RL. Barber, The Cyclades in the Bronce Age, London, 1987, p. $0 si urm. " Tdeea nu este cu tol nou’. A fost pe vremuri formulata de $, Fuchs, Die griechischen Fundgruppen der frithen Bronzeseit und thre auswartigen Beciehungen, P: 1937, p. 80 urm., dar a fost spins datorita tot imposibitita, | de a exptica disianta considera-'li de timp intre cele dowd orizont “7 atheologices of. si K, Horedt op. cit. (nota 15) si K, Horedt, . Seraphin, Die préihistox rische cunsiedlung auf dem Wietenberg bei Sighisoura-Scha burg, Bonn, 1971, p. 15 urm. ” Renfrew, The Emergence of ctvilisation ... (nota 3), p. 170 um; Barber, ep. cit. (nota 17)p p-20 urm. si fig. 58. * Problema definirii gi dararii fazei finale « culturii Wictenberg revine meren in tucrarile specialc, Uni autori concepeau ca poribil un contact al purtitorilor cirri Wietenbery cu cei ai gmupurilor hallstatticne (Horedt, Dacia NS. 4, 1960, p. 136), pilreri ulterior abandonate. in schimb, posibilitatea ca populatia culturii Wietenberg si coabiteze cu cea a culturii Nowa, aceasta din unm’ consideratf a fi a unor péstori nomazi, persisid pind azi: T. Sorocesnu, A. Retegan, Newe spdibronze- iche Funde im Novideim Rumédniens, Das spatbronzezcitiche Wietenberg-Griiverfeld von Durbravita (Béstija-Nasdud}, Dacia NS, 25, 1981, p. 206, cu notele 55-58; B. Hiinsel, Beitrdige =ur regionalen und chronologischen Gliedenung der dlteren Halistattzeit an der unteren Done, Bont, 1976, p. 67 (veci gi recenzia mea: Revist 32, 1979, 12, p. 2 386). Recent, ideea a fost sustinutd de N. Boroffka, Die Wietenberg-2.ulnur. Ein Beitrag zur Erfarschu.1g der Bronzeceit in Siidosteurc;t, UPA. 19, Bonn, 1994, p, 287 cafe crede a putea demonstra - 1 ajutoral unor situatié arheolog ‘ce 40 aparitia gi dezvoltarea culturii Suciu (de Sus), cu etapa ei finalil reprezentatd de faza F-a a necropolei tumulare de la Lapug”'. La Dunirea de Jos apar grupurile culturale Govora-Fundeni (rezultat al unei sinteze la sférsitul culturilor Verbicioara gi Tei)”, grupul Zimnicea-Plovdiv si grupul cimpurilor de ume de tip Zuto Brdo-Gaca Mare. in cadrul acestui tabiou cultural se intrevid multiple relajii cu sudul predominant micenian’’, Citim edteva: Analogii intre unele elemente decorative ale ceramicii Suciu si Micene au fost de mult relevate™’. Tot asa s-au flicut apropicti intre figurinele de tip Cama-Garla Mare ete. si cele ale Helladiculut carziu™. Rimine problema rapierelor miceniene, a clror concentrare in Transilvania a fost odinioar’, pusé in legtturk si cu cultura Wietenberg’®, fn ceea ce priveste categoria acestui tip de armi trebuie precizate urmatoarele: Toate spadele miceniene din Transilvania — nov exemplare ~ apartin tipului A, considerat a fi cel mai vechi. Nici un exemplar nu este sigur original, lucrat in aria miceniand propriu-zist. Toate sunt imitatii, unele fabricate dup’ tehnica de aliaj si contactul inire culturile ¥: ‘etenberg si Nova; ef. D. Popa, 1 Boroftka, Considerayit privi:.! culaira Noua. Asecarea de la Tic! ‘ndeal, jad. Sibiu, SCIVA 47, 1 96, 1, 9. 55. Sunt de pirere ci. lovezile aduse nu sunt concludente, Am temeiuri s% cred, bazindu-m pe propria experienid si pe sSpltusile fncd inedite de Ia Rotbav, jud. Brasov, ¢& cele dou culturi mz au ,.coabitat’. Problema sfirgiuilui cutturii Wietenberg Panune in continuare deschis& (vezi si infra, nota 47). ™" C Kacs6, Conaibutions 2 la connaissance de ta culture de Suciu de Sus & la lumiére des recherches faites @ Ldpus, Dacia NS. 19, 1975, p. 45-68; idem, Beitrdge -ur Kennmis des Verbreinngsgebletes und der Chronologie der Suciu de Sus-Kultur, Dacia NS. 31, 1987, p. $1-75. = Denumirea de ,grapul cultural Govora-Fundeni” a fost propusd recent de Nona Palincas (SCIVA 47, 1996, 3) in urma compartrii ceramicii din dowd aspecte culturate inrudite: grupul Govora (sau fazcte TV-V ale culturii Verbicioara) gi fazele IV-V ~ Fundeni si Fundenii-Doamnci, ale culurii “Fei (vezi gi mai jos nota 43). 3 Puse in evidensi mai clar prin sipémucile de la Kastanas, pe Axios (Vardar), la nord-vest de Salonic: A. Hochstitter, Spuithronceceittiches und jrithetsenceitliches Formengut in Makedonien und im Balkanvaum, PAS 1, 1982, p. 99-118; idem, Kastanas. Die handgemachte Keramik, PAS 3, 1984, p. 276 wm. 4 in afar de lucriirile tui Horeds (notele 15 yi 18), cf. A. Vulve, Binige Bemerkungen tiber die mitlere und die spite Bronzezeit im Norden Rumaniens, Dacia NS. 19, 1975, p. 69-76; idera, Kritische Anmeriungen zu den karpateakindischen Kulnurbeziehungen der Altbronze:eit, Jahresbe- riche des Instituts ir Vorgeschichts :ter Universitit Frankfurt am Ms'a, 1977, p. 110; idem, Beitrag su den bronzeceittichen Kulearhesichungen cwischen Ruménien uid Griechenland, PAS 1, 1982, p. 321-326. Menjionez eX in lueririle citare am urmat o cronologie a epocii bronzului resirénst la milenjul al I-lea, concepfie ce nu mai corespunde stadiului aici prezer. % Monica Chicideenu-Sandor, I. Chicideanu, Contributions io the study of the Gdrla Mare anthropomorphic statuettes, Dacia, NS. 34, £990, p. 53-73. % Horedt, Dacia, N.S. 4, 1960, p. 134; acelasi autor se exprimi mai retinut in: Sdbiile de ap niverian din Transilvania, Stadii si comuniciri (Apulum) 4, 1901, p. 10-16; Alexandrina D. Alexandrescu, Die Bronceschwerter aus Rumdnien, Dacia N.S. 10, 1966, p. 119 um; J. Bouzek, The ‘Aegean and Céntral Burope; an Introduction to the Study of Cuttural Interrelations 1600-1300 B.C., Pemétky archeologické, 57, 1966, p. 245. Problema datirii exemplarelor din Romsinia — evident in intervalal secolelor 16-13 - a fost privitl nuanjat de cercet8tori. O trecere In revistd a diferitelor pareti le Sader, op. cit, (nota 15), p. 23 urra. 41 tumare micenian4, altele dup procedee lotale™. $i in cazul rapieretor, s-a afirmat cho imitagie videgte o relajie mai intim% cu centrul de origine, decit un import jzolat™*. Toate rapierele din Transilvania (dar si singura piesd intreagi descoperitd fn aria sud-carpatic& — Ia Rogiorii de Vede; este si singurul exemplar de tip B) sunt descoperiri izolate, irk un context care sf ing&duie o apreciere cronologick in cadrul mediului cultural local (fig. 3), Singurele doua exemplare aflate tn depozite de bronzuri sunt frapmente de lama, refolosite gi transformate in lame de cuit (este si cazul unicului fragment de lam gasit intr-o agezare — la Bucuresti ,;Fei” -, din pXeate Prk a se cunoaste condipiile de descoperire); depozitele apartin seriei Uriu, bronz tarziu (Drajna si Soko}, ultimul fa nord-estul Bulgariei, ling Tutrakan) si nu pot fi mai vechi de sec, XIV, dateazd mai degrab’ din sec. XII a. Chr.”? in concluzie, socotim c& rapierele de tip micenian din Romania n-av facut parte din dotarea obignuita a luptitorului epocii respective, care utiliza ca arm& de ‘t&iat si lovit spada scurtd, cu lama avand centrul de greutat. in partea dinspre varf. Ce functie vor fi avut deci lungile rapiere, arm¥ specifick pentru impuns, prin utilize. ea carului de lupt cu dowd rofi ? Referitor la rapierele din spatiul micenian s-au stabilit trei functii, demonstrate prin forma pieselor si a reprezentirii lor pe geme sau fresce: cea de arm propriu- zis de impuns (mAnuitd fie de sus in jos, fie de la sold in sus), cea de insemn de * Unii mu exclud ca o parte din rapierele transilvanene sf fie importuri din sud: Bader, op. cit. (nota 15), p. 28; penira A.D.Alexandrescu, op. cit. (nota 26), majoritatea exemplarelor crau importuri. Imma Kilian Dirlmeier, Die Schwerter in Griechenland (au Serhatb der Pelopennes), Bulgarien und Albanien, PBF, IV, 12, Statigart, 1993, p. 31 urm., observ, pe bunt drep:ate, c& gradul procar de conservare at exemplarelor din Romania nu permite o comparajie concludent cu cele egeice. fn schit'b, aceeasi auloare, ca de altfel ;i cea mai rare parte a cercetitc-flor, considers piesa de aur, descrisd ca ,spada scurtf” din tezaurul de Ja Persinari, jud. Dambovija, o mérmurie a contactelor cu Egeca ined din faza timpurie a civilizatici miceniene (ibidem, p. 32); — Bader, op. cit, p. 30 urm., atribuic piesa respectiv§ spadelor micenicne de tip B, daténd-o in a doua jumétate a secolutui al IG-lea. Recent, A. Vulpe (Der Schat von Persinari in Siidrunxinien, in Festschrift fir Hermann Miiller-Karpe 2m 70. Geburstag, Bonn. 1995, p, 43-62, acolo gi intresya lite -turd) a aritat of respectiva psd.‘ este de fapt o lami ce putea f-aveni de la o halebardé, asentix: -oare pieselor de acest tip, care erau, in principal, insemne ele puterii, din Europa centrald sau apuseand. Prin urmare, relaiile cu Micene n-ar mai intra in discuyfe, Paralel redactasii stadiului rueu, a fost publicata o spad& Junga de bronz de la Bogazkby, data:l printr-o inscripjie cuneiform’ in sec. 1S a.Chr. (A. Miiller- Karpe, Anacolische Bronzeschwerter und Stidosteuropa, in Festschrift fir Qtto Herman Frey zum 65. Geburtstag. Marburger Studien zur Vor- und Frihgeschichte, 16, 1994, p. 43! arm.) Asenénarea spadei de la Bogaskiy cu cea de la Perginari se reduce la aptecierea cronati a formei givzii supratumate, al cirei contur a indemnat pe cercetZtori s-o compare cu o spad& din mormantul Delta din cercul B al mormintelor-puj de la Micene gi s-o incadreze ca alare. $2 urma expunerii la radiatii gamma a cxemplaniiui de 1a Persinari, imaginea dobanditd indic§ lar forma primari a unei lame de pumnal sau hatebards, cu contuni! gérzii rotunjit si cu dispunerea asimetricd a pfurilor de nit (Vulpe, op. cit, fig. 2/la-b). *B, Hinsel, Zur historischen Bedeuhong der Theifzone um das 16. Jahrhundert v. Chr Jahrest-ericht des Instituis file Vorgesehis ste der Universitat Frankfurt a. W: , 1977, p. 80. * Idem, Eine dasierte Rapierklince mykenischen Typs von der un'cren Donat, PZ 48, 1973, p. 200 urm.; Bader, op. eft. (nova 15), p. 28. 42 prestigiu (care in uncle cazuri excludea chiar funetia de arm’, 0 simboliza doa), gf cea de obiect de ofranda (in acest caz functia de arm& nu era neaplirat exclust)™. Examindud exemplarele din Romania prin prisma acestei imp’rtiti, vedem ok functia de reprezentare a rangului social pare a fi cea mai plauzibil¥. Aga s-ar explica si descoperirea izolatt a acestor piese: au sfarsit prin a fi depuse in cadrul unei ceremonii, pe care ne-o putem imagina, dar al ctrei scop nu-l mai putem cunoaste (oricum o astfel de pies4 nu se pierde; dac& a ajuns in pamant, inseam’ c& a fost depusd intentionat). Din cele discutate, rezult{ c& relajia dintre grupul de rapiere miceniene transilvinene si cultura Wietenberg nu mai poate fi acceptat’ dec&t pentru faza finala a culturii - faz& ine neclar definit& si caracterizark tocmai prin diminuarea pani la disparitie a decorului ceramic specific. fn aceeasi m&sur%, aceste rapiere ar Putea fi atribuite si culturii Noua, in aria cireia se cuprinde spatiul intracarpatic in bronzul taraiu (sec. XV-XIL a.Chr.)"". Dack ne limit4m doar 1. datele obtinute prin revizuirea cronologiei cu metode "tra fitionale, aga cum am expu -o succint in randurile de nai sus, am fi deja in ma- surd si afirm&m c& perioada timpurie a bronzului carpato-duntrean ia sfarsit curane dup’ 2500 (poate cdtre 2300:) a.Chr., c& etapa mijlocie, cea a culturilor ,,clasice” ale epocii bronzului, se cuprinde inte data de mai sus si cca 1600/1500 a.Chr. gi ct perioada t2rzie corespunde in linii maz! Helladicului tarziu (Micenianului), pan’ in jur de 1200 (sau 1150) a.Chr. Comparand rezultatele de mai sus cu dattrile fizicale sau paleobotanice, observimn of acestea mu diferi mult de cele istorice. Se cuvine mentionat cf in ciuda unui mare numa de dat&ri '*C din neoliticul Greciei — toate situdndu-se pana in Jur de 4000 a.Ch. -, lipsesc informatii bine ergumentate din cadrul mileniulai al TV-ea™, Prin urmare, datarea inceputului Helladicului (EH 1 de citre unif cercetttori la mijfocul acestui mileniu (chiar spre 3650 fn cazul Cretei)”* este mai degrabi rm compromis, intemeiat p> relatii cu zone de unde provin datiri mai sigure, fie din Europa de Sud-Est, fie din Orientul Apropiat. Mai de incredere sunt datele referitoare la Helladicul timpuriu I si II (EH TI si IM) care se incadreaz’, in majoritate, in intervalul 2900 — 2570/2410 a.Chr. pentru EH Il si 2570/2410- 2090/2050 pent EH II. Datfrile perioadelor corespunzitoare din minoicul si cicladicul timpuriu (EM si BC) nu difert substantial de cele ale Helladicului (EM III dureaz’t pani spre 2160/2025, iar MM IB ~ inceputul perioadei palatiale — s-ar plasa in jur de 1900, etapa prepalayiali find atestati tn sec. KX a.Chr.)*. ® Kilien-Dirlmeier, op. cit. (nota 27), p. 130-172, *" Surprinde rejinerea tui Boroffka, in monografia consacratl culturii Wietenberg (supra nota 20), de a discuta problema tapicrelor miceniene. Oricum le-am interpreta, prezenja lor in Transilvania este un fapt co trebuie obligatoriu pus in Jegttura cu una dintre e-le dou cultusi menfionate. ”S. W, Manning, The Absolute Chronology of the Aegean Early Bronze Age, Sheffield, 1995, p. 168 um. * 1, Warren, Hankey, op. cit. (nota 16), p. 121 um, * Ibidem, p. 124 wem., 43 Destul de recent s-au determinat céteva serii de date '*C, destul de fiabile, din sud-vestul Germaniei, obfiaute prin procedeul izolii colagenului de pe oase. Pentru cimitirul de la Singen, cu inventare de tip Bronz Aj, gruparea datelor “C se plaseazX intre 2400 si 2000 a.Chr. fn ceea ce priveste descoperirile funerare din zona Neckar, cu inventare, atat de tip Bronz Aj, cat mai ales de tip Ax, limita de timp se situeaza intre 2000 si 1800#°°. fn vremea din urm’ — mai ales dup 1980 — s-an inmultit si datirile dendrice (bazate pe compararea aspectului inelelor de erestete a trunchiului arborilor — mai ales la specii de stejar ~, raportate la un etalon-standard: ,,curba standard”, realizart in Jaboratorul de la Hohenncim, Jang’ Stungart, pe un interval de aproape 10 000 de ani BP)*®. Cele mai sigure date provin din analiza bamelor locuinfelor lacustre de la nord si nerd-vest de Alpii elvetieni. Astfel, pentru faza de sfarsit a culturii cu ceramic’ gnuratX (eneolit’: central-european), s-au oljinut date de ia copaci t&iayi intre 2550-2450 a.Chr. Nu exist probe din etapa ulterioara, decat abia dup’ 1765, vai ales Incepnd cu 1600 a.Chr.” Interesant este cX aceste din urmX date rroveneau din contexte culturale atribuite perioadei Bronz A sfarsit gi B” (Reinecke)* si confirma inuicect sfarsitul petioadei A Li sec. XVI a.Chr. fn schimt, examinarea resturilor lemnoase, conservate In constructia camerelor funerare din tumulii ,princiari” ai fazei Bronz Aj (cercul cultural Aunjetitz), 2 oferit date cuprinse intre 1942410 ~ 1900 (Leubingen) si 184010 ~ 1800 (Helmsdorf), date ce reprezint& momentul tMierii arborelui*”. Este plauzibil ins%, in cazul constructiilor fonerare, ca data t&ierii lemnului si cea a ridic&rii monumentului s4 nu difere mult. Probele radiocarbon culese din contexte culturale situate in apropierea {ari noastre, degi destul de numeroase, sunt foarte inegale ca valoare. in ansamblu inst, sugereazi aceeagi ,zidi are” cu aproape cinci s-vole a cronologiei bronz.lui welasic”’, Cateva exemple: cultura Vétefov (Moravia) — in schema cronologiei °5B. Becker, R. Krause, B. Kromer, Zur absoluten Chronologie der frithen Bre German 67, 1989, 2, p. 428 uri. % 3, Becker, Die absolute Chron fogie der Pfahlbauten ndrdlich ier Alpen im Jahrringka- ” lender Muateleurepas, Antiqua 11, 1985, 9. 8-29; tot acolo: U. Ruoff, p, (2-63; cf. si Chronclogie, Archdologische Daten der Schweiz, Amiqua 15, 1986, capitolut lai Ruoff, p. 19-24. "Becker, Krause, Kroner, op. cit. (nota 35), p. 425, tabel 3. %Y_ Ruoff, V. Rychner, in Chronclogie (supra nota 36), p. 74 $i 79 (,bronzul mijlocin fncepe ctitre 1500 a.Chr.”) si in acelagi vol., J. Rageth, bazindu-se pe probele ''C de Is Padnal, Savognin, observ c& datazea radiocarbon oferi repere cronologice mai ,inalte” decat cele dendrice, dar bronzul mijiociu incepe oricum cu sec. 16 a. Cir. Gide, p. 80 urm,). Concluaii asemingtoare se desprind si din analiza statistic’ a datetor “C din ajezerea de 1a St. Veit-Klinglberg, situatd in preaima 28cdmintelor cuprifere de pe Mitterberg: faza bronz A>) thire 1850-1650 aChr.; faza bronz mijlociu: 1$45/1525-1400 a. Chr. (C. F, Buck, C.D. Litton, $: J. Shennan, A case study in combining radiocarbon and archaeological information: the early Bronze Age settlement of St. VeitKlinglberg, Land Salzburg, Germania, 72, 1994, 2, p. 427-447). ” Becker, Krause, Kromer, op, cit, (nota 35), p. 426. “RW. Ehrich, HA. Bankoff, Geographical and Cii-onological Patterns in East Cental and Southeastern Europe, in Caronologies in Old World Arhae:ogy, I, Chicago si London, 19%2, p- 375-394; lista datelor in vol. II, p. 344 unm, it, 44 relative situati in parte paralel fazei Bron A, (Aunjetitz dezvoltat), dar continuand si in perioada Bronz B — ar trebui s& fiinjeze in intervalul cuprins fntre 2100-1750 a, Chr, Din cultura Negyrév (in cdmpia dintre Dune gi Tisa), contemporantt primelor faze ale culturii Periam-Pecica, provin probe din intervalul de timp 2500- 2000 a.Chr. Peniru necropola de la Mokrin (aproximativ contemporan’ primelor doua faze din evoluyia agezAtii de Ja Pecica, jud. Arad) exist date ce se cuprind intre 2100 si 1750 a.Chr."!, Datoritd perioadei de timp ce rezultX din marja de eroare asociatl datei radio- carbon gi din alegerea, pentru mai multd sigurantf, a unui nivel de probabilitate de 95% (+ 20, deviatia standard), datirile probelor '“C din mileniul al Ii-lea a.Chr. au cel mult o valoare orientativ’ pentru atheolog. Totugi, dacd proba prelevath si contextul arheologic din care provine sunt corect cunoscute si complet descrisc, se pot obtine repere cronologice de incredere. Din Bronzul romanesc, doar cele dou probe culese din structura valului de apirare de la Popesti, jud. Giurgiu, beneficiazd de astfel de calittti. Din analizarea lor r-zult% cu certitudine cf 'emne din constructia fortific jiei aparfindnd stratului ,..ronz I” (grupul cultura! Fundeni- Govora) provin dir stejari doborati cel mai ti’ ziu la 1400 a.Chr. Este ur. terminus post quem non, deoarece ramane deschis% posibilitatea ca respectivul fenomen s¥ fi avut loc in intervalul 1520-1410; histogramele curbelor de calibrare indic mai muite ,varfuri” de probabilitate in cuprinsul intervalului respectiv®, Pentru cititorul neaviz ar trebui amintit c¥ orice “inj vie - in cazul de fa\2 un arbore ~ acumuleazt ''C din atmosferi in tot timpul viepii, procesul incetand odatk cu moartea, respectiv tierea sau ctiderea copacului, Prin urmare, nu este indiferent din ce parte # trunchiului provine proba culeasi, probele dinspre miez oferind datiri sensibil mai vechi decat cele dinspre coajé. Este limpede cf in cazul stejarilor, care, in condigii de crestete optim’, pot wii chiar si 1000 de ani, diferenjele de datare s% deruteze cu totul pe arheolog. in realitate sunt rare cazurile provenind de la arbori multiseculari, totugi diferente de 100-150 de ani in ceea ce priveste fixarea momentwlui tierli copacului si data probei survin frecvent; la aceasta se adaugt de obicei si diferente rezultate din dierata de folosire a lemnului in constructii si din contextul arheologic din care s-a cules proba. Acelasi lucru este valabil si pentru dendrocronologic: dac& proba congine gi portiuni dinspre coajs, “!'8. Forenbaher, Radiocarbon dates and the absolute chronology of the central European Bronze Age, Antiquity 67, 1993, p. 218 um, “ Kalista Fischer, SCIVA 47, 1996, 3. “Nona Palineas, Valonficarea arheologicd a probelor “C din fortificatia apartinénd bronzului de la Popesti. jud. Giurgiu, SCIVA 47, 1996, 3. Valoatea deosebitt a acestor probe $C constd in primul rnd fn caracterul exemplar al metodologisi fo'osite. Se injelege de Ia sine c& un numdr mai mare de probe din alte staffuni gi care ar fi tratate tn mod similar, ar ingtidui obtinerea unei scheme cronolagice mai sigure pentru browzul Grziu carpato-duniirean. Tot din punct de vedere metodologic: vezi mai sus Buck, Litton, Shennan (nota 38) si mai ales grepajul de articole privind misurtiorile '“C pe resturite carbonizate din ayczarea de la Feudvar (Mosarin), Vojvodina, aparjinand unei faze mijlocii ¢ culturii Vatina: B. Hansel, P. Medovié, M. Rader, J. Gérsdorf, Germania 70, 1992, p. 251-291. 45 aninci vom aveay Jeoretic, data calendaristick anualX, chiar gi anotimpul la care a fost doborat copacul, Dar timplarii primitivi. ve baz empiric, stiau cX duramenul, partea dinspre miez ¢ trinchjului, ofer4 cele mai bune conditii Ge rezisient& penta constructic. Concret, o astfel de proba oferi cel mult un terminus post quem in dendrocronologie, cu o larg marj& de probabilitate**, Din cele expuse.pe scurt mai sus rezulti principala cauz4 pentru care muni preistoricieni au sdoptat atitudine de netncredere fat de dartiile prin metodele fizieii si paleobo-snicii™. Este adevarat od wadinta de vindlfare” in timp a datacilor cu-"C in raport cu expectatia arheologico-istorie3 s-ar putea datora, gi si igur c& este asa in multe cazuri, efectelor fenomenelor mai sus schijate. Dar ecen cc deruteaz variabile, Prin urmace, valorile foarte ,inalte” pe care ni le oferd datirile cu SC, in special referitor la perivada timpurie a enocii bronzului, constituie, tn primul rand, un semmal pentru 0 revizuire i aceastd directie a periodizarii enocit respective. Formulsrea unui compromis intre datirile ct. metode traditionale istone si cele fizicale nu este recomandabil. Socot c& arheologel trebuie sf aibi meee te vedere Teaultatele cbfinute pe anbele cdi si si judece ca atare diferitele situagi fn cauza**, Situatia_apare oarecum asem%nitoare cronologiilor nalts” si .joase” din civiligatiile Orientului Apropiat; preferinfa pentne ummal din sisteme este te multe ori sud-est european, revizuirea ,,in sus" a dat&rii traditionale se impune, indiferent de acceptarea sau refuzul datetor fizical-naturale, Rezuménd cele discutate in randurile d= faga, rezulea: 1. incepururile civilizagied miceniene, ilustrata prin inventarele mormintelor- Put din Pelopones nu mai constituie un reper pentru cronologia culturilor fazei +¢lasice” a bronzului carpato-duntrean, 2. Aceste culvuri gi “ntreaga lor dezvoltare care terizeazk, dup’ prerea mea, Perioada ,mijlocie” a epo: t bronzului romanese: 230 + ~ 1600/1500 a.Chr. 3. Perioada tarzie a .ronzului carpato-duntrean -¢ desfigoar’ in linii mari Bi acelasi timp cu Heiladicul térziu (miceniamul), deci intte 1600/1500 — 1200/1150 a.Chr."”, “MJ. Aitken, Science-based dating in archaeology, Lendon si New York, 1990, p. 36-43 (Gendrocronologie), p. 36-119 (radiocarbon); vezi gi V. Rychner, Aufpaben dendrochronologischer Forschung zur Urnenfelderceit, in Beitrige zur Umenfelderzeit nivelich ad siidlich der Alpen, Monographien RGZM 35, 1995, p. 455 urm. “Veri parerea, proprie, cu diverse fuanje, ined multor cercesiiori, exprimata mai de mult de H. Miller Karpe, Handbuch der Vorgeschichte I. Kupferzet, Ménchen 1974 P13. “SCI ncerearea de examinare comparaliva a datelor siras'grufice cu cele fizicale la H. Pateinger, Zur Rachmani-Periode in Thessalien, Germania 69, 1991 9-388; idem, Studien zur Chronologie wid Kulurgeschichte der Jungstein-. Rupfersund Frikbronsesca swischen Karpaten lund mitieren Taurus, imisch-Germanisehe Forschungcn 52, 1993, p. 273 “'N. Borofika, are este esigur la curent cu bit..ografia aici citari gi cw pi descoperiri ae bronzului tarzix romvanesc, persist’ tomgi in a limita evohufia cuttur 46 Degin-a fost in intenjia mea de a discuta si Inceputul epocii bronzului, cred c& randurile de fat pledeaz4 in favoarea unei ,tidic4ri” 2 acestuia cXtre 3500 a. Chr.** PRESCURTARI: BerRKG = Bericht der Rémisch-Germanischen Kommmission Monographien ROZM = Rimisch-Germanisches Zentralmuscum. Forschungsinstitut fiir Vor- und Fribgeschichte. Monographiers PAS = Prihistorische Archiiologie in Siidosteuropa (Berlin) PBF = Prihistorische Bronzefunde PZ = Priistorische Zeitschrift Revist = Revista de [storie SCIV (A) = Studi gi cercettiri de istorie veche (gi arheologie) UPA = Universitdtsforschungen zur prihistorischen Archiiologie inte:valul 1800-1200 a.Chr. Wie Wiztenberg-Kutur .. (nota 20), p. 290), Faptul of o recent proba NC, prelevati la Sighisoara dintr-un complex” (dup! stirea mea o g-2ap8) ce confinea materiale din faza Wictenberg C (4111-Chidiogan) impreuni cu elemente ale culturii Noua, si care, analizat la Berlin (Bin 4622), 2 dat 1685-1524 B.C. (D. Popa, N. Boroffka, SCIVA 47, 1996, 1, p. 56), a inden.nat probabil pe Boroffka si en: t§ ipoteza unei coabitdri de lung3 dural intre purttorii celor dovs culturi, Tot astiel, acelasi autor a fost temtat si acorde incredere unor s8pituri — la care de altfel nici n-a participat personal -, in asezarea de fa Tichindeal, jud. Sibiu, in urma crora presupusa coabitare” ar rezulta si din dispuncrea materialelor pe straturi (ibidem, p. 51-55, fig. 1-7). Atat condijiile de colectare a probet de la Sighisoara, cft si datele pant acutr: publicate despre stagiunea de a Tichindeal, nu mi se par de incredere si nu consider e& pot contribui la o cronologie fiabild a bronzului tarziu romanest (vezi si supra nota 20). * Cu aproape 20 de ani in ur .A am schijat o nowd periodizare a bronzului carpato-duntirean, subtiniind ritmicitatea asemitindtoare dezvoltit civilizajiei helladice, mai bine zis a bronzului egeic (A. Vulpe, Puncte de vedere privind istoria Daciei preromane, Revist 32, 1979, 12, p. 2266 cu nota 9; concepyia mea a fost combitutt de P. Roman, Perioada ampurie a epocii bronsului pe teritortul Roméniei, SCIVA 37, 1986, 1, p. 30) gi care diferea substanjial de periodizarea aceleiasi epoci formulata de mine anterior (Die Axte und Befle ... supra nota 7, p. 1-5). Cele expuse ip Jucrarea de. fajX sunt in sprijinul concepfiei mele in 1979. a7 es snsaniuiceie®

You might also like